Viata Rom. (R.), 1908, 9

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

Viaţa Romînească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL IX 


JU Daa ee, 
AnuL. I AF UDN 


4 
A e: 
N > 

d 


LANI 
Redacția: Str. Romina 4, — Administraţia: Str. Carp 6 


COMETA 


Comedie în trei acte şi în versuri 


PERSOANELE: 

poama Mirea apă aa 
oro (și bai ty Rosnov, tentier, 
Tanţa ( fiicele d-nei Mirea Rudi 
Doamna Gubin Hals 
Cleo Sculptorul Pralea 
Nineta Preotul Colum 
Invitaţi, etc. 
ACTUL lia 


Va salon modern, Lumină de lampi. Roro pe un puf, lucrează lingă 
fec, În o broderie, Tanta ingrijeşie de un samovar, E în amurg. 
Seena lia 
RORO, TANŢA, 
TANȚA 
Ciudat ! Nu vine nimeni... > 
RORO 
Da, nimeni... 
TANŢA 
Ce să fie? 
RORO 
Te miră ?... 


TANŢA 


Da, vezi bine... Eu m'aşteptam să vie. 
Nu-i astăzi Miercuri oare Y 


RORO 
De bună samă, Miercuri... 
TANŢA 
Nu-i cercul nostru astăzi ? 
RORO 
O, sint atitea cercuri ! 


VIAŢA ROMINEASCA 


TANŢȚA 
Da,—e-o epidemie ! 


RORO 
i i Nu-i foarte natural ! 
De-arunci 0 piatră n apă, nu se pornește-un val? 
Si'n urmă valul oare nu crește 'n cerc ? 


TANTA 
Fireşte ! 
RORO 
Şi-apoi din cercu-acela nu prinde altu-a crește ? 
ŞI altele 'n virtutea aceleiaşi vibrații ? 
Unde-i acuma cercul intiei generaţii ? 
Cine-ar putea să spună ?... 
TANTA 
Nu cu! 
RORO 
Ascult atuari ! 
: fxententios} 
Aicea cade piatra pe care o arunci (face gestul) 
Aici se face cercul, şi-acesta-i „cercul nostru.. 


Pe urmă cercul creşte, şi face „cercul vostru“... 
Şi cercul vostru face pe-al lor.—şi mai departe. 


. TANȚA 

Roro, să aiba Tity ca tine-atita carte... 
RORO 

De ce vorbeşti de Tity ? 
TANŢA 


DR = Ar fi un lucru mare! 
Ce n'ar putea sajungă el. un băiat cu Stare t.. 


RORO 
Ei, şi? Cemi pasă mie? 
TANŢA Á; . 
Ceţi pasă? Fi, iţi pasa. 
RORO 
"mi pasă ca ṣi ție, după cum văd... 
TANŢA : 
Ei, lasă! 


Las”, şi mai bine haide, continuaţi ideia 
Cu cercul täu cel magic... Cum stăm cu piatra-areia ? 


COMETA 


RORO 
tsentenļivs}) 
Aceia ce greşeşte să nu arunce piatra! 


TANŢA 
(luind în mină „indépendance Roumaine” de pe masă) 
la să vedem mai bine ce-i cu puterea-a palra ? 
(pareurgiad riarul) 
Te "'nteresează Bursa 7... 
(Roro tace. Tanja schimbă lanul) 
Nu 3... Preleraţi vre-o scenă 
Din parlament ?.. Să trecem la rubrica mondenă... 
A! violetul iarăşi !... 


RORO 
Da, —toate's violete ! 
TANŢA 
Și, sigur, violetul cu tenul tău se ceartă... 
RORO 


Na... dar ce-ai zice daca o mie de palete 
S'ar pune să picteze printr'un capriciu de artă 
C'w singură coloare o mic de portrete Tie 


TANTA 
Ce-ar fi? 


RORO 
Un an rentabil pentr'un oltalmolog!... {rid} 
Şi totuşi violetul mi-e drag, cind nu-i en vogue! 
E-atita poezie în el cind ziua moare... 
C'o dungă violetă se 'nchee-o depărtare, 
O viorică spune că-i primăvara-aproape, 
O dungă violetă insamnă supt pleoape 
O patimă ascunsă... O umbră violetă 
Acapere trecutul.. 
TANŢA 
(ironie) 
Roro!... devii poetă t... 


RORO 


Ba nu... dar o coloare aşa de ideală 
Lăsată parc” anume pentru melancolie, 
Nu e păcat sajungă alita de banală 
Prin tirania modei ? Sărmană poezie ! 


TANȚA 
Ce vrei? Sint numai șapte culori în curcubeu! 


VIAȚA ROMINEASCA 


RORO 
S'arată curcubeul 7, Atunci e semn de pace ? 


TANȚA 


Ba nici de cum! Vad lumea şi eu în felul meu! 
Şi orice pun pe mine, mă prinde şi imi place. 


RORO 
iți place, că-i la modà, şi moda-i, cum se ştie, 
Făcută pentru-aceia ce nu au fantezie: 
Gindeşte pentru tine un Worth sau M-me Paul. 
Vinează 'ntre gheţare un Eschimos la pol 
Şi în aceiași vreme un Calru 'n ţări toride... 
Mor gingașii colibri cu penele splendide, 
Devin ridicoli struții așa de eleganţi, 
Rămin cu gura ştirbă sărmanii elefanți, 
În semn de intrebare sucind in aer tromba : 
Pe zi ce merge creşte imensă hecatomba, 
Şi toți îşi dau tributul, ca 'n urmă domnul Worh 
Sau altul ca și dinsul, din materialul mort, 
Din toate-aceste lucruri așa de disparate, 
Ducind la frunte mina cu‘ gesturi inspirate, 
Să'njghebe cine ştie ce creațiune nouă.,, | 
Şi-apoi să decreteze ca Dumnezeu: „Vai vouă 
De nu'ti purta cu toate, burgheză sau regină, 
Jupon scurt, redingotă, jiletca androgină | 
Sau bluza cu guipură... Pe strada kimonoul.. 
Pentru-anotimpu-acesta, acesta mi-i cadoul ! 
lar cit despre culoare, cu violet vă satur, | 
Sau stofele vărgate, şi... 


{cu emfază) 
tertium non dihar?! 
(rid amindoun) | 
Ce rizi ?... nu-i asta moda ?... 
TANŢA 
Roro l.. eşt o nebună!... 
RORO 
Și tu... Palas Athena. fireşte... 
TANŢȚA 


Asta-i bună! 
In orice caz mai bine-i să fiu așa cum sint, 
O fire mărginită. 
RORO 
N'am spus acest cuvint... 
TANȚA 
Nici nu-s o revoltată ca tine. o estetä... 


Tu nu 'nţelegi că toate îpe lume se repetă ? 
Că nu e nou nimica vasta crenolină 
Purtată de bunica, ŞI-O să revină 
Mereu, că e un cici forme și tipare, 
Menite să ascundă ităţi bizare, 

Să întregească lipsuri... 


TANŢA 
Atunci cum vrei să fie ? 


RORO 
Cum vreau 7... Intăi de toate să fie-o armonie 
De linii, căci in linii e-a frumuseții taină... 
Sa nu le-ascunzi, ci astfel să'ţi faci orişice haină 
Ca ritmul plin de farmec al lor să nu se strice... 
Aș vrea să port hlamida statuilor antice, 
Să'mi fie liber mersul, și braţul gol sa-l am, 
Să am mişcări de valuri şi legânări de ram, 
Ca undele 'n mișcare al faldurilor joc 
Cintind să se preschimbe cind merg sau stau pe loc, 
Şi'n orice 'nfäțişare senină să râmin, 
Nascută ca din dalta unui artist păgin... 
Pe orice fond aș trece, să nu insemn o pată, 
Sā fiu cu fondul una, să par că sint pictată. 


TANŢA 
Prostii | 


RORO 
Nu, dragă Tanţă! Sint lucruri mäscute,.. 
TANŢA 
RORO 
Las'o "'ncurcată ! 


TANȚTA 
Ba nu! 


RORO 


Ei, aşi ! 


Atuncea du-te 
Şi-anuünț'o conferință la Ateneu... 


TANŢA 
(Indienata) 
Cum ? Eu“ 


RORO 
Da, cine? 


to 


VIAȚA ROMINEASCA 


TANŢA 
Tu, desigur! Că tu vorbeşti mereu, 
Tu ai formule gata şi-asortimente nouă 
Expuse la vitrină... 
RORO 
(plietisita) 
Ei, las-o! 
(in timpul acesta d-na Mirea intra, în loaletă de vizită) 


Scena Il-a 
Aceleasi, D-na MIREA 


D-na MIREA 
țintinzind minile) 


Pace vouă! 
lar vă certaţi, desigur... lar faceţi teorii! 


TANŢA 
(cu răutatea) 


Nu, mamă... dar e 'n vervă Roro, și tu o ştii 
Cum e esteta noastră cind şi-a pornit motorul... 


D-na MIREA 
(eu desnidejde comici} 


O ştiu! 
RORO 
(arătind-a eu degetul) 


Ce's eu de vină?! De vină-i autorul! 
(Soneria. Se aud glasuri pe coridor) 


TANŢA 
Vin fetele! 
(aleargă să le "plimpine) 


Da! Ele's ! 
D-na MIREA 
Cum?... lar?... Credeam că-i Joi! 
Eu fug.. azi nu am vreme... primiți-le și voi! 
(Larma din roridor crește.) 
l-auzi ce gălăgie !.. Nebune ce mai sint!... (ese) 


Scena I-a 


RORO, TANTA; NINETA, LUCICA şi CLEO, în 
costum de patinaj, 


NINETA, LUCICA, CLEO 
Bonjur! 


COMETA n 


aaa —— 


CLEO 
Frumos vă şade! Va ţineţi de cuvint t.. 
TANŢA 
Nu-i vina noastră, Cleo... 
LUCICA 
Păcat! 
NINETA 
i Era o ghiaţă 
Curată ca oglinda, mai limpede la faţa 
Decit obrazul D-nei Gubin, de obicei. 
Incremenise apa cuprinsă de polei, 
Așa de străvezie, că "n loc stai rusinată 
Văzindu-te în luciul oglindei dedubiata... 
RORO 
Risca deci să te piardă un mic pas olandez ? 
NINETA 
Noroc co bură fină ca pudra de orez 
Ningea, şi-atuncea fața strălucitoarei sticle... 


RORO 
(ridicând eupul) 
Ca Lacul Yosemity a Veronicăi Micle 
S'a tulburat deodată... Ş'apoi 2... 


NINET A 
(prirind-o mmaliţios) 


Era şi Tity... 
CLEO, TANŢA şi LUCICA 
(rizind) 
Cometa ! 
NINETA 
Da, Cometa! 
TANŢA 
Te tulburi Yosemity ? 
LUCICA 
Te 'ntuneci lac-oglindă? 
RORO 
Deloc ! nu pot să-l sufir t 


CLEO 
Serios vorbeşti ? 


DI O —— -a cc 


VIAȚA ROMINEASCA 


RORO 
E anost ca un şerbet de nufăr! 


LUCICA 
Ei. asta nul! 
CLEO 
Fireşte că nu! 


TANŢA 
Eu îl ador! 


CLEO, LUCICA, NINETA 
lìn cor) 
Şi cu! 


RORO 
(eu dispreţ simulat) 
Fiind acesta avisul tuturor, j 
Permiteţi'mi, ilustră majoritate, mie 
Să mă inscriu în contra... 
TOATE 
lin cor) 
Aceasta-i infamie ! 
LUCIA 
E adorabil Tity... 


TANŢA 
E elegant, distins... 
CLEO 
E zvelt ca un Adonis... 
TANȚA 
O, da! 
RORO 
(ironie) 
„Prea v'ați aprins! 
NINETA 
Onunde-apare dinsul, aduce veselie... 


LUCICA 
Mişcările lui toate sint o euritmie... 
Şi glasul lui... 
CLEO 
E dulce... 


COMETA 13 


NINETA $ 
Te farmecă, te fură... 


LUCICA 


Şi parc aceiași vorbă ce-o spune altă gură 
Alt înțeles imbracă cind gura lui o spune... 


CLEO 
Da, orice face dinsul, îl prinde de minune! 


RORO 

(listad broderia) 
Nici vorbă! Lucrul ästa l-am auzit şi an! 
Eroul era altul... Un trubadur sărman... 
Un palid Ahasverus, un rătăcit din drum, 
Un bard căzut din lună, supt braţ cu un volum, 
Volumul lui de versuri, umplut ca un herbariu 
Cu mindre flori presate... Dar nu avea nici Lari, 
Nici unde să și-i ţie în casa lui umilă... 
Nu se 'ntrebase nimeni de starea lui civilă... 
Era pe-atunci în vogă cum e-astăzi violetul 
Şi-acuma... cine ştie pe unde-o fi poetul! 


TANȚA 
Cum poți să pui pe Tity în cumpănă cun tont! 


RORO 
Da, astăzi Tity crește măreț la orizont! 
S'a dus cintind poetul un biet epitalam. 
Şi cartea lui pe care odată o citeam 
Cu atita drag, pe margini scriind duioase note, 
A pretăcut-o Tanţa de mult în papiliote! 
(Fetele rid) 


TANŢA 
(indignată) 
Minţi fără de ruşine! 


RORO 
De ce te-ai supărat? 
E-o cinste să ai părul în versuri ondulat! 
De fiece șuviță s'atirne o poemaă: 
Ici un għazel şagalnic, dincoace-un triolet, 
O'ntreag'architectură clădită de-un poet, 
Se poate-o mai frumoasă și scumpă diademaă ? 


TANȚA 
(in culmea indigoarii) 
Ce rideţi ? 


14 


VIAŢA ROMINEASCA 


e 


RORO 
Cum te superi şi tu de toate cele! 

Tu nu 'nțelegi că risu-i ca scumpele dantele 
Ce 'nveselesc o haină ?... 

TANȚA 

(enervata) 

Ei, lasă-mă în pace! 

CLEO 

lar se porneşte siada... 


LUCICA 
(cu un aer grav) 
Tăcere ! 


NINETA 
(bate din palme) 
Ştii că-mi place ?... 


RORO 

Așa s'a 'nchis ședința şi-acum o săptămină! 
LUCICA 

La ordine! 
CLEO 


(punind mina pe un clopotel) 
Ajunge! Discuţia s'amină! 


Scena a IV-a 


ACELEASI, TITY., 
TITY 
(intrind, aude ultimele cunvinte gi stind în prag, striga) 
Eu cer cuvintul! 
TOATE 


|atară de Roro care-şi plencă capul pe broderia şi se 
fai că lucrează) 


Tity! Cometa e ntre noi! 
TITY 
(inaintind) 
Cometa totdeauna vesteşte un războiu ! 


(Toate felele, afară de Roro, care stă la locul ei, 
il înconjoară), 


COMETA 


15 


CLEO 
De unde vii, Cometă ? 


LUCICA 
Din care regiuni ? 


TITY 
Din regiuni polare..... şi-am să vă spun minuni ! 
Dar, mai întăi, permiteţi..... 


(plecind un genunchiu în faţa lui Roro, care sa face 
că lucrează inainte), 


Sint prea supusul paj 
Al Majestății Voastre... 
(Roro se vilă la el ironic) 

N'aţi fost la patinaj... 
(Roro tace) 
Nu vreți să rupeți ghiața ?.... 
(acelas joe) 
Tăceţi ? Brruh! Ce Eisberg! 
(se scoală senturindu-se ca de frig, Tanta 
li aține calea, rizini) 


TANȚA 


TITY 
Lăsaţi-mă s'alerg ! 
O, de-aș avea patine L... One Horse ! one horse ! O vai d 
Ca Richard un imperiu aş da acum—pe-un ceai ! 


TANȚA 
[arălindu-i samovarul) 
Vin, samovarul cintă,,.. 


TITY 
(en minile întinse spre samovar) 
Salut! O, samovar ! 
La tine e câldură.... 
(arătiuăd po Roro) 
Acolo-i frig polar! 
(se întoarce iar spre samovar) 
De ai ceva pe suflet, tu murmuri cel puţin, 
Ti-aräți nemulţumirea cind toanele iţi vin, 
Pufnești cind atmosfera te-apasă, protestezi 
Cu grave borborigme ; arunci schintei, fumezi : 
Cind eşti duios, cind vesel, cind mut, cind guraliv... 
Oricum ai fi, tu Insă eşti comunicativ! 
(Fetele rid, afară de Roro. Tanja ti toarnă 


şi-i serveste ceaiul). 


VIAŢA RONINEASCA 


TANŢA 
Ţi-ai meritat paharul... 


LUCICA 
A fost splendid cupletul !.... 
TITY 
(se duce la Roro şi-i oferă paharul) 
Îmi pun în el nădejdea să-mi fie interpretul... 


RORO 


(respingindu-l eu ochii la cer) 
O, treacă de la mine, Stăpine acest pahar ! 


TITY 


Odată cu nădejdea am pus destul zahar: 
Nu ţi-l servesc cu fiere... 


RORU 
Nu sintem pe Golgota £... 


TITY 
De-acord, o Majestate ! 
RORO 
(eu dispreţ) 
Cu Almanahul Gotha 


N'am nici o legătură: nu port pe cap coroană... 
In schimb am pentru anoşti mindria suverană. 


TITY 
Olimpică aproape... 

RORO 

Ce glume de prost gust! 
ETEY: 
(bind ceaiul, face o reverență) 

MA ‘nchin umil In fața dispreţului august! 
Şi totuși dați-mi voe să nu renunţ la glumă... 
Caci glumele-s asemeni baloanelor de spumă 


Ce-adună curcubee in viața lor de-o clipă 
Înveselind copiii,—şi-apoi cad în risipă.... 


RORO 
(imblinzita) 
Ca pe-un copil atuncea doreşti să te ascult? 


COMETA 


TITY 
(ea melancolie prefăcută, da din cap) 
Nu... nu mäi am tutore... eu sint major de mult! 


CLEO 
Ai fost foarte precoce... 


TOATE 
(atară de Zoro) 

O, da! 

TITY 
e A Ă Nu-s mai deştept 
Şi nici mai prost ca altul, dar am licența ‘n drept, 
Pasportul ce deschide oricare barieră... 
A răposat in mine un om de carieră, 
Căci n'avea aptitudini să doarmă la birou, 
Am moştenit, se vede, un suflet de erou, 
Și vaste patrimonii cu dinsul deodată... 
Sint deci o excelentă partidă pentr'a fată ! 


RORO 
Modest erou ! 
(Fetele rid) 


TITY 
A. Desigur ! Modest de mic copil! 
Îmi dați voe s'adaug şi-acest mic codicil! 
LUCICA 


Atunci din modestie se vede c'ai rămas 
Stingher ca o cometă până acum... 


TITY 
Helas ! 
TANTȚA 
De ce oltezi ?... 
(Tity tace) 


CLEO 
Răspunde ! 


TITY 


l De ce? Vreți să väspun? 
Atunci face-văţi roata L... di sapa 


(Fetele, afară de Roro, se string in jurul lui) 
Sint un sârman nebun! 


17 


VIAȚA ROMINEASCA ; 


TOATE 
O ştim L... Poveste veche 1... 


TITY 
(continvind pe acelas ton) 
Aveam un ideal... 
(răzgindindu-sa brusc) 
Nu... nu mai spun, căci astăzi prea sint sentimental ! 
(se ridică sä plece) 


FETELE 
țafară de Foro) 


Nu te lăsăm... Hai, spune... 
TITY 
(se opreşte grav, in mijlocul scenei) 
Tācere în salon !.. 
Prin gura mea vorbeşte acum Flamarion ! 
(Pauza) 

Gentil auditoriu ! Dincolo de lumină, 
De-această uriaşă şi veche pelerină, 
Tăiată din cuponul întinderii albastre, 
Cum zic, mai sus de soare, de cuiul lumii noastre, 
De care-atirn' această străveche pelerină... 


RORO 
(intrerupind) 


Imagina-i greşită !. 

TITY 

Mă rog, ce-s eu de vină? 

Sa zicem că-i greşită... şi trecem mai departe... 
Din bezna fără margini cu încăperi «deşarte, 
Acolo unde-i noaptea opacă şi concretă, 
In negrul haos unde nu ochiu, dar nici lunetă 
N'a fost în stare incă sarunce o privire 
In locu-acela virgin de orice clevetire, 
Incognito ca regii, dar fär agenţi secreţi, 
Aproape anonimă cum sint unii poeţi 
Ce n'au avut norocul să afle-unreditor 
Nici doamne patronese,—un biet punct călător, 
Inexistent în spațiul obscur deşi există, 
Se 'nscrie dintr'odată pe-a oaspeților listă 
Rupind monotonia sistemului solar... 
Senzaţia-i enormă... „ce-i monstru-acest bizar ?* 
Se'ntreabă cu mirare planetele şi sorii... 
Se umple universul de ştiri contradictorii ; 
Din Jupiter în Marte, din Marte în Jupiter 
E-un schimb de telegrame cifrate, care cer 


COMETA 19 


In cea mai mare taină amănunțit raport: 
Ce-i cu suspectu-acesta ce n'are paşaport ? 
Ce-i corpul ăsta straniu In rochie gazoasă ? 
A cui e oare-această reclamă luminoasă ? 
Şi 'ndreaptă astronomii lunetele din turn 
i pân' și Ugolinul, ignobilul Saturn 
şi tulbură plăcerea digestiei lui grele 
Pindind cu bănuială prin vastele-i inele, 
Pe cind cometa crește pe cer, şi'n zbor nebun 
Cu mindra-i coadă 'ncearcă efecte de păun!... 


TANȚA 
Cometa era dară, cume văd... 
TITY 
Bine 'nţeles! 
NINETA 


O ce naș da ca dinsa să am atit succes! 


TITY 
Succesu-i foarte lesne de repurtat... 


NINETA 
Ei, cum ? 
TITY 
o rochie gazoasă şi fină ca de fum 
Şi părul dat pe «pate ca simplă garnitură... 
TOATE 
(afară de Roro) 
Oto! 
TITY 
Vă cer iertare! 
LUCICA 
Intreci orice măsură! 
TITY 
De ce mă intrėrupeți ? 1.. Tăcere in salon! 
Prin gura mea vorbeşte din nou... 
TOATE 
(atură de Roro) 
Flamarion ! 
TITY 
Flamarion, fireşte... Dar unde am rämas ? 


A... da! Cometa noastră acum din ceas in ceas 
Tot mai impetuoasă s'avintă şi desfide, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Poltită-i pretutindeni... i se ofer partide, 

Se luptă intre ele planetele rivale, 

Se 'ntrec în politeţe, fac jertle colosale, 
Si-aprind ca niciodată imensele lor faruri, 

] se trimit misive de dragoste ṣi daruri, 
Saturn devine tandru, Mercur stă trist departe, 
Scăpărătoare Venus se uită,crunt la Marte, 
Pleiadele-i fac semne cu blindele lor focuri, 
Tot ceru-i numai baluri, serale, five-o-klocă-uri, 
Dar ea, ca o mireasă, îsi flutură peteala 

Şi trece inainte... Şi-acuma triumtala 

Si mult sărbătorita persoană vagabondă 
Dispare, ca în urmă sapară şi mai blondă, 

In alt sistem, departe, dar nu stă nicâirea 

Si ori pe unde trece işi scrie amintirea, 
Zvirlind în intuneric un pumn de stele-albastre, 
Apare şi dispare din sfera lumii noastre 

Ca iarâşi să revie, păn' ce 'ntro zi, distrată 
De-o nostalgie vagă, de-un gind obscur, deodată 
Ajunge față 'n față cu Febus Apolon... 


TANȚA 
Cu cine are-onoarea ?... 
TITY 
Tăcere in salon! 
NINETA 
Ei. prea devii didactic! 
TITY 
Mä rog, aşa sint eu! 
Un clasic! Şi de-aceia, vedeți, imi vine greu 
Săi zic soarelui soare, cind e aṣa sublim 
Acest plin de-armonie şi vechiu pseudonim! 
O, dătâtor de viață, o Febus Apolon ! 
RORO 
Povestea cu cometa devine foileton ! 
TITY 


Atunci... pe mini urmarea... 
{se scoală să plece) 


TOATE 
(ulară de Roro) 


Ba nu!.. Acuma vrem !... 
LUCICA 
Îngir'te mărgărite ! 


COMETA al 


CLEO 


Destăşură-te ghem, 
Că noi tăcem de-acuma,.. 


TITY 

Gentil auditor! 
Priviţi! Ure iar spirala, sus, în observator: 
Cum vă spuneam, Cometa, in goana ei, deodată, 
De-un ochiu imens de aur se simte fascinată, 
Falenă uriașă ce-aleargă Îără vrere 
Atrasă spre lumină de-o tainică putere... 
Se uită lung in urmă, sar inturna din cale, 
incearcă să reziste atracției Fatale, 
Rotește, tot rotește, aproape, mai aproape, 
intinde inc'odată aripele să scape 
De ochiul care-o chiamă imperios spre moarte, 
Dar nu mai e scăpare de-acum în nici o parte ; 
Un jar cumplit o arde şi pleata cei bălae 
Acum e-un nimb de flăcări, un cae de văpac, 
Şi vagabonda asta cu-atita fantazie, 
Ce n'a putut să lege nici o tovărăşie, 
Ce cocheta cu toate imensele planete, 
Ce nu știa pe lume nimica să regrete, 
Invinsă, umilită, ne mai putind să zboare 
Vertiginos s'aruncă şi să destramă 'n soare L.. 


TANȚA 
Atita tot?... 


LUCICA 
Pe urmă %2... 
: TITY 
Ce, nu-i destul, mă rog ? 
Am inceput c'o glumă şi 'ncheiu c'un necrolog ! 


NINETA 
Şi care e morala ? 
TITY 


Morala ? (melancolie) Cine știe !... 
i [se uită la ceas) 
In orice caz pe astăzi destulă poezie! 
Am vorbit prin spațiu destul... Ma duc. 
LUCICA 
Cum ? pleci ?... 
NINETA 
Nu ne conduci ?,.. 


| 


VIAȚA ROMINEASCA 


TITY 
Sint gata ! 
LUCICA, cătră NINETA şi CLEO 
Plecăm cu Tity deci! 


(se ridică toale trei gata de plecare) 


NINETA 
La revedere, Tanţa.. 

CLEO 

A 1... dar uitam... Roroş 
Veniţi la balul Doamnei Gubin ?,.. 


RORO 
N'am incotro... 
TANȚA 
Ba da... cu siguranță... 
TITY 
Atunci voiu fi şi eu! 
NINETA 


La drum dar cu cometa! 
{se'ntnsree câtră Tity) 


Să mergem, domnul meu. 


[îi oferă braţul) 
TOATE TREI 
La revedere, Tanţa... Roro.. 
TANŢA şi RORO 
La revedere 
(Dau să plece) 
NINETA 
Hai.., 
TITY 
(se oprește) 
i Merg... insă cu condiții : să mergeţi in tăcere, 
Să nu v'aud pe stradă nici în surdină glasul, 
Să nu priviţi la nimeni, decit la mine... Pasul 
Scandat ca mersul sigur al versului spondeu... 
(le arata) 
Așa... Primiţi ?... 
CELE TREI 
Desigur ! 


COMETA 


TITY 
Şi `n urmă fiecare 
Primiţi drept răsplătire să'mi dați o sărutare ?... 
(Rii toate, prolestind) 
LUCICA 
Deschide-atuncea marșul, ilustră călăuză ! 


(Tanja le conduce spre uşă : Tity, cind să plece, lasă brațul 
Ninetsi şi se ntonree brase la Roro, cure rämăsese la locul ei) 


TITY 


` (cătră Nincta) 
Pardon ! 


(alearga spre Roro, pleeind un gonunehiu ln pămint). 
6 dulce Rebus, cer umilită scuză l... 
Vitam să'mi iau adio... 
RORO 
ÎI iei pe totdeauna ? 
NINETA,. LUCICA, CLEO 
(in fundul scenei) 
Ei, haide... vii odată ?... 
TITY 
(intoreindu-se eñira ela) 
Staţi că nu dă furtuna! 


. „ Arăspunzind lui Roro) 
Cind reapare iarăși, cometa parcă ştie ? 


RORO 


Permiteţi o 'ntrebare: e-o autobiografie 
Povestea de-adineaori ? 


TITY 
Şi dac'ar fi ?... 
RORO 
Aș cere... (ezita) 
Aș cere comentarii ştiind că fac plăcere... 
TITY 
Cui? 
RORO 
Vrei să ştii anume, cu orice preț ?... 


TITY 


Da ! 
RORO 
(fizindu-l) 


Tanţii ! 


VIAŢA ROMINEASCA 


TITY 
Nu mai arunc nimica în talerul balanţii... 
LUCICA 
(in fund) 
Da vii odată ?,.. 
TITY 
Gata !.., 


RORO 
(eătră Titu) 
La revedere, dar... 
Desigur te reclamă un alt sistem solar... 
TITY 
De ce așa de sigur ?... 
FETELE 
(in fund) 
Ei, noi plecăm! 
(es cu zgomot, conduse de Tanga) 


TITY 
[se -nelinà) 
Rămin 
Al Majestății voastre admirator şi-amin 
Răspunsul la 'ntrebare... 
TANȚA 
(intrind) 
Ce intrebare ? 
TITY 


(ea surprins) 


Plec... 
M'așteaptă Caravana... Inc'un Salamalek ! 


(se "elină şi fuge) 


Pui 


Scena V 
RORO, TANTA 


(Pauză, in cure Roro rămine pe ginduri. Tanta, nohotärita 
se priveşte 'n oglindă, şi se apropie incet de pian. Deschide 
aruneind o privire peste umăr la Roro. In- 
cearcă un acord și inchide bruse pianul.) 
RORO 
(tresărind) 
Ce ai?.. 


COMETA 


TANŢA 
Dar tu? 
RORO 
Nimica... 
(dueind mina la frunte) i 
Migrena asta iar... 
TANŢA 
(indreptindu-se spre ugă) 
Cam des o ai... 
(li face semn eu degetul în timp ce iesă) 
la sama! 


RORO 
(rămasă pe ginduri, ridică din umeri) 
Curios !... Ce tip bizar! 


I0OB'TIXA) 


D. Anghel și St. O losii 


Doo evo 


in munții Neamţului” 
(Urmare) 


— Părintele Ghermănuţă — 


==. Şi, o bucată de vreme, botul ascuţit al babei, cu mus- 
tețile lui sure și lungi, şi gușa nodoroasă a Aniţei, cu fanfara 
ei cu tot, stăpiniră ingrozita mea închipuire; cum, însă, eram 
silit de răcoarea şi umezeala dimineţii, imi aruncasem peste u- 
meri mantaua mea imensă, de sub ale cărei poale lungi şi răs- 
rate imprejur, cal mult dacă se mai iveau spre afară urechile 
mici, drepte şi ascuțite și botul negru şi fin al Pisicuţii,.. PA- 
trunsă şi stăpinită, parcă, gi ea de solemna măreție a împreju- 
rimilor, călca cuminte, oarecum, si măsurat şi mergea cu pas 
mărunt, domol şi meditativ.— Și, de m-aş fi luat după mişcarea 
plină de înţelegere şi în toate părţile a urechilor ei, ar fi trebuit 
să cred, că auzul ei, cu mult mai mare destoinicie decit al meu, 
prindea, din depărtări nemăsurate, feluritele glasuri nehotărite 
și că se imbată şi ea de şoptirile tainice şi pline de farmec, ce 
insoțesc, de pretutindeni, în faptul curat a] zilei, nețărmurita 
deşteptare a Firii... Perdut, cita odată, in larga si neprihânita sin- 
gurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duios și mistic, in 
care adierile călitoare ale dimineţii iși desthinuese frunzelor a- 
dormite ale codrului, eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a in- 
tinerit în faţa unei picături de rouă, ce îndoae, sub greutatea-i 
răcoroasă și scinteetoare, fruntea încărcată, parcă, de ginduri a 
unei flori? Cu măsura scurtă şi neindestulătoare a inimii sale, 
cine n-a căutat, totuşi, să socotească nemârginitul adine al pa- 
timii nevinovate, cu care o undă zglobie işi lasă strălucitoarea-i 
goliciune în voia desmerdărilor șagalnice ale unei raze de lumină, 
spre a-şi arunca, în urmă, peste pudoarea-i, parcă jignită, haina 
de umbră a pădvrilor? De cite ori, în mijlocul arborilor muţi 
şi neclintiţi, nu ne-am simţit ca în to ia unor vechi şi buni 
prieteni guralivi! De cite ori nu le-am destiinult lor durerile 
noastre şi de citeori, mai cu samă, nu ne-au alinat ei aceste 


*) Vezi „V. R.*, Anul H, N-rele 2 şi 7. 


IN MUNȚII NEAMȚULUI a7 


dureri! Din nenumăratele gonerațiuni de foi putrede si îngră- 
mâdite de vremuri unele peste altele, cine ma văzut, cum își 
ridică fruntea, rar și sfios, o floare albastră sáu roşie, şi cine, 
jarăşi, n-a înțeles, cum răsare viața din păturile eterne ale 
morții 2... ȘI, în fata veşnicei nimiciri, şi în faţa veşnicai rein- 
vieri, cine na s's simţit, el însuşi, lunecind pe rostul fatal ul 
lucrurilor spre lnsaşi neinlăturata gi desăvzirşita sa neființă ?,... 
Şi cine n-a indreptat, atunci, din nestatornicia lumii aceştia, o 
dnrereoasă amintire spre lumea de veşnică odihnă a celor ce 
nu mai sint.?.. Şi... al cui suflet n-a simţit risărindu-i, fără de 
voe, o lacrimă caldă la capătul cugntărilor sale?... ` 
Și botul ascuțit al babei, cu mustețile Iui sure și lungi, şi 
gușa nodoroasă a Aniţei, cu fantara ei cu tot, işi topiră ñința 
și se mistairă, parcă, în valurile adinci ale unui soiu de caldă 
filozofie melancolică şi visătoare ; iar de pe depărtările înalte ale 
pidunlor, un prelung şuer ascuţit gi melodic străbâtu până la 
mina. Un meriloiu saluta-—se vede- cu glas provestitor întălle 
raze ale zorilor, ce deschideau, în calea soarelui, porţile inflăcă- 
rate ale răsăritalui... Intro clipă, peste tot cerul din stinga, pa- 
injinit de reţeaua rar intreţăsuta a pădurilor, se desfăşură şi se 
intinse, din miazăzi spre miazănoapte, o imensă perdea de lu- 
mină trandafrie, ale cărei margini de deasupra se topauu, sus 
de tot, şi se perdeau pe nesimţite în inăițimile limpezi şi largi 
ale văzăuhului vioriu de dimineaţă. De după depărtăriie um- 
broase ale ptumintului, se deschise, ca un colusal semicerc de 
aur înflăcărat, geana aprinsă a soarelui şi, cit ai clipi, trunchiu- 
rile neclintite, umbroase şi netede ale brazilor se poleiră de o 
lumină curată şi rece... în solemna încremenire a Firii, nu 
se mișca, incet şi ginditor, decit, doar, chipul meu „tăet în um- 
bră pe fundul de lumină al adincului pădurilor din dreapta... 
De pe pămint la ceruri, tăcerea sfintă de pretutindeni se in- 
drepta cu un imn de imensă rugăciune a Făpturii cătră zidito- 
ral său... Şi fu un moment, cind Pisicuţa nu mai simți, de sigur, 
nici o povoară pe spetele sale... Sau sint momente, cel puțin, 
cind «conştiinţa de sine» desprinzindu-se ca o lipitoara sâtulă şi 
căzindu-ţi de pe suflet, întreaga ta fiinţa se desface, se topeşte, 
se împrăștie şi, ca un prinos curat și neprihânit, se înalţă pe 
trepte de văzduh si de lumină câtră Dumnezeul său etern.. A- 
tomul devine imenzitate! Te cauţi și nu te găsaşti nicăiri, sau 
te cauţi şi te găseşti pretutindeni!... Şi dacă, inainte de mine, 
n-ar fi trâsnit prin minte unui Fachir fltmind și strenţeros, să 
străbată, după cerşit, pe spetele unui magar, pădurile sacre ale 
Indiei, dela Elora la Benares, cine știe, dacă Nirvana n-ar fi in- 
colţit, pentru întăiaşi dată, in crerrul meu şi dacă, astăzi, nu s-ar 
Ji adăpostit, sub plăzmuirile minţii mele, nenumăratele milioane 
de suflete desculțe ale fiilor lui Brahma... Şi cine știe, încă, prin 
ce neumblate și intunecoase unghere ale nemărginirii ar fi mai 
cutreerat sufletul meu, dacă Pisicuţa, ca îngrozită, parcă, de o 
vedenie fioroasă, nu s-ar fi oprit, ca trăsnită, din mers, n-ar fi 


28 VIAȚA ROMINEASCA 


inceput a sforäi şi a se smunci indärät şi dacă, mai ales. nu 
şi-ar fi vădit dorința de a mă scutura jos de pe spetele sale si 
a mă arunca cit colo, la påmint, cu tot calabalicul meu senti- 
mental de visătoare filosofie... Toate indemnurile si silințile mele 
de a o hotări să-şi urmeze calea, fură zidarnice; iar cind văzui, 
în cele din urmă, că echilibrul meu e aproape primejduit, des- 
călecai şi, tirind-o de dirlogi, cercai a o hotări să păşască pesta 
stavila nevăzuti ce, din senin, parcă, să ridicase in faţa ei; dar, 
nici în ruptul capului, nu se dădu urnită din loc cu un pas ma- 
car înainte; ba, din potrivă, ea se incumeta så mă tirască pe 
mine înapoi. O lăsăi un minut să se linigtească; tremura cum 
îi varga și, sforăind, se uita cu ochii spărieţi in toate părțile. 
Năzatică n-o ştiam şi, prin urmare, nu-mi puteam da cu soco- 
teala, ce se întimplase cu dinsa.... Mă muţumii, deci, deocam- 
dată, să stau locului şi să mă lupt cu smunciturile ei. spre a 
n-o scapa din mini. Oboseala o mai linişti puţin; mă dădui pe 
lingă ea, o bătui uşor pe git, o scârpinai pe sub bărbie, o min- 
giiai pe ochi, o netezii pe obraz... Ca da obiceiu, își răzămaă ca- 
pul pe umărul meu, şi. pentru un moment, om şi cal alcătuiră, 
în liniştea pădurilor, un grup, din toate privinţile, vrednic de 
dalta unui Fidias sau Praxiteles... Cum, însă, n-aveam nici gin- 
dul, nici gustul si nici timpul de a trece la nemurire pe calea 
aceasta, căutai să-mi tălmăcese pricina acestor năzăreli sau, 
poate, chiar marafeturi ale Pisicuţii. lată pentruce, cu drept 
sau fără drept, bănuii, că vre-o sălbătăciune de lup sau de urs 
trecuse pe acolo, cu puţin mai inainte, că străbituse de-acurme- 
zișul peste drum şi că lăsase, pe urma ei, o dirà de miros în 
aer, pe care nasul Pisicuţii, cu mult mai priceput decit al meu. 
o descoperise, şi peste care ea, mai puţin curajoasă decit mine, 
nu îndrăznea să treacă. Imi veni în minte oidee genială: virii 
mina în desagi şi scosei iute prosopul meu de drum cit toate 
zilele de lung, sl cărui miros heterociit, eram încredințat, că va 
eovirsi și se va înălța victorios peste toate mirezmele acre şi 
sălbatice ale tuturor fiarălor universului... Nu degeaba stătuse 
el, atita vreme, sub ocrotirea desagilor mei, în strinsă vecină- 
tate cu tot soiul de masline vechi şi sbircite, cu usturoiul şi 
ceapa greu mirositoare, ce alcătuiau temelia merindelor mele de 
drum, cu coşcogea oae prefăcută in căciulă de vremuri grele și 
însfirşit, cu cite alte opinci neargăsite, cu cite soiuri de brinză 
cărămizie, cu cite feluri de unsori de “ciobote, cu ciţi pepteni 
rari odată gi lungi în dinţi, dar ajunşi acuma deşi şi cu dinţii 
scurţi de tot !.... Şi cind prosopul meu își destinse spre pămint jilava, 
unsuroasa, boţita şi gălbia sa lungime nemăsurată, mă incre- 
dinţai încă odată, ca, pentru intaia oară în viaţa mea, îmi in- 
colțise în minte o idee genială... Iute şi cit ai clipi, capul Pisi- 
cuţii, de sub nări şi până peste virful ascuţit al urechilor, mä- 
sură în care se cuprindeau şi ochii ei spărieţi, diapăru sub lun- 
gimea întorsăturilor late si de mai multe ori ale nesfirşitului meu 
prosop... lar cînd fácui din dirlogi Pisicuţii chip să păşască in- 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 29 


n ——— 


nainte, ea păşi, fără frică şi fără incăpăținare, peste neinvinsa 
și îngrozitoarea stavilă aeriană, ce, cu o clipă mai înainte, părea 
că se ridicase în fața ei, Şi iată cum, mulțumită atotputerni- 
ciei făcâtoare de minuni a prosopului meu, eşii din o neaştep- 
tată si grea incurcătură gi iată pentruce, încă, în tot lungul 
drumului, nu îndrăznii a atinge, citugi de puţin, gi nu profanai 
deloc sacrasanta înrățișare a smeritului meu prosop... Cine ştie? 
Poate că-mi era dat, în pribogia mea fără de ţintă, să mă in- 
tilnese cu felurite dihănii,.. m'aşi îi intăşurat, atunci, cu minu- 
natul meu prosop, după cum se infăşura Isis cu minunata sa 
cingătoare şi, ca sub o egidă de biruinţă, aş fi străbătut, ca şi 
dinsa, în lung şi în lat, lumile largi ale bunului Dumnezeu!,.... 
Toate puteau să fie aşa; dar, pănă atunci, nu ştiu pentruce mă 
uitam adesea îndărăt şi căutam cu ochi spărieţi in toate părţile... 
Nici vintul, incremenit pe creștetul inalt al pădurilor, nu-si mai 
cinta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici gi sfloase nu-și 
mai îndreptau ochii lor albaştri și limpezi, din adincul umbrelor 
presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul şi credin- 
ciosul lor amant; din susurul tăcerii neturburate, glasuri strā- 
ine şi fioroase mi se păreau că se desprind în răstimpuri, si i- 
nima mea, ca înţepată fără veste de ceva ascuţit, le insemna 
pe toate cu bătăi pripite şi repezi; în preajma ochilor mei și în 
oglinda închipuirii mele muncite de vedenii, gheburile crimpeelor 
de putregaiuri, acoperita cu erburi sălbatice, sau şoldurile goale 
ale unei stinci, cu haina ei de mușchiu sfigiet de vijelii, se în- 
fripau şi trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care 
mi se părea că se mişcă incet, se tirâște fariş, vine, ajunge și 
întinde spre mine o ghiară flămindă şi ucipaşă.... MA feream in 
laturi spăriet... era o creangă mai îndrăzneață, care sau chuta 
să-mi mingie fața, sau năzaia, chiar, să-mi rada pălăria de pe cap... 

Scoborit, ast-fel, din ceruri pe pămint, mergeam pe poteca 
strimtă şi plină de umbră, cu gindul incarcat de urşi, de lupi şi 
de porci sălbateci £.. Com, însă, nimic nu e veşnic pe lumea a- 
ceasta, apoi nici frica, ce mă cuprinsese, nu era să ţie cit lumea, 
sau nu putea, cel puţin, să-și întindă stăpinirea ei peste mine 
dincolo de anumite hotară ; şi, aceasta cu atit mai mult, cu cit, 
dela o vreme, băgii de samă, că, dacă eu mă gindeam cu tot 
dinadinsul la fel de fel de dihănii, ele, în schimb, habar n-aveau 
de existența persoanei mele pe påmint... 

Cit mersesem, n-aş putea spune; atita știu, că, potrivit 
pornirilor meie, căutai să mă ridic spre cerurile, din care 
mă scoborisem cu puţin mai inainte... Sufletul meu işi destinse 
aripile, ochii mei se inalţară, şi, prin bolțile de umbră înaltă ale 
pe căutară să deschidă gindului meu un drum spre largul 
impede şi albastru al văzduhorilor adinci şi pline de lumină!... 
Vitasem, lasă, că soarele nu e alcătuit de cel a tot puternic nu- 
mai ca să-şi arăte faţa lui mindră şi să-şi facă zilnica sa câlă- 
torie dela răsărit spre apus, ci că i s-a mai dat şi menirea dea 
insemna, din înaltul tăriilor, prinzul oamenilor de pe pămint şi, 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


în popasurile sale cereşti, de a se mai opri, citeodată, gi drept 
inima cuiva, fără ceas hotărit... Astfel, cind privirea mea pămin- 
teană se întilni cu el în ceruri, mi-l gasii oprit «drept inimă». Și 
iată cum din ceruri mă văzul silit a mă scobori iarăși pe pä- 
mint; de astă dată, însă, drept in fundul desagilor mei... Sär- 
manii mei desagi 1... ei insuşi erau flăminzi şi costelivi, ei însuşi 
aveau coapsele deşelate şi pintecele lipit de spete... 'Trecuseră 
frumoasele lor zile de imbelşugată rotunzime, după cum trecute 
erau gi pentru mine frumoasele zile dela... Aranjuez; iar cind 
mă abătui din potecă sub o umbră mai deasă și-i luai din spe- 
tele Pisicuţii, mi se päru că vor să zboare în sus cu mine, cu 
tot, în Joc de a cumpăni spre pămint,.. atita erau de uşori!.. 
li pussi, totuşi, cu deasila jos gi scotocii cu deamănuntul prin 
fandurile lor.... pustiu, sărăcie şi nimic! ši, totuşi, de cite ori 
o ceapă, un câțel de usturoiu şi o coaja prehistorică de pi- 
ne nu i-ar înlesni nălucirea də o clipă a unni ospăę vi- 
telian! De cite ori două trei masline zbircite n-ar trage 
mai mult, in cumpăna flâmindei desperări, decit ochii negri, 
umezi și voluptoşi ai celei mai molatece Hetaire!... Si dege- 
tele mele, cuprinse de frigurile foamii, scotoceau tremurind fun- 
durile adinci ale desagilor şi, in inchipuirea lor hămesită şi oarbă, 
luau opincile scorojite drept nişte imense coji de pine uscată, 
ghemul de tirsine drept o ceapă cit un cap de motan, iar pep- 
tenii mei drept cine ştie ce gușăniţi de străveche pastramă ra- 
masă de pe vremuri şi scăpată, ca prin minune, de furia flá- 
mindă a dinţilor mei... Şi cind mă gindeam eu, ca, întru nimic, 
nu eram mai pre jos de cit toţi eroii tuturor odiseelor homerice, 
și cind mă gindiam eu, că vicleanul fecior al lui Laerte inghiţise 
in pribegia lui tatala, atitea spete de boi graşi sau de berbeci 
cu lina de argint... ei bine, mă simţiam nedreptăţit .. Cel puţin 
de mi-ar fi eşit un urs înainte!... l'ag A mincat tot, dela virful 
unghiilor pănă la ascuţişul urechilor... sau, de m-ar fi mincat el 
pe mine, ei bine, tot eu m-as fi ținut cel sătul!... atita eram de 
fiämind ! Şi, în fundul deaagilor mei, nimica, sărăcie gi pustiu... 
„Cind nu-i, nu trebue“ e o maximă de foarte adincă filosofie gas- 
tronomică ; se poata ; dar, fiindcă maximele țin de foame numai 
filosofilor. rămâsei abătat şi toată putinţa mea de cugetare se 
scobori din cap în pintece... Ce să faci? Sata apuci, ca moartea, 
de ros smicele ‘tinere de pe lingă rădăcina copacilor bătrini 2 Sa 
te înşiri la rind cu Pisicuţa şi, lăsindufi gura apă, să ronțăești 
cu deliciu firele roșietice şi rari de chir sălbatec? Sà mininci *.... 

Da ce să mininci ?... De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea 
pe jos cu jir în loc de cucuriz: de brad, calea-valea... Dar aşa ?.. 

ŞI, in străşnicia desniudăjduitei mele stări, mă apucă un ris ne- 
bun... Ce ţi-i şi cu amintirile, citeodati!.. Nu mai ştiu cu ciţi 

ani înainte, dar, in tot cazul, cam da mult, fnsesem pe coclauri 

cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez și vinjos ca 
o vargă de oţel; el după burueni atingătoare de flora Mo'dovei. 

în general şi a Ceahlăului in deosebi, eu de teleleu-Tanasă : iar, 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 31 


ca apendice, cu cordele şi zurgalăi, d-na naturalistă, însoțită de 
micul şi nedespărţitul său Bijucă alb şi flocos şi cu botigorul 
dum totdeauna rece, trandafiriu și umed. — Plecasem, din 
zori, cu sloboda, cu gind să ne iutoarcem, pe la prinz, iarăşi lu 
gazda noastră de pe schit, la Sălăgeanu, vestitul învăţător al 
muntelui, pe acele vremuri... 'Trecuse prinzul de mult şi soarele, 
care n-avea de făcut nici-o erborizaţie pe plaiurile cereşti, pägise 
dincolo de amează şi-şi căuta liniştit de dramul său inspre apus... 

— Bine, Alexandre, întreba, din cind în cind, d-na natura- 
listă cu glas ridicat și ascuţit, bine, dragă, da n-o si mai sfir- 
geşti odată cu buruenile tale? Uite, e tirziu și Bijuca nu mai 
poate de foame, mititelul; o să trebuiască să-l duc în braţe pân 
de vale; nici nu mai poate merge, sărăcuțul ! Bijou! mon pzuvre 
petit, viens ici L.. 

Bi Bijuca, care se trezise, de mic, tot între lume subțire şi 
aleasă şi care nu știa, prin urmare, decit franțuzeşte, işi lăsa, 
de multe ori, trebile sale, şi, în sunet de zurgalăi și in tremură- 
turi de cordele roşii, alerga mărunt, cu lăbuțe albe şi mici, la 
chemarea duioasă a stăpinii sale; iar limba lui ii stirna afară 
din bot, ca o molatecă și tremurătoare foae de trandafir bătută 
de vint... 

Şi Alexandre, care n-auzia sau se făcea că nu aude, mic 
şi subțire, cum era, şi cu picioare subţiri de oțel, pe jumătate 
acoperit de sarcina imensă a herbariului său de hirtie sugătoare, 
zbura din burusană in burueani, se pleca din cind în cind, smul- 
gea cite una, se ridica, o privea, o mirosia, o studia o clipă si 
sau o arunca cit colo, ca netrebuinoioasă, sau o aşeza la rind, 
cu ingrijire şi sfințenie, ca pe o comoară nepreţuită, între doc- 
tele toi late și lungi ale pintecosulni su herbarium de hirtie su- 
gâtoare!,.. 

— Bine, Alexandre, da n-auzi ? 

Şi Alexandre n-auziu. 

— Iaca, domnule, imi zicea de multe ori d-na naturalistă, 
—laca, aşa-mi face în fie-care vară; mă ia cu dinsul pe coclu- 
uri şi mă poartă prin toate prăpăstiile după burueni... Of! doam- 
nel... Cind ai sti L. 

Şi, în acest „of, doamne !* nerăbdător şi nervos şi, mai ales, 
in acest „cind ai şti“ urmat de o traganată fc cum confidenţi- 
ală şi dureroasă reticență, un tălmăcitor de ginduri omenești ar 
fi putut ceti întreaga istorie a unui suflet desgustat... 

— Dă, cuconiță dragă, îi răspundeam eu cu glas mingiitor 
răce și părintesc ;—dă, mata ui putea mai la urmă, să lași, prea 
bine pe d. Dr. să plece singur în escursiunile sale ştiinţifice ; 
d-sa, pecit se vede, e un alpinist fără pereche; și o constituţie 
gingașă şi puţin rezistentă, cum e cea femeească, nu poate răs- 
punde la «tururile de forță» cu care d. Dr. se pare obicinait. 
Nu vezi mata, cu cità ușurință sue și scoboară ? parcă-i un titi- 
rez de oțel. Eu ii admir şi, oricît de deprins mi simt gi eu cu 
asemenea lucruri, m-aş lasa, totuși, bătut, fără luptă şi pe toa. 


32 VIATA ROMINEASCA 


tă linia, de d. Dr. MA mir că mata ai curajul să-l urmezi; eu, 
unul, drept să vă spun... 

— O! Domnule, Domnule! zise ea intrarupindu-mă— da 
crezi d-ta că vra să plece singur? zice că-i e urit fără mine; 
și... uite, mă ia aşa, pe toate coclaurile fără să vrau, 

— Şi eu cred, cuconiţă dragă, că dacă lucrul stă așa, apoi 
doctorul are deplină dreptate. 

— Deplină dreptate ?... Şi de ce mă rog ?... zise ea cu un 
glas subțire şi prefăcut ascendentă de mirare interogativă, 

— Pentru cuvintul foarte simplu, că s-ar simţi nemulțămit 
fără tovărăgia d-voastră de fiece minut; sint şi lucruri pe care 
mata nu le Ințelegi sau nu ştii, cel puţin, să le apreciezi indestul. 

— Lucrurile, scumpul meu domn, se înțeleg și se apreciază 
după valoarea şi după plăcerea ce-ţi pricinuesc, zise ea, scutu- 
rind cu capătul ascuţit al umbrelei ceva imaginar de pe virful 
fin și lustruit al unuia din pantofii săi mici ca de copil. 

— Tocmai, tocmai! şi ar fi prilej, i urmare, ca mata 
să te simţi foarte măgulită, dacă nu și chiar foarte fericită. 

— Merci bien!... Pen ai assez de ces choses-là. 

— Și tat 2... 

Şi, ca şi cum ar fi lunecat înadins pe lingă punctul meu 
de întrebare, se pleca, în mod foarte firesc şi, cu o măeastră 
ușurință, rupse un mare gi frumos fir de romaniţă albă, ce toc- 
mai se întimplase răzleţ in calea ei. 

— Sint aşa de frumoase florile de munte, zise ea scoţind 
un bold—ea ştie de unde—şi prinzindu-și floarea pe sin cu de- 
gate subțiri, uşoare şi îndemânatice. 

O privii zimbind, fără să-i răspund. 

— Nu-i așa? întreba ea cu glas mlădios şi stăruitor. 

— Frumuseţa, cuconiță dragă, e lucru cu totul relativ... 
și dacă florile, cochete și gingaşe, cum sint ele, şi-ar înţelege 
adevăratul lor interes, ar trebui să-și aleagă drept patrie un alt 
pin iar nu pămintul răce şi umbra posomorită şi umedă a pă- 
durilor. 

— Cred că ele fac aceasta, pentruca să trăiască mai mult. 

— Preţueşte mai mult o clipă de strălucire decit o eterni- 
tate de intunerec.. Dar bietele flori nu ştiu aceasta... 

— Da Alexandre ?... Alexandre ?... zise ea uitindu-se în 
toate părţile cu un fel de spaimă prefăcută, oare ce s-a făcut? 
N-ai băgat de samă incotro să fi apucat? 

— N-am văzut; dar, în tot cazul, cred că Ja deal, 

Incepurăm a urea, 

— Dă-mi voe, te rog, să mă sprijin de d-ta, zise ea apu- 
cindu-mi brațul ;—nu mai pot; am presimţirea c'o să-mi sfir- 
sese zilele în vr'o prapastie din pricina buruenilor lui Alexandre, 

— Aceasta ur fi o idilă pe cit de ştiinţifică, pe atit şi de 
tunebră, dragă cuconiţă ; dar totuşi o idilă; Ş'apoi... cînd e în 
răi atita lumină, pe pimint atita umbră, atita linişte pretutin- 

eni şi... 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 33 


— Bijou! Ah, petit méchant ! viens ici !.. Trebue să ştii, 
domnule, că Bijucă al meu e un nesuferit; uite, cum rămine 
vesnic în urmă și mă lasă singură... 

Şi Bijucă, în sunet de zurgalii și in tremurături de cor- 
dele roşii, alerga mărunt la deal cu lăbuţe albe şi mici, la che- 
marea de duioasa mustrare a stăpinei sale ; iar limba lui îi atir- 
na afară din bot ca o molatecă și tremurătoare toae de tranda- 
fir bătută de vint... | 

— Foarte frumos, domnule Bijucă, zisei eu, adresindu-mă 
cățelului, cind fu lingă noi— foarte frumos! Te-ai apucat, hoțule, 
de făcut, pesemne, idile cu florile şi cu buruenile, şi-ţi părăseşti 
stăpina ; dar dacă vine vr'un urs ṣo minincă, vagabondule, cine 
să dea socoteală ? [a fi bine, te rog, și stăi de pază mai pe- 
aproape. 

Doamna naturalistă imi aruncă o privire ironică şi ghiduga, 
cum numai femeile ştiu să arunce. 

— Aşa-i că-s grea?... Aga-i că nu mă mai poţi duce ?,. 
are ea, la un moment dat, atirnindu-se mai simţitor de bra- 
tul meu. 

— Sint în lumea aceasta, dragă cuconiţă, şi greutăţi nega- 
tive, care, adică, în loc să te atirne spre pămint, te ridică spre 
cer; S-ar părea atunci, că, întocmai ca zeităților antice, ţi-a rä- 
sărit aripi Ją umere, şi că ai putea să străbați cu ele văzduhu- 
rile spra,.. 

— Spre Alexandre? nu-i aşa? zise ea, întrerupindu-mă, 
spre Alexandre ?,.. 

Şi, ca şi cum ar fistat să cadă, impedecindu-se, îşi impreu- 
na degetele aminduror minilor, şi se stirna mai greu de braţul 
meu în jos, 

Au femeile, cite odată, niște fantazii !... 

-— De sigur că spre Alexandre; de cit, vezi mata, cuco- 
niță dragă, se poate, prea uşor, să rătăceşti drumul și, în loc 
să te poți ținea de zborul lui uşor după flori şi burueni, se poate 
intimpla prea lesne, s4 te trezeşti, ca Alexandru Machedon la 
porţile raiului... 

— Bine... Bine... zise ea privind nehotărit înainte și apă- 
sind pe fiecare vorbă ;—bine, dar dacă sf. Petru, care am auzit 
că e un bătrin morocănos şi hursuz, nu-ți deschide. ca să poţi 
intra în lăuntru, aşa-i că tremuri de foame și de frig la porţile 
Raiului ?..: 

— Otol. de loc, dragă cuconiţă; sfărimi porţile; şi intri 
în naa, rămânind ca s!. Petru să se burzuluească in urmă cit 
o pofti.,. 

— Și ţi s-a intimplat de multe ori, să sfărimi porţile Ra- 
iului şi să înfrunţi minias prăpăditoare a sfinţilor săi păzitori ?,.. 

— Dacă nu mă însel, dragă cuconiță, zisei eu uitindu-mA 
la ea de sus în jos,—mata ai aerul de a săpa prea adine în sufle- 
tele oamenilor; aveţi, pe cit se pare, apucături arheologice. 

— Uite, uite! zise ea intrerupindu-mă şi stringindu-mă 


3 


3: * VIAŢA ROMINEASCA 


spărietă de braţ,—nite, Alexandre a căzut jos; hai mai iute... 
i s-a intimplat ceva... 

Ca la o sviriitură de băț înaintea noastră, doctorul, alätu- 
rea cu pintecosul său herbarium, stătea iungit cu faţa'n jos si, 
răzămat pe amindouă coatele, făcea, el ştie ce, foarte grav si, 
adinc cufundat în ceva, parcă de mare însămnâtate. 

Ne apropiarăm, fără să ne simtă; iar cind furäm lingă el 
şi ne încredinţarăm cu ce se îndelatnicia, ne buini pe amindoi, 
de o dată şi tără voe, un ris nebun... 

Nici mai mult, nici mii puţin, doctorul păstea, sau, cel pu- 
ţin, dintr'o rarişte de iarbă salbatecă, ciupia pe alese o anu- 
mită buruiană în trei foi mici, rotunde şi de un verde deschis, 
cu coada lungă subțire şi roşietică și... o minca. 

Cind ne auzi rizind la spetele sale, intoarse capul, ne privi 
foarte serios un moment, apoi, ca şi cum lucrul ar fi fost cu 
desăvirşire firesc, îşi urmă inainte și cu bägare de samă ştiinți- 
fica sa cină, fără să zică nimic... 

— Alexandre... bine, Alexandre, ce faci? pentru D-zeu! o 
să te otrăvegti... Ce te-ai apucat să mininci burueni pe inima 
goală ? Incepu să strige ca spărietă dna naturalistă. 

— Imi era sete, Natalie, și am dat aice peste oxalis ace- 
foselia, le pain du bon Dieu, o plantă de un gust acrişor și 
foarte plăcut, care tae setea; uite, gustă şi tu. 

ŞI zicind aceasta, fi întinse un mic zmoc de oxalis aceto- 
sella, le pain du bon Dieu... 

Gust ea, imi dădu și mie.. gi, la un moment dat, ne tre- 
zirâm tustrei pe pintece, păscind foarte conştiincios iarba fra- 
gedă a pădurilor... 

„__— Iar Bijacă neclintit şi țapân pe lăbuţele sale albe şi 
mici, sucindu-şi privirea cînd intro parte, cînd in alta. se uita 
țintă la noi şi căuta să-şi dea socoteala cam ce ni se intim- 
plase... Și limba lui îi atirna afară din bot ca o molatecă și tre- 
murătoare foae de trandafir bătută de vint... 

— Află Doctore, ziceam eu păscind, că, de va fi să-mi scriu 
vre-odată amintirile, apoi să ştii că o să te ridic, cel puțin, la 
treapta de prooroc al Evreilor; căci, mai la urmă, nu cred să fi 
fost întru nimic mai presus minunea marelui Jidov, care a ada- 
pat, in chip miraculos, cu apă de stincă pe turma insetati a 
poporului lui D-zeu, decit minunea d-tale cu Oxalis acetosella. 
ȘI, mare lucru, să nu se fl incheet, mai „ja urmă, dumnezeeusca 
putere a divinului Moise în descoperirea, prin pustiile Arabiei, 
a vre unei burueni de soiul Acutoselei d-tale... Mä rog, n-ai pu- 
tea să-mi spui d-ta, dacă în ţara fericită a mirezmelor se gä- 
sește măcrişul epurelui... id est, Oxalis acetosella > Căci, drept 
să ţi spun, în Pentateuc, pe care l-am cetit din scoarță in 
scoarță, n-am găsit amintindu-se nimic despre așa ceva. 

. — Fiecare climă cu Flora ei, răspunse el scurt şi senten- 
tios, urmindu-şi, neturburat, păscutul său. 


IX MUNȚII NEAMȚULUI 35 


Era de mult de-atunci; dar. în oglinda închipnirii se păs- 
trează vii și neşterse unele amintiri ale trecutului; iată pen- 
truce, în strășnicia desnhdăjduiti a stării mele de acum, rideam 
singur. ca un nebun... 

Totuşi dela o vreme se sfirşi cu risul şi ochii mei rătăciţi 
căutau în jos spre iarbă... Par'ch era un făcut: multe din buru- 
enile, ale căror nume sucite îmi rămâseseră în minte dela doc- 
tor, se infăţişau privirilor mele; numai Oxalis acetosella părea 
că-şi pusese pe cap chitia dracului... 

Ce-mi folosia mie, de pildă, că Geum montanum îmi aţinea 
calea cu florile sale galbane şi mari? Ca mă incălzia pe mine, 
că Potentilla aurea îşi restața sub ochii mei, florile sale porto- 
calii ?... lu zadar Ci Wa abietina se uita la mine cu ochi 
albaştri şi limpezi; în zadar Cortusa Mathioli scinteia ros in 
calea mea... Şi dacă /mpaftiens nolli tungere îmi painjinia dru- 
mul cu trunchiul său zvelt şi resfirat, spoi mu făcea aceasta, da 
cit ca să-si bată joc da mine, pentruca, adică, să-mi arunce în 
nas toate săminţile sale, de indată ce m-aș îl atins ĝe una, ma- 
car, din păstarile ei 1... /laedysarum alpinum şi Dryos octopelalla 
aveau aerul să-mi dea de veste, că mă aflu pepiscuri de munți 
vecine cu cerul şi că, de-aş fi intins mina, aş fi prins stelele... 
lar Acgnitum Napellus şi Aconitum moldavieum, cu ochi albag- 
tri închişi, întindeau posomoriți, parc'i, spre mine potirul lor cu 
venin ; numai Papaver alpinum, cu fața lui albă și oftigoasă, mă 
indemna să mă culc şi se dorm, avind aerul de a căuta si mă 
incredințeze, că somnul ne de foame... 

de-aş fi fost, macar, cine ştie ce mure filosof grecesc! 
Aș fi mincat, fără muită vorb», cucuta sau ceapa ciorii şi.scurt, 
aș fi pășit flo ad inferos, fie la nemurire; m-aș fi malţămit, 
chiar, cu smerita giorie a lui Pytagoras, care minca bob și 
născocia table de socoteli... dar asa!!... Eu, simplu muritor din 
timpul meu t... Cel mult, dacă Aihropos belladonna, aliter mă- 
iräguna, işi mai deschidea, cu dragoste în calea mea, brațele 
sale albe de femee vicleană... Și cind mă gindiam en, că, totim- 
preună cu marele, dar micul și vinjosul meu naturalist și tot cu 
plâpinda şi eterica sa jumătate, și tot cu Bijucă cel mic, flocos 
şi alb, sub privirile indiscrete ale lunii pline, ce-şi cumpănia, in 
mez de noapte, mersui înalt de asupra văchriei minăstirii Neam- 
tului, mincasem, în lipsă de pine, și cu o foame pantugrueiică, 
sardele de cutie cu mămăligă calda! Si cind, mai ales, îmi amin- 
tiam că, mai pe urmă cu citiva ani, d-na naturalistă, din fundul 
unui molatec fotoliu de București, mă încredința, câ niciodată 
nu ospătase mai cu deliciu decit atunci)... 

— Şapoi, ce odihnă sfintă! adäogam eu cuprins de melan- 
colia părerilor de rhu,—ce dulce dormiam noi ce toţii, înmormin- 
taţi într'o moale şi imbâlsâmată căpiţă de fin răsfrată ca saltea, 
sub privirile mingiioase ale stelelor!! Ca ce farmec rægräit eram 
legânaţi de simfoniile tăcerii adinci, intrerupte în răstimpuri, de 


36 VIAŢA HOMINEASCA 


țiriitul depărtat al greerilor de noapte!!.... Și era aşa de frig... 
şi era aşa de cald!... 

— De sigur... de sigur... observa ea rar și ginditor, cu pri- 
virile perdute, par'că, în depărțările altor lumi, —de sigur că tre- 
cutul e un frumos apus de soare.. şi cind te gindești, că, de 
nicăiri, o altă rază de lumină nu va mai veni să dea strălucire 
norilor posomoriţi ai vieţii |... 

Şi, întrerupindu-se, ridica spre podele ochii ei adinci şi 

umezi.... 
— De ce ?, o întrebam eu cu glas mişcat şi cu privirile 
perdute în lumea privirilor ei,- de ce am jăli numai soarele ce 
apune, arie nădăjdui şi în soarele ce va să râsară 2... Oare, 
dacă o frunză sa scutură, o altă frunză mai plină de viaţă nu 
rasare la loc? Şi dacă o floare se vestejeşte, oare altă floare 
nu reînvie mult mai strălucitoare în primavară ?... 

Intorcea molatec capul spre mine şi mă privia cu zimbet amar. 

— Crezi încă in primăveri şi in răsărituri de soare, în 
franze care renasc gi în flori care reinfloresc ? De sigur... de si- 
gur.. eşti un om fericit! 

— Cred, cel puţin, că, in putrejunea, din care sintem alcă- 
tuiți, este şi ceva etern... 

— Si acel ceva ? A 

Ii sărutam mina şi plecam. 

Ei bine, cind mă gindium la toate acestea, mà apuca ame- 
teala ; si nu ştiam, ducă amețeula imi venia din pricina foamii 
sau din pricina lirismului sentimental al trecutului; şi, deşi la 
efecte identice trebue să presupui, cei; puţin, cauze inrudite, eu 
totuşi nu-mi băteam capul cu lucruri așa de înnalte, ci mă ui- 
tam, pur şi simplu, în toate părțile, pe jos, după Oxalis acefo- 
sella le pain du bon dien sau, cum s-ar zice, după mâcrişul epu- 
relui ; dar măcrişul epurelui igi pusese pe cap chitia dracului, 

Mă hotării să-mi fur căciula ca ţiganul, 

Aşezai şeaua la rădăcina unui brad, aşternui mantaua, mă 
lungii cu faţa 'n sus şi mă hotârii să-mi inchipui că nu-mi-e 
foame... Ţi ai gasit! Avea Pisicuţa un aşa talent la ronţăit iarba 
şi la ucis între dinţi virfurile tinere şi fragede ale crăngilor, de-ţi 
iasa gura apă. 


Et misit soporem in Adamum !... 


Şi mä prinse o grozavă ciudă pe Adam, că putuse adormi 
tlamind,.. Şi mă prinse o grozavă ciuda pe D-zeu, că nu avea și 
penin mino acelaşi părintească ingrijire, ca şi pentru intăiul său 
născut. !... 

— Decit, vezi, mă gindiam eu, iarăşi, dind dreptate lui 
D zeu; pe vremea aceia, D-zeu avea nevoe de o coastă de om, 
spre a săvirşi cu ea cea mai mare poznă din cite pozne a să- 
virşit vre-odată; dar acum ?... 

De-odată, Pisicuţa se opri din păscot și, cu un smoc de 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 37 


iarbă înflorită, ce-i atirna afară din bot, se uită țintă şi spărietă, 
oare-cum, la deal... 

— Vro dihanie t... imi fulgeră mie prin minte. 

Şi punind mina pe revolver, mă sculai iute și drept în 
picioare, 

Un călugăr scobora încet, pe potecă, la vale, cu o mare și 
umiiată traistă la şold. 

— „Mintuirea ta prin tine Israele“, cugetai eu intorcind 
cam pe dos versetul biblic, ceiace, potrivit împrejurării, insemna, 
că ergai mea stătea in traista umflată dela goldul călu- 
gărulu. 9 

— Blagoslovește, pärințele şi cale bună, zisei cu, cind că- 
lugărul fu în dreptul meu. 

— Mulțămim d-voastră, domnule, maulțămim d-voustră, 
Domnul!... 

Şi, indreptindu-și spre mine faţa-i palidă și slabă, mă privi 
smerit şi sfios, stringindu-și ingrijit, cu degete aspre, nodoroase 
și tremurâtoare, rasa la pept. 

Trebue să mărturisesc în treacăt că, dach D-zeu a fost cu 
mine sgircit în multe privinţi, apoi în una singură a fost peste 
măsură de darnic, în privința, adică a mutrei mele, care sub o 
poală de pădure, e aproape nebiruită... mai pune mantaua, mai 
pune arce 

— ostenit, părințele ; vii de departe ? Ia mai co- 
lea, © leacă de te să meta j rg 

Şi-i arătăi spre locul unde şezusem eu lungit cu capul 

pe şea. 
— Mulțămim d-voastră, domnule, mulţămim d-voastră, im- 
gină el pe o notă oare-came din pisaltichie, resfirindu-și pe pept 
degetele ruginite ale stingii sale, iar cu dreapta netezindu-şi sfios 
şi smerit de sus în jos barba-i sură și incilcită; — dar ne-am 
grăbi, că sintem cam de departe, inchee el, inclinindu-se cu oare 
care evlavie înaintea mea. 

— Da ia gezi; cun ceas mai de vreme, ori c'an ceas mai 
tirziu, n-o să fie mare treabă ; gezi. 

MA pusei jos, se puse şi călugărul. 

— Vii de departe? 

— "Tocmai din fandul Ciungului, domnule. 

— Eşti de pe la vrun schit din apropiere ? nu-i aşa ? 

— Tocmai dela Nichit, Domnule. 

— Da ce? Nichitul e aşa de departe da aici? 

— Apoi tot a mai fl cale ca deo jumătate de zi. 

— ȘI după ce-ai fost sf. ta tocmai prin fundul Cmungului ? 

_— Apoi după o leacă de bureţi; ja mai uscăm şi noi pen- 
tru iarnă, că, dă, cu de-aistea ne mai ţinem și noi viața. 

— Tapo tocmai prin fundul Ciungului, după bureți ? 


poi nu sint mai pe-aproape, că-i cul țigancele, de-i 
duc la tirg. Pe Sao > <an 


s$ VIAȚA ROMINEASCA 


Si umblam cu vorba imprejurul trăistii călugărului, cum 
umbla vulpea imprejurul gărăfii cu mincare a cocostircului. 

— Da nu mi-i vinde şi mie vro ciţiva dintrinşii, dragă 
părințele ? .. 

— Da, mă rog. poftiţi; iaca, se grăbi să zică călugărul, sco- 
tind traista din git şi punindu-mi-o dinainte— iaca, luaţi cit vă 
trebue, că eu mà po! duce să mi mai culeg alţi! şi în altă zi. 

Şi fața cslugărului se insănina de bucurie la ideia c4, poate, 
işi rescumpărase pelea cu prețul a citiva bureţi. 

Ce bureţi ?... erau niste hribi aramii, fragezi şi mici, de-ti 
venia să-i mininci de cruzi. 

— Apoi, dacă-i aşa vorba, părințele, in să facem noi, colea, 
un foc ca acela şi să-i tragem o față de mincare sä se dacă ves- 
tea. Trebue sů ştii, dragă părinţele, că-s rupt de foame; vin și 
eu cam de departe, ş-am rătăcit pe meleagurile aistea alè sf. tale; 
de-asară n-am pus nimic în gură. 

Și in toată această păcatoasi şi nevoeșă stare de lucruri, 
notă epică nu lipsia... 

Mai ştii ?... Poate că vr'o Dumnezeire vrasmaşă mie, pen- 
tru vr-o depărtată greşală strămoșască, iși istovia peste capul 
meu potopul întreg al urgiei sale rizbunătoare... Altfe), ca-ar fi 
căutat paşii mei obosiţi şi flăminzi pe căi fără de ținte, inmor- 
mintate in umbra virgină gi nesărutată incă de soare, a codrilor 
neumblaţi 2 Si de ce, adică, o altă zeitate prielnică mie, nu sar 
fi virit sub pelea slabă şi palida a unui călugăr mârunt si pen- 
trace, incă, nu şi-ar fi aruncat, peste măreţia olimpică a chipului 
său, evlavia smerită a unei barbi alcătuite din sure şi plingă- 
toare stalactite de păr incilcit? Si de ce n-ar fi înlocuit ea, după 
imprejurare, tolba plină cu sigeţi, dela şoidul său, prin otraistă 
cu ciuperci ? De ce ?... Fiindcă, adică, vechimea clasică se socoate 
a fi fost mai îmbelşugată in eroi de odisee decit vremurile noas- 
tre ?... Dar, mai la urmă, ce eram eu însumi? Și dacă pe tatăl 
meu nu la chemat tocmai Laerte, urmează de aici că eu 
n-aş fi putut să mä numesc Odisefs? Singura deosebire, ce putea 
fi, aşa dar, între mine gi intre vicleanul barbat al mult mai vic- 
lenei Penelope, ar fi stat, poate, in aceia, că, dela o vreme, lui 
Odisefs i se rupsese ciobotele şi ramăsese desculţ, în vreme ce 
desagii mei mai pastrau pe fundul lor incă o pâreche nouă şi 
neargăsită de opinci... lar cînd iscusitul meu călugăr, cu un ami- 
nar de oţel, in formă de scoaba veche, prinse a scoate din vi- 
nele mute şi negre ale unei cremene răci, un izvor de scintei, 
luminoase, și cind, mai ales, din frunzele uscate si ingramaădite 
peste iasca aprinsă, incepu să se ridice in sus fumul negru gi 
inădușit, mi se päru că sta in faţa mea Achates, cel mai mare 
meşter al vechimii în scăpărat cu aminarul și cel mai iute şi 
indeminatec alcătuitor de focuri. din vreascuri și din frunze us- 
cate, al vremurilor de demult... 3i cit pe ce să zbor, pe aripile 
nărăvitai mele inchipauiri, spre clasice pustiuri arzătoare şi gălbii 
și cit pe ce să infiripez, din stincile imprejmuitoare mie, o lume 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 59 


de monștri aeroceraunici, care, din fundul negru al umbrei pădu- 
rilor m-ar fi privit cu ochi incruntața şi ar fi rinjit fioros la mine 
cu gingini vinete şi goale !... 

ŞI vreascurile n-apucaseră, incă, să se prefacă in jaratec, 
și hribii nu fuseseră puşi incă pe rug și eu maică mistuisem în 
gind aproape toate ciupercile din traista cilugărului... 

Şi de cumva, pe lingă şoapteia tainice şi inalte ale vintu- 
lui cu frunzele, pe lingă murmurul etern al apelor străvezii cu 
petrele, peste care curg şi trac în calea lor fatala, pe linga or- 
chestraţia aeriană şi plină de farmec, pe care o alcătuese, în 
mezul înflăcărat ul zilei, muzicanți inaripaţi şi fâră de număr 
di lui D-zeu, pe lingă atitea melodii ale văzdahului. izvorite de 
pretutindeni din nevăzute harfe coliene, mai adaugi şi „hangul“ 
unison, pe care-l ţine, cu glas înalt de trişcă crapată, sfirsitul 
hritilor pe cărbuni, apoi vă pot încredința că muzică mai sera- 
fimită n-aţi auzit!... 3i eu cred că, dacă simfoniştii clasici ai 
vremnrilor noastre n-au atins, nici unui, încă, culmea meștașu- 
gului pr, apoi aceasta nu se datorește decit imprejurării, că nici 
unul dn ei n-a mincat ciuperci fripte la umbra pădurilor! 

Şi bribii aşezaţi pe spete și cu pintecele 'n sus sfiriiau pe 
cărbuni, iar măruntul meu călugăr ii presura pe pept cu sare 
și piper i punea, în această indeletnicire, atita măsură şi chib- 
zuesulă şi, fâră să-si dea samă, aşa igi ţuguia buzele pe linia in- 
tinsă a cëor douh degete, cu care-i presura, incit ai fi zis că 
vra săi Sirute pe toţi, de rind. Din cind în cind, cita un hrib, 
mai puţin Ahdător la usturimea focului, ridica dintr'un șold, poc- 
nia şi, așăzhdu-se iar pe cărbuni, sfiriia inainte, 

— Gat: friptura, pârințele? întrebam eu, de departe, cum 
stăteam lung! cu fațwn sus, cu capul pe gea in loc de căpătăiu 
şi cu degeteleaminduror minilor incieștate la ceafă. 

— Gata, acu, numai să se mai frigă o leacă, c'apoi cade 
greu la inimă, 

Şi în priviherea diriguitoare şi cu multă bägare de samă 
a acestei triptul anahoretice, nu rare ori se întimpla, ca mä- 
runtul meu câlugr să-și tragă iute mina de pe cite un hrib, ce 
nu stătea tocmai cuminte pe jiratec, să scuipe pripit pe cele 
două degete dirizuiare şi să-şi scuture, în aer, mina de ele, ca 
şi cum ar fi voit å le arunce departe, spre a ostoi, cu chipul 
acesta, usturimei inşcătarii arzătoare a vre unui cărbune mai 
indrăzneţ. Ba de mite ori iși aplica singur un fel de autoflage- 
laţiune pe partea corului, care-i era mai la îndâmină, 

— la sama, pâniele, ja sama, strigam eu de departe, ori 
de cite ori se frigea căluărui ; ia sama să nu mincăm degete fripte 
in loc de hribi; azi e tinta Vineri şi ar fi pacat, macar că de- 
getele de călugăr trebuisă fie de post... 

— Nu te teme, domnule, nu te teme; sintem noi deprinși 
cu de-aistea.. Și scuipăălugărul, de părea că descintă de de- 
ochiu tuturor or dei cela patru vinturi... 

Dar în sfirsit friptur fn gata, 


w VIAȚA ROMINEASCA 


Şi dacă soarele, ca sta să cumpănească dincolo de amează, 
ar fi putut, din înălţime, să străbată cu privirea prin desişul in- 
tunecos al bolţii de umbră, ce na ocrotea de pretutindeni. apoi 
ar fi văzut întinsă, pe rariştea de iarbă înflorită a pămintului, 
năframa albă-neagră-vinătă a călugărului, soră mai mică în lun- 
gime, dar mai mare în curăţenia cu imensul meu prosop; iar 
pe ea tăbăriţi la intimplare hribii fripţi, întocmai cum ar tâbări o 
turmă de oi obosite, în popas de odihnă, pe drumul galbiu și 
plin de colb; şi, după cum de lina oilor se acaţă, în treacăt, cur- 
nuţii F scaii pirloagelor, tot așa se acățasrră cărbunii stingi ai 
focului de spetele hribilur mei; şi dacă, ceia ce albia pe la sub- 
ționile scorojite ale fiecărui hrib, nu era tocmai sure nemistaită 
apoi era, cel puțin, cenușă nescuturată, lucru care, totuşi, nu gA 
pedeca pe märuntul meu călugăr de a-şi da ifoase profesionale Ae 
Moschion sau de Labdacus. | 

Oricum, eu mă dădusem pe lingă năframa cu hribi, îm În- 
sâmnasem cele patru puncte cardinale ale persoanei mele ĉu o 
largă şi smerită cruce potrivită imprejurării, imi luasem pilăria 
de pe cap, şi, scuturind, pe cit era cu putinţă, de cărbun și de 
cenușă cite un hrib, îi făceam vint în pustiul întunecoșşi fä- 
mind al gurii mele. ] 

Şi poate că, in scurt, aş fi ajuns cu inghițitul lgcapătul 
iai al năfrămii, dacă nu mă oprea la timp mărmtul meu 
călugăr. 

— Da'ţi mai avea o leacă de rabdare, domne, zise el, 
minind înspre dinsul, cu un băț piriit la capăt, cel € pe urmă 
hrib, ce mai rămăsese răzleţ pintre cărbuni ;—poate; om găsi şi 
vr'o fărmătură de pine. j 

Şi cu virfu pirlit al bäțului, făcu hribului vin/pe năframă. 

Dela sine se înțelege, că pusei strunea flämjdei și prăpă- 
ditoarei mele porniri. j 

Iute şi harnic, după cum era și de mărun 
vul meu călugăr pintre hribii ramaşi în traistă, 
o pine oacheșă, destul de mare, cu gingini st i 
două părţile şi inceputa la un capăt; iar cindiădui să rup din 
ea, inţelesei că şi o pine poate avea odiseja f Nefericirile sale: 
fire de lină sure şi lungi, luate in hiolă 
traistii. stăteau acăţate de colțurile uscate, fipoase şi ascuţite 
ale ginginilor pinii, ca de dinţii unui darac ;fărimături mărunte 
şi albe de hribi mijiau neclintite de pintr& Aincăturile rupturii 
aspre a capătului inceput; iar cind incep/ a O bate la spete, 
spre a scutura dintr'nsa pulberea mărur Şi albă de hribi, o 
sumedenie de furnici începură a curge derin toate ascunzătu- 
rile pinii, ca o ploae neagră şi fică şi a ff spăriete şi nedume- 
rite care incotro; 3 

Și licet exemplis in parvo grpdibus uti, 
Hae facies Trojae, cum capetur, erat !... 
Aşa de spărieți și nedumeriţi mi'niipuiam că trebue s-o & 


IN MUNȚII NEAMȚULUI H 


împuns de fugă Troenii, lui Priamus, cind îi luă Achile cu jàr- 
dia dela spete!... 

Sermanele furnici!... Erau gi ele menite să-şi ducă, de acum 
inainte, pe ţărmuri străine şi depărtate, nemingiatul dor de pa- 
trie; le era şi lor, se vede, scris, să minince De amară a pri- 
begiei, şi, cine ştie, dacă nostalgia după fondurile Ciungului nu 
era să pună, sub alte apusuri şi sub alte răsărituri de soare, 
capăt zbuciumatei lor vieți! t.. 

— Da bine, pärințele, zisei eu, bătind în pine ca'ntro pernă 
şi sculindu-mă de jos. ca să nu mă umple furnicile ;—bine, te-ai 
apucat de dus furnici de prăsilă din fundurile Ciungului tocmai 
în gura Nichitului? Ce? Pe Ja Nichit, n'aveţi furnici ?... 

— Da, bată-le pustia, Domnule, să i» bată, parcă te poți 
feri de ele? Se viră peste tot locul după mincare... la, şi ele, 
ca toate lighioanele lui D-zeu : unde văd masă'ntinsă, hop şi elet.. 

— Ai dreptate, părinţele, ai dreptate! Ia să lăsăm noi viii 
cu vii şi morţii cu morţii gi să ne căutăm mai bine de suflet, 
zisei en aşăzindu-mă intrun cot de-alungul naframii, 

Rupsei pinea, dădui călugărului, imi oprii şi mie și incepu 
a minca., 

— Da, o gură de rachiu nu-ţi pofti? zise călugărul, virind 
mina în sin şi scoțind o stecluță potrivit de mare gi plină pân” 
la jumătate cu ceva galbân-roș, 

— Ri două, părinţele. 

— Poftim. 

Si agăzindu-se şi el lingă naframă, mi-ntinse stacla. 

Era un rachiu dumnereesc. 

— Da strașnie rachiu, părințele. struşnic rachiu! De un- 
del cumperi ? 

— D'apoi că'l facem noi, domnule, nu-l cumpărăm. 

— Mă rog, zisei eu, mai luind o'nghiţitură, nu mă poţi in- 
väta şi pe mine cum se face? 

— Da cum nu? domnauie: faci ceaiu rusesc tare, cum sa 
face ceaiul, gi, după ce se răceşte, pui jumătate ceaiu şi jumă- 
tate spirt da cel ban, de vin; pui zahar, cit vrai să fle de dul- 
ce, pui inipere, izmă creaţă, anghelică și coji de portocală, dacă 
si, şi-l lash aşa de dospaşte citeva zile, g'apoi incepi a bea din el. 

ŞI, trăgindu-i şi călugărul un git, astupă cu ingrijire stecla 
cu dopul, o viri in sin, îşi luă comanacul din cap şi, puninduil 
alăturea, începu a minca cu smerenie şi cumpătat, fără graba. 
fără pripire, potrivit darului său. 

In cite-va minute, ospăţul nostra de anahoret fu gata, 

— Da de apă ce-om face, părințele? Hribii au fost cam 
săraţi și sărătura face sete. 

— Apoi este pirău de vale, domnule; mă duc eu acu ș'a- 
duc apă numaidecit. 

Şi fără să mai aștepte vr'un răspuns din parte-mi, își şi 
puse comănacul pe cap, ș'o porni de vale, deadreptul prin pä- 
dure, cu minile goale. 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


— Ei! părințele, părințele!!... dădui eu se strig; agi!!.. 
călugărul îşi şi mistuise, în desișul depărtat al pădurii, märunta 
sa închipuire; iar cind, dela capătul privirilor mele, se rupse si 
se desprinse petecul ingust şi cafeniu al spetelor lui, rămăsei ne- 
dumerit. 

— Da'n ce dracu o s'aducă el apă ?,.. în gură... în pumni?.., 
mă gindeam eu, ramas în picioare neclintit, si aitindu-mă ţintă 
spre desişul încilcit, în care se mistuise năluca măruntă gi mo- 
horită a călugărului meu. Nu cumva să-mi fi făcut gotia câlu- 
gărul naibii? Mai ştii 2... Te-i trezi numai, că i-a fi trăanit prin 
cap, să se tot jducă la Nichit şi pe mine să mă lese aici în cit 
m'a găsit... 

Ce să faci? Să te iei după dinsul? Să te-apuci de scotocit 
prin hălăciuga pădurii o piscătură de călugâr în floarea umbre- 
lor, care şi-ar fl putut tupila, ca o veveriţă, întreaga sa făptură 
după o cioată san la incheetura unei crengi ? 

Pisicuţa ridică capul şi se opri din mestecat un smoc de 
iarba înflorită, ce-i atirna, pe jumătate, afară din bot. 

Cind imi îndreptai ochii pe linia de privire a Pisicuţii, zării 
desprinzindu-se treptat, de pe fundul de umbră al pădurii, înfă- 
țişarea gheboasi, plecată inainte şi cu capul gol a călugărului 
meu ; iar, între minele-i intinse, ducea, parcă, ceva, cu mare 
cumpăneală, 

Imi ascuţii privirea, dar nu putui deosebi ce ducea călu- 
gărul cu atita sfințenie şi bagare de samă. 

Iar, cind fu destul de aproape ca să-l pot vedea, mă în- 
credințai, spre marea mea nedumerire, că ţinea, de o parte și 
de alta, intre degetele nodoroase si răsilrata ale aminduror mi- 
nilor sale, un soiu de tingire de tinichea. mai mult lungă de cit 
largă și plină ochiu cu apă... 

— Da tingirea asta, il intrebai eu, cind fu lingă mine, de 
unde o găsişi, părințele ? Că de-aici ai plecat cu minile goale ?... 

— Da, nwi nici o tingire, domnule, 

— Da, cum nu-i tingire? Eu o vàd că-i tingire ca toate 
tingirile ; atita, numai, că-i de tinichea ? 

— Da nu-i nici o tiogire, domnule; ia-i comanacul meu: 
dă, îl mai tacem și noi de tablă, cite o data; că dă! vine vre- 
mea fel de fel ; poale că ai, cite odată, nevoe, prin pădure, ba 
de-o apă, ba de-o mămăligă, şi, dacă n'ai în ce, răbzi mult şi 
bine şi do sete şi de foame... pi 

— Mare -i minunea ta Doamne! D'apoi eu nu te-am vă- 
zut cu tingirea n cap păriniale, eu te-am văzut cu comanac ca 
toata comanacele, 

— Aşi Domnule; da, vezi D-ta, i-am scos imbrăcâmintea, 
Că, doar, nu ers Saduc eu apă cu 'mbrăcămintea pe el. 
săi ia Bine, părințele, da pozna asta n'am mai văzut-o nici 
— Nu-i ñ văzut-o, domnule, că nu-i fi umblat prin nevol. 


IN MUNȚII NEAMTULUI 43 


— Bine, da de ce nu-ţi iei sf-ta in traistă, cind pleci la 
pădure, vrun pahar, vr'o tingire ca toate tingirile ? 

"— Da ce să no mai incărcâm noi cu atita tarhat, dom- 
nule, cind ne putem sluji cu comanacul şi în loc de tingire şi 
în loc de pahar? Sintem bătrini, domnule, și nu putem duce în 
spete atita jăchilă. 

Logica strinsă a călugărului îmi inchise gura. 

— Bine cuvintează, părinţele, zisei eu suflind în cruce 
pesta apă şi ducind comanacul la gură, 

— Binə cuvintată fie împărăția Tatălui și a Fiului şi a 
Sf, Dub, amin !... 

Báni jumătate de comanac. 

= Bi, päriațele, ia să plecăm, că-i tirziu şi zici că schitul 
e cam departe ? 

— Cam departe, domnule; da mergeţi la Schit? 

— Merg, părințale, incotro văd cu ochii; şi, fiindcă mi 
te-ai intimplat sita în cale, apoi merg şi eu la schit; as putea 
să stau acolo cite-va zile ? 

— Da cum nu, domnule ? Puteţi sta și mai mult; puteţi 
sta chiar la mine, dacă vi-i cu vosa şi v'iți împăca. 

— Da eu mi'npac cu toată lumea, părințele, şi cu sf, ta, 
simt eu, co să mă'mpac da minune. 

— AnOI, bine domnule ; atuncea si plecăm. 

Caiugărul işi pusa natrama'n traistă şi traista la şold, iar 
eu aruncai geaua pe spetele Pisicuţii şi-o îuchingai. Nu bagasom 
de samă, dar cind luai pe mină friul Pisicuţii şi fu să plec, că- 
lugărul stătea gata și mă aştepta, cu comanac pe cap ca toate 
comanaceie. 

Şi nu mai fu cu putinţă să mi-l inchipui în urmă, pe pä- 
rintele Ghermânuţă de cit cu tingirea'n cap; iată pentru ce, 
cum scoboram noi la vale, călugărul cu sloboda și eu cu Pisicuta 
de dirlogi, fără voe, mă bufnia risul din cind in cind. 

=- Rizi de comanacul meu, domnule, văd eu bine! 

— Cam aşa, părinţele, drept tioin spune. Cum naiba, să-ţi 
vie în minte sf. taie să taci comanac din tingire sì tingire din 
comanac ? Doar asta nu-i lucru ugor; şi, mă rog, egumenul are 
ia ştiinţă treaba aceasta ? 

— Wapoi că egumenul, parcă, n'are şi el tot aşa; şi, 
parcă, ceilalți vr'o nouă, ciţi mai sintem, n'au şi ei, toţi, tot aşa! 
— Bine, dar să faci sf. ta miunăligă în comanac?!! 

— Ei, domnule, doar màmäliga nu-i lucru spurcat; şi chiar 
dac'ar fi, cele sfinte nu se spurcă; ș'apoi, ce Y-i c'a fi comana- 
cul de tinichea, ce ti-i ca fi de hirtie sclivisită ? Imbrăcămin- 
tea-i totul, domnule, Iacă, imbracă-te d-ta cu rasă şi ţi pune un 
comanac În cap, şi så vedem, are să ştie cineva că nu ești că- 
lagăr? Tot așa și cu comanăcul meu; cine ştie că-i tingire 2... 

— Dacă are pe de-asupra îmbrăcămintea darului? Nu-i 
asa? zisei eu intrerupindu-l şi terminindu-i cugetarea, 

— W'apoi ? Se'nţelege, domnule ; îmbrăcămintea-i totul... 

— ŞI darul nimic ? 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ba a fi, el, şi darul ceva; da, parcă, darul se vede? 
Doar darul îi pentru noi călugării, na pentru ochii lumii; pen- 
tra ochii lumii, iaca: rasa, comanacul, barba; doar d-ta ești om 
învaţat ; mai auzit de hoţi de codru, care s'au îmbracat în strae 
călugărești, și pănă nu i-o prins, parc'o ştiut cineva că-s hoţi, 
ori că nu-s călugări ?... 

— Doamne, părinte, Doamne! Să te-audă Mitropolitul vor- 
bind aşa, ce mai gherlă ţi-ar trinti, şi ce mai ascultare tiar 
rindui |... 

— P'apoi că D zeu să mă erte, domnule... zise călugărul, 
însoţind această reticenţă de o mare şi, parcă, izbăvitoare cruce. 

Şi în acest «D-zeu să mă erte» şi in această reticența 
însoţită de o mare şi, parcă, izbăvitoare cruce, cineva ar fi 
putut ceti o întreagă pagină din istoria inedită a sfintului nos- 
tru monahism, 

Era, pe vremea aceia, Mitropolit fericitul întru pomenire 
Calinic Miclescu, acel, asupra căruia oftigosul călugăr, Clement 
Neculau, profesor de grecește la Academie, trăsese focuri de re- 
volver ; dar, fie că nu-l nimerise, fie că gloanțele se turtiseră pe 
paftalele de aur ale colanului, cu care rangul incingeu coapsele 
mărantului și siăbinogului cap al Bisericii, că nu se alese, din 
toată această dramă călugărească, decit Mitropolitol cu spaima, 
iar Clement cu inchisoarea. 

— En aş socoti, domnule, zise călugărul oprindu-se în drum, 
să tăem de-adreptul de vale, că schitu-i cum departe și mă tem 
com inopta în pădure. 

Să tăem, părințele, pe unde socoţi sfinția ta; vorba e 
să ajungem cu lumină la schit. 

Călugărul coti la stinga prin desișul fără urmă. 

Și nu-ți venea să crezi ochilor, cind te uitai la părintele 
Ghermânuţă, cu cită îndemânare şerpuia prin desişul incilcit al 
pădurii, cu cită nesilită uşurinţă urca și scobora... lasat pe spete 
Ja vale, plecat înainte la deal, părintele Ghermânuţă își păstra 
neturburat centru-i de greutate in liuntrul bazei sale; şi ai fi 
zis, că, în calea lui, suișurile se scoborau şi seoborişurile se su- 
iau, spre a-i face drumul pinză,.. Și de n'ai fi stat cu privirile 
înfipte in spetele lui înguste și cafenii, mărunt, subțire şi în floa- 
rea umbrelor, cum era, s'ar fi topit pärintele Ghermânuţă şi s-ar 

mistuit în zarva încilcită a crengilor, după cum, în văzdahurile a- 
murgului, se mistue și se topesc unele vedenii de o clipă întru- 
pate da închipuirea cuprinsă de fiorii pustii ai singurătăţii... Avea 
părintele Ghermănuţă ceva din firea sopiriii, pe care acum o 
vezi, acum n-0 vezi, şi ia-i urma, dacă poţi, cind vrai săi pui 
băţul pe coadă... Și eu cred cà pădurile au suflet și, in sufletul 
lor. dragoste de mamă pentru toate vietăţile, ce se adăpostesc la um- 
bra ocrotitoare a sinului lor; și flindcă părintele Ghermănuţă pä- 
şise de mult spre starea de vietate a pădurilor, apoi şi pădurea 
cu brazii săi uriași, cu vinăta încremenire a stinoilor sale, cu 


IN MUNȚII NEAMȚULUI i5 


aşternutu-i moale şi ruginių de foi uscate și seci, cu neugra și 
frageda-i putrejune a vreascurilor sale, părea cuprinsă de clipa 
vie a unui fior de ocrotitoare dragoste în calea grăbită şi sub 
paşii mărunți ai părintelui OGhermanuţă... Sub mersul său uşor 
nici vreascurile nu trăsneau, nici așternatul moale și ruginiu de 
foi uscate şi seci nu foşnea sub lunecarea-i cotigită de sopiriă 
miădiousă ; țesătura deasă a crengilor impinzite păstra, totdea- 
una, 0 spărtură îngustă, prin cure părintele Ghermânuţă se stre- 
cura ca suveica printre ife; iar cind firal subțire gi cafeniu al 
persoanei sale se alătura pe lingă grosimea seculară sau luneca 
prin dreptul îndlțimii ameţitoare a vreunui brad incremenit pe 
temeliile sale, părintele Ghermănuţă se mistuia, pentru o clipă, 
ca sorbit, ca înghiţit, parcă, de trunchiul mohorit al uriașului 
codrilor... De cits ori nu-l prăpădiam din ochi şi de cite ori nu-l 
vedeam, iarăşi, pe părintele Ghermânuță înfiripindu-se în zare, ca 
izvorit, ca răsărit, ca eşit, parcă, la Inmină, cu comanac şi cu 
rasă, cu tot, acum de sub scoarţa sură a vre-unui fag, acum - 
din trupul ciuntit al vreunei frinturi sau al vre unui crimpeiu 
rămas in picioare, pe urma unui brad răsturnat alăturea de 
vreme sau de vijălii!... 

— Bine, părinte, da stăi mai incet, că-i valea mare şi eu 
nu pot scobori aşa de inte cu iapa de dirlogi,.. ` 

ŞI biata Pisicuţă, sgircindu-şi picioarele de dinapoi, lungin- 
da-şi gitul după friu, și ințepenindu-se pe picioarele intinse de di- 
nainte, luneca, de multa ori, de-a sâniuşul pe luciul foilor, ca 
pe un gheţuş, cind valea scobora prea repede, 

Părintele Ghermânuţă se oprea un minut, mă aşteptă gi 
iarăși o pleca la vale.. Ai fl zis că se prăpăstueşte in neştire, 
ca sorbit de adincimi şi te aşteptai să-l vezi, la fiecare pas, 
are aa in umbră, ca o vedenie, născociti de frigurile în- 
chipuirii... 

Cu vai nevoe mă ţineam de dinsul cit coles. Puțin mai a- 
vea soarele, pănă ce să scapete dincolo de piscurile depărtate şi 
neguroase ale munţilor din urma noastră, cind eşirăm la limpe- 
zis, în valea largă a Nichitulai. 

Incălecai, spre a mă putea ţinea mai aproape de părintele 
Ghermănuţă. 

Cit prindeai cu ochii spre răsărit, între munţi de o parte 
și între munți de alta, pirăul Nichitului curgea grăbit şi limpede, 
acum printre finețe inflorite, acum printre lanci tinere de 
mestescâni de salcii sau de arini, acum printre prundişuri in- 
tinse şi sterpe de mozaic cu multe feţe; iar razele soarelui, ce 
cădeau pezig pe crestele fugătoare ale undelor lui, îi dăduau in- 
fățişarea cotigită a unei nesfirgite cordele late de mătasă moale, 
cu schimbătoare sclipiri de aur... 

Amurgul începuse a se ridica din adincuri... iar intre pis- 
curile mai inalte aie munţilor, ce se răstățau, incă, în pulberea 
de lumină rosietică a celor din urmă raze ale Apusului, văile 
tupilate întunecau priveliștea, ca atitea pete imense de umbră 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


-viorie.. Din adincimi, din înălţimi, din taina pădđarilor, din intu- 
nericu) codrilor, din văzduhuri, de pretutindeni, glasurile prelungi 
ale sărilor de munte se ridicau depărtat a liniște și a odihnă... 
Și, încat, încet, se stingeau toate şi toate adormiau pe rind; şi 
tot mai rar sa desprindea din depărtări un latrat de cine. un 
sunet da talangă, un glas de bucium... Numai pirăul, minat cu 
grăbire, în calea lui fatală, de o putere nevăzată, mai însemna, 
in amorţirea universală, eterna mişcare a vieţii în vinele ador- 
mite ale lucrurilor... Departe, foarte departe, la răsăritul din fața 
noastră, spre gura largă a văii, sclipia încă ceva in umbra a- 
murgului, ca o stea căzută din ceruri pe påmint... era cea de pe 
urmă rază de lumină, ce cădea rătăcită și pezis din depârtările 
apusalui, pe luciul metalic gi înalt al țărmului dela biserica Schi- 
tului; iar cind această stea se mistui şi se stinse în umbra 
pămintului, o altă stea se aprinse in tăriile cele mai de sus ale 
cerului... era luceafărul de seară... 

Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare, lovită în 
răstimpuri de o potrivă de departate, înfioră și făcu să tremure 
umbrele singuratice ale văzduhului, şi valea largi se umplu, 
pănă la marginile de deasupra ale manţilor săi. de glasul sfint al 
rugăciunii şi al păcii... Era clopotul schitului, care vestea inchi- 
*nătorilor pustiului ceasul slujbei de sară... 

Părintele Gherminuţă se opri din mers în faţa răsăritului, 
îşi luă smerit, cu toate cele cinci degete răsfirate ale stingii 
sale, comanacul din cap; iar cu cele trei degete inițiale şi im- 
preanate ale dreptei, de trei ori îşi insomnă larg, cu trei cruci 
evlavioase și mari, cele patru puncte sacramentale ale trupului 
său; şi, atingind, după fiecare cruce, pămintul cu dosul minii de 
închinare, de trei ori se plecă, în chip de metanie, în faţa a tot 
puternicului şi nevăzutului său D-zeu... 

Şi faţa lui slabă și veştedă, şi cele două bucle sure şi mari 
de păr împrăștiat, ce-i țişniau pe timple de sub comânacu-i, 
părea prea strimt, și barba lui căruntă ce se prelin gea spre păt 
mint in lungi şi plingătoare guviţe de lină încilcilă, și traista 
cu ciuperri dela șold, și tingirea-i da tinichea de pe cap învălita 
cu pisla, şi intreaga lui fâptoră miruntă şi cafenie, ca într'o 
haină, se îmbrăcă, pentru o clipă, intr'un fel de tainică lumină... 
In extasul scurt al unei rugăciuni, ca izvora, în gonpte neauzite 
şi domoale, din buze umilite şi păcâtoase, întreg sufletul pärin- 
telui Ghermănuţă, ca o flacără uşoară, ge inalța spre treptele 
tronului celui pres înalt... Şi aureola sfinţilor mucenici infâşură, 
ca întrun fel de strălucire, făptura lui intreaga... 

Ce mare şi sublim era părintele Ghermânuţă !... Ce mic şi 
netrebnic mă gisiam eu pe lingă dinsul, 

Fără voe, imi descoperi: capul şi, în imensitatea desșartă, 
tăcută si plină de umbră, ca spre rugăciune, plecai fruntea mea 
în fața răsăritului... 

O dată cu noaptea sosirâm si noi la schit. Și de n-aş fi fost 
biruit de oboseală, aș fi avut, poate, destulă vreme să-mi las și 


+ 


IN MUNȚII NEAMȚULUI $ 47 


ră Ana o arep nonion or tainic, cu care liniştea sfintă 
aces pos rugăciunii şi al păcii, pe care 
lepădarea de cele lumești l-a îngrădit cu prăpastii Sa e a 
şi cn codri fără lumină... Şi totogi, de la hotarele despre răsărit 
ale pămintului adormit, peste adincurile oarbe ale nopţii, geana 
lunii inflicărate trimetea lungi raze de lumină mută si rece, care 
se topiau pe luciul aerian al turnulni neclintit... Ai ñ zis că, în 
văzdluhuri, mina a ate a că puternic aprinsese o candelă de 
străjuire pe un mormint pustiu şi părăsit... De prin prejur 
din depărtări nehotărite, umbre negre se desprindeau dih l-a 
in răstimpuri şi, lunecind grâbite, se mistuiau pe rind in usa 
luminată şi Jarg deschisă a bisericii, dapă cum, in flacara unei 
lumini aprinse in intuneric, năvălesc şi se mistue orbi fluturii hip- 
notizați... Din lăuntrul gol, înalt și sec al bisericii, glasuri, acum 
prelungi şi tremurătoare, acum trunchiate şi repezi, porniau spre 
afară şi trezeau văzduhurile tirzii şi adormite... era ceasul al 
oaie: 09 pm, rau stă a sfintei vecernii, care aduna spre rugă- 
iune, În casa domnului, pe smeriții si incioși i 
stiu. pe ţii şi credincioșii închinători ai 
_ Cind părintele Ghermănuţă păși din intuneric in fâșia de 
lumină, ce izvora pe uşa larg deschisă a bisericii, sẹ. opri pe 
loc, își intoarse faţa spre catapiteazmă, işi luă comanacul din 
cap și, după toate regulele darului său, de trei ori îşi facu cruce 
și de trei ori se înclină, ca spre metanie, in fața sfintelor icoane, 
S că-l văd şi că se uită la el din fundul depărtat al bi- 
Descilecai dinaintea chiliei părintelui Ghermänntä si nä 
să leg, deocamdată, pe Pisicuţa de un stilp al ariel pă aran 
tele Ghermănuţă scotoci nu ştiu pe unde, găsi şi scoase cheia 
dela ușă, descuiă şi, cind fu să intru şi eu In läuntru, Părintele 
Ghermânuţă, după ce-şi aninase întrun cuiu din tindă traista cu 
ciuperci, şi aprinsese o luminare subțire de ceară galbenă, pe care 
a lipise de marginea știrhă de deasupra a unui sfeşnic da alamă, 
tot galbân... N-ag putea hotări cu un singur cuvint mirosul ce 
domneşte în ori ce chilia de călugăr : curat a timie nu miroasă, 
şi nici curat a piper negru, ba nici chiar curat a dohot; dar 
desigur că miroasă curat a toate acestea la un loc f Şi fiindea 
părintele Ghermânuţă, cu insegi slibănoagele şi muritoarele sale 
mini îşi clidise chilia din dărimturile uscate ale pădurilor lui 
D-zeu, apoi chilia eşise cam după măsura măruntă a harnicului 
ei intemeetor; și dacă, intrind, trebuia să pleci capul, apoi 
aceasta nu insamna altă-ceva, decit că părintele Ghermânuţa îi 
dăduse ca înălțime întinderea fapturii sale înseși, numai cit cu 
comanae cu tot; şi dacă erai silit să te sgezi cam lâturig spre 
a-ți strecura grosimea trupului prin îngustimea uşii, apoi acea- 
sta, iarăşi, nu însimna altă-ceva, decit că, tot părintele Ghermi- 
nuță, luase, drept măsură, lăţimea tot a fapturii sale, numai cît cu 
minele'n şoliluri... Drept în față, într'un cuiu, un şirag de meta- 
nii de os cafeniu; deasupra o icoană în stil rusesc, închipuini pa 


45 VIAȚA ROMINEASCA 


Maica Domnului în colori, cu copilul Isus in brațe, şi inchisă 
intre privazuri late de lemn negru şi lustruit la care păreau 
a se fi închinat nenumărate neamuri de muşte băștinașe, ce 
văzuseră, pe rînd, lumina vieții şi intunerecul morţii sub acope- 
remintul bine-cuvintat al părintelui Ghermănuţă, Intre cele două 
fereşti de la stinga. o masă de brad, alb odată, dar mohorit 
acum de vremuri; şi pe masa, pe cit de scurtă, pe atit și de 
îngustă, un mare ciaslov legat în pele neagră, impodobit la mij- 
loc cu o cruce, lar pe margini cu chenaruri de poleială galbâna; 
- în colţul sting de lingă usă, un dulap în canaturi gi frate mai 
mic cu masa, pastra, poate, sub încuetoare, lucrurile mai ferite 
ale părintelui Ghermânuţă ; in colţul din fund şi dinspre dreapta, 
patul cu macat de lăvicer, cuprins deasupra, întocmai pe mä- 
sură, de o saltea subțire îmbrăcată cu pistră vargată cu 
rog; la căpătăi un cultuc infaţat cu cit, ale; cărui flori 
albastre sau roşii de abia mai mijiau de sub lustrul pro- 
blematic, pe care vremea sau, poate, chiar barba şi părul pă- 
rintelui Ghermânuţă il așternuse peste ele; drept pernă de pä- 
rate, însuşi păretele galben şi coșcovit; iar între capătul de la 
picioare al patului şi între soba, ce se tupila, înghemuită în 
colţul din dreapta a chiliei, o ladă de Braşov, cu zugrăveli al- 
bastre, roşii sau verzi, care își avea în regulă actui său de vir- 
stă scris cu boia albă, din josul lăcăţii pinticoase şi ruginite, în 
mari ţifre arăbeşti ; cel puţin, veleatul 1793 nu putea să in- 
semne altă-ceva, decit mitrica da uastere gi de botez a läzii cu 
felurite zugrăveli a părintelui Ghermânuţă ; pe lada acoperită 
cu o velinţă, stăteau aşezate și frumos pâturite straele mai de 
zile mari ale părintelui Ghermânuţă ; iar deasupra, peste strae, 
străjuia, In picioare şi neadormit, un comanac nou imbracat cu 
şiiac cafeniu, 

— Ştii că-mi place grozav chilia Sf. Tale, părințele ? Zisei 
eu călugărului, care se plecase pe un genunchi şi umbla să 
descue lacata de la ladă ;—mare lucru să nu mă fac şieu cà- 
lugăr, cind oju mai îmbătrini, 

— Să'ţi ajute D-zeu, domnule ; da... dă, vezi d-ta, are gi 
călugăria necazurile şi greutăţile ei, şi n-o poate duce ori cine 
su toate ale ei. 

— Ce necazuri ? ce greutăți? părinte ? Să te duci Ja bise- 
rică, s4 te inchini, să te rogi lui D-zeu... Alte, ce greutăţi şi ce 
necazuri mai poate avea călugăria ? și 

— Aşi domnule, aşă-i; da... dă, are si ea necazurile şi 
greutăţile ei, mai afirmă încă odată părintele Ghermănuţă, sco- 
tind din ladă un oghial aproape nou de buhur roş și punindu-l 
pe capătul despre ladă al patului ;— că, dă, urmă el mai scoțind 
şi o pernă imbracată tot cu cit !oflorit şi punind-o peste oghial ; 
—că, dă... Şi călugării sint oameni... Cind se despart de lume, 
parcă-și lasă în lume toate pacatele lor, după cuvintul evanghe- 
listalui ? Nu, domnule! Mai aduc dintrinsele și la călugărie. Dă.. 
Sintem şi noi oameni, inche& călugărul incuind lăcata şi punind 
cheia sub velință. 


IN MUNȚII NEAMTULUI 49 


Puse perna la căpătăiu, cultucul mai deoparte å i 
întinse e apan pe pat şi aşternutul fu gata. a iaa 
— e peer Na sere părințele ? 
-- Jă, d-le, regulšm noi toate, acu. Si esind 
se întoarse, peste citeva minute, cu toată pri ere 
Eur i cere ie in tindă, Li deoparte. 
eva minute, Pisicuţa se găsia frumos gi linig- 
tit incuartirată pentru noapte, sub un mic şopron de A res 
legată de un țăruş bătut în pămint şi cu o zdravănă sarcină de 
preerie i ata dinainte, adusă de părintele Ghermănuţă, el ştie 
— Da, poate, v'a fi si d-voastră foame zise el, dupice 
ne întoarserăm din gopron în chilie, —dacă * i "a i 
pentru piara a tă cr: Aa oral 
— Fiindcă sint in gazdă la Sfintia ta, apoi vrau 
vrai erp z a, chiar iar se B TaN 
ute ceasiovul de pe masă şi-l räząamā în pici 
fereastră, descuiă tot iute dulapul peria în peturi n și intro 
clip} masa fu gata: citeva foi late şi rotunde de podbal cu 
zgzlăvoace şi bolşteni uscați pe vatră, citeva masline străvechi 
pe fundul unei farfurii eu margini albastre și creța ; în fundul 
unei atrăchini smălțuite, cițiva hribi cu undelemn, oţet şi ustu- 
roiu, mai deoparte, fälii de pere şi de mere uscate la soare, cu 
citeva nuci printre ele; nelipsita pine cu gingini de amindouă 
părţile, dar fără furnicile şi fârmăturile albe de hribi reglamen- 
tare; iar in mijocul tuturor și mai răsărit decit toate, se înalță, 
cu oarecare conştiinţă despre superioritatea sa, gipul cu rachiu. 
Ti i A: rapa erai alia vea noroc si bucurie si dea 
zis . 
asien stoca pepe n eu, făcindu-mi cruce şi punind la 
ji până ce părintele Ghermiinuţi să-și facă, şi 
să rostească binecuvintarea cerută de împrejurare, den, Aa 
sfert din stecla cu rachiu se si mistui sfirlind în adincurile bin- 
tuite de secetă ale gitului meu... Era un rachiu dumnezeesc !... 
: Eer Să ştii, părinte Ghermânnţă, că, hotârit, mă fac călu- 
gs fa boc reg imbătrini, zisei eu ca încredințare, intinzindu-i 
— Dă, Domnule, să-ţi ajute cel da sus, unse e], d 
stecla la gura; da.... inchee părintele Ghena. i ae 
la gură a a rar in doui părţi mausteţile-i încilcite, cu mi- 
neca cenuşie a antereului său de lăstrică, — vezi d-ta, are si că- 
lugäria p aa și neajunsurile ei... 
èn . Apoi asta-i chiar făţarie, părinte G 
Cu asemenea rachiu, cu asemenea re aim pin md rapa Pe 
semenea salată de hribi, ce mal vorbeşti Sfintia ta de necazuri 
și de neajunsuri ?,., Da, se vede, că asa-i făcut omul, să cirtească 
totdeauna, fai Bra anay pi mulțămit niciodata... ` 
ai "iy mn e, = vezi d-ta, lavoacela tre 
prinzi de prin baltă, hribii să-i aduci dela pädure, i a 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


sameni şi celelalte să le cumperi... şi cind n'ai cu ce?... Ia, vai 
de capul nostru, cum mai trăim şi noi; chipurile, avem şi noi 
cite trei lei, o litră de brinză, o singeacă de rachiu şi 25 dra- 
muri de untdelemn la luna şi o pine la săptămina? d'apoi cu 
atita ca poate să facă un om ?... să moară sau să trăiască ?... 

— Au doar, nu numai cu pine va trăi omul, ci şi cu cu- 
vintul lui Dumnezeu, zice evanghelistul, părinte Ghermănuţă ; 
de ce, prin urmare, n'ar posti un călugăr macar treizeci de zile 
pe lună, după pilda Mintaitorului şi ezeului nostru Isus 
Hristos în deşert, pentru păcatele oamenilor, fără ca, cu toate 
acestea, să poată fi ispitit de satana! 

Şi fiindcă boistenii şi zglăvoacele, cu podbal cu tot, erau 
prea sărate şi-mi făcuseră sete, imi mai astimpărai gitul cu o 
dusca de rachiu... Era un rachiu dumnezeese !... 

Şi, iarăşi, fiindcă nucile uscate, pe care părintele Ghermă- 
nuță le strica şi le minca mezul cu o indemănare de veveriță, 
se vede că, iarăşi, făceau sete, apoi şi părintele Chermânuţă ii 
mai trase, şi el, un git zdravan tot de rachiu. 

— Apoi, vezi d-ta, domnule, răspunse ei într'un tirziu. 
ștergindu-şi in două parți musteţilei incilcite cu minica cenușie 
a antereului său do lastrică ;— vezi d-ta, pe vremea aceia se f4- 
ceau minuni, şi sfinții Apostoli şi Mucenici le arătau oamenilor 
calea cea dreaptă, şi oamenii erau buni si drepţi, nu ca astăzi 
zăvistnici, pizmatariţi, clevetitori, hrăpareţi, rai şi cirtitori.... 

— Şi, îl intrerupsei eu, urmindu-i mai departe reflexiunea 
sa biblică.—se săturau noroadele cu cinci pini şi doi peşti pe 
malurile Ghenesaretului, gi tot mai rămineau donăsprezece coșuri 
de fărmături ; şi leproşii se lecuiau in scăldătoarea oilor, şi schiv- 
nicii se mulțămiau cu lăcustele fripte, pe care le mincau de prin 
văile arzătoare ale Iordanului, şi păzitoarele de capre de prin 
văile Ghedronoului năzulau la treapta de sfinte muceniţi.... 

Și cine ştie unde s-ar fl oprit avintul meu biblic, spre lauda 
sfintelor vremuri, dacă părintele Ghermănuţă, căruia incepuse a-i 
sticii ochii şi a i se înroşi virful nasului, nu m-ar fi întrerupt... 

— Că bine mai ştii, domnule, cele bisericeşti ; parcă le zici 
de pe carte. 

— Apoi, de-a puterea-hi, părințele, sint şi eu o lvacă de 
dascal în oraş, zisei eu, mindru oarecum, de treapta, la careeu 
insumi mă înălțam. 

— La care biserică, domnule ? i 

— La Sf. loan Domnesc; știi... la biserica din deal. 

— Ei, ei! ştiu; unde-i şi părintele Ghiţă și popa David... 

— Da, da! sint chiar o leacă de cimotie şi cu popa David 
şi cu părintele Ghiţă. 

— Ce mai preoţi de ispravă, domnule! Parcă-s niste vlă- 
dici, aşa giubele de mitasă blânite cu samur au pe dinşii!!.. 

— Ba, încă și ce anteree de cutnie, ca acelea. 

— Ş'apoi se poartă încinși cu colane de catifea cu paftale 


IN MUNŢII NEAMȚULUI št 


de argint suflate cu aur; mă rog, curat niște vlădici ; doar i-am 
văzut eu, 

Şi-i mai traserăm cite un git de rachiu... 

— Da potcapice! Ai văzut ce poteapice au, părinte Gher- 
măânuțe ? 

— De castor de cel bun şi cu lustru de strălucesc la soare, 
de parcă-s unse.. Și cu cruce amindoi... 

— Apoi se'nțălege, dacă amindoi îs stavrofori £.. 

— Da barba popii David ? Ce mai barbă, domnule! leit Sf. 
Neculai... 

Şi părintele Ghermânuţă li mai trase un git de rachiu, fără 
să mă mai poltească şi pe mine și fâră ca, de astă dată, să-şi 
mai șteargă mustăţile in două părţi cu mineca cenuşie a ante- 
reului său de lăstrică. 

— Barba părintelui Ghiţă. urmă el, nu-mi place; li prea 
scurtă şi spirlichetă, ş'apoi rară, de i se vede peles prin ea; 
nu-i vorbă, că nici nasul popii David nu-mi place, fiiudeă-i cirn ; 
nasul părintelui Ghiţă-i mai frumos... Da nu mai guști oleacă, 
zise el. intinzindu-mi sticla cu rachiu; gusti. dascale, că doar 
aista-i rachiu călugăresc, nu bulearcă, de care beți voi la tirg; 
bea cit vrai, că, doar mai am, nu e-o-ncheet lumea-n stecla asta, 

Pusei sticla la gură și gustai, 

— Straşaic rachiu, părințele, straşnic rachiu, zisei eu, dre- 
gindu-mi glasul și punind stecla pe masă. 

Şi, pentru ca să se încrodințeze de adevărul ziselor mele, 
mai trase şi el o duscă; apoi, punind stecla în zarea luminării, 
se uită prin ea lung şi tăcut; apoi, dinduii o tifa... 

— Nat.. că nu mai eşti bună de nimic !... 

— Deşărtăciunea deșărtăcianilor; toate sint deşărtăciuni 
pe lumea asta, părinte Ghermânuţă ; da, ce ţi-a făcut biata steclă 
de-i dai cu tiflla ? 

— Na! zise el, mai dindu-i o till; păcătoaso şi mango- 
sito! Da așa te-am învăţat eu să fii? iil.. pirlita dracului, din 
roşie şi frumoasă ce erai, te-ai fâcut galbănă şi ottigoasă.,. ptiu t... 

D'apoi că, doar Sf. ta ai oltigit-o; de ce ocărâşti de 
peaba biata steclă ?. 

Și egind iute cu dinsa afară din chilie, il auzii descuind 
ceva, încuind ceva, și iute se întoarse cu ea plină... 

— C'apoi eu i-s doitoru, mài dascale; ce credea, ea. man- 
gosita, c'are să-mi zacă de oftigă pe masă ?.. Trage. dascăle, 
C'aista-i proaspăt. 

— Pusei sticla la gură şi mă prefâcui că-i trag; dar pä- 
rintele Ghermănuţă îi trase cu toată inima, 

— Da tu, mă dascale, ce hram ai la biserica lui Sf. loan 
Domnesc, din deal, unde-i—il intrerupse un sughiţ — unde-i... cum 
il cheamă ? spune, dascale... cel cu—alt sughiț—crucea și paf- 
talele ?,... 

— Popa David... 

— Cel--scuipă spre stinga—cu barba spirlicheta ?... 


52 VIAȚA RONINEASCA 


— Da cel cù barba spirlichetă... 

— Da—alt sughiţ—cal cu potcap şi cu na... has ?... 

— Părintele Ghuţă.... 

— Nu, mă da... hascale... cel cu nasul ci... hirn. 

— Apoi popa Ghiţă, cel cu barba ca Sf. Neculai. 

Sticla cu rachiu incepuse a da iar in oftigă... 

— Da tu la ce atrană ci... hinţi la St. loan din deal? 

Și cu dreapta-i molatică, greoae și fără cumpăneală ara- 
tă, vag şi cam crucis cu înălţimea nasului, spre un deal închipuit. 

— P'apoi că eu nu-s la strană; eu îs cu luminările, cu 
clopotele, cu măturatul bisericii... 

— Da ison ştii tu să ţii mä... hu? 

— Ei! Așa oleacă de ison!... 

Şi, de unde nici no mă aşteptam, numai unde nu mi se 
răstoarnă părintele Ghermănuţă pe speteaza scaunului, unda 
nu-și drege glasul şi-şi netezeşte barba, unde nu-şi infige ochii 
lui albaştri, mici şi scinteetori în podele și unde nu incepe :... 

„Dooooaaa goagoagoa hoahoa mneeee ghee gheeee..... 

— Da ţine, mă, da... hascale,isonul... 

-— Năhăiaă..., 

„Striiii gana haaa gasa taaaam cădăgită traaa tiii ghii ghii 
hii hiii neee gheee herege... 

— Mai sus Da... hascale.., 

—— Năăăăăa gi ţineam isonul mai jos. 

„Aaaaa gaaagaas hasahas uuuu huouziiii masa gaaagaga 
doaoaoa goaoa hoahou mneeee ghee ghe hehehee,.. 

-- Mai jos isonu da,... hascale, 

— Năăaată.., şi tineam isonul mai sus. 

„Şiiii ghiii għ. maaa haahaha miiiiiluuu eeee ghe ghe heheee. 
şteece gheee heeee... 

— Da straşnie ghiers părinte Ghermânuţă!! Halal de 
òrgan |... Asa mai înțeleg și éu l.. 

Un glas ascuțit de otel atirnat in sec ţipă scurt, do atară, 
sub lovitură repede şi tără de vesta a unui ciocan metalic... 

— Toaca, părinte Ghermânuţă.,. 

— Toa.. toa hoaoa hoacă de pola... po.. po looo 1000... 
ploo... hoşniţă ! las să toa.. hoace t.. 

Voia, adecă, părintele Ghermânuţi să spună că toacă de 
pololoşaiţă. 

La răstimpuri de o potrivă măsurafe, acelaş glas de oțel 
atirnat în sec da trei ori ţipu da afară sub lovitura de trai ori 
repetată a aceluiaș ciocan... 

O puternică şi nevăzută suflare, venită, parcă, din depăr- 
tări misterioase, trecu pe faţa descompusi u pärintelui Gher- 
mânuță şi roşața vinătă se mistui de pe faţa lni, sub vălul palid 
al unei sinerenii ce cuprinse chipul lui intreg; și, în întreaga lui 
făptură, o luptă uriașă ai fi zis că s'a incins între înger şi demon, 
Dâdu să-şi facă cruce și deabia izbuti si ingăimeze şi să țese, 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 53 


cu dreapta-i neputincioasă pe faţa trupului său chipul stilcit al 
unei cruci... 

Gemiă ca un taur..., 

Apoi, pe o gamă fantastică si cu iuţala unei grindini me- 
talice, un fel de melodie alcătuită din notele cele mai de sus ale 
scării muzicale, începu a izvori în grupe meşteşugite de ţipete 
ascuţite, sub loviturile aceluiagi ciocan pe oţelul atirnat în sec... 

Părintele Ghermânuţă dădu sä se scoale și rămase pe loc... 

Capul îi căzu pe piept... ai fl zis cà se roagă în gind... 

Incă trei lovituri obosite, şi glasul de oţel al tocii se stinse 
în noapte... 

Parintele Ghermănuţă ridică incet capul şi cu ochii stingi 
se uită rătăcit în toate părţile... se apucă cu o mină de spe- 
teaza scannului, cu alta de colțul mesei şi stătu un moment... 
plânuia ceva... Apoi fără veste, cu o opintire desnădăjduită, se 
sculă în picioare, răsturnind scaunul; se cumpàni un minut, spri- 
jinindu-se cu stinga de colţul mesei... apoi îşi făcu vint şi, cn 
un pas uriaş, ca pentru dinsul, se repezi spre ladă... s'ar fi sfà- 
rimat de nu-l prindeam in zbor... Făcui ce putui: il luai în 
braţe ca pe un copil şi il culcai pe lada prea lungă pentru el; 
luai strawle frumos păturite şi le pusei pe dulap, iar sub cap îi 
virii cultucul cel mic de cit iastrait, și, în mal puţin decit sar 
spune, lada începu să se cutremure sub horăitul cu multe gor- 
goane. izvorit din organul puternic al părintelui* Ghermănuţă.... 

Adincurile tăcute şi largi ale miezului de noapte se umplură 
deoduta de glasul jalnic și prelung al clopotului... 


„Vivos voco“... 


Și călugării, ca umbre negre rupte din iutunerec, sa mis- 
tuiau în uga luminată şi larg deschisă a bisericii... 


„Mortuos plango“* 
Și părintele Ghermănuţă dormea dus pe lada de Braşov... 
„Fulgura trango* 


Și horăitul de tunet al părintelui Ghermânuţă era, parcă, 
sfărimat, în răstimpuri, de urletul de aramă al clopotului... 

Ce mic şi netrebnic era părintele Ghermânuţă ! L.. 

Nu-i vorbă, că lucru tocmai mare nici eu nu eram!!.. 

Cind şi cum, wag putea spune, destul că mă trezii culcat 
in pat și virit sub oghialul de buhur roş al părintelui Ghermă- 
aere cu capul pe perna îmbrăcată cu cit inflorit... Suflasem în 
uminare... 

Pentru o dipă, rotaţiunea universală mă tiri in virtejul 
său vijelios şi orb; pămintul de sub mine mi se păru că se 
scurge în haos, atomul ființii mele râmase, parcă, spinzurat, 
fără sprijin, în nemărginirea largă, pustie şi intunecoasă ; chipuri 
negre-roşii de întrupâri fantastice și deşanțate se infiripau pe 
fundul orb al ochilor mei şi, cn o repegiune ameţitoare se topiau, 


5t VIAŢA ROMINEASCA 


toate, unele în altele: Cai Inaripaţi cu barbe sure şi lungi, co- 
paci uriași cu minile 'n şolduri, furnici cu musteți, cu cruce la 
git şi cu nasul cirn, suite pe catalige, munți in chip de ciuperci, 
urşi cu comanace pe cap, mistreți mergind pe două picioare și 
îmbrăcaţi în anteree de lăstrică cenușie, muşte făcindu-şi cruce 
si plecindu-se pe la icoane cu metanii adinci... Si, ca întrun 
caleidoscop uriaș, toate se năşteau şi izvorau unele din altele 
şi, ca într'un dant infernal, toate alergau, rotindu-se vijelios, pa 
o orbită fără stirşit,.. Apoi, total începu a se depărta încet, in- 
cet şi a se șterge, treptat şi pe rind, în umbra depărtării... Un 
singur punct rog... galbin... verde... siniliu... mohorit mai rămase 
din toată fantasmagoria aceasta... Cineva suflă in punctul mo- 
horit şi, ca o flacără slabă, se stinse şi el... Adormii. 

N'as putea spune hotărit, dacă, și în timpul somnului, ți- 
nusem sau nu ison părintelui Ghermănuţă, căci totul trecu n 
ictu oculi, după cum toate trec, cind se nimiceşte conştiinţa 
vieții reale, 

MA trezii cu soarele sus şi cu părintele Ghermânuţă ni- 
căiri ; iar in locul, unde dormise el, pe lada de Brașov, straele 
lui mai de zile mari stăteau aşezate şi frumos păturite, avind 
deasupra lor, spre străjuire, nelipsitul comanac nou imbrăcat cu 
şiiac cafeniu : 

Cea întăi vizită, pe care o făcui, eşind din chilie, fu la 
Pisicuţa sub şopron. Cind imi simți pasul, intoarse capul şi se 
pita la mina cu toată banătatea inteligentă a ochilor săi negri 
şi mari. 

Părintele Ghermănuță avuse grijă, de mincate, să-i pună 
diaainte un alt maldac de iarbă proaspătă şi inflorită. 

Pe o portiţă de dindos, eşii în grădinile largi ale schitului. 
Din vale şi pănă "n zare, cit puteai prinde cu ochii, pe inclina- 
rea lină a costişii, copaci roditori de toate soiurile răsăriau dela 
briu în sus, din finațul isalt şi inflorit ; iar frunzişul lor puternic, 
cu sclipiri de poleială verde-inchisă, se clătina domol in aerul 
limpede şi larg, sub adierele uşoare şi nevăzute ale unui vint 
de răsărit; sub minpierile aceloraşi afieri, finaţul adinc se miădia 
în valuri molatece, cu scinteeri de rouă aprinsă in lumină de 
soare... Glasul sec al ierburilor trezite de vinturi umplea depăr- 
tările şi fluturi rari albaştri sau galbeni, ca atiţia fulgi de cer 
sau de lumină, însufloţiau văzduhurile cu zbor nestatornic.... 

Cu greu, dar totuşi urcai, ca in not, prin această mare a- 
dincă de flori, pănă pe sprinceana inaltă și arcuită a colinei, In 
fund, departe, spre apus, munţii peste care călcasem, se destă- 
surau pănă dincolo de hotarele ochiului, ca un nemărginit amfitea- 
tru frămintat, parcă, de valuri uriașe, peste a căror intindere 
viorie, răsăritul aruncase un väl străveziu şi fin, ţesut din raze 
subțiri de soare... Jos, in vale, schitul se tupila după dese şi 
inalte pilcuri de verdeață, gi numai prin rariştea frunzişului miş- 
cător, albeaţa curata a chiliilor mai străbătea, sclipind pe furiș, 
pănă la mine ; iar in deșertul ceruiui, crucea singuratica a tur- 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 55 


nului bisericei se inalța neclintită, ca o stea scinteetoare tăetă 
pe un fund de azur... Spre dreapta, din văile umbroase ale mun- 
ilor 'Tazlăului, cu piscuri perdute in pulbere de lumină, negurile 
albe se inalțau spre văzduhuri şi-şi topiau în aer creştetele lor, 
ca fumul, ce s-ar ridica din o jertiă colosală, aprinsă de natură, 
pe altarele sale, pentru a tot puternicul səu ziditor!?... O faşie 
cotigită şi lunga fară sfirșit de aburi străyezii şi albi insemna, 
din apus spre răsărit, cursul fără odihnă al Nichitului și numai 
sclipiri scurte şi fugătoare de lumină vie mai vădia pănă la mine 
lucrarea lui grabită şi fatală... Şi peste toata această strălucire 
incremenită și imensă, ca peste intăile ape ale creațiunii, un 
singur spirit mai plutia... era spiritul meu... Și, în sinul acestei 
firi răsărite ca sub puternicul „fiat“ al lui D-zeu, o singură inimă 
mai bătea... era inima meg !.. Pentru întregirea sublimului era 
poate nevoe şi de atomul însufleţit al ființii mele !... 
Venisem la schit cu hotărirea să stau citeva zile, fără să 
un la socoteală firea mea nestatornică si iubitoare de pribegie... 
i cind imi aruncam ochii spre negurile manţilor din miazăzi, şi 
cind închipuirea mea străbătea în taina lor adincă și liniștită, 
mi se pârea că ceva mă soarbe, că intreaga mea fiinţă se sub- 
ție, ca suptă de o gură nevăzută şi că nu râminea din ea decit 
ceva sec şi neinsufleţit. Nici odată n'am simţit mai aevea îndoita 
alcătuire a făpturii mele, decit atunci, cind am privit din depăr- 
tare taina ademenitoare a pustiului şi a singurătăţii... 
A douazi dimineaţă, odata cu zorile, legănat de eterna ge- 
beu a Pisicuţii. mă indreptam spre tăriile neguroase ale munţilor 
din miazăzi, 


C. Hogaş 


Pa a a aie tut 


Vlad-Vodă Călugărul 
(Din condica unui monah) 


Nesfirsit un praznic are 
Raiul azi, o frate Vlad! 
Ca 'mpăratul David sare 
Patriarhu 'n Țarigrad, 

lar in Iad e plinset mare, 


Ni s'a 'nvrednicit pămintul 

Să-l scăpăm de-amar și munci, 
Har aşa de mult Preastintul 
Nu ne-a dat decit atunci 

Cind intrat-a 'n trup Cuvintul! 


Domn, prea cuvioase frate, 
Din Paisie Vlad tu eşti! 
O, ce fapte minunate 
Scrise-ţi sint să iăptueşti — 
Salt'acum, creștinătate | 


— Dacă vor veni 'mpotriva 
Ţării tale Agarei: 

Scoţi pe sfinta Paraschiva ”* 
Şi cu mila Dumniaei 

Le mininci la toți coliva. 


lar popor cind o să vie: 
„Noi perim, mărite Domn!* 
Tai Ceaslovul unde serie 
Rugăciunile spre somn 

Şi spre pace-o să le fie! 


VLAD-VODA CALUGARUI, 


Oh, păgina tălmăcire 
Cu-acel „lo Voevod“ ! 

Dar de-apururi fericire 
Cind va 'ncepe-orice izvod 
Cu „dela Mateiu cetire“ ! 


lar boeri tăind vrodată. 
N'o să moară lăr'de popi, 
Tu, cu mila ta de tată, 
Pui odăjdii și-i ingropi 
Prohodindu-i fără plată! 


Glasuri opt tipicul arc, 
Opt boeri în taina ta 
Cite-un glas de fiecare 
Și 'ntr'acesta-şi vor cintă 
Orice-ar spune 'n adunare, 


lar divan, mărite Vlade, 
Orișicind ar fi s'aduni, 
Precum Domnului se cade 
Tu-l deschizi cu rugăciuni 
Celui ce pe nouri şade. 


Tu dintăiu cinţi lordanul, 
Hangu-l duc cu toţii, lin, 
Cintă 'n urm’ o peasnă Banul, 
Face-apoi, cintind amin, 

Opt mătănii 'ntreg divanul. 


În genunchi, pe sub icoane, 
Le va dărui Cel sfint 
Mintea ta, o Solomoane, 
Ca să-și spuc-a lor cuvint 
Glăsuind în antifoane. 


O, ce cirmuire-aleasă 
Pentru-atita neam creştin, 
Salţi, Eleno "'mpărăteasă, 
Cu-al tău fiu, cu Constantin, 
Joace-a lui Isus mireasă! 


VIAŢA ROMINEASCA 


————————— 


Ci 'n poriiră să se 'mbrace 
Şi să salte drepții n raiu, 
Cind la zile mari vei face 
Mindrul tău domnesc alaiu, 
0, spre-a lumii dulce pace ! 


Cor de popi mergind în frunte, 
Vor deschide calea ta, 

Taţi cu bărbile cârunte 

Și tot drumul vor cinta: 

„0. Basan, frumosul munte !* 


Şi "ndreptar a tot erezul, 
Tu, apoi, cadeiniţind, 
Vornicul va spune Crezul, 
Treti-logolat purtind 
Caldărușa cu botezul, 


Si boerii-apoi grămadă 

Cu cadelniți şi potcap— 
Sfinţii 'n raiu de-aşa paradă 
Nici în piele nu-şi incap 

Nici m'au saf mereu s'o vadă! 


O, de-acum tu nu te teme, 
Luntre-a lui Hristos pe drum! 
Vruşi să mori, sătul de vreme, 
Dar în veci—trăind actim — 
N'ai mai vrea, Metusaleme ! 


G. Coşbuc 


Socialdemocratism sau poporanism ? 
VI 
Formula progresului nostru industrial. 


Desăvirșirea operei generațiunii dela 1848, realizarea, intru- 
parea in instituțiunile şi in viața noastră publică a principiilor 
democratice, într'o țară în care țăranii formează 94, din numă- 
rul total de contribuabili, va determina, fatal, şi direcția evoluţiu- 
nii noastre economice intregi. 

Dacă progresul politic pentru noi se rezumă în idealul unei 
democrații rurale, evoluţiunea noastră economică, ca şi toată in- 
făţişarea statului nostru, vor trebui, necesar, să-și păstreze întot- 
deauna caracterul lor specific țărănesc, ṣi progresul economic, deci, 
trebue să ne ducă inainte de toate spre organizarea intregii gs- 
podării naţionale pe temelii ţărăneşti: o țărănime viguroasă, stä- 
pină pe pâmintul pe care 1! muncește, și peniru care, prin orga- 
nizarea unui sistem desăvirşit de societăți cooperative, avanta- 
jele micii proprietăți sint impreunate cu toate avantajele tecnice, 
accesibile astăzi numai pentru marea proprietate. 

Am arătat In altă parte (cap, Îl) care poate fi idealul, 
care este norma progresului social pentru o societate clădită pe 
aceste temelii, în condiţiunile concrete ale dezvoltării noastre is- 
torice. 

Dar inainte de a incheia, sint silit să prezint aici și o altă 
îață a problemei, şi să spun cite-va cuvinte asupra direcției în 
care va trebui să se indrumeze, in concordanţă cu acest caract- 
ter al evoluțiunii noastre politice, economice şi sociale, şi des- 
vallarea noastră industrială. 

Cu atit mai mult sint dator să mă opresc asupra acestei 
chestiuni, cu cit teza susținută de mine, în ce priveşte rezultatele 
politicei noastre industriale de pănă acum, a dat loc la multe ne- 
dumeriri şi interpretări greşite. 

Din faptul că am tâgăduit posibilitatea desvoltării la noi 
a unei industrii mari, după tipul celei din Apus, mi s'a atribuit 
de câtră mulţi credinţa ineptă in imposibilitatea oricărei industrii. 

Dar chiar din faptul că oricite brațe ar cere o agricultură 


ro VIATA ROMINEASCA 


_—— o 


— 


mai intensivă, înmulțirea populațiunii cu timpul fatal va da naş- 
tere unui prisos de brațe,—fără să mai vorbesc de acele ramuri 
de producțiune industrială, în privința cărora am recunoscut că 
și astăzi pot inflori,—e vădit că nu acesta ce gindul meu. 


> 
Li * 


Problema industrială la noi poate fi înfăţişată din trei deo- 
sebite puncte de vedere: 

1) Cu toate că pentru munca cimpului nu avem braţe des- 
tule, incit sintem siliți să introducem atiţia muncitori străini in 
fiecare vară,—totuşi peste 800 din populaţiunea ţării, aproape 
990jy din muncitorimea noastră, e condamnată de obiceiu la trin- 
dăvie în timpul lunilor de iarnă, dela Noembrie până in Martie 
incluziv, aproape o jumătate din an! 

Ce popor poate trăi omeneşte un an intreg din munca nu- 
mai a lunilor de vară? 

Chiar faptul acesta care, pe de o parte, dovedeşte și impo- 
sibilitatea desvoltării industriale în sensul apusean, ne pune, pe 
de altă parte, în fața problemei economice, chiar din punctul de 
vedere al țărănimii. 

Această problemă poate fi lormulată astfel : 

A găsi un tip de organizație industrială. care, fără să dis- 
tragă populațiunea muncitoare dela munca cimpului în lunile 
de vară, să-i dea ocupațiune productivă în lunile de iarnă. 

Această organizație industrială, vădit, nu poate avea asămă- 
nare cu cea din Apus. Acolo industriei i s-a asigurat un contin- 
gent constant de muncitori, pentru tot cursul anului, nu numai 
pentru lunile de iamă,—prin „exodul din sate“, prin despărțirea 
ţăranului de pămint şi Inregimentarea lui in armata de proletari ; 
in alte condițiuni industria europeană nici nu ar putea cxi- 
sta, intrucit n'ar putea lupta pe piața internațională (condiţiune 
sine qua non, cum am văzut, a industriei europene moderne), 
dacă toate instalațtiunile și mașinăriile ci, ce reprezinlă un capi- 
tal imens, ar trebui să „șomeze* in lunile de vară, fiindcă! 
muncitorii ar părăsi atelierele pentru munca cimpului, | 

in astel de condițiuni nu se poate desvolta decit o indus- 
trie casnică, o industrie țărănească, pentru care piaţa externă nu 
este indispensabilă, și care ar tinde în primul rind de a satis- 
face cerințele consumaţiunii interne. 

O politică economică greșită a ultimelor decenii, care ur- 
mărea lantasmagoria „marii industrii naţionale”, nu numai aim- 
piedicat desvoltarea producțiunii noastre în această direcție, dar 
și distrus inceputurile adevăratei industrii naționale din ve- 
chime. 

Şi nici intro direcție protecționisnuul industrial nu poale fi 
mai legitimat. 

Această industrie se poate naşte în modul cel mai firesc 
din gospodăria ţărănească, ca industrie agricolă sau accesorie 


SOCIALDENOCRATISM SAU POPORANISM Lili 


agriculturii, plecind dela valorificarea produselor ogorului și ale 
cimpului țărănesc, ca în Danemarca, care, cum am văzut, a pu- 
tut chiar bate în concurența internaţională producţiunea franceză; 
sub imboldul cooperațiunii ea poate lua o desvoliare practiceşte 
nelimitată, mai ales dacă vom ţinea seamă că tecnica modernă 
face cu putință distribuirea fortei motrice ieftine pentru atelierele 
cele mai mici, putem spune la domiciliul fiecărui muncitor. 

Totul în sfera aceasta atirnă de incurajarea ințeleaptă din 
partea statului, de organizarea, pe baze cooperative, în ce pri- 
veşte cumpărarea de unelte, de materii prime ce nu s'ar găsi pe 
loc, de combustibil, precum și în ce priveşte desfacerea produ- 
selor fabricate, etc. 

Legislaţia noastră asupra cooperativelor sătești poate servi 
de punct de sprijin pentru organizarea producțiunii noastre naţio- 
năle în această direcţie; şi, pe lingă industriile organizate pe 
această cale depildă in Danemarca, am putea ajunge la rein- 
vierea și desvoltarea ulterioară a vechilor noastre industrii țără- 
neşii, ca ţesătoria, tăbăcăria, cojocăria, rotăria, etc. 

E vădit, că desvoltarea industrială, in acest sens, intră cu 
desăvirşire in formula progresului economic şi social, din punc- 
tul de vedere al unci ideale gospodării fărdneşti.—adică, ea 
apare, propriu zis, ca o altă față a aceleiași probleme economi- 
ce, pe care până acum am relevat-o mai ales din punctul de 
vedere al evoluțiunii agricole, 

2). In al doilea rind, problema industrială ni se intățişează 
din punctul de vedere al mauncitorimii orăşeneşti, —oricit de ne- 
insemnată ar fi aceasta lață de cea țărănească. 

Muncitorimea industrială în oraşele noastre e reprezintată, 
in majoritate covirşitoare, de meseriaşi, nu de „proletari*, sala- 
riați ai fabricilor (am văzut că numărul total a! muncitorilor in 
industria noastră „mare*,—ţinind samă chiar de stabilimentele cu 
4—5 lucrători, —nu se urcă, cu femei și copii, nici la 40,000, și 
incă o parte insemnată din acest număr o formează tot zmeseri- 
aşii, şi nu „proletarii* în sensul curopean al cuvintului). 

In condițiunile desvoltării noastre economice, cum am dove- 
dit, este exclusă ipoteza că aceşti meseriași pot fi „proletarizaţi“ 
de ltizica industrie „mare* dela noi. 

Progresul economic şi social pentru acest element al ora- 
şelor noastre, prin urmare, nu poate rezulta decit dintro organi- 
zare a meseriașilor noştri, ca ateri, astfel ca dinşii să poată 
lupta impotriva concurenții din afară, adică să li se asigure con- 
dițiuni mai prielnice de producțiune şi de desfacerea produselor. 

Şi, în această direcţie, putem recunoaşte legitimitatea unui 
regim rațional! de protecțiune, precum şi necesitatea unei legisla- 
ţii asupra cooperativelor orăşeneşti, analoagă cu aceia, pentru 
eficacitatea căreia avem deja destule probe în tinâra mișcare co- 
operativă din satele noastre, 

E vădit că evoluția industrială în această sferă, departe de 
a Îi în contrazicere cu progresul economic al țărânimii, apare, 
dimpotrivă, pentru el ca o armonioasă şi firească complectare, 


VIAŢA ROMINEASCA 


intrucit în oraşe e sediul natural pentru toate acele ramuri de ac- 
tivitate industrială, cari sint neaccesibile gospodăriilor ţărăneşti, 
oricit de mult ar veni in sprijinul lor creditul şi cooperațiunea. 

Bine înțeles, in populațiunea orășenească, precum şi în 
acea a regiunilor muntoase neprielnice agriculturii, se găsesc și 
elemente ce ar putea indestula nevoia de brațe muncitoare a 
acelor adevărate mici industrii capitaliste cari pot intreprinde și 
la noi, în mod natural şi in limitele pieţii noastre interne, trans- 
formarea industrială a diferitelor produse ale solului nostru, de 
vreme ce e vădit, că astăzi sint ramuri de producțiune, cari ar 
intrece și puterile industriei ţărăneşti, precum și pe cele ale ate- 
lierelor de meseriaşi. 

Departe de a mă ridica împotriva acestei mici industrii ca- 
pitaliste, socot că ea poate servi de sprijin unui preţios elemeni 
social, în faza actuală a desvoltării noastre politice, și anume: 
micii burghezimi industriale naționale, care are acum incă un 
mare rol de indeplinit în viaţa noastră publică, 

Dar pentru a putea fi la înălţimea menirii sale, mica bur- 
ghezime industrială trebue să fie o reală forță economică, și 
nu un produs artificial şi lipsit de viață proprie. Această sar- 
cină, vădit, nu o poate duce industria de „îitiluri” sau de „nas- 
turi de sidef", ce nu trăește decit în sera „incurajărilor“ budge- 
tare, şi niciodată nu poate ajunge să stea in picioare singură, 

In condiţiunile noastre economice, deci, şi mica indusinr 
capitalistă va păstra de regulă caracterul de industrie accesorie 
agriculturii. 

În orice caz însă, în economia totală a vieţii noastre pro- 
ductive, rolul ei va fi, prin forța lucrurilor, întotdeauna foarte mo- 
dest, şi—in ce privește evoluția noastră economică generală — 
prea neinsemnat, 

3) In sfirşit sint ramuri de producțiune, de care nu ne pu- 
tem dispensa și cari, prin firea lor. nu pol fi organizate decit 
in forma unei mari industrii, 

Voiu cita un singur caz: industria petrolului. 

Analizind împrejurările vieţii noastre economice, necompati- 
bila cu organizația industrială apuseană, am subliniat intotdeauna 
şi faptul că această industrie, mulțumită unor condițiuni excepti- 
onale, are un mare viitor în țara noastră, 

Insă unde ne-a adus desvoltarea ei lăsată pe sama inițiati- 
vei private, în voia întimplărilor, ne-a arătat "atit de desiuşit d. 
Vintilă Brătianu, în „Cronica economică“ din Nr. 9, 1007.al 
Vieții Romineşti. 

Aici voiu reproduce in sprijinul datelor adunate de d-sa 
şi cifrele datorite chiar unor specialişti străini. 

D-nii |. Mendel și Dr. P. Schwartz. din Berlin, ne dau ur- 
mătoarea tabelă relativă la capitalurile plasate în industria noas- 
tă petrolileră, după nationalitate "): 


1) L Mendel und Dr. P. Srhmwars—„Die Kapitalinvestianen în der 
rumänischen Petroleum-Industrie” (în Festschrif Me d, TI Internationalen 
JPetroleumeongress, Berlin 1907), p. 07, 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 6 


Franceze 


Olandeze 
_Române 
Americane 


207,150,000 


Notaţi bine, că aici sint clasificate ca „romine* și toate 
acele capitaluri, cari adesea sint naționale numai cu numele, după 
domiciliul, aşa să zic, legal al capitalistului,—dar şi aceste capi- 
taluri formează mai puţin de 7*/, din întreg capitalul industriei 
petroliere | 

Dacă vom ţinea samă, că și o parte din muncitorii acestei 
industrii, și mai ales personalul superior, sint străini, că propri- 
etatea solului însăşi, intro formă sau alta, a trecut în mini străine, 
putem afirma că aproape valoarea integrală produsă in indus- 
tria petrolieră, — dobinda capitalului, profitul intreprinzătorului, 
renta pămintului instrăinat și chiar o parte din salarii, —totul cade 
astfel In mina străinului L.. 

Industrie națională ... 

Cererea d-lui Vintilă Brătianu ca industria petrolieră să fie 
naționalizată e dar pe deplin justificată. 

Dar cum ? 

Capitalurile în adevăr naționale nu pot Îi incă multă vreme 
indestulătoare pentru organizarea cuvenită şi desvoltarea nor- 
mală a acestei industrii, nici nu pulem renunța pentru vremuri 
indelungate la acest mare izvor de bogăţie. 

Atunci ? 

Nu poate fi decit o singură soluție, care e și conformă ve- 
chilor noastre tradițiuni, — monopolul statului, ca şi pentru saline, 
singura industrie extractivă ce am moştenmit-o dela părinți (dar 
bine înțeles fără scopuri fiscale). 

Dacă şi statul va fi silit să recurgă la capitaluri străine, în 
lormă de imprumuturi, totuşi din valoarea produsă nu va cădea, 
în cazul acesta, în minile străinilor decit dobinda, totdeauna foarte 
redusă pentru imprumuturile de stat, dar şi aceasta cu timpul nu 


Liz) VIAȚA ROMINEASCA 


va mai fi plătită, mulțumită amortizării treptate a datoriei, înles- 
nità prin desvoltarea însăşi a acestei industrii, 

Această soluție nu poate fi acceptată de un bun social-de- 
mocrai, în oroarea lui pentru „socialismul de stat”, — deoarece 
socialdemocratismul vede în „statul burghez“ numai un instrument 
de dominaţiune a claselor exploataloare, cari se vor folosi de 
orice lărgire a sferei lui de acțiune in dauna claselor muncitoare, 

Şi incă K. Kautsky, de pildă, spune: 


„Ca exploatator, statul incă intrece pe un capitalist particu-ẹ 
„lar, pentrucă, faţă de cei exploataţi, el poate dispune, pe lingă 
„mijloacele economice ca şi orice capitalist, şi de mijloacele po-_ 


„litice ce-i dă puterea publică....* 1) 
Din cauza aceasta social-democrații germani au combătut 
cu înverșunare monopolul tutunului, al alcoolului, al comerciu- 


lui cu grine (propus de agrarieni), şi chiar trecerea câtră stat a 


Bâncii Imperiale, şi chiar... ideia naţionalizării pâmintului t... 
Nu pol discuta aici cu sncial-democraţii asupra naturii sta- 
tului *), dar nu ne putem speria de monopolul statului Intr'o ţară, 
unde nu numai din vechime extragerea sării e monopolizată, nu 
numai de mult a intrat în moravuri monopolul tutunului, al hir- 
tici de țigară, al chibriturilor etc., şi înființarea monopolului al- 
cooiului e numai o chestie de timp, unde nu numai statul şi-a rezer- 
vat exclusiv exploatarea căilor ferate, a serviciilor postale, telegra- 
fice și telefonice, dar unde toată lumea găseşte foarte firesc ca 


statul să-si întrețină vastele exploatațiuni de pescârie, să-şi creeze: 


servicii de navigațiune fluvială și maritimă, şantiere de construcţii 
navale, fabrici de cărămidă şi țigle, de traverse, etc., etc. 

Dacă unicul mijloc "= a nafionaliza industria noastră pe- 
trolieră constă In forma aceasta, tradițională pentru noi, a mono- 
polului de stat, e vădit că mai curind sau mai tirziu acest mij- 
loc ni se va impune. Ce lar putea impiedica, în adevăr, ce in- 
terese legitime s'ar putea invoca impotriva realizării lui ? 

Interesele proprietarilor subsolului? Dar pentru ei conce- 
siunea cătră stat poate fi şi mai avantajoasă decit câtră societă- 
tile străine. 

Interesele capităliştilor naţionali ? Dar pe lingă că aceste in- 
terese cantitativ (şi calitativ) sint incă atit de neinsemnate în in- 
dustria noastră petrolieră, apoi naționalizarea ei le deschide noi 
posibilități, prin o raţională incurajare a diferitelor industrii de- 
rivate, accesibile capitalului național, ce Se pot naşte tocmai din 


cauză că statul va exploata bogăţiile terenurilor petrolifere, ina-“ 


inte de toate, in interesul economiei naționale generale. 
Monopolizarea de câtre stat a industriei petroliere nu 
numai ar Îi avantajoasă pentru stat, fiindca i-ar spori veniturile (in 


1) K. Kautsky—.„Das Erfurter Programm”, t907, p. 129—130, 
2) Cf, în aceasta privința, C. Siere, —„Întroducorea ia stadiul drep- 
tului constituțional“, p. 51 urm. 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 65 


alară de orice considerație pur fiscală, ca in monopolurile actuale, 
ci prin beneficii legitime cit de moderate); nu numai ar fi o 
mare binefacere și pentru lucrători, căci ei atunci ar avea, fireşte, 
n situație materială mai bună și mai sigură, ca în toate intreprin- 
derile statului; dar această monopolizare, şi aici e punctul car- 
dinal, ar face cu putință ca o ramură atit de însemnată a pro- 
ducţiunii naționale să fie exploatată în concordanță cu interesul 
economic general al unei țări, care prin caracterul ei esențial c 
inainte de toate o țară agricolă și o ţară de mică industrie. 

Aici insă trebue să lărgim chestiunea. 

Industria petrolieră, chiar de nu ar fi monopolizată, se poate, 
la urma urmelor, desvolta de la sine, deși Instrăinată şi in dauna 
economiei naționale. 

Ca ţară agricolă, insă, putem avea interes și de alte ramuri 
de mare industrie. cari astăzi lincezesc sau duc o viață artificiala 
nu numai fără vr'un folos real pentru interesele noastre econo- 
mice generale, dar chiar fără un alt rezultat decit un deficit ne- 
tăgâduit în gospodăria noastră de stat. 

Sä citez, de pildă, din nou, cazul fabricilor noastre de zahar, 
in privința cărora am dovedit, câ dacă statul ar plăti pur şi sim- 
plu o leafă tuturor lucrătorilor lor şi ar da fabricanților şi o do- 
bindă de 5°% asupra capitalului lor de instalațiune, fără să le 
mai ceară să producă ceva,—încă ar fi un folos pentru econo- 
mia națională, faţă de starea actuală de lucruri. 

Şi totuși aceste fabrici,—dacă ne silesc să plătim scandalos 
de scump zaharul, pus la dispoziția vecinilor noştri cu jumătate 
de preţ, și chiar mai eftin—nu put trăi decit prin cartel şi im- 
punind statului şi obligația de a nu mai autoriza înființarea al- 
for fabrici (art. 2, din convenţia dintre Ministerul de finanțe şi 
fabricile de zahar, votată de corpurile legiuitoare, şi promulgată 
la 15 Martie 1906). 


poate o anomalie mai mare ? 

Şi poate fi ceva mai ușor, și mai firesc, decit ca la expie 
rarea terminului acestui monopol, in 1914, statul să răscumpere 
instalațiunile fabricilor de zahar, şi să ia asupră-şi monopolul, în 
profitul tuturor ? 

O industrie, care trăeşte numai din pomana statului, pe care 
statul o poate distruge prin o singură trăsătură de condeiu, nu 
poate invoca nici interesele „libertăţii economice“, nici „drepturile 
ciștigate“, Trecerea ci direct in minile statului e și logică, şi poate 
aduce numai foloase, fără să prezinte vr'un dezavantaj. 

Pentru a invedera foloasele ce poate aduce agriculturii, şi 
economiei naţionale in genere, o mare industrie monr;olizată de 
câtră stat, e destul să amintim aici cazul, citat şi de deputatul 


5 


Lili VIAŢA ROMINEASCA 


socialist belgian E. Vandervelde, şi anume rezultatele monopo- 
lului alcoolului în Elveţia: ") 

Citā vreme fabricaţiunea și distilarea alcoolului în Elveţia 
forma o industrie privată. singura preocupare a dJistilatorilor era 
de a fabrica rachiu cit se poate mai ieftin, intrebuinţind, la ne- 
voe, şi materiile prime străine, ca porumbul. De la Introducerea 
însă a monopolului, statul nu numai a stăruit. cu mare folos pen-- 
tru sănătatea publică şi pentru economia națională, să scadă sim- 
ţitor consumaţia alcoolului, dar sa şi ingrijit să vină în ajutorul 
agriculturii, și anume a favoriza regiunile mai puţin fertile, 
fabricind, de pildă, alcoolul din carfofe, ce se pol produce în țară. 
Astiel cultura cartofilor s'a intins foarte mult, ceia ce a contri- 
buit la ridicarea stării materiale a populațiunii rurale. 

Alt exemplu de rezultate prielnice pentru agricultură e şi 
cel relevat de profesorul Wagner, relativ la monopolul tutunului. 

Tutunul se cumpără de Regie, după prețurile stabilite de 
mai inainte pentru fiecare calitate, şi publicate in fiecare an de 
Ministerul de finanțe. Astfel cultivatosul primeşte nu numai un 


W 


preţ bun, dar şi un pref ce rămine aproape uniform din an în an, ^ 
şi cunoscut de mai inainte. El are in chipul acesta—o deosebire | 


foarte avantajoasă fată de „comerțul liber” —o bază solidă pentru 


socotelile sale, o adevărată binefacere pentru agricultor. 

Pe cind astăzi la noi, afară de cazuri excepționale, industria 
mare nu se poale dezvolta deloc sau se instrăinează, — prin mo- 
nopolizarea acestor ramuri de producțiune de câtră stat am putea 
ajunge la regularea şi indrumarea sănătoasă a intregii noastre 
vieţi economice, a agriculturii și a micii industrii, 

Rafinăriile de zahar, de pildă, sar putea răzima pe o reţea- 
de mici labrici regionale de melasă, iar distileriile de alcool pe 
mici velniţe şi pe micii producători de ţuică. 

lar dacă vom ţinea seamă de faptul că aceste mici velniţe 
sau fabrici de melasă sint accesibile și gospodăriilor ţărăneşti, 
prin organizaţii cooperative, se poate ușor vedea ce aspect ar. 
putea lua munca noastră națională, toata viața productivă, 

Nu pot insista aici mai mult şi mai amănunţit asupra dife- 
ritelor industrii, cari nu se pot organiza decit in mare, dar cari nu 
sint cu putință la noi, sau nu pot avea o desvoltare prielnică 
economici naționale, decit in cazul monopolizării lor de cătră stat. 

Țară exportâtoare de cereale, noi nu putem exporta de 
pildă făină, fiindcă, cu toate sacrificiile ee le facem, morarii 
noştri nu sint in stare să reziste concurenţii străine, 

Dar aici atingem și chestiunea intreagă a exportului nostru, 
astăzi cu totul acaparat de străini, 

Agrarienii germani, cel mai reacționar partid din Europa.> 
nu s'au sfiit șă susțină monopolizarea de câtră stat a comerţului 
cu cereale |... 

Fiind dat faptul că statul nostru a monopolizat căile ferate, 


2) E. Vanderilde,— Le Socialisme e! ugriculture”, 1900, p- 73—74. 


j 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM ri 


că a făcul un inceput serios de organizare a navigațiunii fluviale 
şi maritime, şi că mine va avea şi o conductă de petrol (pipe- 
line) până la Constanţa,—putem prevedea de pe acum pe ce 
cale hag putea ajunge la o organizare națională a exportului 
nostru. 

A Din această schițare, foarte fragmentară, a indrumării 
posibile pentru industria și intreaga noastră producțiune,—ca să 
revenii la punctul nostru de plecare,.—e ușor să deducem ce 
insemnâtate economică ar putea avea industria noastră petrolieră, 
dacă in loc să servească numai intereselor străine, şi in orice 
caz intereselor înguste ale citorva capitalisti, ea ar fi monopoli- 
zată de câtră stat, care, vădit, ar urmări nu numai „profitul“, 
în sensul in care îl caută un particular, ci mai ales o desvol- 
tare intensă a tuturor forțelor productive naționale. 

_ Cel mai mare „profit“ pentru stat ar fi ca petrolul, acest 
minunat combustibil, să servească inainte de toate pentru inten- 
sivarea acestor forje productive. 

, Şi sint convins, față de imprejurärile descrise pe larg in 

capitolul IM al studiului de faţă, că aceasta e singura cale posi- 
bilă pentru desvoltarea noastră industrială !), 
„Această indrumare a industriei noastre mari e, în acelaș 
timp, în concordanță perfectă cu desvoltarea economică a țără- 
nimii şi a micii industrii şi ne păstrează intacte pentru viitor 
toate posibilitățile unui progres economic și social mai Inalt. 

i Această cale nu ne duce, în ce priveşte marea industrie, la 
socializarea ei, după rețeta social-democralică, —ci numai la na- 
lionalizarea ei, prin monopolizare de cătră stat, 

Socializarea industriei are în vedere inainte de toate intere- 
sul muncitorului, emanciparea lui, pe cind intro industrie na-) 
ționalizată situațiunea muncitorului, deși mai bună şi mai sigură, 
nu se deosebeşte, în fond, de aceia pe care o au lucrătorii In 
intreprinderile private, naționalizarea industriei urmărind în primul | 
rind o organizare industrială conlormă cu interesele corpului- 
național intreg. 

Dar după toate desvoltările din cuprinsul acestui studiu, 
socot că nam nevoe să mai insist asupra inepției năzuinților de 
a socializa producțiunea în Rominia cilă vreme lumea întreagă 
trăește incă sub egida capitalismului. 

In orice caz, tonte imbunătăţirile în soarta muncitorimii nu 
pot rezulta decit din desvoltarea producţiunii,— şi in afară de 
naționalizarea marii industrii, proletariatul nostru nu poate găsi, 
de fapt, decit o soluție foarte simplă: să dispară odată cu nein- 


1) Adaas læ coractură ; După ce acest articol a fost dat la tipar, zia 
nonu adus vestea, că Ministrul de finanțe a depus un Siasa: de redă 
„pentru împărțirea consumului petrolului între distileriile din țară“... Uado 
e libertatea comercială ?, Nu erilie proectal, Bind-că in momentul de faţă | 
nici nu-l eanose în detaliu. Dar dacă sintem siliți la astfel du moauri, 
cari vor avea de consecinţă scumpirea petroiulai,—nu e mai simplu dea 
ouţianaliza toată industria petrololai, prin monopolizarea de cntră stat? 


= 


63 VIAȚA ROMINEASCA 


n... o 


lăturabila desființare a „marii industrii“ Inseṣi, in cazul dacă 
nu voeşte să trăiască ca un organism parazitar pe corpul avan- 
tajelor* şi al „incurajărilor* budgetare, în regimul actual... 


+ 
* * 


O țărânime liberă și stăpină pe pâmintul ei; desvoltarea 
meseriilor şi a industriilor mici, cu ajutorul unei intense mişcări 
cooperative la sate şi in oraşe; monopolizarea de cătră stat, in 
principiu, a industriei mari (afară de cazuri excepţionale, unde ca 
s'ar putea dezvolta de la sine, fără prejudițiu pentru viața eco- 
nomică) ; aceasta este formula progresului nostru economic şi 
social, ce ni-o impun condițiunile înseși ale vieţii noastre na- 
ionale, 

, Pentru vremurile pe cari le poate sträbate gindul nostru, in 
imprejurările concrete ale desvoltării noastre istorice, —nu avem 
Inaintea noastră altă cale, 

Bine înțeles, acest ideal—ca orice ideal de altfel—nu poate 
fi realizat dintr'o zi intrala; multă muncă, lupte indelungate, 
in cari fiecărei biruinți parţiale ti vor premerge atitea inirin- 
geri, cu tot cortegiul lor de crude dezamăgiri şi suferinți, 
—ne pot asigura numai o inaintare treptată și, poate, prea in- 
ceată pentru inima şi mintea nerăbdătoare a celuia ce intreză- 
rește perspectivele nesfirșite ale viitorului; dar fiecare pas va 
insemna triumful idealului asupra puterilor intunericului. 

Ar fi copilărească incercarea de a preciza mai lămurit fa- 
zele distincte ale acestei evoluţiuni : chiar numai față de progre- 
sele verliginoase ale tecnicii, cine mai poate prevedea astăzi 
condițiunile materiale, în cari va trăi societatea peste citeva de- 
cenii, peste o sută, două sau trei sute de ani? Chiar socialismul 
apusean, de mult nu ne mai servește descripţiuni amănunțite și 
concretizate ale „societății viitoare“, precum nici ale fazelor in- 
termediare 

„Ajunge pentru fiecare zi răutatea ei... 

Dar idealul nostru ne poate da—şi acesta e rostul unui 
ideal —iîn invăâlmăşagul inextricabil al luptelor de fiecare zi, firul 
conducător, câăiăuza statornică şi credincioasă. 

Şi mai mult, chiar pentru socialistul din Apus, nu poate 
da nici marxismul cel mai „mtudox® şi neprihânit... 

Imi dau bine seama, cå e departe incă momentul, cind po- 
litica economică a statului nostru se va putea afirma cu toată 
francheța în sensul indicat aici, 

Inerţia și iznoranța ţărănimii, lipsa de conștiință şi de edu- 
cație politică a micii burghezimi orășenești, lipsa de cunoştinţi 
economice și de simţ politic la intelectuali, lipsa de energie şi 
debilitatea morală a unora, precum și prejudecățile și interesele 
nemărturisite ale altora, cari, sub cuvint de a sprijini „industria 
națională“, crează situaţii budgetare excepționale pentru o mină 


d ui i 


SOCIALDEMOCR ATISM SAU POPORANISM 9 


de privilegiați, —toate acestea pot intirzia incă multă vreme acest 
moment. 

Ştiu de asemenea că, pe de o parte, social-lemocraţii noș- 
tri nu vor găsi destule cuvinte de infierare pentru reacţionaris- 
mul meu, vor reproduce impotriva mea toate tiradele coniraţilor 
din Germania impotriva „socialismului de stat“, şi toate filipicile 
de cari altădată a avut parte acolo politica economică a unui 
Bismark ; că, pe de altă parte, voiu fi zugrăvit de câtră cam- 
pionii oligarhiei noastre reacționare ca cel mai zvăpălat şi pri- 
mejdios „anarhist“ (cuvintul e la modă), „tovarâş cu Bebel“ şi 
nu mai știu cine. 

Dar am curajul să afirm, că aceasta va fi politica econo- 
mică a generaţiunii ce va veni după noi, 

Ea va fi impusă și de necesitatea economică, şi de des- 
voltarea noastră democratică, in măsură în care se vor deştepta 
şi vor lua o parte tot mai activă la viața publică masele po- 


„__ Fiindcă interesele tuturor elementelor noastre sociale pozi- 
five, — ale țărănimii, ale claselor mijlocii şi ale intelectualilor, — con- 
vergează toate in direcţia acestei evoluţii. 


VII 
Incheere 


„Nu e omul pentru Simbata, ci Simbăta pentru om....* 

Construcţiunile teoretice, formulele abstracte și programele 
practice, au singurul rost de a servi trebuinților și aspirațiunilor 
unui popor. 

Dar omul e adesea stăpinit de pornirea metafizică de a-si 
antropomorfiza creaţiunile minţii sale, de a le privi ca fiinţi de 
sine stătătoare, de a rupe legătura lor cu faptele materiale. cu 
trebuinţile și aspiraţiunile ce le-au dat naștere. 

Şi atunci, în loc să servească aceste trebuinți și aspirațiuni, 
construcțiunile teoretice, diversele formule și programe, —ca ființi 
inchipuite, — ajung să le încâtuşeze, să le subjuge 1... 

Impotriva acestei străvechi rătăciri e indreptat cuvintul scrip- 
turii, de această rătăcire s'a lăcut vinovat socialdemocratismul 
nostru, şi această rătăcire am căutat să o desvăluiu in şirul stu- 
diilor de fața. 

In vederea acestui scop, mam avut nevoe—cum am lămu- 
rit chiar în capitolul introductiv—să critic doctrina marxistă în 
sine, intrucit, — bazindu-mă pe premisele inse-şi ale acestei doc- 
trine, invocind chiar autoritatea marilor ei dascăli, aplicind cu 
rigurozitate metoda ei in analiza problemelor vieţii noastre $o- 
ciale,—am putut scoate la iveală, şi cu mai mult relief, toată 
lipsa de consecvență şi de spirit științific în imprumutarea oarbă 
a formulelor izvorite din complexul imprejurărilor altei vieți; am 
arătat că această copiare a lozincilor, a programelor şi a prac- 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


ticilor, menite de a rezolvi, — după cuvintul chiar al magistrului, — 
„problemele născute în sinul unei societăți ce trece cu totul altă 
fază a evoluțiunii sociale, c o culme de absurditate....“ 

Cu atit mai puţin intra în gindul meu să critic aici insă-și 
concepția socialistă in ce priveşte progresul omenirii. 

Şi pentru un motiv foarte simplu, 


Socialismul poale avea două interpretări contrarii. 

După una,—cea marxistă, — socialismul e un produs speci- 
fic şi excluziv al societăţii capitaliste moderne ; el nu este —după 
vorba lui Fr, Engels—decit „expresiunea teoretică a mișcării 
proletariatului industrial din sinul societății burgheze“ ; aci socia- 
lismul e identificat cu socialdemocratismul, cu toate formulele 
și practicele lui, iar toate curentele de idei ce se îndepărtează de 
acest din urmă, sint considerate ca rcac|ionare şi anti-socialiste. 

Această interpretare, ingustă şi unilaterală, nu numai na 
ajuns, de pildă, nici o dată să predomine in Anglia (ţară ce 
merge totuși in fruntea evoluțiunii capitaliste și, deci, după for- 
mula lui Engels, ar fi trebuit să stea şi în fruntea mişcării sø- 
cial-democratice), dar ea este astăzi săpată din temelie chiar în 
țările ei de baștină, unde peste tot mișcarea social-democratică 
trece printr'o criză acută, 

Astfel, cu drept cuvint, se poate discuta dacă chiar pentru 
proletariatul socialist din Apus socialdemocratizmul nu este acum 
„ein ueberwundener Standpunct*. (Dacă îmi va îngădui vremea, 
poate altădată voiu întreprinde și un studiu de critică în fond 
a acestei doctrine), 

După cealaltă interpretare, socialismul e vechiu ca lumea ; 
in toată desvoltarea istorică a societății omenești, se poate cons- 
tata lupta neincetată între două principii opuse,—a Solidarităţii 
sociale şi a liberei concurențe ; dela desființarea comunismului 
preistoric al triburilor primitive, în fiecare fază a evoluțiunii so- 
ciale păsim o nouă formă de echilibru nestabil între aceste prin- 
cipii antagoniste; şi în desființarea robiei, a iobagiei, In luptele 
breslelor şi ale țăranilor din evul mediu, în prăbuşirea societății 
feodale, și chiar in acea aspră afirmare a individualismului ce 
i-a urmat, se poate vedea la fiecare pas triumful unei forme su- 
perioare a acestui echilibru, in care se degajează şi se alirmă, pe 


o bază tot mai largă şi mai inaltă, principiul solidarității sociale. 


Din acest punct de vedere, socialismul, deci, departe de a 
fi un produs excluziv al vieţii economice moderne, în fiecare din 
aceste faze istorice e reprezentat de acele curente de idei şi de 
acele clase sociale, cari alirmă principiul solidarității sociale ; 
socialdemocratizmul și mişcarea proletariatului nu sint ele înseși 
decit o fază trecătoare, mărginită în timp şi în spațiu, în evolu- 
ţia ideii de solidaritate socială; şi odată cu mersul omenirii spre 
formele tot mai superioare ale vieții sociale, gindirea se ridică 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM a ETA 


la o concepțiune tot mai largă ṣi mai pătrunzătoare a solidarită- 
ţii, a socialismului, — luminindu-ne astfel calea spre o nouă bi- 
ruință a idealului de dreptate socială. 

Dacă Socialdemocratismul. cum am spus, e „un punct de 
vedere invins* pentru cugetarea modernă,—socialismul însă, în 
ciocnirea-i violentă cu apoteoza exasperată a liberii concurente, 
Intreprinsă un moment, sub imboldul imprejurărilor istorice, de 
cătră şcoala clasică a liberalismului, dimpotrivă a eşi? el invin- 
gätor din luptă, - 

(Trebuc să recunoaştem, că la acest rezultat a contribuit mult 
și socialdemocratismul apusean, și prin mișcarea de idei ce a 
provocata, şi mai ales prin acţiunea maselor populare, pe cari 
a ştiut să le organizeze, In aceasta chiar a constat, putem spune, 
misiunea lui istorică). 

Spre a invedera biruinţa socialismului în cuwetarea mo- 
dernă, voiu cita pe un adversar hotărit al socialdemocratismului, 
și chiar al socialismului revoluționar in genere, pe celebrul cri- 
tic literar francez, Emile Faguel. 

Dacă ideile acestui ginditor,—care nu e economist, nici s0- 
cioiog,—au în această privință puţină autoritate din punctul de 
vedere strict ştiinţific, ele sint cu atit mai interesante, cu cit re- 
Hectează numai părerea mijlocie a claselor culte din Apus, și 
deci ne pot arăta măsura în care socialismul a pătruns în psi- 
hica societății europene. 

Emile Faguet iși inchee cartea, indreptată impotriva socia- 
lismului revoluționar, cu următoarele cuvinte: 

„In orice caz, socialismul in sine, în fondul său, e o doc- 
„trină morală, care e ireproşabilă şi salutară, şi care, ca doc- 
„trină morală, trebue răspindită intre toate popoarele, ca o reli- 
„iune, fără să părâsim pentru dinsa ideea de patrie...“ 

Şi ilustrul om de litere, foarte sceptic prin lirea lui, nu nu- 
mai acceptă „socialismul de stat“, dar chiar și „socialismul a- 
sociaționist”, pe care îl recunoaşte „demn de toată considerați- 
unea şi de tot respectul“, fiindcă „nu este decit o trebuință ce 
știe să-și creeze organul, in perfectă conformitate cu legile natu- 
rale şi cu legile sociologice cele mai sigure și mai bine tnte- 
meate... 

Şi iată cum e definit acest „socialism asociaționist* : 

„Socialismul, care constă in aceea că proletarii se organi- 
„zează ei Inşi-şi; fie spre a se hrăni mai ieftin ; lie spre a inlo- 
„cui capitalul capitalist prin capitalul colectiv și a crea ei inşi-şi 
„O intreprindere industrială, ca stăpini nu ca servitori: fie pen- 
„tru a se apăra metodic impotriva exigențelor injuste sau exce- 
-Sive ale patronilor; fie pentru a avea accesul la proprietate ; fie 
„pentru a constitui proletariatul intro clasă considerabilă şi imt- 
Şi cu o mare parte în destinele națiunii şi în räspmn- 
„derile națiunii..." V). 


1) Emile Faguet;—,„le Socialisme en 1907“, p. 370—372, passim. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


Cum vedeţi, in cadrul acesta poate intra şi sindicalismul ṣi 
socialismul parlamentar... 

Cind un cugetător atit de sceptic şi chiar timid, ca Faguet— 
o încamare a „bunului simţ“,—atit de moderat ṣi conservator în 
ideile lui, vorbeşte astfel, liberalismul clasic a trâit, şi triumful 
concepțiunii socialiste nu se mai poate contesta, şi. vădit, In vi- 
itorul apropiat ne putem aștepta numai la lupta intre diferitele 
curente în cadrul acestei concepții. 

In cadrul lucrării de față insă, nu intră incercarea, foarte 
legitimă de altfel, de a lămuri mal de aproape această concep- 
ție asupra progresului social, de a o preciza, sau de a înlătura 
din ea toate ingredientele străine, ce prejudecățile, patimele sau 
greșelile le-au ingrămădit injurul ei. 

Cu atit mai puțin, intră—repel—in intenţiunile mele de a 
ataca o concepție pe care o găsesc, in fond, conformă ştiinții şi 
gindirii moderne. 


i 
-+ * 


Dar socialismul. ca şi orice formulă teoretică a progresului 
social, nu se poate justifica decit in măsura in care poate servi 
pentru ridicarea şi propășirea unui popor, pentru orientarea lui 
in împrejurările istorice concrete ale vieţii naţionale. 

Cu alte cuvinte, socialismul nu poate fi considerat ca un 
scop, ci numai ca un mijloc: un mijloc pentru realizarea, —nu a 
unui progres social în abstraclo,—ci a propăşirii poporului din 
care facem parte, pentru întâptuirea in viaţa lui a maximului de 
dreptate socială şi de prosperitate, pentru asigurarea desvoltarii 
neimpiedecate a tuturor forțelor lui materiale şi morale, 

Activitatea unui om işi are, mai intăiu, o limită firească, 
în spațiu și în timp, în mediul in care ea se desfăşoară și care 
ii formează sfera de acţiune. 

„Progresul omenirii*, ca și „omenirea“ insă-şi, nu e decit 
o noțiune abstractă; și precum „omenirea“ nu se alcătueşte decit 
dintr'u sumă de grupări etnice concrete, tot aşa şi „progresul o- 
menirii“ nu poate fi decit rezultanta tuturor acţiunilor de propă- 
șire din sinul grupărilor naţionale ce lormează „omenirea“, 


Nimene, deci, nu poate contribui la „progresul omenirii, 


decit prin și In măsura prinosului său la propâșirea grupării din` 
care face parte, 

E adevărat că creaţiunile geniale trec peste toate hotarele 
și imbogățesc tezaurul comun al civilizaţiunii omeneşti, dar, pe 
lingă faptul că genii adevărate sint atide rare, și că nimănui nu i se 
poate cere să fie genial,—excepţiunea aci e numai aparentă : și 
creațiunile geniale nu pot servi civilizațiunii universale, decit in 
măsura in care întră ca un element integral in cultura diferite- 
lor popoare, sint insușite, asimilate de diferitele culturi națio- 
nale (fără să mai vorbesc cà pecetea geniului nu o pot avea 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 73 


decit acele creațiuni ce în acelaș timp au şi un pronunțat carac- 
ter național). 

In principiu dar, acțiunea unui om nu se poate desfășura 
decit in cadrul vieţii naționale, el nu poate avea acțiune utilă, | 
decit in sinul poporului şi pentru poporul in care s'a născut. 

Şi aceasta e mai adevărat pentru acțiunea politică, decit j 
pentru oricare alta. 

Şi dacă, prin urmare, actele sale sint indiferente pentru 
propășirea acestui popor, in economia forțelor progresive ale is- 
toriei universale, toată acțiunea lui e nulă, sau chiar negativă, 
toată viața lui zadarnică. 

In cazul acesta poate socialismul să triumfe pentru „ome- 
nire“,—adică pentru celelalte popoare, — dar cei ce n'au ştiut, prin) 
activitatea lor, să asigure propăşirea neamului lor. nu numai | 
mau contribuit cu nimica la acest triumf, oricită dovada de ero- 
ism ar fi dat, nu numai nu reprezintă forțe progresive în mer- 
sul istoric al omenirii intregi, ci constitue elemente de regres, 
în toată puterea cuvintului, 

Dacă dar concepția socialistă a progresului universal e a- 
devărată, cei ce s'au pătruns de acest adevăr, cei ce şi-au in- 
suşit-o, mai mult decit ori-cine altul au datoria să lupte pentru 
desvoltarea politică, pentru ridicarea economică şi culturală a 
poporului lor, în condițiunile reale ale vieții naţionale. 

Un cugetător de puterea lui K. Marx, bine-ințeles, iși da 
bine seamă de aceste condițiuni materiale ce necesar delimitează 
sfera activităţii politice. Aceasta rezultă chiar din „Manifestul co- 
munist*, unde găsim rindurile atit de suggestive, ce le-am mai 
citat odată : 

„Toate mişcările istorice au fost pănă acum mișcările unor 
„minorităţi in favoarea minorităţilor. Mişcarea proletariatului e oœ 
„mişcare spontanee a majorității imense în profitul majorității | 
«imense... De da sine se înțelege, că proletariatul fie-cării țări | 
„trebue să sfirșească inainte de toate cu burghezia (ării sale...*1) | 

Pentru K. Marx dar, lupta proletariatutui este inainte de- 
foale lupta in sinul unei țări determinate, pentru interesele mia- 
jorității imense, impotriva opresiunii unei minorități expleatatoare. 

Cu alte cuvinte, și pentru Marx socialismul nu se justifică 
decit in condiţiunile concrete ale țărilor din Apus, unde proleta- 
riatul poate vorbi în memele poporului întreg, *) 

„Cum ar judeca el un program politic, ce nu e intemeiat 
pe lupta pohtică directă pentru realizarea progresului, în sînul 
färii, ci pe aşteptarea... „intransigentă“, în numele unei infinite 
minorități, a darului din alară ?.... 


Dar sfera noastră de acţiune este ast-lel delimitată nu nu- 
mai de aceste consideraţiuni de ordine, cum am spus, materială, 


1) „Manifeste du parti comuniste“, p. 30, 
2) C. K. Kautsky, —,Das Erfurter Programm“, 1907, p, 952 urm, 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


ci şi de un inalt postulat moral, cristalizat și in cuvintele amin- 
tite ale scripturii, şi căruia un mare ginditor i-a dat o expresiune 
ailt de adincă : 

„Legea morală e stinta,—spune Kant, In creațiunea Intreagă 
„tot ce dorim, sau tot ce se allă sub puterea noastră, poale f 
„întrebuințat ca un simplu mijloc ; omul singur, şi cu el ori-ce 
„fiinţă rațională, este zor scop în sine,—pentru că, prin autono- 
„mia libertăţii sale, el este subiectul legii morale, care e slintă... 
„FI nici odată nu poale fi tratat ca un simplu mijloc, ci întot-u 
„deauna ca un scop...“ 1) 

Dacă acest postulat moral ne impune de a trata intoitdea- 
una ori-ce ființă omenească ca un scop, şi nu ca un simplu mij- 
loc, cu atit mai mult un popor întreg de oameni vii sintem da- 
tori să-l considerăm ca un „scop în sine", ce nu poate fi sub- 
ordonat vre-unui alt scop. 

Idealuri sociale ori-cit de inalte, formule de progres, pro- 
gramul politic, pentru un popor nu au valoare decit fafruci? îi 
servesc liei. 

Celebrul profesor de filosofie din Copenhaga, H. Höffding, 
pune chiar toată problema socială în legătură directă cu postula- 
tul formulat de Kant,—ceea ce e adevărat mai ales pentru noi, 
cei favorizați de soartă, pentru cari această problemă nu poate 
fi redusă la o simplă chestiune de interes: 

„Chestiunea socială—spune el,—este o chestiune imorală... 
„Suprimaţi in gind criteriul moral, care este noțiunea morală a 
„unei societăți ideale, şi toată chestiunea cade deodată, sau mai 
„bine ca se reduce la o simplă chestiune de forţă... Noţiunea socie- 
„tăţii ideale, a unui regat al umanităţii (acest criteriu de morală). 
„cere dimpotrivă ca ori-ce ființă omenească să fie mai mult decit 
„un mijloc (pentru alţii), ca ea să-şi ocupe un loc propriu și per- 
„sonal în vastul regat al umanităţii. E in contrazicere cu idealul 
„unei societăţi omeneşti, ca un numâr mai mult sau mai puțin 
„mare de ființe omenești să fie considerat numai ca o masă 
„pasivă, ca o sumă de mijloace și instrumente inferioare, ale că- 
„ror bucurii și suferinți nu intră In socoteală... Principiul perso- 
„Nalităţii libere (autonomia libertăţii, după Kant), corolarul cel 
„mai insemnat al principiului binelui, se află ast-fel violat, fiind- 
„că fiinţile personale sint injosite până la rolul de simple mij- 
„loace, fără să fie considerate In acelaşi timp ca scopuri,..* *) 

Ast-fel, incercarea de a se subordona interesele vitale ale unui 
neam cerințelor unei formule, degenerată astăzi intr'o dogmă 
mistică, —in disprețul caracterului social al majorităţii lui imense, | 
in disprețul nevoilor urgente şi neinlăturabile ale momentului 
istoric, —este nu numai absurdă, dar şi adinc imoralā,—şi impo- | 
triva acestei incercări am afirmat cu tărie punctul de vedere | 
poporanist. 


1) Em. Kant,—„Kritik der praetisehen Vernunft” (ed. Kelrbach) p. 106, 
23) H. Hăffding,—„Morale”, Paris, 1906, p. 337—338 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM* 75 


În ce constă. dar, in rezumat „concepția poporanistă“ (Bine 
ințeles aici nu-i pot da intemeiarea teoretică mai largă, căreia 
am de gind să-i consacrez o lucrare mai vastă) ? 

Cuvintul „popor“ arc trei inţelesuri deosebite, cuprinzind, 
dacă pot spune astfel, trei noţiuni concentrice : 

i) În sensul cel mai larg al cuvintului, „popor“ inseamnă o) 
grupare etnică, cu un tip cultural determinat şi o comună viață, 
sufletească, 7 

Am inaintea mea minunatul tratat asupra eticei al profesorului 
Hitiding ; nu mă pot opri de a reproduce aici cuvintele, prin 
care el arată însemnătatea legălurii de popor in toată viața mo- 
rală a omului : 

„Amintiri comune și n tradiţie stabilită e o condițiune pen- 
„tru nașterea unui popor. Ori-ce sentiment de comunitate, im- 
„preună cu sentimentul naţional, naşte din comunitatea soartei 
„Si a muncii... Esenţialul este să se producă o impreună-vieţuire 
„care, sub înrlurirea destinului şi a acțiunilor comune, se desvoltă 
„intr'o viaţă inteleciuală şi afectivă comună...“ 

„Progresele culturii măresc, fără indoială, unitatea și soli- 
„daritatea genului omenesc, dar ele deschid deasemenea ochii 
„asupra nuanțelor și a diversităților particulare. Fie-care popor 
„iși duce viața In felul lui deosebit, și viața, prin aceasta chiar, 
„prezintă, celui ce o priveşte cu o pătrundere simpatică, mai 
„multă bogăţie şi varietate... Progresele culturii scot la lumină > 
„părticularitățile diverselor popoare şi dau în același timp fie- 
„cărui popor in parte un prilej mai bun de a aduce prinosul său | 
„desvoltării comune... 

„..„.Diversele naționalități apar ca intermediari naturali in- 
„tre indivizii izolaţi şi genul omenesc intreg. Elementul univer- 
„sai omenesc nu este impiedicat prin aceasta in desvollarea sa : 
„el ajunge dimpotrivă mai bogat și mai variat... 

„Statul este un popor orgunizal.... Fără organizaţie, un po- 
„por duce o viață cu totul vegetativă. E cu putință oare-care” 
„cultură ; activitatea materială, viaţa intelectuala şi afectivă se 
„pot desfăşura până la un oare-care grad; dar totul poartă un 

„caracter de intimplare și de incoherenţă. O desvoltare mai îna- 
„initată are de condițiune necesară conconirarea şi solida co-. 
„hesiune a tot ce face parte dintrun popor...“ 1) 

Dacă insemnătatea caracterului național poate fi neglijată 
sau intunecat la acele popoare fericite, la cari ea nu prezintă 
un interes de dureroasă actualitate, pentru cari demult insăși fi- 
infa lor națională nu e in primejdie, şi pentru cari desvoltarea 
normală e asigurată, —ea, dimpotrivă, capătă o greutate deosebită 
peniru loate acele neamuri urgisite de istorie, cari încă trebue 


1) H. Hăţding.—0p, cil, p. 475—430, passim. 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


să se lupte pentru dreptul cel mai elementar al omului: de a fi 
şi de a se desvolta liber, potrivit cu firea-i sufletească. 
2) In al doilea rind, cuvintul „popor“ inseamnă toate acele 


elemente sociale pozitive, cari intrun moment dat au a indeplini” 


o anume menire istorică in desvoltarea socială şi politică, şi—in 
opoziție cu elementele sociale negative — determină o nouă in- 
drumare în viața națională și socială, 

In revoluția din veacul XVIII, de pildă, „poporul“ era re- 
prezintat de toată burghezimea franceză, impreună cu clerul in- 


ferior şi toate clasele muncitoare, —impotriva clerului inalt şi a. 


nobilimii. ce formau elementele sociale negative. lar la 1848, în 
Franţa, din „popor“ fac parte numai mica burghezime și mun- 


citorimea, — marea burghezime trecând în lagărul claselor privi- 


legiate. 

Asupra Insemnätäții acestui ințeles istoric-social al cuvin- 
tului „popor“, nu am nevoe să insist mai mult, fiindcă această 
denumire serveşte astfel numai pentru a trage o linie de demar- 
caţiune, în fiecare moment istoric dat, între forțele progresive şi 
cele reacționare din sinul unui corp politic şi social. 

3) În stirșit, sub denumirea de „popor“ se cuprinde totali- 
tatea claselor muncitoare din sinul unei societăţi. 

