Viata Rom. (R.), 1914, 32

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

_ X-H

4041338 Periodice

BIBLIOTECA
UNIVERSITĂŢII

a 1919
Volumului XXXII
(ANUL VIII, NUMERELE 1, 2 şi 3) V3 2
iX
— Literatură
Pag.

Agirbiceanu 1.,—Florile lui Gheorghiţă Bogdănel , 5
Botez Demostene. —Comediantul (Versuri) : à 64
Noapte de Noembrie (Versuri) . 227

Codreanu Mihai. — Sonete (Păpuza.— n părăsire. — S0-
netistul) . LI

Codreanu Mihai, —Sonete (Sonata Lunei.—Terra.—
Maria Magdalena.—Pajul Campion) 194
Galaclion G..— „Calipso greaca, fecioara“ . 208
Cazimir Otilia.— Viziune de iarnă (Versuri) . A 376
Cioflec Romulus.— Copaci bătrini i A 377
Mironescu Consi.—Zmeul (Versuri) . 180

Papadat: Bengescu Hortensia. — Marea (Din scrisorile
unei necunoscule) . . 33. 161
Scorjescu Th..— Din epoca de piatră (V ersuri) i 355
Sadoveanu Mihail.—Un om năcăjit . à 357
Todie Eugen.—O iubire (Roman) . 205
Topirceanu G..— Pastel sentimental (Versuri) . = 325
Vissarion C. 1,.— Judecata , 239

11.—Note pe marginea cărţile

Weiss Aureliu, — „Victorii me a lui Gabriele

D'Annunzio . s 346
KEL — Protilori literare

Sadoveanu Izabela.—Pierre Mille . , . 65
= = Louis Bertrand , 4 a 252

1Y.—Studii. — Articule.- Serisori din ţările romine și
din străinătate

Bărbulescu Iie.—Dim lumea balcanică (, Imperativul*
Istoriei, noui orientări politice și Sia

în Balcani) . 88
Botez I.—Rolul şi organizarea Senatului . > 182
Bădărău A. T..— Un mister biologic; cancerul 229
Georgescu Constant. artas . Ă - 49, 361

Ibrăileanu G..—Opera_d lui Vlahuţă . i 13, 212,
Iliescu Lazăr dr. Ppor noastra “înduătriata 4 ; ii

TABLA DE MATERIE 4.3

li Pag-
Kostaki L, N.—Setrisori din Paris (Moaitea lui Jules
Claretie. Comedia franceză subt noul Ad-
ministrator.—O renaştere filosofico chore-
ogratică,— Autorii străini la Paris.—,La
danse devant le miroir“ de Francais de
Curel}. 269
Jour Alexis.— Scrisori din Basarabia (Basarabia de
la igr2 incoace) 410
PR. par n din Paris (Despre conversaţie) 278
Tafrali O..— Ţăranii şi căderea Imperiului Bizan-
N 197
Un bucovinean. — Scrisori din Bucovina (Calatorie po-
litică.— Ziaristice,—Congres și jubileu.—
Doctorul Teodor Tarnavschi.— Un nou do-
cent romin.— Ajutor ori revoltă) 4095
„Viaţa Rominească“. —Apel cătră cetitorii şi prietenii
„ Vieţii Romineşti* ; 135, 289, 427
Y. Cronici.
B. A, T.—Cronica științifică (Din mişcarea tiințitică) . 382
Chernbach Radu dr..—Cronica medicală (lnferiorita.
tea aşezămintelor noastre spitalicesti} 388
Dela Crainici.- Cronica militară (Criza morală a ċor-
pului ofițeresc) 107
Flor P. dr..— Cronica medicală (Febra tifoidă la laşi) . 116
Ioachim V. M..—Cronica economică (Balanța comer-
cială şi balanţa financiară) . 250
: Cronica financiară . 43
Leon N. prof. dr..— Cronica Ştiinţifică (Influenţa ci-
vilizaţiei asupra boalelor Kao gainaans ale
omului) tot
Nicanor P, & Co..— Cronica literară (G. Galaction,
cu prilejul volumului „Bisericuța din Rā-
zoare”) 95
Rareş Paul. crt gala fantezistă (Paradoxe despre o-
per
T.„—Cronica ora (Reflecţii banale. — Trupa cra-- y:
iovean
Teodorescu Ioan dr., — Cronica economică (Comerțul E:
me Se cereale și re olgpaileurea lui ta Ro-
va. = Miscellamea id
— Celui core pi ari a Br Somatatări profesionale, — „S.S. R”, I
E: e era esti » Convorbiri literare“. — 33
—Umbra lui inaning Hen ii ss
Caile nou roman. Cazul d-nei
E en ia
Anuarul Sir populare şi Cooperativelor i
nia pe anul 1911 (A. B). sote 140

Anestin V. Pa tragedie cerească (T. A. B).

Bogdan Al — Altă ortografie (G. P.) A

Hlaringhem pE pa transformalions brusques des
ètres vivants (C. Mt) = $

“Chirijescu I. M.. Răsaduri (G. 1.)

Coşbuc G..—Fire de tort (C. A.)
Cambon V'..—Les rapa progrès de l'Allemagne
(A. Gr. `
Djuvara G, T.. 2 eat projets de partage de la Tur-
uie (C.
Enriques Fre rederigo. Si concepts fondamentaux de
la science (P. R.) ş .
Eisenmenger U..—La Geologie (£. T)
Feyel Paul.—Histoire Contemporaine (V. D, )
Giăvânescul 1.—O Enigmă Psihologică. Cazul ciudat
al părerilor atribuite d-lui ©. Rădulescu-
Motru în chestiunea Seminariilor Pedago-
ica Universitare (i. B.)
Giraud Victor.—Les Maltres de PHeure (P; R.) d
Giurescu C..— Material peeru istoria Olteniei subt
Austriaci iat
lorga N..—Istoria EA sd in ţările noastre (A. B).
Karin Michačlis.—V rista perieiosn (P. R).
Lapleşs N. dr.—Din nevoile satelor (Rd. $.). e
Minulescu Ion.—De vorbă cu mine insu-mi (0, B,) .
Nicolau Ioan.—Subiectul de mep al pagonnsjor ju-
ridice (C. T).
Oppenheimer Frans.—L'état, ses origines, son évolu-
tion et son avenir (A. Gr. P) .
Pascu G, dr.—Elementele romanice din dialectele
macedo şi megleno-romine (G. P.).
Pillat lon. “S Eernităț de-o clipă (G. T.) '
Payen Fernand.—Antholo a R des avocals francais
contemporains (
Roosvelt Th.—Le citoyen d'une pE NA (A Gr. P).
Stoian G. Ioan—Pentru inavuţirea țăranilor (A, B.).
Sanielevici Maximilian.— Considera re asupra pre-
venirii accidentelor (Rd.
Sadoveanu M..—Privelişti iaca (G. T) `
Sakurai Tadeyoshi, locotenent:—Niku Dan — Mitra-
ille humaine, récit a ois de ca Ar-
„A (A. Gr. P.)
VII, -Revista Revistelor
Bulletin de l'Institut pour l'étude de pie ni sud.
orienlale
Borne prof. dr., v. d. —Cunoştinţele noastre despre
interiorul intului.
Bruce Charles sir.— = Sania anglo-germane și pa:
cea universa

Vlaință A

e
Iy
Bernstein Eduard, iealitäten des Budgetsrechts.
Burroughs Jahn. —Swuġa şi literatură . 3 Ă
Charmes Francis.—Despre orient s A š
„The Conlemporary Review“, . . F
1... Coltier Willcox.— Etica revăzută . . é

„Convorbiri Literare“ . i è = 5
Dragomir S. dr..— Incercarile de inţelegeri Intre Ro-
mini şi Unguri ~ ; 5
Demelin Armand.-—M. Alexandre Millerand . A
Dante de biasi.— Opera lui Pasteur 3 .
Dauville Georges, — Positivismul este un sistem defi-
losoție pozitivă ? A y A š
David Janyne Hill — Fundamentul Statului . k
Dillon dr..—Schimbarea Cabinetului în Rominia .
Erdmann Henno.- - Asupra monismului modern. .
Finot Jean, — Comment sauver les prolétaires inte-
llectuels

Franiz Louis, —jJerome Savonarola și Republica flo-

rentină ` . . . .
Hudley S..—Legea engleză asupra minimului de sa-
i ar pentru mineri . i A E
Kolb Wilhelu.— Armata şi Social-democraţia e
Louis Paul.—Criza revoluționară engleză - . .

Lefebore Saint-Ogan.— Episcopii franceii si lati è

Mirski Ar..—Un bulgar iteras al Rami flat nR à

Moisil C..—Considerațiuni asupra monetelor lui Mir-

| cea cel Bătrin . a 7 F

Marinescu Gh, dr.—Raporturile Solidarităţii cu Me-
dicina şi Higiena Sociala -

„Noua Revistă Romină“ E i $
„Noua Revistă Rominā*“ ° x

„La Nouvelle Revue ., Š | i

stropa" = A X 4 i j
- Motru —Cătră o nouă viată politică

je narn. des Deux Morias s PONA l i
egnan élix.—F. ifoi i : :

ptr pod ebra tifoida este invinsi .