In această categorie socială de obiceiu se cuprinde (mai ales 
de către socialişti) numai| munca productivă in sensul strict al 
cuvintului, munca fizică, munca de braţe, excluzindu-se munca in- 
telectuală, deși aceasta e tot atit de utilă şi de necesară societății. 

Nu păsesc, din punctul de vedere al idealului social, această 
distincțiune rațională, dar și ea poate avea rostul ei, mai ales că 
ast-fel se subliniază indatoririle morale ce leagă pe intelectuali 
de clasa cea mai numeroasă a societăţii, de temelia ei, pe care 
se sprijină toată viața noastră materială şi sufletească. 3 

Din punctul de vedere pe care lam namit poporanist, 
această accepțiune a cuvintului „popor“ are mai ales insemnă- 
tatea caracteristică. 

Şi această însemnătate nu se datorește numai faptului, că 
muncitorimea e clasa cea mai numeroasă, care e, în acelaşi timp, 
izvorul sănătății fizice și morale a neamului întreg; sau că ca 
este singura forță productivă în societate și, creiînd toate mijloa- 
cele existenții materiale, crează, putem spune, viața îinsă-şi, o 
imbogăţește și o înalță, asigurindu-i desvpltarea desăvirşita pănă 
la plenitudinea idealului vieții omenești ; dar, cum a spus odată 
L. Tolstoi, in concordanță cu legea morală Kantiană : poporul 
muncitor „are întotdeauna dreptate“ in fața istoriei. 

Filozolul danez citat mai sus dă următoarea desvoltare legii 
Kantiene : 

„Din punctul de vedere al moralei omenești, cuprinsul legii 
„morule nu-l poate lorma decit acest principiu: acțiunile noastre 
„trebue să lindă spre cel mai mare bine şi spre cel mai mare 
„Progres cu putință al celui mai mare număr posibil de ființe 
„raționale... Cind sentimentul moral se desvoltă, pe baza sim- 


T 
SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM 7? 
—————————————————————————————————————— 


Do a 


patici, în sentiment de datorie şi de dreptate, principiul uxpri- 
„mat în această lege e criteriul ultim al judecăților morale...) 

„Poporul muncitor are intotdeauna dreptate," fiindcă numai. 
interesele lui nu pot fi nici odată contrarii intereselor societăţii, 
considerată ca un tot intreg, numai interesele lui nu pot fi nici 
odală in contrazicere cu idealul moral şi idealul social, şi numai 
propășirea lui, înălțarea lui cade întotdeauna in direcţia progre-- 
sului societății întregi. 

Dacă insă e adevărat acest „criteriu ultim al judecăților 
morale“, dacă „poporul muncitor are întoldeauna dreptate,“ — 
sentimentul de recunoştinţă pentru toate rezultatele progresului, 
pentru toate bunurile vieţii, sentimentul adine de solidaritate 
socială, ce ne leagă pe toţi de acest ziditor al vieţii noastre ma- 
teriale și morale, ne face în acelaş timp, pe noi toţi, vinovați? 
iaţă de el, chiar fără de vină, datornici veșnic răi de plata... 

De acest sentiment se leagă în chip atit de firesc şi revo- 
luțiunea din timpurile noastre in apreciarea valorii morale și so- 
ciale a muncii. 

După ideile vechi, munca e necompatibilă cu demnitatea. 
omenească,cu nobleţa morală a vieţii, ea nu poate fi decit blăstemul, | 
destinul robilor sau al „gloatei de rind“, pe cind in conștiința | 
modernă numai munca poate da adevăratul caracter de nobleţă | 
şi demnitate vieţii omenești. $ 

Din toate aceste consideraţiuni rezultă, că muncitorimea, 
considerată ca pars pro tolo, se identifică cu societatea intreagă, 
cu neamul intreg; și progresul social și național se identifică, | 
deci, cu înălțarea şi propâşirea ei. 

si Dar această afirmare nu are, vădit, nici un înţeles in ce 
priveşte categoria economică abstractă a „muncii“, ci numai 
pentru „oameni de muncă“ în came şi oase, pentru mulţimea 
muncitoare din sinul fie-cării societăţi determinate, în formele ei 
concrete de existență. 

Dacă K, Marx, de pildă, a putut identifica interesele prole- 
tariatului cu interesele progresului social In genere,— aceasta nu 
pentrucă proletariatul apare ca Incarnarea „muncii pure“, liberată 
de ori-ce ingredient străin (fără amestecul categoriilor economice 
de „capital? şi de „rentă a pămintului“, ca la țărani, de pilda), — 
ci pentrucă el avea dreptul să afirme că proletariatul în Apus 
reprezintă „majoritatea imensă“, —adică mulțimea muncitoare 
concretă, 

Dar dacă intro ţară dată clasa muncitoare reala, clasa pro- 
ducătoare, „majoritatea imensă“ nu are acest caracter de „muncă 
pură“, dacă în acea țară nu există proletariat în sensul apusean 
(sau reprezintă o cantitate abia apreciabilă), atunci o categorie 
fictivă și interese neexistente nu pot substitui —nici în judecata 
morală, nici în concepția socială —pe oamenii vii ce muncesc Şi 


1) H. Hăţdina.—0p. cil, p 38-39, 


— 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


formează „majoritatea imensă“, pentru identificarea lor cu intere- 
sele societăţii intregi și cu ale progresului social. 

La acest fetişism de formulă a ajuns insă socialdemocra- 
tismul nostru, violind ast-leliu „criteriul ultim al judecăților 
morale“... 

Concepţia poporanistă se rcazimă ast-fel, cum am spus, mai 
cu deosebire pe noțiunea de „popor“, ca masă muncitoare con- 
cretă. Dar din acest punct de vedere nu poate fi nici o contra- 
zicere cu celelalte două accepţiuni ale cuvintului. 

n ce privește noțiunea de „popor“, ca elemente sociale po- 
zitive, nici nu e nevoe de multă stăruință, pentrucă, vădit, aceste 
elemente nu sint pozitive, decit pr menirea lor istorică față de 
progresul social, care se conlundă cu interesele muncitorimii ; şi 
nu sint pozitive, decit în măsură în care ele se identifică cu a- 
ceste interese. 

Dar nu poate fi nici o contrazicere și între „popor— munci- 
torime* şi „popor—naţiune”: 

Dacă există o clasă socială, care, cum se exprimă Hollding.. 
nu poate „lua parte la desvoltarea elementului universal ome- | 
nesc*, decit în formele naţionale şi pentru care „orice progres 
nu ce cu putință decit sub condițiunea concentrării şi a solidei 


coheziuni naţionale“, —apoi aceasta e tocmai muncitorimea (ci. | 


Cap. IV). 


cesibilă cultura în forme străine. 

Aşa dar, punct de sprijin în toate construcțiunile noastre te 
oretice asupra progresului social, precum și punct de plecare pen- \ 
tru orice program politic, ca şi pentru orice activitate publică, nu 


poate fi decit—poporul din care facem parte, în toate cele trei | 


accepțiuni ale cuvintului, 

Toată concepția poporanistă se rezumă în norma de condu- 
ită, ce ne impune datoria de a subordona orice acțiune de reno- 
vare, şi chiar orice activitate, intereselor reale şi concrete ale po- 
porului nostru, in formațiunea lui istorică, in imprejurările de fapt 
ale vieţii lui naţionale, sociale și politice. 

Sint acum exact patrusprezece ani, de cind am scris în a- 
ceastă privinţă următoarele rinduri : 

„În ordinea politică poporanismul se manifestă prin aplica- 
„rea vechiului adevăr că nu omul e făcut pentru simbălă, ci 
„simbăta pentru om; factorul determinant devin ast-lel masele 
„concrete ale muncitorimii, cu toate interesele ci culturale, eco- 
„nomice ṣi sociale,—de cari trebue să ţină seamă toate progra- 
„mele „olitice,—şi nici întrun caz aceste mase nu se poi consis, 
„dera ca un simplu material de experimentaţie pentru aplicarea 
„formulelor abstracte ale vre unui program, oricare ar fi el : pro- 
„gram pentru popor şi nu popor peniru program." ') 

1). „Poporul în artă și literatură“, Evenimentul literar, No. 19 din 
25 April 18%. 


Clasele privilegiate, pretutindeni şi intotdeauna, se instrăi- ! 
nează, relativ, foarte uşor, și în orice caz numai lor le este ac-_ 


SOCIALDEMOCRATISM SAU POPORANISM EG 


Din acest punct de vedere, și socialismul tnsu-ṣi nu poate 
fi legitimat decit ca un moment al poporanismului. 

___ Noțiunea poporanismului, vădit, e mai largă decit a socia- 
lismului. 

„____ Orice socialist, și de ori unde, trebue să fie poporanist, și 
nici au poate fi socialist, decât pentrucă e poporanist, —dacă so- | 
cialismul lui nu se reduce la letișism de formulă, la un dogma- 
tism sterp, lipsit de viaţă, la o simplă jonglerie de clişee sacra-— 
mentale, 

Dar nu orice poporanist e şi socialist, 

„Împrejurările sociale concrete unei țări, faza de desvoltare 
prin căreea trece, pol impune un program de acțiune fără ca- 
racter socialist propriu zis. 

Concepţia socialistă nu poate impiedeca aderarea la un pro- 
gram impus astfel de nevoile reale ale ţării, iar pe de altă parte, 
practiceşte, speculațiunile asupra viitorului îndepărtat, sau asupra 
„scopului final* în politică sint adesea indiferente (dacă nu și | 
mai râu): 

„Nimic din ceia ce trebue să vină într'un viitor îndepărtat, 
„—Spune un social-democrat ca Ed. Bernstein, — nu mă intere- 
„sează, ci numai ceia ce trebue şi poate să fie făcut in momen- 
„tul de faţă, pentru prezent şi pentru un viitor apropiat... 

„Scopul final? Ei bine, el va continua să fie scop final... 
„Acest scop final pentru mine nu e nimic, totul e mişcarea... 
„Insă tot ce, sub forma teoriilor preconcepute asupra rezultatului 
„mişcării, trece peste scopul general ce determină direcția prin 
„cipală şi caracterul mişcării, ajunge, totdeauna și Tatal, la sto- 
„Pism şi lormează la un moment dat o piedică pentru mersul, 
„ascendent al teoriei şi pentru practica mişcării“ 1), 

Pe baza acestor principii dar,—fiind dat că Rominii sint un 
popor ce este incă departe de acea concentrațiune şi coheziune”) 
națională, —condiţiune necesară a oricărui progres, după Höffding ; 
—$i un popor de țărani foarte inapoiat economiceşte şi politiceşte ; 
fiind data situațiunea de fapt a statului, în care abia de ieri a 
reuşit să se organizeze o parte relativ neinsemnată a acestui po- | 
por: —ni se impune acea formulă a progresului social şi acele | 
norme de acțiune politică, pe care le-am schițat in capitolele 
anterioare, cu destule desvoltări pentru a lămuri concepțiunea po- 
poranistă, — „scopul general” și „caracterul mişcării* sociale, cum 
sint ele cu putință în Rominia.... 

lar „scopul final*,—il putem lăsa In grija viitorului. 

De aici concluzia finală in două cuvinte : 

Socialişti, şi chiar social-democraţi —adică oameni cu o an! 
appa ae P a anns eri al mișcării sociale, precon 
wu o anume filosofie a procesului istoric, —pot fi in Remini 
dar partid social-democratic, mi, f z si 

Ideile trec peste toate hotarele, dar partide nu se inființează 


| 


1). Ed, Bernstein, — „Socialisme théorique", p. 224 şi 278—279, pasa n. 


sa VIAŢA ROMINEASCA 


decit sub presiunea nevoilor reale, şi nu pentru speculațiuni filo- 
zofice sau sociologice (precum nici pentru admirația mutuală),— 
ci numai pentru acțitne, şi numai pentru o acțiune ce poate avea 
rezultate pozitive: teoria ce duce la neputinţă şi sterilitate nu 
poate fi adevărată. 

Şi acesta este singurul criteriu al adevărului în filosofia po- 
litică. 


- 
. . 


Am ajuns la sfirşitul lucrării mele. 

Am trăit prea mult, și am trāit prea mulle, ca să pot avea 
prezumțiunea naivă, că mi sa deschis tot adevărul și că mi-a 
fost dat să spun ultimul cuvint în această privință. 

Cu vremea, desigur, se va da pe faţă cà mi s'au strecurat 
constatări de fapt greșite, apreciări nejustificate, generalizări pripite. 

Adevărul nu ni-l pot da decit cercetările laborioase, căută- 
rile stăruitoare și nepregetate, adesca, ale multor generaţii. 

Dar,—iîn mijlocul acestei conluziuni intelectuale şi morale, 
cind unii nu privesc viața decit prin prisma formulelor imprumu- 
tate, şi-şi risipesc forțele in goana după năluciri, iar alţii, miopii 
prapovăduitori ai „bunului simţ“ şi ai disprețului pentru „doc- 
trine“, socol că în somnolența vegetării dinir'o zi In aita e toată 
taina înțelepciunii politice; in mijlocul exploziunii de uri atavis- 
tice, de porniri canibalice, cînd, pe deoparte, se înalță la valoa- 
rea de dogmă obscurantismul şi prejudecățile de castă, iar, pe 
de altă parte, idealul naţional se coniundă cu xenofobia sau iudo- 
fagia vulgară şi crudă:--ori-cine, al cărui cuget e Irămintat de 
căutarea unui fir conducător, de trebuința morală de orientare în 


haosul nimicurilor ṣi grozăviilur vieții, e dator să-şi spună cu- 


vintul. 

„Bunul simț* e un dar nepretuit, singurul ce ne poate feri 
de toate poticnirile in drum, dar idealul. care ca o stea să ne 
indrepte în lunga cărare a vieții, ca să nu ne rătăcim în mlăștini 
şi în desişuri (ce veche e comparația !....), nu ni-l poate da decit 
o doctrină Intemeiată pe fapte, coordonate în lumina ştiinții ṣi a 
gindirii sistematice. 

Mi-am făcut datoria. 

Şi piatră cu piatră se va clădi corpul, doctrinal, potrivit tre- 
buinților și aspirațiunilor neamului, dar fară sa ne ingrădească 
calea largă și luminoasă a progresului universal, 


C. Stere 


PT ID ro 


Expoziţia VII a „Tinerimii artistice“ 


„Tinerimea artistică“ ne chiamă pentru a VIl-a oară la ex- 
poziția ei anuală, la care, pe lingă membrii ei în frunte cu au- 
gusta patroană a acestei societăţi, au luat parte, ca gi in alte 
rinduri, un număr însemnat de artiști păminteni (printre cari 
Sau strecurat întimplător şi două nume străine). Nivelul lucră- 
rilor expuse se susține binisor față de trecut. Pe lingă lucruri 


' mediocre, mai muit sau mai puţin suportabile de-ale începăto- 
rilor, observăm opere bune, care ar figura cu cinste și în alte 


părți, nu numai lu noi. Sunt printre artistii noştri tehnicieni vred- 
nici de toată stima, dar ceia ce ela indeobște e avintul, 
indrăzneala in concepție şi execuţie, lucrul inedit gi caracteristic 
al nostru. Dar de cite ori se întilnește aceasta chiar în expozi- 
ţiile din străinătate ? La noi cel puţin apasă prea mult trecutul 
sau mai bine zis lipsa de trecut, insuficiența culturii şi împre- 
Jurările externe (sărtcia de pasiuni mari în viaţa noastră publică), 
pentru ca să avem ceva prez neobișnuit în această direcţie. Evo- 
luţia nici, ca şi în literatură, îşi urmează cursul firesc. Date fiind 
aptitudinile unora din artiștii noștri, cred însă că producţia ar- 
tistică la noi ar fi putut să fie gi mai im gată și mai de 
preţ, dacă pumărul mecenaților mai generoși și mai pricepuți ar 
ñ mai mare şi dacă Statul, din lipsă de control serios, nu gi-ar 
slei dărnivia ajutind şi susținind persoanele mai mult in paguba 
decit în interesul gi spre binele artei adevărate. Mediocritatea e 
9 plantă netrebnică și rănfăcătoare, și ar trebui stirpită, nu 
cultivată dinadins sau de miä. Ea a fost întronată dela început 
in şcoală, și acum snferim urmările originar. Un pa- 
tnotism miop a crezut de cuviință să apeleze la puterile noastre 
slabe și nu la bune elemente alrâine, capabile så dea valoarea 
tehnică necesară instituţiilor năionale. Era dar fatal ca slăbi- 
ciunila începuturilor să se resimtă până astäzi în cea mai mare 
parte din ceia ce se produca pe acest teren în țară. Impotriva 
cotropitonrei mediocntăţii s-2 grurat şi gi-a ridicat steagul «Tine- 
rimeu», și "i o datorie a publicului ales ca s-o sprijine din räs- 
puteri pe calea îndrumării sănătoase a mişcării artistice, O parte 
din membrii ei si-au cistigat vaza lor in străinătate, şi-i un cu- 
ê 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


vint şi acesta, care cintărește ceva în cumpăna cauzei lor. Veţi 
obiecta că nici ei nu sunt artişti de mina întăi. Că nu sunt, e 
drept şi se înţelege din tot ce am spus mai sus; dar că nu pot 
fi—iată ce pu se poate prevedea cu toată siguranța. Cit de cu- 
tezat ar fi răspunsul categoric în această privinţă, se poata de- 
duce din o mulţime de desminţiri ce ne procură istoria artelor. 
Chiar în zilele noastre trăesc artişti celebri, cari nu și-au găsit 
calea proprie și nu s-au ridicat, la inilţimea dorita decit după 
muncă trudnică şi îndelungată, 

In primul rind e vorba de o artă sinceră, adevărată, și subt 
acest raport «Tinerimea» e hotărit pe calea cea bună. Exceptind 
pe Grigorescu şi Mirea, niciodată nu s'a ivit la noi un grup de 
artişti mai bine däruiți, mai harnici şi mai devotați în lupta 
pentru întruparea frumosului. De bună samă, veţi dori ca acest 
frumos să fle ceva mai național sau chiar cu totul național, 
Dar- there's the rub. Nici celelalte neamuri nu caută altceva: 
şi uneori cu ce risipă de puteri şi jertfe! Şi cu toate acestea, 
cite din ele se pot lhuda că au izbutit să aibă o artă proprie, 
dacă n'au avut tradiţii cu rădăcini adinci în trecutul lor ? 

Negreşit, caracterul naţional cu greu poate ti rostit numai 


şi numai prin procedee tehnice. Se ştie că din acest punct de. 


vedere şcoala tranceză ţine astăzi hangul mai pretutindeni. Nici 
Germanii, mulți şi puternici şi vestiți de indårătnici în felul lor 
de a fi. n'au fost scutiţi de inriurirea de peste Rin. 

Cind Romanii au vrut să aibă o literatură şi o artă pro- 
prie, n'au găsit alt mijloc mai nemerit pentru aceasta decit 
adoptarea directă a formulelor tehnice elina şi aplicarea lor la 
motive naţionale. E mijlocul cel mai simplu pentru & naționaliza 
produsele spiritului unui neam, mai ales cind acesta e la ince- 
put sau nu e inzestrat din fire cu daruri extraordinare spre uși 
putea deschide căi cu totul ale sale. Acest adevâr l'a ințeles şi, 
în chipul cel mai competent, l'a realizat întiia dată la noi Gri- 
gorescu, a cărui manieră e împrumutată direct. dela şcoala din 
Barbizon ; adaosele sunt achiziţii provenite din preferinţele pro- 
prii sau din condiţiile speciale ale ţării. Nu trebue să se creadă 
că acesta e un rol modest, căci nu e vorba de o simplă locali- 
zare, cum şi-ar închipui cineva, ci de o adevărată creație, care 
nu e dată decit unui talent inrudit cu geniul. Izbinda lui Grigo- 
rescu pe această cale na arată dreptatea acestei procedari, Deci 
nu atit prin originalitate şi virtuozitate tehnică vom bate noi 
pe Apuseni, cit mai virtos prin noutatea şi alegerea pricepută 
a motivelor. Şi acestea vor fi mai puţin probleme de lumină și 
de aer sau peisaje obişnuite şi mărunte scene de mahala sau de 
interior g. a. decit subiecte cit se poate de caracteristice din 
țara noastră, din istoria şi prezentul poporului romin precum 
şi de artă decorativă spre care ne mină în chip firesc legăturiie 
noastre seculare cu civilizația bizantină. Ca probă plină de învă- 
tämint ne poate sluji aici cu deosebire procedarea Suedejilor. E 
drept că aceştia aveau încă din timpul lui Gustav al dlea o 


EXPOZIŢIA VII A „TINERIMII ARTISTICE“ 83 


Academie de arte, dar gustul lor pentru imitarea străini ' 
cer foarte mult cu mania păturii noastre de sus porta limba 
ranceză şi pentru toate produsele culturii franceze. De aceasta 
boală ei mau scăpat decit abia din cel «din urmă deceniu al vea- 
cului trecut, cind tinerimea lor artistică, energică și conştientă 
de adevărata ei menire, a rupt-o cu străinismul și a statornicit 
punctul cel mai insemnat ul programului naţional : izvoarele ar- 
prez ale țării proprii cu toată libertatea, poezia si frumuseta 
ai. Prin evossres lor ei vorbiră de munţii, şi de căderile de ape 
e văile şi de lacurile ei cu minunata lor coloare, de casele roşii 
care se înalță pe un pâmint acoperit de zăpadă, şi de țărani cu 
carele lor, de Laponul care străbate marile intinderi întroenita 
egy ned cere cu o noapte de iarnă. Şi astăzi nu-i alta ţară, 
Š am a să fie mai naţională, mai vie, mai adevărata ca 
„Dar cum natura ţării noastre nu-i atit de interesantă si 
free ca a Suediei, va râminea ca privirea artiștilor et fia 
p reptată mai mult spre celelalte izvoare de inspirație indicate 
e noi mai sus. Aici e teren bogat si neexplorat inca. 
` Acestea fiind spuse spre indrumarea noastră generală, să 
ecem acum in revizie lucrările expuse în sălile Ateneului, 


a 
. 


A. 5. R. Principesa Maria ne imbie ochilor două obi 
artă decorativă executate în piragravură: E 0 masa pr d 
rotundă din care reies patru colțuri in formă de cruce, rezemată 
patru picioare largi cu spațiu destul pentru impodobirea lor 
cu reliefuri de crini stilizaţi. Pe masă e o fericită aplicare a mo- 
tivului cunoscut din biserici : radiarea soarelui. Al doilea obiect 
e un dulap, pe ale cărui canaturi vedem reliefate două cruci 
(din care una încirligată, ca şi crinii, e un motiv de predilecție 
a Principesei) și coroane de mârâcini, Amindouă aceste lucrari 
confirmă fineța și originalitatea artistică. E aici un simțimint de 
stil, o inspirație proprie cu caracter bizantin. modern, dela care 
nu lipseşte calitatea şi puritatea. Ceva masiv şi sobru ne izbeste 
din prima aruncătura de ochiu şi tradează lucrul unei mini 18- 
cusite pătimaș pornită spre căutarea de mijloace noua şi simple 
Aceasta e o indicație pentru unii de-ai noştrii cari se nul- 
aai: a transcrie ori a măslui rețete importate. 

__ Un pictor care în legătură cu arta i 
sericească ne-a dat vădite semne de sape Skia ră 
D-sa ne trimite astăzi din Paris 13 pinze, mai toate peisaje: 6 
continuarea operei unui talent care nu mai are navoe de reciamă 
căci a fost relevat in citevă rinduri şi în străinătate. Chiar dacă 
ar fi să judecăm ceea ceel vreu şi poate după lucrările de faţă 
pară trebue săi acordăm un loc de onoare în mişcarea noastră 

istică. E aici caicul, e conştiinţă netăgăduită de artist susți 


84 VIAȚA ROMÎNEASCA 


nută printr-o rafinărie de gust ce se hrănește din cele mai bune 
şcoli apusene, Peste pinzele sule pluteşte un ritm moale, gingaş, 
ceva catifelat care topeşte asprimile şi inobilează apariția reala. 
E aplicarea principiului neoimpresionistic pornit dela Whistler și 
Manet: nu redarea crudă a formelor şi culorilor după natură, 
ci aranjarea lor în vederea unui acord al întregimii. 

In acest chip Popescu, cu marea-i isteţiune tehnică și cu 
innăscutul său simţ decorativ, izbuteşte si ne dea un şir de 
icoane frumoasa, limpezi și depline, dintre care citām ca mai ca- 
racteristiza „Zi întunecoasă“ şi „Toamnă“. f 

Un alt pictor, care trateuză natura iarăş subiectiv e G. 
Pătraşcu. D-sa expune 11 bucăţi, care dau indeajuns măsura ta- 
lentului său sumbru şi sugestiv ca o balada nordică. På- 
traşcu e opnsul lui Grigorescu: pe cit de idilic şi luminos e 
acesta, pe atit de trist şi întunecat e cel dintăi. Dacă Grigorescu 
e un Aiexandri al penelului, Pătrașcu e un Nicoleanu. Deci nu 
orice ump şi orice moment al zilei il interesează pe el; de obi- 
ceiu preferh toamnele, amurgurile nopțile, căci ele "i procură 
elemente necesare pentru ași rosti emoția, Dar şi atunci el nu 
se mulţumeşte a transcrie ceia ce vede, ci, cuo paletă alcătuită 
din puţine colori neutre, ne dă în tuşuri largi scene neisprăvite, 
mai mult schiţate după natură, un fel de instantanee, pe care, 
ca artist plin de temperament, nu le prelucrează de teamă ca 
să nu strice unitatea impresiei. E o inimă cu atit mai simpatică 
pentru noi cu cit in expresia ei sumbră pare a f mai bine răs- 
irintă starea morali a ţării. De aceia și arta aceasta de siluete 
capătă uneori o insemnâtate oarecum simbolică. Compară, bună- 
cură, fata care șede plecată „Pe prispă“, impietrită parcă de o 
durere, durerea ce apasă de veacuri copila din popor—0 cari- 
atidă cu capul incoväiat de greul ce poartă. Acelaş graiu de 
pustiire şi jale ne vorbeşte fiecara pinză a lui Patraşeu. Armo- 
nią dintre fond şi mijloacele de expresie e uneori desăvirşita. 
(„Peisaj da toamnă“, „Casă în Cimpulung“). Poezia acestei ton- 
cepţii nu trebue insă s'o cauţi prea de aproape, cu ochii indis- 
ereţi, căci atunci ai înaintea ta «turnată o oală de colori.» Pune- 
te la o depărtare potrivită, şi vei vedea cum, incetul cu ince- 
tul, realitatea se desprinde cu fireasca ei scară de culori. Dar 
dacă artistul păstrează unitatea inspiraţiilor sale şi înștacă un 
mulțumitor efect de ensemblu, terenul sàw' din nerericire e inca- 
pabil de dasvoltare: iţi face impresia că se găseşte ca într'un 
impas, Lucruri mari nu pot aşi dintr'o asemenea concepţie, Ar 
trebui să'şi lirgească cimpul de uctivitata, să adincească na- 
tura, să'gi clarifice viziunea, 

Contrastul acestei picturi ni-l dă talentul sânâtos, flegma- 
tic, punctual, ag putea zice burghez, al lui Artachino, care se con- 
tinuă aici intr'o interesantă sarie de vederi din stradele şi ma- 
halalele Sofisi, unde pictorul lucrează de mai multă vreme la 
frescurile bisericii romineşti. Sint motive predilecte tratate cu o 


MU at 


EXPOZIŢIA VII A „TINERIMIL ARTISTICE» #5 


paletă cam uscată, dar cu un realism şi cu o exactitate care'i 
compensează indeajuns. Iluzia aici se confundă aproape cu ade- 
vărul—atit de bine sint prinse efectele din natură: cărâmiziul 
olanelor, albu! zăpezii, galbenul sau pămintiul zidurilor. lemniul 
zăplazurilor și stiipilor. Apoi o mare calitate a penelului său e 
desenul: aici Artachino se distinge ca puţini între ai nostri. 
Probă bună e între altele un portret da famee, desenat In san- 
enină. 

Mult meșteșug, mult simçimint de adevăr şi scrupul in täl- 
măcirea realităţii ne arată şi /. Shrimbu în cele citeva lucrări 
expuse şi cu deosebire în „Fata cosind“, E un luminist mdemă- 
natic, dar nu şi atit de rafinat (bunăoară in felul lui Besnard) 
ca să fi putut izbuti pa deplin in problema ce şi-a pus prin com- 
poziția sa mai mare „In fața oglinzii”. Mijloacele sale de expre- 
aie, cum se veds, nu sint deajuns pentru redarea bogăției şi ra- 
finărie: nuanţelor de stofe luxoase. Casnindu-se a ne da efectul 
natural, a căzut in exagerare. Nu numai coloritul, ci şi liniile şi 
orinduirea muselor—o mare chestiune şi aceasta—nn sint la inàl- 
țimea altor creaţii ale aceluiaș artist. Se pare că Strimbu nu'si 
cunoaşte încă bine mijloacele și puterea. Dacă'i meşter desena- 
tor, penelul său relativ simplu are o asprime firească, ceia ce’) 
tace impropriu pentru probleme de virtuozitate de felul celei 
amintite. Date fiind însuşirile sale coloristice precum și adincile 
cunoştinți ce are despre lumea dela ţară, se poate socoti ca și 
sigur, că Strimbu, care ne-a dat lucruri frumoase pănă acum, ar 
putea fi un minunat interpret al temelor ţărânegti ; pentru asta 
insă trebue să fie sincer, să se ferească de contactul cu Grigo- 
rescu şi să'și aleagă tipurile şi momentele din natură. D-sa are 
destule daruri pentru a ne da icoana măestrită a unei lumi atit 
de putin complicate şi pretențioase in apariția 'i externă. 

Desen, tonuri plăcute şi calde, sinceritate și nataral găsim 
in lucrările de manieră renaissansistică — coloristică ale harnicu- 
lui pictor Fermont. Schiţele sale de faţă — căci așa ni se pre- 
zintă ele în mare parte—sint surprinzătoare reflexe din natură 
(mai carateristice „In faţa bisericii“, „La arat", „La circiumă"), Tot 
odată Vermont e ia noi intre rarii care îndrăznesc gi isbutesc a 
ne da compoziţii în pictură. Cea mai mare din acestea, „Chris: 
tus consolator*, e născută mai mult din reminiscențe decit din- 
tr'o nouă concepţie a motivului; dar ea dovedeste aceleaşi in- 
semnate lusaşiri compoziționale, care asigură artistului un loc 
aparte în pictura noastră. Pentru 0 mai deaproape caracterizare 
a operei sale, ca și a lui Strimbo, așteptăm un prilej mai bun. 

Aceeaşi dragoste de adevăr, și mai ales de lumină, de aer, de 
colori distinse găsim în drăguțele acuarele ale meșterului N. Grant, 
Ei nu se mulţumeşte insă cu redarea impresiei generale, ci în 
chipul unui miniaturist stărueşte la amânunte, le prelucrează 
fără teamă şi dă elementelor ce compun un peisagin acecaşi va- 
loare ca şi stalagiului cu care] însoţeşte. Una din lucrările sale 
poartă titlul «Lenevia» : o fată de țăran se razimă de zaplazul 


si VIAȚA ROMINEASCA i 


din faţă pridvorului unei case ţărăneşti. Doniţele ei sint lăsate 
jos şi brațele'i sint duse pe după git: ea arfi sufletul, iar scena 
rurală ce se destășură la spatele ei ur fi numai fondul tablou- 
lui, De fant însă figura are acelaşi Insemnătate ca şi florile, ca 
şi celelalte accesorii ale tabloului, aşa cà titlul dat acestuia ar 
1 tot așa de îndreptăţit ca şi oricare aitol sugerat de prezenţa 
detaliilor. Figura deci e numai un prilej care îngădue pictorului 
să desvăiuească ochilor nostri acel miraj de colori primăvăratece, 
care-i tot farmecul plăzmairilor lui Grant. In tempo mai repede 
sau mai incet continuă el ruladele sale hromatice în restul acna- 
relelor expuse, printre care sa disting „In pridvor" și „Răul Tir- 
ului“. 
, Panoul lui Kimon Loghi, cu splendoarea și solemnitatea 
decorativă a colorilor, face impresia unui iconostas datorit unui 
maestru păgin îndrăgit de roadele ţărinii şi bucuros de vieuță. 
Este aici un puternic simţ artistic cu totul propriu si personal, 
care răspunde mai bine condiţiei esenţiale a frumosului ce 
urmărește arta și pe care atit de des o uită în aprecie- 
rile lor criticii moderni. Ni-i destul un moment de luarea- 
minte pentru a descoperi în cele două pinze noi ale artistului, 
in «Primâvară» şi <Adieri de Primăvară», nu amânuntele banals 
ale acestui anotimp, ci aceea ce am putea-o numi esenţa lui. 
Prin elemente caracteristice, reduse la minimul lor, dar rostite 
cu o frăgezime şi o graţie aproape feminină, penelul său, ca şi 
lira unui poet liric cu imaginile gala repezi și abia conturate, 
deşteaptă şi acordeazi în noi tot acel complex de simţiri nedes- 
lusite şi dulci, care s'ar putea numi simfonia eternei primăverii, 

In afară de Luchian, care'și cintă cintecul fără nici o vari- 
aţie (dar despre care am vorbit alti dată pentru a mai stărui 
acum cu dinadinsul), expoziţia cuprinde o mină de pictori, un 
mânunchiu de vlăstare tinerecu mai multe sau mai puţine semne 
de vieață şi trăinicie, Intre dinşii am putea cita, ca mai promi- 
țatori sau cunoscuţi prin lucrări anterioare, pe Mărculescu, pe 
Miitaner, pe Căpidan, pe A. Baltazar şi mai ales pe Sferiadi care 
insă, de data asta. nu neatrage nici prin m mg şi adevărul colori- 
tului şi nici prin alegerea fericită a motivelor, Vredaici de amintit, 
spre complectarea tabloului de pictori, mai sint doi desenatori, A. 
Murnu Și A. Popim, reprezentați amindoi prin citeva lucrări, 
care ca ilustraţii nu pot fi trecute cu ved 

Imi mai rămine să vorbesc despre sculptură. Dar puţină- 
tater pieselor expuse și indeosebi lipsa lor de noutate mă scu- 
tesc de o apreciere mai amănunțită. 

Citeva lucrări mărunte (statuete, medalioane) curătel mo- 
delate de Storck; apoi citeva specimene interesante de D, Mirea 
şi D. Paciurea, care di tot mai multe dovezi de tărie, gi în- 
sfirşit citeva bronzuri de Constantin Brincuş şi de O. Spaethe 
—iată tot ce avem inaintea neastră ca producție plastics. 
Insuşiri neobişnuite de concepție şi tehnică din şcoala lui 
Rodin ne anunță dalta lui Brincuş prin cele două studii de co- 


PR: 


Kd 


EXPOZIȚIA VII A „TINERIMII ARTISTICE“ 8&7 


yil ce ne trimite din Paris: Aici nu mai e dibuit, migăleaiă, tic- 
luire după tipicuri învăţate, ci o privire liberă, îndrăzneață a 
modelului, © tratare largă şi pitorească a formelor şi ca rezultat 
o rostire intensă a vieţii sufleteşti şi corporale—constatări pre- 
țioase, care ne fac să punem nădejdi multe in tinârul artist. 
«Portretul lui T. Fromușanu> de Spaethe e o lucrare solidă, 
dar pare a fixa mai mult un moment trecător din viața lăun- 
trică a celui reprezintat decit cuprinsul deplin al acestei vieți 
(cum e bunăoară în portretul lui Luchian făcut de acelaş artist). 
Splendid modelat e «Dor», fizură femeiască datorită tat lui 
Spaethe. Dar nu dor blajin, tinjitor, potolit umezesc ochii mari 
și liniștiți ai acestui tip de sirenă; sub părelnica-i liniște se 
simte ca un prepus de furtună, de patimi ce colcăa şi cari nu 


„ așteaptă decit un prilej pentru a isbucni cu toată furia lor mis- 


tnitoare, Amindouă aceste busturi sunt dovezi strălucite nu nu- 
mai de atăpinire a formelor anatomice, ci şi de adincire psiholo- 
pică — semnal cel mai bun al fazei noi prin care trece talentul 
viguros al lui Spaethe. 


George Murnu 


a E 


Cronica Artistică 


Rolul Societăților de arte la noi 


Avem in Capitală in momentul de faţă 7 societăţi de arte şi anume : 
două societăți de protejare (soc. „Domnița Maria“ şi soc. „Arta Romii- 
nească*), trei societăți de pictură, sculptură şi arhitectură, („Cercul Ar- 
țistic*, „Tinerimea Artistică“ şi soc. „Generală a artiştilor din Rominia”), 
precum şi două societăți de arhitectură, In afară de aceste şapte, care 
sint privitoare la artele plastice mai sint încă vre-o trei patru societăți 
de muzică şi de literatură şi artă; adecă în total cam vre-o 10—11 so- 
cietăţi de arte, 

Acest număr este şi imbucurător, dă însă şi de gindit: îmbucu- 
tător, fiindcă dovedeşte o adevărată mișcare artistică ; dă de gindit, fiindcă 
sint prea multe societăţi față de producțiunea şi numărul restrins al ar- 
tiştilor şi prin aceasta se micşorează acțiunea lor socială. í 

Ar trebui, dar, ca studiindu-se cauza inmulțirii societăților să se 
caute mijlocul de a impedeca tendința aceasta de divizare a fortelor 
noastre artistice, 


n 


= Ei) 


Cauza principală a divizării artistilor pictori şi sculptori în mal 
multe societăți este, intre altele, şi insuficienţa încurajării ce îi se dä, 

In adevăr din lipsa de indemn materia! câtră lucrările de muncă 
intensivă, şi din cauza lipsei unui local spațios, unde să poată expune 
toți deodată tot ce produc, artiştii sint nevoiţi să se divizeze spre a 
expune pe rind lucrările lor multe şi mărunte în sala puţin încăpătoare 
a Ateneului. Cu măsura aceasta ei işi aponisesc adeseori existența lor 
de azi pe mine, pecilă vreme, dacă ar fi nevoiţi să expuce deodată toți 
la un loc în acelaşi sală a Ateneului,—cite o lucrare două cit le-ar per- 
mite locul, — mulţi n'ar vinde nimic, iar cei care ar vinde nu şi-ar acoperi 
nici cheltueliie făcute intrun an pe văpsele şi rame. 

Este suficientă cred, această constatare spre a nu mai fi nevoe sä 
căutăm mal departe şi alte cauze de despărțire intre artişti, 


CRONICA ARTISTIC să 


+ 
2 ? 


Lipsa de încurajare Însă işi are şi ea cauzele ei care de asemenea tre- 
buesc ştiute, Printre cele dintăi pricini ale indiferenți publicului, trebue so- 
cotită fără îndoială lipsa lui de pregătire pentru înţelegerea lucrărilor de artă 
plastică, La noi în țară sint foarte puţini cunoscătorii şi adoratorii pasionaţi 
ai acestui gen de producţiune: dintr'acei care să nu poată dormi, cind 
a3 văzut o lucrare frumoasă, pănă cind nu o posedă, Şi aceasta din pri- 
cină că ne-a lipsit mijloacele de educațiune artistică. N'am avut i nu 
avem galerii bogate de artă, n'avem încă reviste de artă, conferințe in- 
leresante de artă foarte puţine s'au ținut, far expozițiile, care sint cel 
mai puternic mijloc de educaţiune artistică, au lost cele mal de multe 
ori încărcate cu lucrări slabe, care mai curind scoboară decit ridică ser- 
timentul estetic, 

Fără îndoială că o parle din vina acestor lipsuri cade şi In sar- 
cina Statului şi anume acea privitoare la sărăcia pinacotecilor noastre. 
De celelalte lipsuri însă vinovaţi sint înseşi artiştii, care n'au știut să se 
organizeze din vreme în societăţi cu scopul de a face educațiunea ar- 
tistică a publicului. 

Prin societăţile lor de pănă acum artiştii şi-au căutat mai mult de 
ei, de nevoile lor imediate: să-şi vindă lucrările produse ca să poată 
trăi, să se pue în vază, pentru acelaş scop, şi să aspire la clădirea unul 
loca! propriu pentin expoziții; care toate nu sint decit mijloace de 
traiu, de existență pentru ei, străine aproape cu totul de intenția pură de 
a face educaţiunea artistică a pubiicului. 

Deşi este foarte explicabilă şi scuzabilă această vină a artiştilor, 
până acum, fiindcă era natural să se ingrijască mai întăi de ei să aibă 
cu ce trăi şi apoi să se îngrijască de alţii, deşi va fi explicabilă şi de 
aici încolo atita vreme cit va dura situația lor de pănă acum, totuşi 
aceasta nu ne impiedecă de a dori o schimbare în atmosiera vieţii lor 
şi a publicului, 


+» 

Din cete arătate pănă aci rezultă că, lipsa de încurajare şi lipsa 
de educațiune artistică, îşi datoresc una alteia izvorul lor; şi amindurora 
se datorește pledeca inaintării artelor la noi. 

Şi fiindcă prin lipsa de încurajare n'am înțeles că nu se fac sa- 
criticii, dar că nu se fac sacrificii pornite din dragostea nestăpinită pen- 
tru lucrările de artă, ceia ce ne rămine de făcut este să ne mulţumim 
a ne folosi de acele sacrificii din buna-voinţă și să căutăm ca bins- 
voinţa şi raţiunea să o punem acolo unde ar fi trebuit să fje entusias- 
mul involuntar, 


Aşa de pildă: în lipsa unei pomiri spontanee în public de a stringe 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


bani necesari pentru clădirea unui local de expoziţie, pentru atelierele 
artiştilor, pentru crearea de burse, pentru subvenţionarea unei reviste de 
artă, pentru cumpărarea lucrărilor celor mai de samă spre a le dărui 
galeriilor statului etc., să căutăm a face acestea prin stăru/nțd pe lingă 
persoanele bogate şi bine-voitoare. 

Un mijloc și mai bun ar fi organizind o societate de incurajare 
pentru artele plastice, aşa cum este „Societatea Domnița Maria” pentru 
artele industriale-naţionale. Şi aceasta e cu atit mai uşor acum de inde- 
plinit, cînd fără un motiv bine definit avem două societăţi de arte cu 
acelaş scop, puse sub acelaş patronagiu al A. S. R. Principesei Maria, 
şi sub protecţia aceloraşi membri de onoare. Una dintre aceste două so- 
cietăţi de arte ar putea îi transformată în Societate de incurajare a at- 
telor, rămănind numai cealaltă ca societate de arte plastice. Atunci amin- 
două ar avea un rost bine hotărit şi bine-cuvintat, deoarece, fiind smin- 
două sub acelaş patronagiu una venind în ajutorul celeilalte, amindonă 
ar veni in folosul dezvoltării artelor în ţară. 

In cazul acesta comitetul, precum şi membrii principali ai socie- 
tăţii de încurajare, ar trebul să fie fruntașii iubitorilor şi încurajatorilor 
de artă din țară, iar artiştii profeslonişii să ocupe un rolsecundar, mai 
mult consultativ decit activ în această societate.—ŞI mai nimerit ar îi 
poate, ca puţinii artişti din comitetul societăţii de incurajare să nu fie 
alţii decit artiştii din comitetul societății de arte, sau aleşi dintre mem- 
brii principali ai acestei societăţi. 

Măsura aceasta ar fi bună din două puncte de vedere: întăi că 
nu s'ar strecura în societatea de incurajare decit artiştii de merit, deci 
cu care s'ar putea consulta societatea în chestiunile de artă, şi al doilea 
că prin aceasta s'ar putea stabili o unitate de vederi şi o perfectă armo- 
nie în acţiunile ambelor societăţi de sub acelaş patronagiu, 

Atunci productivitatea selectă a artiştilor din societatea de arte, fiind 
încurajată de dragostea bogaţilor şi luminaţilor membri din societatea de 
incurajare, această productivitate va deveni din ce în ce mai selectă şi 
mai spornică. 

Să sperăm că nu va trece mult timp pănă cînd se va realiza acest 
bine peniru arte. è 
Ip. Strimbulescu 

s pictor 
27 Martie 1908. Profesor la şcoala de arie-frumoase din Becerepti 


Expoziţiunile dela Ateneu 


D-nii Eugene Carritre, Aman Jean, Grandhomme, Henri Martin, Voi- 
nescu Eugen, Gropeanu Nicolae, Angelescu Niculae, Serafim Demetru; 
şi d-nii: Kimon Loghi, Lukian, Grant, Ioanid 1., Patraşcu N., Artachino 
C., Aricescu Al, Mihailescu Al., Hirlescu D., A. Baltazar, Al, Steriade, 


CRONICA ARTISTICA pt 


N, Bassarab, St. Popescu, N. Vermont, Murnu Ary. Mūntzner, Ipolit 
Strimbulescu, Fay, d-na Cunţescu, P. Capidan, Al. Poitevin, Papini, Stork, 
Spisthe, Paclurea, Mirea, Brincuşi, A, Hiescu de la Tinerimea Artistică, 


Eugène Carrière. Maestrul francez expune la noi două pinze iti- 
destul de cunoscute publicului, care face un eveniment din apariţia ori- 
cărei opere inedite a acestui profund artist. D. Cariere, ca toţi artiştii 
mari, a izbutit să impue operel sale acel ceva nou, această insuşire e- 
sențială pot zice a unei opere de artă, fie că e vorba de concepţia O- 
perei, fie că se critică tehnica sau că amindouă laolaltă, concepţie şi e- 
xecuţie, s'au ajutat una pe alta la înfăptuirea operei, Prin procedeul aşa 
numit grisaille—pictură în două tonuri, la Caritrre sepia şi alb—artistul 
execută o compoziţie unde, dacă se sileşte să gindească cit mal mult, tot- 
deodată însă mânueşte tehnica cu acel brio, care, otice S'ar zice, Imprimă 
operei acea strălucire totdeauna prezentă în opera marilor maeştri, La 
noi Grigorescu, scumpa noastră glorie, şi-a tăcut aproape o unică preo- 
copate din a se îngriji ca tabloul său să fie executat cu brio. Mulţi care 
l-au cunoscut, ştiu că Grigorescu foarte rar revenea la un tablou. In Cap 
de femee maestrul francez, redă cu prisosință din personalitatea sa, iz- 
butind să facă din această pinză, nu un portret cl un tablou, căruia i-ai 
putea da în voe un titlu cu totul impersonal. E o mamă care gindeşte, 
o gindire care abla se cerne de sub pleoapele acelea aburite; o soţie 
tandră sau o gospodină aşezată, a cărei singură preocupare încape nu- 
mai în cadrul grijelor casnice. E multă umbră la Carrière, ca şi cum ar- 
tistul ţine să ascundă cit mai mult aceia ce înseamnă realitatea pipăită, 
aspectul de toate zilele al lucturilor. Avem în viaţă momente în care sin- 
tem altfel de cum ne prezentăm sub aspectul nostru obişnuit; tot astfel 
nu odată figura noastră ia a expresiune, un aspect particular, interesant, 
cum foarte bine se exprimă artiştii-pictori în argoul lor. Sub acest as- 
pect caracteristic maestrul Carrière prinde pe pinză silueta modelelor sale, 
aceasta e aspectul, expresiunea interesantă a modelului. Iată de ce zi- 
cem că e ceva particular, ceva nou în opera iul Carritre, şi iarăşi că în 
pinzele sale e ceva care gindește, În Femee cu corset se întilneşte un 
sentiment de intimitate îndestul de bine exprimat prin mijloacele tehnice 
de care dispune maestrul, şi care abundă aci Îinseninind acelaş caracter 
de superioritate ce-l are şi Christ al său şi energica sa operă Paul 
Verlaine, 

E o mingiere pentru noi că revedem, deşi rar—să sperăm că a- 
ceasta nu va fi pentru ultima oară—operele în original ale iubitului ma- 
esiri, 


Aman Jean, O foarte frumoasă pinză, de un culorit suav, intitulat, 
Confidenjă expune d. Aman Jean, o distinsă personalitate artistică, 
indestul de apreciată de publicul parizian. Potrivit unor adinci observa- 
iuni, cum şi consecvent unul principiu că opera de artă atunci s'a apro- 


92 VIATA ROMINEASCA 


piat de infiptuire cind ea s'a filtrat ia deajuns prin simţirea artistului, d. 
Aman Jean colorează compozițiunea sa intro gamă violacee foarte ate- 
nuată şi ale cărei tonuri topite cade căldura ce animă opera, se potri- 
vesc de minune cu motivu! pinzei: două femei de o eleganță aleasă 
care se spovedesc una altela.—Ceozi spun aceste două femei cu umerii 
aceia goi şi alunecoşi, care va fi înțelesul acelor şoapte a căror discu- 
țiune e păzită de însăşi piepturile lor—două sinuri care ar face din orice 
aschel un nou sfint Antoniu—o spune dela inceput artistul prin 
acea discretă armonizare brumărie, In interesul acestei armonizări, artistul 
se foloseşte de contur cu destulă sobrietate, ascunsind aproape peste tot, 
întocmai ca şi Carritre, această linie Indestul de acuzată l2 academiciani. 
Lipsesc deasemenea asperitățile rămase din minulrea pensulei foarte u- 
tile în unele compoziţiuni energice, în plin aer şi în soare, foarte păgu- 
bitoare însă în pinze ale căror subiect reprezintă în esență un sentiment 
potolit, o acalmie. 

În rezumat d. Aman Jean e un arlist care vorbeşte deadreptul su- 
fletului, posedind pentru aceasta destule calităţi de artist bine ajutate de 
o ştiinţă a culoarei, şi toate la un loc cum mu se poate mai bine întru- 
nite printrun gust particular iitilor alese. 


Henri Martin Mi-e la minte încă acea Sérénité a sublilului ma- 
estru, care acum clțiva ani, cam de mult, mā incînta prin acel vag al po- 
eziti, o însușire care caracterizează întreaga operă a lui Henri Martin. 
În Ateneul nostru, maestrul parizian expune două pinze: Case vechi 
şi Tricoteuse. Cea dintii, intro gamă galben-roşceată, e o operă de 
pointiliiste, redată cu ştiinţa particulară acestei manieri pe care maestrul 
o stăpineşte indeajuns In „Tricoteuse” intilnim asemenea aceleaşi cali- 
tăți superioare care au consfințit în Henri Martin pe maestru, alături de 
marile ilustraţiuni artistice indicate de lumea întreagă, să-şi împartă un 
renume cu atit mai greu de căpătat cu cit, pentru a-i avea, trebue să 
trăeşii o viaţă de om, cum e cazul şi cu marele Puvis, care nu odată a 
fost respins în debuturile sale, 

Nu mai puţin interesante sint Juctările „Hébé“ şi „Madona de 
Solario“, două pinze ale d-lul Grandhomme, precum şi tablourile d-lui 
Scott şi Madame Grandhomine, alte două temperamente care complec- 
tează numărul artiştilor franceji cate au trimis cite ceva din operele lor 
pentu a fi admirate de publicul rominesc. Cum aceasta e a treia oară 
cind ne vine ceva artă din Franța, ținem să o spunem că de data asta am 
fost mai fericiţi decit sub impressa Simon Toudouze, cind s'a avut mai 
puţin în vedere acela ce domniile lor, impresarii, numiau „răspindirea ar- 
telor în Rominia“ (foarte mulţumim £), 


Nicolae Gropeanu. Nu sint rele unele pasteluri ale acestui artist, 
ate cărul merite de pictor rămin încă să lie afirmate, şi aceasta prin cel 
mai sigur mijloc: acela de a se produce cu citeva pinze bine studiate, 


; CRONICA ARTISTICA kas 


Pastelul un gen uşurel şi profesat mai mult de domnişoarele din pensi- 
oane decit de artişti cu unele pretenţii, nu poate da niciodată consistenţa. 
corpurilor, cela ce face ca el să fie folosit într'o slabă măsură şi mai tot- 
deauna de unele temperamente puţin obişnuite cu greul meşteşugului 
pictural. Pastel a făcut şi un Besnard, dar nu „pastelurile“ au făcut faima 
acestui artist, 


E in pastelurile d-lui Gropeanu, chiar şi în cele citeva mai bune, 


` 0 persererentă atenţiune de a face ceva bătător la ochi, tot aşa după cum 


è şi o nemărginită prudenţă de a evita forma. Toţi copii aceia n'au ca- 
pete ca lumea, n'au ochi, n'au nasuri, minile, dacă citeodată sint redate 
in întregime, nu au degete. Nu e lipsită de unele calități de armonie 
„Inşiră-te mărgărite“, care, aşa cum e, reprezintă abea o schiță pentru a- 
devărata compoziţie pe care o aşteptăm incă dela d. Gropeanu; efectul a-- 
cela de lumină din jurul copilului care povestește, e obținut cu pricepere. 


Eugen Voinescu. Un cuvint spus cu asprime ar atinge poate sus- 
ceptibilitatea unui om, care, la virsta cind alţii culeg laurii, s'ar vedea com- 
testat până şi în aşa numitele „succese“ ale trecutului. De aceia nu vol 
mai critica opera d-lui Voinescu, octogenarul pictor, ale cărui pinze nu 
mi-au incălzit niciodată inima; mă voi märgini să spun numai că e 
timpui ca d. Voinescu, pentru prestigiul numelui d-sale, să refuze a mai 
semna sai expune pinze de felul celor expuse anul acesta, ca „Pe prispă 
la Rucăr“, o searbădă vedere de interior, fără perspectivă şi desen, sau 
„ Călugărițe“, lucrări care nu se trec nici atunci cînd cel care le expune 
e un debutant. Oricit de practic ar fi un artist, el nu trebue să se des- 
partă de ceia ce, într'un elan al mindriei de sine, se num eşte ambiţiune; 
și ambiţiunea în anumite împrejurări e o patimă Inălțătoare. 


Serafim Demetru. E sigur că iubitorii de o artă originală au fost 
mai puţin impresionați de pinzele d-lui Serafim, toate concepute, nu din 
dorinţa de a exprima cu sinceritate o impreslune sulletească, nici din im- 
boldul de a se apropia încă cu puțin de acel renume pe care îl ambi-- 
ționează orice artist. Dar d. Serafim va răspunde că d-sa nu e dintre a- 
ceia care În tot momentul cată cu ochi lacomi câtră acel disc fosfores- 
cent atribut al gloriei, acea aureolă, care șede atit de bine în jurul a- 
titor frunti ginditoare. Consecvent acestei lipse de ambiţiune.—o vani- 
taie ca oflşicare, un fel de struguri acri pentru cei ce nu o pot do- 
bindi (vorbim se înțelege de renume), d. Serafim se lasă dus de cu- 
rentul cel mai nenorocit, acela care ventilează o artă viciată de tot felul 
de elemente primejdioase şi pentru gustul public şi pentru bunul re= 
nume al picturii noastre. O manieră academică in subiecte banale, ca 
„tigānci cu flori“, „ţigănci care se caută în cap“(!) „jigănci care dă în 
chji", apol un Hennerianism rău întrebuințat în Hristogi deşirați, în Mag- 
Calene cu patul veşnic roşu, însfirşit o pastişare după pictori franceji 
obscuri, Intr'o reeditare a clişeelor clasice. Intr'aceasta din urmă catego-- 


a VIAŢA ROMINEASCA 


tie se poate socoti şi acea Drayadă (oamenii cu carte zic: Driadă), 
care vădit nu e o driadă, deoarece această divinitate însemna la Greci 
o zeiţă a pădurilor care îşi avea şi ea cultul ei, iar nu o simplă muri- 
toare care venerează cultul unul zeu oarecare. Subiectul, o femee nudă 
care, potrivit felului de închinăciune antică, oferă un mănunchiu de flori 
unui satir—ce rinjeşte pe un piedestal—e acelaş dintro pinză a unui 
obscur autor francez intitulată „Ofrande*, şi care se poate vedea întrun 
număr vechiu din publicațiunea Panorama Salon, Dar şi fără această pas- 
tişare—ca să nu-i zicem pe numele adevărat—d. Serafim nu iese din 
cadrul producțiunilor hibride, pentru care nu se cere o simtire deosebită, 
ci simple aptitudini de a colora şi relativ de a desemna, Nici o pinză 
deosebită unde să intilneşti tresărirea unui temperament sau măcar in- 
tențiunea de a te arăta că prețueşti aceia ce se chiamă originalitate. A- 
ceasta e şi cauza pentru care opera d-lui Serafim nu poartă semnul unui 
caracter oarecare; ea e un cintec vechiu şi anost repetat din gură în 
gură, şi care după un şir de ani răsună mult mal nesuferit, pe care | 
uiţi orideciteori întimplarea ţi-] aduce la ureche. De aceia poate am 
simţit o jenă particulară, o teamă de a nu mă indispune, atunci cînd am 
vizitat expoziţia d-lui Serafim, care, pentru a fi apreciată, ar trebui ca şi 
artist şi public să fi trăit cu zeci de ani în urmă, 


D. Angelescu Nicolae. Alături de d. Serafim expune, pentru a 
doua oară în acelaş sezon, d. Angelescu, un bun pictor printre nume- 
roşii noştri amatori, care se dedau la pictatul florilor, pe care le redau 
potrivit mijloacelor de care dispun. In artă, însă, se cere şi puţin talent 
şi totdeodată puţină şcoală; altiel nu izbuteşti să faci opera, Dacă to- 
tuşi o faci, atunci... faci negustorie. 


+ 


Innainte de a trece la artiştii „Tinerimil*, ne înclinăm cu tot res- 
pectul în fața acelor admirabile decorațiuni ale A. S. R, Principesa Ma- 
ria, © valoroasă artistă, cea dintăi care a făcut să înilorească şi la nol 
genul decorativ. Am urmărit acele compozițiuni de pe „dulapuri“ şi 
„mese“, şi din ele mi-am căpătat convingerea că A. S. R. Principesa 
noastră posedă frumoase calități de stilist, cãfn și multa preciziune pen- 
“tru un desen destul de anevoios. 


Kimon Loghi. Cu d. Loghi a apărut la noi un fel de pictură pe 
care nu-l mai întilneşti nicăiri la ceilalți artişti. Şi e poate un bine a- 
ceasta ; întăi pentrucă d. Loghi rămine singur într'un gen in care nu s'a 
mai încercat nimeni la noi, şi in al doilea rind pentrucă am rămas— 
pân” acum, scutiți de pastişe în genul Kimon. Pentru a înțelege pe Lo- 
ghi trebue din capul locului să vezi în artist un tovarăș de ginduri, să 
fi trecut prin aceleaşi emaoţiuni ca şi dinsu! şi mai cu samă să ţii ca in- 


CRONICA ARTISTICA 93 


tegritatea inspirațiunii tale să nu fie cotropită de unele curente de moda 
cea mai nouă. Dar tocmai pentru aceasta, vor spune unii, Loghi nu e 
original ; ceia ce vezi la dinsul vezi şi la Boecklin. Nu este aşa. Din 
faptul că Loghi zugrăvește castele vechi, cu chiparoşi încovoiaţi de fur- 
tună, sau balade trăite în aceiaşi atlmosieră, în. acelaș decor ca și la 
Boecklin, nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maes- 
tului neamt Credem că e permis orişicui să guste subiectele medie- 
vale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se intilnesc prin 
legende străvechi şi la alte popoare, fie că sînt plărmuite de mintea ar- 
tistului, un temperament, o fire vizlonară. Atit numai căceia ce zugră- 
veşti să fie prefăcut prin temperamentul tân, întocmai cum o oglindă cu 
o suprafață convexă schimbă, poceşte imaginea care s'a proectat într însa. 
Aceasta e partea care interesează într'o operă, şi în această privință d, 
Loghi nu datoreşte nimic lui Boecklin, deoarece în opera artistului 
nostru se răsitinge temperamentul său. Dacă, însă, voiţi să cintăriți o- 
pera de artă cu măsura naţionalismului, atunci nu numai Loghi dar şi 
un Patraşcu, cu acel colorit care nu e al țării aceştiea, un Ştefan Po- 
pescu, cîntărețul romin al Bretaniei, vor trebui să fie lăsaţi deoparte, căci 
şi aceşti doi artişti au ceva nerominesc în opera lor. Astăzi preocupă- 
riie de şcoală, rafinăriile tehnice, ca şi manierismul unora, sînt atita de 
răspindite, atita de întrebuințate de orişicine, în acelaş fel și în orişice 
colţ de țară, incit nu se mai poate zice că există o şcoală franceză sau 
o şcoală germană, engleză sau alta, şi ca consecinţă că cutare artist lu- 
crează în felul şcoalei franceze, germane, etc. Cela ce într'o vreme se 
înțelegea prin şcoală, cum de pildă: şcoala normandă (Rubens), şcoala 
ilorentină (Michel-Angelo), şcoala boloneză, etc., nu mai poate avea senz 
astăzi cind peste tot există o singură şcoală, acela a realității, aceia 
care uzează pretutindeni de aceleaşi mijloace tehnice pentru a 1epre- 
zenta realitatea lucrului, chiar cînd realitatea aceasta însamnă traducerea 
adevărului plastic dintro operă cu inspirație idealistă. Un Hans von 
Bartels e acelaşi ca şi un Besnard, tot aşa după cum un Sargent e un 
Segantini şi un John Lavery, un Jacques Emile Blanche, amindoi pòr- 
tretişti de valoare. S'ar părea că orice artist nou care apare pe arena 
artei, nu are în vedere dect un singur scop: să redea cit mai bine şi 
cit mai persona! aceia ce gindeşte. Pentru aceasta el nu ţine socoteală 
că mijloacele pe care le întrebuințază pentru a-şi ajunge țelul au mai 
fost întrebuințate şi de alţii. Un Von Verner, cu acel tablou care repre- 
zintă „un tirg de peşte“, minueşte pensula în acelaş fel ca şi un Stevens 
în „l'Accouchée*, o îrmmoasă pinză ce reprezenta o femee culcată, o le- 
huză avind alături pe noul născut. 

Din cele spuse se poate vedea că aci nu mai e vorba de şcoală, 
care să deosebească doi artişti din două țări deosebite, sau care să ata- 
şeze pe unul la şcoala celuialalt. Ştefan Popescu al nostru lucrează în 
acelaş fel ca şi maestrul francez Lucien Simon, Nimeni însă nu s'a gin- 


a6 VIAȚA ROMINEASCA 


dit să spue că artistul nostru caică pe urmele maestrului francez. Este 
altceva insă care caracterizază opera artistului, este acea personalitate 
care trăeşte în compoziția pictorului în fiece nuanţă sau linie din tablou. 
Dacă Stevens samănă oarecum cu Whitsler sau un Puvis cu Levy Dur- 
mer, şi iarăşi, dacă un Gustav Moreaurâmine un Gustave Moreau, e că 
un Puvis sau un Moreau au gindit şi au arătat cum au gindit în opera 
lor, fiecare după modul său de a vedea. La unul o profunzime de 
cugetare vecină cu filozofia, la celălalt o percepţiune a operei prin prizma 
simbolului, Dacă eşti un observator fin, nu poţi confunda pe unul cu 
celălalt ; acolo unde se face această confuzie, a lipsit, negreşit, o per- 
sonalitate ; acolo e vorba de pastişă. Un exemplu izbitor, pentru a nu 
merge mai departe, il avem în d. Serafim Demetru, pictor bucureştean 
care samănă ca două picături de apă cu Henner, pe care-l pastişază fără 
pic de rezervă, 

Pentru a reveni la d. Kimon Loghi, vom spune încheind că, dacă 
Loghi are acelaş fond de inspirație caş: Boecklin, aceasta nu-l findu- 
eşte printre imitatorii acestui mare artist. Dealtfel opera lui Loghi e 
foarte variată. Ea nu reprezintă, cum nu a reprezentat niciodată, o 
unitate de gîndire, cum e cazul cu maestrul neamţ. Dacă Loghi a fă- 
cut „castele cu chiparoși“, a făcut însă şi pe: „Post mortem laureatus“ 
şi „Gavroche“ (unde numai de Boecklin nu poate fi vorba) şi Prin- 
cessa bizantină, expusă în expoziţia de care ne ocupăm, o pinză cu 
reale calităţi de armonie. Tot ia „Tinerimea“ a expus d. Loghi şi un 
frumos peisaj, reprezentind orsşul Cavalla intrezărit prin crenourile 
unui zid de o culoare roșcată, Mult studiu şi mult sentiment fa această 
pinză, o merituoasă lucrare cum puţine se găsesc în expoziţie. 


Lukian. Multă simţire în toate acele „Flori“ din panoul d-lui 
Lukian. Am admirat „Garoale* de o admirabilă frăgezime şi de un cu- 
lorit încintător, Nu ştiu cum, cind priveşti opera lui Lukian, ai perfect 
acelaşi senzaţie ca dinaintea pinzelor lui Grigorescu. Simţi că eşti In 
faţa unui artist care nu te minte cu idei împrumutate, cu culori întilnite 
şi la alţii şi mai cu samă cu subiecte pentru care vezi bine că nu i-a 
tresărit o clipă firea. E numai natura, în simplitatea şi măreția ci, pe care 
o prinde un artist ce o înțelege şi mai cu samă o iubeşte, 


N. Patraşcu. E un artist Patraşcu, cum puţini sint la noi, adecă 
unul care nu prea se sinchiseşie de aceia ce-i place publicului, De aceia 
nici nu prea se sileşte artistul să intre în vola publicului, care nu odată 
a întors capul nedumerit dinaintea pinzelor sale intunecate, puţin con- 
forme cu aceia ce ne-am obişnuit a numi realitate. Spuneam mai sus că, 
tocmai aceia ce ne interesează într'o operă, este această prefacere, această 
taişificare, dar” mă pot exprima astiel—a motivului prin intervenţia eului 
nostru. Şi connaram opera de arta trecută prin sufletul artistului cu o i- 
mag;2 oarece: testrintă de o oglindă cu o suprafață convexă, care, pri- 


CRONICA ARTISTICA I7 


mind imaginea, o denaturează, o poceşte, încit mai că nu o cunoşti. E 
sigur, că Patraşcu a perceput la fel imagina oricărui peisaj din pinzele 
sale, ca şi oricare din noi, căci pe fundul retinei fiecăruia din noi, se de- 
senează exact aceiaşi imagine; această imagine a întilnit însă în artist 
pe un visător, pe un culorist iubitor de armonii sumbre, şi atunci în- 
treaga imagine, oricum ar fi fost ea, a căpătat acea culoare, care e cea 
preferită de artistul nostru. Nouă ne place acest artist mai ales că, printre 
puținii care se îngrijesc ca ceia ce fac să fie făcut dintr'o convingere pro- 
prie, iar nu din cea ce vezi că face altul; de aceia Patraşcu se poate 
numi şi original, 

In „Peisagiu de toamnă“, acea privelişte sombră, neînțeleasă, d. 
Patraşcu abuzează de unele tonuri şi mai ales de o factură care Ingre- 
uiază în totul înțelegerea operei, dacă nu chiar nimiceşte senzul pe care 
trebue să-l! aibă orice operă. Este acolo.. dar ce este? ce-ar putea fi? 
Un teren cultivat, o arătură, un aluniş. Ce va fi vrut să spună d. Pa- 
traşcu ? Odată d. Maiorescu vorbea de scopul final pe care trebue să-l 
ajungă opera de artă pentru a merita acest nume. Şi compara, fermecă- 
torul nostru magistru, opera de artă înfăptuită cu o rachetă care se ridică, 
sue, sue, şi acolo sus pocneşte, împrăştiind scîntel, lumină, stele... Aşa 
şi în poezie, tot aşa şi în pictură. Aduni vers cu vers, strofă cu strofă, 
pui linie lingă linie, ton lingă ton, dar... pănă cind? 

„Interior de curte“ e o admirabilă pinză care străluceşte de frăge- 
zime şi transparenţă ; e un abil pictor d. Patraşcu care ştie să redea din- 
trodată o imagine, cruțind curăţenia aceia a tonurilor neretuşate. 


Artachino. D. Artachino se prezintă cu citeva peisage serioase, 
toate vederi din Bulgaria. Privind lucrările sale din anul acesta, mai că 
nu regăsim pe d. Attachino de altădată, cînd, cu o timiditate ce nu mai 
stă bine artiştilor formaţi ca d-sa, zugăvea „felii de pepene“ sau „cri- 
vanteme“. De data asta d-sa se prezintă cu studii complecte, cu unele 
pelsage eboşate cu destulă siguranță şi în care se oglindește mult senti- 
ment. Am gustat fără excepțiune toate pinzele d-lui Artachino. In deo- 
sebi acel Călugăr in repaus întracel interior bulgăresc, de o intimi- 
tate îmbietoare pentru drumeţii obosiţi care conăcesc pe la hanuri iden- 
tice cu cel din tabloul d-lui Artachino. 


Aricescu. Nu m'am pasionat niciodată de pinzele acestui amator— 
căci e operă de amator aceia ce face d. Aricescu—care n'a înţeles nici- 
odată senzul adevăratei arte cătră care d-sa nu va putea să se indru- 
meze niciodată, deoarece nu are cu dinsul nici unul din mijloacele in- 
dispensabile pentru a face opera de artă, Cu un alt public, d. Aricescu 
şi-ar îl inmormintat demult aspiraţiunile sale de pictor—dacă le va fi a- 
vut. Ne miră chiar cum de asemenea pinze de un aspect supărător de 
naiv, o tonalitate dulceagă obținută ca de mina unei cucoane senzibile, 

7 


98 VIAŢA ROMÎNEASCA 


oh! prea senzibile—pot sta alături de „Crist Consolator“ a d-lul Vermont 
sau „În fața oglinzii" a d-lui Strimbu, 

Alături de d. Artachino expune şi un tînăr începător d. Mihailescu, 
care posedă unele însuşiri ce indreptățesc bune speranțe pentru viitorul 
acestui tînăr. Nu e lipsită de calităţi lucrarea d-sale „Studii grup", unde, 
intrun desen aproape corect, se înjghebează o compoziţie oarecum echi- 
librată şi cu o bună distribuie a valorilor. Ce păcat însă că asemenea 
calităţi sint puse în serviciul unei şcoale nenorocite, aceia care falşifică 
aparența lucrurilor, nu pentrucă aşa ceva porunceşte simţul tău intern, ci 
pentru a maimmuţări pe cutare maestru neam sau nemţit. Unde va fi vä- 
zut d, Mihailescu ochii aceia nălbiţi de acel fum albăstriu, care se ri- 
dică din fieştece nuanţă şi care impiedecă ca obiectele să aibă consistenţa 
lor 'reală ; de unde iarăşi obrazul acela trandafiriu la bătrina aceia care 
stä cu mina in poală i ? Sintem siguri insă că cu vremea d. Mihailescu se 
va dezbăra de unele apucături nesincere pentru un talent care ia ființă 
şi care trebue ferit de primejdia imitațiunii, tocmai pentru a se putea in- 
titula şi original, ` 

Tot ca debutat întilnim în dreapta d-lui Mihailescu şi pe d. Mir- 
lescu, care, în portretul d-lui A. L, dovedeşte că posedă însuşirea a 
ceia ce numim : talent, dar un talent care nu va putea evolua, din pricina 
acelei lipse de orientare care încurcă orice tendinţă de a eşi la un bun 
sfirşit. Cauza e că d. Hirlescu nu se mulţumeşte, cum s'ar zice, „să ineargă 
la pas, pe drumul cel bătut=, ci se grăbeşte, crezind că dacă va merge 
mai repede va ajunge mai curind acolo unde vrea, Privind opera d-lui 
Hirlescu mi-am făcut convingerea că d-sa a înțeles că, pentru a te inti- 
tula pictor mare, trebue neapărat catol ceia ce faci să fie; Jarg, îndraz- 
nef şi original. Asta se vede din toată acea construcție „largă“ şi ma- 
nierată, Decit acest fel de a picta şede bine numai maeștrilor mari, cu 
un trecut de experiență şi care, cind pun un ton, îl pun sigur şi la locul 


lui, Tehnica picturii are şi ea o disciplină, o regulă; nu e un joc oare- 
care, o anarhie, 


* 
$ i 


Despre ceilalți expozanți în numărul apropiat. 


Spiridon Antonescu 


mr 


Cronica| Ştiinţifică 


Căldura pămintului şi Radiul 


Descoperirea Radiului şi a substanțelor radioactive a zdruncinat din 
temelii edificiul ştiinţific clădit cu atita trudă şi care părea veşnic; ea 
a atins principiile fundamentale ale ştiinții, a permis să se rezolve un 
mare număr de probleme şi a pus în discuţie altele nouă. Consecințele 
teoriei radioactivităţii se resimt în domenii îndepărtate, stabilind legături 
între fenomene, care păreau cu totul străine unele de altele. Aşa o te- 
orie, propusă în timpurile din urmă de cătră Ch, Ed. Guillaume, caută 
să explice căldura interioară a pămintului prin descompunerea radiului 
conținut întrinsul. Se ştie în adevăr, că radiul, discompunindu-se, pune 
în libertate căldură ; ar trebui să existe in pămint cantități însemnate de 
radium, pentruca toată căldura din interiorul pămîntului să poată îl a- 
tribuită descompunerii lui. Vom trece în revistă principalele constatări 
făcute pănă acum, pentru a vedea întrucit ele sprijină ideia aceasta a lui 
Guillaume. Se Inţelege că va trebui să vedem înainte de toate dacă ra- 
diul e răspindit peste tot locul în pămint şi dacă e în canțiiate aşa de mare, 
încit să poată explica formarea căldurii interne a pămintului, Un mare 
numâr de fapte arată că radiul e răspindit peste tot locul în scoarța glo- 
bului. O bucată de argilă roşă, luată din fundul oceanului Atlantic dela | 
o adincime de 5000 m., era de 16 ori mai radioactivă decit rocele ignee, | 
cunoscute ca radifere, După cercetările lui Joly, rocile din Simplon conţin! 
radium în cantități cu mult mal mari decit rocele ignee, Radiul e deci 
pretutindeni răspindit : în rocile care formează munţii, ca şi în fundul Ocea- 
nului, Poate acest radiu să dee prin descompunerea lui căldura constatată în 
pâmint, ori de cite ori s'au făcut săpături? La această întrebare se va 
putea da un răspuns, numai dacă se va calcula cită căldură dezvoltă 
radiul aflätor în pămint, şi se vor compara rezultatele calculului cu fap- 
tele observate. Un asemenea calcul a fost făcut întăiu de Strati. Pe 
baza calculului lui Sfrutf a găsit Fischer că, în special pentru rocile din 
Alpi, temperatura ar trebui să crească cu 1” pentru fiecare 23 m. adincime, 
E un fapt cunoscut că, cu cit ne adincim în pămint, temperatura se ridică; 
în special pentru Alpi este ştiut, că între greutățile cu care a avut să 
lupte omul la facerea diferitelor tuneluri pe sub munţii aceştia, era şi e- 
norma temperatură ce domnea acolo. Cătră partea Nord la eşirea din 
tunelul Simplonului temperatura era de 56° şi în părţile celelalte s'au 
intilnit des 5%, Existenţa izvoarelor ferbinţi întiinite cu prilejul acestor 
săpături dovedesc că în interiorul rocilor domneşte o temperatură des- 


100 VIAȚA ROMINEASCA 
iezi LI SE MU EROI U Vali, nai rutene pa. s'au eră 


tul de ridicată. S'a constatat la muntele Cenis că temperatura crește cu 
1*, cind ne scoborim cu 43 m, în interiorul pămintului, în Saint-Gothard 
cu 1° pentru 46 m. cătră mijlocul tunelului şi 1° pentru 21 m.la eşirea 
spre nord, Din acest punct de vedere se vede deci că calculele lui 
Fischer sint pe deplin confirmate, Pare aşa de naturală legătura între 
radiu şi temperatura din lăuntrul pămintului, încit profesorul Joly din 
Dublin, odată cu studiul radioactivităţii rocilor din Alpi, a emis părerea - 
că temperaturile constatate în aceşti munţi pot fi datorite radiului. După 


cum se vede, Guillaume caută să generalizeze această ipoteză şi să ex- | 
plice toată căldura pămintului prin distrugerea radiului răspindit în scoarţa J 


globului. 


Permit oare proprietățile cunoscute ale radiului să se susție o a- 
semenea ipoteză? Căldura pămintului durează de multă vreme, pe cind 
viaţa radiului e limitată. Din studiul acestui corp s'a constatat că, din 
o cantitate anumită de radiu, ar răminea peste 1300 de ani numai iż în 
urma distrugerii celeilalte jumătăţi, şi după 26000 ar mai răminea din ea 
numai a milioana parte, Dacă tot pămintul ar fi din radiu, el ar fi re- 
dus la 1 kgr. peste 1000 de secole. Dar vrista pămintului e mal mare 
decit 1000 de secole. Cum se face deci că a mai rămas radium în el 
şi nu s'a distrus tot? De unde provine radiul din pămint ? Se vede 
că ipoteza lui Guillaume e în strinsă legătură cu chestiunea originii ra- 
diului. Boltmwood a constatat că, din minerale de uran, cate nu au fho- 
rium, se poate obţine un product radioactiv, analog radiului. Cu mo- 
dul acesta se păsește confirmată ipoteza lui Soddy şi Mackenzie, că 
tadiul ar rezulta din distrugerea uraniului. Această distrugere de uran 
nu dă însă de-ad:eptul naştere la radium, ci unul alt produci, actinium, 
care la rindul lui trece în un corp necunoscut incă pe pămint şi numai 
din acesta se formează radiul. După cercetările lui Soddy, Rutherford 
şi Boltwood pare deci lucru sigur că radiul ce să găseşte pe pămint se 
datoreşte uranului, provine din distrugerea uranului, Boltwood a cons- 
tatat mai departe că în toate mineralele de uran, proporția între uran 
şi radium e constantă, Ne explicăm acum de ce mai există radium, 
pe påmint, cu toate că se distruge necontenit: el se reformează neconte- 
nit din uraniu. Cercetările au arătat că numai după 600 milioane de 
ani o cantitate dată de uranlum este distrusă pe jumătate. Această cons- 
tatare arată că şi radiul va continua să existe, multă vreme în scoarța 
pămintului, 

Uraniul se găseşte pe pămint în terenurile eruptive, Unele din 
aceslea vin de la o adincime foarte mare, unde desigur domnesc alte 
condiţii decit cele de pe pămint. In adevăr corpurile din interior sint 
din ce în ce mai puţin atrase spre centrul pămintului cu cit ne apro- 
piem de acest centru *); pe de altă parte ele trebue să fie supuse acolo | 


*) Meenniea dovedeşte că un corp allat în interiorul pâmintului In 
distanţa r do centru e atras numai de materia ce se pâsezie în iuteriotuk 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 101 


ta presiuni enorme. Ch. Ed. Guillaume complectează ipoteza lui ad- 
mițind că această presiune enormă a dat naştere la cantităţi mari de 
uran în interiorul pămîntului. Acest uran poate ajunge mai la suprà- 
tață, pe toate căile, pe care un corp din interiorul pămintului se apro- 
pie de suprafaţă: uneori, contracţiunea scoarţei apropie unele minerale 
de urtan din interiorul pămintului de păturile superficiale; alte ori se 
pot forma curente ascendente datorite atracțiilor celorlalte astre—fiindcă 
atracția spre centrul pămintului e mică, asemenea curente nu sint im- 
posibile—; alteori cristalizări produse în interiorul pămintului schimbă vo- 
lumele şi fac dizlocări de roci cătră suprafața erupției vulcanice etc. De 
sigur, dacă n'ar fi asemenea cauze care să aducă la suprafaţă corpurile 
dense din interiorul pămîntului, metalele grele ca aurul, platina, iridiul 
n'ar trebui să se găsească în păturile apropiate de suprafața pămintului, 
uraniul format deci în interior, ar străbate şi el cătră exterior, unde ar 
da naştere prin dezagregare la radium. In ce priveşte condiţiunile de 
căldură, pămintul ar fi supus unui echilibru, care va domni multă vreme, 
Prin trimetere de căldură ciâtră corpurile cereşti, pămintul se tot răceşte > 
scoarța i se tot contractează, supunind la presiuni din ce în ce mai mari 
interiorul lui. În păturile adinci această stare de lucruri ar da naştere 
uraniului, care venind cătră suprafață sufere distrugeri şi se transformă 
în radium. Distrugerea mai departe a acestuia dă naştere ia căldură,, 
care înlocueşte pe cea pierdută prin radiare. Cum se vede lotul e ipo- 
tetic, ba numărul ipotezelor creşte necontenit. In special ipoteza aceasta 
asupra originii uraniului e destul de îndrăzneață, căci dovezile experi- 
mentale directe pat a o contrazice. Această ipoteză-admite că se poate 
crea uraniul, o substanță radioactivă, din roci care pot să nu île radi- 
oactive şi aceasta prin efectul presiunii. Dar Schuster, Eve şi Adams 
au arătat că, supunind radiul la presiuni de 3000 atmostere, radioacti- 
vitatea lul nu sufere nici o schimbare, nici nu creşte nici nu descreşte. 
Dacă în acest caz presiunea enormă n'a influențat radiul, nu-i o dovadă 
că ea n'ar putea influența alte substanțe, cum sint corpurile din interi- 
orul pămintului şi aceasta cu atit mai mult cu cit presiunile ce domnesc | 
acolo sint enorme față cu presiunea de 3000 de alim. produsă de om. | 
Din alte domenii avem dovada, că presiunile exercitează o influenţă con- ` 
siderabilă asupra stării corpurilor şi deci = je ar mirare ca ipotezi a- J 
i ului să conțle în ea mu evăr. 
supra originii urani tle IS A 


i rază r. Acenstă utracile se ealeuicază, inebhipuindume toată 
mean ha m ti raza y concentrată lu centrul pâmintului, şi aplicind 
legea lui Nenton: atracția e proporțională masei enrè alrage şi invers 

roporțională eu patratul distanții Pentru cazul unui corp de 1 gr, afat 
În distanta r de centrul pämintulvi, masa atrăgătoare e materia cuprinsă 
în sfera de raza r; volumul sferei e 4,18 r7 si masa materială caprinsă în 
en e dir” d, daca d reprezintă densitutea pimintului. Forļa atractivă e 

Li 
eona $18r å, ca scada deci eu r. 


Cronica Medicală 


Citeva cuvinte asupra creșterii, dezvoltării şi involuţiunii organis- 
mului la animalele superioare şi In special la om. 


Printre multiplele şi importantele fenomene ce se prezintă obser- 
vaţiunii biologiştilor, puţine au darul de a deştepta un interes aşa de 
viu ca acelea ale edificării, dezvoltării, modelării şi involuțiunii or- 
ganismului, 

Puţine spectacole sint aşa de grandioase ca acela al vieții care 
construeşte mărindu-şi astfel propriul său domeniu, iar studiul bătrineții 
nu are un interes mai puțin însemnat, 

Importanța acestui studia e datorit faptului că bătrineța, cu lungul 
ei lanţ de mizerii, e soarta comună a fiinţilor viețuitoare, care au putut 
rezista până la această fază, Studiul acestei stări, ca şi acela al boalelor, 
reprezintă o manifestare a dorinții de conservare a existenței şi a să- 
nătăţii atit de adinc înrădăcinată în om, 

Voi încerca în acest articol să schițez, în linii generale şi în limi- 
tele cunoştinţelor actuale, mijloacele pe care natura le pune în acțiune 
În procesul creşterii şi modelării organismelor, spunind în urmă citeva 
cuvinte asupra mecanismului bătrineții, 

Amintesc mai întăi că oul fecundat se poate considera ca punctul 
de plecare al dezvoltării organismelor ce le avem aci in vedere. Ince- 
putul lor se găseşte în definitiv Intro celulă rezultată din contopirea 
altor două şi expulzarea unor părți ce ar îi fost de prisos sau ar fi îm- 
piedecat chiar dezvoltarea normală. 

In constituțiunea fizico-chimică a oului, prea puţin cunoscută de 
altfel, trehue câutat substratul eredității. Cind condițiunile sînt favorabile, 
oul ajunge prin dezvoltarea sa treptată la un organism mai mult sau 
mai puţin asemănător cu acela al părinților, In el rezidă un mecanism, 
în virtutea căruia anumite substanțe din mediul intern al mamei sint 
atrase și elaborate, edificind noul organism cu diferitele tipuri de celule, 
țesuturi, otgane etc. 

S'a zis—şi faptul mi se pare sigur—că fiecare organism se naşte 
cu un coeficient de vitalitate şi de evoluție ulterioară. Ar fi însă inexact 
dacă s'ar induce de aci că, organismul odată născut, fiecare țesut sau 
organ evoluează în urmă numai pe contul lui propriu şi independent de 
celelalte organe sau țesuturi din organism, în virtutea impuisului primit 
dela părinţii săi şi care se găseşte în stare latentă în ou. 

Studiile din ultimele decenii au arătat că fenomenele sint mai com- 
plicate şi în acelaş timp au inceput să ne dezvălue mijloacele intrebu- 
ințate de natură în dezvoltarea, în creşterea organismelor, dindu-ne chiar 
întro anumită măsură posibilitatea să ajutăm această dezvoltare cind e 
impiedecată, şi să modelăm întru cttva pasta organismului cînd aceasta 
evoluează întrun mod anormal, 


- 


CRONICA MEDICALA 105 


— 


reşterea la om, ca şi la animalele superioare, se face prin inter- 
sedii SA porţiuni i alea situată intre corpul şi extremitatea 
oaselor lungi şi care, printr'o înmulţire a ceiulelos sale şi printrun pro- 
ces în amănuntele căruia nu e locul să intrăm, produce la ambele sale 
capele o nouă zonă osoasă, pe citi vreme partea mijlocie continuă a 
persista în stare cartilaginoasă. Celulele sale se multiplică din nou, for- 
mind în urmă o altă zonă osoasă, şi aşa mai departe. Cind şi această 
porțiune mijlocie se ositică, creşterea se opreşte, ceia ce se întimplă în 
starea normală la o anumită vristă, | 

Dar această evoluțiune nu se face numai pe sama cartilagiului, 
precum s'ar putea crede, ci ea e strici condiționată de integritatea unor 

recam vom vedea, 
optica anterioară a gitului, sub cartilagele laringelui, se află 
o glandă numită tirnidă, a cărti greutate la omul adult e cam de 25—30 
dirt această glandă se atrofiază sau se extirpă—precum se făcea 
altă dată pentru guşă, care nu e decit o dezvoltare exagerată şi cazati 
logică a acestui organ—la un copil spre exemplu în vristă de 2 sau 
ani, creşterea încetează și talia rămine indefinit cela ce era în momentul 
unii sau atrofiei ului. 
j la S o iei ale cartilagiulul nu mai are loc. Carti- 
lagiul persistă, dar vitalitatea lui e scăzută în mod foarte insemnat, In- 
multirea celulelor sale şi tot mecanismul formaţiunii osoase se opreşte. 
lată deci creşterea strins legată de activitatea unei glande. 

Ceia ce e încă mal Interesant e faptul că administrind pe cale 
bucală la un asemenea copil şi mai mult timp a unei anumite cantităţi 
din glanda respectivă a unor animale (ca miei, viței etc.), şi nu numai 
proaspătă dur chiar uscată, pulverizată, iaca îşi rela mersul normal 

ul cii acest tratament e continuat, 
zi pin putut chiar extrage, din această glandă, o substanță chimică 
destul de bine definită, o combinațlune albuminoidă a iodului—care are 
proprietăţi asemănătoare cu acelea ale glandei normale și tuncţionind în 
locul ei sau administrată pe cale digestivă precum am văzul, 

Putem conchide că acesta e principiul, sau, mai exact, unul din 

incipii activi, ai acestui organ. 
di cu chipul acesta am ajuns să cunoastem o substanță chimică 
definită, al cărui rol în creştere şi în dezvoltarea generală a organis- 
mului e considerabil. Aci nu mai e vorba de o misterioasă materie vie- 
jultoara, cl de o substanță chimică definită ce poate sta luni de zile în 
borcanul unei farmacii şi care totuşi, întrodusă după atita timp îintr'un SaF 
ganism, exercită asupra acestuia o acțiune vitalizantă din cele ma 
e. i 
Dale cartilagiului de care am vorbit es din amorţeală, capătă 
o nouă viață, puterea lor de asimilare creşte, încep a se inmulti, méca- 
nismul formațiunii osoase e pus În mişcare şi creşterea reincepe pentru 


104 VIAȚA ROMINEASCA 


a continua în mod normal atita timp cit procurăm organismului această 
substanţă, 

Am zis mal sus că aceasta are un rol considerabil, nu numai în 
creştere, ci şi în dezvoltarea generală a organismului. Astfel cînd glanda 
lipseşte, evoluţia intreagă a acestuia se opreşte. Din punctul de vedere 
intelectual aceşti copii rămin nişte idioţi sau au o stare intelectuală ina- 
poiată, cind funcțiunea glandei, deşi mult redusă, nu e cu totul pierdută. 

Pubertatea nu apare la acești copii, care, oricare ar fi numărul ani- 
lor (20—30 etc.), rămin totuşi în această stare. 

De altfel, intr'o formă atenuată a insuficienţii funcţiunii tiroidiene, 
avem cela ce s'a numit /nfantilismul, în care, fără ca să existe turburări 
profunde ale inteligenţii, nici o stare bolnavă evidentă a viscerelor, in- 
divizii, în vristă spre exemplu de 20—30, ani păstrează aspectul fizic şi 
starea mentală a unui copil spre exemplu de 10—12 ani, 

Dar glanda tiroidă nu e singura care să influențeze creşterea şi 
evoluția generală a organismului. Alte organe intervin de asemenea în 
aceste procese interesante. 

Influența glandelor sexuale spre exemplu e bine cunoscută, 

Astfel castraţia la om sau la animale, inainte de terminarea osifi- 
licaţiei, aduce cu sine o persistență prelungită a cartilagiului de conju- 
gajic, a cărui vitalitate e de astă dată exagerată sau cel puţin prelungită, 
aşa incit creşterea se continuă peste durata normală a ei. De aceia cas- 
traţii au talia superioară celei mijlocii. Membrele lor au o lungime exa- 
gerată etc. E o formă specială de gigantism. 

Dar in acelaș timp, în aceste condițiuni pubertatea nu apare, ca- 
racterele sexuale ale sexului nu se diferențiază, muşchii rămin moi la 
bărbat, corpul fără peri, barba, musteţile lipsesc, vocea nu se ingroașă, 
iar la femee nu găsim rotunjirea formelor, dezvoltarea mamelelor etc 
Din acest punct de vedere castrații, care în privinţa creşterii sint nişte 
giganţi, rămin totuşi nişte copii sau mal exact nişte infantili. 

Anumite organe ce dispar la omul adult, cum e timusul, continuă 
a persista la castraţi. E un caracter mai mult din acelea ce aparțin 
copilăriei, 

Deci apariția caracterelor sexuale masculine sau femenine sint pro- 
dusul activităţii glandelor sexuale respective, sa 

ŞI această activitate e in mare parte cel puţin tot de ordine chi- 
mică, secretorie, 

Deşi proba terapeutică n'a fost dată aci în mod complect pănă 
acum, s'a văzut totuşi creşterea exagerată oprindu-se sub iniluenţa tra- 
tamentului cu preparate din testicule sau ovare şi menstruaţia care înce- 
tează la femeile castrate reapărind sub influența tratamentului cu ovare. 

Avem din acest punct de vedere şi fapte opuse, care pun în evi- 
denţă în mod indiscutabil rolul glandelor sexuale în apariția pubertăţii, 
Astfel un autor italian, Sacchi, a publicat cazul unui copil ce a prezentat 
o ipertroiie patologică şi de natură parazitară a unul testicul. Ori, la 9 
ani copilul acesta avea talia de 1 metru şi 43 centimetri (ce corespunde 


CRONICA MEDICALA 1% 


vristei de 13—14 ani), musculatura era puternică, vocea groasă, corpul 
acoperit de peri, o barbă şi musteji Ii apăruseră, în fine acest adult 
precoce manifesta inclinațiuni sexuale, Se ridică acestui bolnav testiculul 
atins de tumora parazitară (coccidioză), şi evoluţiunea aceasta prematură 
încetează, ba chiar o bună parte din fenomenele apărute regresează. 
Astfel perii corpului cad, starea psihică se modifică şi bolnavul redevine 
iar un copil din acest punct de vedere. 

In alte cazuri pubertatea precoce apare în urma unei afecţiuni in- 
tracraniene, şi în aceste cazuri trebue să ne gindim la intrarea în ac- 
țiune a unei alte- glande —ipotisa-—situată in interiorul craniului şi aceasta 
cu atit mai mult cu cit s'au văzut unele cazuri de întirziere a pubertății 
sau de nedezvoltare complectă, cu alte cuvinte de infantilism, legate de 
o alteraţiune a acestei glande, şi că in alte cazuri în care aceiaşi glandă 
e bolnavă, putem întiini o creştere exagerată în lungime—gigantismul— 
sau, cind aceasta nu mal e posibilă, o ingroşare însemnată a extremități- 
lor, mai cu samă pe contul oaselor acestor regiuni—acromegalia. 

Alte glande situate în abdomen deasupra rinichilor, şi numite din 
această cauză capsule suprarenale, intervin de asemenea în dezvoltarea 
generală a organismului, şi s'au observat cazuri de oprire în dezvoltare 
—iniantilsm-—sau de. dezvoltare precoce legate de unele alterațiuni ale 
acestor organe, 

Bogăția mai mult sau mal puțin abondentă a țesutului grăsos e 
de asemenea sirins condiționată de funcţionarea regulată a acestor dife- 
rite glande, zise cu secrețiune internă, pentrucă produsul elaborat de ele 
nu se varsă în afară sau întro anumită cavitate ca acela al altor giande 
—cele salivare spre exemplu, zise cu secreţiune externă--ci se absoarbe 
în sînge influenţind, precum am văzut, vitalitatea întregului organism. 

Glandele cu secreţiune externă pot de altfel să aibă şi o secrețiune 
internă şi aceasta pare chiar regula. 

Dacă insă secreţiunile interne au un rol aşa de însemnat în creş- 
tere, pubertate, în modelarea organismului, e natural să ne gindim că 
alterațiunile lor nu trebue să fie străine involuțiunii organismului, cu 
alte cuvinte că bătrineja poate recunoaşte drept cauze imediate modi- 
ficări în funcțiunile unora din aceste glande, 

De fapt această opiniune a fost susținută de mai mulți autori şi 
s'au notat modificări ale acestor glande la bătrâni, iar unele din carac- 
terele acestora amintesc turburările ce apar în alteraţiunile glandelor de 
care am vorbit. 

Aceasta nu inseamnă că şi alţi factori nu pot să intervină în pro- 
ducerea bătrineței, nici nu prejudecă nimic asupra mecanismului ei intern, 
spre exemplu a posibilităţii unei ruperi de echilibru între elementele no- 
bile ale organelor şi alte elemente—așa zişii macrofagi—conform teoriei 
lui Metschnikofi, ale cărui idei au fost expuse de colegul şi amicul meu 
Dr. Stătineanu întrun precedent număr al revistei. 


Dr. C. Parhon 


Cronica Externă 


Situaţia în Franța 


Au trecut mai bine de doi ani, decind Ministerul Clemenceau con- 
duce destinele Franţei. Astă iamă s'a putut observa oarecare enervare a 
majorităţii, împotriva lui, S'au dat chiar mai multe asalturi pentru a-l 
răsturna, dar ele au fost respinse, şi astăzi, în ajunul alegerilor munici- 
pale, el se înfăţişează țării mai puternic decit oricind. 

Cărui fapt se datoreşte această situație atit de bună?  Reformelor 
cu care Ministerul Clemenceau a inzestrat democrația franceză ? Desigur 
că nu. Ministerul Clemenceau la constituirea lui s'a înfăţişat cu un bogat 
program de reforme, printre care cele mai insemnate erau: reforma ad- 
ministrativă, impozitul pe venit, asigurarea lucrătorilor, reforma consili- 
ilor de războiu, răscumpărarea căilor ferate, naționalizarea minelor şi se- 
paraţiunea bisericilor de stat. Unele, ca separațiunea bisericii de stat, a 
fost moştenită de d. Clemenceau, aşa că el a trebuit, mai ales sub pre- 
siunea evenimentelor, s'o realizeze. Ce e drept, a realizat-o cu foarte 
mult tact şi cu o mare pricepere, ajutat fiind, de d. Briand. Dar însfir- 
şit n-a avut meritul de a fi fost initiatorul, ci numai unul din continua- 
torii ei abill, Altele, ca reforma administrativă, au lost pur şi simplu 
înmormintată în cartoanele ministerului de interne; îar altele, ca impo- 
zitul pe venit, ca răscumpărarea căilor ferate şi ca asigurarea lucrâtori- 
lor, întirzie prin secţiile Camerii sau ale Senatului, fără să reuşească a 
se transforma în legi. Atunci care să lie cauza menţinerii la putere a 
guvernului Clemepceau ? Dacă n'a avut succese înăuntru, să fie oare 
izbinzile lui din afară, care i-au dat autoritatea de care el se bucură as- 
tăzi ? Nici măcar atita, De doi ani decind d. Pichon conduce politica 
externă a republicii franceze, situația Franţei, în lume, a rămas aceiaşi, 
Alianţele şi amiciţiite ei nu s'au schimbat şi nici nu s'au înmulțit. Dacă 
pe ici pe colo, cu unele puteri, legăturile de intimitate au slăbit puţin, 
cu altele s'au restrins. Dar, în schimb, Franţa a avut să lupte in Ma- 
roc cu greutățile din zi în zl crescinde ale unei situațiuni foarte delicate, 
care i-a pricinuit pănă acum pierderea multor vieți şi numeroase sacri- 
ficii băneşti. Prin urmare nici de aci ministerul d-lui Clemenceau nu a 
putut să imprumute puterea pe care o are. 


CRONICA EXTERNA 107 


Cauzele trebuesc căutate in afară de guvern. Ele se găsesc, pe- 
deoparte, In atitudinea majorităţii parlamentare şi pe de altă parte în 
starea de spirit a opiniei publice franceze. 

In precedentul parlament, Ja sfirşitul legislaturii, în urma politicii 
d-lui Combes, majoritatea ajunsese să tie condusă de extrema stingă. 
D. Jaurès era arbitrul suprem al parlamentului, D. Citmenceau n-a 
înțeles însă să ocirmuiască în aceste condițiuni şi încă din primele zile 
ei a rupt legăturile cu socialiștii. Cea dintăiu luptă pe care a dat-o în 
Cameră a fost faimosul său duel oratoric cu d, Jaurès, în care ela tras 
o linie de despărțire foarte tămurită între partidele din stinga şi între 
fracţiunile socialiste, -Această atitudine n-a putut impedeca pe socialişti 
ca, în toate reformele cu caracter înnaintat, să voteze alături cu d. Clé- 
menceau, dar ea a avut darul de a-i asigura sprijinul progresiştilor de 
citeori d. Clemenceau a voit să ferească politica lui de unele exugerări 
sau să-i imprime un caracter mai moderat. Şi astfel d. Clémenceau a găsit 
formula unul echilibru parlamentar foarte preţios mai cu samă într-o țară 
Care a cunoscut prea mult vicesitudinile variaţiunilor parlamentare, Nu e 
vorbă, mulţi radicali învinuesc pe d. Clemenceau pentru aceasta. Ei 
susțin că sprijinul progresiştiior a compromis adevăratele interese ale 
democraţiei, că a întrodus în politica guvernului o notă reacționară, pe 
cind tocmai datoria d-lui Clémenceau era să ferească cauza democraţiei 
de orice amestec, de orice apropiere cu reacţionarismul. D. Combes 
la Senat și d. Camille Petlettan la Cameră sint în fruntea acestui curent 
de nemulțumiri, care a provocat astă iarnă mai multe displăceri d-lui 
Clemenceau şi colegilor săi din minister, dară care nu le au putul zdrun- 
cina situația lor, fiindcă d. Clemenceau putea să spue oricind Camerei 
şi Senatului, precum a şi spus'o în ultimul său răspuns câtră d. Jearès, 
că desfide să i se aräte o lege care să nu fi fost insuflețită de cel mai 
sincer şi de cel mai curat democratism, şi că în definitiv nici el nici ni- 
meni altul nu poate impedeca pe progresişti ca, între două formule de- 
mocratice, una mai puţin înaintată a lui, şi alta mai înaintată a socia- 
liștilor, ei să prefere pe a lui. Acest lucru, nu e numei firesc, el este chiar 
de dorit, în situaţia actuală a Franţei, fiindcă silește pe progresiști, care 
au avut privirile lor atita vreme intoarse spre dreapta, să se apropie 
iarăşi de stinga, şi să se convertească astfel, incetul cu încetul, ia o po- 
liticä, pe care pănă eri o combăteau cu înverşunare, In sfirgit majorita- 
tea înţelege prea bine, că, precum d.- Clemenceau o spunea tot -în ul- 
timul său discuss, situaţia parlamentară e astfel încit numai trei feluri de 
guverne sint azi posibile în Franţa: sau un guvern care ar urma iden- 
tic politica d-lui Clemenceau, şi atunci, de ce să-l răstorni, căci nimeni 
nu poate reprezenta mai bine o stare politică decit el; sau un guvern, 
mai puţin inaintat decit al d-lui Clemenceau, ori Camera aceasta e prea 
“democratică, pentr a dori vreodată un guvern, care ar căuta să rein- 
toarcă Franţa de pe calea radicalismutui: sau un guvern mai inaintat, 
un guvera „de bons garțons*, cum l'a numit d, Clâmenceau cu atita 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


spirit, al cărui şei nominal ar fi un d. Combes sau Pelletan, dar al cã- 
rui conducător efectiv ar fi iarăşi d. Jaurès, Ori de un asemenea gu- 
vem parlamentul se teme, fiindcă ştie că Franța nu-l vrea, şi că n'ar 
putea decit, prin mișcarea de reacțiune ce ar provoca de pretutindeni, să 
întirzie realizarea adevăratului ideal democratic. 

Dacă din cauza situaţiunii de azi, majoritatea sprijină guvernul 
Clemenceau ca fiind singurul ce poate conduce republica franceză, acest 
guvern este sprijinit şi mai puternic incă de cătră opinia publică, După 
sforțările mari, vin întotdeauna epocile de stagnaţiune; după avinturile 
prea îndrăzneţe, e firesc să urmeze oarecare şovăeli şi oarecare sfială. 
Aceasta se întimplă în momentul de faţă şi cu mentalitatea franceză. 
După politica înaintată şi reformele îndrăzneţe săvirşite de Franceji dela 
ministerul Waldeck Rousseau încoace, trebuia să vie o fază de lincezeală, 
care singură at fi putut să explice îndeajuns tendinţa Franţei de a rein- 
tra într'o epocă de activitate mai restrinsă şi mai adevărată. Dar s'a in- 
timplat ceva care a mărit încă această firească tendinţă. Politica înaintată a 
luat în Franţa, în domeniul economic şi în cel politic, două forme noi, 
necunoscute în trecut, două forme care depășeau chiar limitele socialis- 
mului clasic: sindicalismul şi antimilitarismul. 

Sindicalismul, reprezintind cea mai puternică tentativă de organi- 
zare a maselor lucrătorilor cunosculă până azi, a rupt cadrul restrins al 
organizațiunii socialiste de partid şi s'a ridicat ca o forţă adeseaori pro- 
tivnică socialismului şi în orice caz ca o forță mai periculoasă decit so- 
cializmul pentru organizarea socială modernă, fiindcă este de o aplica- 
tione imediată. lar antimilitarismul este o formulă extremă a intemaţio- 
nalismului, deasemenea mai ingrijitoare decit dinsul, fiindcă e mal con- 
cretă, şi fiindcă seduce masele fâgăduindu-le dezlegarea de o datorie 
grea, datoria serviciuiui militar. 

Aceste două teorii extreme au speriat chiar spiritele înaintate, care 
s'au temut ca nu cumva urmindu-le să nu alunece într'o lume cu totul 
străină, de aceia pe care o făuriseră în visurile lor. Socialiştii însă in 
parte, dacă nu în întregime, au alunecat pe acest povirmiş, au împărtă- 
şit şi sindicatismul şi antimilitarismul, şi au perdut astfel increderea opi- 
niei publice, care, cuprinsă de oarecare spaimă, a alergat în jurul d-lul 
Clemenceau, care Ştiuse dela început să combată cu înverșunare aceste 
teorii. 

Aşa fiind, ce mai putea să zdruncine situaţia ministerului Clémen- 
cean și să legitimeze înlocuirea sa printr'o altă combinațiune radicală ? 
Numai două lucruri, şi anume: întăi, ca d. Clemenceau să nu fi ştiut să 
pătrundă cu destul tact linia de purtare ce şi-a tras'o în parlament, şi 
să nu se f priceput a evolua printre greutătile, ce la un moment dat 
diferitele grupuri parlamentare ar fi putut să | le provoace, şi al doi- 
lea ca el să nu fi ştiut să solidarizeze în destul ministerul său, cu lupta 
în potriva formelor celor mai exagerate ale politicii democratice de azi, 

Aceste daruri insă nu îi lipseau d-lui Clemenceau, din potrivă el 


CRONICA EXTERNA 1092- 


le stăpinea îniro măsură, in care nici un alt om politic din Franța nu 
le stăpinea. Nimănui nu fi era mai uşor decit d-lui Clemenceau să päs- 
treze linia de purtare ce şi-a tras-o în parlament, fiindcă el a fost toată 
viaţa lui pe linia de despărţire dintre radicalism şi socialism. El a fost în 
totdeauna democratul cel mai înaintat, şi în totdeauna vrăjmaşul cel mai 
hotărit al socialismului, Pentru oameni politici, ca d. Combes de pildă, 
care au plecat dela clericalism şi au evoluat spre ideile înaintate, e greu 
să nu treacă peste această linie de despărțire. In focul entusiasmului, li se 
întimplă adesea să calce pragul socialismului. Este de asemenea greu ` 
pentru oamenii care au fost în totdeauna democrați, dar care n'au fost 
niciodată prea înaintați, ca pentru d, Poincaré de pildă, ca reacționa- 
rismul să nu exercite citeodată asupra spiritului lor seducţiuni neaştep- 
tate, Cu d. Clemenceau, care a stat pe loc toată viaţa lui, asemeni fluc- 
tuațiuni înainte sau înapoi nu sint insă posibile. Afară de aceasta nu 
trebue uitat că d. Clémenceau nu este numai un politician, el este şi un: 
teoretician politic. Multă vreme el n'a fost chiar decit un teoretician, şi 
atit de mult un teoretician, încit, în ziua în care i sa încredințat con- 
ducerea unui minister, aproape toată lumea se indoia că va putea fi un 
om de guvernămint, şi a fost desigur pentru toţi o surprindere de a con- 
stata că în d. Clemenceau omul de guvernămint e tot atit de distins pe 
cit teoreticianul era de strălucit. Bine-inţeles că fiind un teoretician, ni- 
meni nu putea mal bine decit el lămuri opiniei publice care sint margi= 
nile pănă la care democraţia nesocialistă înţelege să se întindă, sau să 
explice cauzele doctrinare ale slăbiciunii socialiștilor. In acest rol un om 
cu cunoştinți mai puţin întinse nu ar îi putut să se menţie cu uşurinţa 
cu care d. Clémenceau se menține într'o situaţie care, orice s'ar zice, 
este prin însăşi nalura el o situaţie foarte delicată. Tot astfel, pentru a. 
evolua cu succes printre toate grupurile din majoritate şi din afară de 
majoritate şi a înlătura loviturile lor, se cereau trei calități: o mare auto= 
ritate politică, o mare experiență parlamentară şi un mare talent oratoric. 
O mare autoritate —afară de d. Brisson—nici un alt republican nu 
avea, dela moartea lui Waldeck Rousseau, autoritatea d-lui Clemenceau. 
D. Clemenceau e unul din cei mai vechi, şi din cei mai statomici re-- 
publicani, e unul din puţinii republicani astăzi în viață, care au contri- 
buit la întronarea regimului republican în Franţa și la organizarea lui. 
O mare experienţă parlamentară. — Dacă în privinţa autorităţii d. 
Brisson se mai putea măsura cu d. Clemenceau şi poate îl inirecea im 
privința experienţei parlamentare, nimeni desigur nu | se poate asămul. 
El nu are numal o viață parlamentară de mai multe decenii, dar ele şi 
og tăsturnător de ministere, singurul om din vremurile moderne 
care prin puterea cuvintului a răsturnat guverne! 
e Ata ud: e unui mare popor, de- 
Un mare talent oratoric. Cine nu ştie cu ce dar admirabil de vorbă: 
natura a in zestrat pe d. Clemenceau, şi cine îndoindu-se nu ar fi găsit 
în discursurile ce le a rostit, de cînd e preşedinte al consiliului de mi= 
niştzi, dovada neindoelnică a acestui talent fără seamăn. 


149 VIAŢA ROMIXEASCA 


lar ca să se solidarizeze cu lupta în potriva antimilitarismului şi 
antisindicalismului, iarăşi nimeni nu era mai indicat decit d, Clémen- 
ceau. În lupta în potriva sindicalismului, nimeni nu putea mai bine decit 
d. Clâmencean să fie la largul său, pentru a scoate la iveală greşe- 
lile socialismului, şi a pune pe socialişti în contradicție cu ei însăși, 
Lupta in potriva militarismului se descompunea în lupta în potriva con- 
cepţiei şi în proslăvirea ideii de patrie, Pentru a combate concepţia, teo- 

_reticianul Clemenceau trebuia să fie ncîntrecut prin cunoştinţile sale. 
Pentru proslăvirea ideii de patrie, oratorul Clémenceau trebuia să fie 
strălucit. Şi de fapt el a şi găsit în vasta sa cultură, în cutele variate 
ale nemărginitului său talent, tot ce trebula şi teoreticianului şi oratorului, 

Totuşi poate că situaţia ministerului Clemenceau ar fi fost mai pu- 
țin bună, dacă d. Ciémenceau n'ar ti ştiut să prindă o altă caracteristică 
a evoluțiunii prin care Franţa trece. Franţa a ajuns in faza evoluțiunii 
sale, în care a rupt ultimele legături cu trecutul, şi în care sa avintat 
pe deplin pe marea necunoscută încă a democraţiei moderne. Ce va fi 
această democrație, cum se va cristaliza noianul de idei ce o frămintă, 
in forma căror organizaţiuni sociale se va Întrupa, nu se poate şti. Tim- 
pul singur va desăvirşi această operă. Mulji, lipsiţi de simţul realităţii, 
aşteaptă dela fapta omului indeplinirea visurilor ce îi călăuzesc şi n'au 
ințelepciunea se înțeleagă, că vremea singură poate clădi ceia ce mintea 
lor abea întrezăreşte. D. Clemenceau din scepticism are mal mare incre- 
dere în acţiunea lentă a timpului decit în puterile lui, şi preferă să 
lase vremii să săvirşască cu tărie cela ce slabele sale mini n'ar putea 
ridica decit vremelnic. 

Masele, care percep transformările sociale mai mult decit le pri- 
cep, care au intuiţia lor nelămurilă dar sigură, simt că d. Clémenceau are 
dreptate şi sint atrase fără să vree cătră scepticismul său, fiindcă recu- 
nosc intr'nsul începutul adevăratei înțelepciuni. 

Azi democrația franceză se poate statornici mal puţin prin acte 
precise de guvernămint decit prin mentalitatea cu care se rezolvă inci- 
dentele zilnice şi prin pătrunderea cu care se știe să se extragă din di- 
versitatea manifestațiunilor de organizare democratică, principiile funda- 
mentale ale lumii de mine. Orice politică de precipitare sau de neas- 
timpăr, ar fi o politică care ar întirzia izbînda marei organizațiuni de- 
mocratice, şi care af fi osindilă peirii, ca tot ce izvorăşte din credința 
omului în atotputernicia lui. 

l. G. Duca 


` 
[i 
La 


Cronica Veselă 


FĂRIMĂTURI 
Epitalam 


Cu o deosebiti solemnitate s'a sä- 
virşit la „Vatra Luminoasă* căsătoria 
unui bârbat şi a unei femei internaţi 
in acest azil de orbi. 


Ziarale 


Doi orbi s'au cununat 
La „Vatra Luminoasi*. 
Nevasta e irumoasă ? 
Frumos al ei bărbat? 


Sint bruni ca negrul corb ? 

Sint blonzi cum este luna ? E 
Nu vreau să ştiu !.. Ştiu una: 

Ş'Amorul e tot orb! 


Miha-Tache Drago-maiorescu 


Toţi, în critica romină, 
Chendi chiar, scriu cu o mină, 
Numai Mişu scriitorul 

Parcă scrie cu piciorul ! 


În umbra stranei 


Pe cind un popă din scriptură 
Cintă cucernic, dar pe nas, 


In umbra stranei, gură 'n gură, 
Doi tinerei stau Ja taifas, 


VIAȚA ROMINEASCA 


N S E E E do Aas eaaa E 


Dar sfinta slujbă-i pe sfirşite.... 
—,Ciînd, unde ne mai întilnim ?“ 
Intreabă el. Ea, pe şoptite, 

Cu glas suav de heruvim: 


—,„La douăspre'ce evanghelii !* 
„„Ştaga firesc e tonul său, 

incit gurita demoazelii 

Parc” ar îl spus: „La Herăstrău !* 


Nenoroc 
Keint ii 


Nu! Nu e chip să mă găsească! 
De şease zile 's căutat 

De un postaş c'un mic mandat 
Trimes de „Viaţa Rominească”. 


Cind stau acasă, amploiatul 
Zelos mă caută 'n oraş; 

Pe străzi eu caut pe postaş, 
Cind vine-acasă cu mandatul, 


Şi am de bani nevoe mare, 

Dar n'am noroc... O, sint convins 
Că într'o clipă m'ar fi prins 

Cu un mandat... de arestare | 


O crimă din dragoste 


Imi pare cam ucis o fiinţă vie, 

Cind zmuls-am floarea ce mi-ai spus să-ți rup... 
Partumu-i, suflet ce-a zburat din trup, 

Ca o mustrare-amară mă silşie, 


Văd parcă din al fluturilor grup’ 
Că se desprinde unul... soț să-i fie ?.... 
Şi, ca să uite neagra-i viduvie, 
Bea la mirezme pân' se 'mbată Krupp. 


Şi fugl.. Şi "n urma mea un roiu d'albine 
Var ăcele să 'nilgă 'n ucigaş!.... 
Vor să-l linşeze!... 

Dragă, pentru tine 


CRONICA VESELA 113 


Comis-am groaznica nelegiuire, 
la floarea ș'o sărută drăgălaş: 
Va renviea |—şi scap de ispășire. 


. 
Tarascon 


CALEIDOSCOP 


„Americanism literar". —Controversä.—,„Prin viscolele 


Bucegilor“. —Vremea premiilor. 


25 Martie 


Eu sînt Americanul literar 

ŞI 's înzestrat cu 32 dinți... 

Aşa-i, stimate domn S. Mehedinți: 
Tot omul cu modestul lui salar! 


Talentul meu e 'ntocmai ca un bar: 
Pui banul ici, şi versul a picat.. 
Sint, prin urmare, un automat 

Ca orice dascăl universitar ! 


Cum, pentru bani, la ceasul anumit 

Se duce bietul om să-şi ţină cursul: 

Eu, pentru bani, îmi joc la poartă ursul... 
Atita tot—şi cred că sintem chit. 


20 Martie 


D-lui M, Dragomirescu şi altor cu- 
getatori iluștri contemporani gi viitori. 
Garafa este plină 
Şi fila ne 'ncepută,.. 
Au care e de vină? 


E o '"nrudire mută 
Între pahar şi vers? 
Ce au, de se 'mprumută ? 


E vre-un raport invers ? 
Cym poate să se 'ntimple 
Atare controvers ?. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Cu minile la timple 
Stau ca un alt Esop: 
Cind îlla mi se imple, 


De ce, cu orice trop, 
Garaia se deşartă 
Şi scade strop cu strop ?... 


O, artă pentru artă!... 


7 Aprilie 


In zilele de 24 Martie, patru excur- 
sinnişti, si eu d. Beceseu Gh. Silvan 
cinci, „si-au luat inimile 'n dinţi-— 
după cum spune „Adevărul“ dela 7 
Aprilie ec.—.si-au dispărut in Valea 
Cerbului, spre Uned” ele, ele, ele. 


Cu inimele "n dinţi pomiră 

Cinci Tartarini dela Ploeşti— 
O, muză, vino şi mă 'nspiră, 
C'aşa subiect nu mai găseşti, 


Cu sky-uri, blănuri, scări şi funii, 
Cu tirmăcoape, alpenstockuri, 

Cei cinci porniră ca nebunii 

Să urce falnicele blocuri, 


Pe vremea ast aşa ursuză 
Să-i insoţească prin zăpezi, 
Nu s'a găsit o călăuză— 
Dar ei sint curajoşi, ce crezi! 


Porniră dar, avind în frunte 

Pe marele turist Silvan k 

Ce însuşi el e cit un munte... 

Ce zic, un munte!—un Caraiman! 


Cercau troenii să-l ingroape, 

Dar e! c'un gest il da 'ntr'o parte, 
Şi cînd vedea un steiu aproape 
Că năvălea,—el, de departe 


CRONICA VESELA 115 


Sufla cu focul său cel sacru 
Şi-atuncea steiul de zăpadă, 
Schimbat în rin de lapte acru, 
Curgea la vale în cascadă... 


Urcau din nou, săpind tuneluri, 
Surpau la brazi să facă punți 
Şi-aveau năstruşnice dueluri 

Cu urşi mai mari şi... mai mărunți. 


Serutau terenul pe ‘ndelete, 
Natura solului și clima— 
Şi-umplură citeva carnete 
Cu constatări de toată stima. 


Gustau în treacăt mineraluri 
Şi ciocăneau conglomerate, 
Şi pe supt albele portaluri 

leșeau din peşteri dărimate. 


li prefăcea în statui gerul, 
Oricit de gros li-era costumul — 
Pân' se 'ndura la urmă cerul 
ŞI soarele le da iar drumul... 


Dar iatä-i sus, pe culme 'n fine, 
Stăpini acuma peste biocuri, 
Măreţi, cu feţele senine, 

Cum stau proptiți în alpenstockuri ! 


Şi cum pe piscurile ninse 
Nu mai puteai acum să vezi, 
Al- bandei fotograf aprinse 
Cinci chilograme de magnez. 


Stau nectintiţi in faţa plăcii 
Cei cinci eroi şi marii munţi 
Şi tot imperiul vast al păcii 
Şi urşii marl şi mai mărunți, 


Stăpini apoi pe nemurire 
Se gratulează călduros— 
Silvan atuncea co zimbire, 
Nainte de-a porni în jos: 


VIAŢA ROMINEASCA 


„La anul, Omule, revanşă !* 
Şi "n urmă banda, cit clipeşti, 
A înhămat o avalanșă 

Şi s'a trezit.. far la Pioeşii! 


s.. 
8 Aprilie 


Fumez mereu şi-am insomnie... 
Odata-i împinzită 'n fum... 

E vremea premiilor—vai mic ! 
Gindesc la bietul meu volum... 


lar luna care mă priveşte, 

La vremea asta 'n orice an, 
Nu ştiu de ce imi aminteşte 
Un craniu de-academician... 


A. Mirea 


Viaţa Rominească în Bucovina 
Catedra de istorie romină la universitatea din Cernăuţ 


O faţă a muit discutatei chestiuni naţionale din Austria, care a- 
meninţă ca sabia lui Damocles capul ministeriilor este şi chestiunea uni- 
versitară, In Austria—fără Ungaria-—există 8 universisăţi, dintre care 7 
complecte. cu cite 4 facultăți şi una necomplectă fără facultatea de medi- 
cină. Numărul studenţilor e 20000, dintre care cei mai mulţi și anume 
7700 sînt la Viena și cei mai puţini sint la Cernăuţ, unde lipseşte facul- 
tatea de medicină. Din cele 8 universităţi din Austria 5 sint nemţeşti 
şi anume ia Viena, Praga, Graz, Innsbruck, Cernăuţ, una e cehă la 
Praga şi două polone la Krakau şi Lemberg- 

De mulţi ani cer deja Cehii o a doua universitate şi anume în 
Moravia, şi, ceia ce provoacă împotrivirea cca mai mare a Nemţilor şi 
ingreuiază soluţiunea, e că Cehii pretind ca universitatea să fie în Briinn, 
capitala Moraviei, oraş cu caracter nemtesc. O cerere tot atit de veche 
pe terenul acesta este și cererea italienilor, care cer crearea unei univer- 
sităţi italiene în Triest. Guvernul pare a îl aplicat ca să împlinească Ita- 
lieniior această dorință, dar nu la Triest, ci în Viena. Siovenii cer o fa- 
cuitate de drept la Laibach; iar Rutenii, care sint în Galiţia cel puţin 
tot atit de numeroşi ca Polonii, cer o universitate ruteană în Lemberg, 
iară pănă la crearea acesteia mai multe catedre cu limba de propunere 
ruteană. Cu agitările în jurul chestiunii acesteia stă în legătură şi ul- 
timul omor politic, care a produs atita sensaţie, fiind primul de feliul a- 
cesta în Austria, și arătind în ce stare disperată au fost aduşi Rutenii 
prin domnia neomenoasă a Polonilor. Guvermul central a căutat de 
multe ori să mulţămească pe Ruteni la universitatea din Cemãuț, fiind 
dispus a le acorda aici cit de multe favoruri, cela ce ar fi fost egal cu 
nimicirea Rominilor pe terenul cultural. Pentru fericirea noastră, Rutenii 
n'au primil pănă acuma. Ca ultimii în şirul popoarelor austriace care cer 
concesiuni naționale în învățămintul superior se prezintă Rominii. Ce- 
terea lor e foarte modestă. Ei cer înființarea unei catedre pentru istoria 
Rominilor pe lingă universitatea din Cernduţ. Un capitol trist al în- 
vățămintului nostru din țară este tratarea istoriei naţionale, Poate nică- 


15 VIAŢA ROMINEASCA 


ieri în altă parte a lumii nu-i posibil ca istoria țării respective, istoria 
poporului care locueşte într'insa, care a ridicat pe pămintul ei instituţi- 
uni culturale, a apărato prin secoli de năvălirile popoarelor barbare, să 
nu fie cunoscută de generaţiile tinere, Nici în şcoala primară *) nici în 
cea secundară **) istoria Rominilor nu este deloc considerată la pre- 
darea învățămintului istoric, Se înțelege că cu atit mai puţin a fost con- 
siderată ca o disciplină a parte la Universitate. Cererea Rominilor bu- 
covineni pentru crearea unei catedre de istoria romină ia universitatea 
din Cernăuţ e veche, dar ea n'a fost considerată. Pe vremuri deputații 
romini au cerut prin rezoluţiuni votate unanim în dieta provincială crea- 
` rea catedrei de istorie, dar aceste rezoluţii au râmas în cartoanele dietei, 
Acum in urmă chestiunea a luat o întorsătură nouă, şi din ținuta 
guvernului se poate progrostica ceva favorabil rezolvării definitive a 
acestei cereri atit de modeste şi atit de intemeiate. Acţiunea a pornit 
dela studenţimea universitară romină din Viena. Intro mare adunare 
studențască, la care au fost de față şi studenți slavoni, italieni, ş. a., stu- 
denţimea a cerut din nou realizarea acestui postulat. Studenţimea ro- 
mină de pe Ja celelalte universităţi, ca Graz, Cernăuţ a aderat la mişca- 
tea aceasta, Deputatul Aurel Onciul a ridicat chestiunea aceasta în co- 
misia budgetară la discuţia învăţămintului superior şi a fost sprijinit de 
reprezentanţii tuturor partidelor. Ministrul de instrucție publică, Marchet, 
răspunzind lui Onciul a recunoscut că cererea Rominilor e justă, nu se 
poate însă încă realiza, deoarece nu i s'a făcut nici o propunere din 
partea universităţii. Aceiaşi bunăvoință a “arătat'o ministrul şi unei de- 
putaţii studenţeşti care s'a prezentat la dinsul, rugindu-l să accelereze 
realizarea creării acestei catedre, ŞI primarul Vienei, Dr, Lueger, a asi- 
gurat deputăţia că va sprijini din toată inima această cerere indreptă- 
țită a Rominilor bucovineni. Dară tocmai cînd s'ar părea că ne-am a- 
propiat mai mult de realizarea acestei dorinţe atit de modeste a unui 
popor loial, care se mulţumeşte cu atit de puţin pe terenul cultural şi 
care şi aşa capătă numai din cind în cînd dela masa guvernamentală 
citeva fărimături, tocmai atunci dăm peste o piedică neaşteptată— peste 
rezistența pe care se pare că va face-o universitatea din Cernăuţ, 
Puţine cuvinte despre universitatea din Cernăuţ, Universitatea din Cer. 
năuj Francisco-losefina a fost înființată în anul 1875 cu ocaziunea jubile- 
ului de 100 de anl dela incorporarea Bucoviăti la Austria. Ea e o u- 
niversitate cu caracter german şi a fost înființată ca un punct de atra- 
gere pentru popoarele din Ostul Europei şi mai ales pentru Rominii 
din regat. Merite mari pentru inființarea ei şi-a ciştigal. Rominul bucovinean 


Tomaşciuc, care, ca deputat liberal în parlament, se bucura de mare 
trecere. El a fost şi primul rector. i 


*} Vexi articolul d. Mitric-Brujă in „Scoala* Nr. 8- 11, 
**) Vezi articolul d, Zancu Nistor in „Scoala“ Nr. 6--7. 


| VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA n9 


a 
.- 1. 


Universitatea aceasta niciodată nu s'a bucurat de dragostea guver- 
nului central și Sar putea spune că ea a funcţionat mai mult ca o fa- 
brică pentru trebuințile practice ale ţării decit ca un focar de lumină şi 
cultură. 

Profesorii trimeşi la Cernăuţ priveau această stagiune ca o neno- 
rocire şi e cunoscut că mulți au susținut că universitatea din Cernâuţ 
e un fel de Strufkolonie. Dacă şi in prezent nu sar putea susținea 
aceasta pe dea'ntregul, mult în bine nu sau schimbat referinţile. Prie- 
tini între profesorii de universitate am avut puţini, dușmani declaraţi 
mulţi. Profesorii dela această universitate n'au avut legături cu țara şi 
cu poporul din ea, şi de aceia a fost posibil ca întrun moment dat un 
profesor să facă propunerea ca universitatea din Cernăuj să fie mutată 
in altă parte, Ubicaţiunile in care e instalată universitatea, institutele şi 
lipsa mai multor catedre de prima necesitate pentru invățămintul uni- 
versitar, ca catedra de estetică şi altele, arată că universitatea din Cer- 
năuţ nu numat că e unica incomplectă din Austria, dar şi cea mal ne- 
glijată. Sumele alocate în budget pentru trebuinţile acestei universităţi 
nu stau în nici o proporție cu cele ale celorlalte universităţi. Foloasele 
ce le-au tras Rominii din această universitate constau în înlesnirea ce o 
au tinerii romini, dealtmintrelea săraci pentru aşi putea face studiile supe- 
rioare în țară, pe cind înainte vreme trebuiau să urmeze la Viena. Pe 
lingă. facultăţile laice la universitatea din Cernăuţ este şi o facultate teolo- 

gică susținută din fondul religionar, la care corpul profesoral, inainte 
vreme exclusiv romin, este în majoritate romin. Multe cursuri se tac în- 
să în limba memțască. La facultăţile laice există o singură catedră 
pentru limba şi istoria literaturii romine, Slavii însă au trei catedre : una 
pentru limba şi literatura ruteană, una pentru limba slavă, şi una pern- 
tru istoria curopeană estică. Şi dealmintrelea pănă acum doi ani 
ma fost posibil ca să pătrundă vre-un Romin bucovinean, în învățămint- 
tul superior. Acuma avem deja doi docenţi romini pe Dr. Constantin 
Isopescul-Grecu, la facultatea juridică, pentru dreptul penal şi pe Dr. Eu- 
gen Botezat, la facultatea de ştiinţi, pentru zoologia comparată. 

Cererea Rominilor bucovineni pentru crearea unel catedre de ts- 
torie nu s'a bucurat nicicind de simpatiile profesorilor universitari stră- 
ini. Ei nici nu s'au prea interesat de chestiune cîtă vreme nu s'au in- 
teresat nici cei dela centru. De cînd cu declarațiunea favorabilă a mi- 
nistrului de instrucţie chestiunea a luat însă altă faţă şi la universitate, La 
catedra pentru istoria popoarelor din ostul Europei este un Rutean, dr. 
Milkowicz. De 24 de semestre, de cind face cursuri la această catedră, 
nu i-a trecut prin cap că există Romini în istorie şi pe lume, fie că i-a 
trecut simplu cu vederea, fie că i-a considerat ca neaparţinind cercului 
său de activitate, ci a făcut cursuri de istoria Ucraniei, Bizanțului etc. 
Cum s'a ivit chestiunea creării catedrei pentru istoria Rominilor, sprijinită 
in comisia budgetară de toate partidele şi aprobată de ministru, dr. Mil- 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


kowicz a descoperit pe Romini şi a anunțat un curs de istoria Romi- 
nilor pentru semestrul de iarnă viltor, 

Rominii nu sint şi nu pot fi mulțămiţi cu acest curs al d. Mil- 
kowicz. Rominii cer o catedră separată pentru istoria Rominilor, 
la care cursurile să fie făcute în limba rominească de un Romin care 
poate consulta toate izvoarele, căci Milkowicz e Rutean şi nici nu cu- 
noaşte limba noastră, iar istoria noastră o cunoaşte numai din izvoare 
străne de mina a doua. Decit aşa un curs de istorie mai bine deloc. O 
adunare a studenţilor romini dela universitatea din Cernăuj a şi cerut 
în două rezoluțiuni crearea acestei catedre şi anume cu limba de propu- 
nere romină. Pentru rezoluțiunea întâia, prin care se cere crearea catedrei, 
sint şi civa profesori nemți, şi e probabil că va fi aprobată de corpul 
profesoral al facultăţii filosofice şi de senatul universitar. Contra cererii 
a doua, ca la această catedră cursurile să se facă în limba romină, se ri- 
dică toți ca un om, căci prin această dispoziţiune s'ar nimici caracterul 
german al universităţii, Se pare că, după mulţi ani de trudă, ne apropiem 
de realizarea acestei dorinţi, dar mă tem să nu ne lovim de altă piedi- 
că: lipsa de candidaţi pregătiţi pentru a putea ocupa catedra. Nostim e 
că Milkowicz—se înțelege fără semnăiură— încearcă întrun jurnal nem- 
(esc să dovedească că nicăieri în Austria nu există catedre speciale pen- 
tru istoria diferitelor popoare, şi că Rominii s'ar putea mulţămi cu ca- 
tedra pentru istoria popoarelor Europei ostice, Adevărul e că la univer- 
sitatea din Praga există o catedră pentru istoria Cehilor, că la Cracovia 
şi Lemberg există catedre pentru istoria poporului polon, ba, ce-i și mai 
mult, la Lemberg există chiar o catedră pentru istoria poporului ucrain 
(rutean) la care cursurile se fac în limba ruteană, lucru pe care Milkowicz 
Ya ştiut desigur. 

Cu crearea catedrei pentru istoria romină ta universitate, cred că 
se va pulea introduce această disciplină intro măsură suficienti şi în 
programele şcoalelor secundare şi primare, 

Un Romin Bucovinean 


P. S—Vizita Bucovinenilor. In cursul săptăminii luminate, Iaşul 
a avut citeva zile de insullețire, mulțumită sosire unui grup de 300 Bu- 
covineni, în frunte cu păr. C. Morariu, d-nii G. Totan, S. Puşcariu şi 
Popişor. 

Fraţii Bucovineni au vizitat expoziţia istorică, organizată de d. N. 
lorga, Universitatea, Frumoasele noastre biserici vechi, etc, 

Ar îi de dorit ca astfel de excursiuni culturale, care ne apropie, 


şi ne fac să ne cunoaştem mai bine, să fie organizate cit mai des şi 
pentru Rominii din celelalte provincii, 


A fe 


Scrisoare din Ardeal 
Lovitura dela Caransebeș.—Congresul presei, Alte ştiri. 


S'a vorbit şi am avut adesea tristul prilej să inregisträm cite o lo- 
vitură pe care guvernul unguresc o dă așezămintelor noastre şcolare şi 
bisericeşti, Aşa zisa congruă ne-a robit preoțimea, lar legea şcolară a lui 
Apponyi tinde să acapareze şcoalele noastre confesionale. 

Ceia ce sa întimplat însă de curind la Caransebeş, în Banat, este 
liră îndoială cea mai simțitoare lovitură dată autonomiei noastre biseri- 
ceşti şi şcolare. Pentru unele abuzuri ale citorva profesori negligenţi şi 
certaţi cu morala publică, guvernul s'a amestecat şi a dispus direct in 
afaceri care nu-s de competența “sa, ci consistorul şi sinodul trebue să 
se rostească, Pe baza unui raport făcut de un comisar guvernial, minis- 
trul destitue pe directorul preparandiei (şcoala normală) din Caransebeș, 
precum şi pe mai mulţi profesori şi funcționari cousistoriali. Nici măcar 
atha condescendență n'a arătat octogenarului episcop N, Popeaşi consis- 
torului, să ceară ca şi acesta să ancheteze iregularitățile, ci pe baza unui 
raport scris la porunceală, destitue vinovaţi şi nevinovaţi, în loc să se 
mulţumească cu pedepse mai mici. lar de obiecţiunile şi apărarea con- 
sistorului nu ține samă, ci a procedat—ungureşte | 

indignarea e mare, printre toți Rominii, căci s'a creat astel un 
precedent care repețindu-se nimiceşie toate drepturile noastre autonome 
şcolare şi bisericeşti, 

Sinodul, care se întruneşte în sesiune ordinară la Duminica Tomii, 
nici nu va întirzia să protesteze impotriva acestor făză-de-legi. Din parte-i 
Consistoru! a făcut remonstraze la minister. 

Pe de altă parte, pentru ca să se asigure o mai promptă adminis- 
trafie şi controlă în cele bisericeşti şi şcolare, episcopul Popea şi-a păs- 
trat sieşi numai afacerile canonice, celelalte le-a incredinţat arhimandri- 
tului vicar Filaret Musta. 

Trebue să recunoaşte: anume, că întradevăr, intre profesorii din 
Caransebeş sint cițiva nevrednici şi dacă ei ar îl fost controlați şi pe- 
depsiţi mai de mult, poate că guvernul tot nu găsea pretext să se inge- 
teze atit de agresiv în afacerile interne disciplinare ale institutelor noas- 
tre autonome. 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


Este, de asemeni, ştiut, că în Caransebeş guvernul are în persoana 
faimosului Burdea un element de distrugere, o coadă de topor. Cu banii 
guvernului, Burdea scoate acolo un ziar, care nu face decit să calomnie- 
ze şi să denunțe aşezămintele noastre culturale şi pe slujitorii naţionali. 

Faptul că unul dintre profesori îşi creşte copiii la o rudenie din 
Turnu-Severin este considerat drept „daco-rominism*, şi presa maghiară 
strigă unisono ca guvernul să spargă „cuibul primejdios“, cetatea tare 
de odinioară a grănicerilor, care de altfel este in stăpinirea guvernului 
şi caracter de centru rominesc îi mai dă doar episcopia şi cele două 
şcoli : preparandia şi seminarul. Guvernul şi-a înfipt acum tirnăcopul şi 
intr'aceste ! Vrea să prepare astfel terenul pentru complecta maghiarizare, 
al cărei prime etape sint gimnaziul maghiar înființat cu bani romineşti 
și internatul din care limba rominească este lzgonită. 


g 


În presa romină de aici se agită chestia convocării unui congres 
al presei. Ar fi vorba nu să se intemeeze o societate ori sindicat al 
presei, căci aceasta am încercat-o, dar guvernul nu vrea să aprobe sta- 
tutele—ci să se discute și să se ajungă la o înțelegere în ceia ce pri- 
veşte activitatea publică a ziariştilor, concursul ce el să dea fruntaşilor 
politici şi apostolilor culturali, Ca loc de intilnire s'a indicat Aradul ori 
Braşovul, Cel dintii se impune ca centru al organizării politice, iar Bra- 
şovu] tocmai acum serbează jubileul de 70 ani de existență a „Gazetei 
Transilvaniei“, In citeva zile se vor decide unde şi cind să se ţină primul 
congres al presei de aici, 

Prin Ardeal, dar mai ales prin centrele din Banat, care au toate 
coruri bine organizate, se fac pregătiri de a comemora amintirea Jul Ci- 
prian Porumbescu, compozitorul bucovinean care a murit ca proiesor în 
Braşov şi ale cărui compoziţii se cîntă cu multă predilecție pe la noi. 

— Adunatea generală a Asociaţiunii se va ţine anul acesta la 
Şimleul-Silvaniei, iar adunarea Fondului de teatru la Oraviţa, In ambele 
locuri se fac mari pregătiri pentru primirea şi sărbătorirea apostolilor 
culturii romineşti, 

Drept pildă despre regimul poliţial sub care trăim dau urmă- 
torul fapt: în ziua de 8 Aprilie poliția din Arad a confiscat toate exem- 
plarele din cartea”„Rominii din statul ungar“{de I. Russu-Şirianu) cite a 
găsit Ja redacţia „Tribunii* şi la Librăria Weiss şi Klein, măcar că în 
procesul ce i se intentase autorului, Tabla regrească (curtea de apel) 
achitase pe autor şi decretase că în carte nu se cuprinde agitaţiune, aşa 
că au fosi eliberate exemplarele confiscate pe acea vreme, in 1904. Po- 
lia, se vede, vrea să corecteze sentința înaltului for de justiţie, 


I. Russu-Şirianu 


Dr. lon Radovici 


În ziua de Paşti ne-a sosit vestea sfirşitului tragic al 
D-rului lon Radovici, 

Ne e greu să materializăm memoria scumpului nostru 
prieten prin nişte cuvinte, cărora nu le-am putea insuila tot 
ce simţim... Şi nu ne putem îngădui convenţionalitatea rece 
a necroloagelor banale, 

Căci a trăit ca o incarnare curată a ideei, ca o nes- 
ținsă năzuință spre ideal: 

Atit de tinăr încă, şi deşi nu i-a fost dat să pășească la 
infăptuirea credințelor sale, ela ştiut să simbolizeze, în per- 
soana lui, tot avintul idealist şi generos al tineretului nostru. 

Şi a murit cum a trăit: mindru, eroic, nesupus chiar 
în faţa destinului crud şi gelos, cum spuneau cei vechi... 

A volt parcă anume să ferească lăcaşul trupesc al a- 
cestui mare suflet de materialitatea adesea jignitoare a in- 
mormintării ; să-l confunde într'o clipă în eternitatea imper- 
sonală a naturii fără să ne lese vre-o rămăşiţă materială a fi- 
inţii sale; să rămină pentru noi în veci numai ca © amin- 
tire, neprihănită de vre-o legătură pămintească, a ideii pure, 
a credinții în ideal şi a jertfirii de sine, nematerializată mă- 
car printr'o cruce mormintată.... 

Şi astfel ne-a tăcut pe toţi să simţim mai viu, din tot 
adincu! inimii noastre, ceia ce nici odată nu moare ; 

Pentru ca în clipele de îndoială şi de şovăire, această 
icoană, în cutăţia ti de eter, să ne dea tăria de a învinge 
necredința şi desnădejdea.... 

Să doarmă în pace? 

O, nu!.... În sbuciumarea eternă a mării,—ca şi neas- 
timpărul acestei inimi nebiruite, —să se înnalțe tot mai sus, spre 
cer valurile-| măreţe, nerobite ; şi fiecare adiere de vint din- 
spre intunecata nemărginire a mării să ne aducă pururea roua 
amintirii, ca o picătură din sufletul ce a fost odată legat de 
atomii de lut, mistuiţi în nesfirşitul ei cuprins... 


„Viaţa Rominească“ 


Miscellanea 


O SCRIERE POSTUMĂ A DOCTORULUI ION RADOVICI. 


In N-rul viitor al „Vieţii Romineşti* vom publica un studiu aldis- 
părutului nostru prieten, Dr. lon Radovici, asupra chestici agrare, scris 
la San-Remo, în momentele de răgaz ce-i dădeau crudele-i suferinţi şi 
cind nu se mai putea înşela asupra viitorului. 

Ca documentare şi argumentaţie, lucrarea e complectă, Dar In ex- 
punere se simte graba unui om ce ştia că nu mai este stăpin pe vre- 
mea lui. 

In scrisoarea către d, Al. Radovici, acest suflet ales, care şi ulti- 
mele zvicniri ale inimii sale indurerate fe aducea ast-ie! prinos poporu- 
lui său, spune, tu o reseninare sfişietoare în nobleţa ei, că dacă n'a tri- 
mis această lucrare mal inainte, deşi de mult nu mai avea iluzii asupra 
stirşitului ce-i aștepta, este din cauză că nădăjduia, totuși, că o îmbu- 
nătăţire vremelnică în starea lui îi va putea da incă, pentru două trei zile 
măcar, puterea de a veni ja Cameră pentru a-şi spune ultimul cuvint, 

A trebuit să renunţe şi la această nădejde... 

Socotim ca o datorie de pietate să publicăm acest studiu fără nici 
o retuşare, chiar acolo unde sint aruncate două trei cuvinte, cu intenţia 
vădită de a reveni pentru desvoltarea ideii, —păstrindu-i ast-iei tintact 
caracterul de ultimă voință, ce ne face impresiunea tragică a unei lupte 
supreme între un cuget senin şi destinul orb, a ultimelor gindiri smulse 
fatumului spre a ne transmite din partea unuia din cei mai aleşi fii ai 
neamului nostru, nădejdile-i şi urărite-i de înălțare şi propăşire, 


IN JURUL UNEI GREŞELI DE TIPAR. 


In N-rul trecut al revistei noastre am arătat la ce se reduce „ne- 
potrivirea“ în citația făcută de d. C. Stere, relevală în „Convorbirile li- 
terare” de către d. C. Hiotu, 

n primul moment am crezut, că se poate imputa d-lui C. Stere 
cel puţin neglijența în utilizarea „fişelor* sale, şi am arălat că aceasta 
în ori-ce caz nu schimbă fondul ideilor autorului citat, 

In urmă, ne-am convins că nu este vorba decit de o greşzală de 
tipar, mulțumită cărela, prin omisiunea semnului de enfeză, lămuri- 
rea d-lui C. Stere desvoitată mal jos în acelaşi articol, mai pe larg, cum 
că tendinţa latifundiilor de a absorbi mica proprietate duce fatal „și ia 
fărămarea ei,” — s'a găsit alribuită direct proiesorulul Vienez, conform 
cu ideile sale de ait-lei s 

Cu toate lămuririle date, „Convorbirile literare”, direct sau prin 
canalul „Epocei” (doar nu fac politică... vezi „revista revistelor“ din 
acest ar nu încetează să trimbiţeze prăbuşirea „reputațiunii literare“ a 
d-lui C. Stere, 

Nu putem eterniza această discuţie, pentru două molive: 

1) în ce priveşte buna credință, în genere, nu se discută. Pe cei 
ce sint porniţi, sau atectează neîncrederea in buna noastră credinţă, nici 
nu putem, nici nu voim să-l convingem. 

2) In ce priveşte fondul chestiunii, efectele economice ale lati- 
fundiilor, — discuţiunea este incă deschisă, gi chiar in N-rul viitor al „V, 
R.“ va apare un articol asupra naturii latifundiului, datorit d-lui C, Stere, 
pe care numai împrejurări independente de voința sa l'au împiedicat în 
uitimul moment să scrie acest articol pentru N-rul de faţă, 


| i 4 
pe” 
îi; 
ld 


. 


MISCELLANEA 125 


Cu atit mai X in putem întra în discuţie asupra valorii intrinseci 
a lucrărilor d-lui tere, sau asupra utilității colaborării sale intense, 
cu toate „multele sale scăpări de condeiu şi neadevăruri“, pe care „ 
vorbirile literare“, direct sau prin canalul „Epocei“, le deduc dintr'o gre- 
şală de tipar. 

Desigur noi nu apreciăm aceste lucrări la fel cu „Convorbirile 
literare“ sau „Epoca”, căci atunci nu le-am pubiica. ; 

Nu ne putem deci pierde timpul cu ast-iel de „polemici“. 

De alt-el avem şi un criteriu destul de sigur şi lämurit,—succe~ 
sul revistei noastre, 

Dacă „Convorbirile literare“ au motive de a nu se încrede în acest 
criteriu al utilității unei colaborări, noi, în cazul de față, ne multumim- 
şi cu atita, 


O SCRISOARE A D-LUI LOVINESCU: 
Domnule Redactor, 


In numărul de 15 Martie al „Convorbirilor critice“, d. Dragomi-. 
rescu, vorbind de „Insemnările lui Neculai Manea“, crede că prin publi- 
carea unui „adaos* la aceste însemnări, aşi fi voit să arăt indirect „uşu- 
tinja şi uşurătatea cu care d, Sadoveanu işi stringe materialul unora 
povestirile d-sale”, 

Vă rog să bine voiţi a inseră că nu aceasta a fost intenţia mea. 
Am voit numai să dau a amintiri personale asupra lui Radianu, pe. 
care l'am cunoscut destul de bine. D. Sadoveanu însă era in drept să 
prelucreze realitatea cum a voit; modilicind'o, istorisirea sa a ci) t în 
patetic şi în poezie, Tocmai In prelucrarea realităţii stă talentul scriitoru- 
lui; departe de a-i face deci o vină, îi găsesc un merit şi o mărturie mai 
mult de taleni. 

Primiţi salutările mele distinse. 


Paris 2 Aprilie 1908 


E. Lovinescu 


IN AMINTIREA D-RULUI ION RADOVICI. 


În N-rul de Mai al „Vieţii romineşti“, d, Dr. I. Cantacuzino, di- 
ein tom nostru ştiintifice, va pu un articol dedicat memoriei d-rului 
adoviti. 


ERATA 


Pagina 21, rindui 5 de jos in sus, in „Cometa“, a se ceti; 

Am zăbovit prin spaţiu etc. 

in loc de: 

Am vorbit prin spaţiu, etc. 

Pagina 46, rindul 13 de sus în jos, „In Munţii Neamţului”, a se 
cell: 

pe 'uclui metalic şi înalt al turnului etc. 

în loc de: 

pe luciul metalic şi inalt al fărmului etc, , 

+. Cit pentru celelalte greşeli, să ne erte şi colaboratorii şi cetitorii. 
noştri, prezutm,.. ertăra şi noi greşiţilor noştri : culegătorilor şi corectorilor... 


P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


N. Forga. Constutări istorice cu 
privire la viața agrară a Hominilor, 

Intăiul cuvint din titlul acestei bro- 
suri de 9I pagini ar trebui, spre a-l 
face să corespundă conţinutului, inlo- 
cult prin acel de Presupuneri, Auto- 
rul nu constată nimie in tot cursul 
brogurii, ci se mărginește să emita pre- 
supuneri, în sprijinul cărora nu aduce 
niei umbră de dovada. 

Astfel, la inceputul intăiului para- 
graf (pag. 5), ni afirma ca dreptul ro- 
minese „nu e deci! un străvechiu obi- 
ceciu cu îndoite ridăcini tracica—cels 
mai puternice şi mai adinci—şi sla- 
ve." Ar fi fost foarte intaresant să 
slim cum dovedește d. Iorga această 
precumpănire a elementelor tracice a- 
supra celor slave in dreptul sau obi- 
cei românesc, si mai ales să aflam 
izvoarele eare l'au luminat asupra a- 
mănuntelor obiceiurilor agrare ale Tra- 
cilor. Din nenorocire aceste izvoare nu 
ni sint divulgate și invalatul istorie 
nu găseşte cu enla să ne lămurească 
temeiurile pe care îşi sprijină această 
afirmaliune. 

In paragraful al IMi-lea autorul ne 
primblă pe la Muntele Atos, Palras 
şi insula Cipru, spre a ni arsta că, în 
evul mediu, o parte din populaţiu- 
nea acelor localităţi era alcăluită 
din oameni cu libertate limitata, 
şerhi numiţi pareri, si asâmânindu-sa 
intruscitea cu vecinii dela nui, și fa- 
ce să reiasa deosebirea „intre siste- 


mul bisantin şi dreplul rominesc (pag. 
12). Pācat numai că, după cit știu, 
instituţiunile din Patras şi din Cipru, 
departe de a fi bizantine, fusese intro- 
duse de cruciați din apus, si că agi- 
zămintele din Cipru, ca şi obiceiurile 
din Ierusalim (Contumus de Jerusa- 
lem), erau privite ca cea mai desăvir- 
şită forma a instituțiunilar feodale. 

Paragrafele VI şi VII, privitoare mai 
cu samă lu sistemul agrar în vigoare 
in Moldova inainte și dupa desrăle- 
care, sint cu desăvirşire confuze. 
Din cele spuse de autor esto cu nepu- 
tința să-ți faci o concepție lămurita 
despre starea de lucruri descrisă, eon- 
cepte care de altminteri se vede a 
lipsi şi autorului, 

Mi so pare totusi că, din cuprinsul 
acestor paragrafe, reiesà : 

1. Că, după d. Jorga, în fruntea sa- 
telor, în Moldova, inainte de descilo- 
care nu se păslau emeji ereditari, ei 
juzi aleşi. 

2. Ca învățatul istorie stirue a sus- 
line că râzăşii şi moşnenii de astăzi 
sinl urmâșii unor țărani proprietari 
hotarului care atirna de satul lar. 

Dovezi in sprijinul acestor păreri 
nu ni se dau deloc. D, Torga nu vo- 
eşle delor si țină samă de faptele 
urmitoare : 

1. De mulţimea întăririlor de judeci: 
facute de Domni vechi ca Alexandru 
eel Bun, în care judeciile intarite poar- 
ta numele de ocini (patrimonii), Inti- 


RECENZII 127 


riri neasämānat mai numeroase de- 
eil daniile aceloraşi Domni, 

2 Da imprejurarea că, dacă județii 
de dinainte de descălecare ar fi fost 
diregători rurali aleşi, despoiarea ob- 
ştiei poporului, de eătră intemeetor 
și urmaşii lui, de un drept atit de pre- 
(ios ea alegerea acestor diregători, ar 
fi stirnit in mulţime o nemulţamire, 
care ar fi lăcut cu nepulinţă opune- 
rea biruitoare a Moldovenilor la nā- 
uvinţile cuceritoare ale Ungariei. 

$ De faptul ca girul documentelor 
oricărui sat de râzăşi şi de maoşneni 
ne arată in chip invariabil cum ei se 
trag dintrun s unie sau din 
frati, care, la origine, au stăpinit jude- 
cia intreugă, luînd dea zecea dela sã- 
tenii aşăzaţi pe hotarul acelei judicii, — 
pe care îi judecau și care siteni, cu 
vremea, au fost siliţi să părăsească sa- 
tul spre a lăsa păminturile de hrana 
in folosința urmasilor sărăciţi ai ju- 
delului primiliv. 

5 In fne d. lorga nu vrea să lină 
nici o samă de faptul că muşuenii din 
tara rominoaseă şi-au zis cneji pănă 
in veacul XVII, constienti cù se seo- 
boran din cneazul care cnesise odini- 
cară pe intreg hotarul ce si-l impăr- 
ținu acuma, 

Afrmaările nedovedile şi greşelile 
nu lipsesc din paragrafele urmâloare, 
dar semnalarea lor ar cere un spațiu 
intrecind eu mult cadrul unei simple 
recenzii. Le voiu läsa pentru all pri- 
lej spre a mă ocupa cu ultima parte 
a broşurii, care dă măsura gradului 
de pregatire și a temeiniciei cu care 
« fosi serisă. 

D. lorga ptelinde (pag. 50) că Re- 
gulamentul organie cuprinde că „voia 
la păduri vu ñ și de aici inainte cum 
a fost pănă acuma“. i 

Dar nici Regulamentul Moldovei niei 
acel al Ţării romivesti nu cuprinde o 
asemene dispoziţie. Dreptul săteanu- 
lui de a lua din pădure lemne pentru 
trebuinta sa, fără vre-o plată, şi che- 


restrea sau alt lemn de speculă in 
schimbul dijmei (lemnului lwat), drept 
recunoscut de hrisoavele Funarioţilor 
din ultimul deceniu al veacului XVIII, 
este ridica! cu desăvirşire In Moldova, 
unde art. 129 al pouei legiuiri hotă= 
răşte că proprietarul singur are drept 
la folosurile „din mori, iazuri, păduri 
si alte usemenea”. 

Iar Regulamentul Organie ul Ţarii 
romineşti In paragraful 4 ul art. 140 
hotărăşte că, pe moşiile pe care sint 
păduri, proprietarul va iavoi pe săteni 
să ia lemne da încălzit, pentru trehu- 
inţa lor, în păduri și tulişuri, din lo- 
curile desemnate de el. 

Vorbind în paragraful XVI de mä- 
surie administrative îuata pentru a- 
jutorarea tAranilor, d. Jorga afirmă că 
„in domeniul Giurgiului, Statul hota- 
răşte arendaşului în ce condilii va da 
sătenilor păriinturile de prisos (pag. 
35), citind şi pagina din l-iul volum 
da Acte şi Legiuiri in care se giseşte 
textul actului doveditor, 

D. lorga faca aici o deplorabilă con- 
fuzie. Condiţiile de care vorbeste 
sint acele din 1845, relative la aren- 
darea mogiilor mănăstiresti și chiriar= 
hiceşti, după cum rezultă din chiar 
titlul actului ce să gisuşte la pagina 
din Acte şi Legiuiri citata de d. Iorga. 
In cit priveşte domeniul Giurgiului, lu- 
cerul sta cu totul altfel. Domnitorul, 
Alexandru Ghika, a făcul întradevăr 
să se prezinte Adunării, la 1Sti, un 
proect de condițiuni pentru arendarea 
domeniului Giurgiu, ln care se măr» 
ginea intr'adevăr plata prisoaselor de 
arâtură Ju legiuita dijmä din roade, 
dar, eu toate stăruiaţile Domnului, 

Adunarea a răspins această mârginire. 

D. Iorga ne mai zice eñ legea dela 
J851 a lui Ştirbei impunea säteanalui 
o elacă de 20 zile „destul de incâr- 
cate și dala aceasta, insa el e scutit 
de multele poeloane*. (Pag, 61), 

Această singură frază contine trel 
ereşeli. Numărul zilelor de elacă im- 


123 VIAŢA ROMINEASCA 


pus săteunului de paragraful 1al art. 
141 al Regulamentului Organic modi- 
ficat do Ştirbei era de 22 şi nu de 20. 
Aceste zile nu sint incAreate; nartul 
regulamentar dela 1532 este menţinut 
in noua legiuire şi acest mart este, în 
Țara rominensei, foarte uşor pentra 
toate muneile, afară de secere. lar 
„multele pocloane”, despre cure vor- 
beste invitatul profesor, nu sau sm- 
primat, pentru minunatul temein că 
aceste pocloane nu existau nici în Ro- 
gulamentul Organic, nici in legiuni rea 
delr 1851 nu se fare menţiune de in- 
Binţare sau suprimare de poclnane. 
Ceva mai mult: nici un asāzrämint 
seris, vechiu sau nou, nu vorbeşte de 
asemenea Jueruri, 

D. lorga mai afirma (pag. 62) cà 
-Statul îşi ja sarcina de a fixa eil se 
vor plati loturile luate din prisosui 
proprietarului* şi ef aceste prețuri 
se fixau pe un period intreg de re- 
censement. 

Aceuslă afirmare alcătueşta o nouă 
și regretabila coufuziune, văci nu există 
o asemenea disporilie in legiuirea lui 
Șlirbei, Paragraful 8 al artieoluiui 
140 prevode că sa va fixa, po uu pe- 
riod entagonficese intreg, prețurile eu 
care se vor achila de țărani zilele de 
clară neluerute de ei. Aceste prețuri 
Heosebindu-se, după cum locuitorii erau 
ugezaţi pe locuri de chop sau pe lo- 
euri de munte, d, Iorga şi-a inehipuit 
că legiviren dela 1851 stabileşte un 
maximum de preț pentru locurile tn- 
chiriate Luranilor, 

Reforn-» săvirgilă la uveinși vreme 
in Moldova dă d-ini Iorga prilej să 
facă o confuziune şi mai regretabila 
decit cele de mai sus. 

După ce repota şi aici afirmarea ne- 
întemeiată eñ această legiuire ar fi 
desființat toate poeloeuele (caro na 
existau), distinsul istorie adaugă ; „La 
gea lui Ghyka dă voè al sa ia dela 
pådnre, 2iu eízäturi, lemno şi ehiar 
ză tao lemue peniru elăditul caselor, 


răminind a se faca invoeli numai pen- 
tru lemnul de cherestea destinat vin- 
zärii, negoțului“. 

Din textul de mai sus rezultă că a- 
utorul erede că legiuirea din 1851 a 
lui Grigorie Gbyka a dat țăranilor din 
Moldova dreptul să ia, pentru uzul 
lor, lemn de foc şi de trebuință din 
pădurile proprietarilor. Această pă- 
rere este cu desăvirgire greşită. 

Dacă cetim in Acte şi Legiuiri T, p- 
536, textul oficial al acelei legiuiri, 
gasim dispoziția despre care vorbeste 
d. Jorga în articolul 44 sub un sub- 
titlu special intitulat: Ragularea im- 
bimatelor drepturi şi îndatoriri olè 
locuitorilor din satele de prin 
munţi. lata şi textul în chestiune: 

„Locuitorii de munte sint slobozi a 
lua din căzaturi lemne de foe pentru 
trebuința cuselor lor, precum şi lem- 
nul pentru clădire de casă, de heiuri 
şi unelte gospodăreşti, la care trebuind 
lemne verzi din picioare, Îi se va da 
cimdi vor avea trebuinii, orinduindu-ze 
de proprietar locurile unde ar fi mai 
de indămâănat pentru locuitori, care 
vor plati de gospodar eite şose lui, 
precum mui jos în tablă se arati pe 
Becare an“, 

Vrea să zică d. Iorga, necetind 
textele cu băgaro de samă, a intins 
asupra intregii {Ari vn drept de care 
se bucurau numai locuitorii satelor 
dela munte din ţinuturile Putna, Ba- 
cău, Neamţ şi Suceava. 

Dar gregala d-lui Iorga nu este mär- 
ginita în pgeneralizirea unei măsuri 
parțiale, eu se complica cu o gregale 
istorică. Articolele figorind in legiu- 
irea dela 1851 sub numerile dela 40 
inelusiv tosiote nu sint eltug de pu- 
țin opera lui Grigore Ghyka, ci alta- 
tuose Legea asupra îmbinatelor drep- 
furi şi îndatori ale proprietarilor gi 
ale sătenilor din satele de prin muţi, 
propusă de Mihaiu Sturza Adunârii 
Obeteşti şi votată de aceasta la Mar- 
tie 1844, al cărui text intreg a fost 


RECENZII 129 


udangit fără modilienre la acel al le- 
giuirii dela 4951, 

Hotarit lucru, d, Torga nu era pre- 
gătit pentru a face istoricul chestiu- 
nii țirâneşti, 

aeza R. Rosetti, 
s. 

N. Iorga. Inscripții din Bisoricile 
Romiaiei. Vol. I, cuprinzind 1079 
N-re, 330 p.p. pr. © lel, Soeċe, Bucu- 
resti, 1905. 

Micile insoimnări rătăcite prin tadol- 
tarile filelar vreunei vechi cărți bise- 
riceşii sau aruncate sub eino știa ce 
margini da jeoane, pomelalcele, ins- 
eripțiile erueilor şi bisericilor, toate îşi 
găzese loc şi sint rinduile in colecția 
d-lui N, lorga. O seris de „inseripții 
amestecate“, ulta de „inseriptii feluri- 
te”, înseripții dela bisericile din Ro- 
man, Piatra, Bacău, Cimpu-Laung, Ca- 
racal, Au fost cercetate apui 20 de bi. 
seriei din Craiova, aproape 50 de bi- 
serici din lași; din celelalte județe, 
Dimboviţa ocupă lor cu mai multe in- 
scripţii in acest volum comunieale în 


„tea mai maro parte de d. V, Drighi- 


ceana. Multe lucruri noi si de o deo- 
sebilă însemnătate sa vor aña din a- 
cest nou volum, d.p. pentru cine nu 
va fi o mare sstisfarţie ştirea că le 
mânăstirea Dobrovaţul a lui Ştefan 
cel Mare an rămas pănă acum cărţile 
de slujbă pe care le däruise Ştefan 
cel Mare [p. 211]? 

Publicarea „Inseripţiilor“ inseamnă 
desehiderea unei noui câi de rorcetari 
și, deşi unele din lecturile d-lui forga 
var fi rectificate in parte, căci e frase 
en eel co cercetează într'o prale des- 
chisă larg să meargă :nai sigur, doar 
cine vede dupi, va vedea mii bine, 
prin însuşi acest fapl. inlregul insă 
nu ya suferi. — Despre ndnotările şi în 
semnăriln istorice genealugice care In- 
tovărăşese publicația, sosot că nu mai 
e necesar să vorbese, cuci oricine m 
avut în mină o publicație similară a 
d-lui Iorgu a rămas uimit de modul 


inalt șiiinţilie cu cure ştie d-sa să dea 
la lumină rămaşiţele trecutului, 
* 

Snhlocotenentul Znsoriţ Con- 
siamntin. Treisprezece zile din viaţa 
militară a lui Mihai-Viteazul (7—20 
Octombrie 1600), Iapi:sle cu Polonii, 
cu d harţi, Bucureşti, Carol Gobl, 1908, 

Dup infringerea dela Mirislau Mi- 
bai Viteazul a fost silit să treacă în 
țară şi să lupte impotriva Ilatmanu- 
lui Zamoyski, care trecuse prin Mol- 
dova şi o dăduse lui Ieremia Movila 
şi acum venea nu numai ca să intro- 
neze pe Simion Movilă in Ţara Romi 
nească, ci să-l piardă şi po Mihai, ca 
să dispară cu el şi zvonurile amenin- 
|atoaro ale unei cuceriri a tronului 
Poloniei din parten lui Mihai. 

Operațiunile militare şi cele mai in- 
teresanta din intreaga vială a eroului 
(i. 14), care s'au săvirşit intre 7—20 
Octombrie 1000, in valea cuprinsă in- 
tre Buziu şi Ploeşti, spre a opri în 
taiea spre Tirgovişle pe Zamoyski, 
erau până acum foarte puţin cunos- 
cute. 

Urmărirea situațiilor strategice, a 
locurilor unde Mihai şi-a aşezat tabăra 
in timpul luptelor, a cimpurilor de ba- 
tae; carurierizările armatelor de care 
dispuneau adversarii, —e lueru aproape 
sigur că po cit vreme Mihai îşi pu- 
nea nădejdea în pedestrime, Zamoyski 
dispunea de maltă cavalerie (p. 35),— 
rolul enpitanilor lui Mihai (li se dau 
şi deurte biografii p. 19—53}, toate a- 
cestza sunt lucruri noi pe care le pune 
in lumină pentru întăia dată d. Zagoriț 

D, Zagorii, stabileşte două perioade 
de lupte. Prima perioadă sunt luptele 
do barţa Intre Buzău şi Cricov, „lupte 
de intirziere, de slăbire şi de demo- 
ralizare a inamicului” și în a doua pe- 
rioadii sunt „luptele desnădajduite“ din 
cimpul de batae din jurul Ploeştilor 
iy 03) 

Dares -ceasta de samă ceva mai 
întinsă işi are rostul, deoarece lucra. 


130 VIAȚA ROMINEASCA 


rea d-lui Zaguriţ e cea dintăi lucrare 
serioasă de istorie militară din trecu- 
tul nostru Intemeintă pe cercetarea 
critică a izvoarelor, 

Sunt tosi şi afirmări vari nu ered 
că se pot susține. E lămurit că Mihai 
Viteazul îşi avea planurile Îmi în faţa 
luptelor, dar aceste planuri nu plecau 
dela o cunoştinţă și studiere intinsa, 
ci dela intuitia superioară pe eare o 
avon Mihai şio au toate spiritele mari 
in faţa situaţiilor, şi deia nucesilă- 
{ile terenului şi a imprejurarilar, Chiar 
despre luptele cn Polonii insusi Mihui, 
dupăce arată împrejurările în care se 
alla, spune: „mă visui constrins a mă 
retruge dealungul munților“ (p. Di). 

E o părere unilaterală, pornită din- 
tr'un exees de zel pentru profasiune, 
acet exprimată in prefata (p. 4—5), că, 
pentru „luminarea intregului nostru tre- 
cut, istoricul trebue si ceuute alianţa 
militarului“. Fiecare disciplină ştiin- 
țifică adeptă de la disciplinele cu care 
vine în atingere alil cil are nevoa 
pentru lămurirea liniei pe eare o ur- 
mărește, si ar fl o mare confuzie dacă 
s'ar pulreca altfel, 

Pe linga unele neobişnninţi de toh- 
nică, şi hărţile pe care le da d. Zago- 
rit nu pot fi satisfăcătoare, sunt schițe 
cari lasă de dorit și ca execuţia ti- 
pograiică. 

Un merit deosebit are însă tarten de 
faţa, Multe carți științifice nu se pol 
citi, intre acestea so pune chiar o mo- 
nugrufia n lui Mihai Viteazul datorită 
unui istorie cu reputația. Cartea d-lni 
Zagorių se poale ceti. M. T. 

+ 
>. 

I Otesen, Urrdințele țiranului ro- 
min despre cer şi stele. Extras din Ann- 
lele Academiei Romine, seria Il, tomul 
XXIX, Memoriile secţiunii literare. Bu- 
eurogli, Göbl-Rasidescu, 1907, 1 vol, 
in 4 da 85 p.+2 stampe, pretul 1 leu, 

Una din cele mai interesante cărți fol- 
klorice publicate de Academie în ul- 
timul timp. Pentru nledluirea ei anto- 


rul a intocmit o harta a constelaţiilor 
pe eare n trimes-ò, însoţită de un 
chestionar explicativ, Ja mai mulţi in- 
vățători, cu rugămintea de n-i trimele 
informaţii respective luate chiar din 
gura țăranulni, 

La apelul d-ini Olesen au răspuns 
39 de invălatori, dintre care 3 din 
Oltenia, 17 din Muntenia, 1 din Do- 
brogea şi 18 din Moldova (dintre a- 
eşti din urmă 13 numai din județul 
Neamţ). La informațiile capitate dela 
invățători, autorul a udăugat și pe 
cele cunoscute personal încă din co- 
pilărie, pe care ş-a petrecut-o la ţa- 
ră, in județele fov, Vlaşea și Buzău, 
Din acest material d. Otesen, profe- 
sor liceal de matematici, a alcătuit o 
monografie pentru care merita toate 
laudele, 

Țăranul romina cunvaşie hine cerul, 
ori cel putin il cunostea (vom vedea 
de ee), Toate ronstelaţiile ti sint en- 
noscule, dintre eare celo mai multe 
chiar eu numele pe care ele-l au in 
astronomie: ursul mare și ursul mir 
(ursa mare, ursa mica), balaurul {iira- 


gonul), erucea, vulturul, vizitiul, xâcae” 


rul, şerpele (şerpele şi Ophiuchus), 
peştii, berbeeul, taurul, gemenii, ra- 
«ul, leul, fecioara (virgina), balanta 
sau eintarul, seorpia (scorpionul), s4- 
getătorul (arcaşul), țapul ori cornul 
caprei (enpri-cormul), vărsătorul, inele 
sau dulăul şi cățelul (einele mure și 
cinale mic), ehitul (balena), porumbiţa. 

Dacă peniru acesta constelații Ro- 
minul păstrează chiar numirilo clasi- 
co pentru dobă el pastrează numai 
amintirea lor, Acestea sint; Hercule, 
căruia lì zice Omul, inchipuit ea um 
voinie, va „un Hercule, și Perseu, că- 
reia Îi zie Copățina, Inindu-se după 
stonua numită Algol, care în antichi- 
tate reprezenta capul Meduzei, Pentru 
celelalte ennstelalii Rominul a făurit 
numiri eu lotul sugestive; Lira este 
numită Ciobanul cu oile, Delfinul-Cmm- 
cea (micà), Cefau-Consa, Carsiope-Sean- 


RECENZII 3e 


nol Imi Damnezen, Andromeda-Jghia- 
bul puţului, Pegasul-Tonca ori Puţul 
ori Gavădul mie, Corona barenla-lHo- 
ra, Pleindele-Cloşea en pui (săinușa), 
Hiadelo-Seroafa eu purrei, Orionul a 
dal mai malt da furcă. Gruparea ste- 
lelor din această constelație s-a făcut 
şi altfel decit este en in astronomie, 
De aici diverse numiri: Treisfelitele 
sau Coi trei Crai, Craii dela răsărit, 
Toiegole, Cingătourea regelui (aceste 
din urma numiri amintind Toiagul lui 
Aron şi Centura lui Orion, cum încă 
sa mai numesc in astronomie cele trei 
stele); Rarița sau Rarițele, Plugul, 
Grobla; Secerea ; Sfredelul mare, Spi- 
telnieul san Spiţelnicul mare. Unele 
din constalatiile numita cu numele lor 
clasice mai au Încă și alte numiri: 
Ursa more și Ursa mică so numese 
aci. ṣi mai ales, Cazul mare gi Ca- 
rul mir, Şerpele se mal numeste încă 
Calea rătaciţilar, Leal-Calul, Gavädul 
mare, Perseu-Carul dracului, Barda, 
Toporul, Vizitiul-Carul lvi Dumnezeu. 
Vulturul-Fata de împărat eu eobilița. 
In Carul mare şi Carul mie Romiuul 
a vazut Roatela carului şi Oistea (pro- 
4apul, tinjala).— Odată cu numirile de 
constelații, Raminul n păstrat și gru- 
pările lor. Miei modificări s-au făcut 
tobnş la unele ra d.p. la Gemenii și 
Tuurul, care s-au rodus la părțile lor 
esenţiale, Cerna mai mure modificarea 
a lost la Orion. care a fost subimpăre 
tit si chiar altfel grupat. Afară do nu- 
miri pentra constelații Rominni ars 
numiri şi pentru snomite stele. Ast- 
fel steaua polară este numită Impă- 
ratul, Candela cerului, Stilpul sau Stea- 
firu? dela arie, Steaua Ciobanulwi, 
Țigira. Steaua numita Alcor, n sten 
mică lingă steaua a doua din prota- 
pul carului mare, stea care abia se 
vede, e numita Cărăugul, Paloschiţa. 
Ueigi-ltoaca, Ueigă-l-erueeu sau Vä- 
carul. Venus e numită Steaua Cioba. 
nului, Imceafărul da Sari. — Legende- 
le clasice legate de constelații s-au 


pierdut fireşte. In schimb Rominul a 
creat altele inspirata mai ales din eres- 
tinism, 

Urmează apoi o ingenioasă legendă 
populară a cerului, credinți eu privire 
la calea laptelui, pămint, cor, stele câ- 
zătoare, soare, lună, eclipso, cometa, 
melenre atmosferice (vintul, virtejul, 
ploaia, tunetul, falgerul și trăsnelul), 
Partea aceasta este mai slab tratată, 
autorul mărginindu-se numai la infor- 
maţiile sale particulare, deşi so mai 
găsese de acestea şi prin alle ivoare, 
ceia ce nu era cazul şi pentru partea 
initia. 

La sfirsit autorol dă lista Invaţato- 
rilor cara i-au trimes informaţii, Tnvñ- 
(ătorii din Moldova dau mai toți și 
numele şi vrista țăranilor la care s-au 
adresat, Mai toți erau intre 00 şi 20 
de ani, unul singur ora de $5 do nni, 
in sehimb un altul era de 105 ani. A- 
ceaslu insemnează că tineretul dela ta- 
ră no mai cunoaşte astăzi cerul după 
cum îl eunoşteau bitrinii, Aceasta in- 
semnează apoi că trebue să facem bou- 
te chipurile de a culege folklorul nos- 
tru cit mai e vreme, căci, altfel, pes- 
te eițiva ani, riseñm a nu mai uvea cë 
culege. 

D. Oteseu n-a patut scăpa de navi- 
täti. Un învăţător din Arges i-a comu- 
nicat «a „Gemenii sint Romul și Rim", 
că „in Carul mare şi Carul mic punea 
'Trăian pe robii ewi ducea din Dacia 
la Roma“, că Areașul este mm râz- 
boinie roman”, Ademenil de neeste 
eomunieări suspeele, la pg. 44 d-sa fa 
ca pe baza lor comentarii en privire 

” la origina noastră în Dacia. Nu vede 
d-na că aceste legende, chiar dară or 
f existind in popor, sint eu totul re 
cente? La pg. 62 serie: „De altfel ca- 
rul şi caii de foc ai acestui car, luaţi 
dela soare, (Rominul] i-a dat Sfintu- 
lni Iie: chestie de asemanare de nn 
me intra Haios și Ilie”! 


G. P. 


432 VIAȚA ROMINEASCA 


+» 

Eugeniu Dinescu. Euripide. 
Bcuba, Traducere in versuri. Bibljoteen 
pentru toți. Bucureşti. Preţal 30 bani, 

Dintre tragicii alenieni Euripide e 
poate cel mai inegal în operele sala; 
alături eu piese de o incontestabilă 
valoare artistică se grupoază tragedii 
lipsite de viața, cu personaje palide şi 
sterse, Dacă poetul simte profund mi- 
zoria omenenseă, dacă intelegea şi des- 
erie în colori ierinccătonre tinereța, 
iubirea naivă, instinctele nobile si cu» 
rate, eroismul, tut ea înalţă şi impo- 
dubezie pe om, este insă din firea lui 
un distrugător de iluzii, un spirit sa- 
tiric și ochiul său nu poute cuprinda 
unramblul complex al suletului, nu-şi 
poale sinteliza observuliile de detalia, 
ereind Ainţi vii. 

Hecuba, cu prilejul traducerii căreia 
spunem acestea, e mai putin o tra- 
gedie decit o sorie de stene patetica 
grupate în jurul personajului principal. 
Hău compusă, tară o unitate profunda 
şi reală, e totuși una din cele mai fru- 
mosse piese ale lui Euripide prin see- 
nele ei mizentoare. Limba !'ni Earipide, 
taşi a tuturor lragicilor de altfel, este 
limba epicii şi liricii corale, dar mai 
concentrată, mai plina da savoare, eu 
nuanţe fine şi variate, cu metaforo tn- 
drăzmeţe. 

Trebuu să rocunonaste, , deci greuta- 
tea, cu care a uvul de luptat traduct- 
torul in versuri ul ncestei tragedii, şi 
ps care regretăm că noa invins-o, D. 
D., da cele nui molte ori, a urmarit 
fidel textul; der l-a urmarit cu dictio- 
marul, şi toată poezia, toată uuauţareat 
fină şi delicată, toulă elegunţa expre- 
slilor a pierit. Cind Ecuba se aruncă 
la picioarele lui Odiseu implorind gra- 
ţia Polixenei, la efuziu chiar a durerii 
şi in umilința rugăminților sale ea păs- 
trează demuitalea, ce ne arata pe re- 
gina detrouală ; e o mamā înainte de 
toz., dar nu o mamà osrecara, 

=^ nu-mi räpi copila din brațe, nu 


o ncide; destul singe, Ea o singura-mi 
bucurie, numai cu dinsa mai pot nitas 
cu dinsa mă miugiiu de mulle, cae 
sprijinul batrineţii, toiagul, călăuza 
mea, Nu, învingătorul nu trebne să 
depăzuscă drepturile victoriei, nuroca- 
gii să nu creadă că veşnice vor fi, Şi 
vu fost-am odata fericită şi nu mai 
sint: o singură zi mi-a luat cu dinsa 
tot noroeul meu. O! pe această bărbie 
pe care o ating, respectă-mă, albi 
mili! Da-te în armata arhaică, spu- 
ne-le că e uricios si ucideti femeile 
eruinte de sabia voastră, cind le-aţi 
smuls dela altare şi pe care mila 
voastră le-a apărat. Legea, la voi, a=- 
pără vința robului cazi pe a omului 
liber, Respectul ces] au pentru tine ii 
va convinge, chiar dacă glasul lau va 
slăbi ; căci nu aceiaşi putere are vorbit 
nnti om de rind și a unui rege“ (Ver- 
sul 76—20}, latu ce devine acest pa- 
gaj în traducerea vérsificalā a d-lui D, < 


„Te rog plingind cu lacrimi să nu-mi 
răpeșii din braţe 
Cepila şi nici viața să nu i-o luați 


dinir'insa. 

Curmaţi la alții firul. Prin ea numai 
mà bucur 

Şi-mi uit de rele. Dinsa mă mingile 
de mulie, 
Eu mi-i oraş, mi-i hrană, toiag gi 
călauză. 

Cei enre au poies nu trebui s'uñirese, 
Nici cei ce le suride norocul să pu 
cveada 

Ca 'n veci vor ducr-o bine. Și eu fwi 
bine odată 
Şi acum nu sint nimien. O zi dor 
siarimat-a 
Intreaga-mi fericire, Dar, o scumpă 
sä biirbie ! 

Nespoctâ-maă, ai milă. Sosind în oastea 
preacă 


Arata-le oroarea d'a omori femeia 
Pe care n-aţi ucis-o dela 'ncepul, cind 
silnie 
Aţi smuls-o din altare, ci mile vă 
cuprinse, 
La moi este o lege egală poatru libert 
Şi pentru sclavi, ciud vorba-i de-a 
siogelui vârsure, 
Apoi a ta plăcere, chiar dacă m-ai 


dreptate, 


RECENZII 133 


Convinge; căci aceiasi vorbire ara 
ese 


Din gură de am mare sau din vr'un 


biet oricare 
Nu nra-aceeaşi vaz.” p. 16. 


D. D. traduce FOAIA prin zis, 
ipfonat prin ăzavobpat, busis en 
iess, sdin prin tpoph, tav tet- 
vinicay Šis prin: „Curmaţi ln alţii 
firul“! ca să relevez nomai inexaelita- 
tile de text. 


Din nefericire astfel de neexaetitați 
şi greşeli de traducere ta găsesc jn 
multe locuri. Versul 457 din cintul co- 
rului: ciztpiv Boti, Sosny oaie 
îl redă prin: „en ee due o vinţă curat 
de plins în casă", sensul fiind toemai 
contrar: să due jalnieul train al ro 
bului in casele stăpinilor mei. Versu- 
rile 470-483: 


ith 8 

èv Sete Movi Zi, zimi 
aria, iroba “Aatas 
Yophzas éparyzy 
aan, "Acda Valiug 


le traduce prin: 


„Iatralt pămint acuma 

Port nume chiar de sclavă 

lar tara miam lasat-o 

Robita Europei, 

Schimbat-am doar loeaşul 

Imi Hades pe unirea 

Cu un stăpin dè-acuma.” p. 28, 


Sensul e următorul: lur eu [de-acum 
inainte] sint o roabă în țarii străină, 
căci am părăsit Asia şi am primit in 
schimb locuința Eurupei, casă a lui 
Hades [pentru mine] ete.. 

Personajele piesei apoi, în traduce 
rea rominească, ori vurbese într-un 
stil încărcat en neologisme gi eons- 
trucții contrare limbii noastre, ori de- 


viu frivole luind tunul și atitudinea 


unui mahalagiu : 


„Pe ducă-e yai de mine! Și membrels-mi 
se "memoae, 
Apropie-le, fată. de mine, 'mtinda-mi 
mina, 

Nu ma lăsa lipsită de eopiluşi.— Mor, 
? 


Ce n'ag da să vad astfel pe pei 
moneanra 

Cu Dioseurii soră. Doi ochi frumosi 
distrus-an ` 

Cu prea mare rușine pe fericita Troe 1* 


Asa vorbeşte, in traducerea d-lui D, 
Hecuba, în paroxismul durerii, cind 
Polixena pleacă eu Odiseu să fie in- 
junghiată pe mormintul lui Achile— 
Sau, Hecuba sta trintită cu faţa la 
pâmint și-și plinge copila; Taltibius, 
erzinieul lui Agamemnon, vina să-i 
anunțe cá sacrificiul s'a ficut, că-și 
poate lua cadavrul fiicei, Cind vede pe 
bitrina regină, il eopleşeşte mila și o 
alinge incet; dinsu-i răspunde: 


„Vai! Cine eşti tu care 
Nu-mi lasi corpul să cacdi? Orleil ai 
fi de mare, 
De ca ma sgilții oare, cind vezi va 
intristata-» ? pg. 28, 


Sint pe ici pe volo expresii ferleite 
şi se găsesc versuri binişor redate, 
totuşi ele nu pol răscumpăra proza, în 
care d, D. n transformat poezia ori- 
ginulului,— Dacă traducătorul este un 
ndmirator al anticităţii, ori a simţit 
fromusețele piesei poetului atenian, 
sintem siguri ci regretă şi cl acum 
gestul grăbit, pe care ba făcut, dind 
uceastă traduesre publienlui romin. 


Baymund Neitzhmiınmer, Dem 
Schwarzen Meer entlang. Eine Som- 
merfahrt dureh alte Kurlturstătton. 
Bukarest. Baciulruckerei Gustav Al- 
brecht. 

Dela Caramurat pănă la Mangalia 
deulungul Mării Negre, aceasta e noua 
călătorie făcută in vara anului trecut 
de d, N. La Coramurat gisește o po- 
pulație germană religioasă, muncitoare, 
veonoamă, cu ease bune si curate, cu 


cei 


134 VIAŢA ROMINEASCA RECENZII 135 


plantaţii de saleim ; în deobşte acesta 
e caracterul tuturor Germunilor din 
coloniile dobrogene. Lipsa de pămint 
însă, unită cu dificultatile facute de 
autorități, silose să emigreze, fe in 
Argentina, fie in Dakota, pe aceşti 
muncitori aduşi să servească de pildă 
elementului romin, — Din Caramurat, 
prin Taştul, sat turcesc, prin Cara- 
coim, un curâţel sat lipovenese, pe 
lingă anticul Istropolis, pe lingă lucul 
Sint-Ghiol, cu minunata lui insuliţă, 
insula lui Ovidiu, ajunge in Cons- 
tanta. 

Iubitor al amlicitäņii, regreta ca din 
cauza prefacorii violente, ce a sulerit-o 
weest port, urmele vechiului Tomi, ce- 
tale en străveche cultură, locul de 
exil a lui Ovidiu, reşedinţa alitor epis- 
copi, ce de aici rāspindeau ereştinis 
mul şi aveau si se lupte eu ervlicii 
asiani, nu se mai pot cunoaşte, Tre- 
tutal cu enigmele lui il iapiteşte ṣi îl 
pasionează ; şi pentru a le descifra cer- 
ceteuză colecţii de monete, muzee ele. 
Aici citeva cuvinte despre muzeul nos- 
tru istorie din Bucureşti : „La inceput 
m-am izbit fară îndoială de faptul că 
in acest foarte interesant lapidariu nu 
domneşte nici o ordine, că pietre cu 
prețioase inscripţii, fragmente arhi- 
tectonice slau aruncate dou valma prin 
coridoarele universilăţii şi în vestibu- 
lal senatului "j", Muzeul nostru cu- 
prinde un bogat material arheologie 
relativ la Tomi, şi totuşi istoria aces- 
tui oraş încă nu a găsit nici un spo- 
cialist, Material bogat în colecţii nu- 
mismate e şi in mazeul din Sofia: „Mi 
s'a atras alenția asupra bogatei co- 
lecţii de monete rolaliv la Tomi in 
Solia, unde alături cu muzeul național 
frumos orinduit, este un cabinel nu- 
mismatie eu monete vechi din Moesia 
interioară şi superioară, din Macedo- 


1) Vezi V. R, I 102 sqq. articolul 
d-lui Samureaş, în care se cerceloază 
cauzele acestei ncorindueli, 


nia, diu nordul Greciei.“ Tomi, fundat 
in al Vil-lea veac n. Hr. de Milisieni, 
reprezintă de preferința pe monetela 
sale pe Dioscuri, cu caii lor albi, cu 
căciulele de călălurie aseulile, cu cele 
doua siele. Se găsesc insă reprezintale 
şi frontoane de temple, şi sint şi mo- 
nete cu troleul dela Adam-Klissi; cu 
Filip Arabul insă, 249 d. Hr., se sfir- 
sește şi baterea de monete la Tomi, 

Dio Coustunla continuă drumul prim 
Techir-Ghiol, eu băile, cu plantaţia lui 
săracă, prin Tuzla, prin Mangea-Punur, 
unda ţărunii germani fi fac o frumoasă 
primire. Excelonla sa e foarle iubit de 
supușii săl religioşi şi chiar de Ro- 
mini: aminteşte cu plăcere primirea 
ee i-a făcut-o un învăţător cu şeoula 
sa. La Mangalia, după indicaţiile hărţii 
lui Castorius, trebue să fi fost vechea 
colonie greacă, Kallalis, ce se credea 
fundata de Horacles, a cărui măciucă 
şi tolbă e reprezentata pe monedele 
lor, Kallatis, port de frunte altădata, 
a putut infrunta pe Lysimachos, ge- 
neralul lui Alexandru cel Mare, şi a 
ocupat cliva timp locul întăi printre 
porturile din această parte ; monetele 
bătute de dinsa arată o indelunga şi 
frumuasă strălucire timp de malte vea- 
curi. Aici vizileuza un interesant şi 
bine păstrat mormiut din vechiul ci- 
mitir al coloniei, 

Trebue să fim recunoscători d-lui 
N, că, unpărtăşindu-ue continuu im- 
presiile și reflexiile sale totdeauna in- 
teresaule de prin excursiile in Dobro- 
gea, ne deşteaptă şi intreţine intere- 
sul ce trebue să-l avem pentru această 
provincie a noastră. 

M. J 


>.. 

Leonida Bodnărescul. Citera 
datini de Paşti la Romini. Cernăuţ, 
1901, 1 broş de t leu, 

Prof»sorul Leonida Bodnareseul, u- 
nul din puținii bărbaţi activi la Ro- 
minii bycovineni, a tipărit o brogură 
cu litlul de mai sus, în care cu o to 


meinică cunoștință de cauză se ocupă 
de datoriile Rowminilor dela „lasatul 
secului“ și până la Pasti. Arata pe 
larg eum se rogese sau „inchistresc” 
ouăle lu țară. Brozure, care va fi bine- 
veniti tuturor color co se ocupă cu fol- 
kloral, are & tabele, care arută diferi- 
tele feliari de desemnuri inlrebuintale 
la „inchisirirea” oualor şi o tabla co- 
lorată, pe care sint reproduse Ö onă 
din bogata colecţie a autorului pe ca- 
re a dârnita muzeului național din Bo- 
curesti, Brogura costă f eor. (| lou) şi 
se poate comanda dela autor, 
A. B; 
- ir . 

Emile Faguet. Le Pacifisme. 
Société Fraacaise d'imprimerie ot de 
librairie, Paris, lei 3.50. 

Una din problemele cele mai disen- 
tale ale vremii noasire e desigur a- 
cen a războiului, Opare importante au 
fost consaerale acestei probleme in ul- 
timul timp, atit de partizani ai păcii 
ea Richet, Lagorgette, cit şi de apolo- 
gişti ai războiului ca sociologul Stein- 
metz. Pătruina de importanța proble- 
mei, Faguet o tratează si el intr o- 
perà destul de intinsa şi plina de in- 
lores, 

Dnphee fire pe seurt Istoricul teorii- 
lor pavifiste, expune apoi fourte impar- 
țial ideile principale ale partizanilor 
războiului şi ale pacifistilor. Disewtin- 
dile apoi pe lurg, nu se arata deplin 
convins piei de argumentele unora, 
nici de ale altora. 

Argumentul cel mai puternic al pa- 
ciliştilur e dreptul celui mai slab, Dar 
pentru bunul simţ ceiu ce constitue 
dreptul e numai slabiciunea insoţită 
de oarecare merit. Dar dacă, cind o 
vorba de indivizi, meritul, deci drep- 
tul, celui mai slab e atit de greu de 
determinat, cu cit e mai greu cind e 
vorba de popoare. Dacă se poate sus- 
ținea et dreptul individului are ca 
fuudament interesul statului, nu se 
poate susținea că dreplul unui po- 


por ate cu fundament interesul ome- 
nirii. Intre popoare nu existi, ca intre 
indivizi, o societate, ele Lrăese unele 
faţa de altele în stare de anarhie, 
Dreptul popoarelor nu va putea i pru- 
ciamat derit cind toată omenirea nu 
va forma decit un singur popor, şi 
până atunci dreptul unui popor slab 
nu poale fi bazat pe nimie, Dur obter- 
ţia cea mai gravă pe care Faguet o 
face pacifizmului e că, deşi se dă ca 
aphrător al dreptului celui mai slab, 
consacră în realitate cele mai mari 
nedreplați, Realizind lu un moment 
dat pacea intre popoare, el previne 
toate nodreptațile viitorului, dar de» 
clarii ciştigate şi intangibile toate a- 
vele ale trecutului. Inchizind istoria în 
beneliciul color ce so folosesc de drep- 
tul forţei, interzice revanșele si reven- 
dicările cele mai legitime. Razboiul 
e fecund lun nedreptăli, dar si lu rø- 
parații. In starea de râzhoi dreptul 
velai mai tare e totdeauna desehia, dar 
şi al celui mai slab. In stare de pa- 
ce eternă și dreptul celui mai ture și 
al celui mai slab rimin închise pen- 
tru totdeauna, Combatind și pe parti- 
zanii războiului, Faguet arată confuzia 
pe care o fae aceştia intre eul mai ta- 
re și cel mai bun. Pe cimpul de ba» 
talie un popor nu dă dovadă decit da 
virtuțile lui militare: curaj, prevedere, 
activitate, abnegaţie. Dar sint în viața 
unui popor şi alle activități demne de 
laudă caro n'an nici o utilitate mili- 
tară niri prin cele mai depărtate din 
rezultatele lor. Partizanii războiului 
mărlurisese singuri că de obicei pò- 
porul cel mai puțin inaintat in civili- 
zaļie lavinge pe cel mai inaintat, care 
din cauza aceasta e mai puţin râz= 
boinie. Aceasta e istoria Romanilor 
faţă de Greci şi a barbarilor faţă de 
Romani. 


E adevărat, rocunose ei, că dapă fio- 
cure din acesto mari victorii urmate 
de rizipirea unui imperiu, civilizaţia 
da tudărât pentru un timp uneori lung, 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


dar cu vremea ea se ridică iarăși, căci 
poporul învingător combinind civiliza- 
ţia lui elementară cu cea rafinată a 
poporului invins, crează o nonă civi- 
lizalie cu un nou caraeler. legresin- 
net mai mull apurentă decit reala e 
urmată de o reintegrare a civilizaţiei, 
Dar, ohiectează Faguet, faptul nu se 
conâirmă intoldeauna, Nu se ponte 
spune că Turcii an cladit o civilizaţie 
strălucită pe rninele celei bizantine. 
apoi e onre necesar ca aceste pa- 
lingenezii să se opereze prin trunsfu- 
ziune precedată'de o mare efuziune de 
singe? Pentru mersul progresului re- 
generările violente nu sint desigur nici 
legitime, niei necesare. Mişciri ca stoi- 
cizmul, ereștinizinul, reforma, dove- 
dese ei regenerările pacifica sint pa- 
sibile, Exista tutdeaunu în sînul deca- 
dențelor elemente regeuerăloare care 
se po! raspindi şi dezvolia printr'o in- 
vazie paşnic, Păstrind sau peezind 
caracterul său etnic, un popor se poate 
modifica fară ea războiul, acest teri- 
bil ueeident, sä intervină. Dar dact 
nu se poate dovedi că omenirea s'a 
dezvoltat numai prin războne şi jo- 
curi de forţe, e totuşi ceva insemnat, 
şi care nu poale fi trecut eu vodarea, 
faptul că de cele mai mulle ori evo- 
luţia omenirii s'a tăcut prin acest mij- 
loc. Acest fapt ne faca să ne puneam 
intrebarea, dacă războiul nu e nu mij- 
loe de selecție fericit sau nefericit, 
dar natural, necesar, mijluc prin care 
omenirea, dacă nu se nmeliorează dar 
iaainteazi în mersul ei vesnic, 

Faguet lasă această intrebare fără 
de răspuns, cnei ecl mai puternic ar- 
gument împotriva pacilizmului nu sint 
pentru dinsul teoriile cara legitimează 
războiul, ci existenla patriotizmaului. 
Acesta, e după vl, marele obstacol 
care se opune parificării generale, o 
pace durabilă ne putind coexista cu 
patriotisme energice şi pasionate. Şi 


dacă patriutizmul e recunoscut ca ce- 


va salular, răzhoiul e aproape justi- 
ficat, 
Analizind en multă fineţa patriotiz 
mul, Faguet îl consideră en fiind la 
origine o extenziune a sentimentului 
familial, eure sejtranslorma apoi intr'o 
concepție de utilitate şi într'e concep- 
ție estetica. Elementele car: au con- 
tribuit la intarirea sa, siat în primul 
rind: limba comună, apoi religia {desi 
religiile sint cosmopolite, bisericile 
sint naționale), moravurile strămaşeati, 
dragostea trecutului intreținula mai 
ales do studiul istoriei propriu zise 
apoi de acol al istoriei arbstice şi li- 
lerare, aversiunea Impotriva străinu- 
lui, «leătuită din multe sentimente di- 
verse, dintre care eol ma puternic e 
amintirea injuriilur primile. Razbolul 
contribue într'un grad impmnat la in- 
trirea patriotizmului, țăs ca Italia şi 
Germania au fost create prin război. 
Caracterul esenţial al patiiotizmului a 
ubnegația, renunțarea în folosul co- 
munităţii, sacrificiul existatei indivi- 
duale celei naţionale. E un idealizm 
inalt, o formă u instinetubi care im- 
Pinge pe om să-și pună h joe viața 
pentro a palen să trăiată, instinet 
care e poate, cum spunei Nietzsche, 
una din condiţiile esenţiab alo vieții 
omeneşti, Patriolizmul e ceva instabil 
şi poate uşor scădea ca fottä, fie pen- 
tru un timp, fè pentru totdeauna, 
Dacă elementele lai eseninle, senti- 
mentul de familie largit, solidaritatea 
in muncă si sfortâri, limba comuna 
nu pol dispărea niciodata, dle auxi- 
liare se pol sehimba sau ateua, Re- 
ligia poste fi părăsită, moravurile se 
pot schimba, studiul istoriei poate fi 
neglijat din cauze politice. Dar fac- 
torii eare contribue mai mult ju de- 
cădere senlimentului național sint 
slăbirea caracterelor, prea marea giijă 
pentru interesele materiale, deserra- 
jarea lesne contagioasă, Pentru teore- 
ticienii antipatriolizmului, patriotiziul 


RECENZII 137 


e un sentiment contra nulurii omo- 
pesti. Soriabilitalea naturală a omu- 
iwi nu-i naționalitatea ci solidarita- 
tea liberă.  Patriile sint obstacolul 
principal la realizarea egalităţii, care 
nu poate fi stabilită decit odată cu 
distrugerea lor. Unii socialişti ered cñ 
puiriile pot fi mai degrabă distruse de- 
cit socializmul stabilit pretutindeni, 
eå popoarele pot deveni mai ngor an- 
tipatriotice decit socialiste. Foguet ero- 
de că această teorie, e nouă. Filozofii 
din veacul al XVII erau indiferenți 
pentru ideis de patrie, dar nu ridica- 
se antipatriotizmul la rangul de ten- 
rie. Prima mapniføstaro a acestei ten- 
dinți o gäseşte intr’o poozio a lui La- 
martine din 1541, Marsilieza păcii, Azi, 
dnelrinele antipatriolice sint răspin- 
dite in Rusia de admiratorii Iui Tol- 
stoi, ṣi foarte raspindite In Franța do 
dizeipolii lui Hervé, penira care nu 
existi patrii ci numai clase. Ele au 
pătruns în păturile de sus, în burghe- 
zia care urâşte serviciul militar, intre 
muncitori, ale căror sindicate fac pe 
faţă profesia de antipatriotizm, intre 
institutori şi, cela ca e mai grav, după 
mărturisirea oficiali a lui Clémenceau, 
rhiar in armală, Dar pe cind în Franta 
patriolizmul seade, în celelalte țări se 
afirmă şi se întăreşte tot mai mult. 
Partidele cele mai inaintate se arată 
tot atit de patriote ea celelalte, Fa- 
guet vorbesto de Behel, care in con- 
gresul dela Stattgard, combāiind pe 
Hervé, Vaillant, Jaurès n spus ci con- 
diția primordială a dezvoltării sovializ- 
mulni rämine in fiecare țară indepen- 
dența şi sulonomin natiunii, Antipa» 
triotizmul e pentru un popor un semn 
de decadenţă, Civilizaţia, caşi dervul- 
tarea generală a omeniriii, sa face prin 
patrii distincte şi nu se va pulen face 
niciodata altfel Sforţarea pentru a 
desființa patriile nu poale reuși derit 
la distrugerea citorva, a acelor care 
sint deja epuizate, fără a face să ina- 
inteze eu un pus lumea spre unitatea 


dorită, cara nu poale să rămină decit 
o iluzie. Intre putriotizm și antipatrio- 
tizm exista, după Faguet, un sistem 
mixt, eumbinaţie de putriotizm ca u- 
manitarizm, în proportii diverse și 
greu de delarminat, Aceusta teorie o 
numeşte el patriotizmul internaţional, 
un patriotizm temperat de iubirea n- 
munităţii, şi o gâsaste suslinută cu di- 
ferite nuanțe de Jaurès, Aulard, La- 
visse, Naquet, 

Introducerea umanitarizmului si a 
internaționalizmului in patriotizm e, 
după dinsul, un dizolvant subtil çi pe- 
riculos, Patriotizmul adevārat nu poa- 
te f ca cel întermiționalist conditio- 
nat, subordonat, provizoriu, Ca și al- 
truizmal, el are un caraeter absolut. 
Cercetind mijloarele practico de pn- 
cificare, Faguet nu găseşte decit două : 
dezarmarea simultana şi inlovvirea räz- 
boiului prin arbitraj. Dezurmarea pre- 
zinta enorme dificultăți. Hotaririle lu- 
ale do tribunalul de arbitraj nu pot fi 
respectate deelt dacă èl dispune de o 
forță de constringere mai mare doelt 
acea a ţirilor reunite. Alttel tribuna- 
lul de arbitraj e inutil ca pacifizator 
şi nu poate fi decit col mult un mo- 
derator. De un folos mai mare pr fi 
poate o ligă a celor slabi, dar azi În 
Europa statele miei sint puțin unme- 
roase şi destul de răspindite. Pacills- 
mul, Inchee Faguet, e ceva himerie, iu- 
zia unor spirite care mau simipl reg- 
Jitătii, El mar pulea să triumfe decit 
dacă patriotizmul, acest sentiment e- 
tern, ar dispărea in acelas timp și la 
toate popoarele. Asupra popoarelor e 
nergico aceasta teorie nu poate aves 
nici o influenţă, dar ponte desigur grăbi 
peirea celor în decadenţa. E de darii 
ca toate să fefpatriote fară de mega- 
lomanie şi să nu se lese ademenito 
de teorii pacifice, „Adevhralul paci- 
fizm e încă patriotizmol. Caci ceia ce 
menține parea, In chip relativ, dar In 
singorul echip in care poata fi menti- 
nută, e defensiva energică care nu in- 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


vilă cucerirea să inainleze prin indi- 
ferenta sau nepăsure”. 

In acensta operă importantă Faguet 
a arătat, c'o incontestabilă forţă, marile 
obstacole upuse de starea de fapt a 
popoarelor realizarii păcii universale, 
Cu un mare talent a demonstrat legi- 
timitatea patriolizmului şi denunțat 
ca multă dreptate pericolul antimilita- 
risnului şi al derarmarii. Războiul nu 
e însă justifleat prin aceasta, Manites- 
tare inlerioară a impulsivilaţii ome- 
musti, oricit de nubilă i-ar îi cauza, răz- 
boial rămine desigur un mijloc primi- 
tiv de rezolvire a conflictelor internu- 
tionale, un mijloc care revoltă mai 
mult deett oricind conștiința morală a 
omenirii culte, Si din acest punct de 


conştiinţă : conştiinţa, prin urmare, 
n'are echivalent mecanic. 

Cu alte cuvinte, nu exista nici un 
studiu obioctiy ce ar permile să vons- 
talăm ducă un corp e conştient sau 
nu. „Dar, cu sint conștient; dece n'ar 
li conştienţi şi semenii mei”. „Admi- 
țină in ceilalţi oameni o conștiință u- 
naloagă cu a mea, in mod logie tro- 
buv să admit ceva analog in corpu- 
rile brute, Şi ceia ce intareste areaslă 
deducție e şi faptul, ca in dezvolta- 
rea embrioluogieă æ ființelor nu se 
constatā niei o modificare brusca, ce-ar 
denota apariția unei conştiinţi,.. „Sint 
condus a erede că exista în lumea 
brută „elemente de conștiința”, des- 
pre care ştiu numai atit, că, prin imij- 
vedere mai inalt, propaganda pacifiṣs- locul acestor elemente necunoscute, se 
tilor nu e poate ulit de inutilă, cum poate constitui o cvnşliinţa asemâna- 
eredo Faguet. Luptind pentru un no- toro cu a mea“, 
til ideal, adresindu-se senzibilitàții o- 
meneçli, ea o poate schimba eu vre- 
inea şi, avind un râsunel usupra ma- 
nitestarilur externe ale omenirii, poata 
deveni rodnică, cel puţin intrun inde- 
pârtat viitor. 


„Dar nu toate fenomenele ee se pe- 
trec in organismul meu sint inlovâra- 
gite de constiință”. So pune atunci in- 
trebarea ; Prin ce mijloc obiectiv s'ar 
putea constata, care sint fenomenele 
lasoțite de constiinta ? 

0. B. Chestiunea pare paradoxalt, odata 
ste ce Su rocunoscul maisus electiva me- 
Félix Le Dantec. Science et putință a „elementelor de conştiinţă”. 
Conscience, Paris, Flammarion, Totuşi, graţie comparalici ce putem 

A, Teoria rongtiinții eprifenemen, fare intre noi ingine şi semenii nog- 

In acest volum filozoful francez dez- tri, chestia prezinta o soluție obiec- 
voltā teoria congtiinți epifenomen și tiyä. Şi acol mijloc obieeliv il da le- 
sab lamina acestei teorii incearcă a- get depriuderii (habitude), al crei e- 
naliza congtiinții omeneşti, nuot din puwet de vedere şliinţifie 

Cum trebue inţeleasa această leo- este: Funcţia crează organul, cind a- 
rie? veu funcţie se repetă adeseori iden- 

Dezvoltarea ştiinţilor pozitive inte- ticä cu ea însăşi, Vom zice dar: Nu- 
meiuză afirmarea că Grice fenomen pa- mai fenoihenele, ce-s intovărăşite de 
tural sar pulea prevedea, deoarece e o variație, trozest conştiinia. Odată 
posibilă cunoaşterea ştiinţifică a can- construit definitiv organul unei func- 
diţiilor, în care ia naşte: acel feno- pioni, această funcţie e indeplinită in- 
men, S'ar putea prevedea, atunci, orice conştient, Iu alt limbaj, acelas lucru 
act al unui animal şi, în deducţiile ce s'ar exprima: Disunanţa, care contra- 
le-uş face spre acest siirşii, mag fine riază legăturile e un fenomen constient: 
samă de cunoştinţi san voinţa anima- stabilirea definitivă a unei consonanţe 
lului. Principiul conservării energiei face să dispară conştiinţa. 

e satisfăcut,  caşicum mar exista B. Ştiinţă şi conştiinţă. 


. 


Lin albii Săi 


RECENZII 139 


CESS RR a ai 


|. Cazul unei protozoai. Ji. Sa trecem la fiinţele superi- 
it acest criteriu, Fèlix oure. : 
pene iar: în studiul paralelis- Din punct de vedere zip 
malui intre subiectiv şi obieetiv, luind tim că, in producerea manifes ah ne 
ca punet de plecare o ființa unicelulara constiente, joacă rol de prima s 
Din pune! de vedere obiectiv, uni- suprafețele sensoriale, a vadne 
lalea acestei ființi se traduce prin le- tem sensibili la migeari e ex es 
păturile particulare din musa proto- și haar eei în pai a » portal ea 
ică, ligâluri ee asigura conti- atorită legă 4 
meta corali în timp şi gre- tre T exterioare şi trezirea 
iu, Din enmlinuitatea în timp a legā- co k i4 
rari ocna el asimilați, re- Ce raport este atunci nitel ce 
zulia din punet de vedere subiectiv cunoaştem astfel reggae za te si 
particularitatea numită memorie ele- fenomenul, care ete ol a t " 
mentură. Obiectiv, individul protoplaz- e pannia o a ot că sara 
strează urma luptelor ce a sus- foarte im i 
Ea Sain vibratiilor disonante, lar mare nici un sonz, căci peer pu 
memoria e epllenomenul subiectis co-  rioară a unut fenomen a ibon 
ralativ acestei urme obiective, există in afură de pu sr 
Mai departe. Un protozoar poale îi  fră cineva a acelui Aare % Pe 
influentat de o anumita radiaţie. Vom Aceste amintite, re 
putea atunci clasa radiațiile in doua imaginilor şi armat AA ie lia 
eulegorii; acele aclive pentru proto- a. lmagini. care petitie: 
zudrul considerat gi cole ce nu-l ine  dică emir gaste A oz = ja 
Nuenţează în funcţionarea lni. Aceste in protoplazma Aaa se za A 
două categorii vor forma respectiv corespondentå, a opava e 
speetrul vizibil şi invizibil ul speciei frază muzicală, z m a p meet 
studiate. Acelag lucru s'ar putea spune uo fonograf sub form Soarta 
in cazul unui agent chimic, nuoaså, Se preziotă urechii air, 
Să venim acum la reaeliunea din de „presiuni, diferite 35 Penit ca 
partea protozoarului provorată da ra-  registrată de urc i ya artier 
diații sau de substanțe chimiee. A- rio de presiuni determi creea 
ceste roacțiuni dim pumct de vedere auditiv o serie corespondentă de . 
mhiectiu simt supuse determinismului Nuxuri nervoase. tă at An a 
i mai riguros. Subiectiv, ele dauo trei fonomene co le ; 
Prut de Soliti şi iluzia libertății trei moduri diferite (ca rar 
absalote, Intocmai «a un rezonator, en prerii riera 
vibrind sub influența unui agent mai tie 
preti n'ar avea conștiință decit de Senzaţia va  dar ae r rag 
el insuşi; rezonatorul va avea atunci auditiv a ecuației serie ri s, zi 
constiinta de un fenomen ce Sfert: pegis s lucru pu 
intr” ce o extrem do intere- e bi) i 
A T ASAK ordine de idei, e cons- Vom numi imagine une: 
tatarea că epifenomenul de voinţă nu sab forma dè infuxuri creare epic 
o niriodatà in eontrazicere cu deler- serii do deformaţii suscepl : ta 
minismal obiectiv. Se intimpla, adica, fi reprezentute prin o mar sean cei 
că mmimalul vra totdeauna să facă subiectiva va fi soria de epi rep . 
toemai ce ar trebui să faen după le de conştiinţă ce ae aaa ap aaa 
pile delerminismului. siunea infuxurilur nervoase. Vo 


40 __ VIAȚA ROMINEASCA 


aceasta imagine în limp imagino da 
intăia specie, Imagini de u dowa spe- 
cle sint imaginile in spaţiu: eugos- 
tința spaţială a lumii rezultă din sin- 
eroniamul documentelor diverse so- 
site pria diferitele căi in centrele ner- 
voase, rezulia dar diu fanclionarea 
simultană a mai multor organe de sim- 
țuri, 

Organele vizuale sint desigur, eel 
puțin la om, cele mai perfeete, Știința 
are chiar de scop a reduce total ja 
măsurări făeute en ajulorul ochilor. 

b. Imitaţie, [mitația propriu zisă 

consistă in producera de cătra animal 
de acte sensibile Ia extarior şi plm 
nind cu alte gete, Ja eare a fosi mar. 
tor, Ce insamn aseminare intre un 
att observat de animal şi unul exe- 
entat de dinsul? Imitaţie perfectă, a- 
eria în care fenomenul reprodus e i- 
dentie eu cel imitat, e ua kieru ex- 
trem de rar, Se poate Spune că există 
aproape numai imitații prin traducere. 
In adevăr, cind executim un acl vare- 
care, simţim ca-l execnläm; adică se 
face în centrele noastre uarvoase o 
reprezentare, despre care nu ştim de- 
cit, că ca ne permite «a ştim roia ce 
facem, Pierre Bonnier a dat acestul 
simi numele de simțul atitudinilor 
seginentare. Un exemplu pentru lămu- 
rire, 

„Cine dia noi nu s'a amuzat a i- 
mita vran tie ridicul al unuia din 
prietinii noştri? Acel ce execută a- 
etasta contrafacere m'ara nevoe a se 
vedea In oglindă, Dacă sar vadea, de- 
sigur că în cele mai multe cazuri ar 
fi decepţionut, Si cu toate acestea sim- 
tul său al atitudinilor îi trimete o in- 
presie de gesturi, impresie eare e de 
acord in centrele sale nervoase cu a- 
miotirea gestului observat de multe 
ori la amicul său. Vom putea acuin 
defini imitaţia: Ea consista în un a= 
cord intre imagina percepută a unui 
fenomen exterior şi imagina. ve ne-o 
dă simțul atitudinilor, a gestului ce 


execulăm, Acest arord poafe fi cu to- 
tul subiectiv si sa nu se manifeste pan- 
trn un observator străin, Imitaţia se 
reduce, aşa dur, la o tradurerece n'are 
valoare iimitativă doeit pentru anima- 
lul ca execută traducerea. Simţul ati- 
tudinilor functioneaza dela inceput, 
dela observarea fenomenului de imj- 
tat. De aceia animalul poate provede, 
cind execută o mişcare, care va fi re- 
zultatul acolei migeari considerati nu- 
mai ca o variatie a atitudinilor seg- 
mentare, 

Po lingă imilnţia pga definita inter- 
vine o eomplienție, enreeția actelor 
executate, datorita aprecierii prin ar- 
ganele simturilor a rezultatului exte- 
riorizal ul activitații noastre, A invâța 
un meșteșug inamnă a face educaţia 
simțului atitudinilor relativ Ja acel 
meșteșug. Aşa că ajungem, pentru un 
ae! cu care sintem obişnuiţi, să pre- 
vedem cein co avem să facom. 

Rezulta din cele spuse asupra fmi- 
laţiei că toate netele noastre sint i- 
mitaţii, 

Organul nostru de imitație cel mai 
perfect esto organul voenl, Nu putem 
reproduce prin voce toate sunetele «a 
lo anzim, din cauza diforenții dintre 
urechea noastra şi laringe, Arvest fapt 
arată că imitaţia obieeliva, cea mai 
perfectă ce-a polem realiza, e tot n 
traducere. 

Organul nostru vocal e snsceptibil 
de o funcţiouure intelectuala foarte 
prelungită ; de uceia a fost vtilizat 
pentru constituirea vorbirii, A gindi 
insamnă a povesti în imagini vocale 
tot ceia 'fo se petrece in nui, 

e, Ştiinţă gi morală. 

Ştiinţa nu ne poale dicta datoria 
noastra, căci idein unei datorii, Ja 
care le poţi după voinţă supune sau 
nu, nu este o idee ştiințilică, Dar, o- 
mul este ceia re este și nu ceia cear 
fi fost, dacă știința ar f oxistat in tot- 
deauna : şi aşa cum esto omul astäzi, 
el are dorința do a träl si de a fi fericit. 


" dijiile sale; omul işi iubeşte princi- 


RECENZII iet 


-Şi findeă ştiinţa nu m'a inväjatee fre le socialisme. Puris, Ollendorff, 
reguli sociologice sä urmez, urmează 1908. 
de ulei să cer celor asupriti să aştepte Autorul vreu să trateze despre ori- 
până ve se vor găsi norme sigure, şi gina şi dezvoltarea „Confederaţiei ge- 
si sufere in pace până alunei? Acolo nerale a muncii“, insă cu loule că 
uade giința tace, empirismul îşi trateaza despre una dia formele cele 
reia drepturile, cel puţin provizor; şi mai uriaşe de luptă ale proletariatu- 
cred în „thineiuna socială nacesară ea lni francez, şi care are o importanță 
sii existe o societate", de care vor- socială densebită, autorul o destul de 
hezte Vigny. nepregătit in materie de leorie. Nu are 
„De altfel, ceia ce eo mineinnă multe idei generale și cunoștințile 
pentru mine, e ua 2devär penleu a- salensupra socializmului na sint nora 
proupe toți ceilalți oameni, Ştiinţa nu-i din izvoarele da teorie fundamentale. 
au da periculoasă, dupa cum pare, Prnbabil că Mermeix cunoaste eA 
Hindeă omul e logat pren mult de tra-  tivismul mai mult din serierile lui 
Jules Gnesde, deoarece crape e: 
iile şi la atribue o valoare absolută, tuia revine foarte des, cind unto 
i di da aceia li se supune în mod  cestei cărți se referă la unele opta 
efectiv; nu te puli supune en uşu- din teoria marxistă. Cu toate că bei 
rinja maor legi, ce le gtii că-s alese diocri ta valoare teoratiei, ogor e 
prin simplă convenție, ceasiă operă e interesantă, nec i-a 
„mul are dar *robuință de prin-  telu ce lo expune, mai ales pentru să 
eipil pentru a avţiuna ; Îi trebue A pă a eee e dea cunouş 
inj in justiție, fe în patrie, Ae  impreju d . 
pa pie ani Ya avon u- Ca pildo tipice că autorul nu abs > 
Miitele, dacă ne va decide a acţiona molt familiarizat cu gre prese n: 
fără sovălre în diversele imprejarări sint definițiile pa sedh: o i 
ale vieţii noastre, priveşte enpitulul const panee 
„Din nenorocire, oamenii n'au toţi variabil, in accepțiunea că prea 
acelaş eredinţă ; şi, pastru eredința nele socialiste, Mermeix cre 5 a 
inz, ei se lupta, E fára mdolală jm-  loacele de producție, ee p pa 
posibil ca oamenii să se 'ațeleagă şi. mele generic de capital yeva osn 
“A primească o credința unică. Şi desemnate sub acest nume pesto e 
dacă știința, arâtinil zădărnieiu ere- dia pricini că eee capi 5 as = 
dinților, va deride Pe, woa w unei he ; = șa er. e . praja 
triliasch ia e nu le va lua m 3 r $ 
area timp A aane lor rațiune dea Tur in co priveşte a Si ocara 
trai? lui variabil, mina de ueru ponr ca 
„Pentru a fi intelept, ar trebui säte cest nume, „deoarece nu-i cp is A 
resemnezi la o minciună continuă; să zane oii et ina nevoa A 
erezi orbeste fn principiile tale eon- (pag. b 3 : 
dusatoare, cind A Ë nscesar nentru a eee ag praga e cra 
arționa ; şi să facă spei la ştiinţa, che poartă a paine 
enya pea aa hey] keresd mare, derit aceia, 
js pe caro ele o pierd în procesul de pro- 


- 
Mermeix. m Syndicalisme con- ductie, adien espitalul constant trece 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


in produs fără nici o modificare de 
valoare, pe cind enpilalul variabil, — 
munca—, produce o valoare mai mare 
deci! e costul de întreținore, adică sa- 
larul. 

Apoi Mermeix, eu tontă buna vointa, 
ce o are de a părea impariial, lasă 
si se străvadă prin modul de a se 
exprima, tendinţile lui de vrăjmâșie 
pentru socialism, De-alminteri acest 
fapt nici nu poate fi socotit en o vină, 
căci expunerea unor idei de organi- 
zare socială niciodată nu poale fi ex- 
pusa eu o indiferență da înregistrator 
mecunie, căci lucrurile expuse se leagă 
eu nenumârale sentimente tainice, nâs- 
cute din canza legăturilor sociale, in 
care trăeşte omul. In expunerea idei- 
lor ta privese legaturile între oameni, 
se oglindește în mod inconștieul inm- 
suşi sufletul expunătorului, eu toate 
năzuințile lni. 

In sinul a numeroase sindicate fran- 
etze, caro multă vreme stäluse sub 
tutela socialiștilor guesdişti, san in- 
filtrat cu vremea, zice Mermeix, ten- 
dinți anarhiste. Anarhiştii s-au in- 
tradus şi ei în sindicate invocind in- 
tre altele chiar autoritatea euavinlelor 
lui K. Marx, că „emanciparea prole- 
tarilor trebue să fie opera proleta- 
rilor insişi”... Insă față de socialiști, 
care spun că trebue să sa pună mina 
pe puterile statului, pentru emaneipa- 
rea pruletarialului, anarhiştii sustin 
ci proletariatul trebue sa facă nbs- 
tracţie de stat. părăsind lupta politică 
si mențininindu-se numai pe terenul 
luptei economice. Anarhiştii, propovă- 
duind între muncitori că statul în 
sino esle o excreseență parazitară, eu 
care muncilorimea nu trebue să aibă 
de-a face, devenir o primejdie pen- 
tru acțiunea parlamentari socialistă, 
chei „umeste o opoziţie capitală intre 
partidul socialist, care urmäreste trans- 
formarea socială prin actiunea parla- 
mentarä și cucerirea puleritor publice, 


gi între sindicalistii libertari, anti-par- 
iamentari hotāriļi „decişi să suprime 
acest organizm social, Statul” (Diseur- 
sul lui Koufer în congresul din Amiens 
1906), 

Mermeix dă la lumină fapte intere- 
sante asupra modului cum s-a ajuns 
la vonstituirea „Confederației gene- 
rale a muncii“, 

In prima jumatate a secolului XIX 
in perioada huolică a marii industrii, 
eind clasele muncitoare fuseseră atuse 
intr-o mare nesiguranță a lraiului de 
tonte zilele, din cauza unei dezordo- 
nate anarhii in producere, această 
stare deteslabila a fost şi mai mult 
inrântațătă prin faptul că muncitorii 
nu aveau dreplul să se coalizeze. Le- 
gea Le Chapelier din 1781 şi unele 
dispoziții din codul penal oprean aso- 
ciațiile, în special pe cele da munci- 
tori. O lege din 1834 şi malte dispo- 
ziții regninmentare inlăreau aveastā 
pulverizare a puterilor proletariatului, 

Cătră sfirșitul imperiului II-lea, prin 
măsuri diferite se primise alcătuirea 
asociațiilor muncitorești și în 1969 s-a 
ereut chiar „Camera federală a sneie= 
tâţilor de muncitori din Paris*. Co- 
lcelivismul începu să se introducă în 
aceste asociații abia pe ln 1876 și mai 
puţiu la Paris decit in Provincie. Le- 
gea lui Waldack-Rousseuu din 18334 
asupra sindicatelor, recunoscindnu-le fi- 
ința legală, ele se inmulțiră cu repe- 
zeciune, Însă, in sinul lor, socialismul 
marxist, Guesdismul, Isi eneeri multi 
partizani. In intenţia Guesdismului era 
de a se subordona migrarea sindicn= 
listă nf folosul activitații politice n 
partidului muncitoresc (parti ouvrier). 
Sub inspirația ucesini partid s-a for- 
mat o asociație de sindicate, udică 
„Federaţia sindivalelor sia grupărilor 
corporative muncitoreşti din Fran“, 
insă mişcarea propriu zisă de orga- 

pizaro eronamică fu pâracita de eătra 
socialişti, și lâsală pe planul al doi- 


RECENZII 143 


lea, incit menirea sindicatelor, sub 
tutela guesdiştilor, fn stingheritaă. 

Legea lni Waldeek-Ronsseau din 1954 

mai făcu insă cu putinţă şi crearea 
unor instituții, numite „Bursele mun- 
eii", cara servesc ca mijlocitoare in- 
tre patronii earo cauld muncitori și 
muneitorii care caută de lucru, —re 
gulind oferta și cererea de brațe mium- 
citoare. Bursa muncii din Paris, prima 
creata In Franța, căzu în mina diferi- 
telor grupări socialiste, antiguesdiste 
insă, din cauză că marxismul era pu- 
țin răspindit între proletarii Parisului. 
Diferitele burse create în toate păr- 
tele Franței an format „Pederalia bur- 
selor*, 

Pâna in 159% Guesdismul avea o 
influenti destul de mare asupra sin- 
dicatelor, însă în acest an cireums 
tanța fatale au voit cu şi Guesdiştii şi 
„Poderaţia burselor”, compusă mai 
mult din elemente antigueadiste, pro- 
fund revoluţionare, să ţină congres la 
Nantes. În mai multe rinduri se agi- 
tase chiar în siml sindicatelor goes- 
„liste ideia grevei generale, însă fară 
mult răsunet, din cauză că socialiștii 
marxisti, eonducntorii mişearii, o res- 
pingeau ca fiind utopică, Nu e vorba, 
că dintre înşişi intelectualii purtidului 
muneitorilor, unia erau apărălori ai 
grevei generale, cum era Briand, (A- 
ewm, mutantur tempora, propovrădui- 
tor al ordinei la congresele înstilulo- 
rilor din Franţa), 

Ideia grevei generale, desi era la- 
tentă în sinul sindicatelor guesdiste, 
din canză că era combätutā de condu- 
eñtori exista însă pe vremea, cind 
s-t fent congresul din Nantes în 1895, 
in acelaş limp cu congresul federației 
burselor muncii. 

Sub imboldul socialismului revolu- 
ţionur, care admitea ca mijloc de luptă 
grova generală, şi care stapinea fede- 
rajia burselor, ideia latentă în sindi- 
catele guesdiste irbuoni şi tu, focul as- 


cuns sub cenuşă se aprinse. Pe tema 
grevei generale, in congresul dela 
Nantes, s-a făcut ruptura Intre majo- 
ritatea sindicatelor, incorporate în par- 
tidal muncitorilor şi tracțiunea poli- 
tică, partidul parlamentar propriu zis. 
In i595 aceste sindicate, care se dus- 
facnseră de sub conducerea gveadistă, 
formari la Limoges „Confederaţia ge- 
nerală a muneii”, 

Sindicaliştii, reprezentați prin această 
confederație, și „Confederaţia burse- 
lor“ multa vreme stâtură in izolare, 
şi în acest răstimp influența asociații- 
lor proletariatului nu avu mare rău: 
net asupra vieții publice, din cuuză ri 
nu erau concentrute toate puterile in- 
tr-o organizare generali. În 1902 din 
aceste două grupări so niiseu acluula 
„Confederație generală a munrii*, chei 
„cunfedarația burselor” se conlopi în 
cealaltă grupare a sindicatelor, Însă 
poun grupare, sau mai bine zis comi- 
totul ei exerutiv, n fost eneerită de cà- 
tre anarhiști, şi prin dispretul pe cn- 
re-l au aceştiu pentru activitatea po- 
litieă şi pentru decirinnile majorita- 
ţilor, amenință eu ruina sprijinul pe 
care socializmu] îl are în clasa mun- 
eitorilor, ca reprezentant al ei în viața 
politica. 

Un exemplu lipie de modul cum pri- 
vese anarhiştii, care şi-au incorporat 
„Confederaţia generală a muncii“, par- 
tidele politice, lară să eruţe nici mä- 
car partidul sorialist, ni-l ofera con- 
grosul din Amiens 1000: 

„Considerind că toate partidele po- 
litice, chiar partidul socialist unilieat, 
nu sint inminte de toate decit gru- 
päri da opiniuni avind un scop pri- 
mordial, eela de a alege membri in 
Parlament, că îm aceste grupări de 
afinități, lapto de clasă, baza fundu- 
mentală a sindicalizmului reroluţi- 
onar, se găseste nimicită prin fup- 
tul eă patroni milionari şi proletari 
infometati se găsese împreună z.i- 


144 VIATA ROMINEASCA 


„Congresul, văzind articolele funda- 
mentale ale confederaliunii generale 
a muncii şi neutralitatea politiet, pe 
cara trebue s-o conserva orice sindi- 
cul confederat, se pronunță cnlegorie 
inpotriva oricârei aproprieri sau ra- 
porturi, oricare ar fi ele intre confe- 
derație şi un partid politie oarecare” 
(pax. 208 —209), 

Intr-o alta parta Marmeix arată care 
este organizarea confederației geno- 
rale a muncii; 

„Cum arată d, Pougut,. organiza- 
rea confederulă este o serie de cercuri 
concentrice, suprapuse, La bazi e ma- 
rea cireonferență, unde migună sindi- 
catele. Ele se grupează intr-o masă 
mai deasă, în cireouferenta mai pulin 
dezvoltata a uniunelor sindicale sau 
„Federaţiuni de industrie”, Deasupra, 
după ce s-a mai restrins incă cereul, 
apar Bursele muncii, pe lingă care fe- 
deraţiunile trebue să se afilieze în mod 
obligutoria, 

„Mai sus Incă, în cealru, iată comi- 
tetul confederal, al cărui sediu e la 
Paris şi ¢are se reuneste din trei in 
trei luni; în fine Biuroul confederal, 
condensează în sine puterile comite 
tului confederal“ (pag. 193). 


Cu teata influența mare exercitată de 
„Confederaţia generală a munrii“, ea 
nu reprezintă decit o mică parte din 
muncitorimea Franței. Dintr-o sumă 
de 5,000,000 muncitori din Franța, nu 
mai 856,00 sint sindicatți în diferite 
orgunizalii ; iur din totalul lucrători» 
lor sindicali, sub egida confederației 
generale a muncii no se adâpostese 
decit 203.273, adică numai 50/4 din to- 
talul muncitorilor franeeji ! 

Pe lingă sindiealiszmul englez şi ger- 
mau, confederatia muncii din Franta 
e un pigmeu, insă... condus de anar- 
hişti. 

Mermeix are dreplate, cind spune 
că prarhistii un avut un rol la eres- 
rea sindicalisinuiui ; dar ciod confundă 
sindicalismul cu anurbisanul, el dä do- 
vadă de nepricapere, pentracă sindira- 
liştii nu se ridica In potriva statului, 
ci prolind că ci fiind marea mulțime 
a poporului francez, organizarea lor, 
cind va f destul de puternică, va în- 
toeui statul „burgbez*.. Cu alte cu= 
vinle, ei crează pe 'ncetul alt stat, care 

să den la o parte, la un momenl, pe 
acel actual, al „clasei burgheze“ 


LX. 


Revista Revistelor 


m 


Tndrumaren,—Nu, l, Aprilie 1005, 
Taşi, 

Incă o revistă la laşi! 

Pehtru a justifiea apariţia ei, direc- 
țin ne spune în articolul-prugram, 
„Seopul nostru”, din fruntea revistei : 


„ Noi, pe lingă literatura şi ştiinţă, 
vrem mal ales să facem politica, Sint 
la voi, ce-i drept, multe, poata prea 
multe, reviste; dar care să faet po'i- 
tiea, puține, şi încă şiacule fac poll- 
tieñ mai mult în mod secundar. 

„Aşa dar pentru euviatul de-a inil- 
ţa politicu ne manifestim prin revis- 
ta ; și ne manifestim prin revistă a par- 
te prntru euvinlul, că avem da expus 
şi unele idei, care m'ar cadra, precum 
e lesne de înțeles, cù nie celorlalte 
revinte. Ca membri ai partidului con- 
servator-democrat, urmenză fireşte să 
desfâşurăm vederile directive ale a- 
cestui partid, ca deosebire acele care 
trebue să-l caracterizeze şi să-l Iutā- 
renască”... 


Asa dar: revistă de partid L.. „Lite: 
ratură şi ştiinţa“ de partid... 

Noi, cei dela „Viaţa Rominească”, 
cari din capul locului am declarat. că 
înțelegem u reprezinta m viața nons- 
tra înteleetuală o anume concepție te- 
oretică, n'am avea, vădit, nimie de zis, 
dacă celelalte curente de idei din lu- 
mea noastră intelectuală s'ar grupa 


pentru a da o expresiune literară ida- 
ilor lor într'o anumită revistă, 

Literatura şi ştiinţa sint doar eim- 
pal propriu de” manifestare a tatucor 
roneepțiunilor asupra lumii și vieţii, 
a tuturor curentelor de idei şi senti- 
mente. 

Şi intrucit artiştii an intotdeaunu 
n personulitate proprie, un fel de a fi, 
de a reactiona, prin care se manifes- 
teazā ideile, sentimentelo lor, toata 
conceptia lor asupra lomii şi a vieții, 
—ceea eo am numit tendințele lor.— 
tòtdcauna am osţinnt, de pildă, că 
arta poate avea tendiuţi poporaniste 
sau naționaliste, precum poate avea 
tendiuţi de conservaţiune socială, tens 
diaji revoluţionare sau renrționare, 
tendinţi optimiste, pesimiste, morale 
sau imorale, ete. ele, 

Gruparea dar a reprezentanților di- 
foritelor curente literare şi ştiinţifi- 
ce e nu numai fireasca şi legitima, 
dar chiar necesari. 

Ast-fel numai ele vor putea servi 
Ja luminarea, la educaţiunea intelec- 
tuala a unei societăţi, prin opozițiunea 
vie şi constantă a diferitelor punrte 
de vedere. 

Dar partidele politice se intocmesc 
in vederea unui program practic de 
luptă şi sint conduse de considrrațiuni 
de tactică, de interesele momentului, 
presupun o ierarhie, o disciplina de 
costa 10 


140 VIAŢA ROMINEASCA 
140 VIAŢA ROMISEASCA 


———————— 


Cit de mult toate acestea mărginose E destul să arunce cine-vu ochii a- 
libertatea de acțiune şi de apreciare, supra listei colaboratorilor noştri. pre- 
uşor se poate vedea din presa noas- cum şi sâ-şi aducă aminte că pe a- 
tră de partid, ceste pagini, eu depliaa libertate, am 

Ce rost poale dar avea o revistă de pului sa luăm o atitudine şi să ue 
Partid, dacă nu de a crea, în forma spunem cuvintul asupra seriorilor, da- 
unei publicaţiuni lunare, o altă varie- torite diferitelor personaje din cele mai 
tate a presei de partia? însemnate, chiar şefi de partide, fină 

Am spas, de pilda, ca arta poate a- distinctie de partid. 
vea tendiuţi de eonservațiuue socială, — Deci nu inţelegem a „faro poliliea* 
dar poate ea avea tendinţi.. takiste in sensul Indrumării, şi nu putem sa- 
sau curpiste P.. luta aceasid incereare de a introduce 

Nu e ridicol? politicianismul pana şi în publicațiu- 

Reprezintă oare oamenii, ce au lup mile literare, 
tat o viaţa intreaga sub acelaşi steag, 
altă concepţie asupra Tumii, ult sistem Convorbiri literare, (Mart 1908), 

de idei, prin faptul ca din considera- Cele spuse maj sus relativ la „In- 
tiani de tactica, sau sub presiunea im- drumarea”, se pot ilustra de minune 
projurărilor trecatoare, s'an despărţit prin evoluţia pe care o sufere sub ochii 
in două fracțiuni ale partidului con- uoziri bălrina revista „Convorbiri li. 
servator, şi cari, de sigur, cu vremea  terare“, Nici o dată n'am luat în se- 
din nou vor „fuziona“ ? rioa mimica ei disprețuitoare Ja adre- 
Deşi confrații dela „Indrumarea* ne sa „amestecului politicii in literatură“, 
vlasează şi pe noi latre revistele cea- Priu urmare am putea numai să 3a- 
ri „tae politiea*, sint siliți însă să re- lutam cu plăcere holârirea direrțiunii 
cunoască că: „Viaja Românească în acestei reviste de a arbora insfirgit 
politica reprezinta o anumită şcoala, frane şi deschis steagul conceptinnii 
scoala poporanistă, odinioară risd pi- consercatoare, Aceasta nu poate decit 
nä la un ponel şi social-demoerată folosi diseuțiuuii serioase şi contribui 
(?12...), neidentificată încă cu gowl la arimaren adevarului, ce nu poate 
liberală”. rezulta —nu-i aşa ?—deeit din „ciocni 
Dar „şroala paporanista* nu ropre- réa ideilor“, 
ziută un partid polilie: în cadrul a- Din nenorocire „Convorbirile litern- 
testei largi conerpţiuui, pol colubura, re" păşese mai departe, și manifes- 
şi colaborează de fapt, loţi onmenii  lează tendiuța de a se tranuslorma in- 
iubitori da ţară şi da neam, pâtrunşi run organ de partid, in stilul „În- 
de spiritul modern şi democratic, —in-  drumârii“, aviniindu-se în plin politi- 
diferent daca fac sau nu politica, sau  cianism, 
in ce partid o fac, dupa considerați- Coneepţiunea conservatoare, pură, 
uni de tactică sau de conveniențe per- fară nuanţa de polilicianism, o repre- 
sonale zintă, de pilda, ia No. din Martie, ar- 
Nu ne-am identificat en „şeoala* li-  ticolal „Demagogle criminală“ ul 
berală, Bind-că nu voim să ne iden- d-lui Aurel C. Popovici, a carul in- 
tiicam, și credem, că o revistă nici semnată operà „Gross Oesterreich” o 
nu âre dreplul şi niei nu poate să sè apreciam foarte mult: 
„ideulifice” cu vre-un partid politie, Asupra concepljunii conservaloare, 
fara să cada iu păculul politicianiamu- in forma specificà pe care ea o tm- 
lui, spre marea pagubă a „literaturii braca la d. Aurel Popovici, vom re 
şi a ştiiații“, veni mai jos, cind vom vorbi despre 


REVISTA REVISTELOR 147 


„Sămănătorul“, ee apare acum sub di- fè moi. Noi ca naţiune“... („C L.*, No. 
1905, p. 
recția politică a d-sale. 3, „p. 306). ` 
rea nu impârtăşim aceasta cun- apar jater tn Te > Poze 
iune, dar acum voim să relevăm nu, dreñ vom läsa la o aetra 
i Ai de publicist ale  gruonțele şi exeursiunile sale în -e 
A-lmi Aurel C. Popovici, enra ne-au rele inalte“, unde d'sa nu prea se sim 
iv din te acasă? 
E PENTE Inceputurile de gindire eritică trebu- 
5 Articolul „Demagogie criminală“ e ese îneurajata, luminate, Roi Ran 
atae vehement Impotriva d-lui Oet. nu reprimate cu brutalitate (mai a 
tea pe care dsa nil zmgră- vind sinceritatea e msi presus ha - 
vesle va 1 anarhist“, „socialist“, „re- ee indoială). Aşa inţelezem nai ros- 
voluţionar“, „partizan al Imi K. Marx tul unei polemici adevărate. fata eri 
gi ceilalţi tovarăși“ (d, Oct, Tăzlăua- tică pe e eu putinţă doar n pro- 
trebuit «å sim-  pâşire l 
erei praz ate E vestului”. Si în orice enz, i R S astra 
i . - rāşt: : = 
denunta moi ca acestea „K. Marx cu tova 
poeme ni aia convins, că d, Tazliuanu nu bula 
I Artiealul „Douii culturi”, ear» a pro- eoaștiință nici măcar cntirea vre= 
vacat areste ataruri, enprinde. desi- scrieri de pri "R 
gur, multe naivități ṣi sfrmðri neno- Apropos da ; zu a 
rocite şi d. Tăziânann ajunge la con- Pentru  prneodeurile „pn ao 
eluzii ; greşite, nejustificata chiar de d-lui Avrel C. a re e age a 
x tat la  racteristie, cum d-sa traleuzi, s 
premisele d-sale, enm am ară A Acne rte A. RAN AIA 
„aa, în ori-en eaz, dă dos bine zis maltratează, 
a gain aer: sinceritate, ca- nie cugatător (de alt-fel at Se aN 
ra ar merita ut tratament, şi spune, şi chiar de ar fi m "a asd 
eite-odata, chiar unele adevăruri ce rento aa vehemenţele reviste 
trebu ase. minegti), $ 
ry tata Grabi şi carturari sint de- Sintem atit de obosiţi de erp ie 
osebiri de cultura și divergente de in- talităţile şi lipsa de orice jeni a A i 
terese (la armonizarea ckrora orien sai noustre zilnice (a celei e po k 
patriot, în vederea succesului luptei ca şi a celei „independente ceea era 
ionale din Ungaria, e dator să tin- putem trece cu vederea acea ea 
Pr i deci e dator să-şi dee seamă eare dè i trans porta aceleaşi pracl = 
de de) e mo fapt material, ps care învechite și în stera, în ie n gor 
cele atei brutale vehemenţe de lim- cre pa ma bagay ii 
«le noastre : 
gi Încerc îi C Popaviei è silit Lui K. Marx distinsul redactor poli- 
sà jorutoasri : „E perfect adevărat ea tie al „Sămânătorului” nu-i ceară 
cultura noastră dela oraş a pierdut te nici o valoare, şi-i arunca i z 
mule puncta de contact cu viața Imi mai mare dezinvoltură epitetele de 
(a ţăranului). Ca en trebue dezvoltată plegistor sau de şarlatan, ete, zii 
în armonie cu lot ce e frumos şi bun Seriitorul aeestor rtoduri nu este și 
și euraeteriatie în viata Wranilor. Căci n'a fost nici odata „marxist“, rev: AR 
numai păstrind tot ce se poate pastra acele vremuri, cind doctrina mos pei 
din ea, eulinra noastră pnate deveni nu trecea DN Apus prin criza 
jonală (deci trebue incă să devi- astăzi, ir 
pri i o cae dn MiS Prin urmare, daca d. Popovici s'ar 


MR VIAŢA: ROMNEASCA 


fi mărginit sa afirme, că un partid so- 
cisl-democeratie n'ere nici un rost in 
Ruminia, am fi perfect de acord, Acest 
lucru Va ahrmat de altfel şi d. C Ste 
ra pe paginile revistei noastre, 

Cà astazi doclrina social-lemaeruli- 
că, ehiar in Apus. ou mai corespunde 
stării sliiaţii şi a pindirii moderne ? 
De neord. 

Ca nu ne putem permite loxul unei 
politice revaduționare ; ră orice Romin 
trebue să țină seamă de misiunea ca 
o are statul nostru ln imprejurarile ue 
luale ale vieţii noastre. nationale, și 
deci orire acțiune revoluționară, ce 
sapă acest stal din temelia şi-i mirgu- 
reuză. pulerila, trebue cu energie re- 
probita ? larăşi, de acord! 

Toate, acestea deasemenea au fost 
spuse şi de d. C. Stere. 

Dar ce nevoe este, pentru areasla, 
de a nega valoarea ştiinţifică a lui K. 
Murx. eu toale gregelile lui, pe care 
nu noi la vom lagadui ? 

Vuiu reproduce aici in aceasta pri- 
vinţă un pusagiu din acelaşi W. Som- 
bari, pe cure, eu drept cuvint, îl ci- 
!euză şi d. Popoviri, spre a dovedi 
„ultragiile” ce a adus vremea doctri- 
nei marxiste: 


„Ceea ce a indreptățit pe K, Marx, 
spune pruleseorul din Berlin.—să sa 
uree până la primul rang intve soei- 
ologiii veacului XIX (den ersten Rang 
unter den Sorialphilosophen des neun- 
zehnten Jabrboaderts zu erklimmea ; 
~in  ennferinin sa editalà de rătre 
„sucivlatea etica“ pentru prima oară 
in Berna în 1897, din care s'a desvul- 
tat, serieren citata, Sombart îl numeş- 
le pa K, Marx si mai entegorie: col mai 
mare social-filasaf al vremii noastre), 
şi alături de Hegd gi Dorwin så aibă 
cea mai mare înrturive asupra idei- 
lor timpului nostru, a fost faptul, ea 
el a wil impreună vunoştiaţa velei 
mai inalte forme a filosofiei istoriei 


din vremea lui eu cunoştinţa celei 


mai inalte forme a vieţii sociale din 
area epucă”, ete. (W, Sombast, = So- 
zi+lismus mud soziale Bwr gung”, 
1908, p, 59). 


Dar protesorul Sombart, dasi in 
niei un caz un poate fi socotit ea mar- 
xist*, poale fi banuit pentru „simpatii 
socialiste“. 

lată Insă părerea unui savant ca 
Gustav Sehmoller (citez după digia 
fruneeză : „Prineipes d'iconomie poli- 
tique", 5 vol, 1903—1908), care nu 
numai o un conservator, dar nre şi o 
tinctura do- antisemetismi (ef. Op, eit. 
vol I, p. 370): si, deci, nu poate avea 
nici o simpatie personală peniru K. 
Marx.—dar să vedeţi cit de obiectiv il 
judeca : 


-K. Marx întrece pe toţi din parti- 
dul său prin impelunzilata, prin forța 
de voință in servieiul revoluțiunii prin 
seriozitate şi prin adincimea gândirii, 
prin sentimentele de oră impotriva tu- 
toror puterilor stabilite... Tahlonl des- 
voltării teenice şi soriale a marii in- 
dustrii engleze dela 1750—1850, seria 
într'an stil lapidar de aenzator plin 
de ură, rămâne totuşi un cap de operă, 
eu tnată parţialitalea Ini. Intemsiarea 
materialismului economic.. a fost o 
protestuliune legitimă impotriva enn- 
ceptiupii idealiste a datoriei, şi deci un 
merit; ro tnate cA Marx, pi mai ales 
succesorii shi, prea nu aXagurat ceea ca 
este just in neeste idei... Chiar sistemul 
su de economie politică, delrina lui 
de mus- naloare, expunerea 44 n pro- 
ducțiunii eapitaliste sint prinaan) samd 
mare cugebitar abstract, plin de pä- 
trøndere și de inteligență bogată, E 
ugur de n desparti de acest sistem 
imprecnţiunile socialiste“ ete. (Op. eit 
vol I, p. 234—235, passim). 


Şi Jo altă parle, vorbind sle m igea = 
rea muncitorilor, Sehmoller spune, că 
ea ar fi putut aven o alta indrumare : 


REVISTA  REVISTELOR 149 


„ducă doi oameni în adecăr mari 
(vraiment grands), Lassalle ṣi Marx, 
mwar fi Impius-n cu pasiune pp cales 
eo a apucat-o"... (Op. cit. vol, V, p, 179). 


Şi mai departe, insirind pe urmaşii 
lui Marx, intre cari şi pe K. Kaut=ky 
şi Ed. Bernstein, Sohmoller afirmă : 


„Toţi acegtin, läsind la o parle pa- 
sinmea lor de partid, dovedear un tas 
lent științific real: ca ai în revista lor 
{Nene Zeit, dela 1889), se pănear ln ei 
mulle lucruri excelenta dim punctul da 
redere științific”... (ibid. val. Lp. 937), 


Ca un aderhrul om de știința, ru 
multă- obiectivitate, Sehmaller ne a- 
rati, că mulle din greşelile lui Marx 
se dalorese starii gliinții din vremea 
Ivi (CE. vol. I, p. 101, 102 10A, vol: V, 
p. 180. 343. 463, ele. ete) 

Ca Marx a ntilizat teoriile lui Ri- 
rardo? Dar vina on are predecesori, 
a căror muncă e o condiliune a ori-eñrei 
insintări ? 

Ca astazi vremea a däršmal mulle 
din teoriile lui? 

Dar mul! rămine astăzi și din dar- 
vinismul primitiv, enm se datoregte 
ini Darwin personal. și mai ales re 
rămine din filosofia istoriei lui Hegel ? 

Totuşi, Sombari, en drep! cuvint, a 
pulut să afirme ca Darwin și Hegel 
(alături de Marx) au avnt cea mai mare 
înrinriro asupra gindirii moderne, Și 
desigur, orielta  „ultravii“ W-ar aduce 
vremea, vi, ra si K. Marx, vor ocupa 
un loc de onoare In fstoria culturii 
noastre, ca şi în istoria vieţii sociale, 

Inţeleg dar să eriticiim doctrina Îmi 
Marx, şi sîntem chiar datori să o rri- 
licăim, să-i eluridam greşelile. și să le 
înlătură ni, 

Dar prulru nconsia nue nevoo să-l 
Iratäm pe R. Marx „garotñresto" yi să 

ne umfiam în pene spre a miesura 
Pee Adversar”... 

Adevărul nw poate rezullu decit din 


studii si din gindirea cinstită, şi gin- 
direa cinstită presupune respeelul gins 
dirii altora, ori-eit ne-ar f ea de con- 
irarä. 

Inveetivele violente, In publicistiea, 
ea şi în literatură şi in ştiinţa, sint 
prin ele ingilè probe do inferioritate, 

Şi de la un um de seamă ca Aurel 
C Peporiri avem dreptul să cerem 
să nu ne dea aceste probe. 

Dar dacă d, Aurel Popoviri se menm- 
ţine, mnn am spus, In limitele legi- 
time nle unei eonceptiuni. conserva» 
toare. „Couvanbirile literare”, en „Cra- 
nicile* d-lui C. Hiola, san mai ales ru 
articolul d Ini N. Tevhari, intra e iar in 
aferu presni de partid, cu toata ingus- 
timea, nniluteralitatea, şi chiar ru „teus 
evrile" obisanite spre a abima pe 
„adversar“, nedespărţite la noi de a- 
cest gen. 

Vam rita, de pilda, articolul dhah 
N. E. Teohari («profesor la liceul din 
Piteşti“, enm crede d-na necesar să-și 
singularizeze iscălitura), intitula! „Răs< 
coalelo și inteleetualli noştri“, -i 
caro uulorul atribue răscoalele mai a 
les faptului ră Vranul nn e „raligins* 
şi in care reproduce toato vlişeele 
presei de partid, 

Urmaătorni pasngiu, prin vare dau 
eararterizează „noul curent aga pore- 
clit poporaniat”, e semnificativ : 


„Sa ivit o mare mulţime de neche- 
mati enri, in dorința de a pare, 
croore opare de pornneeali, mediocre, 
pline de dedamațiuni goora, sub eure 
se ascunde un patriotism preficul, 
Asa s'a desroltal area retorica wm= 
flată și pitimagă, care inunda asiñ-zi 
salele nuastra, Din inate aceste lucruri 
wa desprins o doctrina, un fel de zo- 
cialism agrar cu caracter revolmţio- 
nar, eara se răspindeşie liher prin 
presă, reviste, şi braşari, fără eon mmi 
mică împotricere san control din pur- 
tea cor in drept"... (C: L", No. 3, 
p. 336). ş 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


Inţelegeţi, cine e „nechemat", care 
in „dorinţa de a parveni”, serveşte o- 
pere de porunevală”, ele, şi pentru 
cari se credo dator să tragă la răspun- 
dere pe „cei in drept“, d. N. E. Teo- 
hari, „profesor la liceul din Pitești“, 
şi deri un „cheat“, eare nepulind a- 
vea „dorința de a parveni* (e doar 
sProlesor la liceul din Piteşti“, pofta 
de a parveni o pot avea numai pirliţii 
de direclori ai „revistolor poporanisto*, 
nişte „nechemaţi*, ca de pilda, d-nii 
N. Iorga, C. Stere şi Dr. L Cantaeu- 
zino, simpli profesori universitari, fară 
nici un nume sau situulie, decit doar 
deputați, directori ai serviciului sani- 
ta. prefeeţi, ele.),—ne putind, spun, 
avea „dorința de a parveni“, „eroest“ 
la „Convorbiri literare”, opere neperi- 
toare. de profunzime nespusă, de un 
patriotism sincer şi luminat, fără reto- 
rică și patimi... 

Nu mai insistâm,. Am consacrat aici 
prea mult spatiu, pentr cadrul a- 
costei rubrici, „Conrorbirilur literare”, 

Dar vom reveni, fiind-eă, dacă e de 
dorit, pentru educația noastră intelec- 
tuală, ca toale rurentele de idei și de 
sentimente să-și păsenseă expresiune 
literura, în cadrul unei concepţiuni 
teoretico asupra lumii şi vieţii, (deri, 
şi a velei conerrratonare), desroltula 
eu toată sinceritatea si ampliludiuva 
ce ne poate da știința sau filosofa 
modernă, — transformarea revistelor 
noastre în orgune de partid, pātimagè 
şi aservile scopurilor politicai carente, 
ar fi un dezastru pentru tinara nou 
stră literatura, 

Cunose, de pildă, confrații de la 
„Convorbiri literare” acel caz extraordi- 
nar, ce ne urată undo poate duce a- 
servirea unei reviste considerațiunilar 
de partid ? Cazul unei reviste impor- 
tante care a refuzat, nu de mult, unui 
colaborator constant o Cronică, fiind. 
că ea privea pe „un membru mareant*, 
ee abia pe atunci se „fuzionase“? (Ştim 
lverul, Biwd-că, In urmă, această Cronică 


d 


a fost publicată de noi, după chiar 
corecturile cenzurate}... Acum dupa 
„ruptură“, confrații de la venerabila 
revistă mar mai refuza, desigur, pu- 
blicaren... 

Frumos e să se incefäteneaseñ ast- 
fel do moravuri in periodicile noastre 
„literare şi ştiinţifice *?,.. 


Sămănătorul, (No. 13—16 ; Mar- 
tie— Aprilie 1908). 

in „Convorbiri literare“, rum am 
văzul mai sus d. Aurel C. Popovici, 
sob titlul de „Demagogie criminala“, 
atacă mai ales un articol al d-lui Oet. 
Tasănanu, şi intrucit în multe privinţi, 
faţă de acest articol. d-sa aro dreplute 
(in ce priveşte atit unele afirmaări 
prea... riseate, eit şi eoneluziunile la 
eari ajunge, in aparență. d. Tarlăuanu), 
ponte n'am fi relevat ehiur vehomența 
nejustificată de realitatea Juerurilor, 
dacă din serierile d-lui Aurel C. Po- 
povici din „Săminălarul”, mar f re- 
zultat ră „demagogia are pentru d-aa 
un înțeles mult msi vast. 

D. Aurel C. Popovici en gura in 
viaja noastră publică, alit prin trecu- 
tol său, prin felul său de a fl, prin lu- 
erñrile sale (un adevārat arsenal pen- 
tru lupta noastră naționali din Unga- 
ria}, cit şi prin rolul insemnat ce, de 
sigur, e menit să-l albă în viaţa nous- 
tră natională, dacă neamul acesta va 
avea in rurind parte de imprejurări 
mai fericite. 2 

Nu odată ne-am manifestat simpa- 
tiile noastre pentru aces! luptător vi- 
gurua şi” bărbat politic de mare vit- 
nare, publicist de talent şi cu o vasta 
cultură, 

Dar decind d. Aurel C. Popovici a 
luat asupra-gi direcţia polilicà a „S&- 
mănătorului“, ni s'a lămurit pe deplin, 
că d-sa şi-a format o conceptiune po- 
liticen conservatoare, şi rhiar—pentru, 
ee să nu spunem enviniul 2—roaeţin- 
nară, nu fără inclinalii spre obeeuran- 
tism, şi de o aspră netoleranța. 


REVISTA REVISTELOR 154 


Socotim accastă concepţie greşită 
din temelie, 

In asemenea împrejurări ni se im- 
pune datoria de a lupta Impotriva 
ideilor d-sale. find-cä nomai de exceso 
de democratism şi liberă gindire nu 
sufere ara noastră. 

D-1 Aurel C Popovici nenga, pur 
şi simplu, ori-ce rosi democraţiei, 

Aşa de pildă in articolul „Doctrine 
şi Realitate” („Simânâtorul*, No. 44) 
dsa ne spune i 


„tDemoeraţia> (ghilimelele de iro- 
nie şi cursivele in toată această citație 
sunt ale antnrulai),—.Demoeraţia“ e 
o simplă abslrariie mintală re n'a 
existat și na poale exista decit în e 
lerne fgsdneli şi elerne trageri pe 
*foară, in continue masträri și lupte 
fratricide. „Democraţia“ e o rorbă, 
Pentru ea uşa e firea popoarelor, că 
de fapt numai un singur om sau o 
mină de oameni le pot guverna, Nici 
o dată, şi pentru n mia da cuvinte, 
im popor nu fe poate guvernu el pe 
sine însuși... CA noi, marea molţime, 
credem uşor în demneraţie, nu insem- 
noază nemie. Faplul pozitiv este că 
in oriee „democralie”, lot numai o 
minti de nameni, o oligocraţie, stapi- 
negtr, mici odată poporul. Fapt pozi- 
tiv este că in, „denineratie“ nni, popo- 
rul, nici măcar o indicație politică nu 
pulem da.. Cu toate astea, noi mal- 
limea, ne credem a'omi. suverani, ne 
place grozav să ni se vorbească do 
„demoerațiune” şi ne eredem „nde- 
vărala“ putere de Stat. O amāgire ca 
multe altele în viața. De existat n'a 
existat de fapl, şi nu există derit de- 


magia”... (p, 251. 


Foarte categorie, 

Cu toste acestea, demorrația in 
ştiinţă are un ioțeles precis, atit teo- 
reticegte, ca bază juridică a puterilor 
publice („emannaţiunile”, de cari iyi 
bate joc in altă parte d. Aurel C, Po- 


povici, joaca, de pilda, un mare rol în 
Dreptul Constituţional pentra delimi- 
tarea sferii de acțiune a organelor pu- 
terii publice, pentru determinarea ra- 
porturilor între putorea centrala și 
vrpanizuțiunile administrative nulo- 
nome, pentru interpretarea juridică n 
drepturilor cetăţeneşti, şi deci pentru 
mărginirea lor legali, ete}; cil şi din 
punctul de vedere al urmărilor prac- 
tice, m ce priveşte participarea opi- 
niunii publiee organizate, eu factor 
iegal, la guvernarea unui popor, pâna 
la ranlizarea idealului de guvernare 
a poporului prin sine insasi, de care 
ideal s'au apropint foarie mult unele 
țări, cum vom erăta indata, 

D-l Popovici nu vede oure nici o 
deosebire de fond, de pildă, imire 
„variantele de ulignevuţia”, cum se 
exprimă d-sa, în Rusia „roustituţio- 
nulă“ de ustiâzi. şi Elveţia ? 

Pentru lămurirea d-sale voiu eila 
pe un savant ouglez—d. Aurel Popo- 
vici are mult respect poniru „bonul 
rimt“ şi „spiritul poziliv* al poporu- 
lui englez.—yi un savant exlebru—d, 
Popovici are slăbiciune pentru rele- 
briteţi.—uu apecialist—d-sa despralu- 
eşle foarte mult pe cei „fird eompe- 
tentă", — si annme; pe profesorul de 
Drept Constiinţional de la glorioasa 
uoiversitale din Oxford, A. V. Dicey, 
eare, pe deasupra, e membru stator- 
nie al partidului liberal, legitimitatea 
căruia o recunoaşte și d, Popovici, şi 
eare nu e nici „socialislt”, niej „nnar= 
hisi“, miei „demngng”, pu vari d-ra 
ii detestă atit de mult, 

ŞI acert spirit pozitive şi enmpstat, 
acest wodarat, afirmà în versul ñu 
că guvernurea poporului prio «ine in- 
sungi, si Mirachi, e r alizata pe deplin 
lt Elve fia fue 

ln adevăr, ia Elveția poparul, mar- 
sele popwiare, nprobä prin sufragiul 
universal g} dier! toste b gile ṣi ac- 
lele mai Inamnate ide guvernamial 


pieptul de nferendiwn}; poale opri, 


isa VIAŢA ROMINEASCA 


prin acelaşi sufragiu ori-ce dispozi- 
iune a „guvernului” său (dreptul de 
„veto popular“); poate chiar impune 
reprezentanţilor săi, tot prin sufragiul 
direct al poporului întreg, orice mä- 
sură ar crede de cuviință (dreptul de 
„inițiativă populară”). 

Încit A. V. Dicey, eu drept cuvint, 
compară situația legala, şi de fapt. a 
poporului elveţiun, cu a monarhilor 
conatituținnali (find-că poporul sa mn- 
nifestează în forme constituționale), dar 
nu din Anglia uctuală, ci din arele 
vremuri cind, ca în timpurile Elizube- 
tei, regii erau de fapt atotpulernici, 
gucernau, nu numai „domneau”. 

Dar să reprodue cuvintele proprii 
ale invăţatului englez: 

Ideea fundamentală a instiluţiunilor 
Elrețief moderne, spune el, este— 


„necontestata şi directa suveranitate 
„a națiunii: 

„In Elveţia voința poporului, expri- 
„mată în chipul stubilit de constituţie, 
„este desigur suprema... Vechea idee 
„a deosebirii între guvern şi popor a 
„dispărut cu totul (has vanished). Toate 
„organele de guvernâmiut, ruprinzind 
„în acest termin nu numai puterea 
„rxaculiva, ei şi corpurile legishntive, 
„sint agenţi recunoscuți ai naţiunii, 
„şi poporul intervine direct In toate 
„actele importante ale legisinţiunii. 
„Scurt : în Elveţia națiunea este su- 
„cerană în sensul în care un puter- 
„nic rege sau regină am fost sute: 
„rani în acele eremuri, cind monarhia 
„t fost o putere predominantă în fü- 
„rile europene. ŞI vom înțelege mai 
„bine raporturile intre națiunea elve- 
„Viană şi reprezentanții săi, fie cei ca 
„formează nrgunele executive, fie cei 
„ee fac parte din Parlament, dacă vom 
„considera că poporul elveţian pusedă 
„aceiași situuție pe care o avea, de 
„pilda, regina Elisabeta în Anglia. Ori- 
„cit de mare a fost puterea ucestei 
„regine, ea wa fust un tiran, insă ca 


„reulminte, in ultimul resort, gurerna 
„țara, şi miniştrii au fost slujitorii ei 
„şi aduceau la indeplinire politica si. 
„Regina nu legifera dirocl, insā prin 
„veto şi alte mijloace diriguia orice 
„act legislativ mai insemnat. Areingi 
„este, în genere vorbind, situația po- 
„porului elvețian (Dar prin referen- 
„dum, prin dreptul de reto şi prin eel de 
„iniţiativă, poporul elvețian astari lo- 
„giferează chiar direct)... Ideea ce dò- 
„mină instituţiile elveţiene e vadila: 
„națiunea e un monarh, organele e- 
„xecutive şi membrii corpurilor legis- 
„Intive sint numai agenţii şi ministrii 
„poporului „..* (A. V. Dicey,— „The Law 
of ihe Constitution”, 1897, ed. 5-a, p. 
450-451). 


Dacă adăogim În aceasta că in ran- 
toanele mici puterea legislativa apar- 
ține adunării plenare a celălenilor, 
en uceiaşi adunare, de regulă, sre 
dreptul de dispoziţiune în comunele 
rurale şi alte cireumeeripţii adininis 
trative, alătnri de o largă autonomie 
lovulă, —icuana unei „gurerniri a po- 
poriului prin sine însuşi“ va fl com 
plectă. 

Aşa dar, „fapt pozitiv este, câ de- 
moerația.... exista“ l.. Si exista nu mi- 
mai în Elveţia, ei, mai mult sau mai 
puţin, în toate statele civilizate, şi a- 
nume : în drept, în măsura În care na» 
(unea e recunoseulă ra izvorul legal 
al puterii statului, în măsura în care 
acest prineipin e aplica! în tonte insti. 
tuţiunile politice şi adıninistrative (fata 
de organele centrale şi locale), in mă- 
sură adic, in eare opinia publică are 
mijloace Igale, constituționale (și nu 
numai morula), de a inriuri guvernarea 
unei țari; demoeruțlu există şi de fapt, în 
măsura în care cultura generală a po- 
parului, educaţia lui politică, eonyli- 
ința drepturilor sale, îl fae capabil in 
adevar de a parlicipa, pe această vale- 
n guvernarea țării, 

De aici rezultă că „demorralii”, atit 


— ma 


-a sæ ae -e auma 


REVISTA REVISTELOR 153 


de uriți de energicul director ul „Să= 
mânătorului“, au o fudoilă dulorie: 
de a lupta pentru introduceren prin- 
cipiilar democratice în instituții, în 
măsură tot mai largă ; şi, în al doilea 
rind, de a lucru pentru educaţia poli- 
tieă a poporului, a opiniei publice, 
pautru ca poporul si poală și de fapt 
lua tot mai mult parte la guvernare, 

Şi lu ncoastă direciie o toata pro- 
păşirea polilică a vremurilor noaştre, 
in ea constă acea „revolutie ireziati- 
bilă”, pa care o privea cu _respect re- 
liglos* incă Tocqueville. 

Mai mult. Numai intruparea în viată 
a democratismului poale da unei ma- 
{iuni toată vigoarea și pulerea de ex- 
pansiune ; prin institutiile ei demorra- 
tice explică un Toequoville, un James 
Briec. ete. expanslarea uimitoare a 
rasei anglossaxone. 

Din cele dona partide, pe cari le 
recunoaşte indispeusabile ebiar şi d. 
A. C. Popoviri—cel liberal, deci 
trebue si ña si democratie; iar in 
măsura în care democratismul bi- 
ruiesle, se intrupează definitiv în ins- 
tituții şi se inrădăcineară în mora- 
vuri, e silit să fie demoeralie şi parti- 
dul conservator, (In enzui citat mai 
sus al Elveţiei, du ln sine se inlologe 
ea nici on partid nu mai ponte f anti- 
democratic !} 

Bine înțeles, formele femocratismu- 
lui pot, şi trebue si vaciezo de la un 
popor la ului, de In o epocă la altu. 
Nici up em intreg În Miste nare să 
ceară, de pildă, să se ¿»pieza în R2- 
minia institutiunile unei republică fe- 
derale ca alu Elveliei, DI C. Stereo sus- 
ține, de pildă, că momurniæ constitu- 
țiomală e forma cea mai practică de 
rezolvite a problemei ca guvernure 
democratică, iar în Ruminia, chiar 
sigura eu puliuţa (7. „introduceren 
iu Dr. Constituțional", 20 p. 135 
urm.), pe o buză eit mni "erma de insti- 
iuțiuni democratice, bine lațales, 

Dacă Insă „fapt pozitiv csie, că de- 


morratia există“, —tot au de cert este, 
că ea, pur şi simplu, nu-i place d-lui 
Aurel C. Popovici. 

Şi nu-i plate, fiindea d-sa, cu toate 
că e sincer cind vorbeste cen dragoste 
despre popor, şi e sincer cind îi lnu- 
dă intelepeiunea (sinceritatea şi adin- 
ca convingere vibreuză în Bacare ct- 
viut la d-sa), totuși, in fond, ca toate 
lirile conservatoare, toate inleligențele 
pornite spre reacționariam, nu are 
încredere în judecata poporului : d-sale 
i se pare că e do ajuns ca „biietan- 
dri, lieeieni şi stuileuţi, suflete avin- 
tale tinereşti* să țină poporului un 
diseurs incendiar, pentru ca „un lung 
şi prelung consentiment să răsună : 
Aga e, Domnule! Las pe noi, Măria 
Ta"... Si „lu zarea indepârtata se inal- 
ţa plastic eournele fureilor și uile— 
zarile rogii ale râshoiului civil *.. 

Nu, vorbele niei odată n'au räzvrě- 
tit nici un popor,—dacă nu sint cauze 
adinci și reale pentru răzerălire, SA 
se nipustească mii de „băetandri” in- 
candiari intr'o țară ca Danemarca san 
Elvețiu,—nn vor răzvrhti masele, (De 
cite dacenii Iuerează acolo fără nici 
uu rezullal partidele revoluționare ! 
Si aici d. Popovici nu ponte explica 
acest “pl prin „militariam”, eu ton- 
te, eñ pună şi în Anglia a descoperit 
„inilitarismul“,..) Un patriot, deci, nu 
trebue să lupte numai inpotriva dis- 
cursurilor incendiare, ci mai ales im- 
potriva acelor cauza adinci şi reale ce 
pol due un popor la războiu civil. 
Atunci, diseursurile incendiare vor rä- 
riinca. în aderâr, nişte exereiţii ino- 
fensive de orutorie calilinară, 

Si nurni flnd-ră acestui aprig pu- 
blicist si place democrația, d-sa O 
şi idontifca cu „anarhia*, „damagogia” 
yi alte prepästii, 

In realitate d. Aurel C. Popovici, — 
deşi nu gäseşto cuvinte destul de ns- 
pre împutrivu „doctrinelor“ şi a „doe- 
Minerilor”, e un doctrimur conservator 
foarte rigid, cum vom aräta altă du- 


l4 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


ta, —şi in virtutea doctrinei sale, nu a 
„bunului simi“, cum i se pure, cOm- 
bate democrația, 

E una din contrazicerile caracteris- 
tice pentru felul de a gindi al d-lui 
A. C. Popovici. 

D-sa e grozav, de pildă, impotriva 
„simetriei* şi a „abstracţiunilor*, dar 
el insu-şi e foarte „simetrie“ (numai 
două partide: unul „menţine“, ceia- 
lalt „schimba“ ; şi numai două, nu du- 
pă împrejurările de fapt ale unei țări, 
ei a noastră, ci ca formulă universu- 
la) şi „abstract* (Statul pentru d-sa 
parcă e o ființă în afură de oamenii 
vii cœ] alcătuese, ete). 

Sau, alta pildă, serie: „un ziarist 
inteligent cu culturi, nu se dedi nici 
odată la acest fel de polemien-revol- 
ver: suu eşti ca mine, sau te irmpuțe”. 

Şi iata cum își tratează pe „adver- 
sari” : 


„Mai toţi demagogii doctrinari, de- 
mocratii, socialiștii, anarhiști, sint 
dogmatici, incâpăţinaţi, plini de tru- 
fie. Compilalori, copişti ori papagali 
recitatori ai silogismelor lranţazești, 
marxiste. ateiste, amoraliste şi imora- 
liste, ei azi sint mecondaţi de o mul- 
time de deraiaţi „intelectuali“, decla- 
sați și fanfaroni, Si iarăşi de o altă 
categorie de „intelectuali“ propriu zişi, 
mai toți sentimentali selrbiţi de po- 
liticianizmu) francez d.p.„—de hidoasa 
prezență a neamului goricese şi guz- 
gănese ce mişuniă şi roade prin imen- 
sul cascaval, fabricat de „marea” (ghi- 
lemetele sint ale autorului) revoluție 
din secolul al XVIII. Intreg acest stat 
major de minori politici este ur- 
mal orheşta de năprasulee ogtiri de 
muneitari”.., 

„Aşa numitele „științe sociale“ ead 
din înălțimile utopiștilor sentimentali, 
pe minile calfelor de tăbăcari, de fri- 
zeri, tinichigii, de advocăţei limbuţi, 
fară clienti, dar cu ambiţii, de inte 
ectunli* cu intelectul în plete, de ga- 


zetari fără talent, fără obraz, fără cul- 
tură“... (No. 15), 

„Nici o indulgență insă nu o admi- 
sibilă faţă cu demagogia fie „ştiinţi- 
fica“, fie ideologică, vanitoasà sau 
şarlatanã, dacă ea persistă în lucrarea 
ei disolvantă. Căci ea combate eres 
dința în D-zeu, în traditii şi moravuri, 
dragostea de țară şi de neam, E re- 
publicană şi feministă, pacifistă şi anti- 
militaristă, „combativă“ și stupida... 
Cu Rousseau şi Lu Mettrie, cu Marx si 
Büchner, cu Jaurès, Clémenceau, Bour- 
geois şi toată ilustra companie, dim- 
preună cu „marele“ Alfred Fouilice şi 
mulți alţii”... (No, 14), 


Lui Renan aproape i se aruncă cu- 
noscutul cliseu de jidonit sau vindut 
jidanilor (şi d. A. Popovici are mullă 
consideraţie pentru E. Faguet, „unul 
din oamenii cu adevărat mari ai Fran- 
ei”, zice d-sa, Să citească co spune 
«cesta despre Renan: „Politiques et 
Moralistes*, vol. TIL) 

Ați vâzut cum e „bruftuita* Revolutie 
unea francezä, cu toate că ei i sedato- 
rese principiile de guvornâmiat ale lumii 
de azi, că ea, mai ales, a afirmat pen- 
tru prima oară principiul naționalități, 
atit de scump acestui aprig luptător, 

Şi d-su are mult respect pentru 
Kant, aproape cil şi pentru... Houston 
Stewart Chamberlain !... 

Dar Kaot admira pe Rousseau, ad- 
mira Hovoluţinuea franceză in ideile 
aruncate de en omenirii, visa „pacea 
universală“, —era dintre „democraţii“ 
cei cu „simetrie“ şi „abstracții“, pe 
cari 1 disprețuește atita directorul 
„Sämänžtorului...* 

In dorința-i påtimaşā de a nimiei pe 
„democrați“, d. A. Popovici, —nn-i pot 
pune la îndoială sinceritatea, —ia, do 
pilda, cuvintele lui Fr. Engels, prin 
cari ol caracterizează starea deplora- 
bilă a manuscriselor, n brulioanelor 
Imeriirilor meispr ăvite de K. Marx, drept 
caracterizarea valorii operei sale insâși, 


REVISTA REVISTELOR 155 


a ideilor sale, ca find „confuze" l.. 

Fr. Engels, care a ereat cultul lui 
K. Marx!... Fr. Engels, care ocupă pri- 
mul rang în acea falangă de „disci- 
poli“, ce prin exces de zel au compro- 
mis doctrina Marxistă, au osificat-a, 
an adus-o în starea de dogmi, neapli- 
cabilă cerinților timpului, imprejurări- 
lor reale, pe cari nici nu le-a putul 
prevedea K. Marx L. 

„Diseipnlii* doar, pe cari, cum a 
spus cineva, îi secretează chiar fară 
voe un „magistru“, intotdeauna îl com- 
promit pe acesta prin cadolnitare, 
nu prin critică. 

D. Aurel Popoviei se poala convinge 
de aceasta, de pildă, din apacăturile 
acelor „discipoli“, cu cari a venit a- 
cum in contact, şi cari, jurind în nu- 
mele „magixtrului“—un om rare cn- 
geta prin sine însuşi, acesta l—an- 
cot că-i reprezintă „şeoala”, numai 
imitindu-i—vorba erudi a lui Hasdeu — 
„gimnnstica bacbitonului*, fără să pon- 
ta invoca marile lui însuşiri de gindi- 
tor, şi fâră talentul lui... A 

Si credem că facem un serviciu d-lui 
Anrel Popovici, că nu reproducem aici 
bucata clasica de polemică din „Sa- 
mâănâtorul*, de sub direcția d-sale, ln 
adresa „Omului loină, individ marxist“ 
si „planetar“ L.. 

Pentru d, Aurel Popovici deosebirea 
intre sd-sa şi toți „eterodoxii”, ee văd 
Imerurile alt-fel, sau erod nlt-fel, a foarte 
simpla : 


„Cu un cuvint, totul se reduce la 
distincția între ştiinţă şi meştiință, in- 
tre cumpăt şi pripeală, modestie şi a- 
ropunță, după vechea experiență a 
poporului nostru, că unde-i „invâţăe 
tară multă” e de obicein şi multă— 
smintealā*... (No. 14). 


Dar vedeţi, prea multă lume e în 
lagărul „celalt“... 

Aceasta nu mai e „polemică-rerol- 
wor ; sau eşti ca mine, sau te impuge“i, 


—nu e nici macar „polemicñi-mil- 
ralieză”, ci polemică-uragan, polemică- 
vulcan, polemică -razzia de mare, care 
tinde să dărime totul in jurul d-sale, 
aproape tot ce se „aplică de 100 ani In 
politică“, să rămină un pustiu—ad ma- 
jorem gloriam... a „anti-doctrinari*= 
mului* gi a... „bunului simt 1... 

Demagoyia e un fenomen foarte u- 
rit, —dar cind declari „demagog* pe 
ori-cine are alte idei („Cu Rousseat 
şi La Mettrie, cu Marx şi Büchner, 
Jaurès, Clémenceau, Bourgeois şi toata 
ilustra emnpanie, dimpreuna en mit- 
rele" Alfred Fouillee“...!), şi alaci cu a- 
tita farie, cu atita neloleranță, eu a- 
tita lipsă de orice friu, pe ori-cine 
nu se închina lui.. Houston Stewart 
Chamberlsin, cind faci apel la preju- 
decăţile mulţimii şi zugrăveşti pe ori- 
ce democrat ca pe un monstru, fără 
D-zeu, fară patrie, un mintit. —nu e 
şi aceasta o adevărată demag ogie,— 
demagogie reacționară, caro e tot atit 
de detestabilă ea și demagogia reyo- 
lutţionară 7... 

Dar ducă am dori, în interesul unei 
diseuțiuni mai omenoase, ca din stilul 
d-lui Aurel Popovici sa dispară aceste 
trăanete şi erupliuni vuleanice impo- 
triya neecredineioşilor,—pentru bunul 
motivy, că credința nu ţi-o poţi impune 
eu eiomngul, nici chiar cu rugorile in- 
chizițiunii,— totusi sintem mulţumiţi, 
en „Siminătorul* ti da d-sale prilejul 
să-și desvolte idaile sistematic, într-un 
corp de doctrină (ori-elt nu i-ar pli- 
cea aces! cuvint) armonios, fară să 
cadă în polilicianism vulgar. 

Desigur pe această cale—prin disen= 
țiune serioasă —poate numai etstiga e- 
duraţia noastră intelectuală și politică. 
Cu atit mai mult, că d, Aurel Popo- 
vici are şi multe vederi juste şi salu- 
tare (le vom releva cu altă ocuziune, 
şi chiar greșelile d-sale pot servi des- 
coperirii adevărului, find-că înseși 
greselile unui om de o cultură seri- 
oasi şi de o intrligență superioară ne 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


indică cu siguranța difeultaţile, pe 
cari mintea noastră trebue să le In- 
vingă în enien-i spre adevăr, prin stu- 
dii mepregetate şi gindire stăruitoare, 
In aceste numere, mult talentaţii 
poeţi D. Anghel, St. O. losit şi A. Mi- 
rea publiet udmirabile versuri. 
Luceafărul (April). O frumoasă 
poezie, = Cintecele îmele,— de Goga.— 
Versuri de Maria Cunţan, Ernterinu 
Piliş, Elena Farago, ete.-- Faceri de bi- 
ne o puternica muvelt de Sadoveann, 
ele. 
Buletinul Cominsinuti Honn- 
menicior Istorice (Anul |, No, 1) 
Publieatio trimestriali, de cea mai 
mare însemnătate, căci are de scop 
„Să eoniribue la progresul studiilor 
istorice, arhitectonice si artistice, cu 
specială privire la monumentele nors- 
tire istorice gi să rămie, pentru eti vii- 
tori, o arhivă de ivoane cit mai ere- 
dincionse, sub toate ruporturile, a stf- 
rii în care se găsesc azi monumentele 
noastre stribune“, In acest numâr,— 
pe lugā „Cuvinte ineepătoare“, „Bu 
pori general cu privire la lucrările 
Comisiunii monumert«lor istorica In 
1907* şi o „Croniea“,—ui sa dau im- 
portanto „Note istorice si arhitvelo» 
nice", insolite de udmirabilo ilustraţii, 
relativ la Mănăstirea Comans. 
Arhiva (Martie). Urmarea gi sfir 
şilul bütrineştilor şi inter. uutelor A- 
mintini de călătorie nie Vorniculul Te- 
odor Burada „in citova lacuri ale Im- 
perisi Austriaee“,—şi „înturnarea din 
Austria în YValabia-mică*, Iueolo, co- 
jai oratorii ordinari ai revistei, 
Mevisita celor Paiţi (Xo: i, 9, 
S)}—«Ceilalti* siut simbulistii romini, 
grupaţi în jurul d-lui Minulescu, care, 
—d-aa—uu e lipsit da oarecare talent. 
„Despre chipul cum ceilalti „Ceilalți* 
inţeleg, sau mai bine roafimazi, sim- 
balistani, vom rorhi, probabil, ahtädată. 
In ultimul Nr. d, Anghel ofera d-lui 
Mine!- vu  preționsu-i colaborare la 
traducerea, reggità, a unor fraumosss 
poezii sun opera „maegtrilor*, 


Sāptňmina (Aprilie). —D, Panu 
vorbeşte despre Invierea lui Isus Hris- 
tos, după evangheliști, şi arată ch, din 
chipul cum vorbesc evanghelistii, en 
nu poate fi considerată ca un tapt si- 
pur, fiindeă Isus le npare sau en spi- 
rit, sau, cind le apare în carne si oase, 
evangheligiii presupun că e Isus, după 
oarecare semne, 

Junimea literară (Cernăul, As 
ptil-Mai 1908). Intr'un articol intitulat 
„O pretensiune culturală” se discută 
chestiunea creerii unei catedre de 
Istoria Rominilor la Universitatea 
din Cernăuţ, O conferiața despre po- 
etul D. Anghel; d. Viea Ţurcan ana- 
lizază eiteva din poeziile distinsului 
poet, seoțind in relief duioşia, giu- 
giişia si fineța ce enraeterizază serji- 
rile acestui autor.—Colaborutorul nos- 
tru d. G. Tofan termină studiul siu 
Agata Birsescu in Bucovina şi d. D. 
Olinescu slirguşte de ingirat rămăşi- 
țelu traco-darice, Poezii şi nuvele 
de d-nii: Laiehiţă, Tr, Brailean, Roli- 
că, Hutan, orgu G. Toma gi alții. 

Revista Generală a Invâţă- 
mintuiui, (Aprilie, 1905. Bucureşti). 

Numărul acesta, ln deosebi, cuprinde 
articole de interes didaetiz, Coutribu- 
liile d-lor G. Iuga (Cum s-ar putea 
imbunătăți metoda de predare a 
uritmaticei in şeoalelo comerciale), 
Gh. Gr. Gheorghiu (Concursurile pen- 
tru internatele statului), Z. Tutuc 
(Matematieile in şeoalele secunda: 
za) dovedesc hărnicia cu care mein- 
brii corpalui nostru didaetie siudiuza 
ehosiiile referitoare la şeoala, Intere- 
sanl şi Câraeteristie e articolul d-lui 
T, Alesseanu: Gramatica In invăţă- 
mintul limbii moderne. Aulurul © 
nn partizan al divectiamului în pre- 
darea limbilor moderne ; cu toats a= 
cele nu a partizan al formulei: „u- 
fară ru genmatica“. Crodom că păru- 
rile d-lui Aleszaanu nu vor pasi pro- 
tivniei între profesorii de limbi mo- 
derne: azi toți profesorii de limbi mo- 
dernes s-au convins din experieuți 


cà eliminarea gramaticii din învaţă 
mintul limbilor e tot aṣa de dännä- 
toara enşi vechiul exelusivizn gramu- 
tical. ȘI în metodică calea mijlocie e 
mai aproape de adevăr decil extre- 
mele, 
Sezătoarena (rul. X, No. 3—4). 
Sezälouren npare foarte neregulat. 
Asite! chinr No. acesta, eare trebuia 
să apară in lanuar, apare abia acum, 
le finele jui Martie. Stim foarte bine 
grenlaţile prin eara Sezilosrea true», 
dar nu e maj putin adevärat că pere- 
autoritatea de upariţie a unci reviste 
este una din cauzele principale pentru 
care publicul pu o mai urmăreşte eu 
interes, Daen ar apăreau regulai, $e- 
zâtoarea -ar asigura fără indoiala ce- 
litori si colaboratori stetornici din 
toate părțile rominimii. Ar înte-ade- 
vär ile cel mai mare merit, dacă d, 
Gorovei ar reuşi să facă din revista 
sa singura rerizlă folklorică romi- 
nească, eici astazi se publici, mai ales 
in Ardeal, o eunlitate considerabila de 
material folkloric, care însă, din cauză 
ei apare în reviste şi ziare obseure 
ori vremalnice, este caşi pierdut, 

No. acesta cuprinda, pe lingă obiş- 
nuilul material folositor, şi un preţios 
mrlicol în care d. Gh. T. Kirileuau 
deserie Un vechiu câlindar manus- 
cript, copie facută în 1798 după on 
eslandar tipărit fn Tagi la 1785,91 care 
a upaţinut familiei Tabără din Bu- 
corina. 

Mercure de France (I si 15 
Aprilie 1905). 

Intrun articol. Bovarismul istoric, 
Jules do Gaultier annlizeazā ideile ex- 
primute de Nietzseho în „Considera. 
Ņile lui inactwale” asupra ulilitāții 
şi iwoveniontelor istoriei, În arest 
studiu Nietzsche căuta să aräte în co 
măsură eunoşiiaţa trecutului e utilă 
oamenilor dia timpul prozent şi în ce 
măsură e periculoasă, find un obsta- 
col la cozrollarea persetalilăţii lor, 

După filosoful german, realitatea so- 


+ 


REVISTA REVISTELORN 157 


cialt e un compromis intre donà forje, 
wna de schimbare alta de cristalizare 
si do conservare. Masura In eare a- 
cesle dout forțe trebue asoriate In 
sinul arelelisi reulitaţi variază după 
imprejurări, e o chesiia cure a preocu- 
pat mult pa Nielzsehe. 

Cuvaoştinţa trecutului şi a străimată- 
tii nu ponte folosi, după el, decit po» 
poarelor care posoda drja acel mod 
iiziolvgic do a f, acea putera de reme 
iune csențială şi originulă pe eare 
Nielzsche o nomegto eullura proprie, 
un produci al acțiunii acalniag sol a- 
supra unvi grap etnie inzestrat cu obi- 
ceiuri si tradiţii comuns, un produet 
care nu se realizează decit cind anu- 
mitecondiții filozofice sint indeplinite, 

Numui prezența acestei culturi în 
grupul snvial, namai existența acestui 
punct fix poate fi condiția unor schim- 
bici rodaiee, 

Puținele popoare, cum an fost Gre 
eit cari au pesedut-o, nu avut acel 
simi critic cu sjulorul caruia au știut 
să ulezgil, printre produsale trecutului 
şi vele ale siráinātāții, seele care eran 
io armonie eu ele inşile şi le puleau 
in adevăr imavuli. Această eulturi și 
putere de rearția, care formează pere 
sonslilatea unui popor, Nietzsche o 
nega Germaniei, De aceia el sorotea 
simtul istorie ca periculos pentru cu, 
câri, după eredința lui, istorie nu posta 
A <uporintă decit de personalităţile pu- 
ternice, po cele slaba ea efirseşte prin 
a lè sterge, Acuslea sii continue mai 
bine a se dezvolta în chip liber, 
spontan. Së invete Intăi a trăi și 
să mu utilizeze derit mai teziu isloria, 
in serviciul eclor lavāäțate în şcoala 
vieții, 

La Revus Latine, (artic). —E- 
mile Faguet vorbeste, cu ocazia unei 
cărți a lui Zyrowski, asupra lui Sully 
Prudhomme. După Fague!, Sully Prud- 
homme a fost un romantic, un „elexir 
de romantism”, şi se poata urmări, în 
poczia sa, influențele lui Lemartine, 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


Musset, Vigny si chiar Victor Hugn. 
Parnasul a ioluențal, şi el, dindu-i mă- 
sura, alegerea, finitul, „scurtul şi for- 
tele"... dacă nu cumva aceste calitati 
Je avea dela natură, chiar fără influ- 
«uta Pormasului.— In deosebire de Par- 
uasieni insă, Sully Prudhomme a fost 
individualist, personalist, „eonfiden- 
tial“. — Sully Prudhomme a fost un 
sloie.—A fost solicitat, muncit de Pas- 
cal, dar Pascal n'a avut asupru sa dé- 
cit rolul de a-l „excita“: Pascal a in- 
trupat in sino negația ştiinţei, nega- 
ţia spiritului ştiinlilie; pe cind Sully 
Prudhomme a fost apostolul ştiinţei, 
cerindu-i adevărul şi liniştea sulleteas- 
că cu speranţa de n le căpăta, — Ur- 
mează o pâlrunzătoare analiză a filo- 
zofici ce so degajoază din Justice. — lui» 
tr'o „prefaţă a unei ediții engleze” a 
celebrei serileri a lui Montesquieu : 

Lettres Persanes. Fagoet arată im- 

portanța acestei serieri: o zugrāvire 

vioae a moravurilor dela 1720 (in ge- 

nul caracterelor lui Labruyere) și, în 

acelaşi timp, prin conceplia socială ce 

se degujază din eu, o prefața spiritu- 

ali și indrâzneaţă a marii opere L'Es- 

prii des Dois. 

Rivista d'Italia (Martie 1906). 
Emma Castelbolognesi „Ludwig Uh- 
land, ea poet earacteristie al ba- 
ladei germane. — Balada germană, 
cultă. s-a nāscut supt influenţa bala- 
delor populare ingleze i serțiene, 
care au fâcut pe Herder să utragă a- 
tenţia Germanilor asupra propriei lor 
poozii populare. Iafluenţei Iai Herder 
se datorește celebra baladă „Lenore“ 
a lui Johann Gottfried Bürger, şi aee- 
Jeiuşi influențe se datorese şi baladele 
serisa de Goethe şi Schiller. Scoala 
romantică a cultivat iai departe a- 
cest gen literar; cultul pentru evul 
mediu şi deşteptarea spiritului naţio- 
nal german erau cu deosebire fuvora- 
bile baladei. Colecţia de poezii popu- 
lare a lui Arnim şi Brentano „Des 
Knabon Wunderhorn” nyu o tot aşa 


de mare inlluenţă asupra grupei n 
doua de romantici: fraţii Schlegel, 
Tieck, Novalis şi tinerii poeți din Tu- 
biogen şi Stuttgart, printre care gä- 
sim şi pe Uhland, după cum avusese 
colecţia lui Herder „Stimmen der Val- 
ker“ asupra primei grupe din Goltin- 
gen. Uhland, deşi mai tirziu negă cu 
tarie orico legătura cu sroula roman- 
tieñ, avu totusi în tinereții și el epoca 
sa de romantism, după cum o pro- 
besză şi serierile sale dia anii tiner? 
și le giturile sale cu L Kerner, Fouquir 
Chamisso. Născut la Tubingen in anul 
173 şi-a Facut studiile in oraşul său 
natal, dedicindu-s jurisprudenţii gi 
ocupindu-se mui lirziu eu nverătura. 
Dragostea sa însă pentru filologie i 
literatură, îl făcu «ă se ocupe cu stu- 
diul limbilor franceză, spuniulă şi in- 
gleză şi să înceapă de limpariu a serie 
versuri, La 1510 făcu o ealătorie la 
Paris, cu scopul de a studia vodul lui 
Napoieon, dar În renlitale se orupă 

mai mult cu studiul veehei poezii fran- 
ceze şi stabili el cel dintăiu diferenta 

intre ciclul de poezii epice ul lui Ca- 

rol cel mare şi eiciul breton, Pentru 

seuriă vreme, ocupă la 1813 postul de 
subsecretar lu minislerul de justiție 

din Stuttgart şi dupa ce in 1819 fu 

ales deputat, el pârăsi cu totul nvo- 

eñlura şi se ocupă namai cu litera 

tura şi filologia, în special cu mitolo- 

gia germană, pănă ce In anul 1823 fu 

numit profesor de litorulura germună 

la univ. din Tubingen, unde prolesa 

păna la 1655, ciad fiind ales inrăşi de- 

pulat, trebui să-și dea demisia. Poli- 

tien i-a mai tulburat incă odată viaţa 

la 1545, cind îl vedam deputat in adu- 
rea generală dela Frankfort, apoi a 
trait retrus piuñ lu moartea sa, Intim- 
plată în 1562. 

Ca iuvâțut filolog el u lăsal o operă 
însemnată „Mitul lui Thor”, zeul tune- 
tului, şi o colecţie de poezii populare 
vechi, publicată lu 1544. Ca poet el a 
dus genul baladei la cen mai inalta 


perfectie şi a avut cea mai mate in- 
ftuența asupra poeţilor următori. 
Nuova Antologia (| April 1908), 
Roberto Michels, „Werner Sombart*. 
W., Sombart este una din cele mai ime 
semnate personalităţi ale Germaniei 
ştiinţifice de astazi. Impreuna cu tri- 
ada Sehmoller, Wagner și Brentano, 
numele Imi W. Sombart este cel mai 
cewnoscut intre savanții economişti ai 
Germaniei, Ca o duvadă, care in ace- 
laş timp ne arata şi mişcarea intelec- 
tuala din Rusis, poate servi faptul că 
numai ia gese luni din unul 1905 s-au 
viudut în imperiul Ţarului 24,500 e- 
xemplare din operele lui Sombart. Näs- 
cnt în anul 1863 In Ermesleben dintr'o 
familie de pastori protestanți din West- 
falin, de origină franceza —strâmaşii 
au fost niste ugienoţi emigranți pela fi- 
pele see. XV in Olunda — Sambart, zice 
autorul, prezinta caracteristicile raselor 
incrocigate : francez prin vioiciunea spi- 
ritului, eleganta stilului, foeta simpu- 
lui artistice; german prin precisiunea 
metodei” sale științifice. Dopa sfiryirea 
studiilor liceale în Berlin, motiva de 
sănătate Il lăcură sa se ducă în Ia- 
lia, unde a petrecut mai multă vreme, 
La Pisa u urmat iulniul an de niver- 
sitate; la Romu a studiat mai mult 
de un an statistica. Acestui fapt se 
datorese studiile economie asupra I- 
taliei, din care cele mai insemnate: 
Studien zur Entwirklungsgetehiehte des 
italienischen Proletariats (in Arehiv 
far soziale Gesetzgebung unid Sta- 
tistik, VI, 177—258, Berlin 1503) cons- 
lituese lnldia încercare den explica le- 
gile dezvoltării societațij omenesi i, stu- 
diind tipurile mai inepoiate din forie- 
tätile actuate. După #ceste studii nadie 
nografico Sombart intră in o fază nouă, 
acon a marilor sinteze. In rindul in- 
taiu vine acel ciclu de conferințe ți- 
nute la Zârieh, publicate sub titlul „So- 
cialismul şi Mişcarea Sociala“, operă 
care a lost teudusa in 17 limbi (fran- 
cură, italiana, spaniola, Namundă, olan- 


REVISTA REVISTELOR 139 


deza, ingleză, suodeză, daneză, rusă” 
polonă, cehā, croată, slovenă, bulgară, 
maghiară, armană, japoneză). În 1905 
a apărut n 5> ed. germană a acestei 
opero (mia a 339) şi muma sparet 
da od., care fața cu prima ed., € o 
carte cu desăvirgire nouă. Punctul său 
de vedere nu e marxist, deşi admite 
principiul istorie şi filozofie al luplei 
de cluse cu lege a transformarii soei- 
ale. Dintre operele cure inu consu- 
crat faima de mare eronomist, cele 
mai importante sint: „Der moderne 
Kapitalismus (2 vol. Leipzig 1902) şi 
„Economia politică in Germania in see. 
XIX* (Berlin 1005). 

Cu tot renumele său în inlreaga 
lume cultä, cariera sa universitari a 
fost departe de a îi strālucitä. Numit 
in 1850—cind se găsea socrelur al Ca- 
merei de Comert, din Brema,—profe= 
sor extraordinar la Breslau, ma mai 
fost inaintat deloc, pänāceind în 1906 
gia dat demisia primind catedra de 
economie politică la sevala superioară 
de comerţ din Berlia, o fondaţie nouă 
a municipalităţii. Acel Ineru se expli- 
e pria aceia că în Germania oficială 
libertatea ştiinţei şi a doctrinelor in- 
că nu există. 

Deutsche Rundschau (April 
1908). A. Bossert „Hippolyto Taine 
in gerisorile sala”. Cu al patrulea 
volum s-a lochetat publicarea cores- 
poudenței lui M, Taine (IL Taine, Sa 
vie et su correspondance, 4 vol. Paris, 
Hachette 1903—1907), Publicarea co- 
respoadenței unui seriltor, zice anto- 
rul, nu sarveşie în totdeauna gloria 
sa, cum sa văzut de pildă prin pu- 
bliearea scrisorilor Ini Suinte-Beuve 
ari V. Hugo. Pentru Taine însă, con- 
respondența sa nu micșorează Intru 
nimic ideia pe care coi care îi cunosc 
opera, şi-au făcul-o despre el. Rezu- 
mâm biografia. 

"Taine sit mascul în Vouziers, depar- 
tumentul Ardennes, în anul 1825. Ta- 
tal său era avocat şi om cult care 


se-neerea nu fără succes şi in poezie; 
el a învațat pe fiul său elementele 
limbii franceze și latine. Un unehiu 
al lui Taine, cure făcuse o ellatorie 
in America, i-a dat lecţii de limba in- 
gleză. Murind în anul 1540 tatal, Hip- 
polyte fu trimes la Paris intr-un in- 
stitul ce stalua in legătură cu colegiul 
Bvurbon ; constituția sa delicată insă 
nebmpăeindu-se cu viaţa de internat, 
mama sa fu neroila să se mule şiea 
la Paris spre a-şi ținea fiu! arasă, In 
colegiu Taine legă striasi prietenie 
cu Prevosi-Paradol, vestitul seriitor 
politie de mni Lirziu. După isprăvirea 
liceului, Taine, in urma unui coneure 
strălucit, întră în scoala Normală su- 
perioară. După trei ani de studii stră- 
lucite, el se prezintă la examenul de 
agregat pentru filosofie, dur fa res- 
pins de comisiune pentru ideile sale 
inaintate, și fu numit profesor intr-un 
mie oraş de provincie: Nevors şi de 
sici, mai traia, permutat În Poitiers 
In seest timp el işi pregăti o teza de 
doctorat „Asupra percepţiei sensuale“, 
dar facultatea o respinse dela inceput, 
fără să-l admilă a o susţinea gi, in 
unul urmätor, fa permutat ja Besan- 
çom. Alupei Taine işi luă cougediu şi 
veni lu Paris, hotării să trăiască din 
lecţii private şi să-si treacă doctoratul 
în litere, Teza aleusă „Asupra fabule» 
lor lui Iutontaine“ tu primită şi la 
1833 Taine era doctor, De aici inainte 
Taine s-apleucă tot mai malt spre ca 
riera de seriilor şi la 1355 aparu o- 
pera sa premiată „Incerearo asupra 
lui T, Livia". Intra upoi în relaţii cu 
editura Machete, gi devine colabora- 
tor ln „Revue do l'Instroction publi- 
que", În „Journal des Débats“ ai 
in curind lu „Revue des deux Mondes”, 
Preseriindu-i-se de medici o cură in Pi- 
renei. Hachette il insărcinează să 
serie un „guide“. Talne, care avea 
nevoe de bani, primeşte propunereu, 
dar cind editorul primeste manuseri- 
sul, gáseşțe că lillul de „guido“ ar fi 


VIAȚA ROMINEASCA 


prea modest și publică opera sub tit- 
lul „Călătorii în Pirenei", In anul 
1863 apar ä vol. div „Istoria lileratn- 
rii ingleze* și în acelas sn Taine e 
numi! membru în rowisiunea exami- 
natoare peniru scoala mililară din 
Saint-Cyr, funcție in cure rămase până 
in 1865. In 1854 işi incepu la Eenle des 
Beaux-Arts prelegerile sale asupra is- 
toriei artei, din care au esit acele 2 
volume de „Filosofia Artei”. Jasurin- 
du-se în anul 1869 cu fica arhitertu= 
ivi Denuelle, Taine lrăeşio da alei 
inainte mai mult ila mosia socrului 
siu în Chatenay, nu departo de Paris- 
Inchis in wlain sa da studiu, ol trăi 
ca ua pusnie, făra st bänuiascet ne- 
norocirea ce ameninţa Franţa. Razho- 
iul şi infringerea pulriei sale îi tulbură 
viața şi | fâcu să privească ru groază 
viitorul, În areastă stare suletausră 
incepu el opera sa vea mai intinsă 
„Originile Franţei contemporane, care 
upăru în 10 vol. şi In care crezu că 
a aràtal izvoureie relelor ee zhuciu- 
muu Bocietalea, La 5893 al muri si fu 
înmormintat aproape de caza sa, în 
groapa pregatilă de mai inainte. In- 
seriplia funerară: „Veritatem unice 
dilexit” exprimă conținutul întregei 
sale vieti. 

Deutsche Revue, (April 1908),— 
Baronul De Ponvourville, fost, timp de 
8 ani, ataşat pe lingä guvernămintul 
Îndochinei franceze, intr-un articol ine 
titulat „Prefacerea în China“, sa acu 
pă en mişcarea revoluționară chi- 
neză. Mişearen aceasta se înlinde mul 
cu samă între Chinezii din sudul im- 
periului şi are o indoilă ţintă: ras- 
turnarea actualei dinastii straine şi 
reformarea radicală a actualei organi- 
zații învechite și dusmane progresu- 
lui, Rezultatul cel mai însemnat pe 
care l-a ajuns până acuma propagan- 
da reformatarilor, esta că a facut pe 
locuitorii diferitelor provincii să pri- 
ceapă că există intorase care privese 
de o poiriva pe toţi lucuitorii impe- 


REVISTA REVISTELOR 


riului în acciaşi măsură. Şi acest lucru 
este capital. Până acum diferitele pro- 
vinrii erau despârțite pria gelozie şi 
chiar ură si revollele izolate puteau 
fi uzur inădaşite, Aceasta unitate spi- 
rituală a popurului chinez este opera 
unei publicații revoluționare, care a 
fost riispindita în toata China în ne- 
numărate exemplare. In acelaş timp, 
vânta cu propagandu, se fac şi pregă- 
tirilo de lupta necesare: urme si mu- 
niținai se introduc eu toată paza fune- 
tioparilor imperiali, Şeful şi organiza- 
torul acestei migeari revoluţionare 0s- 
te Sun-pa-tsen, care nu de muit sa 
reintors din Siugapora iarâs în China. 
Miscarea revoluționară n inceput in 
Kwangtung şi in insula Haisau şi im- 
cepe şi în Srtsebwan. Guvernul a nu- 
mit ea vicerege a amindoror provinci- 
ilor Kwung pe faimosul ministru Sam- 
teheong și acestia n și anunțat că va 
incepe o luptă fără eruțure în potriva 
rebelilor. Care partida va invinge ? fu 
China nimeni nu are curajul să facă 
prugnoskivuri, dar întreaga opinie pui- 
blica e de părere că acea partidă va 
fi învinsă, care va faco apel la ajuto- 
rul puterilor străine. Această nouă a- 
titudine a opiniei publice este rezul 
tatul propagundei lui Sun-ya-tsen, El 
şlie bine eñ tari ajaturul Englejilor 
dinastia netuală ur fi incetat să dom- 
nsasea de acum geizeci de ani şi nu 
vrea ca acelaş lucru să se lolimiile şi 
acum. Touta propaganda si gi a pare 
tizanilor săi a tus tocmai de aceia 
ca să furmeze în poporul chinez eon- 
vingerea că trebue să se sprijine nu- 
moi pe sine iusuşi şi nu trebue să mai 
lase pe străini sa se amestice in ches- 
tiunile ce-l privese, Po de altă parte 
și el și toţi partizanii reformelor nu 
urută niei o dușmănie Europenilor, ci 
din contra, in cazuri de tulburari, for- 
mează garde dintre dinşii cure si-i 
protejeze, Incru pe enre guvernul cehi: 
nez pu l-a făcut niriodată, 
Sozialintinehe Monniu-lictie 
(April 1908). Roman Strolizow Situa- 


tör 


tia politică şi socialdemoeraţia in 
Rusia.—loaeţiunea în Rusia sa in- 
tarit din nou yi odata cu aceasta a tn- 
teput şi emigrarea elementelor inain< 
tate. Presa socialistă nu mai poate 
exista in ţara și a trebuit şi ea să o 
pärāssaseä ; ziarele socialiste au ince- 
put inrâş a sa tipiri in străinatate. 
Care sin! părerile acestei preso? Or, 
ganal fracțiunii numite a Bolsehewi- 
kilor, ziarul Proletarij, e de părere că 
reacţiunea nu sre niciun sprijin in 
popor, că puterea ci stă numai în ba- 
ionetele armatei; revolutia e stipina 
pe întreaga țărănime gi pe intregul 
proletariat; reacţiunea din potriva nu 
are ca sprijinitori deci! micul core al 
lumii ofieiala, marii proprietari şi ma- 
rii capitalisti. Cum se vede, redarlia 
ziarului Prolelurij. nn e deloc pesi- 
misia. Dar, zice autorul, cnm se free— 
ducă lucrurile sint aşn—eă Reacţiinen 
a fost totusi destul de puternică cu 
si schimbe dreplul de vol în dezaran- 
tajul țărănimii şi a proletariatului ? 
Cum a fost posibil eu micul numar al 
reaclianarilor să inăduşe orice mip- 
care a proletariutului ? 

Organul Muuschewikilor, Golos So- 
vinldemokrata, vede siluaţia cu totul 
altmintreleu, Ne spune: „Revoluţia 
pusească a fost slirmată ; partidul re- 
vuluțioanr esta dezorganizat și demo- 
valizat“. Adevarul, zice Streltzow, a din 
partea acestor din urmă și afrmarea 
lui e de nmi mult tulos pentru miş 
carea sucialisiă din Rusin dorit ilu- 
siila Lenininnilor, Prucţinuea Mensche- 
wikilor este singura care-şi da deplina 
socoteala de situația reala din Rusia; 
ea glie că multe lupte vor trebui, pănă 
cind partidul se va întrăma diu noun, 
dur se poale miagiin că «forțările sale 
vor aduce succesul. O regenerare a 
miscarii socialiste în Rusia, conchide 
autorul, e posibita numni pe calea po 
care merge Mensehewismul. 

Zeitsehriit tür romunische 
Phiiciogie (197, No, 6). 

Sextil Puşcariu (p. 718) derivă pe 


ran VIATA ROMINEASCA 


amețese din “amunaltire — matius bat 
(Georges), in legătură cuital. ammat- 
tire a înebuni, a-şi pierde mintea, en- 
gad, ammattir a deveni furios, nebun, 
fr. amatir.—Meyer-Libke (p. 716) de- 
vivā pe macedorom. alincese a prinde, 
a se prinde (d, p. in bora) dia latin- 
ndnanciscor. 

„ North American Review. (A- 
pril, 905, New-York), —D. Reginald de 
Noven— „Deelinul și Căderea lul 
Wagner*—ne dă un studiu foarte 
interesant asupra operei wagueriene. 
Autorul pleaca dela observarea unui 
fapt. In New-York siut dous Case de 
Öperd, caro au reușit să alrătuiuseă 
cele mai mari şi mai complecie trupe 
din lume, Azi, necontestat că orașul 
New-York este centrul muziesl al Ju- 
mii intregi, în ce priveşte muzica de 
uperă, Autorul a urmarit, de aproape, 
suceasul diferiților autori interpretati 
da aceste trupe neintrecule şi a con- 
statal ca Wagner, vare cu ciţiva ani 
mai inainte ora cel mai apreciat de 
public, astazi, deşi interpretarea Ini © 
superioară, nu mai poate ținea scena; 
pecind Puccini şi Verdi au aceleaşi 
sueease, După constatarea faptului, au- 
torul, foarte melodie caut să afle 
vauzele:—4) in caracterul intrinsec 
al operei ;— 9). ln artişti ;—3). tu public. 
l) In ce priveşte valoarea intrinseră 

artistică a operelor lui Wagner, au- 

turul observă că teoria artistică a lui 

Wagner nuse coulormeuza deloc unui a- 

«levăr prea cunoscut in materie da arta: 

briăimici unei opere de artă este în 
raport direct cu nolața concepției ai 

şi cu aderărul, în ce priveşte natura 

omsneäscă, cuprins în ea, Din nvest 

punct do vedere, opera lui Wagner, 

care îşi are izvorul exclusiv in legendă 

i mat, e lipsita cu desăvirgire de inal- 

time şi universalitate, Azi ne place 

viața reala, nu romantizmul. Persona- 

jele Ini Wagner nu sint reale, nu ne 

inspira simpatie; atmosfera mistică 

și legendară ne incălugeazi emoția 


ainceră.—2) In privinţa artiştilor d. 
Riginald de Koven, cu drept cuvint 
impută lwi Wagner faptul că el nu 
dă locul intai vocii omeneşti, care e 
mai aptă decit orice instrument să 
trezească emoţii îm auditor. In Wag- 
ner aproape toata puterea operei e 
concentrată iu orchestră şi chiar par- 
litura vocii e serisă ca pentru muzica 
instrumentală : vocile siot tratate ca 
instrumente de orchestră; do aici dis- 
trugerea rocii artiștilor și repulziu lor 
pentru muzieu vagneriana.—3) Audi- 
torul inuzicii wugneriene e împărțit— 
după autor—in patru categorii: n) 
excluziriştii, care sint fanatici igno- 
ranți produși de modă şi de farmecul 
geniului, şi care azi sint în desere- 
ştere; b). raționatii, apreviatori còn- 
ştienți şi mâsuraţi ai lui Wagner 
cari, azi, nu mai văd în el pe „repre 
zontantul mazieei viitoare,“ ci numai 
pe urmaşul lui Beethoven, pe un om 
de goniu care a făcut un pas insinte dar 
care incepe deja să fie intrecut, Ei nu 
mai sin! idolatorii marelui maestru ; 
ej, imbuitiuii, care apreciază pe Wap- 
ner nu pentru muzică, ci pentru exei= 
tares violentă n senzaţiilor produsa 
de elemenle secundare, Aceştia gāsesc 
aceasta excitare în furlunole urehas- 
trale din maeştrii moderni, uşa en pen- 
tru plăcerile lor muzicale Wagner nu 
le mai este indispensabil; d), părtini- 
tarii, admiratori produşi de influenta 
personulă a marelui maestru, care 
dela moartea lui Wagner au scăzut 
considerabil.—Se vede dar ca niciuna 
din cele patru eategorii ale auditoru- 
lui Wugnorian mu mai è în stare azi 
sa susția curentul wagnerian la nive- 
lul la care se ridivase neum rițivu 
ani, Toate consideraliile expuse mai 
sus fae pe autor să creada ca wagne- 
rianiznul vu ceda locul unei muzici 
superioare, 

Contemporary Review (April, 
1308. London).— Edouard Rod —,„Ten- 
dințele Actuale sle Literaturii Fran- 


REVISTA REVISTELOR 163 


ceze“ --analizează de aproape produc- 
ţia literară dia Frauļw, din ultimul 
timp, și caută să caracterizeze deose- 
vitele curenta literare care se dès- 
prind din această supraimbelşuzali 
producție. Cu toată silința de u de- 
semna curente bine distincte, autorul 
conchide ca acum, în Franța, uu e o 
școală dominantă do seriitori, nu-l vu 
direcţie comună ; că intreaga produc- 
ție Merară are caracterul heteroge- 
nităţii, Cu toate aceste, din imensa 
diversitate, un caracter al iiteraturii 
contemporane se impune in mod ne- 
indoelnic: dorința de adevăr în zu 
grăvirea vieții şi descrierea sentimen- 
telor. Acest varucier apare ta 0 reac- 
tiune Impotriva romantizmalni care a 
dus prea departe falzibcarea realitatii 
si hiperbola. Reactinnea impotriva ro- 
mantizmului incepe In n doua jumâ- 
tate a veacului al XIX-lea, şi cei mai 
autorizaţi adversari ai lui, inca îi sint, 
in parte, victime; Baudsluire și Flaw- 
bert sint departo de a ñ emancipali cu 


p 


totul de influenţa vechii școli, iar Zala 
se plinge ringur că fără voința lui e 
romantie, Nerontestat însă că aceşti 
seriitori, deşi sacrifică incă idoiului 
Romantismului contribue mult lu in- 
tronareu Naturalismului. După ci ve- 
niva alţii, care au servit cauza Nalu- 
ralismului mai mult prin sforţarea lor 
colectivă decit prin prestigiul literar 
al vreunei sfare celebre. Toli aceşti 
seriitori, fe clasici. realişti, umaniști, 
impresionişti ori neclasibieați, seriilori 
care n-au atins înălțimea celebritaţii Iui 
Hugo ori Zola, taţi, fară exceptie, lup: 
ta pentru adevăr în arta. Cel mai ar- 
tist dintre ai : Henri Régnier crede că 
exactitata termenilor ce intrebuințea- 
ză nu e separată de calitatea lor es- 
talică. Noua direcție, făra indoială, vu 
străbate prin toate şevalele sau ince- 
puturi de şeoale şi ultimele rămășiță 
romantice vor li spulberate din lite- 
ratură de vigoarea palaralizmnlui, care 
are mult de aşteptat dela viitor, 


Varietăţi 


Adormirea prin curenţi electrici. 
Tivăţatul francez Leduc a imaginat un 
aparat pentru adormirea bolnavilor ce 
urmează a fi supuşi operaţiilor. 

Adormirea se face cu ajutorul cti- 
renţilor electrici, imaginați de dinsul 
şi numiţi curenţi tc, 

Aceşti curenţi, de potențial mic, iu- 
crează în acelaşi direcție şi în mod 
intermitent. O casă germană a cons- 
truit un aparat care să dee astfel de 
curenți şi de curind Carpentier în 
Paris a construit un aparat, care per- 
mite întrebuințarea adormirii electrice 
ori a unei anestezii parţiale, în prac- 
tica curentă a doctorilor, Ledue s'a 
supus el, cel dintãi, experiențelor cu 
curenții producători de somn clec- 
tric şi descrie impresiile căpătate : 

viața sufletească dispare aproape ; el 
aude vorbele celor dimprejur ca în 
vis, ar vrea să comunice cu dinşii, 
dar nu poate, 


invierea animalelor ucise de e- 
lectricitate. Aceiaşi curenți Leduc 
fură întrebuințaţi de o doctoreasă din 
New-York, isa Rabinoviti, în o 
serie de epaia cu animalele, Cu 
un curent de 5—6 volţi animalul e 
adormit, respiraţia şi pulsul sint cu 
totul regulate. Dacă curentul e de 55 
volţi şi lucrează citeva secunde, ime- 
diat dupăce facem ca ei să inceteze, 
se observă la animal convulsiuni ca 
în cazurile de epilepsie. Cu un cu- 
rent de 12—15 voiţi, care ar lucra 
1 minută asupra unui iepure, aniña- 
lut e ucis. Dindu-i insă curenți la 
intervale regulate, i se provoacă res- 


piraţia artificială şi pulsul şi mişcă- 
rile respiratorii reincep, Aceste fapte 
sint relatate de Alfred Gradenmitz 
în Revue gâncrale des Sciences No. 
5 din 15 Marile 1908 şi el declară 
că d-ra Rabinovici i-a prezentat un 
lepure „care fuscse de mai multe ori 
ucis şi înviat” şi care totuşi era să- 
nătos, Această respirație artificială e- 
lectrică dă bune speranțe în ce pri- 
veşte readucerea la viață a oameni- 
lor uciși prin discărcările electrice de 
cel mult 2000 volti; e nevoe să fie 
insă aplicata Imediat. Tot aşa ea ar 
putea fi întrebuințată cu succes în 
cazu! accidentelor moriale ce au loc 


„ uneori, cînd se întrebuințază ca nar- 


cotie clorolormul ori eterul, 


ima ing reproducind relieful 
corpurilor, Cunoscutul fizician fran- 
cez Lippmann a reușit să pregătească 
nişte plăci sensibile, cu sjutorul că- 
rora fotografiile ni redau relieful cor- 
purilor; ca şi corpurile din natură, 
aceste fotografii presintă aspecte dife- 
rite după poziția observatorului. Lipp- 
mann le numeşte fologratii integrale, 
st 


imprăştiarea norilor de grindină 
cu ajuiorul tunurilor. O sumă de 
experienţe făcute în Italia de Bia- 
serna la Castelfranco Veneta păreau 
să dovedeasçă că zguduirile aerului, 
datorite tragerilor cu tunul, nu au 
nici un efect asupra norilor. Fizicia- 
nul francez Violle arată că e nevoe 
ca exploziile să se tacă chiar in mij- 
locul norilor. El s'a servit în mai 
multe rînduri de baloane captive, In 


VARIETAŢI 163 


August 1907 el a reuşit să rupă un 
te în două părți şi sâl împrăștie. 
Pentru a putea ajunge la rezultate 
practice, e nevoe incă de numeroase 


experiențe. 
Apa în atmosfera planetei Marte. 


Făcindu-se între 15 şi 25 Februar 
190% mai multe fotografii a spectru- 
lui luminii ce o primim de ln pla- 


a cărei blană e foarte căutată. S'a 
reuşit apoi să se crească oile Kara- 
kul în Europa. Aceste încercări au 
reuşit în Rusia, în Bosnia şi Herţego- 
vina şi în Germania, acum de curind, 
la Lindehen. 


e arab si întrebuințării raze- 
lor X în Austria, Intrebuințarea a- 
cestor raze în scopuri medicale e aşa 


neta Mart, s'a putut dovedi existența de răspindită şi neajunsurile intre- 


apei în atmosfera acestei planete, 
Observațiile s'au făcut la Lowell în 
Siateie-lUnite, unde se află un obser- 


vator astronomic. 


Pompele de e ppm la areke 
ew-York se execută lu- 

York. în N 0000 
lei pentru apărarea părții cent a 
pad. iras ia ei incendiilor. Pentru a 
avea la îndămină apă sub presiune, 
s'au pus 80 kni. de conducte de apă, 
s'au aşezat două stoi de pompe în 
jdioasă şi sa in- 

trebuințat la construirea lor material 
care nu arde. Cu ajutorul sistemului 
de distribuire a apei adoptat, se 
poale uşor concentra asupra unei clă- 
dir! incendiate GO de gu de apă, 


ctări în valoare de wro 


afară de zona prime! 


buinţării lor de câtră oamenii necu- 
jaan min atit de mari încit s'a sim- 
tt nevoia de ao le meat eg za 
o vor întrebuința pe răspunderea lor, 
fii diferitelor institute particulare tre- 
ue să presinte certificate, că au fä- 
cut studiile fagaras In ruen 
institute şi şcoli, expunerea 
la asah X. îti scop de demonstrare 
redioscopică şi în expoziţii, se poate 
face numai în urma permisiunii au- 
torităţilor. 


Electrizarea curelelor de trans- 
misiune. Pentru ca să nu lunece cu- 
relele de roți se zvirie de obicciu pe 
acesie din urmă rişină pulberizată, 
In Chemiker Zeitung din Decembre 
1907 se gäsese redate observaţiile Iui 


dind fiecare cite 2200 litruri de apă Richter, care a constatai, In urma a 


pe minuit, Pompele sint mişcate e- 


leciric. 


Case înalte în New-York. După 
o statistică de curind apără se gä- 
ses. în New-York 558 de case, care 
au mai mult de zece rînduri și anume ; 


164 cu 10 rînduri 
WOI a | D 


1 » 
13 pănă la 20 de rînduri 


41 de rindnri 
48 


m. 
—_ 
LEE e A 


înziţime de 200 ni. 


industria blânii de Astrahan în 
Eiroas Olle numite Karakal Pa 
i t singurel: care 
haaraan Pare d gr remi mal 
cişind aceste oi cu cele din Europa 
centai s'a reuşit a se crea o rasă 


cunoscuta biană de 


Şi casa cu 48 de riaduri areo 


wmeroase experiențe, că pielea se 
încarcă cu electricitate pozitivă, iar ro- 
tile cu electricitatea negativă. Poten- 
țialul curelei poate deveni aşa de 
mare (13000 volji), incit pot uşor să 
se formeze seintei de 2—3 cm, Rich- 
ter vede în aceste scintel cauza unui 
mare număr de accidente, neexpli- 
cate pănă acum, căci o asemenea 
scintee poate foarle uşor aprinde un 
amestic explozibil. Pentru a se evita 
formarea lor, Richter recomandă să se 
ungā roţile cu glicerină şi apă. 


Smochine şi blastofagi. Un cei- 
tor ne cere o lămurire complemen- 
țară asupra celor spuse în cronica 

că din „Viaţa Rominească 

o. 2 An. Il. f 

D-sa doreşte să știe ce se'ntimplä 
cu smochinele de Smirna, fn care 
n-ar îl putut intra biastofagi ca să 
aducă polemul fecundator. Autorul 


16 


cronicei răspunde că aceste smochine 
tinere, ce m-au avut norocul să fie 
vizitate de blastofag, se usucă re- 
pede şi cad de pe ropas. 

In această Ă giier a s'ar putea is- 
torisi pe scurt o păcăleală ce-au su- 
ferit-o Americanii din California. 

Se pare că Calitornienii savurează 
mult smochinele de Smirna. De a- 
ceia in 1880 ei au trimes o comi- 
siune la Smirna, cu însărcinarea să 
caute smochinii cei mai aleşi, să-i 
cumpere şi să-i transporte, cu toate 
îngrijirile trebuitoare, până'n Califor- 
nia unde trebuiau fie replantați. 
l-a costat muhi bani această intre- 
prindere, dar în fine au reușit să ră- 
sidească în patria lor o sumedenie 
de smochini de Smirna. Cind colo, 
ce să vezi! Arborii mergeau de mi- 
nune, însă fructe coapte n-au putut 
gusta bieţii Americani nici după 15 
ani de aşteptare. In fiecare vară a- 
păreau pe copaci o infinitate de smo- 
chine tinere, dar nici una nu ajun- 
gea să se coacă; toate se uscau şi 
cădeau. Bieţii oameni începuse să 
creadă că Smirmnejii i-au păcălit. vin- 
zindu-le cele mai rele soiuri de 
smochini. Pe la 1894, ei au trimes 
un delegat in Asia mică, să observe 
mai de aproape ce se petrece cu 
smochinii.  Deabea atunci au aflat 
ci că blastofagul este indispensabil 
pentru ca smochinul de Smirna să 
dea roade. 

Smirnejii cunoşteau importanța 
blastofagului, încă din timpuri foarte 
vechi, deoarece şi Aristot pome- 
neşte de dinsa, dar ei n-au vrut să 

ună la început nimic Americanilor, 
e frica concurenţei. 

Mecanismul intim al fecundării şi 
legătura de viaţă între smochin şi 
biastofag s-au cunoscut însă mult mai 
tărziu. 

Convinşi că nu-i de ajuns să ai 
smochini ca să măninci fructe coapte, 
şi că mai trebue și blastofagi, Cali- 


VIAȚA RONINEASCA 


fomnienii au Început să importe din 
Algeria smochini sălbatici cu blasto- 
fagii lor. De atunci a început în Ca- 
lifornia cultivarea şi exportul de smo- 
chine, care e azi așa de înfloritor, 


Schimbări produse la animale și 
transmise prin ereditate, In volu- 
mul 25, fasc. 1, 2a revistei germane 
Archiv für Entwichelungsmechanik 
se găseşte un articol al lui Kamme- 
rer, în care acesta descrie experien- 
tele ce le-a făcut în laboratorul pro- 
fesorului Przibram de la Universi- 
tatea din Viena cu Salamandra pă- 
tată şi Salamandra neagră. Între al- 
tele aceste animale se deosebesc prin 
modul de reproducere, căci cea din- 
tăi dă naştere la larve prevăzute cu 
branchii şi o membrană înotătoare, pe 
cind Salamandra neagră (trăeşte în 
munţii Germaniei merdionale, Fran- 
tei şi Svţierei) dă naştere la doi pui- 
şori care respiră prin plămii şi afară 
de talie samână cu o salamandă nea- 
gră adultă. Larvele Salamandrei pătate 
sînt silite să trăească în apă ci'ăva vre- 
me şi numai mai tirziu trec în Sala- 
mandre terestre, Kammerer a arătat că, 
dacă ţinem Salamandra patată la un 
loc uscat şi la temperatură joasă, ea 
dă naştere la doi pui, de coloare în- 
chisă, care samână cu Salamandra 
neagră. Pe de altă parte tinind pė a- 
ceastă din urmă la temperatura mai 
înaltă, în aer umed, în vecinătatea a- 
pel, ea dă larve, care vor trebui să 
trăească Intăi în apă, intocmai ca Sa- 
lamandra patată; larvele par patate 
chiar, Schimbările produse astieliu 
se moştenesc, căci Salamandrele ne- 
gre, obţinute din cea patată după 
chipul. arătat, se înmulțesc ca Sala- 
ea rai negre, chiar dacă le pu- 
nem în condițiile de viaţă obişnu- 
ite ale Salamandrei patate. Transior- 
marea speciilor se poate face deci 
brusc şi teoria transformărilor lente 
capătă deci o lovitură puternică, 


Spicuitor 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Francesco de Sarlo e Giovanni 
Cald. Principii di Scienza etica. 
Palermo, Remo Sandron editore. 

Prima parte a operei cuprinde tra- 
tarea fenomenologiei conştiinții e- 
tice; a doua, tratează evoluția prin- 
cipillor de morală în cursul veacurilor. 

Erminio Troilo. La ois di 
Giordano Bruno, Torino, Bocca, 1907. 

Un studiu asupra filosofiei lul G. 
B., in care autorul vrea să dovedească 
că Brunno nu s-a preocupat de me- 
tatisică, 


CHESTIUNI MORALE ŞI RELIGIOASE 


Edmond Thiandiere. La congutte 
de infini. Paris. Fischbacher. O- 
peră interesantă şi serioasă de filo- 


sofie religioasă, 
Frédéric ear ser La question re- 
ligieuse, Paris. ciâte de Mercure 


de France, 

In această lucrare sint reunite răs- 
punsurile la ancheta internațională 
deschisă de tre Se France în 

rivinţa sentimentului religios, 
zi Lucien Roure. En face du fait 
religieux, Paris. Perrin. $ 

Analiză fină a sentimentului religios, 

Bossuet. Pensées chrătiennes ei mo- 
rales, édition nouvelle avec intro- 
duction et notes par Victor Giraud. 
Paris. Blond. E p 

Culegere de cugetări religioase şi 

morale cuprinse în opera marel i 
scriitor. 


ISTORIE 


Von Lignitz, Deutschlands inte- 
ressen in Ostasien und die gelbe 
Gefahr. Berlin, Voss. 1907 

Autorul povesteşte dezvoltarea is- 
torică a Chinei şi Japoniei, precum 
şi luptele din 184—905 din răsări- 
tul Asiei; deasemenea arată relaţiile 
comerciale dintre Germania şi China- 
Japonia. 

rof. Dr. Marian Zdziechowski. 
Die Grundprobleme Russlands. Wien 
und Leipzig, Akademische Ver lag 
1907. 

Este o traducere făcută de proi. 
Stylo din Cracovia. Autorul vrea să 
explice curentele din Rusia, fo a- 
naliza psicologică a celor mai distinse 
personalități. 


SOCIOLOGIE 


Ettore Zoccoli. ['Anarchia : gli 
agitatori, ie idee; fatti, saggio di 
una revisione sistematica e critica 
e di una valutazione etica. Tosino, 
Bocca, 1907, 

Autorul bazat pe o adunare cit se 
poate mai complectă a diferitelor lu- 
crări anarhiste, a căutat să expue i- 
delle doctrinarilor şi propagandiştilor 
anarhiști. 


CRITICA. STUDII LITERARE 


Guillaume Huszar. Etudes criti- 
gues de Littérature comparée. Moliere 
et L'Espagne. | vol. 5 tr. Champion. 

Studiu interesant despre influența 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


literaturii spaniole asupra literaturii 
clasice franceze. 

Michel Salomon. Charles Nodier et 
le groupe romantigue. 3 it. 50 Perrin. 

Lucrare interesantă pentru originile 
romantizmului. 

Léon de Sâchă. Muses romanti- 
ques: Horteuse Allart de Meriteus, 
dans ses rapports avec Chateau- 
briand, Béranger, Lamennais, Sainte 
Beuve, G. Sand, M-me d'Agoult, 
Mercure de France, 7,50, 

Operă care luminează unele părți 
necunoscute din viaţa citorva din 
marii scriitori ai secolului al XIX. 

Cari Aibert Bernouilli, Franz O- 
verbek und Friedrich Nietzsche, eine 
Freundschaft. Vol. |. lena. Eugen 
Diederichs. 7.50. 

Opera care conţine delati intere- 
sante asupra vieţii lui Nietzsche ca 
profesor la universitatea din Bâle, 

Paul Goldmann, Vom Răckgang 
der deutschen Bühne. Polemische 
Aufsätze über Berliner Theater-Auf- 
făhrungen. Frankfurt a. M, Litera- 
terie Anstalt Riitten und Loening. 
1 


E o colecţie de critici teatrale a- 
supra operelor dramatice ale drama- 
turgilor germani contemporani, în a 
căror nouă direcţie literară, autorul 
vede un regres, 

Antonio Fusco. La filosofia dell 
arte in Gustavo Flaubert. Napoli, 
R. Ricciardi ed. 1907, 

Autorul a adunat toate ideile lui 
Flaubert asupra artei, culepindu-le 
mai cu samă din scrisorile sale. 

Dr. D. August Viinsehe, Diz Bil- 
deraprache des Alten Testamenis. 
Leipzig, Ed. Pfeiffer pr. 465 mrk: 

O analiză stilistică din punct de 
vedere al metalorilar şi comparuţiu- 
nilor, a scrierilor vechiului testament. 


LITERATURA 


Alexander Kielland. Breve (Let- 
tres) 2 vol. Gyldendal. Kristiania et 
Lopenhague, 


Această colecţie de scrisori e foarte 
însamnală pentru cunoaşterea vieții 
şi caracterului cunoscutului scriitor 
norvegian. 

Salvatore Farina. // fesoro di 
Donnina. Torino-Roma. Soc. Tip. Ed. 
Nazionale 1907. 

Este o nouă ediție a unuia din 
cele dintăi romane ale cunoscutului 
scriitor italian, 

Th, Pantenius. Aus meinen lu- 
gendianren. Leipzig, R. Voigtlān- 
ders Verlag, 1907. 

E un roman istoric în care auto- 
rul îşi povesteşte propriile sale a- 
mintiri din copilărie. 


ŞTIINŢA 

D.. Et. Burnet. La lutte contre les 
microbes, 3 ir 50. A. Colin. 

O serie de studii asupra bolilor 
infecțioase : cancerul, tuberculoza, te- 
tanosul, variola, ete. Expunere pä- 
trunsă de spirit filosofic a principa- 
lelor probleme şi metode ale medi- 
cinii cxperimetale, 

Grai. Zeppelin. Die Eroberung 
der Lufi. Stuttgart 1908, Deutsche 
Verlags-Austalt, pr. 75 pi. 

Este o conferință pe care cunos- 
cutul aeronaut a tinut-o în Berlin în 
care explică posibilele întrebuinţări 
practice ale invenţiei sale, 

A. Faustoni. Le terre polari, Isti- 
tuto di Arti grafiche, Bergamo. 

Prima patte a volumului, cuprinde 
istorie “xplotărilor polare; a doua, 
geografia descriptivă a regiunilor atc- 
tice şi antarctice, Are şi vre-o 150 
ilustrații în text, 


ETNOGRAFIE, FOLKLOR 


Oskar Münsterberg. Japanische 
Kunstgeschichte. Vol. Il. Brunswick 
Verterman, Operă interesantă, aduce 
date noi asupra vechei culturi asla- 
tice. 


Compilator 


% „$n A ? Ai 
Dr. lon Radovici Sor Paire 
AR aie A 
La, ese a i fA 
ay eh ii 
bi, $ 
ț A = 
A -i 
„Viaţa Romineascã”, 1908 7 E ptr) y 


170 VIAȚA ROMINEASCA 


tirgului : subțiri, palizi, flăcăiașii aceștia deapănă mărunt din pi- 
cioare, tremurind în diminetile răcoroase şi molfăind incă cea 
din urmă îmbucătură de pine.—lar spre bariere, «spre porţile 
cetăţii», se îndreaptă babe cu ochi ascuţiţi şi şireți, cu șaluri 
grele în spate. Aşteaptă pe sătenii din imprejurimi și dezbat 
crincen preţurile, dın cinci în cinci bani. cu supărări, cu jură- 
minte, cu ochii bulbucaţi, cu gurile care nu-și mai contenese 
meliţatul. Acolo însfirşit, în jurul sinagogilor, cresc şi pier acele 
vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în uliţile largi. ologi 
şi ratăciţii la minte cu fețele pururea triste, or! pururea neclin- 
tite şi zimbitoare. 

In furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile 
monotone ale școlarilor, cari silabisesc litera legii după glasul 
dascalului. Din cînd in cind un ceauş trece grăbit spre sinagogă; 
altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă ba- 
nui morţilor.— lar drumul spre fundul mahaialelor acestora e tot- 
deanna plin de mizgă şi anevoie te scoate în cimpul acoperit de 
ciulini, unde intr'o pustietate intristătoare se arată herghesui, 
fară o floare, fără un arbor, cu lespezile aibe de piatră de-asu- 
pra lăcaşurilor vesniciei. 

Spre sabdş deodată toată viaţa aceasta se opreşte. Se aprind 
luminările ; stăpinul familiei, la masa curată, îşi începe rugă, 
După o săptămină de năcaz şi de hrană proastă, pe apucate, — 
Dumnezeii poronceşte poporului lui să minince corlici, came și 
peste, Mal poruncește bărbatului să se lniştească si, în divanul 
cel mare, sub chilotele de puf de giscă, să-şi cerceteze nevasta. 
Si 'n ziua de odihnă havrele răsună de vaete și de cintări; bä- 
trinii intră in papuci în scoală, în laibăre negre şi cu cuşmă biă- 
nită. Şi cel din urmă, cel mai sarac și mai umilit, se grăbeşte 
spre rugăciune, cu cărţile în coşteial alb de pinză, 

În ingrămădireu aceasta şi în sărăcia aceasta a neamului 
săii a crescut Haia, fata lui Leiba Sania. Până la șepte ani n's 
cunoscut alta lume. Mahalalele rominești eraa tot așa de departe, 
ca şi America. La şapte ani tată-săii Sanis, om sarac, și Rifca, 
cu toți copiii lor, saŭ strămutat la Bărgăoani le ţară. Acolo aveati 
o rudă, Meer Avramovici, care făcuse n leacă de avere cu cris- 
mă Şi avea nevoe de-un credincios. S'a dus Leiba Sanis la Bär- 
găoan! în sat șia inceput să facă negustorie în crismă, iar Meer, 
om ginditor. cu barba neagră, a prins a tace alte speculaţii, 

Din acea vreme, Haia îsi aduce minte de multe lucruri. 
Acolo era un sat mare; și veneaii flăcăii Ja crișmă. Năcăi fru- 
mos îmbrăcaţi și voinici, şi petreceat. EI Îl era frică de dinși, 
și stătea întrun ungher privindu-i, Cite-unui o apuca de șuvita 
de păr de pe frunte. îl zimbea, şi-i dădea o bucăţică de covriz. 
Atunci îl trecea un for prin vine și răminea cu ochil aţintiţi la 
chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mişcă innaintea ei, 

Din cind in cind intra în casa lui Meer. Se uita la lucru- 
rile curate, la alämurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla 
îmbrăcată bine prin casă şi avea două slugi cărora le dădea po- 
runci. lar fata lul Avramovic! era acii o domnişoară de doispre- 


E aara 


HAIA SANIS 174 


zece ani, care citea romineşte dintr'o carte.—l1și aduce aminte 

Haia de o zi cind a poposit în sat un regiment de soldaţi. Cin- 

taŭ cornurile frumos în aerul limpede al amurgului și macai în 

uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofiter tinâr şi 
frumos, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer.-- Haia 

il privea uimită dintr'un colţ şi l-a auzit spunind: «Vă rog să nu 

să supăraţi... am fost trimis aici în gazdă...» 

Meer Avramovici s'a ridicat dela masa lui şi a dat mina 
cu ofițerul. Ernestina a zimbit cu prietenie și l-a poftit în salon. 
Ş'acolo aŭ aprins lampa cea mare și aŭ inceput să stee de vor- 
bă. Şi a intrat şi domnişoara Beti gi a dat mina cu ofițerul, şi 
fa pus şi ea pe scaun şi a început a vorbi veselă cu el As- 
ts- plăcea tare Haei; şi dintr'un colţ, dintro odae de-alături, 
privea şi asculta.— Domnul Meer se uita ginditor într'o parte şi 
spunea : 

E «Pâr'aci. slavă Domnului, nu mi-a mers rän; da'am de gind 

să mă läs de toate celelalte afaceri şi să rămin cu pămint... Am 

să maï iat In arendă... Acuma numa! cu pămint se cîștigă pa- 
rale...» 

Şi ofițerul tinăr da din cap; pe cind Beti suspina cu dra- 
oste : 

ę «Are să dea Dumnezeii, tată, să izbuteşti. ,„» LA f 

Şi cum sta pe scaun și-a ridicat ochii mari, negri Și sprin- 
ceaați spre oaspete, şi parcă avea facâri în priviri; iar zimbe- 
tatl era de o dulceaţă nespusă. a 

Mat tirzid a inceput Haia a pricepe mal bine lucrurile. Acii 
crescuse, umblu mal curat imbrăcată și se ducea mal des pela 
domnisoara Beti. Îi era dragă domnişoara Beti. Era frumoasă 
si deşteaptă şi citea multe cărţi. ȘI-şi aducea foarte bine aminte 
Haia că fata aceia cuminte şi bogată avea o suferinţă mare şi 
de multe orl plingea. Și i-a spus el odată: «Haie, eŭ sint foarte 
mihniti... Ea nu vrea să mA mărit cu un Evrei... Ea am o 

te... Şi de multe orf pling...» Pe vremea aceia a venit de 
multe ori la Bărgăoaniun domnişor subțirel, care era subprefect, 

—şi Avramovici îl primea bine... lar Beti umbla atuncea veselă 

şi ridea cu ochii umezi, Pricepea Beti dragostea aceasta şi-i era 
milă de fata stăpinilor... Şi asculta ca întrun vis un glas melo- 
dios care spiinea: «E tinâr deştept şi vorbeşte frumos...» Şi ma- 
dama Ernestina suspina: «Şi are legături cu lume bună...» Iar 

Meer Avramovic! stătea E 2 bar se rentei şi se gindea 
adinc, palid, cu timpla s mina stingă. 

: Ceva S'A niom uet ai urmă. Ce anume, nu-și dä seamă fata lul 
Sanis, Poate a plecat domnişoară ; poate aa plecat cu taţii. Dela eriş- 
ma din Bărgăoani Leiba Sanie şi cu al lui s'aŭ intors iar în tirg; şi de- 
atuncea stan in căsuţa cu două odăiţi din Broscărie, An trecut $ap- 
te ani şi nici-un spor n'a intrat in gospodărie. Săraci aŭ rămas ; doi 
bieti mari ab fugit la Americă, îndată co-aii tras sorții : cellalți doi 
creşteaă, slabi şi năcăjiţi, ucenici la un tinichigiă şi se gindeaii 

și ei, în odihna Simbetel, clteodată, se ginden și visan la tara 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


aceia îndepărtată, la pămintul fágáduinții, unde banul se ciştigă 
uşor şi unde te poţi îmbogăţi. 

Haia era fală mare, cu ochi verzi, plini de lumină; în ma- 
halaua aceasta avea citeva prietine de neam străin, şi trăia 
bine cu dinsele ; din vreme în vreme iși aducea aminte de vi- 
surile şi de sulerințele dedemuit ale fetei lui Avramovici și că- 
dea pe ginduri... O mişcaii deseori amintirile acestea din vremea 
cind cu toţii trăiaii mai bine.—0 clipă însemnată în viaţa el era 
şi plecarea fraţilor mai mari cu pribegii. li numărase: patru- 
zeci și cinci de tineri pornea pe jos spre păminturi străine, 
spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemărginit. Eraŭ 
gătiți de drum, cu tot calabalicul în spate, şi colindaii mahala- 


lele neamului, cîntind cu durere, luindu-și pentru totdeauna rā- 


mas bun dela pămintul pe care se născuseră. Aŭ cintat și la 
casa rabinului, şi rabinul nu s'a arătat; și ai pornit mai de- 
parte, întovărășiţi de o mare mulţime ; şi pe lingă cimitir le-a 
scăzut glasurile, și cotind drumul cel mare abia se auzeaŭ cao 
adiere mihnită cintările lor.—şi "n curind aŭ murit sunetele; pe 
cind plingeai mamele şi surorile. lar Haia nu plingea. Ea se 
gindea că fraţii el se vor întoarce; că ea niclodată n'ar pleca 
in tări străine, niciodată, pentru nimic în lume, acum, în vrista 
cind dorurile încep a crește şi dragostele a tremura şi 'n sufle- 
tele ceior mai umiliți... 

Acuma Haia era o fată năltuță m boiă; şi n plimbările» 
de Vineri-seara. cu celelalte fete, se avintase chiar si pănă ia 
grădina publică, și pănă "n ulițele romineşti, unde era linişte, ră- 
coare, şi livezile risipeaii adieri parfumate. La virsta el găsea 
puţină plăcere numai în aceste clipe de răgaz; iar in ceasurile 
cind sta acasă lucrind la o cusutură out la un călțun, icoanele: 
văzute i se deşteptai în lumina umedă a ochilor. Viaţa care 
fierbea in juru-l, săracă și necâjită. figurile palide și fiäminde, 
săptăminile și lunile de răbdare, toate, fără ca să-și dee seamă, 
citeodată o făcea să rivnească lu altă viaţă, să invidieze soarta 
altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate şi mal scu- 
tite de griji. 

Astfel intraŭ in sufletul ei mai multe năcazuri decit bucu- 
rii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bâtea drumul pä- 
rinților, pănă la scoală, până la feredei; pănă la -săracele croi- 
torii şi magazii din apropiere; trezea printre pruncii nenumărați 
cari umpleai ulițele; ieşea şi intra între femeile care se purtat 
domol de colo colo, vorbea moale si trăgânat, se certaii ori se 
tinguiaă fără intrerupere. Plingea pentru o rochie, pentru o. 
bluză, pentru o păreche de botine, se certa cu maică-sa Rifca şi 
amindouă porneaii tinguiri nesfirşita cind Leiba Sanis intra în 
casă, tăcut. bocânind rar cu cizmele-i uriaşe. La anul noii, la 
Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din 
jurul ei. Ersii uitate năcazarile; glumele. piciliturile, cintecele,. 
chefurile aveuii o putere neobişnuită; petreceaii ca într'o infri- 
garars, cu grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfirşi prea. 
c € 


HAIA SANIS 173 


Uneori tădea pe gindari, cu inima grea. Dela școala statu- 
lui se întorcea alungați și bătuţi cu pietre copiii Ovreilor, Ve- 
neaii în goană, speriaţi: se opreui şi se intorceaŭ în loc inju- 
rind; apoi se răspindeaii prin casele scunde, cu lacrămi şi tin- 
guiri. Si femeile și bătrinii se adunati, vorbeaii despre İntim- 
plare, blăstamaii pe sträini, pe goi, şi-şi amintea de toate chi- 
nurile din urmă, de cele pe care leapucaseră şi de cele pe care 
uneori seara, la focurile iernii, cărturarii le murmuraii depe carți, 
cu glasuri trăgânate: istorii triste din pribegi! tără sfirşit.—I se 
împetrea şi ei inima și nu i se părea nefiresc că, din întuneri- 
cul și tristeța vieţii lor, copii! neamului cind ies la lumină, pri- 
vesc pieziș în juru-le şi scuipå cu un blestem murmurat spre 
biserica creștinului, In clipele acelea i se părea departe tare de 
la ea pânt la altă lume, de la ea şi pănă la puţinii străini cu- 
rați şi veseli al mabhalalei. I se părea departe, Căci ei treceati 
nepăsători privind în altă parte, fără griji. Şi ea avea intro 
clipa o privire de ură spre ei, iar alte ori, in colţul ei de fe- 
reastră, avea 0 stringere de inimă. 


N. 


Intr'o vreme, primăvara, Haia a prins a umbla prin casa 
părinţilor ei cu o deosebită bucurie. In fiecare ceas își lua din 
ocnița mare a sobel călțunul început şi da fuga în uliţă. 

Rifea, maică-sa, îşi ridica ochii negri, fără să-şi clintească 
trupul gras din locul el, din cerdacul dărăpânat, Intreba cu voce 
ostenită : 

«Haie, unde te duci, Haie? j A 

— MA duc pină la Tadoriţa!» striga repede fata și apuca 
la vale, cărarea zbicită, 

Tadoriţa era fata picherulul Ion Rusu, un ọm cărunt, ne- 
gru la obraz, fornăit şi lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel 
mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de 
pisi în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la 
crișmă la crişmă, — şi-şi lăsa gospodăria in plata Domnului. Ne- 
vasta de multi vreme-l murise; umblase cu trei copil din ma- 
hala în mahala, prin case cu chirie. Pe dol copil îi pusese în 
pămint, morţi de anghină ; iar fata cea mal mare, Tudorița, de- 
odată se prefăcuse într'o domnişoară bălaie și voinică. 

«Mini, poimini o mărit! grăia pe nas, cu mindrie, ion Rusu. 
Zestre n'am,—dar chiar să am avere, n'agi da zestre fetei mele... 
Cui îl place, aşa 8'0 gala Și pleca, mindru, cu cortelu-l uriaș 

i cu a-l cenusie, 
ji Gauna și aicea în Broscărie, decind se mutase, fata 
mai mult singură stătea acasă. Cosea o bluză pentru nevasta 
unui funcţionar din cînd în cind, făcea cite-o leacă de horbotă, 
și isbutea să-și cumpere o panglică nouă, o bluză, ori o pălărie 
e paie, 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


Jon Rusu zicea: 

«Eú. pe Tudorița mea, o port modest... Nu-mi place luxul... 
Chiar să am avere, tot aşa aşi purta-0...* 

Şi el colinda pe drumurile lui iar fata se năcăjea singură 
să se imbrace, Singură îşi plivea şi-şi prăşea o grădinuța de 
zarzavat din dosul case!, şi hrănea vre-o cinsprezece găini care-i 
dădeau ouă. Avea o odăița curățică, cu lăvicere de petic! colo- 
rate pe jos, cu «tablouri» pe pâreţi,—Otelo intinzind un braţ 
spre depârtări şi povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo să- 
rutind pe Julieta, şi altele. 

Haia intra şi se aşeza pe un orez a, în dreptul ferestrelor 
deschise, pe care infloreaŭ flori în oale de lut. Tudoriţa, aşezată 
in fundul unul divan, o privea zimbind; şi amindouă tâceaii o 
vreme, apoi începeaŭ să vorbească, 

«De unde al mată așa de frumoase portrete? a intrebat 
într'un rind fata lui Sanis. 

— Le-am cumpărat dela iarmaroc, răspunse Tudoriţa. Ta- 
blourile acestea aŭ şi poveşti.. Eü le-am citit aci doi ani... Aici 
arată cum istoriseşte Maurul, Desdemonel, vitejiile lul... Pe urmă 
«i s'aii iubit şi aü fugit amindoi departe... lar la urmă, el a 
omorit-o.,. 

— De ce-a omorit-o ? 

— A omorit-o pentrucă o temea... A pirit-o un om ticălos... 
Ş'atuncea Maurul a omorit-o,.. Serie foarte frumos... 

” ara vinovată ?... 
— Nu, nu era vinovati...» răspunse zimbind 'Tudoriţa. 


lar Haia se uita cu luare-aminte pe păreţi, ginditoare, 
turburată, 


«Dar dincolo, ce arată ? 

— Acolo-i Romeo şi Julieta... amanţii nenorociţi... Şi cartea 
asta o am... Spune cum erai dușmane familiile lor, şi cum el s'aŭ 
văzut şi Saü iubit... Amindoi eraŭ frumoşi... Şi pe urmă n'a 
avut noroc, şi amindol aŭ murit... Eŭ cînd am cetit, plingeam...> 

Haia tăcea, mişcată. Deodată întrebă: 

«Domnișoară Tudoriţă, vrai să-mi citeşti şi mie?,., 

— Ce să-ţi citesc? 

— Cărţile de care spul.. Ea îţi fac ce vraï... Viu să-ți arăt 
cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice 
pieptănătura, îţi ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i aşa de fru- 
mos, tare te rog să-mi citeşti şi mie...» * 

Citirea aceasta a început s'o facă Tudoriţa în zilele lui Mai, 
cînd și în ingrämädirea aceia de case ajungeaa mirezmele pä- 
mintului umed. Soarele avea o lumină deosebită şi intra şi pe 
ușă și pe ferestre in odăița strimtă in care Rominca cetea rar, 
monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișciodu-și numai 
minile deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din cind în 
cind se oprea și ţintea asupra cărţii pe care o ţinea Tudoriţa 
doi ochi arzători, pe care îndată şi-i pleca, umeziţi, şi-l ştergea 
incet, pe furiș, cu dosul palmei. 


HAIA SANIS , 175 


N N NI a dl aa ARI, a a 


«Tare-l frumos!» zicea ea la urmă, în amurg; şi pleca cu 

părere de rån spre casă. Multă vreme, înnainte de a adormi, 
prin cap îl vijiia vorbe şi-i tremura in ochii închiși icoane ne- 
marite. 
y a Tudorița era singură în partea aceia de tirg, şi zilele» tre- 
ceaù mai usor cu fata lui Sanis. Vorbea despre intimplările tir- 
gulai şi mal ales despre ale mahalale : despre o lehuză, despre 
o moarte, despre o bătaie. Simbată, Haia venea „gătit şi ve- 
selă, după o mincare bună, la care nici vinul nu lipsise. leșeni 
pe o rohatcă, se plimba pănă sub dealul Ulmilor, şi se întor- 
ceaù cu un buchet de Nori, vesele şi ațițate. Tineri palizi, stin- 
gaci in hainele lor nouă, trecual pe lingă dinsele murmurind 
frintui de cintece ; şi Haia, alăturea cu Tudoriţă, nicl nu se uita 
la ei. i 

Apoi prietinia între cele două fete se strinse şi mal tare. 
tntr'un rind, in amurg, Haia intrind fuga în casa picheruluï, se 
opri uimită in prag. Indarätul oalelor de flori, la fereastră, Tu- 
doriţa sta de vorbă cun băiat nalt, negricios, co umbră de mus- 
teață deasupra buzelor.—Stâtu la îndoială. Dar Tudoriţa începu 
să ridă : 


«Intră, Haje, intră. nu te teme, că nu te minincă...» 

iul şi se aşeză pe o margine de divan, tăcută şi mi- 
rata. Prietina el spunea ceva tainic, cu mult toc, baiatului ; iar 
ei o ascalia cind cun zimbet, cînd c'o încruntare de spontono 
si din vreme in vreme își oprea ochii ca de păcură asupra cip! 
cei, Haia şi pleca genele, privea în pămint; apoi iar cerca 
vadă obrazi) celui din faţa eï, şi ridica pleoapele cu sfială. i 

'Tudorţa se ridică și-și pareo pei Pe din dos, pân 
i ità; indată se intoarse rizind, 00) A 
j a Oa UN. draak aṣa? Pänă aci nu bal văzut niciodată ? 

— Nu, nu-l cunosc... Cum îl chiama ? 

—- Taui eree cae NES băiatul tut Vartolomel ? Ea sia 
cunoscut, cînl învăţa la gooală,.. Băeţii noştri se termeaa taro e 
el.. H alunga până 'n SA hoses Pe urmă s'a dus de pe 

j i mal cunoastem... El e ?-- t 

MAA cr P ponei rizind Tudoriţa. Şi aşezindu-se alā- 
turea, pe divan, deodată își schimbă glasul şi începu să spue o 
sia Vartolonui tatal lut Ştefan era un vintură-lară şi a apa 
dat multe tiruri şi sate, ba ca notar, ba ca vechii, până gir 
urmă, căzind tot mal tare în patima beţiei, a ajuns să ai 
primească nimeni; şi s'a întors iar in tirg aici... Cu un singur 
baiat a rámæ, cu Ştefan, și pe acesta la bătut, l-a neepa ra 
un tiran ; la purtat descalț şi flämind ; pita umbla din c = x 
în crizmă... Şi după aceia a murit. lar băiatul a mai răsu as 
s'a dezahețai. şi pentrucă n'avea mal mult de patru clase p 
mare a intrst practicant la judecătorie. «Da-l un băet irina 
șoptea Tudorita ; şi deștept... şi nu se teme de nimeni... To 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


una are parale in buzunar... Şi umblă bine îmbrăcat... Toate fe- 
tele se uită după dinsul... Dar el nu se uită la nimeni...» 

Fata lui Sanis asculta cum se inmlădie în inserarea caldă 
glasul Tudoriţel,—apol. după ce fata picherului tâcu, ea ridică 
ochii, o privi drept şi parcă îi ceru mărturisirea : 

«Nu se uită la nimeni 7,» 

Tudoriţa se apropiè până la urechea el. Incepu a varbi 
cu foc: 

«Haie! să nu spul la nimeni... Auzi? Numai tu să gil... 
Mie mi-i drag Ştefan... Vinela mine sara: şi tata nu știe... Nu- 
mai ţie iţi spun, căci tu imi eşti prietină... Să vezi cun imi 
spune că i-s draga, șare să mă jeie... Tie nu ţi-a fost drag ni- 
meni ?.,. 

— Nu!» gopti Haia.—şi dintr'odată simţi o mihnire mare 
in suflet. 

Amindouă tăcură 0 vreme, Odaia se întuneca pe nesimţite. 

«Cind are să mal vie să te vadă? gopti domol fata lui 
Sanis. } 

— Nu ştii, põate mine-sară,..» | 

Mai vorbiră un timp, cu grei, despre altceva, apoi Haia 
se sculă să se ducă acasă. Tudoriţa o apucă de mină: 

«Da'să nu spul la nimeni. Auzi ?,,. 

— Nu. Nu te teme. Nu spun la nimeni...» 

Ş'acasă, pe cind tată-săii slab, cu pielea obrazulii roşie și 
tăbăcită, sta tăcut în colțu-l obişnuit, lingă soba, pe cind Riica 
scărmâna pene de giscă in mijlocul casei, — Haa si gindea la 
descoperirea pe care o făcuse. Cauta să-și aducă aminte de in- 
fătişarea lu! Ștefan Bucșan, de goaptela 'Tudoriţii. dọ mărturigi- 
rea primită, —și sa gindea, tot aga de turburată ca fi'n vremea 
cind prietina ei ii cetea istoriile cele jalnice de dragste. «Tre- 
bue să fie fericită Tudoriţa...» se gindea ea inchizind ochit pe ju- 
mătate, | 
«Ce dal aşa din cap?» întrebă deodata Sanis, ju glas gros, 
Fata tresări, speriată, 

«Ce al cu fata? strigă deia locul ei, Rifea. loate se gin- 
deşte la ceva... 

— Cum se gindeşte? Trebue să facă treabă... Eü cum mun- 
cesc toată ziua de dimineața până în sară ? Şi de ja noapte ma 
scol, ca să mă duc să jupesc vitele Ja tăator... Nel pe haham 
nu-l aşteaptă cum mă așteaptă pe mine,” Trebue si muncească. 
Gindurile el, ce folos mi-aduc mie 2...» 

„Mama şi fata il priveai imite. De mulţi nu rostise 
Leiba Sanis atitea cuvinte. El știa atita : cind se hturna acasă 
dela abator, scotea de prin buzunări şi de prin turdci bucăţi de 
carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirie de arama, 
—pe urmă tropâia cu cizmele-i pline de singe, selaşeza la lo- 
cul lui şi nu zicea nimic, pănă ce nu-l chema nevastă-sa la min- 
care. Atunci își indesa in cap pălăria spartă şi începea să in- 
ag cu lăcomie. Apo! îşi ștergea cu dosul minil 

e | 


we 


mustäțile 


HAIA SANIS 177 


roşii. zbirlite,—se invirtea de două ori prin colțuri căutind ceva 
şi negăsind nimic,—işi răsucea o ţigară cit degetul, ieşea cu pasi 
rari, şi se ducea să-şi bee Jitra de vin în colţ la crişma lui Zei- 
ie Ornstain, poreclit Făluţă Laptedulce. l 
cu «Ce a E ia-sară ? zice Rifea prelung, privindu-l cu mirare, 
— Cineva mi-a fagăduit un mire pentru Haia... grăi Sanis 
icindu-si privirile şterse. SĂ LI 
cae die vai Haia 2... strigă femela uimită. ŞI cine 
i-a făgăduit un mire pentru Haia ? 
s9 z Hahamul, pe cînd îşi ştergea cuțitul de singe...» 
Ritea întorsese fața spre Sanis. dar se uita în altă parte, 
căzută tag pe apei AND 
Glasul Haiei porn : - 
«Mie nu-mi tokda nuntă încă... PASE mea a murit... 
Vici macar nu l-am cunoscut... şa murit !> > 
pi: 'Parinții nu răspunseră. Ceia ce ar putes spune fata n'aves 
nici-o egan aer pia el. 
trebă oftind: 
Pa tinet mirele acela ? Ştie hahamul că dăm zestre numai 
i de lei ? 
ca ee Dar el mi-a spus numai așa: Am un mire pentru 
fata ta... 
. ` — Si nu l-ai întrebat de nume? 
- bat... 4 
— pe precară faci aşa 1...» strigă cu nemulțămire 
nevasta. — Iar jupitorul își eur pna a „antet 
i ceapă; şi "n ncep 
pl paine I od at şi ieşi tropăind ca să se ducă la şter- 
jigi e dee be plecă ei, fata incepu så se frăminte in locul e! 
«Mie încă nu-mi trebue nuntă ! zise ea, întunecată. 4 
— Haie! strigă maica-sa holbind ochii, Ţi-a spus Ka eon 
va ceva? Ce treabă al tu? Ce y prop pe 5, drag re 
inä aici şi scarmănă și tu pene de gisca... - Da 
le răpit gură. are ee a cu capul de păreta, Tu mai bine 
ce e: Ar ae: D kók părinții ei; ar fi putut să strige și 
să plingă. Dar mai bine tācu. Avea ea o turburare in suflet și 
stăpinea o taină: şi iarăşi incepu să se gindească, alegind in ne- 
ştire lingă maică-sa fulgii uşori, ca de zăpadă. 


-zi o neliniște ciudată o cerca din vreme in vreme, 
PE, astimpăr. Läsa lucrul şi cădea pe ginduri. ieșea în u 
privea la deal şi la vale, pe urmă intra în casă şi iar se su 


e por ai tu, Haio? o întreabă maică-sa, Ce te frâminţi aşa ? 
— N'am nimic...> răspundea fata întunecată. Spa 
Pe după toacă, se cercetă innaintea oglinzii, işl mi og te 
mina, uşor, părul în unde, își legă la git o panglică roşie, $ 
grăbită. Intră la Tudoriţa, găfiind, 


, 


175 VIAȚA ROMINEASCA 


«Ce este? ce-ai fugit uşa? 

— Imi era dor să te văd!,.» zise repede Haia, Apol se 
așeză lingă fereastră, Aşteptă o clipă; se intoarse după aceia 
repede spre 'Tudoriţa, 

«Astăzi a fost pe-aici ? 

— Cine ?...» 


Fata lui Sanis nu răspunse, O roşaţă uşoară îi năvăli în 
obraji. 


«Cine? întrebă adoua oară Tudoriţa. Ştefan? N'a fost. 
Poate să vie mal pe urmă...» 

Haia se alătură de prietina ei. Rosti cu glas moale. 

«Tare te rog, spune-mi şi mie... 

— Ce să-ți spun?.. 

— Spune-mi ce vorbeşti cu dinsul... Cum te dezmiardă ?... 
Spune-mi tot... totu.» 

Tudoriţa ridea, Haia îi luase o mini şi i-o mingtia. 

“Tare te rog să-m! spui... 

— Ce să-ţi spun, draga? N'am ce să-ţi spun... Ti-am spus 
tot, că mi-i drag... că ne vedem citeodată, că tata nu ştie nimic... 
Altceva ce să-ți mai spun ?...» 

Totuşi, în frinturi de fraza, incepu să-i facă iarăşi mărtu- 
risiri : de cind il cunoaşte pe Ştetan Bucsan, cum s'aŭ intilnit 
intăiă, care a fost cea dintăiă vorbă a lui, cum a zimbit el şi 
ea a înțeles iubirea lui;—și Haia asculta cu ochii pe jumâtate 
închişi, strecurind printre gene o lumină de dorinţi deşteptate, 
ori de păreri de răi. larâși creștea amurgul, şi ele de mult 
tăcead, așteptind parcă ceva. Fiecare se gindea, cu privirile aţintite. 

Ovreica se ridică în picioare și ieşi încet. Dar nu intră a- 
casă. Incepu să se plimbe lin pe uliţa ingustă, apo! pe hudiţa 
umedă, prin umbra zâplazurilor şi a zidurilor. Din cînd în cind 
trecea pe lingă ea, prin umbră, cite-un locuitor tăcut al maha- 
lalei. Nici n'o bâga in seamă; iși căta de drum. Ea se 
oprea, asculta răsunetul innăbușit al paşilor, apoi pornea ja- 
răşi. Un vint cald cu mirosuri de pe bălțile srătute dela 
răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, şi ste- 
lele erai așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca ones- 
tirșită pleavă a boabelor, risipită în toată intinderea albastră a 

văzlubului. 

Lumini ardeaa în casele scunde, dar glasurile eran ogoiate 
pretutindeni. Fata cerca să ințeleagă jocul umbrelor prin feres- 
trele aburite; zărea un profil de bătrină cu nasul coroiat, ori un 
moșneag neclintit cu barba răscolită în jurul buzelor, — Deodată 
tresări. Cineva se apropiase repede de dinsa, ocolind colţul hu- 
diţei, o _privise plecindu-se, apoi trecuse mal departe. 

«El ên» se gindi ea, şi incremeni în loc. Ii bătea inima. 
Ascultă paşii cum se depărtează, apol porni şi ea după ei, se 
lasa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se opri în drum întâiă, 
Ferestrele erai luminate, perdelele lăsate. Se apropie de cerdac, 


HAIA SANIS 179 


cercă să strecoare o privire prin vre-o crăpătură, pe la colțurile 
geamurilor. Apol ocoli casa şi se apropie de părete. Cercă să 
iragă cu urechea. N'auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stătu 
o vreme în cumpâni,—după aceia porni încet, cu părere de rate 
parcă. spre casă. Dar nu intră, Se lăsă incet pe prag.—ca så no 
audă cel din casă, işi lisă fruntea pe genunchi, inchise ochii gi 
incepu să se gindească, Din vreme în vreme ridica fruntea; aş- 
tepta parcă să treacă cineva. Dar tăcerea uliței se prelungea, 
Se strecură întrun tirzia în casă. Fraţii mai mici reni 
de la lucru şi dormeaa ; Sanis încă nu-şi părăsise pe pranon 
san din colț, iar maică-sa tot cu penele se nücäjea în mijlocu 
odăi, opoe de R A 
întrebă cu glas obosit : | 

<Undeal fost Taie? Da’ ce? azi e zi de sărbătoare ?...> 

Haia nu răspunse, incepu să se dezbrace incet; apol se 
għemui întrun colt- 


TI. 


i : i PI 
fan Bu „ băiatul vestitului Vartolomeiă, avea 
chii met scimidite parcă focuri de patimi. Cu apeironas, 
ca intr'o cușcă, işi făcea munca de practicant pe peggar răi 
E aol ret isi ti ra orar za 6 da la tova- 
- ciula ling4 uşă; pri 
SĂ de. masă, Sol Ei 'yintea ochii asupra grefierului, ga nm 
răsturna pe speteza scaunului cu minile în buzunări, cu tig 
in gură, şi întreba de sus, cu nepăsare: 
«Ce vrei, bade ?...> à 5 : Ste 
: incepea 0 tinguire încilcită, și «bäețil> îşi punean pe 
nela gi: şi pete e Apol începeau dascălirile poo 
cite timbre trebuesc, e gre e ERR omu 
i iar Bucgan sta cu 0C 
ER pam dig drea iaca, ințelege-te cu dumnealui...» rostea dom- 
tind cu degetul, 
e purtată sărea de la locul lui, iesea cu one în rat 4 
arâmadea intrun colţ şi prindea să-l descinte şi ară ga ra 
Îl făcea să-gi scoată pona rapea golosa Bon i 4 ogan, = să 
du-ae, rizind, vorbindui de domnu i 
sere Şi omul răminea ameţit, se scărpina ir cap, ii bato 
căciula, iar Bucsan gi eer ir poe: in agroar oA rd pa e 
în virful degetelor la locul lui. grija, ră room er 
eran indreptate asupra uşii. Cum zăreai cu e e 
j crisul Bucşan scotea un oftat de uş 
tr d Aa Dita. olad Sa ie pi m pa ge apesi Aa 
ştegugul era să știi cum să aduci vorba, unde Ş 
na judecător unde de grefier, cum să faci pe om argente A apere 
cum să te ridici în virful dag E eta ra pă ua 
e il cu amar A h 
E a o luptă în adevăr, pe care Ștefan Bucșani 


180 VIAŢA ROMINEASCA 


ştia s'o ducă totdeauna la bun sfirsit cu grabă și cu cruzime, 

Acolo în grefa îşi făcuse tinărul toată învațătura innaltă 
a vieții. Acolo invăţase să rabde o privire de batjocură dela u- 
nul mai tare decit el, să strecoare o vorbă ascuţită ş'o privire 
de ură spre cel umilit. Și ieşind spre seară, își punea puţin 
pe-o ureche pălăria rotundă, își aprindea o ţigară și se îndrepta 
spre cafenea. Acolo. după obiceiul tovarășilor, juca un dommo, 
o sfaniolă, citea o gazetă,-—și cind nu se ducea undeva la o 
crișmă, se indrepta spre mahalalele lui iubite,—căci un tinăr ca 
el totdeauna trebuia să aibă o dragoste. Dar in viaţa aceasta 
în care se ridicase cu asprime şi prin care din grea răzbâtea, 
el nu ştia să umble decit pentru puţinele si săracele lui plăceri : 
o beţie cu prietinii, un rind de straie nouă... Iar vorbele schim- 
bate indelung la un colţ de portiță, în fundul unei grădini. —le 
rostea tot pentru plăcenle lui visate cu cutremur în ceasurile-i 
goale si singuratice, 

Cu gindul aţintit numa! asupra unel plăceri se strecura 
totdeauna repede, cu ochi! ini mari și negri lucind prin fumul 
inserări!, spre căsuţa joasă, cu flori în terestre, unde îl aştepta 
Tudoriţa lu! Rusu, Intra incet, cu zimbetu-l plin de lumină ; nu 
spunea o vorbă; inchidea repede uşa in urma lu! și nărileri tre- 
murat și închidea ochil cind fata, întinzind spre el minile, se a- 
lătura, i se lăsa pe piept şi-l intreba de ce-a intirziat. 

«Am stat tirzia la cancelarie... șoptea el, 'ăsindu-se pe 
marginea patului. Pe urmă m'am ma! plimbat cu prietinil... 

i a De ce te duci la cafenea ?...» intreba fata privindu-l cu 
amă, 

El răspundea îndată aţintindu-şi asupra el ochii mari, negri : 

«N'am fost la cafenea.. Ce si fac acolo?... Îndată ce am 
scăpat de ei—am așteptat oleacă să se facă sară, și întins la 
tine am venit... 

— Nu te-a văzut nimeni 2... 

— Nu m'a văzut...» 

Tudoriţa îl mingiia încet cu mina stingă pe obrajii bruni, 
lără strălucire, ) 

«Uite ce obraz moale al, zicea ea, Parcă-s niște obraj! de 
fată... De ce te uniți asa la mine?...» 

Şi el ridea arătindu-şi dinţii albi şi ascuţiţi, şi ae pleca 
domol spre ea, cu o sărutare pătimașă, 

Tudoriţa lui Rusu, orfană de mamă, crescusă singură prin 
străini, fără dragostea tatălui, fără dragostea nimănui. Singură 
cum se pricepea şi cum incet-incet învățase, ducea cu amar, cu 
ceia ce mai răminea din puţina leafă a picherului, casa. Răbdase 
de foame și de frig, plinsese pe la porți străinilor, —si abia a- 
cuma, după optsprezece ani impliniţi, izbutea sa ọ ducă mai 
lesne de azi pe mini, cu împletituri şi cusuturi, c'o leacă de gos- 
podărie orinduită. Şi abia acum, după optsprezece ani implini, 
incepu să fie mingiiată de un vis de fericire. Căci de ani, trå- 
ind singuratică între femeile mabalalelor, rănită şi batjocorită de 


HALA SANIS 151 


iviri, rar auzind o vorbă bună, de ani se mingiia gindindu-se 
pr piek] veni şi pentru ea zile de fericire şi de noroc. De ani se 


Tar acuma deodată intrase în impârăția visului. Ascultase 
cu sufletul plin, în tăcerea căsuţei el, vor incet strecurate, 
care-l pipăiaa parcă urechile şi intra în mintea ei ca ademeni- 
tori. vorbele carei pipăiaii şi urechile şi gura, şi-i invăluiali 
mintea. Ă iai 

Mult n'avem s'aşteptăm... zicea Bucşan, privind-o 8 
tor ai ochii lui mari. Mi-a făgăduit domnu’ grefier că are să ve 
bească cu judecătorul... Are să-l roage, are să-i spue... Grefle 
ține la mine, Şi dela April viitor mă innaintează copist... Şi pe 
mă putin ne past...» 
i gi estar i singură după îmbrăţișările lui Ştefan, visind la 
o căsuţă în marginea tirgului, la o grădină, şi la guspodăria cu- 
rată în care va munci ca o roabă, căci a ci va fi. ŞI cu amar 
se ginilea apol că aceasta va fi singura ei răzbunare pA 
fetelor care iaŭ batjocorit sărăcia cu privirea şi cu Tort da 
va fi şi ea în rind cu lumea, cu copilul ei, cu toate ale $ n 
grija nimănui, inchizindu-se in puţinul ei şi căutind să be 
it de n! N 
< Tat amintea i copilul e1,—şi i se stringea deodată p 
în visurile-i de noroc. O indoialä totuși răzbatea. acer A 
ma spus lui tatu-săii, căci cine ştie... cine ştie... sa mă re 
incet-incet în sinul ef, și-i bine întâiii să fie pe dapl e ama 
tata de inaintarea, Iut Stefan, Și 46 acem nunta.» Dar intai 
t, dar in luna lu A) à 
ore pA fazăduiulă în toată puterea cuvintulul. Altfel, da- 
cà ar spune un cuvint, Ion Rusu şi-ar lepăda cortelul şi p pica 
si ar începe să urle chatind undeva un par ca să-i rupă sp 
sta, i tepta. Iar Ion 
visuri în singarătatea căsuțel ei și aştep 
OT, Aash cind în cind. prăfuit şi negru la obraz. ars de 
soare şi de vinturi, umbla prin casă împiedicindu-se de lăvicere 
şi intrebind rar, pe nas, cu gindul aiurea: 
«Ce ma! faci tu, iri să La 
i rile... A 

EI ae At, lasă... Iaca, ţine... citiva lei... mi-ati mal, 
rămas 4 ta si în economie.» ` | 
| Pe roata stepă să ridă, pe cînd fata ii punea un ștergar 
cui orae -ti măriţi, cucoane 

! spune unul şi altul; de ce nu-ţi m ți, c 
sont. ca Si eii de colo: Apoi fata mea... hapol os mea... 
En fetii mele nu-i daŭ zestre... Cul îi place, aşa so lele... 

— Cam grei tată...» i 

Picherul își sombea incet păharul de vin şi se intorcea. 
naut E pp SĂ zestre? parale ? Da’ ce? eù cu lux te-am să 
vâțat ? SA nu-mi spui leacuri, că ea nu ştiă multe... Culii p 


182 VIAȚA ROMINEASCA 


ce, așa să te ieie... Al înțeles? Eù umblu prin ploi, eù umblu 
pe vreme rea, vai de capul mei... și încă să-ţi fac zestre ?... Tu 
să fii cuminte, atita... D avea noroc, bine; nu, cum a vrea Dum- 
nezeii, scurt !... Numai să nu fii proastă... Să nu cumva s'aud eŭ 
ceva, c'apoi atita ţi-l leacul...» 

Ion Rusu mormăia multă vreme, pe nas, amenințind. Tu- 
dorita se ştia străină de inima lui, de și el într'una striga: tata 
mea așa, fata mea pe dincolo; știa că el o singuri dragoste are: 
pentru considerația ca i se cuvenea, și pentru vorba cucoane. 
De-aceia chiar ar fi fost în stare s'o calce în picioare «dacă ar 
afla ceva,> dacă ar afla că «fata lui l-a făcut de rugine...» 

Altceva nu grăia acasă ; stătea o zi, mult două, pănă ce-şi dä- 
dea raportul, după aceia iar pleca din canton în canton, din cris- 
cont în crişmă, gi nu se întorcea cite-o săptâmină, une-ori şi mal 
mult, 


Dar vorbe despre dragostea Tudoriţal cu feciorul lui Var- 
tolomeiă iîncepură să răzbată în mahala. In fundul uliţei, sub sal- 
cimii cef bătrini, sub singurii copaci din partea locului, la casele 
aprozilor, citeva cumetre se stringeai în fiecare seară şi stăteau 
la pinda. Așteptai pănă ce sa întuneca de-al binelea, și vorbeai 
despre una, despre alta, apoi îşi aduceau aminte de «fata ceia a lui 
Rusu.» lar Ovreicele din preajmă își tiriiali papucii pe talpă prin 
pulberea drumului pănă la ele, se alăturaii de zăplazuri, și ince- 
peaŭ toate odată să spue. Mai ales Reiza, care ţinea dugheniță, 
şi era in orice clipă a zilei în prag, stia o mulţime de lucruri, 
şi grăia dind din min! şi trăgind în fiecare clipă vint în foile 
pieptului. 

«Eŭ n'am știut... De unde să știii?... eù imi caut de tre- 
burile mele... de sărăcia mea... Părbatu-meii cu gaz toată ziua, 
eñ cu dugheniţa... Da pe urmă mi-a spus cineva... Reiză, zice, 
eu ştii un secret.. Reiză, zice, fata picherului trăeşte cu Ştefan 
a lui Vartolomeiă... Şi m'am pus eù sara la pindă și m'am ui- 
tat şi n'am văzut nimica... Unde-i feciorul loy Vartolomeia ? zic, 
Reiză, zice. uită-te bine... Uită-te bine, Reiză... vine pe dincolo, 
pe hudiţă, şi iotră pe din dos... Şi m'am uitat pe hudiţă, şi aṣa 
a fost, lam văzut cum vine pe hudiţă, şi intră pe dindos...» 

Şi Reiza dădea repede din cap, cu tufele de păr fluturind 
pe dinaintea ochilor, şi arata cum a văzut ea, cum s'a uitat in 
toate serile, şi dădea amănunte cumetrelor, care ascultai cu 
ochi lucitori, în serile acelea calde de vară, Apol Reiza, nalt, 
uscată, numai pielea şi ciolanele, îşi intorcea spre maghernița el 
obrazul prelung și uscat, şi pornea, clâmpânindu-şi papucii; iar 
celelalte vecine ale el o urmaii, vorbind trăgânat, cu pruncii 
adormiţi la sin. 

Vestea sa răspindise și 'n alte mahalale, în zilele cind fe- 
ciorul cel mic al feredenarului, cu şapca lui zoioasă și cu redin- 
gota flenduri, umbla pe ulițele strimte sunind dintr'o talangă, In 
zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau incălziți şi fe- 


HAIA SANIS 183 


meile se grămădeai! spre casa uriaşă, cu păreţii totdeauna umezí, 
si în làžuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbuşitor, bătin- 
du-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, pu- 
neaă la cale şi deosebitele intimplări din îngrămâdirea aceia a 
tirgului. 
j EN işi dădu îndată samă că în jurul ej se petrece ce- 
va neobișnuit şi «se vorbeşte». Cind ieşea cu lucrul în cerdac, 
după ce se așeza pe scăunaşul ei, vedea că se întind capete cu- 
rioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschi- 
se. Cind trecea peste drum, la dugheniţa Reizei, ca să cumpere 
ceva, privirile ascuțite ale Ovreicei, de şi eraŭ însoţite de ris și 
vorbe multe, parcă o cercetaii, parcă o spionaŭ pănă în toate cutele 
îmbrăcămintei. Şi toate vecinele încete, cind ieşeaă ca să-și cu- 
leagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele ti- 
ritoare, aveai gi'n spre dinsa o privire de înțeles, o privire as- 
ențită care destepta parcă o clipă obrazurile ofilite. 

Haia lui Sanis venea acuma mal rar în odăița curată, în 
care ascultase povestirile triste de dragoste. Si cind venea, avea 
o insufleţire ciudată, adcing qas fi aim În alte parți da tinga: 
lul, despre a unet fete, despre despi i 
aa ca erat se interesa de intrigile de dragoste cu se- 
te, parcă o viață nouă și chinuită se deşteptase intrinsa. 

Vorbi de citeva ori, cu teamă însă, şi despre Ștefan Bucșan. 

«Am aflat şi despre domnu” Bucşan ceva... 

— Ce-a) aflat ? : 

— Ata piit că acù un an fata lul Gavyrilag îi scriu bilete 
de draguste... ' 

— Bine, putea să-l scrie...» | 

Şi Haia ridea, cu ochii lucitori; apoi pleca, Și 'Tudoriţa rå- 
minea pe ginduri, cu inima rănită. 

Intr'o seară, Ştefan îi spuse rizind: AR DAN 2 

«Cum li zice fetei celela pe care am văzut-o aici într'o zi ?... 

— Aceia-l! Haia lul Sanis... da' de ce mä 'ntrebi? 

— Asa... Tot o văd sara pe uliţă, cind trec şi vin la tine... 

— O vezi pe uliţă? Şi ce face! > 

— Eù stit ce face ? časpunse Bucşan rizind. Parcă mă spi- 

e 3 g'o intreb eŭ oda 
j go spiel Stefane. să n'o întrebi... Las’ că am să vorbesc 
e dinsa...> 

g “pudoriță avea de citeva zile binneli. De ce nu mai este fa- 
ta lui Sanis ca nainte vreme? De cea început să vorbească asa, 
infrigurată, despre atitea? De ce spionează ? De ce dă tot mai 
rar prin casa ei, | d schimb, una-donă, dă năvală ziua în ma- 
herni ie a Raizel? 
á Lodo să pindească dughenița din faţă. Căuta să înțeleagă 
ce se spune scolo, intre cele citeva rafturi sărace, De auzit nu 
auzea vorbele; dar minile Reizei ş'ale Haiel se zbătead, se in- 
cilceaii, parcă erai purtate de un vint năprasnic, ȘI li se alâtu- 
rañ capetele, şi le lunecaii ochii in aceiași parte... 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


Intro zi Haia sosi gifiind, gătită, cu pârul lucia, mirosind 
uşor a gaz ca totdeauna. Era cu funtă roşie la git şi cu bluză 
nouă, trandafirie, Tudoriţa cosea lu o bluză, cu luare-aminte,— 
şi îşi ridică domol ochi! spre prietina eï. 

«De ce te-a! gătit asa? zise ea incet. 

— Aşa, ca să fin frumoasă.. zise tare, rizind, Haia. Şi 
se aşeză pe pat, alăturea. 

— Hm. Tii drag poate cineva...» 

Fata lui Sanis simţi dona priviri, care dintr'odată aveau 
o lucire aprigă, ṣi se înroşi. Nu răspunse, 

Tudoriţa se sculă incet, Apoi se aşeză într'un colţ pe un 
scaun, cu un gemăt ugor, Era galbină ca ceara, și-i ardeaa ochii. 

«Ca este? ce al? intrebă Hais ţintind-o. 

E: — N'am nimic, dragă; mi-i râu... Mi-a venit așa, 0 ame- 
teală...> 

Fata lui Sanis tăcu iar şi rămase privind cu luare-aminte, 
cu curiozitate, la fața bolnavei, pătată uşor in umerii obrajilor 
şi pe frunte. 

«Ce te uiţi e» la mine?» zise deodată 'Tudoriţa, ridicin- 
du-se in picioare. glas i se e rapa un fior de minie, 

«Poate te superi ?—întrebă Haia, arătindu-şi dinții, 

— Haie! strigă deodată Tudoriţa, privind-o ţintă. Tu nu-mi 
mai eşti prietenă... Văd eü bine că nu-mi mal eşti prietină... 
Vii să mă spionezi,.. Pe urmă umbli cu poşta prin toată maha- 
laua... Stăi, stai, nu vorbi, că te-am înteles... Acu văd şi din o- 
chif tăi... Tu al spus la toată lumea! Ta si răspindit vorba, 
s'acu, toate femeile se uită la mine, mă pindesc şi mă cerce- 
tează... Să-ţi fie ruşine, Haie! Ea am avut credință în tine și 
tu te-al purtat ca o mizerabilă, Așa prietină mi-al fost 2...» 

Fata lui Sanis privi întăiu în pămint. Cercă pe urmă să 
zimbească cu stinjenire, apoi îşi ridică hotărită fruntea, şi între 
ochii lucitori i se increți o dungă uşoară. 

«Şi ce vral dela mine?» strigă ea deodată. 

'Tudoriţa rămase incremenită. 

«Cum ce vrai? Să te duci vraŭ, să nu te mal văd!.. 
Crezi că eù nu ştiii de toate ale tale? Crezi că nu ştiu că ţii 
calea luf Stefan? De asta te gâteşti, ca săi leşi înnainte...» 

Simţi o ameţeală, o sfirşire. Fata lui Sanis se ridicase, cu 
ochi! plini de minie; volă să spue ceva şi-l tremuraŭ buzele- 
Apoi izbucni, suerindu-și cuvintele: ” 

«Crezi cure să teieie? N'are să te ieie!.. Ai să rămil 
cu cepilul tăi in sărăcie... Da. poate mii drag mie,—ce nevoe 
312, If ies innainte în toată seara, ce nevoe al?» 

O fulgera cu privirile, şi i se adincea dunga de umbră de 
deasupra nasnlul. Tudoriţa simţi în toate mădularele o putere 
cumplită; se repezi; apoi căzu sfirşită la marginea patului, Haia 
sa strecurase sprintenă pe uşă şi fugea infricoșată spre casă. 

Dintr'odată, într'o izbucmre de citeva clipe, se sfirșise pri- 
etihia, ș'acuma nu-i ma! părea răii nici de vorbele purtate la 


eg 


HAIA SANIS 185 


Reiza şi la salcimi! din fundal uliţe! ; nici de pindele e! din fie- 
care seară. Aci dintr'odată iși simţea sufletul lămurit şi inte- 
legea că de multă vreme nu mal avea nimic cu fata picherului, 
Ba, după vorbele 'Tudoriţei, caşicum i s'ar fi luat o greutate 
de pe inimă, simţi o zvicnire de singe care-i bătea la timple și 
o orbea, cum sta încruntată, cu ochii atintiți in coltul ei de di- 
van, Simţea un tremur în toată ființa, o dorință intunecată a 
tuturor simţurilor, —simţea insfirşit cu toată puterea cà iubeşte 
pe feciorul lui Vartolomeiii de mult, din seara cind a trecut pe 
iingă ea, la colţul huditei. 

De-o sâptâmină în jarul ei, in casă, iar se vorbea despre 
logodnă.  Sanis iar se avinta să rostească douăzeci de cuvinte ; 
sa toată vremea tăcuse. Sufletul ei parcă aștepta izbucnirea. 
S'acuma era hotărită si se zbată, să se lupte; acuma începea 
să se simtă tare, lar pini ce va fi nevoe de zbatere şi de 
luptă, trebuia să se închidă în sufletul el, să nu-i ştie nimeni 
taina ; singură în intuneric să sufere, pină ce se va bucura! — 
Sta intunecată in coltul ei de pat; nici pe jupitor nu-l vedea 
cum se mişcă bocănind şi mormăe amintindu-și de ceia ce-i spu- 
sese hahamul ; niel glasul trăgănat. al maică-sa nu-l auzea; nu-l 
trebuia să audă nici să vadă! Voiă să fie singură. 


lar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se intorcea 
tarburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cor- 
telu-i uriaș şi cu pălăria-i cenuşie, pleoştită, Citea mergind spre 
cash citeva vorbe sgiriate cu o peniță rea pe un petic de hirtie; 
citea, și-și şteruea fruntea de sudoare cu băsmaua-l mare, roşie, 
şi nu-i venea a crede!—Un băiat de Ovreiii il ieşise înnainte în 
capătul ulițel şi-l pusese în mină hirtia,—pe urmă se dusese în 
treaba lul, la fugä, descult şi cu capul gol. 

Domnu: Rusu citea cam gre, abia putea citi, dar izbutise 
să înţeleagă: 

«Domnu” picheri! aftă că domnisoara Tudoriţa trăeşte cu 
un functionar şi sa întiineşte cu dinsul cind nu eşti dumneata 
acasă... gacuma-l insărcinută...> 

Domnu’ picher citise pănă la sfirşit hirtia, și simţise că i 
se ridică in cap singele. Acuma, aproape de casă, iar o citea, o 
citea pină la slirgit, frază încurcată după frază încurcată, și își 
stergea de sudoare obrazul intunecat. Se uita in juru-i. Băiatul 
dJescul şi cu capul gol nu era nicăeri. De Ja ferestre I| priveaii 
com trece nevestele mahalalei. Zări pi capul fetei lol Leiba Sa- 
nis, dar numat o clipă, —maí curind doi ochi înfocaţi şi iscodi- 
tori.. Ei se grābea la vale spre casă, și se gindea la ruşinea 
pe care o va avea în fața tuturor cunoscaților, cind se va alla 
că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui 
cea harnică, l-a făcut de ris, i-a pătat onoarea lui! La altceva 
nu se gindea decit la asta şi-l venea ameteală. 

«Adevărat să fie 2...» ȘI privea spre hirtia pe care o păstra 


boțitä în mină. i 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


Pe nesimţite grăbea paşii, pe nesimţite Îi creștea minia. 

«Mă miram ei de ce-i ea așa de mihnită de-o bucată de 
vreme, de ce umblă aşa în jurul mei... parcă vrea să-mi spue 
CEVA, ..2 

Tudorița nici mihnită nu se arătase umblind pe lingă din- 
sul, nici nu voise să-l spue ceva; dar domnu’ Fon Rusu tot mal 
multe dovezi de vinovăţie găsea în cugetul lui de tată ruşinat 
in faţa lumii, 

Cind întră în casă, trinti ușa șo incuiè cu cheia, Puse 
cheia în buzunar; trinti pălăria pe un pat şi cortelul pe altul, 
puse minile în şolduri şi ridică o privire alburie, intăritată, spre 
Tudoriţa, care sta ghemuită într'un colţ. în fundul patului. 