„Srpski Knjzevni Glasnik“ s ;
Scoli James A, R.—Un nou fel de a reprezenta pe
TA Shakespeare i $ .
ergi G.. Citeva idei asupra educaţiei .
Velio Tana p tr d er aa antropotegii a E:
k: j i a iților .
Vizea : f
À i merge ler tea 2 in gr: Mocan -Canalul Panama.

„Viaţa Nouă" , ; : è .
X.— Bibilegratie à
TAn ann

1914. ÂNULIX

|. Agirbiceanu .
M. Codreanu . . s
G. Ibrăileanu

izabela Sadoveaun .

P. Nicanor & Co.
Praf, Dr. N. Leon
De la Crainici. . .

Dr. P. lar ES
Tea,

Miscellanea

„Vinta Romineascâ*

pre Pe

periei”, - P. M —
Revista reviatelor

Consi, Geo Fm:
Demostene Botes Doi
De. Lazăr Miescu . .
Mie Bărbulescu . .

X, jonpi. „ixtoria Urrais în

'
9 .
xi

IANUARIE. Nor `

Viaţa Romînească

Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO

SUMAR :

Plarite tui (Gheorghiţă Bogdânel..,

Semete EFE Pere păvăsire.—Soneti stul).

Opera dini Vlahuţă, A

Maria (Din serisorile unei necunomerta j,

Eproprierea.

Comedian (Versuri).

Prufituri literare (Pierre Mille],

Politica noastră industriali.

Din lumoa balcanică | „huaperativul“ latoriei,
noile urientări politice şi fimninin în Boloni).

Oronica literară (Galaction: Cu prilejul to-
tumulu? „Bisericuța din Räzoare”).

„Cronica ştiințifiea (Influenta seta sri eiii-

pra boalelor sooparazitare ale omului), -
Cronica militară (Oriza morală a corpului g-
(erese),
Cronica medicală (Febra tifoidă la Tagi).

- W'runica teatrală (Raflectii hamale:— Trupa trä-

Meremait: lu Miunleavu. f

agiri, Caral minlar él părertinr arzi ibiwi © Mâdalvevu-Muten in e bestia
deminarijat Puigpagur Uuiyiysitase=, = |. Betoon G. ftuiam „Veniti insyujites Căii da
ja unastre*, Annarul Dânrilur populare rt Cuiperalivulue bà»
testi din Hunima pe anal Yătje —A4. E. lost Mro „Embierini dm Erept Sl perrònssbbr ju
miile 0, T. -Dr AL Bapănn, „ANA Originen: Dr. O. Pesin. „Blebeeteln romasjos Aim it-
lacteje imaeedio. și magh remiss’. —40. P. Th. Mumavolt. „Le hoyri Siir apr que — A,
Ge. F. Yroteriyo Furbyuza siet demna bondatiamtauz de ln sete" Rann Mir

fovéinäj.

Colet dinpärut, — Constatiiri profesionale. —
păr A 5. Koar

Amt cdtră etitorii și prietenii Visti Rowi-
nepli”,

„De vorbă rm mine fusta. —0, Ro], Oăvănneeni, 0

alin. g Vrista

Dr, 9, Drøpumie inenpririle dn ibpirprre înito Tawini vi Ko
pari WAnt: AIA o bată viată patid: aien de institue pour loa de Earp
sod-eziontatv*, Armsnd Demetu !
snpineă*; Dumie Dà Bisai: „Opra Imi În. Pasizrurt; Voli Zarali: „Probiema enirepoleuwi a P-
vinji ei patria Amimitihar*j Vinroatmiral în. P, 00, Ryfinang „inah Pama: Frat Dr,
v dejen: „Ünbtwstintoie Wiar despre jnteriorni până; O Dilema as

„W. Altantro Mile rea"; Paul Lomia: „Crima mynintiisari

Bovia)-demneratia*; ir kii „Dn na literar ni Mumlnime; „Arprki Kuijirersi Gommi
BA, SeottJamesi Ey mun Ai du a rypieventa pe Shskerpesre’i ÎL Molima „Kps
re bamtă*,

E Di dr lie.

Redacţia și Administraţia: Str. Cuza-Vodă 52

1914

A RR

Viaţa Nomînească

REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO

Condiţiile de abonare

Abonumontul începe numai cu No, 4 (Jamuar) și Na, © (fulie) ola

„Reedrul an și se plătegte întotdaduna anticipat.

Abonatii cari nu-şi vor achita abonamentul în inod lirest vor trebal
să suporte cheltuelile de incasare, 4 let pe an, 2 lei pe i de au.

Pretul abonamantalwi esta:

IN ȚARA:
Po an $ = A A + . 15 lei
Pe jumâlate de an i . A é a
Un numar F $ $ i 2.

Pentru invățători, preot! de sat, funcționari sitesti, sti danți si e
loyi, abonamantul costă {15 lel pe an, 7.50 pe jumiâtate de an.— (Acostia pol

plati ja troi mute a rile å lei (rimise cu anticipurei,
IN UNGARIA ȘI BUCOVINA :

Pe an è b 4 A > - I enronne

Po jumätate de an - Ă A 9 vorpant

Un nmumār , 3 è s : 2 coroane
IN BASARABIA:

Pe an A i š 8 ruble

Po jumătate de an s ° 4 ruble

Un numar i . A A i rublis
IN STRĂINĂTATE

Pe un Ă 4 . ó 22 |n

l'o jmålato de an . P > ti ini

Un umăr . d 5 "i 2 lei Stb

Pentru A utori

Se aduce la cunoștința autorilor cd manuscrisele pri-
nite la redacție nu se innapoiazä ; in schimb. acei autori
ale cåror lucrări urmează să se publice in revistă. vor fi
tngtiințufi, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data
primirii manuscrisului, .

Odată cu trimiterea manuscrisului. autorii sint rugați

i me comunice și omorarul dorii ; in caz contrar

„ acesta
sæ va fixa de câtră Direcţiunea Revistei,

Viaţa Romînească

— =

— A

Viaţa Rominească

Revistă literară şi ştiinţifică
Directori: C: STERE şi DR. 1. CANTACUZINO

VOLUMUL XXXII

Axut IX

BIBLIOTECA

UNIVERSITĂȚII
IAŞI

DANI

Redactia şi Administreția: Str. Cuza-Voda No. 52

1914

—— —

s. kd
Înteit inainte
de anul 1933

i B JUL 1934 i
fers sasseoste sin teenet

Florile lui Gheorghiță Bogdänel...

In dimineața aceia maistorul Bogdănel se sculă zdrobit de o-
boseală din patul vechiu. Ca în toate diminețile, el se apropie
tiptii de cuptor să aprindă focul ; dar pe cind alte dáți citeva clipe
erau de ajuns ca flacăra să se înnalțe, umplind pereții umezi cu
pete de lumini jucăușe, acum trecu multă vreme pănă ce se auzi
pilpăind în cuptor. Bogdănel, ghemuit înnaintea cuptorului, păru
un răstimp că se simte bine aşa, şi că nici prin minte nu-i trece
să aţițe focul; apoi, din cind în cind, lua cite-o aşchie și o pu-
nea în sobă fără nici o plăcere. Părea că brațele i-s grele ca
de plumb şi că, mişcîndu-le, îl dor.

In urmă, după ce flacările izbucniră, el puse cu mare silă o
trupină pe foc, și, tirindu-se înnapoi, se lăsă din nou pe patul
care, cu toată grija lui Bogdânel, scirții așa de tare, incit copi-
lul care dormia intr'un pat cu mamă-sa se mișcă şi se ascunse
mai tare subt plapoma veche.

In cameră nu pătrunse încă ziua, deşi afară începea să se
lumineze. Odaia era jumătate în subsol şi avea o singură fe-
reastră, iar in fereastră erau trei oale rotunde, din care se in-
nălța o împletitură ciudată, sură, din beţigașe strimbe și frunze
întunecate. În aerul mohorit din casă nu se puteau deosebi încă
cele trei flori, trei mușcăţi, care, aplecate cu toate ramurile pe
geam, cerşiau parcă un strop de lumină.

Bogdănel cercă zadarnic să ațipească : obicinuit să se scoale
în fiecare dimineață cu noaptea *n cap şi să tălpuiască ori să

VIATA ROMIXEASCA l

petecească la lumina lămpii, obicinuința se mu og ERA
boseala, şi el rămase treaz. Nu se sculă însă din pat până ce
nu se lumină în casă: simțea in gură ceva amăriu și navea nici
: P is tisă nu dormise ci se frămintă fără nici un rost
in aşternut, crescindu-i ferbințelile din clipă n clipă. O intrebare
cumplită îl chinuia: pentruce nu poate trăi nici o floare în casa
lui? Aseară se convinse că şi cele trei mușcăţi se ofilesc şi se
usucă, precum se întimplase și cu alte flori pe care le cumpărase
de-un şir de ani pentru fereastra lui. Incepuse cu fiorile cele
mai gingase, mai strălucite în culori şi mai imbătătoare in miresme,
ca să ajungă mai pe urmă la mușcăţile cu miros tare, pipărat, la
florile aceste trunchioase, crenguroase. li spusese cineva că a-
cestea sint cele mai râbdurii, cele mai trainice, Vioalele cu flo-
rile cărnoase şi fragede, paroafele de singe, rezeda cu parfumul
ei de cea mai fină tămie, rozetele măreţe se perindară de-un șir
de ani în fereastra maistorului. O săptâmina două erau fericirea
lui Bogdânel, care lucra cintind, şi se ridica des să miroase şi
chiar să sărute minunile de tinerețe; dar, apoi, florile se vește-
jeau ducindu-l pe maistor pe pragul desnădejdii. El nu putea su-
feri să le vadă uscate și, îndată ce florile incepeau să se vește-
jească, făcea un semn mut femeii, ca, pănă cind se va întoarce
el din oraș, să le depărteze.

Pe cit era de intunecat la depărtare, pe atit era de vesel şi
fericit la întoarcere : aducea alte fiori. şi dădea cel din urmă
ban, bucătura din gură, pentruca să nu rămină în casă fără o
floare.

Nevasta îi zicea de multe ori:

— Rău faci, Gheorghiţă, că dai banii pe nimicuri. Vezi tu
bine că florile se usucă în casa noastră. Ele trăesc în straturi,
ori în casele luminoase ale bogaților.

Bogdânel n'o auzia. Aşeza cu prijă, cu sfințenie floarea
în fereastră, fața îi strălucea, ochii lui erau umezi de lacrimi. Fe-
meia se convinse că, lăsindu-i slăbiciunea asta, bărbatul muncia
inzecit mai mult și mai bine decit în zilele cind fereastra era
goală. Nu-i făcea deci traiu rău in casă din pricina asta,

Și într'adevăr că era de mirat omulețul acesta, — pămintiu,
subţire și puţinel ca o sfirlează,— cind în fereastra lui ridea o
foare. Vocea i se înnălța, limpede şi plină de armonie, fruntea i
se lumina, ochii lui se umpleau de-o viaţă intensă, neobicinuită, acul

PLOILE LUI GHEORGHITA BOGDASEL.., e N
zbura în mina lui ușoară. Nu putea, atunci, să refuze orice ru-
gare a nevestei, a copilului ori a vecinilor. Dacă i-ai fi zărit nu-
mal capul, cu fruntea și ochii, ai fi crezut că-i un geniu în cli-
pele sfinte ale creației; văzindu-i şi fața, şi trupul lui puținel, și
membrele slăbuţe, iți părea caricatura unui zeu, făcută de-un pic-
tor genial.

Nevastă-sa li zicea Gheorghiţă, lumea îi zicea Bogdânel,
deşi pe el îl chema Gheorghe Bogdan. Toţi cei din jurul său,
chirieşii, clienţii, îi ştiau patima ; dar nimeni nu putea pricepe cum
i-a rămas lui această neobișnuită dragoste de flori. Gheorghiţă
fusese ficior de popă, dar, oricit s'a muncit tatăl său să scoată
din el om cu carte, fusese în zadar; Bogdănel nu putu învăţa.
Cartea i-a fost o povară și o spaimă cumplită : îndată ce o des-
chidea se albea la față şi părea că înghiață. A avut nenorocul
să fie copilul cel din urmă al popii, al zecelea, şi părintele muri
in mare silă : ce se va alege din Gheorghiţă ?

Fraţii l-au dat la meșteșug, fără ca Bogdănel să se im-
potrivească. Lui părea că ii e tot atit: orice. Părea că nu tră-
eşte ci visează. Și Dumnezeu îl știe de ce visuri era muncit;
căci de multe ori spunea cuvinte de care se speriau și fraţii și
maistorul la care fusese dat spre învățătură. Acest din urmă se
sili să-l trezească pe băiat şi numai Bogdănel știe cite bătăi a min-
cal până ce a eșit din ucenicie,

De aici în colo il puteai vedea vecinic cu o floare la che-
utoare. Floarea ridea nepăsătoare, ca pe orice piept, deși Bog-
dânel, împodobit aşa, părea mai de ris în ochii tuturor decit fără
de floare.

In urmă, de cind s'a însurat, nu mai pune floarea pe piept,
ci în fereastră.

Cită vreme podoabele din fereastră rideau de tinerețe, ne-
vasta mavea să se teamă că bârbatul va întirzia prin oraș, cînd
eșia după trebi. El se depărta foarte cu greu de odăița sa in-
tunecoasă și umedă, umbla alergind după trebi și se întorcea re-
pede, gifiind. Cind florile incepeau să-şi piardă strălucirea, se
depărta de multeori fără să-i spună un singur cuvint nevestei, și
se întorcea beat, noaptea tirziu, făcea larmă mare şi părea furios.

Soţia nu-i zise deci nimic, cînd, în dimiacașa asia, Bogdănel
ii spuse, privind spre cele trei oale :

— O să mai fac cea din urmă incercare. Voiu cumpăra
un oleandru“.

Apoi, făcînd gestul acela mut, aşa de bine cunoscut

8 VIAȚA ROMISEASCA

nevestei, părăsi odaia. Muerea se apropie de fereastră și
văzu că'ntr'adevăr muşcăţile sint aproape de moarte: paliditatea
pălbenie trecuse prin toate ramurile strimbe, impletite, care ajun-
seseră lucii, aproape transparente ; frunzele crestate neregulat, În-
toarse toate spre geam, se subțiaseră, se ingălbeniseră, Multe cà-
zuse de cu noapte pe fereastră și mai multe incepură să ploae
acum, la cea dintăi atingere a femeii.

Le luă şi le aruncă în lada cu gunoae.

Bogdänel abia eşi in uliţă şi începu să se însenineze: in
inchipuirea lui, el văzu oleandrul spre care mergea acum, Vai,
deciteori nu l-a admirat, trecînd pe lingă fereastra florăriei! Dar
era prea scump : douăzeci de coroane fără vas, cu vasul dim-
preună douăzeci şi cinci.

Acum însă se hotări să jertfească şi suma asta mare. Își zi-
cea : „Oleandru e trainic, el un se va ofili. Nici nu-i putem zice
floare, ci mai degrabă un fel de arbore“. In meditaţiile și visă-
rile lui se gindia totdeauna în plural. Niciodată nu-și zicea „eu“
„či noi”, nici „mie” ci „nouă“,

De odată cum mergea pe drum, ii veni gindul acesta plin
de nebunie: „Dar dacă-l va fi cumpărat altcineva şi noi vom
sosi prea tirziu ?* Deşi-l văzuse numai cu două zile înnainte și
florile lui albe îi luminau și acum ca nişte stele înnaintea ochilor,
el fu totuşi cuprins de spaimă cumplită și incepu să alerge.

Florăreasa rămase foarte uimită cind il văzu întrind ca o
furtună şi repezindu-se la oleandru.

— E vindut?

Nu-i vindut păn' acum, răspunse femeia.

Bogdânel scoase repede paralele, i le dădu și aplecindu-se
cu dragoste luă în brațe vasul cu oleandru.

— Ce-ai să faci dumneata cu el? II intrebă forăreasa, care
privea nedumerită la fața lui Bogdânel care strălucea de fericire.

El nu-i răspunse și, părind că îi e frică să nu se răsgin-
dească florăreasa şi să nu i-l vindă, eși repede.

Toţi trecătorii care îl întilniră în dimineaţa aceia, priveau cu-

rioşi după omulețul pipernicit, care ducea o floare atit de fru-
moasă,

Oleandrul e așezat la fereastră. Vasul de lemn e pe padi
mentul umed ; dar, unde se ramificau din trunchiu cele trei ra-

E i

FLORILE LUT GHBORGHIȚA BOGDANEL...
muri mai mari, bătea lumină ferestrii. De-aici în sus toate rămu-
relele svelte și partea mai de: şeamă a coroanei erau în lumină,
numai virfurile treceau mai s de fereastră,

Trecuse o lună decind:Arăia aici, trecuse o lună decind
Bogdânel cinta cu voce li e în fiecare zi. Florile cele albe
căzuseră, dar nu din altă pricină, ci numai pentrucă le trecuse
vremea : înfloriseră de mult. Frunzele ca niște limbi inguste, ca
niște săbiuțe, erau insă mereu verzi, Bogdănel ştia că până-s
frunzele verzi nu-i nici o primejdie : florile iar se vor ivi cind le
va sosi vremea.

Le pusese în casă pace mai statornică de cum fusese vr'o-
dată mai înnainte, Și Bogdănel și nevasta se bucurau c'au nime-
rit în urmă floarea care le trebuia lor.

Zilele, săptăminile treceau pe nesimţite : maistorul muncia cu
atita rivnă, incit ajunsese să pună citeva parale de-o parte.

Into dimineaţă Bogdânel văzu că pămîntul in care trăia o-
leandru parc” ar fi presărat c'un fel de mucegaiu, Se uită mai
bine, ingenunchind lingă vas, și descoperi zeci de vietăţi, mici
caşi boldurile de ac, care semănau cu ciupercile, El se ridică
scirbit de apariţia asta şi cit ținu ziua, cintecul lui nu se mai auzi.

Din aerul gros din casă, din umezeală, din sfărmiturile să-
răciei, care să imprăștie pretutindenea, se puse cu timpul un strat
de putregai pe pămintul din vas şi acum,—Bogdăne! nu se in-
șelase,—creşteau bureti.

Din zi în zi ei se înnălțau tot mai sus, făcindu-şi lot mai
mari pălăriuţele, împrăştiind în casă miros de putregaiu.

Apoi, după citeva zile cei mai mulţi se prăbușiră, sfărmin-
du-se : coadele subţirele, mizgoase, nu putură purta grelele pă-
lării. Numai doi rămaseră, iar aceştia creşteau din zi în zi tot
mai mari.