«Ce ai? de ce gemi? 

— Mă doare capul.» şopti fata. Şi privindu-l, simţi un 
fior prin inimă. 

Domnul Rusu începu să ridă cumplit. 

«Te doare capul? Aşa? te doare capul? Crezi că eù nu 
ştii de urmările tale, madamo? Crezi că dacă eŭ umblu prin 
coclauri muncind şi asudmd, nu ştii nimica? De ce te doare 
capul? Ce ai?...> 

Fata privea țintă hirtia boțită pe care tată-săii o ţinea în 
mina stingă. 

«Ce hirtie e-aceiu ? zise ea deodată, ameţită. 

— Mä mal întrebi? strigă cu minie picherul. Ma intrebi 
ce hirtie? Să-ţi spon cehirtie? Dar tu pin acuma mi-ai spus 
mie? Mi-ai spus de ticăloşiile tale ? Mi-ai spus că-ți făceal de 
cap cu nu ştiii cine, pe cind eŭ lipseam de acasă? MA tăceal 
de ris și deocară! Nam să mai pot ieși in lume de răul tău!., 
Vină "'ncoace! Spune-mi ce-a fost!» 

Tudonţa se ridicase de la locul el şi se zvirlise spre uşă 
ca să fugă. 

<Unde te duci? urla cu minie Ion Rusu. Stai colea! Vină 
şi-ţi dă seama t!» 

O apucă de mină si o azvirii la loc, în fundul divanului. 

Fata slobozi un țipăt, apoi intoarse capul, cu privirile ar- 
vătoare : 

«Ce vral? ce să-ţi spun? De ce să-ţi spun? Ti-a fost vre- 
odată milă de mine ? M'al ingrijit? Mi-al dat ce-mi trebue? Al 
căutat să mă gospodăreşti ? Ce mi-al făcuţ? Mal lăsat așa să 
trăesc în lume ca o orfană!» 

Se opri dintr'o dată, izbită : greutatea cumplită a pumnu- 
lui ţi zgudui oasele capului ; ochil i se umplură de singe. 

«Aista-l răspunsul tău, ticăloaso? Așa? Vra să zică-l 
adevărat ? E adevărat 7...» 

Si cu ochii sperioşi, crescuţi pe faţa întunecoasă, lon Rusu 
se prăbuşi asupra copilei. Incepu să o trintească cu capul de 
părete, odată, de două orí, de zece ori; apolo izbea cu palma 
peste obraji și peste ochi urlind, Fata dădu drumul la trei ți- 
pete prelungi, sfișietoare, apol amuţi,—pe cind singele If năbuși 


HAIA SANIS 157 


pe urechi şi pe gură. Glasuri şi tropote porniră dintr'odată pe 
afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva gril 
ciampa uşii. 

Rusu întreba: 

«Cine-i acela? Ştie el de copil ? Spune-mi cine-1?..» 

Dar 'Tudoriţa nu putea răspunde. Gumea înfiorător si abia 
se mpi, i 

« Domnu” picher! domn” picher ! 5 
oai pn i picher ! se auzeail glasuri afară. N'o 

— Ce este ? răcni el intorcindu-se cu minie. Ce vă boldiți 
pe O a și vă căutați de treabă...» 

3 a uşă şi o deschise. Iesi i H - 
REE iba uşă s eşi în prag cu ochi; încrup 

ară pn aici ? iarmaroc ?...> 

, Femeile se trāgeaŭ înnapol ; Haia Sanie intră in magherni 
roşie a Reizal; şi de-acolo şi ea, şi Ovreica lungă și osoasă. na 
rogi scoţind în fiecare clipă capetele şi cercetind casa de peste 
mum... 


IV, 


Seara, după o zi innăbuşitoare. incepu & bate un vint răsu- 
nător, şuerind prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele 
acoperişurilor : parcă umbla cineva cu cizme grele pe de-asupra 
lor. Haia lu! Sans de cum căzuse amurgul şi vâzduhul prinsese 
a suna, sta toropită întrun ungher, erâmâdită în perinile de puf. 
Parcà nu vedea pe nimeni; ochil îl incremeniseră ațintiţi cu dun- 
ga de umbră săpată între ei; din vreme in vreme un fior îi alerga 
prin trup şi buzele el pline ṣi rogii avean un tremur usurel. 

Maică-sa umbla prin casa după treabă ; din cînd în cind se 
oprea şi o privea cu grijă. 

«Ce ui tu, Haie? Spune, poste te doare ceva ? poate-ţi tre- 
bue ceva... 

— Nu-mi trebuie nimic!... striga fata cu hotărire. Sa mă 
fiji DI: pase » 

ȘI Rifca dădea din cap, ori stringea din 
lei: i colțuri: 4 a Eat para 

«Numa! dracu poate să stie... fată cut < 
turi grea num văzut...» i Apa SPP e cae 

pă ce se intunecă bine, fata se sculă si s j 
la oglindă ; «pol ieși, ca intr'o izbire de vint. puii aa 
aue te duci, Haas 

ta nu răspundea. Se hotărise. Cu pasi iuți se In- 
dreptă Ja vale, spre colțul hudițet. Apucă Ja satu, Ea um- 
bra de cărbune a zidurilor; se intoarse; apol începu a umbla in- 
cet. In jurul ei zgomotele ciudate ale nopții tremuraă pretutia- 
den! ; secerea luneï printre nouri alburi! se purta ca împinsă de 
O apă năprasnică, undeva, spre asfințit, Haia se oprea de cite 


15 VIAŢA ROMINEASCA 
ori un om se arăta în capătul uliţei, venind din inima tirgului. 
Apoï iar începea să umble domol ; pe cind necunoscutul înnainta 
încet şi umbra îl urmărea pe ee: caselor scunde, dispărind 
în bolți şi iar apărind, ca un dușman nesimţit. 

Fata umbla neliniştită ; citeodata se scutura, ajunsă da ră- 
coarea nopţii; se îndoseu în unghiul unui zid, ieşea iar în lumina 
slabi. Deodata incremeni locului. Cunoscuse pe Ştefan Bucşan 
care venea domol la vale drept prin mijlocul uliței. Venea fue- 
rind incet un cintec, şi din cind în cind focul ţigării pe care o 
ducea în răstimpuri la buze, î! arunca o lucire fugară pe obraji. 
Innainte de a ocoli colțul. în hudiţă, zvirli ţigara. Apoi se opri, 
plecindu-si capul cercetător. Haia făcuse doi pași spre el. 

«Cine? întreabă el cu gias înnabușit. | 

— Domnule Stefan... Domnule Bucşan .. en sint... nu mă 
cunoşti 2... Haia Sauis!... , 

"__ Ahal. vorbi tinărul. Te cunosc...» şi începu a ride in- 

Ă rietinie. = 
i "Ea Heul lul, fata simţi cum if tremură o căldură dulce in 
piept. Sopti pripit : 


«Nu ne vede niment? Aşi vrea sž-{i spun ceva.. Dar nu l 


trebue să ne vadă, nicit să ne-audă nimeni... 

— Ce vral să-mi spul ? | 

— îndată... Hai puțin mai incoace.. pe hudiţă... pe-aici nu 
trece nimeni.. Domnu’ Bucşan. nu te duce... tatăl e! sa întors 
azi acasă... Domnu” Ion s'a intors acasă... Volam să-ţi spun nu- 
maidecit... Chiar de aceia te-am așteptat... 

— Te-a trimes Tudorița 2... , ; 

— Nu, nu m'a trimes Tudoriţa, Azi a venit domnu lon 
mintat.. I-a arătat o scrisoare... Nu ştii cine a făcut un demunt... 
Vai! s'asa de cumplit a bătut-o, a lăsat-o maï mult moarta... 

Şi tot o întreba: cu cine, cu cine? A cul e copilul ?... 30 
bătea... k 

— Care copil? întreabă Bucgan Intorcindu-se spre Haia. 

— Nu stil? ce? dumitale nu ţi-a spus niciodată ? 

— Nu! 

— Cine ştie! poate aci e in primejdie... A bătut-o tatu- 
sä si o întreba... Dar ea n'a spus nimic...» | 

Bucgan îşi plecă capu "n piept. tarburat, și începu să se 
gindească. Apoi se întoarse spre Hala șiîncepu să se uita la ca 
cu luare-aminte : 

«Acii ce să fac?» întrebă el încet, 

Fata nu răspunse; numai îl luceaii ochii prin umbră. 

«Ce pot să fac? întrabă el iar, Nu pot să-i fae nimic.. Ea 
incă n'am slujbă... Dela April era vorba să ma innainteze, dar 
de unde pot sti sigur că voin izbuti să fi numit ?... La asta nu 
m'am aşteptat niciodată., Și niciodată nu m'am gindit că va 
putea să aflə tatu-sâ0,.. De-acu nu må mal pot duce pe la din- 
sa. Ce pot ea să fac? Nu pot să fac nimic... En n'am cu ce 
s'0 ţin... 


HAITA SANIS 450 


Poate chiar să vie tată-sin să-mi ceară socoteală, că nu 
pot face nimic... Nici nu pot sta de vorbă cu el.. Ea nu ţi-a 
spus nimic? Ce face ?... 

— Na ştia ce face! șopti repede Haia, Nu ml-a spus nimic...» 

Apoi se apropie cu taina de Bocşan: 

«la nu mà mai duc pe-acolo... Ea, cu dinsa, m'am sfèdit t... 

— Atuncea de unde ştii toate acestea 2... 

Stefan se opri şi se intoarse spre fata. Se opri şi ea. Erau 
singuri, intran- colț depărtat de toloară, in capătul mabalulei, 


“impresuraţi de impletituri fantastice de spini și buraene, supt 


pulberea nelămnrită, tugară, schimbătoare, a lunet, Vintul fugea 
siobod împrejurul lor, îi impresura in virtejari călduțe. — Ea îl 
privea deodata in față cu ochi arzitori Ẹntiți parcă cu doua acè 
de argint. ȘI deodată prin pieptul lui Bucyan trecu o adiere, 
prin mintea lul o lumină de intelegere, și incepu să ridă incet, 
arătindu-și dinții ascuțiți. 

«De ce v'ați sfadit >... 

— Aşa, ne-am sfădit intro zi, szptămina trecută... Parcă 
eü pot s4-ți spun ?.. Vrai numaldecit să stii ? Eú credeam c'ai 
să te opresti odată măcar intr'o seară, să mă intrebi... Totdea- 
una mă vedeai, şi trecea! înnainte... Nu ţi-a păsat niciodata de 
mine... Acuma gtit...» 

Bucşan intinse mina. Fata se intoarse în loc, şi porni în 
fugă, cu fustele filtiind in vint. El se repezi pe urma ef, o ajun: 
se la șanțul tirgului, aproape de ingrămadirea neagră de case, o 
cuprinse strins de braț, o opri s'o intoarse în loc. 

Fata se apăra gitind: 

«Ce vrai? lasă-mă ! Ţi-am spus! ucu ce mai vrai dela mi- 
ne? Ti-am spus tot... ce mai vrei? Dumitale alta ţi-i dragă și 
dela mine n'ai ce cere... 

— Nu mii dragă nimeni... cine ţi-a spus asta 2... Ce am en 
acuma cu Tudoriţa ? Eù cu dinsa de mult aşi fi sfirşit-o dacă ași 
fi ştiut.. Ea a fâcut o prostie: a aflat tatu-să.. A facut o 
prostie, de-aci să sa descurce.. $i lu! tatu-săi pot să-i spun 
dacă vine la mine... Ce am ea cu tata dumitale? Nici nu mii 
dragă, nici nimic, aci toate s'au sfifşit intre noi... Stăl, de cete 
zbaţi ? Stăi să-ti spun numai o vorbă...» 

Fata lui Sanis tremura infrigurată; parcă se grămădeali în 
sufletul el lacrimi, spaima şi bucurii. lar Ştefan Bucgan simțea 
tremurul braţelor sub degetele lui; o năvală de singe i se sul 
in ochi; cerca sk tragă la piept pe fată; se lupta tăcut prin 
întuneric, cu dinţii strinși. 

«Lasă-mă! gemea innăbuşit fata. Lasă-mă că mă aşteaptă 
seas, Ah! lasă-ma! Acuma ţi-am spus tot, ţi-am spus că-mi 
esti drag, lasă-mă! Vin să ne intilnim mini; acuma lasă-mă! 
Vin aici mine-sară, merg unde vrei, acuma lasă-mă !...» 

Apol deodată tācu. Simţi aproape lucirea ochilor lui, aproupa 
de ochii ei. Și parcă avu un gemät de durere, cind simţi o să- 
geată fierbinte pe buzele intredeschise. Braţele si picioarele i sa 


130 VIATA ROMINEASCA 


destinseră din încordare, şi incepu a merge repede, dusă făra 
voinţa. 

Şoptea incet din cind în cind: 

«Unde mă duci ?... unde mă duci ?...» 

Și ei se opri întrun timp şi ea if simţi iar apropierea; 
şi-l privea ca printr'un abur; gi deodată il cuprinse timpleie cu 
palmele şi sa ridică în virful degetelor spre dinsul. 

Şi pipăindu-l, urmărindu-l aproape, pierdută şi fericită, gifiia + 

«Unde mă duci ? spune-mi unde mă duci t...» 


Ws 


Pentru Haia lui Sanis, acuma, viaţa care se mişca in ju- 
rul ei nu mai avea nici o insemnătate, Puțin îi păsa de privi- 
rile intunecate ale lui tatu-skii, de oftârile lungi ale maică-sa; 
putin If păsa de planurile de logodnă care se țeseaŭ in jurul el, 
in auzul ei. In anul acela nu sa bucurat ca altădată de sär- 
bătorile mari ale neamului.—lIn începutul palid de toamnă, de 
anul noŭ, privea pe ginduri fâră să vadă şi fără căldură in su- 
fet la miscarea din uliţa îngustă, Toate fețele erai vesele; stra- 
ele murdare dispăruseră ; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, 
faceaă zarvă şi se jucaŭ cu nuci în tocurile scobite la marginea 
sanţurilor ; daruri de turtă dulce treceaii de la prietin la prietin. 
O tinereţă bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliţă. 
Până acuma flăcăiaşii aceştia palizi linceziseră în odăi umede și 
murdare, plecaţi asupra acului, bătind incordaţi cu ciocanul, tru- 
dindu-se in toate meseriile. săraci și umiliţi ; iar acuma umbiaū 
incet, se odihneai parcă în soarele auriū de toamnă, care frin- 
gea raze şi 'n ochii lor neliniștiţi. 

Haia Sanis îi privea nepăsătoare dela geamul ei. Instrăi- 
nată a fost in anul acela şi de marile zile ale toamnei, de sär- 
bătoarea împăcării și a cuştilor. Nu-i mai aduceaii lacrimi în 
ochi povestirile vechi pe care Sanis, in odihna zilelor acelora, 
intors dela şcoală, în cusca acoperită cu papură, lecitea cu glas 
trăgănat in cărțile cu scoarţe lustruite de piele. Taina trecutu- 
lui, tragediile vremurilor intunecate, bătean zădarnic la urechile 
el. Nici zimbea slujbaşilor templului care intraii purtind într'o 
mină simbolul legii, Se uita numai Ja cutia lor de tinichea în 

„care sunau banii,—şi i se părea că perciunii din proaspăt incir- 
lionţaţi li se scutura prea cu grabă, şi că prea din fugă atin- 
gean tablele sfinte bătute în uşorul ușii... 

Parcă o jale o cuprindea văzindu-se aşa de instrăinată in- 
tre ai săi, Apoi nita totul, râminea cu ochii aţintiţi în necu- 
noscut, şi se înfiora gindindu-se la ei, la patima iute 
care năvălise în ea ca un vintde nebunie. Abia aştepta seara, 
nu-şi er, Ăersemgpiagl p'asculta nici glasurile care o intrebaa, 
nici nimic, intra in intuneric, se ducea ; şi tirziii se intorcea. se 
furişa pe uşă. 


HAIA SANIS 191 


Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zbirtit, prin semi-in- 
tunerical împrăștiat de lampa cu fitilul micșurat. Cu glas mus- 
trator, cu neliniște, ingina : 

«Ce ţi-l de cap, tată ? Unde te duci? Am să te spun lul 
tatu-taa şi are să fie răn de tine...» 

Fata incrunta sprincenele fără să răspundă, se dezbraca 
repede şi se ghemuia intrun colţ, cu ochii aţintiţi in tavan. Iar 
mMaică-Sa murmura somnoroasă : 

«Mi sọ pare mie că umbli pe drumuri rele !... Spune măcar 
unde-al fost... Tu al să dai de dracu... 

— Ce-avaţi cu mine? dați-m! pace! Am fost si m'am plim- 
but...» răspundea cu o tresărire de minie in glas Haia; apol in- 
tun tirzio suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpiuţi de 
visul dragostalor ei. 


lar in vremea asta Tudoriţa gogea singură prin colțuri, in 
odăița-i săracă şi curată. Se simţea uneori slabă; avea invâlu- 
iri de amărăciune şi-i venea legin. Abia se putea tiri pănă in 
cerdac și de-acolo chema pe Reiza, ca să-l aducă ceva din du- 
gheniţa ei de mărunţişuii  Incolo, tăcea cutundată in ginduri 
dureroase. lon Rusu venea din cind în cind pe acasă, trintea 
intrun colţ cortelul de doc şi pe-un pat pălăria-i cenușie şi in- 
capea să umble morocânos, mormăi»d, prin odae, 

«Asta-l casă ? bombânea el pe nas. Vin eū flâmind şi nā- 
căjit de pe toate drumurile, vai de capul mea. gi găsesc pustii... 
Nici tu o bucăţică de pine, nici tu oleacă de mincare calda. 
Im! vine să las tot si să mä duc dracului! Acu nici capu nu-l 
pot scoate-atară, in lume, cu cinste; ştie toată lumea de pata- 
rania mea; şi copiii m'arată cu degetul... De ce n'a! făcut oleucă 
de mincare ?... 

— «De unde sà fac ?» întrebă intr'un rind, incet, Tudoriţa, 
Sta palida și tristă, întrun voiț. 

El se intoarse spre dinsa şi o privi lung; îl privea şi eu 
țintă, cu ochii plini de văpaia suferinţii. 

«Ce fel de vorbă-i asta? Ce? în casa mea să nu găsesc 
ei o bucată de pine? Nu-ţi las parale? 

— Cite parale-mi laşi 2» 

Ion Rusu se intoarse domol, cu minie și mirare; gi boldi 
spre flică-sa ochii lui alburii, fiorogi pe obrazul Intunecat, 

«Da' dacă te-oi zviri pe drumuri, ba? Dacă oil luu un 
par şi-oii începe? dacă ţi-cih spune: Eşi! Să nu ta mal văd, 
soi raŭ! Du-te și-ţi fA plodu 'n sărăcie, în ţigânime... Ha? 

—Lash-mă, ori bate-mă, ori alungă-mă.. Al să răspunzi 
odată înainntea lu! Dumnezeii de toate... Staŭ eü şi mă gindesc 
că am făcut o greșală, dar destulă pedeapsă indur şam să mai 
indur... De ce să mă dal afară?,.. Puţina chirie la casa asta eü 
o plătesc, o bucăţică de pine pe care o mininc eú o plătesc, că 
muncesc cu acul, mă chinuesc şi muncesc, şi trei-patru franci 


pe care mi-i lași tot dumitale ţi-l dau, cind vil: ba o friptura 


. 


192 VIAŢA ROMINEASCA 


s-o supă, ba vinul de care nu te poți lipsi... Şi tot ce-i în casă 
en am ţinut, eŭ am făcut... Am să fiù eù vrednică, de-ol trăi, 
să muncesc şi pentru cel ce-a veni... Cum a vra Dumnezeii și 
Maica Domnului !» 

lon Rusu prinse a mormăi cu nemuițămire prin casă, se 
intoarse în loc ca o privire de minie spre fiică-sa, dar Tudoriţa 
închisese ochii şi, pe obrazu-i palid, ca niște dungi albastre, se 
cunoşteaii semnele bătăii trecute. 

In ziua aceia n'a maf spus nici un cuvint; a plecat Intu- 
necat, farà să lese un han pe colţul mesei. Sa dus cu strae- 
le-l prătuite și cu cortelu-l mare spra cantoanele şi spre cris- 
mele lui. In urma-i, în amurg, Tudoriţa ceru dela Reiza untde- 
lemn de zece ban! şi, pregăti candela la iconiţa veche, afumată 
rămasă de la maică-sa, 

Incepu după aceia să se miște trudnic prin casă, cu mà- 
dularele amorţite. Se opri intr'un tirziii sub candelă, in întu- 
nericul de amurg Al odăil, şi incepu să se gindească. Işi aduse, 
ca prin vis, aminte de muică-sa, o femee voinică şi veselă, har- 
nică foc, care ţinea o gură cind intra bărbatul in casă, şi-şi in- 
grijea copiii cu dragoste; o văzu, ca prin vis, lucrind plecată a- 
supra cusuturii de pe genunchi: apot o văzu tirziu, în noapte, 
indreptata spre iconita afumată, slab luminată de candelă... Ca 
prin vis își aducea aminte cum povestea maică-sa că a crescut 
la o călugăriţă, la mânăstirea Varaticului ; şi dintr'o carte veche 
prindea să citească istorii lungi, în legânarea cărora copiii ador- 
mea _ <Mama poate a fost horopsită, poate afost bătută, poate 
s'a chinuit crincen ca sà ne poată hrâni... se gindea Tudoriţă, 
cu ochi! pe jumătate închişi. Ea imi aduc aminte că o vedeam 
impăcată și tare, cercetindu-ne somnul şi plecindu-se asupra 
noustră cu dragoste...» Şi deodată o vedea pe maică-su limpede 
în lumina ochiului inchis, slăbită, tristă, trecind nemingiiată spre 
negurile veşnice. 

Şi un val de foc i se ieza la inimă; apol lacrimile i se 
urcaŭ spre pleoape. Aşa visind în singurătatea ceasurilor ei, fata 
aprindea lampa şi-şi căuta lucrul. Sta neclintită, şi acul fugea 
harnic. Si eu se gindea iar, lucrind, la zilele ce aveau să vie, 
la pruncul care i se mişca în sin, Ja cel care a lăsat-o... Cite-o- 
dată o cerca o adiere veninoasă de ură; apol i se limpezeu su- 
fetul. Acuma era hotărită; acuma uburii.dragostelor trecuseră 
bătuţi de un vint năprasnic; şi-l vedea limpede innaintea ei pe 
feciorul lal Vartolomeiii, cu risu-i de animal de pradă. cu ochit 
plini de pofte... Nici nu-itrebuia să-l mal vadă, nici nu-l trebuia 
să-şi mai aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască de la 
dinsul 2 Acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în viață 
alături ? Pe lingă tată-săă, ar mal fi avut o sarcină. Și prin 
mintea ațițată i se părindaa toate căsniciile nefericite din ma- 
halalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pri- 
cepuse indestul viața Acuma înțelegea ceva cu străşnicie, cu 
incâpăţinare. şi nimic nu-l mal trebuia !—Lucra şi se gindea, că 


HAIA SANIS tm 


va găsi ea sub soare un loc pentru dirsa și pentru cel nevino- 
vat, care va veni plingind în lume. Va găsi ea atita putera 
in sufletul ei să îndure toate și să răzbata!— ŞI tirziu, tirziū. 
se ridica de la lumina neclintită a lampii şi se intorcea spre i- 
coana rămasă de la maică-sa. De undeva, din necunoscut, poate 
din umbra cea nețărmurită unde plutea sufletul dus, îi venise un 
dram de mingiera pentru răni. La icoane, aici, se sim uşu- 
rata, cu suñetu! hotărit să mearză innaintu. 1 se aprinsese de- 
odată ceva în minte, veniseră amintirile totd dragi din tre- 
cut,—și intr'o seară de gemete, de amar şi desperare, amin- 
tirile acestea căzuseră ca mingieri line peste inima chinuită, Se 
ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tăimăcirea tuturor nī- 
cazurilor şi a rivnirilor ei: buzele murmuraii incet, si ochii pri- 
yeaŭ neclintiți mari, innecați întrun văl de suferinţă, de iertare 
și de nădejde. Şi tirziă, în aşternut ghemuindu-se, după ce stin- 
sase lampa, —aseulta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și 
giasurile nelimurite ale vintulni de inceput de toamnă ; privea 
un timp la simburele de lumină al candelei şi la rumeneala de 
vis și de zori a icoanei; apoi adormea, 

Iar pe la inceputul lui Octomvrie, intro seară, Reiza, de 
peste drum, auzi ţipete sfişietoare. Cu papucii clunpănind dădu 
năvală, lungă şi osoasă, şi deschise ușa. Acuma tipetele se schim- 
baserà in gemete lungi, dureroase. Ovreica inchise ușa în urma 
ei, se apropie de pat, unde Tudoriţa ghemuaitä, zvirlită ca de 
un vint de spaimă, tremura. 

«Ca este? ceai?» întrebi Reiza, apucind mina rece a fetel. 

'Pudoriţa începu să plingă incet, cu jale, şi-şi aţinti ochii 
asupra vecinal. 

«Vai, madamă Reiză, am să mor... am să mor!...> 

O clipă se linişti; apoi se strinse cu genunchii la gură ; și 
ca supt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni intrun ți- 
pät de groază. 

Vecina de peste drum înțelese, şi dădu năvală afară. Gia- 
sul i sa auzi prelung, trâgânat, în uliţă, chemiud, Femei iesiră 
din casele scunde și o impresurară ; sosi şi Haia cu malcă-sa ; 
dar ma stâta mult; numai maică-sa rămase cu pâru-i zbirlit, in- 
trebină într'una. ca milă şi cu curiozitate. 

Etel, baba harabagiului din colţul hudiței, îşi lăsă gisca ne- 
jomulită lingă coşteiele de pene, și veni repede cu colţurile ga- 
lulaj tiriiadu-se pe lingă papuci. 

«Moaşă ! moașă ! vină re 1.» striga Reiza bălăbânin- 
du=zi braţele în toate părțile. Și pe cind capete curioase se grăi 

u la fereşti, moaşa deschise ușa dind drumul gemetelor, 
și intră inlăuntru. Indată făcu lampa mare: chută in dulap ca- 
feana şi zaharul, şi împinse în focul ațițat ibricul cu apă; își 
pregăti într'o cegcuţă untdelemnul; grâmădi pe bolnavă intr'ua 
colt. răscoli repele patul; trinti în curmeziș o perină de perete 
si aşază pe fată cu şelele de-asupra. Apol își lăsă salul pe-un 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


scaun, se puse şi ea pe marginea patului, plecată spre fața chi- 
nnită a bolnavei, e saar 

Reiza fugea, ducindu-şi prin intuneric fantoma subțire, fu- 
gea spre salcimii din fundul ulițer. Ş'acolo o impresurară femeile 
aprozilor şi Ovreica le poveste repede cum s'aŭ intimplat. lu- 
cerurile. Giria, da din mini: 

«Am adus pe moaşa Etel... Ar fi bine... trebue să mergeţi 
si dumneavoastră... că-l de legea dumneavostră... nu trebuie să 
se zbată aşa... puate si moară... Dumnezeii ştie...» 

Şi porniră toate spre casa unde gemea futa lui Ion Rusu. 

Ca o noapte se cobori în simţurile si'n sufletul bolnuvei : 
blestema gemind, scrişnind, ţipind cu înfiorare ; apoi într'uu tir- 
zin nu-şi mai aduse aminte de nimic ; văzu ca prin vis pe moa- 
sa Etel cum îi ridea in doi dinţi şi-i intindea ceva, în scutece 
sărace 


«A dat Dumnezei să fie băiat...» zise bătrina. Şi Tudoriţa 
primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care sche- 
una tremurat, 

«Nu-i de toate lunile... gopti iar moasa. Dar are să trăias- 
cà.. Bine că-i băiat...» 

Lehuza nu zicea nimic. Simi cum umblă pasi imprejurul ei, 
căci toate simţurile i se deşteptaseră, aţiţate ; dar nu se intor- 
cea să vada ce se petrece în casă; simţea ceva cald lingă piept 
şi incepu să se gindească cu ochii aţintiți în tavan la tovarășul 
năcazurilor ei, pe care avea să-l crească lingă dinsa, să-l ridice, 
să | tacă om, în lumea aceasta a suferinţii. Nu văzu nici una din 
figurile vecinilor, Romince ori Ovreice, n'auzi nici glasurile lor 
tinguitoare, goptite : 

«Fü, drăguță, să fiii ca tine, m'aşi duce şi iaşi läsa pilo- 
dal la ugşå...» 

Ea îşi ațintea mintea la duinase icoane dintr'un trecut de- 
părtat ; apoi ca'ntr'un painjeniş da lacrimi vedea înnainte can- 
dela, şi iconiţa afumată, şi toate hotartrile, indoeliie şi mingiierile 
nădejdii o cercaŭ.. 


VI, 


In vremea asta Haia Sanis nu voia să ştie de nimic în 
lume, decit de dragostea ei. Toamna iși-aduse inştiinţările cu 
firile lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vin- 
turilor ; iar mahalaua prinse a clocoti, Iar se adunaŭ sura cu- 
metrele, în cațaveici, sub salcimii destrunziţi, iar șopteaa ne- 
vestele in cete, urmărindu-și raze şi ridicind la innălţimea na- 
surilor andrelele neliniştite. Dragostea Haiei era de poveste, Se 
stiai strecurările ei sara, se ştiaa întristările ei ziua, şi miniile 
ei cumplite cind maică-sa punea o întrebare şi cerca s'o mustre. 

«Bine, fată hăi, tu al nebunit! Ce al tu cu feciorul lui 
Vartolomeia ? Nici nu te poate lua de nevastă, că el e de altă 


HAIA SARIS 145 


lege, nici n'a! nimic a aştepta dela dinsul... E un calice g'un tirie- 
briu... Ce ţi-l de cap?... AY văzut cum a lăsat pe fata picheru- 
lui, după ce ia făcut un copil! 

— Lasămă 'n pace! incepea så urle Haia. Lasă-miă 'n pa- 
ce! Ce treabă aï tu! Mi-i drag, şi ce treabă ai 2... Nu vreau să 
știa de nimeni, nu mă tem de nimeni!.. Aşa vrea, aga fac)... 
Azi mi-i drag. mini n'are să-mi mai ñe drag. ce treabă aveţi?... 

— Tn al nebunit! striga Ritca. Tu ești bună de legat şi de 
dus la balamuc... Vină-ţi în fire şi caută-ţi de treabă... Mini-por- 
mini trebue să te logodim c'un băiat cinstit din legea ta... Are 
să te-apuce tata-tăn de cozi şi are să te tăriie prin casă...» 

Și Haia, ducind mîinile la timple. își creștea gemetele : 

<0f! lasă-mă! lasă-ma! lasămă! Nu vrea să ştia de ni- 
mic!.. Nu l-am văzut de donh zile! Si poate nici în astă sară 
n'am să-l văd... Puteţi să mă bateţi, puteţi să mă omoriţi, nu 
mă tem de vol!» 

privea cu sălbătăcie la maică-sa, cu dunga da cărbune 
intre ochii arzători, 

Femeile cercaă să o urmărească, să vadă unde se duce 
sara, unde se intilneşte cu Ştefan Bucşan; dar la colţul hudiţel, 
Haia se inturna cu ură spre ele: 

«Cei? ce-aveți cv mine ?..„» Şi ele să trăgea cu spaimă 
înnapoi, căci fata era voinică si rea, ṣi era în stare să le rupă 
cu ghiarele si să le muşte cu dinţii. 

«E nebună, ziceaŭ femeile dind din cap. E adevărat nebu- 
nă! Îi trebue fringhie şi sopon, altceva nimic nui trebue...» 

Sanis, sara, asculta tinguirile nevestei şi da tăcut din cap. 
Asteapta o vreme, se uita pe sub sprincene într'o parte, şi se 
ducea trophind la prietinul lu, Făluță. 

«Haie! tatu-tăa să supără ! strigă întrun rind Rifca. 

— Poate să se supere. 

— Toat lumea vorbeşte şi te-arată cu degetul. Räú al 
s'ajungi ! 

— Poate si m'arâte. Ce? am tăiat punga cuiva? Am omo- 
rit pe cineva ? Mi-l drag un băst! Cuy stric eñ? Lasa-ţi-mă "n 
pace f.» 

Totdeauna ajungea la vorba asta: lasați-mă 'n pace! Și 
toată ziua, incruntată, se gindea la cel care-l era drag, la cel care 
trecea din cind în cind cu pălăria pe-o aprinceană pe dinnaintea 
casei ei. Ea-l ințelegea din ochi. Atunci îl trecea pe față singura 

lumină de bucuria şi se gătea, așteptind cu fior, intilnirea. Ta- 
tu-săi nu era niciodată acasă, so oprească ; jar maică-sa se trä- 
gea de cap, ieşea după dinsa în uliţă; apol se întorcea spre ye- 
cine, tinguindu-se în gura mare. 
j Bis blăstăm a căzut peste nol.. Asta-i blăstim şi pẹ- 
eapsă...» 

lar Bucșan aştepta în capătul mahalale! pe Haia, fluerind 
ușurel. O primea fără nici-un cuvint, şi ea se lipea de dinsul 
cu strecurări de uncrop prin vine. Apoi stringindu-se lingă el 


196 VIATA ROMINEASCA 


răcită de vintul nopţii, îi vorbea cu dragoste, supusă, se înnălța 
spre ochit lut frumoşi, î! apuca timplele intre palme; şi i se 
tinguia repede despre năcazurile e', despre ce s'a spus in jurul 
èl, despre ceasul cind tătal, Sanis. se va minia. 

«Dar en nu mă tem de nimeni! Numa! de tine mă tem.» 

Despre zilele viitoare nu vorbea; nu îndrăznea să se avinte, 
alătarea de cel ce-i era drag, în planurile de viitor. Planurile 
acestea şi la făcea singură, ziua, cu ochii deschişi, ort noaptea, 
trează, cind toţi al case! dormeai în odäița strimta. Atunci se 
gindea: Into zi are să-mi spue el: Hai cu mine în lume! 
Atunci! am să las totul g'am să mă duc... An mar fâcut așa și 
alte, înnaintea mea! 

tar Rifca, într'o neară, după ce dădu de mincare bărbatului, 
se lăsă pe un colţ de pat şi începu să plingă: | 

«Sanis! co să facom noi cu fata asta? De două, de tref 
ori pe sptâmină foge sara de-acasă... Se duce şi se întilnește 
cun străin... E nebună; nu știd cum nu se gindeşte că e am să 
mor de scirbă... Sania! ar trebui să te gindești ce-i ds făcut... 
Eu stan cu minile încrucişate şi nn ştia ce să mal fac. Degeaba 
am vorbit: degeaba i-am bătut capul! Strigă la mine şi nici nu 
vrea să ştie. Tu te chinuești Sanis, ca să pregăteşt! logodnă gi 
5 p intilneşte c'an străin.. Nu te-ai gindit în gindul tän ce să 

aci ?...2 

Jupitorul tuşi incet în colțul lut. Apol îşi ridică ochii spre 
nevastă-sa, 

«M'am gindit. vorbi el domol. Am vorbit şi cu hahamul.,. 
După ce a ales ieri carnea cușer, l-am luat deoparte şi i-am spus 
despre năcazul nostru... 3 

— Şi ce ţi-a răspuns el? Ce te-a sfatuit? 

— Mi-a spus aşa: poate nu sa întimpiat nimic între ei... 
De-acù vine vreme rea, şal să poți stăpini pe fată acasă... ȘI 
pă ce sa mal domoli, poţi face şi logodnă cu biiatul lui Ma- 

met... 

— Cu bžiatul iur Malamet Caprar? 

— Da, cu băiatul lui Malamet Câprar. Acesta] logodnicul...» 

Nevasta suspină cu ntduh,—apoľ şopti : 

«Dacă s'ar putea, Sanis, numai dacă sar putea)... Ma gin- 
desc că poate ne pedepseşte Dumnezei cel de sus... Ar trebui 
poate să te duci şi la rabinul cel mare, la Paşcani, sa vezi ce 
ţi-a spune şi el...» 

Sanis dădu din cap: 

«Am să mă duc gi la el...» Apot tuşi şi rămase la locul 
lar. cu capumn piept. 

«Acu unde-i fata? întrebă el întrun tirzia. 

— S'a dus iar. [i spun ea să nu se ducă. Dar ei nici de 
tine nu-i pasă... Mare pedeapsă |» 

Sanis rămase ginditor in locul lut, 

«In ia-sară nu te duci la Fâluţă? 

— Nu mă duc.» 


HATA SANIS 197 


Femeia avu o înfiorare; apo! îşi luă andrelele şi călțunul 
și incepu să lucreze pe ginduri în colțul ei de umbră. 

Birbatul asteptă pină ce auzi paşii repezi a! fetei pe po- 
dețul de dinnaintea casei. Atunci se sculă în picioare; şi cind 
fata deschise usa, el o apucă de-o mină, o trase in casă —cu 
dreapta, şi cu stinga răsuci cheia, de două ori în broască. 

«Ce faci, Sanis! strigă nevasta tresărind dela locul et. 

— Tu să taci din gură...» vorbi cu liniște omul, 

Haia se trăsese la o parte, cu ochii scăpărători, cu buzele 
strînse. Sanis se întoarse spre ea. 

«Unde te duci, sara ?» 

Haia nu răspunse. 

— Tu nu ştii că-i păcat si te întilnesti cu om de lege 
străină ?... Pimacu am tăcut, dar acuma vreaŭ să-ți cer soco- 
teală.» 

Şi ochii lui ardea, şi gura, impresurată de părul roș, zbir- 
lit. avea o încreţitură de răutate. 

«Ce vrat tusă faci? Si te duci în lume cu un ticălos ca- 
re-și bate joc de Dumnezeul nostru? Ce? Eşti de capul tăi > 
Aici al să stal, al să asculţi de mine, ai si te logodești cu fe- 
ciorul lui Malamet, ori te omor! 

— Nu mă logodesc cu feciorul lui Malamet!= strigă deo- 
data Haia, ridicinda-şi ca 'ntr'un fulger ochii spre tatăl săă. 
Privirile lui Sanis scă . Bocâni de două orl, cu cizmele-i 
pline de singe, până la sobă, şi apucă de lingă piulița din oc- 
nițăa, pilugul greii de alamă. Ă 

«Eù nu vreai să te alung, nu te blestem! izbucni el, şi 
crescu, 'nalt. lingă Haia, cu bucata de alamă innălţată. Ne- 
bună ce eşti! Ipi sfărm capul!» 

Rifea dădu un țipet şi se repezi, Haia căzu ca faţa n 
jos pe divan: și prinse a răcni innâbuşit: ] 

«Omoară-mă ! omoară-mă! Nu mă tem! Nu vreb să stii 
de nimica! Omoară-mă ! Am să mă ducin lume! Lăsaţi-mă "n 
pace!... Nu-mi trebue nici pinea voastră, nici nimica | Am să 
minine pine neagră, am Să car apă, am să slujesc, am s3-l hră- 
nese si-am să mà duc după dinsul !...» 

e zbăten uriind, şi Sanis ramase încremenit, cu gura cas- 
cati; mina cu pilugul i se lasă în jos. se întoarse spre nevas- 
tă-sa privind-o lung. 

«Vezi? vorbi încet femeia. Al văzut? Ce să facem nol 
acuma ?.. Cu ce-am păcătait, ca să cadă asupra casei noastre 
asa nenorocire ?.,.2 

Šanis nu mal zise nimic; dar în ochii iui era grămădită o 
adincă mihnire. Statu mult întrun colţ, privind spre fată-sa, 
care plingea cu fața în jos, lu marginea divanulul. 


VIL 


Veni vremea rea: ọ săptămină de ploaie mocnită. Pe urmă 
ploaia se schimbă în lapoviță, şi un vint aspru porni la incepu- 


19% VIAŢA ROMINEASCA 


DR N N N 


tul lut Noemvrie, Zile mohorite, zile lungi. Fata lui Sanis, in 
ceasuri chinuite, nu-şi mai găsea astimpâr. Pe mică pe ceas 
se scula de la locul ei, de lingă fereastră, şi ieșea afară. Se 
uita la deal, se uita la vale, zgreburinin-se în polcuţa-i subțire. 
Aştepta så vadă pe feciorul lui Vartolomeiii ; aştepta de la el 
măcar un semn, o veste. Dar pe uliţa îngustă schimbată în- 
tr'an pirăi de noroiŭ, nu vedea nimic din ce aştepta ea. Tre- 
cătorii își cufandai şi-şi scotean cizmele grei, năcâjiţi, ca prin- 
tr'o hrubă de chinuri. Triste faumegai prin hornuri casele ne- 
gre, şi rar cite-un cap de femeie ieşeu între aburi, prin uşile 
scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniţă, pornea 
la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, 
"bâtrinul moaşei Etel, cu straele-i ninse de făină, albe ca și barba 
lu: mare, duruia printre ferestre cu cotiuga-l hirbuită, trasă de 
calu-! nalt, slab, cu pielea roasă sub ştreanguri, Toată ziua 


‘Haia se tinguia încet și ofta. lar noaptea n'avea liniste in somn ; 
se intorcea gemind in culcuș şi parcà-ṣï şoptea citeodată vorbe 
tainice. 

Maică-sa era bucuroasă, Nu se veselea, nu făcea gură, 
Numai sub tufele creţe de pâr ochii ii luceaă impăcaţi si andre- 
leie săltaă mal vioaie, inlânțuind firul albastru în călțan, 

Sanis, intr'o seară, şi-a deseleştat falcile : 

«Vezi? a spus el cun rinjet bucuros, Vezi? Aşa a tre- 
buit să se intimple... Hahamul nostru-i om cu multă știință in 
cap... Noi avem minte; dar a trebuit să ne gindim la asta... 
Iaca, a venit si vremea care trebue...» 

Rifca dădu din cap, şi-şi iuți jocul andrelelor, Sanis se in- 
toarse domol spre fată: i 

«Haie... Haie !... ţi-a mal trecut nebuneala?...» 

Haia se uită la tată-săŭù cu ochii rătăciți, ars! de plins. 
Pâru că-l înţelege ; il văzu rizind; şi o tresārire de rautate ii 
trecu pe obrazul chinuit, 

«Acuşi avem si facem logodna... zise Sanis cu linişte, In- 
chizind încet un ochiu. De mult n'am băut eù, de malt nu 
m'am veselit... Da' la nunta fetii mele am s'aduc talgere, şi cla- 
rinet... ş'am să zviri sticlele goale peste case... Am să mă uit 
la tine, Haie, cum umbli legată la ochi... Atuncea se cade să 
umbli legată la ochi... aşa- legea... S'are să cinte muzica, şi toți 
prietinii aŭ să bată din palme.. Jar tu af să te aşezi sub cort 
de mătasă cu teciorul Căprarulul...> t 

; Fata se ghemuise în fandul patului; parcà nu-l asculta: 
dar aţintea asupra lul priviri veninoase care )uceai în umbră. 
is porni apol cu cizmele-i uriaşe prin noroiul ulițel; 
porni înginind moale pe nas cintecul nunţii. In urma-i Haia Își 
„lăsă capul pe genunchii ridicați și începu să plingă. 

Rifea zvirli pe-un scaun călțunul. Porni și ea cu voce tin- 
guitoare : 

«lar incepi, Haie ? Linişteşte-te... Nu maï plinge degeaba £.. 

„Ce fel de suflet al tu, Haie ?... Cum vra! tu să fagi in lume și 


să ne laşi pe nol? Nu ţii føddi de blăstim?.. Dacă nu ţi-l 
frică să gəmi şi să fugi alungită de blăstim, măcar gindește-te 
la ruşinea noastră!... Cum s$ $à se mai ducă Sanis la şcoala? 
Ce are 34 spue el? Fata lui Sdnis trăezta în ticăloșie!... A fu- 
git de părinţii ei, de legea dis şi are să moară ticăloasă ! Ce 
vraji să faci tu, Haie? N'andplins eù destul? „Na m'am tras 
de cap? Ach trebuie să-ţi vii şi tu în fire, Haie L.. Cit al să 
te zbuciumi aşa?  Ceal tu cu străinul? El acuma nu se mai 
indeşte la tine...» 

4 Fata îşi innăbuşi glasul răgugit între palme: «Am să mă 
duc după dinsul! am să mă duc să-l caut!... Mini mă duc să-l 
caut.. Farä el uu pot să trăesc..> 

Şi maică-sa își urmă și ea tingoirea, căutindu-și iar cñl- 
țunul : 

„..„Asa om ticălos să deie Dumnezeii să crăpe |... Ce are el 
cu noi ? are cu fata noastră ?... Haie, tu ai să ne vin in 
mormint!... Mai bine fugeam de-aici... Mai bine ne duceam acu 
sase ani la America.. America-l altfel de tirg... acolo-l altfel! de 
hume .. Acolo poate aveam parte de mai mult noroc !...> 

in noaptea aceia Haia multă vreme nu sa putut alina, 

lar de ce sa intimplat a-dona-zi ia casa lui Sanis şi azi 
îşi mai aduc aminte femeile din Broscărie... Mai intăih un zvon 
un a pornit dezdedimineață, apoi a crescut ca un vint neliniștit, 
Era cătră mijlocul lui Noemvrie şi femei jalnice călcat prin riu- 
rile de noroi, lăcrimind ṣi clätinind din cap, petrecindu-și la gară 
feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor ; se duceaii în alte 
lirgari; sa duceal spre intunericul acela, spre ocna aceia, la ca: 
re se gindeaŭ de multe zile, de multe luni, cu carnea incrince- 
nată pe ei, Ş'o femeie, o prietină. întoarsă co lumină de bucu- 
rie, chemă pe Rifea la cerdac si-l vorbi lâmurit, cu ochi! mari, 
dind incet dmtr'o mină; : 

«Ritcă ! de-acu ai scapat, de-acù toate s'aû sfirsit... S'a dus 
feciorul lu! Vartolomeia !... Il ia cu trenul şi-l duce tocmai la 
Focşani... 'Trebue să vie şi el la gară... Treil ani are să facă 
oaste |.» 

Rifea se innălță, cu ochi bucuroşi şi neincrezători asupra 
vecinel. Nu-i venea să creadă. d 

Dar altă prietinā aduse vestea in gura mare; și nevasta 
jul Banis bătu din palme și-și dădu ochil peste cap. 

«Se duce? Ştiţi vol că se duce?.,. Ştiţi vof că se duce 2...» 

Si-şi intoarse rizind capul spre Haia, care izbucni pe ușă. 

«Ce este, Haie 2... AI auzit? Se duce 1...» 

— Cine se duce? strigă fata privind-o țintă, cu ochi um- 
pluți de minie, Ă S k 

— Haie! nu fii nebună! nu te vita la mine așa! strigă 
Ovreica. Se duce! Parcă ce-l pasă lui? El e feciorul lui Varto- 
lomeiii... Parcă cei pasă lui de tine? El se duce; el are altele 
în cap... Se duce în treaba lui... Parcă numai o fată este pe lu- 
me? Mai are el fete pe care să le ingele, n'a! griji! Are să 


250 VIAŢA ROMINEASCA 


mai înșele multe de-acuma inainte, n'ai grijă! El se duce! tu 
rămii cu noi...» 

Dar Haia avea o privire cumplită, Fără nici-un cuvint in- 
tra în casă. Se auzeaii trintiturile capacelor dela sipete, bubuiati 
pâreții, pe cind femei de-ale mahalale! se grâmâdeai la cerdac 
cu aceiaşi veste. Şi uşa se deschise munciti, Rifea își hoiba 
privirile. iar fata cu galu'n cap, ținindu-şi fustele cu stinga, se 
zvirii în uliţa, prin noroi, şi porni repede ca minată de o vin- 
toast, 

Nevasta lui Sanis îşi pocni palmele una de alta şi incepu 
a se frăminta. Scăpa văitări scurte, se intorcea spre femeile care 
o impresuraŭ în fiecare clipă, fugea in casă, ieşea indată gi trin- 
tea usa şi întreba alurită: 

«Unde sa duce? unde se duce! Ce-are să zică Sanis?,...Ce 
să fac! Vai! val!» 

Şi porni şi ea dintr'odată prin noroiul uiiţei, după Haia, 
urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger sa intinsese, fê- 
mel din alte mahalale o impresuraii. Şi ea se väita încet, își 
fringea minile. 

Şi ia gară, prin ziua leşietică, trenul plecase. Învaluiri de 
fum negru izvoraă în depărtare, Lumes se împrăștia ; mamele, 
surorile, logodnicile suspinao. Şi deodata Rifca văzu pe flică-5a. 
venind incet, cu trudă, privind în nestire innainte-i, IY ardean 
ochii ca de friguri. Nici nu băga de samă că temeile o impre- 
suraii. Rifea o apuca de mink, O trăgea repede spre fundul ma- 
halalei. spre intunericul căsuțel din Brascărie. Si Haia tăcea, 
umbla ca o nebună, 

Aşa ajunseră acasă. Fata se opri in cerdac. 

«Hai, intra în casă...» vorbi cu sflală Rifca. 

Haia o privi cu spaimă. 

«L-am văzut... zise ea încat, L-am văzut. Sa dus... Nici 
nu s'a nitat la mine.. A trecut la doi paşi... S'a suit în tren și 
sa dus...» 

Maică-sa o trăgea de mină: 

L <Asa-ți trebuia... dacă si fost o proastă. Ce mai aştepţi de 
el 2.2 

Deodată Haia se zmunci, își viri capu "ntre umeri şi incepu 
să tremure. Isi zmulse şalul cu care-și infășurase capul si strigă 
cu disperare: 

«Mă'nnăduş ! Mă'nnăduş! Unde sia dus? de ce s's dus? 
Lasă-mă, dă-mi pace! ca ai cu mine? Dă drumul !2 

Zvirli mina maică-sa; şi deodată prinse a-și intinde hainele 
de pe dinsa. Navăli în casă cu capu nnainte, izbindu-se cu frun- 
tea de uşă, îşi scoase gemini repede, răguşit, o grimea albă, cu- 
rată, o udă cu apă, trinti pe fundul de lemn cana de aramă, 
şi-şi iotăşură fruntea și timplele cu pinza umeda. 

«Nu mat pot! nu mal pot!» Și năvăli afară, la aer cu- 
rat. Prin ziua mohorită. prin vintul rece al toamnei, plingerile 
ei duodată incepură sa tremure, umplind mahalaua. Racnea cu 


HAIA SANIS 201 


minile in creştet, cumpânindu-se incet la dreapta și la stinga, 
răcnea cu jale umbiind dintr’ un capăt în altul al cerdacului 
dărăpănat, 

«Nu mai pot! striga in neştire. Mă doara! mă doare ini- 
ma! Ma! bine m'ar înghiți mormintul ! Val de inima mea!.» 

Şi capete ieşea pe uși; ochi o priveaii din toate părţile; 
urechile vecinelor ascultui cu luare-aminte bocetele de jale, Rif- 
ca întindea minile, chemiînd : . 

<Vină, draga mea, în casă! nu mai buci pe-atară... Parcă 
ce folos ai acuma ! S'a răscolit toată ulița din pricina ta! S'aude 
şi pin’ la fata picherului ! 

— Nu vin! nu vin! Am să mă duc după dinsul în lume!» 

Şi se văata cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii roşii și 
umilaţi. O umpleaii valuri de minie, îi venea să sfărme tot din 
juru-i ; se zbătea ca o fiară în lanţuri, Abia întrun tirziă s'a li- 
niştit, a intrat in casă şi s'a ghemuit întrun colţ, privind fix 
înainte-i cu ochi arşi de durere. 


_ Şi curind după aceasta, în casa lu! Sania, în jurul fetel to- 
ropite, începură a se face pregătiri de logodnă. De două ori. în 
două Simbete, feciorul nalt și slab al lui Malamet intră în casă 
şi se aseză zimbind pe-un scaun. Schimbă citeva cuvinte cu 
tatăl, apoi cu Rifca gătită ca pentru sărbătoare și zimbitoare, 
apei aşteptă o vorbă de la Haia. Dar fata umbla slabă prin casă, 
ofta şi gemea ca'n friguri, nici nu se uita la dinsul. 

Veniră rudenii bătrine și impresurară pe Haia. Se tinguiaŭ 
incet, impresurind-o, $i porneaŭ sfaturi lungi, în care era vorba 
de bucuriile vieții ṣi de păcatele de moarte, peste care nimenea 
nu poste trece. Fata simţea ca o legānare, parcă plutea intr'un 
gol, şi asculta ca din depârtări glasurile lor. Ca din depărtări, 
lin. parcă-i venea ogoiarea unui cintec. O pătrundeai domol, în 
suferinţa el amară, aresurile vechi, pluteai în juru-l nelămurite, 
izvorite ca dintr'un trecut de negură. Cite-un răstimp, o cucerea 
din noii lunga domnie a trecutului; răminea cu ochii ţintă, mä- 
rii, aecultind o şoaptă tainică, din Jăuntru-l. 

Murmuriuă cu creşteri şi scăderi de voce, une-ori Sanis se 
inchina umbiind pe lingă patul ei de zăcere. Intunecat, cu cor- 
nul din frunte plecat spre cartea deschisă, c'o mină infaşurată 
in curte, cu pinza vristată în spate, şoptea rugăciunile vechi, 
şi izbucnea une-ori intr'o plingere scurtă tremurată, bătindu-se 
cu pumnul în piept. Une-ori se oprea. intreba cu linişte: 

«Haie...de ce gemi? Din pricina ta nu pot să-mi fac rugă- 
ciunea... Tu ai uitat de Dumnezeă, ai uitat de toate...» 

Ea voiă să strige, să-şi deșerte sufletul de toată durerea. 
Dar maică-sa umbla pe-afară după treabă, şi Sanis, intorcindu-și 
privirile reci spre cartea veche, işi pornea iar murmurările tre- 
murate. Şi fata işi înnăbușea chinui lăuntric și se îngropa ca 
întrun mormint in deznădejăea ei. 


w2 VIAȚA ROMINEASCA 


Intr'o seară, nevasta lui Sanis tresări speriată din locul ei. 
Din amorţirea-i grea de peste zi, din gindurile-i nestirsite, Hiia 
deodată zvicnise în plingeri de jale. = i 

«Ce-i, Haie? strigă femeia cu frică. Ce s'a intimplat, Haie? 
Ce te zbațīi aṣa 2...» 

Fata o privi ţintă, cu spaimă, o vreme, apoi începu să 
eamä : 

, «Ah! mamă! mam vrut să cred! mam vrut să cred! Ma 
lăsat așa şi sa dus! Nu se poate să mă lese aşa! Trebue să 
mă duc până la dinsul! In genunchi am să mă duc pin’ la el! 
De ce m'a lăsat aga? S'ajung şi eŭ ca fata picherulul?.. Nu 
vraii ajung şi eù cu fata picherului ! Mamă ! mamă! spune-mi 
ce sā fac, —càci um päcätuit! Mi-a fost astăzi răi... Parcă eram 
plină de venin... Ş'am simţit... Vai! ce să tac! ce să fac! Mă 
omor! mă daŭ cu capu'ntr'o fintină !...> 

In glasui ei creştea o durere înfricoșată. Se simțea acuma 
mică şi neputincioasă. Dintr'odată, dupa lungile sfaturi ale bä- 
trinelor la căpătâiul «i, îşi vedea zdrobirea, işi vedea instrăina- 
rea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o 
părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o prelungire a tuturor 
celor ce-o impreguraii. Co păcatul el, era ca o nemernic rimă 
in pulberea dromului. Frigurile nopţilor de vară pieriră; ca in- 
trun vînt de groază îşi simţi inima. 

«Acuma poate să vie... acuma poate si vie tata să mà 
ucidă t» şi-şi aţintea ca o nebună ochii spre măciuca de alamă 
din firida sobei. 

iar maica-sa, inlemnită, pici nu putea să plingă. Asta era 
spaima el cea mare. De asta se temuse chiar din cea dintăin 
clipă ; spaima asta îl incleştase de multe ori inima; g'acums 
le-aceasta m'avea să scape. 

«Ca să fac? ce să fac? se tinguis şi ea apucindu-se cu 
minele de timple.. Ce să tac? Unde să mă duc?.. Are si atle 
Sanis so omoară... Imi trebue un ajutor, îmi trebue un stat.» 

Sașa com era, numai in papuci si'n poicuţa subțire, năvălit 
afară, în răceala iernii. Gemind și gitiind băta la ușa moașsel 
Etei, apol in magherniţa roşie, de scinduri, a Reizei. Pe amin- 
dovă femeile le trăgea după dinsu, tinguindu-sa, cu glas intre- 
rupt, chinuit. Şi ale o intrebaŭ speriate, o urmaii cu grabă; gi 
tastrele năvăliră in odaia în care Haia rămăsese plingind cu 
capul entundat in perine. Femela tremura : 

__ «Ce pot să fac! Eù îs un cap slab de femeie... Invăţaţi-mă 
și vol cum să fac... Asa păcat, asa păcat cumplit cum så cadă 
peste noi... Nici din neamul nostru n'a fost, și şi-a făcut ris de 
noi.. Să-l dea Dumnezeh junghi gi spinzurătoure! Să naibi 
parte de pine- şi de apă! să moară ca un cine la marginea 
drumului 1...» 

Până intr'un tirzid se boci femeia, blăstâmind, apol se li- 
nişti, căci bătrina Etel și Reiza ştiaă multe lucruri și o stătuiaa 


HAIA SANIS 13 


de bine ; jar murmurele lor umpleaŭ odâița ca bombâniri da 
bondari. 


«Ascultă, dragă, şopti baba Etel, într'o vreme, aşa ceva 
se intimplă rar, dar tot se intimplă.. Asa a vrut Dumnezea... 
Avem să încercăm nol, s'are să fie bine... N'are st maïstie nic 
Sanis nimic, W'are să știe decit Col-de-Sus. Iaca ce si faci. Tri- 
metel pe Sanis la Paşcani, la rabin... SA ceară şi sfatul rabi- 
nului... Să spue aşa că fata a avut o patima după un creştin — 
sacuma tinjeste...Să-l ceara stat pentru logodnă... El nare să 
fie acasă, şi noi avem si facem cum e bine... Nici să nu te 
temi, nici să nu știe nimeni... Mal ales la străini, la goi, să 
m'ajungă vestea...» 

Bătrinu se scală tirindu-și in urma papucilor colţurile şa- 
Iolai. Se apropiè de fata care tot cu fața în jos sta, toropită, 
O atinse cu degetele, o tinti cu priviri ascuțite : 

«Haie, zise es, încet, Haie...» 

Haia intoarse obrazul răvăsit. 

«Haie, mare păcat l. grăi suerat baba, priviad-o en ochi 
rotaozi, Ceai ficat tu? Cum ai putut tu să greşesti aşa.. 
Ce-ai facut tu, Haie 1...» i 

Pata intoarse capul fără putere, cu ochil aiuriți, c'o spaimă 
sălbatică năvalită în fața, 

A-dona-zi Sanis, alungat de tinguirile și lacrimile femeii, porni 
la Pascani, la rabin, amărit, fară să știe nimic. Se dusa tropăind, 
spre gară, moltăindu-și bucăţica de pine, și în safletu-i intunecat 
abia acum så limurea o durere şi creştea o nădejde, 

Iar în jurul fetel se adunar cele trei femei, cu vorba plină 
de spaime gi blesteme, Mormhind întunecată. moasa Etel ceru 
zabarnița § cafeaua. Apoi desficu o legătură murdară, plecia- 
du-si nasul corviat şi ochii mică spre ca. 

Huta o urmărea ca privirile prin casă, tără de nici-un cu- 
vint, Inţelegeu că i sa pregăteste ceva, avea nădejăi, avea ie- 
meri de moarte. Plaoapele-i câzură deodata peste lumini și in- 
cepu să plingă cu amar. 

«Poate-um s3 mor.. şopti ea ca într'o aiurare.. Ce voiţi 
să faceți 9.» Apo: sopti abia auzit: «Tot mi-i drag... mie tot 
mi-i drag....> 

Se linişti incet-incet, si icoane din singorile-l zile fericite în 
năvăliră în puţina sumină a minţii. 

a Mou:a Etel ze aseză pe marginea divanalui. Haia inchise 
ochii. 

«Moasă, de ce te uiţi aşa la mine? 

— Dragă fată, zise bătrina, usa tin fost norocul. .» 

Maia didu incet din cap. Asa i-a fost norocul! Cine se 
poate impotrivi lui Domnezoi ? 

|, Aga ţi-a fost norocul ! opti moasa. Cine se poate impo- 
trivi lui Dumnezeu ? De ce să mori ln ruşine gi ticâloşie ? Mal 
bine să scapi... Ascultâ-mă pe mine și fă cum iţi spun eü... Bù 
am scăpat şi pa altele, și pe foamei de creştin, de ia năcaz,,, Dar 


204 VIATA ROMINEASCA 


'a noi e altceva... Acuma, tu trebue să lepezi păcatul tăū... Tre- 
bue să nu știe nimeni, sà rămii curată innaintea lui Dum- 


9 

Haia deschise ochi! şi simţi privirile ascuţite ale bâtrinet 
asupra-i. Maică-sa venea de la sobă, aducind cu luare aminte 
o cegcuţă din care isvoral aburi, imprăştiind un miros tare de 
cafea, Reiza îi zimbi, un zimbet de prietinie şi de îndemn. 

«Hai! vorbi moaşa. Are să deie Dumnezei să scăpi... Am 
adus gindac! de frasin.. Maică-ta i-a zdrobit şi ią amestecat în 
cafea... Nu te speria... Bea! dintr'odată.., Scăpi de mare păcat... 
Pentru ceia ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre şi foc... Ş'o 
catea, Haie, acuma-i mai curată de cit tine l...» 

Fata să ridică deodată în cot. c'o privire stranie, puse tre- 
murind mina pe ceşcuță ş'o sorbi din trei inghiţituri. Apoi își 
lăsă capu'n perini, oftă şi inchise pleoapele. 

Seara, tirzio, cind se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua 
era atrinsă in drum, innaintea casel lul, Sin lăuntru, în odaia 
răscolită, gemea Haia în sudorile morţii. Gemea cu unghiile in- 
fipte în chilote : 

«Nu mal pot! mă arde ! mă arde, nu ma! pot! Ce ați făcut cu 
mine.. Am se mor !...> ŞI-I creşteaii plingerile lugubre, subțiri FA 
chinuite. Și se zbătea ca supt impunsături vrăjmașe, cu mil de 
ace, pe cind lingă căpătăiul ei moașa sta privind-ọ ţintă, cu 0- 
chii licăritori. 

«Ce este? strigă Sanis căsvind gura cu uimire, Ce s'a mai 
intimplat ?.... E bolnavă ?... De ce na{i adus doctor ?.. 

— Nu trebue doctor, Sanis! nu trebue nici un doctor, nu 
trebie nimic !» vorbi Rifea galbenă, clânţănind cu groază. Lasă-ne 
aici pe noi. Avem treabă. Ştim noi ce are fata... Du-te la Făluță... 
AI fost la rabin? Ce răspuns ţi-a dat el 7... De ce-ai stirşit aşa 
degrabă ? Credeam că vii mini... 

— Ce al tu de tremuri gi-ţi ciânțănesc măselele» ? vorbi 
jupitorul —ș'o clipă o privi cu grijă. 

Apoi îşi aduse amiute de intimplările luf şi zimbi, cu ochii 
aţintiți asupra unel icoune ce i se aşezase numai luf înnainte. 

«Ce răspuns mi-a dat rabinul? întrebă el, şi se aşeză pe un 
scaun, cu gust de vorbă. Ma! întâia şi mai intăii a venit la 
mine un credincios, unul mititel, cu picioarele scurte... Se legă- 
na aşa, ca O rață... M'a intrebat el ca neċaz am, și eŭ i-am spus 
îndată tot... Zice el: Bine, aşteaptă aici, răbinul are să te cheme... 
Aştept eŭ, aştept, pe urmă vine credinciosul si spune: Intră pe 
ușa asta... dar incet... Dar in urma mea așteptaii şi altii... 
mine m'a chemat întăiii.... Cind intru, văd cărți, cărţi în toate 
părțile, numai cărţi...» 

Moaşa intinsese dela locul si mina spre gura Haiei. O clip 
gemetele se stinseră. Și fata, auzind glasul domol al tatălui săi 
se încordă, ș parcă avu un răstimp de alinare. Asculta și ea, 
cu ochii închiși, din cari se prelingeat pe timple lacrimi. 

«Şi văd pe rabin... grăi incet Sanis. Era Intro haină nea- 


HAIA SANIS I3 


grà de mâtasă... ȘI m'am gindit eii că ușa om invăfat trebue să 
ştie multe... Sta cu o mină la timplă şi se uita la mine... —Ce 
vrei tu, Sanis? zice.— Da unde a ştiut că eù sînt Sanis?...> 

Jupitorul se uita cu uimire în jurul lui; S'avea parcă un 
zimbet de biruință. 

«De unde a ştiut că ei sint Sanis? Şi mai zice: Al un 
mare necaz cu copila ta...—Atuncea mi s'aii umplut ochii de la- 
crimi... Invăţătorule, zic, pentru copilul meu am venit... Şi mă 
întreabă : Ai urmat legea cu credinţă, totdeauna ?— Zic: 'Totdea- 
una, cu credință! Si mi-a spus aşa, venind câtră mine: Du-te, 
Sanis, şi-ţi logodește lata... și silește-o să urmeze legea Dum- 
nezeului nostru! Aşa mi-a spus rabinul... sfirşi cu pătrundere 
Sanis. Trebue să facem logodna cu feciorul Ciprarulul...» 

Dar peste cele din urmă cuvinte ale lui, se revărsară ca 
dintr'un zăgaz furtunos plingerile inteţite ale boinavei. Ţipere as- 
pre, fără sfirşit, ca în ghiarele unor fiare fantastice. Femeile, cu 
vorbe repezi, grâmădiră pe bărbat spre uşă, Şi Sanis, cu gindul 
la minunata lui poveste, ieşi grâbit s'o spue şi altora la un pà- 
har de vin. De pe podeţ totuş mai intrebă odată: | 

«Bine, da de ce ţipă aşa?.. Poate trebue doctor... 

— Nu trebue nimic! nu trebue nimic !..> ţipă cu spaimă, 
cu ochii învâpăiaţi, Rifca. 

Lumea din uliţă se imprăştiase incet-incet. Femeile veghea 
turburate la căpătăiul bolnavei. Urletele răguşite, urletele sâlba- 
tice care nu mai aveau nimic omenesc umpleaŭ odaia, și zba- 
terile necontenite ale cărnii arse de focul din lăuntru nu mai 
conteneaii. Toată noaptea s'a cutremurat Haia, izbită, frămintată, 
muşcată cu cruzime de otravă. Şi prin gura arsă ca de fier roș 
abia pătrundeat răsuflări răguşite, pe cind ochii aveaŭ o sticlire 
fixa de nebunie. 

A-doua-zi dimineaţa, Sanis, speriat în cele din urmă, a dat 
fuga la doctor. Tinărul, vlăstar al neamului, subțirei, tras la o- 
braz, cu privirile cercetătoare, intră zimbind şi incepu a pure 
întrebări cu glas moale. Femeile răspundeaii trudite, cu feţele 
<a de piatră. Iar jupitorul, in clipe de reculegere, innainte de a 
porni la crunta muncă a zilei, se trăsese intr'un colț cu cele tre- 
buitoare pentru rugăciune, şi-şi murmura in neștire silabele tre- 
murate, hătindu-se încet cu pumnul în dreptul inimel... Şi Haia 
zăcea în perine, albă ca varul, cu ochii căzuți in orbite şi pier- 
duți in negura sfirșitului. Răceala morţii o cucerea clipă cu clipă. 


Mihail Sadoveanu. 


In chestia agrară” 
| 


Repartiția proprietăţii rurale în Rominia 


(Valoarea socială si economici a diferitelor tipuri de proprietate: Prepri- 
etate latifundiară, mare, mijlocie, mică gi parrcelară). 


in ţara noastră, în lipsa unor date precise. -aşa cum ni le-ar 
putea da numai un cadastru, dispunem astăzi de materialul statistic, 
adunat cu prilejul recensămintului fiscal din 1896, 1902, 1905, Pe 
baza acestor date, au fost alcătuite : lucrarea d-lui Creangă asupra 
proprietăţii rurale in Rominia. precum și Raportul vfcial prin 
care d. Căpităneanu, pe atunci secretar general al ministerului de 
Finanţe, rezumă ştiințile dobindite prin recensămintul din 1905. 

Cu deosebiri de minimă importanţă, uăsim în ambele lu- 
crări acelaş tablou general al repartizâni proprietății după intin- 
dere, Dar cele două publicații nu au avut de loc aceiaşi soartă, 
Sar zice că acei ce urmau să-și însușească răspunderea consta- 
tărilor făcute in Raportul oficial din 1906, au preferit să le dea 
uitării, In schimb, d. Creangă are pănă acum onorurile celor mai 
variate și inteţite atacuri, D. Creangă este acuzat car fi alterat 
cu bună ştiinţă limbajul cifrelor, atribuind proprietăţii mari intin- 
deri de pămint, pe care nu le posedă și impuţinind citimea de 
pâmint aflată în stăpinirea micilor proprietari. Din fericire, cei ce 
fac d-lui Creangă această gravă acuzaţie au fost incapabili sa 
dovedească, iar pe de altă parte au neglijat să recunoască că. 
dacă învinuirile lor ar fi intemeiate, ele sar răstringe de o po- 
trivă asupra Raportului d-lui Căpitâneanu, 

Lucrul însă se prezintă ṣi mai ciudat, Oricine va citi cu a- 
tenția cuvenită ambele lucrări se va convinge din comparaţia lor 
că d. Creangă atribue proprietății mari o întindere mai restrinsă 
decit o arată d. Căpitâneanu, Şi intr'adevăr (controlați la pag. VI, 
pe cind după d. Creangă, proprietatea mare cuprinde —în påmint 


i *) Am socotit de datoria noastră să publicăm acest interesani slu- 
Jiu ultima Iuerure a docturuiui |. Radovici ponftu țara lui— fara aici o 
schimbare. Atragem insă atenţiuneu cetitorilor, că sotorul n'a putut canos- 
şte legea Casei rurala, în forma ei definitivă. Unele din dezideratele sale 
au fost realizate de Cameră (d, p. marirea lotnlai minim până la 5 ba), 
dar în alle rai nu pumai nu sa putut, d, pu unitica administraţia Ca- 
sei Rurale cu a Casei centrale n Bancilor populare, ci chiar, eum era si 
necesar in acest caz, į s'au Iual Casei Basio toate atribuțiunile relative 
la arendarea m r, cari rëmiņ pe seama Casei Bancilor Populare, vu 
totul deosebită. Ideia fecunda a dispârntului nostru prieten, —de a cerea in 
Casa Rurali un „organism regulator al intregii vieţi economice a taranu- 
lui”, intrunind in minile ei toale operaţiunile relative la mutnţiunea pro- 

"prietăţii țărănești, In arendári, la imprumuturi ipotecare şi personale, ate — 
a râmas in sarcina viitorului... 


Nota redaeţiri 


IN CHESTIA AGRARA 307 


-n_n a —— m la 


cultivabii—3,810.315 hectare, fiind socotite In această cifrā propri- 
etatea Statului şi Domeniile Coroanei, d. Cäpitāneanu afirmá că 
proprietatea mare stăpineşte 3,787.192 hect, fară a socoti dome- 
niile Statului şi ale Coroanei. La 1902. Statul și Coroana posc- 
dau ca domeniu 297,790 hect. De atunci insă sau mai distribuit 
la locuitori, din moşiile Statului, vre-o 80,000 hectare, ceia ce 
inseamnă că la cifrele d-lui Căpitâncanu, adăvgind ce-i rămine as- 
tăzi Statului, am găsi că proprietatea mare se întinde pe 4 mili- 
vane $i 5 mii hectare. 

Această lămurire trebue pusă alături de celelalte. pe care d, 
Creangă are arijă să ni le dea, ca să explice deosebirile, de alt- 
fel minime, ce există Intre rezultatele sale şi rezultatele consem- 
nate in Raportul oficial, supus ministrului d. T, lonescu, Deci, 
cu siguranța de a re apropia foarte mult de realitate, ne putem 
folosi de tibloul general al repartițici proprietății așa cum ni-l 
infăţișează recensâmintul din 1905, servindu-ne apoi, spre a-l in- 
telege şi complecta, de științele, datele şi amânuntele conţinute in 
lucrarea d-lui Creangă. Să nu uităm că, inaintea apariției acestor 
Jucrări. nu aveam la indaămină decit date cu totul fragmentare, sau 
cu desăvirşire gresite. 

Şi nu e unul din lucrurile cele mai puţin extraordinare că 
zeci de ani sa putut discuta în Parlament şi presă chestiunea 
de a şti, dacă țara noastră este o țară de mare sau mică propri- 
etate, — predominătoare, —fâră să se cerceteze exactitatea cifrelor 
improvizate. Pe temeiul unor rezultate pripite şi complect eronate. 
la care ajunsese d. Neniţescu, — în urma unui inceput de anchetă 
economică întreprinsă de Ministerul de Domenii.—sa discutat 
ani de zile. Şi la 1906 incă, d. loan Lahovarv, a cărui bună ere- 
dință nimeni nu o poate trage la îndoială, işi insuşea aceste ci- 
fre, le reproducea în Parlament, ca să ajungă la concluzia: „că 
țăranul romin are un patrimoniu de 224 ori mai mare decit marii 
proprietari*, Presupunem că d. Lahovary e astă-zi recunoscător 
dlor Capitâneanu și Creangă. fiindcă i-au permis să rectifice o 
eroare de 250%]. 

In realitate, statistica ne arată cà din 8 milioane hectare 
cultivabile ale solului național, --fâră a socoti pădurile și viile, — 


Proprietatea mică, până la 10 hectare. deţine 41 1ş%/s 
Proprietatea mijlocie, dela 10 h.— 100 „  10igojo 


j Proprietatea mare : 3 le SG oo 

'sau, în cifre absolute cuprind : 

! Mica proprietate . j A i 3,319,695 hect 
Proprietatea mijlocie i ; $ 861,409 
Proprietatea mare . š s - : 3,810,351 


Dar dacă n'am cunoaşte decit aceste cilre globale, nam a- 
vea decit o foarte incomplectă imagină a realității. 

Cifrele nu pot servi, ințelesul lor nu ne apare lămurit. 
decit dacă vom ținea seamă că în economia rurală repartiția pro- 
prietăţii, adică raporturile de intindere ce există intre bunurile 


208. VIATA ROMINEASCA 


. ————————— O... a 


fonciare, nu trebuesc apreciate din punct de vedere geometric, 
cit mai ales din punct de vedere economic şi social. După un 
astfel de criteriu, proprietatea mică pănă la 10 hectare, ca şi pro- 
prietatea mare ce trece de 100 hectare, trebuesc în statistica noa- 
stră subimpărțite în cite alte două categorii deosebite ca valoare 
economică şi ca semnilicare socială Și in adevăr, economiștii 
sint de acord să deosebească proprietatea mică țărănească (sau 
proprietatea economică ţărănească) de proprietatea parcelară, si 
proprietatea mare de proprietatea latilundiară 

După cea mai rațională definiţie adoptată. inseamnă pro- 
prietate mică țărănească intinderea de pămint ce se poate lucra 
de un țăran şi familia sa, ajungătoare ca din valoarea produse- 
lor ei să indestuleze gospodăria proprietarului ţăran. Cind acest 
minimum de productivitate nu se poate atinge intro exploatație 
normală, sau cind intinderea de pămint nu ajunge să ocupe toată 
“apacitatea de muncă a proprietarului ei, atunci proprietatea se 
chiamă parcelară. 

Care este in ţara noastră limita ce separă aceste două ca- 
tegorii de proprietate țărânească, sau, cu alte cuvinte, care e su- 
prafața necesară minimă spre a constitui o „posesie țărănească 
economică“? S'ar putea crede că la noi, unde proprietatea țärà- 
nească este în cea mai mare parte creată prin legiuiri succesive, 
chestiunea aceasta a fost și ea indelung desbătută. Lucrurile însă 
s'au petrecut altmintrelea. La 1864 sa atribuit clâcașilor, ca pro- 
prietate, întinderile de pămint ce li se acordau în folosință în schim- 
bul dijmei și al clărcii.—după legiuirea in vigoare. La 1880 se 
fixează intinderea lotului de pămint, pe care țăranul îl poate do- 
bindi, la 5 hectare, dar mai nici o discuţie asupra valoarei eco- 
nomice ce ar reprezenta o astfel de proprietate. De fapt se în- 
ümplåà că o întindere de 5 hectare, după cele mai optimiste cal- 
cule, rămine sub limita inferioară a unei proprietăți ţărăneşti e- 
conomite. 

Socoteala poate fi făcută in mai multe moduri: aşa bună- 
parà d. Creangă s'a intrebat care e cantitatea de nutriment uscat 
ce trebue unei familii țäräneṣti și apoi a calculat productivitatea 
medic a unui hectar in porumb,—sau nutriment uscat, —ca să 
vadā cite hectare sint necesare spre a indestula cea mai esenţi- 
ală dintre cerințele vieţii. Metoda e riguroasă numai în aparenţa, 
şi nu mi se pare cea mai demonstrativă. Chiar țăranul. nu trà- 
eşte numai din nutriment uscat, și poate cultiva şi altceva decit 
porumb. Ne vom apropria mai mult de realitate, calculind pe de 
o parle budgetul normal de cheltueli al unei familii de ţăran 
mijlocaș, — compusă din cinci suflete, —şi pe de altă parte intin- 
derea de pămint, pe care un atare țăran ar trebui s'o muncească 
cu hârnicie și pricepere, ca să-şi creeze un egal budget de ve- 
mituri, Evident, ambele budgete nu pot reprezinta decit o mijlo- 
cie, un budgel-tip. Norma cheltuelilor unui budget țărănesc mij- 
lociu am stabilit-o după datele găsite in şeaple monografii de 
comune rurale (ilfov, Prahova, Vlașca, Vaslui, Gorj. Tecuci), după 


IN CHESTIA AGRARA x 


științele culese în ancheta condusă de Dr. Proca, asupra alimen- 
tației ţăranului (Comunicație la congresul ştiinţelor sociale). 

Și se poate calcula un budget-tip, de oarece costul traiului 
Țărânesc e mai în toată țara acelaș, (produsele ce intră in ali- 
mentație: mălai, făină de griu, leguma, peștele, sarea, otetul ; a- 
poi tutunul, alcoolul, petrolul, săpunul, ustensilele de casă; mai 
pentru toate prețuri aproape uniforme). După aceste norme se poate 
stabili că un țăran mijlocaş, avind 5 suflete de hrânit, —pentru 
un traiu strict omenesc cu nevoile lui de azi, —cheltuește in me- 
«he intre 500—600 lei pe an. 

|| Ce întindere de proprietate trebue să cultive țăranul acesta 

| spre a-și procura un venit echivalent? Cunoastem productivitatea 
hectarului cultivat cu griu, cu orz, ovăz, porumb, lasole. Am 

| presupus un țăran harnic, priceput, avind două vite de plug şi o 

| vacă, am admis că introduce in cultura lui asolamentul trienal a- 
meliorat, ce se poate aplica azi într'o proprietate țărănească, mai 
presupunem că are proprietatea astiel configurată și păzită, ca să-și 
poată rezerva şi loc de pășune artificială, Cu aceste elemente de 
judecată, şi luind mai ales părerea autorizată a unor agricultori 
de mare experiență ca d-nii D. Seceleanu, George Radovici, C. 

| Garoflid, am socotit la 120 lei venitul mediu al unui hectar lu- 
crat în bună cultură țărănească. (După datele minist de Domenii, 
d. Creangă calculează mult mai jos). Ceia ce inseamnă câ o propri- 
etate de 5 hectare ar reprezenta minima proprietate necesară spré 
a procura ţăranului care o munceşte strictul trebuitor gospoda- 
riei Ixi. Aceasta pentru țăranul bun și deplin proprietar pe på- 
mintul lui. Calculind insă budgetul ţăranului improprietărit, se cade 
să nu uităm că el mai are de plătit rata către stat, (La 1889 s'a 
socotit în mijlociu pămintul ce s'a dat țăranilor 364 lei hect., 
ceia ce cu Gow dobindă și amortisment face 21,60 de hectar pe 
an; adăogind 3 lei foncieră, avem 24 lei 60 de hectar. sau o plată 
anuală de 123 lei pentru cele cinci hectare). 

Să admitem insă deocamdată că legiuitorul romin, care a 
creat tipul proprietăţii de 5 hectare, a calculat exact limita infe- 
rioară a unei proprietăţi ţărăneşti de sine stătătoare. Ciţi ţărani 
se mai găsesc astăzi în această situație ? Ciţi mai posedă incă o 
proprietate de cinci hectare ? După matricolele contribuţiilor di- 
recte, unde fiecare contribuabil țăran cap de familie e trecut cu 
intinderea de pămint ce posedă, se constată că din 920,939 de 
contribuabili lunciari sint abia 176,375 care ar stăpini © pro- 
prietate între 5—10 hectare, pe cind massa cea mare de 744.563 
de contribuabili posedă numai o proprietate parcelară, ce pen- 
tru 3190 dintre ei cade sub două hectare, În realitate proprieta- 
tea e şi mai imbucătățită de cit o arată această cifră. In roluri se 
trece numai numele unui singur proprietar, chiar pentru acele 
numeroase parcele ce sint posedate in indivizie de mai mulți 
copărtași, In chip aproximativ D. Creangă evaluiază numârul 
copărtaşilor intre 200—250 mii. Tot pe cale indirectă d-sa soco- 
tește că rămine un număr de 250—300,000 țărani adulți lipsiţi 
cu desăvirşire de pămint, 


-< - 


aie VIAŢA ROMINEASCA 


Intro formulă simplă şi foarte upropiată de adevăr, se 
pute spune că din 100 țărani români 14 au o proprielute eco- 
nomică, adică avind o întindere tnire 5—10 hectare ; 70l au 
o proprietate parcelară ce variază între tg hect.—A hectare; şi 
76] mau nici un petec de pămînt. 

Sub altă formă, aflăm câ din cele 3,319,000 hectare, cite 
sint în patrimoniul țărănimii, abia 1.200.000 hect, ar forma pro- 
prietatea țărănească economică, pe cind 2 milioane şi mai bine 
de hectare sint imbucătăţite in parcele, De unde rezultă că, din 
punct de vedere agronomic, 25" /e din intinderea cultivabilă a 30- 
lului național sint condamnate astăzi la cea mai deplorabilă for- 
mă de exploataţie agricolă. E bine înțeles că vorbim de parce- 
tele cultivate actualmente cu cereale, şi nu ne ocupăm de posi- 
bilitățile de cultură ale acelor proprietăţi, cit de mărunte, ce s'ar 
găsi in apropierea oraşelor, beneficiind de culturi şi venituri 
speciale, 

ş$ y » 

Caracterele proprietății parcelare. De fapt proprietatea tā- 
rănească parcelară, prin insâşi distribuția și conliguraţia ei, se gå- 
seşte astăzi supusă la un asolament primitiv și obligatoriu, ce 
inlătură, exclude foarte multe din imbunătaţirile de cultură reco- 
mandate ţăranului, De pildă, pe ciți n'auzim imbiind țăranul 
sa-şi semene plante de nutreţ... Agricultorii practici ne vor explica 
insă că, de cele mai multe ori, țăranul, care a semănat lucerna 
pe peticul lui de pămint, virit între peticele celorlalți, nare mij- 
locul să şi-o păzească. De indata ce se ridică recoltele, se lasă 
vitele în mirişte, şi e ușor de înțeles ce s'ar alege de lucerna 
semânată la kilometri de casa omului. Dar sint ṣi alte culturi 
ce nu se pot face pe sforile de pămint, la care sint reduse par- 
celele ţărăneşti, 

Din punct de vedere social, situația ţăranului proprietar pe 
o parcelă de pămini poate fi mai bună, dar poate fi și mai rea 
de cit a ţăranului proletar. Alternativa asta nu atirnă numai de 
intinderea mai mare sau mai mică a parcelei, ci în primul rind 
de raporturile de muncă, de invoiala ce i se dictează de propri= 
etar sau arendas. Prin insâși definiţia proprietăţii parcelare, am 
vâzut că posesorul ei, vrind nevrind, trebue să muncească şi la 
altul. Aut timp cit la marele proprietar sau arendaşul vecin 
poate găsi a invoială uşoară sau omenoasă, e! işi va complecta 
propriile sale pogoane cu pogoanele ce va lua în dijmă sau in 
bani şi-şi va indestula mai bine ca un proletar nevoile gospodä- 
riċi. Pe măsură Insă ce i se ridică preţul pămintului de arāturā 
sau imaş, şi mai ales în măsură ce i se sporeşte munca cerutà 
ca ruşiet, situaţia acestui proprietar parcelar se inrăutățeşte până 
ce cade sub condiţia Iucrătorului agricol proletar, neavind de cit 
braţele. Țăranul proletar sau simplu lucrător cu braţele poate merge 
oricind oriunde în piața muncii, suferind numai legea cererii Și a 
ofertei. La noi legea aceasta n'ar fi incă prea aspră pentru lu- 
crător, În perioada muncilor agricole nu se cunvaște somajul. 


IN CHESTIA AGRARA 2l 


—— 


Departe de a avea prisos de braţe, sintem nevoiţi i 
e ! e A să deschide 

roni pentru zeci de mii de muncitori tii. Alta e acei 
uația proprietarului parcelar. Legat de bucăţica lui de påmint 
pe care nu se ndură ȘI nu o poale părăsi, nevoiă-l sileşte să-şi 
vinda munca din iarnă, cu preț redus, une-ori cu preţ de batjo- 
cură, proprietarului sau arendașului de care atimä. Şi fiindcă ti 
ranul are vite, funia ce-l leaga de proprietarul sau arendaşul 
vecin € Și mai strinsă. Ori cit de grele ar fi invoelile ce i e d. 
tează, silit e țăranul să le primească. In distribuţia proprietăţii 
poe toată suprafaţa ţării, in nevoia ţăranului legat de 
ucăţica lui de påmint de a primi condiţiile ce i se impun sta, 
n cea mai mare parte, explicația urcării precipitate a arenzilor 
şi deci a creșterii nemăsurate a rentei pămintului. 


A Proprietatea mijlocie. Alături de mica proprietate economică 
sau parcelară, avem în ţara noastră și o proprietate mijlocie 
Teoreticeşte, proprietatea de mijloc se caracteriză printr'o intin- 
dere ce depăşeşte puterile de muncă fizică ale proprietarului și 
familici lui, nefiind insă ca valoare economică nici atit de paha 
ca să-și sculească proprietarul de a participa efectiv in exploata- 
rea ei. Moralmente, proprietarul de mijloc e destinat să fie edu- 
serbia social Şi conducătorul politic al populaţiei rurale in mij- 
Arina căreia trăește, In casa Jui vor påtrunde primele noțiuni de 
Mie, in alimentația lui intră carnea şi zaharul, cafeaua şi cea- 
iul, in imbrăcâminiea lui și a familiei lui— produsele industriei o- 
răşenești 5i tot el va căpăta, cel dintăiu, gustul citirii gazetei, ne- 
voia de a şti ce se petrece dincolo de orizontul satului va simți 
Superioritatea stării lui sociale și se va ridica până la ințel > 
ten Seneneior generale și naționale. a 
JUNY se prezintă proprietatea mijlocie in țara noastră ? 
te slabă. Incepind măsurătoarea rari jos, la 10 
ae ati și mergând până la 100 hect., abia cuprinde un tota! de 
i hectare, sau 1044, din întinderea cultivabilă a țării 
„Această suprafaţă e posedată de 38,699 de proprietari de 
mijloc. Din nenorocire, nici aceştia nu-s toți Romini. Pe o treime 
din ei (13,134) trebue să-i căutăm in populația străină a Dobro- 
gei. . Analizind mai tirziu pricinile ce au determinat in tara 
ecran actuala repartiție a proprietăţii lunciare, vom lămuri si 
obstacolele ce au stat in calea acestei forme de proprietate 7 


s 
*+ 


Ne râmide să c rcetăm inti 

va tă să cercetăm intinderea proprietății i si 

șirile ce pot s'o caracterizeze. Pe Peer en 
Am văzul că din intinderea cultivabila a solului 


marea proprietate cuprinde 48140, adică 3,810,351 hect. Pa 


„ impär- 


212 VIAȚA HOMINEASCA 


tite in 5,385 proprietăţi. 4,436 din aceste proprietăți mari au o 
intindere intre 100—1000 hect., insumind 1,619.469 hect, pe cind 
proprietăţile mai mari de 1000 hect, sint abia 949 şi acopăr 
2.190.802 h. (adică o intindere egală cu cea posedată de un milion 
de ţărani proprietari de parcele). ; 
Numârul proprietarilor mari e evident și mai restrin= de 
cit numărul proprietăţilor trecute în statistică, de oarece sint pro- 
prietari latilundiari care posedă numeroase proprietăți in acelaș 
județ sau judeţe deosebite, Care sint caracterele distinctive ale 
proprietäței mari? Cum se afirmă en din punct de vedere ecoso- 
mic şi social? În ce măsură, după ce norme putem deosebi pro- 
prictatea, moşia mare propriu zisă de proprietatea latilundiară ? 
Profesorul Philippovich, în cartea sa asupra Politicei agrare, de- 


fineşte proprietatea mare ca „o proprietate ce reclamă, numat 
pentru a dirige exploatarea ei, Intreaga activitate a unui om din 
clasa cultivată”. „Cind proprietatea mare — zice economistul vic- 
nez— ajunge să înăbușe mica şi mij locia proprietale şi să facă 
din tărani şi proprietarii de mijloc o clasă Fără nici o Insemi- 
nătate politică şi socială, atunci proprietatea mare se chiamă 
latifundiară“. $. 

Definiţiile acestea sint, desigur, vage ȘI incomplecte, dar nu 
avem altele mai bune, ṣi apoi ele au meritul de a evoca cel pu- 
țin unul din caracterele esenţiale ale proprietății mari şi lati- 
iundiare, | 

Să încercăm să le precizăm ințelesul, ca să vedem apoi 
dacă ne-ar putea servi pentru clasificarea proprietăţii noastre in- 
truna din cele două categorii, ce sar putea numi, una —proprieta- 
iea mare utilă. cealaltă — latifundiul, socotit dăunător și in economia 
rurală şi pentru echilibrul social al claselor producătoare,  — 

Odinioară proprietatea mare se putea delini prin funcția ei 
socială, Atita timp cit constituția proprietăţii funciare a fost feo- 
dală şi deci atita timp cit a fost apanagiul „unei singure elase 
conducătoare. exercițiul acestui drept de proprietate conferea drep- 
turi mari, dar şi mari îndatoriri sociale, Pe atunci funcția econo- 
mică a marii proprietăţi nu era diferențiată, mai tot pămintul se 
lucra de ţăran, colon, embaticar, iobag, —se lucra adică cu mij- 
loacele, tecnica şi priceperea țărănească. Agricultura producea 
pentru indestularea nevoilor locale. Mai tirziu a spont populaţia 
oraşelor, s'au deschis şi sau asigurat câite de comunicaţie, s'au 
ridicat capitaluri comerciale și industriale, s'a cerut agriculturii 
schimbul produselor. Valoarea pâmintului a crescut, proprietarul 
mare avea tot mai mult interes să exproprieze pe micul cultiva- 
tor şi să-i robească munca. De lao vreme insă, intensificarea 
producţiei nu se mai impăca cu o muncă aservită, A trebuit 
deci sa evolueze constituția juridică a proprietăţii funciare şi re- 
gimul muncii țărânești. Proprietatea mare în faza-i modernă se 
reazimă pe un titlu juridic tot aşa de valabil ca ori ce alt titlu 
de proprietate. Insemnătatea iuncțiunii ei sociale se măsoară 
după utilitatea ei economică, 


IN CHESTIA AGRARA as 


Proprietatea marea avut și are pe alocurea o vădită supe- 
rioritate economică asupra micii și mijlociei proprietăți. Ea a 
avut misiunea de a introduce in exploatarea agricolă o direcţie 
inteligentă, spirit de inovaţie, tecnică perfecționată, capital abun- 
dent, și în gcnere a favorizat toți acei factori care pot spori pro- 
ducţia solului, i | 

Dar superioritatea aceasta nu e nici absolută, nici generală. 
nici definitivă, 

Nu-i absolută, fiindcă dincolo de o anumită intindere, — varia- 
bila după regiuni, după densitatea populaţiei şi economia generală 
a färii, — proprietatea mare nu se poate exploata de cit foarte im- 
perfect. In Englitera rămin proprietăți imense, dar nici o exploa- 
tație intensivă nu cuprinde o intindere mai mare de 1000 hectare. 

Nu-i generală, fiindcă sim ţări de mică proprietate, ca Da- 
nemarca, Elveţia, Olanda, unde progresele agriculturii intrec In 
unele privinţi pe cele realizate in marea exploatație. 

In Halia, regiunea Nordului, cu deosebire in Emilia, cultura 
făcută de micii cultivatori e ajunsă la un grad de pertecție ce nu 
se poate atinge in marea proprietate, cu atit mai puțin i se 
poate asemui agricultura lăcută pe latilundiile din Sicilia. 

Nu-i definitivă superioritatea marii  exploatații, chiar acolo 
unde s'a menținut pănă acum, fiindcă astăzi e dovedit că e- 
conomicește toate elementele de superioritate ale marii culturi 
pot fi asigurate micilor cultivatori prin virtutea și lorţa asociației, 
Micii cultivatori asociați pot avea la dispoziţie capital, instrumente 
și pricepere tecnică, pieţe de desfacere ṣi cunoştinţa necesitați- 
lor comerciale, în condiţii superioare marilor proprietari. 

Din punct de vedere social, organizarea tot mai conştientă 
a muncitorilor va îngreuia tot mai mult exploatația mare în re- 
gim pur capitalist. Producţia se va organiza In cooperaţie. şi in 
tot cazul pretutindeni se precipită procesul de desmembrare a 
marii proprietăți in mica şi mijlocia proprietate 1). 

Sint insă ţări, unde superioritatea de producţie a marii ex- 
ploatări se traduce in fond printr'o pagubă a economiei naţionale, 
Afirmarea aceasta e paradoxală, dar adevărată. Şi cazul se poate 
ilustra cu țara noastră. E neindoios că la noi marea proprietate, 
exploatată direct sau în arendă, a dat şi dă o producţie superi- 
oară în cantitate şi calitate producției obținute în exploatația tä- 
ranului, Dar dacă privim lucrurile mai deaproape, ni e uşor să 
recunoaştem că numai o restrinsă parte a moşiei mari benefici- 
ază de o cultură mai îngrijită. Şi in ce condiţii? Noi nu avem o 
clasă numeroasă de simpli muncitori agricoli. Trei pătrimi din 
marea proprietate se lucrează de micii proprietari, cu vitele, cu 
instrumentele lor de muncă și, pe alocurea, cu semințele puse de 
ei. Pe de altă parte constringerea invoelilor sileşte pe țăran sā 


1) Veri politica agrară englezi—progresele sindicalismului agrar 
francez, italian, iun, danez, „Les syndicats agric — 
rom În peonia yndi nles et leur oeuvre“ 


214 VIAŢA HOMINEASCA 


are, să samene, să culeagă mai intâiu la proprietar, muncind tirziu 
şi prost propriul său pămint. lată deci pe micul proprietar sacri- 
ficind fără voce propria sa producție, și iată cum ceia ce econo- 
mia națională ar trebui să ciştige din prisosul de producție al 


exploataţici mari. se pierde din toate exploatațiile țărănești mici și 


parcelare. 

Şi cu toate acestea, e evident că in actuala stare de cultură 
a țărânimii, economia noastră națională are un vădit interes, ca 
o parte a solului să rămină în domeniul acelei proprietăți ce se 
exploatează direct de proprietarul ci, cun capital suficient şi cu 
o tecnică modernă In ce mod se poate deosebi această parte de 
proprietate mare, viabilă, utilă, sănătoasă, de proprietatea latilun- 
diară ? Deosebirea nu trebue să fie arbitrară și totuşi o atare In- 
cercare, inconsecventă poate. dictată de împrejurări de sigur, sa 
țăcut de câtre Parlamentul conservator, în ziua cind se vota le- 
gea contra trustului. Care era principiul acestei legi ? Că propri- 
etatea arendată, dacă trece ca întindere dincolo de anumite mar- 
gini, constitue un rău social și economic, fiindcă pune pe țăran 
la discreția marelui exploatator, pricinuind adică, prin greulatea 
invoelilor. ruina gospodăriilor ţărăneşti. Cine nu vede insă că 
raționamentul ar fi tot aşa de logic şi legitim aplicat proprietății 
exploatate de câtre însuși proprietarul ei ? Aşa dar, după legiui- 
torul conservator, 4000 hectare ar fi limita proprietăţii mari ce se 
poate cultiva de acelaș exploatator, fără a strivi pe micii cultiva- 
tori, In realitate avem mijlocul să hotărim nu în mod arbitrar. ci 


in mod firesc, limita ce desparte proprietatea mare simplă de 


cea latitundiară. Pentru aceasta e de ajunssă lăsăm proprietatea 
mare să trăiască din propriile sale resurse, Actualminte latiiun- 
diile se pot menține şi prospera, fiindcă trei pătrimi din intinde- 
rea lor se lucrează cu vilele, instrumentele şi munca țăranului 
proprietar şi parcelar, rămas la disereția proprietarului sau aren- 
daşului vecin. Ia ziua cind legea tocmelelor agricole va institui 
o protecție eficace a muncii țărănești, adică în ziua cind proprie- 
tarul sau arendasul va trebui să-și lucreze moșia altmintrelea. de 
cit cu muncile de ruşiet sau cu brațele prinse din iarnă. bună 


parte din exploataţiile prea întinse vor inceta de a fi rentabile și_ 


proprietatea latifundiară se va desmembra de la sine. Pe de altă 
parte, incapacitatea economică și socială a marii proprietăți se 
judecă şi din practica sistemului ile arendare. Moșiile intre 100— 
1000 hectare sint arendate in proporție de 54,150/0, iar moşiile 
intre 1000—3000 şi peste, in proporție de 64.610 din intinderea 
lor. Prin serioase măsuri fiscale impotriva absenteismului se vor 
atinge în primul rind latitundiile, fiindcă puţini sint proprietarii 
care ar pâstra in exploatare directă intreaga întindere a dome- 
niului. Și în tot cazul ar fi numai acei proprietari care ar avea 
capitalul şi destoinicia necesară pentru o atare exploatare. 


In rezumat, avem în economia noastră rurală proprietatea 
parcelară, mică, mijlocie. mare și latilundiară. Raportul de intin- 


IN CHESTIA AGRARA 25 


dere intre aceste proprietăţi se dovedeşte a fi, şi din indoitul 
punct de vedere economic și social, cit se poate de râu. Din in- 
tinderea cultivabilă a solului național o pătrime aparţine proprie- 
taţii parcelare, altă pătrime proprietății latilundiare, și numai ju- 
mătate din suprafața cultivabilă rămine pe scama proprietății 
mici, mijlocii și mari, adică a acelor tipuri de exploatare agri- 
cola ce pot și trebue să coexiste spre folosul bogăției naţionale 
si al prapășirii sociale, 


I 


Prieinile care an hotărit actuala repartiție a pro- 
prietăţi! fnnciare. 


y Evoluția proprietăţii la noi, ca şi aiurea, a fost determinată 
de pricini economice, sociale, politice şi istorice. Noi ne vom 
ocupa numai de crearea proprietății pärāâneşti prin legile succe- 
sive le improprietārire incepind dela 1864. Fara îndoială insă, nici 
originile chestiunei țărănești, nici viața noastră naţională nu va îi 
pătrunsă de cel ce nu cunoaşte aprigul și durerosul proces social 
prin care ţăranul și-a pierdut libertatea şi ocina, dar nici odată 
dreptul de folosință in largul pămintului pe care sălășuia. Pe 
temeiu de mii de documente autentice, scoase la lumină in ul- 
umi ani, s'a putut serie istoria socială a poporului nostru și re- 
constitui fazele proprietăţii in Rominia 1). 

„Să reținem doar atit : In primele timpuri ale injghebärii prin- 
cipatelor, inainte chiar, fara era ocupată de aşezări sătești in care 
oamenii sint liberi și proprietari ohavnici. Fiecare poseda indi- 
vidual fâșia sau jirebia lui, iar pădurile și imașurile râmin in 
indivizie. În capul satului un jude sau kneaz, judecător și șef 
militar, percepind dijmă, avind drept de a ținea moară și circiu- 
mă. — jus Valachorum, Proprietatea mare se Incheagă mai tirziu. 
Pe moşiile deșarte, luate în stăpinire de Domni se croesc 
moșii pentru a recompensa isprăvile de războiu, sau alte servicii, 
dar mai ales proprietatea mare se ridică prin viclenie şi silnicie. 
Pentru biruri sau cisle aruncate in vremuri de războiu, pentru a 
se rescumpăra de o amendă, de un omor etc., sate intregi îşi 
instrăinează libertatea, inchinindu-se prin legături personale către 
hoerul vecin : altă dată, prin acte prelăcute de danie, spre a ocoli 
dreptul de protimisis al moșnenilar, boerul cumpără partea unuia 
dintre maşneni, și repede ajunge să deposedeze prin procese şi pe 
ceilalți. Procesul acesta se intețește din ce în ce, dar proprietăţile la- 
tifundiare s'au constituit abia în veacurile al XVI-lea și al XVIII-lea 
adică în cea mai tristă epocă a vieţii noastre naționale. Ori cit de jos 


t) Radu Rosetti —.Pamintul, stăpiaii şi satenii în Moldova“; J, Nădej 
de.—mtudii in revista lui Gherea „Lit > Ourdan otet. 
Nis a aaar ui Gherea eratoră sì ştiinţa”: za- Șehri 


216 VIAŢA HOMINEASCA 


—————————— 


căzuse săteanul, chiar atunci cind condiția lui de vecin il punea 
sub servitute şi-l apropria de rob, de fapt el a păstrat totdeauna 
un drept de folosință în pămintul pe care sălășluia. Așezămintele. 
uricile, ofisele, ponturile domnilor măsoară in realitate nu pămin- 
tul ce se cuvine săteanului, ci libertatea lui,—partea de muncă 
ce trebue s'o dea stăpinului de moșie. Tocmai tirziu, la inceputul 
veacului XIX, Moruzi mărginește la */a dreptul ţăranului în moșia 
hoerească, — zădarnic legiuirile Caragea și Știrbey au incercat in- 
tăia oară să considere pe sătean de simplu chiriaş al pămintului 
In ajunul reformei din 1864, starea de lucruri e aceasta. 
Proprietatea mică țărănească nu mai răminea de cit restrinsa. 
moşie a moşnenilor și răzăşilor, adică a acelor coboritori din juzi 
şi knezi care au izbutit să reziste impotriva nevoii și silniciei 
seculare. Proprietatea mare avea o constituţie feudală, țăranul 
poseda dreptul asupra a două treimi din moșie, şi boerul avea 
obligaţia să dea fiecărui țăran la căsătorie un număr legiuit de 
pogoane de muncă, de imaş, de fineţă; în schimb țăranul datorea 
anumite prestații în natură și muncă, adică dijma și claca, 


. 
+ » 


La 1864, prin lovitura de stat a Domnitorului Cuza, proprie- 
tatea e aşezată pe noi baze juridice. S'a decretat răscumpârarea 
clăcii. sa recunoscut dreptul istoric al țărănimii asupra a două 
treimi din moşia boerească, s'a liberat in acelaş timp proprieta- 
tea mare de servituţile trecutului, recunoscindu-se pentru intăia 
vară partea de proprietate absolută. 

Şi reforma nu se oprea aci ; pentru viitor se decreta liber- 
tatea muncii, adică a contractului de invoeli, şi se înscrie in lege 
art. 5 şi 6, adică facultatea pentru ţăranul neimproprietărit de a 
se strămuta pe moșiile statului. 

Doi ani mai tirziu, constituția sancţiona această legiuire cia- 
o transacţie definitivă intre ceia ce fusese trecutul şi ceia ce avea să 
fie viitorul proprietăţii funciare. 

Multora dintre noi actul improprietăririi clăcașilor ne apare 
până acum ca un act liberator, curagios şi necesar; cunosc azi 
buni liberali cari incep să aibă indoeli asupra eficacității sociale 
a reformei şi, in fine, sint alţii care, deşi in rindurile liberale. ju- 
decă şi condamnă reforma cu severitate, Ba ei merg așa de de- 
parte, că în numele intereselor țărănimii ne propun astăzi, ca sw 
luţii democratice, măsuri ce ar tinde să restabilească regimul 
proprietății anterior anului 1864. 

In realitate reforma, decretată în 1864, a fost indelung pre- 
gătită și justificată de pricini economice, sociale şi politice. La 
noi. ca pretutindeni aiurea, pentru intensificarea producţiei agricole, 
regimul pur feudal al muncii nu mai era ajungător. După tratatul 
de Adrianopoli şi deschiderea gurilor Dunării comerțului interna- 
tional, agricultura putea să producă mărturi de schimb şi să ca- 
pete o rentabilitate tot mai mare pentru pămint. Din punct de ve- 


IN CHESTIA AGRARA 217 


dere social năzuințele unei clase negustoreşti în formaţie, progra- 
mul partidului liberal care proclamă principiul prize pe ri 
tionale, egalitatea cetățenilor inaintea legii civile și politice se is- 
beau de puterea feudalā a boerimii. De la 48 partidul roșu inscrie 
in programul revendicărilor sale răscumpărarea clăcii și impro- 
prietărirea clácaşilor. După mărturia lui M. Kogăniceanu (vezi 
admirabilul discurs pronunțat cu prilejul aniversării celor 25 ani 
de la tundarea Academiei), dilerenţiarea partidelor politice in 
Moldova s'a făcut în divanul adhoc pe chestiunea țărănească. 

| Dar e tot așa de adevārat că in economia legii de improprie- 
tārire din 1864 au fost greșeli, mărite mai ales prin modul ei de 
aplicare. 

In „Franţa, Revoluţia cea mare emancipa pe țăran, suprimind 
lară nici o indemnizaţie toate drepturile feudale. In Austria ju- 
mătate din capitalul ce urma să he plâtit de țăran, ca rescumpă- 
rare a clăcii şi a dijmei, fu luată pe seama domeniului Coroa- 
nei. pe ao Statul n'a participat cu nimic la răscumpărarea clá- 
cu, şi tocmai mai tirziu se iartă ţăranului "Dias 
fr mi t ului nevoias plata ratelor 

„De la binefacerile improprietăririi legea excludea pe toți 
ciți sau găsit nefăcind claca, —și in prevederea legii mulţi pro- 
prietari se grâbise să scutească de clacă pe țaranii de pe moşia 
ior, impunindu-le alte forme de invoeli; aplicația legii a lost a- 
poi lăsată in grija unor oameni necompetenţi şi dese ori de rea 
credință, Păminturile noilor improprietăriți le-au fost alese unde 
a voit și cumi-a plăcut proprietarului ; proprietățile țărânești au 
rămas nchotămicite intre ele sau imbucătăţite in parcele răzlețe. 

__ Toate eriticele acestea se pot cu drept cuvint formula impo- 
triva unei improprictăriri ce 15 ani mai tirziu punea pe clăcași 
intr'o situație mairea decit condiția lor anterioară (vezi T. Pro- 
topopescu, — „Casa rurală” ). 

Dar nici una din aceste critice nu scoate in lumină marea 
greșală de a se fi decretat proprietăţi ţâraneşti, ce din capul lo- 
cului erau osindite să nu rămină independente. 

in Muntenia, Íruntaşii au primit I! pogoane, mijlocaşii 7 
pog. şi 29 prăjini. palmaşii 4 pog. și 15 prăj. In Moldova intin- 
derile acordate au lost mai mari (iruntașii 5 falci și 40 prăjini: 
mijloc. 4 fălci, codașii 2.40), dar totuşi departe de a fi indestu- 
lătoare <a Jârenul să-şi poată intocmi o gospodărie de sine stä- 
tătoarp-Î.egea din 1864 pune astfel bazele actualei repartiții a 

rietaţii, creind dela inceput nu o mică proprietate țărănească 
economică, ci o proprietate parcelară. Să fim insă drepți. Autorii 
improprietăririi îşi făceau iluzii, şi pe atunci ele păreau perfect 
indreptățite. Populaţia era rară şi intinderea pămintului neogorit 
foarte mare. Contractul invoelilor avind să fie pe viitor liber. nu 
le râminea nici o îndoială cà țăranul improprietărit va gasi pe 
moșia vecină a proprietăţii mari, condiţii uşoare de muncă şi priso- 
sul de pămint de care ar mai avea nevoe. Acestor iluzii cores- 
pundea teama boerilor cå vor råminca cu moșiile nelucrate. Şi 


t 
* 


Hi8 VIAŢA ROMINEASCA 


abia un an după punerea in aplicare a legii de improprietărire, 
partidul boeresc obținea nefasta lege a tocmelilor agricole ce de 
fapta restabilit claca, îintroducind in regimul muncii execuţia si- 
lită. In realitate, mai puternică chiar decit intervenția dorobanțu- 
lui, nevoia avea să silească pe ţăranul, proprietar pe o parcelă, så 
primească invoelile dictate de proprietar sau arendaş ; se îintimplă 
astiel ceia ce nu prevăzuse autorii reformei agrare. Împotriva in- 
tenţiilor lor democratice, țăranii, improprietăriți pe întinderi ne- 
ajungătoare de pămint, cădeau foarte răpede sub dependenţa pro- 
prietarului sau arendașului vecin. Și atirnarea a mers crescind 
pe măsură ce populația se îinmulțea și se lărimițea pămintul dat 
ca proprietate ţăranului. 


Proprietatea mică şi parcelara nau lost create in țara 


noastră numai prin reforma din 186604, Atit timp cit statul a po- 
sedat un intins domeniu public, politica agrară a partidelor noas- 
tre de guvernămint a fost dominată de principiul, că statul are 
datoria să distribue pămint spre a indestula lipsurile țărănimii și 
a impiedeca formarea unui proletariat agricol. Din nenorocire, toate 
lesiuirile de improprietărire, ce s'au succedat timp de 30 ani, re- 
produc greșelile şi neajunsurile improprietăririi de la 1864. — 

Selecţia impropretăriților e considerată ca o injustiție şi in- 
tinderea laturilor se măsoară că să ajungă la un număr cit mai 
mai mare din elti se inscriu pentru pămini. La 1879 improprie- 
tărirea insurăţeilor, motivată in aparență pe art. 5 și 6 din legea 
dela 1864, are mai mult caracterul unei recompense acordată ace- 
lar ce se luptase în cimpiile Bulgariei. Pămintul acordat însură- 
țeilor avea întindere de 6—5—+4—3 și 2 hectare, după cum se 
potrivea, după cum se intimpla să fe moşia împărțită și numărul 
celor ce trebuia să fic Impăcau 

La 1881, loan Brăteanu afirma necesitatea socială de a se 
intiința în țara noastră o proprietate mijlocie, dar legea de Impro- 
prietărire ce se votează nu sancţiona această intenție, Se preve- 
dea, ce e drept. întâia vară dispoziția de a se vinde moşii in 
corpuri intregi asociațiilor de țărani, rāspunzind solidar de plata 
integrală a vinzării şi anticipind o parte din preț. Dar vinzarea 
se făcea prin licitație publică, ceia ce în practică avu de rezul- 
iat că. in virtutea acestei legi. ţăranii asoctați au putut cumpăra 
5,000 hectare, pe cind alte 63,000 hectare din domeniul public 
treceau in domeniul marii proprietăți private. > 

La 1889, sub imboldul revoltei arare, isbuenită in trei 
judeţe ale Munteniei, Parlamentul conservator vată „Legea de vin- 
zare în loturi mici a bunurilor statului”. In ciuda etichetei nepotri- 
vite și a intențiilor foarte bune ale d-lui Carp, legea decreta o 
nouă improprietărire a țărărimii în condiții mai rele poate decit 
toate improprietăririle anterioare. Caracteristica legii stă in acele 
trei articole, prin care se dispune: 1) că loturile vor măsura 5 
hectare, 2) că nimeni nu poate dobindi mai mult de un lot şi, 3), 
punct capital, că nici un țăran, posedind peste un pogon de pă- 
mint propriu, nu-şi va putea intregi proprietatea cu un astiel de 


IN CHESTIA AGRARA 219 


—- e.. 


Jot, Şi totuși d. Carp dorea crearea, dacă nu a unei proprietăţi 
mijlocii, dar cel puțin a unei proprietăți mai cuprinse, de 10 și 
25 hectare. Legea insă prevedea că proprietăți de 10 şi 25 hect. 
nu se pot cumpăra decit la licitație publică, şi rezultatul se cu- 
noaște : timp de 7 ani, cit legea a rămas in vigoare nemodifi- 
cată, abia 1549 de săteni au ajuns ca pe socoteata lor proprie, 
sau asociaţi cu alţii, să cumpere loturi de 10 şi 25 hectare. La 
1896 s'a uniformizat cu desăvirşire loturile şi, peste tot socotind 
vle la 1889 până astăzi, in puterea legii s'a distribuit la 105.165 
de săteni 526,233 hectare, adică o intindere de pămini, ce a- 
propie pămintul cedat de stat clacaşilor la 1864, 

Și se poate spune că aplicația practică a acestei legi s'a 
tacut cu aceiași nechibzuință ca pentru legiuirile anterioare de 
împroprietărire, La configurația şi distribuția loturilor pe teren, la 
așezarea noilor sate, n'a prezidat un serios plan economic ; printre 
improprietăriți s'au chemat iarăși oameni, care nu trâiau din agri- 
cultură, şi numeroşi sint țăranii care nu şi-au luat nici odată to- 
turile în posesie, sau care sau grăbit sà le abandoneze cămâta- 
rului, intrupat în circiumar, perceptor ete. 

Dar proprietatea mică, creată prin legile succesive de Im- 
proprietârire, n'a fost numai insuficientă ca intindere, râu confi- 
gurat $i rău exploatată, din lipsa de capital și pricepere. Pro- 
prictitea aceasta a mai lost şi este inalienahilă. 

Fără indoiala. inalienabilitatea s'a Inscris în constituţie ca 
0 prețioasă garanție a micului proprietar, impotriva rapacitaţii, 
a speculei celor ce ar fi voit să-l deposedeze, profitind de sără- 
ca, neprevederea şi ignoranța lui. Decretarea inalienabilitații a 
lost in practică una din principalele cauze, ce s'au opus la lor- 
marea unei proprietăți ţărăneşti economice Țăranul nevoiaş a 
Tost menţinut ca proprietar fictiv, fiindcă, pe căi piezişe, el s'a 
grăbit să-și înstrăineze pâmintul, arendindu-l pe nimica toată că- 
mătanilor din sat: iar țăranul vrednic şi econum a fost impiede- 
cat să cumpere Şi să-și rotunjească proprietatea. Vom vedea insă 
că leacul ar fi mai rău decit boala, dacă ne-am mulţumi să rt- 
dicăm pur și simplu inalienabilitatea. Mutaţia proprietății țara- 
neşti trebue inlesnitā. dar totuși îngrădită cu anumite chezăsni 
pentru interesul țărânimii. pentru interesul ce-l avem de a favo- 
nza nu reconstituirea unor mari proprietăți, dar a unei sănătoase 
clase de mici ṣi mijlocii proprietari 


s 
+ Li 


Ca rezumat al acestui capitol, putem spune : 

„Repartiția proprietăţii mici in forma ei actuală a fost hotărită 
de intervenţiile succesive ale Statului. S'a creat astfel, incepind 
de la 1864, alături de proprietatea mare şi latilundiară, o propri- 
etate mică, devenită foarte râpede parcelară. Improprietaririle, așa 
cum au fost făcute, Sau dovedi! inelicace spre a imbunătăţi temei- 


nic starea țhrânimii și nau impiedicat ca problema agrară să se 
pună societăţii noastre tot mai gravă şi mai acută. 


Hi 
Casa Rural 


Şi totuşi am face o mare nedreptate, dacă am spune că 
bărbaţilor noştri de stat le-a lipsit prevederea viitorului. Cu o 
perfectă claritate de vederi, ei şi-au dat seamă că, în ziua cind 
Domeniul Statului va fi pe slirşite, problema agrară va intâţişa 
greutăţi şi mai mari de cit în trecut. - 

La 1887, loan Brătianu propunea ca statul să fie autorizat 
să se prezinte la licitaţiile publice, spre a cumpăra din moșiile 

rticulare scoase în vinzare. 

ji In textul primitiv al legii agrare din 1889, d-l Carp prevă- 
zuse ca o treime din venitul provenit din achitarea loturilor vin- 
dute să fie rezervată unui fond, din care avea să se cumpere la 
licitație publică moşiile mari, destinate să reintregească dome- 
niul Statutui. In programul pe care partidul național-liberal şi- da 
la laşi în 1891, se formula clar ideea unei instituțiuni menite 
să inlesnească țăranilor creditul necesar pentru cumpărarea pro- 
prietăţilor mari ce sar fi ivit de vinzare. EN aain 

Trebuc insă să ajungem la 1897, ca din imifiativa guver- 
nului liberal, prezidat de d-l Aurelian, să ia naștere proectul Ca- 
sei Rurale. Instituția era concepută ca un organism de Stat, me- 
nit „să înlesncască cultivatorilor romini cumpărarea de moșii de 
la particulari“ De fapt. Statul ar fi cumpărat direct, spre a vim- 
de țăranilor, 

In cuvintarea remarcabilă, — din toate punctele de vedere,—- 
pe care d-l Aurelian a ţinut'o, pentru a sprijini proectul, d-sa zicea : 
„Am câutat, curat și simplu, ca pămintul rominese să treacă, 
cit se poate, in minile cultivatorilor, ca proprietatea noastră să 
nu se deprecieze și să înlesnim ca cu creditul statului, care este 
creditul general, să inlesnim achiziţia proprietății acelor oameni, 
care nu au alte mijloace de traiu de cit munca pămintului* Şi 
mai departe: „Noi voim ca fiecare țăran să aibă o bucată de pà- 
mini in aceasta țară, urmind astfel tradifiunea fundatorilor parti- 
dului naţional-liberal (Aplauze)”, } i - 

lar raportorul legii, regretatul Stolojan, exprima exact aceiași 
idee : „Idealul posibil este acesta: să nu râmină nici un țăran 
fără v bucăţică de pâmint și o căsuţă, pentru ca toți să fie lipiți, 
şi cu interesul şi cu iubirea, de pămintul patriei sale (Aplauze).* 
Astăzi concepția ce ne-o facem despre Casa Rurală e poate, in 
această privinţă, mai puţin ambițioasă. Intrevedem un ideal mai 
practic și mai sigur de atins. Am vrea să ne ferim de a cădea 
in greşala legilor de Improprietărire ce s'au perindat de la 1864 
incoace. Nu ne c de loc indiferent să știm ce intindere și valoa- 


IN CHESTIA AGRARA 221 


re economică va avea bucâţica de påmint dubindită de țărani şi vom 
fi foarte fericiți ca, prin mijlocirea Casei Rurale, să se ridice o clasă 
sănătoasă şi rezistentă de țărani proprietari. Casa Rurală nu se va 
dezinteresa de soarta celorlalți. O funcţie tot asa de mare a Ca- 
sei Rurale, —pe care nu o prevăzuze proectul primitiv.—va fi să 
inlesnească asociațiilor țărânești creditul necesar, spre a putea a- 
renda de la stat sau particulari moşii in corpuri intregi, Dar azi, 
cit de mari ar fi deosebirile de concepţie si alcătuire Intre pro- 
ectul din 1896 şi cel actual. un lucru e sigur, că atunci, ca Şi 
acum, Casa Rurală se inspira din acelaşi principiu just fecund: 
dreptul statului de a interveni în repartiția proprietății funciare, 
Javorizind procesul binefăcâtor de transformare normală a marii 
proprietăți in mică proprietate țărănească. 

Nici un proeet de lege na intimpinat mai multă ostilitate 
din partea adversarilor partidului liberal Casa Rurala a fost de- 
nunțată ca un atentat impotriva proprietății mari. „D-voastră vo- 
iți, —zicea d-l Take lonescu, —să lucraţi fără vreme, să vă sub- 
stituiți operei cuminte a vremii, vroiți, prin o simplă măsură ar- 
hitrară, să decapitaţi o națiune, să o impingeţi cu o sută de ani! 
innapoi. să scoboriţi idealul său naţional şi social. să o tepe] 
lormaţi asa cum nai mai recunoaste-o7, Și așa îşi termina cu- 
vintarea cea mai pasionată din cite sau pronunțat impotriva Ca- 
sei Rurale:— „După urma Casei Rurale nu våd de cit un dezas- 
tru financiar, un dezastru economie şi un dezastru social si na- 
tional“ 

Din rindurile partidului liberal chiar. se ridicau obiecții. Se 
aducea intimpinarea că finanțele Statului ar putea fi periclitate 
prinio abundentă şi precipitată emisiune de rentă. Mulţi se te- 
mezu de lipsa de destoinicie şi imparțialitate a unei administra- 
ţii de stat avinul rolul de a cumpăra ṣi a vinde moşii, Adevărul 
e, că mai ales criza internă, pe care o străbătea organismul par- 
tidului liberal, a impiedicat proectul Casei Rurale, votat de Ca- 
meră. să devină lege. Şi cine stie dacă, pusă în aplicare de a- 
cum 12 ani... 1) 

De atunci ideia Casei Rurale a fost indelung desbătută in 
Parlament, in intruniri. in presă, in publicaţii speciale. şi astăzi 
“a nu mai sperie pe nimeni, Ba sar zice că eca sa impus tuturor 
ca vădită necesitate economică și socială. 

Partidul conservator, silit să recunoască, dacă nu gravitatea, 
dar cel puţin existența unei probleme agrare, tirit, pe de altă parte, 
de curentul de opinie ce-l stirnise partidul liberal, a incercat să-si 
apropie ideia Casei Rurale, Dar ma reușit de cit so reducă. sa 
deformeze și so facă infecundă, In programul ultimului guvern 
conservator a figurat promisiunea ră se vor cumpăra proprietăți 


f 


1) De sigur, aci nulotul avea inlențiuneu să revină, pentra a dovedi 
că, in neel caz, m'am avut, poate, să suferim groziviile din primavara anu- 
lni 1905... Nota Redacției, 


292 VIAŢA ROMINEASCA 


particulare, scoase în licitaţie publică, — pentru a spori domeniul 
Statului. 

Proeclul preconizat de generalul Manu, adoptat de guvern, 
era ca in budget să se inscrie anual, pentru acesi scop, o sumă. 
de trei milioane de lei. Cu alte cuvinte, o sumă ce ar Îi ajuns să 
se cumpere un maximum de 5,000 hectare și să se improprie- 
tărească pe loturi insuficiente 1,000 de săteni pe an. 

Soluţia aceasta, a unei poreclite „Casete hurale*, nu mul- 
jumea pe toți conservatorii. Cel dintăiu d-l Take Ionescu sa le- 
pădat de ea, spre a adopta soluția acelor ce-și reprezentau Casa 
Rurală ca o instituţie de credit privat. D-l T, lonescu,—iîntrun 
discurs la Craiova, —cra de părere că țărănimea şi-ar pulea mări 
patrimoniul In ziua cind se va face pentru ea ceia ce Banca 
Naţională a făcut pentru negustori, Creditul Funciar pentru pro- 
piietalea mare, Banca Agricolă pentru  Arendaşi (spunt expres 
si d. Stolojan in 1896). Şi d-sa era convins că creditul privat 
ar li bucuros să înființeze pentru țărănime o astfel de instituție, 
dacă statul i-ar da siguranța operaţiilor, punindu-i la dispoziție a- 
paratul său de percepere și urmărire. D-1 T. lonescu mai avea 
grija să spună, că nu sar opune ca statul să fie părtaş la capi- 
talul de fundație al instituției; ne lăsa însă in nedumerire asu- 
pra rulului ce d-sa conceda capitalului strain intro instituție me- 
nită să prezide la mutaţia proprietății noastre lunciare și la ināl- 
țarea economică a ţărănimii rominești, 

Proectul acesta, foarte eclectic in principiu şi vag schiţat ca 
mecanism, nedesluşii in consecințele lui, are numai meritul sa 
ne arate drumul, pe care ideia Casei Rurale la străbătul in spi- 
ritele ce-i arătase odinioară cea mai mare ostilitate. 

Dar pe cind partidul conservator ceda asupra principiului 
Casei Rurale, oprindu-se la proecte menite să-i zădărnicească 
aplicaţia, in convingerile partidului liberal concepția Casei Ru- 
rale se lărgea, se purifica ṣi se preciza ca cea mai temeinică 
soluție a problemei agrare. 

D-l Take Protopopescu, in studiul său asupra Casei Rurale. 
observă că, în interval de 10 ani de Ja alcătuirea primului pro- 
ect de Casă Rurală, o indoită experienţă socială a venit să ne 
arate ce poate ṣi ce trebue să fic această instituție, 

Pe de o parte criza financiará a anului 1900—1901 ne des- 
vālea un adinc dezechilibru al economiei-noastre naționale ; nu 
erau atunci primejduite numai finanțele statului, ci toate acele ins- 
tituțiuni in care se resiringe situația proprietății urbane şi rurale. 
Pe de altă parte tocmai in perioada acea critică țărănimea. răs- 
punzind la iniţiativa conducătorilor ei fireşti, dovedea un spirit de 
asociaţie și o putere de organizare de care pănă atunci foarte pu- 
fini ne dasem seamă. Succesul crescind al băncilor populare şi 
soliditatea obştiilor sătești, care cumpârase sau arendase moşii 
mari, nu puteau fi nesocotite de legiuitorul liberal, Spre marea 
cinste a partidului liberal, Parlamentului din 1900—904 i se da- 
torește, pe lingă n lberatware politică financiară, două intervenţii 


IN CHESTIA AGRARA aas 


EP 4 a 8 a- 


de cea mai mare insemnălate cconomică şi socială: Legea de or- 
ganizare a Băncilor Populare şi legea privitoare la obştiile sã- 
testi, pornită din inițiativa D-lui T. Protopopescu, 

In discuțiunea răspunsului la mesapiu în sesiunea 1903—04, 
adversarii partidului liberal au incercat să prezinte legea obstii- 
lor ca o renunțare la însăşi principiul Casei Rurale. 

Participind la desbateri, am ținut din potrivă să alirm că, 
ie parece obştiile sătești vor grăbi procesul de transformare a 
proprietății mari în proprietate ţărănească, e cu atit mai necesar 
ca statul să intervină In acest proces prin mijlocirea Casei Ru- 
rale, Susţineam că statul nu se poate dezinteresa nici de soarta 
noilor proprietăți create, nici de repercuţia ce modul lor de ex- 
ploatare poate să-l aibă asupra bogăției naționale. Casau Rurală 
urma, deci, să aibă atribuţiuni mult mai largi, de cit acelea ce 
pot îi indeplinite de o simpla instituție de credit 

Şi vorbind astiel, nu exprimam decit păreri pe care le ştiam 
impărtăşite de cei mai numeroși membri ai majorităţii liberale, 

De la aceiaşi convingere porneşte ṣi Banca țărănească pro- 
pusă de d-l Harei şi dezideratele lormulate în luminosul studiu 
pe care di. Protopopescu Va consacrat Casei Rurale. 

Evenimentele din Martie au venit insă să arate, mai mult 
decit orice discurs sau studiu, cită ințeleaplă prevedere era in ini- 
țiativa acelor care, acum 12 ani, au incercat să infăptuiască o insti- 
tuție pe care ne-o impune azi o dureroasă experienţă. 


In proectu ce ni se înfăţişează de guvem, Casa Rurala e 
debnită ca o imtituție ce are de scop să procure asociațiilor fà- 
rănești creditul necesar spre a cumpăra sau arenda moşii (vezi 
definiția procctilui), 

Care sint &racterele esenţiale ale instituției ? Mai întăiu, in 

ceia ce privește preanizarea ei, Casa Rurală va fio instituție 
mixtă, adică fornată cu capital procurat parte de stat, parte prin 
subscripţie publiă. In afară de capitalul în acțiuni, Casa va mai 
avea dreptul să mită obligații garantate cu fondul proprietăților 
imprumutate, se va bucura pe deasupra de garanția creditului 
mblic. 
, in această irganizare, Casa Rurală e scutită de ncajunsu- 
rile cear pulea să aibă un așezămint exclusiv de stat sau o 
bancă privată şi ntrunește deopotrivă foloasele ambelor sisteme. 
(v. Take Protopajescu) 

Statul nu mi apare țărănimii ca un atotputernic distri- 
buitor de påmint. Iniluenţele politice, lăcomia proprietarilor dori- 
tori de a vinde să de a arenda cu preţuri exagerate, graba tă- 
ranului de a cumțira v proprietate dincolo de puterile sale, se 
vor ibi de rezisteța acţionarilor interesaţi. La rindul său, statul 
va păstra misiuneil de a ingriji tocmai de interesele generale, el 
va țărmuri dorința ! je ciștia a acţionarilor si va asigura institu- 


224 VIAŢA NOM[NEASCA 


ției conlucrarea obligatorie a organelor sale administrative și fi- 
nanciare, (v. broşura Protopopescu). 

Al doilea caracter esențial îl găsim in mecanismul institu- 
pei. Casa Rurală nu mai tratează nici cu proprietarul doritor să 
vindă, nici cu țăranul izolat, ahtiat să cumpere. (Ante-proectul 
cunoscut de mine). Clientela ei exclusivă va fi formată din asoci- 
ațiile țărănești, constituite după anumite forme legale, adică pre- 
zintind garanția răspundeni solidare şi putind să depună o parte 
din preţul convenit pentru cumpărarea (sau arendarea) moșiei, 

Al treilea caracter, de sigur tot atit de important, rezidă in 
noua funcţie atribuită Casei Rurale Toate moşiile nu sint de 
vinzare, şi toți țăranii nu pot să cumpere, dar ci au dovedit de 
mult că, asociindu-se, pot avea priceperea, hămicia şi cinstea 
celui mai bun și solid arendas. Le lipsea credital față de pro- 
prietar. Casa Rurală își va lua sarcina să procure wwvărâșiilor de 
săteni creditul necesar exploatației ṣi mai ales creditul fațā de 
proprietarul care va consimți să le dea moșia in arendă 


. » 
+ > 


Care sint criticele ce se pol aduce (Casei Huraie, astfel 
constituită ? 

Inlăturind din discuţie obiecțiile ce ar privi insăşi principiul 
Casei Rurale. ca fiind un punct dobindit. aşi avea de făcul urmä- 
toarele observații de ordin practic. 

O primă observaţie relativă la administrații ei complect 
independentă de organismul băncilor populare. Casa Rurala 
e chemată să indeplinească operaţiuni foarte Wsemnate, dese 
ori grele şi în tot cazul răspindite în tot cuprințul țării. Func- 
ționarea ei ar reclama un mecanism complect şi costisitor, dacă 
nu se va putea rezema pe organismele existente jile băncilor pa- 
pulare. Proectul nu stabileşte legătura necesară pire aceste duuă 
instituții, menite să funcţioneze paralel 

Minimul de intindere al lotului, ce se poal dobindi de un 
țăran fără pămini, sa socotit la 3 hectare, Vezi ffemonstratia mai 
sus, învederind insuficiența unui astfel de lui spre a forma o 
proprietate ţărânească economică, şi neajunsulile a inmulți nu- 
mărul proprietarilor parcelari. S'ar putea totuşi menţine această 
limită inferioară, pentru loturile așezate în apopierea oraşelor 
(posibilitatea de a face grădinării etc) ™ 

Alaturi de mica proprietate, stă în putinţă Casei Rurale să 
incurajeze crearea proprietăţii mijlocii. Utilitate! ei economică şi 
socială nimeni nu o poate pune la îndoială. Eva utiliza munca 
ţăranului proletar și va servi de model de culțră a micului cul- 
tivator. Casa Rurală ar putea rezerva o zecile din intinderea 
moşiilor cumpărate. prin mijlocirea ei, spre ainliința proprietăţi 
de 50—100 hectare, pe care le-ar vinde exacțin aceleaşi condi- 
ţii ca loturile țărănești. Se va pune insă condia ca acei ce vor 
să dobindească atare proprietăți să aibă anuțite garanţii profe- 
sionale. Se va da preferință absolvenţilor școalor de agricultură 
superioară și apoi celor inferioare. 

Intervenţia și autoritatea Casei Rurale bue să se exercite 


| 


IN CHESTIA AGRARA 225 


gi asupra modului de cultură in proprietățile dobindite prin cre- 
ditul ei, bine ințeles atit cit țăranul ii va răminea debitor, Se 
invocă dese ori rutina ţăranului. Avem în țara noastră o experi- 
ență foarte instructivă, avem cultura tutunului foarte reuşită, — 
cit o permite clima și solul, —şi rentabilă, dar facută după norme 
impuse de administrația monopolului. în 5—6 județe (sint cite-va 
mii de ţărani care solicită de la R. M. S, favoarea de a cultiva 
tutunul) mai bine de 7000 hectare se cultivă după anumite regule 
hotărite de şefii de cultură ai Regiei, şi cind ţăranul a vazut 
că-i raportă mai mult de cit altă cultură, sa supus tuturor regu- 
lelor prescrise. 

E datoria Casei Rurale să se ocupe tot atit de aproape de 
contractul de arendare pe care-l girează, ca şi de proprietatea ce 
se va inființa prin creditul ei. Nu-i de loc indiferent numărul 
țăranilor asociați, intinderea loturilor ce va cădea în partea fie- 
căruia, relaţiile convenite Intre membrii obștiei și situația ce se 
crează sătenilor rămași in alară de tovărâșie, 

Ohştia nu va beneficia de creditul Casei Rurale. dacă nu 
intruneste cel puţin o treime din numărul plugarilor așezați pe 
moşia ce se ia in arendă. E neindoios că acolo unde numai 
4-4 ţărani ar inlocui arendașul, exploatarea poate să continue 
mai nemiloasă chiar ca in trecut. Cunoașiem cu toții pilde, În 
cit priveşte intinderea loturilor ce va reveni. hecărui asociat, e 
bine să se stabilească un maximum de intindere, ca și pentru 
Jotul căpătat In proprietate, nu e însă acelaș lucru pentru Intin- 
derea minimă pe care țăranul s'a invoil s'o țină in arendă. Aci 
nu mai e vorba de valoarea economică a unei proprietăţi, ci 
de nevoile individuale ale fiecăruia. Țăranul lipsit de pâmint și 
vite se va mulțumi cu parcele mult mai mici de cit consăteanul 
lui înstărit : şi dacă e un interes al economiei naţionale ca prin- 
tre ţăranii proprietari să se facă o selecţie, e din potrivă necesar 
ca în asociaţia de arendare să găsească loc cit mai mulți săteni 
Se va mai prevedea iarăși situația celor rămași în alară de obștia 
de arendare. atunci cind intinderea moşiei luată in arendă in- 
trece suma loturilor maxime ce şi-ar putea atribui fiecare asociat. 
Presupunem o moşie de 1000 hectare, luată în arendă de 25 de 
<ateni. Dacă în mijlociu fiecare asociat şi-a atribuit cite 20 hec- 
tare, mai rāmin incă 500 hectare disponibile. Cum vor fi ele ex- 
ploatate ? Evident prin subarendare. Mai nici odată obştia nu 
organizează exploatarea colectivă. Trebue deci prevăzute condi- 
iile in care se vos subarenda la alți consăteni. E poate nece- 
sar să nu se permită altă formå de invoialā, de cit subarendare 
in bani. Sar acorda asociaţiilor un profit de 10*/u, bunăoară, peste 
preţul plătit de ei ca primă arendă, constituindu-se un fond de 
rezervă al asociaţiei... 

Impotriva Casei Rurale se exprimase odinioară temerea că 
va provoca o prea răpede desmembrare a marii proprietăți spre 
paguba economiei naţionale şi a finanțelor publice, Temerea a- 
ceasta ar fi astăzi lipsită de orice temeiu. Pe de o parte carac- 


2% VIAȚA ROMINEASCA 


a pept întitoiei, ~and capitalul privat e deadreptul intere- 
sa fl tă Sa upane pe e dirile prevăzute pentru cumpărare 
sint « ie chiar un proces recunoscut necesar. D À 
A TER cme poate så judece mai departe de cit strimtul lui 
game e moment își da seamă că proprietatea mare va cistiga 
tă Cta pe va Ă ceară (pe bani) în intindere. 
A ea Casei Rurale se poate exercita, mai re 
Lcţiu 3 o xe A ‘pede dacă 
aios orn ca ajutorarea obștiilor ce se vor constitui spre a 
mini rasa etc prana a sătenilor, exploatind pămintul 
ale e de cultură, oferind proprietarului pe 
plata arenzii garanţia creditului i egala 
lal i ran public, ne apare ca cea mai fe- 
seal SEE uree Lorca gi a pentru proprietar, și pentru 
í „noas aa. De tapi experiența e facută de ani 
de me $ ra Aua bâncilor populare ar 1906) Se 
< vorba de a generaliza o experiență reu ità şi privi 
ba dea. rivitä ac- 
eo cu simpatie de ambele noastre sarike: g adinik 
ore i 7 tite pi tes pepe recensămintului şi desigur 
sul ce-l poartă țărănimii, a votat legea prin 
paid Mo aonda obştiilor inlesniri la arendarea bunurilor Atk *) 
prar aţii e sint ținute să depună numai "a din garanția ceruta 
ră a PA publice pentru a licita și sint preferite 
chiar, ofe or rāmine cu 3% mai jos d f 
renților particulari. In practică ¿ ij cf ri cer piei 
i t - in practică avantagiile crau minime z- 
fe ri orraa aripa licitaţiei. Chestiunea va se săi niu- 
>d rā, cind prin lege se va hotări că ii statului şi 
ale instituțiilor publice de binef . E gen cer Merei 
are pn nek, ablice de binefacere nu pot fi arendate decit ob- 
Rămine insă să ne intreba f 
Ry e insă + e ce sar putea face spre a fa- 
ucr gay ra ce vor trata cu proprietarii particulari. A 
E Euin rodia ct Banca. Părăneaset), prevăzind obstacolele ce 
lor, interesele opuse ale anilor riza prea Ca ii 
» interes s  arendașilor eliminați, —a propus ca | 
cc j zei armei cu taxe fiscale sporite, proprietățile arestul 
pa gi~ arilor şi să scoboare fonciera cerută obştiilor, 
rincipiul diferențierii impozitului fonciar. după natura ex- 


ploatațiunii la care e < $ £ A 
koiri Kocak. e supus pămintul, e consacrat de legislația 


Pentru combaterea absenteis i i 

i t re enteismului, s'a impus ie 
i x i 2 pus proprietarul 
ri er granijā cu o loncieră îndoită“ decit a ps sap cul- 
insé sopua moşia. Fonciera e mai ridicată pentru moșia 
ra aa ame copa Cplomală direct de proprietarul ei 
s , pas Inainte, se întreabă dl. Haret ? Am i 
nama că pasul acesta ar trebui să-l facem hotarit şi dlui că 

m Earl iz rara sănătos de dreptate, 
ia in sistemul de arendăşie nu mai i 

+ + * > t i 
r irn nici o justificare economică sau socială. LIR, Stee 
a = rvine în exploataţia agricolă ca reprezentant al capita- 
X not mullă vreme (şi astăzi In bună parte) arendașul a 


*} Proectul a rămas lnmormiatul în secțiunile senatului, 
Nota rednrțiri 


IN CHESTIA AGRARA a7 


fost un colector de dijmă El indeplinea o funcţie, pe care o 
abandona proprietarul leneş, incapabil sau avind alte ocupaţii. 
Dar se poate spune, cu drept cuvint, că prin arendășie s'a ridicat 
singura burghezie ce o avem astăzi mai Instărită. Dar cu ce 
preţ... In ultimii 15 ani arendașilor le-a trebuit mai mult capi- 
tal ca să se poată mänține, şi biruinja a rămas tot mai mult 
trusturitor organizate de străini. Exploatarea nevoilor ţărănimii a 
fost împinsă până dincolo de marginile râbdării ;— până... la rās- 
coalele din primâvara trecută. Arendăşia este astăzi cea mai pri- 
mejdioasă formă de cucerire străină a solului național și a des- 
tinetor poporului nostru, 

Din 3180 arendaşi sint 915 străini, care în Moldova poseda 
mai mult de jumătatea intinderilor cultivate. 

Tyebue să tindem la suprimarea sistemului de arendare, —și 
ne stă în putere s'o facem prin măsuri fiscale, adică ridicind 
fonciera proprietăților arendate la particulari şi sporind patenta 
arendaşului cu taxe progresive. Se cuvine så fim drepti; să nu 
facem cumva pe arendaşii de astăzi să ispăşească vina unui re- 
gim. Pentru cruţarea intereselor lor legitime, ar fi potrivit ca må- 
surile fiscale ce sar vota să nu fie puse in aplicare decit peste 
2—3 ani. Am da în chipul ăsta arendaşilor răgazul necesar, ca 
să-şi poată desface vitele, instrumentele de muncă şi să-şi Te- 
guleze complurile in bânci, ete. Pe de altă parte, acest interval 
ar lolosi şi acelor proprietari, care ar voi să-şi intemeeze o gos- 
podărie proprie, 

Fi-va considerată o atare măsură ca o atingere a dreptului 
de proprietate? Se poate. Dar ca reprezintă cel mai uşor sacri- 
ficiu ce se poate cere proprietarilor, care atit de mult au păcătuit, 
lasind pămintul şi sufletele romineşti in stăpinirea celui dintäiu 
pripăşit din Galiţia sau din insulele grecești. De altiei proprieta- 
rului ii rămine, cu intreaga libertate de a-și exploata moșia, pu- 
tinja de a o arenda obştiilor țărănești, sau facultatea de a-şi 
vinde proprietatea prin mijlocirea Casei Rurale, Cunosc insă o 
altă obiecţie : sint minori, interzişi, văduve ce nu au putinţa 
să-şi exploateze moşia, Răspund, câ e un cuvint mat mult ca 
aceste moşii să treacă cele dintâi In exploatarea, —prin arenda, — 
a obștiilor ce prezintă chezăşia Casei Rurale. 

Prin înlăturarea arendaşilor se va combate absenteismul pro- 
prictarului, se va asigura propăşirea obgliilor şi se va obține in 
mad indirect cea mai eficace Imbunătăţire a Invoclilor agricole. 


i 
* - 

Peste atribuţiile ce i se recunosc în proectul guvernului, 
Casa Rurală ar putea să aibă şi alte atribuţiuni, justificate de 
principiul instituției și In perfectă concordanță cu scopul ce 
urm 3 
„Am văzut că in materie de improprietărire Casa Rurală nu 
va ajuta pe țăran să dobindească o proprietate intimplătoare, ci 
numai proprietăţi avind o valoare economică. Aceste proprietăți 


EX VIAŢA ROMINEASCA 


se vor crea prin desmembrarea latilundiilor și din alte proprie- 
tāți mari, ce prin libera ṣi buna invoială vor fi cedate de proprie- 
tarii lor, 

Dar proprietatea țărânească economică de sine stâl âtoare. 
Sar mai putea crea și pe calea transacţiilor libere, spontanee in- 
tre micii proprietari. La noi insă, proprietatea täränească creată 
prin lege e ingrădiță de bariere artificiale. imposibilitatea sau 
greutatea, — pentru ţăranul ce deţine pămintul de la legile agrare, — 
de a vinde acest pâmint, chiar atunci cind prin moștenirii sa 
redus la citeva prăjini, sa opus la reintrezirea acestor parcele in 
minile celor harnici şi economi. 

Pe de uită parte protecția, ce legea a voit săacorde celor 
slabi sau neprevâzători, a lost în bună parte iluzorie. 

La 1879, după intenţia lui C, A, Rosetti, Camera votă le- 
gea prin care se anulau vinzările deghizate ale păminturilor date 
clăcașilor. Operaţiile câmătarilor an continuat insă. și statistica 
arată că in unele județe 14—30o/, (*) 1) din aceste pâminturi nu se 
mai stăpinesc de proprietarii lor legali, 

E neindoios că inalienabilitatea loturilor ţărăneşti, dintro 
măsură ocrotitoare, s'a intors impotriva unei selecțiuni firesti 
intre muncitori şi a contribuit să agraveze procesul de pulve- 
rizare a pâmintului, provocat de regimul nostru suceesoral 

Din toate părțile, și pe buna dreptate, inalienabilitatea e 
denunțată ca o piedică la o mai bună repartiție a proprietăţii tā- 
rânești, Și totuși, ni se pare tot aşa de evident că, dacă mine 
loturile țărănești ar fi declarate alienabile, s'ar petrece acelaş 
lucru ce s'ar fi petrecut şi după 1864. In locul unei selecţii cum 
am dori-o, s'ar intimpla că in fiecare sat 2—3 câmâătari si-ar 
crea adevärate proprietăţi mari prin deposedarea consătenilor lor. 

Adevărul e că, Intre menţinerea actualei stâri de lucruri si 
desființarea pur și simplu a inalienabilității, poate să intervină o 
soluție, ce va permite intregirea parcelelor în proprietăţi țârânești 
inlăturind posibilitatea speculei. Pentru aceasta. ar fi necesar să 
incredințăm Casei Rurale o nouă atribuţie. 

lată cum imi reprezint lucrurile. Pamintul țărânesc, fără 
deosebire de origină legala, va fi declarat alienabil, dar această 
instrăinare pentru proprietățile mai mici de 10 hectare nu se va 
putea face decit prin licitație publică, prezidată, condusă de Casa 
Rurală prin mijlocirea unui organism local. comunal, ce poate fi 

Banca populara. Casa Rurală va participarta licitaţie, spre a reține 
pe socoteala sa proprietatea țărănească ce nu va fi atins mini- 
mul de preţ fixat pe fiecare regiune. Casa Rurală va mai 
avea dreptul exclusiv de a institui pentru aceste proprietăţi 
țărănești operaţiile unui credit hipotecar putind să imprumute 
pină la */a din valoarea proprietăţii. Hipoteca va fi realizabilă, și 


1) Semnul de întrebare din maauseris se justifica. În adevăr. din 
statistica publieută de Ministerul de Interne, pe care autorul nu o putea 
cunougie, rezultă că nrendările păminturilor tărâneşti nu ajung li pro- 
porțiile ee se presupunean înnainte. 


Nets redacției 


IN CHESTIA AGRARA 22 


indut prin licitaţie publică, in caz de neplată a ratelor. 
sesiuni tarilor amg aa putea fi decit sătenii ce nu posedă 
i 30—40 hectare. i 
a in pa tot în legătură cu această atribufie de credit rural 
țaranesc, Casa Rurală și-ar putea lua sarcina să răscumpere con- 
tractele de arendare ce grevează proprietatea țărănească, ca a- 
f ii uzuraăre, ; 
ii ES bersi unde pogonul se ia in arendă de la proprictar 
cu 30 lei, țăranul îşi arendează propriul său påmint cu 8—10 lei 
pe cite 9 şi I1 ani inainte: practică comună și generalizată 
(Vezi „Camâta la sate“, de Take a aait : pogonul cedat cu 
i şi rearendat de cămaătar cu 40). : 
5 lei Se va stabili mai intăiu, că păminturile ţărăneşti nu se put 
arenda, decit dacă aparțin minorilor, văduvelor, infirmilor. Casa 
Rurală nu va arenda pâminturile țărâneşti luate in posesie, decit 
pe timp de trei ani, urmind după acest interval să le scoată în 
bara anularea inchirierilor existente, sar putea proceda 
in chipul următor : Judecătorul de pace va cerceta toate contrac- 
tele autentice de arendare, Cind prețul de arendă stipulat ir pă 
zintă un prej normal pentru localitate, contractul va fi dec ara 
valabil încă pe 2 ani, adică se va aplica acestor pa par må- 
sura prevăzuta de noi pentru arendașii moșiilor mari. Atunci 
cind contractul prevede o arendă mai joasă de cil cea 
normală regiunii, contractul va fi declarat nul și neavenit, 
in ambele cazuri, dacă pămintul a lost arendat ca plată pea 
tru un capital imprumutat, — și datoria se poate proba, —Casa Pa 
rală va achita pe creditor, constituind o hipotecă de valoare ega 
in fondut eliberat. Presupunem o datorie de 100 lei, pentru care 
țăranul, drept dobindă, a dat creditorului in arendă cele trei po- 
goane ale sale, socotite în preţ de zece lei pe an pogonul, pe 
timp de 5 ani, urmind ca la termen să restitue integral suma 
imprumutata. Casa Rurală va achita suma de 100 lei ereditoru- 
lui, constituind o hipotecă egală în cele trei pogoane. Ceia ce va 
face cà proprietarul acestor pogoane se va regăsi in stăpinirea 
lor, avind să plătească Casei Rurale o anuitate (socotită cu 60/e), 
de 18 lei. Prin această operație, țăranul care plătea o dobinda è- 
parentă de 30 lei (pogonul socotit 10 lei pe an, cind in realitate 
arenda valora 20 lei), şi reală de 60 lei, pentru o datorie de 100 
lei, va plăti in viitor 18 lei pentru aceiaşi datorie (bine Inţeles pā- 
ranul indatorat va avea oricind facultatea să-și ridice hipoteca) 
Casa Rurală va avea dreptul să arendeze loturile țărănești luate 
in posesie numai pe trei ani, urmind apoi să le scoată obliga- 
toriu în vinzare, 


i i | re- 
Casa Rurală va fi pentru țărănimea noastră organismul 
gulator al vieții sale economice. Casa Rurală ar putea cuprinde 
patru mari secţiuni sau subdiviziuni : 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


1) Secția improprietäriritor. 

2) Secția arendārilor 

3) Secția creditului hipotecar., 

4) Secția creditului personal— {Banca populară), 

Apare de o evidentă necesitate, ca aceste secțiuni să fie tn- 
trunite Intro direcţie unitară, menită să asigure o strinsă legătură 
şi un reciproc control între diversele operațiuni ce cad în atri- 
buțiile Casei Rurale 

Casa Rurală va avea deci ca rezultat : 1) să modifice actu- 
ala repartiție a proprietății funciare, creind mici proprietăţi eco- 
nomice, primitoare de o cultură intensivă (aceste proprietăţi țără- 
neşti vor proveni din desmembrarea proprietății latifundiare și 
din intregirea proprietăților parcelare): 2) va permite să inlocuim 
actualul sistem de arendăşie, substituind arendașului intermediar 
şi spoliator — asociaţa țărănească : 3) va pune la dispoziția ţără. 
nimii creditul hipotecar şi personal, menit să înlăture uzura 
din sate, să ajute și să ridice gospodăria ţăranului proprietar. a- 
rendaş sau simplu muncitor cu brațele, să favorizeze numeroase 
inițiative pe teren de cooperatie țărănească 

Casa Rurală întrunește, pentru inălțarea economică şi socială 
a ţărănimii, cele doua mari forţe ale societăților moderne : inter- 
venţia statului şi virtutea asociaţiei intre muncitori. Casa Rurala 
inseamnă cea mai temeinică soluție a problemei agrare, 


Dr. lon Radovici 


COMETA 


Comedie în trei acte şi in versuri 


ACTUL AL Il-lea 


Serată dansantă la Dna Gubiu. In fund se întrevede salonul în care 
lumea reia peo aria de val, Srenn din fata reprezinta un al! saton. 


Scena | 
TANȚA, TITY 
TANȚA 
(intră lăeindu-şi vint eu evautaiuli 
Ui! Nu mai pot! Ce sară!, 


TITY 


ţa placindu-se speteaza futuliului, cercind sa-i sărute umărul) 
ý iesi Ce umeri! O Carară 


Nu i-ar putea intrece! (In ucest timp Roro intră eu puntul Colum”) 


Scena H 
TANŢA,. TITY, RORO, COLUM 


FANȚA 
lumeniniind peste umăr, cu eventaliul) 
Galant eşti astăseară ! 

TITY 

lsplerindo-se din nou) 
Si brațul... 
TANŢA 
irctrăgind bratul} 
Nu... nici brațul... 


*) Pe arest biet poel zeţarul nostru, în No, trecut, l'a făcut proot. 
Nata redaeției 


VIAȚA ROMINEASCA 


PITY 
(acelaş joe) 
Nici mină 7... 
TANTA 
Nici-o mină! 
Doar degetele numai, dar... intre noi râmină! 


RORO 
(din prag) 
Discreţie garantată ! 
TANŢĂ 
lintoreindu-sa jensta) 
A, bardul ! 


He! Colum !,,, 
Cind ai căzut din lună * Parc'ai mai prins volum... 


COLUM 
Eu voiu fi prins, se poate: dar nu știu editorul... 
RORO 
țintinzinii bratul Ini Colum) 
Continuaţi duetul... Revendic autorul ! 
(Se'ntouree gagalnir, fheindu-se că pleaeh) 
TANȚA 
jeautini sa fie amabila. vitra Colam) 
Dar unde-ați fost ? 
COLUM 
La ţară. 
TITY 
Ei, asta-i! În Olimp! 
YTANȚA 
V'aţi recules, desigur; lipsiți de atita timp... 
TITY 
Poeţii nu'si dau sama de limp... Ei sint eterni... 
COLUM 
(en o umbră de tristefà) 


Sint paseri care pleacă de lrigul asprei ierni 
Și noi sintem ca ele, instinctul nu ne 'nşală 
Si pribegim îndată ce presimțim răceală... 


COMETA 233 


TANȚA 
Din partea cui răceală ? 


TITY 

Te'nșeli. Un dric, poete, 
N'ar fi putut să ducă grâmada de regrete 
Ce le-ai lăsat în urmă,., 


COLUM 
(eu ua fior) 
Funebru e amicul! 
RORO 
(cătra Tily) 
Pe urma Dumitale cind să trimetem dricul ? 


TITY 


Eu nu's grăbit ca domnul, şi-orice temperatură 
In jurul meu veţi face: răceală sau căldură, 
Le-oiu indura eroic... 


RORO 
De asta nu mă mir: 
Te ştim cum te sacrifici.... 


` COLUM 
featra Tana) 


; Asemenea martir 
Mi-ar fi plăcut şi mie să fiu, şi-aș fi rămas. 
Eu, pentru o zimbire... 
TITY 


Cu zeii din Parnas 
Te-ai fi luat de peplum ? 


COLUM 
(eu un tan glumeţ) 
Nu te lega de zei! 
Ca zeii se răzbuna... Eu mi-i cinstesc pe-ai mei.... 
TITY 


(eu o compălimire comica) 
Sărmanul idolatru ! 


COLUM 


Slujeşte fiecare | 
Un cult pe lumea asta şi îi innalț altare, 
li trebue un idol la care să se'nchine 
ŞI căruia el însuşi li dă puteri divine... 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


El e stăpin și poate să-l darme cind voceșle, 
Căci el i-a dat viață... Un idol nu trăește 
Decit atunci cind jertfa pe- -altarul lui mai arde... 
De aceia nu-ți dau voe.. 

TITY 

Aşa ! Ei bravo, barde ! 
Revolta-i legitimă... 


COLUM 
Ei, domnule Rosnov, 
În viaţă pentru unii e cald ca'ntrun alcov 
În care indulcită pătrunde-orice lumină ; 
Covoarele'n odaie aştern ca o surdină 
Pe zgomotele aspre ce vin până la dinsul... 
TITY 
Destul, maestre dragă, c'o să ne-apuce plinsul! 


TANŢA 
Tot elegiac, can vremuri... 
RORO 
(ealră Colum} 
Urmează pentru mine ! 
TITY 
(seoule batista) 
Sa plingem mai departe ! 
ŢANŢA 
Un four de vals mai bine... 


ta să areepte: îm limpul acesta muzica Iucetează, D-na Gu: 


bin şi pri Ari intra pe scenă). 


Scena Ill 


ACEIASI, D-NA GUBIN, D-NA MIREA, LUCICA, CLEO, NI- 
NETĂ, SCULPTORUL PRALEA, HAL, RUDI, INV ITAŢI 


PRALEA 
Splendid arcuş! 


HALS 
Diabolic ! 


NINETA 
Seralie ! 


COMETA 
RUDI 
Sarasate ! 
HALS 
Un Wasserfall armonic de triluri şi stacate ! 
TITY 


(cătra grupul din faţa) 
Urcat e diapasonul ! 


D-NA GUBIN 
Frumos |! 
D-NA MIREA 
Aici staţi voi ? 
TITY 
(arâtinud pe Colum) 
A re'nviat poetul | 
LUCICA 
Să-l auzim şi noi! 
NINETA 
Cind ai sosit, divine ? 


CLEO 
Visez ?... 
D-NA GUBIN 
- Ce vă miraţi? 
La noi intotdeauna artiştii consacraţi 
Sint musafirii casei... 
COLUM 
(ineliuindu-se) 
Prea multă cinste, Doamnă! 


D-NA GUBIN 


Nu... nu... noi ştim prea bine talentul ce însamnă... 

Şi sintem foarte mindri L.. Pe cind trăia Gubin, 

Alexandri, sărmanul,.. Ce de-amintiri imi vin... 

Colea-şi trăgea fotoliul... şi cite nostimade 

Nu ne spunea... Vai, Doamne, ce suflet cum se cade! 
TITY 

Să-i trecem dar fotoliul... Nu te jena, Colum ! 


COLUM 
Mi-ar prinde poate bine după atita drum... 


VIAŢA ROMINEASCA 


TITY 
Aşază-te atuncea... 


RORO 
(eatră D-na Mirea) 
Ah! E incorigibil! 
TITY 
(eătra Colum) 
la loc şi te declară de-acum inamovibil!... 


D-na MIREA 
Pân' nu şi-o spune Tity sentința lui, se poate? 


Mă rog, ce 'nsamnă asta să rizi mereu, de toate ?.... 


D-na GUBIN 
Ei, lasă-l, că nu strică cu gluma nimănui... 
Gubin al meu, sărmanul, era la virsta lui 
Aidoma ca dinsul... 
TITY 
O, Doamnă, -s incintat 
Că aducea cu mine ilustrul răposat! 
RUDI 
C'o mică diferență: era un om cuminte... 


HALS 
Ha! Ha! 


PRALEA 
Ai! A päțt-o jongicur-ul de cuvinte... 


TANȚA 
Lăsaţi Cometa 'n pace! 
HALS 


Ma rog, care cometă ? 
(fetele rid en iuțelea) 


PRALEA 


(eu mirare) 
Cum, n'ați văzut-o incă? Ciudat! Dar nu-i gazetă 
Să nu-i fi dat portretul... 

FETELE 

(ru mirare) 


Care portret ? 


COMETA 237 


PRALEA 
Ce fel? 
N'ați auzit de noua cometă Baladel? 


CLEO 
Cum? Baladel ii zice 2... 


RORO 
{vatra Tity) 
Ce! ai un concurent? 


TITY 

(grav) 
Un interim pe care il las pe firmament 
Cind mä cobor in lume... 


D-na MIREA 
(eătră Pralea) 


Şi cum e?... 


PRALEA 
; O splendoare ! 
Dar numai câtră ziuă, tirziu de tot. apare... 
Cind e senin... 
NINETA 
Ei, asta-i! Noi o vedem şi-acum! 
(Petele rid) 
PRALEA 
(se uită, mirat, în toate părţile) 
Unde-o vedeţi ? 
LUCICA 
Aice! 
(baz mare} 
PRALEA 
Tu o zărești, Colum ? 
COLUM 
(âistrat) 
Eu ?.... np.... 


PRALEA 
(intrebâtor, câtra Hals) 
HALS 
Nici eu, fireşte... 


VIAŢA ROMINEASCA 


PRALEA 
(eătră Tity) 
Atunci... dar D-ta ? 


TITY 
O văd şi nu... 
PRALEA 
Dar unde ?... 


LUCICA 
Ei. las’. N'o mai câta... 


CLEO 
(eu mirare, luind traducerea Iliadei de pe masă) 


Un nou volum ?... 


NINETA 
Al cui ef... 


TITY 
(luind volumul din mina lui Cleo şi uittadu-se la coperta) 
Cunoşti pe delicvent? 


PRALEA 
(uitandu-se peste umarul lui Tity) 
Recidivist... 


LUCICA 
Maestre, îl ştii ? 


TANŢA 
Are talent ? 


COLUM 
Respins de-Academie in unanimitate ! (rasfoind volumul) 


Sărmane hexametre așa pios lucrate! 
Nemuritorii noştri adună pergamente, 

Ei nu vor să trăiască in vremile prezente, 

Ţin să s'asimileze cu vechile carboave, 

Le place atmosfera de mucede hrisoave, 

Şi-au devenit chirilici ca Biblia Scheiană... 
Fotoliul academic e pentru ei o strană 

In care dorm in pace un somn metusalemic,... 
Sint ingineri, istorici, cite-un poet anemic, 
Ce-asistă la şedinţă ca intr'un sanatoriu... 

Din cind în cind un doctor tuşeşte un memoriu 
Sporind cu un infoliu celebrele Anale... 

Din cind în cind s'aude cite-un aeternum vale, 


COMETA 


Spre-a da o desminţire, căci foarte-adeseori 
Mor şi-academicianii, deşi-s nemuritori ! 
Tăcere 'n necropolă şi alt postum ia strana 
Aceluia ce-şi mută fotoliu in Nirvana... 
Dar dacă mai există sau nu literatura, 
Şi dacă arii nouă mai cintă zeul Pan, 
Ei ce-au pierdut de-apururi contactul cu natura, 
Nici nu voesc să ştie... stau după paravan, 
Se 'mbracă in giubele de pergamente vechi 
Şi cu peceți şi-astupă augustele urechi, 
Spre-a nu-i lovi— oroare !—cumva curentul nou... 
CLEO 
Dar sint atitea premii ?.... 
COLUM 
Da, Dar de-așa cadou 
Nu-s vrednici literați... Sint premii, un nămol. 
De pildă, anul ăsta, stațiunea Tekir-Ghiol 
A fost încoronată... 
TITY 
(compitimitur) 
Aveţi dreptate voi! 
Poftim ! s'arunci un premiu întrun aşa noroi! 
RUDI 
Se spune că e muncă in opul premiat... 
COLUM 
țridieind carlea) 
O fi! Dar asta nu e? Homer reinviat 
Prin truda şi voința unui Benedictin... 
Ce stăruință trebui și ce amarnic chin 
Spre a călca pe urma lăsată de-un gigant 
S'a intrebat el oare, malurul corp savant?..., 
PRALEA 
De noi, sculptorii-i bine. Noi nici nu vrem să-i ştim. 
Pe ei ori alți macabri clienți de ţintirim 
Tot dintrun lut îi facem... Păcat că mor cam rar... 
La mine plastilina stă gata `n buzunar... 
D-na GUBIN 
Dar răi sint azi artiștii! Sărmanu-Alexandri... 
Ce suflet cum se cade... 
PRALEA 
(eătră Colum) 
Ca noi, cind om muri! 
(Muzica reincepe zgomotos) 


VIAŢA ROMINEASCA 


n — 


HALS 
(rătra Roro) 


Intiiul vals, mein Fräulein ? 


RORO 
O nu... vă mulțămesc. 


HALS 
De ce?... 
TANȚA 
Nu-i place valsul... 


HALS 


Se poate ?... Nu-i firesc. 
La noi în dulcea țară cu Dunărea albastră, 
So eine schöne Nixe, cum sinteți dumnevoastră, 
Tresare cind aude acordul unui vals 
Şi nu mai are astimpăr... 


RORO 
O fi. domnule Hals! 


HALS 

Da, da... In viaţa noastră nici nu aveţi idee 
Ce loc ocupă valsul... La noi toate se 'nchee 
C'un tour de vals... Da, valsul! Eu Il ador, dudue! 
Atita frenezie nici intrun cintec nu e, 
Oricit de plin de viaţă ţi sar părea acela... 
La Capri, la Sorrento se joacă tarantella 

(mimeaza) 
In sunet de tambure... O manolă 'n Sevilla 
Bătind din castagnete danțează seguidilla... 


TITY 
(imitindu-]) 

Ole ! 

HALS 

Cu-aprinsul ciardaş se laudă Maghiarii... 

Dar nici un dant nu curge în ritmul unei arii 
Mai legănat ca valsul... Nici valul mindrei mări 
Pe dune nu descrie mai sprintene mișcări, 
Nici adierea serii n'alunecă mai lin 
Pe lanurile 'ntinse... Da, valsul e divin! 
Da, ori şi ce mi-aţi spune, nu-i nici o melodie 
Aşa de fermecată... 


CLEO 
Destulă teorie ! 
La ce să pierdem vremea ? N'auzi ne chiamă Strauss... 


COMETA 2t 


HALS 
Da, 11 recunosc, mein Fräulein, divinul Fledermaus ! 
(ii uferă brațul şi deschide valsul). 
LUCICA 
Să mergem ! 
(porneşte ru Rudi) 


COLUM 

(eatră Tanţu) 
Domnişoară... 

NINETA 

(Ctra Horo! 
Nu vii? 
RORO 
Merci, Ninetă! 


TITY 
(in treacat) 
Ce-aștepţi, domnule Pralea, iar cauţi vre-o cometă ?... 
(eătraă Roro, oferindu-i bratul) 

Pot fi mai in favoare ca Neamţul guraliv ? 
Permiteţi, domnişoară ?... 

RORO 

(respingindu-i cu un gust) 
Merci, de portativ ! 
(Tity iese cu tot grupul, afară da Horo), 


Scena IV 
RORO, singură, apoi TITY 
RORO 
(se plimbă enervata prin salon) 
Ce plictiseală ! 
(Se opreşte in fața oglinzii chulind să-şi potrivească o șurița) 
TITY 
(intrind) 
Pace şuviţelor rebele! 
RORO 
(fara să se 'ntoarea) 
Aţi spus 7... 
TITY 


N'am spus, dar astiel sint gindurile mele! 
Cu eit le-adun, cu-atita imi scapă mai nebune... 


VIAŢA ROMINEASCA 


RORO 


Cum văd, în astă sară nu eşti in toane bune... 
Te-a "'ntunecat vre-o umbră trecind prin infinit ?... 


TITY 

O nu, dar mi-a fost teamă de vechiul satelit... 
RORO 

Escaladezi iar cerul ? 
TITY 


Ce-aş mai câăta in cer 
Când eşti aici ?... 
RORO 
Atunce 7... 


TITY 
Nu... am venit să-ţi cer... 


RORO 
Discreţia mea ?... 
TITY 
O gluma! 
RORO 
i-am spus că-i garantată ! 
TITY 
O, cum nu lași In voe o inimă să bată. 
RORO 
Eşti cardiac, pe semne... De ce-mi spui asta mie 
Şi nu i-ai spus-o Tanţii ?... 
TITY 
Aceiaşi ironie 
Ce şfichiue şi arde cu fiece cuvint... 
RORO = 
Imi pare ‘c'adineàori aveai mai mult avint 
Pe cind steteai de vorbă cu blocul de Carara... 
Şi blocul re'nviase atunci ca legendara 
Statue-a Galateci... Noroc de evantaliu 
Ca e şi el o armă... Nici cel mai mic detaliu 
Nu mi-a scăpat... De-o pildă; 
(imitind pe Tily) 
Ce umeri! O Carară 


Nu-i-ar putea intrece ! 


COMETA 23 


limitind pe Tanla) 
Galant eşti astă seară ! 
üÜmitind pe Tity) 
Şi. braţul... 
(imilind pe Tanta) 
Nu nici brațul... 
lmitind pe Tity) 
Nici mina ?... 
(imitind pe Tanta) 
Nici o mină |... 
(Tily vrea să-i apuce mina, Roro o retrage) 
Doar degetele numai, dar... între noi rămină... 
Aşa era? E bine ?... 
TICE 
Ah, pentrun compliment 
Atita 'nverşunare.,, 
RORO 
O, ai atit talent R 
Sā 'ntinzi ascunse mreje viclean ca păsărani.,, 
Un virtuos ce cintă pe o strună-atitea arii, 
Ți-atragi In cursă prada ca şerpii sunători, 
Ai orice îndrăzneală... De-o pildă, uneori 
Te faci smerit ca pajii ce-abia ridică ochii, 
Cind duc din urmă trena bogat 'a unei rochii, 
Ca Child Harold arare innăbuşi un suspin, 
Romanticul pe urmă devine-un Arlechin, 
Şi dacă nu se prinde, mai faci o piruetă 
Şi te arunci In spaţiu supt forma de cometă... 
TITY 


Cometa, iar Cometa ! Ah, bietul meu simbol ! 
RORO 

Simbolul e © mască... 
TITY 

Simbolul c-un ocol.. 
RORO 
E deraiarea celor ce-au obosit pe drum... 

TITY 


Ba nu, e picătura subtilă de parfum 
Ce-ți aminteşte floarea și toată primâvara.... 


VIAȚA RONINEASCA 


RORO 
(ironie) 
E stâtuia ce doarme în blocul de Carara ? 


Nu ?... De ce taci ?... Răspunde ! Alo! Rămii afon ?... 
De ce-ai venit atuncea ?... {intra Hals, grabit) 


Scena V 
Aceiaşi, HALS 


HALS 
(bătind din palme dia prag) 


Poftim la cotilion ! 


RORO 
Merci !... 


HALS 
(eu desperare) 
Nici cotilionul ?... 
(plecind) 


Ai, ai... În fara noastră... 
(dispare) 


Scena VI 
Aceiaşi, färä HALS 
TITY 
(privind pe urma lui Hals) 
Dar du-te și te-aruncă în Dunărea albastră ! 


RORO 
(rizind) 


Nu îl urmezi ?... Imi pare că "n alte vremi erai 
În frunte totdeauna la cotilion... Ce ai? 


TITY 
Un cotilion e însăşi viața mea întreagă, 
Un lanţ de zile negre şi albe ce se leagă 
Şi se preschimbă 'ntruna și iarăşi se desfac... 
Am ore pesimiste mai negre ca un frac 
Şi altele senine, albastre, violete, 
Strălucitoare zile în roze toalete, 
Ca niște flori invoalte cu splendide corole 
Ce joacă 'ntr'un amestec nebun, de banderole, 
De panglici, de volane,—ah, albeatit de albe 
Ca perle prinse 'n hora unei bogate salbe, 
Le văd cum se resfiră... Sint zilele de ieri... 


COMETA 45 


Şi iată, vin acuma ca negri cavaleri, 

Vin zilele funebre și-aruncă triste pete 
Întunecind lumina atitor toalete, 

Se 'ngeamână cu ele și mi le iau pe rind, 
Se duc în farandolă şi mă trezesc oftind, 
Cu două-trei cocarde la piept, şi cu un gol 
Nemărginit în suilet, —vezi, asta-i un simbol! 


RORO 
Şi ziua de-azi ce haină îmbracă ? 


TITY 
Ştiu şi eul 
Ah, sint sătul de-atitea luciri de curcubeu! 
Şi-aş vrea să scap odată de veșnicul alaiu, 
De acest bizar amestec de caravanseraiu, 
De fantasmagoria aceasta de colori, 
Ce m'amâgeşte 'ntruna, de'mi vine uneori 
Să cred că am drept suflet o prismă de cristal... 
O, dac'ai vrea, tot fastul acest de carnaval 
S'ar stinge ca o lume răsfrintă de oglinzi... 
(punind mina pe inimă) 
Pe prisma asta vie dac'ai voi să 'ntinzi 
Cu mina ta o umbră, nebunele lumini Ta. 
S'ar stimpâra, de sigur... de-ai vrea să te Inclini 
Asupra ci o clipă şin ea să te priveşti, i 
Te-ar prinde 'n mii de fețe frumoas'așa cum ești, 
Şi fiecare față te-ar oglindi întreagă, 


Purtind intotdeauna coloarea ce ţi-e dragă... 
Dac'ai voi o clipă... 

RORO 

(rizind! 

Oprește-te, cascadă ! 

Cind te ascult îmi pare c'aud o serenadă.., 
Al'datai face bine s'aduci şi o ghitară 
Și restul,—ca, de-o pildă, tradiționala scară, 
O mantă de hidalgo, o casă cu balcon, 
Si să comanzi şi luna pe-al cerului plafon, 
De vrei cu dinadinsul să-mi pari un om serios... 


TITY 


Ah, risul, veşnic risul, ca un cuţit tăios... 
De ce tot rizi intruna ? 


RORO 
Dar ce ?.. Voești să pling 1... 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


TITY 
De-ai şti de cită vreme și cu ce grijă string 
Eu gindurile-acestea de care rizi acuma, 
Ai înțelege poate ce crudă-ți este gluma, 
Şi pentru ce 'n saloane cu zgomot uneori 
Rizind imi sun crotalii ca șerpii sunători, 
De ce devin multiplu și pentru-ce mă schimb, 
De ce melancolia s'așşază ca un nimb 
Pe fruntea mea, de parcă sint sumbrul Child Harold, 
Şi pentru-ce, pe urmă, supt tainicul imbold, 
Mă 'nalţ ca e cometă şi rătăcesc prin gol, 
De ce imbrac intruna simbol după simbol,— 
N'ai mai glumi și-ai crede ce nu 'ndrăzneam săţi spun 
Ca te iubesc... 


(Roro ride cu hohot. In vremea aceasta alaiul cotilionului trece pe-o 
uşă ca să insă pe alta, Tanje careu auzit nitimele cuvinte opreşte grupul, 
ţinindu-se de mină eum se găsea Becare). 


Scena VII 
ACEIASI, TANŢA, CLEO, LUCICA, COLUM, PRALEA, 
RUDI ŞI HALS 


TANȚA 
Ce face 2. 
TITY 
(incurcat) 
Spuneam... 


RORO 
(tiindu-j vorba gi rizind) 
Că an nebun 
Avea în loc de suflet o prismă de cristal, 
Ce nu-l lăsa să doarmă.. Un caz puțin banal 
Precum vedeți... 
LUCICA 
Sărmanul! 
COLUM 
Interesant pacient ! 
RORO 
(fixind pe Tity) 


Vä 'nchipuiți tortură ?! La fiece moment 
Să simţi că-ți joacă "n suflet, răsirint de şepte ori, 
Un spectru! Şi ce spectru! Un spectru de colori ! 
Să-ţi fie bietul suflet pestriț ca o paletă... 


- 


COMETA 


S'o vezi aşa, de pildă, pe Tanța violetă, 
Şi indigo, şi-albastră şi verde, străvezie, 
Şi galbenă pe urmă,—apoi portocalie 
Si roşie, în fine... 

TANȚA 

(roşie) 


Şi pentru-ce chiar cu 
Din toată adunarea ?t... 


RORO 
(eatră Tity) 


Răspundeţi, domnul meut.. 
TANŢA 
Tot eu ?,.. De ce nu Cleo, Nineta sau Lucica? 
E-o veşnică manie... Nu mai pricep nimica... 
Ce legătură este intre acel nebun 
Si mine? E vre una? Atunci?.. 
RORO 
Tot eu să spun ?... 
TITY 
Pardon, eu sint nebunul... 
RORO 
(prinzindu-se în cotilion) 


Hai să-l legăm atunci! 
Degrabă, stringeţi lanţul | 


TOŢI 
(facindu-se roata in jurul loi Tity) 
Da, lanțul! 
RORO 
Mai arunci 
De-acuma invective ? 
HALS 


(conduetnd, eu emfază) 


La dreapta toți acum! 
COLUM 
La stinga ! stringeți cercul! 


CLEO 
Aşa! 


VIAȚA ROMINEASCA 


TITY 
(eu brațale inerueişate) 
Şi tu, Colum?! 
COLUM 
De sigur! 


NINETA 
Să nu lugă! 


RORO 
Sa nu-l lăsăm, Nineta! 
CLEO 
Rotiţi acum ! 
PRALEA 
Mai iute! 
TANŢA 
Sărmana mea Cometă ! 


RORO 
(luind cocarde de la Hala} 
Vrei două-trei cocarde ? 
(i le-aruncă, Tity le prinde in zbor) 


RORO 


Sau poate-o banderolă 2 
(li futura o banderolă pe dinainte) 


TITY 
(umilit) 
Destul de-acum! Ertare,.. 


HALS 
(comandind) 
Atuncea, farandolă ! 
La dreapta ! Rupeţi cercul! 
(Cercul se desface şi taţi trec, inclinindu-se, pe dinaintea lui Tity) 


RUDI 
Nainte ! Rămas bun! 
RORO 
Bromură de potasă, simpatice nebun t 
CLEO 


Păzește-ţi bine prizma ! 


COMETA 


LUCICA 


Acuma cum ne vezi? 
Albastre, violete ?... 


TANȚA 
Rămii ?... Nu ne urmezi ?... 
HALS 
(comandind) 
Coloană înainte ! 
RORO 
(sehițind un gest de adio) 
Cred că ne-am înțeles ! 
(Dispare farandola pe uşa din dreapta) 
TITY 
(rămas singur, priveste melancolie la rocardele din mină 
şi aninindu-le lu piept) 
Da,—două trei cocarde... cu-atita m'am ales! 


ICORTIXA) 


D. Anghel şi St. O. losif. 


Evoluţia spiritului critic 
— Eminescu şi Socialiştii !) | 


Pe la stirşilul deceniului al optulea al veacului trecut, sta- 
tul romin modern e constituit: Unirea definitivă a principatelor 
e un fapt indeplinit și Principatele-Unite au luat fizionomia unui 
stat „european“ 2) 

Vremea prevederilor şi a aşteptărilor, —deci a examinării 
elementelor civilizaţiei străine pentru a valida ceea ce e bun şi 
a invalida ceea ce e râu, a trecul. — Acuma sa experimentul deja 
și nu mai rămine decit a constata rezultatele experienţei, a face 
bilanțul binelui şi al răului, izvorit din introducerea formelor de 
viaţă apusene. 

Critica, deci, ia un nou aspect. Ea nu mai are de exami- 
nat spre a alege, ci de constatat rezultate. —Şi, daca problemele 
linguistice şi literare, atit de importante pentru vechea critică, 
tot mai sint la ordinea zilei, ele nu se mai pun cu atita putere, 
căci bunul simţ aproape a invins. La ordinea zilei, acuma. se 
pune tot mai mult problema socială, —și, fireşte, din punctul de 
vedere al claselor care, avind SX sufere de pe urma nouâi stări 
de lucruri, au avut motivul să crifice această nouă stare. 

Această nouă fază a criticii,—laza a treia, deci,—care in- 
cepe pe la stirşitul criticii Junimii, e reprezentată, la inceput, de 
Eminescu care, avind in concepțiile sale linguistice şi literare 
multe puncte de contact cu Junimea, şi în cele politice citeva. — 
se alipeşie de această grupare, păstrind insă o atitudine inde- 
pendentă şi in mare parte deosebită de a Junimii, ba uricori chiar 
contrară, c 

Această a treia fază a criticii este, şi ea, un produs al cul- 
turii moldovenești, — şi Eminescu, cași criticii anteriori, un A, 
Russo sau un Alecsandri, îşi dă samă de rolul cultural al Mol- 
dovei, de rolul ei de învățătoare a Rominilor de pretutindeni : 


2 Un capitol dintr'un volum ce va apare ineurind. 
2) Vezi asupra acestei chestii „V. R.“, L 1, p. 112 ete 


EVOLUŢIA SPIRITULUI CRITIC si 


„Moldova joacă în dezvoltarea modernă a Rominilor un rol în- 
semnat. Aici, în mare depărtare de şarlatanismul intelectual, de sufici- 
ența şi corupția centrului politic al ţării, s'a făcut binefăcătoarea reac- 
țiune în contra ignoranții şi spiritului de neadevăral „academicianilor**) 


Eminescu e atit de încredințat de incapacitatea culturală a 
Munteniei, incit, cind e nevoit să constate un fapt cultural pozi- 
tiv In București, se miră: 


„C'o adevărată părere de bine am văzut însă pronunțindu-se, spre 
marea noastră mirare tocmai In Bucureşti, o mişcare pedagogică să- 
nătoasă....*). 


EL se simte, insfirşit,” atit de moldovan, în cit, in vremea 
războiului. e foarte susceptibil cind e vorba de gloria ce se cu- 
vine soldaților din Moldova. In articolul „Moldoveni și Munteni“, 
polemizind cu un ziar din Bucureşti, zice: 


„Ziarele bucureştene, atit literare cit şi conservatoare (subliniat de 
Em.) fără deosebire, ipnorează acest adevăr şi pare car lua mai bine 
foc în gură, decit să spue anume că Moldovenii se poartă escelent pe 
cimpul de războlu" =), 


In privința limbii, Eminescu n'a vorbit mult Aceasta din 
două pricini. Mai Intăiu, pentrucă nu se simţea competent, sau 
mai bine specialist. O declară singur : 


„Nefiind filolog de competință, declar eu însumi că opiniunile mele 
sint cu totul personale, şi nu merită de a turhura lucrările filologilor noştri“ *) 


In adevăr, ucuma,— generația lui Eminescu,—oamenii incep 
să se specializeze. In epoca anterioară, numită, din acest punct 
de vedere numai, cu drept cuvint, eroică,—in epoca lui Alecsan- 
dri—pe atunci cind era de făcut totul, și cind cei ce puteau 
face ceva erau foarte puțini, —pe atunci era vremea (şi nevoia) 
spiritelor universale : Alecsandri face politică, scoate reviste, cu- 
lege literatura populară, e director de teatru, scrie în toate ge- 
nurile literare, în versuri și în proză, face filologie, ete. etc. lar 
la capătul evoluției, cită am făcut'o pănă acuma, găsim pe un Sa- 
doveanu sau Brătescu- Voineşti care, ca să vorbim numai de litera- 
tură, scriu întrun singur gen. (Şi dacă Sadoveanu scrie un ziar 
pentru popor, apoi aceasta, cum o poate pricepe oricine, este 


1) Curierul de Iaşi. 1877 (în M, Eminescu, Scrieri Politice gi Literare, 
editate de lon Scurtu, „Minerva“, is a62). 

2 C d. I. 1876, (8. P. şi p. 281). 

3) C. d. T. 1877, (5. P, I. p. 388). 

4) Albina, Pesta, 1870, (5. P. qi D, p. 19), 


w 


252 VIAŢA KOMINEASCA 


pentrucă se mai cere Incă şi azi oamenilor de elită o activitate 
străină de meseria lor, In folosul propăşirii poporului. In Ardeal, 
unde condiţiile de azi samănă şi mai mult cu cele dela noi de 
acum 40 de ani, un Goga e nevoit să se consacreze mai muli, 
poate, activităţii culturale decit literaturii.) — Eminescu e printre 
cei dintâiu care, dindu-și samă de seriozitatea Tucrurilor, stie să 
se mărginească, să se specializeze, conştient de greutatea de a 
fi desăvirşit măcar într'o specialitate, chiar cînd ifi consacrezi ei 
toate puterile sufletești... Eminescu a fost numai poet, căci proza 
sa este puţină şi e poezie in proză... Alară de aceasta, a mai 
fost şi un cetățean, care şi-a spus părerile sale,—și atita tot... 
Ca uneori sa amestecal, incidental, ṣi în alte ramuri, precum în 
filologie, — aceasta dovedeşte că el a trăit la sfirşitul epocei oa- 
menilor „universali*.., 

lar o altă pricină, pentru care na vorbit mult în privința 
limbii, este aceia arătată de mai multe ori până aici, şi anume 
faptul că pe la 1880 incetase primejdia stricärii limbii, Dela acea 
dată incetează lupta, în această privință, şi a d-lui Maiorescu şi 
a lui Alecsandri. Eminescu e conştient de acest faptși, constatin- 
du-l. mai recunoaște încă odată rolul Moldovei în lupta pentru 
ferirea limbii de atentatele novatorilor : 


„Lupta Moldovei contra numiţilor munteni nu este îndreptată în 
contra elementelor istorice ale Ţăril-romineşti, ci în contra celor neis- 
torice. E o luptă comună, la care tot neamul rominesc la parte ins- 
tinctiv, cucerind bucată cu bucată bunurile lui naționale, Azi e limba 
pe care aceste stirpituri o prefăcuseră intro păsărească neințeleasă, 
mini va fi poate organizarea socială...“ 1). 


Acum că cei care prelăcuseră limba „intro păsărească 
neințeleasă* n'au fost tocmai „elemente neistorice“, e altă vorbă, 
Se va vedea mai jos ce însemnează in limba lui Eminescu aces- 
te „elemente neistorice*, Dealtmintrelea. acela care a contribuit 
mai mult în Muntenia la prefacerea limbii „într'o păsărească ne- 
înțeleasă“, a lost, cum se ştie și cum o spune aiurea și Insuşi 
Eminescu, Eliade Rădulescu #), care na lăcut parte din _elemen- 
tele neistorice”. 

Cu toată „necompetența* sa, Eminescu, cum am spus, atin- 
ge, de citeva ori, şi problemele linguistice.—Ba are chiar şi ct- 
teva Incercâri de fonetică: studii asupra pronunției dialectale 2). 

În privința limbii. observăm două faze în cugetarea lui 
Eminescu, rii 

Eminescu dinnainte de 1874, cind se alla în străinătate și în 
| legaturi strinse cu Rominii din Ardeal şi din Bucovina, cînd în- 


1) Timpul (in Culegere de articole d'ale Îmi M. Eminescu apärnte în 
„Timpul“ în anut 1550—1891, editato de Gr. Poucescu, p. 99), 

Şi Ca In 1877. (S. P. 2t T p. 30%), 

3) Manuscris de prin 1870, 5. P. gi L. p 49). 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 253 


că nu căzuse cu totul sub influența Junimii, este un alt om de- 
cit Eminescu, de după 1874, cind devine membru al Junimii, (Și 
vom vedea că, din alt punct de vedere, politic, Eminescu, pe lingă 
aceste două faze, mai trece și prin o a treia, aceia cind e zia- 
rist la Timpul în București). În această primă fază, de dinnainte 
de 1874, Eminescu, deși nu este ctimologist ori analogist, nu simte 
aversiune Impotriva reprezentanţilor acestor sisteme, ba incă e 
plin de pricepere pentm rolul binefăcător al acestor oameni,— 
după cum, şi din punct de vedere al idealului social, deşi nu e 
un „patruzeciopțist“, face totuşi concesii ideilor „innaintate*, in 
orice caz are o atitudine binevoitoare faţă cu ele şi, cum se ştie, 
admiră, în Epigonii, pe aceia care au putut să viseze regenera- 
rea ării.—-S'ar dovedi, deci, şi pe altă cale, că „fondul prim* al 
lui Eminescu a fost optimist, cum susține d. Gherea, 

Dacă este Impotriva purificării „absolute a limbii de ele- 
mente străine, Eminescu admite, şi chiar propune, o purificare 
moderată : 


„Celor care vor o purificare absolută a limbii, li vom răspunde 
că acele vorbe, pe care vor ei să le alunge, sint aṣa de concrete, aşa de 
ee in țesătura limbii, încit trebue să rupi țesătura toată ca să le 
SCOU.... 

„Celor care nu vor. acea curăţire de fel [care vor, ca A. Russo, 
ca „limba asta turcită, precită...* să rămie aṣa], li vom răspunde că ei 
singuri sint neconsequenţi, căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece 
şi ruse, pe care le întrebuințau încă părinţii lor,—şi multe din vorbele 
pe care să scriu d-nii Florentin, Negruzzi ş. a... or duce calea celor 

use...“ 


Dar el pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor siste- 
melor extreme + 


„Mi se va spune, poate, că părerea lul Pumnul nu e bună. 
Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă şi scu- 
zZată, După estremul latinităţii, a etimologismului absolut, inau- 
gurat de bătrinul Petru Maior, care scria construcțiuni latine in romi- 
peşte (extrem, ce pentru deşteptarea noastră din apatia lungă faţă cu 
latinismul, era neapărat trebuinciosi, după ridicarea la potenjă a a- 
celuiaşi extrem de cătră următori, trebuia neapărat să vină contra lul 
extremul fonetismului absolut, a iubirii nemărgenite a limbii romineşti 
şi esciuzivitate față cu limba latină şi surori. Aceste extreme au fost 
condiționate de însăşi natura lucrului —nu poți defige mijlocul unei 
linii, până ce nu vei fi aflat punctele ci cele extreme“. 1) 


Eminescu, mai departe, apără pe istoricii ardeleni împotriva 
d-lui Maiorescu cu argumente decit care nici acuma nu se pot 
găsi mai bune, Se ştie că d. Maiorescu a vorbit intotdeauna cu 


1) Ms. de prin 1870 (S. P. şi In p I4 
3) Albina, Pesta, 1870 (S. È. pi L p. 68): 


254 VIATA ROMINEASCA 


dispreț despre istoricii ardeleni, mai intăiu pentrucă falșificau a- 
devârul istoric, și al doilea pentrucă aceia au fost niște simpli 
cronologişti. Eminescu răspunde ; 


„Acei oameni, acei istorici, care au inceput istoria noastră cu o 
minciună, după cum zice d. Maiorescu,—de au scris tendenţios şi nea- 
devârat, scuza cea mare nu o găseşti tocmai în tendința şi neadevă- 
rul lor? Trebue cineva să fie mai mult de cit clasic, pentru a pre- 
tinde dela cel persecutat... să fie in toate drept... Şincai—chiar dacă n'ar 
îi atit de mare, cum pretindem noi că este, totuşi el a fost la înălțimea 
misiunii sale,—la o innălțare cronistice absolută ; pentrucă dacă criticul 
ce-l califică de mincinos, ar fi avut bunăvoința de a cerceta istoria 
i putut bâga de samă, că procesul intre scrierea 


istoriei, atunci ar fo 
istoriei la orice națiune, se începe mai întăiu şi constă din cronografie...* '} 


Acciaşi atitudine o are Eminescu şi față cu redactorii zia- 


relor din Ardeal, care-și impestrițau limba cu germanisme şi pe 
care d, Maiorescu îi invinuia că corup naționalitatea rominească : 


„Criticul |Petrino| ....rumegă—o copie cam intidelă a d-lui Maio- 
rescu—ceia ce a zis acesta în Convorbirile literare despre limba romină 
în ziarele din Austria... Eu din partea mea, sint mai puțin lugubru de 
cit d. critic, şi deşi ţin la desființarea acelor greşeli, totuşi nu văd in 
existenţa lor desnaționalizarea noastră și corumperea poporului romin 
|subliniat de Eminescu|* 2), 


Şi, cu această ocazie, Eminescu se ridică în principiu im- 
potriva altitudinii luată de junimişti față cu fenomenele culturale 
ale Rominilor, lată cum se exprimă el la inceputul articolului din 
care am citat mai sus: 


„După faimoasele critice, în sine bine scrise, ale d-lui Maiorescu, 
trebuia neapărat să iasă la lumină o şcoală a sa de partizani, care, mi- 
nus spiritul de o fineță feminină şi minus stilul bun şi limpede al 
d-sale, sd aibă şi ca aceleași defecte, ce le are părintele, aceeaşi ri- 
dicare la nivelul secolului al 19-lea, același aer de civilizațiune şi gre- 
utate, care din nenorocire sint numai o mască, ce ascunde adeseori 
numai foarte râu tendința cea adevărată şi ambițiunea personală“ *), 


Această atitudine a lui Eminescu se explică și prin inteli- 
genfa sa, dar ea se explică mai cu samă prin faptul că Eminescu, 
care învățase în Bucovina şi în Ardeal, çare culreerase toate pi- 
nuturile locuite de Romini şi care se bucurase de bucuriile lor şi 
suferise de suferințele lor, — acum, cind scrie, trăește in Viena, in- 
tre tinerii studenţi Ardeleni și Hucovineni, încălzindu-se de lup- 
tele lor și Imbrățişindu-le, până la un punct, aspiraţiile, in orice 


2) Doc. cit. p. 72--73, 
2) Loc. cit, p. 70—71. 
3) Loe. cit. p. 63. 


EVOLUTIA SPIRITULUI CRITIC Bă 


caz pricepindu-le, Această apropiere de Ardeleni şi de Bucovi- 
neni, de ardelenism și de bucovinism, a avut şi un alt rezultat: 
Limba sa este plină de expresii întrebuințate numai peste munți, 
ca, de pildă: „arellecta* (=a răspunde), „a murit înnainte de ati- 
ţia ani, „vom abstrage dela unele deprinderi“, „in Ungaria verä*, 
„nu ni se pare consulit, „dătorie*, etc. expresii de care nu sa 
dezbărat cu totul, în proză, nici mai tirziu, de pildă cind scria 
ta Timpul. $ 

„Ardelenismul* acesta, Eminescu nu-l va pierde cu totul nici 
in faza a doua, nici atunci cind va face parte din Junimea, din 
şcoala care şi-a bătut joc cu cea din urmă cruzime de ardele- 
nism. Vorbind de o piesă localizată (Revizorul lui Gogol), in 
care localizătorul, d. P. Grădişteanu, pune in gura unui tip graiul 
ardelean, şurjal, ridiculizal. Eminescu protestează, zicind că: 


„a face ridicolă o pronunție în lăuntrul unui ş'aceluiaşi popor, este 
procedura unul om care caută efect cu orice preţ“ ”), 


Dar această „procedură a unui om care caută efect cu orice 
preț” este procedura lui Alecsandri din atitea comedii! Este pro- 
cedura lui Caragiale din atitea schiţe! Este una din „procedu- 
rile“ prin cart Junimea se destăta! In Amintirile sale, d. Panu 
ne istoriseşte ce efecte comice scotea V. Pogor din această 
„procedură“... 

In această a doua fază insă, cind Eminescu e sub influența 
Junimii, atitudinea sa, In privinţa sistemelor linguistice, dacă nu 
e desprețuitoare şi pătimaș adversară, e totuși deosebită de ati- 
tudinea din faza întâia. 

In faza intăia, cum am văzut, Eminescu ia condeiul numai 

| ca să apere „sistemele“; acuma Il ia,—foarte rar, nu-i vorbă,— 
numai pentruca să le atace. 

Vorbind de etimologiştii ardeleni, Eminescu zice că ei, ur- 
mărind „așa numita puritate a limbii“, „au crezul de cuviință a 
prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice...* Vedeţi 
că Eminescu a schimbat tonul, lar la argumentul că latiniştii 
au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea limbii, argument la 
care Eminescu cel din faza întâia era senzibil, acuma răspunde cã': 


„Dar peste tot Rominii au dat prea mult pe rea străinilor, pe 
cind această părere ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă şi 
atunci poate mergeam mai bine“ *), 


Aiurea se ridică impotriva „plăsmuirii meșteşugite* a limbii 
şi cugetării „de cătră o anume academie“, parcă „poporul in 
două mii de ani na avut nici limbă nici cugetare... * 3). 


1) C d. 1, 1876 (S. P. gi L. p. 365) 
2. Conv. lit, 1871—1878 (S. P. şi L, p. 310}: 
. Cod L A81 (8. P gi în po aoh 


| 


256 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar acela impotriva căruia Eminescu este mai categoric e 
Eliade Rădulescu : 


„Ruina frumoasei limbi vechi, care se scria incă cu toată vigoa- 
e în veacul trecut, o datorim in mare parte inriuririi stricăcioase a lui 
et: 


Am văzut mai sus că, mai tirziu, in focul luptei sale im- 
potriva păturii greceşti suprapuse, „ruina frumoasei limbi vechi“ 
Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse... 

Dar preocuparea lui Eminescu în privinţa limbii n'are mare 

însemnătate şi e cu lotul incidentală In cariera sa de scriitor. 
Incă odată: trecuse vremea primejdici și Eminescu nu era omul 
care să slarme uşi deschise... 
j Innainte de a siirşi cu această chestie, ni se pare interesant 
„a releva o idee pe care Eminescu a spus'o în treacăt, dar care 
este foarte adincă şi care-l deosebeşte de jummişti. Este popo- 
ranizarea limbii ştiinţifice de cătră intelectualii satelor : 


„Invăţător şi preot coboară cultura în jos şi traduc limba cosmo- 

pons, nesemnificativă şi abstractă a ştiinții, care e domeniul lumii in- 

: ce formele vii, mlădioase şi incintătoare prin originalitate a po- 
porului* *), 


Dar acest lucru nu s'a intimplat şi pricinile sint multe: Şi 
faptul că cultura n'a străbătut, cum ar fi fost de dorit, la ţară, 
şi firea limbii rominești care, ca orice limbă romanică, este re- 
Iractară la creaţiuni, de cuvinte, voite—nu poale „da muguri“, 
ca să intrebuințām o expresie chiar a lui Eminescu, Germanii, 
Rușii, Ungurii au nafionalizat mult limba ştiinţifică. noi n'o pu- 
tem face.—Oricum, dorința aceasta a lui Eminescu dă o notă 
caracteristică concepției lui şi ne dovedeşte, şi ca, ceea ce vom 
constata mai jos: că Eminescu a fost reprezentantul claselor de 


(Lios, vechi, rominești, 


Să mai adăugăm aici şi faptul că, caşi Asaki, caşi C. Ne- 
gruzzi.—care vorbeau de „conservativi“, „juste-milieu” şi pTi- 
dicali* In limbă, —şi Eminescu și-a dat samă de legătura dintre 
tendinţile politice şi sistemele linguistice : EL constată că acei 
care au fost „unioniști“ In politică, au fost „unioniști“ şi'n limba, 
adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dia- 
lecte. Cu această ocazie, Eminescu citează Nominia literară. — 
incă o dovadă că, și după dispariţia ei, edera cunoscută“). (Nu- 
mai d, Maiorescu să n'o fi cunoscut 7) 4). 

îi Despre literatură,—lucru curios.—a vorbit puţin cel mai 


EVOLUTIA SPIRITULUI CRITIC 257 


mare poet al nostru. Nu-i vorbă, ṣi primejdia instráinārii litera- 
turii nu mai cra mare pe vremea lui Eminescu, dar totuşi ea era 


„destul de mare ca să inspire incă grijă, in orice caz cra mult 


mai mare decit primejdia stricării limbii, 

Şi Eminescu poate nici n'ar [i vorbit de literatură, dacă 
n'ar fi fost oarecum silit, In calitatea sa de redactor al părții ne- 
oficiale a Curierului de Iaşi, să-și spună cuvintul asupra acti- 
vității teatrului Naţional din laşi, cu care ocazie el dă dovadă 
de o strălucită cultură şi pricepere estetică, căci paginile sale 
asupra benurilor dramatice nu sint deloc mai prejos decit pa- 
ginile cele mai bune din d-nii Gherea ori Maiorescu. Dar discu- 
ţia acestor lucruri nu intră în cadrul studiului nostru. 

Şi'n privinţa literaturii observăm două faze în ideile lui Emines- 
cu: innainte de a veni în laşi, Eminescu a mai avut ocazia să vorbeas- 
că de teatru, ca colaborator al unor gazete din Ardeal, unde se 
agita ideia unui teatru rominesc ardelean. Şi ideile filerare ale 
lui Eminescu din această epocă se deosebesc de cele din epoca 
următoare. Dacă nu poate, de pildă, gusta piesele lui Bolintineanu, 
el gustă pe ale lui V, A. Ureche ! t), Prin urmare el nu judecă 
incă literatura rominească, ca junimiştii, „dela nivelul secolului 
al 19-lea, cum am văzul că se exprimă însuşi el despre atitu- 
dinea despreţuitoare a d-lui Maiorescu... 

În această vreme, Eminescu, —reacţionarul de mai tirziu,— 
recomandă cu entuziasm pe Victor Hugo, pe acel „adorator al 
poporului şi al libertăţii”: 


„Pe acel bard al libertăţii |! recomandăm cu multă seriozitate jti- 
nimii, ce va vrea să se încerce în drame naţionale-romine* *). 


O altă idee esenţială a lui Eminescu din această epocă e 
preocuparea. —anti-junimistă, —de valoarea elică a artei: 


„Voim ca piesele, de nu vor avea valoare estetică mare, cea etică 
însă să fie absolută,,.. nu numai să placă, ci să şi folosească, ba in- 
nainte de toate să folosească“, 


Şi, din această cauză, se declară Impotriva imitâării autorilor de 
limbi oculte : 


„Ca un post-scriptum voin adauge un consiliu esențial, acela a- 
dică de a nu imita autori de limbi oculte, care n'au făcut calea in jurul 
lumii, d, e. ruşi, maghiari, sirbi—din cauza simplă cum că aceştia au 
beci cite ceva original care place, însă elementul etic din ei e in- 

i”. 


2 Familia, Pesta, 1870 (S. P. şi d. p. 57). 


Loc. cit. p. Öl. 
3) Los. cit. p. ü2, 63. 


2:5 VIAȚA ROMINEASCA 


Eminescu, cum se vede, in faza întăia e, caşi in privința 
limbii, comprehensiv, conştient de nevoile momentului, el işi apără 


sărăcia şi nevoile și neamul 


şi, incă odată, nu privește lucrurile, dela „nivelul secolului at 
19-lea“... 

In faza a doua, junimistă, nu că dezvoltă în cronicile tea- 
trale, ce serie, cine ştie ce idei contrare celor din faza întâia, dar 
nu mai găsim nimic din acele idei şi simţim bine că, dacă poate 
tot ar face caz de condiția etică a operei de artă, în orice caz 
nu ar mai recomanda pe Hugo, pentrucă este cintăreţul libertății, 

Acuma şi Eminescu priveşte lucrurile „dela nivelul secolu- 
lui al 19lea*, Relativ la teatru, el declară că publicul e și mai 
prost decit prostul teatru din lași!) și, generalizind, scrie : 


„La noi în ţară succesul mediocrităţii e foarte uşor şi lupta tutu- 
tòr elementelor mai bune peste măsura grea” ”). 


In această fază, Eminescu se ridică cu putere impotriva 
teatrului francez modern. Eminescu este dintre aceia care, oride- 
citeori pot găsi motivul, ocazia sau chiar pretextul de a arunca 
d săgeată Impotriva culturii franceze, o aruncă cu bucurie, La 
noi, anti-franțuzismul, cu cit este mai pasionat, cu atita este o 
dovadă mai mult de reacționarism, „Noutăţile“ ne-au venit din 
Franţa, şi mai cu samă „noutăţile“ in ordinea politico-socială, şi 
orice reacţionar, odată cu Franța revoluționară, a urit și Franţa 
literară, —și cu drept cuvint, căci, conștient sau inconştient, toţi 
şi-au dat samă, ori au simțit, că în literatura acestui popor, mai 
ales în periodele lui de viață intensă, circulă spiritul lui critic 
ireverenţios şi fromdeur, cum se zice,—atentator la toate formulele 
tradiționale şi sacro-sanete, ne respectuos față cu „familia“, „re- 
ligia” şi „proprietatea“. 5). 

Şi faţă cu lipsa de cultură şi de gust în lucrurile literare, 
in ce işi pune Eminescu speranţa ? Natural că el, ca toți criticii 
dinaintea lui,—caşi'n privința limbii, cașin privinţa politicii, — iși 
pune toată speranța in Moldova, care „joacă în desvoltarea Ro- 
minilor un rol insemnat“. 

«Așa dar, în privința limbii şi a literaturii, Eminescu face 
parte din curentul critic moldovenesc, dind criticismului o nuanță 
de ecleclism ; dreptul tuturor dialectelor ṣi admiţind, cel puţin in 


faza intāia, şi oarecare inrlurire a sistemelor linguistice nova- 
toare. 


C d. I. 1876 (S. P. şi L. p. 347), 
C. d. 1 1877 (S. P. ṣi L. p. 354). 

E 3) Pentru Eminescu, revoluția franceză e datorită „instinctelor cel- 
tice”, iar mişeârile revoluționare din Rusia „instinetelor tartare”! (Cule- 
gere ete. pp, 98, 99). 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 239 


Dar dacă pe la 1880 problema linguistică şi literară nu mai 
ste atit de insemnată, primejdia instrăinării fiind in mare parte 
inlăturată,—problema socială se pune cu o mare putere. 

Formele politico-sociale europene, introduse în țară, işi dā- 
duseră roadele.—Innainte de a fi introduse acele forme, toate 
claeles sociale işi puseseră mari speranțe intrinsele. Chiar 
boerimea mai inteligentă, nevăzind mare primejdie în ele, le 
imbrățişase, lar țăranii, dacă ar îi ştiut de reformele ce se 
pregătesc, ar fi tost mulţumiţi și ei. Se părea _că_acele schim- 
bări vor aduce fericirea generală, buna stare a tuturor claselor, 
armonia socială, —— 

Dar lucrurile au fost altfel : realitatea a desminţit așteptările. 

Acea part? a boerimii, care a știut să se adapteze la noua 
stare de lucruri, e drept, n'a suferit nimica, Cel mult dacă liber- 
täțile şi mai cu samă accesul mulţimii la trebile statului, acor- 
date de constituție, au putut s'o nemulțumească, nu atit pentru pre- 
zent, ci ca o amenințare In viitor, cind acele libertăţi şi acel 
acces s'ar fi putut realiza in dauna păturilor de pct aici Sa 
născut, in această clasă, un curent impotriva „relelor* politice, 
rezultate din noua stare de ihesuri.— Sa se observe bine: un 
curent impotriva relelor ilice şi tice ! — Teoretizarea 
cea mai conștientă a acestui curent s'a numit junimism. =La acest 
curent s'au alipit chiva mandarini ai pături intelectuale, cițiva 
aristrocrați ai protesiunilor liberale, dintre puţinii care, cel mai 
insemnat, a fost d. Maiorescu. 

Dacă d, Carp a lost reprezentantul boerimii conservatoare, 
d. Maiorescu, al doilea corileu al Junimii, a lost reprezentantul 
mandarinatului intelectual. 

lar cind aceștia n'au vorbit în numele intereselor claselor 
de sus, au vorbit în numele „Statului*,—şi nu în numele mi- 
zeriei claselor de jos. 

Clasa cea nouă, burghezimea comercială și financiară şi 
arhi-inlima  burghezime industrială, ca şi profesiunile liberale 
născute din noua organizare a ţâni,—aceste clase nouă, care-şi 
datoreau existența nouâi stări de lucruri şi a căror condiţie de 
existență şi inilorire era această nouă stare de lucruri, —au lost 
mulțurnite, n'au criticat nimica, nici rezultatele politice, nici pe 
cele economice ale introducerii formelor europene... 

Clasele insă care au suferit pe urma acestei novă stări de 
lucruri, care au suferit economiceşte, căzind in mizerie, şi lără 
ca organizarea politică, care le-ar fi fost fuzorabilă, să le aducă 
vre-un folos, câci nu știau să se folosească de ca,—au fost: 
țărănimea cu răzeşii şi meseriuşii... Ţărânimea, ne pulindu-se 
desființa, a căzut intro mizerie din ce in ce mai mare; răzeşii 
au fost ruinaţi și în parte desființaţi ; meseriaşii au lost în mare 

parte distruși... 

Pe la 1850 procesul de sărăcire a țărănimii, datorii acelor 


20 VIATA ROMINFASCA 


imprejurări care au izvorit din comerțul de cereale, casi procesul 
de ruinare a răzeşilor, cași procesul distrugerii meseriașilor, da- 
torit importului de fabricate străine, —este destul de innaintat, 
ca unii oameni, indureraţi de acest lucru, să dea alarma. 

= Şi acei care dau alarma fac parte dintre intelectualii acelei 
vremi, oameni care, fie din pricina altruismului, fie din pricină 
că inșiși, prin naștere, fâcenu parte din clasele de jos, a căror 
{lurcre, deci, o puteau simți în mod mai egoist, lie din pricina, 
mai intelectuală, a innaltelor interese de conservare a statului, 
amenințat prin ruina temeliei sale, —işi Insușesc nevoile acelor 
clase şi fac, în sumele acelor nevoi, procesul formelor sociale 
nouă și. deci, procesul acelei clase nouă, —a burghezimii, — care 


Şi aceşti critici vor găsi un sprijin puternic în pâlura inte- 
lectualilor, și nu numai în altruismul acestei pături, ci şi în inte- 
resele ei de clasă, căci acum, pe la 1880, clasa aceasta crescind 
din cauza multelor şcoli, Incepe concurenţa intre membrii ei şi deci 
depreciarea lor, ea nu mai este o clasă privilegiată ca mai inna- 
inte, — „proletariatul intelectual“ 1şi face apariția... 

Aceste interese, ale țărănimii, ale răzeşilor. ale meseriașilor şi 
ale născindului proletariat intelectual, vorbesc în critica socială a 
lui Eminescu. „Reacţionarismul“, caşi „naționalismul“ lui Emines- 
cu, la aceste interese se reduc ! Căutind principiut criticii lui, des- 
brăcind această critică de frazeologia filozofii de stat germană. 
ajungem la concluzia, că Eminescu a făcul procesul nouâi or- 
anizaţii politico-sociale, in numele intereselor acelor clase, deşi. 
ja o privire superlicială, s'ar părea că Eminescu este un juni- 

jmist, care duce la extrem critica junimistă, In realitate junimiştii 
jau criticat o organizare politică şi critica lor a avut ca principiu, 
ca punct de plecare, interesele bocrimii amenințate, în vii- 
tor, de cătră liberalism, pe cind critica lui Eminescu, pe lingă 
ritica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere reacţionar 
și intr'aceasta el e junimist), a fost mai cu samă critica unei 
rganizări sociale, din punct de vedere al intereselor claselor de 
sa al claselor vechi, „pozitive“, cum le zice Eminescu (şi aici 
Du é junimist), 

Vom dovedi aceste lucruri. 

In privința problemelor sociale, Eminescu a trecut, cași in pri- 
vința limbii și a literaturii, prin mai multe faze, şi anume prin trei, 

Deosebirea intre aceste faze, mai ales intre întâia şi a doua, 
nu slă atita tn ceea ce spune nou în faza a doua, cit în ceeace 
nu mai spune in această fază. 

In faza întâia, deși, —fenomenalist, — concepe societatea ca un 


i 


EVOLUŢIA SPIRITULUI CRITIC aot 


organism" )—concepţie pe care, în alară de socialiști, nau avuto 
decit reacționarii, căci liberalii au fost raționaliști, — deşi se declară 
pentru domnia absolută 2), —totuși, politiceşte, nu este partizan al 
conservatorilor romini, declarind că ambele partide sint egal de 
rele $) și spunind că „hurmhezia* se dă cind cu Albii, cind cu 
Roşii $}. Mai mult, în această fază, care fine până la intrarea 
lui în Junimea, el are afirmaţii care, cași cea de mai sus rela- 
tivă la partide, nu se poate imagina că le-ar fi făcut în faza a 
doua şi mai des In faza a treia. intrun rind laudă pe Dimitrie 
Brătianu *), pe care mai tirziu il va ocări cu cruzime ; altă dată 
declară că in Rusia s'ar face calăul tiranilor *), aiurea prevede 
cu bucurie că republica franceză (subliniez ambele cuvinte !) va 
bate pe Nemţi după pace 7), altă dată explică starea anormală a 
Austriei prin rămășițele trecutului 5), etc. Intr'un loc apostroiează 
clasele de sus că au făcut „din o parte din oraș tirana celorlalte 
cinci părți“ ca să aibă „alegători pe sprinceană* 9). (Mai tirziu 
va fi pentru menţinerea celor 4 colegii). lar in privința influenţei 
străine, în general, declară că educaţia străină e rea, căci „impli- 
că spirit străin“, cultura străină insă nu 1). 

Această primă fază se caracterizează, deci, prin poziţia 
independentă a lui Eminescu față cu partidele politice, pe care 
le acuză la un loc, precum şi prin oarecare juevenilitate, dacă 
se poate spune astfel, a sentimentelor, prin oarecare „idea- 
lism“ şi concesii făcute „revoluționarismului“. Dacă la aces- 
tea adăogăm şi atitudinea lui Eminescu tot din această fază, faţă 
cu d. Maiorescu, despre care am vorbit mai sus, atunci ni se 
va lămuri și mai bine fizionomia morală a lui Eminescu dintre 
1870—1874. Ma 

In faza a doua, care incepe cu stabilirea lui Eminescu la 
lași şi Intrarea sa în Junimea și care se caracterizează mai ales 
prin ideile cuprinse in conferența sa, din 1876, despre „Influența 
Austriacă“, Eminescu nu mai face nici o concesie „revoluţiona-: 
rismului*. El desvoltă acuma pe larg teoria domnii absolute, 
singura formā bună de guvernâmint 1). Acuma el nu mai are o 
poziție independentă faţă cu cele două partide, se ridică cu pu- 
tere impotriva „lranțuziţilor* (liberalilor) 1%) şi începe, deja, să lacă, 
incidental, teoria păturii grecești suprapuse lin Muntenia (liberalii), 


1) Ms, (S. P, ṣi D. p. 1). 

2) Ms. (8. P. gi L p. 40. 

3) Ms. de prio 1870 (5, P. şi Lo p- 25). 

$) Ms. de prin 1870 (S. P. şi L p. 399). 

5) Romanul, 1871. (S. P. gi D. p. £20). 

ü) Ms de prin 1870, (5 P. şi L, p. 35) 

D Pan aasa, Dei lo, (8. P. i L p.37). 

a, Posta, 1870, Ă p. 

9) Ms. de prin 1870 (S, P, qi L. p. du). 

ti erio a aigal iA weee AL 81—88, 98—100, 102) 
C d. 1. 1576, (S. P. şi L.p 301) ete. ii 

12) C. d. L 1870. (5, P. gi L. p. 223). 


262 VIAŢA ROMINEASCA 
cat fa Eee E, 1 LD? Sade E ete se E 


rasă străină 1), de „baltă“ 2), rasă căreia se datoresc toate relele 
ţării, distrugerea în vreme de 50 de ani a claselor pozitive 2) 

Faza a treia se caracterizează prin inregimentarea sa În 
partidul conservator, in care devine un militant, și prin faimoasa 
teorie a păturilor suprapuse. Caracteristic acestei faze e și faptul 
că Eminescu, fiind acum „gazetar“, nu mai poate vorbi ca până 
acuma, cu toată sinceritatea convingerii sale, ci caută să facă 
compromisuri de conștiință : 

Am văzut că în faza a doua, inainte de a intra în redacţia 
ziarului „Timpul“, Eminescu a fost dușman al constituționalis- 
mului și partizan al domniei absolute. Cind vine la „Timpul“, 
ne-am aştepta să combată constituționalismul, acea formă nouă 
de organizare politico-socială introdusă din străinătate, fără ca 
ţara să aibă nevoe de ea, acea formă care, după Eminescu, nu 
e bună nici pentru popoarele apusene, căci, cum zice el de a- 
titea ori (uitind însă pe Anglia şi făcind anacronisme), tăria ţări- 
lor apusene se daroreşte absolutismului (....din veacurile trecute 11), 
Dar nu! Eminescu, acuma, nu mai e impotriva constituţionalis- 
mului, sau, vom vedea, nu mai e consecvent impotriva constitu- 
ţionalismului. 

Deşi, întrun loc, zice că ar trebui să ne „intoarcem parțial 
la trecute 4): deşi așteptarea ca formele nouă să dea un rezultat 
bun o compară cu aşteptarea ca în citeva ceasuri să avem o 
grădină bătrină din nişte copăcei rasădiți fără rădăcină *) ; deși 
formulează undeva lozinca, ce ar trebui să urmăm, în cuvintele : 
„Forme vechi, dar spirit pururea nou“ $}; deşi declară că acei 
care au introdus formele nouă sint străinii din Muntenia *); —totuşi 
nu numai că, diurea, declară că reintoarcerea la trecut e imposi- 
bilă şi utopică ^), dar face toate slorțările ca să dovedească cum 
că constituționalismul n'a fost introdus de liberali, ci de boeri, 
la 1859, şi de conservatori la 1866), că reformele dela Unire 
încoace (adică reformele cele „rele“... complectarea formelor noud) 
au fost făcute de conservatori '*), insfirșit aşa cum face, ṣi azi, 
orice gazetar de partid, silit să dovedească că partidul sân a fä- 
cut totul !,... 

Dar atunci pentruce teribila luptă a lui Eminescu împotriva 
„Roşilor“, dacă formele nouă nu ai sint rele ca la 1876, ca.. 
in unele articole chiar din Timpul (in care Eminescu iși desco- 
pere fondul)? Eminescu, fireşte, găseşte argumentul: Lupta con- 


= 
p 
P 


1. 1874, (5. P. g Lp: (27). 

Conr, Lit. 1874, (S. P. şi „Le p. 297). 

Infl. austr. (S. P. şi L. p. 93). 

de articole Pale lui M. Eminescu, p. 5. 
etc. p. 20. 


S2ILLs 


-— 
socor 
=> r- 


EVOLUŢIA SPIRITULUI CRITIC 23 


servatorilor, —şi deci a sa,—impotriva „Roșilor* e de dragul... 
constituționalismului și al formelor nouă! Eminescu se simte che- 
mat ca, impreună cu partidul său, să conserve intactă constitu- 
ţia ') (cum se repetă banala istorie!) şi să dea un fond forme- 
lor nouă îi. 

lată-i dar, în „Timpul“, departe de reintoarcerea totală la 
trecut din „Influența Austriacă“, departe chiar de acea reintoar- 
cere „parţială“ la trecut dintr'un articol de pe la inceputul acti- 
vității sale de ziarist la „Timpul*. departe de necesitatea „for- 
elor vechi“ din alt articol din „Timpul“ etc. 

Aceste contradicții se explică, de sigur, prin necesităţile de 
oportunitate ale partidului pe care-l servea Eminescu. In reali- 
tate marele nostru poet a fost, întotdeauna, impotriva formelor nouă. 
şi dacă la „Timpul“, (unde dealtmintrelea nu s'a putut opri să 
nu arunce uneori lulzere impotriva acelor forme), le-a admis și 
le-a apărat, aceasta a făcut-o din motive de tactică ale partidu- 
lui pe care-l reprezenta... 

Fără a mai insista asupra altor contradicții, vom releva 
incă numai una. Eminescu, care in faza a doua acuză mișcarea 
dela 184%, acuma, pentru a combate pretenţia „Roşilor* că ei au 
făcut totul in această țară, citează, între semnele de vigoare şi 
manifestările de independență naţională, anterioare Roșilor, şi 
această mişcare dela 18481 7). 

Un alt caracter, decit contradicția, al activităţii lui Emine- 
scu in faza a treia, este pasiunea şi nedreptatea de care dă do- 
vadă în scrierile sale. El merge așa de departe pe calea aceasta, 
incit înjură pe liberali ingrozitor,... pentrucă fac spitale la ţară, 
căci... nicăeri, zice el, nu sint spitale la țară și liberalii, care au 
pornit un fel de războiu de exterminare impotriva poporului, s'au 
simțit daton,—și nici pentru aceasta măcar Eminescu nu le e 
recunoscător !—să facă şi ambulante ! 
ae Să 


„AŞ dar politiceşte, Eminescu a fost un reacţionar cași ju- 
nimiștii. Dar in Eminescunu vorbea interesul vre-unei clase diri- 
guitoare, ci al claselor mici, al meseriașilor, al răzeşilor și al ță- 
ranilor, Din acest punct de vedere a criticat Eminescu formele 
nouă, care sint rele, pentrucă sărăcesc și distrug aceste clase, 
„Ca să pricepem și mai bine deosebirea dintre Eminescu şi 
Junimişti, să ne gindim Ja atitudinea citorva corifei junimiști. Pe 
cind Eminescu, cum vom vedea, a criticat societatea romineasca 
in numele claselor de jos, d, Maiorescu a criticat societatea romi- 
nească din punct de vedere al necorespondenţei intre fond și for- 
mă şi a luptat pentru ideea de „stat“, în numele statului, și nual 


1) Culegere ete. p. 16. 
2) Culegere ete. p. 50. 
3) Culegere ete. p. 9. 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


claselor de jos, ba dimpotrivă, a fost pentru preponderența celor 
de sus, caşi d. P. Carp care, insă, a reprezentat ideea de „stat“ 
incă şi mai mult din punct de vedere al claselor de sus, decit d. 
Maiorescu. In privinţa d-lui P. Carp, față cu Eminescu, avem de 
făcut o observaţie esenţială : Eminescu a lost cu putere un ad- 
versar al Evreilor, pe cind d. Carp le-a fost intotdeauna favora- 
bil, Acum, dacă d. P. Carp ar fi fost un reprezentant al clase- 
lor mijlocii—iînlocuite de Evrei la inceput, distruse de Evrei, cit 
mai rămăsese din ele, mai pe urmă,—ar fi putul d-sa avea ati- 
tudinea ştiută [aţă cu dinșii? Ar fi putul privi cu liniște, ca la 
un proces firesc, la inlocuirea claselor de mijloc prin acest ele- 
ment străin ? Şi, dimpotrivă, un reprezentant al claselor mijlociii 
ca Eminescu, putea el privi liniştit la acest lucru? Nu era fatal 
ca, sub o formă sau alta, să protesteze îndurerat ?—De civili- 
zalia străină s'au folosit mai Intăiu clasele de sus, boerimea, 
Din întroducerea acestei civilizații, de cătră bocrime, a urmat 
infiltrarea Evreilor (vezi mai jos explicaţia lui Eminescu insuși). 
Bocrimea a avut nevoe de aceşti străini, care so servească. Ea 
navea de ce să-i urască —Nu tot așa şi clasele inlocuite și 
distruse de acești străini. —Şi Eminescu reprezintă aceste clase: 


„Istoria celor din urmă 50 de ani, zice el, pe care mulţi o nu- 
mesc a regenerării naţionale, mai cu drept cuvint s'ar putea numi isto- 
tia nimicirii răzeşilor şi breslaşilor”, 


Si adaogă imeliaț ; 


„Nimicindu-se însă talpa țării, era neapărat ca şi stilpii să cadă. 
Au căzut şi boerii“?), 


Și Eminescu insistă pe larg asupra cauzelor ruinării clase- 
lor mijlocii, — Meseriaşii, zice Eminescu, au fost distruși din ca- 
uza răpezii modificări a vieţii, incit croitorii, de pildă, nau 
putut să urmeze această răpede schimbare, şi au fost înlocuiţi 


„1 Iafl austr. (S. P. gi D. p. 93).—Clasele mijlocii, Mind distruse, caşi 
privilegiile boeremii ṣi caşi intâşi ucen parte a boerimii care nu s'a pulut 
adapia formelor nouă cu samă buorimea moldav, seasei) au simţit in- 
totdeauna, în vencul ui XIX-lea, simpatie pentru boerimea veche, vagi à- 
«casta pentru acele clase. Este in simpatia reciprocă dintre aceste clase, 
care au coexilut în timp şi care au fost lovite de acelas duşman, un as- 
peet curios du solidaritate in lupta mp da irain. De aici simpatia repre- 
zentanților acelor clase mijlocii pentru boerimea vorbe; de airi, deci, acel 
rescțioris™m „boorese” al unor oameni eşili din păturile de jos, pe care Fam 
observat, eu altă ocazie, şi 'n literatura acestor reprezentanti ai claselor 
mijlocii. (Toate iubitele lor sint fice de bueri; Delavrancea, in Odinioaru si 
acum, suspiuă după vremea ciud căruțaşii irhian bine, edr: jeca nu eran chile 
ferate, jur în Ziua, ca pendant, suspinā după vechea hoerime, arâtindu-si 
tot dezgustul pentru bnrghezimea „parvenită”, ete. elr De aici, îinsfirşit, 
cauza socială (căci este și o altă psihiea) a aceba „190! 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 25 


de străini ; din cauza concurenții fabricatelor străine; din cauza 
desființării breslelor ; din cauza lipsei de măsuri de apărare a 
„desrobiților* ; din cauza egalităţii sociale introduse pripit In Ro- 
minia, care a dat naştere „boeririi* claselor mijlocii, cărora a 
inceput să le fie rușine de muncă şi să se arunce în luncţi- 
onarism !), De aici infiltrarea Evreilor așa de adinc în orga- 
nismul rominesc : ei au umplut golurile lăsate de Romini. For- 
mele nouă de viaţă, zice Eminescu, distrug clasa meseriașilor, ai 
cărei membri se 'ngrămădese la slujbe și: 


„prin această prămădire la porţile privilegiilor și ale slujbelor, —rămin 
goluri economice, pe care le umplu un element străin,--Evreii, Unde 
bacatul boerit şi-a închis dugheana, şi-a deschis'o Evreul, unde fiul blă- 
narului s'a făcut cinovnic, blănarul evreu şi-a deschis dugheană, unde 
ciubotarul romin s'a făcut custode al urbei,—adică paznic de noapte, — 
acolo Evreul şi-a deschis ciubotărie* *). 


In acelaș timp. sint sărăciţi şi răzăşii, prin procese ne- 
drepte 5) (dar Eminescu nu spune cine a sărăcit pe răzeși. O 
spune acuma d. Radu Rosetti...). 

lar „desfacerea parțială a latilundiilor, inmulțind numărul 
clasei feudale, „apăsarea devenind atomistică, țăranul incepe a 
sârâci şi a da innapoi* zice Eminescu €), cu drept cuvint, căci 
in vremurile vechi, în formele vechi de viaţă, înnainte de co- 
mercializarea agriculturii, innainte ca produsele agricole să ia 
caracterul de mariă, cotată la bursă,—un boer, cu cit avea mai 
multe moşii, cu atita putea să ia mai puţin dela țărani, căci 
nici nu prea avea ce face, pe atunci, cu ceea ce nu ar fi pu- 
tut consuma, 

La aceasta Eminescu mai adaogă şi aparatul formidabil al 
formelor nouă, pe care aceşti țărani, singura clasă, după Emi- 
nescu, care produce într'o ţară 5), au fost nevoiţi să-l susțină din 
munca lor f}. 

E clar, credem, ce interese, —ce dureri,—vorbesc în critica 
socială a lui Eminescu. Şi, dacă ar mai răminea vre-o indoială, 
programul său economic, expus în ultimul său articol din Cule- 
gerea din „Timpul? : 

„Tinta nosstră a fost totdeauna conservarea elementului național... 


Conservarea mai cu samd a proprietății miei În mina proprietarului fo- 
min, conservarea meseriilor în mina meseraşilor romini“ `), 


nu mai poate lăsa nici o îndoială, 


WC d. I 1877, (S. P. şi L. p. 226). 

3) Infi. austr. (5. P. şi L. p. 95 etr.) 

3) Infi. austr. (S. P. şi L. p. 97). 

4) Infi austr. (5. P. gi L. p- 97- 

b} Infi. awstr. (5, P. şi L. p. 86). 

6) Infl- austr. (5. P. ṣi L. p. t1) 

T) Culegere ete. p. 132, i 


266 VIATA ROMINEASCA 


Pentru Eminescu, cum se vede, păstrarea claselor vechi și 
păstrarea naționalităței sint două fețe ale aceleiaşi probleme. Şi 
ni se pune intrebarea: Fosta Eminescu partizan al acelor clase 
vechi, romineşti, pentrucă a lost naţionalist, ori a lost naționa- 
list, pentrucă a fost partizan al acelor clase? E greu de rås- 
puns. Un indiciu pentru ipoteza a doua ar fi faptul că Eminescu, 
in deosebire de toți ceilații „naționaliști“, — Aiecsandri de pildă, — 
nu vede in ţăran un element pitoresc şi arhaic, pe care să-l cinte 
ca pe un păstrâtor al rominismului, ne băgindu-i în samă sărăcia, 
—ci, dimpotrivă, insistă intotdeauna asupra sărăciei lui, Şi poate 
am avea dreptul să conchidem din aceasta, dar nu insistăm, 


Acum, după ce am văzut mai ales atitudinea lui Eminescu 
față cu clasele sărăcite ori distruse de formele nouă, să vedem 
atitudinea sa față cu purtătorii formelor nouă, să vedem proce- 
sul pe care il iace acestora. 

Eminescu, cum am văzut, bănueşte. tuturor oamenilor poli- 
tici în faza întâia, numai Roșilor mai pe urmă, că au copiat orbeşte 
Europa, aducind formele nouă de viaţă. Această clasă a Roşilor, 
zice Eminescu, e alcătuită din oameni fără meserie, corupți Și 
incapabili să aibă o convingere '). Această clasă este timpită și 
leneşă ?) ; ea na produs nici un scriitor) (ceea ce nu este ade- 
vărat ; şi intrucit este adevărat, lucrul se explică prin aceia că 
această clasă și-a cheltuit energia pentru transformarea ţării : Am 
văzut că C, A. Rosetti, de pildă, fägäduia mult ca poeti — Această 
clasă limpilă şi leneşă, a pus totuși mina pe stat), pe o ţară de 
oameni harnici şi inteligenţi, (cu toate că nici condițiile istorice nu 
explică acest lucru ne mai auzit. Eminescu dă dovadă, în a- 
ceasta, de o curioasă concepţie în sociologie, căci este ne mai 
auzit, ca o clasă fără nici o insuşire favorabilă in lupta pentru 
traiu, şi împobria necesităților istorice, să pună mina pe con- 
ducerea unui stat!) — Această clasă parazită trāeşte exploatinul 
munca claselor pozitive. Ea le exploatează prin lrazeologie, — 
„export de grine, import de fraze“ 2),—și prin crearea a o sume» 
dente de funcţii inutile 9). (Deşi aiurea, pentru a combate gu- 
vernul care voia să desființeze unele funcții, zice că nu sint 
mulți funcționari, ci râi?'). Aceşti Roşi exploateaza cu atita 
mai crud, cu cit au gusturi foarte multe și foarte costisitoare, 
contractate la Paris,—gusturi care se plătesc cu sărăcia şi mor- 
talitatea țărănimii.—iÎn sfirsit Eminescu prevede că, dacă domnia 


1) Culegere e, p. 52, 


2j " p: 126, 136. 
5) m p. 123 
4 . p. 6E ` 
5) . p. út, 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 267 


acestei clase mai durează, catastrofa, moartea țării, e de neinlă- 
tura! în cel mai scurt timp"), (Că intrun loc Eminescu constată 
in ultimii 50 de ani, de la introducerea formelor nouă, un pro- 
gres, „mai cu samă pe terenul politic“, datorit „contactului cu 
civilizaţia, cu ideile apusului“ 3),—aceasta este una din necon- 
secvențele lui Eminescu). 
Dar la Eminescu, cum am văzut, chestia socială se con- 
lundă, ori. mai bine, ia aspectul de chestie națională, întotdeauna. 
Clasa cea nouă dacă este rea, şi dacă a adus forme străine, 
trebue să fie și de neam străin. De aici teoria păturii grecești 
suprapuse: lar Roşii sint in Muntenia, și nu în Moldova, *) 
pentrucă în Muntenia clasa „de baltă* (adică de cimp) nu e ro- 
minească, e bulgărească şi grecească,—şi mai ales grecească *), 
Roşii şi funcționărimea sint strănepoții acelor Greci, pe care 
i-a alungat şi afurisit Mateiu-Basarab 9) (Căci pe vremea lui E- 
minescu istoria cunoştea un asemenea Mateiu-Hasarab), sint ur- 
mașii Fanarioţilor din veacul al ti-lea €), sint fiii grecilor de la 
1821 1). —Că unii dintre Roşi sau dintre funcționari or Hi fost 
Greci ori Bulgari, e sigur, deoarece oraşele noastre sint impes- 
trițate ; dar că toți, sau cel puţin marea majoritate, erau străini, 
nu e adevărat, şi o spune şi Eminescu, In „Influența Austriacă“, 
cind nu avea pasiunea xenolobiei şi cind explică functionaris- 
mul ca product al declasării vechii clase romineşti : meseriaşii *), 
—IĪn opera lui Caragiali, zugrăvirea burgheziei liberale, critica 
aceloraşi lucruri ca și în proza lui Eminescu, proporția Grecilor 
față cu autohtonii cred că e justă—şi această proporție o cu- 
noaşte oricine. De altmintrelea, în partidul celălalt, pe care îl re- 
prezintă Eminescu, erau de asemenea mulți Greci, lucru foarte 
natural, deoarece şi boerimea și orăşenii.—elementul politic al 


1) C d. L 1876, (S. P. ṣi L p 4%. 

2) Culegere ete. p. 20-21. 

3) Am văzul de atitea ori ea in Moldova, care n'a avut o clasă re- 
voluţionară, „burghezia” Biad compusa din Evrei fară drepturi, liberalismul 
CR) n'a prins ca In Muntenia. Emineseu. deci e plin de laude pentru 

oldove, si din acest punct de vedere eee ee ete. p, 46). Iar lupta Mol- 
dovei critice impotriva Munteniei novatoare Eminesen o tonsideră, con- 
form cu teorin pălurei suprapuse. ea lupta elementului autohton inpotriva 
elementului atrâin (C ee. pp. 79, 92). Eminescu, eu nmceasia ocazie, 
observă en bucurie faptul că liberalii dia Moldovu,— „fracțiunea“, —nu sint 
„Roşii” au altă origină decit „Roşii“, cu care sint în dugnânie, sint pro- 
duse ale curentului ardelean (Culegere ate. pp. 59. 74). Observaţie intere- 
santă, câci, in adevăr, curentul ardelean care ma avut în Moldova infu- 
entä asupra limbii şi a literaturii, a avut in politică, —puţină, nu e vorba, 
dar insfirșit destul de apreciabilă, ca să formeze un partid, mai bine zis 
o scoală, da doctrinari.—Pentru ce n'a izbutit în linguistieă şi literatura, 
roi ed pentru ce a izbutit mai mult în politica —nu e locul să disen- 
Am uci. 


4) Culegere ete. p. 99, 
tb P. 4T 
S B A 

b. 108 


268 VIAŢA ROMINEASCA 


celor două partide, — s'au amestecat, mai ales în veacul al XVIII-lea, 


cu elemente greceşti, 

Eminescu e așa de cu pasiune pornit impotriva formelor nouă, 
în cit, uitind că vechiul regim a lost fanariot, I! laudă 1). Lauda 
pe boerii vechi 2) (mulţi fanarioți ori fanariotizaţi tetc.), laudă pe cei 
ce ajungeau în rindul boerilor,— „prin muncă“ !—(mulţi fanarioți ori 
fanariotizaţi) laudă pe subprelerţii 3) vechi 4) (mulți fanarioți ori 
fanariotizaţi, etc ), laudă legiuirile vechi. ca Pravila împărătească *). 
(importație străină, tradusă din greceşte). — EI urăște atit de mult 
liberalismul, în cit acuză pe boerii Golești că sau amestecat 
cu „Roșii $) (Dar Russo, Ghica, Alecsandri, etc. ?) 

Ura sa impotriva liberalismului, pe care el îl traduce prin 
„fanariotism*, e aşa de mare, încit Eminescu.—deși antisemit, — 
preferă pe Evrei Grecilor, cu alte cuvinte preferă pe Evrei libe- 
ralilor! Evreii, zice el, sint de zece ori mai oneşti, mai morali, 
mai umani decit Roşii 7), urmaşii Grecilor dela 1821! 5), 


. 


4 Aşa dar, rezumind, Eminescu, critic al curentelor linguistice, li- 
terare şi politico-sociale, a fost un reprezentant al claselor vechi, dis- 
truse de formele străine, apusene, introduse în veacul al XIX-lea. 
Cum acele clase au coexistat In timp cu boerimea, Eminescu are 
simpatie şi pentru această clasă veche.—Din cauza urei sale Im- 
potriva formelor străine, el urăște nu numai pe acei care au in- 
trodus acele forme, ci şi clasa care sa născut de pe urma aces- 
tor forme nouă,—şi, pentru a Infera mai puternic pe acei care 
au Introdus formele nouă, precum şi pe acei care au fost creați 
de ele, Eminescu îi declară, și pe ei, de străini. De aici xeno- 
fobia lui Eminescu, mai puternică împotriva celorlalți străini, 
care ne-au dat și adus formele nouă, decit impotriva Evreilor, 
care s'au infiltrat graţie acelor forme nouă. —Să observăm, Mirea- 
căt, că la noi mai toate clasele sint, mai mult ori mai puţin. an» 


4. Culegere ete. p. 121. 
t4 


- p- 112. 
3 © p. 117 
E) Pa . 225, 
3) -= pP 2. 
8) è p. 107. 
7) Culegere, ele. a 107. tt 
8) Fiindcă a venit vorba de aolisemitismul lui Eminescu, trebue să 


spnnem câ acest anlisemitism e si civilizat şi e şi lipsit de eseluzivism. 
orbind de o reprezentație a unei irupe evreeşti, el o laudă, (S. P. şi L- 
p. 363), vorbind, ca revizor şcolar, deo şcoală evreiască, el o laudă (S. P. 
ea p- 255). E impotriva violențelor faţa cn Evreii, (S. P. si L, p. 199). 
plece 9%), în Amerien, cu restul ne-am impăca uşor: Unli Evrei me- 
rita drepturi (S. P. şi L. pp. 100-—107, 109), Evreii sar putea asimila prin 
incrucişare. Ii pare ráu da cei spantoli, care-s buni, ef trebue să fie puși la 
olultă ca moasa S, P, şi I p 115), Intrun loc vorbeşte de ba = I- 
talieni de confesie „israelită”, carea sint cu totul alaceva decit „Itzig“. 
„Șloim*, ete. (S. P. şi L. p. 121). 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 26) 


tisemite ; dar impotriva altor străini, nu se ridică decil reprezen 
tanţii claselor de jos, distruse de formele nouă, venite din străi 
nătate, Xenofobia lui Eminescu este Incă o însușire care-l deo- 
sebește de junimişti, care au fost, uneori, învinuiți chiar de cos- 
mopolitism, pe nedrept bine-inţeles... 

Idealul (şi uneori şi programul) politico-social al lu Emi- 
nescu este reintoarcerea la trecut, El nu poale concepe o altă 
stare decit cea trecută, in care categoriile sociale, în numele cărora 
vorbeşte, să fie mai fericite, ori măcar să nu fie distruse. Eminescu, 
spirit simplist în chestiile sociale, se opreşte mai degrabă asu- 
pra unei forme, reală odată, deci concretă, decit să conceapă 
nişte forme viitoare, alcătuite din dezvoltarea elementelor pré- 
zente, La acest simplism a contribuit, desigur, şi firea sa particu- 
lară, acea poetizare a trecutului, acea tendință de a face abstrac- 
ţie de părțile rele și urite ale trecutului și de a exagera pe cele 
bune și frumoase. La aceste două cauze ale reacționarismului 
său, a mai contribuit, intārindu-le, o a treia, indeletnicirea sa 
continuă cu istoria trecutului, Studiul istoriei e nu numai fo- 
lositar, dar și indispensabil, nu numai pentru orice om de cultură, 
dar mai ales pentru un om care se ocupă cu probleme politico- 
sociale... Dar el poate să aducă şi mari primejdii. Numai acela 
care pricepe viața prezentă, numai acela care are destulă vigoare 
de a trăi viața prezentă, numai acela care are destula ener- 
gie vitală de a voi desfășurarea vie a vieţii—.care este un 
act de creațiune constantă, mişcare. dislocare şi improviza- 
ție de fiecare clipă“, — numai acela care are destulă putere 
de inițiativă întrinsul ca să nu se mulțumească a fi un simplu 
urmaş, ci și un creator, numai acela care imitează pe strā- 
moși creind mai departe, cum au făcut și ci, în loc de ai 
copia —numai acela se poate folosi cu adevărat de istorie, trans- 
formind'o în substanță vie, în factor de progres, căci „trecutul nu 
poate fi interpretat decit prin cea mai mare putere a prezentului“. ') 
Observ, în treacăt, că la noi, unde studiile istorice sint singurele, 
poate, studii serioase, reacționarismul păturii culte se explică, în 
parte, și prin preocuparea cu aceste studii, mecontrabalansate prin 
studii de altă nalură, ca sociologia, economia politică, biologia. 
filozofia biologică, etc. 

Si Eminescu, din toate aceste cauze, a fost unul dintre 
aceia care se mulțumesc a fi urmași. În „Sărmanul Dionis", 
cea mai caracteristică bucată pentru psicologia lui Eminescu, 
e] se complace în visul că trăeşte pe vremea lui Alecsan- 
dru cel Bun. El nu poate concepe viața decit ca o copie a 
trecutului. . La această stare sulictească a mai contribuit 


1) A se vedea, in privinta acestei ehestii, studiul lui Nietzsche asupra 
„Folosului și neajunsurilor studiilor istorice”, tratate din punct de vedere 
al flozoliei sale energetice ; şi analizele lui Jules de Gaull,or asupra acestui 
studiu, făcute din punct de vedere ul „bovarismului” său, pn La Revne des 
Idses No. 52 şi Mercure de France, vol. LXXII, No, 20. 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


si un alt fapt: firea sa, Innăscută ori cișugată mai tirziu, 
lipsa sa de voință, neputința sa de a reacționa, —catehisată în 
Glossa,—care este şi cauza psihică a pesimismului său, cum am 
arătat aiurea 1) 

După Eminescu, vor veni alți representanfi ai aceloraşi 
dureri, — care vor face societății rominești același proces, 
dar care vor căuta soluții în altă parte, decit in trecut, 
in combinarea a înseși elementelor prezente. Aceştia vor fi 
socialistii de altă dată, care reprezintă a patra lază a criticii, 
şi care sint o apariţie tot moldovenească. Dar vom vedea că şi 
aceştia, fiind nedrepți in multe puncte ale criticii lor, adică ne 
pricepind nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții ulopice, — 
utopia revoluţionară, în loc de utopia reacționară a lui Eminescu, — 
şi ambele aceste faze critice se vor pierde în zădar, durerile ce- 
lor mici așteptind, mai departe, pe aceia care, pricepind şi ne- 
voia criticii, dar și nevoia construcţiei pe baza formelor nouă și 
in marginile lor, —vor fi în stare să facă sinteza criticismului şi a 
patruzecioptismului, cum a făcuto altădată Russo ori Kogălni- 
ceanu, 


N 


După cum la o privire superficială s'ar pârea că Eminescu 
a fost un ultra-junimist, —şi am văzut că în realitate n'a lost aşa— 
deasemenea, la o privire superficială, unora li sar părea că so- 
cialiştii ar [i fost reprezentanțiii proletarilor, iar altora că ei ar fi 
plecat dela niște feorii cetite în cârți şi ar fi incercat să facă 
aici un partid, care să nu corespundă nici unui interes adevăral. 
In realitate, ei au plecat dela dureri şi interese adevărate, dela 
aceleaşi dureri şi interese, dela care a plecat și Eminescu, 

In critica socialiștilor de altădată vorbesc interesele țărănimii, 
ale răzeşilor şi ale meseriașilor, şi aproape deloc ale născindului 
proletariat. — „Proletarianismul“ și „internaţionalismul“ socialiștilor 
de altă dată, caşi „reacționarismul“ şi „anti-străinismul” lui Emi- 
nescu, —la aceste interese se reduc! Căutind principiul criticii 
socialiste, dezbrăcind această critică de Frazeologia socialismului 
german,—după cum la Eminescu am dezbracate de acea a fi- 
lozofiei de stat germane,—ajungem la concluzia că socialiștii, pe 
cài deosebite de ale lui Eminescu,--dar care de cele mai multe 
ori se'ntilnesc,—au făcut acelaş: proces al aceleiaşi organizări $0- 
ciale, in numele aceloraşi interese ale aceloraşi clase, caşi Emi- 
nescu. lar leacurile propuse, deşi exprimate in frazeologia altor 
programe, au fost, în mare parte, inspirăte de situaţia reală, fācin- 
du-se numai foarte puţine concesii, cum vom vedea, programe- 
lar „proletariatului“... 


1) Caorenbul eminescian, Noua Ievista Homiuă. vol. 3 No. 35, Voin 
arâta altădată cum cauzele sociale, studiate în acest articol, sau grefat pe 


: 


această cauză psihică, pentru a da nastere pesimismului lui Eminesru, 


i 


EVOLUTIA SPIRITULUI CRITIC i 


Evanghelia vechiului socialism a lost „Ce vor socialiștii 
Romini“'}. In acest studiu-program, se analizează clasele sociale 
din Rominia, relele societății —şi se propun şi soluții. 

E foarte curios că în acest studiu se analizează toate clasele 
sociale pe larg.—alară de... proletariat?! Şi proletariatul nu e 
analizat, pentru un motiv foarte simplu, pentrucă nu exista ! Mai 
mult: Socialiştii dovedesc cu o serie întreagă de argumente că 
industria mare e imposibila în Rominia : 


„Deci oricum vom învirti şi suci lucrurile, este văzut că burghe- 
zimea noastră n'are cel mai mic teren pentru a întemeia o industrie 
națională, pentru organizarea producţiunii industriale“ "). 


Si, dacă nici în viilor socialiștii nu prevăd o industrie na- 
țională, e clar că ei nu pot spera, nici în viitor, în existenţa u- 
nui proletariat. 

Socialiştii de pe atunci nu doresc nici proletarizarea fä- 
rănimii : 


„Şi ce vom avea in viitor In schimb cu jertiirea producătorilor 
mici? Vom avea o aristocrație bogată în ale cărti mini va fi adunat 
pămintul țării romineşti, o aristocrație dobitoacă, crudă, timpită, ca şi 
cea din străinătate şi vom avea proletariat agricol. Frumos viitor t... 
Griui produs de proletarii agricoli va trece în străinătate, şi mal mult 
decit azi, peniru a aduce juvaere, pălării, mătăsuri, catiiele, etc. Am pu- 
tea descrie încă multe din relele... etc.“ "). 


Şi dacă nu există proletariat, dacă prevăd imposibilitatea 
proletariatului industrial și nu doresc proletariatul agricol, — atunci 
in numele căror interese se ridică socialiștii ? In numele căror 
clase fac procesul societății romineşti de pe vremea lor? 

Sncialiştii se ridică impotriva aceloraşi „Roşi“ ai lui Emi- 
nescu, cârora ci le zic „burghezi*.— $i, caşi Eminescu, ei de- 
pling mizeria țărănimii şi nimicirea meseriașilor, și în numele 
acestor clase se ridică impotriva formelor nouă: 


„Meştera noastră burghezime, pentru a zidi clădirea netemeinică 
a întocmirii burgheze capitaliste [introducerea formelor nouă de cătră 
Roşi, ar zice Eminescu] şi-a luat totodată sarcina, cu ştire ori ba, de a 
nimici, de a expropria pe proprietarii țărani, de a îngropa în zidul a- 
ceste! întocmiri pe taranul romin; întocmai după cum Meşterul Manole 
a zidit pe soția sa în zidurile mânăstirii dela Argeş“ *), 


Desvoltindu-se gusturile de bun traiu ale acestei „burghezii“, 


1) Revista socială, 1554, 
2) Fee. soc, p. $537 ete. 
3) Rev. soc, pp. +1940, 
4) Rec, soc. p. 428, 


212 VIAȚA ROMINEASCA 


importul crește, şi cu cit creşte el, cu atita crește exportul de ce- 
reale, cu alte cuvinte exportul „hranei poporului”, incit 


rpm mor de foame, în timp ce hrana lor se trimite peste nouă 
țări şi nouă mări cu drumurile de fier făcute pe seama poporului” °). 


Si zugrăvind această mizezie a țărănimii, pricinuită de for- 
mele nouă, socialiștii, caşi Eminescu, constată că sub vechii bo- 
eri, înainte de formele nouă. țăranii stăteau mai bine ?). 

Aceiaşi burghezime aduce nu numai Sărăcirea țărănimii, 
ci şi distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice färá- 
nești, caşi a meseriașilor din orașe: - 


„Cu cit creşte importul şi mai ales acea parte a importului care 
face concurență producţiilor ţării, cu atita aceste producte şi ramurile de 
industrie ce le produc pier, se sting. La fară pier industriile casnice, la 
oraşe industriile şi meseriile vechi. Despre însemnătatea ruinii producţi- 
unii orăşeneşti vom vorbi mal jos, cit despre ruinarea industriei casnice 
de pe la sate este uşor de văzut că lucru de samă nu poate fi“ *), 

„Meseriaşii noştri expropriaţi prin concurenţa unei fabrici din A- 
ustria, nu vor merge în acea fabrică să lucreze ca salariaţi, ci vor pieri 
de foame şi de alte lipse aice, în patria lor“ *). 


Dar socialiștii nu uită să suspine după nici o clasă veche 
( „reacționară“ ), 

Ei arată cum introducerea formelor nuvuă ruinează și o 
altă ocupaţie productivă, cărăuşia ; 


„Drumul de fier ia ţăranului cărăuşia din mini şi-l leagă de oraşe 
care îi sug toată vlaga ce i-a mai rămas după ce şi-a luat proprietarul 
partea. Cu drumul de fier vine o exploatare care ii dă lovitura de moarte 
şi ne unim în totul cu poetul nostru cind zice....* *}h— 


şi se citează „Doina? lui Eminescu: 
Şi cum vin cu drum da fier, lts.. 


Amintesc aci, încă odată, jalea lui Delavrancea după a- 
ceastă clasă a câruțaşilor și aversiunea lui pentru clasa nouă 
burgheză, 

Unde sint „proletarii“ în tot acest proces ce-l fac socialiștii 
de pe atunci formelor nouă? ja 

Dar poate mai interesant incă de cit această analiză ce o 


1) Rev. soc, p. 423. 
Rèv, sòc. p. 407. 
3) Kev. soc, p. 414.—Vedeţi pe socialisti! li doare inima de mese- 
riile vechi! 
+) Rev. so. p. 424. 
îi Rev. soc. p. 422, 


EVOLUTIA SPIRITULUI CRITIC 273 


fac socialiştii societăţii rominești din vremea lor, este programul 
practic, pe care-l propun. 

In acest program este numai o singură cerere pentru „lu- 
crătorii de fabrici” : 

Cu totul în dezacord cu constatarea lipsei de industrie în 
Rominia. deci cu lipsa de lucrători de fabrici. programul cere 
ajutorul statului pentru societățile de lucrători care ar voi să 
deschidă fabrici... 1). E, evident, un chip de a-şi achita conştiinţa 


brică, dacă nu crau încă fabrici ?.... 

incolo, tot programul „socialistë e un program (ărănist, 
cam utopic în idealul lui, dar foarte cuminte în cuncesiile pe 
care este dispus să le facă „a lucra individual, pe pămint im- 
pärțit, în bucâţi* 3), program care ar putea fi însușit de orice de- 
mocrat innaintat și cam utopic, fie el chiar duşman al socia- 
lismului. 

lar dacă la acestea vom adăoga munca practică, mai că 
racteristică decit programele, a vechilor socialişti, care se măr» 
gineau aproape numai la organizarea petiționării țăranilor pentru 
a li se vinde dela stat, sau cu ajutorul statului, parcele de pà- 
mint necesare pentru traiul lor,—atunci vom Ințelege și mai line 
ce dureri concrete au dat nastere socialismului de altădată, 

Socialiştii au criticat formele nouă, pentru că erau în dauna 
unor clase vechi, „reacționare“, In lupta lor practică, au luptat 
mai în special pentru una din aceste clase „reacționare“, pentru 
țărănime. 


Să vedem acuma cum critică, in special, socialiștii pe aceia 
pe care Eminescu i-a numit „Roşi“, şi pe care ei li numeau 
„burghezi“ .— Vom vedea că și aici critica socialiștilor e la fel 
cu a lui Eminescu. 

Socialiştii, dacă n'au ajuns la teoria păturii suprapuse străine 
(şi nu aveau motive să ajungă: erau .internaționaliști“ !), apoi, in 
critica „burgheziei“ (a „Roşilor“ lui Eminescu) se intilnesc per- 
fect cu dinsul. 

Caşi Eminescu,—şi caşi junimiştii, —socialiştii susțin că For- 
mele „burgheze“ au fost introduse fără ca condiţiile sociale ale 
țării să necesiteze aceasta: 


„Istoria va învinui cu drept cuvint pe tinerimea dela 1848 cum că 
a copiat fără critică instituţiile burgheze, atunci cind aceste instituţii ară- 
taseră ce frumuseți cuprind“ *). [Prin această „critică“, socialiștii înţele- 
geau alegerea acelor lucruri care ar îi fost favorabile... fărânimii, şi me- 


1) Rer. soc. pp. 445, ME. 
2) Rev, soc. p. AI, 
3) Rer. soc. p. 305. 


24 VIAŢA ROMIXEASCA 


seriaşilor, de oarece procesul pe care-l fac „burghezimii“ e, cum am 
văzut, făcut în numele acestor clase !}. 


Această clasă,—zic socialiștii, caşi Eminescu,— „burghezia“, 
venită din Paris, cu gusturile exigente şi stricate, avind nevoe 
de un mare import de lucruri scumpe pentru satisfacerea acestor 
gusturi, —dă griul ţăranului pe mătăsurile franțuzeşti '),— şi, cu 
cit „sus cresc cererile*, cu atita „jos“, din cauza formelor nouă, 
„Se 'mpuținează producția“ *), 

Clasele de jos sint sărăcite, zic socialiștii, cași Eminescu, 
prin „un număr nespus de mare de slujbaşi“, „o droae de pre- 
fecti, subprefecţi, comisari, şpioni polițieneşti, controlori, contro- 
lori de controlori, copişti... magistrați, portărei, avocaţi etc, etc., 
creaţi de formele nouă, „care iau mare parte din producțiune, con- 
sumind'o lără nici un lolos*,—prin slujbaşii care se recrutează 
din vechile clase pozitive, „Indepărtindu-se dela producțiune tot 
măi multe braţe* 3). Această stare socială e, apoi. caracterizată, 
cum constată şi Eminescu, „prin desvălirea corupţiei, lipsei de 
ruşine, de convingeri, de conştiinţă la partidele noastre politice“ 4), 
ŞI, tot caşi Eminescu iarăși, socialiștii văd catastrofa, „moartea 
chiar a existenţei noastre naționale“, dacă programul lor nu se 
aplică imediat £). 


Aşa dar, socialiaştii, deşi prolesau socialdemocratismul, in 
realitale vorbeau în numele și în favoarea claselor apăsate, „re- 
acţionare“, şi cele mai rominești.—Ei profesau, ca social-demo- 
craţi, „internaționalismul*... Vom vedea că, în fond, ci n'au fost 
internaționalişti. 

Pentru aceasta, să vedem atitudinea lor față cu alte pro- 
bleme,—acolo unde, nefiind vorba de politică. unde programul 
ne impunindu-le nimic, putea să apară fondul lor adevărat, 

Acești reprezentanți ai claselor vechi şi mai cu samă ai 
țărânimii,— n privința limbii și a literaturii, au fost şi în teoric, 
dar mai cu samă în practică, adevăraţi „tărăniști”, ba chiar „mol- 
dovenişti*, ducind principiile şi procedeele şcoalei critice moldo- 
venești până la extrem. Socialiştii de pe atunci îşi lac un merit 
de a scrie cit mai aproape de limba poporului şi întrebuințează 
cit pot expresiile moldovenești, considerind oarecum expresiile 
muntenești ca deja mai „străine“, Un alt izvor din care ei scot 
cuvinte şi forme ale cuvintelor, e literatura bisericească veche, 
(Ei scriu, de pildă, beserecă, ete.). Ei işi fac un punct de onoare 
de a Intrebuința cit mai puţine neologisme, este o emulaţie intre 


1) Rev- soc. p 414. 
3) ” p EH. 
3) Ker. ace. jn MM, 420, 
4) Rec. me. p. 425. 
5) Rev. soc. p. 43h, 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC v5 


dinșii ca să găsească echivalentele romineşti ale neologismelor, 
şi dorința lor supremă este a scrie o bucală întreagă fără nici 
un neologism... Acești reprezentanţi ai... „proletarilor*, au fost 
cei mai „ţărănişti“ și mai „moldovenişti* oameni, Stilul lor mi- 
șună de „hâul“, de „jariştea“, de „pojarul*, ete... Inchipuiţi-vă 
In Apus pe socialişti (reprezentanţi ai proletarilor) îăcind şcoli 
lingvistice şi literare (ărâniste, fäcind din ţărânism un articol din 
cele două-trei ale crezului lor! Si culegind expresii şi forme 
din textele vechi religioase ! Din acest punct de vedere, socialiștii 
sint adevărații urmași ai lui Alecu Russo care,—mai mult decit ori- 
care alt critic, decit chiar Kogălniceanu căruia Russo îi bănueşte că 
intrebuințează prea multe neologisme în Steaua Dunării, —a lost 
impotriva oricării schimbări și înnoiri în limbă, rugindu-se de 
novatori să lase Rominilor „limba asta așa grecită, turcită“, cum 
s'a format în cursul vremii !). 

Acest arhi-naţionalism linguistic şi literar al reprezentaților... 
„proletariatului“ „internaţional“, ne dă dreptul să spunem că, dacă 
doctrina nu ar fi impus acestor oameni internaţionalismul, ei ar 
îi lost printre cei mai încârnați naționaliști 2), 


t) Nu vom vorbi mai pe larg, aici, de rolul „Contumporanului” in 

privința preblemelor Hognistiee si literare.—la acrasta, să se adaoge și 
activitatea lui științillcă, introducerea teoriilor ştiinţii moderne, precum şi 
lupta lul împotriva plagiatorilar, udica pentru asimilarea științii străine, 
—activitate despre rare am vorbit niurea („V. R.“, I, 2, p. 258—259, nota), 
Transeriu ari o parte din programul „Contemporannlui*, publicat in No. 
1, anul | (1853} al seestei reviste, pe care îl lauda, fireşte, Convorbirile li- 
teroare şi pe care „Contemporanul” l'a zeu rat cu sfințenie: 

„Seopul nostru e a faco cunesut publicului romin cum priveşte sti- 
înta contemporană lumes. Vroim să aducem in arn noastră discuțianea 
asupra marilor teorii stiintifice la ordinea zilei la popoarele civilizate 
din Apis. 

„Scopul nostru mai e de a parta o luptă Inavsersunată in contra i mă 
docțiunilor ştiinţifice greşite şi mai ales contra cărților de scoală, căci dacă 
acestea vor Ñ rele. atunei nu putem astepte nemică, nici de la genernaţiu- 
nea DOn.. Cursurile profesorilor din touta țara încă vor f criticate în ree 
vista noastră... 

„Pentru a mintai cultura noastră științifică de n decâdere mai mare 
decit cea de acum, Irebuo să luptăm fara milă ta contra ignoranței şi sar- 
latunismului și să rupem mastelu.. 

„Cauzele acestei stări ticâloase în care ne aflăm, cauza, că avem 
forme fără fond [acest strigăt 1] eosese demult d, Maiorescu), trebue cân- 
tate în pesorolinta eu care s'au împlat locurile de profesori cu tot felul de 
eee S'an fundat seoli peste școli și profesorii au lreboit sa tie im- 
proviza 

„În privința Hierară vom eritiea producțiunile... Vom fi foarte aspri 
in critica noastră, dar speram că şi altii ne vor critica pe noi, Ar f un 
bine ntealealabil, cind ar şti oricina, că rueu ce s'ar serie şi publica nu 
vu trece neobservat și că cega ce va fi bun se va deosebi şi lauda”, 

2) In 1559, un socialist trecind în partidul radieul, tsi justifica trece- 
tea sa prin nceen că partidul radical are acelas program engi socialiștii 
minus nnmele (.socialist”) care sparie lumea si irmpiedecă răspindirea pro- 
gramnlui.— (Cineva, probabil tot autorul broşuri „Ce vor socialiștii romini“, 
reeunoscind că d. Punn are acelaş program casi socialiștii, insistă Inra 
asupra foloaselar etichetei de „sovialiste, urătind „însemnătatea psirolo- 
gică a firmei, influenia ei asupra spiritului”, Autorul serie: „Sa zice „nos 


"275 VIAȚAZROMINE ASCA 


In arhi-naționalismul lor linguistic şi literar, care mergea alã- 
turea de doctrinile lor imprumutate şi care, In orice caz, nu izvorau 
din acele doctrine, —in acest arhi-naţionalism, in care socialiștii își 
exprimau adevărata lor „fire“, vedem noi că fondul lor prim a fost 
naţionalist. Poate că dacă ar fi simțit că „eticheta“ îi „ablimă” sa 
nu fie naționaliști nici în limbă şi literatură, ei ar fi fost şi aci 
impotriva „firii* lor, ar fi fost franțuziți, neologişti, etc. 

Democrat, aristocrat, naţionalist, internaționalist, etc.,—omul 
se naşte așa, Aceste lucruri sint organice. Şi naționalismul so- 
cialiştilor, manifestat, în vremea cind erau robi ai formulelor, 
numai In limbă și literatură. — naționalism de care acei socialiști 
dau dovadă acuma, cind au scăpat de jugul formulei, şi pe care 
unii îl duc pănă la șovinism și xenolobism.—ne face să credem, 
incă odată, că fondul prim al socialiștilor, reprezentanți şi ci ai 
claselor mijlocii și ai celei (ărăneşti, şi protivnici ai acordării 
de drepturi la Evrei, a lost un fond naţionalist. Vechii socialişti, 
care au fost nişte internaționalişti de formulă, In fond au fost 
nişte naționaliști, dar cărora le-ar fi fost ruşine să se declare na- 
ționalişti, 


Acum. cind am văzut câ critica socialiștilor se asamână cu 
acea a lui Eminescu —că şi ei şi e] se ridică Impotriva formei 
sociale din vremea lor, în numele intereselor claselor de jos, orop- 
site şi sărace, că se ridică nu numai impotriva aspectului politic 
al formelor nouă, ca junimiștii, ci impotriva felului de Impărțire 
a bogăției naţionale, revendicind o mai mare parte pentru categoriile 
sociale obijduite,—acuma pricepem mai bine, ceeace am mai relevat 
altădată '). că sufletul reacfionarului Eminescu ma fost aşa de 
străin pentru socialişti, că, cu toată deosebirea de soluții, socia- 
liștii au simţit în Eminescu un suflet tovarăș, de unde a urmat 
că mai toţi socialiștii, dacă nu toţi, au fost eminesciani, găsinrl 
in poezia maestrului răsunetul propriilor lor dureri, Desigur că 
poezia lui Eminescu e condiționată şi de alţi factori); dar fac- 
torul social e, fără indoiala, tristeța produsă de ruina claselor 
„pozitive*,—şi această tristeță, care n'a găsit răsunet în patruzeci- 
optişti, a găsit răsunet în tinerimea indurerată de mizeriile cla- 
selor vechi, care a îmbrățișat „socialismul“ + 

Din acestea se va Intelege, apoi, ṣi alt fapt: acela că Emi- 
nescu a fost considerat, acum vre-o 20 de ani, de câlră speța 
lui Cuconu Leonida şi Titireă Inimă rea, ca un socialist. — Chiar 
pentru actia care nu cunoşteau proza sa —nemulțumirea. revolta, 
atacul la formele sociale ce respiră poezia sa, erau deajuns pen- 


blesse oblige”, adică faplul că ai un titlu de nobil te face så faci uneori 
lucruri peste firea ta, ori să te opresti de la fapta lu care natura te-ar 
împinge cu tărie. Aga putem zice ṣi „Soeinlisme oblige“,..* (Drepturile 
anului, 16—19 Februnrie, 1899, reprodus și in Contemporanul, Anul VI, No. 13), 
îi Noua Roristă romină, vol, 3. No. 38. 
2) Am vorbit mai sus, in treacal, de factorul pur psihie. 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 27 


tru ca Eminescu să fie calificat, de câtră vulgarul care știa ceva 
despre dinsul, ca socialist?!) 


Așa dar, In critica societăţii, Eminescu și socialiștii samână 
perfect. Şi, dacă tinerimea a lost atrasă de aceşti oameni, aceasta 
se datorește criticii, și nici de cum soluţiilor propuse. (Şi tot cri- 
tica, jar nu soluţiile junimiștilor, au atras mulţi tineri de valoare 
in partidul junimist). 

Acele soluții, la ideal, crau: pentru Eminescu, reintoarcerea 
la trecut (la care trecut 7); pentru socialişti ; societatea socialistă 
sau, mai bine zis, „viitoare“... 

Dar nici Eminescu nu crede (in majoritatea afirmațiilor sa- 
le) realizabil idealul lui,—şi nici socialiștii, 

__ Şi Eminescu şi socialiștii se mărginesc la un program,— 
mai vag al lui Eminescu, mai precis al socialiştilor,— program 
favorabil claselor mijlocii şi țărănimii. 

Deosebirea dintre dinşii este numai politică. Eminescu este 
un conservator. Lui nu-i place liberalismul politic, dar se resem- 
nează. Se resemnează însă cu greu, şi ca să dăm un exemplu 
care ilustrează totul, el e impotriva reducerii celor patru colegii 
la trei, Democratismul, pentru Eminescu e sinonim cu demago- 
gismul. Cind inşiră formele posibile de guvernămint, el scrie: 
despotismul, oligarhia şi... demagozismul,— acolo unde altul ar 
scrie democratismul. *)—De aici ura lui cea mai mare impotriva 
celui mai innaintat democrat dintre patruzecioptiști, impotriva lui 
C. A. Rosetti. 

Socialiştii, din potrivă, voese democratizarea țării. Ei cer 
votul universal, De aceia. omul pe care-l vor stima mai mult 
«dintre patruzecioptişti va fi ©. A. Rosetti, 

„___ Cind socialiști protestează Impotriva asămănării lor cu ju- 
nimiştii, $) mau dreptate în totul, câci în critica introducerii for- 
melor nouă se asamână; dar protestul lor e în mare parte in- 
dreptății, căci socialiștii, In deosebire de junimiști, au criticat a- 
ceste forme din punctul de vedere, al claselor de jos, și apoi, ca 


1) Vezi Culegere ete, p. 127, unde spre # se apăra de socialism, for- 
țează nota reacționară.—De ultmintrelea, Eminescu se pare că u avut mo- 
mente de „socialism”, şi aceasta rezultă nu din „Impärat şi proletar”, cum 
au voit unin, căci „socialismul“ din prima pate a acestei poezii are acolo 
numai rolul de piesa de sprijin pentr parlea a dogn, caro e teoretizarea 
pesimismnului, Socinlismad lui Fmineseu, manifestut în poezii cel mult in 
piața: apare în proza sa sporadie ca, de pildă, cind, Vorbind de sufarin- 
teto Iuerntoaralor dela Regia (in „Viața“ e vorba de lurrâtourele eusuto- 
rese) serie că: „chestiunea socială, atit dé ventilata în Europa, trebue s'o 
revedem la noi în forma ei cea mai cruda“ („Dirorse“ in C. d. I. 1878, S, 
P. și In P: 230). Vedem da siei că Eminesen ar îl aliul nde să aplico so- 
cinlismul: in adevăr la proletari. Dar aceasta e absolut incidental la E- 
minescu. De socialismul său na se poate vorbi. 

2) Culegere ete. p. BI, 

II Rer. soc. p. 420, 


215 VIAŢA ROMINEASCA 


soluţie, au dat soluții economice și politice. favorabile acestor 
clase. 

Cu Eminescu, asămânarea ¢ şi mai mare, cum am văzut: 
Singura deosebire stă în soluțiile politice. 


d 


Am expus faptele. Am putea sā isprăvim şi aici.—Dar se 
impun oarecare judecăți asupra atitudinii acestor critici. 

Catastrofa, pe care au prezis'o și Eminescu şi socialiștii, — 
dispariţia färii, —nu sa intimplat. Oricit de râu ar fi în acesi 
moment, privind lucrurile în dloc,—viaţa economică, politică, 
socială, culturală, etc,—vedem, de atunci pănă azi. un progres. 

Aceasta e de ajuns ca să conchidem că acești critici n'au 
fost drepți în critica lor socială, căci nimic nu poate dovedi 
dreptatea sau nedreptatea unei critice, de cit indeplinirea ori ne- 
indeplinirea prevederilor scoase din acea critică. 

lar in atacurile pătimaşe aduse reprezentanților formelor 
nouă, ei n'au avut dreptate deplină, pentrucă nu şi-au dat samă 
de fatalitatea lucrurilor.—Ba nu! Uneori şi-au dat samă, Aşa 
Eminescu, îşi dă samă de o latură a lucrurilor, cind scrie că în 
ultimii 50 de ani, lucrindu-se pentru emanciparea națională, n'a 
fost vreme de studiat condiţiile reale ale ţării '). 

Această simplă afirmare răstoarnă toată critica lui Emi- 
nescu impotriva „Roşilor“. Căci, dacă a lost fatal să fie cum a 
fost, atunci clasa Roşilor n'a fost vinovată: relele criticate au 
fost, cum s'ar zice, datorite unui caz de „fonā majoră” 

Dar Eminescu, în focul criticii, a uitat intoțdeauna această 
considerație... 

Socialiştii. care nu şi-au dal samă de acest lucru, şi-au dal 
samă, în schimb, de un altul de care nu și-a dal samă Emine- 
scu. Ei au priceput că instituțiile nouă au fost. însele, fatale, 
căci ele au fost datorite presiunii Europei ?) 

Apoi, dacă forma politică şi socială.—cu toate relele ei 
inerente, —a fost impusă, mai este vinovată cutare sau cutare 
categorie de oameni ? 

Dar socialiștii spun că patruzecioptiștii ar fi fost datori să 
facă o selecţie, să aleagă şi să importe numai părţile bune ale 
formelor nouă din Apus %), E serios acest lucru? Și mai ales 
in gura unui socialist, a unui determinist, chiar fatalist, în po- 
litică ? Apoi dacă in Apus, într'o sociltate cultă, și unde pâtu- 
rile populare puteau opune o mai mare rezistență conștientă, 
formele nouă dăduseră atitea rele,—de unde pretenția ca ia noi 
„aceleaşi forme să dea roade mai bune de cit in Apus? 

Era fatul ca la noi formele acelea să dea roade și mai 
rele, din atitea pricini, pe care nu e locul să le Inșirâm aici, 


1) Culegere elc. p. 131, 
2) Rec. soc, p- W03. 
3) Rev, sòc, pp. 306, 432, ele. 


EVOLUȚIA SPIRITULUI CRITIC 279 


pricini care, în mare parte, rezultă din insăși acea li 

sjit . 3 u . d A i în) d P x 
diții istorice“ ṣi autohtone pentru formele nouă, p a bed prs 
care vorbesc și socialiștii şi Eminescu. 3 if 


Şi dacă se putea ca formele nouă să dea un a 
puţin mai bun,—și se putea, dacă intre purtătorii Srcmyaâva 
zentanţii acelor" forme ar fi fost mai mulţi oameni buni şi inteli- 
genţi, —atunci vinovaţii cei mari au fost aceia care au făcut 
„eminescianism* politico-social şi socialism, 

_ Ne ințelegind fatalitatea lucrurilor, ne Ințelegind că Romt- 
nia trebuia să imbrace acele forme nouă, dacă nu din alte cauze 
cel puţin din cauza presiunii europene, eminescianii şi socia- 
liştii, tn loc să ajute, prin colaborarea lor, la stoarcerea "maximu- 
lui de bine ce puteau da aceste forme, —şi-au cheltuit energia in 
ae i Seci Pra er mpna impotriva purtätorilor acestor forme 

] ; ce între ei şi să 
= adaptarea iris $ colaboreze la introducerea 

__ Dacă toți aceşti critici s'ar f alipit, de pildă, de A, Ro- 
setti, care voia ca aceste forme (fatale) pe poala cit mac 
mult claselor de jos, lucrurile ar fi mers cu totul altfel, — presu- 
punind că C. A, Rosetti ar fi avut stofa unui om de stat 

„Acești critici, făcind ca tot ce a fost mai bun în citeva ge- 
nerații să critice, in orice caz să stea deoparte, —de unde a ur- 
mat câ formele nouă au avut ca purtători tot ce a fost mai rău, 
—au făcut o operă dăunătoare pentru țară, au oprit progresul ța- 
mi, au pus, deci, piedeci la îmbunătățirea soartei acelora tocmai, 


le n € - 


G. Ibrăileanu, 


mA 


Cronica artistică 


Monumentele noastre — 


Să le zicem monumente publice sau istorice? 

Legea le numeşte întrun tel, iar Buletinul oficial 1), acum apă- 
rut, într'altul. Oricum le-am boteza însă, ele aceleaşi râmin, Adăogind 
unul sau altul din epitete, noțiunea nu se schimbă şi nici nu se clari- 
tică. Obţinem din potrivă un pleonasm, inutil ca de obiceiu. Căci un 
monument e prin firea sa chiar istoric sau, în cel mai defavorabil caz, 
public. Este istoric, lie prin virsta sa, care |! trece în domeniul trecutului, 
al istoriei; fie prin faptele însemnate, deci istorice, pe care le aminteşte 
sau la care a slujit. De cele mai multe ori asemenea monumente sint 
şi de domeniul public, cum de pildă numeroasele biserici. 

Denumirea legală de monumente publice este desigur cea mal 
puţin nimerită. Printriinsa se exclud toate monumentele cari nu întră 
în această categorie, deşi multe din ele pot avei o însemnătate necon- 
testată, 

Oricare ar fi deci epitetele, ele nu schimbă intru nimic calitatea 
ce au avut monumentele. Nouă este numai grija ce li se acordă acum. 
Această preocupare numai, şi mai ales legiferarea ei, e într'adevăr mo- 
dernă. Căci au persistat monumente din vremurile cele mai depărtate şi 
fără ca să li se fi dat o îngrijire specială, impusă prin legi şi regulamente. 

Conservarea monumentelor, aşa cum se practică acum, este o con- 
secință a deșteptării spiritului istoric a vremurilor noastre. Azi, un moô- 
nument nu mai este considerat numai după valoarea sa artistică, ca altă 
dată. Orice rămăşiţă, care face parte din avutul nostru național sau 
servă ia lămurirea trecutului nostru, —este.azi tot atit de apreciată ca ori- 
care operă de artă veche. lar acestor din urmă, în speciai,—cercăm să le 
facem posibilă o viaţă cit mai lungă. Vrem să ajungem să asigurăm şi 
operelor plastice sau arhitecturale nemurirea de care se bucură opt- 
rete literare, 


1) Biletinul comisiunii monumentelor istorice. Publicaţie trimestrială 
sub auspiciile Ministerului de Culte si instrucțiune publică si in editura 
Administruliei Casei Bisericei. 1905 anuarie-Marlie ; Bucureşti, Göbl-Rusi- 
deseu. In 4? mare: 4Spag. cu numeroase ilustrații. 


Heproduceren rapa ta 


bolnița M-rei Cozia 


tinainle de restaurare) 


Roptodere 


Palatal Brâncovenesc dela Potlogi 


réa opra F awpa 


Clopotnița şi chiliile Merei Comana 


Repr eodurersa oprită Pinja Mani ment veci, 


Biserica Monăstirei Snagov 


Hop oducerea wpr ia Viaja Homo, IV, 199% 


Asemenea sentimente şi îndatoriri sînt cu totul noi, Nici chiar re- 
voluţia franceză, dela care am moştenit atitea idei mari şi generoase, 
nu cunoştea respectul monumentelor. In timpul ei, din potrivă, s'au distrus 
cele mai multe documente artistice ale predecesorilor. Caracteristic este, 
pentru psihologia vremii, procesul verbal al Consiliului comuna! al o- 
„ raşului Strassburg din 1793, publicat în urmă. Cu o vădită mulțumire 


se Înregistrează în acel act că, în scurtul timp de trei zile numai, mu- 


| nicipalitatea, a reuşit totuşi să distrugă 235 statui dela vechiul şi splen- 
„ didul Dom al oraşului! Se mai adaogă că sfărămăturile au servit la şose- 
„ Iuirea drumurilor. 

Azi domneşte cu totul altă mentalitate. In Veneţia, de pildă, se 
reclădeşte cu mari cheltuieli şi întocmai după modul cel vechiu campa- 
nilele dela San Marc, a cărui valoare curat artistică nu motivează singură 
0 asemenea măsură. Respectul tradiţiei predomină însă azi. Din fericire 
s'au înpămintenit şi la noi asemenea sentimente. După ce pină mai de- 
unăzi am nesocotit şi dârimat fără cruțare tot ce era vechiu, azi, în fine, 
incepe reacţiunea. ŞI la noi, cași aiurea, vremurile cele mai dăunătoare 
monumentelor au fost cele mai apropriate de noi. Respectul firesc ce a- 
veau bătrinii pentru clădirile vechi reiese şi din frumoasa scrisoare a lui 
Vasile Lupu prin care opreşte pe Logofătul său Racoviţă să ia pentru o 
clădire nouă piatră dela ruinile curţii lui Ştefan Vodă din Vaslui. „Ace 
sta lucru nu să cade să facem, că nu iaste cu cinste" * scria Vodă 
Vasile Lupu, acum 273 de ani. lar noi am eternizat printr'o statue de 
bronz pe primarul Capitalei Regatului, care, sint numai 20 de ani de 
atunci, a încuviinţat dărimarea solidului și istoricului turn al Colţei ! 

Din fericire însă putem înregistra şi alte fapte imbucurătoare in 
această privinţă, In primul rind se cuvine să menționăm bine execu- 
„tatele restaurări ale celor mai de frunte biserici din țară, efectuate sub 
inalta ocrotire şi în parte chiar cu fondurile personale ale M. S. Rege- 
lui. Astfel ni s'au redat în întreaga lor splendoare de odinioară Cate- 
draia din Curtea de Argeş şi Trei Erarhi din laşi, exemplare unice în 
lumea întreagă şi cu care nu ne putem în deajuns fâli. Deasemeni s'au 
asigurat generaţiilor viitoare frumoasele biserici ale sfintului Neculae din 
laşi, a Mitropoliei din Tirgovişte şi a sfintului Dumitru din Craiova. 
Tustrele sint pedeoparte demni reprezentanţi ai năzuințelor artistice şi 
eviaviei voevozilor noştri şi totdeodată foarte interesante documente din 
punct de vedere al istoriei arhitecturii noastre. 

In acelaş timp, cite alte biserici şi monumente în genere nu san 
distrus şi se nimicesc încă pănă azi. ŞI cu toate acestea şi noi, ca toate 
popoarele civilizate, avem o „Lege pentru conservarea și restaurarea 
monumentelor publice“. Constat în treacăt numai că şi în această pri- 
vință am fost codașii Europei: Bulgarii au o lege încă din 1889; a 
noastră e din Noembrie 1892. Mai trist este insă că această lege a noas- 


—— 


1) Buletinul Com, Mon, istorice, p. 47. 
i s 


232 VIAŢA ROMINEASCA 


trä, deşi promulgată şi Intărită printrun regulament de aplicare, a 
rămas totuși o ficţiune, pe cînd la Bulgari a avut rezultate excelente, Mai 
mult încă: autorul ei însuşi, Directorul muzeului nostru de antichităţi, a 
nesocotit-o in modul cel mai ruşinos, 

Dealtfel şi legea e defectuoasă. Alcătuită în pripă după alte legi 
străine ea nu corespunde condiţiilor noastre speciale. Un prim mare de- 
fect este caracterul personal al acestei legi. Printr'insa şi mai ales prin 
„Regulamentul pentru descoperirea monumentelor şi obiectelor antice“, 
sancționat în Ianuarie 1893, Directorul Muzeului, pe atunci membru in- 
fluent în Parlament, şi-a rezervat monopolul exclusiv al antichităţilor. E- 
fectul dezastros al acestei acaparări de putere se cunoaşte : unele mo- 
numente au fost distruse cu banii statului chiar, iar alte antichităţi au 
trecut granița şi impodobesc muzeele vecinilor noştri. 

Legea nu a servit decit pentru a asigura monopolul Directorului, 
care astfel ocrotit a putut comite, fără a fi impiedicat, devastările ce cu 
toții cunoaştem. De aplicarea legii nu s'a mai ocupat nimeni. Membrii 
cei buni ai Comisiunii monumentelor fiind împiedicaţi de a lucra, s'au 
retras. Comisiunea de fapt n'a existat decit cu numele. Singurul ei semn 
de viaţă a fost „Inventarul monumentelor publice şi istorice din Rominia”. 
Deşi prin Regulamentul legii se prevedea la art. 20 că „ce! mult pândă 
la 20 Noembrie 1893, comisiunea monumentelor publice va intocmi, prin 
mijloacele ce i se vor pune la dispoziţiune de cătră Ministru, inventa- 
rul general al tutulor edificiilor şi obiectelor vechi din ţară”, totuşi acest 
inventar nu a apărut decit peste zece ani, in 1903, fără însă să fie com- 
piect chiar atunci, 

Devastarea monumentelor şi nesozotirea legii ar îi continuat de- 
sigur, dacă, din fericire, nu s'ar fi ivit o mină binecuvintată, care să dea 
o altă întorsătură acestor porniri periculoase. 

In 1902 ivindu-se o vacanţă In zisa comislune, Academia propune 
numirea d-lui I, Kalinderu. D-sa însă, după cum se constatată prin pro- 
cesul verbal al şedinţe! din 3 Mai 1902 „consimie a îi recomandat spre 
a fi numit în comisiune, cu rezerva expresă ca, dacă nu-i va îi cu pu- 
tință a da viaţa necesară lucrărilor comisiunii, d-sa se va retrage“ ). 
Precauţii necesare şi intru destul motivate, căci se cunoşteau prea bine 
reaua voinţă şi intențiunile suspecte ale chiar promotorului acestei legi. 
l-a trebuit jertfa de sine şi stăruința patriotică care caracteriză toate o- 
perele sale şi la care se adaugă, în acest caz, întinsele cunoştinți artistice, 
pentruca di. Kalinderu să reuşească să reinvieze lucrările comisiunii, 
Căci, dupăcum afirmă „raportul comisiunii““apărut în Buletin şi iscălit 
de însuşi directorul muzeului, „Legea pe temeiul căreia fusese întocmită 
(Comisiunea), prin neobservare şi neaplicare, căzuse în dezuetudine“. 

Astfel se confirmă în mod oficial observaţia ce lăceam mal sus a- 
supra defectuozităţii legii. De îndată ce a urmat să se pue de fapt in a- 


1) Analele Academiei, Tom. XXV. Partea administrativă, p. 10. 


CRONICA ARTISTICA 283 


S 


plicare, s'au dovedit lipsurile şi greşirile ei. Ar fi timp ca să se revadă 
această lege personală, acomodindu-se intereselor şi nevoilor generale. 
Să se dea cuvenita insemnatate şi acestei ramuri de activitate a Minis- 
terului Cultelor. Ar trebui ca Comisiunea Monumentelor să formeze, ca 
pretutindeni aiurea, un serviciu de sine stătător şi să nu mai fie expus 
a depinde cind de serviciul construcțiunilor, cum prevedea art. 14 al re- 
gulamentului încă în vigoare, cînd de Casa Artelor—,„de efemeră durată 
efectivă“ —cind, în fine, de Casa Bisericii, cum e in prezent Aceste 
schimbări aduc intrerupere în continuarea şi unitatea lucrărilor, Excelen- 
tele măsuri provizorii luate de dl. Kalinderu, in lipsa unui regulament 
aplicabil, ar trebui statornicite printr'o modificare a legei actuale. Cu a- 
cest deziderat se Inchele şi raportul Comisiunei către Ministrul Cultelor, 
publicat în Buletin (p. 46). El e iscălit de însuşi autorul şi raportorul 
legei actuale, care e ast-iel constrins să recunoască greşala sa. Repro- 
ducem în întreg acest pasaj, care sperăm în curind va fi realisat; „Citā 
vreme comisiunea va sta sub regimul actualei legi pentru conservarea 
şi restaurarea monumentelor istorice, nu va putea lucra, după cum do- 
reşte şi după cum cer împrejurările. Căci, prin această lege, ea nu are 
decit un rol consultativ, astfel că atunci cind nenorocul face să nu 
aibă în juru-i bărbați mai zeloşi şi mai stăruitori, care să aducă la inde- 
plinire lucrurile recomandate, hotăririle sale pot răminea —cum s'a Intim- 
plat-literă moartă in dosarul proceselor verbale. Se simte deci nevoia 
unel modilicări sau refaceri a legii, în sensul de a se da comisiunii un 
roi efectiv în iniţiarea şi conducerea lucrărilor sale, creindu-l şi un ser- 
viciu special de arhitectură, in cate să găsească loc şi să se pregătească 
cei chemaţi a supraveghea şi conduce lucrările de conservare şi restau- 
tare a monumentelor noastre istorice”. 

Avind în vedere iubirea sinceră şi grija necurmată ce domnul mi- 
nistru Sp. Haret are pentru arta şi monumentele străbunilor noştri, nä- 
dăjduim în o apropiată realizarea acestor legitime dorințe. lar d. I, Ka- 
linderu, promotorul ei, va putea număra încă una din acele fapte mari, 
pentru care pe lingă noi îi vor îi recunoscătoare generaţiile viitoare, 


+ 
. - 


Primul număr a! Buletinului cuprinde, In afară de raportui menți- 
onat, şi un studiu complect asupra monăstirei Comana. 

Partea istorică, foarte interesantă şi bine documentată, e datorită 
d-lui AJ. Lepadatu, a cărui competinţă e atit de bine stabilită, Sub in- 
grijirea d-sale de alt-fel, in calitate de secretar al comisiunei, apare întreg 
buletinul, al cărui text e scris intr'o frumoasă limbă cu tendințe archaice, 
foarte potrivite cu conţinutul. 

Di, N. Ghika-Budeşti, intrun studiu foarte substanțial, arată insem- 
nătatea architectonică a Comanel şi referă asupra lucrărilor de consolidare 
ce a executat. Vastele sale cunoştinţe asupra orhitecturei romineşti, pri- 


254 


VIAŢA ROMINEASCA 


A 


ri 
LE 


ARCH, |. BUSUIOC 


Planul bisericii Bolniţei dela M-rea Cozia 
după vechea pictură marali din interior, 


7 
| 
= 


CRONICA ARTISTICA 285 


ceperea şi ingrijirea cu care execută lucrările de consolidare sau restau- 
tare, au găsit întreaga aprobare a comisiunii, care i-a şi încredințat cele 
mai grele şi frumoase lucrări. Pe toate le-a indeplinit în condiţiile cele 
mai fericite, ailt din punct de vedere al exactităței documentare cit şi al 
cerințelor estetice. 

Nu tot atit de imbucurătoare sint rezultatele reparaţiunilor între- 
prinse direct de serviciul tehnic al Casei Bisericei, 

Astfel, pentru a preciza, voiu aduce aci exemplul Boiniţei dela 
M-rea Cozia, reparată de di. N. Mihăescu. Refacerea din nou a invâli- 
toarei nu corespunde cerințelor unor asemenea lucrări. Prin reproducerea 
celor două fotografii în Buletin, una reprezentind bisetica înainte şi alta 
după lucrările de conservare, s'a căutat să se dovedească că acoperişul 
a fost refăcut Intocmai după cum era. Şi dovada este întradevăr pe de- 
plin făcută : s'a imitat aidoma acoperişul anterior, 

Mulţumitu-s-au-printr'aceasta Insă toate cerinţele unei consolidări după 
principiile azi adoptate? Cred că nu. Căci nu e de ajuns ase copia în mod 
servil o stare de lucruri care, departe de a ne da aspectul original al clădirii, 
nu este decit o prefacere mai tirzie. Astfel e cazul nostru special. Acoperişul 
de şindrilă, pe care l'a înlocuit di. Mihăescu, nu era desigur acoperişul origi- 
nal, ci lucrarea vre-unui simplu cîrpaciu de acum 20-30 ani. A reface 
intocmai acest acoperiş, fără altă critică, nu e operă de restaurator se- 
rios. Căci înainte de a reface acoperişul ar fi trebuit să se observe că el 
acoperea o parte din tamburul turlei, şi anume partea în care se mai 
vede foarte clar o mică ferestrue închisă de o semiarcadă cu zimili de 
cărămidă, după cum se vede clar şi din fotografia alăturată. Această oc- 
nijă însă nu era desigur menită să fie ascunsă de acoperiş. În cazul de 
faţă, greşala e cu atit mai neiertată cu cit presupunerea noastră e intă- 
rită printr'un document a cărui veracitate e neindoioasă. E desenul ce! 
vechiu al Bolniţei care se află pictat pe însuşi peretele din interiorul ei. 
Se impunea dar ca reparatorul din zilele noastre să ţie samă de o aşa 
prețioasă dovadă şi cu ocazia aceasta să inloculască acoperişul cel ne- 
potrivit printr'altul conform originalului. Şi dacă s'ar ft ținut samă de 
aceasta, s'ar mai îi evitat şi alte nepotriveli. Nu s'ar mal fi ingreuiat turla 
cea sveltă şi splendidă în proporţii cu acel acoperiş comun şi nepotri- 
vit cu stilul ales al monumentului. Disarmonia e clară pentru cine com- 
pară aspectul actual al Bolniţei cu planul ei cel vechiu. Acesta e repro- 
dus aci după desenul ce încă din 1904 a binevoit a-mi face dl. Archi- 
tect I. Busuioc, în vederea unui studiu ce intreprinsesem asupra acestui 
prea frumos monument al nostru. E păcat că atunci cind se exe- 
cută lucrări chiar la opere de aşa mare insemnatate, nu se iau toate pre- 
cauțiile necesare, 

Asemenea greşeli, mici numai În aparență, mari insă in realitate, 
S'au mai repetat şi la alte clădiri, cum de pildă la M-rea Snagov, despre 
care a fost vorba aiurea. Cu atit mai imbucurătoare sint lucrările d-lui 


288 VIAȚA ROMINEASCA 
Ghika, care se distinge printr'o mare îngrijire, bazată pe un studiu pri- 
ceput şi amănunţit. 

Cele două fotografii aci alăturate, şi mal ales acea a foişorului, ne 
dau e idee de importanța M-rei Comana, acum consolidată. Pianul şi nu- 
meroase fotografii însoțesc studiul d-lui Ghika din Buletin, asupra căruia 
nu mai revin aci, 

În afară de monumentele religioase, Comisiunea'şi propune să ia 
sub a sa ocrotire şi celalalte clădiri de un interes istoric sau artistic, Ast- 
fel se anunţă în Buletin lucrări viitoare la Palatul Brincovinesc dela 
Potlogi, după care am dat aci două vederi executate mai demult *), Ar fi de 
dorit ca fără intirziere să se salveze ce mai rămine din acest palat, care 
mai păstrează urme aşa de interesante de decorație interioară a cameri- 
lor. După cum se vede din fotografia alăturată, zidurile sint imbrăcate 
cu motive ornamentale cu caracter pur oriental (persan chiar) scoase in 
relief în tencuială, La Potlogi sint încă mult mai bine conservate ca la 
palatul Cantacuzinesc dela Măgureni şi la Filipeşti. Incă o dovadă ade- 
pendenței noastre artistice de străinătate, chiar în preajma veacului al 18-lea. 

Ar fi de dorit ca toate lucrările executate de Comisiune să fie în- 
soțite de fotografii şi planuri, după modelul studiului d-lor Lepadatu şi 
Ghika asupra Comaneci. Numai astfel] se va atinge scopul urmărit de Co- 
misiune de a ni se da prin Buletin o arhivă de documente care se con- 
tribue în mod serios la deşteptarea interesului publicului pentru comoa- 
rele noastre de artă şi să serve totodată şi la uşurarea studiului încă aşa 
de incomplect al istoriei artei în România, 

Pentru aceasta ar trebui caşi execuția grafică a clişeelor să 
fie ireproşabilă, Despre asemenea amănunte însă, "mi propun să revin 
altă dată. Căci sper că apariţia regulată a Buletinului "mi va da în cu- 
rind prilej să mai reiau acest subiect, atit de interesant şi încă puțin dis- 
cutat la noi. 

Deocamdată incheind se cuvine să aducem omagiul nostru de re- 
cunoştinţa d-lui |. Kalinderu şi colaboratorilor săi efectivi, cari au isbu- 
tit să ne dea acest prim număr al Buletinului. Cu plăcere şi incredere 
așteptăm pe cele următoare. 


Al. Tzigara-Samurcaş 


PT a 


1) Toate fotucrafiile ce insnțese acest articol, deşi reprezintă aceleaşi 
monumente ra cele despre cari tratează Buletinul, nu sint luate din pu- 
blicația oficiala, 


Cronica Ştiinţifică 


Relațiunile Chimiei fiziologice cu Chimia pură şi cu Fiziologia 


Chimia fiziologică este o parte integrantă a marii ştiinţi numită 
Fiziologia generală sau, dacă vreţi mai larg, o ramură a Biologtei, in- 
țelegind sub acest nume pe toate ştiinţile ce studiază organizmele vieţu- 
ltoare. Ea se ocupă în primul loc cu cunoaşterea amănunţită a subs- 
tanțelor felurite ce alcătuesc organismul, fie el animal ori vegetal. Cu- 
noaşterea compozițiunii chimice a substanțelor ce intră în constituirea 
organismului are o importanță deosebită, fiindcă ne arată de care anume 
materiale din mediu are nevoe ființa pentru a-și construi şi întreținea te- 
suturile sale. 

Afară de asta, cunoştinţa alcătuirii chimice a unui organ me poate 
da oarecare indicaţiuni asupra modului său de functionare. 

Raporturile de natură chimică ce există între organism şi mediu 
sint de resortul chimiei fiziologice, In această ordine de idei, ea şi-a 
propus, încă dela primele sale începuturi, să cunoască sub ce formă in- 
tră în organism substanțele alimentare şi in ce stare sint ele eliminate 
dupăce şi-au îndeplinit rolul. 

Comparaţiunea ingestelor cu excretele a arătat că unele substanțe, 
zise alimentare, nu sint eliminate in aceiaş stare, ci foarte transformate. 
Din transformarea lor organismul trage beneficii. 

Multă vreme chimia fiziologică sa mulțumit, cînd era vorba să 
studieze transformările unei substanțe în organism, să conirunteze in- 
gestele cu excretele, Astăzi însă, ea se siorțează să pătrundă mai adinc 
în misterele organismului. Nu ne mal mulţumim să ştim că cutare sub- 
stanță alimentară intră sub cutare formă şi ese sub cutare alta. Vrem 
să cunoaștem toate transformările intermediare între starea inițială şi cea 
finală, Şi în aceste stări intermediare, noi vrem să ştim în ce stare a- 
junge ea la țesuturi şi ce fac cu dinsa celulele organismului. Tinta chi- 
miei fiziologice moderne este să ne arăte toate peripeţiile prin care 
trec toate substanțele alimentare, dela intrarea în intestin până la elimi- 
narea lor; să urmărească destinaţia şi rolul lor pas cu pas, pentru a ne 


288 VIATA ROMINEASCA 


putea prezenta un tablou general, un lanţ neintrerupt al tuturor trans- 
formărilor variate ce incearcă aceste substanțe. Vedeţi, dar, că chimia 
fiziologică îmbrățișează şi intreaga chestiune a schimburilor nutritive. 

Dar cu toate progresele ce a tăcut această ramură a fiziologiei ge- 
nerale, ea nu este încă în măsură să ne dea soluţiunea complectă apro- 
blemelor ce i se pun. De pildă, deseori ea nu ne răspunde, cînd o in- 
trebăm cum şi ce mijloace întrebuințează cutare celulă ca să sintetireze, 
ori chiar să descompună, cutare substanță. Sint în adevăr multe materii 
ale căror transiormări le putem urmări dela intrarea în intestin pănă la 
contactul lor cu țesuturile. Acolo însă perdem firul, In aceste cazuri 
chimia fiziologică se izbeşte de marele necunoscut numit celulă. Ce- 
lula opune o barieră rezistentă cunoştinților aprofundate ale mecanisme- 
lor sale intime. Dar această barieră nu va rezista multă vreme; avem 
chiar indicii recente că a inceput să slăbească pe unele locuri. 

Deşi departe de ținta la care priveşte, cu toate progresele lăcute 
in ultimii ani, putem însă spune—şi aceasta să n'o scăpăm din vedere— 
că chimia fiziologică, chiar dela primele sale începuturi, a adus servicii 
imense ştiinţii biologice în general. Ea ne-a dat posibilitatea să vedem, 
din ce in ce mai clar, ceiace se petrece, sau ce se poate petrece, in or- 
ganism. Ea a fost aceia care a dat cele mai mortale lovituri teoriilor 
vitaliste de tot felul, care urmăreau zugrumarea libertății de dezvoltare 
a ştiinții biologice. 

Mulţurmită metodelor sale şi rezultatelor satisfăcătoare ce ea obține, 
chimia fiziologică a început să-şi întindă sfera sa de acţiune şi în alte 
domenii, cu care se părea mai inainte că nu are nici o legătură. E vorba 
de patologie, Incursiunile chimiei fiziologice în domeniul patologiei nu 
sint decit o confirmare mai mult a adevărului spus de CI. Bernard, care 
zicea că „nu există decit o ştiinţă în medicină şi această ştiinţă este fi- 
ziologia, aplicată la starea sănătoasă şi morbidă* a organismului, In 
această privinţă ştim că sint boale de acele în care leziunile anatomice 
sau nu există, sau au o întindere surprinzător de disproporționată cu 
turburările funcţionale ale organismului întreg. Este evident că în atare 
cazuri, mai mult mersul normal al proceselor chimice din acel organism 
este deviat şi cunoaşterea exactă a acestor abateri nu poate îl dată de- 
cit de chimia fiziologică. 

Chiar patologia infecțioasă face azi recurs, pe o scară destul de 
niinsă, la chimia fiziologică și se felicită de rezultatele luminoase pe 
care le capătă, 

Afară de toate astea, chimia fiziologică e chemată să aducă lu- 
mină în unele chestiuni de ordin foarte general, care pănă acum sinte- 
nigmatice. Prea cu toţii ne îndeletnicim să studiem chimia organisme- 
lor superioare şi negiijăm destul de mult organismele inferioare. Acest 
mod de a proceda are, după cum vom vedea, avantajele sale, dar nue 
mai puţin adevărat că şi studiul chimico-fiziologic al fiinţilor interioare 


are o importanță cit se poate de însemnată. După cit ştim pănă acum, 
se pare că, la ele, fenomenele chimice nu se petrec exact în acelaş mod 
ca la cele superioare. E foarte drept că există fenomene chimice de or- 
din general ce se găsesc la toate fiinjite vieţuitoare, de pildă: oxidări, 
hidrolizări, reducţiuni, etc., dar cită varietate în mijloacele de a ajunge la 
aceste sfirşituri. Noi nu cunoaştem decit foarte puţine din aceste mij- 
loace. Avantajul ce am avea din cunoştințile întinse de chimie fizlolo- 
pică comparată ar îi că ele ne-ar putea poate servi, între altele, ca să 
înțelegem din ce cauză formele animale diferă una de alta. Pe cită 
vreme ne vom ţinea numai de studiul lor anatomic, de studii filogene- 
tice şi ontogenetice, nu vom putea înțelege mare lucru din secretul ce 
determină formele ființilor, De multe ori structura microscopică a unui 
organ dela o ființă inlerioară nu ne poate spune nimic asupra tuncţiunii 
sale; din contra determinarea proprietăților sale chimice este mai totdea- 
una decizivă. In această privință e foarte sugestiv faptul că iermenţii 
digestivi ai multor nevertebrate diferă mult, ca proprietăţi, de cei ai ver- 
tebratelor ce studiem de obiceiu în laborator. Ceia ce se petrece cu fer- 
menţii digestivi, s'ar putea petrece şi cu alte procese chimice. Chimia 
fiziologică comparată e menită ca, într'un viitor mai mult ori maì puţin 
îndepărtat, să dea altă bază studiilor morfologice. 

Din toate acestea reesă că studiile chimico-tiziologice au un rol 
din cele mai importante cu privire la toate ramurile ştiinţilor biologice. 

Dar cind e vorba să judecăm valoarea rezultatelor date de o ştiinţă 
Şi să-i putem întrevedea viitorul, este nevoe să examinăm metodele in- 
trebuinţate de dinsa, pentrucă se ştie că rezultatul prețueşte tot atit cit 
metoda ce a servit spre a-l obținea. Ei bine, cu toții ştim că metodele 
întrebuințate de chimia fiziologică sint aceleaşi ce servesc şi chimiei pure. 
Mai mult, putem afirma că mal toate descoperirile mari în chimia pură 
au avut un răsunet puternic asupra chimiei fiziologice, făcind'o să pro- 
greseze în mod simţitor. In foarte multe privinţi chimia fiziologică e 
strins legată de chimia pură. 

Insă, cu toate că aceste două şliinți întrebuinţează aceleași mc- 
tode, există între dinsele o deosebire aproape fundamentală în ceia ce 
priveşte sistemul de conducere a cercetărilor, şi iată in ce sens, 

Chimia pură este o ştiinţă exactă, care pretinde celui ce se O- 
cupă de dinsa ca să intrebuințeze totdeauna sistemul dovezilor directe, 
pentruca să poată ajunge în mod cit se poate de obiectiv la stabilirea 
rezultatelor, lse prezintă chimistului un corp necunoscut, el trebue să-i 
stabilească individualitatea. Pentru asta, el il aduce in stare cristali- 
zată, cind lucrul e posibil, îi studiază forma şi celelalte particularităţi ale 
cristalelor, apoi îi determină compoziţia chimică, greutatea moleculară, 
temperatura de topire şi alte proprietăți fizice, Il poate apoi angaja în 
combinațiune cu alte corpuri, spre a-i studia derivatele, îl poate descom- 
pune în fragmente mai mici, pe care apoi se sileşte să le recombine 


20 VIAŢA ROMINEASCA 
spre a obținea din nou substanța dela care a plecat. În fine, cind a mai 
reuşit să-l sintetizeze, plecind dela corpuri cit se poate de simple, chi- 
mistul poate să spună că a adus toate dovezile directe pentru stabilirea 
individualităţii chimice a substanţei studiate şi... toată lumea e mul- 
țumită, 

Mult mai complicată şi plină de greutăţi este sarcina chimistului- 
fiziologist. Am amintit mal înainte cit de complicate, şi în mare parte 
necunoscute, sint procesele chimice din organism. Ne este uşor să in- 
țelegem că, dacă chimia fiziologică ar ti adoptat exact acelaş sistem de 
demonstrare ca chimia pură, ea nu şar fi putut găsi un rost folositor 
decit analizind ingesta și excreta, rol la care s'a mărginit în primele 
faze ale dezvoltării sale. 

Nu rămîne însă nici o îndoială că, de cite ori chimia fiziologică 
are de stabilit individualitatea chimică a unei substanțe căpătate din or- 
ganism, ea intrebuințază exact acelaş sistem de cercetare caşi chimia 
pură. Deosebirea de sistemă începe atunci cind chimia fiziologică îşi 
propune să urmărească transformările suferite de o substanță, alimentară 
sau nu, în contactul țesuturilor, Aici întimpină ea dificultăţile cele mai 
mari. Ca să înțelegem mai bine aceste dificultăţi, să reamintim o noţiune 
întrebuințată în mod curent în fiziologie, cu toate că e foarte obscură. 
Noi zicem că o celulă îşi ea din mediu substanțele nutritive pe care le 
descompune, le recompune, îşi clădeşte cu dinsele substanța sa proprie, 
viețuitoare; ea mai elimină din interiorul său productele așa zise de de- 
zasimilaţie sau, cum mai zicem, productele rezultate din schimburile 
materiale,—Dacă aţi încerca să traduceţi toate lucrurile astea într'un lim- 
baj chimico-fizic, vă veţi convinge ușor că toate cuvintele acestea nu 
au alt înțeles decit de a ascunde neștiința noastră asupra acestor feno- 
mene, care, pe cit sint de importante, pe atit sint şi de necunoscute. 
Asimilare! e un cuvint frumos, dar ce însamnă asta în limba fizico- 
chimică. Desigur că explicațiunile filozofice nu lipsesc ; sint chiar prea 
multe. Sint filozofi care au pus un zel şi o muncă, demnă de o cauză 
mai bună, în a explica fenomenele vieţii, pentruca să ajungă la sfir- 
şit a ne spune că wafa nu e decit mişcare. Driesch a zis cu multă 
dreptate că autorul acestei definiții ne-ar îl putut lumina tot aşa de 
mult dacă, vroind să ne explice valoarea lui Kant, ne-ar îi spus pur şi 
simplu că... Kant a fost un vertebrat.—ln loc de filozofie întortochiată, 
nouă ne trebue fapte pipăite, căci numai cu ele ne găsim în lumea rea- 
lității. Ei bine, cu studiul chimismului intracelular a început să se o- 
cupe chimia fiziologică modernă, şi veţi conveni că problemele ce şi le 
pune nu sint uşor de rezolvit. 

Chimia organismului este tot ce poate fi mai complicat; cine se 
ocupă de ea, e nevoit să se miște în mijlocul unei fenomenalități atit 
de întunecoase inch, pentru a putea să aducă cît de puţină lumină, 
trebue să ştie a minui cu iscusință ipoteza. ŞI în adevăr chimistul-fizi- 


CRONICA STIINTIFICA 201 


oiogist face larg apei la ipoteză, ca să studieze o problemă ce'] intere- 
sează, De multe ori chiar rezultatul unei cercetări de asemenea natură 
nu se poate exprima decit în mod ipotetic, provizoriu. De acela filo- 
zotii spun că chimia fiziologică are păcatul de a da rezultate ipotetice. 
Se 'nțelege că dacă te pui din punct de vedere al absolutului, chimia 
fiziologică păcătueşte prin prea multe ipoteze. Dar, oricit de paradoxal 
s'ar părea unora lucrul, putem spune că progresele ce le-a făcut această 
Ştiinţă pănă acum, precum şi cele viitoare, sint şi vor fi datorite în 
mare parte ipotezelor şi demonstrațiunilor indirecte. Inchipuiţi-vă că chi- 
mistul-fiziologist ar fi refuzat cu obstinaţie demonstrațiile indirecte şi că 
n'ar fi vrut să se conducă decit de sistemul de cercetare al chimiei pure; 
ce-ar fi putut ei demonstra riguros din această amestecătură de fenomene, 
care se provoacă şi se condiționează unele pe altele? Nimic, sau a- 
proape nimic. Nu zic că ipoteza şi demonstraţia indirectă pot fi deajuns 
pentru a stabili adevărul ; vreau să zic numai că ele sint ajutoare pre- 
joase pentru a te putea mişca în întuneric, dar cu o singură condiţie : 
să nu uităm nici un moment că ele sint mijloace şi nu scopuri, Zic 
asta, fiindcă adese ori, mai ales la începători, se constată o contuziune 
tegretabilă între fapte şi ipoteze. Nimic mai dăunător pentru progresul 
chimiei fiziologice şi a oricărei alte ştiinţe, 

Chimistul-fiziologist trebue să se servească de demonstraţii indi- 
recte ; ele-i sint impuse de natura însăşi a fenomenelor cu care se 
ocupă, mai ales atunci cînd e vorba de prefacerile materiale din celulă, 
Asta nu însamnă însă că trebue să ne mulțumim cu concluziuni provi- 
zorii. Chimia fiziologică se serveşte de dovezi indirecte, nu pentrucă 
ele îi sint deajuns, ci pentrucă prin ajutorul lor, cînd le-a înmulțit în- 
destul, ea se apropie de dovada directă. Aici ținteşte ea, întocmai ca şi 
chimia pură. 

Idealul urmărit de chimistul-biologist este tot dovada directă, insă, 
dată fiind complexitatea fenomenelor ce studiază, lui îl va trebui o muncă 
mult mai îndelungată pentru a ajunge la dinsa, decit îi trebue chimiei 
pure pentru a căpăta pe ale sale. Ne putind ataca direct problemul ce'şi 
pune, chimistul-fiziologist e nevoit să facă ocoliri indelungate pentru 
aşi da samă de împrejurimile cetăţii şi a găsi locul cel mai potrivit de 
unde ar putea-o ataca cu mal mulți sorţi de izbindă, 

Pentru înțelegerea celor spuse şi mai ales pentru a atâta cit de 
multă atenţie trebue să avem cind e să scoatem concluziuni din munca 
noastră de laborator, e bine să luăm un exemplu. Aţi auzit cu toții de 
diabetul pancreatic. Unui cîne i se scoate pancreasul şi constatăm că 
el începe să albă urina foarte bogată în zahăr. Animalul pierde până la 
moarte zahăr prin urină. Experiența aceasta a servit ca mijloc pentru a 
rezolvi problema, dacă zaharul din organism mai poate avea ca origină, 
afară de hidtocarbonate, şi alte substanțe organice, ca grăsimele sau 
substanțele proteice. 


292 VIAŢA ROMIXEASCA 


Prima experienţă făcută în acest scop a fost că s'a suprimat, din 
hrana cinelui depancreatizat, alimentele hidrocarbonate, cu gindul de a 
se vedea dacă animalul va mai continua să elimineze zahăr prin u- 
rină ori nu, 

S'a văzut că zăharul continua a se perde prin rinichi. Conciuzia 
a lost că zaharul se poate forma în organism şi pe socoteala grăsimi- 
lor ori a aibuminoidelor. Dacă vă gindiţi bine, veţi vedea uşor că do- 
vadă celor afirmate în concluzie nu este făcută prin această experienţă, 
fiindcă se putea prea bine ca zahărul eliminat în timpul lipsei de hi- 
drocarbonate alimentare să fi provenit din rezervele hidrocarbonate ale 
organismului. 

S'a observat insă că dacă unul cine depancratizat i se dă o mare 
cantitate de alimente proteice, atunci cantitatea de zahăr din urină se 
mărește şi merge aproape paralel cu sporirea cantităţii de azot elimi- 
mată. Constatarea aceasta a fost luată ca o probă directă de proveni- 
ența zahărului din proteice, căci s'a zis: în cazul acesta molecula pro- 
teică se desface, în organism, în zahăr pe de o parte şi în producte 
azotate pe de alta, ambele produse find eliminate prin urină. Cantitatea 
de azot şi de zahăr din urină nu pot să crească decit în mod paralel 
din momenl ce provin din desfacerea aceleiaşi molecule, 

Pflüger însă, căruia ii datorim cele mai multe cunoştinţi asupra 
mutaţiunii hidraţilor de carbon în organism, face o obiecţiune foarte ra- 
țlonală acestei dovezi aşa zise directă —Să amintim, zice el, că azotul 
şi cu zahărul merg crescind parale! în urina animalului depancretizat şi 
nutrit cu proteice; asta incă nu e o dovadă directă că zahărul în sur- 
plus provine din descompunerea proteicelor, şi iată cum. Noi admitem 
în general că celulele din organismul cinelui depancrealizat, precum şi 
cele ale oricărui diabetic, au perdut proprietatea de a utiliza zahărul ve- 
nit sau format în organism, lucru ce pare dealtfel confirmat prin mic- 
şurarea coţientului respirator al diabeticilor. Insă aceasta proprietale de 
a oxida zahărul se poate sä nu îl fost perdută în totalitate de celule, E 
foarte posibil, chiar admisibil, că ele să-l consume încă, cu greu şi'n 
mică cantitate, dar totuşi să-l consume, pentru a-şi extrage din el măcar 
o parte din suma de calorii de care organismul are nevoc, Să presupu- 
nem acum că unui atare organism ii dăm proteice in mare cantitate. 
Celulele sale, nefiind atinse de infirmitate față de substanţele albumi- 
noide şi avindu-le cu prisosință la dispoziție, ele le vor ataca pe aces- 
tea, ba chiar le vor preferi zăharului, față de care n'au destule mijloace 
de atac. In loc să caute a-şi extrage toate caloriile de mai înnainte din 
zahăr, ele-şi extrag acum o bună parte de căldură, descompunind pro- 
teicele. Urmarea va îi că zahărul neconsumat se va aduna în singe; şi 
findcă orice mărire a cantităţii de zahâr în singe, are de rezultat elimi- 
narea lui prin urină, se explică uşor pentruce cantitatea sa creşte acum 
în acest lichid. Pe de altă parte, fiindcă celulele consumă mai multe 
proteice, e foarte natural ca azotul să sporească in urină, Am avea a 


CRONICA STIINTIFICA 293 


face aici cu un fel de economisire a zahărului, produsă de albuminoide. 

Vedeţi dar cum se prezintă şi cum se rezolvă problemele în chi- 
mia fiziologică, Spiritul critic trebue să ţină locul de frunte, Trebue să 
avem o pătrundere ascuţită şi puterea de a vedea clar unde e vorba 
de apte, unde de concluziuni provizorii şi unde-s părţile slabe ale cim- 
pului nostru de cercetare. Cind am descoperii partea slabă, datoria noa- 
stă e să nu ne oprim pănă cind nu vom fi îndepărtat toate obiecțiu- 
niie, pentruca să ne putem apropia cit mai mult de concluziunea directă. 

Aşa bătae de cap nu întră în obiceiurile chimiei pure. Cimpul ei 

e mult mai neted, n-are atitea şi atitea tufișuri şi ciuline ca chimia fi- 
ziologică. lată pentruce se poate zice că un chimist sadea, forțamente 
nedeprins cu obiceiul de a privi în organismul viu, nu poate face cu 
mult folos pe chimistul fiziologist. Aici trebue o mentalitate ştiinţifică 
specială, formată printr'un îndelungat studiu al biologiei. Aşa se face 
că cele mai importante probleme de chimie fiziologică au fost abordate 
şi bine rezolvite,—pe cit se poate astăzi—, de câtră tiziologişti, nu de 
către chimişti. N'aş avea să citez decit pe C: Bernard, E. Pflüger, 
Chauveau, Abderhalden, Kossel etc. 

Nu zic că chimiştii n-au adus servicii mari în domeniul biologiei. 
Zic numai că aproape toate descoperirile lor ce aveau relațiuni cu or- 
ganismul au fost puse în valoare de îizlologişti, pentrucă ei au înţeles 
mal bine rostul acelor lucruri în lămurirea fenomenelor vieții. 

Din toate astea aţi priceput că, peniruca cineva să poată aduce 
foloase chimiei fiziologice, trebue înainte de toate să fie fiziologist, să 
îie deprins cu mănuirea şi disociarea fenomenelor complicate. De fapt, 
în cercetările lui chimice, el are nevoe să cunoască cu temeiu fiziologia 
şi uneori chiar patologia. Căci închipuiţi-vă un chimist foarte erudit, care 
e complect stâpin pe ştiinţa de care se ocupă, dar ale cărul cunoştinți de 
biologie ar fi rămas cele din liceu, sau ar putea să fle şi ceva mai ri- 
dicate, aşa fel ca el să ştie că există fiinţi superioare, a căroror- 
ganizaţie e foarte complicată şi altele inferioare, mult mal simple. 
ŞI stind el acuma şi gindindu-se la atitea şi atitea fenomene in- 
curcate ce există în organismele superioare, îi va veni desigur, printre 
alte idei măgulitoare, şi aceia că toate fenomenele acestea trebue să fie 
mai simple şi mai uşor de dezlegat la finţile unicelulare, cele mai 
simple ca morfologie precum, va zice cl, şi ca fiziologie. Dacă va per- 
sista pe această cale, aproape toată munca lui va fi inutilă, pentrucă 
noi ştim că cu cit un organism are o morfologie mai simplă, cu atit el 
are un mecanism chimic celular mai compiicat, deoarece aceiaş celulă 
cumulează într-insa toate funcțiunile vietii, Acelaş protoplasmă cu nucleu 
serveşte de o potrivă şi ca aparat digestiv şi ca aparat circulator şi ca 
sistem nervos şi ca sistem muscular și ca sistem excretor etc. 

Pentru chimistul-fiziologist organismele de tot inferioare ca mor- 
fologie sint dezavantajoase în multe privinți ca subiecte de studiu. 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


Chimia fiziologică va preferi, spre a se lumina, să studieze organismele 
relativ superioare, unde funcțiunile sint gata disociate şi localizate in 
anumite organe speciale. Alci poate ea mai cu înlesnire studia chimis- 
mul digestiunii, al secreţiunii, al sensibilităţii chiar etc. Din punct de 
vedere al chimismului funcțiunilor, organismele superioare reprezintă 
o simplificare, o uşurare a sistemelor de cercetare. 

Aceasta nu va să zică însă că organismele inferioare nu trebue siu- 
diate din acest punct de vedere, Din contra aceasta ar trebui făcută 
pe o scară cit mai întinsă. Singurul lucru ce nu trebue să pierdem din 
vedere este acela că nu trebue să ne așteptăm să găsim la ele exact 
aceleaşi fenomene chimice ca la cele superioare. Aproape tot chimismul 
lor este incă necunoscut şi, cum spuneam mai Inainte, studiul lor chi- 
mico-iiziologic ar fi extrem de preţios. Unul din rezultatele ce le-ar a- 
duce încă, ar fi şi acela de a incurca pe filozofii care disertează cu a- 
tita uşurinţă asupra fenomenelor vieții şi contribue astiel a Indepărta 
pe mulţi tineri dela munca de laborator, fâcindu-i să creadă că totul e 
explicat şi că, In chestiuni de biologie, nu mai este nimic de tăcut. 

Viaţa se arată uniformă la toate ființele numai cind o privim in 
mod superficial. In fond însă, totul pledează In favoarea ideii că ea are 
amănunțe necunoscute, cu care stau in legătură cele mai importante 
chestiuni de biologie generală, ce se discută astăzi printr'o inlănțuire 
nesfirşită de ipoteze, cum ar fi speciiicitalea organismelor, hereditatea, 
imunitatea naturală etc, Fiecare specie are, foarte probabil, un chimism 
deosebit în relaţiune directă cu conservarea caracterelor sale. Chimiei 


fiziologice Îi revine rolul de a da la iveală aceste variațiuni şi de a- ' 


ceia chimismul îlinților inferioare are o nespusă importanţă. 

Fiindcă vorbim de filozofi, care explică fenomenele vieţii, să mai 
amintesc o specie de filozofi, caracterizați prin aceia că se silesc din 
toate puterile să pună o limită cunoştinţilor omenești. Printre ei se gà- 
sesc unii, biologişti de profesie, care afirmă cu cea din urmă energie 
că ştiinţa omenească nu va putea niciodată să facă în laborator o ce- 
lulă veţuitoare, 

Nu vă potriviţi, Domnilor, Astea sint vedenii destinate de a para- 
tiza spiritul de iniţiativă a cercetătorilor. Cind ştiinţa va ajunge să cu- 
noască toate fenomenele vieţii, cu toate variațiunile şi amănurnţimele lor, 
pentruca să ție stăpină pe ele spre a le modifica, impiedeca sau pro- 
voca după dorinţă, atunci ea nu va fi departe de a face şi sinteza unei 
celule. Chimia fiziologică va avea şi aici uny] din rolurile capitale. 

in prezent, cum vroiți D-v să construiască cineva o celulă vie, 
cind noi nu ştim mai nimic din chimismul intim al fenomenelor vieţii 
unei amibe ? 

Oricum ar fi, D-v vedeţi că chimia fiziologică se indreptează 
spre alte orizonturi decit chimia pură, Evident, sarcina ce-şi impune este 
foarte grea, insă aş putea spune, cel pujin pentru inceputul acestor ori- 
entări, că ea nu ar putea păşi cu folos dacă s'ar ținea strict de sistemul 


al p AS. 


CRONICA STIINTIFICA 295 


de cercetare al chimiei pure. Chimia fiziologică trebue să se alipească 
strins de fiziologie, trebue să se servească în abondență de experiența 
fiziologică, să intrebuinţeze experiențele de control, e obligată să țină 
samă de variaţiunile individuale, să recurgă pe cit se poate de des la 
organele izolate din corp şi întreţinute în viaţă; toate lucruri de care 
chimia pură nu are nevoe. 

Ţinind samă de aceste condițiuni de progres, veţi intelege pe de- 
plin deosebirea dintre chimia pură şi chimia fiziologică. 

In urma celor spuse pănă aici, ați fi poate ispitiți să ziceţi: bine, 
dacă chimia îiziologică e aşa de legată de fiziologie, de ce s'a mai in- 
ventat numele ? De ce la universitățile străine s'au mai înființat catedre 
speciale pentru ea? De ce să n'o lăsăm ca o parte esenţială a fiziologiei ? 

Aflaţi că spunindu-vă tot ce vam spus, nu mi-atrecut nicio clipă 
prin gind că chimia fiziologică ar putea fi despărțită de fiziologie. Vă 
asigur chiar că, dacă această despărţire artificială s'ar produce, ea ar îi 
în detrimentul amindurora. Chimia fiziologică şi cu fiziologia trebue să 
meargă mină'n mină, dacă vor să propăşească. Ele se luminează una 
pe alta şi dacă întrun timp nu prea îndepartat se ivise ideia despărțirii 
lor, ea a trebuit să cadă ca absurdă, ştiut fiind că un fenomen chimic 
din organism nu merge alături cu „fenomenul fiziologic“, ci împreună 
cu dinsul, 

Pentru ce universităţile străine au cadedre speciale de chimie îi- 
ziologică ? Tălmăcirea faptului e următoarea: Ca orice ştiinţă, fiziologia 
a făcut progrese considerabile, Metodele de studiu s'au înmulțit foarte 
simţitor. Unele chestiuni de fiziologie cer metode de fizică, altele de 
chimie, Fizica şi chimla au invadat întreaga fiziologie şi asta e în fo- 
losul ei cel mai mare, Cu chipul acesta, o mulțime de chestiuni de 
fiziologie generală au cîştigat o aşa importanță, că nu se poate face 
un curs modern fără a nu se insista asupra lor. Pe de altă parte me- 
todele de cercetare s'au inmulţit şi complicat în aşa grad, că este peste 
putință unui singur cercetător să le stăpinească pe toate de o potrivă. 
De aci a rezultat în mod forțat o specializare în fiziologiei, Asta a dus 
pe unii la ideia greşită de a pune graniţe intre fiziologia pură şi chimia 
fiziologică, Mie mi se pare că exprim adevărul cel mai riguros zicînd că 
chimia fiziologică şi. cu liziologia sint două organisme simbiolice a că- 
ror legătură este absolut indisolubilă, Nu se pot despărți una de alta 
fără pericol pentru ambele. Poate foarte bine cineva să se ocupenunmai 
cu lucrări de chimie fiziologică în laboratorul său, însă trebue să se țină 
la curent cu tot ce se face mai de samă în celelalte ramuri ale biolo- 
giei. Numai aşa va putea ii de folos şi sieşi şi ştiinții. 

Existenţa catedrelor speciale de chimie fiziologică in străinătate 
nu corespunde la altceva decit la diviziunea muncii pe cimpul întins 


al fiziologiei generale. 
'oglel ge Dr. D. Călugăreanu 


a 


Cronica internă 


Latifundiile și fărămiţarea proprietăţii țărănești. 


Politica de struţ, politica ochilor închişi, în faţa mizeriilor vieţii, a 
fost întotdeauna refugiul suprem a! tuturor voinţelor slabe şi al inteli- 
gențelor timide, şi mai ales — al intereselor egoiste, amenințate în folo- 
sința netulburată a avantajelor ilicite ale unei situaţiuni nenormale. 

Aceasta e şi politica, în chestia agrară, a parlizanilor actualei stări 
de lucruri în Rominia. 

Am văzut, cum ei se incercau să tăgăduiască mizeria țărănimii 
noastre, cum se sileau să ne dovedească că țăranul nostru are mai mult 
pămint „decit ori-care altul”, și că totul atirnă de introducerea unor 
„Sisteme mai raționale* de cultură, etc. 

Acum se tăgădueşte şi existenţa latilundiilor... 

Să, vedem cu cită dreptate, 

După datele recensămintului oficia! din 1905, rezumate în raportul 
d-lui N. Căpităneanu,—avem 1500 de proprietăți mai mari de 500 ha, 
în întindere totală de peste 3,000,000 ha. de teren cultivabil, fără pă- 
duri —adică în mijlociu cite 1920 ha, de proprietate. 

Subliniez: de proprietate, nù de proprietar, 

Am arătat în altă parte ') că, intrucit un sigur proprietar poate 
avea mai multe proprietăţi, în realitate toată această întindere aparţine 
cel mult la 1000 de persoane (în afară de domeniile statului şi ale ins- 
tituțiunilor publice). 

Mai mult. Am arătat, tot acolo că, dacă vom ținea samă şi de intin- 
derea pădurilor particulare, aceşti 1000 de proprietari stăpinesc aproxi- 
mativ 4,200,000 ha. de terenuri cultivabile şi forestiere, adică în mijlociu 
4200 ha. de proprietar... 

Introducerea în calcul a întinderii lorestiere este indispensabilă 
pentru comparații cu alte ţări, fără de care comparații nu ne putem da 
samă de adevăratul caracter al marii noastre proprietăţi. 


1) Viaţa Romineasci, vol. ML— „Ţara de latitundii* 


CRONICA INTERNA 297 


Şi aceste comparații ne duc la rezultate uimitoare, 

În ori-ce manual de economie politică, veți găsi citindu-se pilda 
Marii Britanii, stat de /atifundii exorbitante, ce primejduesc tot viitorul 
acestei ţări, 

Situaţia a fost recunoscută ca abnormă în însăşi Marea Britanie, 
şi în ultimii ani o serie de măsuri legisiative, unele mal energice decit 
altele, pănă la expropriare şi arendare silită, au căutat, cum voiu arăta 
cu altă ocazie, să remedieze răul, să reducă întinderea latifundiilor, şi să 
creeze o proprietate țărănească cit mai întinsă. 

Guvemul conservator al d-lui Balfour, ca şi mai ales guvernul li- 
beral actual, au fost silite să recurgă la aceste măsuri, cu toate că în 
Marea Britanic nici țărănimea nu are acea Insemnătate socială, nici agri- 
cultura nu joacă acel rol economic, ca în ţara noastră. 

Şi ce întindere au „iatitundiile“ Marii Britanii? 

Bine înţeles n'am în vedere întinderile excepţionale: ducele de 
Richmond, de pildă, stăpineşte 90,000 ha., iar ducele de Argyle— peste 
60,000 ha. Nu am la îndâmină datele relative la moşiile celor 2-3 proprie- 
tari mai mari din Rominia, şi nu ştiu dacă domeniile lor cad cu mult 
sub această fantastică întindere. (Fiind şi o ţară cu mult mai mică, e 
chiar firesc să avem şi mai puţine averi excepţionale). 

Dar economiceşte nu au însemnătate cele două sau trei mari do- 
menii excepționale, care pot contribul la strălucirea a două sau trei nu- 
me istorice, ci întinderea mijlocie a marilor proprietăţi, care determină 
caracierul economic al întregii categorii de mate proprietate fonciară. 

Din acest punct de vedere, comparaţia cu Rominia ne aduce în 
faţa unei realități foarte triste. 

Voiu cita datele dinainte de reformele agrare, care au schimbat 
radica! situaţia în Irlanda, și foarte simțitor în Anglia şi Scoţia (şi au 
schimbat, bine înțeles, încă mal mult în defavoarea noastră),— adică foc- 
mai acele date care au îngrozit pe economiștii şi bărbații de stat en- 
glizi: 

in 1890 în Anglis, propriu zisă (cu Wales), erau în tota! 5207 pro- 
preiar, cu proprietăţi mat mari de 400 ha. (1000 acri), în minile căro- 
ra se aila o intindere tolală de 7,586,000 ha., — adică in mijlociu 
1400 ka. de proprietar, 

lar în irtanda, unde guvernul actual s'a crezut Calor să recurgă la 
expropriări siiite în lavoarea fenntrilor, la acelaşi dată se numârau 3745 
de proprietari, cu moşii de peste 400 ha, care stăpinezu împreună 
6,164,500 ha.—adică in mijlociu cte 1700 ha, de proprietar. 

Cu alte cuvinte: in Anglia propriu zisă intinderea mijlocie e de 
frei ori mai mică, şi chiar în Ianda de 2°je ori mai mică cu în Romi- 
nia, unde ea este de 4200 ha! Această mijlocie, deşi cuprinde ṣi pä- 
durile, e ciilar cu mult mai mică decit mijlocia de proprietate, dată de 
d. Căpitineanu pentu Romiola cu excluderea pădurilor (1920 ha)... 


“ 


? 


298 VIAŢA ROMANEASCA 


Chiar dacă îuăm datele numai rélativ la Scoţia, reputată ca avind cele 
mal vaste latitundii din Europa (acolo se află, de pildă, vestitele dome- 
nil ale ducelul de Richmond, amintite mai sus), încă constatăm, că 1751 
de mari proprietari scoțieni (cu moşii de peste 400 ha) posedă o in- 
tindere de 6,980,000 ha.—adică cu o mijlocie de mai puţin de 4000 ha. 
de proprietar, ce abia se aprople de mijlocia noastră... 

Vădit, dacă datele relative la Rominia ar îi mai cunoscute învă- 
țaților din Europa, ea ar intuneca faima Scoției, ca țară ideală de lati- 
fundii 1... 

Dacă considerăm cifrele globale pentru Intreaga Marie Britanie 
(ceea ce e mai just, de vreme ce comparația se face cu cifrele globale 
din Rominia, cu toate că in unele părţi, ca în Dobrogea, lipsesc lati- 
fundiile), ajungem la următorul rezultat: 10.703 mari proprietari posedă 
ò Întindere de 20,430,800 ha., — adică o mijlocie de 1800 ha, de pro- 
prietar, —mal puţin ca mijlocia de proprietate (fără păduri) după d. Că- 
pităneanu, şi mai bine de două ori mai mică decit mijlocia reală...') 

lar după reformele agrare din Scoţia, Anglia, şi mai ales Irlanda, 
situațiunea e şi mai urită pentru nol. 

A tăgădui, în asemenea împrejurări, existența latifundiilor în Ro- 
minia, înseamnă a o tăgădui oriunde, a renunţa la noţiunea Insăși a la- 
titundiului, de care fac atita caz economiştii, 

Dar aceasta nu e decit o reductio ad absurdum.. 

Şi să nu uităm,—repel iarăşi şi tarăşi,—că în Anglia sistemul de 
arendăşie atenuiază, pe cînd la noi agravează incă situaţia ; şi că in 
Anglia populaţia rurală formează abia 20", faţă de 80, ale populaţiei 
orăşeneşti, pe cind la noi raportul e invers: 

Fiindcă pentru noțiunea de latitundiu nu are atita însemnătate 
intinderea absolută a marii proprietăţi, cit caracterele economice ce sint 
legate de o întindere a ei prea mare, variabilă după timp şi loc. 

„Noțiunea (de latitundiu), — spune de pildă profesorul I, Conrad, 
„—e relativă. Într'o regiune de stepe, chiar o proprietate de o milă pă- 
„trată (aproximativ 6000 ha., fiind vorba de o milă germană) nu poate 
„fi considerată ca latiiundiu, fiindcă valoarea ei e foarte neinsemnată şi 
„numai puțini oameni pot găsi ocupaţie pe o ast-fel de moşie. Despre 
„stingerea țărănimii (Verdrăngung des Bauern) nu poate fi aici vorba. 
„Cu totul alt-fel stau lucrurile in Germania, Anglia şi alte ţări cu o po- 
„pulajie deasă şi cu o cultură intensivă, şi cu cit e mai mare valoarea 
„economică (wirtschaftliche) a pămintului, cuvatit o mal mică intindere 
„poate avea caracterul de latiiundiu, atit prin valoarea proprietăţii, cit şi 
„prin puternicele-i mijloace de exploataţiune“... 

ŞI în ce constă mal ales acest caracter de latifundiu ? 


1) Datele sint luate după Dr. A, Wirminghaus,—„Statistik des Grund- 
rr in Hondnóriorinek, dor Staatswissenscha/ésn, vol. IV, p. 167 (ed. 


ERNA 29 


„În ori-ce caz, — cetim totii 
„diul) presupune stingerea (Vergé 
„tăți, şi într'aceasta trebue să 

ŞI mai jos: 

„Prejudiciul ce aduc gosppăițiile latitundiare constă în stingerea 
„(sau înăbugirea) micilor gospodazii”... !). 

Tot ast-iel caracterizează latiiundiile şi profesorul din Viena Dr, 
Eug. v. Philippowich, 

In studiul d-rului Radovici, chiar din No. de faţă, veţi găsi otra- 
ducere a definițiunii latitundului, datorită acestui învățat, mai reuşită 
decit cea dată de mine în Cronica din lanuarie a.c. 

lată această traducere; 

„Cind proprietatea mare ajunge să înăbușe mica şi mijlocia pro~ 
„prietate şi să tacă din țărani pi proprietarii de mijloc o clasă fără 
„nici o însemnătate politică şi socială, atunci proprietatea mare se 
chiamă latilundiară“,..” 

De aici d-rul Radovici, cu drept cuvint, conchide că Jatifundiul 
se începe dela „limita proprietății mari ce se poate cultiva de acelaşi 
„exploatator iără a strivi pe micii cultivatori*...”). 

Aşa dar, latitundiul,—după d-rul Radovici, caşi după profesorii 
Conrad şi Philippovich, citați mai sus,—se caracterizează nu atit prin 
întinderea lui, cit prin efectele lui economice, şi anume prin faptul că 
absoarbe, sau înăbușe, striveşte, stinge proprietatea mică și mijlocie, 
întinzindu-se tot mai mult. 

In Argentina, unde alături de întinderea de 100 milioane ha. a 
terenurilor cultivabile nu sint decit vr'o pairu milioane de locuitori, nici 
chiar în masura, despre care ne vorbeşte pentru „stepe“ profesorul Con- 
rad, domeniile, —oricit de mari—nu pot avea totuşi caracterul de latitun- 
dii,—și alta încă e măsura, în această privință, în Anglia, ţară covirşitor 
industrială şi cu o enormă întindere a terenurilor cultivabile faţă de pó- 
pulațiunea ei rurală, şi Iarăşi alta pentru o țară mică ca Rominia, dar cu 
o populație agricolă covirşitoare, etc, 

Cu alte cuvinte: latitundiul îl constitue nu o întindere determinată 
în sine, ci raportul între această întindere a marilor proprietăţi pe de 
o parte, şi celelalte proprietăţi, pe de altă parte +), 


rofesorul Conrad, — acesta (latiiun- 
gung) micii şi a mujlociei proprie- 
o deosebită primejdie"... 


1) Dr. I. Conrad.— „Latifundien“, (Handw. d. Staatemissenscha ften, Vol. 
IV}. p: 971-972, passim. 
i Aa “r aaan chostia agrara", V. K., No. de faţă, p. 212, 
4) DI, È iiotu, spre a dovedi contrariul, citeaza pe D. D. Paid- 
Dubois, —,L'irlande contemporaine“, relativ lu rezultatele politicii agrare 
a landlorzilor irlandeji, cari onsan pe fermeri spre a-şi preface domeniile 
in păşuni: po temeri se intind cit ține zarea”, 
ur d-sa se intreabă: „Se schimbase ceva în repurtiția proprietăţii ? 
r ele 
Nu cunose cartea citată, dar probabil di, C. Hiotn faee o confuziune: 
după cum spune şi profesoral Conrad, cuvintul „latifundiu” are două îinţele- 


"A 


300 VIAŢA ROMANEASCA 


Am arătat în altă parte toată înriurirea dezastroasă a sistemului la- 
tifundiar asupra economiei naţionale, şi asupra gospodăriei ţărăneşti, mai 
ales în Rominia,—precum şi caracterul repartizării proprietăţii funciare 
la noi `). 


Aici voiu insista puţin, mai ales asupra unelor efecte ale latifun- 
diilor, contestate de onorabilul cronicar al „Convorbirilor literare“, cu- 
noscutui fruntaş al partidului conservator, d. C. Hiotu. 

Vorbesc despre färămijarea proprietăţii ţărăneşti, la care fatal duce 
regimul economic, în care predomină latitundiile. 

Prin caracterul lor absorbant, îndbușind, strivind mica proprietate, 
—după ce fac să dispară şi proprietatea mijlocie, —latitundiile nu numai 
fac cu neputinţă ca efectele diviziunii proprietăților mici, prin moşteniri, 
să fie îndreptate, dacă nu înlăturate, fiindcă împiedică expansiunea eco- 
nomică normală a țăranilor, —dar accentuiază încă procesul, rulnind di- 
rect țărănimea (cum arată şi d-rul Radovici), creind imposibilitatea pen- 
iru ea de a se urca la sistemele superioare de cultură, sărăcind-o şi a- 
servind-o (cf. Cronica din No. 3 al „V. R*). 


Am citat în altă parte cuvintele profesorului G, Schmoller, că re- 
gimul actual „duce pe deoparte la fărâmițarea excesivă, lar pe de altă 
parle la concentrațiunea proprietăţii în citeva mini“, 

Di. C. Hiotu mi-a răspuns, că din aceste cuvinte ar putea tot aşa. 
de bine reeşi că „latitundiile duc la tărămițare cit şi că fărâmițarea duce 
la lailiundii*, şi că profesorul Schmoller afirmă aici, numai, că la aceste 
rezultate duce—libertatea transacțiunilor,— libertatea propristarului de a 
înstrăina, ipoteca, împărți, sau de a-şi rotunzi proprietăţile, cum crede 
de cuviință, etc, 


Bine ințeles, libertatea transacțiunilor. 

Insă, cum am avut prilejul să arăt, nimnene nu poate fi silit, fără 
voia lui, „să-şi toluniească proprietăţile“, pecind in fie-care zi vedem cum, 
jără vor, cineva e silit să-şi vindă, să-şi ipotecheze, sau să-şi împartă pro- 


suri; 1) proprietate lut lumdiară şi 2) exploutațiune latifundiară (Handw: 
vol, IV, lue, cit, p. 971) 

In irlamta, țară de propristate Intifundiară, predomină explostațiu- 
nea miri; lawmltorzii, goniod pe farani, Limleau să intruduch şi explaratuțiu» 
ară mondiaca. (Acest înl-las, probabil, au cuvintele cilate din Paul- 

uboisi, 

A In Rominia proprietatea latifandiara este Imbinată cu o exploata- 
tione latifundiara, care de alfel miederi nis nu se poate nagte, 
temaliiia unei proprietăți lui Parul iara — um mdouă insă se vararinrizează ni 
prn abea aâsuluti, ci prin raporturile economice, cum am lamurit 
n lext. 


1) Nu pot in uceastă priviaţă imloajuns recomanda cetilorilor nusiri 
lucrarea, bi cars gjen aşteruul giadirile sala inainte de a ne părăsi, D-rul 
L Radovici, publicata mai sus Pe lingă o inteligența superioară şi o inimă 
nobilă, din eu ne râsure o adincă cunostiuți a rhestiei şi o analiză på- 
truazătuare, 


CRONICA INTERNA wi 


prietatea moştenită, fără să mai fie in stare „să şi-o rotunjească, cum 
ar crede de cuviinţă”, 

Prin urmare, e clar piin ce mecanism libertatea economică poate 
duce ia rezultatele semnalate, după profesorul din Berlin: cei mai tari 
economiceşte, lalilundiarii, se folosesc de această libertate pentru a-şi 
„rotunji, cum cred de cuviință“, domeniile pe seama celor slabi, redu- 
cîndu-i pe țărani la neputința de expansiune economică, şi, deci, la fä- 
rămiţare, 

Şi, iarăşi, prin urmare, cuvintele citate nu pot avea decit un sin- 
gur înțeles: „latitundiile duc la tărămiţarea excesivă“ a proprietăţii 
țărănești... 7 

De alt-fel, dacă d. C. Hiotu ar fi cunoscut cursul lui Schmoller 
nu numai din citația mea (sau dacă l'ar fi studiat mai cu băgare de 
seamă), numai peste cite-va rinduri după cuvintele citate mai sus, şi ca 
o concluzie firească din ele, ar fi găsit utmătorul deziderat, care ne lă- 
mureşte pe deplin asupra raporturilor ce se nasc, după acest învăţat, 
între latifundii şi gospodăriile ţărăneşti, sub regimul de libertate economică : 

„Chestiunea ce se pune serios,—zice Schmoller,.—mai ales în Ir- 
„landa, Sicilia, (ţări de latilundii !), şi în alti parte, este de a şti în ce 
„măsură Statul şi legislația trebue să proteguiască pe micii fermeri (ță- 
„rani) împotriva opresiunii şi a exploatațiunii marilor proprietari"... 


ŞI cite-va rinduri mai jos: 

„Trebue să venim în ajutorul clasei ţărăneşti prin o mare politică 
„agrară, sd transformâăm o parte din proprietatea nobilă încărcată de da- 
„torii şi ajunsă inutilă, în loturi țărâneşti înconjurate de garanții”, etc. ') 

De aici se poate uşor deduce, ce temeiu are presupunerea că, 
după Schmoller, nu tatifundiile ar duce la fărămițarea proprietăţii țărănești, 
ci această fărămiţare la latifundii,.. 

Şi mai explicit e lămurit mecanismul acestui proces de câtră prote- 
sorul |. Conrad: 


„Ţărănimea,——zice acesta, dindu-ne cifre ce dovedesc reducerea pro- 
„prietăţilor ţărăneşti in Prusia—e primejiluită, după arătările de mai sus, de 
„cătră marele proprietar funciar, ce doreşte să-şi rotunjească proprietăţile, 
„sau de către capitalistul, ce năzueşte să-şi alcătuiască prin cumpărături 
„0 moşie mai mare, Mai ales în vremuri de Imprejurări neprielnice, cind 
„țărânimea se află la strimtoare, ea astfel uşor pierde terenul. lar cînd 
„vremurile chiar se îmbunătăţesc, pentru ea e foarte greu să-l ciştiga 
„din nou... Din aceleaşi motive e greu să fie reconstituită o proprietate 
„țărănească din parcele... Fărdmițarea odată începută (eine eingetretene 
„Parzellierung), numai foarte încet şi cu jertfe însemnate, numai în im- 
„prejurări deosebit de prielnice, ea poate da îndărăt,.. Momentele amin- 


1) G. Scămoller,-— „Principesa d'économie politique“, vol, I, p». 389. 


ana VIAȚA ROMANEASCA 


„tite sint fntărite (unterstitzt) prin principiul de egală împărțeală a 
„maoştenirilor* *), 

In ţara noastră, mulțumită Inallenabitităţii loturilor ţărăneşti, ete 
nu pot fi direct absorbite” (deşi sub diferite forme deghizate, țăranul sde- 
sea işi Instrăinează de fapt proprietatea). Dar tendința latilundiului de 
„absorbire*, de „inăbuşire“, „strivire“, „stingere“, eic. a proprietăţii ță- 
săneşti, despre care ne vorbesc toți economiştii, se manifestează mai cu 
deosebire prin fărămițarea acestei proprietăți, din cauză că regimul la- 
tilundiar împiedică şi la noi, ca şi pretutindeni, cum arată mal sus pro- 
tesorul Conrad, expansiunea proprietăţii ţărăneşti. Şi astiei, pe această 
cale, şi la noi țărănimea ajunge „o clasă fără nici o însemnătate politică 
şi socială*.—situaţie în care, cum am văzut, profesorul Philippavich gă- 
seşte semnul caracteristic al latifundiului (din acest motiv învățatul 
vienez tratează chestia dezavantajelot economice ale latilundiitor în te- 
gătură cu pulverizarea proprietății ţărăneşti), 

Pe temeiul acestor consideraţii, am tras numai o concluzilune lo- 
gică, rezumind—pentru a le aplica la situațiunea concretă a färii noa- 
stre—părerile tuturor acestor economişti, în ce priveşte efectele carac- 
teristice ale latifundiului, în următoarele rînduri: 

„Latilundiul, prin puterea lui de atracţiune, prin puterea financiară, pe 
„care o reprezinlă, tinde în mod firesc să cuprindă cu timpul in corpul 
„său toate proprietățile mijlocii vecine, şi în acelaş timp lipseşte şi pe 
„proprietarii țărani, cari ar fi pus la o parte micile lor economii, de pu- 
„ilnța de a se ridica în scara economică prin cumpărarea de loturi mici 
„de pămint, fiindcă, In aceste condiții, nici nu se pot găsi întinderi 
„mici de pămint de vinzare, şi nici țăranii nu pot uşor închipul mijloa- 
„tele necesare, şau a se organiza pentru a cumpăra trupuri mari de mo- 
„şie (cl. citația de mal sus din profesorul Conrad, a cărui argumentare 
„se reproduce aici aproape textual). Ast-tel... țărănimea fiind restrinsă la 
„cel mult acea întindere de påmint In posesiunea căruia se află, e con- 
„damnată la o tot mai mare fărămiţare cu timpul a păminturilor el*...% 

In această privinţă, d. Radu Rosetti, cel mai profund cunoscător al 
chestiunii ţărăneşti şi al istoriei noastre agrare, poate afirma, că— 

„Țăranul care s'a îmbogăţit, care a strins un capital de 15, 20, 
„30 mii de lei, nu găseşte la noi pămint de cumpărat pentru aceşti 
„bani ; proprietăţile, cani au această valoare, sint foarte puţine şi foarte 
„scumpe, cu greu te poţi apropia de ele*....%) 


. 
< = 
Mă rezum: 


In Rominia cei vr-o 1000 de mari proprielari stăpinesc peste 


1 (Dr. 1 Conrad, Bauerogut und Bauerustand* (Handw. d. Staat 
Bica = vol. 1l, 1891), p. 200230. pern (Handw. d. Staa iee 


nească, No. | 1908, p. 106, 
R. i—„Pontru ce s'au răsculat țărunii” ?, p. 408. 


[] A $ Rar x MF g 
CRONICA INTERNA 308 


4.000.000 ha,—cu o mijlocie de proprietar, care nu numai e de trei ori 
mai mare ca această mijlocie în Anglia şi 23 ori mai mare ca în Ir- 
landa, dar care întrece chier şi pe cea din Scoţia,—ţiri vestite prin la- 
titundiile lor. 

Proprietatea mijlocie, în acelaş timp, e redusă la proporţia jalnică 
de Ph din întinderea cultivabilă, 

lar proprietatea țărănească este atit de fărămițată incit 5%/ din 
acei milion de gospodării ţărăneşti stăpinesc petice ce nu ajung nici la 
5 hectare, cea mai inferioară limită a unei „proprietăţi economice",— 
iar o treime din ele nu posedă nici cite 2 hectare... (cf, Dr. I. Rado- 
vici.—„În chestia agrară”), . 

Dacă nici această situație nu e, pentru teoreticianii de ia „Con- 
vorbiri literare“, îndestulătoare pentru a recunoaşte caracterele unul fe- 
gim latitundiar, atit de nefast după toli economiştii, şi dacă ci pot găsi 
argumente în sprijinul ei,—le putem admira puterea de iluzie şi senină- 


tea sufletească... i 
"9 Sintem însă mulţumiţi, dacă am reuşit să convingem pe cel mai 


utin interesaţi în statu quo... 

4 Economiştii sint de acord în privința mijioacelor de, îndreptare, 
față de această situaţie : politica de colonizare internă, Casa rurală, măr- 
ginirea dreptului de dispoziţie absolută, în ce priveşte proprietatea fun- 


ciară, etc... : 
Şi n'am sfirşit. C Sa 


Cronica externă 


Situaţia în Balcani 


Chestia Balcanilor a intrat într'o nouă fază, Inţelegrerea, care se sta- 
bilise la 1897 intre Austria şi Rusia cu privire la afacerile peninsulei 
balcanice, nu mai există decit cu numele. De cind Baronul de Aerenthal 
a anunţat în delegațiuni că Austria e hotărită să construiască în penin- 
sula balcanică un drum de fier care să inlesnească comerțului Austro- 
Ungar drumul spre Salonic, se poate spune că compromisul a încetat 
să mai existe. Intr'adevăr în ce a stat acest compromis ?: în asigurarea pe 
care Austria şi Rusia şi-o dădeau reciproc că nu vor urmări foloase 
proprii in orient şi că vor märgini activitatea lor in acea parte a lumii, 
luptind, cu o egală dezinteresare, pentru ridicarea populațiunilor creştine 
supuse Imperiului Otoman. Cit timp Rusia era ingrijită de situația ei 
internă sau de războiul din Extremul Orient şi nu putea să joace în 
Balcani rolul pe care şi-l țărmurise prin compromisul dela 1897, ea nu pu- 
tea să fie jignită nici de faptul că Austria i se substituise, nici că căuta 
să urmărească în Balcani mal multe foloase decit era îndreptăţită să ur- 
mărească după litera şi spiritul cuprinsului. Dar azi cînd, situația internă 
a Rusiei, fără a fi limpezită, e mai puţin ingrijitoare, cind în Extremul 
Orient infringerile au pus capăt pentru multă vreme ambiţiunilor mos- 
covile în acea parte a lumii, cind prin urmare Rusia se găseşte iarăşi 
în măsură să ia în Balcani rolul ei de udinioară, ea nu poate tolera ca 
Austria să continue a o lăsa la o parte şi a denatura astfel inţelegerea 
ce intervenise intre ele. Mai puţin încă Rusia poate tolera acest lucru, 
cind Austria vrea să afirme, în dauna ei, pretenţiuni pe care nu îndrăz- 
nea să le formuleze nici in ziua în care gloria armelor ruseşti se pră- 
Cuşea pe cimpiile dela Liau-Yang sau cînd flotele ruseşti dispăreau în 
valurile roşite de singe dela Tsu-Shiima, 

Totuşi, poate că dacă acestea ar fi fost singurile cauze ale nemul- 
jumirilor dintre Austria şi Rusia, compromisul nu s'ar fi destăcut cu totul. 
Diplomaţii din Petersburg ar fi intervenit pe lingă cei din Viena ca să 
revie la sentimente mai prietineşti. Cei din Viena ar fi ținut samă de 


CRONICA EXTERNA 35 


aceste demersuri şi o înţelegere s'ar fi restabilit repede, Dar Rusia n'a 
făcut nimic ca să scape compromisul, fiindcă nu mai are nici un interes 
să păstreze In Orient atitudinea pe care şi-a impus'o iscălind în 1897 
înțelegerea cu Austria. Ea făcuse compromisul, atunci, numai ca să poată 
să se avinteze în Extremul Orient şi să tacă dintr'insul centrul de gra- 
vitate al întregii sale politici externe. Cum nu putea intreprinde o ase- 
menea acţiune fără să lămurească situația ei în Orient, şi fiindcă pe de 
altă parte nu voia nici să abdice cu totul la influenţa ei în Balcani, tn- 
țelegerea cu Austria, adică cu principala ei rivală, era formula cea mal 
înțeleaptă. De fapt compromisul dela 1597 nu era deci decit un armis- 
tițiu pe care diplomaţii din Petersburg se gindeau să-l transforme intr'o 
adevărată abdicare, dacă visurile lor se realizau in Extremul Orient, dar 
grație căruia să poată, fără a perde nimic, relua firul acțiunii ior in Bal- 
cani, dacă cumva în Extremul Orient lucrurile nu ar fi mers după pla- 
cul şi după prevederile lor. Ori tocmai aşa s'a şi intimplat, Deci nimic 
nu e mai firesc decit ca Ruşii să caute a relua în Orient rolul lor pe 
care au consimțit să'! reducă numai întru cit atenţia şi ambițiile lor erau 
concentrate asupra unei alte părți a lumii. 

Atară de aceasta Ruşii au putut să-şi dea samă în ultimul timp de 
un lucru, şi anume că compromisul, departe de a Inlătura dela afacerile 
balcanice pe celelalte mari puteri, a sporit influenţa lor, care a de- 
venit astăzi cu desăvirşire covirşitoare in deslegarea problemelor ce 
agita Orientul. Doi factori au contribuit mai ales la aceasta: în primul 
tind evenimentele din Balcani, care au luat o astfel de întorsătură, in- 
cit marele puteri au fost constrinse să intervie pentru a găsi soluția şi 
-a asigura pacea, şi in al doilea rind neputința Rusiei de a mai juca rolul 
la care avea drept prin compromis şi tendința puteriior de a i se substitui 
pentru a contrabalarisa influența Austriei, şi a o impedeca de a dobindi o pu- 
tere prea mare asupra naționalităților balcanice. Aşa fiind, Rusia nu mai avea 
nici un interes să mărginească activitatea ei in Orlent, din potrivă avea tot 
interesul să fie cît mai liberă în mişcările ei ca să poată juca rolul ià care 
-aspira printre toate puterile ce In lipsa ei, intraseră pe scena Orientului, 

In fine Rusia mai avea un alt temeiu pentru care nu ţinea să păs- 
‘treze neatins compromisul ei cu Austria. Rusia e eşit prea ştirbită in 
prestigiul şi în influența ei din războiul cu Japonia și din revolta ei in- 
ternă, pentruca să nu caute o reabilitare. E ştiut că puterile învinse nu 
se gindesc decit la revanşă, Cu cit statele au formă de guvernămint mai 
puţin democratică, cu atit dorul răzbunării e mai viu la ele, Democra- 
ţiile, care judecă mai practic, care au un spirit mai mult comercial decit 
cavaleresc, se pot deprinde cu ideia intringerii. Monarhiile, şi mai pu- 
țin încă autocraţiile, nu se Impacă niciodată cu această idee, ele sint 
ebsedate de nevoia de a şterge umilința suferită. Asupra Japoniei au- 
focraţia rusească nu-şi poate lua revanşa. Singura scăpare a vani- 
tății sale rănite stă deci intro izbindă în altă parte a lumii, a cărei 
strălucire să arunce vălul uitării peste pierderile ruşinoase încercate 


308 VIAȚA ROMANEASCA 


în Extremul Orient. Din nefericire pentru autocrația rusească, trăim in- 
tro vreme În care războaele, izbinzile militare nu mai sint la ordinea 
zile!, unde fără motive grave de tot, lumea nu mai consimte să-şi 
verse singele, unde sint intotdeauna oameni care intervin pentru «e 
impedeca pe cei dornici de conflicte Inarmnale să-şi satisfacă gusturile, 

In asemenea condițiuni, diplomații Iui Nicolae H au trebuit să renunţe 
la ideia unor succese militare; nu le-a mai rămas scăparea decit în suc- 
cesele diplomatice. Şi atunci au pornit în căularea unor succese diplo- 
matice, În apusul Europei asemenea succese, însă, nu se puteau do- 
bindi. Situaţia e prea limpede și dorul de pace prea adinc Inrădăcinat, 
pentruca să poată prinde chiar intriga cea mai bine meşteşugită, In 
schimb peninsula balcanică era indicată, Câtră dinsa diplomaţii ruşi erau 
atraşi prin tradițiunile politicii lor exteme, Nicăeri diplomaţia rusească 
nu a dat lupte mai crincene şi n'a ciştizat victorii mai renumite, decit 
in Orientul Europei. Tot cătră Peninsula Balcanică diplomaţii ruşi erau 
atraşi şi prin situaţia actuală. Prin greutăţile de tot felul ce naționali- 
tăţile, ca şi marele puteri, su de invins acolo, Balcanii sint terenul ideal 
al intrigilor internaţionale. Cu oarecare pricepere, exploatind nemulţu- 
mirile unora împotriva celorialji, un stat poate orişicind repurta acolo 
sbinzi uşoare, 

Pentru toate aceste cuvinte, Rusia nu a făcut nimic, ca să menţie 
compromisul şi, deşi nu l-a abrogat în mod formal, lucrează deja caşicum 
el nu ar mai avea fiinţă. De pe urma noei sale atitudini în Balcani, 
Impărăţia moscovită nu poate, dealiminteri, decit să ciştige, Materiali- 
ceşte nu va cişiiga nimic, şi mici nu umblă după asemenea cistiguri. 
Dar din prestigiul ei, ea poale reciztiga mult şi, aceasta-i trebue astăzi- 
Ciocnindu-se zilnic cu toate marile puteri ce sint amestecate în aface- 
rile Orientului, fiind chemată să-şi spue la fiece pas cuvintul alături de 
celelalte, Rusia va reuşi să impue pe ici pe colo punctul ei de vedere 
Nu prea ştiu însă ce ciştig va avea Austria. In rolul acesta de inirigant 
Austria nu s'a distins niciodată şi succese de intrigă, succese diploma- 
tice platonice, nu pot aduce nici un folos monarhiei Habsburgilor, care 
n'are nici vreun prestigiu de redobindit, nici de şters amintirea vre-unor 
înfringeri recente, Aşa că, poste, Baronul de Acrenthal ar fi fost mai 
bine inspirat, dacă n'ar fi rupt cu propriile sale mini compromisul, 

Compromisul, odată desființat, naşte întrebarea: va contribui oare 
aceasta la schimbarea situaţiunii din Balcani, la îmbunătăţirea soartei 
popoarelor ce locuesc în peninsula balcanică? Este netăgăduit că sub 
regimul compromisului austro-rus, soarta populaţiunilor balcanice s'a îm- 
bunătăţii.  Compromisului îi se datoreşte proectul dela Muerstegg, re- 
formele, bune sau rele, cu care Macedonia a fost înzestrată. Nimeni 
nu pretinde că aceste reforme sint strălucite. Macedonia e, încă, un fo- 
car de anarhie şi populaţiunile ei îndură încă multe suferinţi. Dar nu 
e mai puțin adevărat că primul nucleu al emancipării lor a lost creat, şi 
că Macedonia il daloreşte marilor puteri şi în deosebi iniţiativei austro- 
ruseşti, Prin desilințarea compromisului, oricit ar părea lucrul de para- 


CRONICA EXTERNA 307 


doxal, populaţiunile din Balcani nu pot însă decit să cîştige, fiindcă 
progresele Balcanilor nu stau numai în reformele cu care marele puteri 
înzestrează naţionatitățile balcanice; ele stau şi în pulința ce acele na- 
Vionalităţi au de a se întări şi de a indeplini ambiţunile lor naţionale. 
Ori simţimintele şi idealurile naționale se puteau dezvolta mult mal greu 
sub regimul unui compromis austro-rus, care tindea să rezolve chestia 
Orientului printr'o tutelă europeană, decit sub regimul unor competiţiuni 
internaţionale numeroase. Căci, din două lucruri una: sau puterile vor 
sfirşi prin a se înțelege intre ele, şi atunci din diversitatea tutulor pu- 
rerilor va eşi pentru Balcani un program de reforme mai largi şi mai 
insemnate, sau puterile nu vor putea să se înțeleagă, şi atunci din cer- 
turile lor, în virtutea proverbului „cind dol se ceartă al treilea cîştigă” — 
ver ciştiga naţionalităţile, 

Concluzia ar fi, deci, că trebue să ne bucurăm de era nouă în 
care Balcanii au intrat, prin încetarea compromisului, Cu toate acestea 
să nu ne bucurăm, deoarece se va ajunge la țelul mai sus arătat în 
orice caz, dar calea pe care s'a luat spre a se ajunge la el, e o cale 
grea şi plină de spini. Marile puteri, şi în deosebi Rusia, nu vor cer- 
ceta numeroasele probleme ce se pun in peninsula balcanică nici cu 
dorul de a imbunătăți soarta deosebitelor naţionalităţi, nici cu dorul sin- 
cer de a găsi soluția cea mai bună, a acestui grav problem. Ele le vor 
cerceta cu gindul de a-şi asigura succese, şi pentru asemenea succese 
vor recurge la intrigile cele mai periculoase pentru naţionalităţi, se vor 
opri chiar la soluțiile cele mai puțin în măsură a dezlega greutăţile 
balcanice. Unii se vor gindi la ambițiile, alţii la interesele lor, la visu- 
rile cuceritoare, de care nu toate au reuşit încă să se dezbare, şi cînd 
în această atmosferă, încărcată prin natura ei, Rusia, în căutarea unor 
succese efemere, va stimi fel de fel de intrigi, la care ceilalţi se vor crede 
datori, desigur, să răspundă prin alte intrigi, Balcanii vor cunoaşte zile 
grele şi vor trece prin multe griji și prin multe zbuciumări, 

La rezolvarea chestiunii Orientului puterile ar putea contribui, dar 
urmind o altă cale, o cale largă şi desinteresată. Să se înțeleagă Intre 
ele, să întocmească un plan mare de reforme serioase, să-l impue tm- 
preună Sultanului şi, impreună, fără reticențe şi fără ginduri ascunse, să 
lupte pentru îndeplinirea lui. In ziua aceia—pe care insă nu vom trăi-o— 
naționalităţile balcanice vor putea fi recunoscătoare Europei. De dragos- 
tea ce ea le arată astăzi, ele s'ar lipsi, fiindcă această dragoste nu se 
manifestă, decit ca să împedice chestia Orientului să se deslege singură 
prin jocul normal al forţelor ce o compun. 

Singura mingiere ce le rămine azi naționalităților e că marile pu- 
teri, care le întirzie fericirea prin intervenția lor nepricepută şi interesată, 
işi pierd vremea în storțări dela care speră să cîştige ceva, dar din care, 
ja urma urmei, nu se vor alege cu nimic, 


1. G. Duca. 


Cronica Vesela 


FĂRIMĂTURI 


38 grade la umbră. 


De ce, la noi, pe timp de vară, 
Văzduhul parcă e deioc ? 
Pesemne că s'a strîns afară 
Căldura toată 'n astă țară, 

ŞI d'ala 'n inimi nu-i deloc! 


Bilciul Moşilor 


Trei cirduri derbedei gălăgioşi 

Cu tei de fel de muzici,—cor temut 
Chiar de timpanul unui surdo-mut... 
Vrei linişte, poete? Du-te 'n Moşi. 


Din rinced untdelemn dela pogoşi 
Se 'mprăştie-un partum nesuferit, 

ŞI prafu-i gros să-l tai cu un cuţit... 
Ce aer sănătos respiri la Moşi! 


De haină punga dacă n-o să-ţi coşi, 
Şi ceasu 'n ghete de nu ţi-l piteşti, 


Eu nu puiu gir c'o să le mai găseşti... 
Doar lume bună vezi în bilciu la Moşi! 


Aceleaşi „panorame“ pe strămoşi 
l-au destătat, iar azi tot alea sint... 
Ah, nu-i distracţie p'acest pămint 
Cu haz ca panoramele din Moşi! 


CRONICA VESELA 


Turcoaicele atrag pe curioşi 

Cu danţuri autentice turceşti... 
Ovreicile din Calea Văcăreşti 

Fac bine pe „turcoaicele” la Moşi! 


La circiumi cu vopsite vinuri roşi, 
Consumi fripturi de stirv ne 'nbălsămat 

Şi ciorbe 'n care muşte vii se zbat... 
Da'n schimb, ce bine se petrece 'n Moşi! 


Sf. Petre în dilemă 


Sus, în parcul Paradis, 
Sfintul Petre bea o halbă, 
Cind | se aduse-o jalbă. 
lată ce în ea sta scris: 


— „Stiinte Petre, eu sint un 
„Antreprenor de grădină. 
„Dacă plouă, e ruină; 

„Cind nu plouă, teatru-i lun,“ 


Sfintul sorbea un mişmaş 
După ce halba băuse, 
Cind factorul îi aduse 
Jalba unui arendaş: 


— „Siinle Petre, te implor, 
„Seceta mă prăpideşte, 
„Noritor deci poruncește 

„Să stropeasc 'al meu ogor!“ 


Sus, în parcul Paradis, 
Sfintul Petre, tot la masă, 
Timpiele "ntre palme 'şi lasă, 
Ginditor şi nedecis. 


-Ce să fac? Zău, ce să fac? 
„Lumea asta e nebună, 

„Rea e ploaia, ori e bună ?.... 
„Cha!ner, dă-mi on coniac fh..." 


Tarascon 


310 VIATA ROMANEASCA 


CALEIDOSCOP 
Sonete Indignate. 


Proprlotarului meu, 
Âistine genmabogist 


23 April (Si. Gheorghe) 


M'am săturat de zarvă şi bucluc, 
M'am săturat să dau din puț în lac — 
Ca Diogene, marele sărac, 

Vreau să trăesc o viață de bursuc, 


Aparlamentul meu e un copac — 

Da cind doream eu mobilă de nuc! 
Drept ceas deşteptător îmi cîintun cuc, 
lar patul meu e un splendid hamac 1 


Sint fericit şi nici o grijă n'am... 
Dac'aş fi fost şi eu un cap mai logic, 
De mult din Capitală mă mutam... 


Adio dar, proprietar infam ! 
Şi du-te de te spinzură de un ram! 
Al arborelui tău genealogic ! 


Cuniraii. 
ri 25 April. 
Asemeni unul japonez lampion 
Luceşte luna pe un ram de lei— 
La masă şade-un editor cu trei 
Mari scriitori, şi beau vin cu sifon. 


E'n vervă azi simpaticul patron 
Şi-aprobă cele mai sanchii idei — 
Entuslast pledează pentru ei 
Privighetoarea "'ntr'un ascuns amvon. 


Natura "'ntreagă 'n contra lui coiispiră... 
A doua zi, cînd însă-i înminez 
Ceremonios volumul meu cel nou, 


Se uită lung la mine şi se miră: 
E altul editorul la birou — 
S'a stins acum lampionul japonez! 


CRONICA VESELA Su 


Vis miavie, $ 
4 30 April. 
Visam că umblu prin păduri virgine, 
Că mă hrănesc — nu cu iluzii vane— 
Ci substanţial, cu beafsteak-uri umane 
Şi mă simţeam aşa nespus de bine. 


Nu mai scriam nici versuri, nici romane... 
Sub baobabi dormeam... O, nopţi divine! 
Trăia în vis exoticul din mine 

In mijlocul naturii suverane. 


Ca un goril eram agil şi tare, 
Aveam stomac să 'nghit o antiiopă 
Şi o dantură ca un mastodont... 


Nu mă spălam pe dinţi cu kalodont... 
Cum nu te-aş renega cu indignare 
Cind mi-amintesc, stupidă Europă! 


Beţivul solitar, 


I Mai. 
Lipsit de viaţa binetăcătoare 
A serului sănătos de ţară, 
Visind intro tavernă solitară 
Eu stau cu lăutarul şi beau soare! 


Căci orice bob de strugur e-o 'nchisoare, 
In care fierbe chestia agrară, 

Şi'n orice sticlă arşița solară 

A 'nchis puteri în veci renăscătoare. 


Eu desrobesc un şir de raze moarte... 
Aşa sint eu! sus ridicaţi dar teascul! 
Lăsaţi-mă stăpin pe tot tantascul... 


Stimez capacităţile deşarte... 
Cioroiule mai cîntă'mi un adagiu! 
Aşa... şi după mine — naufragiu ! 


Premini men. 
4 Mai. 
Azi la Băneasa-l mare handicap 
ŞI ori şi cine-al îl, de nu eşti cal 
Sau un jocheu, ori cel puţin muscal, 
Ori o |esală, sau măcar valtrap, 


512 


VIAŢA ROMANEASCA 


Nu eşti nimic... Dă starterul semnal... 
Pornesc celebrităţile în trap 

Şi Straja a bătut pe Flirt c'un cap 

In veritabil intelectual, 


E-o zarvă şi-o 'mbulzeală la tribune 
Şi prosperează turful de minune : 
Au trecere mirțoagele de azi... 


De-aceia m'am decis şi eu, A. Mirea, 


Să pun un premiu spre 'mbunătăţirea 
Degeneratei rase-a lui Pegaz! 


Portret 


5 Mai. 


Un speculant de speța cea mai pură, 
Un purăţ deci. Un antic anticar 
Evoluat cu vremea în librar — 

Căci toste-evoluiază în natură, 


Din toală casa lui de editură 

El este cel mai cinic exemplar — 
Ca mine o să-l vezi milionar, 
Nefericiia mea literatură ! 


Cincizeci de lei oferă pe-un volum, 
Făr' a-l ceti, căci— crudă ironie! — 
El nici măcar nu ştie să citească. 


Aşa e tipul meu, —Feriţi, de-acum ! 
Eu mi-am fâcut o sfintă datorie: 


Am smuls de pe-un obraz Încă o mască | 


>xzetulor! 


6 Mui 


Cunosc atiţi netrebnici care zic: 

„Să nu pui preț pa unii careizhoară !" 
Ei nu pricep că viata-i o comoară 

Şi nu prevăd in moarte<un inamic. 


Lor îi se pare natural să moară, 
Că după moaie nu mei e nimic: 
Nu ştiu că firea e un alambic, 

In care tot renaşte-a doua oară. 


CRONICA VESELA 313 


Sub care formă viața-o să te cheme 
Ca s'o trăeşti din nou In altă vreme, 
Tu nici nu poți măcar să bănueşti... 


De-aceia mergi şi luptă înainte, 
Ca dincolo, de-ţi vei aduce-aminte 
De viaţa ta de-acum să nu roşeşti. 


Nantnigie. 
8 Mai, 


Ah, suflet vagabond de Robinson, 
De zece luni eşti rob al Capitalii 1 
Te-am îmbrăcat în fracul de salon, 
Ti-am arătat şi flirtu! mahalalii, 


Te-am dus prin fel de fel de saturnalii, 
Prin locurile zise de bon-tor, 

In kake-walk, matchich-uri şi boston — 
Dar mi-e ruşine să mai dau detalii... 


Ce mai voeşti ?... Eu ţi-am făcut de toate, 
i-am dat ce-al vrut: distracţii de tot felu— 
Ai să-mi pretinzi acu ce nu se poate... 


Devii bucolic ?... Insă n'am ce-ţi face 
Că fonduri n'am.— Vreau linişte şi pace. 
— Ei lasă, că te-oiu duce şi la Belu! 


Preparative. 


9 Mai. 
E ajunul zilei celei mai mărețe 
Şi de pe-acum bătrina Capitală 
Se piaptănă cu grijă şi se spală 
Ca prinsă de-un acces de tinerețe, 


Gihirtânzi de flori şi-atimă pe ostrețe 

ŞI tot cercindu-şi rochia-l de gală 

Ca o cochetă 'n marea zăpugală 

Işi face vint cu mii de stegulețe, ' 


Apoi se Jă petrecerilor pradă... 
lluminații, muzice sonore, 
ŞI toate celelalte ca 'n tot anul... 


344 


VIAŢA ROMINEASCA 


Mariţă, 'nchide geamul dinspre stradă 


Că simt că mi se sfarămă timpanul 
ȘI 'ncep să am vedenii tricolore... 


10 Mai. 


Imi fac revista mea, de zece Mal, 
Stau pe Pegaz şi nu 'mi incap în piele, 
Căci azi prin fața maiestăţii mele 
Trec versuri după versuri în alai, 


Dela Minerva, Socec, Alcalay 
Sosesc troheii mei cu arme grele, 
Iambi răsăriţi din ceşte de” cafele, 
Dactili uşori in trap mărunt de cai. 


Trec anapeşti, trec iambi, trec iar trohei, 
Prezintă arma toţi supt ochii mei, 
Şi iată iar dactilii cu duiumul... 


Şi iar trohei şi iambi,.. Ho, mai sinteţi?! 
M'am plictisit de voi. Destul, băeţi! 
Căraţi-vă şi re 'ntegraji volumul! 


A. Mirea 


Ei 


Scrisori din Ardeal 


Sinoadele eparhiale.—Pentru şcoală.—Prigonirea invăţătorilor. — 
Procese de presă.—Noul regulament al dietei. 


In săptămina ce a urmat după Duminica Tomii, conform Statutu- 
lui Organic, cele trei eparhii romine gr. orientale şi-au ținut Sinodul, 
forul lor suprem în afacerile bisericeşti şi şcolare. De astădată pe lingă 
importanta chestie a menţinerii şi apărării şcoalelor confesionale, gicu 
amenințate de legea lui Apponyi (1907), fiecare diecesă a mai avuto 
mulţime de aiaceri grele de rezolvat. 

La Arad, Sinodul a avut să se rostească, Intre altele, asupra re- 
gulamentului de administraţie a Fondului preațesc. menit să ajute pe 
văduvele şi orfanii preoților, precum chiar și pe preoţii care nn mai pot 
servi, ori din vre-o cauză oarecare n'au destul salar, Fondul acesta s'a 
intemeiat la 1877, sub episcopul loan Meţianu (azi mitropolit în Sibiu) 
şi a ajuns la suma de 1 milion 40,000 coroane. Regulamentul a fost 
intocmit astfel, ca din venit (dobinzi şi cotizaţii) 40%, să se capitalizeze. 

S'a hotărit apoi, în urma propunerii vicarului V. Mangra, ca pe 
1912, cînd se implinesc 100 de ani dela intemeiarea institutului pedago- 
gic din Arad (azi pedagogic şi teologic, şcoală normală şi seminar), 
consistorul diecesan să se îngrijească a se scrie monografia acestul in- 
stitut, de care se leagăe dealtfel intreaga mişcare culturală şi politică a 
Rominilor din Ungaria şi Bănat, 

Subserisul a propus ca prin consistor să se adune și materialul 
care să serve la scrierea monogratiilor cel puţin a comunelor mai în- 
semnate din diecesă, unele expuse să se maghiarizeze şi foaie multe 
să li se schimbe numirile romineşti. Administraţia politică a comitatelor 
chiar acum lucrează pe capele să dea numiri unguresti comunelor neaoşe 
romineşti, 

Privitor la şcoale, s'a raportat că o parte însemnată a cemunelor 
din discesă a hotărit să susțină şcoalele şi fără ajutor de stat. Sint 
însă şi sate care, plătind deja 70—80, dare pentru cult, nu mai pot de 
unde mări salariul invăţătoresc, cum prescrie legea lui Apponyi. Sinodul 
a decis deci ca anul acesta, şi de-aci incolo mereu, să se pună o stă- 
ruință deosebita din partea autorităţii noastre bisericeşti (Consistorul, 
care are la dispoziţie pe toţi protopopii şi preoţii), pentru a se mări aşa 
zisul fond cultural, din care să se ajute comunele mai sărace, să-şi facă 
şcoale corespunzătoare şi să plătească pe învățători. 

O idee foarte bună i-a venit, în privinţa asta, deputatului sinodal 
dr. Miron Cristea, protosincel în Sibiu, care în Sinodul de acolo a pro- 
pus să se la măsuri pentru înființarea unei bănci culturale. Banii bise- 
ricilor, care se urcă la mai multe milioane, apoi ai alitor fonduri admi- 
nistrate de consistoarele noastre, să fie elocați în acţiuni de ale acestei 


316 VIAŢA ROMINE ASCA 


bănci, ori cel puțin să fie depuşi la banca nouă ce s'ar întemeia nu cu 
scop să dea dividende mari, ca actualele bănci, ci ca din veniturile 
acestei bănci să fie ajutate şcoalele noastre. Particularii, fruntașii intelec- 
tuali şi bogaţii, deasemeni şi-ar considera drept înaltă datorie a se face 
acționari la banca aceasta, mulţumindu-se cu dividendă cit mai puțină, 
ca astfel să se poată jertfi cu atit mai mult pentru cultura naţională. 

Afacerea va fi studiată de consistor, care va veni apoi la viitorul 
Sinod cu propunere asupra modalităţii înființării acestei bănci. 

La Caransebeş discuţiunile s'au învirtit deasemeni în jurul ches- 
țillor şcolare, fiind acolo vorba nu numai de şcoalele primare, ci de 
şcoala normală din centru, in afacerile interne ale cărela guvernul şi-a 
permis să se ingereze aşa fel, incit pretinde destituirea aproape a tu- 
turor profesorilor, pe baza unui raport făcut de un agent guvernia! şi 
nelăsind ca autorităţile noastre bisericeşti să disciplineze pe cei vino- 
vaţi, dacă într'adevăr sint, cela ce În nici un caz nu se poale constata 
numai pe baza anchetei făcute de agentul guvernului. 

Sinodul a protestat impotriva acestei ingerinţi a ministrului şi a 
invitat pe consistor să nu cedeze, ci judecată să aducă numai pe baza 
anchetei făcute de comisar numit de autoritatea noastră bisericească 
autonomă, 


La 11 Malu n. s'a dezbătut Inaintea comisiei disciplinare comita- 
tense procesul pornit împotriva a doi bravi învăţători romini. Pe unul, 
D. Popovici din Cuvin, I cunoaşte şi amicul Stere, care i-a lăudat 
mult şcoala. Amindoi erau acuzaţi că au agitat împotriva naționalități 
maghiare, 

Să vă spun insă întăi ce insemnează „comisia disciplinară comi- 
tatensă“, Foarte nimerit, „Tribuna“ de-aici a numit-o ghifotind politică, 
Conform legii lui Apponyi, se institue adică în fiecare comitat (judeţ) 
o comisie compusă din fişpin (prefect), inspectorul şcolar (revizor), se- 
cretarul judeţian şi alţi! membri, să judece asupra învăţătorilor noştri a- 
cazaţi tie că n'ar face spor în şcoală (mal ales In ce priveşte limba ma- 
ghilaă), fie că n'ar avea o puriare morală bună ori că ar avea o atitu- 
dine politică „duşmânoasă statului”, adică guvernului. Un denunț, sub- 
scris de oricine, poate să aducă pe cel mii brav învățător Inaintea aces- 
tei com siuni, 

De astadată proces-le acestea apăreau cb atit mai trase de păr, cu 
cit nu numai invinulrile erau ridicole (învățătorul din Cuvin era acuzat 
că ar îl indemnat pe copii să le-zică „Unguri* celor ce umblă la şcoala 
de stat maghiară, lar învățătorul Magier din Vidra era invinuit că ar fi 
zis, ia chef cu dol unguri, un advocat şi un notar, că Rominia Îşi va 
mări holareie până la Crişui alb; insuşi martorii de mai sus au spus că 
totul era zis in giumă), ci „crimele“ s'au săvicşit cu un an şi cu doi 
inainte dè a intra is vigoare legea lui Apponyi. Advocatul dr. L. Mar- 
şeu a dovedit că nici din acest punct de vedere comisia nu este în drept 
să judece, dupicum a ridiculizat Intreaga inszenare a procurorului, pus 


SCRISORI DIN ARDEAL 317 


a_a 


ta cale, se înțelege, de administrația județiană, căreia îi este spine in 
ochi toji învățătorii romini harnici şi cinstiţi, 

A mai arătat advocatul romin că învățătorul din Vidra a fost a- 
chitat de tribunal, unde i se intentase proces pentru acelaşi „crimă*(?) 
pentru care vrea să-l judece acum comisia disciplinară. N'a folosit însă 
nimic splendida apărare: întrun nor de fum (căci membrii acestei comi- 
siuni tumau ca la cafenea) s'a adus sentența: destituire pentru învățăto- . 
rul din Vidra şi 5 ani să nu albă voe a concura să se aleagă în altă 
parte, Învățătorul din Cuvin a scăpat cu 100 coroane amendă. Recurs 
pot face la-— ministru. Zadarnic ar face insă, căci doar din porunca mi- 
nistrului au fost scoşi amindol cu puterea jandarmerească din şcoala ro- 
minească, cărei cel grav pedepsit a servit 22 ani, lar celălalt 16 ani. 

Este, desigur, ingrijitor faptul, că în felul acesta pentru învățătorii 
noştri sint două feluri de justiție: dacă scapă la tribunal, ti apucă pe 
cale administrativă, unde se judecă nu după vreun paragraf al legii, ci 
după necesităţile politicei şoviniste ori din răzbunare... Mai grav este 
însă că se pedepseşte şi şcoala şi satul rominesc. In şcoala al cărei In- 
văţător a fost pedepsit de comisia disciplinară, coniorm legii lui Appo- 
nyi obştea satului nu mai poate alege decit un învăţător pe care să-l a- 
probe şi ministrul, nu numai consistoarele noastre! lar şcoala în care 
şi al doilea învăţător a fost pedepsit pe cale disciplinară, va li închisă 
şi guvernul face în locul ei uma ungurească... 

Cred că e de prisos să mai fac comentar. 


kd 


Pe ziua de 19 Maiu n. este chemat inaintea curții cu juraţi din 
Oradia-Mare redactorul responsabil al „Tribunii*, d. Sever Bocu. Acea- 
sta dupäce alaltăeri acelaşi tribunal l'a mai pus sub acuză în alte două ` 
procese. Peste tot, „Tribuna“ are nu mai puţin decit 9 procese de presă. 

Sfirşitul acestor procese se cam ştie: condamnarea la ani de tem- 
niţă şi mii de coroane amendă şi cheltueli. 


+ 


De eri, în Camera ungară se aplică noul regulament, cu două ṣe- 
dinje pe zi, dela 10—2 şi dela 4—8,—iar proectul de buget care este 
la ordinea zilei a fost declarat urgent... S'au şi învirtit şuruburile astfel, 
încît discuţia generală eri a şi fost închisă şi mare minune dacă azi 
ori mine nu se termină şi „discuţia“ pe articole... Adică vorba vine, 
căci discuţie nu-i, deoarece opoziţia cit cricneşte, e amenințată cu—co- 
misia de imunitate, ghilotina parlamentară.. Alalţăeri deputatul ungur 
Nagy György i-a şi strigat prezidentului: „ În loc de clopoțel mai po- 
trivit ar fi să iel un revolver şi să împuști asupra opozanților care in- 
trerup!*... O stare ca în republicile din America de sud. 


Arad, 2 | 15 Maiu. 1. Russu-Şirianu. 


In amintirea lui lon Radovici” 


Gloriosul avint de la 1848, plin de visuri de frāție uni- 
versală, insuileţit de cel mai curat ideal de redeşteptare naţională, 
avu drept consecinţi practice unirea principatelor și organizarea 
unității noastre naționale. Mai in urmă apăru și se desvoltă o 
nouă generaţie de politiciani, condusă de aspiraţiuni mai mate- 
riale, aplicind, în scop de Iimbogăţire personală, cele mai cinice 
metode politice şi administrative. Astiel se formā o plutocraţie 
burghezească care, economicește, se substitui vechei boerimi 
a țării. 