Bogdânel nu se putea hotări să se mai aproprie de olean-
dru: bureții aceia ii umpluseră de scirbă și, parcă, de adincă du-
rere, tot sufletul.

Frunzele oleandrului erau verzi și acum, deși ramurile pă-
rea că se mai subţiaseră, ba cele tinere ce crescură in casa lui
Bogdănel erau galbine, lungi și slăbânoage; sămănau cu lugerii
ce crese în pivnițe. Maistorul aștepta să înflorească oleandrul.

Era în Mai şi florăreasa îi spusese că in Mai iarăși va in-
flori. Insă arbustul părea că nici nu se gindește la așa ceva. Pă-
rea tot mai trist, tot mai incremenit, iar cei doi bureți crescură
atit de mari incit se dărimară subt povara căciulilor.

10 VIAȚA LOMINEASCA

Maistorul, deşi scirbit de putregaiul acela, totuși se hotări
să-l curețe din vas şi să mai pună pămint proaspăt. Dar abia se
apucă de lucru și simți pe cap o ploae de frunze tari, ascuţite
ca nişte săbiuțe.

Neputindu-și crede ochilor, el prinse trunchiul şi începu să-l
scuture : ştia că frunzele nu puteau cădea de pe oleandrul lui,
erau doar verzi şi frumoase.

Dar văzind cum se desprind frunzele din oleandrul lui, el
sări dela pămint ca un zmintit, luă cuțitul şi făcu în trunchiu o
mică increstare : nici un strop de mizgă nu mai era. Oleandrul
era mort de mult.

Și, nu peste multă vreme, maistorul se dărimă caşi ciupercile
din vasul oleandrului : se dădu beţiei și putrezi în grabă.

L Agirbiceanu

SONETE

Pâpusa

Cind ochii tài ca două mari pumnale
Se 'mplintă 'n suilete și le doboară,
Eu singur dintre cei ce te 'nconjoară
Inirunt trufa frumuseţii tale.

Ținută, gest, oftări sentimentale
Si-armoniosul glas ca de vioară

Şi pasul tău ușor de par'că sboară,—
Sunt toate, doamnă, comedii banale.

De-aceia prin saloane cite-odată
De treci ca o păpușă minunată
Și fanți în jurul tău s'aprind ca para,

Cind intilnesc privirea "ţi ce scintee,
Fumindu "mi într'un colț tihnit tigara,
Imi spun încet: Păcat că nu-i femee.

VIAȚA ROMINEASCA

In părăsire

Nici preoți nu 's la rugă să mai cheme,
Nici credincioși prin strane nu s'adună;
Să intre în biserica străbună

Drumeţul rătăcit par'că se teme,

Clopotnița încremenită 'n vreme
Slăvire către Domnul nu mai sună ; —
Doar noaptea cite-odată pe furtună,
Bătrinul clopot de aramă, geme,

lar în altar de-acuma pe toţi vecii,
Doar bufnițele şi cu liliecii
Vor stăpini potirele golite...

Pe cind guzganii rod din Sfinta Carte
Şi-un duh greoi de-odăjdi! mucezite
Se 'mprăştie pe geamurile sparte...

Sonetistul

Taci, nu striga, revolta mea. Pe liră
Nu vreau stridența gemetelor tale.
iți stringe 'n friu nemărginita jale,
Răbdind arsura ei ca o martiră.

Din orice frămintări te sguduiră,
Să-ţi îimpletești covoare de petale
să le-aşterni pe 'ntunecata cale

e care Parcele ţi-o hărăziră.

Precum David din ropot de suspine
Şi-a făurit cintările senine, i
Tu fă din plinsul tău literatură...

Tu pune peste rana ta adincă
limpica sonetului măsură, —
de mai poți zimbi... zimbeşte incă,

Mihai Codreanu

Opera d-lui Vlahuţă

(Urmare) .

1894 -—1899.—7 ransiția la fa -obi
„Dan*, aciiVilätea d lui Vlahuţă se destășură intr-o bogată şi va--

peră mai „obiectivă” (intrebuințez anume termini contradictorii).
și printr'o filozofie mai puţin pesimistă, — va dispărea el prin sim-
pla afirmare tot mai puternică a acestui obiectivism, apărut în
faza a doua? Ori intervin cauze noua, evenimente sociale, care
să determine schimbări in psicologia poetului ?

Uneori fapte loarle umile, în orice caz care ar părea cănu
pot avea influenți, şi incă mari, asupra mişcării artistice, ne des-
leagă probleme insemnate. Conţinutul şi chiar dimensiunea re-
dusă a elor școalci olandeze s'a explicat prin clasa socială
pentru care pictau Olandejii : burghezie, şi nu papi şi seniori
ca 'n halia. De aici subiectele, de aici micimea pinzelor.—lIn-
tre cauzele principale ale Infloririi romanului in veacul al XIX-lea,
Hrunetitre pune comercializarea literaturii, transformarea scriito-
rului în vinzător de manuscrise, din produsul cărora să poată.
irăi, cind n'ère o altă meserie sau avere, In asemenea impreju--

4 VIAȚA ROMINEASCA
Ee SMR -—

rări, scriitorului li va conveni mai bine să scrie spa ein
schiţe. Şi, ca să luăm un exemplu dela noi, ame "i na E
pe Eminescu să scrie cunoscutele sale articole politice, ca
tăzi fac crezul unui întreg curent, a fost numai 0 întimp üre.
Dacă, in 1876, Eminescu n'ar fi fost dat afarà din funcțiile pe
care le ocupa, nu s'ar fi facut ziarist la Timpul. 2 usi

Intr'o bucată din Viața, „Cum se face o nuvela”, tipărită
apoi în volumul „In Viltoare*, d. Vlahuţă zice, mai innainte
de Brunetitre : „Dar nu mai încape vorbă, dragă poete, că dacă
vrei să-ţi faci o „carieră“ din talentul tău de scriitor, trebue ne-
apăra! să te scobori la proză*. D. Vlabaţă insa, cu toate că in
Viața (Autori şi editori) constată că cetitorii s'au înmulţit, de-
sigur că nu s'a gindit să-şi facă „o carieră* din scrisul său. p.
Vlahuţă, conducind Insă o revistă sāptāminalā şi trebuind să
scrie des, deci mult, a lost nevoit să Iimbrățișeze proza, Şi n
adevăr, In doi ani cit a apărut „Viaţa“, d-sa a scris, in afară de
poezii şi polemici, aproape frei volume de schiţe şi nuvele, —fe-
cunditate de care d-sa na mai dat dovadă nici Innainte, nici
după aceia, za pila

Dar trebuind să scrii clteva zeci de nuvele, eşti silit să ob
servi ori să-ți aminteşti zeci de fapte, de întimplări, variate, de-
osebite unele de altele, cu alte cuvinte să devii obiectiv, să cu-
legi şi să redai diferite aspecte din viață. ; s

Aşa dar, prima cauză a obiectivismului d-lui Viabuță ar fi
nevoia autorului de a scrie mult. Şi cum multe subiecte anjo-
rul trebuia să le ia din viața dela ţară, fiindcă o cunoştea bine
din copilărie (caşi din cauza simpatiei pentru ţărani), a urmat că
şi „țărănismul“ din nuvelele d-lui Vlahuţă să se: datorească, in-
direst, aceleiaşi nevni de subiecte pe care o simte un scriitor da-
tor să dea „manuscris“ variat In fiecare sâptămină.

O altă cauză poate fi marea mişcare a Raminilor din Ar-
deal din 1894, din vremea Memorandului, cind s'au dat pe faţa
atitea dureri, cind au avut de suferit alifia oameni şi cind au
urmat atitea decepti Romtlaimea fiind un tot, o aşa mare du-
rere sa repercutat în toate părțile ei. Iar durerile mari ale al.
tora, şi mai ales ale unui întreg popor, sint remediul cel mai
bun al subiectivismului, In asemenea vremi, omul se uita pe
sine, durerile lui, mici şi meschine în comparaţie cu celelal:e.
apleacă, cum se zice, urechea la glasul suferinţilor colective şi.
dacă e scriitor, trebue să cinte ori să zugrâvească pe alții—sa
„devină obiectiv. Şi de fapt, opera d ini Vlahuţă din „Viaţa“ se

OPERA D-LUI VLAHUŢA 15
a A

resimte mult de marea dramă națională de atunci. In No. „Vie-
ții* din 24 April 1894, d-sa „trimete, ca o salutare, fraților noș-
tri, versurile de mai jos, închinate Eroilor: Martiri <

Soldați vitoji şi preoţi, soli ui dreptăţii sfinte,
Pe care-un neam sălbatic o caleă on iisk ten
Cu voi sint milioane de inimi.. Inainte!

şi sfirşitul :

Vedea-vaţi seris ziduri, cu slovo de lumină,
In temnițile voastre: „Irătască Rominia ta

lar în „Viaţa“ din 29 Maiu 1894, d. Vlahuţă dedică o po-
ezie Ligii domnişoarelor romine constituită pentru a veni în aju-
torul Rominilor de dincolo.