Era momentul cind vastele încercări de sinteză ştiinţifică 
socială sau filozofică ale occidentului cult incepeau să pătrundă 
şi in tineretul nostru; cind, în contra capitalismului industrial, 
proletariatul apusean iși organiza forțele sale conștiente ; cind, 
față de autocratismul rusesc, incepeau să protesteze elementele 
liberale ale naţiunii în numele demnităţii omenești, 

Evoluţionismul în biologie, în domeniul stiințelor fizice 
transtormismul forţelor și identitatea intre energie și materie ; pe 
de altă parte panteismul Hegelian şi puternicul criticism social 
al lui Karl Marx; strigătele de durere și de desnadăjduire arun- 
cate, din prolundul conștiinții lor, de poeţi, de Beethowen și de 
Richard Wagner ; acest formidabil uragan de idei şi de sentimente 
care, spre mijlocul secolului trecut, zgudui Europa intelectuală, 
avu răsunetul său puternic in sufletele "tinerei generaţiuni de 
şcolari romini dintre 1880 şi 1890. Faţă de materialismul am- 
biant se ridică, din centrele noastre universitare, un tineret vib- 
brant, insetat de înaltă cultură şi de criticism științific, insuflețit 
de un nobil ideal de justiție socială. Acestei generaţiuni aparți- 
nea lon Radovici, El fu, de la început, unul dintre reprezentan- 


1). Somindu-ne manuserisul acestui articol prea lirziu, regretâm că nu 
i-am putut du locul cuvenit, în fruntea revistei. 
Nota redacţiei 


IN AMINT REA LUI ION RADOVICI 319 


ţii ci cei mai generoşi, cei mai pasionați, cei mai profund de- 
votaţi idealului ei. 

Un curaj combativ și veșnice dispreţuitor de moarte, o pu- 
tere de indignare gata să reacționeze la orişice nedreptate, un 
orgoliu discret $i nesupus, asociat cu o extremă delicateța sufle- 
tească și cu o admirabilă facultate de induioşare față de cei o- 
bijduiți, constituiau lui I. Radovici o fizionomie din cele mai 
caracteristice şi mai rare. Avea pasiunea copiilor și celor slabi, 
Un bun simţ afinat şi pătrunzător făcea din el un ironist ințepă- 
tor dar lără răutate, câci bunătatea sa sufletească era imensă. 
Inzestrat cu o comunicativă putere de convingere, el știa, une- 
ori, să se ridice pănă la o adevărată elocvență pornită din cla- 
ritatea ideilor sale și din prolunda-i sinceritate de sentimente, 
Adversarii săi politici (vorbesc de cei sinceri) în mod unanim 
admirau cavalerismul şi lealitatea sa în discuţiunile cele mai 
violente, Cabotinajul, sub toate formele sale, îi provoca un 
sentiment de nespusă scirbă ; iar puterea sa de a domina ma- 
nifestaţiunile exterioare ale impresiunilor sale cra aşa de mar e 
incit această fire de elită a râmas necunoscută și nepricepută de 
mulțimea superficială, înţeleasă numai de cițiva prieteni care 
ştiau să citească în fizionomia sa energică şi mobilă nuanțele 
fugitive ale sentimentelor sale intime. 

|. Radovici studiase medicina în Paris, şi a funcţionat mai 
mulţi ani ca şei de clinică la facultatea de medicină din Bucu- 
rești ; calitățile sale de bun simţ şi de fizionomist pătrunzător ii 
asigurau o carieră de distins clinician. Insă natura sa combativă 
şi preocupările sale sociale Il depărtau de practica pur medi- 
cală. Avea sentimentul net că medicina modernă se va orienta 
din ce in ce mai exclusiv spre problemele de profilaxie gene- 
rală: iar interesul lui, ca medic, se concentra mai ales supra 
boalelor în care factorul economic şi social joacă un rol hoţă- 
ritor, cum este de exemplu tuberculoza. Timp de 6 ani el lu su- 
Hetul vivifiant, deși ignorat de public, al societăţii pentru profi- 
laxia tuberculuşilor săraci, iar amintirea lui va răminea strins 
legată de dezvoltarea acestei opere lilantropice, 

Temperamentul de luptător generos al lui Radovici il Im- 
pingea deci in mod irezistibil spre studiul problemelor econg- 
mice şi spre o acţiune politică concretă. Apărător convins al so- 
cial-democratismului și al doctrinelor marxiste, el evolua, mai 
tirziu, impreună cu majoritatea prietenilor săi de idei, spre con- 


320 VIAŢA HOMINEAS CA 


cepţiunile poporaniste, condus şi susținut, în toată evoluţia sa, 
de cel mai pur, cel mai dezinteresat spirit democratic, 

|, Radovici era un adinc iubitor de neam. Spre țăranul 
nostru desprețuit și apăsat; spre acest țăran fin, inteligent, insă 
fatalist, fără spirit de inițiativă, deabia desrobit, incult şi, econo- 
miceşte, dezarmat, pornea tot avintul de dragoste al prietenului 
nostru. Expresiunea acestei vii simpatii era mărită la dinsul, 
prin senzațiuni estetice ; iar amintirea luminoaselor orizonturi şi a 
elegantelor siluete evocate de Grigorescu revenea mereu în con- 
vorbirile sale despre țară și țărănime. 

I se părea, ca multor din generația sa, că intr'o ţară, unde 
clasa agricolă constitue imensa majoritate a populaţiunii, chesti- 
unea țărănească constitue problema socială primordială, dacă nu 
unică ; idealul liberator, spre care erau incordate toate aspiraţiu- 
nile sale de socialist, era deci cultura intelectuală, morală şi i- 
gienică a acestui țăran. liberarea sa economică prin stăpinirea 
capitalului agricol, liberarea sa politică prin Introducerea votului 
universal. 

Treceau insă zile şi zile; partidele politice se succedau la 
guvern, incătușate prin egoismul lor de clasă, sfişiate prin veş- 
nicul conflict al intereselor personale, nepăsătoare și oarbe. Dez- 
iluzionat, profund amărit de mizeria vieţii noastre politice, Ra- 
dovici era gata să o părăsească. precum odinioară părăsise 
medicina. 

Dar iată! Din seninul inşelător al cerului deodată tună și 
iulgeră ; o scintee cade, incendiul izbucneste ; din Dorohoiu pănă 
în Mehedinţi revoluția țărănească se aprinde și se intinde ; spaima 
deşteaptă pe cei adormiţi; speranța se redeșteaptă în sufletul a- 
celor care desnădăjduiau : nu cumva va răsuna semnalul unei 
noui activități de reorganizare, fecundă şi liberatoare ? 

Zilele revoluționare trăite anul trecut supuseră sensibilitatea 
vibrantă a lui Radovici unei teribile incercări, Eşi-va din a- 
ceastă furtună atmosfera purilicată prevestitoare a unei cre de 
justiție mai mare? Sau poate cataclismul final in care este me- 
nită să dispară până și naționalitatea noastră ? In acest interval 
de citeva zile, Radovici trecu printr'o adevărată agonie morală, 
pe care n'au putul-o aprecia decit intimii săi. Palid, intr'o stare 
de mută agitație, aştepta, torturat, rezultatul evenimentelor. Din 
această luptă interioară cl a eşit siişiat, lovit de moarte, fiziolo- 
giceşte distrus. Tuberculoza, de care, ca student, suferise, se 

“redeşteplă amenințătoare în organismul lui debilitat. Cu toate a- 


IN AMINTIREA LUI ION RADOVICI 321 


cestea el primi lără ezitare să plece la Vaslui, ca prefect, con- 
vins că in acele momente decizive trădălorii sint acei care sc abțin. 

Această hotărire, așa de banală In aparență pentru acei care 
judecă superficial, fu din partea lui Radovici un sacrificiu su- 
blim şi numai rezultatul unei violente lupte interioare; căci, în 
luminata sa conștiință a realităţilor, îi apăruse ca posibilă nece- 
sitatea de a interveni prin forță in contra poporului său cel iubit. 
Pentru cine a cunoscut sufletul curat și plin de dragoste al lui 
Radovici, plecarea sa la Vaslui a lost pur şi simplu un act de 
eroism.  Ciţi insă nu-l vor înţelege! 

In puţinele zile cit a durat activitatea sa de prefect, el chel- 
tui tezaure de neobosită activitate, de tact, de fineță, de energie 
şi de spirit de dreptate în aplanarea conilictelor, Toți acei cari 
lau putut urmări în această scurtă perioadă au avut revelațiunea 
unti firi superioare, 

Acum insă se produce peripeţia tragică a acestei vieţi, care 
nu-şi dăduse incă roadele sale. Din acest dar complect, pe care 
Radovici îl făcuse de sine, organismul lui a eşit definitiv zdro- 
bit ; iar fantasma morţii apropiate şi ineluctabile se ridică dina- 
intea ochilor săi tocmai în momentul cind i se părea că toate 
puterile sale de idealist activ 1şi vor găsi, în fine, Intrebuințarea lor, 

Chiar de atunci, acestui spirit lucid, fără spaimă şi dispre- 
țuitor de viață, o singură soluţiune apăru ca logică și ca estetică, 
moartea voluntară. In leagănul etern al vieţii și al frumosului, 
unde cintecele sirenelor atrag pe nenorocitul rătăcit al vieţii, in 
sinul mării auguste şi nepăsătoare, departe de manifestațiunile 
barbare ale doliului omenesc, I. Radovici a vroit să scufunde 
zăreanţa sa trupească, inutilă şi odioasă din momentul ce nu mai 
putea servi la indeplinirea idealului său. 

Acest poet şi acest orgolios a invins soarta mai inainte 
de a fi invins de ca. 
Dr. |. Cantacuzino 


te 


Recenzii 


Elena Furugo. opts din Um- 
rä. Fdit. Revistei „Ramuri* Craiova 
1908, 

D-nn Eleva Farago nu e o necunos 
cula peniru publicul cititor. Muzica 
vernului său e din acele ce nu se pita 
uşor. Adeseori această muzică dulce, 
meluneolică, poate cam moanotons, 
exprimă mi bine decit insuşi versul 
simţimintele pe jumatate destăinuite 
ale autoarei, Muljumită ei poti Mâpini 
mai uşor neribdureu ee te cuprinde 
pentru unele versuri aşa de puțin 
elare, inci! poezia întreagă devine un 
rebus, cum é de pildă intre altele „De 
vorbă en treculnl*... Aveastă lipsă de 
elsritate, ce-o impulam autoarei yi la 
primul ei volum, vine ponte din area 
delivateță intimă ce s impaotriceşte 
unei confesiuni publive, fe ea şi m 
versuri, Din teama de + comite o ni 
diserețiune vine poate acen tendință 

a poetei de a se exprima prin lungi 
eircumlocuțiuni, de n cauta să redea 
pe departe şi prin vurba prea multe 
simţirea ve pierde astfel puterea de 
a se comunica cetilorului si dă frazei 
avea râdere grepae în desfugurarea ei 
din unele poezii, mai ales din „Seri- 
sori”, cari, pentru a avea inleres, tre- 
baiuu nemai să rasfringă simțirea In 
toala sinverilatea ei. 

Dar tocmai alarma nteasta a sim- 
{irii intimo ce pune stavila sincerităţii 
trebuia sa dea de ştire d-nei Farago, 
că subieriivismul In oarecare mâsură 
se npuna artei. Desigur opera de arta 
ia naştere dintr'o simţire, din emo- 
ţia intima a urtistului, dar voinţa de 
a o realiza in operă de arta vine din 
nevoia de u exteriorizu, de a obiectiva 
aceasta stare intima. Aceasta obiecti- 


vare nu Invoește Ins revărsarea sinr- 
țimintelor in forma lor primitivă, gè 
poezia de dragoste. peniru a îi operă 
de artă, nu trebue sà fie un jurnal 
iutim serin în versuri, ta lrebue să 
dea glas nu numai dragostei noastre, 
ei dragostei din sufletul tuturor. 
Poerin aceasta personală posle usor 
cădea intro gresii de arlă şi pri- 
mejdia o simte inslineliv şi aulonarea, 
care, silindu-se să nn depăgensră in 
expresie oarecare limita impusă de 
simțimintul intim a? pudorii sufletești, 
derine obscura şi emolia nu se co= 
munieă, versul e şlers, citendala banal. 
Versul dnei Farago apare din a- 
evastă cauză en o mască pe care şi-n 
pus'w auloarea din diserețiune și dè- 
lenteța, de dupa cure insă se arală 
uneori chipul ui adevarat în sinreri- 
tatea zimbetului gi n Imerimilor fară 
pompă și podoahā literară în versuri 
drăguţ ca aresie: 


= singură "n retină 
Și dragostea fio cin 

i-alita y- de bine 
Én parcà le 'uspăiminţi,.. 
Lasi rinlecul şi iară 
Pierdulă'u giuduri cazi... 
N'a fost mintini sub ceruri 
Seniuul carei azi.. 


l-atita primavară 

ln mugurii de tei, 
Şi-au Anflorii ast noapte 
Atiţea stinjenei.. 


Si iar incepi on eintees 
Daia incetinel,.. 

0! nu-ți intinde mina 
Spre bietul stinjenel L. 
O nu-ţi întiode mina 
Sa rupi o floare, cind 
l-atita duiuşie 

In farmecul dia gind 1.. 


oo d + 9-4 eue Xe 


Dat în sresle versuri nu mai e per- 
sonnlismul din velelalte. 

Versurile m formå populară cer 
anumite daruri penlruca sufletul ar- 
tistului cultivat să se unească într'o 
armonie desivirşilă cu sufletul popo- 
rului, atit de plin de spontaneitate, şi 
să dea ocea impresie de frese şi de 
compleetă sinceritate din poezia popu- 
lauri. Genul nu mi se pare a fi tocmai 
atel mai potrivit eu talentul d-nei 
Farago, deşi ne-a dat acea frumoasă 
poezie, destul de reuşita: „Basuive 
Hoare ew dar”... 

Cit despre partea de la urme, Martie» 
Decembrie 1907, ur W fost mai bine 
ea ea să lipsenseă din volum. Eve- 
nimentele la care se fare aluzie sint 
purtate in sufletul nostru de o atit de 
dureroasă amintire, incit numai glasul 
yre-ynui vèrs ca avel al lui Goga ar 
putea să le atingi fară sa ne jig- 

neaseă si să pe duard. 


Elena Farage, Traduceri libere 
(versuri). Editura Revistei „Ramari*, 
Craiova, 1908, 

In areste drâgilaşe interpretări ale 
cintăreților apusului se desfaşoară 
toute calitățile versului dnei Farago : 
muzicalitate, o limba mladioasă co in- 
vocale redarea celor mai fine nuanţe 
i Ni iatătubui şi cogrlarii acestor 
maeştri, ritma virial și bine potrivit 
conţinutului, Dar, deşi gustul d-nei 
Farago n rilăuril-o, cum eru de ue 
teptul, în ahgerea ciutecelor, sint to- 
tugi unele care nu mi se pare că ar 
fi trebuit să fio siese, mul cu sumă 
cind volumul e atit de mie şi mârză- 
ritarvle din poezia apusului atit de 
numeros. Pe cind altele, foarte fro- 
imudve în original, cum e „Siinea” lui 
Sully-Prudhomrw, nu au fost eizelate 
eü ingrijirea ce sar f cerut pentru 
aseineti javaere, şi de cara d-na Få- 
rako a dat dovadă că e capabilă to 
alte traduceri, 


RECENZII 123 


M. Dunăremun, Băsplata. Nu- 
vele. Edit. Minerva, Bucureşti. 

In volumul aresta de povestiri d. 
Danăreanu evocă wene din viața pès- 
carilor din Dobrogea, un colț de lame 
pilorese şi interesant prin el osusi, 
prin felul lui de a f, att do usebit 
de al nostru. 

„Rasplutu“ e povestea suferințelor 
unui veteran, care plecat In Dobrogea 
după miragiul unui petice de pamint, 
duce o viţă de mizerii și chinuri 
amare în aşteptarea indeplinirii for- 
malitaţitor, indepliniri insă ce se pierd 
din ce în ce în intinitul rromilor vil- 
toare, din cauza nocinstei functionari- 
lor. Mai bina însă rees rentimeutele 
şi părerile autorului exprimate direct 
deci” concretizate în povestirea vie a 
faptelor, şi autorul nu reugegte decit 
sa ue dea o slabă și pulidă imagina 
a suferințelor acestui om atit de erud 
inşelat in nădejiea lui și atit de tip- 
sit, de singur şi siràin, departe de 
valra lui, 

„Vania“, a doua nus, cuprinde 
seene din viaţa pescarilor, pu rare 
autorul le povesteşte eu destula vini- 
ciune, reuşiuul destul de bine sa redea 
culoarea locelā, visja sulioteuscă n 
acestor oaniwui simpli, In care cele 
eileva noțiuni despre viață şi osmeni, 

capătul în lupta lor aprigă cu grous 
tăţile vieții și primejdiile elementelor, 
sint simple şi neschimbate, simțirile 
tari şi violenta, hotaririle nesteămu- 
tate. Conflirtela între uceşti oameni 
ai mării au ceru din furia oarbă şi 
fatalitatea elementelor dezanţuite, in 
lupta en care-şi ciştiga ei, din cou mai 
frageda copilărin, pinra de toste zi- 
lelu. Caracterul acesta e fowrte bine 
priùs şi redat în conflictul dintre fe 
cior și tala, care sint impingi spre 
dramă şi dezuodamintul fatal de ace- 
leaşi puteri oarbe care-i mină în lar- 
gul marii, în pritrejdie de moarte, cà 
să-şi apare cirmnacii ! O trasatură de 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


CC op «C 


caracter foarte bine privsă e iarăşi 
naivitatea enpilirousă a acestor sufloto 
tari, ra în srena cind Vanla se duce 
la iubita lui eu ceas de nikel şi baine 
de „domar, 

Autorul insi, enm am avut deja oen» 
zia “o spun, prinde şi recă lucrurile 
ceum prind şi reda tiganul cintecul 
după ureche, nu are rela ce se chiamă 
literatura şi, atunci cind se margineste 
Să ușlearnă pe hirtie aveia ee vor- 
beşte şi placa sufletului său, di po- 
vestiri bun» ca „Vania“ sau placute 
ea cei „Doi slujbagi“, „Intr'o nouple 
de pândă” ete. 

Cind insă vrea să facă literalură, 
cu loale reslele sala calitaţi de ob- 
servalie şi puterea sa de viziune, nu 
reuşeşte decit săi ne dea sarbede 
compoziţii fara nici un relief, va d, 
Davidescu, sau de un romantism fals, 
ce jigaeşte gustul, cu „Maxim Ciacara* 
„Povestea unei iubiri”, ete, 

Nu « destul ea povestirea sa fio pla- 
cuta şi să dea până la un popel iluzia 
că sar putea så fiu adevărată. Ea 
trebue så produca o impresie puter- 
nică, eare să ramie. Dar pontru aceasta 
trebue cuşi sufletul pe care o râs 
fringe sa fio puteruie şi să ştie inter 
preta fuplul brut, să se glie folosi de 
puternica-i viziune a realității pentru 
a concretiza în opera de artă o con- 

ceplje despre viala şi lume, eñeci a- 
censtu da operei de artă unitatea cure 
se cere oricării crvațiuni cure vrea 
să fie şi vie şi durabila. L 3, 


L Koni. La Littérature hongroise 
T'aujowrd'hui. Paris, E. Sansot, 1908, 
in -19, 89 pag. prețul 2 fr, 

Numele autorului acestei carti este 
demult cunosc t in lumea gtiințitieă ; 
stabilit da vre-o şaplesprezecu uni li 
Paris, insâreiuat cu ua cura de limba 
şi bteruturu maghiara la Sorbonne, 
de mulţi ani, prio recensiile sale dia 
Revue Critique, de sub direcţia lui 
Arthur Chuquel, el ţine in curent lu- 


mea filolegieă ru produețiunile de pe 
terenul Alolagici mugbiare. Peutra un 
publie mai intins, a publicat moi mul- 
ta lucrări asupra literaturii ungurești 
foarte bine apreciale, două chiar in- 
ennunale de Arademia franceza, şi lot 
e] a fosl insâreinat să serie istoria li- 
teraturii unguresti in colecția „Litera 
turile răsărilului* (Litteraturen des 
Ostens), care apare la Imipzig in edi- 
tura lvi C. F. Amelang: Gèschichte 
der ungarischen Litteratur, von Dr, |, 
Kont, 1906. VII+272 pg. 


Lucrarea de fată, apârula de curind, 
are de s-op dea face cunoseul curen- 
tele priovipale și tendințele varo ca- 
rarcterizosră literatura ungureasri con- 
temporană. Bazindu-ne pe numele au- 
torului şi Increzindu-ne în obiectivita- 
tea sa, uşurata oarecum prio faptul că 
de aiiția ani trâeşte depurte de pa» 
trie, noi, care nu ennoaştem limba un- 
pureuseă şi nu-i pulem controla atir- 
mările şi aprecierile, ue mărginim să 
inpărtăşim celitorilor citeva din con- 
statările facule de nator asupra lite- 
ruturii țării sale, 


Data- dela care porneşte literalura 
nouă esie anul 1807, anul compromi- 
sului Austro-Ungar, care insumua o e- 
ră nouă lu Ungaria, nu numai la li- 
terutură, ci pe toate terenuile. Dela 
aceasta dată pornind f. K. sebiţeaza 
evoluţiu literaturii ungurești în tuale 
genurile principale, pe care le studiază 
in patru capitole : | Poezia, II Teatrul, 
II Romanul şi Novela., 1V Critica şi 
Istoria. La sfirșit, in ultimele pagini 
(17—89), intr-un mie appendix se da 
n lista alfabetic a autorilor pomeniţi, 
cu seurta „detalii bio-şi bibliografice. 

Fața do literatura mai veche, de in- 
Bainteu duulisaului, care se inspira 
numai din istoria naţionala şi al că- 
rai fond era numai patriolismul—cum 
se vede lo operele celor trei corifei 
ui poeziei ungurești : Vorbsmariy, Pe- 
töf, Arany—literatura noua a luat cu 
totul alta direcție. Parasind trecatgj 


RECENZII 3 


ea izvor de inspirație, ea se ocnpă de 
nevoile actuale ale societăţii, punind 
preocupările sociala pe planul intai, 
In locul patriotismului, ea senliment 
domirani, scriitorii sint aläpiniti de 
idei largi, umunilare, citeodată chiar 
entmopulite : „artistul nu-i mara de- 
cit atunci eind are un suflet larg; cind 
in mijlocul oamenilor, el îşi uită nn: 
ționalitatea sa“, eintă, intr-o poezie, 
poetul Iuliu Revizky. Tendinta de- 
moerațică, cteodala chiar eu o nuantă 
de socialism, raralerizează Intreaga 
literatură nouă. Aproape toţi seriitorii 
urmārese prin operele lor schimba- 
rea neajunsurile de care sufere 30- 
cietatea. Mni toate operele literare nr- 
mârvse pe deoparte tendințe de a dis- 
eredita elasa nobililor, care, profitind 
deun sistem nedrept de vot, Irhese 
din exploatarea malţimii şi sioguii 
ajung la elrina atacerilor publice, tar 
pe de altă parte de a răspindi iubi- 
ren pentru cei sărmani şi nedrepta- 
tiți, pentru muncitorii din oraşe şi 
pentru ţaranii din sale. Astfel Sulin 
Revicrky, mort in Monrea vristei ln 
1858, Emil Abrăânyi „parnasianul tine 
rii generații, Alexundru Endrödi 
„maestrul Tied-ului unguresc după Pe- 
Loți*, tuți se inspiră din molive soeia- 
le, toți siot plini de sarcasm pen- 
itu pobili şi de mila și de iubire 
pentru rei de jos, po cind Francis 
Kozma îsi păstrează toată drugostea 
peniru țăran şi serie in eontra clasei 
diriguitoare salire despre care l. K, 
zice că „vor rãminea“, iar «li. Palágy. 
Csiemadia şi Ady cinta revendicarile 
proletariatului, Acelug Ineru şi în li- 
teratura dramatica. care, ra prelulin= 
tindeni, e cee» mai tinera. Peciud pri- 
mil seriitori dramatici eran discipuli 
ai romanticilor Irancezi, iur mai tir- 
zu=dupi 1818—ai Jui Seribo (eel maf 
talentat, în aceasta epoch, a fost E. 
Szigligeti). seriilurii Hoeri erează dra- 
ma sociala: Gr. Csiky, „cel mai mare 
dramsturg din tinara generaţie“, ridi- 


culizează pe scena tipurile de nobili 
seâpataţi, mirii funrtionari, care vor 
să traiaseh ca oamenii bogaţi: Her- 
czeg Seria drame cu beză socinlă, Ar- 
pad Berczik, „maeslrul comediei”, bi-- 
ciueşie „la jeunesse dorée“, ete. ele, 
In proză, vechile si vnluminoasele ro- 
mano istorice, aga cum le seriea Mau- 
riviu Jókai i Nicolul Jósika, dispar 
şi siot inlocuite cu romane scurte çi- 
nuvele realiste, enrarterizale prin a= 
reagi tendinta: zugrăvirea nocietații, 
dragostea de cei slabi şi mul ales zu- 
grâviren vieţii țârunului. Şeful e Calo- 
man Mikszáth, do n varni geonlii țin 
Stefan  Petelei, Tömörkény, Alexius 
Benadek ete. 

Un caracter prineipul al Jiricei un- 
gureşti mai nouă, este şi importanța 
pe care poeții o arordă amorului, sen- 
timent care în poezia mai verhe—cu 
excepția lui Pelof - avea nn rol cu to- 
tul şters. Acest fapt, in unire cu pre- 
ocuparea socială care dominează in- 
treuga literuturi, a făcut cu epopeia, 
aşa de iubita inuinle, să dispară cu 
totul, Acuma din genul epic, in ver- 
suri, infloreste numai balada—nu cea 
istorică, ci tot socialt, — a cărui maes- 
tru esto poetul 1. Kiss. evreu de ori» 
gini. 

Cia ce ta surprinda eind ceteşti 
volumuzul lui ]. K. e mai intai numa- 
rul maro de serjilori, citați ca distinşi 
pe dilerile terenuri si în al doilea loe 
bogăția prodaelivi lor: Prozutorul. 
Mikszáth are 20 volume —si wumai p- 
perrla alese— ; Victor Rákosi, 10 vol 
dramaturgul Eugen Råkosi, care de 
mult a lucetat să producă, cansaerim» 
du-se jurnulislicei, ara 20 vol. opere 
de teatru; Csiky a seris 3I de piese : 
tragedii yi comedii, ete, ete. Nu mai 
puliu demnă de admirat este rivna 
en care se traduc capodoperele, lile- 
raturilur slrâine; mai toļi seriilorii 
insemnați, poeți şi prozatori, pe lin- 
gă operele lor originale, au tradus și 
citeva opere straiue. Asifel I. K. el- 


326 VIAȚA ROMINEASCA 


-— 


tează ca traduşi de eatra generația 
poun: Sophokle, AEsebyl, Plant, Sha- 
kespoare, Goatha, Molière, Schiller, 
Heine, Byron, Sully Prudhomme, Cop- 
pée, Rostand, Leconte de Lisle, Gau- 
thier, Hérédia, Baudelaire, Verluine, 
ele. ele. toate tradueeri in versuri şi 
in metrele originale. 


Romeo Lovera.— La letteratura 
rumena con breve crestomasia e di- 
pionarictto esplicativo. Ulrico Hoepli, 
Miluno, 1905, 199 pg, pr. 1.50 lire. 

E un volumag din cunnsenta colec- 
ţie italiană a manualelor Hoepli. Li- 
taratura rominā è tratati pe 124 pg. 
creslomațin se inlinde până la pg. 
186, restul il oenpă un „vocabolarietto“, 
ca complement al erest maţiei, 

in prefață autorul declară cu pru- 
denta că lucrarea nu are „nicio pre- 
tenţie, bici ştiințifeā, nici estetica“, ci 
„ținteşla numai a du o idee despre 
imigrarea literari” române ască, 

CA nu puale fi vorba de nici-un fel 
de pretenţii, te convingi pe dală ce 
râslueşti vulumuțul, D. L. ne vorbeşte 
în el despre „ultimele cereotări nle 
Rominilur* care ar dovodi proveniența 
dacă a sunelelor & gi £ (pg. 13); des- 
pre elementul „basso-latino* al limbii 
noastre (pg. 19): despre diflongii des- 
cendengi eu gi oa in cuvinle en: fru- 
moasă, mireasă (pg. 13); ne spuna că 
G. Lazăr u tradus „operele lui Kant“ 
(pe. 15); că D. Cantemir a seris intre 
Alle opere una intitulata Descriptio 
Moldaviae şi alta Descriptio antiqui 
et hodierni status Moldaviue (pg. 22); 
că Mileseu a fust profesorul lui Petru 
cel Mare (pg. 21); că Cronica lui Șin- 
cai merga ru povestirea pâna în anul 
1809 (pg. 30); longeste viaţa mai tu- 
turor striitorilor, puniudu-i să se nasecà 
mai de vrome şi så moară mai tirziu, 
ete. ote. 

Toste  cunoștințile autorului sint 
parcă nişte vagi rrminiscente din vre- 
un manual elementar de literatura, 
tipărit acum citeva decenii în urmă, 


Astfel intrun loe vorbeşte de V, A. 
Ureche—pa carv-l consideră drept cel 
mai mare istorie al nostru—uga fel 
inci! pareă ar erede că şi acuma line 
lecții Ja universitatea dia Bucureşti. 
Aiurea ne pomeneşte despre leoria lui 
Roesler, pe care o combate d. Maio- 
resen şi rupe o lance contra d-lui P. 
S. Aurelian, in chestia purilalii singe- 
lui nostru. 

Din literatura recenlă, pe cure o tra- 
tenză înlr'un capitol întitulat „Bolin- 
lineanu e i poeti minori”, ugezal În 
urma capitolului consacrat lui Emi- 
nescu, nu cunoaşte decit pe Cusbue 
(siv) „poeziile critica de Nicolae lorga” 
şi pe „Vlahutza şi Vojen pesimişti ea 
şi Eminescu, da care se upropie şi în 
formă”. (pe. 120). 

Nici limba rominenică nu n prea 
ințelegu hine d. L, care a seris şi o 
„Grammnliea rumena” in aceiaşi co 
lectie. Lucrul avesta se vede şi din 
greselile din vorabalar şi din felul cum 
traduce unele ritaţii, eado pilda: Civ- 
coiagul, boer mie, poartă lie cit un 
mirtic; evgbenislul oboroacã, unde 
şoarueii se Juară, tradus: „l/omuncola 
rifutto, piecolo boiaro, porta turbante 
come îl mirto: il piccolo mobile sim- 
nalza lin dove giuocano i sorei”, O 
miră confuzie Tatra mertie şi oboroacă 
(ambele It moggio) cu planta mirt și 
verbul „a uburea” desigur! 

Vădit, directorul şeoali comerciale 
din Palemnn, fostul profesor la „Liceul 
real, „N. Balcearu” din Brăila şi apri- 
gul luptator pentru meloda directă 
în învățarea limbilor moderne, no era 
cel chemat să ne facă cunoscuta lite- 
ratura noastră publicului italian. Cu 
Loută dragostea pe cara o arată pèn- 
tru popărul nostru, cu toate laudele 
pe rare le-aduce seriitorilor ce nu ba 
celit, noi nu-i putem mulţumi pentru 
opera pa care a scris-o. 

Şi o asemenea lucrare nu ne ire- 
zește decit îndoeli în privința serim- 
zităţii colecției „Manualelor Hoepli”. 


C. B, 


Revista Revistelor 


Sămănătorul, No. [8—20 (A- 
pril-Maiu). 

In momentul cind däm aceste rin- 
duri la lipar, in No. 20 al „Sämānā- 
torului“ găsim, sub titlul du „Idel dt- 
solvante”, numai inceputul râspunsu- 
tui d-lul A. C Popoviri la observaţiile 
noastre din N-ro) trecut. 

Dar şi acest inceput e foarle carac- 
toristie, 

Fireste, că „ideile disolivante“. pen- 
tru distinsul publicist, stut ale noastra, 
finden, după d-sa, toate ideile, ce nu 
le impărtageşie, nu pol A decit col 
putin „disolvante”, 

Tot aşn, de la sine se inlelege, că nici 
epitetul de „demagugie” nu a putut 
lipsi din acest răspuns, şi pentru act- 
leaşi molwve. 

Şi pici învinuirea de „gurubăria ghi- 
lamelelor“ : cind cineva se aa în po- 
sesiunea udevărului absolut, toți ete- 
rodoxii sint cel puţin niste „şurubari“, 

De asemenea, e foarte natural cad, 
Aurel C. Popovici să creadă de eu- 
viința a ne pune o notă rea lu pwr- 
tar: „Rău face d. Stere ce face, 
loarte râu”... 

Aceasta nu mai e decit un inofensiv 
tic profesoral... 

Dar meeruţătorul polemist al „Sa- 
wmânăturului”, nu ne declară încd nici, 
criminali, nici garlatani, nici intelec- 
tunli eu iuleleclul in plete, fară obraz, 
şi nici măcar papagali recitatori ai afo- 
rismelor franţureşti, ateiste, amorn- 


liste, imoraliste, feministe, pacifiste, 
ete, ele,—yi nici măcar... indivizi pla- 
nelari!,- 

E un progres, cara ne dă nădejdea 
unul viitor mai bun: poate, cu tim- 
pul, va da D-zeu să putem sia de 
vorba cu d-au, fără a ne leme la fo- 
ce moment de a fi striviți sub o ava- 
langă de imprevatiuni, — in „ilustra 
compania cu K. Murx, Büchner, dan» 
rès, Ciċ&menceau, Bourgeois și cu ma- 
rele Alfred Fonillċo*, pentru, oriee 
lipsä de reverență, aricii de uşoară, 
fata de H, SI, Chamberlain... 

Cu o indoita placere dar, vom urma 
să discutam cu D-sa, 

Dar mai întăiu : doua observaţii, 

DI, Aurel C Popovici pure a se 
formaliza jutru cllva, că recensii- 
le noastre asupra urlicolelor d-sale 
n'au fost iseñlite, că i critica un „a 
nonim“. 

Este o simpla chestie de obirein: 
am apucat sa nu iscălim uolițela din 
uceastă rubrică, ca şi cele din „Mis- 
cellanea“, cari adesea sint rezultatul 
coluborării colective. Dar bine înțeles, 
direcția (C. Stere, afara de articole de 
ştiinţa pozitiva) işi asuma tonală râs 
pundarea, incit d. Popovici pulea să 
pu mai relereze anonimatul, 

Dar spre lulesuirea d-sale, de- 
clar că seriitorul acestor rinduri, ca şi 
al recensillor relative la „Convorbiri 
literare“ și „Sămânătorul“ din N-rul 
trecut, sin! chiar eu, C. Stere, gi spre a 


aze VIAŢA ROMINEASCA 


fixa mai bine ţinta săgeţilor acri bului 
director al „Samânătorului*, voin urma 
să serion în persoana Intăin. 

In al doilea rind, d, Pupoviri se 
miră pentru ce mam „amestecat în 
polemicile d-sale, cu toate că niri 
d-sa, nici adversarii d-sale nu au ca- 
rot arbitrajul „Vieţii romineşti“, ele, 
şi mă intreubă, ce asi zice, daci d, Po- 
povici s'ar amesteca în polemirile 
mele eu d, Hiotu? 

Cum 7, 

Orizontul eimpiei monoloane a lite- 
relor vomine e de o dali Intunecat 
prin subita apariție u voni vulesa în 
erupțiune, re aruncă spre cer stilpi 
de foe, urupere imprejurimile eu ee- 
nusi, sori gi lavă, ameninţind sâ 
schimbe tot relieful nustru literar,— 
şi nol, cronicari conşliineiozi ui aces- 
tei rubriei, ne-am puten fave datoria, 
trecind asupra acestui fenomen exlra- 
ordinar, fară să căulăm a-l descrie, a-l 
caracteriza ? 

Căci de „amestecal” propriu zis, ou 
neam amestecat in polemicile d-lui 
Popoviei, vi numai le-am caracterizat 
(Deşi aveam şi mulle mclive pentru 
intervenție directă, fara să mai vor- 
bese de atitea eluzii stravezii la niresa 
noastră). 

Crede d, Popovici că, daca n'ar À 
datoria de cronicari, um pâsi noi toc- 
maf acest moment, cind sint alitea 
chestii grave la ordinen zilei, potrivit 
peniru  diseuţia asupra prolinselor 
„pluginte“ ale lui K. Marx sau asupra 
valorii lui Ed. Bernstein ? 

Ce aşi ziee daeñ ar iuterveui în po- 
lemira ru d. Hiutu ? 

Hm! Foarte subţire, 

lata ce, prietene : 

Un um competent, dara şi-ar spune 
cuvinini, de buni credință, tnir'o ehes 
iune ulit de arzaloare ca vea reluli- 


vă la raporturile dintre latifundii şi ` 


gospodăriile țarâneşii,— intodeauna va 
ü bine-venil, orl-rure ar îl părerea lui, 
Chiar dara s'ar „amesteca* in discu- 
ţia patetic asupra greşelile de tipar, 


la legătură cu chesiia agrară, încă a- 
céasta intervenție ar Ñ mai instruc- 
livă, mui interesantă şi mai utilă, pri- 
vind o proWemå concreta a vieţii noas- 
tre publice, decit războiul furibund, 
pornit tocmai in acest moment. impo- 
trivu „ilosirei companii a marelui Al- 
fred Pouillte”, en prilejul nevinovate. 
lor wxereiţii literare ala unui novite 
neghibaciu.. 

-Apar pe di, Tăzlăuanu” 2. 

Nu. Am apus destul de lămurit gin- 
dul meu asupra incercarilor literare 
ale linărului director al „Luceafaralni*, 
şi am seris, avind in vedere numsi 
acțiunea d-lui Popovici în fară, 

Dar cind d, Popovici, justiñcindu-gi 
apariția pe arena publicisticei noastre 
prin necesitatea de „inlrățire* în viața 
noastra politică, îşi inaugurează actiu- 
nea de „inlrăţire” prin aceasta cam- 
panie de exterminare molivală de 
teoria conservatoare,--nu pol să nu-mi 
exprim nedumerirea. Mai cu deosebire, 
cind peulru Ardeal, unde, lupta find 
data inainte de tonte pentru apârarea 
fiinţii noastre naționale insesi, toate 
divergialile teoretice, oricit de adinci, 
au o insemnätate prea secundară. Ni 
mai ales, câ nici nu mi-sẹi putea mä- 
car Imcâreu eongtiința, atribuind d-lui 
Tăzliuanu vre-o teorie preciza... 

Şi atitwlinea mea n's fust dietată 
de considerații personale: en d. Po- 
povivi aproape da 15 uni pastrez le- 
gaturi de prietenie, pe ciud in ce pri- 
veste pe di. Tazlăuanu, însuşi dl, Po- 
poviei citează cuvintele sale agresive 
la adresa „piporaniztilar*,., 

Dar dacă nici o data n'am putut in- 
telege psihologia vamenilor porniţi să 
tragă cu lupul în vrâbii. în cazul de 
faţa „acțiunea de înfrățire”, inlreprinsă 
de dl, Popovici, ameninţa să ne ducă 
la rezultate neusteptate, 

Directorul „Samânâtorului* a şi e 
jons sü impule revistei lui Oeluvinn 
Goga, — „Tara noasiră“,— „eritici şi bat- 
jocuri la adresa rèliyinnii noastre 
creştine”... Si la „Tara noastrà" co- 


REVISTA REVISTELOR 329 


laborează trei fruntaşi ai clerului do 
peste munţi, cari au depus pentru ea 
şi eauţiunea necosară... 
Infrăţire... şi nu demagogie P. *) 
De aci puteți vedea nota în care o 
seris „răspunsul“ d-lui Popovici. 


In arest prim articol, d. Popovici nu 
intra în fondul chestiunii, ei numai 
„prepară atmosfera“, Şi trebue să spu- 
nem çh d-sale, cu toată atitudinea-i de 
Jupiter tonans, nu-i repugnă şi oaro- 
cari „abilitați”. 

Aşa, d-sa ştie să se folosească de 
cunoscuta zicătoare franceză : „declară 
turbat pe cine vreai să-l impusti*. 

Şi la acest rezultat d. Popovici in- 
cearca să ajungă pe trei chi dense 
bile ; 

1) Caută sa dovedească ea „siut şi 
râmin socialist cu profunde simpatii 
marzista" ; 

2) Să arunce o bănuială asupra 
„serupuloziiăţii mele stiintifice" ; 

3) Sa stabilească că eu „țin parte 
unsi politici care cauti a rupe rin- 
durile Nominilor de peste munţi în 
mijlocul luptei 

Sa ne oprim putin, pe rind, asupra 
acestor trei puncte. 

Fata de faptul, că na numai am de- 
elarat de atitea ori că n'am fost nici 
o dată marxist, dar nm yi seria îm- 
potrica murxistilor noștri o earte în- 
treagă (sindiul meu în curind va a 
pare in volum),—d. Popoviei strecoară 
chiar un cuvint, că en numai „mÀ a- 
ral“ poporanist 

Adica mă prefac, d-le Popovici 2 

Celitorii Imi vor ingâdui să nu mă 
opresc asupra acestei ciudate concepe 
țiuni, după cure o convingere se asi- 
mälveşte unei boli rușinoase, ce se 
asennde, nici asupra reflecjiunilor de 
ordine murală ce ea imi inspiră... 

Sa trecem mai bine la argumenta- 
ţia d-lui Popovici. 

D-=a reproduce formula progresului 
economie data de mine, in care—după 


ce am consacrat un capitol intreg 
fenp. II.) de peste 30 pagini pentru a 
dovedi imposibilitatea de fapt a des- 
voltării la noi a unor ramuri de indus- 
trie mare—vorbose de neresitalea de 
a introduce monopolul de stat in a- 
cole ramuri ce nu se pot desvolta in 
mod normal, sau fará n se instraina 
(şi acesta e cazul normal, relelulte ex- 
copţionale, cum am dovedit). 

Imodint dupi această eitalie, şi ca 
şi cum s'ar referi la cuprimaul aces- 
tei formule, d, Popoviei citează cuvin- 
tele : „mai mult, rhiar pentro socia- 
listul din Apus nu pcate da nici mar- 
xismul cel mai „ortodox” şi nepriha- 
nit"... 

„Cred şi eu !",—adangă d-sa. 

Mai intaiu, monopolul de stat, care 
intra in practica zilnică a politicei 
noastre economice tradiționale (Sali- 
nele !), n-are nimic comun en mar- 
xismul,—cel mult el intră în sfera 
socialismului de stalt, practicat și de 
un Bismarck, predicat de aşa numiții 
„Socialisti de vatedra* (din cari cei 
mai mulţi sint conservatori, d-le Po- 
povici; nu e o contrazicere aceasta, şi 
îm ori ce caz ei sinl duegmani ai mar- 
xismulni}. Dacă pentru d. Popovici n- 
cestea sint „distinctii suhtilisime” (1) — 
il priveşte. 

Dar co este mai rău, cuvinlelo ci- 
tate pu an nicio relaliune eu formula 
amintită, cum s'ar i inyederast pentru 
oti-vine, tacă d. Popovici le-ar fi ci- 
tat în legătura ce o au în bert. 

lata pasagiul în intregime: 

„Dar idealul nostru ne poate da,— 
şi acesta e rostul unui ideal, —in in- 
vălmășagul ivextricabil al luptelor d» 
fie-care zi, firul conducător, răliuza 
satornică gi credimeioosii, ȘI mai 
mult, chiar pentra socialistul din A- 
pus, nu poate da niri marxismul cel 
mal „orlodex* şi neprihanit”, (4V. R", 
No. 4. p- bl 

Adirä, dle Popovici, chiar pentru 
socialistul din Apus, marxismul, ca și 


: Coala de faţa fusese culeasa, cind zinrei: ne-au 


«firsitului lamentabil ee l's avut ronflietul intre d-nii Po ovici şi 
rar raa Na ae schimba cela serise în text. Dar, cred, consecințiie „nehi 


u 


eE E OO 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


orice ideal, — nu poate du mai mult 
decit un fir conducător... 

Cu alte cuvinte, nu numai nu re- 
zaltă din spusele mele, că eu aş con- 
sidera formula dată progresului nns- 
tru economie ca un deziderat marxist, 
ci nu recunosc însuși marxismul, chiar 
peniru Apus, ca un program de solu- 
ţii politice imediate, ei, col mult, en 
un ideal, ee poate da un fir condură- 
tor în lupta de toale zilele (de alt-fel 
in alta parte a studiului meu se poa- 
te găsi acoasti idee dezvoltată mai 
pe larg)... 

Şi denici se deduce marxismul meu ! 

Nu « o „şurubărie de ghilemele” 2... 

Că citez pe Kantsky. Bernstein, etr. ? 
(ȘI d. Popovici exclama cu ironie: 
„ce-i Faguet față cu Kuutsky, Bern- 
stein si Sombari !*.. Tot aga de lo- 
gică ar îi imputarea făcute unni om ce 
ar preferi să poarte ghetele dela un tio- 
botar Joneseu oarecare decit dela ma- 
rele Leon Tolstoi, câruia li place ase 
Iuda şi en iseusinţa sa in arta cim- 
botăriei: „Ce-i Leon Tolstoi fața cu 
lonescu !*) 

Dar pe tine să ritezi in polemica 
împotriva marziştilor. mai ales cind 
ţii sä intrebuințezi armè mai sensi- 
bile pentru vi? 

Nu l-au putut face pe d, Popovici 
să mă Ințeleagi acele cuvinte ale stu- 
diului mew, în enri afirm, ea incerca- 
rea de a sădi sociuldemoeratismul in 
Rominiu „este vu numai absurdă dar 
„şi adine imorală, şi impotriya acer- 
„lei încercări am afirmat cn tărie 
„punetal de vedere poporanist* ? („V. 
R.* No. 4, 1908, p. 74). 

Nu l'au deșteptut atacurile violente 
împotriva mea ale social-demaerutilar ? 

Nu! Și d, Popovici gaseste că pen- 
tru mine: „Fireste, poporul (este) pus 
mereu in opoziţie cu toți Rominii re 
umbia in haine orășenești, en albe 
trimen" |... 

Asta după ce cousacru un intreg en- 
pitol (eap. V) pentru a preciza notin- 


nea „elementelor sociale positive", şi 
arăt că ustăzi la noi nu polavea un rol 
mai activ, decit „clasele mijlocii“, in- 
telectualii ete.—adiea, „surtucărimea* ; 
după ce chiar in capitolul de încheere 
dusrolt pe larg cele trei accepţiuni ale 
cuvintului „popor* ;- şi după ce inchaiu 
acea analiză en envintelo: „punct de 
sprijin în toate construcțiunile noastre 
teoretice asupra progresului social, 
precum şi punct de plecare peniru 
orice program polihe, en şi pentru 
orice activitate publică, nu poate fi 
decil—poporul din care facem parte, 
îm foute cela trei accepțiuni ala cit- 
vintului 7. (pV. R” loe, cit p. 75) 

Ab, amice t. 

Aza polemizeazð în Rominiu, in 
anul 1098, chiar un om ca Aurel C. 
Popovici.. 


Si mui dshiesta ajunge chestiunea, 
cind d. Popovici atac „serupulozita- 
tea mer stiințilică”, 

Desa vrea să arăta, că en falşide 
ideile lui Faguet, şi rant prin „Şuru= 
bâria ghilemelelor*, să-l prezint ca 
avind simpatii pestra sociuliam, si ne- 
ceptină socinlisimul de stat „fără re 
gerve” (1) 

Juderali ; 

Fu tue o distinelie rigurousă și ca- 
legorică intre socinlismul revolutionar, 
sociul-demweratismul sau marxismul, 
pe de o parle, şi concepția socialistă, 
en o comespție de solidaritate socială, 
in opoziție eu apologia curenta a li- 
berei concurente, pe de alta parte. 

ȘI după ce fav areastă distineie,— 
afirmind câ social-demoeralismul e in- 
vins, si nu socialismul,—serin loxluul 

„Spre a invederu biruința socialis- 
„mulii (in text anume e subliniat na- 
„mai acest cuvint), voiu cita pe un 
„adversar hotărit al social-demo- 
„eratismului, şi chiar al socialismu- 


slui revoluţionar in gonere, pe ee 


„lebrul critic literar francez, Emile Fa- 
„guet” (V. R.*, No. $, 1908, p. 71). 


REVISTA REVISTELOR 331 


Ce face d. Popovici ? 

Mai tiotain, mu relevează distineţia 
pe care o fae intre socialiamul revo» 
luţionur şi concepția da solidaritate 
socială, sau socialistă pură, apoi din 
fraza de mai sns mu reproduce tocmai 
acele cuvinte în cari arăt că Pagvot e 
adversar hotăv î! al socialismului ravo- 
luţionar. 

Ast-fel d-sa reuşeşte (!) să mā invi- 
nuiască eñ atribuiu lui Faguet sim- 
patii pentru „socialism“ (in alt sens), 
şi citează în urmă, spre a mā dubori, 
pasagii impotriva colectivismnlui etet, 

Ce-i asta ? 

Mai depurie. Eu spun anume că nu 
citez pe Faguet, ca pe un specialist, 
eu po un om competent (acest gindi- 
tor, pentru care nu odati ne-am mani- 
festat airi admiraţia, serie inloltdeaunn 
ca moralist, ca psichalog individualist, 
nu cu economisi şi sociologi, şi nu-l 
pot cita astfel, fiindea ideile sale ssn- 
pra sorialismului, cum voin práta 
poate altă dată şi cum rezultă hiar 
din citaţiile d-lui Popovici, sint fourte 
confuze, ci îl citez tocmai spre a m 
răta, prin exemplul unei mentalități 
refractare socialismului, „măsura in 
cure socialismul |repel, cu concepție 
de solidaritate sociala] a pătruns în 
psihica societatii europene” (ef, „V. 
R.* loc. cit, p. 71). 

In adevăr, posto fi o dovadă mai 
bună de triumful voni cerent de idei, 
derit area infiltrare a lor pe nesimtite 
în inteligențele cele mni rufraetare. 
incit ele sjong cu limpul să formeze 
„părerea mijlocie", —ecum m'am expri- 
mat, luiad drept pildă pe Fagust,--a 
unei societăţi ? 

Spre a dovedi acest proces de in- 
flirare, am citat cuvintele proprii ala 
lui Faguet, pe cari d. A. Popovici le 
reprodueo trunchiat, sau nu le repra. 
duce de loe, 

Agi, d. p, reproduce trunchiul fraza 
că socinlismul „e o doctrină morala, 
care e ireprogabilă şi salutara”, şi „ca 


doctrină morală trebue rispindită in- 
tre toate popoarele ca o religiune“, ate. 

Cind spun că Faguet acceptă sòcia- 
lismul de stat („tară rezervă"—d. Po- 
povici adaogă de la sine), invederez 
de asemenea un all moment de „infl- 
traţiune socialisia”, bazindu-maă tot pe 
cuvintele sala proprii. 

Dar mai ales, d. Popoviei Insa lu o 
parte din articolul meu (și din Faguet) 
intreg pasugiul, relativ ja „socialigs- 
mul wsoclaționiat“,—incă un caz de in- 
filtruţinae, 

Istä acest pasagiu în intregime, in 
care pun in ghilemele şi subliniez nu- 
mai cuvintele proprii aje lui Faguet, 
omise de d. Popovici : 

ilustrul critic, spun en, —recunoazte 
acest socialism asoriuționisi „demn de 
tosti cons:derațiunea gi de tot res- 
spectul", fiindcă „nu este decit o tre- 
„miingi ce ştie să-şi creeze organul, în 
„perfactă conformitate ca legile matu- 
„rule gi cu legile sociologice cele mai si- 
„gure gi mai bine întemeiate”. 

Si lată cum e definit acest ssvcin- 
lism asociaționist™: 

„Socialianul, otre consti în aceea 
„că proletarii se organizezi of in- 
„şi-şi: fle spre a se hrăni mai taftin ; fie 
„spre a înlocui capitalul capitalist 
„prin capitalul colectiv şi a crea ef 
„însi-şi o întreprindere industrială, 
„ca stipini nu ca servitori : fie pan- 
„ira a se upăâra împotriva exrigenți= 
„lor injuste sam excesive ale patroni- 
Aor; fie pentru u area acces la proprie 
„tate; fio pentru a constitui proleta- 
„riatul intro clasă considerabilă 
„Şi importantă, cu o mare parte 
„In destinele naţiunii şi In răspun- 
„deriia naţiunii“... 

Cum vedeţi, in cadrul acesta paate 
intra și siadicalismul și socialismul 
parlamentet.. („V. R", No. 4, p. îl— 
12; Fagust, loe cit p 331—9). 

lo socialismul său „asociaționist” 
Faguel nu mai rämipe in limitele g» 
uei doctrine pur morale, ale ideii de 


23 VIAŢA ROMINEASCA 


caritate, vi formulează un program 
de buptă, și de lupta a proletariatului, 
Si pentru a së convinge că aceasta 
nu e pentru marele critic francez o 
simplă seăpara de condeiu, îl rog pe 
d. Popovici să cetească ce spune el 
asupra socialismului lui Lassalle {„ Pro- 
pos litiirairea”, 2-me serie, 1904,p. 296). 

Las la o parle, că pentru mine, ca 
şi pentru Hoffding d. p, cum am a- 
râtal in studiul meu citat, 'oata ehes- 
tiunea social mi esta decit o față u 
problemei morale. 

Şi cind un adversar hotirit al so- 
cialismulni, un seriitor cumpätal şi 
sceplie (da, d-le Popovici!) face a- 
cesle concesiuni socialismului, socol 
cà am dreplul să citez aceasta pilda 
„penlru a invedera triumful concep- 
Liunii soelaliste“, a enncepțiunii de so- 
lidaritate socială, în opozițiune cu docs 
trinn clasica a liberii concuronțe, a tot 
sulvatonre, 

Cum să calile dar operațiunea, că- 
reia d, Popovici supune cuv iulele mele 
peniru a mă prezinta drept un „şu- 
rubar* ?... 

Aici nu mal e vorha de „serupulo- 
zitate ştiinţifică“, ci de serupulozitatea, 
pur si simplu, indispensabila pentru 
oriee disculie serioasa, 

Vădit, daca as putea erede pe d. Po- 
povici capabil de o falşifieare conşti- 
entă, de rea credința inleulionala, n'as 
mail pierde timpul diseutind cu d-sa. 

Dar îl cunose proa demult pe acest 
om, prea mam deprins să-l atimez, 
ea să pol da această explicație sim- 
plista procedarii sisle. 

Până la proba contrara, nu poate 
fi derit o singură explicare: pasin- 
nea varbă, care-l fure să-și peardă li- 
bertatea de judecatii, sa vadă în toate 
numai ce-i convine şi cum ii erevine. 

E un eaz analog eu cesa ce i s'a Intini 
pla! cu Fr. Engels. 

(A propos. 

D. Popovici, iar revine asupra a- 
eestul caz gi, deși recunoaşte, că Fr. 


Engels „il consideră pe maiestrul său 
aproape infailibil”, dur adaogă ră a- 
ceasta—.il priveste“, 

Nu, amice: dacă Eogels crede pe 
Marx infailibil, nu ai dreptul să citez} 
„chiar şi pe Engels", po baza envin- 
telor sale asupra brulioanelor maie= 
strului, pentru a dovedi confuziunea 
în idei şi lipsu de spirit ştiinţific u 
acestui maiestru. Şi numai despre a- 
ceasta era vorba.) 

Nadàjduese, iarăgi, eñ cetitorii imb 
vor da voe să nu mă oprese asupre 
ipotezei d-lui Popovici, că aş fi putul 
vorbi despre cartea luni Faguet fară sa 
o celest.. 

Inc două cuvinte asupra acestei 
chestiuni, in fond, 

N'am citat cazul lai Faguet, pentru 
a invedera triumful eonrepţiunii soei- 
liste, decit din intimplare, fiind-ca s- 
veam inaintea mea aceasta carte, pe 
care n cetisem de curind, şi avind de 
gind să revin asupra chestiunii, cu al- 
ta ocazie, mai pe larg. 

Cu mult mai bine, de alt-fel, aş pu- 
ten dovedi acest fapt, învocind pilde- 
le de „Socialism de stat“, practicat de 
guvernele cele mai conservatnare, ci- 
tind declaraţiile unor bărbaţi de stat, 
«a Gladstone, Hurcourt, Morley, Salis- 
bury, Climenecaa, ete , pănă la d. Sto- 
Iypin,—precum şi amintind faptul, «a 
astă-zi e eu putinţă participarea la gu- 
vern a unor oameni, ca J. Burns, Lloid 
George în Anglia, Millerand, Viviani: 
sau Briand in Franţa; ag putea face 
paralele intre vechile şi noile progra- 
mo economice ale diferitelor partide 
„burgheze” ; precum m'ași putea spri- 
jini pe pprentele dominante în ştiinţa 
economică, a căror una din manifes- 
tări e și „socialismul de catedra”, în 
cadrul câruia intră fruntașii gtiinții 
germane, ele, 

Stin, ră d, Popovici iese din ineur- 
călură, eu multa eleganță în aseme- 
nea ocazii, declarind pe taţi cei ce nw 
se potrivese culuopului «d-sale, ca oa- 


meni de nemic, sau ca niste „zăpăciţi“, 
ce „şi-au perdut capul“, ete. 

Asupra acestui procedeu, de a im- 
părți toată lumea ştiinţifică gi literară. 
in genere, în două tabere de „tapi şi 
vițe”, întrebuințind numai dona eu- 
lori, —alba şi neagră, — adică asupra 
catustifului d-Ini Popovici, in cure d-sa 
clasifică geniile şi „zâpăciţii”.—una din 
armele de predilecție ale d-sale, —voiu 
reveni cu alti ocazie. 

N'a ajuns d-sa d.p. până Ja a declara, 
pentru a ne dovedi nulitatea lui Das- 
salle, că acesta a reuşit să „zâpăceas 
că” pe.. Bismarck 7... 

Cit de simple sint toate lucrurile 
pentru d. Popovici, cind d:sa oporau- 
ză eu... „bunul simţ“)... 

Dar nu må pol opri să nu-i server 
d-sale o pildă: cum explică, admiratul 


i de d-sa, Emile Faguet „zăpăceala* 
ui Bismark. 


EI spune că „jidanul” de Lassalle 
in 1559 „se révčlu homme politique 
„à ue perçante et dont le regard væ 
strès loin”... El, cel dintăiu, a văzul 
consecințele iudepârtata ale campaniei 
italiene pentru unitatea germană : „il 
„n'y avail peul-ttre que dens hommes 
„qui en eussent une idée nelte en Al- 
„lemagne : Lassalle, et je wai pas be 
„win de nommer Pautro“... (Propos 
litteraires“, ĝme série, p, 288 şi 9289). 
Acest al doilea e Bismark, „zâpăeit” 
de Lassalle... 


Aş putea să tumulțese până la infi- 
nit ast-fei de apreciari ale lui Faguet 
(ii recomanu d-lui Popoviri. d.p., „Pro- 
pos lit.*, gme série, p- 286, şi pme pë- 
rie, p. 73—73 asupra Iui Jaures; sau 
asupra altui „jidan“ L. Bimm, de ideile 
câruia Faguet spune toluşi câ are o 
adevărată oroare: în „Revue Latine”, 
No. 2, 1907, p. 66 urm.). 

Dar ma tem, că eruutul director al 
„Sămănitorului“ va declara şi pe Fa- 
guet „zăpăcit*, ce „şi-ar fi perdut ca- 
pul“, dacă nu şi „papagal recitator®.. 


In ce priveste ul lreilea punet de 


REVISTA REVISTELOR 833 


acuzație, că eu aşi „tinea parto” unei 
acțiuni de desbinare a Rominilor de 
peste munţi,—nu mai am nici loe, şi 
la drept vorbind, mii și sila sā 
vorbesc... 

Cei ce n'au rotit din cite am seris, 
decit Cap. IV şi VII din .Socialdemo- 
cratism sau poporuniam ?“, incă iși 
pol da seama ci inşişi de tot temeiul 
unor astfel de acuzaliuni, 

O discreta observaţie însă : se vede 
că guvernul unguresc judecă lucrurile 
din acelaşi punet de vedere al patrio 
tismului rominese, ea şi d, Popovici, 
incit pentro a feri, probabil, pe Ru- 
minii din Uugaria de actiúnea „idei- 
lor disolvante“ ale Vietii româneşti, 
ce sapă naționalismul lor rominesc. 
din toate revistele ce apar în Regat, 
—dela „Viitorul social” din stinga, prin 
„Neamul rominese“, pănă la „Convor- 
biri literare” şi „Sămânălorul”, in 
dreaptu,— numai „Vieţii rominești” i-a 
închis graniţele... 

Sa nu roziţi, d-lor... 

Dar până acum cel puţin, Iinsă-și 
„politica de desbinare“* e o fantazie; 
incidentul. regretabil In sine, citat de 
d. Popovici, nu poate dovedi realita- 
tea ei; ast-fel de incidente și „ntis- 
taţi” se intilnesc zilale, ori-unde, in 
toale întrunirile publice, şi ar fi copi- 
larese să ne atarmeze până intr'atita. 

Toate ueeslea sint mijloace mici it- 
bite amice, — şi eu miiloace mici nu 
se puate susţinea nici o canz, teo 
retică, sau politică, indiferent, —cu şan- 
se de reuşită. 

Adevărul adesea e atit de gruu să 
fie dezvali!, problomelu vieţii sint a- 
tit de complicate și ineureate, — locii 
ori-et incercare de lămourire loorelică 
e in totdeauna bine-venila ; ori-cit de 
greşită ar fi ca, lot pate lumina cel 
puţin o faţă a problemei, sau esl pu- 
țin ne poate ajuta să inlăturam dë- 
finitiv unele gregeli. 

De cuen, departe de a imita pe d. 
Aurel C- Popovici, spun hotărit: „bi- 


nt. foarte bine face d-sa“, intrucit in- 
cearcă si ne dea o doctrină conse- 
quent conservatoare. 

Şi aneial-democralismul a fost mai 
eu uşurinţă inlaturat, cind și-a des- 
voltat toate ideile până ls ultima lor 
consequeuță. 

Tot acest serviciu ni-l pot face şi 
storlarile d-lui Aurel C. Popovici, in 
e» priveşte cnneeplia reacționară. 

Voin urmari pe viitor acțiunea d-sale 
nomai din acest punet de vedern,—lă= 
sind la o parte artifeiile de polemieă. 
Si nimic n'as regreta mai mult, decit 
dară accate artificii ar face disculia 
eu d-sa imposibila, —inutila și neinte- 
resantă. 

In ce priveste obserenţiile eritice 
ale directorului „Sâmănâtorului” asu- 
pra rueenlului meu studiu, în fond, 
voiu reveni altă dala. 

Pâna acuta constat, că în urmau a- 
restui studiu, „Egalitatea“ şi „Cronica 
Tzraglita" s'au elasat ca „antisemit“, 
punindu-mă alături ea cei mai feroci 
„mincători de jidani“ ; în „Neamul Ro- 
minese“, şi chiar de pe o catedră uni- 
versitara, um fost pumit „jidovil” și 
„platit de jidani*; socialiștii m'au de- 
nuntat ea „burghez”, sovinist și reae- 
ionar ;—iar d, Aurel Popovici acum— 
ca marxist, cosmopolit, demagog, ce 
Îmerează să rupă rindurile Hominilor 
de peste munți.. 

E vădit că toata aceste acuzatii com- 
trazicâtoare nu pot f adevărate, în a- 
celagi limp,—dar so poate ca nici na 
să nu fio adeväratā. 

Şi acesta este cazul: mu se potri- 
vesc pentru speță etichetele obicinnite.., 

Pat avea o mingiere : d, Titu Maio- 
reseu de mult şi foarte bine a arătat 
că aceasta cale trebue să o pereurgă 
stabilirea ori-cărui adevăr. 

Pol deci privi toato ulacurilo cu se- 
ninătalea omului convins, şi eu ere- 
dinga ca pentru aflarea adevărului sint 
inutile vociferârile, insultele şi gestu- 
rile desordonale, 

Voiu starni deci să discut, eo toţi 
cei ce merita disenția, cu aceiaşi obier- 
tivitate şi urbanitate ca şi pănă acum: 

Fiindea, dacă urmărirea adevarului 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


e singurul scop vrednice de un publi- 
cist serios, acest scop nu se poale rè- 
aliza fără o unumită culturi sufletească. 

Intr'o ţară, unde polemicele sint a- 
tt de ueinfrinate,—nu numai in zia- 
ristiea, unde oriee sfetnic al tronului 
din „partidul advers” e cel puțin pan- 
gas, duca ua trădător de neam, dar 
chiar şi in literatură şi ştiinţa (cotiți 
polemicile filologilor noştri, de pilda), 
-chiar numai stăruința jn formele 
unei polemici civilizate e un act in- 
semnat de cultura, de educatie sofle- 
teuscă. 

Şi ceea ce regrel, e că aceste reflec- 
țiuni am tost silit sa le seriu eu pri- 
lejul ieşirii în arena publicistieii a ue 
nvi fruntaş al pelilieii noastre naţio- 
nale, ea Aurel C, Popovici. 

D-nii Anghel şi Iosif publică o fru- 
muasă traducere a poemului drumatie 
„Camoens” de Fr, Halm. 

Luceafărul (Main) ne aduce o po 
ezie de mare inspiruție u lui Oclarian 
Goga: Prâpastie,—D, Sandu-Aldea 
ineepa o nuvelă, Dora Prigoreanu. 

Senate. (Pebruarie-Martie, 1908).— 
D. N. lorga.—Cu privire la untver- 
sitățile de vacanță—invita pa Bueu- 
vineni la Universitatea de vacanţa din 
Vălemii-de- Munte, „lirguşorul de munte 
din Prahova, undo d-sa șia intorneint 
tipografia şi unde se strămută stator- 
pic*. Cursurile vor incepe la 1 Talie 
şi vor fi „predate de in număr mie de 
oameni competenţi și cu sentimente 
frumoase“, „Din Bucovina s-a cerut 
intii, spune d. lorga, ținerea într-a lo- 
ealitate potrivită din Rominia n unor 
cursuri Wo vacanţă, privitoare la nea- 
mul și fara noastră supt toate rapor- 
turile, cursuri la care să poală veni 
şi Romini de peste hotare”, 

Necesilalea laflințării Universitaţii 
do vacanţa din Valenii-de-Munte se 
impune pentru toți Rominii : „Cei care 
nu loeuese in Regut nu se pot bucura 
de cultura rominească superioară ; cit 
priveste pe cei din Rominia invăţa- 
mintul seenndar e eu totul formalist 
şi nu insulă nimie decit dorința de a 


paryeni prin orice mijluace, De naţio= SĂ 


nalismul cultural so teme, Statul ros 


REVISTA REVISTELOR 335 


min, reprezintat prin partide exploa- 
tare. Universitățile... nu existe, se 
poale zire pentru euliura nalională 
moderná", Faţa de otrăvirea cullurii 
oficiale din Regst du cătra Stal chiar, 
d, Iorga a botărit sa infiinteze Uni- 
versilatea din Vâlenii-de-Munle, Cine 
va forma corpul didactice al acestei 
Universități ? D. Iorga ne spune: „Un 
numàr mic de oameni competenţi si 
cu seutimente frumoase". Cine va 
forma nuditorul universilar? Tot d. 
lorga ne spune: „Vor veni putini 
Romiui din Rominia, Vor veni Arde- 
leni, se inlreabă d. Iorga? Poate 
nu.* Dar, speră d. Iorga <a vor veni 
mulţi Bucovinsni ? Doeloe. D-sa, adre- 
sindu-se călră Bucovineni, cu nein- 
eredere, lo zice: „Sá vå vedem! 
D-stra ați cerut ; acam vi so de, Dacă 
pu sè va izbali, nu va fi pūcatal ce- 
lor ce au dat“ Cu tot seepticismul 
d-lui Iorga, nui îi apreciem tneercarea 
şi-i respectam amărâcionea, cind se 
plinge de „acea atmosferă de descon- 
siderure pa care o ertuză in jurul on- 
menilor de merit tăcerea meşteşu- 
gită sau calomniile josnice ale unei 
prese, politice şi literare, imunde', 

Ne facem daloria să nu tārem. 

Buletintl Societăţii Filelo- 
give (1507), 

O publicaţie care a ajuns deja in 
anul II, şi totuş nol abia acuma ne-a 
putut-o procura. In cel mal lung arti- 
col d. Ovid Densuşianu se ocupă de is- 
torita migrațiunilor pustoreşti ala Val- 
desilor, celu ce-l permite a afirma că 
„intre Carpet și Balcani deoparte, şi 
Alpi de alta, a existat în trecut, prin 
mijlocirea pastorilor, n leghtură care 
explica asemănările de limbă dintre o 
regiune şi ecalalta*.—D, Candrea sla- 
bileşte origina dubla a sufixului —iŭ 
(din —ivus si —inous). 

Intr=v notà d, Densuşianu spune et- 
tøva cuvinte juste eu privire ia d. Gus- 
tav Weigand : „D. Weigand, care pănă 
acum m-a reușit så limurească bine 
mie! istoria unul singur cuvint, ecri- 
tieñ cu toata areste în diferite ocazii 
ce nu e de criticat sad propune ex- 
plicâri care te fac să surisi în fasci- 


colul din urmă din Kritischer Jahres- 
bericht publicat de Vollimăller vedem 
pe d. Weigand susjinind etimlogii 
imposibile, aşa la p, 99 admite că pi- 
poti poute fi hepate -+ * Acutum + in- 
Mucnţa lu pipă şi ea aceasta e „so 
klar wie nur möglich” (de cetil și nota 
dala p. 100 pe care te miri cum vi- 
neva o iscâleşte) ; despre tirti, cuviul 
aşa de interesant, pe care ne mirii 
cü d. Weigand uu Wa anzit, pentrucă 
e foarte cunosent in unele regiuni, ea 
Mehedinți, Prahova, Banat, ş. n., iau 
spone (p. 92—493) cá trebue să fie di- 
similațiune din ţirțiii, pe cind t no ox- 
plien foarte bine in derivalul din *ter- 
tiua prin faptul ră nu se mul găsea 
dinaintea umul e desehis nceentunt pi 
nu pulea deei trece ia ți greșit spune 
d. Weigand că sară e necunoscul in 
aromina (p. 102), peatrucă e citat chiar 
in articolul de care so ocupă d. Wei- 
gand“. Instirşit d. Densuşianu se ri- 
dien „in conira sistemului de n te èx- 
primu asupre unor lucrari care cer 
mal multă critică cu simple cuvinte 
ca möglich, unmöglich, einleuehtend”. 
Observațiile d-lui Densusianu sint foar- 
to juste şi ele ne arsta cil de folositor 
ar flea nol Rominii să avem o revistă 
filologie periodică care, Intre altele, 
să cuprindă şi un repertor bibliogra- 
fie eritie de tot ce se publieă de catră 
străini en privire la limba romina, 
Sezitoarea (X, No, 5—6). Mate- 
rial folklorie publicat de d-nii Matees- 
eu şi Lupesen.—D. Gorotel publică sta- 
tutela Sociotaţii folklariştilur din Ro- 
minia intemetată de corină şi enreiu 
not ÎI dorim tot suecesni.— la sfirşit 
d. Gororel reproduce celo „citeva cu-, 
vinte pentru Şezătonreu, scrise de d, 
G, Pasen în Arhiva din laşi, „penlru- 
ca colaboratorii noştri—ziea d-au—să 
le sibt in videre, eunoseiud că d. 
Paseu art dreptate“. Tar intr-o noti 
finală acelaș autor se plinge cu multă 
amărăciune de neajunsurile produse 
de tipografia locala. Nici noi nu sintem 
in acenstă privință cu mult mal feri- 
ciff decit d-sa ! 
Revista din lumi (April 1908). 
D. |. Tanoviceanu aduce probe de- 


p 


336 VIAŢA ROMINEASCA 


finitive după care „lalorul zis al prin- 
cipelni Hoimski* este în roulitate mol- 
dovenese şi a fost bătut de Nicoară 
vel vornie de tara de sus pentru soția 
sa Todosin, în primele decenii ale se- 
colului al XVII—D. Hie Bărbulearu a- 
tacă chipul cum d. Gh. Ghibăneseu in- 
țelege a publica documente, 

La nouvelle Revue (\lzi).— Ra- 
queni serie un articol elogios asupra 
lui De Amiels, relerind enlitațila sale 
artistice și nobleţa lui suhuteaseă. Con- 
versiunea lui la socialism îl făcuse po- 
pular in elusele muncitoare şi la moar- 
tea lui socialiștii italieni au publicat 
un manifest vare se termină astfel: 
Casi Zola in Franţa, De Amicis în I- 
talia a simţit că literatura trebue sa 
redevie militantă, că în conflictul dintre 
apăsători şi apăsaţi trebue să imbră- 
\işoze cauza celor din urmă, chiar da- 
vă aceasta ar displăcea zeilor, eñ n 
se Inrola soklat al ideii care are con- 
tra ei prezentul si pentru ea viitorul 
e suprema datorie care nu se discută 
şi că numai cu această condiţie cine- 
vu poale să lrăiască și să moară cu 
demnitate. 

Mercure de France. (Mai). —Iu- 
trun uri. Citeva cazuri de bovarișm 
colectiv, Van Gennep diseula in citera 
cazuri cunerete problema pusă de Nie- 
tzsehe ? în ce masură contine unui 
popor să se conceapă, după imaginea 
propriului său tracul istorie sau după 
imaginea trecutului istorie a omenirii? 
Interesant e cazul republicii de Negri 
Liberia din Africa. Ea e formata din 
coloniști veniţi din Amarica pela 1929. 
Lu Inceput rolul preponderant l'auna- 
vut citiva albi. Odută cu pierderea 
preponderenlri lor efective, regresiu- 
nea mintala gi culturală a locuitori- 
lor negri din Liberia » urmat cu r- 
peziciune. Mindriu lor a crescut insa, 
ei nu un mare disprej pentru albi ca 
şi pentru negrii indigeni pe care-i no- 
mese frați pâgini, Un observator se- 

rios Delalosse explică această regresi- 
nne prin părerea după cure negrii in 
general şi Liberienii în particular sint 
capabili de perfecționare şi de pro- 
gres, dar perfectionarea si progresul 


lor se opreste brase, dacă câulăm să-i 

orientăm ln senzul civivilizației euro- 

pene. Van Gennep conchide că enlec- 

livitățile caşi indivizii nu se pol a- 

dapta decit la anumite medii mentale. 
Revne des idées, |Aprilie- Mail, — 
Th. Reinach serie despre două descopa- 
riri papirologiee de cea mai mara im- 
portanță, acor u analelo» lui Kratip- 
pos si acea a comediilor lul Menan- 
dru. Cele dintâi, serise de un istorie 
continuator al lui Tucidide, ne dan de- 
lalii interesante asupra raporturilor 
dintre Atena şi Persia în urma rāz- 
boinlui pelopenezian. Cele din urmă 
ne dau posibilitatea să pâtrundem mai 
bine personalitatea literară a Iui Me- 
nandru şi să apreciem intrucit elogiile 
pe care i le-a adus antichitatea sint 
indreptaţite. Iatrigile şi siluaţiile in 
comediile Ini nu sint variate şi se re- 
petä dela o comedie la alta, dar in 
studiul caracterelor principale Menan- 
dru arală o facultate de pătrundere 
care un a fost depăşită, Acest epicu- 
rian luminat şi delical nu a putut re- 
doa decit aspectele frumoase ale A- 
lenei din secolul al MI, aga cum era 
ea atunci, elegantă, sceptieñ, uşoară, 
incapabili dea se pasiona pentru cau- 
zele mari, gustind nnmui subtilitatea 
filosofica şi literară. Dar totuși, râmi- 
mod omul timpului siu, Menandru a 
ştiut să nu se piarda in detalii şi sa 
degajeze ceia ce ora general și etern 
in sufletul personajelor observate. Pei- 
mul autor al comediei de caractere 
apare, prin fragmentele de curind gä- 
site din comediile lui, ea adevāratul 
fundator al comediei clasice. 

Nuova Antologia, (Mai 1908).— 
Pistro Carmine. Binefacerea moder- 
nă. Autoru! îşi propune sa studieze 
una din eclo mai moderne forme de 
asistență publica, anume acea exerci- 
tata de institutele menite să învețe şi 
să procure posibilitatea de a luera și 
acelora care, dia pricina unor defor- 
mări fizice, na pol să-și ciștige prin ei 
înşişi existența, Meritul primei apli- 
cari în ltalia a acestei torme de asis- 
tenţă revine prnfesorului Riceardo Ga- 
leazzi, direetorni Institntului de rarhi- 


REVISTA REVISTELOR 337 


tici, din Milano, Se'nțelege dela sine 
cà metoda instrucției profesionale in 
asemenea iustilute trebue să fie en to- 
tul deosebită de acea inlrebuințată pen- 
tru indivizi normali, In vele mai mol- 
te cazuri. elevii trebuesr—pe cil o po- 
sibil—vindocaţi şi apoi puşi la muncă 
şi de aceia in Germania, multe din 
asemenea institule sint anexate pe 
inga pilule, Scopul acestor institute 
fiind ridicarea moralului celor ajuto- 
raţi, dindu-le posibilitatea de a-şi clu 
tiga singuri existența, după părăsirea 
institutului, se-nţelege <A nu pot îi pri- 
miţi în ele decit numai acei care, en 
toate diformitätile lor, pot, printr-o 
instrucție specială, să inveţe un mege 
teşug care sà le den putinţa de a se 
întreținea singuri, Primirea şi velor 
nenororiţi, pe vare dilormilăți mai 
grave îi oprese a ajunge vreodată in 
stare să se inlreție singuri, ar trans- 
forma şcoala intr-un aspicin ṣi, prin 
cheltuelile provocate, ar impiedica să 
atinga ndevăratul scop. Rezultatele 
date de diferitele institute existente 
sint destul de incurajatoare. Astfel în 
institutul din Copenbaga—care dealt- 
tnintrelea poate f considerat en mo» 
del—din 47 de elevi care şi-au termi- 
nat educaţia lorin anul 1901, 20—mai 
mult de doua cincimi din total, prin 
armare—şzi-uu invâțat nwstoşuzul nga 
fel ca pe viitor să poata vi singuri cig- 
ga sullcival peniru asigurarea exis 
tenței lor, Asemenea institute insă mi 
pot să trăiască numai prin ele îuşile, 
fară ajutor fie dela stat, ho dola soci- 
taţi de binefacere şi prelutindeneu, 
in Germania, Danemarca, Norvegia a+ 
vest ajator nu lø este refuzat, 
Rivista d'Jtalia (April 1908}. 
A. Faggi, Un poet al ştiinţii. Mulţi 
au socotit, zice autorol, că domeniul 
pooziei ur sta ia cel mui desâvirşit 
antagonism cu acel» al gtiinții. Acoa- 
sta era şi opinia lui Leopardi, pe care 
a şi exprimnt-o Intr-o foarte frumoasa 
poezie, Cu toate acesleu n-au lipsit 
poeţi, în timpurile moderne, care in- 
spirindu-se din triumfarile şliinții, nn 
stiut să se ridice la celo mui mwari 
înălțimi ale poeziei Nu e vorba, 


se-ulelege, de poezia didactică care 
are de scop de a ue invāļa, ci de 
poezia şliințifivā, al rârei singur obiect 
v frumosul, pe care ea crede càil 
poate exirage şi din marile desrope- 
riri ale şliinţii Intro ştiinţi, acelea 
eare au inspirat mai mult poezia, sint 
geologia si astronomia, şi se-nțelege 
uşor penireo: coa dintai pe sage- 
reuză infinitul în timp, cea de a dona, 
intinitul în spațiu, Dintre toți poeții 
stiinţii însă, acel care su ridicat mni 
sus e, fará indoiala, Sully Prudhomine, 
poel şi Blosuf, nu numai pentrucă a seris 
opere Blosoflre, ci pentru earacterul 
intim ul insesi poeziei sale, K, prin 
exemplu, u probat că progresul stiinții 
nu restringe Intru nimie cimpul poe- 
ziei, ci din potrivă li deschide orizon- 
turi noua şi neslirgite, Arta, după el, 
ponto și trebue să puna spiritul no- 
stru in comunicație eu cele mai inalte 
adevăruri filosofice si științifice. Poe- 
zin lui Sully Prudhomme nu e numai 
Hilosoiică, în înțelesul! obisnuit al a- 
cestui cuvint, ci adesea va își svoate 
inspirația din diseoperirile ştiintilor 
pozitive. In al său Testament poéti- 
qoe el aruta cum ipotezele moderne 
științifice sint en mult maei poetice 
derit vechile plăzmuiri ale mitolo- 
giei antice. Pentru el esenţa poeziei 
sta ina sugera un sentimen! prin 
mijlocul unei imagini ; acestă imagini 
insă poate la riodul său să fie un simbol 
al unei idei şliințifice. Imagini poetul 
trebue să găsească ṣi pentru cele mai 
sbsiracte idei. Astfel Sully Prudhomme 
ajunge să slubileasea—in opera sa Ex- 
pressions dans les beaux arts—ea ab- 
steacția, la urma urmei, este instru- 
mentol poeziei ea și al stiinţii, numai 
că poeţii operează abstraeția prin 
comparație, pe cind oamenii de stiinta 
prin simplilicure. Poeţii au geniul com- 
paruției, prin care stabilase legaturi 
intre obiecta diferite, legaturi pe care 
nimeni altul nu en gūsil, Aceasta 
insă presupune operația analizei mai 
intai, şi de accea el îşi dofineşte sin- 
gur poezia su: 


Lo ronet vivant 


333 VIAȚA ROMINEASCA 


Dune àme qui analyse on monde 
en l'éproavant 
Dentsehe Randschau, (Mai 
1908). Wilhelm Lamg, Eduard Zeller. 
Amintiri. Suab din naștere, în oruşul 
Tübingen din Sunbia, şi-u facut Zeller 
studiile, şi tot acolo s-a abilitat ca pri- 
vat docent de teologie. Patrin sa insă 
Bu l-a distins şi 13 semestre a profe- 
sal, avind sălile de curs pline de xu- 
ditori, ara să oblie nicio inaintare, a- 
şa că fără părere de rău, la 1847, a 
părăsit oraşul Tiibingen şi a primit 
catedra do teologie oferiti, in Berna, 
De aici inainte cariera su ucadomică 
merge din succes în succes, Dupa doi 
ani el este chemat În Marburg și de 
acolo la 1342, la Heidelberg, unde es- 
te preferat rivalului său Kun» Fischer, 
Acuma Zeller lasă teologia și işi In- 
dreaptă cercetările spre domeniul fie 
losoliei, anume spro teoria cunoștinții. 
In cuvinlarea sa inaugurala, el, intre 
eei dintâi, rupe eu logieu lui Hegel și 
ridică lozinca: „Zurück zu Kant”. La 
1572, Zeller primi chemarea lu uni- 
versitulea din Berlin şi rămase unu 
din gloriile avelei universităţi până ce 
se retrase, în virsta de peste 20 de 
ani, în anul 1894. Membru al acade- 
miei din Berlin, cavaler al ordinului 
pour le mérite, doetor al tuturor fa- 
cultăților, consilier cu predicatul de 
Exeoleniu, astfel se intoarse Zeller in 
palria sa, in Suabia, stabilindu-se in 
oraşul Slutigart, aproape ile fiul sân, 
un chirurg mnlt apreciat, 

Activitatea sa ca seriilor oste foar- 
te variată și vastă. Teologia l-a proo- 
cupat intaiu, supt influenţa profeso- 
rului său Baur, din Tâbiogen, pe a 
cărei Bică, Emilia, mai tirziu a luat-o 
de salie, Această influență a fost atit 
de puternică, în perioada incepitoare 
a lui Zeller, incit s-a răsfrint şi asu- 
pra stilului chiar, 

In diferitele sale serieri filosofice, 
dostul de numeroase, intro care coa 
mai vestita este istoria filosofiei gre- 
cesti, Zeller n-a dezvoltat nicăiri un 
sistem propriu filosofic. După cum apu- 
ne el insuşi, înlrun articol publicat 
la 1599 în „Deutsche Rundsehuau”, sis- 


temele flosofice n-an devit o valoare 
relativă şi veşnic sint răsturnule de 
cătră știința care progresează; de va- 
oare prin urmare sint numai cerce- 
tările serioasa, pe teritorii marginite, 
tare pol complecta şi reetifiea luem- 
nele sistemelor da până acuma. În fo- 
lul acesta a contribuit si Zeller prin 
numeroase cercetari asupra diferite 
puncte, cercetări In care se vede n- 
şor tă sint părți ale unui tot, expuse 
frugmentar, dar gindile unitar, astfel 
că fara multa grentate s-ar puten re- 
cobstrui un siatem Mlosofi-, consequ- 
ent en care Zeller a fost totdeauna. 

Nici de viața politica a timpului său 
Zeller n-a râmas străin: adesea ori a 
publica! artivole asupra chestiunilor 
politice Iasomoate şi chiar la vrista 
de 93 de ani, nu- putea reținea ni- 
mene ca să nu apară la urna de vot. 
Puterea de muncă nu l-a părăsit på- 
nä la urmă: ultima su lwerare din 
„Archiv für Philosophie” este din a- 
nul 1%02, cind el ern în vristà de 88 
de ani! 

Denische Revue (Mai 1908). 
Sir Henry Roscoe, marele invitat in- 
glez, publică un articol ssnpra rapor- 
turilor dintre Anglia şi Germania. 
Arătindu-şi admiraţia pentru popurut 
german şi mui alos pentru știinta ger- 
manā, căreiu el ii datoregte atit de 
mult—marele ehimist gia compleetat 
studiile în universităţile germane—el 
se ridică contra acelor cure ar căuta 
sā tulbure relaţiile prictenești dintre 
cele două state, Aceste relații prieto- 
neşti sint favorizate, zice el, nu numai 
de sentimentele de simpatie reciprocă, 
care leagă pe monarhii ambeler țări, 
ilar şi de sentimentul poporului, A- 
ceasta o probează vizitele diferitelor 
autorități municipale, ziaristilor şi a 
altor persoane influente, precum şi 
prieleneasca atitudine a celei mai 
bune pirți din presă. Dacă din nefe- 
ricire aşa numita „presa galbâna“ 
faco o excepție. nu trebue sū se uite 
că ea nu exprimă adevărata opinie 
publică. Un singur nour tulbură seni- 
nătatea acestei prietenii: fota ger- 
mană. Anglia nu poate Irai decit Li 

SM o” = 9 A 


vind supremația pe mure. De co Germa- 
mania își intărește necontenit flota, 
silind si pe Anglia la conlinne ehel- 
tuell? Ca că-și apero negoțul ṣi inte- 
resulr din volonii? Dar contra cui să 
le apere, căci nimene nu le ataca? 
Anglia nu opune nicio piedica comer- 
{ului german, tare poale loarte mult 
profitu din principiile liber schimbiste 
ale comerțului inglez. De aceea la mulţi 
in Anglia, se nase bânuuli, Tonts sr 
lua un sfirsit, ducă linparatul perman 
ar serie o scrisoare regelui ingiez, in 
eare s-ar stabili un statu quo şi i-ar 
aduce astfel incheiarea unei politice 
pāgubitoare pentru ambele tari. 
Aceslui arlicol ul lui Sir H. Roscoe 
li adauga V. von Brandt un răspuns în 
care nrulă că mărirea Molei germane 
vu trebue să supere deloc pe lugleji. 
Germania n suferit multe neplăceri şi 
chiar ruşine din pricina lipsei unei 
Mute: la 1845, rind eorābii daneze au 
blocat porturile germane ; la 4864, cind 
nici eu ajutor austriace n-a putul sasi 
asigure slăpinirea In propriile sale 
ape ; la 1870, cind se aducea pe dru- 
murile marii ajutoare inumieului in- 
vins, ea să poată rezista mai mult. 
Se poate faca acuma o vină Germa- 
niei că la măsuri eu pe viilor să nu 
mai piţensei asemenea lucruri? Ger- 
mania, zice von Brandt, a probat pină 
acuma că se mulţumeşte ru ce are 
şi nu pofieşie proprietatea nimăruia. 
In ce privește propunerea lui Sir Ros- 
cop ea impâratul să serie regelui in- 
glez, vestigia terrent, zice el. În An- 
glia o asemenea scrisoare ar fi inler- 
pretată ra un amestec în sfavorila in- 
torne ale el şi ar stirni muri nemul- 
bunici, 
Sozialisiiche Monst» Mette, 
(30 April 1908). Ezionne Buisson, Ae- 
tunoa direată şi Sneialismul. Ideia 
acțiunii directe, în timpurile din ur- 
mă, venspă un loc din ce in ve mai 
insemnat în diseuțiunile socialiste şi 
sindivaliste din Franța și Halia. Şi to- 
tuşi această idee nu e aşi de nouă 
pe cit se pare, Intaia oară a fost for- 
mutată de Proudhoo, in ale sale Con- 
fessiomns d'un révolutionnaire, int da- 


REVISTA REVISTELOR 339 


că ne wem la originea sa psiholo- 
gică, apoi toate răscoalele şi revolu- 
țiile ce-au fost altacera decit acţiuni 
directe? Cum se explică dar succesul 
acestei idei în Franţa ? Mai întâi 
proletariatul francez © priu lempera- 
ment revoluţionar. Apoi reformele su- 
ciale propuse de parlament, de câtra 
reprezentanţii proletariatului, n-au pu- 
tut ñ nga grabnic aduse la indepli- 
nire. Cei interesali, pierzind rābdn- 
rèa, an ajuna să creadă că mai bine 
ar fi Intrebuintarea unei alte metode 
mai repezi. Aceaslă nepopataritato a 
parlamentarismului a mai fost mărită 
apoi prin polemicile şi certurile din- 
tre diferitele grupe socialiste din par- 
lament. Astfel teoria neţinnii directe, 
fara persoane imijlocitoare, s-a potri- 
vit eu gusturile unei pârţi dintre mnu- 
cilori, Ja varo sau adăogat şi anar- 
hiştii, La început teorin, cum era si 
nalwral, oferi unor fanatici otszin de 
a predica orire violent; eu timpul 
insă, teoreticienii o moderară mult, 
cum se poate vedèn din cele co serie 
Viclor Griffuelhes. seeretarul confe- 
deratiei generale a muncii şi unul din 
ei mai convinşi partizani ai acţiunii 
directe. Astfel moderata, teoria acea- 
sta mar îl p pricină de separație in- 
tre sindicalişti şi socialişti ; coen ce ii 
separa adine insă este chestia actiunii 
parlamentara. Lu sindicalişti sint două 
teorii: una, ualiparlamentari, cere n 
puternică propagandā pentro abtine- 
rea deia vot. Altu, parlamentari, care 
pu se intoreseuză deloe de opiniile 
polities ale partizanilor săi, pe cilă 
vreme na pàèràsese lupta economici. 
E ugor de văzul, că in practica areste 
dona teorii sint de»potrivó: amine 
două due la indiferența faţa de alo- 
gari, Socialişiii nu pol aveepta nseme- 
nea leurii, caci ei nu pol så nu vada 
couaee Parlamentul poate insemna pen- 
tru proletariat, cind muncitorii eonj- 
Heaţi ar trimete ciți mai mulţi soria- 
lişti în el. 

The Contemporary Review. 
(Mai 1903). L. March Phillips. Rolul 
critici! artistico moderne. Se spune 
adezeu, zice autorul, că tuneţiu erilieii 


Pi 


340 VIAȚA ROMÎNEASCA 


de artă stá numai în a explica ope- 
“rele de artă şi a ne face sa le price- 
pem și să le simțim mai adine şi ca 
facultatea critica trebue să urmeze po 
cea creatoare. Dacă ne mărginim ob- 
servația numai la marile epoci arli- 
slice creatoare, de exemplu epoca de 
imflorire a artei greceşti şi renașterea, 
s-ar părea că asemenea păreri despre 
rostul eriticii sint cu totul justificate, 
rări aresto epoci n-au fost deloc in- 
soțita de o dezvoltare similara a eri- 
ticei filosofice, Dect numai ceta ce ta 
putut intimpla in anumite epoci, nu 
urmează să se lutimple totdeauna, 
Dacă presupunem en anumite impre- 
prejuvări, în època greucă şi în acea 
a renașterii, impuneau dela sine anu- 
mite restricţii salutare artei şi țineau 
veşnic in lumină inaintea ochilor ar- 
tiştilor un anumit punet de vedere, 
care-i lorea de a caden in greseli şi 
dacă putem arăta că asläzi asemeni 
imprejurări nu mal exista, atunri se 
poate ușor pricepe că rolul eriticii nu 
mai poate fi şi astazi acela care era 
in treut, Epoca renașterii coincide, 
sau mai bine zis e provocată, de o 
„mare desteptare inlelectuala ; inte- 
lectul este acela care asente simpul 
vederii; ochii artistilor sa lumineaza 
şi incep a vedea lucrurile sub adeva- 
rutele lor aspecte. Ca urmare; figurile 
tradiționala şi nenaturale ale artei pi- 
zantine, încep să dispură şi în locul 
lor apar figuri de oumoni adevăraţi, 
Deşteptarea intetelectului se face incă 
incet şi progresiv. Interesul o indrep- 
tat întăi numai asupra omului şi mai 
apoi, treptat treptat, se intinde şi asu- 
pra eslorialte lucruri şi numai totru- 
cil ele stau în legătură cu omul, 
eare formeaza centrul. Mai intai 
asupra lucrarilor făcute de mina 
omului ; arhitectura, apoi asupra na- 
lurii eare incunjoară de aproape pe 
om: natura „domestică“, Morile, copa- 
“ii din grădina ; și numai la urmă și 


mult mai tirziu asupra naturii salbu- 
tice, Luerurile pentru care jnteresul 
uu s-a trezit, ochiul nu le vede, nu 
le poate observa, și de aceea, artialii 
mari ai renașterii, care pot zugrăvi 
muunai, și reulistie, figuri de oameni: 
şi monumente arhitectonice, nu pot zu- 
grăvi cum se cade o salinei ori un nour, 
Şi de aceea, urmărind aceste studii de 
dezvoltare, poți cunoaşte imediat din 
ce perioada n renașterii face parle 
un artist. Astazi lasa dezvoltarea in- 
telectului a făent ca artiștii să poată 
observa orice şi deci sa poată imita 
in arta lor, pictură ori sculptură, orire 
Teenica şi dexterilalea manuală as- 
tazi n atins culmea şi locmai aiei sia 
primejdia pentru arta: Facilitatea in 
reprezentare și universalitatea intero 
sului expune mult mai uşor pe artist 
la greşeli. Nu e nevoe ră predici se- 
leclie și sobrietate unui artist cure nu 
poate sugrăvi deci! figura unui sfint 
in rugăciune şi un acacia ; dar astăzi, 
cind artistul poate zogrāvi orice. lu- 
cerul sä sehimba, Acuma eriticii de 
artă îi revine rolul de a stabili, după 
criteriile eterne ale artei: coberență, 
semnificație şi simplicitate, un fr con- 
conducator in labirintul alternativelor 
care înconjură pe artist. 

Russkoe Bogatsivo, — No. 4, 
(April 1905). D. I. K-off, serie despre 
„Noul guvern din Bulgaria“, şi a- 
rata că un puternice curent al opini- 
unii publice a determinat chemarea ia 
cirma a şefilor partidului democrat, 
D-nii Malinov, Takev, cu colegii lor 


„dia minister, sint radicali, cu idei foar- 


te înaintate in chestii politice şi so- 
ciale, dar opera lor intimpină mari di- 
Beultaţi, din eauza lipsei de organi- 
zare și a opozițiunii ce le fac elemen- 
tele democratice, din afară de partid. 
Autorul explică aceasta situație difi- 
cilà mnai ales prin lipsa de educaţie 
politica atit a intelectualilor, cit şi a 
maselor populare in Bulgaria, 


~n a a 


Mişcarea intelectuală în Strâinătate 


FILOSOFIE, STUDII SOCIOLOGICE 


Prof, Dr. Edmund König. Kant 
and die Naturzwissenschaft, Braun- 
schweig. Vieweg und Sohn 1907. 

Se studiază poziția lui Kant faţă 
de ştiinţa naturii a timpului sâu, 
precum şi puna” y sa asupra şt, 
naturale din sec, 19, 

Eugen Zabel, Russische Kultur- 
bilder, Erlebnisse und Erinnerungen, 
Berlin, Karl Curhus, 1907. 

Autorul, care a prea în Angie 
imperiul Ţarilor şi a legat multe cu- 
noai cu diferite personalități, då 
în acest volum mal multe studii a- 
supra ultimelor evenimente politico- 
sociale, 


ISTORIE 


Emile Magne. M-me de Suze e! 
la Société précieuse, Sociétë de 
Mercure de France- ; 

Studiu serios asupra moravurilor 
din prima jumătate a secolului al 
Au 


Gabriel de Mun. Richelieu et la 
maison de Savoie, Pron Nourrit. 

Operă care aduce cunoştinți nouă 
asupra politicei externe a lui Riche- 


lieu, 

Dauphin. Meunier şi Georges 
Leloir. Da comtesse de Mirabeau. 
Perrin. A 

Studiu asupra vieţii lui Mirabeau. 

Julien Tiersot. Les fetes et les 
chani de la révolution française. 
Hachelte. i 

Operă interesantă pentru psiholo- 
gla epocii revoluționare. 

Grisar Harthmann. S. J. Storia 
di Roma e dei Papi nel Medio Evo. 


Vol. I. Roma alla fine del mondo 
antico. Edit Desclée. 

Volumul îmbrăţişează epoca dela 
al IV la sfirşitul sec. al. VI. E o e- 
diţie nouă, îngrijită de prof. Angelo 
Mercato, şi redă cu multă exaciiiate 
textul german. j 

Pietro Vigo. GH Annali d'italia 
dal IS7I ai 1900. Treves, Milano 
1908. 

E primu! volum şi cuprinde nu- 
mai evenimentele dela 1870—1874 : 
transiormarea Romei în Capitala nou- 
lul regat; Garibaldi şi Vaticanul; 
Papa Pio IX etc. etc. 


Alexander Weber. Preussen und 
Polen. Der Verlauf und Ausgang 
eines yweitausendjëhrigen. Völker- 
grenzstreites und deutschslawischer 
Wechselbeziehungen, München 1907, 
Verlag von L F. Lehmann. 

Autorul incearcă să lămurească pô- 
litica prusiană în provinciile răsări- 
tene, studiind atingerile etnograliue 
şi istorice ale slavismulul şi germa- 
nismului, din primeie timpuri pină 
astăzi. 

Prof. C. Schâfer, Einführung în 
die Kulturwelt der Griechen und 
Römer. Hannover, Carl Meyer 1907. 

Cartea conține o schiţă a geogra- 
fiei greceşti şi o expunere a legen- 
delor antice, cu multe citații din 
autorii greci şi latini. 

Emil Reich. The General history 
of. western nations from 5000 b. c. 


to 19002. c. j 
Vol. î and il (Antiquity). Macmil- 
lan and Co. 
E opera unei munci de 27 de ani, 
după cim spune autorul In prefaţi. 
E o istorie generală a civilizaţiei 


342 VIATA ROMINEASCA 


europene, Autorul repudiază doctrina 
„întimplării* în istorie şi admite cinci 
factori care determină mersul istori- 
ei : 1) cause geo-politice, 2) produc- 
ţia, 3) repartiţia averii 4) relația 
bărbatului faţă de temere 5) perso- 
nalitățile istorice, 


CRITICĂ LITERARĂ 


Pietro Toesca. Masolino da Pa- 
mea Institut. Arti Grafiche Bergamo 


Autorul studiază opera artistului, 
căutind să o deosebească de acea a 
lui Masaccio, marele său discipol. 

A. B. Walkley. Drama and life, 

Methuen and Co. New-York, 1908. 

Un volum de critică dramatică, 
asupra dezvoltării dramei în Anglia 
şi Franja. Studii asupra unor opere 
ale dramaturilor: Shaw, Bartie, Pine- 
ro; asupra lui Shakespeare, şi a- 
supra unor din marii artişti: Irving, 
Duse, Bernhardt, Rejane. 

C. E. Vaughan, Types of the ira- 
ic Drama. Macmillan and Co. Lon- 
on 1908, 

Autorul urmärind evoluția dramei, 

primeşte diviziunea obişnuită a dra- 
mei, In „clasică“ şi „romantică“, 


LITERATURA 


Georges Fonsegrive. Ferdinand 
Brunetiere, 1 vol. | în. Blond & C-ie. 

Biogralie şi studiu interesant asu- 
pra marelui critic, 

Georges Pellissier, Anthologie 
des poètes français du XIX siècle. 
(1800—1865). Delagrave. 

Cuprinde multe bucăți interesante 
din operele unor poeţi ignoraji a- 
cum. 

Ernest Renan. Nouveaux cahiers 
de jeunesse. 1 vol. m, 8. 328 p. 
7 1. 50. Calmann Lévy. 

Note interesante luate de Renan 
insuşi asupra lui. Aduco vie lumină 
asupra formațiunii spiritului său. 

Arturo-Colautti. // terzo peccato. 
Poema degli Amori în XXIII canti 
annotati. Hoepli, Mitano, 

Prima ediție a acestui volum 


s-a publicat cu ocazia centenarului 
al VI a Divinei Commedii, numai în 
400 de exemplare. Poema cuprinde 
ca o continuare a cîntului al V din 
Infern, marele păcate şi marii păcă- 
tuitori lascivi din ultimele şese vea- 
curi ale istoriei europene, dela cei 
doi cumnaţi din Rimini pină la aus- 
triacii amanți din Mayerling. 


COLONIZARE 


Louis Aubert. Americains et Ja- 
ponais. 430 p. A, Colin. 

Raporturile dintre aceste popoare 
sint studiate mai ales din punct de 
vedere economic, 

E. Tonnelat. L'expansion alleman- 
de hors d'Europe. 1 vol, In 16, 277 
p. 3 fr. A. Colin. 

Studiu interesant asupre vieţii Ger- 
manilor din colonii, 


ARHEOLOGIE, VOIAJE. GEOGRAFIE 


L'abbé de la Mauvinitre, Poiti- 
ers et Angouleme. Collection des vil- 
les d'art célèbres. Laurens 4 fr. 

Studiu asupra vechilor monumente 
din această localitate. 

Fernand Laudet. Sonvenirs d hier; 
Rome, Gascogne. Perrin 3 fr. 50. 

Observaţii Interesante de moravuri. 

Gabriel Faure. /7eures d'Ombrie. 
Sansot, 3. fr. 

Delicios volum de impresii de că- 
lătorie. 

General Beylic. Prome et Samara, 
voyage archéologique en Birmanie 
et en Mésopotamie. E Leroux. 

Conţine detalii preţioase pentru 
arheologia orientală. 

Elive Holland, Au Japon, Vibert 
et Nonny. 

Note asupra vieţii japoneze. 

Renáto Paoli. Neila Colonia E- 
ritrea. Treves, Milano, 1908. 

O descripţie a coloniei italiene; 
autorul se ocupă cu problemele na- 
vigaţiei pe marea Roşie cu rostul 
minunilor catolice şi protestante, cu 
şcoalela, consirucția de căi ferate, 
organizarea justiției etc. 


Compilator 


a a e 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărțile de mai jos vom reveni la recenzii) 


Sab-Locot. Zagoriţ Constantin. Luptele cu Polonii. Sărata-Nă- 
enii-Cepluoa- Bucoralul. Reconstituire istorica militară. Bucureşti. Editura 
„Carol Gūbl*, 1905. Fara preţ, 

Bernardinu de St, meree; rag indiană, traducere de I. Mihäl- 
ju 25 b. 


ceseu, Biblioteca Universala, Pre 
kosiť Nădejde, Goethe, Faust, traducere. Bucuresti, Biblioteca p. 


l. de %56 p., Preţul 1.30. 
d M. prada re U istorie de demult, Bucureşti „Minerva“. 1908, un 


vol. de 250 p. Pretul 2 let, SN 
Onnea gli n poniru măsurarea diferitelor forme de ogoare, păduri, 
moşii, vii, ete, Birlad, Petroff, 1908, 1 vol. de 260 p., Preţul 3 lei. 
Gh. Neeganu, Apoteoca Messriagului. Iaşi, 1908, Tipografia H. Gold- 
ner. Pretul 50 bani, E A . 
L Vâmăseneu, Sir Humpry Davy, Apologia chimiei sau illozofiu ști- 
ințelor, traducere. Craiova, Pavlovici, 1907, 1 broșură de 32 p., prețul 50 b. 
Andrei Lăzărescu, Foja economică a pămintului, Studiu do Geo- 
grafie economică, Omul şi natura, Evoluţia comerțului, Marile căi de co- 
municațtune. Craiova, Fulgerul, 1907, o broșură de 100 p, Pretul 1.30. 
St Michãesen, John all. Căldură şi Frig, traducere, Craiova, 
Fulgerul, 1 broşură de 65 p., preţul 50 bani, N OER 
St Michâeseu, Augustin Crouchi, e lecțiuni de Fizică genarulă, 
traducere. Craiova, 190, 1 broşură de 45 p. pi 60 b. as 
C. O. Cătin, Karl Marz, schita biografică. laşi, Viitorul Social, făra 
sură de 20 p. 1% b. 
za kaanel C. Manol iu. Decadenta comerțului românesc. Birlad, Lu- 
5 „lb ră 4 p. ul 75 bani. 
pa A i. Istrati, Bucs Prin airo, note de călălone, Biblioteca p. 
i. 1 60 bani, 
ar in ne dame Procă, Colecțiunes C. Sfetea. Preţul 1 leu. 
C. Cioroianu, P. S. S. Athanasie Miromascu Bpiscop al Rimnicului, 
Noului Severin ca sertitor, Dare de samă. București, Cucu, 1908, o bro- 
da 35 p, fără pret. i 
Pri fibiiotsen e sui Petre Armencea din W'răiln, Inlorie, 
Statute, Repertoriu, Braila, Minerva, 1908, o broşură de 30 p., prețul 50 b. 
V. Mangra, lorarhia şi e Bisericii Romine din Transilva- 
U ia. Sibiiu, 1905, fara preț, y 
oN 4, T miras. Judecata din urmă. Povestire din viaja Răsculaţilor. 
Bucureşti, jubileul, 1908, t vol. de 110 pg, fară pre , 
Ludovic Zeisi, Je Français parlé Becuri] de conversations fran- 
enises-roumaines, Bucarest, Minerva, 1908, 1 vol. de M6 pg., Preţul 2.50. 
Statistica prețurilor de munci agricole după contractele serise şi in- 
voelile verbale din anii 1904—1907. Bacureşti, Göbl, 908, f vol, de 192 pag. 


fara preţ, vis j i : 

š etzhammer. Aziopolis und Troesmis. Die Ruinen- 
Pemp eana ie cnc maa > a Dobrogea. Separatabdruek aus 
„Alte und neue Welt", 1908, o broşară fară preț, 


3H VIAŢA ROMINEASCA 


Eug. Boureanu, Povestea Lăcrămioarei, Spagat „Dacia* Iliescu, 
Grossu & Comp. laşi, vol, de 104 pg, prețul 21 

Bucnra bravă, Haiducul, tradus de T, N. Bucureşti, 1908, E- 
ditura C. Stetea, Preţul 2 lei. 

Ana Codreunu, Suflete de copii. Tipografia Tache Pavlovici, Cra- 
iova, Prețul 80 bani. 

G. H, Poezii pentru copii. Bucureşti, Sfetea, 1905, vol, de 184 p. 

ul 1.50. 

Era L. Caragiale, Momente, schije, amintiri. Bucureşti 1908. „Mi- 
nerva”. Prețul 2 lei, 

Corneliu Moldovanu, Cintarex Cintărilor. Bucureşti 1908, „Mi- 
nerva. Preţul ! leu, 

i m Sadoveanu, Dureri înăbugite, ediția II, „Minerva“, 1908, Pre- 
tul 2 lei. 
~ Adina Gr. Olămeseu, Cugetări. „Minerva“, 908, Prețul lei 1.50. 

Guy de Mnupassant, 0 viață, traducere de Em. Girloann, „Mi- 
nerva“, 1908, Pretul 2 lei, 

Maria Baiulescu, Extar, poezii, „Minerva“, 1908, Prețul lei 1.50. 

N. Dunăreanu, Răsplata, nuvele, „Minerva“, 1908. Preţul lei 1.50 

C. 5. Mallau, Consslo Crimunalității, Focşani, Preţul 1 leu. 

Dobre Rădulescu, In Plaiu. Pocele despre viljale altoite, (Biblio- 
tera administraţiunii Domeniului Corounai). Bucureşti, „Gutenberg“. 1908. 

C. Filipescu, Imbunătătirea agricullurii ca bază a îmbunătățire: 
soartei țăranilor, Bucuregti, ti 

Doilin Zamiiresena, In Război. Roman. Bucuresti, „Biblioteca pen- 
tru Toţi”. 60 bani, 

A. Ọrna, Două cói, Dramă. Galaţi, „Moldova“, Preţul 1 leu, 

Richard Wagner, Tannhäunsér san Lupta Cimtăreților dela Wari- 
bwg. Dramă muzicală. Traducere de St. O, Josif, Bucureşti, „Biblioteca 
pentru toți". Preţul 30 bani, 

Victor Poruţiu. Adecărul usupra silualiunii din Cluj, Cluj, 1903, 
1 broșură de i+ pu, fara preţ, 

A. Viăhuţa. Din duret Lumii. Bucuresti, Bibliot. p. Toţi, 30 b, 

Constantin Sandu (Aldea). Cârticien piugarului. Bucureşti, Miner- 
va, 1907 pret. 56 b. 

t, Sandu Aldea, Suture nunni plugar luminat. Cărtieica l-ia. 
Bucuresti, Minerva 1905 prețul 50 bh. 

mond ostad Cyrano de Bergerac, traducere în versuri de 
Barbu Creungă. Editura Ath. 1. Nițteanu. Bucuresti, 1999 R y =o 2 lei. 

Camille Flammarion. Ce e viage. Traducere de 
Bucureşti, 1908, Biblioteca pentru Toţi, 3U bani, 

Ann Ociny Petrescu, Jocunoştința Copiilor cătră Părinţi. Boto- 
sani, Saidmann, 1908, 1 rog. de 45 p, prețul WI b, 

AL IX Congren al Camerilor de Comerţ, Organizarea cù- 
mercidui rin czportațiune ul Cervalelor. Botosani. Reinvierea, 1908, 1 bros. 
de 18 p., făra pret, ° 

Consi. | A.  Noitnra. De dincolo de Moarte, Bucureşti, Socec. 
1207, 1 vol. de 344 pe preys 3 lei, 

Emil A. Chia. Din zile Senine. Poezii, Bistrița, Matheiu, 1908, 65 
pg- făra pret. 

Al, G, Florescu. Sundo. Piesă în trei seto. Bucuresti, 1908, 2 lei. 

Isidor leştn Pominii din Bonia gi poe Jen in trecut şi pre- 
zent. Comunicări feule Academiei Romine, Arad, George Nichin, 1906, 1 
bros de #0 p. 150 coroane, 

Dr. Emil Fischer. Uber. den Ursprung dcr rumdnischen Boja- 
renfamulien. Ams dor Zeitschrift fe Ethnologie, Heft 3, 1908, 

Fincher. Die Haarund Kividertracht vorgsschichtilicher Karpaten- 
und Balkanrikeruhaflem. Extras din Arehiv tür Anthropolugie, Neue 
Aie v Band VIL Heft i. Braunschweir, Vieweg, IHS, i bros. de 15 pk. 
L 8 tuble, 


ictor Anestin. » 


Stăpînia odatā.... < 


Stăpinia odată o Impärāție mare Impăratul Drägoiu, ce-i zi- 
cea şi „Ciolac-Impărat* dela un războiu cu Roșu-Vodaă. 

Roșu-Vodă fusese umilit din moși-strâmoși de moşii şi strā- 
moşii lui Drâgoiu, și, îndată ce ajunse la domnie, se puse pe 
lucru, ziua și noaptea, și strinse ordii, și le împărți, după price- 
perea lui ageră, In flăcăiandri de cinsprezece ani, în voinici de 
până la douăzeci şi cinci şi în oameni copți la minte mai mari 
de douăzeci şi cinci şi pân” la patruzeci de ani. Pornise Intăiu 
bāefii cu prăștiile, după ei, ceva mai departe, voinicii cu săbii 
și cu lănci, și mai la urmă, pe cei In virstă cu căruțe lerecate, 
cu coase și cu arcane aruncătoare. Aşa intrase in impărăţia lui 
Drâgoiu, prefācind in scrum satele pe unde trecea, 

Cum auzi Drăgoiu răcni de trei ori şi-şi amestecă părul că- 
nepiu cu barba cirlionțată și aspră. Adună sfatul. Şi pe care 
cum punea mina îl scutura și-i lăsa vinatăi, —Ai auzit ?— Da. — 
Bine !—lInhâţă zeaua. Mineca stingă nu-l încăpea. „Fie! zise 
impăratul.  Indesă coiful cu coadă de cal alb, şi nu i se vedea 
decit ochii.  Incinse sabia și 'ncălecă calul ce rincheza a război. 
Curtea palatului, plină de ostași, De pretutindeni buciumile rā- 
sunau cărind după ele piotă nemiluită. Împăratul trase sabia, o 
invirti pe deasupra capetelor, și porunci: „inainte !*, 

— A! împărăteasa şi lrina.... ° 

Atit avea, că nu-i dase Dumnezeu băiat. Dar nu se tn- 
toarse din drum, ci zise robilor să spue impărâtesei și fetei „să 
ne vedem sănătoşi“. Şi plecă ducind după el, la vale, mulţime 
ca frunza şi ca iarba de parcă se 'ndoia pămintul sub greutatea 
ci. Cerul se posomori. Norii se rostogoliră câtrâniți ca și cum 
ar fi fost un foc în depărtările pustii. Incet, încet, noaptea li in- 
phiți. Un fulger, şi la lumina lui se văzu oștile ca turmele de 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


oi şi, la un geam al palatului, împărăteasa şi fiicâ-sa ștergindu'şi 
ochii cu nairamele. 

— Săracu impăratu, n'are odină.... 

— De ce n'are odină, mamă ? 

— Ehi-ei! războiu după războiu.... 

— Ah! că nu sint băiat! 

Impărăteasa o sărută, 

— Şi-o să ţie mult. mamă? 

— De, cum o vrea Dumnezeu. Uneori abea torc o furcă 
"de in şi sa intors împăratul, Alteori torc d'o pinză, cu mina 
mea, năvodesc, urzesc, țes, nălbesc, lac cămăși lui tattău, le calc 
şi le aşez binișor în lacră, și inverşunarea nu mai ostiează ; ur- 
zesc de borangic, şi ţes, și te 'mbrac de sus pănă jos, și, abia- 
abia, se'ndură sfintul de se 'ntoarce impăratul. Ah! mare e cind 
se duce, dar mai mare e cind se 'ntoarce biruitor de nu se mai 
țin hartanele pe el! Cade lat şi eu privighez la capul lui, și! 
apăr cu apărătoarea. ln ceasurile d'intăiu se 'ncruntă 'n vis, dă 
ordin, mătură cu mina în fața ochilor lui, și-i scapă năbușit cite 
un gemăt: .uiu-iuuu!* Apoi doarme dus, să spargi pietre pe 
dinsul şi nu se deşteaptă. 

— Şi pe urmă ? 

— A fost să fie viteaz cum nu se află doi... 

— Şi pe urmă? 

— Pe urmă ?.... Cite nu ştiu copiii și nu trebue să știe... 

- De ce nu trebue să știe? 

— Căci unele le înveţi de la alții şi altele le înveţi singură. 

— Singură? A! da! zise Irina şi se strinse la sinul mă-sei. 

Impărăteasa îi netezi fruntea din păr și o sărută. Se duseră 
in eatacurile lor de culcare, şi se rugară de sănătatea impăratu- 
lui și de izbinda oștilor lui. 

Adouazi împărăteasa luă furca și toarse, pănă pe supt seară, 
zece caere de în. Şi fata îşi făcu de lucru pe lingă mă-sa. Şi 
era frumoasă, frumoasă, de pica. Naltā, subțire, mlădioasă, se 
'nvirtea ca fusul imprejur. Şi părul, ca nişte sculuri de ibrişim 
gălbui ti impresura capul cu o lumină răvărsată pină la mijloc; 
şi ochii verzi ca zmaraldul, cu gene răsirinte și lucioase ; şi mer- 


sul ușor, câ nu sauzea de călca, au nu, cu niște picioruşe in _ 


doi conduri albi cu tocuri de argint; şi vorba ei, bună şi blindă, 
descinta pe impărăteasa care'i zimbea uncori lăsind fusul să plu- 
tească şi sā zbirnie a lene. 

— SŞ'o să torci mult, mamă, păn' să vie tata? 


STAPINIA ODATA... 3i 


— Cite strungăreţe la spată de doua ori atitea fire, cite fire 
atitea fusec.... 


— Atitea luse î.... 

— Asta, urzeala, dar bătătura ?.... şi tat-tău poate să nu vie. 

— Şi tata... poate să nu vie... 

Irina stătu pe ginduri. Se 'ntristă. Se 'ntoarse cu spatele. 
Muiă deştele arătătoare in gură, le invirti, şi zise: „vine. nu 
vine, vine..." 

— Vine, mamă, că lăcui de trei ori, şi-a treia oară svirrr, 
cap in cap innemerii. 

Împărăteasa surise, 

—  Bătu-te-ar norocul de fată! Să nu fi făcut cu șoalda? 

Irina descheie dela git un şir de mărgăritare bășicate şi zise: 
„vine, nu vine...“ Împărăteasa se uită cu tot dinadinsul. Ispră- 
vise cacrul. Fata: „vine, nu vine... Şi boabele de mărgăritar, 
scăpate din deștele ei rumenii, alunecau în jos unele peste 
altele... pic... pic... Împărăteasa o luă de mijloc, o puse pe ge- 
nuchii ei şi mormăi și ea „vine, nu vine“, până se isprăvi și- 
rul. A de pe urmă căzu. Pic. „Nu vine!* Amindouă se schim- 
bară la față. 

— Voi ţese pinza! 

— Şi va veni? 

— Cine ştie? 

— Tu să ţeși, eu să nălbesc. 

— Da, de câmășşile lui să nu satingă nimeni... 

— Nimeni... 

Nu mincaseră toată ziulica. Se sculară şi trecură în prid- 
vor. Impărăteasa bătu in palme. Un rob. Porunci de masă. 
Robul aduse minele la piept. Din pridvor se vedea grădina cu 
zmochini, cu lâmii şi portocali, iar dincolo se'ntindea un codru 
de stejari, groși și bătrini, străbătuţi de chiparoşi inchiși care se 
subţieau la viriuri ca niște sulițe uriașe. Codrul se perdea în 
depăârtari fumurii, La dreapta palatului aluneca o apă lată şi re 
pede, şi vuetul ei răguşit creştea de ce s'apropia intunericul. A- 
punea soarele. 

— Ce roșie e apa! 

— Roşie și necăjită. zise Impărăteasa, 

— Parc'ar fi singe... 
- Cind e războiu soarele se 'ncruntă. 

— Şi păsările nu se aud... 

— S'a dus stăpinul lor... 


ZE VIAȚA ROMINEASCA 


— Nici berzele nu toacă.... 

— Nu, fata mea. Cocostircul, ca un zodiaș, pășește agale 
şi smulge iarba unde calcă. Ce trist întinde gitul ! 

— Mânincă, mamă. 

— Maâninc maică, măninc, şi scăpă dumicatul din gură. Muma 
purcarului are un jerpelit ș' un font, dar n 'are împărăție de 'nprijil, 

__ Birrr! Ea bătrina. el ciumă! Ce-ar face leneșul ala sā 
se vază impăral ? 

— Ca bine zici, lata mamei! Dimineaţa 1l deşteaptă porcii 
cind le-abate de mincare, seara || deşteaptă porcii cind li se face 
de culcat. Şi bătrina Il văicăreşte că „toată ziulica aleargā“. 

— Mânincă mamă, mânincă. 

— Mâninc mamă, mâninc. 

Şi impărăteasa se uită la jeţul impăratului, și-l inchină. și 
se plecă ca și cum ar fi lost cineva. 

— Eu văz ochii tatii, zise Irina. Eu văz minele tatii... Ce 
Dumnezeu ! Numai una 2... 

— Păreri, răspunse împărăteasa. 

— Ai isprăvit, mamă? 

— Isprâvit, De ce? 

— Păreri! zise Irina ṣi se şterse de nădușeală, 

— Ţi-e cald? 

— Mi-e Írig.... 

— Sä ne culcăm. 

— Sa... 

Şi impărateasa toarse inul, urzi, puse de pinza, şi fata pri- 
vea, de cum scăpăta soarele, cum pasările cerului se trăgeau bi- 
nişur pe la cuiburile lor. Și la jeţul impăratului nu Sau mai 
uitat, acoperindu-l cu un plocad ales şi cu ciucuri de mâtasă, 
Aşa petrecură vremea, una țesind, alta depänind. mama tācīnd, 
fata tăcind, zile lungi, nopți scurte, amindoua... de miine mline... 

„şi veste dela împărat nu sosi, să știe ṣi ele la un fel; dee lae 
de e bālae. 

Intr'o zi eacă vine, din cotro porniseră oștile, un tinăr. in- 
tr'un suflet, fMuturind nalrama impăratului. Impărăteasa şi fata 
cum îl vâăzură:— „Ce e? —,„Ce e?“ 

— Nici rea, nici bună, râspunsă ostaşul. Un pahar cu apă, 
să'mi ud buzele. 

După ce-l sorbi dintr'o suflare, să șterse la gură, trecu ml- 
nica cămășii pe la nas, tuși, Inghiţi, se scârpină în cap și oftă 
din baerile inimii, 


__STA PINIA ODATA. -è #9 


— Aşaaa! 

— Spune, băete. 

—— Spui. măria voastră, spui... 

Şi râmase inmārmurit, cu vorba pe limbă. 

— Ci spune odată, omule, zise împărăteasa, că n'äi [i mut! 

— lacà spui... Ciolac Împărat... 

— Ce Ciolac? Care Ciolac ? 

— Dă, cum sint ostașii, cu porecla... Ce zāpācit sint... 

Împărăteasa şi Irina schimbară feţe fețe. 

— S'o iau pe şeari. Trecurām o vale si-un deal, șalla 
vale şalt deal, pân la zece. Dai o pădure. dai două, dai noua. 
Apoi un pept de stinca. Suirăm ce suirăm, şi impăratul, Dră- 
goi al nost, zise: „stai!” și noi stăturăm. Să-l fi văzul, măria 
voastră. ca Arhanghelul! Lac de apă. Şi sue, sue pănă ce a» 
junse pe creastă, Acolo întinse ochianul, și cată, cată, pân se 
opri. Făcu cu mina. Scoase coiful. Pasă-mi-te, la ălalalt împărat, 
la Roşu-Vodă. Dacindea erau ei. Veni şi Roşu. Vorbiră ce vor- 
biră, şi bătură în palme, şizornăi Terul de pe dumnealor... 

— Spune, băete, spune. 

— Spui... Noaptea poposirăm. Şi cum stam, ceata și locul, 
se răspindi ştirea că adouazi au să se bată în săbii numa im- 
părații, să nu se verse singe, Adică, da. Care pe care, pân or 
cădea de pe cai, şi de nu le-ar fi ceva, sănceapă și pe jos, care 
pe care, apoi de li sar rupe săbiile, să se stringă'n brațe. la 
trintă dreaptă, și care o birui săi pue âluilalt frintura săbii pe 
frunte şi să se mărturisească învins... 

— Apoi? 

— Apoi... Să revărsa de zori. Împăratul nost, ție] Dumne- 
zeu. ce să vezi? Se scoală şi 'ncalecă calul, îi pune pinteni și 
calul țişti. sare de trei stinjeni. Şi toată oastea strigă uraaa ! ȘI 
dincolo s'aude uraaa. de se clătinau munţii. Se'ntilnesc, se mä- 
soară, se reped, şi săbiile ca două fulgere. La cap, nimic; la şale, 
nimic. Se grămădesc, se despart și saruncă unul intr'altul ca 
două vijelii. Sar scinteile, şi nouă, stele verzi... 

— Ei, ci? 

— Odată se ridică'n două picioare roibul nost și dă drept 
pe spate, șapucă pe impărat supt el; şi namila lui Roşu-Vodă 
se impleticește și cade cu Vodăcu tot. Amindoi caii horcăiau in 
două bălți de singe negru... 

— Ah! Doamne! Oamenii... nu dobitoacele..,. se resti Im- 
părăteasa. 


350 VIATA ROMINEASCA 


— Oamenii... dă... Sabia, la al nostu, râmase d'o șchioapă; 
ălălalt s'alese cu plăselele... 

— Apoi...? 

— Să trage de supt cal impārātul nost.. 

— Şi...? 

- Să trage și Roşu-Vodă, și cade matotol, li tăiase laba 
de la un picior... 

— E! impăratul...? 

— Împăratul... 

— Da... Împăratul! 

— Impăratului i-atirna mina stingă din cot, aninată doar 
intr'o piele și singele curgea girlă.., 

— Ah! 

— „Că nu'l incăpuse zeaua și feru] lovise drept la ciolan. 
Ş'aşa, aruncă coiful cit colo, şi coiful se rostogoli ca şi cum 
ar fi căzut cu cap cu tot. Şii curgea năduşelele dela umple pe 
barbă, din barbă pe trunchiu, şi răsulla din greu. şi se uita, 
aci la mina care bănănăia, aci la Roşu-Vodă care se ridicase 
in capul oaselor pin' la șezut. La urmă se albi la laţă şi se lasă 
in braţele lor mari. Nu se putuse birui, şi se porni harfa de 
amindouă părţile. Şi impăratul s'a făcut bine şi fără o mină, şi 
duşmanul iar bine şi fără o labă, Şi ostașii. ca dracii, azi aşa, 
mine așa, pină auzi impăratul că'i zic Ciolac, şi rise, şi i-a rā- 
mas „Ciolac Impārat*. Şi m'a trimes să vă spui. 

Impărăteasa mai plinse, mai se 'nsenină. 

— Mi se lăcuse semn. Vedem pe tata întreg-intreguleţ, 
afar de mina stingă. 

— Sa-l văz biruitor şi fără o mină... 

— Fâr' o mină... 

— Cu capul descurcă belelele impărăţiii... 

— Cu capul... 

-— Nouă ne trebue mini... 

— Nouă... 

— Să toarcem, să urzim, să fesem, 

— Să ţăsem... 

— Lui...? 

— Lui? 

Şi împărăteasa sărută pe Irina și o strinse cit putu la sin. 


lon, purcarul palatului, dormia cu fața in sus, cu părul ciu- 
fulit şi cu cirte pe obraz. Cămașa zloată pe el, chimirul abia se 


STAPINIA ODATA... Sat 


ținea intr'o curea, ismenile rupte 'n genunchi, opincile sparte 'n 
talpă şi cu năjiţele invirtite pe picioarele goale şi jegoase. O på- 
lărie, roata carului, găurită'n fund, c'o floare de lipan veşted. ii 
sta la cap into moacă groasă și lustruită. De cu seară, cum pi- 
case așa adormise, Făcuse muşiţă la gură, şi siorăia, slorăia, şi 
porcii guiţau p'afară, mai ales o procletă de scroală cu zece pur- 
cei, că soarele era de mult sus, şi lon, pace, nu se scula, 

— Mince! muica pe el, zise o bătrină, că toată ziulica mun- 
ceşte. Ci ca ho! porci Impielițați ! nea! nea! o să crăpaţi! Acu 
se scoală băiatul maichii, 

Şi băiatul maichii sforăia dus, și porcii puițau, și scroala 
cu zece purcei o lua de jos și se suja sus, țipind de-ţi imputa 
urechile. 

— loane, loane... 

— Ce e få? răspunse lon şi se 'ntoarse cu faja n jos. 

— loane, Ioane, binişor copilul maichii... 

— Ce vrei, (a? 

— Măricel, măricel 1... Cum samănă cu răposatul! E leit 
tat său ! Haidi... hop... măricel,. 

løn, cu chiu cu vai, se ridică intro rină, crăpă un ochiu, 
și se intinse de-i pirii oasele. 

— Să mai umble şaltul cu porcii, că m'am spetit. 

Bätrina li viri mămăligă şi peşte sarat in traistă, i-intinse 
măciuca şii puse pălăria în cap. 

— Vezi, să no uiţi, 

Cum apăru în curte porcii îl grămâădiră, spuindu-și fiecare 
pasul, 

— Häidea! N'aţi fi mincat d'un an, juvine, zise lon și plecă 
buimăcit de somn, 

Se duse, se duse, porcii inainte şi el după ei, pină ajunse 
la o fintină cu apă rece, Fagii işi sculurau jirul. Porcii se puseră 
pe treabă, şi mincau cu clăbuci la gură. lon se tolăni la umbra 
fintinii şi'nbucă mămâliză şi peşte pin” se umilă, 

— UI! că bine mi-ar prinde un căuș cu apă rece! 

Şi căușul şi apa la nasul lui. 

Soarele ardea. Setea 1 birui. Se sculă bombânind. Las 
căuşul în fintină și dădu să-l scoaţă. 

— Määä ! da greu e! 

Se opinti. 

— Ca niciodată. 


352 VIATA ROMINEASCA 


Şi trase din toate puterile. Cind colo aruncă pe iarbă un 
pește cu solzii de aur ce strălucea dei lua ochii. 

— A! tu mi-ai lost? Bună ciorbă! 

Peştele se bătea de moarte, cind in coadă, cind în cap. 
Dădu să pue mina pe el. Minune! Peștele incepu să vorbească, 
lon se cruci. 

— loane, nu-ţi minca norocul, 

— Ce, mă? 

— loane, fie-ţi milă! 

— lacă, mi-e... 

— Nuţi-e lene? 

— Ba... 

— loane, ia-mă binişor și du-mă'n apa de lingă poarta pa- 
latului, că mult bine ţi-oi prinde. 

— Departe, mă! 

— loane, fă ce ţi spui şi să nu spui nimărui. 

— Ei... 

— Şi cind äi dori ceva, gindeşte-te la mine. 

Bine, să nu mănince o ciorbă, dar săl ducă? Cum sa'l 
ducă ? Departe. Porcii cui rămin ? Bate lupul. Nu se poate, Da, 
dar fi pe vorba lui ar fi clipa și dusu, clipa şi 'ntorsul. 

— Ei, drăcia dracului! 

Se simțea ușor ca fulgul, 

— Hai, neiculiță, să te duc, 

Intr'o clipă ajunse. Îl aruncă în apa lată şi repede. Apa se 
lumină ca de un foc. lon îşi făcu cruce. Într'o clipă se'ntoarse, 
Adună porcii ; îi păzi rezimat in moacă; îi adăpă, şi pe 'nserate 
porni acasă. Se simția și el om, prost nu e vorbă, dar om. Cum 
sosi îi băgă in cocină, puse doi drugi d'a curmezișul strungii și 
plecă in capul oaselor. 

In tindă. 

—"Sărutâm dreapta, mamă. 

Mā-sa se uită lung, De unde şi pină unde? 
— Maică...? 

— Sărutăm dreapta. 

Nu mai semăna cu bietul tat' său. 
— Ţi-a pus, mama, de mincare. t 
— Doar n'o să-mi măninc norocul... 
— Ai. 

— Ce tot foale, foale... 

— Qi fi bolnav ? Mai ştii? 


STAPINIA ODATA... 353 


— De lene. 

Îşi gasi de lucru. Orindui curtea. Sapa la locul ej, şi 10- 
pata, şi securea. Se duse in magazie, luă o piele de capră, se 
desculță, își luă măsură, trase cu cuțitul şi'şi croi opinci. 

loane ce faci, maică ? 

— Ce e azi? 

— Simbaătă, 

— Miine duc purcelul la palat. 

— Maică a Domnului! 

Şi'n mintea femeii: „ţine-mil luminată !“ 

Adouazi plecă cu purcelul în sac. Ajunse la apa tatā şi re- 
pede, Trecu p'o punte din doi ştejari aruncaţi cap în cap de pe 
maluri pe steiul din mijloc. Se plecă pe nişte zăbrele și privi 
in curtea palatului, aşteptind să vază pe cineva ca săi des- 
chiză porțile. Se uită bine. bine. I să Iimpaenjenise vederea? 
Prinţesa, cu fustele ridicate în briu, cu minecele sumese, nălbia, 
O roabă scotea apă din fintinā și'i turna în albia în care bate 
pinza de în şa așeza în loi dela un căpâtăiu la celălalt. Fata se 
opri să se odihnească, Ce obraji. ce păr, ce ochi, ce picioruşe ! 
Si sinul,,,! 

— Maic'a Domnului! zise lon şi incepu să facă mătănii. 
„Ei, acum să-ți väz puterea, peşte de aur!" socoti lon, şi rise, 
şi se uită cam unde-l aruncase. Apa clocoti în cercuri luminoase. 
Întoarse capul. Prinţeșa, cum bătea pinza, se opri, întinse mli- 
nele și se cutremură, 

— Du-mă'n casă... Nu mi-e bine... 

irina căzu in braţele arăpoaicei. 

Şi p'aci'i fu drumul lui lon cu purcelul în spinare, 

Impărăteasa nu ştia unde 'ie capul. 

— Ce ai? 
- Nu ştiu... 

— Ce te doare ? 

— Saleie... 

— Să nu mai nălbeşti, puiul mamei. 

— Nu, mamă. 

— Cum “i-a venit ? 

— Ca un fulger, daci şi pin aici. 

— Să te odihneşti. 

Impărăteasa o desbrăcă. Haina și sărutul. Inchină perna. O 
culcă şi adormi cu mina 'n mina mă-sei, 

— Niţele friguri. O să treacă. 


a aL d o i a ee 


354 VIAŢA RONINEASCA 


Adouazi rău, atreiazi rău. Impărăteasa işi petrecu zilele- 
o rugăciune pentru fie-sa, o rugăciune pentru impărat. Chiemă 
doftori, vraci, și nimeni nimic, Ce-i da lua, că era blindă ca un 
miel. Insfirșit, să vie și Bică, o bahnă bâtrină şi ciupită, cu ochii 
albi și cu luleaua'n gură, să'i ghicească ca ce să fie cu Irina. 
Țiganca cum o văzu : 
— Trasă'n obraji și prăsună, turturica bunichii. 
Scoase ghiocul, bolborosi, sută, se uită, și scutură din cap. 
— Nu se poate... 
— Ce, bâtrino, ce? întrebă Impărăteasa. 
Nimic, răspunse țiganca și se uită țaglă la prințesă. 
Ceru un cuţit. Trase pe jos ca o pinză de paianjen, „Aci. 
dorul de tată; aici dorul de..; aci boală... ici rea, colea bună: 
colo, dăochiul; aci, dragostea ; dincoace, din ele: și mai colo... 
Walte alea,..*, Şi punea, pe unde apăsa cu destul, un ban de a- 
ramă, de argint, de aur, sare, pine, fer și cărbune. Prinse o muscă. 
Îi smulse aripele ṣii dete drumul drept la mijlocul semnelor. Şi 
spuse, şi bolborosi, şi urlă, pe limba ei, şi se bâtu'n piept. şi 
plecă fruntea la påmint, pân' ce făcu spume la gură, şii curgea 
nădușelele de pe ca. Se opri, Musca o luă pe spita dorului. Se 
duse pân” la „tată“ şi se 'ntoarse. Se indreptă spre „boală“, dar 
işi luā seama, șo rupse la lugă şi se duse dreptla „alte alea... 
Aci işi spălă picioruşele de bot şi nici că mai plecă în altă parte. 
Țiganca, ca şi cum ar fi calcat pun şarpe, 
— Aoleo! 

— Lee? 

— Ce se fie... 

— Spune, bunico, zise împărăteasa, spune... 

- Nimic... răspunse tiganca şi se uită la fată. 

Irina zimbi. Impărăteasa se'nfuriè, 

— Spune, cioară ! 

Țiganca câlcă pe muscă şi-o slei. 

— Nea! 

— Să spui, dar numa dumitale, zise Bica şi șterpeli o 
nalramă, o băgă'n sin, făcind că se scarpină. 

„Acu, măria ta,*— „Ba, in prag.*— „Ba, In ceardac.* — „Ba, 
in capul scării.*— „Ba, la poartă. *—După ce deschise poartă, 
se plecă la urechea împărătesei și'i şopti ceva. Tiganca se facu 
nevăzută. Împărăteasa inlemni. 


Sa duse sus. Irina Ji petrecu minele pe după git. 
— Ce am, mamă ? 


STAPINIA ODATA... 045 
— Nimic ! răspunse Impărăteasa şi se ntunecă. i X 
Fata slăbia şi se îngroșă. Impärāteasa, cu ochii roșii, nu 
pricepea „de unde ?* 

— Ce am, mamă? 

— Nimic ! 

In vremea aceca umbla vorba că Ciolac,—asta, să zic, Dră- 
goi, —ar mai fi avind puţin de lucru cu Roșu-Voda. 

Impărăteasa, de colo pină colo, bombânia. 

— Mai tărziu, Doamne, mai tărziu ! 

Şi pin” se măture Drăgoi pe Roşu, Irina născu un cocon 
cu părul de aur. A | 

Fata plingea să se răpue, mama plingea şi ingrijia copilul. 

Copilul creştea în eatacul lui, şi nimeni nu știa ce se petrecuse, 
afară de un doftor bătrin, alb colilie, şi credincios curții. Ce-o 
să zică el? Dar, ce-o să facă? Aşa ruşine? Cin' să crează : 
„copil fără tata ?* Că ele ştiau bine că e fär de tată. Ele? Bine. 
Dar, el ? Şi era frumos coconul, şun se repezia cu bucile up- 
Hate la sinul mā-sei, şi sugea, sugea, ca un Șarpe, apot se uita 
in ochii ci parc'ar voit să zică: „de ce plingi, mamă E 

— Destul, fata mamii, ea vezi să nu dai copilului ţiţă in- 
fierbintatā. ; i 

lrina se spala cu apă rece, se răcori, și luinduṣi inima in 
dinţi : 

— Ce-o li să fie! , I 

Broasca crescu, c'apropria un an, și era ca de doi; şi 
vorbia vorbă indesatā, că Impărăteasa și fata ascultau la toate 
secăturile lui, şii făceau toate voile, afară de una: nu trecea 
pragul odăii unde se născuse. i 

Implinise un an şi jumătate intre s-tă Marii. 

Şi se porni cârăuş după cârâuș, care cu piciorul retezat, 
care cu capul cit banița, ṣi aducea ştiri că vine impăratul 
biruitor, | l 4 

Si eacă și Impăratul. Şi muzicii ziceau, din buciume aduse 
la virf şi din gură, ce-apucase din bătrini. Alaiul ținea cit bătea 
ochiul. Impăratul intră în curtea palatului pun cal bălțat și 
schiop. Cum văzu pe Impărăteasă, in capul scării, dete pinteni 
calului, şi calul, şotinc, ṣontic, făcu pe împărat de ruşine. 

— Nea, nea, pui de zmeul! i 

Descâlecă și se duse drept la Impărăteasă, o sărută, o co- 
prinse cu dreapta iar cu ciolaca o mingile ca şi cum ar fi fost 
avind un pămătul. Şi plingi impäräteasa, și plingi. 


356 VIAȚA ROMINEASCA 
erat Se A 75 > e et e Dee tari re tt 


— De ce plingi, buna mea ? 

— Nam de ce? 

Ba avea, cum de nu. impăratul crezu... Şi'şi retrase ciunga 
“de pe obrajii ei. 

— Dar fata, lumina ochilor mei. unde e? 

— lrina, măria ta, dale fetei. cam bolnavă... dar nare 
nimic... doarme... 

— Da, s'a făcut maăricică de cind n'am vâzuto. 

Şi ntorcindu-se către (lacâi : 

—  Voinici, pe veselie! 

Şo dată: „ura! să trăiască Ciolac-Impârat !* Ca giamurile 

palatului răsunară și unele se sparseră. | 

Sā porunci să se scoață buţile, să se aprinză locurile, să 

se pue berbecii "n cirlize și boii în pari cu piele cu tot. Trei 
zile şi trei nopți dură petrecerea și cheful. 

In vremea asta de cite-ori impăratul ridica cornul de bou 
Au vin roşu, întreba „ce e cu fata Iui Și împărăteasa 
răspundea : 

— D'ale fetei... cam bolnavă... nare nimic. 

— Imi lipsește ca mina stingă! 

Și impăratul se intuneca. Sulla des. „Îmmm! Da? bine! 
Impărăleasa se făcea mică dupe pulpana lui. 

A patra zi, să vază fata! Se plimba în sala tronului mai 
ostenit de chef ca de război. Ş'o Inchipuia mică. cind se lungia 
pe jos, și ea incaleca pe grumaji, ṣi 'l apuca de mustăţi. În 
fundul urechilor îi suna „di, calule !* Şi ridea, beat și de bucu- 
ria tatălui care n'are pe lume de cit una, fată fie, dar un singur 
copil. 

Ușa se deschise. Împăratul tresâri. Nu era ea, ci bătrinul 
doitor, ca un cline care ar îi lâcut vre-un rău. 

— Bine ai venit, doltore! Da, ce te-ai făcut nevăzut ? 

— Cu bătrinețele, măria ta. 

+ Dar Irina mea, vine? 

— Nu... 

Să fi jurat că'și dăduse sufletul, Alb ca varul. 

— A! De ce... ? A murit?... Mai iute! 

Şi impăratul puse mina la coapsă, 

— Prințesa are... un copil... 

Pin' să sfirşească se slirşi cu el. Il izbi cu sabia drept în. 
cap şi destăcu in două. Impăratul bolborosi, se muie dela 
genuchi, și căzu pe lespezile roşii de singe. 


STAPINIA ODAT 4... 307 


Un cimpoi in fundul grădinii. „Şapoi una!” „Ş'apoi două !* 
Un pilc de robi, setoși de petrecere, zobiau pămintul. 


Împăratul se deşteptă in odaia lui de culcare, inconjurat 
de sfetnicii credincioşi. Făcu cu mina unuia, celorlalţi să iasă 
afară. Şopti ce șopti cu el. „Alară!* Şi boerul ieșia da-indera- 
tele încovoiat de mijloc. Aşa, cu toţi. Chiemă pe impârăteasă. 
Piata lemee crezu că sa isprăvit cu ea. Un fior rece, şi nu 
mai simţi nimic, SA 

— Ei? întrebă impăratul... Cu cine? 

-— Jur! Din senin, măria ta! N. i f 

Si se motoli la picioarele lui, Impăratul o ridică c'a pun 
mort. O privi de sus pină jos. A 

— Ochii ăştia au văzul!... gura asta mă minte i | 

S'o apăsa pe ochi ca și cum ar fi voit săi scoață, $o in- 
tinse de gură ca Şi cum ar fi voit so rupă, > i 

_ E a mea 7... Cu tine seamănă !.. Toţi mă mint în Im 
părăția mea L.. Dar voi afla! 

Şi'i făcu cu deştul spre uşe. 

— Eşi! 

asi i 4. Cum o văzu 

impăratul porunci săi aducă pe Bica țigancă. r 
sa prefâcu că e vesel. 

— Bine ai venit, Bico. 

— Bine să dea Dumnezeu, mäna ta. 

— Sezi. 

— Eacă ş¢z... 

— Vrei tu să fii bogată ? 

— Eu? al l 

— Vrei tu să ai calească cu cai şi să fii cucoană mare : 

— Päi... ţigancă... 

— Eigi? Vrei? ; 

— Să-mi zică, mie, cucoana figanca? 

— Aşa. | 

— Vreau, d'o vrea măria ta. a 

— Ei bine, să'mi ghiceşti... prințesa... cu cine? 

_ Păi asta e uşor. Să dai la baba un menșor de aur, și 
să! descinte ea, cum ştie. Pe urmă sa'l dai copilului sa se 
joace, ṣi pe cine o izbi cu mărul să şti că ăla ce. s 

Se ridicase un tron In mijlocul curții. Avea să treac e 
supt ochii împăratului toți Măcâii, de la o poștă imprejur. 


358 VIAȚA ROMINEASCA 


nimeni nu ştia de ce. Scoase pe copil afară. Impāratul sẹ cu- 
tremură cind ti puse merișorul de aur în mină Copilul se uita 
la măr, se uită la Impărat. Drăguţul! Nu mai văzuse lumea. Nu 
indrăznea să meargă. Apucă pe împărat de mină. 

— Nene, asta ce ¢? Şi asta ce e? 

— Pacat! zise impăratul printre dinți. Ah! cățea ! 

Se sui pe tron mai tăcut și mai negru ca noaptea. Şi 
trecură pe dinainte feciorii de boeri mari muiafi în fir şi cei de 
boernaşi muiaţi in argint. Şi pace! Copilul se juca, săltind pe 
umeri palele de aur. Impăratul nu’! slăbia din ochi. Porni şi 
gloata opincarilor cu sucmane. Pace! Tocmai la urmă, iacă şi 
lon porcarul, Copilul cum îl văzu svirrr cu märul, și'l izbi drept 
între umeri, Şi rizi, şi rizi... 

— Cum se poate! 

Ce să se poată? Oamenii se uitau unii la alții. Împăratul 
se repezi pe trepte. „Să'i lege pe lon şi să'l arunce în temniţă“, 
Se sparse adunarea. Boerii, ducindu-se pe la casele lor, vorbiau 
minunaţi, ca ce să fie. Unul din ei, aducind mina la cap: 

— Poate... 

— Mai știi ?... 

— Ar fi păcat, 

Şi se uitară Indārāt 

Impăratul luă securea și intră in codru. O bocăneală, cind 

mai tare, cind mai incet, după cum bătea vintul, Împăratul se'n- 
toarse la miezul nopții, ca o momie, descuie ușa palatului şi se 
făcu nevăzut. Așa finu trei săptămini, pănă ce intr'o zi, pe in- 
serate, îl văzură curtenii și robii c'un car cu patru boi şi în car 
o butie lătăreață aproape închecată, că'i lipsia doar trei doage, 
Mina de foc, şi slab, dei se număra coastele. Opri In dreptul 
girliciului. Dejugă boii. Miercan scoase limba, o băgă Și pe-o 
nare și pe alta, pului și s'așeză pe partea dreaptă  rumegind, 
Impăratul trinti ușa după el. Nici-o vorbă, că pe cine întilnea 
impietrea locului. Adouazi, să vie Mitropolitul. 

— Părinte, să grijești fata c'am s'o mărit, şi'ntăiu să mi-o 
spovedești bine, Auzitu-m'ai ? 

Şi rinji. 

, Mitropolitul se uită pe supt sprincene la Impărat. „Şi de 
zmintirea minţii...“ Mitropolitul mişca buzele. impăratul ciocăni 
cu maiul de lemn scurt şi gros, impănă butia şi pregăti tot ce'i 
trebuia, scripeţi și odgoane. 

Mitropolitul, binişor pe lingă el, cu lacrâmile in ochi. 


II OC ——— ţii. 1. +." A r Å hā è 


| 
| 
| 


STAPINIA ODATA... 359 


— Măria ta... 

— A mărturisit tot? 

— Da, măria ta... 

— Cum? 

— Cum Va făcut cu māria ta, au cu mine, witatul de 
Dumnezeu, așa l'a făcut şi cu porcarul. 

— Piei, părinte! 

Impăratul zise să-i pue beteală Irinii, să-i acopere fața cu 
năframa, şi s'o aducă pe ea, pe copilul ei și pe lon porcarul. 
Fata păși cu mindrie. Nu se rugă și nu plinse. Ţinea copilul 
de mină. Porcarul tremura vargă. Pe împărăteasă o duceau de 
subțiori două roabe. La urmă bătrina, muma lui lon, cu vi- 
țioanele despletite, în braţe c'o mămăligă din care eşia fumul, 
infășurată întrun ștergar. 

—  Tăcere! 

Nu, nu mai era de ertat.—Făcu semn cu deștul. Nici-o 
vorbă. Intăiu intră în butie prințesa cu copilul, la urmă porca- 
rul. impăratul aruncă în butie o ploscă cu apă şi două şiruri 
de zmochine. Bătrina cu legătura. 

— “Ţine, maică, să mininci sănătoșel, inainte ca să mori | 

Si incepu să ţipe. Arapii o inhățară. Impăratul potrivi cu 
mina lui cele trei doage,—una cu vrană. Izbi cu maiul. Incheie 
butia și îi dete drumul pe apă. 

— Du-te, Irina mea, din apă in apă, pân! in zmircurile mări | 

Butia să răsuci de citeva ori, prinsă în ochiuri, şo luă apa 
umflată şi lină ş'o duse, ca p'o luntre la vale. Imparatul privi 
pănă o perdu din ochi. Împărăteasa leşinase. O luară pe sus. 
Impăratul sui scările, dădu ușa de perete, trecu în catacul neves- 
ti-sii, deschise altă uşă și întră în odaca in care crescuse lata 

lui. Şezu pe pal. Trase un sipet. Jucăriile ei, păpuşa ei, furca ei 
micuță şi incondeiată, pe care i-o dăruise cind împlinise patru ani ; 
şi sabia, şi scutul impodobit, şi coiful săpat cu un leu in frunte, 
dăruite tot de el cind implinise şapte ani şi nu mai voia să fie 
lată. Simţi câ nu mai vede, Y 

Se scutură, să sculă și plecă. 

— Femee! Ruşine! 

In fundul buţii Irina plinge și-și stringe copii! la sin. 

— De ce plingi, mamă? 

— De nimic.. i 
— Da ce lăcui eu, neiculiță? 


woo VIAȚA ROMINEASCA 


lon, din älälalt capăt. 

— Ce e asta, mamă? 

— Luntre, sufletul mamii. 

— Şi un' ne ducem, mamā ? 

— Hei! departe... undeva... 

— E frumos, mamă ? 

— Frumos, frumuseţea mamii. 

— Da ce făcui eu, neiculiţă ? 

— Pe un ne ducem noi, mamă ? 

— Pe apă, mamă. 

— ŞI pe urmă? 

— Ear pe apă... 

— Ear? Şi pe urmă? 

— Până dăm in mare... 

— Şi marea ce e, mamă? 

— Tot apă, odorul maichii. 

— Tot? 

— Da ce făcui eu, neiculiță ? 

— Şi pănă unde ne ducem noi, mama? 

— Până la Dumnezeu maică, 

— De ce plingi, mamā? 

Aa Aşa imi vine, de mă uit la tine și te văz frumos Și cu 

minte... 

— Uitä-te și la äla. cine e ăla, mamā? 

— Un rob. să ne slujească, maică. 

— Cine ni l'a dat mama? 

— Împăratul... 

= Împăratul * 

— Ce făcuși loane, ce făcuşi? Că porcii porci, seroafele- 
sernale, câ biata mama știe... Ja jir... la fintinā... Ș'acasă... 

işi făcu lon socoteala singur Şi trase cu ochiul pe Juris la 
prințesă şi la coconul cu părul de aur. Cărlionții lui luminaw 
mai tare ca lumina ce străbătea prin vrană. 

— Că poate la noroc... cine ştie 2... poate... 

lrina trase cu urechia, 

— SA prea poate... şi de ce nu? 

Să rupse ghiața, Ce strica bietul porcar ? 

— Ce să se poate, loane ? întrebă prințesa. 

— Eacă, mâria ta, o minune... 

— UD minuie? care ? 


— Să zic, să mergem tot aşa. Asta se ție preţ de trei zile 


STAPIXIA ODATA... f 301 


şi trei nopţi. avem să intrăm la o cotitură, şi de vale lesele 
pescarilor şi pe dreapta şi pe stinga apei. Şi cum ne-o fi noro- 
cul. Avem? Bine. Nu? Ne-am duuus! 

Prințesei i ticii inima, Doamne! 


— loane, treci mai colea, 

— Eacă trec, mâna ta. 

— loane... 

— Māria ta ? 

— loane, să ţii socoteală de zile şi de nopți după zarea ce 
licărește prin vrană... 

— Să fiu, măria ta... 

— Şi la cotitură să tipi cit oi putea... 

— Cit oi putea, măria ta. 

— Să impari mămâliga in trei și să mâninci cite-o parte 
in fiece zi. Ai auzil? 

— Auzit, măria ta. 

— Și eu am să impart zmochinele în nouă părți Două co- 
pilului și una mie. 'oileșina să'i spui că dorm, d'oi muri să'i spui 
c'am adormit, 

— Ce sa spue, mamå ? 

— 0 vorbă, maică. 

Impârţiră merindele. Prințesei ii venia zece zmochine pe zi, 
Mincară. Bău, Irina şi copilul. Intinse plosca şi lui lon. fon abia 
o atinse cu buzele şo stersese cu mineca la gură. Copilul 
adormi. Intr'un tirziu somnul învinse pe Irina. Plecă capul p'o 
mină, Se lipi de copilul ei și adormi. 

Adouazi copilul se deşteptă. Abia crăpase ochii. 

— Mie foame, mamă ! 

irina se uită la sirurile de zmochine. Scăzuseră, Se hotări 
ca ea să nu mai mânince. Copilul ronțăia zmochină după zmo- 
chină. Muma işi udă gura cu niţică apă. 

— Nu mâninci, mamă ? 

— Nu mi-e loame. maică. 

lon 'i-intinse bucăţica lui de mămăligă. 

— Nu, loane, tu să fii în puteri. 

Şi se sfirși dela inimă, Se lungi binişor, 

— Ţi-e somn, mamă 7 

— Da, mi-e somn, puiul mamii. 

A treazi cu greu deschise ochii şi ear ii inchise. Copilul, 
lamind, imbuca intruna. Mai rămăsese citeva zmochine. 


-0s 
CA 


ee VIAŢA ROMINEASCA 


— loane, mama ce face? 

— Doarme, dar ma adormit, 

lon înghiţi în sec. Apa era mai repede, S'apropiau. Simția 
lon cotitura după cum se ducea botia, in sus și'n jos. Si strigă 
cit luă gură. 

— Māi pescari, măi, prindeţi butia că ne rămin doagele ! 

Irina dădu să se scoale și nu putu. Copilul oluă de grcu 
amindouă minuţele, 

-- Mamă, mi-e foame ! 

— la! şopti Ion. 

De pe maluri s'auzi:— „Puneţi mina pe ea.“ — ,Atineți, mă.“ 
—,Na, ne-a scăpat !* Irina leșină. Copilul plingea, 

— Ce lace mama, loane... | 

— Doarme neică,.. şi eu am să dorm... şitu ai să dormi... 

Butia piutia lin și se ducea pe firul apei. lon să scârpina 
in cap. 

— Ei, ce te faci loane ? Ce făcuși, neiculița: Ce rău facui 
cu pe lume? Ba un bine, da... 

Ş'otlată se lumină ca ziua. 

— Dar asta, ce fu? Eeeee! la să mă gindesc, neiculiță ! 

Şi se gindi la peștele de aur. Ba săi dea vin, ba mincare 
ba cuțite, ba cite alea toate. Ș'odată, ciocnituri de pahare, de 
farlurii, de salnițe, și două damigene pline, rase, și peşte fript. 
și pește prăjit. Se puse masa 

— Eeeee! păi stăi verişcane ! 

Puse mina pe minele prințesei. Minele calde Freac'o pe 
mlini şi pe timple cu vin negru, pân'o trezi, Prințesa se şterse 
la ochi. 

— loane, eu sint, mă? 

— Da, măria ta. 

— loane, tu ești, mă? 

— Cum să nu, măria ta, eu Ion, purcarul, feciorul mamii 
din sai. 

— Ei, cum, Ioane? 

- O taină, măria ta. Să mincăm, şi ți spui de unde, 

Mincară bine ha şi Ion spuse toată istoria cu peştele de 
aut. Prinţesa se cruci, Se gindi, se răsgindi, se'nroși pin' în vir- 
iul urechilor. í 

— Toarnă încă un pahar şi se'mi respunzi la ce te-oi in- 


treba. 


STAPINIA ODATA... 263 
-- Cum să nu măria ta. 
— Mă, loane, și cind aduseşi purcelul, eu nu nălbiam pin- 
zele ? 
— Ba nălbiai, măria ta. 
— Biiine. Şi, tu, ce lăceai * 
— Mă uitam, măria ta. 
— Ei, unde? 
— Eacă, aşa... 
— Ei, cum aşa? 
— Eacă, în cotrovaşilea, ca omul... 
— Mă, tu te uitai la mine... 
— Apoi dă, măria ta, tot să mă fi uitat, ca de cind veni- 
sem și pân” am tulito... 
— Şi la ce te gindiai? 
— Dä.. 
Şi plecă ochii în jos. Irina, ca un bujor. 
— Mă loane, tu, te gindiai la mine... 
— Dă... 
— Şi la peştele de aur..... 


— Şi... 

— Stiu cu? 

— Dacă e așa, de ce nu te-ai gindi tu să te facă un 
prinţ leit ? 

lon intoarse capul. Se rugă ce să rugă, şi simţi in toată 
ființa lui o prefacere. Din ĉap pân'in picioare fu altul, în zale şi 
fireturi, la mijloc un cordon poleit și coiful ti strâlucia de te ve- 
deai în el. Copilul il privi uimit şi zise : 

— A! Împăratul lon! 

Si se duse în brațele lui, 

— Ei. Ioane, îi zise prințesa, cit o să platim? Nu ne-a 
fost destul ? , 

lon se plecă frumuşel inaintea ei, ti sărută mina, și'și croi 
planul cari se izbindi Intocmai. Butia se lăsă la mal, plesniră 
cercurile, şi se pomeniră la un luminiș cu iarbă, cu flori, cu un 
palat de marmură, cu roabe şi robi de toate Ielurile, negri și 
buzaţi, albi şi rumeni deji era mai mare dragul să le uiţi la ci. 
Şi toți se plecară la pămint. 

— Lung drum făcurăm, bâăeţi, 

— Lung, măria ta. 


564 VIAŢA ROMINEASCA 

— Sa ne odinim, 

— La poruncă, măria ta. 

lrina luă de braț pe Ion care se inroși para locului. Ajun- 
gind la etacurile lor, prințesa îi zise: 

— Ei, măria ta, să faci acum, cind o veni impăratul, så 
se intimple tot ce-oi gindi eu. Ah! tată, am să ţi-o coc eu! 

— Ori ce-oi polti. 

Nu trecu mult și Împăratul Drăgoi auzi că de vale, la o 
depărtare de patru zile, un nebun 'i-a turburat impărâţia, a ridi- 
cat palate şi a pus stăpinire în silā şi fără de știrea lui. hepezi 
intr'acolo o ceată de cercetași, cari dădură o raitā şil vesti că 
așa ¢ după cum auzise el. Imparatul se cătrâni și se puse in 
fruntea a o sută de călăreţi, ostaşi aleşi, unul şi unul. In două 
zile şi jumătate n'avură ce face, că goniau ca câlușarii la nunta, 
Zăriră palatul de marmură, 

— Sa mi'i legaţi cot la cot şi cucoana lui să ne siu- 
jească nouă la masă. 

Mai trecu puţin și văzură o lemee, pun cal iute ca o sā- 
geată, alergind impotriva lor, co rochiă de borangic, cu coiful 
tras pe ochi şi de supt coif părul curgea ca nişte sculuri de ib- 
rișim gălbui. Și sabia, îinvirtind'o pe d'asupra capului, scăpăra 
lulgere, fulgere- 

— Ah! iepuri fricoşi ! strigă femeea. 

Abia scăpă vorba, şi caii lor speriați o tuliră pe unde ve- 
niseră. In zadar câlăreții trăgeau de frie, în zadar Imparatul se 
pleca pe coama calului şi să da pe spate opintindu-se din toate 
puterile, că se duceau intrun nor de pral şi nu se opriră de cit 
noaptea cind se ridica luna cu coarnele de argint în jos, Impă- 
ratul era ca pâmintul şi sula indesat de minie. Poposiră. Adoua 
zi impăratul se arunca pe cal, şi toţi după el. Răsunau pădurile 
de tropotul viloros. Ear zăriră palatul de marmoră. Și femeia 
tar le eşi inainte. Caii nu se mai speriară. 

— Ah! d'acuma,...! Navală Macâi! 

Ca grindina câzură asupra ei. Armele zângăniră. 

— Daţi, mäi ! 

Mulţi răbuiniră ca nişte bușteni râsturnați. 

— Daţi, măi! 

Răcni impăratul şi să repezi. Calul alunecă și rostagoli pe 
călăreț. Cei cari rămaseră în şea, strinse rindurile şi năvâliră 
chiuind de clocotiră valea şi zăvoaele. Care cum se apropia se 


i 


e e Pee D075”, Oe 7 


STAPIAIA ODATA.. 365 
scutura din scări și se ducea de trei ori peste cap, Pină să 
se ridice, două roate de arcași. negri ca abanosul, picaţi ca 
din genune, îi legară cobză şii duse ca pe nişte măgari, unii 
după alţi. Şi mergeau cu capetelen jos wmiliți de ruşine. 

In mijlocul curței, şi in fața lumii. ti rindui pe trei şiruri, 
să le tae capul. 

— Eu am murit de mult! zise împăratul 

Trei-zeci de gialaţi cu securile'n miini inaintară 

—  Ridicaţi coiful, mai zise impăratul, să văz, cine ma 
invins ? 

— Da? răspunse femeia şi'şi dete coiful peste cap. Pri- 
vește bine.__ 

impăratul căzu cu fruntea in ţărină, Irina îl ridică, cu mli- 
nele ei, și plinseră, plinseră, amestecindu'și lacrămile. Apoi îi 
spuse tot, şi se puseră pun chief de se duse vestea în patru 
părți ale lumii. 

Pe lon il așeză peste jumătate din impărâţie, 

Ear impărâteasa, mama lrinii, umbla toată ziulica cu co- 
pilaşul de mină. 


8 Mai — 1908. 
Delavrancea 


DE s 


TTG, 


Simbolismul 


In articolul precedent am arătat în treacăt, intre alte carac- 
tere ale poeziei noi, şi năzuința de a răspunde nevoii de sinteză 
a generaţiei contimporane. Urmind după o generaţie ce a adu- 
nat comori prin analiză, simțim acum nevoia de a construi. Mer- 
sul firesc al evoluţiei inteligenții larg comprehensivă şi mlădi- 
vasă, moştenită dela inaintaşii lor realiştii, mină pe cintâreții ge- 
nerației actuale spre o reprezentare sintetică a lumii, şi ei au cà- 
utat să ne-o reprezinte răsiringind in aparența ci lenomenală toate 
simţirile şi gindirile intrupate in ca de sufletul omului prin vea- 
curi. Natura în opera lor răsiringe în lungi şi repetate ecouri 
zimbetul, plinsul şi visarea omenirii ce a contemplato de veacuri. 
In viața din jurul nostru, caşi în viața din sufletul nostru, trăcşte 
şi se frămintă viața omenirii intregi, sufletul omului, acel reflecs 
în mii de feţe al unei imense şi necunoscute infinităti de feno- 
mene inconștiente, Ei caută imaginea, simbolul, sinestezia ce 
ar putea mai bine exprima sau mai bine suggera această con- 
cepțiune sintetică a lumii. Această tendință generală a suflete- 
lor lor face să pară în contradicție opera lor artistică cu teoriile 
lor estetice. 

individualiști declarați în teorie, avind cultul unei poezii in- 
nalte şi curate, inaccesibilă vulgului, mergind cu exclusivismul 
până acolo incit să se revolte impotriva muzeelor publice ce pro- 
fancază „Frumuseţa“ invoind tuturor „băcanilor* să contemple 
Duminicile şi sărbătorile pe Venus de Millo, opera lor totuși este, 
şi tinde se devie din ce în ce, reflexul sufletului omenirii intregi, 
expresia vieţii sociale, sinteza „sufletului colectiv* și a strinsei 
legături dintre lumea internă şi externă. Acest fenomen sufletesc 
se explică însă foarte ușor. In Morala sa Höffding consideră in- 
dividualismul cu toate exagerările lui ca simptomul unei schim- 
bări insemnate în mișcarea culturală. El este o protestare, o 
formă a aspirațiilor dintr'o epocă spre un stadiu al evoluţiei ce 
nu e încă lămurit. E plinsul energiei ce nu sa indrumat incă 
spre cea mai desăvirșită adaptare ce constitue progresul unei 
epoce. Poezia nouă e în adevăr o protestare în potriva realis- 


SIMBOLISMUL 357 
CSU n a E a e 270,03 A DA S EEE S 


mului așa cum se prezinta el pe la 1885, ca o reprezentare a u- 
nei omeniri dezgustätoare, în opere ce nu aveau alt merit şi altă 
preocupare decit redarea cit se poate de exactă a viciilor ṣi tu- 
turor uriciunilor realităţii, fară poezia și lumina cugetării marilor 
realişti, promotorii mişcării aceştia literare, şi ca o reacțiune In 
acelaș timp in potriva pesimismului ce rezultă in mod firesc din 
acest spectacol dezesperat. 


La pessimisme cher, rowwe un erepe, enveloppe 
L'esistenee de son ombje desesperanta : å 
La prose rampe at ras du so), Bairant limmonda. 
Etslant au digoui ley vices pathétiques. 

| Vié Griffin) 


Nietzscheismul W filosofie, cași simbolismul în literatură, sint 
mișcări de reacție, «ca stări conțin, pe lingă erorile și lipsurile 
datorile imprejurăribr ce le-au produs, și germenii cugetării noi 


dintr'un moment 4 evoluției. Mișcarea culturală se desfăşoară | 


mai departe dezităcindu-se incetul -cu incetul de greşeli şi exa- 
geräri şi indrupindu-se pe calea pe care trebue să urmeze. 
Concepţivica filozolilor din vremea noastră tinde a repre- 
zinta viața c)0 putere în realizare, ca o veșnică tendință de a 
deveni, ca pâăcumulare de energie ce tinde a se cheltui in ac- 
țiuni varia; ca 0 putere unică, din mișcarea căreia in vederea 
unor scopyi Mereu altele, a unei linalitâţi spre un progres inde- 
finit ca umă consecvență, se intrupează infinita varietate de as- 
pecte a Menirii intregi. Această sinteză a unei puteri unice şi 
infinit 4 Variată ar vrea s'o redea poezia nouă răsfrintă, concre- 
tizată ș operele de artă. 
ustave Kohn in teorie, cași în întreaga sa operă de artă, 
urmâtste mereu acest ideal: răstringerea mișcării veşnice a vje- 
ţii y/opera de artă, forma care să exprime intro viziune unică 
complexitatea infinită a vieţii: peisajul trebue să reproducă în 
oa de arta nu numai armonia liniilor şi toate frumusețile ce 
eferesc sufletul dela prima aruncâtură de ochiu. ci toate visu- 
pe care s'au răsirint în cl din sufletul trecătorului, el trebue să 
+ nu numai ceia ce e el exact în natură ci „l'heure de rêve du 
passant“, ideia trebue să se tălmăcească in opera de artă le- 
/gată cu toate lenomenele nedesiuşite cu care a izvorit din in- 


| conștient, cu emoția deosebită, de care era intovărăşită, şi cu 


toată puterea ci de reprezentare ; trecutul, prezentul, lacrimile, 
zimbetul, visarea și speranța, legenda și istoria sint In versurile 
lui trăsăturile variate ale sufletului colectiv, epizodele unei men- 
talități complicate, fixate şi legate intre ele, Mai ales in volu- 
mul său „Le livre d'Images? e vădită această tendința de a 
sintetiza sufletul colectiv. Toate epocile din istoria Franţei sint 
reprezintate In acest poem, dar nu pentru a evoca aceste e- 
poce în culoarea vremii lor, nici pentru a caracteriza evoluția 
spiritului naţicnal. Chipurile din acest poem apar nu ca per- 
sonajele unei drame, ci cu elementele unei simfonii: suiletul po- 


368 VIATA ROMINEASCA 


porului din le de France, în care fiecare trăsătură are nota sa 
personală, dar numai pentru a degaja mai bine fizionomia in- 
treagă, acea veselie ușoară şi plină de vioiciune ce predamină 
peste tot. Ceia ce urmărește (i Kohn e inchegarea intro pu- 
ternică sinteză de artă, intro ideală armonie de sonorități şi de 
culori a sufletului unui neam, in tare trăeşte trecutul, sufletul an- 
tic, cu legendele vechi ce s'au nåscut din patimi vechi şi s'au 
asimilat lotuşi atit de adine vieţii sale sufletești, incit se schimbă 
cu ca după imprejurări, realizind in imagini intregul suflet al 
poporului francez in diferitele lui momente, dar cu aceiași fizio- 
nomie gingașă, inflăcărată și plină de spirit, 

Francis Viele Griffin in teorie e jurtizanul celei mai aris- 
tocratice concepții de artă. El cere poctuui să creeze numai in 
vederea artei sale și numai în vederea ci să intrumuseţeze visul 
de Frumuseţă a omenirii. E cel mai desphţuitor faţă de vulg. 
Totuşi opera sa prea direct inspirată din viaţă jlinzind să o prindă 
şi să o răstringă cit mai mult in versurile sde, îl duce pe nė- 
simţite spre acea simpatie largă şi din ce în e mai puternică, 
spre acea concepţie a sufletului în care partea \wfetului mulți- 
mii. a sufletului colectiv, e din ce in ce mai mire, El insuşi 
impins de această dragoste de viață colaborează + la „Entreti- 
ens politiques et littéraires“, culegerea plină de polmici infăcă- 
rate ṣi revoluţionare, cea avut un rol așa de îinsemut in ince- 
puturile simbolismului. A j ' 

Ceia ce urmăresc deci simboliştii, alături de filoafia nouă, 
poezia nouă, în deosebi de poezia veche, e redarea vief jn miş- 
care „c'est la passion du mouvement au geste infini, å la vie 
i même, joyeuse ou triste, belle de toute la multiplicite je ses 
metamorphoses, passion agile et proteenne, qui se confon avec 
les heures du jour et de la nuit, perpétuellement. renouvelt in. 
tarissable et diverse comme londe et le feu, riche du lvime 
éternel, prodigue comme laterre puissante, prolonde et voltu- 
euse comme le mystere* 1) sA i \ 

Din această tendință spre reprezintarea vieţii în mişcare $ 
născut si nevoia de a modifica forma exterioara a versului, cra 
area unei prozodii noi, a cârui principiu e de a inlocui veche. 


distribuire a silabelor după cantitate prin o nouă distribuire după 


calitate, așa numitul vers liber, care să fie mai mladios şi så 
posede mai multă bogăție în variații, spre a exprima astfel mai 
bine noul ideal: viața în mişcare, Viele-Griliin este acel ce are 
versul liber cel mai muzical și mai artistic adaptat cugetări pe 
care vrea să o exprime, şi libertatea aceasta a ritmului se potri- 
veşte de minune în „Les Joies* veselie: nebunatice, plină de 
vioiciune şi izbucniri neaşteptate. Frumuseţa acestor versuri 
e tocmai această mişcare zburdalnică şi plină de tinereţă a su- 
fletului, pentru care poetul alege adeseori forma populară, în care 
fantazia fină împrumută simplicitatea și naivitatea, mişcarea spon- 
tană şi caprițioasă a simţimintelor din sufletele ce sint aproape 


Í 


t) Mercure de France, Oct. 1895. 


SIMBOLISMUL 369 


de natură şi in care mai trācṣte adevărata veselie. In Les Cy- 
gnes, in „Clare detvie* viaţa se desfăşoară in scene de o ren- 
litate surprinzătoare, sau pline de o poezie adevărată, urmărind 
insă pretutindeni să dea acea impresie de „tot*, să desiăşoare 
un poem intreg, ale cărui mii de aparente schimbătoare izvo- 
râsc din jocul luminilor vieţii și a umbrelor morţii 

Trecind dela operele lirice ale lui Viele-Griltin la cele 
{dramatice simbolul devine din ce în ce mai uman. tendința e 
din ce în ce mai vădită spre sinteza sufletului colectiv, interesul 
din ce în ce mai pronunțat pentru partea din suflețul nostru in 
care se reflectă solidaritatea. Caracteristic în această privinţă e 


„Phocas le Jardinier“, capodopera dramatică a lui Griffin. Acest | 


Phocas e un tip în care viața individuală, proprie e covirşită de 
greutatea celor moștenite dela generațiile trecute. Creştin, fiindca 
așa a apucat dela părinți, fără credință vie, printrun caprițiu al 
soartei e osindit să sufere martirul, tocmai în clipa in care se pregă- 
tea să iasă în fine din grădina în care trăise mereu până atunci și 
să meargă spre Thalia pe care o iubea, pentru a-și trăi viața 
după visul sufletului său. Are putinţa să scape de moarte ṣi Tha- 
lia vine să-l libereze, dar cl alege moartea, fiindcă nu simte c- 
nergia să o rupă cu trecutul, sufletul său slab şi plin de indo- 
sală nu se poate libera de apăsarea „morților“ ce-i poartă în el 
Idealul lui Viele-Griffin se schimbă mereu. implinindu-se, desăvir- 
șindu-se și amplificindu-se, pentrucă atit la el, cit şi la mai toți 
simboliștii, el izvorăște dintr'o arzătoare şi sinceră dragoste de viață. 

A iubi viaţa e a o înțelege şi a resimţi In bucuriile şi du- 
verile ei, a răsfringe bucuria şi durerea altora in sufletul tău, ṣi 
cu cit trăești cu atit răsfringi mai mult durerea, cu atit vibrează 
mai puternic simpatia pentru această durere din jurul täu, De 
aceia găsim la mulți dintre simbolişti preocuparea pentru dezle- 


garea chestiei sociale alături de preocupările artei celei mai rafi- | 


nāte si opera multora dintre ei e plină de cele mai puternice 
simțiminte pentru suferința și mizeria celor mici şi umiliţi. 

Cu Verhaeren, Stuart Merril și Macterlinck tendințele aces- 
te spre simpatie și sinteză a sufletului colectiv se afirmă precizin- 
du-se din ce în ce. 

Emile Verhacren se caracterizează în toată opera lui prin 
o putere neobişnuită de a reda impresiile dela lumea reală, pe 
care le percepe violent, exagerat, ca un tip din cimpiile flamande 
în care sa născut şi a crescut. Tablourile din primele sale poe- 
me „Les Flamandes* nau nimic din eleganța şi delicateța sce- 
nelor țărănești ale lui Greuze. El nu-și curăță și impodobeste tã- 
ranii, cum face Greuze, pentru a-i înfățișa boerilor cu glasuri sub- 
firi. Eroii lui sint oameni de muncă arşi de soare cu sufletul 
simplu, porniţi la minie, cu veselia enormă şi cam arosolană din 
Kermesele lui Rubens, al cărui colorit Il au adeseori și tablou- 
rile din versurile sale, scăldale în lumină, precis redate în amă- 
nunțimi şi în o aşa desăvirșită armonie cu sulletele simple ce-și 
petrec viața în ele, Dealtminteri el ințelege, şi să răsiringe ad- 


370 VIAŢA ROMIXEASCA . 


mirabil in opera sa, legâtura tainică dintre pămintul strämoşese 
şi viața căreia i-a fost leagăn, Din pămintul gras și imbeișugat 
al Flandrei viața nu poate izvori decit plină și arzătoare, fie că 
se revarsă in plăcerile materiale şi senzuale din kermese sau în 
evlavia pasionată din ordinele lor aşa de neindurate (Les Moines, 
Paris Lemerre 1886) sau în insuși versul lui Verhaeren. 

Dar nu în aceste opere de primă tinereță se manilestă per- 
sonalitatea lui Verhaeren in ceia ce arc mai caracteristic și mai 
original. În cle se răstringe bucuria de a trăi, fericirea aproape 
fizică de a se bucura de viață, nici urmă de ideia pură şi con- 
ceptui inalt, In poemele urmâtoare insă: Les soirs, Les Débd- 
cles, Les Flambeaux noirs, cugetarea se trezeşte, indoiala veste- 
jeşte culorile strălucitoare şi violente în care i se arătase viaţa 
până acum şi stinge bucuria şi fericirea de atrăi. Durerile „vieții 
dela ţară” işi varsă tinguirea în cintecele celor pe care-i văzuse 
poetul pănă acum numai în veseliile kermeselor, se răsiringe în 
frumuseja cimpiilor, in tristeţa amurgurilor, în freamătu! frunzi- 
şului + infiorarea vintului de sară, viziuni fantastice ce iniru- 
pează durerea sufletului lui şi durerea omenirii intregi şi-i bin- 
tue sufletul ca nişte vedenii cumplite din împărăția de dincolo 
de cugetarea sănătoasă, din impărăţia fioroasă a nebuniei, Ver- 
surile lui. turnate într'o formă atit de suggestivă și de intensă ca 
putere de expresivne, te urmăresc multă vreme dupăce ai tn- 
chis volumul cu imaginile lor violente și căderea ritmului regu- 
lată la aceleași intervale, ca o idee ce te siăpineşte și te obse- 
dează cu puterea unei halucinații, în poemele din Les Appharus 
dans mes chemins  strălulgeră, In tablouri întunecate și pline de 
groază, viziunile tragice şi dureroase ale „celui din zure“, care, 
slăşiat de dorinți, plin de groază pentru el insuşi, aleargă pe 
drumuri sterpe printre stinci spre altă viață şi alte chinuri noi. 
„Cel ce ştie“ cu privirea ascuţită şi neliniştită pentrucă a cătat 
atita vreme să pătrundă întunerecul și „Cel ce se ridică din ne- 
ant*, „regele putreziciunilor* ironia nimicniciei omenești, a pu- 
treziciunii stăpinitoare peste toate ce așteaptă acolo in impaărăţia 
mormintelor... 

Necunoscutul, indoiala, taina veşnică ce ne Iinconjoară se 
răsiring cu spaimă în aceste splendide şi ciudate viziuni, chi- 
nuitoare ca vedenii din visele de boală şi de nebunie. Sufletul 
patriei flamande, acel suflet viguros şi plin de sevă nu se dā 
invins insă, el reuşeşte să insenineze frigurile aceste ale răzvrâtirii 
şi indoelii în Les Heures claires (1896). Veselia fizică din pri- 
mele poeme, caşi groaza bolnavă din Les Apbarus dans mes 
chemins, se revarsă in versuri pline de o bucurie calmă și ide- 
ală cu mingterea Ertării, a Dragostei şi a Sacrficiului. Şi dacă 
Verhaeren rămine în celelalte poeme acelaş suflet deschis la sim- 
patia pentru durere, dacă bucuria calmă nu ne arată decit rar 
pe ici pe cole în versurile sale, ce nu răsiring bine şi cu putere 
decit tragicul realităţii, totuși puterea sa de viziune nu mai râs 
fringe spaima în acele groaznice halucinațiuni din poemele pre 


A SIMBOLISMUL a 


cedente, ci haina măreață, imagina violentă Imbraca ideile, sin- 
tezele sale sociale, dă expresie materială, realitate artistică unor 
sentimente și concepte, pe care epoca noastră nu le-a exprimat 
ineă decit prin limbajul abstract al filozofiei şi sociologiei 

l Această față nouă a talentului său e in volumul Villuges 
ilusoires. (1899). Viaţa din cimpiile  Escautului, cu pescarii, 
morarii Și lucrătorii ei, e fondul acestor versuri, Dar chipul lor, 
gesturile obişnuite cu care trăesc nu răsiring numai viaţa lor 
proprie, greutățile cu care hecare-și duce povara, ele se schimbă 
in viziuni puternice ce fusamnă foată durerea cu care trăesc 
acești umiliți din cimpiile intinse. Ideile și sentimentele puternice 
ale poetului se incarnează în ele şi ele devin mitul vremilor 
in care trăim, haina strălucitoare de artă ce îmbracă sinteza vi- 
eţii celor ce luptă din greu pentru a realiza spectacolul acesta 
al vieţii din care-și iau hrana disprețuitorii partizani ai nietzsche- 
ismului şi ai artei pentru artă: 


Le passeur d'eau, les bras tombanis, 
* affuisae morne sur son bane, 

les reins rompus de vains efforts.. 
Les fenètres et les cadrans 

aver das youx béats et grands 
robstatirent sa ruine d'ardeur, 
Mais la tenuce ef viouw passeur 
parda pour Diau sail quand 

le roseau vert enire les dents. 


Sau acel impletitor de” fringhii, ce pare că trage din orizon- 
turile îndepărtate infinitul vremilor şi al spațiului, lumina ce joa- 
că în firile lor de cinepă, și acel ferar, ce lucrează mereu de ani 
şi ani de zile aruncind in loc durerea, răzvrătirea, pornirea şi 
miniile suiletului său. din care va Kuri cindva strălucirea ţelului 
şi a fulgerului.. Şi toți acei nenoracițţi, ce ca pescarii de pe ma- 
lul apei, stau aplecaţi mereu spre nâvodul in care pescuesc mi- 
cile lor mizerii, chinuri, remușcări şi boale uitind 


Qu'il esl an Armament 
Attiranteu eomme l'aimant 
Des étoiles prøedigienses 1.. 


Pentru a-i face să-şi intoarcă privirile spre această stea mi- 
nunată se devotează el şi in activitatea lui socială, căutind să 
fondeze cu Vanderwelde și Eekhoud la Casa Poporului din Bru- 
xelles o secțiune de artă in care să lacă educarea poporului, la 
1892, şi acestor preocupări corespunde admirabila sa trilogie 
Campagnes hallucindes, Les Villes lentaculaires și les Aubes. 

Oraşul se ridică la răscrucea tuturor drumurilor ce vin de 
la ţară, cu luminile lui extravagante şi inecate în fum, el atrage 
„comme un colosal et nocturne espoir? cu puterea neinvinsă a 
unei fericiri amăzitoare pe cei ce n'au nimic: „les buveurs de 


372 


VIAȚA ROMINXEASCA 


pluie, lécheurs de vent, fumeurs de brume“... Cimpiile. ogoarele 
şi satele rămin pustii inecate in tăcere şi singurătate, la ker- 
mese nu joacă decit cițiva nebuni in sunetul unei fașnete ho- 
dorogite, mizeria a alungat veselia, și ogorul zace înțelenii, pe 
cind nenorociții săteni zdrențuiţi, cu privirile rătăcite, se "ndreaptă 
spre oraşul indepărtat purtind atirnate de toiag bocceluţele vârgate: 
„le linge usé de leur espoir*, Au ajuns la țelul călătoriei lor, ọra- 
sul, dar apariția strălucitoare și vrăjită din depărtare s'a şters, 
Pe pieţe se mai ridică incă statuele, Soldatii, Călugării, 
Burghezului şi Apostolului cu gesturile lor convenţionale şi pro- 
tectoare : în jurul lor însă e infernul unde se frâmintă poftele 
neinirinate de bani, patimile josnice, dorințele hilpave, spaime și 
ginduri de omor, sub aparența unei străluciri amăzitoare se ti- 
răsc trupuri îstovile de destriu și lipsuri, suflete josnice rătăcite 
în impărăția masinelor 


Des mâehoirs d'acier mordent et foment ; 
de granda marteaux monomsntaux 
broient les bloes d'or sur des enrclumes, 
et dans un coin s'illuminent des fontes 
en brasiors tors ot elTrenta qu'on dompte 


şi in acest haos, în mulțimea aceasta ce se rostogolește intro 
pomire nebună spre bânci, localuri de destriu, fabrici şi catedrale, 
se frămintă sufletul omenirii in durerea muncii și a lipsei, indefe- 
rent şi rece pentru cele patru stoluri, simbolurile visurilor de 
odinioară. Dar în această lrămintare se plămâdeşte zisul cel non 
din „Ideile“ ce plutesc luminoase și imateriale deasupra hao- 
sului orașelor. 

In Les Aubes toate forţele dezlănțuite in acest haos se zbu- 
ciumă, se ciocnesc şi prăbuşesc in neant orașul, curățind mur- 
dăriile și josniciile vieții de azi, pentruca să răsară apoi zorile 
vieții noi, nesigure încă în inchegarea visului nou. ca orice lu- 
mină de zori. dar, tocmai pentru asta, mai frumoase și mai po- 
elice... 

O lumină nouă răsare în sufletul poetului din clipa în care 
durerea lui devine durerea milei, și simbolul său intrupează as- 
pirații largi şi inalte. El se resemnează şi primește viaţa in du- 
reroasa şi tragica ei luptă, lipsită de bucuria în care se incre- 
zuse atit de copilăreşte în tinereță şi a cării stingere il aruncase 
odinioară in desnădejdea și spaimele indoelii : 


La joie helas! est an delă de l'àme humaine. 
Les mains les plus haules n'ont arraché que plumes 
å cel oisean qui vole en tourbillons d'écume 
avee son ombre seule à Neur de nos domaines 1.. 


(Visages de la vie 1899) 


Filosofia lui se insenincazā cu cit concepția lui despre viaţă 
devine mai largă, cu cit simpatia lui imbrățişează mai mult din 


1 


e 


SIMBOLISMUL 313 


manifestările ei. Viziunile puternice, violente ce păreau că-l stă- 
pinesc, dind o aparenţă de neregulă şi exagerare bolnăvicioasă 
operelor sale în care-şi răstringea numai propria lui durere, se 
desciplinează, devin o forță sub controlul raţiunii, se Intrupează 
in apere de o artă originală şi puternică, care răsiringe cugetări 
inalte şi Simţiri adinci, in imagini măreţe, în strigăte de durere 
nestirşită izvorite parcă din glasul omenirii în luptă cu Destinul"). 

_ Opera lui e epopeia vremilor noastre ce râsiringe şi con- 
cepta noastră despre viaţă, realizează sinteza vieții universale cu 
miile de forțe pe care le pune în mişcare pentru a se transiorma, 
a deveni, a crea (mai ales in Forces tumultueuses). durerea cu 
care se realizează in omenire această viaţă precum şi partea ce 
o luăm la durerea din jurul nostru, puterea cu care se răsiringe 
sufletul mulţimii în sufletul modern, suferința şi slorțarea cu 
care năzueşte acest suflet colectiv, social spre o formă nouă de 
adaptare spre alte visuri şi idealuri noi. 

Simpatia, adinca şi de veacuri țesuta legătură dintre vieţile 
ce trăesc alături, intro comună siorțare şi durere pentru realiza- 
rea acestei tainice puteri de viaţă ce se agilă în noi, ne cuce- 
reşte tot mai mult. Drepturile „radfimii“ se intind pe neştiute, 
pe nesimţite chiar in sufletele mindre ale individualiştilor inve- 
terați ce o hulese şi o dispreţuesc. Ea Dintue mentalitatea mo- 
dernă, ne urmăreşte, ne obsedează, se impune meditațiunilor noa- 
stre filozofice, inviorează simţimintele obosite de veșnica Indoială 
cu care se realizează cunoştinţa ṣi ca un nou „Fontaine de 
Juvence“ reintăreste arta, care dezamăgită de încercările zadarnice 
spre idealul absurd și obscurantist al „artei pentru artă“, se In- 
toarce spre ea câulind să răsiringă viața ei bogată. 

Caracteristică in această privință e opera lui Stuart Mérril. 
Cită vreme sufletul! său duios şi melancolic sa trudit să #fäu- 
rească versuri in care să se realizeze acea faimoasă „artă pentru 
artă“, pentru care s'au războil atiția critici şi literați, el n'a dat 
decit opere curioase, artificiale și sterpe. El na izbutit decit să 
ingrămădească aur, sidef, purpură, rubin şi marmoră, în fulge- 
rări şi străluciri orbitoare, în poemele sale „Les Fastes” şi o 
imensă plictiseală in sufletul cititorului, ce nu poate resimţi de- 
cit doar mirare pentru slorțările şi „les tours de force“ pe care 
acest artist le săvirşeşte în dragostea artei, falşificindu-şi ṣi ta- 
lentul şi gustul publicului cititor. 

Adevăratul poet nu sa dezvăluit decit atunci cind sa ho- 
tărit in fine să lie el In ciuda esteţilor şi a artei pentru artă. Din 


sufletul sâu larg deschis acum la durerea milei, din simpatia ar- | 


zătoare cu care se 'ndreaptă el spre cei ce sufăr, izvorăște o cin- 
tare in care palpitā o inspiraţie adevărată, largă și calmă, un 
vers. a cărui formā desăvirşilă, dar simplă, nu mai sună de zin- 
gânitul aurului, a săbiilor şi vorbelur rare şi ciudate, poetul nu 
a mai cătat idealul său în „artă pentru artă“, In vise pline de 
deşertâciune : 


1) A, Beaunivr, Poċsie noureile, 


374 VIAŢA ROMINEASCA 


Reviens ô toi, des cavnlendes et des batailles, 

Et laisse choir tes étendards en loquea dans le erepusenlu: 
Tu ex las, ee soir de la guerre et des représailles 

Et de la hache du bourreau gue la sang des pauvres macule 


Versurile din „Les quatre saisons* sint scoase din sufletul 
său și accentele lor adinci răsună în sulletul cititorului, poezia 
lui nimereşte puterea de emoție și de artă a poeziei adevărate 

Concepţia sufletului omenesc ca una din manilestările pu- 
terii de viață din univers, în armonie cu tot ce viază in jurul 
său, e conceptia poeziei moderne în genere în operele cele mai 
disparate ca culoare poetică. La Stuart Murril ea devine un fel 
de panteism, acelaş sufet palpită in toate, şi sufletul omului 
cu sufletul lucrurilor e într'o veşnică și caldă în frățire; durerea, 
mizeria se ivesc atunci cind omul uită și calcă in picioare aceste 
legături primordiale şi veşnice intre sufletul lui şi natura Feri- 
cirea nu se găseşte decit în sinul ei, în viața calmă şi simplă 
dela țară. Poetul ştie unde e locul tainic in care îşi poale rea- 
liza visul său de fericire simplă și liniştită, dar nimănui nu-i e 
ingăduit să se închidă în cetatea egoismului. In raiul dragostei 
şi al fericirii te oprește o clipă să-ți improspătezi puterile și apoi 
ia-ţi toiagul și pleacă mai departe, pe drumul greu al vieţii, pen- 
truca să izbindești pe pămint impărăţia păcii şi a „iubirii*: 


Nons ne connailrons plus les tristes maisons 
Donl, le soir, les miroirs sont pleins de trahisons. 


Et tandis qu'dlranglce aux mille poings du sori 
La Ville burlera, louvo ou chienne, å la mort 

Nous réverops tout bas, saisis d'on peu de crainte 
Et n'osant, pour agir, dâlacar notre étreinte 


À co pan jardin tout parfame de Beurs, 

Dont la porte ctait elose aux passantes en pleura 
Jusu an soir saint ou nous sûmes, sans plus de doule, 
Qua l' eaprit du Seigneur s'utancait sur la route! 


Durerea milei care tremură in sufletul poetului şi-l alungă 
din locașul fericirii, grija de a trăi după idealul său de inaltă ṣi 
curată simpatie şi pentru uşurarea suferinței din jurul său, dă n 
mare putere democratică poeziei sale senine şi adeseori duioasă. 
Forma versului de o frumuseță grava. biblică zice Beaunier, poate 
să exprime în acelaș timp bucuria vieţii adevărate, nindirea plină 
de amărăciune „că pretutindeni e luptă“ și nobila voință dea 
revărsa în omenire gindul păcii și al infrāțirii. Cit de departe 
sint aceste versuri oglinda unui suflet deosebit, generos şi plin 
de umanitarism, de încercările faişe şi artificiale in care poetul 
şi-a sacrificat tatentul și-a Inâbușit suiletul nobil, pentru a servi 
o concepție de artă absurdă si antiumană!.. A 

Din acelaș izvor de caldă simpatie işi ia caracterul, viața, 
originalitatea și opera lui M. Maeterlinck. 