Dar ecouri ale mişcării naționale de-atunci găsim şi în proza
publicată în „Viaţa“. In No, din 16 lanuarie 1894, se reproduce
un fragment dintr'o conferință a d-lui Delavrancea asupra ches-
unii naţionale. In No. dela 20 Februarie 1894, vorbind despre
„Eminescu şi Junimea în chestia națională“, d. Vlahuță regretă
că „nu mai sint poezii naţionale“, că „Sau dus Muresenii şi Bọ-
lintinenii” și că azi „nu mai inspiră pe nimeni laptele strălucite
ale strâmoşilor și suierințile fraților noştri de peste Carpaţi*. A-
poi se adresează poeţilor spunindu-le că, oricit de frumoase ar
îi amantele lor, ar trebui să închine citeva versuri de imbărbă-
tare celor care sulâr in Ardeal, „incarceraţilor dela Seghedin“, Şi
trecind apoi la subiectul articolului, arată că Eminescu a simțit
aceste dureri, cârora le a consacrat poezii de tinereţă, dar că Ju-
nimea, sceptică, l-a abătut dela această cale. In No, din 27 Maiu,
al aceluiaşi an, d. Vlahuţă scrie articolul Părintele Lucaciu şi
socialiștii noştri, In care apără cu multă caldură pe cunoscutul *
luptătur ardelean impotriva unor atacuri ale ziarului socialist
„Munca*.—ln No. din 2 Octombrie, tot al acestui an, se publică
„Răspunsul ligii la declaraţiile făcute de comitele Calnoky“ tn
privința chestiunii naționale romine. .

Cu toate acestea, trebue sa observăm că „naționalismul *
d-lui Vlahuţă din „Viaţa“, nu este nici excesiv, nici obsedant.
E mai mult recunoaşterea, de câtră un om comprehensiv, a im-

.—

boilanței_chestiei naţionale şi acordarea unei atenți binevoitoare,
insă deloc stăruitoare. Şi poate, acest naționalism se mai dato-
reşte, într'o măsură desigur infimaă, „slezii* d-lui Vlahuță cu so-

cialiștii.

VIATA BOIRNBARCA

orbit mai înnainte şi na-
zip eee pepe at ră A extremă pe za
i Ey i si In evoluția literaturi .
mau pry ră paeo pda sint í insegi Bapa
mine. i Se ştie Meniuri noastre, a epocii d-lui Sadov ai . NS
reg a edea indată mai clar, d. Vlahuță reprezin jb E
etc, Şi, vom sati din urmă epocă. D-sa este un promi n w
siția spre pa literare. Bine inţeles, in opera d-lui N cea
ue a a turii novă sint incă amestecate cu ‘carac P
rarierele zi nte, cu subiectivismul romantic şi pesimis A
e ia mizeriile celor de jos dela nol a a pini
d. Viahu € xploz
a se pote i pia foreza în 1892, în conlerența use
de grizu postate ne care nici n'a mai tipârit-o de atunci RA sá
rentul egala să extragă din ea inir un pag
ai prea (Dupa Eminescu, publicat în „Clipe de linişte“! cite
Puia relative la influența lui Eminescu. use. Micul
iața“, d. Vlahuţă nu ma e „socialist aaa și
ați o formă a romantismului vremii cir
făra ri =? alui Viabaţă, din ce în ce mai obiectiv, şi mai go
ont blemei naţionale care l-a preocupal, trebuiau se r
piei raea Şi ar mai trebui să adăogâm că însaşi
aa remit Sirasa latălă. + pestii intimpla să a ii
A gi holies: d, Vlahuţă se strică, cum se e AS
ee isti D-sa duce o lungă luptă cu publicaţiile sot amicii
tz t aprigă, s'au aruncat din ambele pârți nu nun ai pă
misi: P r şi cuvinte ofensatoare. Ca'n toate poyne: ;
aie re izecenii exaperau cit puteau „defectele“ docio
pe i şi, de cele mai mulle ori, ei râspundeau nu ja i
în upuneă adversarul, ci la ceia ce-şi inchipulao i spe Aer
voiau să fi spus el. Lupta sa dat intre palme prag
mai gladiatoric îl avea d. dr. Urechia, Şi intre e Her a:
aliste sau quasi-socialiste : „Munca“, „Evenimentu aripii
devărul literar*. „Munca“, pin pana celor mai ` ligă if
lemişti, şi „Adevărul literar“ goal copite eg i
i are sā cinte pe n iţi, | g
n d za. „Evenimentul literar” cerea mai are a ie
unea pentru critic de a discuta tendințile scriitorului -ṣẹ
w poi a inceput din cauză că „Viaţa“, luind aparea

ționalismul acesta,

e d

OPERA D-LUI VLAHUŢA 17
IP i nai ii E

autonomiei artei, cu ocazia unei conlerinți a lui A. Balcabașa,
cerea, in același timp, cum am văzut mai Sus, 0 poezie naţio-
nală care să imbărbăteze pe Ardeleni. „Munca“ găsi o contra-
dicție intre teoria „Vieții“ Și cererea ei. Apoi discuţia se înve-
ainā, In fond, pasiunea socialiștilor avea ca pricină sentimentul
că d, Vlahuţă face defectiune, Razboiul deveni crincen, şi din
ambele tabere se spuseră multe lucruri neadevărate și nedrepte.
ducă (un „dacă* totdeauna imposibil in asemenea Imprejurări),

dacă „Viaţa* şi „Evenimentul literar* ar f discutat cltva timp
fară pasiune, s'ar fi înțeles poate asupra teoriei, caci „Evenimen-
tul literar“ (e

el puţin prin pana majorităţii colaboratorilor) nu
cerea, — cum lăceau „Munca“ şi A. Balcabașa, — ca artistul să de.
vină „toboşarul partidului" şi nici nu spuneau că arta nu trebue
să fie decit „socialistă“,

~ Dar nu sint atit de importante peripețiile luptei, cit fujele-
sul acestui eveniment, De fapt, această discuție a fost cauzată
de deosebirea esențială dintre d. Vlahuță și socialişti. Cu toate
că în 1892 explica lucrurile caşi socialiştii şi vorbea de o

„lume
nouă“, d, Vlahuţă nu era socialist, Şi discuția despre artă a
fost numai un prilej, pentruca această deosebire să iasă la iveală

Şi pentru unii şi pentru alții, căci, imediat ce a fost vorba ca d,
Vlahuţă să tragă toate concluziile din „socialismul“ său, d-sa
şi-a deschis ochii şi a văzut că ar trebui să ajunga în regiuni
pentru care nu simţea nici o atragere. Şi atunci d-sa declara
socialiștilor („Viaţa“, 20 Martie, 1894 : Arta socialistă) că-i pare
bine că „a deschis ochii la timp, cind corabia nu s'a depărtat
cu noi in pustietățile oceanului, ct

nd țărmul se mai vede, și mă
pot arunca în cea dintai luntre, ca să mă întorc la mal“...

Şi astiel, cu ocazia unei discuții literare, d. Vlahuță rupse
cu socialismul nişte legături mai mult personale şi oarecum pla-

tonice. Mai tirziu rancunele dispârură, dar d-sa nu mai deveni
ulți dintre socialişti evo-

„socialiste. Dealtmintrelea, cei mai m
in aceiași, în care apucase

luau în altă direcție de idei—cam tot
şi d. Vlahuță mai dinnainţe.

Așa dar, nevoia de subiecte multe şi variate, problema na-
ționala cu durerile ei, ruptura cu socialismul Şi, trebue să adâo-
gâm, maturitatea intelectuală a poetului,--acestea par a fi cau-
zele peniru care d. Vlahuţă a pășit spre o nouă fază literară, In

emea cit a scris la „Viaţa“,

AX" Sa urmărim lupta dintre vechea personalitate a scriitorului
şi dintre cea nouă, în opera literară din „Viaţa“. -
3
+

14 VIAŢA ROMINEAS CA
Po >>>
Toate poeziile din „Viaţa“, d. Vlahuţă le-a tipărit în pteal
mul „lubire* din 1896 (in care a mai tipărit și altele). $ n
dinsele găsim foarte multe care samănă, sau mai cer Aj uc zi
cele din primul volum. Desigur, acuma a dispărut ace T
mar şi acea tinguire de dureri fatale, pentru care nu poate fi a-
linare pe lumea aceasta. N'a mai rămas de-atunci decti me-
lancolia şi tristeța —şi aproape de loc profesiile de credință pe-
simiste. | |
Melancolia din aceste poezii are ca Izvor trecutul, care sa
dus, lăsind regrete.

Cam te-ai Instrăinat de-ai tăi !
Te mai cunoşti tu oare 7
Unde ţi-e inima dintăi

In toate "ncrezătoare ?

N'o mai câta că te'nfiori;—
In urma ta e jale; :
“Tu ai murit de-atitea ori
In zbuciumata-ți cale.

(Par Basme)

Cit ne lubeam...

Vezi tu ce de iluzii risipite!

Un semn, o finturare de batistă...
Si ea un yal uitarea ne înghite.

(Sonet)

Stnt zece ani. Ce curios Imi pare
Aspectul lucrurilor vechi, uitate !
Povesti piarduto'n haosul vieții,
De farmecul de-odinioară pline,
lmi readuc parfumul tinereţii...
Parlum de flori crescute pe ruine.

(Sonet)

E vechiu da cînd lumea, dar celui de-l ctată
Ca nou i ne pare L..
E eintecal inimii care-a murit
S'al primului nostru amor.
(Eternul cintec)

r OPERA D-LUI VLA MUȚTA 19

Dar poetul are în citeva poezii accente şi mai triste:

In pacea asta din amurg

Co trist lucese a cerului făclii !

Jar clipele vieţii mole curg

Din ce În ce mai reei și mai pustil

(leoane şterse)
Ori poezia În inlumeric care se isprăveşte cu strofa:

| Vino moartea la ferenstă,

| Şi eu depetu-i useat

| Eate'n geam şi mă deşteaptă...
Ah, de-ar ú adavărut,—

care este cea mai sinceră şi, În acelaşi timp, cea mai puternică
din foute poeziile „pesimiste“ ale d-lui Vlahuţă,

Ce departe sintem, în această poezie, de bucăţile scrise de
d. Vizhuţaă între 1887 şi 1094, de Iubire, In minăslire, În feri-
cire, Vechilor ateneişti, In Iuliu şi Unde ni sint vwisătorii ? In
această idin urmă poezie, d. Vlahuţă a ironizat chiar sentimente
pe care avea să le reia din nou peste doi trei ani.

Dar pe lingă melancolie şi pesimism, în unele poezii din
„Viaţa“ găsim şi alte stări sufleteşti „rele“.

luciditate de mizantrop :

Cum tr-muri! Iyi seapără ochii de ură,
Esri fiară, în fratele tău cind lovești
Sileşte-l să vadă cu elt ești mai tare!
Şi cind va cunoaste că tu l-ai sdrobit,
Că el e învinsul, iar tu'avingătorul,
Priveste-] cum moare coryindu-ți iertare, —
Si, crud, pe grumaza-i ţiindu-ţi piciorul,
Intreabă-te-ațuncea de eşti fericit L..

(Întreabă-te)

Nici tu nu ştii pricina acestei oarba furii.

Co foc ascuns te arda? Ca vis urit te-apasă?
De-abia mă vezi—şi tremuri de voluptatea urii...
Ea cuget că în tine urăste-o'ntreagă rasă.

Om fi din două neamuri ce-au stat în vrăjmăște.
Războae seculare demult lo-aa risipit;

ȘI azi în noi se'neearcă din. nou să se sfișie;
So caută in veacuri—ș'acam Wau regăsit!

(Unui duşman)
(Această idee e concretizată intr'o schiță intitulată Amin

2 VIAŢA ROMINEASCA

cad CINE E II E e en

iire, publicată în „Viaţa“ şi retipărită ta volumul „În viitoare“).
: Sau, un alt sentiment, mila ironică de sine:

vreau cinlări de veselie.
CA tu eşti trist—ce-mi pusă mie ?
Nici vreau să ştiu de ce te doare,
Do grijile ce te lrămintă,
De inima ta care moare...
Tu eşti poat—deci cîntă!

(Zu ești poeti

f Posibilitatea unor astfel de poezii, scrise după Unde ni sint
| misătorii 2, ne-o explicâm prin faptul că acumu d. „Vlahuţă nu
"mai e sub tirania optimismului teoretic din anii săi de „socia-

lism“, Natura intimă izbucnește din nou—cu inconsecvenţele ei.

Am arătat aiurea, şi vom repeta aici, că şi poeții socialişti
au fost eminesciani, deci pesimişti, şi că, din publicul care gus-
ta pe Eminescu, făceau parte și socialiști. Am explicat acest
lucru prin faptul că toți acești „intelectuali“, poeți sau cetitori,
socialişti sau nu, făceau parte din aceiaşi categorie de tempera-
mente, din aceiaşi categorie socială chiar, reprezentau aceleaşi
nevoi ale vremii, şi că eminescianismul social şi socialismul e:
rau utopii inrudite, deşi în aparență aşa de deosebite. Şi atunci,
e natural ca, in momentul cind încetează tirania teoriei, poetul
să nu se mai întrebe „Unde ni sint visâtorii* ?—0. Carp, 1L Pä-
un, etc., socialişti în politică, au fost poeţi pesimişti. VW

D. Vlahuţă cintă In această vreme—de transiție—şi viaţă
sănătoasă, şi durerile altora, ba chiar şi lupia pentru alții,

Şi acest optimism nu mai e teoretic, pentrucă în sufletul
său se inlimplă acuma schimbări profunde, Dacă l-am văzut sus-
pinind după fericirile trecute care nu se mai pot intoarce, îl ve-
dem cintind și bucuriile prezente şi viitoare.

Nu te fnce-a nu pricejie,
Tu ie ştii—că ești un drac,
lar cu noi o lume'ncepe
Dacă ochii mei îţi plac...

Cain cea diutăi ispită,

fra erei Pe
a vio

Deştoptate’n E r tăi.

(Pilde vechi)
lată pe poet şi fața cu natura:

A revenit frumoasa primăvară,—

OPERA D-LUI VLANUȚA 2t

mă iad S

începe d. Vlahaţă un Sonet. Altădata într'un Sonet din „Poezii“
simţia în faţa izbucnirii vjeţii tinere şi bogate, că „inima-i se 'ntu-
necă și moare“, Acuma insă, în sonetul acesta al primaverii,
“sentimentul e altul:

Şi-a fericit, c'am fost o clipă '
Ká simt, în marea Jamii a > Mea
A gindurilor mele intrupare.

Am spus că In poeziile din „Viaţa“, găsim tot felul de sen-
timente, de atitudini, lată, critica (măcar în parte) a subiectivis-
'mului, în poezia Vanitas, în care, adresindu-se celor ce cred că
lumea e făcută să-i admire, le strigă : „Tu eşti un singur om,—
ori cit te-ai crede !*, sfat care nu i-ar fi stricat şi bunului, dar
plinului de el, Dan,— lată și cunoscutul client al satirei d-lui
Vlahuţă, fantele, In Do ut des, unde acest tip e zugrăvit vinzin-
du-și tinereța pentru bani. — lată și țărânism, în Ananghie, unde
poetul Işi insușește tinguirile țăranilor. — lată naționalismul, tn po-
eziile amintite mai sus, Eroilor martiri şi Liga domnişoarelor
pati rad pa poezia sociala de luptă şi de speranță, Hristos «
mia! :

Voi toţi, „te-ați plina în Intanerie,
i ya na v'a miagiiat

ungi voastră 'ngenunche
Seulaţi. Hristos a iov Ti a

lată şi strigātul de mulţumire c'a scăpat de durerea iubi-
rii nelmpârtăşite :

O, nu mal tremur cind mă vit în ti
Și azi te iert, căci raca-i vindecată. |

(Din departare)

Şi vom vedea ca, de-acum încolo, autorul nostru se va
vindeca de toate acele sentimente tulburi, urmări ale subiectivis.
mului, aşa de puternic In prima-i tinereţă şi necontenit tot mai
temperat cu trecerea vremii,

Acum, dupâce am văzut ciocnirea de sentimente deosebite,
adesea contrarii, să vedem nu vom gäsi același lucru, aceiași
lupta Intre sentimente,—şi în proza acestei vremi de transiție ?

îi Majoritatea nuvelelor şi schițelor din „Viaţa“ au subiectul
j trist, D, Vlahuţă e impresionat mai mult de durerea din lume,
d Concepția „pesimistă“ a vieții e incă puternică In d-sa și
| ee manifestā liber, nemai fiind Impiedicată de teoria optimistă,

f
f

i VIAȚA ROMINEASCA

—. =o.. e tat

lată, (toate nuvelele amintite in acest amara ae papier ia
tirziu în volumele „In viitoare“ și „Clipe de inişte“). e
i se inneacă din cauza unor tragedii aproape !
pantei aii boerul lancu Doljescu, suflet admirabil, sā-
serg cauza bunâtâţii sale fațā cu ip saN să pA hemia
ii i i care-l inşală şi de ca e
an Ep dea n (Pia ea unde are o soră sept
singurul lui sprijin ; Singurul amic, povestea unui mons e
un ziarist cu 80 franci pe lună, care fără să vrea a aa seri
ziile familiei sale sârace din mahalaua Btrladului şi am sirar
decit un singur tovarâș în viață, un căţel pripâşii in i es
săracă; File rupte, odiseia, abia schiţată, a unui nenoruci A
vropat, fost ofiţer care face toate meseriile, legător de ag ee
grai à la minut, şi care, nebun de o gelozie nejustificată, şi ai
frumoasa-i femee, care-l iubeşte ; Pierdut, un funcționar, c 4
pierde'n cărți, intrun moment de slăbiciune, banii publici oi
avea asupră-și, și se impuşcă; Cum se face o nuvelă, un a =
col in care nuvela imaginată ca exemplu, € loarte tristă (lucru
foarte caracteristic pentru psicologia autorului); In străini, sinu-
ciderea frumoasei și nevinovatei țărance, asupra căreia a căzut
năpastea că-și inşală bărbatul ; O datorie, Unguirea e a >
a unei Îtizice, care știe cà are să moară in curind şi care vede
că e povoară pentru toți; Trei bani, silueta unei brute de un
ism şi de-o avariţie feroce, etc. i
jii D. Viahuţa are paie mai puţine schițe cu subiecte „opti-
miste“ ori indiferente. Le amintesc pe toate : Romantic, un tinâr
care se laudă că nu va cădea în cursa nici unei femei şi că se
mulțămește cu romanticul amor al schimbului de priviri şi semne
dela distanţă—şi care apoi devine şeful fericit al unei familii
numeroase şi sănătoase ; Inconsolabilii, o văduvă şi un vâduv,
care pling, în cimitir, la mormintele vecine ale defuncţilor lor şi
apoi se imprietinesc, işi unesc durerca şi se iubesc; Dels şeză-
ioare, evocarea zilelor frumoase de altă dată, dela ţară, petrece-
rile fetelor şi ale flăcăilor şi poveştile fantastice ale unei femei
bătrine, plină de haz; Mogtidea, micul elev, negustor de icre şi
strafide, care a mituit pe autorul nostru şi l-a făcut să piardă
slujba de monitor de bancă.
Dar pe lingă pesimism, mai observăm și persistența su-