Mi a Adi! 


SIMBOLISMUL 375 


Evoluția operei lui Maeterlinck e aproape aceiaşi ca a lui 
Verhaeren. Atit doar că cintarea lui nu incepe cu imnurile de 
veselie și bucurie ale unei vieți în plină inflorire, ca acele din 
Les Flammandes, Sufletul său chinuit lincezeşie izolat de lume şi 
viaţă In sera caldă şi artificială a „Artei pentru anā", dar viața 
de care el sa dezlipit Il urmăreşte in singurătatea lui și se râs- 
fringe prin geamurile serii, In visarea-i plină de urit, deformată 
in vedenii infrigurate de boală, într'o fantasmagorie de päuni albi 
ce pășesc agale spre locul nemișcat sub cerul fâră soare, sau 
în imagini ciudate de plante ostenite cu frunze late lăsate in jos, 
cu Hori de nufăr gaibân și fără vlagă, ca visele izvorite din uri- 
tul și lincezeala sufletului său, sau în alegorii de o subtilitate 
bolnăvicioasă și plină de turburare, cu cinii galbeni ai păcatu- 
lui, hainele urii și leul măreț al dragostei. pe dinaintea cărora 
trec „bile ispitei“. (Serres chaudes 1889)... 

incetul cu încetul sufletul acesta turbure se limpezeşte pănă 
ce ajunge la senina și mărcața filosofie din La Pie des Abeilles. 
Din această turburare însă i-a rămas, plutind pretutindeni in opera 
sa, simțul ascuţit al misterului, tendința de a privi viața cu mi- 
rare şi spaimă, tendința spre misticism : certitudinea e numai tn 
misticism, căci adevărurile mistice au asupra adevărurilor ordi- 
nare ua privilegiu ciudat: „Nu mor şi nu imbâtrinesc“ zice el 
Filosofia aceasta indicată abia în „Princesse Maleinet (1896) se 
precizează In operele „les Aveugles*, „les Sept Princesses“, 
„Pelleas et Melisande“, „les Trois Petits Drames” şi in acea cu- 
legere de studii și reflecţii „Le Trésor des humbles* (1896) in 
care Maeterlinck motivează și justifica filosofa sa, filosofia spre 
care tinde epoca sa, Adevăratul éu nu e acel ce se manilestă 
in ideile și simțimintele clare, conştiente. Esenţa lui intimă, ade- 
vărata lui activitate izvorăşte din inconştient. De aceia ființile 
simple, ce ascultă de pornirile aceste din adincul ființii tor in- 
time, sint mai aproape de adevăr, In spontaneitatea lor de finți 
primitive, decit cei ce lucrează numai după rațiunea conștientă. Fe- 
meile in specie, zice el, par a fi păstrat legături tainice cu pute- 
rile primitive: „Elle savent des choses que nous ne savons pas. 
m EL c'est par elles que malgré les envahissements de la raison 
discursive, s'est conserve sur terre le sens mystique“. Revârsată 
în imagini clare şi conştiente viața sulletească se Falsifică, nu 
mai e imaginea exactă a acelui „wn slin ce* din care sa nas 
cui, mai ales insă o îalşilică vorbele, Sufletul adevărat e în tä- 
cere, și prin tăcere se comunică stările sulletesti ce incearcă in 
zădar să se realizeze în vorbe. Taina e deci in sufletul omului 
si în legătura lui cu evenimentele, „Aujourd’hui, zice Macterlinck. 
l'idée du Destin se réveille“, Destinul nu exclude posibilitatea 
științii, perfecţionarea cunoștinții noastre despre cele ce sint, dar 
cu cit cunoștința își măreşte domeniul cu atit se mârește şi im- 
părăția tainii şi a ncexplicabilului în jurul nosiru. Destinul e 
taina nedezlegată ce invălue intimplările din viața omului 


| 


s6 VIAȚA ROMINEASCA 


In fața destinului şi a tainei sufletului se cuvine să ne minunăm 
şi să ne umilim, câci numai astfel vom privi viața așa cum e 
și atunci ea ne va apărea caşicind am fiin puterea unor forțe 
ciudate ce ar sta în legătură cu întimplările, Intimplările inseşi 
se vor realiza anume pentru fiecare sufet, și ele se presimi de 
cei ce sint atenți la uşoarele zgomote cu care se anunță ele su- 
fletului. | 
Privită astfel viața e mult mai bogată și probabil mult 
mai aproape de adevăr decit redusă în mod arbitrar la cele cite- 
va percepții clare ce sint pentru făuritorii de sisteme realitatea. 
Din această concepţie filozofică își scoate el estetica ṣi in spi= 
cial estetica teatrului său. Teatrul, zice el, e in urmă fața de e- 
voluţia sufletului moder, căci autorii dramatici pun tot interesul 
dramei in anecdotele pe care le reproduce ca. In realitate nu in- 
timplările mari sint cele mai grave. în viaţa omului, ci acele ce 
se petrec în tăcerea, taina și adincurile sufletului. Deci trebue pens 
tru a le realiza altă-ceva decit gesturi mari și potop de vorbe, 
asasinate și Intimplări grozave. La cei ce se pretind psihologi 
si studiază caracterele, drama e iarâşi falşă, căci psihologia lor 
e rudimentară și se reduce la citeva fenomene conştiente. Den- 
sebirea dintre Racine și Shakespeare de pilda e tocmai în aceia 
că personajele lui Racine nu se inteleg decit din cele ce expri- 
mă, căci, dacă ar tăcea, tăcerea lor nu àr însemna nimic şi ele 
nu ar mai exista. pe cind toata lrumuseța dramelor lui Shakes- 
peare nu rezidă in intimplările violente şi ca străine de drama 
inseşi, ci în cuvintele pline de un inţeles tainic, ce deschid per- 
spective neașteptate asupra vieţii şi soartei omeneşti. În aceste 
vorbe se răsiringe poezia invizibilului, emoția măreață a Inji- 
nitului ce invălue pretutindeni cugetarea omenească, căci ele ade- 
svori sint nefolositoare în desfășurarea acțiunii şi totuşi dau va- 
loarea operei de artă. După Princesse Maleine subiectul drame- 
lor sale nu va mai fi intimplarea culărui sau culărui erou. ci 
drama însăşi a Vieţii și a Soartei. 

In armonie cu această concepție sint şi concepţiunile lui 
"etnice, așa de frumos redată in la Sagesse et la Destinée (198), 
un fel de manual de morală mistică. 

Ințelepciunea, zice el, nu poate izvori numai din rațiune, fiind- 
că omul nu e numai ființă rezonabilă, căci faptele noastre bune. 
cugetările inalte, îşi au de multe ori obirşia în partea sufletului 
pe care n'o putem nici cunoaşte, nici explica. Şi totuşi, de și 
caută să pue in conştiinţa morală simţimintul necunosculului, ṣi 
a! misterului, în armonie insă cu aceste tendinți soluţiunile sale 
etnice sint pozitive, căci el privește ca cea mai gravā și mai 
dăunătoare eroare acea de a chadi şi făuri sisteme ce nu au ca 
bază cunoștința solidă şi temeinică a reahtăţii. EI nu admite su- 
“pra-naturalul, minunea unei lumi ce ar exista In afară de lumea 
“noastra, ci vrea să deschidem ochii asupra celor ce se petrec 
in viaţă, asupra intimplărilor care ne apar ca foarte naturale ṣi 
care în realitate sint stranii și supranaturale, vrea să deștepte in 


3 


w 


SIMBOLISMUL sT 


conștiință simțul tainei care există şi are aceleaşi d i la in- 
teresul nostru cași cunoscutul, realitatea din pod nd 
bilului. Pozitivismul categoric ce inlătură taina și necunoscutul 
cași credinţa religioasă care ne opreşte de a le cerceta sint 
deopotrivă greşite, unul fiindcă le tăgădueșie existența alta fiind- 
că le indumnezeește, și de greşelile acestea ne va feri studiul 
cercetarea știinţii. Din cunoașterea adevărului vom putea cu- 
iai + ce sintem şi ce trebue să facem. 
cestea sint perspectivele noi, ideile și simţimintele cù ci 

poezia nouă reintinerește arta și e pere ca 

Din cauza cadrului în care a trebuit se restring subiectul des- 
tul de vast al acestui articol, am fost nevoită să trec uşor asu ra 
modificării formei versului, asupra calităților estetice ale viei 
acestor poeți noi şi am fost silită să nu mā opresc deloc şi 
asupra altor poeţi destul de talentaţi, ca Paul Fort, Francis To 
mitică iii Elskamp etc.. scopul meu fiind mai mult de a desem- 
0) mari această nouă mişcare a cugetării ṣi artei contim- 

„Simbolismul este una din miile de feţe ale spiritului tim- 
pului „l'esprit en marche“, El reprezintă ir app avene par: 
ritului modern de a face din artă expresiunea cea mai den 


„Sita a cancepțiunilor despre viaţă şi lume, a aspirațiunilor și ide- | 


alurilor morz i i i i i 
veias ile cele mai inalte și mai curate ale timpului tn care | 
Izabela Sadoveanu 


COMETA 


Comedie în trei acte și în versuri 


ACTUL III 


trece Mirea, Ż 
O i ări ca ai un balcon imbricat in vreji de tranda- 


grădină cu alei, care se prelungesc pe planul in- 
rare ie funeral ame scarii, de-oparte şi de alta, leandri infioriţi, 
Mai incolo bânei de piatra şi straturi de flori. Copaci mari prio care se 


cerul te, i 
ne aa SONAN toată societatea e în aşteptarea Cometei; sin- 


gură Roro, supt un lampadur, stă izolata şi citeşte. 
Scena | 
„ TANŢA, CLEO, LUCICA, NINETA, COLUM, 
zica ; PRALEA. RUDI. 
CLEO 

Reláche şi 'n astă seară! 

PRALEA 

Cum ?.... Se 'nnorează iar ? 


LUCICA 
lar a lasat cortina divinul impresar ? 
COLUM 
De ce n'avefi răbdare ? 
RUDI 


Eu nu sint noctambul 
Ca dumneata... 


CLEO 
leri noapte am aşteptat destul ... 


COMETA 


TANȚA 
Eu nu ştiu, dar ai spune c'o face intradins.... 


COLUM 
leri noapte-abia plecaseți și norii s'au desprins 
Și-a răsărit deodată acolo, intre brazi... 


NINETA 
Eu una. mi se pare c'o să renunţ şi azi.. 


Prea 'și bate joc de public... 
PRALEA 
Conjur'o tu, poete ! 
TANTA 
Roro ! tu pui pe goană sărmanele comete... 
LUCICA 
Roro-i de vină numai! 
NINETA 
De asta nu apare! 
CLEO 
Aşa-i t. ca bietul Tity... 
PRALEA 
Dar ce s'o fi făcut? 
COLUM 
L'am intilnit odată... Era cam abâtut 
Şi imi spunea că pleacă... 
TANŢA 
Cum? Fără nici un gest? 
Far să depun” o carta? 
COLUM 


Vorbea de Hamerfest, 
De fiorduri și gheţare, de nordice minuni, 
De noaptea care ține intr'una şase luni, 
De pinguini, de Ibsen, de ursul alb feroce, 
De vesta ce-o să-şi facă din pielea unei foce, 
Cā nu mai merge-aicea cu traiul monoton. 
Şi pleacă deci să moară ca cetățean lapon. 


TANȚA 
Şi a plecat: 


379 


„350 VIAŢA ROMINEASCA 
o ID i di, ta a a E ae 
RUDI 


E'n stare nebunul! 


PRALEA 
Ce păcat! 
Era aşa de vesel! 


RUDI 


Ei aşi! Un desperat! 
Un om ce n'are 'ntrinsul nimica... Un smintit 
Ce 'şi bate joc de toate, c'un ris nesuferit 
Rinjind ca o reclamă expusă de-un dentist... 


COLUM 
{eu căldură) 


Eu cred că, dimpotrivă, în fond e un artist, 
Un suflet ce vibrează adesea mai profund, 

Mai sincer decit alţii... că 'ntr'insul se ascund 
Simţiri mai delicate, mai gingașe, mai rare, 
Ce parcă se sfieşte să le rostească tare, 

Ca-i un poet din fire, ce nedeprins să scrie, 

Ca un Nabab aruncă imensa-i bogăţie 

In daruri de cuvinte și glume sclipitoare... 


RUDI 


Lăsaţi-mă în pace!... Ce? Parcă-i lucru mare 
Sa 'nşiri mereu la vorbe, fâră vre-un scop anume ? 
Si chiar artist să fie! Ce face el pe lumet... 


PRALEA 
(furios, vătră Rudi) 


Ştii dumneata ce-i lutul, un vers sau o coloare ? 
Stii ce-i sa dai o formă simţirii ce te doare ? 
Ţi-ai dat vreodată samă ee insemnează artă ? 
Cum iți permiţi atuncea, mă rog” 


RUDI 
aţepat) 
MA rog, mă iarta! 
Dar ce-are-a face arta cu micul meu erou * 
PRALEA 
(se ridica furios; în momentul acesta inira D-nele Mirea şi Guwbini 


PT. să 4 ei LI soia i tdi Y] 


COMETA 3s 


— O 


Scena Il 
ACEIAŞI, D-na MIREA si D-na GUBIN 
PRALEA 
Dă-mi voe, carea [ace t... 
D-na GUBIN 
(eătind spre ver) 
Ei. cum stăm ° Ce mai nou? 


D-na MIREA 
(acelas joc) 
A apārut vecina $,,. Da scumpă-i la vedere! 
PRALEA 
leu minile la apale, se plimba furios) 
D-na GUBIN 
Dar ce-are domnu' Pralea ? 


RUDI 
Ce are ?.... Nare bere! 


PRALEA 
[impăcat, rizind) 
Aici ai nimerit-o! E drept că n'o reneg, 
Și-o am in mare stimă... dar totuşi, nu 'nţelea 
Ce are-a face berea cu ce vroiam să spun. 
In lume fantazia-i un dar puţin comun 
Şi trebue-admirată... Ce'mi pasă că nu serie, 
Cind poate să arunce puţină poezie 
In lumea asta plină de sportsmeni, cum e domnul... 
(urntind pe Rudi) 
RUDI 
S'a supărat maestrul £.. 
D-na MIREA 
|intrerupind) 
r : Dar nu găsiți că somnul 
Işi are şi el rostul 2. Se vede c'ați uitat 
Excursia de mine... 
TANȚA 
bajka Nu, eu am renunțat.. 
Eu fin să văd cometa cu ori ce preț... P 
CLEO, LUCICA, NINETA 


Şi noi! 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


. RORO 
jridieind ochii de pe carte) 

Lăsaţi că peste-un secol se'ntoarce ca ‘napoi! 

NINETA 
Noi azi o vrem ! 

TOATE 

iea la teatru) 

Cometa ! 

D-na MIREA 
Ei bine, dar e nor 
Si e cam frig.. Pe mine ma prins ca un fior... 
D-na GUBIN 

Da, 's reci nopțile-acuma... Hai să intrăm in casă... 
Poltim, domnule Pralea... Dă'mi braţu-aşa, şi lasă... 
Stim noi cum sint artiştii... li știm noi cum s'aprind 
Pentru-o nimică toată și ce greu se deprind 
Cu lumea... Pentru-u vorbă inalţă baricade! 
Alecsandri sărmanul... 

NINETA 

(imitind-o, câlră Colum) 
Ce suflet cum se cade! 


RUDI 
Nici vorbă ! Nişte ingeri artiştii... cui o spui? 
CLEO 
Nici morţi nu scapi de dinșii că se prefac statui! 
D-na MIREA 
Hai, fetelor, că-i rece... Roro, nu vii? 
RORO 


(ridicind ochii de pe carte) 
Acum! 
Sa'mi isprăvesc pasajul... 
D-na MIREA 
Hai ! 


(Toţi pornesc spre nga salonalui, atara de Roro, care opreste pe 


Colum in lreacât) 
RORO 


Domnule Colum t 


COMETA 
Scena Ifl 


RORO, COLUM 


RORO 
O vorbä... 


COLUM 
Domnişoarä... 
RORO 
E-adevārat ce-ai spus? 
COLUM 
De cine ? 
RORO 


(ineureatn) 


A, de nimeni... (schimoind vorba şi aralind cerul). 


d i : Uite-o rachetă sus 
Cum își descrie arcul !... Şi alta., E-o splendoare! 


COLUM 
Da, — e-anotimpul ploii de stele câzâtoare ! 
RORO 
lreluind fraza de mai nainte} 
Și... a plecat? ţincureată din nou, arată cerul) 
A treia ! 
COLUM 
(zimbind) 
l Am înţeles acum 
De cine este vorba! 
RORO 
l Da, domnule Colum t! 
le știu că-mi ești prieten... 
COLUM 
(mişcat so face că se uită și el la cer) 
Priveşte incă una! 
| RORO 
sa le lasăm... Prieteni am fost intotdeauna... 
Deci nu 'ntreba nimica și spune'mi : a plecat? 
> s 
COLUM 
Da. 


asi VIAŢA ROMĪNEASCA 


RORO 
(după o pauza) 
Mulţămesc... Atuncea, era adevărat... 
(pauza) 
La revedere dară... 
[ii intinde mina! 
COLUM 
Mini iarăși va fi soare! 
RORO 
Nu... eu rămin cu ploaia de stele căzătoare l.. 
(Colum pleaca). 


Scena IV 


RORO apoi TITY 


RORO 


(râmine pe ginduri un mumeut, apoi incearca să citeasca. Ua colt 
de cer intunecat se deschide, Juminind baieonul ṣi o parte dia 


Dupa un timp se aud de rte acordurile unei ghitare. Roro tresare şi 


ascultà. Crede intii că vin din casă şi se uita intr'aculo, apoi sè iatearce 
repede spre balcon, ghitara tace). 


Mi sa părul... 
(incearcă să reiee cititul) 
TITY 


in vremea asia apare de supt arbori, cu o scară de funie pe umeri. 
cu o Wagi mantie de hidalgo şi eu o phitură, Se uită şi vede pe Koro işi 
ia o atitudine de amorez romantic și rdringâne ghitara). 


RORO 
(tresărind se pleacă pe rampă uimită, scăpind cartea din mină) 


TITY 
(işi dă bereta pe coală, și prinzind uu acord. lucepe:) 
Aicea ial'o casă 
Şi iată şi-un balcon, 
Si luna-i radioasă 
Pe-al cerului plafon : 
Arată-te, frumoasă, 
Şi vin-o pe balcon! 
(zdringâne gintara) 


RORO 
(se apleaca din nou şi ride) 
Ce-i asta ? | 


TITY 
(vontinuind serenada, grav) 
Mi-ai spus s'aduc ghitara 
Şi iată, mam supus! 
Mi-am procurat şi scara 
Sa urc pe ziduri, sus, — 
(Un gest larg) 
Romantică e sara 
Şi toate's cum mi-ai spus! 
RORO 
(rizind cu hohol) 
Vai, Doamne, ce nebun! 


TITY 
(zăringânind eu brio! 
Mam travestit, priveşte 
In mindru trubadur, 
Nici manta nu'mi lipseşte : 
Admir-o, te conjur ! 
Nimic nu mă opreşte 
Ca inima săţi fur ! 
(zdringăne cu furie) 


RORO 
fabia ţinindu-se de ris, is un lrandulir din pâr gi-aruneă a el.) 
Taci că teaude lumea... 
TITY 
(intinde ghitara şi prinde trandafirul. Inspirat :) 
Ei, lasă-mă să spun... 
Nu-i gata serenada... 
{continuind :) 
E ora cind am brio, 
Las să mă manifest, 
Ca de nu vrei, adio! 
Plec iar la Hameriest! 
(Maui zdringâne odată ghitara şi se uită la Roro, mindru) 


Şi atita.. 
RORO 
(rizind) 
Vino sus 
Şi te prezintă mamei... 
TITY 


A, nu's deloc dispus... 
Laponul nu admite astfel de etichete... 


VIAȚA ROMINEASCA 


RORO 
Sä f rāmas acolo... 


TITY 
(amenințălor, gala să reinceapă) 
Anunţ alte cuplete! 


RORO 
A... nu! Destul! Dar spuneţi, vă rog, de cind in țară ? 


TITY 
(pregatimlu-se din nou) 
Chitara mea... 


RORO 
Mă supăr... Surdină la ghitară! 
TITY 
De va tăcea ghitara, atuncea eu voiu plinge... 
Dar mă supun... Priveşte! 
(aşezind ghitara pe banră) 
Şi ca un strop de sine 


(lasind trandafirul se vada uzor pe strune) 
Pe coarde drept surdină râmie trandafirul... 


RORO 
Mi-e teamă iar de-a criză... Se ntoarce iar delirul ? 
(indicind trandafirul de pe ghitara) 
Redă-mi-l! (se pleacă pesta balustrada balconului) 


TITY 
|acoperindu'şi ghitara cu bratul) 
Nu se poate! 


RORO 
iroborind citeva trepte) 
Ba da! 


TITY 
įridieind trandafirul de pe ghitara care vibrează) 
E-al meu de-acum! 
S'a imbibat de sunet suavul lui parfum 
Si cintă toată Hoarea din suta ei de foi... 
Sonoră cîntă floarea... 
iduce trandafirul la gură) 


a 


COMETA 


RORO 
{slergind spre dinsul) 
Nu... dă-mi-l inapoi! 
lintinde mina să apuce trandafirul, Tify se apara şi în luptă 
floarea se seutură.) 
TITY 
iconsiernat} 
Vezi ce-ai fäcut ?... Acuma nu-i nici al dumitale 
Și nici al nimănuia... 
RORO 
(consternati) 
Sârmanele petale ! 
(cearcă să adune petalele de jos, dar se opreşte cu resemnare) 
Ce-i scuturat odată nu mai renvie iar! 
TITY 


{privind melunrolie la rotorul fără foi) 
Dar aruncat, ce-i dreptul... oricum, era un dar! 


RORO 
(miscatā) 
iți pare rău? 
TITY 
idà din enp afirmativ} 


RORO 
Şi mie... 
TITY 
(bruse) 
Roro ! 


RORO 
Da! mi-eşti drag ! 
Mi-esti drag cit nuţi inchipui, laponul meu pribeag t 
Mi-ai lost Intotdeauna, ṣi mai de mult, ṣi azi 
Şi fără de ghitară, şi cu... Şi poţi să'mi cazi, 
De crezi că se cuvine, chiar și 'n genunchi acuma... 
TITY 


Roro, de-i iar o glumă, hotare are gluma 
Şi inimile noastre puteri ce's măsurate... 
Mi-e lrică... 


RORO 
Fericirea pe slabi îi inspăimintă ! 
Ei, să te văd acuma!,.. la harfa ta şi cintă! 
[li întinde ghitara} 


387 


VIAŢA ROMINEASCA à 
TITY 
Surdină la ghitarā ! 
RORO 
(lrezind un acoru) 
Cum? Nu sintem deacord ? 
Ce? Sa “ndreptat busola din nou spre polul nord ? 
TITY 
Roro, mi-e frică totuși de-atita fericire... 
RORO 
Copil ce eşti! Ascultă! Intreaga mea iubire 
O ai! Auzi? Intreagă! Şi'mi dau prea bine seamă 
Cit prețueşti, de-aceia, vezi. mie nu mi-e teamă! 
TITY 
(reluindu'şi veselia) 


Ghitara £.. Dă'mi ghitara atunci, —şi-n sărutare | 
RORO 


Nu... să lăsâm ghitara, și pentru rest—râbdare! 
Ghitara "ntre relicvii vom pune-o intrun cui, 
Şi-acum sărmana floare adună-mi-o so pui 
in cutioara asta, petală cu petală.... 
{Tity adună foile de jos şi i le da. Roro le pune in ghitară), 
Sa stea drept mărturie în viața conjugală 
Cum intrun serin închise stau primele scrisori... 
Așa, acum ghitara-i mormintul unei flori... 
S'o respectăm... 

TITY 


Şi dacă, tirziu, intre-amindoi, 

S'a declara vreodată iar starea de războiu, 
Eu voiu lua ghitara, şi ceasul de acum, 
Trezit ca printrun larmec de anticul parfum, 
Ne-a sfatui mai bine ca interpreţii legii : 
In loc de paragrafe, cu două-trei arpegii 
Voiu readuce 'n casă pierduta armonie... 

(sehimbind tonul şi ridicind mantaua) 
Dar cu mantaua asta ce facem ?... 


RORO 
Panoplie ! 
Şi scara, şi mantaua... Să le-atirnâm pe toate! 
Şi luna... 
TITY 
Da, și luna... 


COMETA 


RORO 
Pacat că nu se poate 
S'o punem ca ex-voto... 


TITY 

Raro!.... și tot decorul 
Acestei nopți în care eu, pseudozburătorul, 
Modernizat cu totul, am apărut pe scenă, 
Trezind florile 'n straturi cu-a mantei mele trenā, 
Tot ce trăeşte 'n colțul acesta de natură 
Sa nu-l lăsăm să piară... Vezi, ce frumos e cerul! 
Ca 'ntrun Kodak în sulet noi să-i furăm misterul 
Și să-l păstrăm de-apururi în camera-i obscură... 


RORO 
Nu mă opun... 

YTY 

(gravi 

Atuncea nu mai mişca... 
(Se apropie, și eu gesturi exagerate de fotozral) 
lar eu... 

Profit !.... Şi-acum,.., (a săruts) 

RORO 

(surprinsă) 
Ce-i asta ? 


TITY 
(rizind) 
Un prim instantaneu ! 


RORO 
Nu ești serios! Nu-i hine... De ce nu ai răbdare? 
Nu ştii că fericirea-i sporită de-aşteptare ? 
Că'n stăruință-i poate mai multă fericire, 
Şi mai frumos ¢ drumul ce duce la iubire 
Decit iubirea insăşi, de multe ori... 


TITY 

Admis ! 
Dar vream sà mā asigur întâi de nu-i un vis... 
Căci am visat atita... Dac'aş fi fost Colum, 
Aș fi putut, desigur, să seriu, nu un volum, 
Ci o bibliotecă cu-a mele jeremiade.... 
Dac'ar f fost ca mine acolo unde cade 
Zăpada şi e cronic amurgul, unde renul 
Cel iute de picioare inlocuește trenul, 
Acolo unde cerul pe fața lui cea pala 


VIAŢA ROMINEASCA 


lşṣi pune roşii farduri de-auroră boreală, 
Schimbind mereu costume, întocmai ca Fregoli, 
Făcind să joace acul magnetic al busolii 

Ca ‘nirun deliriu tremens, — dac ar fi fost acolo 
S'audă asprul crivâţ gemind lugubru-i solo, 

Cu gindurile'mi negre şi triste și amare 

Ar îi 'mpletit un ciclu de cintece polare 

Sā plingă toți Laponii ca streșinele vara..., 


RORO 
Dar ce-ai câtat p'acola 2.. 
TITY 
Crezi cam lăsat eu ţara 
Aşa, de bună voe ?... Şi-am părăsit eu tot 
Ca să urmez o cură de emulsiune Scott 
La obirşie însăşi ?.... Nu... M'am expatriat 
Ca să te uit, şi totuși degeaba am plecat... 
Am suferit atita, Roro, de vrei săţi spun. 
Incit acuma dacă mă port ca un nebun, 
E că o fericire prea mare covirșește 
Simţirea omenească... 
RORO 
Dar eul... 
TITY 
Şi tuf... 
RORO 
Fireşte ! 
(Se aşază amindoi pe banca, Tity îi ja mina). 
RORO 
(liniştit) 
Intăi nu mi-am dat seamă deloc... dar. mai tirziu, 
O intristare vagă, aşa lară sā știu, 
M'a cucerit cu 'ncetul, şi-adeseori simțeam 
Că cineva lipseşte.. dar cine? nu ştiam... 
Pierise parcă verva, și pănă și Colum 
Mă plictisea, sărmanul.,.. Şi "n urmă, nu știu cum, 
Mi-am explicat deodată cine lipsea din casă 
Şi ce cra simțirea aceia ne'nţeleasă... 
(puuza) 
Şi de-am ghicit că tu eşti, eu nam mai intrebat, 
Dar din minutu-acela, vezi tu, te-am așteptat... 


TITY 


Roro! Ce farmec are orişice vorbă-a ta ! 
Eu ceasul ăsta dulce no sā! mai pot uita... 


< 
LE 


COMETA 


Ce viorie-i umbra!,.. Vezi colo un leandru... 

ll vezi cum străluceşte ?... Ai spune-un policandru 
Cu blinde Măcări roze, aprins pentru-o serbare. 
Şi 'n scorbura de colo... vezi colo, supt umbrare, 
Unde-un painjen meșter hamacul şi-a ţesut, 

Cum arde-un strop de rouă ca un diamant pierdut... 
N'o să găsim noi ceasul acesta niciodată! 
Increde-te in mine, Roro, şi te imbată, 

Sā ne prefacem una cu tot ce ne'nconjoară,,, 


(Roro se lasă cucerită, plecindu-şi capul pe umărul lui) 


Increde-te in mine, Roro, ca doua oară 

N'o să găsim noi ceasul acesta... Simţi acum 
Subtil cum se strecoară supt ramuri un parfum, 
De parc'ar trece 'n umbră procesii cu buchete ? 
Poți să ghiceşti ca mine, ce Moare ni-l trimete ? 
inchide ochii... 


(Roro inchide ochii ṣi aspiră aerul) 
Spune ! 


RORO 
Garoala ! 
TITY 


RORO 
Verbina ? 
TITY 
Nici ea! 
RORO 
Nu-i mâăgheranul * 
TITY 
Nici el... 
RORO 
Atunci sulfina... 
TITY 
Nici! 
RORO 
Spune-atuncea care ? 


392 „VIAŢA ROMINEASCA 


COMETA 
TITY 
j A À FETELE 
E crinul! Nu-l simțeşti ? ün cor) 
Închide ochii bine... Aṣa... ~ 
Cometa ! 
(Roro inchide ochii, In timpul ucesta Tity se pleacă şi-o sârula repede). RUDI 


RORO (din fund, auzind exelamaţia) 
(lasindu-se imbraţizată) 


In line! 
Sirei sai t 
Siret ce eşti ! TITY 
(intră Tanţa) (ridicindu-se, fâră să lese pe Roro de minä) 
Scena V Da ! sint eu... 
Aceiaşi, TANȚA RORO 
7 TANTȚTA ` Adică noi... 
tintrind, cauta R i negăsind-o terasă, se apleacă e ba- Aa 
lustradă şi asista la ladiga imita un aura m rgerreeră FANȚA 
e in easā, ea inspirata do-o idee subită, fară să spue un cuvint). Nici vorbă ! 
Scena VI D-na MIREA 
(cătră Tiy, cu severitate) 
TITY, RORO, apoi TANŢA, cu tot grupul, Dar bine, domnul meu, 
TITY Ce insemnează ?.., 
Ce dulce t... TITY 
TANTA Pi Doamnă .. 
(intrind cu un aer misterios, urmată de taţi) D-na MIREA 
Sst L.. Cometa !... | Pardon! 
(Toţi işi indreapta privirile catră cer, cãutind cometa), RORO 
PRALEA Te rog. mamà ! 
Aş!,,. farsăt D-na MIREA 
TANŢA Tu taci! 
(din nou intoreindu-se cătră grup) TELK: 
Sst L.. Incet t.. Stimatā doamnă... 
(Conduşi de Tanta, se apropie en toții de balustrada) D-na MIREA 
LUCICA Eu cred că se cădea 
(ridicând din i) Ca să-ţi anunţi sosirea cum face lumea toată... 
Nu văd nimica... RORO 
TANŢȚA (rizind) 
(arâtind în grădina basca unde stan Tity şi Roro imbrăţigaţik Cometa ca anunță sosirea niciodată ! 
-apoi, la urma urmei, ) 7 
lat'o! Şi încă în duct! A i a celeilalte. t: MOI, 1087.20: Mpleplam ? 
(câtră Roro şi Tity, tare:) (arâtind pe Tity) 


Nu vă jenați! cu vă servesc ce am! 


354 VIAŢA ROMINEASCA 


D-na MIREA 
(mustratar) 


Roro ! 
TIFT 
lubită doamnă, vād bine că-s greşit... 
Dar ce să fac? E poate cam neobişnuit 
Sa vii la ceasul asta și totuşi prea firesc 
Sa se'ntilnească astfel acei ce se iubesc... 
Şi eu sint printre-aceia... La ginduri n'am mai stat 
Ci... țarâtină manta şi ghitura) 
mi-am luat ghitara şi manta, şi-am plecat 
Să-mi cuceresc mireasa... 
(arâtind pe Zoro) 
Mireasa ce găsită! 
Acuma, ce-mi lipsește e mina cei iubită. 
Vă stă'n putere, doamnă, de vreți să nu-mi rămină 
Ca Venera de Milo tindieind mina lui Roro) 
să-mi dați si-această mină! 
(Rid cu toții. In timpul acesta verol se luminează '» fund și Cometa, nò- 
observată de nimeni, spure d'asupra copacilor). 


D-na MIREA 
(răspunziad Ini Tita) 


Incet... că despre asta... om descurca-a noi! 
Acum, haidem în casă... {calrà Tity şi Roro) 
Urcaţi, vă rog, şi voi! (Toţi rid) 
COLUM 
(care-a stat deopurie rârezte doodulă Cometa pe cer) 


Staţi ca esit cometa! 


TOŢI 
(se uită intr'acolo. Exelamuţii de uimire şi admiraţie. Täy se oprește 
din nreat, pe seară, și se ruzemă de rampa a iay şi tinind cu un braţ 
pe Roro). 
D-na GUBIN 
(ducindu-si lorneta la ochi) 
Ce splendidă-i, copii ! 
PRALEA 
Zburlită-i ! 
RORO 


Ce mai trenă! 


saht ha Am 157 hea adL a 
3 ? d E 
4 à 


COMETA 


TITY 
(en braţul întins cătră Conti) 
Ştiam eu c'o så vii, 

Colegă vagabondă ! Te presimțeam pe drum... 
Atotstăpinitoare poţi să rămii de-acum : 
Rivalitatea noastră de astăzi incetează!... 
Destăşură-ţi beteala pe cer, şi luminează 
Această clipă siintă,—şi-apoi reia-ți avintul : 
Al tău rămie cerul—că cu prefer pâmintul ! 
Tu du-te şi-ţi urmează destinul mai departe, 
Şi de 'ntiineşti In cale pe-amicul nostru Marte, 
Pe Jupiter, Uranus sau alt distins bărbat 
Al cerului -le spune că Tity s'a fixat. 
lar dacă vrei acuma să-ți dau şi o povaţă, 
Fixează-te ca mine și tu, că nu-i o viață 
Vagabândajul ăsta prin fel de fel de sfere... 
la-ţi manta ta de raze și fără 'ntirziere 
Mergi la bătrinul soare de-i cere o planetă... 
Şi de acum adio, iubita mea cometă! 


[OOSTEN A) 


D. Anghel şi St O. losii. 


Despre votul universal 


In ţările apusene și în special in Rominia 1) 


In articolul precedent am arătat pe ce temeiuri puţin te- 
meinice se combate introducerea votului universal într'o ţară. 
Aceste argumente invechite ca nemafuritatea maselor, necesita- 
tea de-a le pregăti prealabil prin instrucție, primejdia întronă- 
rei anarhiei sau a absolutismului, au dispărut insă cu totul din 
arsenalul celor ce combat votul universal a posteriori, ceea ce 
dovedeste că fantezia sau frica prevăd cu totul alături de reali- 
tate. Combaterea aceasta după acordarea şi tuncționarea refor- 
mei e cu mult mai interesantă căci e de presupus că protiv- 
nicii de astăzi vorbesc in cunoştinţă de cauză, se intemeiază pe 
fapte si nu pe inchipuiri. 

Nu-i vorbă că nici astăzi nu lipsesc fanteziştii, dar ne e 
ingădait cel puţin să facem haz de dingii. 

Aşa bunicară mi se istoriseşte că un profesor, de arhaică 
reputaţie, dela una din Universitățile noastre, speriat că iar se 
agită la noi chestia votului universal, l-ar fi combătut mai dău- 
năzi astfel de pe catedră : 

— Ce nerozi sint partizanii votului universal! Dar ce bine 
a adus el în Franţa de pilda? A înmulțit numărul sinuciderilor. 

Curat vorba cintecului: i 

II est tombé par lerre, 
C'ost la fauto à Voltaire! 
N est tombé au miaseau, 
C'est la fauto ă Roussean ! 

Imi inchipui că avind asemenea idei, venerabilul profesor 
renunță de agea face lecţia în ziua cind eşind de acasă ca 
să meargă la Universitate, întilneşte un popă în drum sau por- 
neşte din prag cu piciorul sting. 

fi crezind poate și d-sa că numai prin răspindirea in- 
strucției se pregatesc masele pentru viaţa politică. E el insuși 
e vie duvadă de puterea acestei susţineri, 


1) Vezi „Viaţa Romineasci* No. 2, 1908, p. 240. 


A —— MET A Lise: 


Dar nu lipsesc protivnicii serioşi, și numai de aceştia ne 
vom ocupa. 

A tout seigneur, tout honneur! Ca un democrat inaintat ce 
mă cred că sint, să încep cu revoluționarii, cu acei revoluțio- 
nari ce nu văd posibilitatea schimbărilor în bine decit prin mij- 
loace violente. Nu că ar fi oameni bătăioşi din fire și insetaţi 
de singe, din contra, mai rar întilneşti naturi mai blinde şi idei 
umanitare ca la majoritatea revoluționarilor, Dar ca chestie de 
principiu, mai exact ca chestia de izbindă sigură şi de aşezare 
temeinică a unei reforme, ei nu văd altă cale mai eficace decit 
revoluţia. N'ar dori-o, dar cred că fără ea nu se poate. Revolu- 
ționarii nu sint prietenii votului universal, pe care-l acuză că 
n'a dat nici un rezultat de seamă, că numai înşală omenirea şi 
© ține în loc. 

Va părea poate parodaxal ceea ce voiu spune, dar mi se 
pare că prin acest mod de-a vedea revoluționarii, de astăzi se 
arată a fi rutinari. Daca e adevărat că in trecut numai prin re- 
voluţii violente s'a ajuns la prefaceri adinci şi temeinice, nu ur- 
mează că este şi azi adevărat aceasta şi va fi pe vecii vecilor, 
Armele gi felul de luptă se schimbă, evoluiază și ele. Nu e per- 
manent în firea oamenilor de-a izbuti numai prin revoluţie sau 
de-a ceda numai revoluţiei, ci a fost in felul împrejurărilor din 
trecut ca să se intimple aşa. —Un individ sau un popor recurge la 
mijloace violente numai cind n'are incotro, cind nu poate lucra 
in alt fel. Dar cind putem ajunge tot acolo pe o cale pacinică, 
de ce să punem mina pe chibrit. pe topor sau pe pușcă? 

Revoluţionarii răspund că votul universal, calea pacinică, 
nefiind in stare de-a învinge singur dificultățile cele mari, aces- 
tea trebuesc ridicate la un moment dat cu forța, La ce-au ajuns 
ţările apusene cu votul universal, intru cit s'a împuţinat mize- 
ria celor de jos, ce reforme insemnate s'au realizat ca să simţim 
vre-o deosebire între trecut şi prezent? Masele populare, mereu 
inselate, delegă intr'una puterea tot stăpinitorilor şi apăsători- 
lor lor, care acum ca și alit dată fac tot ce ştiu gi ce vor. 

Chiar de-ar fi adevărat aceasta, încă nu e un argument in 
favoarea revoluţiei violente, căci dacă masele populare nu ştia 
să se apere impotriva apăsătorilor şi nu sint în stare să-şi cro- 
iască o stare mai bună prin votul universal, sau prin ori şi care 
alte căi pacinice. cu ce se vor folosi ele mai mult dela revoluţie ? Căci 
doar starea de revoluție nu poate dăinui la infinit ci trebue să-i ur- 
meze neapărat o perioadă de linişte in care se va stabili necesarminte 
tot un fel de sistem de delegaţii, de alegeri, şi dacă stăpinitorii vor şti 
gi vor putea să triumfe, vor face-o tot asa de bine atunci ca şi acum. 

Cărei revoluţii nu i-a urmat o stare de reacțiune, citeodată 
mai rea ca cea veche răsturnată, și cum ne putem inchipui alt- 
fel rezultatele unei revoluţii decit ca o organizare mai bună şi 
mai dreaptă pe bază de înţelegere reciprocă, de alegeri, de vot, 
de lucrare prin delegaţia puterei celor mulţi în minile a mai pu- 
tini? Adică, în definitiv, cam ceva analog cu votul universal, pe 


LA fe i KA 


I8 „VIAŢA ROMINEASCA 


care-i avem deja şi cu care putem lucra cum am Jucra şi cu 
sistemul de organizare politică ce, s'ar naşte dupa o revoluție, 
insă cruțindu-ne-o pe aceasta. 

Dar votul universal așa cum îl posedăm astăzi nu e tot de 
origină revoluţionară, nu izvorăşte el tot din revoluțiile ce s'au 
săvirgil mereu dela 1789 încoace? Doar nu s'a dat din bana 
voinţa citor-va de sus, nu s'a născut din senin, ci el este rezul- 
tante tuturor frămintăriior sociale ale unui veac întreg, 

Să ne folosim deci de dinsul ca de un dar al revoluțiilor, 
că de un dar pe care revoluțiile ni l'au făcut spre a nu se mai 
repeta sub forma lor ces violentă. 

Mai e incă ceva de spus, și pare-mi-se mai important ca 
toate. In definitiv, privind lucrurile foarte de sus, pe lungi pe- 
ricade istorice, e indiferent dacă o schimbare în bine so petrece 
intro ţară sau în omenire pe cale pacinică ori violentă. Puțin 
ne mai impresionează astăzi grozava frămintare a marei reva- 
luţii franceza și tot aşa de mult ne-am fi folosit de roadele ei 
şi daca lucrurile s'ar fi petrecut în mod pacinic. Tot astfel cam 
de un mic interes va fi pentru urmaşii noștri din veacul al XXI 
dacă li sar hărăzi o stare foarte prielnică printa'o teribilă revo- 
luție săvuşită în veacul al XX sau prin acumularea de reforme 
cu încetul pe calea pacinică a votului universal. 

Dar pentru cei chemaţi să trăiască momentele unti revo- 
laţii și mai cu osebire pentru soarta imediută a reformelor de 
realizat, lucrul nu e de loc inditerent. Sa ma explie puțin, 

Revoluţiile,—atit de fatale în trecut,— cind au izbutit, au dat 
naștere la o stare imediată cu mult prea înaintată de ceea ce 
ar fi fost normal să urmeze. E foarte naturai. Prin apăsarea 
de veacuri, interesele legitime și coapte, ca şi cele necoapte incă, 
toate dorințele, patimele, suferințele, au isbucnit cu furia unei 
năprasnice explozii. Toate visurile, ideile şi idealurile făurite în 
veacurile de comprimare, neputind f supuse la discuţie publică, 
la analiză, ia discernămint, sau crezut fiecare în parte pe dată 
realizabile şi în toiul fierberii, cind regimul! vechiu era sfărimat, 
cu toatele au dat buzna la viaţă, la realizare. Dar cum nu pu- 
tea isbuti decit ceea ca era in cerințele vremii, a venit reacțiu- 
mea neagrii, care a înăbuşit pe cale prea timpurii şi deci nevia- 
bile, tăcind ca mai tirziu, după un nou şir de suferinţe şi de 
trămintări, să se stabilească numai acele idei şi reforme pentru 
care omenirea era pregătită. 

Cind revoluțiile n'au isbutit, u urmat reacţiunea roșie, te- 
ribila represiune care a înecat in singe mișcarea necoaptă, du- 
cind starea de lucruri şi mai înapoi decit fusese mai inainte. 

De aci s'a născut probabil şi ideia că mişcările omenirei 
sint ritmice, că unui pas inainte îi urmează fatal unul îndărăt, 
că progresul și regresul se alternează ca ziua cu noaptea, că 
la orice revoluţie corespunde o contra-revoluţie. 

_„.„ Acest mers ritmic, cure e de natură a insufla mai curind 
idei pesimiste sau sceptice, nu-l cred etern. El a fost numai o 


fază a desvoltării omenirii, {dafe nu e menită să se repete la infi- 
nit. Ritmul acesta, de ră 


numai un compliment al r ității de până astăzi de a se re- 
aliza schimbările în bine prăi mijloace revoluţionare, şi va in- 
ceta de-a se mai produce putinţa revoluțiilor pacinice, izvo- 


rite din mersul încet dar $guf si continuu al reformelor pe ca- 
lea liniştită a exerciţiului ranităţii populare. £ 

Nu este deci indiferent dacă o reforma se va căpăta prin 
revoluție violentă sau prin dreptul de vot al popoarelor, căci 
prin al doilea mod nu mai riscăm asa de mult să cădem în re- 
acțiuni de acelea care echivalează cu o dare înapoi tot aşa de 
importantă pe cit o revoluţie poate fi o impingere înainte. 

Revoluţionarii pretind că votul universal n'ar fi realizat spe- 
ranţele pusa in ei de partizanii lui. Cum se poate oare dovedi 
una ca asta? Reacţionarii se insphimintă de rezultatele lui prea 
revoluționare. Adevărul trebue să fie ia mijloc, ca mai întot- 
denuna. 

Multe sau puţine, bune sau rele, în parte, rezultatele sint 
ceea ce sint și ce pot să fie, Asta este și n'avem ce face de- 
cit sh lucrăm ca votul universal si ne dea nout dreptate și nu 
adversarilor. Nemulțumirea e şi ea un semn bun, e pirghia 
progresului. e Pentru toate epocile mari din omenire su fost ne- 
mulţumiţii vremei, ceea ce nu -impiedică că epoci mari nu fost, 
sint şi vor fi. 

De altmintreli, cum am mai spus-o, votul universal nu e 
altceva decit o armă, o formă de luptă şi atita tot. Dintre toate 
formele folosite până astăzi mi sa pare că aceasta e tot cea mai 
eficace, chiar prin faptul că e cea mai modernă, ci s'a ajuns la 
ca după ce s'au incercat atitea altele. Să ne slujim dar de dinsa 
in loc s'o criticăm numai, și dacă e s'o criticâm s'o facem în 
senzual îmbunătăţirii, a perfecționării ei, punct asupra căruia vom 
reveni mai jos. 


+ 
+ » 


O a doua categorie de nemulţumiţi da votul universal sint 
aceia cărora nu le place nimic din ce se face. Nemulțumiţii su- 
biectivi, i-aşi putea numi. Pa aceştia e de prisos să-i intrebi 
ce vor si pue in loc, căci n'au nimic de propus, i 

Sint o seamă de oameni care sau născut ca să critice. 
Deşi fac şi ei parte din specia omenească, tot ce e omenesc le 
displace, în toate direcţiunile, Dacă i-am prenumărat fi pe ei 
printre adversarii votului universal este că atunci cind vine in- 
timplarea să-i întrebe cineva şi despre votul universal, il critică 
cum critică orişice. Ei ingroaşă numărul protivnicilor dar fără 
a adăuga un argument nou şi fără a ridică vre-o obiecţie spe- 
cială, cu atit mai pain au o soluţie de indicat. 3 

La noi, unde cele mai multe se maimuţerese decit se cu- 
getă propriu, numărul acestara e cu mult mai mare decit al ad- 


400 VIAȚA ROMINEASCA 


versarilor conștienți. Noi n'avem votul universal, şi cu toate 
astea cred că, proporţional, avem mai mulţi critici ai votului u- 
niversul din.... alte ţări, decit în chiar ţările acelea. Nici n'am 
inceput bine lupta pentru o reformă care în altă parte e de 
mult aplicată, nici n'am avut deci a suferi măcar un inceput 
al neajunsurilor, şi criticii noştri născuţi o critică deja. Ei se a- 
seamănă cu acel vecinic deziluzionat citat de Jules Claretie care 
cind vedea prima floare a primăverei, exclama cu desnădejda: 
uite au eşit florile, de-acum vine și iarna! 

Sint mulţi de care nau cea mai mică idee de ce 
este chimia, fizica, astronomia, biologia, dar proclamă falimen- 
tul ştiinţei. Fenomenul e frecvent în țarile semiculte, unde pu- 
tini sint acei ce-au trecut prin toate gradele de cunoștințe şi de 
muncă, ci găsind roadele de-a gata produse de învățații şi mun- 
citorii ţărilor inaintate, nu le înţeleg gustul, le par fade sau 
amare. Lui nătăfleață poate să-i pară rea para milăeață ce-i 
cade de-a gata în gură, pe cit timp ce dulce i se pare pinea, si 
de ce preţ, aceluia ce-a ciștigat-o cu sudoarea franții ! 

Dintre toţi aceşti puţin demni de interes critici, trebue to- 
tuşi să deosebim pe-o parte care merită oare-şi care atenţie, anu- 
me pe cei ce sint indiferenți la marile lucrari sau reforme, nu 
din insuficienţa minței și a inimei ori din pur snobism ci pen- 
tru că le e greu, lipsiți cum sint de o cultură mai întinsă gi 
de o mai adincă in ere a lucrurilor ce-i înconjoară, să-şi dee 
seamă de importanța lor. E interesantă această categorie, căci pe 
acești fel de oameni se bizue mult reacţionarii cind îndrăznesc 
a ataca prezentul gi a lăuda trecutul. Oamenii simt neajun- 
surile prezentului şi nu cunosc de loc trecutul, sau îl cunosc după 
povești, şi cad astfel uşor in cursa reacţionarilor. 

De cite ori nu ne este dat să auzim zicindu-se: Da ce-a 
făcut, mă rog, revoluția franceză ? Ce bine a eşit pentru ome- 
nire din elucubraţiunile unor nebuni şicriminuli, care au atacat 

e seculare ale societății pentru a încerca să le înlocuiască 
cu smintitele lor idei! Naivii sau inculţii care nu cunosc nici 
cine erau nebunii aceştia, nici ce voiau, nici care erau bazele 
seculare alə societăţii atacate de criminalii revoluționari, sint 
gata si se întrebe și ei, ca un ecou, că în adevăr dece s'a in- 
timplat aşa și ce bine a eșit de-aici? 

Sau li se zice: Pe ce am schimbat noi bunele noastre aşezăminte 
din bătrini! Am stricat tot ce era vechiu, tot ce era strămoșesc, 
am dărimat casa in care părinţii şi-au dus traiul lor tihnit, pen- 
tru a le inlocui cu maimuțării apusene, care ni se potrivesc ca 
nuca în părete! Şi aceiaşi naivi şi inculţi, cad trişti pe ginduri, 
însă fără ca habar să aibă de cum era acel trecut, de cum trà- 
iau strămoșii şi dacă civilizindu-ne după felul apusului am fă- 
cut rău sau bine. 

Să luăm o pildă foarte vulgară. dar perfect de bine potri- 
vită pentru caracterizarea acestui fel de oameni pe care reucţi- 
onarii îi momesc ca să-și îngroașe rîndurile. 


DESPRE VOTUL UNIVERSAL 4i 


E destul să pleci dela Bucureşti la Ploesti ca să auzi în 
totdeauna povestindu-se ce pacoste nesuferită sint câile terate. 
Nu e neajuns pe lume care să nu-l aibă, pănă și pe aceia de a 
merge încet. Dar intreabă-i pe nemulțămiţi dacă unul măcar a 
călătorit cu vechea diligență, dacă au citit o jots din ce erau 
voiajurile acum 40—50 de ani. Nici vorbă că s'ar mira grozav 
dacă le-ai spune că fără aceste mizerabile și nesuferite cai fe- 
rate n'ar fi cu putinţă să se cultiva nici un sfert din pămintul 
ce se cultivă astăzi, că mai nici o industrie n'ar putea exista, 
că chiar hrănirea zilnică a orașelor mari ar deveni o problemă 
aproape insolubilă. i 

Pentru aceşti vecinic nemulţămiţi de toate dar fără a le 
înțelege, cari simt şi ei, fâră îndoială, neajunsurile vieței moderne, 
dar mai mult repetă ce aud de la alţii, e un singur răspuns de 
dat potrivit cu mintea lor : să-şi închipue că ce este ar dispare 
subit şi să cugete la ce-ar urma. 

E prea puţin lucra Constituţia pentru țara rominească, dar 
să presupunem că am suprima-o şi atunci îi vom înțelege im- 
portanta. Legile cite lu avem se calcă mereu în favoarea citor- 
va și în defavoarea celor mulți, dar ce-ar fi fără ele! Căile ferate 
merg încet, sint scumpe, te inăbuşi in vagoane. e murdar în ele, 
fac un zgomot infernal, te asfixiază cu praful şi cu fumul, per- 
sonalul e impertinent, etc., dar ce-am deveni dacă le-am desfi- 
ința şi ne-am reintoarce la diligențe ! 

Nemulțumirea e, în adevâr, pirghia progresului, dar cu con- 
dițiu cà eu så producă reflectia şi dorința de-a cunoaşte pricinile 
râului. A fi nemulţumit pur şi simplu, este a-ți amări viaţa de- 
geaba, este a avea sentimentul cel mai steril. 


Sint însă două mari categorii de nemulţumiţi de votul ani- 
versal cari ştiu ce spun şi ştiu ce vor: reacţionarii şi..... chiar 
partizanii lui, A | 

Criticile reacţionarilor nu sint lipsite de temeiu, ca chestie 
de fapt. Neajunsurile pe care le găsesc ei funcționării actuale a 
votului universal, le găsim, lu fel, cu toţii. Bine înțeles cà sint 
nuanțe, sînt deosebiri in modul de-a privi lucrurile, dar faptele 
în sine le vedem aproape cu toţii la fel. De altmintrelea e prea 
cunoscut că în critica relelor presentului extremele se ating. 
Conservatorii ca şi socialiștii nu arare ori sint de acord in 
găsirea şi descrierea relelor de care sufere societatea modernă. 
Lucrul e foarte natural, şi unii și alții fiind partide de opoziţie. 
şi unii şi alţii representanți ai celor două clase care nu au pu- 
terea şi nu se bucură pe deplin de roadele ei, unul find-ca a 
pierdut-o, celălalt fiindcă n'a ajuns s'o poseadă incă, Deose- 
birea între ele începe însă de indată ce se indică soluţiile relelor 
constatate. Pe cind reacţionarii, de scirba unui prezent uricios 
— de altmintreli la fel cu toate presenturile ce au fost si pro- 


+a VIAŢA ROMINEASCA 


babil și cu cele viitoare—vor să ne ducă inapoi; partidele ina- 
intate gäsesc leacul in perfecţionarea stărei de lucruri de astăzi 
și introducerea de retorme noui cu un caracter și mai progresist. 

lată de pildă pe reacționari găsind votului universal cusurul 
de-a da puterea In miinile unei mulţimi ignorante, care nu ştie 
să aleagă intre vameni pe cei mai de seamă ci pe acei ce-i lin- 
gusesc patimele sau o incintă cu vorbe goale, Destinele unei 
țări sint astfel la discreţia voinţei mulţimei josnice, pătimașe, 
ignorante, imbecile, 

S'a vorbit și s'a scris mult, în rău, pe socoteala psihologiei 
mulțimilor, de sigur cu mare doză de dreptate. Dar oare 
psihologia coteriilor e mai bună şi mai prielnică? Cu grev, 
dacă nu chiar cu neputinţă, este ca mulțimea să pue la cale 
un complot în potriva binelui public, să ia o hotărire, care să 
surprindă ţara, să făurească şi să ducă la capăt planui menite 
să tulbure şi să asuprească lumea, Pentru o coterie lucrul e cu 
mult mai lesnicios, Tirania mulţimei e vagă, sovăitoare şi de 
scurtă durată, pe cind tirania unei coterii poate dura cu zecile 
de ani. Crimele și nedreptăţile ce se pot atribui mulțimilor, ca 
atare, se numără pe degete, si fnră o adincă și specială cunoa- 
ştere a istoriei, un individ de-o cultură mijlocie nu i-ar putea 
iuşira decit două-trei. Dacă amintesti de poporul atenian care a 
silit pe Socrat să bea otravă gi de poporul ierusalemitean care 
a preferat pe Barabas lui Hristos, le-ai cam isprăvit pe cele de 
căpitenie. In schimb crimele şi nedreptiiţile coteriilor sint nenu- 
mărate și cu mult mai bine cunoscute. 

In viața de toate zilele nimeni nu se plinge de relele ce 
le sufere din partea mulțimei, doar numai că te calcă Duminica 
pe picioare prin locurile de petrecere, dar de relele coteriilor ţipă 
lunea zilnic. Ori-cine iţi poate ingira zece fapta chiar din cursul 
lanci curente, fără ca măcar să fl fost o alegere în luna aceea. 

In definitiv în chiar această învinuirea ce se aduce votului 
universal că foloseşte mai mult coteriilor, găsim mai curind o 
dovadă în defavoarea coteriilor decit in a mulțimei, o dovadă 
că influența rău făcătoare a coteriilor e asa de teribilă incit nici 
cu votul universal n'a putut fi pină acum cu desăvirgire inlă- 
turată, 

Asta revine la a zice, pentru a lua lucrurile mai de sus, 
sau mai din adincul lor, cum voiţi, că ne aflăm încă tot sub 
puterea domniei unei clase, că tot interesele ei triumfa incă și 
cu votul universal, după cum triuwmfau şi cu colegiile regtrinse. 
Dar asta insamnă nu că votul universal e o formă rea deluptă, 
o armă imperiectă, ci că menirea istorică a acestei clase nu e | 
încă sfirşită şi că noua alcătuire socială ce va să vie nu e încă 
coaptă, O dovadă mai mult dar că votul universal nici nu 
sdruncină imediat societatea din temelii, nici n'o dă înapoi, ci o 
lasă să evolueze in mod natural, decit numai că formează mai 
repede masele pentru rolul lor istoric, smulge mai multe şi mai 
bune reforme de la clasa stăpinitoare, pregătește mai bine vii- 


DESPRE VOTUL UNIVERSAL 403 


torul şi ne duce inspre el mai repede, dar totuşi incomparabil cu 
mai puțin sdruncin şi cu mai puţin sacrificiu decit orice alt 
sistem politico-electoral, 

Domnia coteriilor, dacă ar fi fost bună, potrivită progre- 
sului și prielnică tuturor n'ar fi ajuns să fie repudiată, răstur: 
nată si înlocuită cu domnia maselor sub care, ori de cite nea- 
junsuri am suteri, sintem departe de a fi atit de rău ca sub 
vechile domnii îniăturate. 

De altmintreli puterea nu se hărăzește de o faţă externă 
societăţilor omenești, cum ar fi de pildă un Dumnezeu, ci pose- 
siunea ei rezultă dintran lung şir de lupte in care triumfă cel 
mai înarmat şi forma cea mai prielnică progresului. Dacă cote- 
riile au căzut, măcar nominal, de la putere şi mulțimile le-au 
iuat locul, este că domnia multimilor corespunde unor necesităţi 
fatale. izvorite din chiar mersul omenirei. 

Că gi cu domnia mulțimei sint şi se vor mai ivi mari neajun- 
suri, nimeni nu neagă. De cit ce e de făcut, de mers inapoi? 
Dar cum ? Pa co forță vor sù- se intemoiuze reacţionarii ca să 
ne readuca la vremile trecutuiui ? Au avut toate puterile în 
mina, Stat, biserică, justiţie, armată, jandarmi, avere, şi cu toate 
astea au fost înlăturați de ideile democratice care p'aveau altă 
fat decit pe ele insusi. Azi cind democrația ajunsă la putere 
are ea la dispoziţie statul, armata și justiţia, cum ar putea reac- 
ționea să o doboare, cind ea nare nici măcar forţa ideilor ? 

Socotese unii câ lumea inşelată în speranțele ei, desgustată 
de slahul în aparenţă rezultat dobindit cu reformele democratice, 
dela care se aştepta aga de mult, îşi va reintoarca privirile spre 
trecut, cu o sluga cara schimbind pe-un stăpin rău pe un altul 
și mai ràn; revine la cal dintai? i 

Abdicareu de bună voe poate fi fapta unni individ, nici o 
dată a unui popor sau a omenirei intregi. Nu ecu putință de gin- 
dit măcar, că o ţară care a practicat odată suveranitatea naţio- 
nală, aibă aceasta şi cele mai grozave inconveniente, sk mai nu- 
trească chiar veleitatea de-a voi sù abdice dreptul ce l'a căpă- 
tat. ŞI chiar do s'ar intimpla o minune ca asta, de scurtă du- 
rata ar f renuntarea. uii He 

Reacţionarii se arată a fi cai mai extraordinari utopigti, 
cind năzuesc a vedea lumea readusă la o turmă şi-un păstor, 
de-a faca din mulţime iarăși turma mută si supusă, care n'are 
a sa amesteca în trebiie publice, nare a-și spune cuvintul in 
chestiile la ordinea zilei, Asta nu se mai poate, De ne e sortit 
sà cădem în prăpastia ce ne stă deschisă în cale, după cum sus- 
țin conservatorii, e cu 99 Ja sută mai probabil că vom cădea în 
prăpastie mergind înainte decit să ne mai reintoarcem la trecut, 
Pe unde a fost, omenirea nu mai trece, după cum la clipa ce-a 
shurat nimeni din noi nu se mai reîntoarce. Aşa zisul mers rit- 
mic al istoriei în senzu) de progres şi regres alternant, eu unul nu-l 
cred adevărat. Popoarele n'au mers mereu cind inainte, cind Ing- 


404 VIAȚA ROMINEASCA 


——— a 


poi, ci vecinic inainte, schimbind forme care puteau părea unele 
mai înapoiate ca cele din trecut, dar de tapt nu erau. 

Orice s'ar zice, feudalitatea a insemnat un pas inainte față 
de antichitate, domnia burgheziei un pas inainte faţă de feuda- 
litate. 

Doi oameni pleacă spre-o ţintă. Unul în drumul lui se află 
pe-o culme, celalalt într'o mociriă. Dar mocirla fiind mai in 
apropiere de ţinta comună, cel de pe culme va fi mai indepârtat 
de ea. Dacă la două popoare ce trăese simultan am descoperi, 
la unui înflorirea intelectuală a antichităței dar cu formele ei 
sociale inapoiate, iar la altul intunerecul feudalismului dar cu 
formele lui sociale mai inaintate, trebue să conchidem că cel de 
al doilea e mai avansat pe calea progresului, 

Chiar de-am presupune că conservatorii ar îl în stare să ne 
dea o mai statornică pace socială şi o inflorire economică şi cul- 
turală mai mare dacă am consimţi să ne reintoarcem la formele 
trecutului, ceeace nu e cituși de puţin, nici probat, nici proba- 
bil, — omenirea s'ar găsi mai înapoiată pe calea progresului căci, 
oricit ar fi de rea starea prezenti—și ştim că e mai bană ca 
cea din trecut, sub toate privirile—această stare prezentă e un 
inel al lanţului ce ne leagă cu viitorul, e, dacă voiti, mocirla prin 
care trebue să trecem ca să ajungem mai departe, mociriă care 
se află mai în apropiere de ţinta finală decit culmea din urmă 
spre care sintem indemnaţi să ne urcăm. 

Criticile ce le aduc deci conservatorii votului universal nu 
pot fi intemeiate decit în fapt, de loc in principiu. 

Și noi cu toţii găsim că votul universal e departe de-a fi 
«lat cine știe ce roade ideale. Dar le-a dat pe acelea ce le putea 
da pănă astăzi și unul din cele mui mari foloase ale lui este 
tocmai educarea, formarea, maturarea acelei mulţimi care ar fi 
fost pentru mersul omenirei cea mai mare primejdie dacă rāmi- 
nea străină de problemele politice, economice şi sociale ce ni se 
pun în timpurile moderne. 

Prin suveranitatea populară aceste mulţimi, de votul câro- 
ra depinde venirea gi șederea Ja putere, au fost până în adinc 
pătrunse de toate curentele de idei. In cincizeci de ani de prac- 
tica votului universal s'a făcut mai mult pentru formarea, edu- 
carea şi maturarea mulțimilor decit s'a făcut în tot timpul scurs 
mai înainte. Prin aceasta principiul suveranităţii populare a fost 
ideea cea mai progresistă, mai folositoare sı mai salutară din 
cite au existat pănă astăzi in omenire. Cind vor trece veacuri 
după veacuri şi se vor putea vedea bine roadele ideei, fără in- 
doială că în istorie ea va apare ca una din culmele cele mai 
inalte, cum e filozofia greacă, codificarea romană, morala evanghe- 
lică şi arta Renaşterii. 

+ $ +% 

Votul universal cum e practicat azi are defecte, şi încă mari. 

E adevărat că politica de gaşcă îşi joacă încă mendrele. Dar lea- 


DESPRE VOTUL UNIVERSAL 405 


și 

pe regiuni mari, chiar cu plebiscituri. Sistemul american e şi mai 
de preferat poate, dar trebue ca ideile democratice să prindă rā- 
dăcini şi mai adinci în Europa. 

E adevărat că coteriile din parlament fac și desfac totul. 
Leacul ar sta probabil în înființarea referendului pentru toate 
legile importante votate de parlament. 

„Mai e adevărat că tirania de altă dată a minorității a fost înlo- 
cuită cu aces a majorităţii, cu tirania mulțimei. Leacul ur sta nu în 
îndepărtarea mulțimilor dela vot ci în reprezentarea proporţională 
cu suprimarea balotajelor, ocazii de cele mai josnice compromisuri. 

E adevarat încă că cu votul universal nu pătrund în totdea- 
una în parlamente oamenii cei mai de seamă şi că multe inte- 
rese mari sint jertfite. Sint numeroase relele ce se observă dar e de 
remarcat că fiecare din aceste rele semnalate cu votul univer- 
sal, existau inzecit şi însutit cu colegiile restrinse, 

După cum cind criticâm neajunsurile căilor ferate nu ne 
gindim să ne intoarcem la dilijențe, tot astfel cind criticăm vo- 
tul universal nu trebue să ne gindim la restringerea lui. Ar fi 
să cădem din lac în puț Tendinţa noastră trebue să fie spre per- 
fecţiune, şi tot ce ne supără azi trebue indreptat. Ca ori ce pe 
lume, și votul universal e susceptibil de îndreptari şi de perfec- 
ționări de-o mai bună organizare, care, cu vremea i se vor adu- 
ce neapărat, însă nu in senzul reacţionar ci progresist, 


- 
+ . 


Acestea zise,—şi ar mai fi încă multe dar nu ne ingädue spa- 
tiul—sä ne reintoarcem la ţara noastră asupra căreia mai am ceva 
de spus cu privire la introducerea votului universal. 

Prietenii mei pretind că imi plac uneori paradoxele. Să le 
dau aci o confirmare de tormă, lansind un paradox, care totuşi 
mie mi se pare a fi cel mai adevărat adevăr. Voiu zice gi sus- 
une dar că votul universal se impune tocmai la popoarele cele 
mai sărace, cele mai înapoiate şi mai inculte și că la acestea 
mai cu osebire e menit el să facă cel mai mare bine și să fie 
de cel mai mara folos. , 

Da, vād bine, acum cind îl scriu pe-acest paradox de atita 
vreme numai gindit, cit e el de puțin un paradox! In orice caz 
sint logic cu mine insu-mi, căci dacă am spus că popoarele au 
votat din caverne şi până astăzi, necontenit, dar.cu toporul, apoi 
e adevărat că toporul, crima individuală ca şi cea colectivă, 
adică dreptul de vot sub forma ab antiguo, s'au uiinnit, şi se 
mănuesc incă şi astăzi, mai mult da popoarele înapoiate, inculte 
şi sărace. Niciodată nu simte cineva mai puternic nevoen de a fi 
cetatean activ ca atunci cind e nevoiaa sub toate raporturile. 


La 


403 VIAȚA ROMINEASCA 


E încă un paradox, dacă voiţi, dar e un fapt că virtutea cetățenească 
e mai cu samă practicată de cei mici si săraci decit de cei mari 
şi bogați. — Insă o fac cum pot, cum li se îngădue de imprejurări. 

Revoluţii—nu tulburări superficiale — puţine pornesc de sus 
in jos, mai totdeauna de jos In sus. Popoarele votează mereu, cum 
le vine mai la indămină. Faceţi-le să le vie mai la îndămină bu- 
letinul de vot şi revoluţia violentă nu-si va mai avea rostul. 

Un olandez, care ciștigă bine, e administrat bine, e ins- 
truit, trăește într'o ţară cu moravuri blinde, civilizate, sa poate 
dispensa la o adică de dreptul de vot. —Olanda n'are încă votul 
universal — fiind-că posedă omul atitea și atitea mijloace isvorite 
din bogăţia lui, din dreptatea relativă ce i se face, din instruc- 
ţia lui, din civilizaţia generală a țării, dea putea trăi cum se 
cade. Ca poate să facă bietul romin, bietul rus sau bietul italian 
chiar, dezarmat cum e din toate punctele de vedere? cu ce să 
se apere el, cum să ajungă la dreptate şi la o stare mai bună? 
Rabdă cit poate, dar cum şi răbdarea are margine, Începe a si-o 
perde şi votează, devine cetățean activ : dā foc, omoară, dărimă. 
Puneţi-i în mină un buletin de vot, dar cu votul universal, și Í 
se va auzi glasul şi i se va face dreptate măcar cit de cit, căci 
trebue să răzbească el măcar zece țopirlani cu vramea în ca- 
meră, de cei aleși nu de cei mumii, și se vor deda acolo la un tå- 
răboiu al dracului. 

Credeţi că dacă în Parlamentul ăsta al nostru de acum ar 
fi fost vre-o zece veritabil aleși de țirânime, de cei care pun 
picioarele în strachină, nu s'ar îl schimbat complect fizionomia şi 
atmosfera Camerei ? Puteţi dv. să credeţi ce voiți, eu cred că da. 

Ori cită durere şi amărăciune am simţi spunind-o, Romi- 
nia nu e încă decit o expresiune geografică, nu e o ţară constituită 
de un popor omogen avind strinse legături între straturile ce-l 
formează. Negresit că ţara nu e împărțită după limbi, după rā- 
se sau după religii deosebite, dar e împărţită în două popoare 
tot așa de îndepărtate intre dinsele ca şi cind le-ar despărți mări 
şi oceane: in poporul dela tirguri şi în cel dela sate. Ce folos că 
dincolo de barierile tirgurilor se vorbeşte aceaşi limbă şi să cre- 
-de în acelaşi D-zeu, dacă între suflete nu e aproape nici o le- 
gătură! Tot atit de mars deosebire de neam intilneşte un tir- 
govât romin cult sau bogat care ar merge cu vaporul zece zile 
dincolo de hotarele ţării ca şi cind ar păşi cu zece chilometri 
dincolo de bariera oraşului natal. 

Revoltele din Martie trecut n'au vădit numai mizeria ma- 
terială a poporului de la sate, care se găsește și la alte po- 
poare şi cara e in definitiv felul de mizerie cel mai puțin 
primejdios, ci şi mizeria intelectuală şi sufletească cea mal 
profundă, care © simptomul cel mai alarmant pentru viitorul 
unui neam. 

Ideile, problemele, dorinţele, aspirațiunile care ne frămintă 
pe noi orășenii, lipsesc dela sate ; mai rău, nu le preocupă de loc; și 
mai rău, pe unele din ele ţărinimea le înțelege de-andoasele, 


DESPRE VOTUL UNIVERSAL Liri 


Vorbim aceiași limbă, dar numai dacă nu trecem de-un voca- 
bular de cel mult doua sute de cuvinte, Mai departe nu ne mai 
putem Intelege cu ţăranii. Cărţile. broşurile gi gazetele noastre, 
dacă nu tratează despre fapte mărunte şi diverse, nu spun nimic 
țăranilor ca şi cum ar fi scrise pe chinezaşte. 

Pină şi ideia naţională lipsește la sate, Pentru mine unul, 
care de ciţi-va ani am de-a face cu țărănimea şi-mi place să mă 
interesez şi de sufletul ei, ancheta d-lui Banu la Seminarul Ni- 
fon ma fost o revelaţieci o palidă reflectare a realității. 

Nu voesce să zic că țăranul romin e o brută, cum vor unii să ne 
facă să credem. Din contra am convingerea că e foarte inteligent 
şi foarte priceput în ale lui. Am cunoscut de aproape pe țăran 
in Italia, in Belgia şi in Franța şi cu toate cà sint departe di-a 
fi şovinist, îl găsesc pe al nostru mai ager la minte. Cind vrea 
să-şi deschidă inima si gura, te uimeste modul lui ciar, înţelept 
şi adinc de a privi şi intelege lucrurile. Dar suferințele și in- 
cultura seculară, l'an făcut să judece ca un primitiv, cu logica 
acea simplă și geometrică a individului pe care nu-l încurcă i- 
deile şi problemele mai innalte, cu scepticismul ucela care isvo- 
răşte din felul fatalist de-a privi viaţa, special omului care nu 
o prețueşte fiindcă pentru el ea n'are nici o valoare şi nici un 
farmec mai superior. 

O singură pildă. Ori cărui țăran, din adevărații ţărani, 
i-ai vorbi de primejdia naţională, de primejdia de-a se cotropi 
țara lui de-o țară străină, nu-i vei face nici cea mai mică impre- 
sie. Ba cei mai mulţi iţi vor răspunde că mar fi rău să se în- 
timple una ca asta. De ce? Fiindcă poate o fi mai bine atunci 
ca acum. 

Ori de cite ori s'a rupt un trup dintro țară, măcar cit 
de puţin, părțile rupte au singerat și în membrul instrainat a 
rămas dorința, fie măcar veleitatea de a se reintregi cu trupul. 
In orice cas o comunitate cit de mică de aspiraţiuni gi dorinți 
comune a plutit de la unii la alţii peste noua graniţă despărți- 
toare. Întrucit țărănimea basarabeană simte că a fost ruptă de 
noi şi întru cit țărănimea noastră cugetă la cei rupți de dinss ? 
Dacă basarabenii ar fi fost duşi la antipozi, mar fi fost mai 
mare și desivirşită înstrăinarea lor de noi şi a noastră de ei. 

Mä tem grozav că dacă o catastrofă politică ar redespärți 
pe Moldoveni de Munteni sau dacă pe fiecare în parte iar cu- 
ceri alte popoare, nici unii, nici alţi: n'ar simţi catastrofa gi n'ar 
mișca un deget din propria-le iniţiativă ca să redavie lu starea 
anterioară. Vorbesc numai de țărănime, bine inţăles, 

E aceasta o stare de lucruri care să ne lese nepăsitori ? 
Putem să ne socotim o țară serios inchega. şi cu viitor dacă 
vom continua a fl împărţiţi în aceste donă Ă aaa asa de stre- 
ine unul de altul, în poporul orăşenilor și sătenilor ? Dar e- 
veniinentele din Martie trecut au dovedit ceva mai rău de cit 
atit, au dovedit că aceste două popoare sint mai mult decit străine 
unul de altul, sint dușmane între di' “ele și adine dușmane. 


408 VIAȚA ROMINEASCA 


Mergem între două prăpăstii ținindu-ne in echilibru pe-un as- 
cuțiş de sabie. ; 

Aşa am mers decind sintem, de sute de ani, şi tot n'am 
pierit, se va zice poate. 

Asta nu e motiv ca să nn cădem odată. In trecut am fost 
îincunjuraţi de popoare la acelaș nivel cu noi. Avintul nou dat 
omenirei de Revoluţia cea mare a făcut să se urce repede ni- 
velul in jurul nostru, şi avintul acesta n's atins incă masele no- 
astre populare. Popoare noi și mici create la granițele Rominiei 
merg mai repede ca noi. Vom ajunge în curind să asistam la 
culmea ironiei pentru neamul românesc, că părţi rupte din a- 
cest neam şi subjugate de alte neamuri, să se bucure de o 
viață politică și intelectuală mai superioară ca poporul din Ru- 
minia zisă liberă, după cum se bucură deja de o stare econo- 
mică cu mult mai bună. j i 

In Transilvania, în Banat, în Bucovina și în Basarabia 
neamul rominese subyugat duce un traiu material cu mult mai 
omenesc de cit cel liber şi independent şi, exceptind Basarabia. 
e mai luminat, mai instruit. Cind vor căpăta ca miine votul u- 
niversal subjugații, în ce situație inexprimabilă se va ghsi Ro- 
minia liberă şi independentă ? 

Din tot ce sa incercat la noi, ceea ce a dat rezultatul cei 
mai de plins a fost Liga pentru unitatea culturală a tuturor 
Rominilor. E un fapt prea cunoscut. Şi cum se putea să fe 
alt-fel ? Cum putem noi, un popor de mizeri şi de neştiutori 
de carte, un popor fără drapturi reale, să ne incumetăm a slo- 
bozi și a instrui pe alții? i i 

In loc să fim un far de lumină pentru cei ce ne înconjoară și 
să stirnim rivna printre vecini prin buna noastră stare cultu- 
rală, politică, economică şi socială, sintem pentru dinşii un mis- 
terios şi ingrijitor punct de intrebare, ca să nu zic mai mult. 

Să nu ne fie cu suparare, dar nu arare ori se intimplă că 
țăranii din Transilvania cari vin ca servitori pe la noi, să fie 
superiori în multe privinţi chiar stâpinilor ia care se tocmesc. 
Ştiu un caz admirabil, care merită să fie cunoscut şi de alții. 

Nişte servitori transilvăneni, tocmiţi la o şcoală publica 
din Bucureşti, roagă pe corpul profesoral al acestei şcoale să le 
cumpere citeva bilete de bal — Ce ara cu aceste bilete ? Din co- 
muna respectivă se aflau in Bucureşti vreo 80 de ingi, care for- 
maseră o societate ce da regulat anual două baluri, cu produ- 
sul cârora se contribuia la susținerea şcoalei din satul lor. 

Şi pe de-al de aceștia voim noi, rominii liberi din regat, 
să-i desrobim şi să-i unim cultural cu noi, iar ca pildă şi îndemn 
le oferim starea culturală, morală, politică şi economică a ţără- 
nimei noastra ! 

Revoltele din Martie trecut au fost ca un fulger care au lu- 
minat sub picioarele noastre adincuri prăpăstioase din cele mai 
ingrozitoare. In ele se pot nărui visurile, dorințele, nâzuinţele 
noastre toate, impreună cu ţara, dacă na vom şti să astu 
repede aceste prăpăstii. 


DESPRE VOTUL UNIVERSAL 409 


1 N'avem de dat numai piine poporului, n'avem numai sã’ 
învăţăm școala primară, nu e vorba numai de-o mai bună gos- 
podărie. Cu acestea nu se civilizează un popor si poporul nos- 
tru trebue civilizat, trebue înnălțat măcar la nivelul rominilor 
subjugați din Austria şi Ungaria, 

Cu ce-l putem scoate din starea aceasta, ce punte să a 
rancăm pesta prapastia dintre el şi noi, cum să-l facem să se 
simtă și om si romin, legat de țara asta cum sîntem si noi, 
tirgoveții mai luminaţi ?. i 

__ Pină acum n'am văzut arătindu-se decit aceste trei solu- 
ți: pămini, şcoală, bună adminisiratie—Eu unul le cred cu 
totul insuficiente, sau ca să exprim mai bine ce gindase, prin 
ele nu se răspunde la întrebările de mai sus. 

Cintărim noi patriotismul cuiva prin averea ce-o are? Nici 
țăranul nu vw fi mai bun patriot fiindcă va poseda citeva hec- 
tare mai mult. Preţuim noi calităţile cuiva finde poate des- 
cifra buchile ? Nici ţăranul ou va fl mai format pentru viaţa 
modernă dacă va şti să descifreze citeva slove. Buna adminis- 
trație nu cred că se poate realiza numai prin măsuri de sus în 
în ios, singurele cara se jau acum. 

Paâmint, carte şi administraţie sînt foarte bune dar nu re- 
zolvă problema. 

Trebue să vidicăm pe țăran pănă la noi gi noi să ne sco- 
borin pănă la dinsul. 'Trebue o apropiere morală şi intelectu- 
alà între cele două popoare străine din țară şi atit de dușmane. 
Apropierea aceustu nu se poate săvirși decit pe calea de reforme 
politice, prin votul universal. 

Prima şi cea mai puternică legătură dintre straturile unui 
popor e egalitatea înaintea drepturilor ca şi a datoriilor.” Con- 
stătuția a proclamat-o dar incă n'am realizat'o. Am dat țărănimii un 
rol şi un loc de robi și ne mirăm ca ea are mentalitatea, viața 
şi psihologia unor robi! Cum se putea săfie altfel? [n formele 
vieţii moderne am lăsat să subziste toate păcatele trecutului. 
Deşi am proclamat că nu mai sint deosebiri de clase, ele sub- 
zistă chiar din punct de vedere politic. Si țăranul continua a 
trăi ca o clasă cu totul aperte, fără a avea nici una din egali- 
tățile de drept care în alte țări există, şi fără a simţi nici o so- 
lidare cu celelalte clase. Trebue să ajungem a desființa si noi 
clasele politice, dacă pentru desființarea celor economice și so- 
ciale ma venit încă vremea,—şi asta nu se poate face decit cu 
votul universal. 

Cind toţi locuitorii țării vor fi egali in faţa urnei şi cind 
puterea politică în stat va emana egal dela întreaga masă po- 
pulară, dela sine se vor stabili, şi încă imediat, întinse leghturi 
intre oraşe şi sate. Vom fi nevoiţi a ne scobori în mijlocul po- 
poruiui suveran şi, cu solictarea votaiui, fle chiar cu cergirea 
lui, fie măcar şi cu smulg>rea lui, va trebui să ducem pănă la 
el ideile noastre, să i le spunem, să-l facem să le inţeleagă ; iar 
pe «i va trebui să-l ascultam, la rindul nostru. 


5 


412 VIAȚA NOMINEASCA 


tatui, numai acolo candidații tremură de emoția necunoscutului, 

Ştiu ce mi sa va riposta: că unii circiumari, proprietari 
mijlocii sau învăţători și preoți duc de nas pe țărani, îi inşală 
ca pe niște copii, gi acesti aleşi pentru cari bieții săteni se de- 
votează, sint nu arare ori nişte mizerabili. In totdeauna se poate 
da acest răspuns la o alegere. Cei căzuți gasesc că alegătorii 
sint nişte oi, nişte brute sau niște corupți. Trebue o mare inal- 
tare de spirit cui-vu ca să primească infringerea cu seninătate 
si cu simţul dreptății. Tot se critică izbinda electorală in 
Franța, în Anglia, in Germania, De aci ar trebui să tragem con- 
ciuzia extra-ordinară că numai invinşii sint morali, numai cu ei 
e dreptatea şi adevărul, iar inviagâtorii sint totdeauna nişte mi- 
zerabili și niște corupători ? ! 

E admisibil ca un circiumar, un preot sau un învăţător să 
gibă, înr'un sat rominesc o putere mai mare decit proprieta- 
rul unit cu guvernul ? iar dacă o au, să nu fie oare fiindcă ei, 
in anumite cazari, și faţă de proprietar sau față de guvern, ori 
de ambii împreună, reprezintă mai bine interesele sătenilor ? 
Frecvența cazurilor, repetarea lor necontenită de 50 de ani, in- 
tenzitateu rezistenții sătenilor în alegerile comunale, dovedesc cH 
e la mijloc existența unei adevărate virtuţi civice. 

Am spus'o și mai sus, ori cit s'ar părea de paradoxal, cei 
mici şa săraci sint, cind e un interes serios lu mijloc, mai inde- 
pendenţi decit cei mari şi bogaţi. S'a scris mult despre defec- 
tele mulţimei, dar cit ar fi de scris asupra calităţilor ei! Så re- 
ţinem numai un singur fapt: De cînd lumea toți reformatorii religioşi, 
politici, sociali, muițimelor s'au adresat și nu cleselor restrinse. 

Chiar în alegerile legislative țărănimea a dat dovada de 
independenţă. Lucrul e aproape miraculos cind ne gindim la ce 
e colegiul al 3-lea ! 

Alegerile dlor Dobrescu, Mille, Popovici, Morţun, Nădejde, 
Veniamin, Dincă Schileru, spre a nu pomeni decit pe acestea, 
dovedesc ce virtute cetăţenească e in făran şi cum stiu sătenii 
să se atuşeze do acoi in cari capătă încredere. 

Eu unul nu m'am îndoit şi nu mă indoesc un moment de 
virtuțile civice ale ţarănimei romine. Explicația că am rămas po- 
liticeşte coada lumei stă tocmai in mărea siguranţă ce au avut-o 
clasele noastre de sus că nu var putea să-și joace mendrele cu 
ţăranii. Nu nemutaritatea maselor a împiedecat acordarea votului 
universal in Rominia ci mai curind teama da aceste mase, de in- 
teligenţa lor vie gata de-a se adapta lu ori-ce împrejurări și a 
pricepe ori-ce i s'ar expune, de caracterul dirz în fond al unei po- 
pulaţii supusă orbește numai in aparență, 

In rezumat votul universal mi se pare singurul mijloc de-a 
ajunge la vindecarea temeinică a relelor de cura sufera ţara și sint 
convins că poporul rominese e perfect apt de a exercita cu folos 
și pricepere suveranitatea paționulă. 

Cine crede şi poate dovedi contrarul, sà vorbească. 


|. Teodorescu 


H. DE REGNIER 


am ba corbeille des heures” 


iţi inchipui tu că ceasul poate trece mai incet 

De-l trăim cintind în prea jmă-i ca să nu-l simțim cum trece 
Ca să n'auzim cum trece cu paneru-i înflorit. — 
Strecurindu-şi pururi umbra după gard, şi după zid, 
După an, şi după vreme, — 

În mers paşnic ori zorit %., 

Fie-i umbra de cenușă ori de-azur, —paneru-i Be 
Înforit atunci din proaspăt, ari cu totul vestezit. — 
Drumul ceasului i-acelaş de zimhbeşte, ori suspină, 
De se'nalță drept, ori trece aplecindu-se In pas, — 
Şi la tel se scurge vremea şi în umbră și 'n lumină 
Ceas cu ceas... 


Tu-ţi torci caeru ori poate impleteşti ceva cununi : — 
Rindunica ciripeşte şi albina "n zumzet sboară, 
Cade-un Iruct,—se'nclină pomul, 

Cite-o lrunză se 'nfioară, 

5i se 'ndoaie cite-un spic, 

Tu culegi din fericire ici şi colo cite-un pic, 


*) Odelelie V. 


- 


415 VIATA ROMINEASCA 


vință declarații categorice şi din parlea altor culegători. În tot 
cazul ar trebui pornită o anchetă in această privință, căci, im- 
preună cu scurgerea vremii, poeziile populare tind şi ele a dis- 
ărea. 

= Declar dela început că eŭ mă pun din punctul de vedere 
nu al estetului, care abordează literatura populară inarmat cu 
teorii de clasificaţie a genurilor literare, ci din punctul de vedere 
al filoiogului, care constată un lucru lu popor ṣi caută să-l ex- 
plice ca atare. 

Spuneam câ doina exprimă orice sentiment şi are ca sub- 
strat melancolia şi resemirareu. 

Melancolia doinci a fost observată demult:  „Doine?e sint 
cintice de iubire, de jale si de dor, Wingert duloase a inimii Ro- 
minului in toate impregiurările vieţii sale*, Alecsandri 223 ;—[Mo- 
canii] cîntă tot felul de cinlice și moldovenești şi mocăneșii și 
ardeleneşti şi inslirşit ştie a o intoarce şi pe struna acelei poe- 
me aşa de simplă și nevinovată, așa de dulce și plină de dor 
şi dutaşie, ce se chiamă doina !*, A. Russo, Soveja, in Revistă 
Romină 1863 pg 448:— inimă albasiră are omul cind e trist, 
măhnit, cind pe dinsul nu-l mingăe nemic din frumuseţele ce-l 
incunjoră, Dotnele sînt cintece de inimă albastră”, M. Lupescu 
la Hasdeu, Etymologicum 719 ;— „Rominul cîntă în şezătoare: cin- 
tă la munca cimpului, la drum şi, ca cloban, pe cele dealuri, 
Doina lui e daicasă caşi el... Rominul la chel e sfātos, dā la 
poveţe ori îi vin în minte toate amărăciunile ṣi cintă dofna de 
jale. de se topește inima-n el“, |. Paul, Taranul romin și ungur 
in Ardeal laşi 1899, p. 37, 40. Acelaş lucru şi despre aria dot- 
nel: „Toți păstorii romini port în briă un fluer mic ce se nu- 
meşte fuer clobănesc și sună din el deosebite urii, unele vest- 
le, iar cele mai multe melanholice si foarte espresive.. La Bi- 
caz, pe malul Bistriţei, am intilnit un păstor, anume Brinduşă. 
carele se inălţa la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care 
cinta doina din fluerul său“ Alecsandri 193; „Balada Dolcăl pre- 
cum şi acela a Mioriţii le-am cules din gura unul baciu, anume 
Udrea, dela stina depe muntele Clahlaă. Acel păstor suna din 
bucium cu o putere estranrdinară, incit munţii se râsunau în mä- 
re depăriare, El cinta și din Nuer mai multe cintice ciobânești, 
iar mai cu samă dolna cu o espresie de înduivşire ce aducea la 
lacrimi in ochii celor care-l ascultaii*, acelaş, ibid. 57. Faptul 
a fost remarcat şi de străini: „Un muzic de mare talent, d. Henri 
Erlich, care a locuit cițiva ani în Rominia şi a publicat un al- 
bum de arii romineşti, zice în precuvintarea acelui album: „na 
ţionalitatea Rominilor se arată curată şi necontestabilă atit în lim- 
ba și datinele lor cit și chiar în muzica lor deosebită de oricare 
alta. Negreşit ariile romineşii vor părea foarte curioase popoarelor 
occidentului pentru melodia lor cu totul originală și citeodată, 
putem zice, sălbatică, şi pentru companiamentul lor ce cuprinde 
uneori acordurile cele mai capricioase, cele mai bizare, şi alte: 
ori foarte simple şi monotone. Ele aŭ însă o espresie de melan- 


DOINA $17 


holie dulce şi dureroasă chiar. Sint mai cu samă unele pasaje 
misterioase carele fac să se prezinte dorinți infocate şi ascun- 
se in fundul inimii, şi care se manilestă printr-un sola de blim- 
set melodic. Aceste sint ariile doinelor”, Alecsandri 233 1). 

Resemnarea doinei n-a fost insă pbservatā indeajuns. Bibi- 
cescu XXXVII spunea că „doina transilvăneană e tot un fel de 
consolare a oricăror suferinți*, dar se grābea să adauge că „Ro- 
minul e optimist, dar nu fatalist= (ibid, XL} și că „optimismul 
inăscut poporului romin esplica doina luï* (ibid, XXXIX). Totus 
o doinā din Transilvania spune: 


Fii. inimä, rābdätoare, 

Că-al pămintul supt picivare ! 

Rabdă, inimă, și taci 

Ca pămintul care-l calci! 
|Bibicescu 3} 


Pe acest fond de melancolie și resemnare si în mijlocul 
naturii poetice a Carpaţilor, Rominii au brodat doina. care cîntă 
iubirea. dorul, durerea şi natura, 

Cu totul altfel înțelege doina «|. Delavrancea. Intr-o confe- 
renţă. pe care a ținut-o la laşi şi pe care a publicat-o In intre- 
gime și în Calendarul Minervei pe 1903 p. 95 — 103, d. Dela- 
vrancea a susţinut că doina a lost la origină un cintec de räz- 
boiu : „Cuprinsul doinei trebuia să fi lost vitejesc, iar nu jalnic. 
Nu plingere, ci strigăt de bărbăţic; nu melancolie, ci energie 
naţională. Prin ca se exprima nu poezia tubirii, ci energia etnică 
a celui mai războinic popor de acum cinci secole, Altfel dece 
s-ar fi gindit Cantemir la „Marte“, cind vroia să-şi dea samă de 
origina doinci? Şi de ce el, pela inceputul secolului al XVII, 
leagă doina de faptele războinice ?* D, Delavrancea nu bagă de 
samă, între altele, că Cantemir nu face etimologie în sensul filo- 
logic al cuvintului. Notiţa lui, loarie prețioasă, se referă la doina 
din timpul lui. nu la doina primitivă născută în Carpaţii Tran- 
silvaniei. Apoi. adevărata etimologie a doinci, acea dată de d, 
A. Philippide, exprimă tocmai durere. Amintesc insfirsit d-lui De- 
iavrancea că „din toată înfăţişarea fizică a Rominului, din expresia 
feţei și din mișcări, vezi temperamentul melancolic sati flegmatic, 
pe omul cumpânit şi liniștit. care nu-ş iese cu una cu 
doăă din sărite* (I. Paul, Țaranul romin şi ungur din Ardeal, 
laşi 1899 p. 11}. Conferinţa d-lui Delavrancea este insă impor- 
tantă prin faptul că In ca s-a admis ideia de evoluţie a doinci, 
idee emisă deja mult mai inainte. A. Russo, Poesia poporală în 
Fola societății pentru literatura și cultura romină in Bucovina 
an. 1868 p. 189—195 spusese: „Cele mai multe balade [= cin- 
tice bătrineşti], ce le avem, datează dela seculii XVI, XVII și 


1) Despre Ehrlich și colectia lu! de arii rominesii, v. mal pe larg 
Aleesundri, Melodiile rominesti, in Homluia Literara au. 1855 pg. 0—15. 


413 VIAŢA ROMÎNEASCA 


XVII, precum Toma Alimoş, Grula Grozovan, Codreanul, Ghi- 
micīū, Novac, etc. Societatea depe atunci era războinică ; toți 
oamenii erai înarmați, toate ideile pornite spre luptă cu dușmanii 
țării... Frumoase timpuri de vitejie au fost acelea, unde Rominul 
intra în doi ca în doisprezece, și unde Hanul Tatarilor trimetea 
jalobă câtră Domnii Moldovei cu rugăminte ca să poruncească 
UGrozovenilor depe atuncea de a nu li mai opri calea, cind se 
întorceau cu pradă din țara leșască! insă roata norocului se in- 
toarce! Starea Principatelor se schimbă, neatirnarea lor piere ; 
poporul sufere, vitejia lui amorțeşte ṣi trece dela gloate la cete, 
dela cete la indivizi, și prin urmare baladele strămoşeşti sint 
su rege prin cîntice de frunze, cîintice hoțeşti [== dome haidu- 
ceşti]*, 

larnik şi Birseanu impart doinele din colecţia lor în: doine 
de dragoste (puterea dragostei, lauda ibovnicului şi ibovnicii, 
dragoste nehotărită, indemnări la dragoste, dragoste cu lrică şi 
cu zulie, dragoste ascunsă şi cu piedici, dragoste pizmuitā, dra- 
goste cu gluma, deosebite), doine de dor şi de jale (puterea do- 
rului, năcazuri din pricina dorului, drăguţii depărtați unul de altul, 
moartea unula dintre iubiți, dragoste stricată, jalea celor ce n-aù 
nimerit bine cu căsătoria, jalea celui mustrat şi pizmuit, jalea 
celui depărtat dela ai săi, jalea orlanului, deosebite), doine de 
mustrări şi de blăstâmuri (neințelegeri intre iubiți, dojeniri Fä- 
cute celor necredincloşi în dragoste, mustrări și blăstămuri din 
partea drăguței părăsite şi drăguțului părăsit, mustrări din pri- 
cina socrilor şi părinților, mustrări din partea fetei silite la mä- 
ntiş, deosebite), doine halduceşti, doine de-ale cătăniei. 

Dar aceste sentimente se găsesc și în alte poezii decit a- 
cele publicate supt titlul de doine, se găsesc și în cintece, in 
hore și in bocete. Deja din citaţiile precedente s-a putut vedea 
ră doină=cintec. Alecsandri definea doinele prin cîntece, ba chiar 
adăuga : „Unele doine port și numele de cîntece, volnicesti în 
Moldova, oltenești in Valahia şi haiduceşti in Ardeal“ (ibid. 223), 
Şi Intr-adevâr unele doine poartă la el titlurile : cînticul răzeşulul, 
cinticul plugarului, cînticul călugărului, cînticul orbului, — C. Ne- 
gruzzi, Opere 1, Bucureşti 1905 p. 317: „Sint deosebite cântece 
populare [in Moldova]: cintul ostășesc saii istoric, cintul religios, 
cintul dragostei și a nunți! şi cinticul codrului sai voinicesc“; 
acelaş, ibid, 321 : „Acela Insă ce caracterisește pe Moldovan sint 
doinele sati cinticele muntene”. Deci sint doine Cintece(le) Mol- 
doveneşti publicate de Elena Sevastos, impărțite în cintece pri- 
vitoare la părinți şi fii, dragoste, codru şi cimp. străinătate, 
soartă, apoi cintece de chef, ostăşăşti şi băirineşti, Sint dome 


și Poezii(le) populare din Transilvania culese de |. G. Bibi 


cescu, privitoare la Iubire (dragoste, drăguţii certați, iubirea de 
familie), străinătate, cătănie, codru. Sint. pesta sa horele, căci 
„hore se numesc şi ariile ce impreunează danţul, precum și ver 
surile ce sint improvizate în vremea giocului. Caracterul lore 
vesel și glumeţ și mai adesea iubitor“ (adică privitor la #ubireh 


DOINA up 


Alecsandri 323 ;— „horă=cintec, doină, baladă. Poporul din Mara- 
mureş nu face deosebire între baladă şi doină, Cintecile mai 
lungi, baludele, de comun le numeşte ore pl. hori; cele mai 
mici, cînbicăle, doinele, hore și dirlati ; cest din urmă de regulă 
insamnă melodie ; diminutiv horice* Țiplea 110 b; „/ariile ho- 
elor] rasună cu o veselie la care omul nenorocit se dă in mo- 
mentele sale de uitare şi de placere“, Henri Ehrlich, la Alecsan- 
dri 223. — Sint doine şi bocetele care se cintă la morţi „cu glas 
jalnic ṣi monoton“ și pe care le-am putea numi dorne rlegiace. 
Intr-adevâr in bocele se cintă jalea pe care o lasă cel răposat, 
Insă, fireşte cu o intensitate ceva mai mică, şi fără să fie vorba 
de moarte, acelaş subiect Il au şi unele dobre și cînfice. Astfel 
sint doinele pe care larik 191—210 le-a publicat supt titlul 
“Jalea celul depărtat dela ai săi și “Jalea orianului şi unele cò- 
lice pe care Sevastos 7—36, 211—223, 227—254 le-a publicat 
supt titlul de “Părinţi şi fi, *Străinătate' și *Soartă”. In Maramu- 
res „cind moare vreun fecior tinar ori vreo fată din sat, atunci 
nu-l cîntă (=bocesc) femeile, vi-l Joresc fetele, adică Il petrec 
cu hori, cintece, pănă la groapă, de regulă cu acompaniarea mal 
multor lăutari” (Ţiplea 110 b), de unde rezultă că hore= bocel, 
si am văzut mai sus că ore doină. În inutul Oașului (Can- 
drea, Graiul Oaşului 50 a) a horia cinta, tar în Ardeal a 
cinta si a chini: „Prin grădină pe cărare, pagubă că-l farba 
mare şi nu poci mere horind, mindrului versuri făcind !* larnik 
253. (Se ştie că în popor n/ljers=cintec), — „Ce horeşti, ce chi- 
eşti, că de glasul gurei tale, da stă apa-n loc pe vale !* Bibi- 
cescu 301. /Horesti este imediat alături de chiuesti).—,Väd o 
dalbă de cătană ce hordia şi chiuia. De cintecele lui pica frunza 
codrului“. Bibicescu 30|. f/Hordia este alături de chiula şi se 
spune cu privire la cintece). Din cauză că a hori=a cînta şi 
horă=bocet, in ținutul Oașului (Candrea ibid 49 a) şi în Mara- 
mures (dupăcum rezultă din citația dată mai sus după Tiplea) 
a cinta=a boci, a jeli un mori. 

În sfirsit sint doine şi sirigāturile (chiniturile) :_striget= 
doinä, cintec, chinitură (Candrea, Graiul din ţinutul Oaşului p. 
52 b); iar in prima parte a acestui studiu am arătat că in Mol- 
dova cintecele de leagän se numesc şi doine de leagăn (Şezä- 
toarea IX 162). Deşi nu am la indämină o informaţie pozitivă, 
totus acelaş lucru se poate spune şi pentru Ardeal, căci din 
daină= dotnă s-a derivat verbul a se dälna, care, după Viciu 
Glosar 39 a, insamnă a se lezăna în huij, în scrinciob (de pildă 
ieri toată zica mann dăinat cu scirciomu la gura văii”), de unde 
apol dāīnuş, dăiniuș 'huiţ cum fac copiii, ţuțul”, ibidem. In cele 
mai multe pârți ale Ardealului orele se numesc strigăiuri ifar- 
nik IX), 

Ca observaţie finală notez că in Maramureş la orice poezie 
ce-ntrebuințează ca refren cuvintele daina și dainu=doină. Vi- 
plea 108 a: „Dana și dainu e veşnicul refren in poeziile din 
Maramureş. “Aforți duinu şi dana”, ori “hei daina, mindră daina. 


Art VIATA ROMINEASCA 
şi iară mindră damua și așa mal departe. Sint melodii asa in- 
tocmite, unde după fieştecare vers urmează vreun ‘dninn minară 
şi duind ori altele”, 

Pentru mai multă edificare fată citeva apropieri : 


Fratele răzleț 
ieintie) 
Vrunză verde păduret, 
Uitolio frate răzlej, 
Pela noi tirziñ fe-araţi, 
Că deeind te-ai râzletit, 
Vela noi n-ai mnl venit! 
Cum le pliag surorele 
Pe toale cărărele, 
Cum te plinge cea mo! mare, 
Cu par galbiu pe spinare, 
Ca larrăâmi până-n puftale ; 
Te plinge cea mijlacie, 
Cu rovhița vişinie, 
Cu lucrăm! pana-n bărbie : 
Cum te plinge cea mal miră, 
tu rochița de-ulestinea, 
Frunza-n codru să despici. 
Sa despica, să usuca, 
Şi la pămint jos vă pica, 
"Cum te plinge marita, 
Nu te plinge niriana, 
Ți să rupe inima! 
(Sevastoa 7) 


Vuriantele ‘Fratele răziei” şi ‘Fratele 
răsneț” sinl date de Alecsandri 379, 
280 cu doine.—Tot ca cîntic este data 
şi varianta din Sezătoarea X 52 b, 


Doină 

Sâraca străinătate, 
Mult avut de tino parle! 
Val mineatu-s de strain! 
Ca larba de boj bătrini, 
Şi mineatu-a de duşmani 
Ca Iarba de bof balan: 
Mineatu-s de răutate 
Ca Tarba de vaci cu lapte, 
Şi minealu=s de nevoi 
Ca larbha de cele ol! 

(lurnik 191} 


Boter 


Scoala, scoalk, roluicel, 

Dragul mamet tinerel, 

Site uig, tu, la mine, 

De priveşte cum îți vina 

Toată cenlu preutasră, 

Dela nol să le pornească! 

AN tare te-a! suparat, 

Tu pe mama da-ut lasat 

Si de en le-a! depărtat 

In păâmia! întunecat ? 

Zida hunä n-a) luut? 

Dece, dragă, nu prăesti, 

Linga tine nu privesti, 

Cum te pling surorila 

Fe tonte cărările, 

Cum te plinge cea mal mare, 

Cu păr gulbin pe spinare, 

Cum plinge cea mijlocie 

Cu lacrim! pănâ-n bărbie, 

Cum te plinge cea mal mică 

Frunza-n codru se deapică, 

Pica jos gi se usuca, 

Scoala, senulă, pe picioure 

Si fă umbra pe cărare 

Pânla casa ta din vale, 

Ca să-t! vezi tu armele, 

Armele şi glounțele, 

Ca decind tu le-ai lăsal 

Rogina că le-a minent! 
(Burada Bocele 116—117) 


Eocet 


Nic n-a! mama, nici mezi tata, 
Parcă eşti lâsal dia pestrà ; 
Nier n-a? feat). nicl m-at surori, 
Parcă eşti lasal din nori; 

Esti mineat tot de străini 

Ca Tarba de bot bălaui, 

Eall mincat tot de aero 

Ca larba cerudà de plot! 


(Burada Bocele 106) 


La Podeţul ce-l de platră 
elutie 
La pudețul cel de platră 
N-am niet mamă, mam nicl tata ; 
La podelui cel cu Hari 
Nain nisi frați, n-am niet surori, 
Creşteţi Mori rit gardurile 


- DOINA i2 l 


Dolná 


Crestei, Hari, cit gardurile 
Sa vă bata vinturile, 
Ca pe mine gindurile, 
Şi sueaţi din rădăcină, 
Cum pling ea dela inima, 


S-astupali pirluzurile 

Sa va bata vinturile 

Ca pe mine gindurile, 

Cregteţi Mort s-imbobociţi 

Boboriį! și nuenlloriţi, 

Ca mie nu-mi trebiait. 

Că decind v-am semanat, 

Tot en lacrimi v-am udat, 

Şi decini v-am rasădit, 

Tot ru lacrimi v-au stropil, 

Es afară cat la munţi, 

intru-n encà, n-am părinți ; 

Es afară eul la brazi, 

Intru-u casă s-am niri frați; 

Es ntară vat la fori. 

fntrn-n cocă, n-am surori ; 

Es afară, eat la spint, 

intrun cast la sireini ! 
(Sevuslos 11) 


Creşteţi, Mori, şi nu-nftoriţi, 

Că mie nu-mi trobniti, 

Că n-am fraji să vâ-ngrădeasea, 
Nici surori sa vă pliveasră, 
Niri neponte să va poarte ! 


(arnik 209—210) 


Fragment de bocet 


Niel n-am frati, nief n-um surori, 
Numa! grădina eu Mort. 
Crezteli, flori, dar nu-afloriţi, 
Mia nu-mi mal lrebuiţi : 
Crestet! fori cit gardurile, 
SA va bata vintnrile, 
Un pa mine gindurile! 
{Burada Bocete 1053) 


În cinticul “La Podeţul cel de platră” e vorba despre po- 
dejuni cel de piatră, podețul cel cu flori. Tot aşa în cinticul 
"Frunză verde stuh de haltă” din Sevastos 9 este vorba despre 
podeful cel de piatră, podețul cel de-aramă, podetul cel de brazi, 
podeļui cel cu flori, Aceste podefe sint podurile care se pun 
in calea mortului (v. Burada Bocete 26) și despre care e vorba 
şi in unele boceie, ca d. p. bocetul XIX din Burada ibid. 120. 

Aceste exemple arată in mod lămurit că dolnd=cîntic=bacet. 

Pentru legătura dolnd-cintic-horă bocel să se mai compare 
insiirşit următoarele, Poezia CLXXIV este dată de larnik 79 ca 
doină; o variantă a aceșteia 'Sarace dragostele” este data de Se. 
vastos 107 ca cântic.— Poezia CCCXX este dată de larnik 144 
ca doind; doga variante ale acesteia ‘Cum să nu-mi fie dor? 
sint date de Bibicescu 31 și 118 ca poezit de iubire. — Poezia 
CDX este dată de larnik 191 ca dolră (jalca celui depărtat de- 
la ai săi); o variantă a aceştela *Sărmana străinătate” este dată 
de Sevastos A ca cintie (părinţi şi (il); o alta este ctutic cătănesc 
la Hodoș, Cintece cătânești 9; iar o alta constitue inceputul bo- 
cetului XL din Burada Bocete 100. — Poezia CDXXXI din larnik 
201 ceste data ca dond (jalea celul depărtat dela ai săi): ova- 
riantă a aceştela “Apol cum să nu suspin ? este dată de Bibi- 
cescu H1 ca porsie de străinâlute ; o alta 'Frunză verde dot bu- 
jor? de Sevastos H8 ca cintic (părinți și M) ; iar ‘Dorul de rude” 
şi “Așa-ml vine” sint date de Teodorescu 284 tot ca doine — Po- 


— i 77) 


422 VIAŢA ROMIXEASCA 


ezia CDLXX este data de larnik 200 ca doină (doine de mus- 
trare și blăstămuri) ; două variante ale aceşteia 'Frunzuleană de 
negară' şi ‘Frunză verde de negară' sint date de Sevastos 11, 
214 ca cîntice (primul — părinţi şi fil, al doilea— străinătate). —*Cin- 
ticul răzeşului” este dat de Alecsandri 227 ca dolrăd ; o variantă 
a acestuia *Cintec răzășăsc” este dat de Sevastos 320 ca cintic 
bătrinesc şi amindouă sint doine haiduceşti, —*Dolna voinicească 
a lui Ion Petrariul' din Alecsandri 259 este cinticul bătrinesc 
‘Petrariu’ din Sevastos 318, iar ctuticul bătrinesc *Văleanaș” din 
Sevastos 297 este In realitate bocet. —'Frunză verde cimbrişar” 
este cintic de dragoste la Sevastos 142; o variantă a aceşteia 
este poezie de iubire la Bibicescu 81—82, iar o alta este korā 
la Alecsandri 374. Şi nu gäsesc de nevoe să mal Inșir și alte 
variante. 

Concluzita care se degajează din aceste fapte este urmă 
toarea. In Carpaţii Transilvaniei s-a născut doina primitivă jn- 
tre 400 şi 1200. După acest interval, alături de doine, Rominul 
a mal creat și alte feluri de poezii populare, anume cintece, 
hore, strigături, bocete. Aceste feluri de poezii s-au născut insă 
pe baza aceloraş sentimente de melancolie şi resemnare şi mo- 
tivul lor e acelaş—iubire, dor, durere şi natură. Odată ajunşi aici, 
două ipoteze se pot face. Ori cintecele, horele, strigăturiie, bo- 
cetele sint dohne transformate, localizate după imprejurari, — cind 
se cinta, doina lua numele de cinfec ; cind se cinta şi se juca, 
lua numele de horă; cind se striga ori chiuia, sfrizătură ori chi- 
uilură ; cind se bocea, bocet. Ori cintecile, horele, strigăturile 
(chiuiturile), bocetele aù fost dela capul locului poezii de alt gen 
decit doinele, şi numa! mai tirziă. din cauza asemânărilur de 
care am vorbit, aŭ trecut în rindul doinelor, aşa că astăzi pen- 
tru ţăran, şi deci şi pentru cercetător, o deosebire de fond intre 
doine de o parte şi cintece, hore, strigături, bocete de alta nu se 
poate face, Şi deci, ori toată literatura populară este doiră, ori 
doina a constituit o grupă aparte de poezii. dar care astăzi nu 
se mai poate deosebi In fond de celelalte grupuri reprezintate 
prin cîutece, hore, strigături, bocete. i 

La părți din Rominime însă o diferenţiare a genurilor tot a 
avut loc. Aşa, la Moldoveni, unde prin chintă se înțelege 
excluziv o poezie obişnuit de 4 până la 6 versuri care se chiue 
in horă şi prin care se satirizează diverse viții și defecte, iar prin 
horă poezia care se cintă in timpul dansului cu acelaş nume, 
şi în acelaş taci. 

Rezultatul la care-am ajuns prin această cercetare va sur- 
prinde desigur pe cei care caută în literatura populară genuri 
literare tranşante. Din parte-mi eù aș fi foarte bucuros dacă a- 
cest articol ar putea deștepta atita interes, incit să provoace re- 
luarea chestiunii pe baza unei anchele folklorice conștiinciuase, 
căci colecţiile de poezi! populare de până acuma n-aŭ fosi pu- 


blicate după toată rigoarea științifică, 
G. Pascu 


- m-n 


Note și schițe din Dobrogea” 


„Pornim din Constanţa spre miazăzi pe un drum de ţară, 
care merge pe-aproape de țărmul mării, intii pe lingă vii şi o0- 
srăzi, apoi numai intre suprafața lucie și mişcătoare a apelor in 
stinga, iar în dreapta cimpia arsă şi fără copaci, întretăiată ici- 
colea de cite-un delușor sau vre-o vilcea uscată, 

Cale ferată nu se pomeneşte. De-atiţia ani se luptă coloni- 
ştii să lege Tulcea cu Constanţa şi tot nu se poale ; dar-mi-te ma- 
rele nostru port cu un saf /ătăresc, deşi e și stațiune balneară 
de-o oarecare insemnătate ! De-aceia mergem cu trăsură, 

După un drum de-o oră, ne oprim întrun sătucean, la ușa 
unui Jr, inaintea câruia e un amestec zgomotos de călăreți, trå- 
suri Şi căruțe. Aici, supt un umbrar de lemn invechit, în căldura 
năbușitoare a lui lulie, supt un adevărat cer de Orient, se poate 
bea cafea In cești mari turcești, cu semilună aurită în mijlocul 
smălțuelii aşa de colorate, Nu vezi decit figuri străine şi n'auzi 
decit vorbă la fel. Singură pajura Rominiei.. dela tabla cu „Re- 
gia monopolurilor* iți spune sub ce stăpinire te găsești, 

In siirșit pornim, şi după incă vre-o oră de pustiu, trăsură 
se opreşte pe şosea în fața unui pile de cladiri noi, albe, vesele, 
in mijlocul unui parc de salcimi tineri, cu bânci şi alee, parc 
ce se intinde scoborind incetișor pănă jos, la plaja pe care o bate 
fără incetare valurile spumoase ale mării. Acest ținut îinfiorător, 
această oază In pustiul de pină acum, e Sanatoriul Eforiei, Prin 
pare se preumbilă și se joacă micii bolnavi şi desmoșteniţi, a- 
duşi să se intrămeze in aerul ozonat al coastei, Parcă ar fi ni- 
şte plante oflite, exotice in acest ținut, care e numai apă, miş- 
care, aer, senin şi soare... 

De-aci inainte drumul e așternul pe o limbă de pămint, 
prinsă intre mare şi lacul mohorit și cu aspect metalic pe care 
l-au numit indigenii, Tekir-Ghiol, adică Lacul-Sărat. 

Pentru cine vizitează satul cu acelaș nume, numai pentru 
băi, drumul se imparte : cine are mijloace puţine şi-şi caută nu- 
mai de sănătate, o ia pe drumul gladuros şi neingrijil, care se 
desface în dreapta, pe malul lacului, spre sat; cine nu se bucură 
de condiţiile de mai sus, mai face cale de-un ceas, pe-o şosea 


*) Vezi V. R. VL 38, 


Pis 


12 VIAȚA ROMINEASCA 


mai îngrijită ca să ajungă la așa numitul Otel Movilă, E o clă- 
dire singuratică, nouă, costisitoare, aşezată pe țărm, avind în 
spate lacul şi-n față marea, la a cărei plajă te cobori pe trepte 
săpate în pămintul argilos al țărmului. Plaja e foarte întinsă şi 
se indoae, impreună cu ţărmul, în adincul mării, pină la un colţ 
de uscat înalt, pe care se inalţa în zare albul far dela Turla. Şi 
cind dai de monumentala şi moderna clădire răsărind din mijlo- 
cul bălăriilor, şi-ţi arunci ochii în jos, la plaja argintie pe care 
foeşte lumea In toalete multicolore şi uniforme strălucitoare, in 
acel decor format de lucirea apelor mişcătoare şi de seninul ce- 
rului—ţi se pare că-i în basme, şi, dupăce-ai trecut prin ți- 
nuturile arse de cine știe ce scaorpii, ai dat de vestitul palat fer- 
mecat... 

Dar aici e viaţa scumpă, unde „se arată“ Sânătoşii bo- 
ați : aici e a viață trecătoare şi de paradă, care ține două luni 
pe an ; pe cind viața locală, trainică, adevărată, a „indigenilor“ 
e dincolo, la capătul cel mai depărtat al lacului, unde te pofi 
duce dela otel cu-o barcă, sau din dreptul Sanatoriului. pe dru- 
mul gloduros şi neingrijit, cind pe sus, pe clte-un mic podiș, 
cind pe jos, pe-aproape de noroiul negricios metalic și greu-mi- 
rositor al lacului, 

Nu poţi merge decit cu ceiace găsești, adică cu o căruţă, 
cu harubaua, pe care un glumet indurerat a numit-o „gondola* 
stepei dobrogene. Tatarul, cu fes si'n haine infoiate, subțiri şi 
viu colorate, cu fața negricioasă şi cu ochii vii aprinşi, îşi mină 
căluţii cu multă îndemânare şi.. tace, Tace, pentrucă tu nu știi 
tătâreasca lui. Cu multă greutate am aflat că-l cheamă „XMirile“. 

— Mirile, nu ştii romineşte ? 

— Toc. 

Şi ride, ridicind din umeri şi bicivind caii. 

De pe un deluşor pe care trecea drumul, am zărit capătul la- 
cului, imprejurul căruia se Inşiruiau pe mici înălțimi clădiri lungi, 
scunde şi albe, aşezate paralel. Deasupra unora din ele fiec 
voios tricolorul nostru. lar mai departe, în gurile unor vâlcele 
citeva cumpene, pe dimburi citeva mori de vinl, şi tocmai in 
fund, o înprămâdeală mohorită de colibe joase și pămintii, care 
formează adevăratul sat tâtăresc, a cărui aşezare începe într'o 
adincitură şi se shirșeşte tocmai sus, pe creasta dealului, 

intorc ochii, ca să văd, după pajiştele arse, dunga lată şi ce- 
nuşie a mării, care pare că tae bolta azurie. Un vuet prelung 
imi izbește auzul, iar la picioare apele lacului, aci negre, aci 
verzui, aci tulburi numai, se mișcă Incetişor sub bătaia vintului, 
Cam pe la mijloc se leagănă uşor două mici bârci cu pinze, — 
In față abia se deosebesc clădirile cele lungi, joase şi aliniate, 
deasupra cărora filfiesc drapele, Mi s'a părut cå am inainte unul 
din tablourile acelea ce înfățișează posturi militare, pe malul unui 
lac, în clima caldă, în vre-o colonie africană... 

Peste un sfert de oră am ajuns. Pe marginea lacului sint 
corturi cu-a Intreagă mospodărie, locuinţi ale oamenilor sărmani, 


NOTE ȘI SCHIŢE DIN DOBROGEA 43 


bolnavi de prin imprejurimi, sau ale celor care, venind prea tir- 
21u, nau găsit nici macar o colibă tătărască. Asta mi-aminti de 
nare peri alui Alecsandri. Ei, dar era în 1844! 

irile cele lungi şi scunde sint parte jduri i 
transformate intrun fel de „oteluri“ pentr Vp Beto 
Centrul și toată viaţa o găseşti In jurul uneia din aceste barace 
uriaşe, a cărei firmă şi explică „centralizarea“. lato în toată in- 
tinderea ei: 

„Hotel Traian. Băile Centrale. Băuturi spirtoase. 

„Restaurant. Cofetarie. Cafenea și lăptărie. 

Nu știu zău ce mai lipsea! Şi asta-i pentru colonisti, de- 
oarece Tatarii şi Turcii au „centrul* lor, sus pe deal, în fundul 
satului, o mică ceainerie, la „Belvedere*, Pentru 5 bani. Tatarii 
și Turcii primesc un pahar de ceai sau a ceașcă de calea. Ti- 
neri beau și pleacă repede, Bätrinii, cu cealmale mari și cu bărbi 
albe la fel. stau la „taifas“, cu ciubucile în gură, așezați turcește 
pe nişte modeste sofale— paturi lungi de scinduri, acoperite cu 
rogojini. Podeaua e pâmint gol. Stăpinul e şi bârbierul satului. 
Lingă marele ceainic strălucesc lighianele de aramă —şi pănă să 
ducă ceaiul vre-unui muşteriu, celalalt rămine nemișcat pe scaun 
cu săpunul pe obraz, Afară, mai la o parte, pe o măsuță de 
lemn schiloadă, doi Tatari joacă carți. M'am apropiat. S'au scu- 
lat respectuos şi cu temenele m'au salutat: 

— Sabalai rusum ! 

) Le-am răspuns și eu, murmurind ace! „sabalai* pe care-l 
prinsesem dela dinşii. 
| Prin semne și prin citeva vorbe cunoscute i-am Intrebat ce 
Joacă. 

— Otuzhir. 

Adică „treizeci și unu“. ? 

Unul din cei doi jucători e ture şi-l cheamă Ali. E câruțaş. 
Umbla prin satele din jur, pe la Movila, pe la „Kiustenge“ — așa 
că mal rupe ceva rumineşte, Peste citeva luni o să între in ar- 
mată. Se duce cu plăcere: 

— La tini ioc batai! 

i A pătruns şi la ei vestea că nu se mai bate in armată. Asta 
li-era singura grija şi temere cit or sta in armata stăpinitorilor. 
Ba mai duce grijă şi de „beigir* —de căluțul lui. Şi dacă-i pare 
rău de ceva, e că nare pămint. Nu le dă decit pentru casă, din 
vatra satului, Mai cu samă suspină ei după păminturile emigran- 
ților, adică ale celor ce pleacă de voe in Orient, nemulțumiți, 
mai ales Turci—păminturi care incap pe minile altora, străini 
de el şi de neamul lor. 

Pămint! Nu-l cer numai Turcii și Tătarii. JI cer şi Romini 
de-ai noştri. La intoarcerea in sat, m'am dat în vorbă cu un Ar- 
celcan, căruțaș și dinsul, de fel din Surduluc, o comună din apro- 
piere. A venit acum treizeci de ani de prin părţile Sibiului. 

— Apoi de ce te ţii numai de cârăuşie? 

— Da ce să mai fac? 


424 VIAŢA ROMINEASCA 


— N'ai påmint? 

— De unde? Nici noi, nici păcătoşii ştia de Turci ori Tā- 
tari, ce sini! 

— Dar am auzit că au avut pămint, insă l-au vindut și au 
plecat. 
— Aşa au făcut, domnule, bată-i pustia, Şi bine li-e, că 
l-au dat pe nimic, —cu cinci lei hectaru și făra acte mai toţi, Da 
chipurile nu l-au dat de tot, ci pe 20 de ani, socotind, cum zic 
unii mai colţoşi din ci, că peste 20 de ani vine Sultanu ăla al 
lor, cu putere turcească, să ia Dobrogea, Şi unii sau intors. 
Crezi d-ta ca mai văzul vrunu pămintu lui? Azi le ia ciocoiu 
20 de lei arendă pe hectar... 

— Si toți aceştia mai cuprinși de pe aici sau imbogăţit 
cam aşa? 

— Aş! ăi mai mulţi au început-o pe vremea pomenilor, 
cind nu să putea ști cum și ce fel, cind sa luat Dobrogea dela 
“Turci, Pân unele locuri te trăgea ingineru de minică, că şi el 
lua un leu de fiecare hectar măsurat. Pe mine nu mä ruga? „la, 
mă, zicea domnu inginer, dela noi, că mă sărăceşti, dacă nu ici!“ 
Intreabă-mă și d-ta pentruce n'am luat? Mă ţineam de altele pe 
atunci... Si luau, domnule, toţi. pe numele lor, pe-al nevestii, al 
copiilor, al slugilor. Uite Bulgaru ästa după deal, cu casa 
aia lromoasă, a luat 300 de hectare cu 75 de bani... 

— Cum asta? 

— Pai. trei timbruri de 25 de bani pe trei petiții— pentru el, 
nevasta şi-un copil. De fiecare petiție 100 de hectare. Nu-i vorbă, 
că plătea pe urmă, în 10, 20 şi 30 de ani cu 4—5 lei bectaru 
pă an—da la incepul te făceai ciocoi lără nici-un ban. Şi mai tir- 
ziu, ce să vezi d-ta, că sa cait statu—așa a mers vorba pe la 
noi—si-a luat seama şi-a vrut så vază cum și cui sa dat. 

Şi-au căutat și pe unul, câruia-i zicea Dulău în petiție, pe 
la curtea unul mocan dela Megidie. Şi l-au tot căutat, până ce 
au dat peste un cioban bäirin, fosi în slujbă la mocan, care cum 
a auzit de cine se întreabă, a început să mormăe: „Dar ce tot 
il căutați, câlca-l-ar nevoile, cå a murit demult şi na lost de- 
cit un cline bătrin al stăpinului“. Păi cum vezi, domnule, sau 
dat păminturi și pă nume de cini. lacă de-aia nu trebue să-i 
plingă nimeni pe păcătoşii aștia de Turci, de și-au vindut pä- 
minturile !,.. 

Și si-a luat ziua bună şi-a plecat... 

A douazi am vizitat satul mai cu de-amânuntul, La dreptul 
vorbind, e cam risipit. De-o parte, pe-un deal mic, e partea tur- 
cească, iar in vale şi pe dealurile din stinga văii, sint așezările 
tătărești, deasupra cărora, intre armanuri, se nşiră morile de vint, 
iar între şerpuiturile văii, Îintinele. 

După cum am aflat dela unii și alții, Turcii și Tâtarii o 
duc hine între ei, iar ai noștri preţuesc mai mult pe Turci, care 
sint mai pașnici şi ascultători: Tătarii sint vicleni şi dirji. Turcii 
de altfel sint şi puţini. Casele sint adevărate lortărețe, fiind in- 


NOTE ȘI SCHIŢE DIN DOBROGEA Lisi 


conjurate cele mai multe, deşi numai un fel de colibe cu zi- 
duri înalte de „cărămizi locale,“ aşa numitele „chirpici“, făcute 
din pămint amestecat cu pac. Aproape nu e casă să nu aibă 
pe-alăturea depozitul de „chirpici gata sau in lucrare Ogrăzile 
[atarilor sint foarte curate și ei au din toate cele ale Bospodă- 
riei de țară — şi au incă din belşug. dar numai cind vor sa-ţi dea 
Altmintrelea, cum te-au simţit cinii— care nu lipsesc dela nici v 
casă, „Chiopeci*,—se crapă ușa casei tainic de careva Şi 
S3 lac idee $ 
„loc“, adică „nimic“, nau nimic, din i iși i 
căuta, sau chiar și ce nu te-ai gindit a A era Sur “ilința a 
care ţi-ai da-o să-i dumereşti, să-i imbunezi, să mai stea in uşă 
măcar, e zădarnică, Dealtfel nici n'ai cum, căci semnele şi in- 
terjecțiile nu te pot ajuta in asemenea cazuri. Nici o vorbă ro- 
minească nu s'aude si nu se ințelege in mai toate casele tătareşti 
Interiorul il poți cuprinde atit cit poți fura cu ochiul prin 
deschizătura uşii: curăţenie, ordine, simplitate, rogajini pe po- 
deaua de pâmint galben și lungi paturi-sofale pe de E a 
nici un ornament; prin ferestre n'ai cum te uita, căci nu sint, 
afară numai dacă nu vei da acest nume singurului ochi al fie- 
cârei odăi, cirpit și zăbrelit și-acela, şi nu mai mare de doua palme 
„„ De-aceia prin deschizâlura ușii cind te uiţi, ai o privelişte 
tainică, curioasă, din care se destac, cind vor săţi iasă inainte 
fizurile acelea caracteristic-tâtăreşti, leţe palide, unghiulare cu 
ochi puţini oblici și viai—mai ales ai femeilor, care sint mult 
mai albe ca bărbații şi par umflate, cu ochii mai mari şi de-o- 
bicei cu două coarde groase pe spete. Au un aspect foarte pito- 
resc, mai ales câ poartă haine uşoare, multicolore, şi. în loc de 
rochii, foarte multe au niște lungi șalvari liliachii. Nu primeşti 
nici un zimbet, nici o privire prielinoasă. Şi-o linişte, de-ţi pare 
Să ry pregătește ceva in fiecare casă, cind Hi vezi ieșind si in- 
a i ingrăditura înaltă de chirpici, strecurindu-se tainic 
„Tot cercetind satul, am ajuns şi la Primărie. E "oaste 
unui deal din dreapta vaii te nea ft casi casele S Po Senate 
din partea locului, are piatră la temelie şi piatră, iar nu chirpici 
la zidul imprejmuitor, Tricoloru! Mftia deasupra. Pe primar l-am 
recunoscut imediat. E un „tip* cunoscut al Bucureştilor şi-a! 
unor anumite cafenele. Cine ştie ce protecție l-a aruncat aici, ca 
să se plictisească amarnic cu administraţia țărănimii pe care o 
dispreţueşte, pentru 150 lei pe lună! Stă la masă și imparte co- 
respondenţa, impreună cu „domnul secretar comunal* adică no- 
tarul. Vezi aici e tăria și experiența ! El face şi desface orişice 
afacere a primăriei, Are 60 de ani și face slujba dobroueană de 
la anexarea provinciei. Ştie toate rosturile dobrogene, injura pe 
toți și de toate, cunoaște toate limbile coloniei şi e Romin acuma 
mai ales că na știut niciodată, sau a uitat din ce neam face 
parte ca origine. E un tip de vulpui dobrogean pentru nenorc- 
citele sate cu neamuri străine, li administrează râu si-i stoarce e 


428 VIATA ROMIXEASCA 


bine. Inaintea celor două biurouri din primărie e un grilaj care 
desparte administrația de cirmuitori ; in fund portretele suvera- 
nilor, iar întrun colţ 7 puşti—din care 4 merită numele, iar 3 
sint un fel de ciomege cu baionete lungi, ruginite şi indoite, Jos, 
intrun colţ, sint nişte felinare, iar lingă ușă au incremenit patru 
„fesuriii* cu ochii țintă la primar, Sint oamenii şefului de gár- 
nizoană. Şi-abia acum imi amintii că în sara trecută, pe la orele 
10, au trecut pe la poarta noastră Ali și incă unul, cu felinare 
aprinse în mină și cu puștile de lemn pe umăr. Au trecut drepți, 
serioşi, tăcuţi —cu toate sisiiturile și strigătele citorva vizitatori 
adunați sara, pentru petrecere, la poarta casei. Ali şi cu tova- 
răşul, oameni ai datoriei şi ai cirmuirii,—erau de gardă în acea 
noapte, încă cu alţi 5 ingi, judecind după cete 7 puști ale pri- 
mâriei ! 

A doua zi, de dimineaţă, am intilnit din nou pe Ardeleanul 
din Surduluc. l-am spus ce-am văzut şi l-am întrebat: 

— Nu s'ar putea ca oamenii aceștia, şi unii şi alții, să in- 
grijească mai pospodăreşte de satul lor ? 

— Da de unde ? 

— Ei cum? n'au voë, nau drept, ori n'au bună-voinţă? 

— Au, domnule, şi voc, și drepturi, că doar îs şi ei con- 
tilii.. Da li- frică de primar şi mai ales de hopu ala de secretar. 
li bagă în beleli mereu,—şi el trage foloasele. Ala şi cu primaru 
să fie oameni, şi toti ar fi... Da aşa nu-s buni de nici o treabă, 
că, după toate, nu ştiu nici romineşte,.. 

— Apoi atunci, cam cum se înțeleg ? 

— la le desluşeşte şi el, secretaru, ce poate, şi ei... iscălesc. 
Uite ia, ăştia trei bătrini, cu cealmalete şi bărbile aiea mari, ăștia 
ce vin incoa, de parcă-s înțelepții inţelepților... li vezi? Is „con- 
tilii“ și ei, De multe ori iscâlesc și habar mau de ce-au iscălil. 
Cind vine citendată domnu subprefect, în cercetare, la orice In- 
trebare a dumnealui, numai ti vezi ploconindu-se până la pămint 
şi zicind : 

— Bil belmem! Bil beimem! (noi nu stim, nu știm). 

— Apoi aici spune, strigă d-l subprefect, că afi lost Față. 

Şi secretaru, vulpoiu, le tălmâceşte, D-zeu știe cum. lar ei: 

— Dâscal ! Dascal ! 

Şi-l arată pe secretar—adică el ştie și pentru ei, pacatu lor! 

— Bine omule, zice d-l subprefect cătră unu din ei, ará- 
tindu-i hirtia, cu vre-o pricină, n'ai iscălit d-ta aici ? 

Şi numai să-l vezi pe Turc, domnul», cum ia hirtia, o su- 
ceşte, holbează ochii cit cealmaua lui şi răspunde tacticos, plo- 
conindu-se ; 

— Gal i ba benim ! (Ba mi se pare că ca meu...) 


După amiază am plecat spre mare, să fac o preumblare pe 
„ca să dau de vre-o pescărie despre care imi vorbise Ar- 
deleanul. E departe de sat cale de patruzeci de minute, tăind 
drept. Pe țărm nimeni, cit se poate vedea. nici în dreapta, spre 


NOTE ȘI SCHIŢE DIN DOBROGEA LE] 


Movilă și farul de la Tusla, care se vede bine. nici in stinga, 
spre (Constanţa, care se ghicește după o cotitură, Țărmul e inalt 
Şi spintecat ici și colo de valuri, care vin furioase si spume- 
ginde, ca să Suc malul citva timp, umplind spintecâturile şi Şer- 
puind printre ele, şi ca să se retragā invinse in sinul lor urias 
ȘI veşnic In mişcare, în zare. pe deasupra valurilor, cu prora 
ridicată in direcția Constanţei, un vapor tat valurile in graba 
| După vre-o oră de mers pe ţârm, pe o potecă, între flori 
cimpeneşti, am coborit la o mică piajă, unde se află şi pescăria 
Pe jos e un întreg popor de scoici multicolore şi de diferite mä- 
nmi, amestecate cu nisipul cald ṣi fin. Ici-colo sint risipite tot 
felul de instrumente şi unelte de pescârie, M'am odihnit in bor- 
deiul pescarilor, aşezat sub mal. Si-am fost ospătat cu peste 
proaspăt. La „calea* — care nu lipsea nici aici —am stat mai mult 
de vorba. Sint patru tnvarâşi, doi Turci, un Grec si un Bulgar 
Sint oament in virstă, imbåtriniți In meserie. Muncesc mult şi 
ciştigă binişor. Nu urăsc pe Romini și nu se pling decit de 
formele astea noi şi complicate ale unei administrații nesimpa- 
tiec, pe care n'o înțeleg şi care nu Je aduce folos. Si aici lu 
locul să-mi povesteasca unul din Turci, cunoscuta anecdotă a 
lui Ahmet, care în timpul domniei Turcilor a dus pe datornic 
in fața paşii și la amenințarea „că-i tac capu” a plătit banii 
imediat, dar că sub domnia cea nouă, Ahmet, avind din nou să 
urmărească un datornie, si-a luat lumea în cap. căci a sărăcit 
cheltuind, deși a ciştigul. dar la judecătorie, apoi la tribunal 
apoi > apel, ae mai departe... | 
Am mulțumit pescarilor şi-am plecat, Pe la j - 
mului m'am intilnit cu un pad iad an Ala er pircanari pir 
mare” şi, intorcindu-ne impreună, am inceput o aprinsă convor- 
bire despre „foştii noştri suzerani*, despre firea lor pașnică 
despre Tătarii aceştia ai noștri, fosti cutrierători ai stepelor, caşi 
«despre modul cum li administrăm de vitreg. Cind deodată, in- 
trun nor de praf, trecu, ca o arătare, ca o simbolizare ironică. o 
numeroasă herghelie de cai voinici, turmă vijnică dar  necuvin- 
tătoare, minată în goană de un singur Tătar călare, fără şea şi 
fară irine, care-i ducea numai fuerindu-le și zbierind, sau arun- 
cind în grămadă cu o măciucă scurtă, pe care o ridica apoi din 
goană, plecindu-ce, fără să descalice.... zi 


D. Munteanu-Rimnic 


Cronica artistică 


lor: Tincu, Satmary; a Şcoalei de Arhitectură; 
Cadet er a Di Vasile Lascar. Artă şi Edilitate. 


, Ţincu.—Sint d t şi artişti nu îndestul de cunoscuţi, care 
multă ria nu s'au i Vaticain aşteptind, se vede, un prilej care 
să-i pună în evidență motivind totdeodată şi rezerva lor. Printre aceş- 
tia e şi d. Ţincu, un debutant care, însă, a ales rău momentul pentru a 
se produce, deoarece alături de d-sa şi anume in sala Exarcu se pe 
duceau, în acelaş timp, şi talentele „Tinerimii Artistice”, Desigur € 
dacă d, Ţincu ar fi expus opere cel puțin egale, în valoare, cu apis 
ale artiştilor din sala vecină, impresia căpătată din vederea operelor d-sale 
-ar fi favorabilă, 
si A ne sitim a judeca opera d-lui Ţincu, caşicum nu am 
fi văzut decit pe a d-sale, folosindu-ne, adică, numai de gaze 
culese in expoziţiunea d-sale, mai cu samă că-i datorăm, ca oricăru 

obiectivitatea primelor aprecieri. 
Sar gre de cati d. Ţincu. Se vede în toate pinzele d-sale 
oasecare aptitudini de culorii, uneori şi de factură care, bine conduse, 
ar putea să nască lucrări de merit. Nu consultă insă natura d. Țincu, 
sau o consultă rar. Aşa în acel „Cap de Fetiţă* un efect de soare, sau 
de lumina unui interior—nu se ştie bine—e o inegală şi nenaturală dis- 
tribuţie a luminii. O pată de lumină pe virful nasului, pusă cu apa- 
rența unei indrăzneli proprii, e tot ce şi-a închipuit artistul că reprezintă 
efectul de lumină, cind de fapt această lumină trebuia susţinută de una 
pe buza inferioară, o alta pe bârbie, apoi alta pe git şi aşa mai departe 
aşa cum se vede chiar în natură, de unde e bine să ne inspirăm, sau 
cel puţin, cu care să controlăm aceia ce facem in atelier.) ŞI din acest 
punct de vedere d. Ţincu rămîne cu mult în urma artiştilor, care chiar 
dacă nu fac pictură cu pretenţii, dar cel puţin execută un cap după toate 
regulele desemnului şi ale valorilor. Şi pentrucă veni vorba de valori, 
cu regret trebue să o spunem că d. Tincu nu le menajează decit atit 
cât îi permite pornirea d-sale de a face ceva grăbit, ceva la modă, Stă- 
tuim pe d. Ţincu ca să nu neglijeze bunele calități de colorit ce le po- 
sedă şi să le cultive după toate pretențiunile acelei ştiinți a culoarii, 
inavuţindu-le de se poate cu acele însuşiri de a vedea just şi de a reda 
sincer, lucru ce se poate lesne căpăta printr'o muncă statornică, şi de 
care va răminea veşnic departe dacă d-sa se va fi mulţumit cu ceia ce 
üs, 
jga eboş, un „Copil“ pe fond deschis de un culorit transpa- 
rent, artistul uită să ne dea şi minile care lipsesc, şi lipsesc nu pentrucă 
vor îl duse la spate sau ascunse în poala copilului, ci pentrucă—(lucral 


CRONICA ARTISTICA sit 


e inexplicabil) ‘artistului îi va fi fost greu să lupte cu desenul, acest a- 
becedar al picturii pe care mulți din cei ce colorează o pinză au naivi- 
tatea să-l creadă mai puţin indispensabil decit se pretinde,u Şi aşa se 
face că această pinză a d-lui (incu e anatomiceşte (pentru anu mai mă 
lega de desen) anormală, „La Tors* e pinza de căpetenie a artistului, 
la care a muncit mai serios, și unde a izbutit să redea în mod com- 
pleci toate calităţile ce le posedă. Nu e rău desenată, după cum nu e 
rău compusă. Culorilul cam crud şi figurile puțin caracteristice. 


Al. Satmary.- Cu oarecare gust şi ingrijire In execuţie d. Sat- 
mary a izbutit să prindă pe pinză citeva impresii culese din viața de 
toate zisele, o viaţă cu zile ilenite, fără zbucium, fără nici o tresărire 
mai deosebită, care să trezească în artist o gindire oarecare şi care să-l 
ducă la înfăptulrea unor opere cu insuşiri emotive, D. Satmary parcă 
se distrează ; pare că jine ca ceia ce face, ceia ce reprezintă în opera sa 
să nu-l coste prea multă energie sufletească de unde şi lipsa unui in- 
teres superior în opera sa, Ce păcat că, bine pregăti! cum este, acest 
artist nu se hotărăşte să iasă dintr'o lincezeală care cu vremea îi va u- 
cide talentul, pentru a se pasiona cu adevărat de arta pe care de altfel 
o iubeşte şi pentru care are şi chemare, Din expoziţia aceasta mi-au 
plăcut în deosebi „Interiorurile* d-sale cum şi un „Efect de crepuscul“ : 
acoperit de un nor vinăt, soarele miniat scapă săgeți de lumină, care 
fulgerează bolta unui cer învineţit; pămintul de o tonalitate nepricioasă 
la şi el parte cu coloraţia lui sombră la acest soiu de fenomen, care nu 
odată pe întinsurile pustii imprăştie monotonia momentelor, strămutind 
parcă sus vința, care jos a dispărut odată cu ultimul sunet de talangă, 


Şcoala de Arhitectură.—Am examinat cu plăcere lucrările elevi- 
lor dela această şcoală, şi am găsit chiar unele studii demne de atenți- 
une, care pot insemna un real progres in Invățămintul arhitecturii la nol. 
În special m'au multumit releveurile după monumentele istorice, M-rea 
Văcăreşti, Si. loan Domnesc etc., făcule cu multă meticulozitate de ele- 
vii Soļu şi Zagoriţ, cum şi de câtră elevul Victor Simionescu. O ima- 
gine mai complectă a acestor elemente ale unei arhitecturi rămase din 
vremuri ar fi putut fi redată, dacă se făcea uz gi de alte mijloace decit 
crelonarea simplă şi seacă a conturelor, Astfel frumoasa lespede de 
piatră care susţine amvonul din interiorul mănăstirii Văcăreşti (elevul 
Sotu) e redată incompleci, deoarece, pe lingă corectitudinea proparţiilor, 
lipseşte şi relieful. Nu fără a ajunge la bune rezultate d. Simionescu 
studiază interiorul bisericii Si. loan Domnesc din Piatra. De riu gust 
e însă acea pecete moldovenească întrebuințată fără nici un rost în toate 
releveurile acestul elev, care de altfel pune toată dragostea in execuția 
iucrăriior sale. Mult caracter am întiinit în schița-proect „Un garaj de 
automobil” a d-lui Soju cum şi într'o „Fintină* a d-lui I. Nicolăiţă, Intre 
cele două „Uşi de muzău” acea a d-lui Mih. Simionescu, un sirguitor elev, 


432 VIAŢA ROMIXEASCA 


e, se pare, mai în caracter, deoarece prezintă o ușă cu canaturi masive 
fără geamuri, un fel de uşă ferezată care apără mai sigur bogățiile 
adunate dincolo, innăuntru, Prea mari carlatidele dela „poarta“ d-lui Stă- 
nescu, care a comis greşala de a pune uşilor geamuri. Interesant proec- 
tul pentru Palatul Bursei al d-lui Zagoriţ cum și „Un azil de bălrini“ a 
d-lui T. Socolescu, care insistă asupra caracterului, iucru ce nu am ob- 
servat la d, Culina, care întrun „Turn de observaţie la o cazarmă de 
pompieri” pune nişte terestre caşi la orice casă de oraş, La fel face şi 
d. Iofciu, din al cărui „chioșc de grădină“ s'sr putea face cu puţine 
modilicări—un mauzoleu. E desigur lipsa de caracter, asupra căruia ar 
trebui să se insiste mai mult, mai cu sumă cind elevii școalei dovedesc 
atit de irumoase aptitudini, 

Bine a făcut Ministrul că a ţinut să incurajeze prin citeva mici 
premii silința elevilor. Este acesta un inceput spre înțelegerea cauzelor 
care fac să crească munca şi talentul, pentru a căror sporire nu se face 
mai nimic la noi 


O operă a sculptorului Horvath.—D. Horvath, autorul statuii lui 
Vasile Lascar, e un nume nou în viața noastră artistică. Pentru aceasta 
era şi bine ca să ne fi dat prilejul de a-l îl inregistrat un succes, care 
i-ar fi fixat un rang în lumea de artă. Atară de citeva calităţi de factură 
cum şi un just echilibru a! proporțiilor ceia ce face ca portretul marelui 
patriot să samene, opera d-lui Horvath nu are nimic care s'0 rinduiască 
printre lucrările de merit, „Mişcarea banală şi afectată e un imprumut 
din clişeele în curs, care strică grozav uriginalității unei opere şi çare 
nu deşteaptă nici un fel de interes pentru o operă de sculptură. In 
această privință nimeni nu a putut intrece sau măcar egala până astăzi 
pe artistul (Ferrari) care pentru prima oară a așezat o operă de artă 
într'una din grădinele Capitalei. Voi să vorbesc de Statuia lui Heliade, 
care singura are o mişcare frumoasă şi originală şi căruia nu | s'a aşe- 
zat ia picioare, din fericire, vre-o iemee decoltață— chipurile gloria—acea- 
stă banală şi primitivă concepție simbolistă, care face un efect atita de 
urit în jurul statuilor noastre, cum e şi în opera d-lui Horvath. „Efectul 
pe care Íl face acea femee pe jumătate nudă în statuia sculptorului e 
cu atit mai prefăcut cu cit statuia are un soclu mic—urit şi acesta—pe 
care muza aceasta picată din cer nici nu se poate fine, mai ales că și-a 
permis libertatea să întindă un condei pentru a scrie pe peretele sociu- 
lul nemurirea ilustrului răposat, reprezintat în statueXin rezumate o ope- 
ră ca orişicare alta și peniru care se găseau şi la So destui sculptozi 
mediocri care să o execute, aşa cum a făcut d. Horvath; afară numai 
dacă alegerea n'ar [i căzut pe vreunul din sculptorii noştri de merit, şi 
atunci aveam ceva mai mult decit a putut da d. Horvath, 


Decoraţiunea la „10 Mai"; Chioscurile de instalațiuni elec- 
trice.—Cind se zice „edilitate* in capitalele Europei se înțelege oait- 


CRONICA ARTISTICA +3 


cum şi „arta“, care e aceiași, posedă aceiaşi însușire a frumosului caşi 
arta din marile opere. Impreunarea aceasta dintre „util* și „frumos“ 
face ca multe din oraşele străine să se deosebească prin caracterul lor, 
care nu e altceva decit caracterul țării adaptat regulelor de artă sau, mal 
simplu, ideilor de gust. La noi edilitatea este şi ca condusă de oare- 
care consideraţiuni de estetică; dar cit lasă de dorit uneori sub acest 
raport unele din lucrările edililor noştri, cine or îl ei! Ştiu, că din acest 
punct de vedere nu avem o autoritate artistică care să ajute la tucră- 
rile de edilitate ale comunei și că prin urmare nici nu pot exista res- 
ponzabilităţi, fără de care în artă nu se face nimic nela locul lui, Stiu 
mai cu samă acest lucru, decind am văzul odată, şi deatunci în ficcare 
ari — cum un văpsitor de case avind de git o cutie cu văpsea verde, 
spoia regulat statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii. Desigur: 
se nvechise statuia | 

Am tâmas mai puţin impresionat deci, cînd am văzut anul acesta 
ia „10 Mai*—nu pe Mihai văpsit curat-—ci acele decoraţiuni de tribune 
intocmite fără gust, deşi pentru aceasta comuna cheltueşte indeajuns. 
Nici un plan, nici o pregătire; pentru arcuri încrucișate, stilpi cu capi- 
tel fără de nici o noimă şi alese la intimplare — cum erau capitelurile 
dela tribunile alăturate — din vre-un „dicţionar de arhitectură”. Ca an- 
sambiu, nici o armonie şi mai ales nimic original. E de crezut că pri- 
măria are cel puţin un arhitect de gust care și-a dat osteneala pentru 
un lucru ocazional. 

Acelaş lucru se poate spune şi despre acele chioșcuri sau cutii 
de fer pe care Primăria le-a aşezat în unele puncte ale Capitalei şi des- 
tinate a primi aparate sau ceva la fel care să servească iluminatului elec- 
tric. Cine ar fi crezut că bizantinomania din unele edificii işi va avea o 
nouă manifestare şi în bietele cutii de fier pentru aparate electrice! 
Chiar aşa: Cutia are o cupolă joasă, unul sau donă briuri bisericeşti şi 
pe patru supraieţe, patru lozanje cu patru noduri imitind, chipurile, în- 
colăciturile de linii din manuscriptele bizantine. Ce mentalitate, ce gust! 
Nu era mai bine-—o cit de bine!—să se publice un fel de concurs pen- 
tru cel mai bun proect de chiose pentru instalațiuni electrice? Am fi 
văzut atunci planuri cu caracter, cu linli severe, cu mase viguroase şi 
insiirşit cu o decoraţiune în caracter, care tear Îi făcut să giceşti de 
departe că e vorba de un aparat tehnic, o Instalațiune tehnică, | Şi cit 
ar îi ciştigat capitala cu aceste instalațiuni intocmite după vederi arhitec- 
tonice, controlate şi sprijinite de specialişti a căror judecată nu dă greş, 
Să sperăm că va veni timpul, cind şi pentru lucrările de edilitate va mai 
fi, pe lingă cei însărcinaţi cu gospodăria comunală, şi un ochiu deprins 
cu frumosul, care să aibă voe a-şi spune cuvintul în chestiuni în legătură 
cu estetica Capitalei. 


Spiridon Antonescu. 


Cronica medicală 


Pregătirea personalului sanitar inferior. 


In lumea medicală rominească acum e la ordinea zilei chestiunea 
personalului sanitar inferior. La congresul din Maiu al medicilor s'a dis- 
cutat pregătirea acestui personal, iar la congresul din Brăila a agențilcr 
sanitari şi a moaşelor s'a discutat mai mult situaţia lor materială, Deşi 
în amindouă chestiunile şi-a spus cuvintul de magistru prolesorul Bs- 
bég, şi, după o tristă tradiție din corpul sanitar, este o îndrăzneală, ca 
în aşa împrejurare, un medic mai tinăr, chiar după ce a făcut o practică 
suficientă şi cunoaşte mal bine anuinite chestiuni, să-şi spue părerea, 
totuşi, cu riscul de a fi socotit îndrăzneţ şi a fi calificat cu un cuvint 
mai aspru, volu călca tradiția, dind mai jos rezultatele unei anchete in- 
treprinse între medici în această chestiune, şi aceasta cu atit mai 
mult, cu cit rezuitatele anchetei sint în complectă contrazicere cu còn- 
cepțiile simpliste ale profesorului Babeş. Domnia-sa — concepția pro- 
prie (deşi neoriginală, nu e d-sa cel d'intăi, cum îi place a crede că este 
in multe alte chestiuni speciale) asupra învățămintului în general o ex- 
tinde şi asupra îinvățămintului agenţilor sanitari şi a moaşelor.— Se ştie, 
că în chestiunea învăţămintului în genera! d. Babeş cere „stirplrea ac- 
tualei şcoli secundare ca a unui pericol social și înlocuirea ei cu o alta 
in care se doarme mult şi se învaţă puţin“ 1). Extinderea acestui prin- 
cipiu şi asupra pregătirei personalului sanitar Inferior, susţinută cu pres- 
tigiul cîştigat de d. Babeş în alt domeniu, putind constitui un pericol 
real pentru ţărani, sănătatea cărora sint chemaţi să o ajute agenţii sanl- 
tari şi moaşele, pregătiți după rețeta d-sale, este absolută nevoie ca să 
i se opuie o alta, practică şi folositoare ţărănimii. 

Asupra pregătirei personalului sanitar inferior la noi in țară avem 
o practică făcută. Am avut pe vechii subhirurgi şi moaşe, pregătiți după 
concepția regretatului profesor dr. Felix,  Subhirurgii se recrutau dintre 
foştii sergenţi sanitari din armată. Aceștia după un an de practică şi pre- 
gătire teoretică în spitale depuneau un examen înaintea unei comisiuni 
judeţiene şi-şi căpătau titlul, în baza căruia puteau funcționa. Moaşele 
iși învățau arta timp de doi ani la şcolile de moşit speciale pe lingă 


1) Vezi articolele asupra acestei chestiuni in Revista Invățamintu» 
tului şi recenziile din „Viața Romineusea, 


CRONICA MEDICALA 437 


Maternităţiie dela laşi şi Bucureşti. Această preșătire era uniformă pen- 
iru personalul sanitar dela ţară şi cel dela oraşe. 

la anul 1904, din nevoia de a păsi cit mal repede peniru fiecare 
comună rurală, sau cerc rural, cite un agent sanitar şi o moaşă, s'a in- 
ființat la Bucureşti, pentru sate numai, o şcoală de agenți sanitari cù 
studii teoretice de 6 luni de zile şi aproape fără nici o practică—şi şcoli 
de moaşe la Bucureşti, laşi, Craiova şi Galaţi cu o pregătire pentru 
unele de un an şcolar, pentru altele numai de 6 luni sau chiar 3 luni. 
Pentru acest fel de pregătire a personalului sanitar rural a luptat mult 
directorul şcoalei de agenţi sanitari din Bucureşti --profesorul Babeş, 

Aceşti oameni pregătiți, fie după concepția regretatului profesor 
Felix, fie după acea modernă şi specială pentru sate a d-lui V. Babeş, 
au fost trimişi la țară în ajutorul medicului rural; au lucrat acolo maè 
mult timp în anumite condițiuni. 

E natural deci înainte de a vorbi despre pregătirea ce trebue să 
se dea in viitor personalului sanitar inferior, să cercetăm întru cit pregà- 
tirez ce s'a dat până acum a lost bună şi suficientă, 

Am crezut obligator şi util în acest scop să ne adresăm medici- 
lor rurali, care au avut şi vor avea în viitor sub alor conducere şi apre- 
ciere imediată acest personal, ca ei să se pronunțe.-—Am primit 125 răs- 
punsuri, 

Asupra agenţilor sanitari subchirurgi, pregătiţi după concepţia re- 
gretatulul profesor Felix, din 125 medici se pronunță 100 (25 se abţin); 
din aceşti 100,—79 îi apreciază în mod favorabil şi 21 în mod nefa- 
vorabil. 

Asupra agenţilor pregătiți în şcoala modernă dela Bucureşti, din 
125 medici se pronunță 116, din care 95 în mod nefavorabil şi 11 fa- 
vorabil (9 se abţin). 

Asupra moaşelor de pregătire nouă cu un an, Ë luni şi 3 luni de 
studii, din 125 medici se pronunță 115 nefavorabil şi 10 favorabil.—lată 
cum califică cei 115 medici pe moaşele de clasa l-a și a M-a. 

38 le zic insuficiente 

34 „ proaste 

27. 1 ele 
„ nenorocire pentru sate 
» calamitate i . 
periculoase , . 

„incapabile P a 
6 te cer desfiintarea. 
Voi cita din aceste răspunsuri citeva mal plastice şi mai expresive: 
lată ce ne scrie un bun medic de plasă dintrun judeţ din Mol- 
dova: „In ceia ce priveşte moaşele, sistemul de studii de un an, 6 luni 
şi 3 luni credem că e absolut defectuos. Ceia ce cerem nol unel moaşe este 
inainte de toate o aplicare strictă, scrupuioasă a asepsiei și antisepsiei, 
o diagnoză măcar probabilă—a unei eventuale distocii. Dar a cere apli- 


tă S wW 
E] 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


„carea antisepsiei de către o femeie ignorantă (care in acelaş timp este 
de multe ori şi amorală), cum esta in genere imoaşa de cl, Il-a şi a illa, 
este, fie-ne permisă această afirmare,—o mare naivitate— Pentru ca ci- 
neva să aplice strict regulele asepsiel şi ale antisepsiei trebuie: 1) să aisă 
9 convingere profundă despre rolul microbilor în ertologia boalelor, 2) 
să aibă o practică îndelungată a anlisepsiei, aşa ca ca să ajungă la el 
oareşicum automatică. Dar la această a doua coiidițiune poate ajunge 
şi un om incult, ignorant în microbiologie. Cine nu cunosşte cazurile 
frumoase de infirmieri asistenţi în marile săli de operaţii chirurgicala şi 
obstetricale, care sint oarecum „dresați*, practica antisepsiei ajungind 
a îi la ei oareșicum „Organică“, — Moaşele de cl. I-a şi a I-a n'au 
nici convingerea nici deprinderea în antisepsle şi asepsie, de aceea 
constatăm zilnic că nu au nici o scrupulozitate in aplicarea lor strictă”, 

„Trebue desființate moaşele de cl. [l-a şi I-s, spre a mai impu- 
țina cit de cit inmormintările clasa Il-a a neamului Rominesc. 

„Am avut, pe unde am servit ca medic de piasă, multe moaşe sis- 
tem cl. li-a şi chiar a Ii-a; le cunosc bine; mai bine nu le aveam! Ele 
au compromis in popor funcţia socială atit de importantă o moaşelar. 
Unele din ele, ţărance inculte, sărace, umile, erau bune, le chema popo- 
rul, dar le chema cum chiamă şi pe celelalte babe şi aduceau aceleaş 
foloase ca şi babele ! Dar atunci ce nevole de ele ? Dar în această pri- 
vinţă fac o nedreptate babelor, căci țărancele moaşe publice cl. II-a eraa 
«de multe ori primejdioase, avind pe lingă necultura lor şi un izigatar 
cu obligaţie de a face spălături, adică cu obligația de a infecta lehuzele, 
pe cind baba se ținea totdeauna numai în expectativă*, 

„Dar sint şi au fost multe altele „de cl, Hia" nu fărance din po- 
por; a fost o adevărală invazie în salele noastre de toată drojdia imo- 
rală a oraşelor, de toate declasatele orașelor, foste antreprenoare şi me- 
majere de oteluri, care după un „studiu“ de trei luni şi cu un bilețal 
dela cutare, apăreau în satele noastre cu misiunea de a inlocui pe moa- 
şa de veacuri a Rominului, pe „baba“, 

„E de prisos cred să mai continuu, din cite am aflat din Buleti- 
nul Direcţiunei sanitare, pare că se urmează calea cea bună prin Câmi- 
nul moaşelor. ')—Dar printr'o singură trăsătură de condei în budgetul 
serviciului sanitar s'ar putea face, cred, o faptă adrmirabilă : să se desf. 


1) Tn anul 1904, după propunerea si staruinin prefesorulni Dr. Si 
a'a organiza! lovățămintui pentru moaşele rurale = felni utinător: Are 
admit darit fete de sateni pluguri, «le trebuie se aiha cursul primar făcut, 
virsta inire 21 şi 30 ani, dovezi de moralitate; ele urmeaza cursurile seoa. 
Helor de mogit de po lingă Maternitate timp de 2 ani, tot acolo işi fae prac- 
tica; träose insă in comun la „Căminul mouşelar“, undu-si fac singure gos- 
podaria şi urmenzà în orele libere cursurile elementare ie bucatarie, lucra 
manual, gospodārie casnică, noțiuni de hygiena şi cresterea copiilor ete, 

terminarea șeoalii, elevele capita titiul de moagi, insă timp de W 
ani nu poate practiea decit la sate, fiind oprite de a practica in orase, 


CRONICA MEDICALA + 


ințeze toate moastele clasa a 3-a şi a 2-a şi cu economiile realizate să 
mărească numărul elevelor dela „Căminul moașelor*. 

„Am asistat şi en odată, scrie acelaş medic, la o şcoală de agenți 
sanitari. Am avut prilejul să văd uimirea asistenţilor, cind un elev din 
şcoală a vorbit foarte bine de apofiza Crista-galli şi rolul liquidului ce- 
falo-tachidian, dar cind a fost vorba despre deziniectare am avut cu 
toi o decepție. Elevul nu cunoştea diferitele mijloace de dezinfectare 
a unei locuinţi contaminate.—Noi, medicii rurali, avem nevole de agenți 
sanitari cu studii, este adevăral că nu atit despre apoliza Crista-galli, ci 
mai cu samă cu mal multă practică spitalicească, cu deprinderi fot mate, 
cu practica epidemiologică, cu practică in spitalele de copii şi în secţii 
chirurgicale. —Dar agenţii sanitari de clasa 2-a şi a 3-a?! Nu voi vita 
niciodată zilele de tristă memorie, cind am avut prilejul să văd trimişi, 
ca agenţi sanitari, foşti ucenici de croitori, foşti cizmari, sau btutari, 
ajutori de notari, chelneri, telefonişti, care intro bună dimineaţă au lost 
improvizați —agenți sanitari, 

„Fiecare îşi poate închipui ce foloase au adus ei ţăranului nos- 
zu. A fost deajuns o recomandaţie a cutărui eleclor către medicul pri- 
mer, sau prefect şi telefonistul lăsa din mină receptorul aparatului tele- 
tonic, apucind sticia de „aţă feinică* acest felig nou al agentului sani- 
tar, care a inlocuit aghiazma preotului, cu care stropea cele 4 colțuri 
a'e bordelului contaminant de scerlatină, crezind că prin aceasta îşi inde- 
plinea suiicient rolul său. ŞI apariţia acestor sanitari clasa Ill-a în satele 
județelor, unde cu o zi mai inainte făcuseră parle din cele mai variate 
corporaţii, a stirnit un imens hohot de ris $... 

„Cine ar putea îindrăzni să alirme, că un individ de obicei abso- 
Jut tără nici o instrucţie şi cu o foarte ren educaţie, după 6 luni de bu- 
cheriseală teoretică şi aproape fără nici o practică, cu un trecut adesea 
variat şi încurcat, a putut fi de utilitate practică ca agent sanitar —asa- 
nator a! satelor. întrebaţi pe agenţii sanitari și pe moaşe, că habar n'au 
cei mai mulii de regulele iglenice şi dietetice atit de necesare în pro- 
lesia lor de la țară.“ 

„Da, ne trebue agenii sanitari mulţi şi bine instruiți, teorie multă, 
dar mal multă practică în spitale cu bolnavii şi în epidemii,“ 

„Dat pe lingă educatia stiințifică teoretică şi practică, e absolut 
necesar şi de o însemnătate tot atit de mare, educația sufletească mo- 
alà (care e deosebită de cea religioasă, făcută de preoții scoalelor 
dt moşi:].* 

„Cei mai mulţi agenţi sanitari au o concepție foarte uzilă de ro- 
jul, de datoriile lor. Ca mulți funcţionari, de altfei superiori „culţi” ai 
țărei noastre, ei socat ca un fel de grație ce fac țăranilor din serviciul 
lor, Ei n'au conştiinţa, că sint şi trebute să fie servitorii țăranilor, find 
plătiți din birul lor. Se socot mai muil ca un fel de jandarmi) (în sensul 
tāu rominesc a! cuviatului) si <ănătății publice; cei care nu le-ar da de 


E 


438 , VIAŢA ROMINEASCA 


mincare şi băutură. ar trebui, după ei, pedepsiţi ca contravenienți. „Ță- 
vanului să-i dai la cap” lam auzit spunind nu pe un singur agent 
sanitar, 

„Trebuie deci formată simțirea tinărului menit a îl agent sanitar 
şi în această privinţă rolul unul profesor educator e foarte mare.“ 

„Ceea ce citeşte medicul romin în revistele bune, cind citeşte, || 
cultivă sufletul, îi nobilează inima şi-l ține intr'o atmosferă de simpatie 
pentru ţărani. Dar agentul sanitar e lipsit de aceste impulsuri frumoase 
şi trebuie să se găsească cineva care pe lingă minte, să cultive şi su- 
Hetul acestor funcţionari. Trebuie, aş zice, să li se facă o educaţie po- 
poranistă continuă agenţilor sanitari. Și cînd agentul sanitar şi moașa 
“vor veni intre țărani cu sufletul cultivat în direcția lubirii ţăranului, — 
creatorul tutulor bogățiilor materiale şi artistice ale neamului, pe lingă 
„cunoştinţele lui speciale, numai atunci vor corespunde rolului, pentru 
care s'au creat, de a fi adevăraţi frați şi surori de caritate pentru țărani“, 

Un alt distins medic de plasă (din Muntenia) scrie: 

„Nu cunosc din practica mea cum au fost recrutaţi și pregătiți 
“agenţii sanitari subchirurgi, după concepția regretatului profesor Felix. 
"Cunosc însă bine cum s'au recrutat agenţii sanitari în ultimii ani, Am 
-avut sub conducerea mea agenți din şcoala agenţilor din Bucureşti, cit 
şi elemente de ocazie, numiţi provizoriu prin recomandaţii politice ori 
protecţii, Din şcoala de agenți s'au arătat ca elemente bune acei care 
au avut în armată rangul de caporal şi sergent sanitar. Din nenorocire, 
tot in această şcoală s'au admis mulţi tineri, fără nici o pregătire mo- 
rală, avind un trecut obscur şi certați cu justiția, respinşi de la alte ser- 
vicii, cit şi tineri eliminaţi din şcoli ca elemente turbulente şi nesupuse. 
Diversitatea aceasta de indivizi fără o pregătire prealabilă şi fără selec- 
țiune, au conrupt multe elemente ce ar fi devenit bune în viitor,“ 

„Cit priveşte moaşele cu trei luni, 6 luni şi un an, din cauza 
insulicienţii de pregătire medicală, cunoaşte toată lumea rezultatele obţi- 
nute. Sperăm că Căminul pentru moaşele rurale va da rezultate bune.“ 

lată ce ne scrie un foarte bun coleg, medic primar de judeţ: 

„Agentul sanitar din trecut a fost bun. S'a abuzat insă mult de 
unele consilii de higienă. S'au eliberat certificate de subchirurgi fără ca 
candidatul să fi împlinit stagiul de un an în spital, aşa că, cu toată con- 
cepţia bună şi practică, uneori s'au obținut rezultate regretabile.* 

„Scoala de agenți sanitari, funcționind numai la Bucureşti, şi can- 
didaţii pentru asemenea posturi fiind In genere sărmani, şcoala nu este 
accesibilă tinerilor ţărani din toate părțile ţărei, mai ales celor care au 
făcut serviciul medical activ la spitale sau infirmerii, pe cind este la 
îndămină elementelor indoeinice din rămăşițile oraşelor mari, 

„Moaşele de gradul al 2-lea şi ai 3-lea sint insuficient preparate 
„chiar pentru asistența la faceri normale.” 

Un excelent medic primar de judeţ din Moldova scrie: „in fine 


CRONICA MEDICALA 459 


cred că empiricele sint mal folositoare de cit moaşele incompiect instru- 
ite (clasa 2-a şi 3-a), care de obicei cad în pedanterie, căci babele nu 
se dedau la asistență în faceri de cit numa! atunci, cind simt în ele 
vocaţiunea naturali la această meserie pe de o parte, lar pe de alta 
fiind că, repet, se pot adapta complect la cerinţele populațiunei rurale: 
pe cind cele d'intăiu fac aceasta numai pentru a-şi găsi un mijloc de 
existență”. 

lată criticele cele mai plastice făcute de medicii rurali modului de 
recrutare şi pregătire a personalului sanitar inferior. Din cele citate şi 
din cele pe care nu le citez, precum şi din declaraţiile directe, se dega- 
jază în mod evident următoarele observaţiuni juste de care trebuie să 
se ţină seamă în viitor: 

i} Agenţii sanitari rurali şi moaşele rurale trebuie să se recru- 
teze de preferință, dacă nu exclusiv, din săteni şi sătence (plugari; din 
cauză că intre aceştia nu a pătruns încă demoralizarea şi perversitatea 
elementelor suburbane şi din cauză că, sufleteşte, ar fi mai bine 
pregătiţi a simti şi pătrunde In toate intimităţile vieţii sătenilor în aju- 
torul cărora sint chemaţi, 

Il). Trebuie să se cintărească bine şi să se ia măsuri de garanție 
suficiente pentru a feri de pătrunderea între agenţii sanitari şi moaşele 
murale a elementelor dubioase, 

UD. Faţă de agenţii sanitari şi subhirurgii existenţi întru cit se 
vor dovedi vițioşi sau incapabili, să se facă uz de articolele 25—32 şi 
33 din regulamentul pentru obţinerea titlului de subhirurg, retrăgindu- 
li-se autorizația de funcționare, 

IV). Majoritatea medicilor, între condiţiile de admisibilitate pen- 
tru agenţii sanitari rurali şi moaşele rurale, se mulţumesc a cere cursul 
primar, unii nu specifică intinderea studiilor şcolare, alţii cer cite o ciasă 
sau 2 secundare şi cițiva pretind chiar un curs gimnazial complect. 

V). Pentru personalul sanitar inferior rural şi cel urban nu tre- 
bule să fie nici o deosebire de pregătire, cum nu exista deosebire de 
pregătire între medicii rurali şi urbani. 

Prin urmare moaştele de ci. 2-a şi a 3-a vor trebui să dispară, 
rămînind ca moaşele rurale ca şi cele urbane să facă învățătura meşie- 
şugului lor doi ani la Maternităţile existente, 

VI). De preferință să se recruteze agenții sanitari turali dintre sã- 
tenii care au făcut armata ca soldaţi sau gradaţi sanitari la infirmeriile 
şi spitalele militare. 

VII). Cursurile în şcolile pentru personalul sanitar inferior trebuie 
să fie cil se poate de demonstrative şi practice, — durata lor să fie de 
cel puțin un an şcolar pentru agenţi, şi dol ani în Căminurile speciale, 
pentru moaşe, 

VIII). Titlul de agent sanitar să nu se dea decit acelor, care ina- 
inte sau după cursurile teoretice de un an şcolar, vor face practică spi- 


e.a: 


SL Pa o 


a a a 


E 5 — e 


n ——— 


w VIAȚA ROMINEASCA 
ie aice DS BAL ese E aE 


talicească (de preferință în secţiile chirurgicale şi cele de boli contagi- 
case) de un an în calitate de infirmier cu plată sau benevol. 

IX). Şcolile de agenţi sanitari să nu fie numai la Bucureşti şi 
lași, unde viaja e prea scumpă şi materialul de spital acaparat de stu- 
denţii în medicină, ci şi în oraşele de provincie cu spitale bune şi mari, 

X). Intre studiile agenților sanitari rurali: boalile infecțioase, scar- 
latina, rugeola, difteria, febra titoidă etc., precum şi boalele cele mai 
frequente la noi la țară: ca frigurile și pelagra, combaterea lor, dezin- 
fectarea şi îngrijirile hygienice şi dietetice a bolnavilor, să fie obiectele 
de studii principale. 

XI). Educaţia şi instrucţia agenţilor sanitari şi moaşelor să nu se 
termine în şcoală şi anul de practică. După şcoală și practică medicul 
primar de judeţ şi medicul de plasă trebuie să le continue instrucția şi 
educaţia, atit prin contactul zilnic în serviciu, cit şi prin conferinți ge- 
nerale şi cursuri speciale de reimprospătarea studiilor. 

XII). Pentru a putea recruta un personal sanitar interior bun, pen- 
tru a-i impune stricta implinire a datoriilor lor frumoase, de a fi adevă- 
taţi frați şi surori de caritate pentru ţărani, trebuie să li se amelioreze 
situația materială, dindu-li-se un salariu de cel puţin 80 de lei pe lună, 
instituindu-le gradaţii, o casă de pensiuni, dindu-le locuinţi şi o stabi- 


litate mare pentru cel buni. 
Dr. P. Cazacu. 


ED E E E pi 


Cronica Științifică 


Fragmentele moleculei proteice şi importanța lor biologică. 


Substanțele albuminoide, numite Incă şi proteice, sint foarte răs- 
pindite în natură; se găsesc in orice celulă vegetală şi animală, Ele 
iau o parte cu totul predominantă la constituirea țăsuturilar, Apoi pro- 
teinele, împreună cu hidraţii de carbon şi grăsimile, sint cei mai prin- 
cipali reprezentanţi ai alimentelor organice. Aceşti reprezentanţi nu au 
insă toţi o importanță egală, după cum se poate vedea din experienţa 
următoare, care e fundamentală, Se poate nutri un animal, cu o anu- 
mită cantitate de proteine, hidraţi de carbon, grăsimi, plus săruri, aşa în 
cit el să se mențină în echilibru nutritiv, adică nici să nu ciştige nici 
să nu piardă în greutate. Noi ştim insă că cantitatea de alimente intro- 
duse corespunde unei valori calorifice anumite, ce se poate uşor deter- 
mina. Ştim astăzi precis ce putere calorifică are îiecare soi de alimente : 
un gram de proteină dă prin ardere complectă aproape 4,1 calorii, un 
gram de hidrați de carbon 4,1 calorii, un gram de grăsime 9,3 calorii, 
Ei bine, în experiența noastră se poate inlocui, fără să schimbăm su- 
ma catoriilor ce trebuesc primite de animal, un fel de aliment prin al- 
tul, dar înlocuirea va trebui să fie făcută tinind samă de puterea calo- 
ritică a alimentului ce dorim să experimentăm. Aşa bună-oară se poate 
inlocui toată grăsimea din hrană prin hidraţi de carbon, dar cu condiţie, 
ca aceşti din urmă să fie serviţi în o cantitate ponderală cam de două 
ori mai mare (şi chiar mai mult) decit cantitatea de grăsime ce o pri- 
mea animalul ; numai aşa işi va putea el menținea echilibrul. Învers, se 
pot inlocui hidraţii de carbon prin grăsimi, observind şi aci valoarea 
calorifică, fără ca echilibrul nutritiv să fie deranjat, 

Acest fapt important, pe care-i datorim mai ales lul Rubner, nu se 
mai potriveşte, cind e vorba de proteine, S'a reuşit, cum a arătat Pfii- 
ger, să se menţină în viaţă, lung timp un cine hrânit numai cu sub- 
stante aibuminoide,—carne slabă,—dar este imposibil de a înlocul pro- 
teinele prin grăsimi ori hidraţi de carbon, ba nici chiar prin ambele im- 
preună. | se poate pune animalului la dispoziţie o cantitate cît de mare 


7 


MA 


u2 VIAȚA ROMINEASCA 


am vrea, el tot moare, şi întrun timp tot aşa de scurt, ca şi cind nu i 
s'ar fi dat de loc hrană, . 

Asta însamnă că proteinele sint substanţe indispensabile viejei 
animale şi nu pot fi înlocuite, 

Nu-i de mirare dar, că biologiştii au sacrificat o mare parte din 
munca lor la cercetări asupra acestor substanțe. 

Inainte de a veni la rezultatele acestor cercetări, să ne'nțelegem 
intăiu asupra caracteristicii acestor substanțe proteice şi cum s'ar putea 
ele mai corect defini, 

Proteinele se îndepărtează, în privința compoziţiei lor elementare, 
de celelalte substanţe hrănitoare adecă de hidraţii de carbon şi de gră- 
simi. Acestea au în compoziţia lor numai C. A. şi O, pe cind proteine- 
le mai au încă şi N (Azot) şi aproape fără excepţie S (Suli.). 

Prezenţa Azotului, mai cu samă, ne face să'nţelegem peniru ce 
proteinele nu pot fi înlocuite prin alte substanțe alimentare lipsite de 
Azot. Azotul este un element absolut indispensabil vieţii şi animalele 
nul pot lua decit din substanțele albuminoide. Dar dacă vorbim din 
punct de vedere chimic, apoi vedem uşor că prezenţa azotului în com- 
poziția lor, nu e de loc un caracter ce le-ar putea deosebi de alte sub- 
stanțe chimice, fiindcă mai sint o mulțime de alte corpuri ce posedă 
aceleaşi elemente (C. O. H. N. S.) fără să fie substanțe albuminoide şi 
nici n'au vr'o relațiune cu ele, 

Spre a le putea caracteriza, trebue să ne adresim mai mult la pro- 
prietăţile lor fizice, Vedem atunci că toate proteinele naturale sint în sta- 
re cololdală, deşi această stare o mai găsim şi la substanţe, de altă 
natură, 

Ele mal au proprietatea de a se denatura prin căldură, alcool şi 
unii fermenţi, devenind solide sau semisolide, Ba găsim chiar proteine 
ce sint denaturate în mod, ca să zicem aşa, natural; de exemplu: părul, 
unghiile, coarnele, mătasa. Cele nedenaturate pot fi solubile în apă, al- 
tele în soluțiuni slabe de săruri alcaline. Dar e probabil că grupurile 
stabilite printre proteinele solubile nu corespund unor individualităţi chi- 
mice definite, ci sint mai mult nişte amestecuri de albuminoide diferite, 

In definitiv, ele nu au caractere absolut proprii, care să le deose- 
bească În mod absolut de alte substanțe din natură, şi gindind bine, nici 
nu poate fi altfel, din moment ce ele fac parte din natură, unde totul 
se ţine şi nimic nu é complect izolat, 

Intrucit priveşte insă structura lor chimică, s'a lucrat foarte mult 
pentru a o dezvăli, dar tără rezultate sigure. Până acum o singură me- 
odă de studiu s'a arătat folositoare. E metoda descompunerii lor prin căi- 
dură cu ajutorul acizilor minerali diluați, mai ales acidul chlorhidric şi 
cel sulfuric. Tratate, în modul acesta, proteinele se descompun, cu fixa- 
iunea apei în corpuri mai simple ce, în aceste condițiuni experimentale, 
nu se descompun mai departe. 


CRONICA STIINTIFICA Lai 


Această stărmare a moleculei proteice prin ajutorul acizilor se 
numeşte hidroliză, 

Cercetările de natura aceasta au dat rezultatul remarcabil că toate 
proteinele dau naştere, prin hidroliză, aproape la aceleaşi stărămituri — 
substanțe cristalizabile mai simple,—care toate aparţin unei mari clase de 
combinaţiuni organice numite aminoacizi. 

Cetitorul să nu se sperie, dacă-i voi inşira aci pe cei vro 19 ami- 
noacizi cunoscuţi pănă acum, care au fost căpătați din stărmarea felu- 
ritelor molecule proteice. Aceste numiri, ce i se vor părea mai mult sau 
mai puţin barbare, nu au aci alt scop decit de a'l angaja să ştie, în inte- 
resul celor ce urmează, că una e tirogina, alta e lucina etc, 

lată acum şi lista: 1) Glicocol, 2) Alanină, 3) Valină, 4) Leuci- 
nä, 5) /soleucină 6) acid aspartic, 7) acid glutamic, 8) Serina, 9) Cis- 
tina, 10) Fenilalanină, 11) Tirosina, 12) Prolina, 13) Oxiprolina, 14) 
Triptofanul, 15) Histidina, 16) Lizina, 17) Arginina, 18) acidul Dia- 
minotrioxildodecanic, 19) Glucozamina, ce are strînse raporturi cu hi- 
draţii de carbon, 

Această inşirare ne dă o idee de complexitatea extraordinară a 
structurei chimice a proteinelor, şi trebue spus, că încă nu se cunosc 
toate fragmentele moleculei albuminoide, 

Negreşit că nu toţi aceşti 19 aminoacizi se găsesc în orice mole- 
culă proteică. In unele proteine pot lipsi unul sau doi termeni al listei 
precedente, dat majoritatea lor există în totdeauna. Insă dacă prezența 
lor e constantă, nu e tot așa in privința proporțiunii în care se află ei 
in diversele proteine. Cunoaştem proteine ce conțin peste 30; glicocol, 
pe cind altele îl au în cantităţi minime, ori sint chiar lipsite de el, De 
asemenea unele proteine conţin peste 80'/, arpginină pe cînd altele au o 
cantitate neinsemnată, Pentru toţi aminoacizii s'au constatat ast-lel de 
diferențe, Foarte bine, va zice cetitorul. Am înțeles că dv. ferbeţi prote- 
inele cu acizi minerali şi obiineţi din ele aminoacizi, pe care'i conside- 
rați ca fragmentele cele mai simple ce se pot obținea, pe calea asta, 
din molecula albuminoidă. Dar, mă rog, hidroliza produsă în chipul 
acesta, are ea vr'o relațiune cu transformările ce le sufăr substanțele 
proteice în organism? Răspundem da, bazaţi pe următoarele fapte.— 
Dacă molecula proteică este supusă la acţiunea fermenţilor proteolitici 
energici, cum ar fi tripsina, se constată că ea se desface în aceiaşi ami- 
noacizi, ca şi în cazul cînd am fi hidrolizato cu un acid. Mai mult, s'a 
putut constata prezența aminoacizilor chiar în conțmutul intestinului, pe 
cind se făcea acolo dipestiunea alimentelor practice, 

Prin urmare nici fermenții nu lucrează alt-fel decit acizii combi- 


naji cu căldura.—Hidroliza cu acizi este dar cit se poate de apropiată ` 


de cele ce se petrec În organism. 
Odată aceste noţiuni cişiigate, savanții au căutat să meargă mal 
departe ; şi cea întăi întrebare ce şi-au pus-o a fost relativă la sinteza 


bit VIAȚA ROMINEASCA 


substanțelor albuminoide. Asta e o chestiune care agită deo mulţime de 
vreme spiritele celor mai de samă oameni de ştiinţă, dar care pină astăzi 
n'a putut să dea de cit numai cite-va rezultate izolate, Vom vedea În- 
dată de ce chestiunea avansază aşa de încet. Deocamdată să vedem 
rezultatele căpătate pină azi. 

Aminoacizii, pe care-i scoatem acum cu atita uşurinţă din molecula 
proteică, erau, cel puţin în parte, cunoscuţi de multă vreme chimiştilor. 
Şi încă de pe atunci unii s'au gindit, cum ar putea face ca să lipească 
la loc aceşti aminoacizi între ei, spre a obține molecula proteică, Unii 
din aceşti învăţaţi reușiseră să capete, prin anumite procedee, o substanță 


mai mult sau mal puțin asemănătoare cu gelatina, dar rezultatele erau i 
aşa de inconstante incit nu se putea vorbi de ceva sigur. Cauza nesuc- 


cesului erau metodele nepotrivite de care se serveau savanții pe acele 
vremuri. 

Pentru prima oară a reuşit Emi! Fischer să sudeze între dinşii, în 
mod sistematic, doi sau mai mulţi aminoacizi şi să capele din ei nişte 
compuși mai complicaţi, a căror constiiuţie se poate cunoaşte cu preci- 
ziune. Aceştia obţinuţi, Fischer a căutat să-l descompună iarăşi, pentru 
a vedea dacă obține dintr'inşii aceiaşi aminoacizi, cu care plecase ca să 
le facă sinteza, Un exemplu din cele mai simple n'ar strica, 

Două molecule de glicocoi se pot rtuni, perzind o moleculă de apă 
şi ne dau un corp mai complicat numit Glicil-giicina ; 


NHa—CH.—CO ÖH+H) NH—CH,—COOH=H.0+ 
glicocol glicocoi apă 


NH—CH,—CO—NH—CH.—COOH 
glicii-glicină 


Acest corp, supus la hidroliza prin acizi minerali diluaţi sau chiar 
la acţiunea tiipsinei, ciştigă din nou molecula de apă perdută şi ne da 
două molecule de glicocol, 

E. Fischer a numii acest fel de combinaţiuni a doi sau mai mulți 
aminoacizi între el : peptide, 

Dacă sint dol aminoacizi ce s'au combinat, produsul se numeşte 
dipeptidă, dacă sint trei—tripeptidă, patru—tetrapeptidă etc. Cite un 
exemplu de îietare: pipeptide : giicii-glicină, glicil-alanină, alanil-leu- 
cină, etc. tripeptide: glicil-giicil-plicină, leucil-alanil-glicină, etc. tetrapep- 
tid: glicil-glicil-gticil-giicină, alani!-leuci!-glicil-tirozină etc, 

De pe aceste exemple putem vedea cit de numeroase pot fi com- 
binaţiunile ce putem obiine sudind diferiți aminoacizi In ordine variată, 
Eie ne mai explică destul de clar pentru ce unele alburminoide dau ia 
hidroliză foarte mult glicocol şi puţini din ceilalți aminoacizi. De ase- 
menea puicm înțelege mai bine cum se face că albuminoidele naturale 


T 


CRONICA STIINTIFICA 45 


ori denaturate sint aşa de variate. Ele diferă unele de altele din cauza 
proporției diferite a aminoacizilorce intră în compoziţia lor, 

După cum vedem, metoda care s'a întrebuințat în studiul chimic 
al proteinelor şi care a ingăduit un progres atit de important, este hi- 
droliza prin acizi sau fermenți, dusă pănă la ultimele stărămituri ce pot 
da aceşti reactivi—aminoacizii—şi apoi reconstituirea în parte, prin su- 
darea aminoacizilor, a unor fragmente mai mari din molecula proteică, 
fragmente numite peptide. 

Ajunşi aci, nu ne mai râmine de cit să sudim intre ele mai multe 
peptive şi, probabil, că din această alipire vom obține molecula pro- 
teică, 

Incercări de natura aceasta au fost făcute, dar nu s'a reuşit încă a 
se obținea o substanță albuminoidă. De sigur că vor trebui multe In- 
cercări pină să se găsească chipul cel mai potrivit spre a lega peptideie 
intre dinsele. 

Chimiştii-fiziologişti însă nu se pot resigna la atita rabdare; ei 
caută o altă metodă care i-ar putea duce mai repede la rezultat şi de 
aceia vedem că în timpul din urmă, sub impulsul proiesorului E, Ab- 
derhalden, se introduce o metodă întru citva diferită de cea precedentă. 
Ea constă în a ataca molecula albuminoidă cu multă menajare, aşa fel ca 
hidroliza să nu ajungă repede ia isprăvit, ci să meargă foarte încet, în 
cît să poată fi oprită la momente vroite, pentru ca să putem surprinde 
stadii de peptide, provenind din molecula pe cale de ruină, 

O dată aceste peptide căpătate, ne e uşor să cunoaştem cantitatea 
şi calitatea lor. Şi cind vom cunoaşte aceste amănunte, ne va fi uşor 
să le sudăm între ele, fiindcă tocmai cunoaştem felul şi cantitatea de 
peptide născute din o substanță albuminoidă dată. Lucrările conduse 
după acest plan sint deabea la începutul lor; din putinele rezultate ce 
le-au dat pină acum putem însă scoate un inväțämint important: acela 
că va trebui o muncă uriaşă pină să ajungem la sinteza albuminoidelor, 
Un exemplu ne va lămuri mai bine. Din mătasă s'a obținut o peptidă, 
ce se arată formată din patru aminoacizi; e deci o tetrapeptidă. Hidro- 
liza mai deparle a acestui produs a arătat că el conţine glicocol, alanină 
şi tirozină, Cantităţile în care aceşti aminoacizi se pot izola, arată că te- 
trapeptida în chestie e formată din doi glicocoli, o tirozină şi o alanină, 
Ceva mal mult, sa reușit ca această letrapeptidă să fie, prin hidroliză 
menajată, destăcută în două dipeptide: o glicil-alanină și o glicil-tirozină ; 
mai mult nu se ştie despre dinsa, Dar se'nțelege că pentru a fi stăpini 
pe ea şi a o putea angaja în combinaţiune cu vr'o altă peptidă, e de 
cea mai mare importanță săi cunoaştem compoziţia preciză, adică să 
ştim în ce ordine sint uniţi cei patru aminoacizi pentru a o forma. De 
pildă, avem noi a face cu o Tirosil-glicil-alanil-giicină, sau cu o atanil- 
glicil-glicil-tirozină, ori cu vrun alt aranjament ?. 

De pe acest exemplu ne putem face o idee nu numai de com- 
plexitatea unui produs relativ simplu, ca o tetrapeptidă, dar şi de gre- 


He VIAȚA ROMINEASCA 


„utățile ce se vor Întimpina pentru a avea cunoștințele precize, necesare 
unei bune îndrumări către sinteza albuminoidelor, 

In starea actuală insă, e de necontestat că am făcut progrese multe 
în chestiunea proteinelor. Rezultatele căpătate pot îi chiar întrebuințate 
pentru crearea de curente noi de cercetare în domeniile cele mai va- 
fiate ale biologiei generale. Profesorul Ahderhalden, unul din cei mai 
mari chimiști-fiziologişti moderni, a indicat cu multă pătrundere, care ar 
fi chestiunile de biologie generală ce-ar putea căpăta o soluție cu drept 
cuvint ştiinţifică, dacă cercetările chimico-fiziologice s'ar indrepta spre 
dinsele şi dacă s'ar găsi metode de studiu potrivite. 

Dacă ne-am referi întălu la digestiune, vom putea constata că cu- 
noşiințele recente asupra prefacerilor suferite de proteine, au modificat 
considerabil concepţiunea ce ne-o făceam noi de rolul digestiunii în vi- 
aţa organismului, Cu privire la digestiunea substanțelor albuminoide, noi 
ziceam mai înainte că rolul digestiunii este de a reduce aceste principii 
alimentare în substanțe solubile şi absorbabile, adecă in peptone. Apoi, 
de îndată ce peptonele au străbătut intestinul, ele devin din nou prote- 
ine, cam de acelaşi complexitate ca cele ale singelui, şi se pun la dispo- 
ziția organismului şi a celulelor sale. Altădată o astfel de concepţiune 
putea fi primită ; astăzi însă ea ni se pare cu totul insuficientă, ba chilar, 
pe unele locuri, inexactă.— Ca să'nțelegem mai bine toate astea, vom 
lua un exemplu, Mamiferele, imediat după naştere, se hrănesc în mod 
exclusiv numai cu lapte, ce conţine, ca substanțe proteice, cazeină, glo- 
bulină şi o albumină, 

Afară de globulină, ce conține 3" glicocol, toate celelalte nu con- 
țin nici urme de acest aminoacid şi cu toate astea noul născut îşi for- 
mează pe socoteala lor globulina singelui său ce conţine 3,5%. glicocol 
precum şi Keratina din părul şi unghiile sale, care conţin 4,7%, glico- 
col, apoi elastina cu 25,75", glicocol. Aceste fapte nu se pot pune în 
relațiune de cit admiţind că sfărmarea moleculei proteice merge mult 
mai departe de cit stadiul de peptonă. In intestin chiar digestiunea a- 
junge la aminoacizi—s'a constatat prezenţa lor în conținutul intestinal— 
ce sint apoi absorbiți, O dată ajunşi în ţăsuluri, ei se sudează din nou 
spre a forma proteine, dar proporțiunile, în care se face sudarea, vari- 
ază pentru fie-care aminoacid după natura țăsutului pe care’! vor forma. 

Aşa dar digestiunea nu are rolul de a face posibilă străbaterea al- 
buminoidelor alimentare, ci mai ales pe acel de a stărma diferitele pro- 
teine În aminoacizii lor, ca să dea organismului putinţa să-şi rezidească 
albuminoidele sale proprii după planurile ce'i aparţin. Lucrul acesta nu 
se intimplă numai cu proteinele, ci şi cu grăsimele ca şi cu hidraţii de 
carbon. Pe socoteala produselor lor de digestiune organismul işi for- 
mează grăsimele şi hidrocarbonatele proprii țăsuturilor sale, 

Prin această sfărmare înaintată a alimentelor, organismul devine in- 
dependent de felul acestor substanțe. El le rezolvă în părțile cele mai 


A” 


CRONICA STIINTIFICA 47 
SC ——————————— — CD —— 


simple şi apoi le recombină în aşa mod cum îi comandă trebuin- 
tile sale, 

Această concepțiune nouă asupra rolului digestiunei se razămă pe 
citeva fapte experimentale stabilite cu preciziune. lată de ce e vorba. 