+ biectivismului în opera d-lui Vlahuţă din această vreme de tran-
J siţie,— subiectivism care nu e, la urma urmelor, decit o altă față

a pesimismului. Dar subiectivismul din laza aceasta nu mai e

..— =

OPERA D-LUI VLANUTA 23

acela care constă in etalarea vieții și a sentimentelor proprii,
fie direct, fie prin personagiile din operă. Dar, ca să fiu înțeles
mai clar, să dau citeva exemple—citeva subiecte din schiţele
d-lui Vlahuţă. Adela, iată de 17 ani pe care o seduce ușor un
ofițer şi care se duce după el, in București, fără ca să fie tirită
în această prăpastie de o irezistibilă pasiune. Aici, batjocurită,
maltratată, n'are voința de a se desface de el, sufere toate, pănă
cind e dată afară, şi atunci vrea să se sinucidă. Fericire, o ad-
mirabilă lemee care-şi idolatrizează bărbatul şi copilul, ducind
o viaţă serioasă şi de muncă şi care-şi inşală bărbatul cu prie-
tinul acestuia, Afălămii, istoria tristă a unei femei, brulalizată de
o bestie, dela care are un copil, pe care-l ucide ca să facă pe pla-
cul amantului ei, şapoi se duce la mânăstire, unde o torturează
remuşcările. Mama, un tinăr detreabă, care devine amantul mamei
fetei pe care o iubește. Coriolan, un pictor ce se spinzură din
cauza unor sfezi cu femeia lui, care-l lua în bătae de joc din
pricina unui tablou cu care se făcuse ridicol.— Toţi acești eroi
au hotârii şi fac lucruri disproporfionute cu Intimplările, cu can-
sele obiective, pentrucă au sulietul anormal și anume prea im-
presionabil şi prea slab,

In acest subiectivism al lor, autorul nu ni-l prezintă ca a-
normal, Tonul acestor schiţe ne-ar putea face să credem cà e na-
tural ca un om să făptuiască caşi eroii de mai sus în Impreju-
rări identice.

in aceste schițe se zugrăvește viața, așa cum ar concepe-o
eroii dlui Vlahuţă,—hRadu sau Dan.

Se va înţelege şi mai bine ce vrem să spunem, dacă vom
considera subiectele citor-va schiţe obiective, in care cauzele şi
efectele sint proporționate : Patimä, degradarea unui om de mare
valoare, din cauza alcolismului moştenit dela tatăl său rdan dis-
trugerea unci splendide vieţi de Nacãu de munte, din cauza cioc-
nitii dintre mindria lui şi brutalitatea unui sergent, pe care-l o-
moară lon, fiindcă i su adus o supremă ofensă; Fraţi. de
cruce, țăranul care ucide pe cel mai bun prietin al lui, pentrucă
i'a prins la nevasta su; O viaţă, lata care se duce la călugărie,
pentrucă a avut toate deziluziile şi nenorocirile posibile ; şi alte
schițe pe care nu le mai amintesc.

Așa dar, din analiza de până acuma a prozei d-lui Vlahuţă
din „Viaţa“, vedem că în ànii 1895 şi 1896 d-sa scrie bucăţi
care samână cu acele din primele sale „Nuvele* şi cu „Dan“,
dar şi bucăți de o cu totul altă natură. Și pesimiste, dar și op-

i VIAȚA ROMINEASCA

timiste ; şi subiective şi (ceia ce e absolul esențial pentru evoluția
iective, :
ie jerai obiectivism este o apariție nouă In opera d-lui A:
huță. impreună cu țirănismul dm em schițe din „Viața*, e
teristica literaturii nou E
ggg a ze Frați de cruce, In străini, Socoteala, I-a arie,
Ion, etc., care sint şi obiective şi cu subiect țărănesc —sint zei
intaşele literaturii d-lor Sadoveanu şi Agirbiceanu. E drept s
amintim aici şi opere mai vechi, ca Sultdnica d-lui Delavran-
cea şi Păcat al lui Caragiale. Acelea ar f preludii. La d. Vla-
huţă se vede preocuparea, insistența și intenția de a reda ar
pecte din viața fārānească, ṣi nu numai probleme psicholegice.

Dar obiectivismul acesta sau, poate,—ca să facem exces
de prudenţă, — temperatura subiectivismului se vădeşte şi In con-
cepția ce are acuma d. Vlahuţă asupra raportului dintre scrii-
tori şi soc'etate, Am spus în treacăt, ca să-mi păstrez dreptul de
a vorbi şi aiurea, câ în satira Linişte, ta romanul „Dan* și în
alte bucăţi, punctul de vedere al criticii sociale e, în mare parte,
situația rea a artistului In societatea rominească, ignorarea, dis-
prejuirea artistului de câtra public. Ei bine, acuma, în această
vreme de transiţie, d. Vlahuţă priveşte problema mai obiectiv şi
deci mai just. Acuma d-sa nu mai invinuegte publicul câ dis-
prețueşie literatura, fiindcă are sufletul obtuz. D-sa recunoaşte
mai inlăiu că nevoile şi nesiguranța vieții Il impiedica să se o-
cupe de literatură: „Nu, nouă nu nisi foame de literatură, pen-
trucă altă foame bate la poarta existenții noastre precare“ (Li-
feraluru noastră). Dar d. Vlahuţă merge şi mai departe. D-sa
recunoaşie câ nici nu avem o literatură care să poală capire
atenţia publicului: „Trebue să ţii socoteală că la nui nu sat
arătat Incă scriitori, care să pasiuneze publicul cu operele lor
mari și puternice“, Şi d-sa mai recunoaște câ scriitorii, totuşi,
nu stau râu, că se găsesc editori. care să le „plătească dela
o mie până la trei mii de lei pe volum” (lar publicul...

ŞI, fără a câdea prea mult în pedantism, poate aşi avea
dreptul să citez aici bucata Prima înbire unde e vorba deo lală
inamorată de un poet de mare talent, numai pentrucă ia ci-
tit versurile, —dar care, văzindu-l In carne Şi oase, e cuprinsă
de desgust din cauza aerelor pretențioase ale antipaticului serii-
tor şi se holărâşie să ia de bărbat pe arendaşul ori negustorul
Spro, „om bun, zice lata, fară pretenţie“, nu „lace spirit* ca ori
ce preț şi „hu e artificial”,

OPERA D-LUI VLAHUTA 5

Ştiu că un caz individual nu-mi da dreptul să fac induc-
“ii, dar, oricum, cind tipurile ideale de amanți de până acuma,
Radu și Dan, erau poeţi, cind vina cea mai marea Anei era că au
admiră necontenit meşteşugul lui Dan şi produsele acestui megte-
“UR, cind negustorul şi arendaşul erau prin definiție o brută, — poate
„că am dreptul să amintesc, aici la acest loc, această schiță, in
care poetul talentat e bâtut, cu asentimentul autorului, de prac-
ticul om de afaceri Spiru, Şi am dreptul cu atit mai mult, cu
cit am văzut mai sus că d, Viahuja, acum, ia partea publicului
Impotriva scriitorilor.

Dar această des-subiectivizare, dacă mi se ingădue expre-

sia, se vede şi de aiurea. lată, de pilda, atitudinea autorului față
cu oameni de felul lui Dan.

l-am asenitat en răbdare, până a isprăvit. M'am incercat apoi să-i
“dovedesc, elt de mult se înșală clod confundă lumea eu citeva erem: lare

grețite, stricata, caro nu pot sehimba intra nimie vantul și grandivsal us-
pect al vieţii. l-am spus că el însuși aste un egoist $un vanitos bolnav
eind îşi tnechipne, că are dreptul să facă pe deagastatul şi să reţuiaaeă

o lama pentru gare n'a luptat şi m-u suferit, în cure n'à muncit, şi pe care
n-o cunoaste. I-am arătat elte salerinţi reale, ette răni sint de vindecat 4i
-elţi oameni ea mult mai bani, cu mult mai insemaați decit el.—si prin va-
loures lor şi pr n jertfele lor, —laptă cu entuziasm până la ultima suflare,
pentru a cuceri o nouă rază de lumină și de dreptate; și nu se vuntă de
nevoile și supărările lor, ei de saterințile mari ale malţimii; și na gindese
nleiodută lu un adăpost liniştit și comod

tru ei, ei din prinosul ropita
lor vieți, onută să aducă miniere celor o gi speranțe celor slabi. I-am
amintit că între alte datorii frumoase de Implinit, ar f și aceia de a lupta

toemai în contra acelor uti", „şarlatani* şi „marțatoi* de cure se x
ste (UR ern „Wăsă ri plinge

Utimele rinduri sint parcă anume indreptate impotriva con-
duitei lui Dan.