Noi ştim că pentru a menţine un anima! în echilibru de azot, â- 
decă în aşa stareca elsă elimineze prin excretare aceiaşi cantitate de a- 
zot pe zi, e de nevoie să-l dăm ca hrană o anumilă cantitate de pro- 
teine, Avem, după cum se zice, o rațiune de intrefinere a echilibrului 
de Azot. Ei bine! Dacă e adevarat că intestinul nu dă organismului, 
din ori ce substanță proteică alimentară, de ch aminoacizii rezultați din 
sfărămarea sa, atunci urmează că va trebui să putem înlocul albumi- 
noldul alimentar natural pur şi simplu prin productele sale de hidrotiză, 
adică aminoacizii, pe care să prezentăm animalului gata prepataţi. Va 
putea e! să se folosească de dingi! spre a'şi Intrejine mai departe echi- 
librul său de azot? Experienţa a aratat că aceasta e posibil şi că albumi- 
noldele alimentare pot fi inlocuite foarte bine prin aminoacizii cuprinși 
intr'insele. 

O observațiune importantă trebue să facem aci. 

E că organizmul nu întrebuințază de o potrivă pe toți aminoacizii 
rezultați din o substanţă proteică oarecare. El face printre dinșii o ale- 
gere, comandată de trebuințele țăsuturilor sale, lucru ce reesă în mod 
luminos din următorul experiment. 

Se poate întreține echilibrul azotos al unui cal dindu-i numai 
gliadină, o substanță albiminoidă extrasă din griu, care conține de cinci 
ori mai puţin acid glutamic de cit albuminoidele singelui de cal. El Işi 
va reconstitui, cu toate astea, proteinele singelui său pe socoteala puţi- 
nului acid glutamic din gliadină; dar cu o condiţie : cantitatea de gla- 
dină primită de cal să nu fie regulată nici după puterea ei calorifică, 
nici după bogăţia ei totală in azot, ba nici chiar după cantitatea totală 
de aminoacizi ce e capabilă să dea, ci numai după cantitatea acidului 
glutamic de care animalul are nevoe, 

Vedem dar că valoarea nutritivă a unei proteine nu e totdeauna 
în raport direct cu cantitatea totală de Azot conținut în ea, ci mai de 
grabă cu cantitatea de anumiţi aminoacizi pe care'i poate da şi de care 
organizmul are nevoe, Aşa se tace că pentru organizmul omului, de 
pildă, albuminoidele animale şi cele vegetale nu au acelaş valoare nu- 
tritivă, deşi bogăţia lor în azot poate fi aceiaş. 

Rațiunea de albuminoide necesară la întreținerea echilibrului azo- 
tos trebue să fie dar, pentru o specie animală dată şi pentru o proteină 
dată, în raport cu cantitatea de aminoacizi pe care acea proteină îi poate 
da ca să satisfacă necesităţile organizmului considerat. Aceasta este legea 
minimului de albuminoide a lui Abderhalden. 

Dacă aşa este, atunci putem intrevedea existența unor proteine 
care nu vor putea nici odată avea valoare nutrilivă pentru anumite spe- 


AAt) 


~ P Ş z n e a 
CŘ” _———_ 2 


-r a W 


n 


A L2 
ra 
448 VIAŢA ROMINEASCA 


cii, din cauză că le lipsesc anumiţi aminoacizi necesari speciei. Or noi 
ştim că tocmai așa e cazul cu gelatina. Deşi destul de bogată în azot, 
ea art o valoare nutritivă nuiă (cel puțin pentru mamifere), fiindcă'i 
lipsesc tirozina şi triptotanul, Dacă vom asocia fusă, în mod artificial, 
aceşti doi aminoacizi cu gelatina şi apoi vom servi amestecul,ca hrană 
albuminoidă, unul animal, el îşi va putea întreține echilibrul său azo- 
tos. Gelatina a devenit astfel o substanță cu valoare nutritivă. 

Intrebarea se pune acum, unde se face recombinarea acestor ami- 
noacizi absorbiți, pentru a forma albuminoidele organizmului considerat ? 
Se pare că asemenea recompunere se face chiar în peretele intestinal. 
Ei s'ar suda acolo în proporjiunile trebuitoare spre a da naştere mai 
întăiu proteinelor ce intră în compoziția plasmei singelui speciei consi- 
deate. Apoi aceste proteine sanguine s'ar duce în tot organizmul și ar 
fi luate de fiecare celulă. In ţăsuturi, ele ar suferi o nouă hidroliză, 
poate nu aşa înaintată ca în intestin, dar In orice caz o hidroliză, şi a- 
pol din fragmentele astfel liberate, celulele țăsuturilor şar lua pe cele 
de care au nevoe spre a'şi forma substanța proteică specifică lor.—Sint 
şi oarecare fapte ce vin în favoarea acestei ipoteze. Aşa tibrinogenul, 
proteină proprie plasmei singelui, îşi are, după Doyon şi elevii săi, ori- 
ginea la nivelul intestinului. 

Din toate astea reesă că intestinul are un rol însemnat în menţine- 
rea caracterelor speciei, Un fapt important din acest punct de vedere 
este următorul: Se ştie că nu putem schimba caracterele specifice ale 
albuminoidelor dintrun organizm, ori care are fi natura proteinelor ce i 
le-am servi ca alimente, Dar tot aşa de bine se ştie că dacă vr'o pro- 
taină străină străbate în organizm pe altă cale de cit cea digestivă, cum 
ar fi bună-oară înjecția el în singe sau sub piele, atunci ea produce 
schimbări în acel organizm, dintre care cea mai uşor de pus in evidență 
este apariţiunea unor anticorpuri numite precipitine, specifice pentru 
proteina injectață, 

Putem dar considera intestinul ca un fel de strecurătoare Intre lu- 
mea externă şi lumea internă a organizmului. El garantează, pănă la un 
punct, constanța compoziţiunii țăsuturilor şi celulelor acestui organizm, 
Prin ajutorul fermenţilor săi, el despoaie substanțele alimentare de ca- 
tacterele lor speciale şi atunci un amestec indiferent de sfărimituri sim- 
ple se prezinlă celulelor intestinale, Acestea le iau, le resudează şi for- 
mează cu ele substanțe potrivite organizmului. 

Vedeţi dar că importanța digestiunei apare în o nouă lumină. Di- 
gestiunea at îl mijlocul prin care orpanizmul îşi menține caracterele sale 
specifice. 

In această ordine de idei se poate merge mai departe şi aborda, 
bine'nţeles în mod apriori, una din problemele cele mai importante de 
biologie generală, care pănă astăzi este în întregime de domeniul ipo- 


PE = 
y 
S, 


CRONICA STIINTIFICA 19 


tezelor, E hereditatea—menjinerea caracterelor prin moştenire.—Care's fe- 
nomele ce fac pe mamifer, de pildă, să se nască cu caracterele speciei ? 
Unul cef puţin din factorii ce intervin poate fi întrevăzut, Tot digestiu- 
nea ar avea şi aci, în ultima analiză, rolul important, Ovolul şi sper- 
matozoidul fiind celule construite după un anumit plan chimic, propriu 
speciei, plan care a fost determinat de aminoacizii intrați în organiz- 
mul adultului, în anumite proporţii, şi venind din Intestin; se 
poste admite că aceste celule reproducătoare vor conserva, după unirea 
lor, acelaş plan de sinteză, cind va fi vorba să'şi mărească cantitatea de 
proteine a protoplazmei şi nucleului. Mai consideraţi apoi că, pentru 
mamifere în special. embrionul nu poate avea alți aminoacizi la dispo- 
ziţie de cit cei ce'i primeşte muma din intestin şi vefi înțelege că e 
fatal ca tinăra fiinţă să ja caracterele speciei, de oarece intestinul mamei 
nu'i permite să-şi croiască o altă metodă de sinteză a substanței vii, de 
cît cea ce există in organizmul părinlesc. 

Toate cele expuse în cronica de față sint un exemplu strălucit 
de răsunetul ce pol avea, în biologie, cercetările de chimie fiziologică. 


Dr. D. Călugăreanu, 


e—a me a a a 


Cronica externă 
Alegerile prezidențiale din Statele-Unite, 


Alegerile prezidenţiale din Statele-Unite au intrat în faza lor cea 
mai activă. De citeva zile delegaţii partidului republican sint intruniţi 
la Chicago pentru a proclama pe candidatul lor. După toate probabili- 
tățile d. Taft, actualul ministru de război, care e sprijinit de d. Roosevelt, 
va fi ales. Peste o lună se vor întruni la Denver democrații, al căror 
candidat va îi desigur şi de astădată tot d. Bryan, lar la toamnă se va 
da lupta Intre aceşti doi candidaţi proclamaţi de pe acum de cătră par- 
tidele lor respective. Ceeace dă luptei un interes deosebit, e că Statele- 
Unite au ajuns la un moment critic al evoluţiunii lor. „Extraordinara 
prosperitate economică care domina toată viaţa republicii americane şi 
care dicta politica ei, s'a oprit în mersul său ascendent, Societatea ameri- 
cană sufere de unele excese ale acestei prosperități şi caută să lupte im- 
potriva lor. Dar, pe de altă parte, greutățile luptei pentru trai nu au 
devenit destul de mari spre a face din chestia socială problemul cel 
mai însemnat al vieţii americane. Între aceste două elemente, opinia pu- 
blică nehotărită caută o formulă de echilibru pe care nu a păsito încă, 
iar partidele politice şi-au pierdut linia lor de demarcațiune ; programele 
lor, odinioară lămurit diferenţiate, se confundă astăzi atit în idei cit şi în 
tendințe, aşa că alegătorii americani nu sint chemaţi să se rostească pen- 
tru cutare sau cutare politică, cum a fost cazul cu prilejul celorlalte ale- 
geri prezidenţiale. Luptele dintre d-nii Mac Kinley şi Bryan s'au dat, de pil- 
dă, fie pe chestia tarifelor vamale şi a întregii politici protecţioniste, fie 
pe chestia monometalismulul şi a bimetalismului, Luptele d-lui Roosevelt 
"cu Parker s'au dat pe chestia imperialismului sau a antiimperialismului, 
pe întreaga chestiune a politicii externe a Statelor-Unite şi a rolului ce 
ele urmau să joace în politica universală. Astăzi, toate chestiunile aces- 
tea sint nu numai lămurite, dar atit de bine intrate în moravuri, incit 
fac parte integrantă din patrimoniul comun al națiunii, şi democraţii in- 
şişi nu se mai gindesc ca pe baza lor să se diferențieze de republi- 
cani sau sălupte cu aceştia. Nu răminea deci decit chestia trusturilor şi 
lupta împotriva plutocraţiei, care ar îi putut diferenția partidele politice. 
Acl, atit prin tradijiunile cit şi prin tendinţele lor, democrații ar fi trebuit 
să fie aceia care să ridice stindardul impotriva trusturilor, şi s'ar fi cu- 


venit ca republicanii, care, prin politica lor economică, au făcut posibile 


trusturile cu abuzurile lor, să fie apărătorii milioanelor şi ai milionarilor. 
Printr'o ciudată intervenţie de roluri, se intimplă insă că tocmai republi- 
canii s'au pus în capul luptei contra trusturilor şi că democraţii au lasat 
astfel să le scape din mini şi această armă firească a lor. Ceeace face că, 


CRONICA EXTERNA sr 


deşi vintul vremurilor ar bate mai mult în visiele democraţilor, demo- 
craţii să fi perdut din nou pulsul naţiunii. Vina lor e cu atit mai mare 
şi cu atit mai neertată, cu cit ar fi trebuit să înțeleagă că societatea ame- 
ficană nefiind facă coaptă pentru o politică înaintată mai activă, datoria 
democraţilor era să devie cel puţin luptătorii cei mai aprigi împotriva 
abuzurilor capitaliste, 

Marele merit al d-lui Roosevelt e tocmai de a fi înţeles că partidul 
sâu, care e un partid conservator, este destinat să piardă din zi în zi mai 
mult teren şi că dacă vrea să se menţină şi să nu piardă definitiv in- 
crederea națiunii, trebue să găsească o diversiune. Diversiunea au fost 
trusturile şi plutocrația,. Azi d, Roosevelt este mult invinuit în Statele- 
Unite pentru atitudinea pe care a luat'o impotriva trusturilor. Unii îl în- 
vinuesc că a lovit pe nedrept.în cea mai puternică forță economică din 
Statele-Unite. Alţii, deşi recunosc în trusturi un pericol şi în plutocrație 
factorul cel mai disolvant, germenul cel mal însemnat de corupție al ci- 
vilizaţiunii americane, susțin totuși că d, Roosevelt ar fi trebuit să ţie 
samă de faptul că partidul său este partidul finanţel şi al marilor bogă- 
taşi şi, ca atare,că n'ar fi trebuit să aducă dezbinarea tn rîndurile lui. 
Cei ce raţionează astfel uită însă că dacă d. Roosevelt nu ar fi creat di- 
versiunea trusturilor, ar fl mai mult decit dezbinare în rindurile republi- 
caniloi: partidul lor ar îl încetat de a mai juca un rol precumpănitar 
in politica Statelor-Unite. Democraţii i-ar fi luat singura platformā po- 
pulară, astăzi la ordinea zilei, şi republicanii ar fi rămas streini de toate 
aspirațiunile și de toale nevoile reale ale societății americane. Precum 
Disraeli a scăpat acum 30 şi mai bine de ani conservatorismul englez 
asvirlindu-l în imperialism, creind o diversiune dibace fără da care con- 
servatorii ar fi pierdut toată influența lor asupra maselor, tot astfel d. 
Roosevelt a scăpat azi conservatorismul american creindu-i o diversiune 
mintuitoare, 

Democraţii ar fi avut încă un mijloc să reciştige, dacă nu în totul, 
cel puţin în parte, încrederea naţiunii: să se îi făcut luptătorii cei mai 
aprigi împotriva corupției administrative, iarăși un mare flagel de care 
sufere societatea americană. Din nenorocire ei au lăsat să le scape şi acea- 
stă armă, În ochii Americanilor tot republicanii sint camplonii purificării 
moravurilor administrative, Desigur că dacă lucrurile stau astfel, ele se 
datoresc tot d-lui Roosevelt, Nu parlidul, ci el personal a pus mina pe 
aceste două mari chestii şi şi le-a însușit. Încit se poate spune că per- 
sonalitatea puternică a d-lui Roosevelt a absorbit întrinsa toate năzuln- 
{le naționale şi de aceia lupta de azi nu se dă, precum am spus'o, în- 
tre două politici, ci pentru Roosevelt sau contra lui Roosevelt. Aceasta 
şi explică de ce, cu toate declaraţiunile sale repeiatecă nu vrea să candi- 
deze pentru a treia oară la prezidenția republicii, republicanii se Incă-- 
păţinau totuşi să-l proclame candidatul lor. lar dacă convenția din Chi- 
cago va alege pe d. Taft, e tot fiindcă e dominată de personalitatea d-lui. 
Roosevelt şi că in lipsa acestuia, vrea cel puţin să-l aleagă pe cel pe care d. 


452 VIAȚA ROMINEASCA 


Roosevelt Il susține şi căruia i-a imprumutat o parte din autoritatea şi 
din marele său prestigiu, pe cel cu care au siguranța că politica d-lui 
Roosevelt va îl continuată. D. Roosevelt a avut dealiminteri dreptate să 
nu candideze. A avut dreptate din două puncte de vedere. Intăi din 
punctul de vedere al intereselor sale personale şi al doilea din punctul 
de vedere al interesului obştesc, E vădit că după 7 ani de prezidenţie, 
cu intensitatea de muncă ce se cere unui preşedinte al Statelor-Unite, e 
greu ca acesta să mal poată fi la inălţimea sarcinii încă alţi 4 ani. Afară de 
aceasta, cele două presidenţii ale sale au fost pesta măsură de strălu. 
cite, De ce d. Roosevelt să le întunece gloria prin alţi 4 ani de guver- 
nămint care, din cauze absolut streine de voința lui, pot să fie mai in- 
lunecoase sau mai puţin norocoase? Dar e ceva mai mult: d. Roosevelt 
"şi-a luat o sarcină grea, acela de a lupta impotriva celei mai meri 
forţe din America, a miliardarilor. Ori, fiind preşedinte a! republicii, d, 
Roosevelt nu poate să ducă această luptă așa cum trebue să fie dusă; 
ca şei suprem al statului el trebue, într'o măsură oare-care, să fie omul 
naţiunii întregi, iar nu reprezintantul unor interese împotriva celorlalte, 
Ca şef suprem al națiunii, sint anume fapte care e bine să nu le facă 
cineva şi sint anume vorbe pe care nu le poate rosii. ŞI totuşi, aceste fapte 
trebuesc tăcule şi aceste vorbe lrebuesc spuse. Devenind iarăşi un sim- 
pilu cetățean, d. Roosevelt va avea deplina libertate de a duce la 
bun sfirşit răsboiul pe care l'a întreprins cu atita entuziasm şi cu atita 
bărbăţie şi va aduce fără îndoială „Stalelor-Unite cel mai mare serviciu 
pe care | l-a adus decind luptă pentru binele obştesc, Dacă pe lingă 
aceasta d. Taft va îi la White House, politica d-lui Roosevelt va răminea 
Şi fără el pretutindeni unde ea poate să se exercite cu folos şi nu va lipsi 
decit de acolo unde, pentru a se exercita cu eficacitate, se cerea ca d. 
Roosevelt să nu fie ta preşidenţia republicii, 

În asemenea condițiuni, de ce alegătorii americani ar vota pentru 
d. Bryan? In chestiunile sociale, soluţiunile lui sint nelămurite, sfioase 
Şi adesea contradictorii, în politica externă ele sint aceleași ca ale repu- 
blicanilor ; în politica colonială sint nepopulare fiindcă nu ţin îndestul 
samă nici de ambiţiunile nici de mindria Americanilor; în cele două mari 
chestiuni la ordinea zilei, trusturile şi corupția administrativă sint copia 
politicii d-lui Roosevelt, o copie ca loate copiile, fără măreție şi tără 
vigoare. 

Dar să nu proorocim, Pănă la toamnă mai trece vreme, pot in- 
terveni fapte care să răstoarne toate prevederile noastre. Un lucru e 
însă sigur: e că viitoarea presidenţie, oricare ar fi ea, va reprezinta o 
fază de lransiţiune In evoluţiunea poporului american, şi că din a- 
ceastă transijiune va eşi o altă societate americană decit cea de azi, 
Cea de azi, formată din oameni veniţi din- toate colțurile lumii pe 
pămintul american pentru a-l coloniza şi pentru a-i „exploata bogăţiile 
fără de sfirşit, este o societate de pionieri indrăzneţi, brutali dar puter- 
nici, pentru care sforțarea materială era toată grija şi succesul singurul 


| 


d mi 


CRONICA EXTERNA 453 


“ideal. În această societate, inițiativa individuală trebuia să fie ridicată 


la înălțimea unui cult şi admiraţiunea generală trebuia să se îndrepte 
înspre cei ce reptezintau această inițiativă impinsă oricit de sus şi ori- 
cit de departe. 

Societatea americană de mine, formată din fiii colonilor fără frică 
şi a pionierilor fără scrupul, va fi desigur o societate în care storțările 
materiale vor fi preţuite numai întrucit se vor împreuna cu oarecare i- 
dealuri şi succesul individului nu va fi slăvit decit întru atita, intrucit nu 
va îi în prea mare contrazicere cu interesul obştesc. Într'o asemenea 
societate, grija armoniei sociale, simţiminteie umanitare, solicitudinea pen- 
tru cei mulţi, pentru cei slabi şi pentru cel desmoșteniţi va inlocui ad- 
miraţia pentru cei puternici, care pe ruina altora au adunat bunuri in- 
meşti şi s'au transformat în forţe economice necunoscute pe alte vremuri, 
În această societate materialismul brutal va face treptat loc intelectualis- 
mului ; splendoarea inteligenți, cercetările ştiinţifice, eflorescența artelor 
şi a literelor vor îl mai gustate decit plăcerile materiei, 

În acele vremuri, rolul partidului democratic va începe. După cum 
partidul republican a avut menirea să organizeze vechea societate ame- 
ficană partidul democrat va avea sarcina să organizeze societatea ame- 
ricană, de mine, Lui i se va cere să găsească formula de echilibru între 
piutocrație şi muncitorime. El va trebui să prefacă sforțările excesive 
și adesea anzrhice, prin care societatea americană lucrează şi progre- 
sează, în armonia mai liniștită a unei munci organizate. Şi tot el va tre- 
bui să împace sentimentele de mindrie ale unui stat tinăr, cu aspiraţi- 
unile umanitare ale maselor sale muncitoare, 

Fără îndoială că această societate de mine ne este nouă, fii ai u- 
tor civilizaţiuai vechi, mai simpatică decit societatea americană de azi, 
care n'are pentr noi decit farmecul tinereții şi al exuberanţii. Dar îi-va 
societatea americană de mine mai fericită decit cea de azi? Nu o cre- 
dem. Cea de azi are privilegiul, rarul privilegiu de a nu cunoaşte mi- 
zetla, Viaţa se ciştigă lesne în Statelc-Unite, lucrătorul e piătit acolo mal 
mult decit aiurea, Dezechilibrul averilor nu este în republica americană, 
ca în Angiia, clădit pe foametea celor mulţi, În societatea americană 
de mine echilibrul bogățiilor va fl mai mare, dar cu solicitudinea pen- 
tru sărac se va lâți şi mizeria. Aceasta va [i consecinţa fatală a creş- 
terii populaţiunii şi a greutăților luptei pentru trai ce derivă din această 
creştere, 

E desigur aci partea cea mai ciudată a luptei ce Americanii o dug. 
lată o societate fericită care, fatal, trebue să se frâminte pentru a evo- 
ina sire o formă socială ce-i va asigura mai puţină fericire. Şi cind 
te gindeşti că sint încă oameni care neagă că societățile omeneşti evo- 
iuează după legi ce nu se pot întătura și care le conduc destinele după 
neștiutele dar implacabiiele lor hotăriri! 


1. G. Duca 


Cronica Veselă. 


COLORUIUM 
Marelui Sacerdot. 
PERSOANELE ; 
Poetul. O sticlă eu vin. Un pal. 
Servitoarea Cleopatra. iul jar. Un fotoliu. 
c Pac gamae Al I-iea pahar. Un aaae de pârete. 
l-tul mape 0 Poli Un portofel gol. 
AI Illea papuc, Un eont. 0 cltaţie. 
Un manuseris nelsprăvit. Stroşina casei.  Vocidin bibliotecă ete. 
elul. Un dulap. 


etrece în casa unui poet plecat in Bucovioa. E noapte, 


Scena se p 
Lumină fantastica de lună. 


CEASORNICUL,. 


Tic-tac | Tic-tac | 


l-iul PAPUC ţeaseind), 
Ce oră-i 2... 


CEASORNICUL. 
Tic-tac ! Dang ! dang 1... 
AL Il-lee PAPUC. 
Tirziu ! 


Cologuium ! 


Ijul PAHAR (trezindu-se). 
Mi-e sete... 
STICLA. 
Mai rabdă... 
AL 2-lea PAHAR. 
(suspinind) 
Un burghiu! 


CRONICA VESELA 


DOPUL,. 
N'ai grijă! 
PATUL (trosnind). 
Pac! 
DULAPUL. 
Ce-ţi este? 
l-iul PAPUC. 
Ce ai? 
AL 2-lea PAPUC. 
(ironie) 
Presentimente | 
CALENDARUL DE PĂRETE. 
Mini e zi 'nttiu ! 


POLIŢA. 
Ce facem P... 
AL 2-lea PAPUC, 
Las' că plătim procente! 
UN SEMN DE ÎNTREBARE, 
Dar unde-o fi? 
UN PUNCT DE ESCLAMAŢIE, 
Nebunul! 


MANUSCRISUL. 


Eu mine ce mă fac? 
Imi trebui două pagini... 


TOCUL. 
(plietisit) 
Ei aşi! 
UN PORTOFEL GOL. 
Tare's sărac! 
UŞA, 
Dar cind a spus că vine?... 
STICLA. 
Tare mi-e dor de dinsul. 
FOTOLIUL. 
Cu brațele deschise l-aştept,.. 
STREŞINA CASEI, 
M'apucă plinsul,.. 


VIAȚA ROMINEASCA 


UN „VIRGIL DIN BIBLIOTECĂ. 
Da. Sunt lacrimae rerum 
UN PAHAR, 
Prefer lacrima Christi... 
MANUSCRISUL. 
Ce mutră o să-mi facă directorul revistii! 
UN „UNIVERS* SUB BANDĂ, 
Da' bine se distrează L.. 
UN CONT NEPLĂTIT. 
Ei, asta nu se face! 
O CITAŢIE DE LA TRIBUNAL, 
O să-l condamne "n lipsă... 
SORA. 
Lăsaţi pe om în pace 
Că toate sint cenuşă... 
SCRUMELNIŢA. 
Cenuşă, da—şi scrum ! 
CEASORNICUL, 
Trei ore... 
UN PAPUC, 
Noapte bună! 
AL 2-lea PAPUC. 
Merçi 
CLOPOȚELUL. 
Silentium ! 
POLIŢA. 
Protest... 
CONTUL, 
S'achite suta! 
CITAȚŢIA. 
Ehei ?,. 


MANUSCRISUL. 
Dar eu ?,.. 


CEASORNICUL. 
Tic-tac ! 


CLOPOȚELUI,, 
Silentium tic-tacu |! 


CRONICA VESELA ar 
n ROCA VERA E O 


CEASORNICUL, 
Tic... 


CLOPOȚELUL, 
Taci odată! 


CEASORNICUL. 


| 
s Tac! opreşte 
mers, şi toute luerurile celelalte cad în somnolența ps i, TD 


SCENA IL 
(se face dimineața) 


POETUL 


(eu hainele boţite, eu faţa umiata de nesomn, obosit de drum intră 
cându-şi geamantanul intr'an colţ. Privind extaziat in jurul Prien 
V'am regăsit în fine, o tarii mel iubiți ! 
Cind sint de voi departe, de-aţi şti cit îmi lipsiţi! 
(zârind Fotoliu) 
Cu braţele deschise m'aştepţi tu, drag fotoliu! 
(ealră Lavabou, eu mlinile intinse) 
Nu te uita la mine c'am unghiile "n doliu... 
(eâtră Sobä) 
Tie ţi-aduc căldură... 
(eătră Lampa) 
ție ţi-aduc lumină ! 
(eu un gest larg, imbrațişind camera) 
Aduc la fiecare din dulcea Bucovină 
Un pic de veselie 
(melanevlie) 
Ce oameni sint pe-acolo ! 
Ei ştiu să preţulască pe fiii lui Apolo | 
Cu dragoste frățească intimpină pe frați, 
pa gs regent Hei ! patru zile 'n 
noi, cei cinci oaspeţi, tratați ca n regi... 
Aşa e 'n Bucovina, o or ape Perii pe met 
(eătra Oglindă, potrivindu-și hainele) 
Ei, ce te uiţi la mine?! Mi-e cam boţit decoru’... 
Dar... nu sint eu de vină!.. E domnu' Teodoru... 
Auzi?! să'mi dea el mie, poet de 'ntiia clasă, 
Bilet de clasa-a doua ?!... EI, dar, la urmă, lasă L., 
Cind o să trecem Styxul, Caron pe dinsul, parcă, 
N'o să-l transporte'n Hades tot în aceiaşi barcă 2], 
Am stat mai treaz ca Argus... de-aceea's cum mă vezi.. 
(se 'ntoarce spre birou şi dă cu ochii de Manuseris) 
Dar tu, ce faci acolo?,.. Sărmane, vegetezi,., 


—— 


` VIAȚA ROMINEASCA 


B oo o ll MMIII 


să 'ncercăm o frază... 
z (mosie tocul în călimară şi râmine pe ginduri). 


l (t e. Ca prin vis) 
dag tonr Bucovină | 


(iresare) 
Nu merge... Las' pe mine!... 
(aruncă tocul şi zāäreşte Citaţia). 
Vii chiar la apropont! 
(vede Polita) 
Dar asta?! (grav) se amină! 
(veda Contul; mirat :) 
Salut, domnule cont! 
Cum aţi crescut... 
(eătra Portofel) 
Plăteşte L. Ce stai ?.. N'ai astăzi ?.. Mine ?,. 
(vede Ceasornicul :) 


tu 2... Pe loc, repaos ?... 
a il intoarce și dă cu ochii de Stirlă, pe care o ridică -n 
sus, adresindu-se cătra Ceasornie :) 


Deşteaptă-te, Romine ! 
(eareetonză mirat sticla) 


noS 
aaa (eu bueurie) : Da! Ei drace! Cum l-am uitat? 1... 


(toarnă în amindonà paharele, apoi iu unul şi cioeneste cu 
„celalalt) roisaseă i 
(bea cu sete) 
jască ! 
Nu-i rău... îmi era gura uscată ca o 
(trece de cealaltă parte a mesei, și inchina cu celălalt 
pahar. icul bate.) 
Silentium ! (Ceasornicul eonlinuă ) 
Daţi'mi voe.. (tuşeşte) 
i deşi nu's orator... (tuşeşte facureat) 
Să vă salut.. (adresindu-se Patului :) 
lustre vechiu membru fondator ! 
Primeşte tot respectul... 
(eătră Autorii din biblioteca.) 
O, membri „emeriţi“ 
De şoareti, dee Domnul să fiți în veci terifi | 


CRONICA VESELA 


T e ena vE a 


(eătra mobile) 
Voi, mobitele mele, „cotnilitonii* mel 
i, vastă călimară, tu, pre cu idei, 
i tu, ilustră peană, o scaun, o! dulap, 
ertaţi-mă cu toții de mi-am făcut de cap 
De patru zile 'ntruna... Voi care m'aţi urmat, 
Ca nişte demni tovarăşi, oriunde m'am mutat, 


Şi-adesea 'n nopți de he aţi stat ca mărturie 
Privind cum truda'mi fra să face poezie, 
Tu, lampa mea, ce-adesea n'aveai un pic de gaz 
i mă iăsai prin beznă călare pe Pegaz, 
u, calendar, ce adesea mi-ai anunţat scadența, 
i tu, ritmice omic, cemi măsurai cadenţa, 
fine, voi, cu toţii, societatea mea, 
Care nu se mai află“, permiteți'mi a bea 
În sănătatea voastră acest „pocal“ cu vin... 


(eiocneşte) 


Să zicem : Vivat ! Crescat ! şi Floreat! Şi-amin |.. 

(cade în fotoliu, şi-adoarme, vorbind eu intraruperi prin soma) 
La revedere !.. Ura 1.. Ițcanii... Foarte bine ko 

Ce paşaport Pl. Celebru l. (pausi) Un şpriţ !... „Indată... vine!" 
Cinci spriţuri!... Alte sprițuri 1... Spre Spriţberg t... U1 jidanii... 
Vereştii... Cinci minute !.. Cinci spriţuri £. Cinci !.. Paşcanii,. 
Trăiască sacerdatul |... Şampanie... banchet 

Tanase... Tanasache... Discursuri... berechet 

Care nu se mai află... Adios! 


(ndoarme de-abinelaa şi sforde cu deliciu) 
l-iul PAPUC. 
Ei Mi place?! 
VAL Illea PAPUC. 
S'a îmbătat piriitul de giorie—şi pace! 


CĂLIMARA, 
Uitaţi-vă la dinsul ! 
OGLINDA. 
Priviţi-l! Ăsta-i—hal ? 1 
PATUL. 
Lasaţi-l ca să doarmă... 
POETUL. 


(prin somn) 
Ridic acest pocal.,. 


(intră servitoarea) 


460 VIAŢA ROMÎNE ASCA 
m ÎN N N Ac rm vena te a 


Scena II. CRONICA VESELA 461 
— S G E 
r ce: las l t i Dar pe banchete, Doamne dragă, 
Vai |... s'a întors conaşul l... Conaşule... S'au dus pe girt'atiţia bani,— 
POETUL. C'ar fi trăit o lună 'ntreagă 
Trăiască ! PV 
V'am aştemnut... E Stere şei, ori şef nu este, 
POETUL Al liberalilor din laşi ?... 
(baimacit) Ce mai subiect pentru poveste 
O fiică a Romel, te salut! Au bravii mei reporteraşi ! 
(se trezeşte uimit) Şi aţi citit cu toţi romanu 
A... tu eşti, Cleopatro ?... Brodat în jurul ăstul caz, 
SERVITOAREA,. Ş'aţi ris... lar Stere şi cu Panu 
Eu sint... V'am aşternut... Au*rîs, sint sigur, mai cu haz. 
POETUL, 


Dar mult mai mult am ris eu unul, 
Pe jos de ris mam tăvălit, 

Am ris întruna ca nebunul 

Şi risu'ml nu s'a isprăvit. 


(gătindu-se de culeure, fredonează somnoros) 
O, dulce Bucovină! O, ţară pitorească |... 


SERVITOAREA, 


Se ora Căci, eu să fiu ca domnul Stere 
Aş spune presei :—„zău, glumeşti ? 
„N'aş da pe nouă ministere 


POETUL. 
Dulce ţară |... In fine: să trăiască! ! 


A. Mirea. 


Vreau să'l ucid ! 


La Căl i Sa constatat că măcelarii 
vindeau publicului carne de vite bol- 
nave de 


FĂRIMĂTURI 


Banchetele politice. 


Citit-aţi, sigur, prin gazete, ' 
Cum că partidele, în Maiu, 
Au dus-o numai în banchete... 
S'au pus partidele pe train ! 


Petrec!... De ce să nu petreacă? 
Nu-i ţara pentru dumnealor, 

Un fiu de aur ce nu seacă 
Acum şi'n vecii vecilor ? 


Mă urmăreşte 'ngrozitor, 

Mă urmăreşte nemblinzit, 

Un mizerabil... Aţi ghicit : 
Un creditor. 


Văzind de monstru că nu scap, 

Nutream în minte'mi gindul vag, 

Dar totuşi banditesc, să-i trag 
Un gionţ în cap. 


Dar "'mi-este frică de Parchet! 

Nu moare 'n ocnă criminal, 

Ci'n balamuc sau la spital 
Azi un poet. 


462 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şi groază am de ucigași!... 
Deci, am făcut un plan mai bun: 
Am să-i ofer un mic dejun 

La Călăraşi... 


Romanţă. 


Grădina mea e azi o fcerie... 
Garotele, narcişii, trandafirii, 
Stirnesc în toţi ispitele iubirii 
Şi spre nădejdi robuste îi imbie. 


De ce'ml par totuşi brazdele paragini 
Şi silă'mi fac chiar rozele'ntlorite, 

Şi las să curgă lacrimi otrăvite 

P'o floare veştedă'ntre două pagini? 


E umbra unei flori decolorate 

Şi care nici parium acuma nu mai are... 
Insă de ce ca mai frumoasă-mi pare 

Şi o prefer grădinei fermecate ?,,. 


Tarascon 


aaa mm 


Cronica Internă 


— Democratismul şi d. Aurel C. Popovici — 


Di. Aurel C. Popovici continuă seria sa de articole împotriva „de- 
mocratismului“, („Sămănătorul“, No. 21—24, 1908). 

Din nenorocire afară de articolul din No. 21 al „Sămănătorului“, 
care precizează ceva mal mult ideile d-sale lundamentale,—şi pe care 
l'am cetit cu multă plăcere,— celelalte articole se prezintă aproape ex- 
clusiv ca „artificii de polemică“. 

Şi ce e mai exasperant, apare tot mai clar că aceste artificii nu 
sint voite, ci izvoresc din lelul insug de a gindi al acestui publicist, din 
felul său de a înțelege toate lucrurile, şi, deci, de a scri. 

Nu „mă pling“ de aceasta, cum nu m'am plins nici odată, dar re- 
gret, şi regret nu pentru mine... 

Cite-va pilde, 

Caracterizind felul de a polemiza al d-lui Popovici, între alte, şi 
numeroase, mustre de violențe de limbaj, am relevat şi o butadă impo- 
triva lui Renan, şi, în parenteză, față de această maltratare a ilustrului is- 
torician al creştinismului şi a! judaismului, evocam respectul ce'l are 
pentru Renan un scriitor atit de apreciat de d-l Popovici, ca Emile Faguet., 

Aceasta dă prilej polemistului nostru, să ne amintească — în 
răspuns \—că Renan e impotriva democraţiei, impotriva căreia ar mai îl 
fost şi Hamilton, şi Cavour, ca şi Bismark, Guizot, Vacher de Lapouge, 
Otto Ammon şi chiar Comte însuş (pentru ce numai aceştia ?), etc. 

Ce au a face toate aceste cu maltratarea lui Renan? Rezultă de 
aici că este iertat în publicistica serioasă să iai aşa „peste picior“ pe un Re- 
nan, să afirmi, cu inimă uşoară, că el ar fi scris numai „pentru a plă- 
cea jidanilor“ ? Pentru ce dar d. Popovici face răsipă de ironie şi de 
cerneală ? 

Tot aşa, d-sa mă invinuise că „fireşte vorbesc peste tot despre popor 
în opoziţie cu a/bdstrimea“ (deşi n'am întrebuințat nicăeri acest cuvint 
elegant). 

La aceasta eu îi atrag atenţiunea asupra acelor pagini din scrierea 
încriminată, în care încerc tocmai să lămuresc rolul claselor mijlocii şi 


464 VIAŢA ROMINEASCA 


al intelectualilor, ca elemente din „popor“, precum şi asupra acelor în 
cari caut să desvălesc şi cele trei înțelesuri ale cuvintului „popor“, din 
cari, toate, rezultă netemeinicia învinuirii, 

D-1 Popovici îmi răspunde numind cele trei acceptiuni ale cuvin- 
tului popor, semnalate de mine, „profunde“, în ghilemete, lipsite de 
preciziune şi confuze ; spune că n'ar trebui să citez pe Hăfiding ; şi ca- 
racterizează ca demagogică concluziunea la care ajung ! ') 

O fi! Dar cum râmine cu invinulrea că eu aș pune mereu „po- 
porul“ în opoziţie cu „albăstrimea* ? Este ea prin aceasta mai întemeiată? 

Sau : cînd cuvintelor mele că un Bismarck a practicat socialismul 
de stat, mi se opun citaţii din discursurile cancelarului de fler, în cari 
socialiştii se asimilează „hoților şi tălharilor, ce trebuesc striviţi* şi „guz- 
ganilor ce trebuesc stirpiţi“ (bine înțeles, în litere negre de o şchiopă, 
dar cu o amabilă prevenire, că aceste amenităţi nu mă privesc per- 
sonal...) ? 

Dar cine nu ştie, că Bismarck e autorul celebrei legislații repre- 
sive împotriva socialiștilor ? Cine nu ştie însă, în acelaşi timp, că tot el 
este şi inițiatorul legislațiunii sociale in Germania, şi înspiratorul chiar 
al ideei unui congres internaţional „al muncii“, pentru legislaţia socială, 
care congres s'a şi adunat la Berlin în 1890, sub preşedinţia ministrului 
de Comerţ şi Industrie Freiherr von Berlepsch, cu participarea delega- 
ților oficiali din partea Franţei (Jules Simon), Angliei (John Burnett), 
etc.? Nu s'au citat chiar anul trecut de doi miniştri, în Relchstag-ul ger- 
man şi în Parlamentul nostru, cuvintele lui Bismarck pentru a justifica 
dreptul statului de a merge pănă la expropriarea proprietăţilor particu- 
lare, în interesul social şi național superior ? | 

Ce are a face una cu alta? D-i Popovici, căruia îi place afta să 
citeze zicătoarele populare, n'ar fi trebuit să uite pe „scripca cu lepu- 
rele“... (Sau d-sa crede că eu îl prenumăr şi pe Bismarck între socia- 
liştii revoluționari ?) 

A ŞI aşi putea fnmulți pănă la infinit pilde de ast-fel de „obiecţiuni“ 
ale contrazicătorului meu de la „Sămănătorul“. 

Dar, la ce rezultate poate duce polemica în aceste condițiuni ? 

Dacă la afirmările mele, că cutare cintăreață cîntă frumos, mi se 
răspunde : 

„Frumos ? Admiraţi concepţiile estetice ale acestui domn ! O temee 
cirnă şi cu dinţii stricaţi e proslăvită ca ideal al frumuseții !" | 

Poţi face alt-ceva decit să dai din umeri şi să treci ?,.. 


1) acele trei „accepţiuni“ pe cari le ironizează d. Popovici- 
erau RD m 


incă Grecilor antici, aveau pentru ele şi eivinte dèo- 
sebite: ethnos, demos şi laos ; iar interesul iru cure am citat pe un fi- 
losof și moralat loco a anteulee înranadiulee diol a. prie iului de na- 
tionalitate. şi de care am avut nevoe tocmai pontru a-mi motiya acea „de- 
mugogică“ incheero;—e clar pentru oricine m'a celit, 


CRONICA INTERNA 405 


Să trecem... la alte întimpinări, mal suggestive, dacă nu şi mai in- 
teresante, în sine. 

Aşa: cu toate că am lămurit, pare-mi-se, pe deplin, pentru ce 
lam citat şi cum l'am citat pe Faguet, şi că în ori-ce caz nu-l consider 
socialist (desigur, ilustrul critic s'ar fi mirat el însuşi, dacă ar fi putut 
afla, că la „porţile Orientului“ poate fi considerat ca o autoritate în ches- 
tiuni de sociologie sau economie politică), d. Popovici mal citează 
cite-va fraze ale acestui scriitor împotriva socialismului, (omiţind din nou 
să arăte, în ce senz se întrebuințează cuvintul de „socialism*), şi, pro- 
babil, pentru a invedera limpezimea de vederi în această sferă a auto- 
rului d-sale favorit, reproduce şi afirmarea acestuia că formula „socia 
lismului-asociaţionist* (care, cum am văzut, cuprinde organizarea prole- 
tariatului, atit economică cît şi socială, cit şi pentru lupta politică) este 
nu numai „anticomunistă“, ci chiar şi „anti-etatistă“. 

lar, pe de altă parte, la amintirea din parte-mi, că direcția în care 
evoluează gindirea politică modernă se Invederează prin profesiunile de 
credinţă ale atitor bărbaţi de stat, din fruntea statelor celor mai civili- 
zate şi putemice,—intrepidul polemist al „Sămănătorului* ne promite, 
că-i va infunda pe toți—„de la Gladstone până la Clemenceau, J. Burns, 
„Millerand, Viviani şi Briand (nu ştiu pentru ce l'a miluit pe Stolypin)... 
„Aveţi puţintică răbdare, vom discuta noi şi valoarea acestor politici şi 
„mai ales—politiciani cu care ați crezut că ne veţi birui !*.... („Sămână- 
torul“ No. 24). 

Bietul Gladstone! Să fie peste o jumătate de veac în fruntea celei 
mai puternice şi mindre naţiuni, a celui mai întins, mai bogat şi mai 
populat imperiu din lume,—iîn epoca de glorie a Reginei Victoria,—să 
inspire admiraţie contemporanilor şi urmaşilor din patria lui, şi chiar din 
lumea întreagă,—şi iată: d. Aurel C. Popovici se însărcinează să ne 
arăte adevărata lui „valoare“, şi să ne dovedească că lul | se datorește 
„lamentabila decădere a partidului liberal englezesc“, şi chiar faptul, că 
Parlamentul a ajuns astă-zi „să fie asaltat pănă şi de batalioane de 
inueri 1*... 

Am putea, vorba Francezului, să ridicâm scara. 

Dar d. Aurel Popovici e iară-şi în afară de chestie. 

Nu ne putem permite îndoiala, că d-sa va reuşi să destrunzească 
cununa de lauri a aceluia, care pănă acum în istorie e cunoscut sub 
numele de „marele băirin* (great old man),—dar până atunci faptul ră- 
mine fapt: două din cele mai glorioase naţiuni din lume pot să fie gu- 
vernate azi de oameni, ale căror idei sint aşa de mult infiltrate de so- 
cialism ; şi chiar în Duma Rusească, un prim-ministru vorbeşte despre 
un fel de „socialism util şi salutar* (mă mir, că di. Popovici nu m'a 
învinuit încă, că eu aş clasa şi pe cruntul sprijinitor al ţarismului, Sto- 
lypin, între „socialişti”); şi acum îndrăznesc să expun urgiei directoru- 
lui „Sămănătorului“ o nouă victimă, pe lordul Salisbury, care a putut şi 
el să declare, în Camera Lorzilor, întrun discurs din 19 Mai 1890: 


465 VIAȚA ROMINEASCA 

„Planurile socialiste sint in legătură cu mari rele, şi nimene, dacă 
„tu e cu desăvirşire orb, nu poate tăgădui existența acestor rele... Da- 
„toria noastră este de a face tot ce ne stă în putință spre a găsi re- 
„medii pentru aceste rele ; chiar dacă vom fi numiţi socialişti pentru 
„astiel de fapte, trebue să ne resemnăm la aceasta“').., 

Poate, dar, d. Popovici să dărime pe toți bărbaţii de stat „de la 
Gladstone pănă la Clemenceau, J. Burns, Millerand, Viviani şi Briand“, 
şi pănă la Stolypin şi Salisbury, şi chiar pănă la Bismarck (da, cu toată 
titanica-i luptă împotriva social-democraţiei); poate să cufunde în neant 
pe toţi savanții „vestiţi” sau „zăpăciţi“ ca Schmoller, Wagner, Brentano, 
Menger sau Sombart ; dar intrucit de al de aceştia azi guvernează sta- 
tele şi domină în universităţi, sintem în drept să vorbim despre prăbu- 
şirea doctrinei clasice a liberei concurențe şi despre triumful concep- 
ţiunii socialiste, 

Ce va fi cind directorul „Sămănătorului“ va isbuti să întoar- 
că îndărăt roata istoriei, vom vedea. Dar simpla promisiune de a 
săvirşi această eroică ispravă, nu ajunge pentru a ne schimba aprecia- 
tea faptelor... 

E adevărat, că d. A. C. Popovici declară, că nu ştie ce înțeleg eu 
prin „concepţie socialistă* sau „principiul de solidaritate socială” ; şi cu 
această ocazie enumără diferite categorii de socialişti, cunoscute d-sale, 
şi printre ele nu găseşte „concepţionişii socialişti, nici solidarişti soci- 
ali, nici socialişti puri“, 

Foarte spiritual. 

Dar mar îi să pierdem timpul pe degeaba dacă aşi căuta acum 
să arăt că m'am înțeles să poreclesc ast-fel un anume partid,—cl să for- 
mulez o noțiune abstractă ? Sau să arăt rostul noțiunilor abstracte, te- 
gătura lor cu fenomenele concrete din care izvoresc,—sau să dezvolt cu 
acest prilej, poate, şi toată „teoria cunoştinții* (Erkenntnisslehre) ? 

La aseminea urmări ajungem, cind locul discuţiunii de idei îl ia 
exegeza ce se zbate în jurul cuvintelor. 

Să-mi ingădue dar celitorii să nu'l urmez pe polemistul „Sămănă- 
torului“ în acest labirint, Am tăgăduit să trec cu vederea zadarnicile ar- 
tiiicii de polemică, spre a căuta să pătrund ideile teoreticianului nostru 
conservator, şi nu m'am oprit de data asta, şi sper pentru ultima oară, 
asupra acestor exerciţii gladiatorice, decit pentru a Invedera toată lipsa 
lor de interes şi de utilitate pentru lămurirea ideilor înse-şi, 

Pentru cei mai mulţi e indiferent dacă X sau Y au pătruns mai 
bine cutare pasagiu din Z, indiferent chiar şi însuşi acest pasagiu, dar lä- 
murirea concepțiunii democratice e interesantă pentru ori şi cine, 

Dar înainte de a trece la partea cu adevăr interesantă a polemici- 
lor d-lui Popovici, să-mi fie iestate încă două cuvinte, pe de lături. 


1) Citat în; „Socialism, Labour and Capitul“, by the res. Kaufmann, 
Profesaor James Thorold Rogors, ete., p. V. 


CRONICA INTERNA H7 


Faptul, relevat de mine, că sint atacat în acelaş timp de socialişti 
şi de reacţionari, de Evrei şi de antisemiţi, etc., d. Popovici Il explică 
prin aceia că sint „obscur“ şi „necategoric*, — „căci să vorbim drept, 
cine va proclama d.p. pe d. Carp antisemit”, etc. 

CA sint pentru mulţi obscur, se prea poate, dar „necategoric“ ? 
atunci, mai curind, aşi fi fost îmbrăţişat de toată lumea, şi nu atacat. 

Adevărul este, că pentru cei deprinşi cu anume formule, este greu 
să-mi potrivească o etichetă cunoscută. 

Cu acest prilej, chiar d. Popovici insu-şi caută să scoată la ivea- 
lä contradicția intre „liberalismul* şi „socialismul* meu. 

Dar această pretinsă contrazicere formează chiar fondul gîndirii mele, 

D. Popovici nu cunoaşte, probabil, cele două cărţi publicate de 
mine „Evoluţia individuatităţii” şi „Introducerea în studiul dreptului Cons- 
tituțional“ (Partea l-—urmarea n'am avut mijloace să o public), — din 
care cea dintăi a apărut mai bine de 10 ani,—târă să mai vorbesc de nu- 
îneroase scrieri mai mici, 

Din ele ar fi putut vedea că sint un individualist extrem, întru- 
cit văd în puternica dezvoltare şi afirmare a individualităţii factorul şi 
rezultatul suprem al progresului, dar sint în acelaşi timp şi socialist, 
intrucit cu aceiaşi energie afirm şi principiul de solidaritate socială, 

„Individualism* şi „socialism“ ! Pentru „tipicari”, chiar această im- 
părechiare de cuvinte pare monstruoasă, sau cel puţin paradoxală, —to- 
tuşi, pentru mine, toată sbuciumata istorie socială se rezumă în căutarea 
unei sinteze superioare între aceste două principii, care pe rind, sau 
chiar în același timp, în diferite combinaţii şi proporții, colorează fazele 
propâşirii sociale. Toate şcoalele sau partidele care exagerează pe unul 
din ele în dauna celuilalt nu pot cuprinde decit o parte din adevăr, sau, 
ceeace este acelaşi lucru, nu cuprind adevărul, 

Cetitorii vor înțelege de aici, că îmi este cu neputinţă, în cadrul 
acestor notițe, să risipesc nedumeririle d-lui Popovici, 

Dar aceasta impune şi d-lui Popovici îndatorirea de a nu se măr- 
gini, în criticile sale, la cite-va interjecţii, cu cari însoţeşte diferite crim- 
pee de fraze din articolele mele, 

In paginile „Vieţii Romineşti“ de multe ori voin avea ocazia să 
revin asupra diferitelor laturi ale concepțiunii mele sociologice,—am tăgă- 
duit cetitorilor şi o expunere a ei sistematică intr'o serie de studii, 

Dacă d. Popovici va bine-voi să studieze cele scrise de mine pă- 
në acum, precum şi să urmărească cele ce voiu scrie de acum inainte, 
poate | se vor lămuri „obscurităţile* şi „contrazicerile* mele, şi în orice 
caz i s'ar impune o critică şi o analiză mai aprofundată. 

Pănă atunci mă va ierta dacă nu mă voiu opri asupra şirurilor ex- 
cesive de semne de exclamaţie, pe care le intercalează între rîndurile: 
citate din notiţile mele fugitive din rubrica „Revista revistelor“. 


468 VIAŢA ROMINEASCA 


. 
. » 


Să intrăm, în sfirşit, în chestie. 

Centrul de gravitate în polemicile energicului director al „Sămă- 
nătorului*, pentru noi, nu-l constitue atacurile sale furibunde impotriva 
socialismului. 

Mai întăiu, socialismul nu e pentru țara rominească o chestiune 
de actualitate, Mai mult,—un partid socialist serios e la noi cu nepu- 
tinţă ; toate încercările în această privință au rămas zadarnice, şi sint şi 
pentru viitor condamnate la sterilitate, 

leşirile răsboinice ale d-lui Popovici în potriva socialismului, —cu 
toată gravitatea atitudinilor d-sale, şi cu tot diapazonul tragic pe care 
stărueşte a-l da adesea discuţiunii.—imi produc dar, fără voe, acelaşi 
efect de tantasmagorie, caşi asalturile eroice ale social-democraţilor noş- 
itri împotriva „Burgheziel*, ce—vai l—nu există decit în închipuirea lor... 

Luptă melodramatică împotriva... umbrelor... 

Am scris şi eu, e adevărat, asupra social-democratismului, dar am 
scris în tonul științific obiectiv, şi mai mult pentru a-mi lămuri vederile 
proprii. 

In al doilea rînd, ideile d-lui Popovici asupra socialismului sint 
foarte vagi şi nu ies din cercul prejudecăţilor naive ale doctrinarilor 
din vechea şcoală liberală â la Léon Say şi Leroy-Beaulieu, 

Doctrina şi viaţa de mult au rupt acest cerc; în practica de gu- 
vernămint, nici un om de stat „dela Gladstone“... pină la Stolypin nu 
mai şovăeşte să calce dogmele sacrosancte de altă dată, ori-de cite ori 
aceasta se impune de vr'un interes social sau naţional superior, 

Dacă m'am oprit citeodată şi asupra vehemenţelor anti-socialiste, 
n'am avut alt motiv decit spiritul de obiectivitate şi interesul pentru ade- 
vărul științific. 

Cu totul alt-fel stau lucrurile în ce priveşte lupta intreprinsă de 
d-l Popovici împotriva spiritului democratic, 

Intr'o ţară stăpinită de oligarhia „celor o mie“, pe deoparte reac- 
Vionarismul poate prinde cu mare uşurinţă, iar pe de altă parte, cea mai 
urgentă nevoe a momentului istoric este, pentru noi, tocmai chemarea 
la viaţa publică a maselor populare, atit de oropsite. 

Dar pentru d. Popovici democratismul nu e decit o maniea unor 
vizionari, dacă nu o curată şariatanie ; democraţia nu există nicăeri, şi 
nu poate exista, decit doară ca „eterne trageri pe sfoară“. 

In zădar am invocat pilda Elveţiei, ale cărei instituțiuni le-am ca- 
“racterizat—mai mult pentru a complăcea d-sale—prin cuvintele unui pro- 
fesor de drept constituțional din Oxford, de greutatea lui A. V. Dicey. 

D- Aurel C. Popovici în articolul din No. 21 al „Sămănătorului*,— 
partea cea mai substanțială a polemicilor sale,—ne spune că „demo- 

scrația* (neapărat în ghilemete) elvețiană nu e decit o iluziune a unor 


CRONICA INTERNA 46% 


oameni, cărora le face totuşi de astă dată cinstea de a-l recunoaşte „se- 
rioşi*, ca Freeman, Laveley, Dicey, Lloyd, Richman, Me. Crackan, şi— 
„după ei“—subsemnatul. 

Şi d-sa ne citează din cartea lui H. D. Lloyd un pasagiu, ce se in- 
chee cu fraza ce urmează : „In deosebi consiliul federal işi merge dru- 
„mul său [omite insă aici următoarele cuvinte: deliberind, pregătind, 
„şi redactind măsurile ce trebuesc recomandate camerelor] fără [aci, nu 
„ştiu pentru ce, sint intercalate sacramentalele doug semne de exclama- 
„ție] a ţinea urechea mereu la pămint [to the ground), sau fără a socoti 
„ce influență o să albă actuala popularitate sau nepopularitate a unui 
„proeci la alegerile viitoare“, 

ŞI subliniind această frază, polemistul nostru exclamă: „Apoi 
dacă asta se numeşte «democraţie» —atunci şi eu sînt democrat !*... 

Dar pentru „oamenii serloşi, de ştiinţă, ca Freeman, Laveley, Di- 
cey*, etc, şi „după ei“, pentru noi toţi, democraţii, instituțiunile elveţi- 
ene reprezintă culmea democratismului, pănă la care omenirea a putut 
ajunge pănă astăzi; aşa înțelegem noi democraţia; in desvoilarea în. 
această direcție vedem înaintarea spre idealul nostru democratic ! 

Atunci pentruce... Malbrough a pornit la războiu ?.... 

Vrea d, Popovici să combată concepția noastră a democratismu- 
iui? Atunci nu poate tăgădui democratismul elveţian, şi nici, deci, e- 
xistența democraţiei (răminindu-i dreptul, bine înţeles, să deplore toate 
relele-i reale sau imaginare), Sau d-sa acceptă această concepţie? Atunci 
pentruce ne combate ? 

„Din această dilemă nu puteţi eşi”: 

Este Elveţia o democrație? Deci democraţia există. 

Nù este? Să-şi îndrepte d. Popovici săgețile In altă parte, căci pe 
noi atacurile d-sale nu ne pot privi. 

In orice caz unui „om serios“ nu-l este ertat, în lupta împotriva 
altor „oameni serioşi“, pentru a-şi asigura o biruință uşoară, a-i grati- 
fica pe aceştia cu vre-o concepție inchipuită, a substitui ideilor jar vre-o 

fantazie proprie. 

Desigur, nimene nu poate fi oprit să se joace cu ce vrea şi cum 
vrea; să-şi desiăşure talentele de strateg şi tactician împotriva unei ar- 
mate de soldaţi de plumb; sau să întrebuințeze cuvinte în alt înțeles 
decit acela pe care ele îl au pentru toată lumea : să zică epurelui scripcă 
şi scripcei epure, 

Dar unui om serios i se impune, în asemenea caz, o datorie ele- 
mentară : să nu implice pe alţii, fără vola lor, în distracţiile ce vrea să 
şi le procure şi să-şi precizeze înțelesul cuvintelor, i 

Altiel, riscăm la fiecare pas să cădem într'un lamentabil qui pro quo. 

Şi in cazul de față, vădit, ne aflăm în faţa unui astfel de qui pro quo. 

Ni se impune, dar, o lămurire. 


470 VIAŢA ROMINEASCA 


+ F + 

Ce înseamnă o democraţie ? 

E o anumită formă de stat. 

In clasiiicarea formelor de stat şi în literatura de astăzi predo- 
mină încă, cu uşoare variante, terminologia lui Aristotel. 

Precum se ştie, Aristotel a stabilit trei forme normale de stat, după 
numărul de guvernanți : 1) monarhia (regalitatea)— guvernarea unui sin- 
gur; 2) aristocrația—guvernarea unei elite (a minorității); şi 3) demo- 
crația—(politia) guvernarea poporului însuşi (a majorităţii). 

Dar norma de clasificare, după un semn exterior foarte puțin pre- 
cis,—numărul de guvernanți,—care. prin complicarea formelor concrete ale 
vieţii politice dădea loc lu confuziuni inextricabile, cum am arătat şi eu 
in altă parte, şi cum puteţi afia din orice manual bun de drept consti- 
tuţional, —e de mult părăsită, 

Două milenii după Aristotel, în veacul XVI, Jean Bodin, a formu- 


lat cel dintăi noţiunea de suveranitate, ca un caracter esenţial al for- 
mei de stat, 


Intrucit statul se distinge de toate celelalte forme sociale, prin 
acea putere supremă, care leagă pe toți membrii lui, şi în virtutea că- 
rela el şi-a monopolizat dreptul de constringere socială,—forma de stat 
e determinată nu de numărul de guvernanți, ci de modul în care este 
atribuită această putere supremă, căreia i s'a dat în ştiinţă numele de 
suveranitate (definiţia lui Bodin: „la souveraineté est la puissance ab- 
solue et perpétuelle d'une République“). 

Monarhia, in sensul propriu al cuvintului, nu e guvernarea „unul 
singur*,—fiindcă nicăeri „unul singur“ nici nu poate guverna, —ci acea 
formă de stat în care suveranitatea aparţine, pe temeiul „dreptului di- 
vin“, unuia singur; după cum în aristocrația adevărată, cum d. p- era re- 
publica venețiană, suveranitatea aparține unei clase ptivelegiate. 

Prin democrație, dar, se înțelege acea formă de stat, în care su- 
veranitalea /egaiminte aparţine poporului însuşi, aicătuit în stat, —adică, 
in care poporul însuşi e considerat ca izvorul legal al tuturor puterilor 
statului, 

lată, de piidă, fiindcă este vorba despre Elveţia, definiţia pe care 
o dă în această privinţă constituția cantonului Nidwalden (Art 2): „Con: 
stituția e pur democratică : suveranitatea rezidă tn popor; poporul îşi 
dă ei însuşi constituția; toate legile emană de la el şi el exercită su- 
veranitatea sa în formele constituționale“. 

De aici rezultă două consecinţi principale. 

Mai întăiu, într'o democraţie, instituțiile trebue să asigure popo- 
tului, (n forme constituționale, cu alte cuvinte opiniei publice orga- 
nizate, exerciţiul suveranităţii sale, adică participarea la guvernare. 

In a! doilea rind, evident, guvernarea nu poate avea alt scop, de- 


CRONICA INTERNA Li 


l poporului insug. Se ştie, ce rol juca pentru Aristotel acest 
maneta aaa el, determina viciarea formelor normale (după cum 
guvernarea se exercita în interesul propriu al guvernanților, sau în inte- 
resul binelul general), în cele trei forme paralele degenerate : tirania, 0- 

hlocraţia. 
iii altă aA e vădit, că de fapt democraţia nu se realizează, 
decit în măsura în care poporul e conştient de drepturile şi interesele 
sale, şi ştie să le exercite şi să şi le apere. Cu alte cuvinte, democra- 
ţia presupune un nivel ridicat de cultură generală şi politică. 

Prin urmare, un democrat serios nu poate lupta numai pentru în- 
troducerea instituțiilor democratice, ci în acelaşi timp şi pentru ridica- 
rea culturii poporului, pentru educaţia lul politică, prin şcoală, prin presă, 

niri publice, etc, 

ci gs tot de aici rezultă că democratizarea statelor moderne este fa- 
tali, că ea se impune, în adevăr, cu o putere irezistibilă, cum spunea 
Tocqueville. 

Fiindcă, cum am arătat în altă parte, chiar în monarhiile cele 
mai despotice şi în oligarhiile cele mal excluziviste şi netolerante, pute- 
rea statului nu se poate răzima numai pe forja brutală ; şi atotputernicia 
aparentă a stăpinului totdeauna de fapt trebue să se sprijine, mă 
formă sau alta şi mai mult sau mai pulin pe consensul moral,—onc 

esluşit—al maselor, 
pri pg iara l'a făcut să observe, că „minunea pis 
care mulțimea poate fi guvernată cu uşurinţă numai de cițiva sere “ 
explică prin faptul „că puterea materială e totdeauna de partea că or g 
vernați, şi că stăpinitorii n'au in realitate alt razim decit pare: SE 2 
„supuşi. Baza guvernării deci e totdeauna numai opinia a br E, 
„acest principiu e adevărat şi pentru guvernele cele 004 potice şi 
militariste, ca şi pentru cele mai libere și populare..." *), apa 
ú De aci rezultă, că cu înălțarea culturală a unui popor, cu a 2 
tarea conştiinţei lul de demnitate omenească, cu cil acel popor al : 
samă de drepturile şi interesele sale, nici o forță in ne fe pa ma 
recunoaşterea legală a principiului de suveranitate națională, b se ef 
bilirea formel democratice de stat şi transformarea oe , în ar 
formitate. Cu atit mai mult, că încă Aristotel ştia, că -_ = are 
avea altă bază rațională şi legitimă, decit interesul day ra (ara 
tueşte (Politica, cartea 1V (7), cap. Vilt), şi încă Toma de qu n asp 
că „regnum non est propter regem, sed rex propter regnum“. ü 
Şi cu atit mai mult, cu cit această transiormare se ear gan 

necesitate materială : in neincetata luptă economică, pe care o cd ey 
toate neamurile pămintului, se cere incordarea tuturor energ ga 
ţionale ; popoarele bicisnice vor fi fatal strivite; şi, pe de o parte, 


1) D. Hume—„Basays* (1875) I, p 110. 


n VIAŢA ROMINEASCA 


mai instituțiunile democratice fac cu putință desvoltarea tuturor energi- 
ilor, iar pe de altă parte popoarele energice, pline de viaţă, nici nu vor 
tolera jugul unei aristocrații sau al unei monarhii de drept divin. 

Unde poate duce intirzierea desvoltării normale în această privinţă 
ne învederează criza groaznică prin care trece astăzi imperiul Tarilor, şi 
chiar cel Persan, în zilele noastre. 


+ 
r + 


Dar aici trebue să ne ferim de o confuziune, care pare a fi şi 
una din cauzele acelui gui pro quo, în care a căzut d. Aurel C. Popovici. 

In toate manualele de drept lonal veţi găsi distincţiunea 
între forme de stat şi forme de guvernămint. 

Cele dintăiu sint determinate de atribuirea legală a suveranității, 
cele de al doilea—de modul cum această suveranitate este exercitată 
de purtătorul ef legal. 

Forma de stat răspunde Ja întrebarea : cui aparţine suveranitatea ? 

Forma de guvernămint:—cum: este ea exercitată, —direct sau prin 
delegaţie ? 

ŞI în democrație, poate fi forma de guvernămint direct, ca şi de 
guvernămint prin delegație, adică guverndmint reprezentativ. 

Democraţiile antice, cînd „statul“ nu trecea peste zidurile unui 
„Oraş“, nu cunoşteau altă formă de guvernămint, decit cel direct; şi 
una din gloriile eterne ale rasel anglo-saxone va fi că eli se datorește 
principiul de guvernămint reprezentativ, care a putut da naştere demo- 
crațiilor moderne. 

Astă-zi guvernămint democratic direct, în această formă antică, se 
întilneşte foarte rar, în acele cantoane elveţiene mici, despre care ne 
vorbeşte şi d, Aurei Popovici, El nici nu prea este compatibil cu con- 
dițiunile vieţii moderne: ar putea o adunare plenară a cetățenilor să 
consacre deliberărilor sale atita vreme, cit cere adesea astăzi chiar un 
proect de lege din cele mai neînsemnate ? Doar şi în Atena, dacă cetă- 
jenii îşi puteau petrece viaţa în agora, aceasta se datora numal muncii 
sclavilor, cari—fiind consideraţi ca lucruri—nu făceau parte din stat. 

Dar, ceeace este şi mal însemnat, azi mici nu sint necesare adu- 
nările plenare ale cetățenilor pentru formarea opiniei publice. Antichita- 
tea nu cunoştea nici presa zilnică, nici literatura de broşuri, pamflete, 
foi volante şi afişe, şi toate acele mijloace de a pune în mişcare masele 
populare, şi a provoca În ele vre-un curent de opinie, Ea nu avea la 
dispoziţie decit— discursurile oratorilor în faţa intregului popor adunat. 

De aceia astă-zi chiar și in micile cantoane din Elveţia se pot 
constata acele semne de slăbire a adunărilor plenare, despre care ne vor- 
beşte Lloyd, citat de d. Popovici ( acesta din urmă, de alt-fel, le exage- 
rează, şi trece cu vederea şi constatările contrarii, făcute de acelaşi autor). 

In viitor, probabil, adunările plenare nu se vor păstra decit în vi- 


CRONICA INTERNA 473 


aja municipalä, pentru comunele rurale mici, precum sint şi astă-zi în 
„parohiile“ engleze, în township-ul american, in mirul rusesc, etc. Na- 
tura chestiunilor ce se pot dezbate în ast-fel de adunări săteşti, însem- 
nătatea lor educativă, numărul restrins de persoane ce se pot aduna, le- 
gătura şi cunoştinţa lor intimă, pot asigura adunărilor populare, În acea- 
stă sleră, dezvoltarea sănătoasă și trainică. 

Dar tocmal în Elveţia s'au dezvoltat alte forme de intervenţie di- 
rectă a poporului În guvernare, despre care am vorbit data trecută: re- 
ferendum, veto popular şi inițiativa populară, — forme, care, cum cu 
drept cuvint observă Dicey, duc la desăvirşita dispariție a distincțiunii 
obicinuite între guvern şi popor. 

Dar pe cînd torma democratică de stat apare, mai curind sau mai tirziu, 
ca o necesitate imperioasă pentru toate statele moderne, în ce priveşte 
formele de pguvernămint, acestea sint dictate de Imprejurări de timp şi de 
loc, de moravurile, de gradul de cultură a unui popor, etc. O formă 
ideală de guvernămint, bună pentru toate neamurile şi pentru toate vre- 
muriie, nu există ; pot fi unele instituțiuni excelente pentru Elveţia şi 
detestabile pentru Rominia, şi invers; constituţia Statelor-Unite, de pildă, 
a putut să trăească fără modificări esenţiale mal bine de un veac, şi să 
aducă un mic grup de colonii cu vre-o trei milioane de locuitori, la 
starea înfloritoare a unuia dintre cele mai puternice şi mai bogate state 
ale lumii, cu o populaţie de peste 80 milioane; dar acelaşi constituţie 
introdusă în statele latine ale Americei centrale şi ale celei de suda 
creat acolo vestitul regim de periodice revoluţiuni, 

Şi di. Popovici, deci, îşi ia gratuit pe suflet păcatul de a afirma 
că „oameni serioşi de ştiinţă, ca Freeman, de Laveley, Dicey* etc., „şi 
după ei d. critic de la laşi” am cere să se introducă, „şi în statele de mi- 
lioane şi zeci de milioane de locuitori, democrații integrale ca în Uri“, 
ete.—adică guvernămintul direct al adunărilor populare,—cind acest „d. 
critic de la laşi”, chiar în articolul incriminat, anume spune că „nici un 
om cu mintea întreagă“ nu poate cere să copiăm instituţiile elveţiene. 

Dar susțin că nici un popor ce vrea să trăiască —şi e vrednic să 
trăiască,—nu mai poate astăzi avea, altă formă de stat de cit acea de- 
mocratică, creîndu-şi prin urmare formele de guvernămint, conforme cu 
principiul suveranităţii naţionale, dar potrivite şi cu trebuințele sale, şi 
cu condiţiunile desvoltării sale istorice; el va putea introduce, bine in- 
feles, în aceste instituţii şi diferite moduri de participare populară în gu- 
vernămint, insă numai în măsura şi în forma, compatibilă cu gradul 

lui de conştiinţă politică, de însuşiri civice, de cultură generală,— com- 
patibilă şi cu temperamentul naţional şi cu moravurile înrădăcinate ; dar 
mai ales: în măsura trebuinfelor şi după natura problemelor vieții lui 
naționale. 

Prin urmare, după firea lucrurilor, instituținnile unui stat democra- 
tic sint susceptibile de o nestirşită variaţiune, 

9 


L 


44 VIAŢA ROMINEASCA 


-. 

Pentru d. Popovici însă nu există distincțiunea între forma de 
stat şi forma de guvernămint, Şi democrația pentru d-sa este nedespăr- 
țită de guvernămintul direct al poporului şi, ca şi pentru J. J. Rousseau, 
necompatibilă cu guvernămintul reprezentativ. (Vom avea ocazia să arā- | 
tām, altă ` dată, că d. Popovici ia de bune și alle concepțiuni greșite 
ale filosofului genevez, pe care îl despreţueşte totuşi atita). | 

Şi, mai mult încă:—de ce fel de guvernămint ?—guvernarea de 
cătră o masă amorfā, în care nu s'ar fi diferențiat nici un fel de agenți 
administrativi, nici un fel de oameni de stat, de „politiciani profeslonali“, 
cari să se îl consacrat excluziv sau de predilecție treburilor publice, In- 
tereselor statului L.. 

Şi încă nu ajunge: pentru d-sa, intro democraţie, toate capriciile 
trecătoare ale mulțimii, în lie-ce moment, trebue să aibă un reflex ime- 
diat asupra acțiunii de guvernămint |... 

In aceasta constă pentr directorul „Sămâănătorului* acea „demo- 
crație integrală şi dezastroasă”, pe care mereu o combate, 

Aji văzut, faptul simplu, semnalat de Lloyd, că In Elveţia membrii 
guvernului prepară proectele de iege, discută redacțiunea lor, etc., spre 
a le supune apoi Adunării legistative, „fără a ţinea urechea la pămint* 
şi fără să se ingrljească de „popularitatea“ acelor proecte,— simplul acest 
fapt îl face pe d. Popovici să exclame: „Apoi dacă asta se numeşte 
«democrațiez— atunci şi eu sint democrat!“ 

Şi notaţi bine, că faţă de instituţiunile elvețens, membrii consi- 
liului n'au nici nevoe, nici interes să procedeze altfel, fiindcă aceste pro- : 
ecte urmează să fie supuse Adunării legislative, şi după ce sint votate 
de aceasta, în unele cazuri, pentru a căpăta putere de lege, ele au încă 
nevoe de sancţiunea populară, de aprobarea suiragiului unii ersal (referen. 
dum), iar în alte cazuri aceste proecte pot fi nimicile prin dreptul de „veto 
popular“, adică tot prin sufragiul universal ; şi, încă în alte cazuri, chiar 
dacă membrii guvernului n'ar voi să la vre-o măsură reclamată de opi- 
nia publică, ea totdeauna le poate fl impusă prin „iniţiativa populară“, 

În aceste împrejurări, nici poporul nu are motive de a se emojiona 
prea mult de proectele guvernului, nici membrii guvernului „să țină u- 
rechea mereu la pămint”, pentru că, pe de o parte, dacă un proect este 
sau nu este popular, o va spune la timp poporul însuşi, iar, pe de altă 
parte, ei m'au să se îngrijească de influența ce ar putea avea acest 
proect asupra alegerilor, fiindcă... el nu va avea, şi în condiţiile des- 
crise nu poate avea, nici o influență. Şi altta vrea să spună Lloyd, 
care anume ne arată, că în Elveţia „poporul are putinţa de a impune 
„Orice lege doreşte, şi de a impiedica orice act, pe care nu’! doreşte") 

Tocmai pe acest teren s'a desvoltat acea stabilitate de funcţionari 
publici, despre care ne vorbeşte d, Popovici, ca şi acele insuşiri ale oa- 
menitor de stat din Elveţia, despre cari d-sa tace (deşi in Lloyd, pe care 
il citează, ar putea găsi destul material), precum şi intreg acel regim de- 1 


"H. D, Lioyd,—.The Swiss Demoeraey*, p. 211, 


CRONICA INTERNA 4s 


mocratic original, fără un cabinet de miniştri propriu zis, fără responsabili 
tate ministerială cum înţelegem noi ac H 
psi teleg est cuvint, în scurt—fără sistem par- 

ŞI tocmai aceste fapte, cari decurg din desăvirşita subordonare a 
funcționarilor publici sutragiului popular, d. Popovici ni le citează nu nu- 
pe i eee taia dintre guvernanţi şi popor, ci şi a confiictu- 

Şi ori de cite ori d. Popovici constată vre o urmă de o astfel 
de diferențiare, d-sa e gata să exclame cu triumf: „Variantă de oti- 
gocraţie !*, „fruntaşi, conducători fireşti” |, 

Dar cu ori-cit de mari litere ar scrie d-sa cuvintul acesta mistic de 
„conducători firești”, şi cu orl-cile semne de exclamaţie Var insoţi, ră- 
mine întreagă intrebarea: exercilă aceşti conducători puterile lor în vir- 
tutea dreptului jor propriu, a „dreptului divin“, sau ca o delegațiune 
populară ? 

ŞI între aceste „variante de oligocsaţie“ este toată distanța ce des- 
parte o aristocrație, bazată pe privilegii, de o democraţie, bazată pe 
principiui de suveranitate nuţională. 

Cit va trăi societatea, ca va avea şi „iruntaşii“ el, cari o vor 
„conduce“, chiar dacă n'ar avea aită autoritate, decit prestigiul lor per- 
sonal, talentele lor, dragostea sau increderea ce je inspiră concețățeni- 
lor,—precum şi mindra democrație aleniană era condusă de un Pericle 
sau un Demostene, nu în virtutea calităţii lor oficiale. 

Dar orl-cit de firească ar îl această conducere, autoritatea unor ast-fel 
de fruntaşi, în democraţie, nici înirun caz nu izvorește din vre un pri- 
vilegiu de clasă, ci numai din opinia publică, srveranitatea populară. 

„Democraţia“ pe care şi-o închipue şi pe care o combate d. Popo- 
viči, peniru saivarea neamuiui de pierzare, e o fantasmagorie, pe care nici 
măcar anarhiști! nu o visează, cu toată negaţiunea lor a formei înseși 
de stat: nici din societatea /or „fruntaşii* nu pot fi excluşi, 


%2. 
+ 


Dar d. Popovici neagă însă-şi opinia publică, şi intru aceasta 
citează pe un privat docent din Zürich, d. Eleutheropulos. 

Dar pentru a învedera înțelesul cuvintelor citate, voiu reproduce 
dela inceputul pasagiului respectiv, citeva rinduri ce au fost omise de 
d-l Popovici, 

După ce arată, că nu se poate vorbi despre „scopul statului, res- 
pectiv al vieţii sociale“, ci numai despre „scopul sau scopurile în stat, 
respectiv în viața socială” ; şi intrucit, afirmă acest autor, faptele ne 
țin un singur limbaj, și anume, că „toate scopurile în viața socială, care 
„par a avea o insemnălate generală, siat propriu zis scopurile unui anu- 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


„mit grup (clasă, partid), scopuri ce sau impus (durchgesetzte)“,— d. 
Eleutheropulos, întemeindu-şi, cum vedeţi sociologia pe o teorie de clase,— 
inchee ; 

„Prin urmare e stabilit (steht fest), ceea ce am dedus din faptele 
„înseși: clasele, respectiv partidele ce se înjghebează la fiecare anu- 
„mită împrejurare, formează atomii materiali, ce condiţionează viaţa $o- 
„cială; şi acestor atomi corespund şi funcțiunile morale (geistliche), 
„anume în formă vizibilă scopurile de clasă, respectiv scopurile de par- 
„tid, adică ideile şi complexele de idei de clasă, respectiv de partid, 
„precum şi voinţile de clasă, respectiv voinţile de partid“... '). 

Şi urmează imediat : 

„Este ast-fel direct greşit, că in viața statelor se vorbeşte de vo- 
„inţa generală a poporului şi de o opiniune publică“, etc. —pasagiul citat 
de d-l Popovici. 

Cum vedeți, aceste rinduri sint îndreptate impotriva concepțiunii 
„voinţii generale”, ca însumare a voinţilor individuale, în sensul lui J. J. 
Rousseau, şi critica învățatului din Zürich, deşi nu e lipsită de exage- 
rări, vădit, e justă, 

Dar pentru ce îl citează d-l Popovici? Işi însuşeşte şi d-sa teoria 
de clase? Şi pentru ce Pau impresionat cifrele, prin care d-l Eleuthero- 
pulos îşi ilustrează ideea ? Că din trei milioane de locuitori nu au drep- 
tul de vot decit 700,000 ? Adică, pentrucă „voinţa generală“ nu insu- 
mează şi voinţile pruncilor dela sinul doicilor ? Ei, şi ? Sau poate pentru vo- 
tul... acestor doici ?... 

Contrazicătorul nostru e şi aici în afară de chestie: 

Din punctul de vedere ce ne interesează aici,—chestiunea cum se 
formează opinia publică, sau concepțiunea teoretică a naturii sale, ca 
„voinţă generală“ în care se fuzionează toate voințile individuale, sau, 
dimpotrivă, ca rezultantă a voinţilor şi ideilor de grupuri sociale, de 
clase sau partide,—ne este cu desăvirşire indiferentă, 

Ba chiar, dacă, cum spune autorul citat, „substratul vieţii sociale 
e un complex de atomi materiali şi morali, cari sint clasele, respectiv 
partidele, şi scopurile lor“, *) dacă adică opinia publică nu e decit o re- 
zultantă a voinţilor şi a ideilor diferitelor clase" sau partide, — rezul- 
tantă adese determinată de lupte aprige,—atunci se impune şi cu miai 
multă putere crearea unui aparat politic pentru armonizarea, sau cel 
puțin pentru echilibrarea acestor voințe şi idei. 

ŞI acest aparat nu ni-i poate da decit democraţia. 


` 
e $ 


Fireşte, şi instituțiunile democratice pot da naştere la multe 3- 


i} A. Bleutheropulos,— „Soziologie“, p. 145. 
2) Ibid. 147. 


| 


F 


| 


| 
i 


CRONICA INTERNA 477 


. 


buzuri şi rele, De perfecțiune nicăeri omul nu poate avea parte, fiind- 
că nici omul nu este perfect, 

Dar dacă d-l Popovici ne semnalează aceste rele, —clte-o dată cu 
dreptate, de cele mai multe ori fără nici o dreptate,—nu recunoaşte d-sa 
implicit, că democrația totuşi există, oricit de „Categoric* ar declara „că 
democraţia reală nu există“ ? 

Din nenorocire, nici declaraţiile oricit de categorice, nici şirurile 
cit de lungi de semne de exclamaţii, nici bombardarea cu nume de ay- 
tori, nu pot întuneca realitatea. 

ŞI di. Popovici e silit la o concesiune: că democraţia „nu poate 
să existe decit ca formă de trecere spre—Cesarism sau spre ocupaţie 
străină“, 

Dar nici pentru a dovedi aceasta nu ajung—.afirmaţii, încintare, 
entuziasm“... pentru conducătorii „fireşti“... 

Pentru a încheia, cer scuze cetitorilor că am fost nevoit să repro- 
duc aici şi locuri comune din manualele de şcoală, şi trebue să adaog 
că anti-democratismul d-lui Aurei C. Popovici isvoreşte, în realitate, dintr'o 
concepție metafizică asupra lumii şi vieţii, concepție care merită în sine 
o discuţie mai aprofundată, Pănă acum însă abia o putem intrezări din 
clteva pasagii ale articolelor sale, 

Vom aştepta pănă ce ea se va lămuri mai bine, şi vom reveni, 


C. S, 


t) Ibid., 147. 


480 VIAȚA HOMINEASCA 


In timpul din urmă deputatul A. Onciul a mai ţinut două cuvintări 
de un interes palpitant. Intr'o secțiune a cerut convocarea congresului bi- 
sericese şi aceasta ca răspuns la orațiunea lui N. Wassilko, care, după o 
tăcere mai lungă, a accentuat; din nou punctul de vedere al Rutenilor 
cerind despărțirea diecesei. Asupra chestiunii aceştela de o importanţi 
capitală pentru poporul romin din Bucovina, sper să pot reveni odată 
cu un articol special, 

Intr'o a doua oraţiune, ţinută cu ocazia discuţiei bugetului minis- 
terului de agricultură, deputatul nostru a vorbit despre administrația 
fondului religios greco-oriental. Constituit din moşiile mănăstireşti dăru- 
ite de domnitori şi boleri romini, acest fond care dispune astăzi de ma 
bine de 30 milioane e un mijloc de exploatare şi cămătărie a ţăranului 
din partea arendaşilor Jidani. In loc ca pămintul acesta, care e påmint 
rominesc, să hrănească gloata peritoare de foame care apucă drumul Ce 
nadei prăpădindu-se în îundul lumii, îngroaşă şi imbogăţeşte toate lipi- 
torile şi lăcustele hămisite, strînse aici din lumea intreagă ca'n pămintul 
făgăduinţii. Fondul acesta are 30,000 de fălci de arătură, din care 19,000 
se folosesc pentru hergheliile statului iar 11,000 se arendează. 25 de 
Jidovi arendează acest pămînt cu 20—30 cor. falcea şi o subarendeazi 
țăranilor cu 100—160 coroane, Loc de păşunat iarăşi nu dă fondul fára 
nilor aşa Încit aceştia nici vite nu'şi pot creşte. Lemnul de clădit şi lem- 
nul de foc ce se taie în pădurile fondului Il cumpără tot Jidanii pe nimi 
şi-l vind celor ce au trebuinţă cu preţuri enorm de ridicate. Anul trecul 
a început Centrala însoţirilor economice o acţiune in privinţa aceast 
înaintind direcţiei fondului oferta băncilor săteşti şi a cantității de lemn tre 
buincios membrilor lor, Cu mare greu, după interveniri şi cereri energice, 
au primit unele bănci, nu toate, lemnul cerut şi atunci însă cu un pref 
mai ridicat decit oraşul Cernăuţ care a împărţit lemnul primit între Evrei 
săi cu preţuri mai mici de cum l'au primit ţăranii noştri, În direc 
tia aceasta Centrala are un plan întreg de activitate. Ea a făcut dee 
camdată un pas mare înainte, Directorul ei dr. FI, Lupu a compus si 
memorand detailat, în care arată situaţia precară a ţăranilor, cămătără 
ce-o fac arendaşii străini cu pămintul fondului şi cere ca ministerul 
să aprobe vinzarea în loturi mici, respectiv arendarea, moșiilor fondului. 
obştilor ţărăneşti. Şi fiindcă motivul cel mai puternic al direcţiei fondu 
lui, care e potrivnică acestei idei, era îngreuiarea administraţiei și nere 
gularitatea în plăţi a ţăranilor, Centrala a hotârit a lua asupra sa toată 
gestiunea, aşa incit direcţia bunurilor se bucură de o uşurare, căci In loc 
de a trata cu 25 sau 30 de arendaşi, va trata numai cu unul. Darăk 
direcţia de bunuri lipseşte bunăvoința. Inainte cu un an a fost scoasă. 
la licitaţie moşia fondului Dubova, pe sare voia s'o ia in arendă obşti 
locuitorilor din Tereblecea ; atunci s'a sistat licitația după intervenţia ve 
putatului Hurmuzachi pănă la studiarea chestiunii şi de un an de zile si 
diază domnii chestiunea şi au scris deja un raport de 30 de coale şi 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 481 


nu's gata. Dacă s'ar realiza proectul Centralei s'ar face un pas ho- 
tăritor în lupta economică pentru dezrobirea economică a ţăranului buco- 
vinean din ghiarele cămătarilor. Dar clica cămătarilor şi sprijinitorii lor 
lucră pe un cap ca să zădărnicească proectul acesta, De n'ar dormi ce! 
puţin oamenii noştri ! 


Politica romină din Bucovina pare că întră pe o cale nouă. Azi 
e deja sigur că ambele partide romine: democraţii şi apărăriştii doresc 
o conlucrare cu partidul creştin-social. Deputaţii romini din Viena au lu- 
crat impreună cu căpiteniile partidului creştin-social un statut pentru un 
partid nou: partidul creştin-social romin, care să cuprindă pe toţi Ro- 
minii din Bucovina. Acest statut urmează să He aprobat de ambele par- 
tide, care aleg totodată şi cite şese delegaţi pentru deliberarea asupra 
impăcării. O adunare de bărbaţi de incredere ai partidului democrat a 
aprobat statutul care vorbeşte despre o conperare a partidului creştin 
social romin cu partidul creştin-social nemțesc în afacerile economice şi 
în toate afacerile politice ale împărăției, cu excluderea chestiunilor na- 
tionale şi culturale, a decretat alipirea de partidul creştin-social şi a ales 
atit o dirigență provizorie cit şi pe cei şese delegaţi. Se aşteaplă acu- 
ma deciziunea celuilalt partid. 

„Voința Poporului” pănă acuma organ poporal independent şi-a 
schimbat subiectul în „organ creştin-social romin” şi tipăreşte în ulti- 
mele două numere articole de fond despre Carol Lueger şi ministrul 
Gessmann, 

Şi „Apărarea Naţională”, organul partidului naţionalist, a rupt'o de- 
finitiv cu Jidanii şi serie articole antisemite vehemente. Inainte de Paşti 
a apărut un zlar nou—acuma avem deja 9—intitulat „Apărarea Neamului” 
organ poporal creştin. Scris pentru popor, acest organ combate Evrei- 
mea aşa că în prezent toate cele trel ziare politica ale Rominilor buco- 
vineni sint antisemite. 

Polemicele violente dintre cele două ziare politice vrăjmaşe au 
incetat. Se ivesc zorile unei vremi mai liniștite. 


Nu de mult şi-a ţinut „Societatea meseriașilor tromini din Cernăuţ 
şi suburbii“ adunarea éi generală, 

E lucru cunoscut că Rominii bucovineni n'au nici meseriaşi, nici 
comercianţi, nici industriaşi ; lor le lipseşte cu totul această clasă mijlo- 
cie de o Insemnătate atit de mare în viaţa popoarelor, Comerţul e cu 
totul în mina Evreilor, tot aşa meseriile şi puţina industrie ce'i în 
țară.  Intrun oraş ca Cemăuţul, cu 80,000 locuitori dintre care 
10,000 Romini, afli ca meseriaş un singur frizer şi acela bănăţean; 
intrun oraş vechiu ca Suceava, unde au trăit renumitele bresle de 
negustori, afli! o singură prăvălie rominească ; in satele noastre nu- 
mai străinii ţin prăvălii. Stările acestea triste cereau un remediu 
grabnic. Paralel cu acţiunea întreprinsă pentru dezrobirea ţăranului tre- 


452 VIAŢA ROMINEASCA 


buia ceva făcut şi pentru negoţul şi meseria rominească. S'a înființat 
prăvălii în Cernăuţ și alte prăvălii prin sate şi, cind se va putea 
înființa un magazin central pentru aprovizionarea prăvăliilor mici din 
centrele romineşti, spre a le feri de impasul în care ajung trebuind să 
cumpere marfă dela anprosiştii străini care le-o vind cu astfel de pre- 
turi încit prăvăliile noastre n'o pot revinde cu acelaş preţ cu care o vind 
prăvăliile străine, atunci vom fi cucerit definitiv acest ram al economiel 
naţionale. Mulţi puţinii meseriaşi care există rămăseseră însă neorgane 
zați. Inainte cu un an s'a înființat după stăruința unor oameni de inimă 
societatea meseriașilor, care să adune pe puținii noştri meseriaşi din su- 
burbii, rezleţiţi, pierduţi prin organizaţii socialiste, hărţuiţi şi storşi de 
antreprenori străini,—iîntr'o societate rominească, conştientă de chemarea 
ei, Ceeace s'a făcut în această societate în decurs de un an, cu concursul 
oamenilor de bine, după stăruința comitetului în fruntea căruia stă directo- 
rul de tipografie D. Bucevschi, un vechiu luptător naţionalist, şi un ait 
muncitor harnic şi priceput, tipogralul 7rdian ledu, bănăţean--trebuie 
recunoscut că la crearea societăţii puținii Romini din Ungaria ce se află 
în Cernăuţ au jucat un rol frumos şi hotăritor—-se ailă scris în primul 
raport anual, care va răminea un document prețios pentru vremile vii- 
toare. Comitetul a ingrijit pentru creşterea unei generații tinere de me- 
seriaşi instruiți care să fie capabili a purta lupta cu meseriaşii de alte 
neamuri şi mai bine pregătiţi şi cu capitaluri suficiente. Comitetului i-a 
succes să înscrie patru elevi din Bucovina în şcoala de arte şi meserii 
din laşi. Bunăvoinţa şi sprijinul arătat de direcţia aceştia şi de minis- 
tul de instrucție fac cinste acelor autorităţi şi ne dovedesc că incepe a 
se înțelege care sint datorințile noastre reciproce de fii ai aceleaşi mame. 
Comitetul s'a ingrijit de viaţa socială a meseriaşilor căutind să'i îndrepte 
pe calea binelui. O mare problemă, dela a cărei rezolvare favorabilă 
atirnă viitoriul acestei societăți de mare trebuință, preocupă în prezent 
comitetul ; zidirea unui internat pentru meseriaşi şi tineri ce se destinul 
comerțului. Cit se poate cunoaşte pănă acuma, se pare ci vom reuși şi 
şi cu această afacere, 

Şi Cimpulungul, care avind o şcoală profesională pentru prelucra- 
tea lemnului, era indicat pentru aceasta, are deja o societate de meseri- 
aşi romini, Activitatea ei de până acuma a dat roadele cele mai fru- 
moase, Societatea, în fruntea cărela stau domnii Pişlea, Stetureac şi Co- 
cirlă, a aranjat mai multe şezători în Cimpulung şi Dorna, care au avut 
un succes frumos, Societatea, care dispune de puteri excelente, şi-a pre- 
gătit un repertoriu potrivit pentru şezători poporale, compus din piese 
teatrale cu conţinut moral, declamări, jocuri naţionale şi este gata a ur- 
ma oricărei învitări spre a se produce. 

In zilele aceste s'a constituit în Sirete, din iniţiativa Centralei tn- 
soțirilor economice o tovărăşie a cojocarilor romini, urmaşii caliciţi al 
vestijilor cojocari de altădată. 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 483. 


Societatea muzicală „Armonia“ a dat din nou două reprezintări 
tealrale. Inainte de Paşti s'a reprezintat de diietanţii ei piesa lui /. L. 
Caragiale : O noapte furtunoasă, care a reuşit loarte bine şi cu care oca- 
ziune am putut admira din nou talentul destul de apreciabil al d-lui Aw- 
rel Berariu, desigur cel mai de frunte diletant dintre Rominii bucovineni; 
iară acuma după Paşti s'a dat Baba Hirca, operelă'comică în 2 acte şi 3 
tablouri de M. Millo, muzica de H. Flechtenmacher, Reprezintarea aces- 
tei piese a trezit în inimile multor Bucovineni amintiri frumoase din 
timpul cind vestitul Millo a Jucat în Cernăuţ cu trupa sa această piesă: 
ia 1871.—Millo juca rolul Babei Hirca.—Ce depărtare Intre atunci şi in- 
tre azi: n'au trecut aproape 40 ani, ci mai mult de o sută! Atunci trupe- 
romineşti de prima ordine ca cea a doamnei Fany Tardini, repausată zi- 
lele trecute, a lui Pascali, M. Millo, mai tirziu artişti ca Manolescu, Not- 
tara se perindau în fic-carean pe dinaintea ochilor scăldaţi în lacrimi ai 
Rominilor bucovineni,—astăzi avem In Cernăuj o stagiune de o lună a 
teatrului naţional rutean din Lemberg! Un strop de balsam şi un strop 
amar de ironie a fost acea reprezintare rominească intercalată intre re- 
prezintările trupei rutene. 

Publicul adunat, în sara primă în număr mai mic, în sara a 
doua în număr mai mare, s'a detectat la cintecul d-nei Onciul (născută 
Lupu) a d-lor Scalat, Litviniuc şi Ucrainej şi a avut o ocazie nouă de 
a admira interpretarea minunată a d-lui Berariu în rolul Babei Hirca. 


Societatea studențască „Junimea“ a sranjai Inainte de Pașii o se- 
tie de conferinţe de popularizare cu subiecte din literatura modernă. 
Seria a reuşit bine, conferințele au fost instructive şi au fost bine cer- 


cetate de public. 
După Paşti, aceeaşi societate aranjează o nouă serie de conferinţe 


de astă dată cu subiect ştiinţilic, S'au ţinut pănă acuma două conferinte 
de acest feliu ; a treia e In pregătire. 


Suceava rominească şi cu ea toţi Rominii bucovineni se pregătesc 
pentru două frumoase serbări naţionale : jubileul de 25 de ani de exis- 
tență a societății „Şcoala Romină* şi aniversarea a 25 de ani dela. 
moartea componistului Ciprian Porumbescu. 


Gt. 


Di 


486 VIAŢA ROMINEASCA 


<atul oficios—în şcoalele primare de stat, comunale şi confesionale, in- 
strucțiunea va fl absolut gratuită, de oarece nu se va mai plăti nici die 
dactru, nici taxa de 30 fiteri, ci cel mult se va putea percepe taxa de 
50 fileri pentru bibliotecă, şi aceasta însă numai de la elevii care s 
vor putea dovedi că sint săraci. Pentru învățătorii comunal şi conie- 
sionali, statul va garanta anual suma de 700,000 coroane în fondul de 
pensie regnicolar. La rugarea autorităţilor confesionale, statul va intregi, 
deasemeni, suma cu cit confesiunile încasează mai puţin. Suma aceast 
însă, pentru o şcoală, nu poate îl mai mare decit suma ce ar corespunde 
taxei de 15 coroane didactmu și 1 cor. taxa de inscriere pentru fiecare 
copil obligat să umble la şcoală, 

„La acordarea ajutorului de stat sint hotăritoare aceleași prin- 
cipii naționale care se cuprind în legea despre întregirea salarelar În 
vățătoreşti...* 

Pentru şcoalele rominești principiul gratuităţii e valabil deci numai 
întrucit ele vor corespunde dorinții ministrului de a maghiariza. 

Tot aşa de periculos este al doilea proiect, în virtutea căruia fit- 

care comună este datoare să ridice o şcoală economică, dacă are al 
elevi obligați a umbla la şcoala de repetiție (Duminica şi în sărbători), 
Se înțelege, limba de propunere este cea ungurească şi cum învățătorii 
noştri nu pot să fie specialişti în toate ramurile economice, pe banii 
noşiri guvernul ne va impăna satele cu „specialişti* (2) unguri, simpli 
agenți de maghiarizare, 
Deputaţii romini au decis să ducă cea mal crincenă luptă impe 
triva acestui proiect de lege, Sperăm că şi prelaţii vor face acelaș lu- 
cru în Camera Magnaţilor. Extraparlamentar, durere, nu prea sint semie 
<ă se va face ceva. 


In Budapesta, la Universitate, e curată judecătorie. Decanul facul 
tăţii de drept şi rectorul fac pe judeie de instrucţiune şi pe procuroral 
lar cei strinşi deaproape sint sludenții universitari romini, Crima ce k 
se impută este că la 26 Martie au aranjat o masă comună, la care au 
invitat şi pe deputaţii naționalişti. Se înțelege, sau ţinut toasturi şi si 
cîntat „Deşteaptă-te, Romine!*... Aşa ceva nu se poate tolera în capt 
tala Ungariei. De vre-o trei säpiämini se urmează deci cu investigat 
nea Impotriva tinerilor care au aranjat şi participat la serată, In prisu! 
tind sînt acuzați studenții Vasile Lucaciu (fiul deputatului, care mai ale 
un merit: a fost deja eliminat dela universitatea din Cluj) şi Mircea 
Russu (fiul subsemnatului), care pe lingă că a rostit toast la serată, asi- 
gurind pe deputaţi de devotamentul tinerimei, şi-a mai agravat situația 
cu o declarație în care, protestind contra prigonirilor, serie rectorului 
puţin tnăgulitor despre cultura şi libertatea maghiară. Ne e teamă, dă 
senatul universitar va judeca fără să acorde vre-o circumstanţă alenu 


Ba 


SCRISORI DIN ARDEAL 487 


antă: avind în vedere cei 19 ani ai „delicventului“,—ci va aplica maxi- 
mull.. La croirea pedepselor, toate autorităţile maghiare sint cit se poa- 
te de generoase, 


In Bichiş-Claba, oraş aproape de Arad, pe linia cătră Pesta, s'a ți- 
nut la 7 şi 8 Iunie n. un congres interesant: al noului partid unguresc» 
zis al plugarilor (ţărani), condus de Andrei Achim, fost deputat, şi ei în- 
suşi țăran inteligent şi cu stare, Au luat parte delegați din toate părţile 
țării. Programul noului partid este dezrobirea țăranilor (de toate nen- 
murile !) de sub domnia oligarhilor. Pentru acest scop se cere cu stă- 
muință sufragiul universal, aşa cum Împăratul l'a dat în Austria, dar 
cum magnații unguri nu vor să-l facă în Ungaria. S'a şi trimis în acest 
senz 0 telegramă lui Francisc losif I şi s'a decis ca să se ceară drept 
de vot pentru fiecare cetăţan în virstă dela 20 ani în sus. In caz con- 
trar să se organizeze o grevă aprată generală. 

E interesant, şi de mare importanță, că la acest congres au parti- 
cipat şi au luat cuvintul şi deputații naţionalişti dr. A. Vlad şi dr. M. 
Hodja. Ei au accentuat că țărănimea din Ungaria, fără osebire de na- 
ționalitate, are un scop comun: să iupte pentru dreptul de vot, să ajungă 
a fi reprezintată în parlament, ca astfel să se inaugureze domnia po- 
porului şi să scăpăm de jugul clasei dominante, a boierilor, care nu- 
mai la interesele lor speciale, egoiste, se gindesc și aduc în discuţie 
chestii care întărită popoarele, pe cind interesul patriei este să se afle 
punctele comune de apropiere şi înlrăţire. Hodja a vorbit slovăceşte (In 
Ciaba majoritatea populaţiunii e slovacă). 

Amindoi deputații naţionalişti au fost aplaudaţi. 


Arad, 27 Mai (9 Iunie) I. Russu-Şirianu, 


— A ET 


Miscellanea 


—— 


FRANÇOIS COPPEE, 

Poetul, pe care Franța l-a pierdut de curind, a fost desigur o fè 
gură în literatura ei contimporană. 

Născut la 1842, a debutat la 1866 cu un volumaş de versuri, „Le 
Reliquaire“, remarcat de Sainte Beuve. 

Făcea parte din grupul parnassienilor, de la care a învăţat preci- 
zia desenului, arta savantă a versificaţiei, pertecţia desăvirşită a formei. 

O piesă într'un act în versuri, „Le Passant“, reprezentată la 1869 
la Odton, l-a tăcut cunoscut marelui public, De atunci, timp de aproape 
patruzeci de ani, a scris numeroase opere, volume de poezii, drame ro- 
mantice,—în ultima! timp mai mult proză. 

Opera dramaturgului, care nu-i decit un romantic întirziat, ca şi a- 
cea a prozatorului, nu va rezista desigur vremii, şi din acea a poetului 
numai o parte va răminea. 

Poemele lui de inspiraţie epică par lipsite de putere alături de a- 
cele ale lui Victor Hugo sau Leconte de Lisle; acele de lirism intim, de 
sentiment pur sint departe de a avea adincimea, subtilitatea de analiză, 
tineța poeziilor lui Sully Prudhomme. 

Originalitatea lui trebue căutată în altă parte. Ca şi Sainte Beuve 
în poeziile sale din tinereţă, cu mai multă sănâtate şi cu mai multă artă 
decit el, Coppée s'a inspirat mai totdeauna în chip fericit din realitatea 
actuală şi zilnică, A excelat în naraţiunile familiare, în tablourile de genre, 
în scenele luate din viața micii burghezii sau din acea a măbălălilor 
parisiene, 

Cu o simpatie adevărată şi largă, amestecată uneori cu o uşoară 
ironie, a ştiut să pătrundă şi să descrie bucuriile, fericirile, durerile din 
Inmea cea mare a celor ignorați şi umiliţi. | 

Reprezentant al realismului vremii noastre, Coppée a descoperit şi 
a scos la lumina zilei poezia ascunsă în lucrurile mici, neînsemnate, mä- 
runte ale vieţii, considerate atita vreme ca nevrednice de marea artă. 
Prin această notă personală a îmbogăţit poezia franceză şi i-a lărgit o- 
rizontul. 


MISCELLANEA 429 


TACT ŞI CUVIINŢĂ ... 


in zilele de 8 şi 9 Iunie st. n., s-a serbat la Cernăuţi jubileul de 
30 ani al societăţii academice „Junimea“, care a avut şi caracterul, miş- 
cător pentru noi, de cinstire a d-lui profesor D, Onciul, inființătorul şi 
primul preşedinte al „Junimii“, 

Nu voim să descriem aici serbările, pe cari cetitorii le pot cu- 
noaşte din presa zilnică, ci numai să relevăm un incident semnificativ, 

Societatea a invitat la serbările acestea pe mai mulţi profesori w- 
niversitari şi reprezentanţi al revistelor literare din ţară. Au răspuns însă 
la această invitare numai trei profesori universitari, cari reprezintau în 
acelaşi timp revistele „Neamul Rominesc", „Convorbiri Literare“ şi „Viaţa 
Rominească“, 

NI se impunea, în aceste Imprejurări, mult tact, intrucit Rominii 
din Bucovina sint împărţiţi, cum se ştie, în mai multe tabere politice, și 
chiar studenţii, sint grupaţi în trei societăți deosebite (celelalte două 
nici n-au luat parte la serbările jubilare ale „Junimii”). 

Dar reprezentantul „Convorbirilor Literare“ a găsit nimerit tocmai 
acest prilej pentru a polemiza împotriva... „poporanismului*, debitind 
întregul pachet de insinuări mincinoase obicinuite („buruiană străină“, 
„cosmpolitism“, etc.)... 

Reprezentantul „Convorbirilor Literare“ a dat astfel dovadă şi de 
mult bun simţ, întrucit vorbea înaintea unui public care cunoştea popo- 
ranismul dintr-o revistă cu mult mal răspîndită şi cetită în Bucovina decit 
acea reprezintată de dinsul,—şi de nu mai puţin tact şi cuviinţă, atăcind, 
în casă străină, pe un oaspete invitat, care singur reprezinta acolo 
Universitatea din laşi, capitala vechii Moldove... 

Reprezintantul nostru, bine înțeles, n-a răspuns... Atita lpsea!... 

Preşedintele „Junimii“ foarte jenat și, probabil recunoscător, că s-a 
evitat astfel un spectacol, picant de altmintrelea, al unui fournois între 
„frații din țară“,—a cerat scuze reprezentantului nostru... Acesta bine 
înțeles, nu avea nici un motiv de a face responsabilă „Junimea“ Cer- 
năuțeană pentru excesul de zel al urmaşulul „Junimii“ Jegene. 

Dar nu putem şti dacă acesta din urmă a înțeles lecţia cei s-a dat, 

P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Chion Teodorian. Singele Salo- 
venilor. Edit Minerva Bucureşti, 

Tată a doi copii, dintre cara unul 
legilim, recunoseut în faţa lumii, cre- 
scot şi hărăzit să trăiască în eondiţi- 
unea fericită de fin unic al unui om 
bogat și altul natural, monit să ducă 
viața de neajunsuri şi nedreptaţi a 
situației sale, Ilie Murat, recunoaşte 
cu durere, în copilul legitim Andrei, 
singele Solovenilor, neamul mamei e- 
goist, nşuratee şi erud, iar tn Mitruţ, 
fiul natural, tot ce preţueşte el in 
om, toate însuşirile propriei sale firi : 
voinleie, cinste, vrednieie şi bunbtale, 
ConBietul trebue să se petreacă în sum- 
fetul batrinului, drama trebue să fie 
in ciocnirea aceasta de simliminte 
conlrarii, exagerată încă de o veche 
boală de inimă ce se redeșieaptă și 
de peripețiile dusmaniei şi invidiei 
fratelui legitim, bicisnic și istovit pen- 
tru făcnul voinie «e era fratele patu. 
ral. Singole Solovenilor, acel sufet al 
unui neam ce a chinuit deja po bätri» 
nul [lie in tinerețe, eu deziluziile, n- 
mârăciunea și suferiulele din căsnicia 
lui, sa arată acum în liu-său, provoacă 
o suferiută ună altoită pe alte sufe- 
rinți vechi, deei cu îndoită putere de 
a chinui suetul batrinului și agravată 
încă de imprejurarea ca fiul sâu nn- 
tural e şi ar trobui să fie fiul său a- 
devärst din carnea și sufletul lui şi 
totuşi e sacrifical, Aceasta e problema 
pusă de autor şi eitä vreme interesul 


e In conflictul din sufletul bătrinului, 


naraliunea se sustine interesantă, dra- 
mase desfâşoură, incet în împrejurări 
mici, însă cu izbueniri sufletesti pu- 
ternice ia sulatul batrinului şi cu ma- 
nifeatari juste şi măsurate în acţiune, 
aşa cum cere simţul udevărului şi al 
realității. Grașula e că se deplasează 
interesul povestirii. Cuconul Ilie moare 
dintr'un necidont la jvinâtoare, Intim- 
plarile nâprasnice ce trehuiun neupa- 
rat să sa producă în situația celor 
doi fraţi, datà fiind gi intrigo destul 
de pulin interesantă în ea însăși, din- 
tre Andrei şi nevasta fralelui sau Mi- 
trut, nu mai au interesul şi pulerea 
dramatică ce ar fi avut-o, dacă sar Å 
räsfrint in sofletul actorului principal. 
Unitatea povestirii, unitatea de tot or- 
ganizat, logica ei de ervațiuue via ar 
fi corut ca interesul principal să fie 
pina la sfirşit ia sufletul bătrinului 
Cici penlru el Singele Solovenilar e 
ohsesiunea ce creşte în timpul desfa 
şurării acţiunii, se râsfringe in mii de 
simţiminte dureroasa, il binluv en ve- 
denii de spaimă, inecind toale celelalte 
simțiminie şi dernodâmintul ce l'ar 
fi nimicit intr-o oltima vedenie : moar- 
tau tragică a fiului natural şi incon- 
ştienţa adinea, iremediubilă, Singele 
Solovenilor, intrupal intro crestură 
atit de noumnnă, ful stu legitim, ar 
îi avul adevărata lui semnifleatie. 

D. Caton Teodorian e o veche cw- 
poştință a publicului cetitor. D-sa a 


RECENZII ibi 


atras de mult atenţiunea prin calită- 
tile solida ale prozei sale: o atitudi- 
ne firească si serioasă față da resli- 
tatea ce caută să o redea în operile 
sale şi po care adesea o prinde în 
scene şi tablouri, foarte bine vazuta, 
cum sint multe din seenele de inti- 
mitate în viaţa de țara intre lată si 
fiu, În ceeu ee priveste sufletele eroi- 
lor săi : o intuiție finăa nuunţelor do 
delicateță în bunatatea oamenilor ce- 
lor mai simpli, trăsături de caracter 
ce-ţi produc o adevărată lacintare, cum 
siot unele din sufletul bătrinului Iie 
Murat, a bâtrinej servitoare Culinea 
şi al lui Mitruţ, Acestea te fae să-i 
erți zugrăvirea in genero ae caracte. 
relor, ee corespund maj mult concep- 
țăilor sale ideologice de cit simțului 
vealităţii. Raporturile dintre săteni şi 
autorități, tipul lui Mitrut «a primar, 
dezerierea realitaţiloe vieții rustice, 
gial toate izvorile din conceptiile sula 
ideologice, Inchipuile de ua intelectual 
ee a visat adeseori, la biroul, sia o 
stare ideala a tăranului yi a alei. 
tuit o realitate eu frinturi din obser- 
vaļia renlului și visele salo de pace 
soriala, de bunătate şi mărinimie gë- 
aeralizale in toala omenirea. 

Realitatea sufloteasră îl e mai bine 
cunoscută deşi uneori e pres simplist: 
oamenii sint numai buni sau numai 
rāi, prea aproape de cvia ce-i visăm 
nai şi prea departe de realitate cind 
vint buni: cu o ușoară exngarare, ce 
jizneste simţul adevarului. ia pornirile 
lor rele, în defectele şi pàcatale lor, 
dapäşiad ridicolul şi atingiud bufones 
rja, cum 8 leama lui Andrei in im 
loarcerea dela gară, cind vreu să sură 
din lrasură, 

Cu toate nenjunsurile şi enlitățile ei 
apera d-lui C. Teodurian «e interesanta 
si placo incă prin seriozitatea şi sin 
ceritntea ei. 

AL Cazaban. Chipuri gi suflete, 
Editora Minerva București. 

Povestirea curga dela incepatul ta 


— ————" 


sfirşitul volumului eu o uşurinţă uimi- 
toare, trecind grabita dela una la nl- 
ta, intr'un potop de vorbe udeseori.., 
deşarte. Tot ee e mni superficial şi 
mai banal în viaţa de toate zilele, e 
pus de tutor la contribuție. Sentimen- 
talitatea efteuă pentru sufariutele goi- 
mului impâratese (ee poate f mai la 
urma urmei şi ua uliu vulgar) murind 
de nostalgia cerului albastru pe o gră- 
mada de gunoi „ea o cruce srirlită da 
vint pe un mormiul uitat”, seene din 
viața de birou, ca nu depişase eu ia- 
semnătate artistică mahalagiamul obig- 
nuit din madiul funeţionarilor, aven- 
tari inctiocra cu femei imbrăeutu ln 
miătusă dar cu sulatul vulgar, potri- 
vite eu idealurile şi mijloacele de se- 
dueţinua ale eroilor, ea acea eroină 
din „Firul de mătase” ce citeşte ver- 
suri, pluteşte iatr'un nor de ambrosie 
şi în valuri da mătase, pentru a se n- 
runea upoi atit de vuigar şi dezeustă- 
tor în capul unui „nespălat* numai fi- 
indc bănueaște eh ar A un „intelee» 
iual“, Pare că ai asculta pe un licean 
Inudaros ee-şi povesteste aventurile 
salo imaginare cu dame din lumea ma- 
re sau lumoa „de pe nlaturi“ şi le-ai 
simţi stinjenit de nedibăria inveniiu= 
nilor sile, lipsite de cela mal elemen- 
lare canoştinți de viaţa şi de sulletal 
omului, s! femeii în specit, 

Dar cole mai multe subiecte sint po» 
vesliri de vinātorie şi contrabandä- 
ca unela co se gâsese iai mult in gu- 
ru povestitorilor limbuţi şi se cunuse 
in limbagiul de toate zilele sub nu- 
mele de „minciuni vinătoraşti” Unele 
dintre ela ai polea zice că nici nu au 
subiect, atit e de märuntel şi fără 
nici o semnificaţie psichică, morala ori 
estetică, In scurt dacă esti siit să ei- 
tegli tot volumul, ca mius, care a tro 
buit saci facă recenzia, râmli uluit ca 
sub potopul de vorbe ale unui limbut ee 
„te-a prins“ şi-şi descarcă toate pala 
vrele fără milă şi erutare puntru col 
cei silit să-l asculte. Sarvita Iu doz 


Mu 


492 VIAŢA ROMÎNEASCA 


mici, proza de altminteri destul de enr- 
gātoare ar putea li o reecreație plă- 
cută intr'un mure cotidian, bună oară 
„Universul“, între cronicile mondene 
ale babei Vişa şi erimpeeale din „so- 
criada“ lui Marion. 

L S. 


. 
* 


» 

C. Rădulescu Motru. Studii fi- 
losnfice. Vol III, Puterea sufletească, 
(Afirmarea personalităţii omeneşti in 
principalele momente ale culturii, Le- 
gea conservaţiunei unităţii sufleteşti. 
Persoană şi mediu), Bucureşti. Re- 
dacţia revistei „Studii filosofice”. 1908. 
Preţul 6 lei. 

lu aceasta operă destul de volumi- 
noasă, care e numai începutul unei 
opere mai intinse pt care © anunţii, 
savantul profesor al universitaii din 
Bucuresti, cunnseut prin interesante 
Imerări anterioare, studiază proble- 
mele filosofice pe eare le ridică ches- 
tia puterii suhteşti: raportul dintre 
tendințele ştiinţei moderne şi idealul 
moral al religiei creştine, carueteri- 
zarea culturii moderne faţă de cea un- 
tica, stabilirea unui postulat pe cure 
să se sprijine cauzalitalea fenomene- 
lor sufleteşti, valoarea legilor cauzale 
psihice şi a determinizmului suflotese 
fată de logile cauzale ale naturei ex- 
terne. Vom incerea să expunem, intru 
cit no permite caracterul destul de 
abstract ai lucrării, ideile omise de 
autor în privinţa acestor probleme. 

Partea 1. Afirmarea personalității 
omeneşti în principalele momente ale 
culturii. 

„Autorul arată că primele sistemati- 
zări ştiinţifice care au apăru! in isto- 
ria culturii omeneşti, sint pătrunse de 
tendința personificării antropomoriice, 
caracteristică omului primitiv, Insuṣi 
Aristot explica origina și direcția miş- 
cării in analogie cu activitatea fina- 
lista a omului, Contrar aparențelor, 
epoca în care cultura ara stăpinita de 
tendința antropomorfică, este departe 


de a fi epoca in care puterea sufle- 
teasca a individului era apreciată ra 
dind principalul element ul naturii. 
Niciodată personalitatea omenească 
n'a jucat unrol mai şters, m'a fost 
mai anihilată de covirgitoarea inie 
ență a obiceiurilor şi a ignoranții 
Statul sau eomunitaten eruu stâpine 
pe destinele vieţii individuale, totul 
era determinat printr'ua ritual rigu- 
ros. Analogia personificării seë tutor- 
cea impotriva omului însuşi, matura 
era plina de divinităţi dumane şi 
omul primiliv era selurul lor. Mani- 
festările anlropomorfizmului în ştiinţă, 
morală, religie sint astăzi judecate și 
"ondamngje, valoarea lor e recunos- 
cută numai in domeniul artei. Pare- 
rila lui Nietzsche asupra decadonțti 
morale aduse do ereşlinizm g'a supe- 
vioritaţii culturii elene, sint subiective 
şi falşe. Sub un aspect străluci, a 
ceasta cultură uwundea nedreptate, 
superatiţio, ignoranță, Creglinismul a 
adus sufletelor deprimate o hrană 
nouă și aproape toate bunurile pe 
care declratorii săi, in frunte eu 
Nietzsche, le-au pus pe nedrept in 


“sama vechii culturi. Ereştinizmul a 


inzestrat omul eu mijloace de luptă 
şi de cucerire ; în locul superstiției şi 
a fricei de necunoseul i-a dat incre 
derea in voința divină şi indirect, in 
voinţa su proprie; l'a invațal să lupte 
impotriva lui însuşi, a viciilor şi pr 
catelor sale, a stabilit o ordine soei- 
ald mai dreaptă, ehemind pe taţi în 
riudurile societăţii. In istoria omeni- 
rii a insemnat momentul cele, mai in- 
tense încordări. El a dovedit ca po- 
poarele creştine sint singurile puter- 
nice şi cucerituare, După autor, păre- 
rile curente asupra obscurantirmului 
evului mediu sint exagerale, Prin se 
pararea spiritului de materie, prin in- 
Jatururea elementelor subiective din 
natura externă, creştinismul în această 
epocă, a dat lovituru de moarte ştiim 
ței antice g'a pregătit desvoltarea 


RECENZII 


— o 


şliințoi molerne, Influenţa religiei a- 
supra desvoltárii ştiintei a fost con- 
tinuă şi indispensabila. Datorită ei, 
satura a Ineepul sa fle privită din 
punctul de vedere al fenomonelvr 
sula și mişcarea În caro tugelatorii 
sremri credenu ei se oglindește mai 
clar voința omenească a capalal o 
rualitate. Postulatele noii ştiinli, sim- 
plivitateu si armonia legilor naturii, 
vare au condus la presupunerea unei 
analogii Intre aceste legi si raportu- 
rile matematice, sint de origine reli- 
pgloasă. Părerea filosofilor materialisti, 
dupa care ştiinţa moderna spre de- 
osebire de religie, are un ideal pur 
impersonal in eare se resfriage de- 
lerminizmul obiectis al universului, e 
falsă. Numărul acelor care susțin că 
ştiinţa e intro strinsă legătură vu 
cerințele sufleteşti ale omului, creşte 
mereu şi eonveptlile mecaniciste și 
materialiste trälese In judecata pu- 
blieului, numai iun virtutea legilor iner- 
ției. Premisele aeestor concepţii ; afir- 
marva că totul se reduce la materie 
si miseare şi afirmatia ca ştiinţa este 
o oglindă fidelă a obiectului cu eare 
se ocupă, au fost răsturnate, cea dins 
tai de spiritualism, şi mai ales de te- 
oria energetică, cea de a doua de eri- 
ticizmul kantian, continuat în timpul 
nustru de metoda genetică in ope- 
tilo unui Mach, Poincaré, Le Dan- 
tee, Pentru acestia, stiinta nu se 
impune intèligenții omeneşti in mod 
pasiv, ea o copie după o renlitate 
externă şi străină omului, ci ea se 
cimborează de inteligența lui, după 
cerințele personalităţii sale. In ştință 
omul dobindeşte un inateument po- 
trivit măsurii şi dorințelor lui. De a- 
ceea nu poate fi vorba de un coniliet 
imanent şi perpetuu intre stiință şi 
celelalte manifestări ale culturii. Toate 
manifestarile eulturale, judecate din 
punct de vedere istoric, urmârese un 
scop comun: întărirea şi îinalțarea 
personalității omeneşti. In acest scop 


493 


comun, ştiinţa se intilneste cu religia 
si conlinua opera erestinizmului, In a- 
firmaţiile lui nsupra falimentului tiin- 
ţii, Brunetiċre a sncrificat adevarul, 
oratoriei şi nu a exprimat deelt o 
părere subiectiva, Ridicind poziţia din 
care personalitatea omenraseă poale 
inriuri asupra naturii, ştiinţa a spo- 
rit şi puterea sufleteaseñ insasi. „Prin 
ea, cultura modernă n dobindit mijlo- 
cul de a compleela înarmarea ideulă 
urmărită In cursul veacnriler. Cultura 
antică a cunoscut liniştea sufletului 
istarită din contemplarea artistien, 
Cultura creştină, liniştea morală, Ae- 
tivitatea ştiinţifică, metodie condusa, 
a adus linistea gindului luminat“, 

In partea a M-a, legea eonserrațiu» 
nai unității mufleteşti, autorul arată că 
in domeniul fenomenelor sufleteşti nu 
se pot stabili legi fundamentale ex- 
plicative, aşa cum sau stabilit in do- 
meniul fenomenelor fizice, decit prin 
postularea unei unități intre diferitele 
fenomene sufleteşti. Unitatea sullnluască 
e un concept necesar pentru psiholo- 
gie, după cum acel de energie e pen- 
tra mecanică. Un raport dovedit ex- 
perimental şi analog eu acel al equi- 
valenţii între diferitele forme de e- 
nergie în lumea materială, gtseşte 
autorul în lumea sufleteasca în legea 
psiholisică a lui Weber, caro aşi 
cum e interpretată de Wundt, apare 
ea un caz ul legii do relațiune şi o 
consecință directa a unităţii suletești, 
In sprijinul acestei legi vine şi acen 
a corelației organice, pe care Taine a 
aplicat'o cu succes fenomenelor suile= 
teşti. Teoria dependenţelor mutuale 
şi neeesare ale acestuia, presupune 
unitatea fenomenelor între care aceste 
dependenți se stabilesc. Pe tomelul 
legii dependeuţilor mutuale şi nece- 
sare între fenomenele sufletești, apli- 
ceată factorilor culturii, autorul cati să 
pe explice legătura intre eregtinizm 
şi ştiinţa modernă. Omul transformat 
prin cteştinizm cerea dela ştiinţă sa- 


as 


tisfucerea unor noi trebuinți ideule, 
Satisfacerea acestora a adus dupa 
sine desvoltarea ştiinţelor experimen- 
tale şi cu aceasta, descoperirea legilor 
«nuzale după care so urmează successi- 
unea fenomenelor naturii. Ştiinţa mo- 
derna şi cereştivizmul sint lu strinsā vo- 
relație, nu din cauza vre-unei identități 
in natura lor, ci prin faplul subsumării 
lor sub unitatea culturii europene, 
In partea a Mi-a „Persoană şi ma- 
dinu”, e studiată valoarea determiniz- 
mulgi sulletese faţă de legile naturii 
externe, Toată istoria culturii dovede- 
şte afirmarea din ce in ce mai puter- 
nică a pereanulitații omeneşti, Tran- 
sformarea raporturilor Juridice, pute- 
rea noastră mereu creseindă asupra 
naturii externe, prin aplicațiiie prac- 
tice ale științei, indreplaţese cel mai 
larg optimizm, Nu o insă tot aṣa cind 
ne aruneăm privirea asupra lumei in- 
terne, a vieţii sufeteşi, Filosofii şi mo- 
raliştii se indoiesc de influența pe 
care omul o poate avea în acest do- 
meniu, Pentru a suprima dualismul 
intre lumea externă şi cea internă, 
Mill n reclamat odinioură inființaroa 
unei științi a caracterului, a etologiei, 
arhtind în nenlag timp obstacolele ce so 
opun cestei ştiinţi. Fenomenele sufle- 
teşti sint mult mai complexe ca cele fi- 
zice şi prevederea în acest domeniu se 
izbeşte de existența factorului ereditar, 
care nu se găsește in studiul fenome- 
nelor mecanice, Dar imposibilitatea 
prevederii nu insamnä lipsă de eru- 
zulitate, Toate faptele contrazie teoria 
nedeterminizrmului ereditar. Caracte- 
rele mai formate, acele cari cuprind 
mai numeroase şi mai variate influenți 
ale trecutului, un manifestările cele 
mai usoare de prevăzut, Un earactar 
cu cit e mai bogat in dispoziţii sufle- 
teşti hereditare, cu atit e mai logie, 
Puterea de coheziune și de eoherenţa 
a caracterului se pare că i-o dă ele- 
mentul ereditar, In intreg sufletul a- 
cest olement joacă un rol important, 


VIAŢA ROMINEASCA 


aproape exclusiv, In tonte actele su. 
Neteşti, experienta lrecutului intervine 
şi determină experienla actuală. Toate 
operaţiile logice săvirşile de erierul nos- 
tru, se bazează pe factorul eredității. Nu- 
mai o eroare de judecală a putut ritira 
nedoterminizmul ereditar la rangul u- 
nui principiu. Această eroare e datori- 
tă imaginii actului reflex, care falsifica 
cunoştinţa adevaratei realitati sufu- 
teşti şi ne faco să credem că influen- 
tele depozitule in centrele de ideație, 
aduc  îndeterminizmul actului sufo- 
tese şi deosebirei care se face intro 
elementele esenţiale şi rele secondare 
ale conștiinței, —pe baza criteriului sim- 
plicilaţii, deosebire care ne faee sa 
considerăm funeţiile superioare sufle- 
teşti ca stări aceidentala, rebele de- 
terminizmului, De aci credinta că în 
domeniul naturii externe sînt legi con- 
zale constante, că aici putem vorbi de 
energie şi putere, pe cind in viaţa su- 
Neteaseă asemenea legi nu există decit 
pentra funcţiiio inferioare, care se con- 
fandă cu tuneţiile fiziologice adică cu 
fenomenele materiale. De aci credința 
că uclivitatea omului no poale avea o 
bază sigură decil in cunoştinţa natu- 
rei externe care-l inconjoara şi că fa- 
nomenelo sufleteşti siat o simplă tra» 
ducere în limbajul subiectiv a fenome- 
nelor reale din lumea mediului extern. 
Dar poziția privilegiata în care sè gâ- 
seste szi pentru ştiinţă determinizmul 
fenomenelor naturii fati de cel al fe- 
nomenelor sufleteşti, pretenția ca le- 
gile cauzale ale naturii externe pri- 
vese o realitate de un ordin superior 
realităţii la care se raporteaza legile 
vieții sulieteşti sint din punct de ve- 
dere istorie de odată recenla. Cu trei 
secole înaintea noastră valoarea deter- 
minizmului extern era prea puţin a- 
preeiatii. Adavarala lege era eva care 
st refera la actele de voinţa sufu- 
tească şi nu la fenomenele nulurii. 
Prin determinizm cu adevarat necesar 
orce om de ştiinţa inainte de secolul 


ki 


4 


n 


zi> 


E 


R [= a e 33 


RECENZII 


e 


al XVII, ar f îințales în primul rind 
determinările venite dela voința divi- 
unităţii, apoi determinările produse de 
viața socisla sau de voința reprezen- 
tanților societății, apoi de voința sa 
proprie şi numai în urmă ar fi inţă- 
les delerminizmul mediului exterior 
în core omul trăieşte. 

Añevärurile ştiinţei moderne àu fost 
practicate insinte de a fi recunoscute 
ea lormind o ştiinţă. Primu activitate 
industriala a omului a fost dirijata de 
detorminizmul socials Natora era in 
gindul omului primitiv, schimbatoare 
şi fără temeinieie ; cunogtința legilor 
ei n fost precedată de o coringa a su- 
Metului omenese. Dogmelo erestiniz- 
mului au cerut o noţiune a naturii cw- 
rățita de saperstiţiile trecutului, o na- 
tură demnă de n f opera lui Dumne= 
zeu. După pregătirea acestei noțiuni 
de cătra ereştinizm, a venit rindul a- 
plicatiei matematicelor, stabilirea fan- 
damentelor meranicei și apoi a ştiin= 
tei moderne. Doterminizmul fenome- 
nelar externe nu s'a impus prin sine 
msusi, «i s'a ridicat pe detorminizmul 
cerinţelor sufleteşti; el e un product 
istorie şi relativ, Nimie mai superfi- 
cial deelt părerea acelor istorici și 
sociologi, cari ered că evoluţia so- 
ciala a fost determinată de progresul 
treptat al ştiinţei despre natura ex- 
ternii, care ur îl adus o transformere 
in technica produeţiei, transformare 
urmati de o alta în dispozițiile sufle- 
testi ala societăţii, Popoarele sülba- 
tiee nu pot fi civilizate prin schimba- 
rea techniesi de producție ei prin iu- 
fuenţa moralei creştine. Conştiinţa 
determinizmului lumii externe este 
departe de a ayoa importanța pe eare 
i-o atribue aceşti istorici şi sociologi. 

Această conștiință nu numai că nu 

produce o transformare n sufletului în 

total, dar ea m'ar avea niri o exis- 
tența macar, dacă n'ar fl pregătită de 
determinismi) acestui suflet insuşi. 

Mediul determinizmului ştiinţific care-l 


im 


ineätuçgoazt pe om gi Il constringe sñ 
se udupteza lui, nu è mediul comple- 
xităţii intuiționale pe carel cunou- 
stem fiecare din nui, Intuiţiile pe care 
le avem in constiinta noastră și din 
care pe unele le alribuim mediului 
extern şi pe altele celui intern, sint 
intuiții supuse unui singur determi- 
nizm, acel al conștiinței. De acesta 
nu ne simim de loe constringi, find- 
că lumea intuiționala emnploxã, ears 
umple intreaga noastră conștiința gi 
eul nostru, sint unul şi acoluş lueru. 
Numai tirziu, prin rehexlune logică, 
su separat domeniul mediului extern 
de cel al mediului intern, Mediul de- 
terminizmului ştiinţific nu e scel al 
intuiţiilor, mediu în eare sufletul si 
natura sint deopolrivă de existente, 
ei un mediu alcătuit în urmă, prin 
mijlocul abstracţiei şi logicei, un me- 
diu al elementelor raţionale, în cure 
totul se petrece în ordine și după n- 
numite legi. Acest medin nre supe- 
rioritatea pe care o raid, nu din 
cauza naturii sala intriuseri, ci din 
cauza definiției date de teoreticieni 
sul influența momentului cultural, 
care cerea ca la inceputul erei mo- 
derne, raportul dintre natură şi om 
sa se interverteaseă. 

Determinizmul naturii externe n luat 
caracterul unei dogme, findes devenea 
indispensabil conservării soletești a o- 
mului modern, Acesta se deosebeste 
de omul antie printo afirmare din 
co in ce mai pronunţată a personali- 
taţii Imi ; el {ine să apară în activitatea 
su ca o individualilate bine distinetă 
de mediul care-l încunjoură ; el {ine să 
insemneze ca persoană, inninte de n 
insamna eu membru al unei comunităţi 
sau asociații, Activitatea voluntară 
desprinsă de trunchiul comunității so- 
ciale şi indreptata exelusiv spre for- 
marea de personalităţi libere, nu pu- 
ten să-și găsească un razem mat si- 
gur, decit In determinizmul naturii €x- 
terne, In locul terenului solid, pe care 


493 


tul eontestabil al doctrinei sale e în 
altă parte. După Spencer supra-senzi- 
bilul e transcendent, inaccesibil, ineng- 
noseibil. Principiul ugnosticizmului său 
e pbiectivizmul absolut. Dar seesta e 
oare un punet de vedere posibil şi le- 
gitim? Obicetivitalea absolută nu poa- 
ta ñ atinsă nici în științele naturii, en 
atit mai puţin In «tiinţele morale. Cum 
va pătrunde metoda obiectivă în via- 
ta intensă, profundă și bogală a relie 
givi ? În realitate subiectul şi obier- 
tul nu sint niciodata efectiv separate, 
Religia na poste consista pur şi sim- 
plu în afirmarea şi adorarea mulă a 
unui ineognoseibil irunseendent. Spen- 
cer ne dă in acelaş timp prea mult 
şi prea puţin. Dacă umanitalea lui 
Comte e o voncepţie incomplecta şi 
instabila, fiindca omul e prin esența 
lui o ființa earo so depişeşte pe sine, 
cu atit mai molt nu putem pune cu 
Spencer oamenii in prezența unei fi- 
inţi, din care totul derivă, pentru a le 
spune pe urmă că despra aceasta fi- 
ință nu pot şti nimie, nici nu se pot 
aștepta la nimic. Mai puţin satistară- 
tor încă e monizmul evoluționist ul Ini 
Haeckel. Intrucit se opune religiilor, 
aceustă filozofie insista asupra unită» 
ţii fundamentale a ființelor, a meea- 
nizmului univyersal, a fatatitaţii luptei 
pentru existenţă, asupra neantului con» 
vingerilor noastre subiertiva şi a so- 
lidarităţii absoluta ce leagă fiecare fi- 
inții cu totalitatea universului, Se pot 
oare deduce din aceste principii liber- 
tatea, valoarea personalității omenești, 
fraternitatea, urmarirea idealului? Pen- 
tru a putea Inlocui religiile, Haeckel 
a fost nevoit să introducă noțiuni nor- 
malire alături de cele experimentale, 
să dea o valoare imperalivelor care 
sint date subiectiv în conștiința moas- 
trä, Dar asemenea imperative subiee- 
tive şi imaginare, inalțate la rangul 
de cunostinţi şi obligaţii reale nu sint 
în sistemul lui Haeckel decit un prin- 
cipiu străin, inserat in chip arbitrar și 


1 


VIAȚA ROMINEASCA 3 


analog revelației religioase. Tot alit 
de nereușită e incercarea de a se îm 
temeia pe baza noţiunei de solidar 
tate, o morală ştiințifica care să poală 
indeplini în viața omenească rolul re 
ligiei. Dacă ştiiața descopere rapor- 
tori de solidaritate, descopere și s 
bileşte şi raporturi de independenți 
De fapt omul se găseste în prezența 
unai mari muliplicilaţi şi varietăți de 
solidaritate date. Intro acestea el tre 
bue să alvagă., Pentru aceasta trebue 
să albă um criteriu de adevar și de 
valoare, care să le depășească. Acost 
criteriu nu se posto reduce la senli 
ment, e] nu poate fi decit un scop ol 
tra care tindem: justiție, bunătate, u+ 
manitate, solidaritate ideala. Dar aces 
tea na siut fapte obiective gi stiiuţi: 
fice, ei reprezentări imediate, subiceti- 
ve, ireductibile. Morala științifică ca 
și religiu ştiinţei, aa omis o critică e 
sențiulă, acea a nevoilor intelectuale 
şi morale ale spiritului omonase, Bie 
au căutat să satisfacă uceste nevoi 
înainte de a se întreba eare e natura 
şi valoarea lor. Paihologizmul şi 
ciologizmul redac fenomenele religi- 
oase la manifestările naturale ale ae 
tivitaţii psihice şi sneiale, Dar chip 
cum explică ele aceste fenomene mi 
e in realitate stiințifle, esci niri eal 
omenese niei societatea omenească ni 
pot f asimilabile unor cauze meea 
nice. Psihologismal nu poate explira 
sentimentul obligatiei religioase, i 
soeiologizmul face apel la o societa 
ideală, nu Ju vea reala. 

Doelrinele cele mai insemnate, ca 
reprezintă tendința spiritunlistă 
modul lor de a ințălege raportul din- 
tre stiință şi religie, sint: dualizmul 
radical a lui Ritsehl, doctrina limite 
lor ştiinţei, flozofa acţiunei sau prag- 
matizmul şi teoria lui James asupri 
experienții religioase. Cea dintâi sus 
ținută in Germania deo întreagă coa- ` 
lä, care-şi are originea la Schleierma=- 
ther şi în Franța de Subatier, inlătură 


din religio oree element dogmati 
san intelectual. Dar religia nu poat 
f redusă la un subiectivizm lipsit d 
conținut, abstract si vid. Critica mo 
dernă râsturnind vechen concepţia dog 
malică a științei, n aralut limitele ei 
După unii ruzetători, aceste limito nu 
sint simple negaţii, ci ele implică exi- 
slenţa unei reslitați supra științifice 
ra condiție n insusi obiectului stintei. 
După ei stiinta nu ar fi absolut neu- 
ir, ei ar fasatmua o orientare eatră 
religie. Dar limitele ştiinţei pat fi oa- 
re interpretate inlr'un senz favorubil 
religiei? Una din dogmele fundamen= 
tale ale ştiinţei e tocmai fapiul că ea 
nu știe incotro merge, Șliinla nu sim- 
le nevoia să supună interpretării ceea 
ta se usrunde dincolo de limitele ei. 
Pa da alti parte conştiinţa religioasă 
na vrea să fie obligata a cere științei 
autorizația existenți sale, ca revendică 
penru ca autonomia. Teorisa prime- 
lor principii ale vieţii intelectuale şi 
morale, Alozofa actiunii sun pragma- 
lizmul, consideră știința și religia er 
derivind in spiritul omenese dintr'un 
izvor comun, Aceasta filozofie e o sfor- 
lare de n găsi în conştiiniă un prim- 
ripiu mai profund decit inteligenţa» 
Dapa oa, activitatea omenească des- 
voltindu-se ca intaligenta, produce gli- 
inta ; realizindu-se ca voinţă, tindu eñ- 
trä religie. Raportul dinlre ştiinţa şi 
religie e redus la acel dintre inteli- 
genţi si voință, raport ubseur care 
poate primi soluţii diverse. Dualizmul 
reapare şi în sfera neliunii eu toate 
greutățile sale, Empirizmul radical æl 
Imi James, cu toată ingeniozilatea și 
pătrunderea superioară a autorului, 
pu e nici el la udăpostul obiecţiilor» 
Experiența religioasă nu e, cum cre- 
de James, cu totul independentă de 
concepte, dogme, instituții și religia 
personală nu poate [i conxilerală ea sin- 
gura formà a religie}, 

In partea ultima a operei sale, Bou- 
troux susține ca rezultatul luptei se- 


Bièilstaca taiv 


are dintre religie şi știință nu poste 


A prezis, caci nu e vorba aici de dona 


otiuni, dur de doua organizme intre 
re nn poate hotări dorit pulerea lor 
vitalitate. Inteligibilitatea abutrae- 
„ caracteristică științei şi sentimen- 
tul omului, nu sint opuse decit in no- 
ţiunele substituite de noi pentru a pu- 
tea dogmatiza asupra naturii lor. In 
realitate aceastà separație nu exista 
şi dacă știința e un sistem de formu- 
le, în care realitatea individuala nu 
are nici un loe, ea nu poale f erea- 
ta, nu se poste dezvolta. nu ponte 
trăi decit în spiritele individuale, ela- 
borind ideile şi impresiile lor. Indi- 
vidal, în ştiinţă, caută să sistemulizeze 
lucrurile dintr'un punct de vedere im- 
personal, dar ştiinia care e opera sn, 
nu-l interzice de a căuta deasemeni 
si le sistematizeze din punctul de ve- 
dere al! individului însuși, Acest gon do 
sistematizare, o adevărul, n'ar compor- 
ta o valoare obiectivă in senzul şti- 
inţilie, dar salisfäcind sentimental, ar 
coraspunde unei reale nevoi omeneşti 
O sislemalizare de acest gen repre- 
zintă religia, Eu alribne individului o 
valoare şi il consideră ca scop în si- 
ne, dar nu-i recunoaşte all mijloc de 
a-şi indeplini destinul, decit considerind 
şi pe ceilalţi indivizi en seopuri în si- 
ne, trăind prin urmare pentru altul și 
în altul. Nu personalitatea unei per- 
soane unice, dar acea a tuturor per- 
sunalita ţilor luute Decare en scop şi 
trăind în acelaş timp o viaţi comuni, 
iată ideia ccntrală In care se rapoare 
ta totul. O astfel de sistematizare, in 
acelaş timp subiectivă şi conerelă, nu 
e inlro nimic exclusă de spiritul știa. 
{ife Ela sint lucruri diferite dar nu 
incompatibile. O usemeneu sistemati- 
zăte coincide şi cu fundamentul mo- 
cesar al vieţii omeneşti : ecedința în 
realitatea şi valoarea individualită. 
ţii. „Totuşi religia și ştiinţa rămin 
şi trebue să rămină distincte, Dacă nu 
ar f alt mijloc de stabilit intre lu- 


erori o ordine rationala, decit reduce- 
rea diversității lor ln unitate, fe prin 
asimilare, fie prin eliminarea lor, des- 
tinele religiei ar părea indoelnieu, Dar 
conflictele produse de opoziții, compor- 
ta in viaţa alte soluții decit in ştiinţă 
sau dialectică. Cind lupia impreună 
două puteri, tazestrato una ca şi cea- 
laltă «cu vitalitate şi fecondilate, ele 
se dezvoltă şi se mårose prin confie- 
tal lor insugi, Şi valoarea şi indestrue= 
tibilitatea amindurora, Bind din ce in 
ce mal mult puse în evidenta, ratiu- 
mea se încearcă să le apropie în lup» 
tele lor şi să formeze, rennindu-le, o 
fiiuța mai bogată şi mai armonioasă 
decit fiecare din ele luată în parte, 
Aşa se intimpla cu religia şi cu ști- 
ința. Lupta ołeleşta pe unn ca şi pe 
ulta şi din principiile lor distincte de- 
venite în acelaş timp mui largi, mai 
puternice, mai suple, vu apărea o for- 
mă de viaţa mai bogată, mai prolun- 
di, mai liberă şi mai inteligibilă. Dar 
aceste doua puteri nulonome, nu pot 
deelt să se indrumeze câlră pace, a- 
cord şi armonie, fâră să pretindă că 
vor ajunge vreodată scopul, căci ast- 
fel e condiţia omeneaseă,“ 

0. B. 
." 

Michel Bakounine. Jeuvrea. Vol- 
I. P. V. Stock. Paris Bibliothèyue so- 
eiologiqua. 

In acest volum sint trei serieri 
teoretico ale lui Bukounine. Trasă- 
tura fundamentală, care caracterizază 
aceste opere de teorie, aste contrazi- 
corea intre silinta ce şi-o dă mintea 
lui de a explica lumea in mod feno- 
menulist şi de a aplica la evenimen- 
telo şi manifestările istorice alo omu- 
lui materialismul istorie şi intre pä- 
zuințele socialismului său anarchist, 
rezultatul unui spirit! dezordonat şi 
năsevt întrun temperament impulziv 
şi idealist, 

Activitatea socială a lui Bakounine 


nu se simtea in largul ei in concepția 


VIATA ROMINEASCA 


determinismului economie al istorii 
Această nepotrivire se traduce în sp 
erile sale teoretice prin aceia că me 
dul său de gindire rafionalist, ca als 
cialiştilor utopici, alternează, ba wms 
ori se pune in contradicție, —cu mal 
fenomenalist de interpretare a istoria. 
Deşi in nenumărate rinduri, cogs- 
deră faptele omului, de orice nului 
ar fl ele, ca Aind determinate de ip 
teres, adică de tendinţa proprie e 
cării dinţi de a se conserva, cu d 
mai mnlta aşurință şi mai puţină sf 
tare, adică că faptele societăţii su 
determinate de economia subjacenii, 
totuşi deseori —prinir'o contrazice 
evidentă —alribue, inteligenţi, ein 
enţata de imprejurările vieţii, și t 
inţii individuale un rol precum pănă, 
In multe locuri considerð că net 
sul istoriei consistă în desvoltarea le 
gică a inteligenţii omului dealungi 
timpului, creind din aceasta intoligesli 
un fel de entitate metulirică, 
Aceustă necontenită şovăire a puh 
tului său de vedere rezultă de acah 
că el nu a fost un cugetător aderant 
ei, de cele mai multe ori, teoriile eel 
expune na au izvorit din adincul 
gelării sale; ori au fost generalii 
pripite, ori au fost luate din altă pal 
avind aparenţa unor haine de impa 
mut, care tradenză pe cel ce le put 
tă, că nvi el adevăratul propriii 
Lipsa unui sisiem, care să fie 
presia adevărată a spiritului său, 
să prezinte o logică internă intre 
părțile sale, ese eu putere în evi 
eind trateuză vre-o chestie de un 
teres mii mare teoretie, | 
Un exemplu, între altele, este 1m 
dul cum explici şi apreciază el 
După dinsul, statul e un 
parazitar, care wa născut din 
tarea ideii religioase, absorbind 
rile vii ale poporului. El sa i 
in sinul sociotäții omeneşti, pe ait 
a subjugat'o, şi nu s'a putut mauțitt 
decit grație prostiei oamenilor. State! 


RECENZII 


E lucru indiscutabil ca concepția lui 


asupra statului, aşa cum n construit-o, 
sa polriveşte de minune cu tompo- 
ramenlul sän revuluțicnar. Dar, dacă 
orice spirit revoluţionar simte o mare 
repulziune in faţa oricârei impilari, 
oricărei eonstringeri ce subjugă indi- 
vidal, acest lucru nu impedică un spi- 
rit științific ea să nu caute a-şi du 
samă de adevărata origine a lucruri- 


lor, a căror realizare nu s'a putut 
ocoli, 

Şi statul, care s'a născut din sfară- 
miturile societații gentilice, prin for- 
ma ss de cooperație cu putere de epn- 
stringere, a fost nu numai un produs 
necesar, ei şi un produs util, superior 
faţa de vechea ørganizare sociali. 
Chiar avind earacterul odios de tira- 
nie, el a putut asigura o cooperație 
intre indivizi, mult mai intinsă ea in- 
minte, şi așa “un putul ivi zorile ci- 
vilizațţiei. In faptul că diferitele claso 
Sau folosit de puterea statului, pe 
care-l monopolizaseră, pentru a trăi 
in voe din plusvaloareu creată de im- 
pilatu! popor, se uxplică prin conti- 
nuvele diferențieri veonomice in sinul 


50t 


— 


a apărul şi se menţine ca cepa în a- societăților omeneşti, organizate în 
fară de societate, 


state. 

Idenlul lui Hakounine este asigura- 
rea celei mai complecte dezvoltari n 
individului, emancipindu-se şi de eon- 
stringereu exterioară a statului şi de 
tirania suðoteasca a religiei. 

lar această emancipare, continuă el, 
nu o va putea căpăta individul eşind 
din societalea—oliboerată şi ea de ti- 
rania statului, —rupind legăturile de 
solidaritute cu ceilalți oameni, ci din 
potriva libera desvoltare nu sa poate 
desăvirşi decit în sinul soeietaţii, 

Societatea trebue emancipată de 
atat şi atunei şi omul so va putea des- 
volta liber în sînul ei. 

Cu toate acestea, nu trobue să ai 
înțelepciunea Minervei, ea să pricepi, 
cù forma de stat bazat pe stăpinirea 
de clasă, şi inflaența bisaricei, nu pot 
dispărea printrun simplu argument 
retoric, eaci trobuese realizate anu- 
mite procese economice, cœ să davină 
cu neputinţă exploatarea omului de 
cătră om să fie cu putinţă o cultură 

rațională a maselor populare. şi acest 
lucru nu se poate realiza decit tot în 
societatea do stat 
LN 


AI 


Lmecafăral (Nr. 11—12). lacepu- 
tul unui interesant studiu asupra Po- 
eriei poporale romine, dalorit d-lui 
Andreiu Birseanul.—Trei poezii fru- 
moase de O. Goga (Trandafir, Cin- 
tee, Sonet), ete.— Numerele acestea sint 
inchinate lui Vlad Delamarina: Bu- 
eați din acest seriitor ; amintiri după 
dinsul ete. 

Junimea Literară (lunic).—D, 
Vladimir S. T- Mironescu publica un 
important studiu despre Mânistirile 
şi bisericsle intemeiate da Șlafan cel 
Mare, care trebue celit de oricine se 
interesează de aceasta chestie. 

Săptămina (Maiu),.—Remarrăm an 
articol al d-lui Panu asupra piesei 
d-lui Florescu, Banda. D, Panu recu- 
noaşte calitățile de peichologie ule a- 
cestei piese şi arată ea lumea, în care 
sa petrece aeliunea, trebue să ne-o 
inchipuim ea o lume „Indoelniea“ : „Nu 
esle tocmai le demi-monde in sensul 
pe care acest cuvint l'a ehpătat acuma, 
dar nu este nici lumeu eiuatită, niei 
lumea maro coruplă, coruplă, insă care 
ascunde rorupțiunea sub vălul damni- 
taţii şi al bunei creșteri“, 

La mouvelle Revne. (lunie).— 
Reni Doumie serie un arlicol, Teama 
de copil, Statisticele anului trecut do- 
vedese că in Franța cifra deceselor 
întrece pe acea a nașterilor, Acest 
fapt gray poate fi considerat ca re- 
zultanta boalelor sufletului contem- 
poran şi se reduce la teama pärinți- 


bunulni trai care a devenit o | 
imperioasā, ivama lor do responsabi 
lităţile prieinuite de interesul pe cared 
poartă pentru viitorul copiilor, Da 
cea mai insemoată din cauze, e slie 
birea idoei de familie, slăbire la eare 
a contribuit abuzul divorţarilor, fe. 
menizmul, slăbirea sentimentului re 


ligios. Remediul acestui mare râu na | 
poate fi socializarea copiilor, cum erede | 


colectivizmal, nici reforma legilor at- 
tuale. Puternică e numai opinia; im» 
poriul lumei npartine astăzi ideilor, 
Marele rău de care suferim o indiri- 
dualismul, împotriva lui trebue să 
luptăm cu toata energia şi ingeuiozi= 
tatea noastră. 

Merenre de France. (luni+).— 
Remy de Gourmont intr'un articol Les 
premières idâes de Chateaubriand 
analizează opera din tinereță n aces 
tuia, „L'eseni sur les révolutions". În 
aceasta operă se simte inhuenta ate 
izmului şi raționalizmului lui Voltaire 
și Helvetius şi nimie nu face să se 
prevadă evoluţia de mnai lirziu a lui 
Chateaubriand catră creştinizm, 

Louis Dumur in Le surhomme, 
contre Nietzsche, apreciind persona- 
litatea celebrului cugelător, spune că 
au fost în realitate doi Nieteseha, fi- 
losoful şi omul, sau supraomul şi subh- 
omul. Primul, ereator geniul al putu- 


REVISTA REVISTELOR 503 


fii de voință, minunat profesor de 
abergie, al doilea, înzestra! cu un 
temperament bilios de reacționar, cu 
o furie floroasă impotriva a tot ce e 
mou, neobosit landator temporis acti, 
partizan al tuturor aristoeruţiilor în 
declin. Aceşti doi Nietzsche sint in- 
eoneiliabili sau atit de diferiți unul 
de altul, in cit zadarnic am încerea 
să-i coneiliem. Adevaratul nietrsehism 
insă după părerea lui George Bran- 
des trebue så pärâseaseā partea ne- 
gulivă a daetrinei lui Nietzsche, pentru 
u scoate în adevarata ei valoare doc- 
irina revoluționară și atit de fecundă a 
voinței de putere.— George Palante 
cauta să definească şi să analizeze 
sensibilitatea individualistă. Dupa 
delnițiu lui negativă, ea e contrarul 
souzililitații sociale, e o voința de i- 
zulare, aproape de mizantropie. Ea 
presupune o nevoia via de indepen- 
denţă, de sincerilute faţă de sine şi 
taţi de allii, o nevoie de discreție şi 
de delicuteță care porneşte diotr'un 
sentiment viu al barierei ce separă 
sarile și la face incomunirabile şi in- 
imegibile, Trăsătura ei dominantă e 
sentimentul diferenței omeneşti; şi 
acel ni uniritalii persounelor. Senzi- 
bilitatea individualista intra totdeauna 
in conflict eu sorietatea în care evo- 
luiaza și e însoțită de un intelectua- 
lizm ostil tuturor doctrinelor de apă 
sare sorina, ea e antisolidaristă, an- 
tdogmaticš, antiaducaţionista. Iudivi- 


sualizmul psihologie e un pesimizm 
„social, o neineredora raliunată faţa de 


orice organizație socială, Alitudinen 
individunlizmului e defensivă şi arma 
lui de aparare impotriva mediului sos 
ciul e indiferența şi disprețul. Acsesta 
senzibilitate se manifestă de obicei la 
oamenii de tip senzitiv. Exemple: 
Benjamin Constant, Vigny, Amiel, 
Sau la senzitivi aclivi. (Stendhal). 
Vanatori In activi. (Disraeli). 

In epoca noustră in care triumfă 
senzibitilatea sociala şi solidaristă, 


acen individwalistă poate plăcea prin 
contrast, eel puțin acelora care pre- 
tuese excepția şi „diferența“ omo- 
nească. 

Revne des idées (lunic).—In- 
tr'un interesant articol, „Este progres 
in civilizaţie ?*. A. Van Gennap sus- 
Vine că putem vorbi de un progres gene- 
ral al civilizaţiei lu materie de technică, 
dar nu în materie de inteligenți sau de 
artă, Un om de ‘geniu modern valo- 
rează exact ceia cea valorat un om 
de geniu preistorie sau ceia ve valo- 
rează culure geniu necunoscut din A- 
frica sau din Oceania. Graţie progre= 
sului technie, omul de geniu enro- 
pean găseste la dispoziţia sa mijloace 
mai delicate san mal numeroase de 
a se exprima de cil fratele siu negru 
sau galban, Dar nu e diferență Intre 
ei în privinta posibilităței inlerne, n 
inteligenței. Remy de Gourmont a seos 
minunat in relief caracterul de spon- 
taneitale al geniului, arātind prin a- 
ceasta el geniul nu poate Îi evaluat 
după norme exterioare, Omul de ge- 
niv e de sigur o muluţiune, adică o 
variație bruscă, dur o muluțiune fară 
valoare generală, fâră acţiune asupra 
evoluliei universale, peniru ră curac- 
erele sale proprii nu sint transmisi- 
bile nici prin imprumut, nici prin pro- 
ereațiune. Conoştinţale noastre s'au 
inmulțit de sigur în cursul vremilor, 
dar baza însăşi a cunoștinței, schele- 
tul sau a ramas neschimbat, Noi uti- 
lizăm inteligența noastră pentru sco- 
puri din ce în ee maf numeroase şi mai 
complexe, de alui iluzia superiorităței 
posstre. Dar faptul fundamental, e 
acel atit de bine arătat de Gourmont : 
inteligenţa noastră o o entitate spe- 
cifieñ, neschimbata, constantă, 

La Revue Latine (Maiu.)—E- 
mile Faguet se ocupă în articolul : 
Nietzsehe impotriva istoricilor, de 
opera lui Nietzsche Considerații i 
mactuale, tradusă ucuma in frann- 
zeşte. Calitorii noştri cunose ideile 


din această carte, din cite-va recenzii 
ale noastre din numerile trecute, —E- 
mile Faguet, recunoseind dreptatea 
multor considerații şi atacuri ale lui 
Nietzsche impolriva istorieilor,—neagă, 
totuşi, cù îndeletnicirea cu istoria ar 
stinjeni aclivitalea creatoare. El do- 
vedeşte aceasta şi deduetir, şi prin e- 
xemple. Comparind pe istorici cu arlig= 
tii, din acest punet de vedere, compa- 
rația ar f in defavoarea acestor din 
urmă, — „considerație, la care Nietz- 
sehe ar fi trebuit sa cngeta“.,. 

Rivista MW'iialina (Mai 1908). E. 
Rocchi „Arina geniului în armatele 
moderne”. Dacă considerăm extensi- 
unea cimpurilor de aețiune, puterea 
distructivă a armelor moderne şi mul- 
tiplele nevoi ale maselor peniru a se 
mişca şi manevrs, se vede uşor im- 
portanţu po caro o are astăzi urma 
geniului. A construi drumuri şi po- 
duri, a inlătura obstacole, a stabili 
tele grafuri, funiculare aeriene, obser- 
valoare fixe şi mobile-uarostate ;—a 
ilumina cu reñeetoare, a lua fotogra- 
fii instantanee ale terenurilor şi pozi- 
țiilor şi alte multe, înlă principalele 
indatoriri pe caro tecnica modernă le 
cerea trupelor de geniu. Toate aceste 
lucrări trebuese facute cu mare re- 
pejune şi cu siguranţă. S-a trecut vre- 
mea vechilor râzhoae de asediu, cind 
geniul era chemat să construinsei pa 
imdelete fortificaţii greoae, Mobilitatea 
trupelor de astăzi, caşi puterea guri- 
lor dr foc, nu mai permit incelincala 
lucrărilor. Acuma nu se mai poale 
şti eu malt Inainte nici măcar locali- 
tatea unde va avea loc actiunea prin- 
cipală. Asta nu însamnă insă că ser- 
viciul trupelor de geniu u ajans de 
prisos, niei eñ poate fi inlocuit prin 
micile lucrâri de retrangumente pe care 
le poate execnta şi infanteria cu aju- 
turul micilor sapa pe cure fie care 
soldat lò poartă eu sine. Asemenea 
lucrări execulute de infanterie, deși 
au o mare insemoâtale, nu-s totuşi au- 


VIAŢA ROMINEASCA 


i 


` 


ficiente. Intinderea rețelelor telegr 
fice sau subminarea solului eu male 
rii explozibile, cer numai decit p 
zența armei speciale, Ceea ce se 

cum armei geniului, este repejunea e; 


pentru aceste lucrări, a tuturor x 
tajelor po care le oferă terenul. Pen 
acest scop, zice autorol, soldaţii ș 
terii de geniu nu mai pot ram 
izolați, de-o parte de mişcările în 
teriei, ci trebuese amestecali cu 
ceasta din urmă, lrebuese si o în 


t 
cutärii luerarilor şi imediata folosite, 


țească in toate mişcările ei pe terta 


pentru a-şi putea da seama fimedii 
de poziţia terenului si a putea asti 
Ina masurile cele mai potrivite, Fei 
de condiţiile actuale ale razboiul 
ucoastă fusiune lutre arme trebue 
se facă numai derit, dacă e săi 
tragă vreun folos din urma 6 
cială a geniului, 
Nuovn Antologia (1 Junie 10 
Imigi Lussatti „Vechile şi noile şi 
tode sociale pentru ajuto 
muncitorilor invalizi şi bătrinii, 
In Italia există, de mai bine de A 
ani, ca instituție a statului, Casa Ai 
țională, ereată pentru asigurarea 
cidentelor şi bătrineței lucratorii 


N 


De și această instituție dispune de I) 


semnale fonduri pecuniare. toluşi 

se poate spune că a avut succesul pe. 
care-l merita. In 1907 asiguraţii 
geau de abia elfra de 251.000, şi, 


Ul 


cum o pătrime din acest numără, 


seăzut, necontinulad ratele, iar din 
rămaşi, cea mai mare parte r 
ziută inscrierile obligatorii alo guv: 
nului sau în sarcina industrialilor, N 
in Italia ar trebui dnară să se ridin 
cifra asiguraţilor până la 8 milivanti. 
Exista şi un institut privat, in 
stop, care, deşi nu dispune de fu. 
duri aşa de însemnate, are totuşi a0 
număr mai mare de asiguraţi: 302,00 || 


Pricina e, poale, în felul organizării), 


pe cind institutul oficial aşteaptă stă, 
vie de bună voe clienții, cel 


4 
ÎI 
) 
| aruți). snn 
t 


ai REVSTA REVISTELOR 


agenți interesați prin tantieme, 
ută singur, Luerul acesta se ob- 

Şi in ajte țari; asigurarea libe- 
spontană nu corespunde nicAairi 
ficiilor bănezti pe eare le far sta- 
Astfel devine simtita nevoia de 
ge intre sistemul german (asi- 
ren obligaloare, eu concarsul in- 
inzătorilor şi a statului ; 44 mil. 
sistemul ang'o-saxon 
ustralia şi Danemaren, propus a- 
in Anglia de ministrul Asquith 
torirea statului de n procura pin- 
fară conlrihuirea muncitorilor.) 
mul german care e pe cale de a 


hiroiducea in Franta, se prezintă în 
'"Mtourele cifre: pensiuni plătite la 


ici 750.000; la bitrini peste 70 de 
150.000, Medis pensiunei e de 


Bmiărei (225 fr) Asigurarile sint 


| 
| 


B.uvernul francez ora dispus să a- 


| 
| 
| 
| 


> in contul lugrătuorilor, parle în 

`~ patronilor, Parte în al statului; 
siala totală pe an, e de $30 mil. 
IL din budgetul statului, 172 mil, 
ae luerătirii, 233 milioane patro- 


: 100 mil, pe an, dar după plann- 
„ropuse (plata wnei pensii de 360 
ricărui lus Ator vare a contribu- 

din salar timp de 30 ani) s-a 
lat că statul francez ar trebui să 
nul întăi 2582 mil. şi sr trebui 
enrgă ereseind pini la 555 mil- 
|. Este o cheltuială, pentru eare 


$ ajunge nici bogăţiile Franlei, zi- 


uzzatti. In ce priveşte pruectul 
z de a da pensii, fară a primi 
o eotizuție din partea celui asi- 
, autorul erede că mare să fie 
bil a A pus în practică, 

utsehe Rundschau (Iunie 
. P. Walther. Curentele antiin- 
a in India şi combaterea lor, 
rul işi propune să studieze prici- 
luptei, rare sn inceput de mai 
de douăzeci de ani—do o cam 
numai eu armele spiritolui—intre 
ji si JIndieni, După perinda de 
ire, s-a pornit opera Inzestrării 


505 


a 


(irii cuprinse, cu cultura apusului ; a- 

cela care a luat asupra-gi această u- 

riagi sarcină, a fost gavernutorul Bon- 

tinek, avind de colaborator şi pa ma- 

rele islorie Macaulay. Odată eu limba, 

literatura şi știința inglezā, au pătruns 

insă în India şi ideile democratice de 

libortate și progres, şi multumita la pe 

tului ef s-an primit bästinagi în fun- 

ețiile de judecător şi cele administra- 

live, precum și faptului eÑ s-a impus 
în toată fondis limba inglezi cu lim- 
bă oficială, aceste idei nu căpătat in 
enrind o mare răspindire. Edueuţia in- 
gleză a Iñent ea numeroasele popoare 
din India, despărțite pană acum prin 
rasă, religio şi mai ales prin limbi, 
să capele mijlocul de a se pune în 
comunicatie şi de a ajunge eu timpul 
să-şi den seamă de interesele lor en- 
mune, opuse dominaţiunii ingleze, Tre- 
ziren enustiluței nalionule a avul de 
urmare mai întăi crearea acelui come 
gres nuţional, eare se nduna în fe 
care an, la liuela lunii Dacembrie si 
în care jau parte membri aleși din 
clasele culte ale indienilor, Tandlinţele 
cogresului nu fost dela incepul de 
nalura politică si na urmării, In pri- 
mul loe, eişligaren dreptului do u par- 
Ucipa mai mult la guvernarea țarii, 
Presa desvollindu-se in acelas kimp 
s'a imeepul o activă propagandă pen- 
tru aulonomia Jadici, proparandā rare 
nu se shia să indemno pe Faja la re- 
voluție, Faţi de aceasta migrare, Ins 
glejii au lua! misuri: uu codat Ja Me 
vele cereri —pe caro lo puteau acosta; 

au arestat şi dat juderaţii pe propune 
gandiştii prea violonli; tu mai sehim- 
bat sistemul educaţiei în seoli si— 
mai cu seamă—au proevdal În o moni 
unpăriira a provinciilor, Asifel ci au 
[acul din Bengal două provincii, Ben- 
gulul şi Ostbengalul, penru a da sue 
premaliu populației mnabomedane, eare 
in goneral o mull mai eredinrioasă 
faţă cu guvernul ingloz. Acoria mis 
sari sin! ennza imlburăriloe recente 


11 


Varietăți 


Serum Marmorek. Ciţiva autori 
germani şi olandeji au publicat de 
curind resultatele ce le-au căpătat cu 
acest serum, Aceste resultate fiind 
concordante şi foarte interesante, le 
däm după Revues Scientifique. 

Schenker a limitat intrebuinţarea se- 
rului la tuherculoşi, la care boala 
presenta o gravitate mijlocie, a ad- 
ministrat serul pe cale rectală şi un 
timp îndelungat. Din 39 de bolnavi, 
opt au fost vindecaţi, şi la 11 starea 
sa îmbunătăţit; unul a murit, iar cei 
lalți au ramas in starea de mai ina- 
inte. Nici Intr'un caz serul nu face 
tău şi nici un alt tratament n'a 
permis să se amelioreze mai re- 
pede starea, decit acesta. 

Wohlberg a constatat că serul e 
de o eficacitate reală în scrofuloză. 
Acelaş lucru l-ai observat Hymans, 
Polak Daniels, cari nu pun in in- 
doială resultatele bune ale tratamen- 
tului cu serum Marmorek, 

Proecte de secarea Zuyderzeei. 
E vorba de a se face un dig, care 
să tae faimosul lac olandez în două; 
partea de sud ar fi de 350,000 hec- 
tare; ea ar deveni un lac cu apă 
dulce, umplindu-se necontenit cu a- 
pele ritului Ysel. Puțin cite pujin s'ar 

seca din această suprafață un nu- 
măr de 210000 hectare, Digul ar cos- 
ta 82 mil. franci iar lucrarea în total 
500 mil, Pămintul de cultură ce s'ar 
căpăta s'ar putea vinde cu 3,700 fr. 
Hectarul, 


prinderea lămpilor in vagoane, 
Cu greu se despait oamenii de ga- 


zul aerian, mai ales de cind Aura 
introdus sita cunoscută de oxid de 
Cerni şi Thorni, care a făcut să crease 
că puterea iluminatoare a gazului. La 
trenuri era o chestiune foarte grea 
acea a aprinderei lămpilor cu gaze 
erian, Pe unele linii, care trec prin 
tuneluri, e nevoe să ardă gazul ciie 
va ore pe zi, ceeace necesitează chè 
tueli mari. Se pare că problema a 
prinderei lămpilor e acum rezolvilă, | 
Un ma d funcţionar poate să le +] 
prindă în cîte-va minute, Lämpile 
cite un fir de Nikel de-asupra 

şi prin acest fir se dă drumul 
curent electric, Se dă întăi drum 
gazului şi apoi curentului, firul de, 
nichel se înroşeşte şi aprinde gazul. 
Pentru linia Paris--Basel se calm 
leaza o economie de 223 fr. ce fe 
care vagon pentru un an, din Între 
buinţarea sistemului acestuia de 
prindere a lămpilor, i 

Exploatarea petrolului subma- 

rin. Pe coasta Californiei se gäst% 
un număr destul de mare de puțuri 
petrolifere, care timp de 40 de ani 
au adus mari beneficii acţionăritar, 
In timpul din urmă s'a observat că 
debitul puţurilor se micşorează ; fiind 
că pătura de petrol sesintinde sub 
mare, sa căutat s'o urmărească a 
colo, Pentru asta se iîmplintă în fur- 
dul mării ţevi de fer ori de beton 
armat, atit cit trebue ca apa mări 
să nu mai poată pătrunde în teri | 
se scoate apa din ele şi apoi se 
procedează la sonda, intocmai ca pe 
uscat. Marea un aspect deose- 


sal > 
` 


bit cu vasele ci aşezate în linie, ser- 
vind la aşezarea tuburilor, la sondaj 
şi la culesul petrolului. Din timp în 
timp marea distruge toate construc- 
țiile, dar oamenii le ridică în scurtă 
Vreme la loc, căci cîiştigul e destul 
je mare. Puţurile_ nu-s adinci. De 

ulte ori ele întilăesc 2 şi 3 zone 
petrolifere, 

Uciderea guzganilor din coră- 
bii. Conferința internațională de i- 
gienă ținută la Paris in 1903, a re- 
comandat ca să se facă toate sfor- 
țările pentru a ucide guzganii de pe 
corăbii, căci aceştia aduc ciuma. Stu- 
diile tăcute în Franţa, arată că cel 
mai bun mijloc constă în a lăsa să 
intre In corabie gaz suliuros. Con- 
siliui superior de igienă publică din 
Paris, a recunoscut eficacitatea apa- 
ratelor Clayton, Marot şi Gauthier- 
Deglos. În primul aparat se arde S 
şi gazul sulfuros produs e trimes în 
corabie. In al doilea aparat se ia ca 
punct de plecare acidul sulfuros li- 
cid, care e prealabil amestecat cu 
aer şi supus acţiune scinteelor e- 
lectrice, pentru ca o parte din el să 
se translorme în anhidridă sulfurică 
şi în fine e trimes în corabie. Cel 
mai zăspindit e aparatul Marot. 

Lupta contra țințarilor. Pentru 
a distruge larvele de ţințari se toarnă 
petrol peste apele stătătoare ; Dr. San- 
zean din Gabon arată că în ţările 
calde se poate utiliza cactus spinos, 
căci acesta tăiat în bucăţi şi arun- 
cat în apă, îl comunică o substanţă 
mucilapinoasă ce se depune ca şi 
petrolul la supratața apei şi impe- 
dică respiraţia larvei. Acţiunea aces- 
tei substanțe durează mai multe luni, 
pe cind a petrolului e redusă la 
vro 20 zile, în care timp pătura de 
petrol se evaporează. 
` Cercetarea curenților atmosfe- 
rici. Experienţe făcute în Zurich a- 
nul trecut, au arătat de citā impor- 
tanță sint baloanele mici şi cu cită 
uşurinţă ne putem servi de dinsele 
pentru a determina direcţia vinturilor 
şi repegiunea lor, Se lasă balonaşe 
să se ridice în sus şi se urmăresc 


+ 


VARIETAȚI 509 


cu un teodolit special construit, care 
dă la fiecare moment azimutul şi 
înălțimea unghiulară a balonului, 
Cum arată Quervain, care a propus 
metoda în 1906, se poate şti in ori 
ce moment distanţa la care se allă 
balonul de observator. Dacă balonul 
intră în un nour, se poate şti astie- 
lu distanța acestuia, Baloanele se 
urcă uşor la 5000 m. şi se pot finalja 
şi pină la 10000 m. 

Monox. Americanul Dr. Potter a 
reuşit să prepare un Oxid al siliciu- 
lui, care să confie un atom de si- 
liciu şi unul de oxigen; compusul 
e deci analog cu oxidul de cărbune, 
El a numit acest oxid Monox. Pro- 
prietățile lui i-au asigurat deja o in- 
tinsă intrebuinţare. Il găsim in co- 
met sub formă de pulbere; nui a- 
tacat de nici un leid, şi de nici nti 
alt corp afară de O care-l atacă, la 
temperatură foarte inaltă; în acest 
cas el arde şi translormindu-se în 
silice, desvolță o cantitate enormă 
de căldură. Sufiind pulberea prin 
tub de cauciuc, ea esă electrizată; 
nouraşul fin electrizat rămine multă 
vreme în suspensie în aer; dacă in- 
tilneşte o suprafaţă rea conducătoare, 
ea se depune pe dinsa, formind n 
pătură, prin care poate străbate ac- 
rul, dar nu şi corpurile aflate în $us- 
pensiune în aer, cum sint pulberile, 
bacteriile etc... Această proprietate a 
şi găsit intrebuinţare în tatele-Unite, 
unde e obicelul să se filtreze aerul 
destinat la ventilarea localurilor. Fil- 
trarea se face prin o pătură de Mo- 
pox depusă pe o țesătură de bum- 
bac. Fiind-că el e uşor şi rău con- 
ducător de căldură, se servesc de el 
in fabricarea unor pinze cu care in- 
văluesc conductele de vapori de apă, 
ca acestea să nu se răcească. Depus pe 
metale le Impedicä oxidarea; set- 
veşte încă la fabricat cerneală neagră 
pentru tipărit. Industria porțelanei 
scoate mari foloase de la Monox. 
Fiind dur se fac din el pietre pentru 
şlefuit metalele. 

Spicuitor 


e ae ai ulii 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA 


Correspondance de Stendhal. (1800 

1842) publiée par Ad. Paupe et 
P: A. Cheramy sur les originaux 
de diverses collections, Préface de 
Maurice Barrès. Patis. Charies Bos- 
se, 1905, 3 vol. în 8. 

Ediţie complectă şi critică a cores- 
pondenjei celebrului prozator, In pre- 
faţă, Barrès scrie despre sentimentul 
onoarei ln Stendhal. 

Casimir Stryenski et Paul Ar- 
belet. Soirées du Stendhal Ciub, da- 
uxième série, Documents inédits „Me- 
cure de France“ 1 vol.în 18. 31, 50. 
Cuprinde detalii noi asupra vieţii şi 
fizionomiei lui Stendhal, 

Edouard Schur€. Femmes inspira- 
trices et podtes annonciateurs. Per- 
tin 1 vol. în 18. 3 1. 50. 

Studii asupra citor-va scriitori con- 
timporani, curioase prin sentimenta 
lizmul religios al autorului. 

Maffre de Baugé. L'iris bleu. A. 
Pedone. Un voi. 

Cotecţie de cugetări, maxime, re- 
fexii, asupra vieţii, femeilor, amo- 
tului. 

L Barbey d'Aurevilly, Le fhcatre 


contemporain. (l-e serie). Stock. 31 
50. Cronici teatrale asupra pleselor 
unor scriitori ca Augier, Sardou, Du- 
mas fils. 

E. Rigal Moliore. 2 vol. Hachet- 
te. 7 fr. Studiu aprofundat asupra 
marelui scriitor, 


FILOSOFIE 


Georges Fonsegrive Regards en 
arrière. 345 p. Blond ed, 3fr. 50. 


Studii importante de istorie religi- 
oasă și îilosofică, 

Paul Gaultier L'idéal moderne: 
La question morale, la question so- 
ciale, la question religieuse, 3 1.30, 
Hachette. 


Opera importantă care discuti cu, 


un spirit larg problemele vitale ale 
vreniii noastre, 

Albert Lecière: La morale rati- 
onelle dans ses relations avec la phi- 
losophie générale. 544 p, 7 | 50, 
Alcan. 

Autorul adversar al metodei empl- 
riste şi al acelei mistice, a incercato 
sinteză a tuturor chestiilor fundamen- 
tale ale filosofiei în vederea stabili 
rei unei morale, riguros raționale. 

Sowiau Les conditions du 
bonheur. 3 tr. 50. Armand Colin. 
Incercare de a da o soluție raţionată 
şi practică problemei fericirei aşa 
cum se punea pentru oamenii tim- 
pului nostru. 

Scipio Sighele. /dee e lemi 
di un pozitivista. Sandron păr 

E o colecție de articole publicate 
in diferite reviste. Are trei pep 
studii privitoare la suggestie şi psi- 
chologie colectivă ; studii asupra de- 
lictelor şi chestiuni de artă şi poiilică, 
SOCIOLOGIE 


Paul Acker Ocuvres sociales de 
femmes. 3 fr. 50. Pion Nouri. Cu- 
legerea articolelor pe care autorul 
le-a publicat în Revue des deux 
mondes asupra rolului social al fe- 
meci contemporane. 

Charles Benoist. Pour la réforme 


MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 51i 


electorale. 3 fr. 50. Plon Nourrit. 
Articole asupra chestiei electorale şi 
reiormei proporționale, 

Jean Cruet. La vie du droit et 
ei Timpuissance des lois. 3 fr. 50. 
Bibl. de Philosophie scientifique, 
Flammarion. 

Adversar al concepții dogmatice a 
legii, autorul e un partizan al ate- 
nuării ireductibilei autonomii dintre 
textul legii şi viaţă. 

Eugene de Roberty. Sociologie de 
l'action, Alcan. În prima parte au- 
torul studiază geneza socială a ra- 
țiunei, În a doua originele raţionale 
ale acţiunei şi etiologia conduitei o- 


meneşti. 

Eduard v, Hartmann, Die sozia- 
len Kernfragen. Verlag Deutsche Bi- 
cherei, lin, 1908. 

Sint trei volume de studii asupra 
chestiunilor sociale pe care cunoscut 
filosof le-a lăsat. Intħiul se ocupă cu 
repartiția produsului muncii ; al doi- 
lea, cu mărirea acestui produs şi al 
treilea cu micşurarea apăsării muncii, 


STUDIU _ŞTIINŢIFIC-LITERAR 


Dr. med. Paul Albrecht. Fritz 
Reuters Krankheit. Halle, Marhold 


1907, 

Autorul stabileşte că marele poet 
n-a fost ceea ce se chiamă un betiv, 
ci un bolnav care suferea de dip- 
somanie, adică atacuri periodice de 
alcoolism, 


ISTORIE LITERARĂ 


Carlo del Balzo. L'italia nella 
letteratura francese, Soc. tip. edit. 
Nazionale. 


E al doilea vol. al acestei opere, 
Se tratează perioada dela moartea 
lui Henri 1V pănă ia revoluţiune. 


POLITICA 


V. Mantegazza. Questioni di po- 
litica estera, Treves. 

E o colecție de articole de jumal 
referitoare la principalele evenimente 
olitice internaţionale, precum con- 
erința din Haga, revolta din Romi- 
nia, chestia Marocului, acordul An- 
gio-rus etc, 


ISTORIE 


L. Cappelletti. Da Aiaccio alla 
Beresina. Torino, Bocca. 

E un studiu asupra lui Papa Leon, 
care porneşte de la ea eroului 
pină la retragerea din Rusia, 


MEMORII ISTORICE 


Daniel Freiherr von Salis-Sog- 
lio. Mein Leben und was ich da- 
von erzählen will, Kann und darf. 
L Band. Stuttgart 1908, Deutsche 
Vertags-Anstalt. 

Primul volum din memoriile bă- 
trinului general austriac. 


GEOGRAFIE CALATORIE 


Hans Vollbrecht, 7m Reiche das 
Negus Negesti Menelik. Stuttgart 
Union Deutsche Veriagsanstali 1907. 

Autorul e un medic care a însoţit 
în 1905 misiunea germană la curtea 
ini Menelik şi care îşi publică im- 
presiile şi observaţiile făcute cu a- 
cea ocazie, 


Coimnpilator 


Bibliografie 


(Asupra unora din edrţile de mai jos vom reveni la recenzii) 


Un agronom, Legea Voemulilor agricole şi noile numiri de Tns- 
pectori Agricoli. Bucnregti, 118S, 1 brog. de t6 pg.. fără preț. 

Lascar Catargin, 1833—1590). Bucuresti, Dibliotoea politics, Lazu- 
rounu, 1908, 1 brog, de Öt pg. preţul 30 b. 

Dr, Mă tesen, Institutul de Fisioterapie gi Chirurgie ortopedică, 
Rucuresti, Calea Griviței 67. Bucureşti, Socec, 1908, 1 bros, in & do 52 p. 
d ura Veodorian, Singla Solovenilor. București  „Minerva”, pre- 

ul lei 1.5 

Ion Birseannl, Dor Pustiu. Burareşti, „Minerva” prețul lei 1.50. 

ep re cadea Pocsii Postume, ediţie noua, Bucureştii „Minerva, 1908 
prețu 50. 

Al. Cazaban, Chipuri şi Suflete, „Minerva* prețul lei 1.50. 

Schiller, Wilhelm Tell, Dramă în 5 acte, traducerea din limba ger- 
manā do B. Marian. „Biblioteca pentru Taţi* pretul 60 b. 

Cridim, Epigrame, Bucuresti, 1908, preţul | leu, 

A. Vlahuţă, Din Trecutul nastru, Bucnregii, 1908, prețul lei 3.50. 

Maxim Gorki, Nuude traduse de Lia Hirsn, Alcalay, pretul 30 h. 
PE ta p e, Duelistul, traducere de Ludovic Daus, Alcalay, 
pretu 3 

C. Negruzzi, Poezii, Alcalay prețul 39 b. 

I. C. Bràåtinnu, (1821—1891). Bucureşti, 1908 prera 30 b. 

Fr. Grillparzer, Ale mării şi iuris valuri (Hero şi Leandru), Tra- 
gudia in 5 nete, traducere de C. Berariu, Cernăuţi, 1904, preţul 2'enrunne, 
0. pradă le a Despre Noroc, Studiu elic—moral, Ciurea, Braşov, 1908, 

ul f er. rA 

Paul Ionescu Pastion ṣi Corneliu Maiorescu Maior avo- 
vali Din Culisele Baroului, Bucuresti, 190%, prețul 2 lei. 

Preolul Constantin Morariu, Ciprian după 95 de ani 
dela moartea lui. Editura rouniuneiide clalare „Ciprian Porumbescu” în Su- 
ce Pr Pasebiu R. Rogon, XXIV Anuarul Institutini dagoyie t 

r. Fus n . ALA nuar ni pe eu: 
logie Nagyazeben, 1905, aa 


TABLA DE MATERII 


Volumului IX 
(ANUL I, NUMERELE 4, 5 și 6). 


I. Literatură. 
Pag. 
D. Anghel şi St. O. losif.— Comela comedie în 3 ac- 


te în versuri . ` A . Ś + 5:230, 370 
G. Coșbuc.— Vlad-vodă Călugărul (versuri). a ia 


Delavrancea. — Stăpinia odată... 4 A CRC 345 
Farago Elena —H. de Regnier. Din La corbeilles des 

heures . A , £ 1 i - s 4I 
C. Hogas.—in Munții Neamţului. . . . - 28 
Mihail Sadoveanu.— Haia Sanis . piei: ML 4 169 


JE. Studii. Articole. Serisori din țările romine, 
Dr. Î. Cantacus:no.— În amintirea lui Ilon Radovici (cu 


un portret) , Š n b à e ` 318 
G. Ibråäileanu.—Evoluția Spiritului critic. (Eminescu 
si Socialistii) i ă A ; f A 250 
D. Munteanu- Rimnic.— Note ţi Schite din Dobrogea. 423 
George Murnu — Expoziţia a Vll-a a „Tinerimii artis- a 
tice*, ; . A i ; è i 
G1.— Viaţa rominească in Bucovina. (Viaţa politică. — 
Societăţi de meseriaşi. — Teatru, — Confe- 
rinţe) . ; y è A A A A 478 
Pascu Gheorghe. —Dolna , .: s > i 415 
Dr. lon Fadovici.—In chestia agrară, : y 
Sadoveanu Izabela, —Simbolismu i PORE TEL. 
C. Stere. — Sorialdemocratism—sau poporanism? (VI -r= 
şi VII. Tricheere), . è i > 59 
Un Romin Bucovinean.— Viaţa rominească in Buco- ~= 
vina. (Catedra de istoria romină la Univer- 
sitatea din Cernăuţi); Vizita Bucovinenilor, 117 
I. Russu Sirianu.— Scrisori din Ardeal. (Lovitura dela 
” Caransebeş,- Congresul Presei.— Alte gtiri). 121 
> Scrisori din Ardeal. (Sinoadele eparhiale- 
— Pentru Şcoală.— Prigonirea Invăţători- 
lor.— Procese de presă. — Noul regulament 
al dietei) . 315 


Scrisori din Ardeal. (Procese. —Condamna- 
rea d-nei Vlad.—Pancă ori fond cultural. 
— Prigonirea tinerilor universitari. — Con- 
gresui partidului țărănesc ungar) >. » 4 
Teodorescu ].—Despre votul universal . . -à 


N Viaţa Rominească.—Dr. lon Radovici + . . 122 


IN. Cronici. 


Sp. Antonescu.— Cronica Artistică (Exposiţiunile dela 
a ce 5) „atitea (Expoziţiunile d-lor Tincu. 
Satikkry ; a scoalei de architectură, Mo- 


ragag lui Vasile Lascar. Artă şi Edi- 
itate . $ . > è . . Ă 
Dr. P. Bogdan. — Cronica Ştiinţifică (Căldura pămin- 
tului şi Radiul) . ? i 4 : 
Dr. P. Casacu.—Cronica Medicală. (Pregătirea per- 
sonalului sanitar inferior) . $ > A 
Dr. D. Călugăreanu.— Cronica Ştiinţitică (Relaţiunile 
chimiei fiziologice cu chimia pură şi cu fi- 
ziologia) A a à k 5 A à 
a „ Cronica Științifică. (Fragmentele molecu- 
lei proteice şi importanţa lor biologică) 
L G. Duca.—Cronica Externă (Situaţia în Franța) 


Š à 9 = (Situaţia in Balcani) . 
. E ý î (Alegerile prezidenţi- 
ale din Statele-Uhnite). F š $ S 


„A. Mirea.—Cronica Vesela (Calcidoseop) . 

4 i f- (Colloquium) . ; 3 
Dr. C. Parhon.—Cronica Medicala. (Citeva cuvinte 
asupra creşterii, dezvoltării şi involuțiunii 
organismului la animalele superioare şi în 
special la om) 


Ë 0. Stere. — Cronica Internă (Latifundiite și f4rimiţarea 


A 


proprietăţii ţărâneşu) , > . > ş 
í Cronica Internă (Democratismul şi d. Au- 
rel C. Popovici) . 


` Ip. Strimbulescu.— Cronica Artistică. (Rolul societăți- 


lor de arte la noi) 


„Zarascon.—Cronica Veselă (Farimituri) ; ~ 


. kd » - . . 


.] P - r . . . . 
A. Tszigara:Samurcaş—Cronica Artistică (Monumen- 
tele noastre, cu 7 ilustrații} x . è 


EV. Miscellanea. 


O scriere postumă a d-rului I. Radovici. — In jurul 
„unei greşeli de tipar.— O Scrisoare a d-lui Lovi- 

nescu.— În agfintirea d-rului lon Radovici. —Erată . 
Francois Coppta.— Tact şi Cuviinţă... pr OE 


V. Recenzii. 


Bakounine M.—Oeuvres (|. N.) . N ; ; E 
Boutroux Emile. —Science et Râlipion dans la Philo- 

sophie Contemporaine (0. B.) . A: 
Bodnärescu Leonida—Citeva datini de Paşti la Ro- 

mini (A. B.) é A : A A 
Cazaban Al.—Chipuri şi Suflete (| 5) . : A 
Dantec Felix le.—Science et Conscience- (A. d) Üs 
Dinescu Eugeniu.— Euripide, Hecuba. (M. a ri 
Dunăreanu M.-—Răsplata. (|. S). Š 

Emile —Le Pacifisme, (0. B) 


| e Se nud Elena.—Şoapte din umbră (L S). . 


s 
l 


Farago Elenał— Traduceri libere (|. Sta T 9 
+ dorga N.— Constatări istorice cu fisc la viaţa a- PR 
grară a Rominilor. (R. osețti) . i = 126 
i insor ioții din Bisericile Rominiei vol. 1 sad 


M. T. A > 2 ae Z . I 
Kont l.—La Littérature hongroise d'aujourd'hui. (C.B, = 
Rădulescu Motru as ea) sufietea0ă (0. BI } ai 
Lovera Romeo. — La Letteratura rumena con breve 
„„ Crestomazia e dizionarietto esplicativo. (C.B.) 326 
Mermeix. — syndicalisme contre le socialisme (I.N.) T4I 
Netahammer_B.—Dem Schwarzen Meer entlang. (M.].) 133 
Otescu sI re sar ţăranului romin despre cer şi 
„stele. (G. P, ; A : “Ari A 130 
Zagori} Const, Sublocotenent — Treisprezece zile din 
viața lui Mihai Viteazul (7—20 Oct. 1600. 
Luptele cu Polonii) (M. T). . A ` 129 
T:odorian Caton.—Singele Solovenilor. (|. S.) . A 49 


Vi. Revista Revistelor. 


(Numele revistei se inregistreaza atunci cind i sa anunta numai cu- 
prinsul ; în toate celelalte cazuri so inregistreaza autorii și articolele), 


Arhiva . A A . A Er ATS î% 156 
Bossert A.—Hyppolite Taine in scrisorile sale. i 159 
Buisson Etienne. — Acţiunea directă şi socialismul 
Buletinul Comisiunei monumentelor istorice .  . 156 
Buletinul Societăţii filologice e Pui ii i 335 
Carmine Pietro.—Binelacerea modernă . . 330 
Castel Emma Bolognese. — Ludwig Ulland, ca poet 

caracteristic al baladei germane., A . 158 
Doumic René —Teama de copil . . d WO i 592 
Dumun Louis. — Supraomul impotriva lui Nietzsche . 502 
Faggi A. —Un poet al ştiinţei. (Sully Prudhomme) . 37 
Faguet Emile.— Sully Prudhomme `. i E Ve 57 

= = Nietzsche impotriva istoricilor . i 

Gaultier Jules de.—Bovarismul istoric. ; ; ; 157 
Gourmont Rémy de.—Cele dintăi idei ale lui Chateau- 

briand . . E e A 502 
lorga N.—Cu privire la universităţile de vacanță 9. 334 
Indrumarea. — «Scopul nostru» (Reviste de partid) , 145 
Junimea Literară. . . “N II i A 156 
K—of 1.—Noul guvern din Bulgaria, grea a A yo 
Kowen D. Reginald.—Declinul şi Căderea lui Wagner. 
Lang Wilhelm —Eduard Zeller. Amintiri . . 338 
Zoria Achille. — Cultura modernă a făcut omenirea 

fericită? , : NA e . 506 
Livingston Seaman Louis.—O criză in istoria arma- 

tei americane: an a e n o e 596 
Luceafarul . i A a 3 A T . 156, 334 
Luzsatti Luigi.— Vechile şi noile metode sociale pen- 

tru ajutorarea muncitorilor invalizi şi bătrini, 504 
Michels Roberto.— Werner Sombart .  , . . „Să 
Palanite Georges.—Sensibilitatea individualistă , . 503 


IV 


Pam G— Sindi. -e e o. Oae 
Phillips March L.—Rolul criticei artistice moderne , 
Popovici Aurel C.—Demagogie criminală . . . 

= Doctrine şi Realitate, etc . 

. . Idei disolvante . N 
Pouvourville Dr.— Mişcarea revoluţionară chineză 
Ragueni.— Edmondo de AM e ue 
Reinach Theodor.— Analele lui Kratippos, Comediile 

lui Menandru . . . ; A i 
Revista din a > . . . es . - . . 
Revista celorl ti id AE 
Revista erală a invāțāmintului și N 
Rocchi E.— Arma geniului in armatele moderne . 
Rod Edouard.—Tendinţele actuale ale literaturii fran- 


ceze è . . >. Wh : . . Fi 
Roscoe Henry Syr.—Raporturile pe Anglia şi Ger- 
mania . - - > : . Li . - 


SARA RER E e OR y u a o 
xSireltzow Roman-— Situaţia politică şi social demo- 
crajia în Rusia . ; - e œ 

aaa e erou Dice a pe TE oa 8 
sohari N. E. Răscoalele şi intelectualii noştri . 
Walter P.— Curentele antiingleze in India şi comba- 
terea lor . A . . . : ua 

Webb Sidney.— Temelia necesară a Societăţii . 
Van Gennep..-Este progres în civilizaţie? . . 
At Citeva cazuri de bovarism colectiv  . 
Zenschrift für romanische Philologie . . > . 


VII. Varietăţi. 


Adormirea prin curenți electrici.—Învierea animale- 
lor ucise de electricitate. — Fotografii re- 
%* producind relieful corpurilor, —Imprăştierea 
norilor de grindină prin ajutorul tunurilor. 
—Apa in atmosfera planetei Marte.—Pom- 
pele de incendiu la New-York. — Case inal- 
te în New-York.—lIndustria blănii de As- 
trahan în Europa.—Legiferarea intrebuin- 
țării razelor x în Austria.—Electrizarea cu- 
tona de transmisiune, — Smochini şi blas- 
y tolagi. . 0 Se LD e RE 
Serum Mormorek.—Proecte de secarea Zuyderzeci.— 
Aprinderea lămpilor în vagoane. — Exploa- 
tarea petrolului submarin. —Uciderea guz- 
nilor din corăbii.—Lupta eontra ţinţari- 
r— Cercetarea curenților atmosferei. —Mo- 
pe ppt sete . 
no i . . e, PI . . 508 
smhtiidbeibătă ih atrăinátate 167, 341, 510 
aANIVERSITATIL 3 
| A + | =