Cred că am reușit să arăt că in opera d-lui Vlahuță din
„ Viaţa” intilnim tot lelul de sentimente şi atitudini, că opera sa
din acești ani este mârturia unui proces de transtormare suhe-
tească, a unei faze nouă, Şi 'n adevar, obiectivismul şi atitudi-
nea pe care autorul o predică in rindurile citate imediat mai
sus, vor lorma caracteristica ultimei faze a literaturii d-lui Vlahuţă.

Şi spre a complecia capitolul, vom adauga că, şi in această
operă din „Viaţa“, d. Vluhuţa-este-acelaşi cenic social pe care
aim văzut până acuma şi-l x i aici fnnainte, (0-
biectul criticii sale e acelaşi in toate fazele; numai punctul de
vedere e altul, — cași soluţiile ce sugerează pentru a curma
velele),

Citeva cuvinte asupra criticii sociale din „Viaţa“.

Mai intăiu iarăși o sumă de tipuri de pariziți : fantele care.

= VIAȚA ROMINBASOA

PIANO ———
n EEE

țriumiă In viaţă vinzindu-se unei bătrine; „literatul“ care lrăește
stringind fonduri pentru reviste care nu apar niciodată; pazela-
rul care face şantaj; feciorul de bani gata, care cheltueşte ave-
rea la Paris şi apoi în țară trăește larg din expediente și ajunge
deputat ; tinărul elegant, agent al poliţiei secrete, care se insoară
cu o bâtrină bogată; tipul fără personalitate, care spune ce-i spui,
admiră ce admiri, umblă după zestre (File rupte). Apoi satiriza-
rea burghezului bogat, prost, egoisi, lacom, în Conu Dumitrache
Petcu (idem); critica vieţii omoritoare de cazarmă, în Jon,
zugrăvirea vieții factice, a poltelor nepotolite şi a ridicolelor so-
cietăţii innalte, în O viață; zugrăvirea nenorocirilor ce le indură
țăranii din cauză câ n'au nici o putință de a se impotrivi atotpu-
terniciei stăpinilor, tn Dela (ară şi La arie, ete.

x 1899—14912.— Faza najional-obiëclivă, După dispariția re-
vistei „Viața“ (la inceputul anului 1896), d. Vlahuţă tace foarte
multă vreme, abia dacă mai publică, în curs de trei ani, cinci-
şase schiţe şi două mei articolașe.

Aceşti ani de tăcere ai autorului nostru, sint cei mai trişti
din literatura romină. Scriitorii buni tac, ori, dacă scriu, foarte
rar, nu sint gustați. Acuma domină o literatură, azi aproape ui-
tată, caracterizată de noi in 1901, în urmâtorii termini, pe care
ne permitem să-i reproducem aici:

„Eminescianismul a dispărut de cițiva ani. Se mai observă
din cind în cind cite un întirziat, cite un demodat, dar aceștia
nu sint din cei mai talentaţi.

„Un nou curent, sau așa ceva, a apărut un curent realist
şi decadent, știu eu cum să-i mai zic?

„Poeţii aceştia de azi, care parecă anume se pun să arunce
vălul albastru de pe lucruri, să analizeze sentimentul, să scoată
la iveală toate acele resorturi ale sulletului, din lucrarea ascunsă
a cărora tocmai rezulta iluzia, să vădă în lacrămi o cutare com-
binație chimică, şi care simt cea mai mare plăcere să ne arate
sub iluzia amorului trebuința bestiei, şi In bătaia razelor de lună
reflectarea razelor acelui corp incandescent numit soare,—oame-
nii aceștia ştiinţifici, ucigașii iluziei și ai misticismului, prin
ceia ce scriu, in loc să ne Intoarcă la acea cugetare, care e
poezia, ne silesc prin toate chipurile să cugetăm şi mai rece şi
mai reflexiv la lucrurile naturii şi ale vieţii, ne ingreuiază şi mai
mult povoara cugetării analitice reflexive.

„Generaţia tinără de după 1880 până mai dăunăzi s'a iluzio-
mat. Unii idealizau trecutul francamente (romantismul pur emi-

OPERA D-LUI VLAHUȚA a7

nescian), alţii idealizau viitorul (romantismul viitorului, socialis-
mul), Dela o vreme, generația aceasta (bine înțeles In alte e-
xemplare) se obosi de idealizat trecutul şi viitorul; curentul e-
minescian In literatură şi socialismul în politică dispărură în a-
celaşi timp.

„Aceste două curente romantice, tot atit de utopice, produse
de aceiaşi cauză, reprezentate cam de aceiaşi indivizi, s'au näs-
cut şi au murit, firește, în aceiaşi vreme, Cind tinerimea s'a să-
turat de idealism şi utopic, s'a aruncat asupra prezentului „trist“
şi „rece“, „s'a dus la Canossa: şi a inceput şi aici un fel de
idealizare ; idealizarea lipsei de ideal, a lipsei de iluzie, a disec-
tici sentimentelor, ete..

„Obosiţi de utopie, reintorşi la prezentul trist și rece, care
nu poate fi idealizat, s'au aruncat cu toată furia asupra iluziei și
au început s'o disece cu scalpelele lor,—pe această duşmană,
Şi atunci am văzet poeţi (căci aşa-și zic ei) versificind, în limba
în care a scris Creangă şi Eminescu, admirabila stratagemă de
a se baricada în lupanare Impotriva „florilor inveninate ale lui
Kamadeva“. („Scriitori și Curente*, 57).

Acest procedeu literar, de un realism cu atit mai crud şi
mai cinic, cu cit în fond era pornit din dorința de a epaia, a
fost semnalat întimplâtor şi de d. Vlahuţă. In 1892 („Curentul
Eminescu“), d-sa ne vorbește de un autor, care scria:

Dintr'un june plin de viață am ajuns cadavru rece
Şi cu viermi infipți în carne tmi luai drumul spre raiu!

versuri pe care le citează şi In bucata După Eminescu, publi-
cată în 1899 în „Clipe de linişte”...

Dar iată că in „Viaţa“ (22 Oct. 1895), întrun articol inti-
titulat /n căutarea originalității (retipărit In volumul „ln Vil-
toare“), d. Vlahuţă vorbește de o poezie, scrisă cu talent, pri-
mită dela un tinăr (şi nouă ni-i indilerent dacă faptul e auten-
tic ori nu,—ba preferăm să nu fie, căci atunci d, Vlahuţă zu-
grăveşte un fip), în care poezie tinărul scriitor ti spune mamei
sale că e o „criminală“, de oarece, pentru o clipă de „bestiala“
plăcere, a „hărăzit un nou rob durerii“...

Desigur, asemenea subiecte dovedesc și „căutarea origina-
lității“ cu orice preț, dar ele mai dovedesc şi lipsa de idealism.
Şi, cum spuneam mai sus, idei și sentimente ca ale poetului.

sa pa ea mamii 0

sa VIAŢA HONIN EASCA A

cel cu „bestialitatea mumei“, sint caracteristicele literaturii de-
i i 1900,
cae paie că pita un eveniment mare, foarte dure-
ros, dar salutar ca o operaţie hirurgicalā reuşită, Vorbim de
marea criză care a pus un moment în primejdie independenţa
economică a țării, deci şi pe cea politică. Ajunsesem la margi-
nea prăpastiei. Atuna ne-am spâriat, ne-am dat samă unde ne
ducem, ne-am recules, ne-am oprit și am văzut sau am simțit, că nu
mai e vreme pentru visări deşarte, pentru utopii nerealizabile, că
nepăsarea e cinică şi că nu mai putem trăi ușor, scontind viitoa-
rele resurse ale nației pentru juisarea desirinată a prezentului,
Atunci s'a simțit nevoia să se lacă apel la toate energiile exis-
tente, şi să se valorifice toate produsele şi toate forțele naționale,

Atunci Incepe era economiilor, munca de trezire la viață a
satelor, provocarea mişcării economice la țară, activitatea extra-
şcolară, curentul naţionalist şi străinolab, etc.

Şi, cum naționalismul şi țărânismul au fost intotdeauna
oarecum Sinonime cu ardelenismul, —sau cum ardelenismul a lost
“Intotdeauna un auxiliar al mișcărilor noastre naţionale,—in vre-
mea crizei, şi ca o reacțiune Impotriva cauzelor ei, incepe la noi
un curent alimentat şi condus de Ardeleni, Nu vom aminti decit
apariţia ziarului cotidian „Rominia Jună“, al cărui suflet a fost
d. Aurel Popovici; importanța, ca numâr şi inrlurire, a Ardele
nilor în publicistica noastră literară; proectele de a aduce cit
mai mulți Ardeleni, ca så ia locul străinilor in negoț, şi altele.

In vremea aceasta, şi anume în 1899, se tnumplā să-şi ti-
păreasca d. Vlahuţă în volum („Clipe de linişte“) cea mai mare
„parte din nuvelele şi schițele din „Viaţa“ şi anume pe cele cu
caracter mai obiectiv, mai optimist şi mai țărânist. Pe celelalte,
cea mai mare parte subiective, le publicase în 1896, in volu-
mul „În Viltoare*, (Restul, cu caracter mai ales de critică socială,
le-a tipărit intr'un volum apârut tocmai In 1909, „File Rupe’).

„C'ipe de linişte®,— venea la vreme. Conținutul acestui
volum se 'niimplase să fie corespondența îilerară a preocupă-
rilor celor nouă. Sentimentul național şi întoarcerea spre țăra-
nime, care aveau să devina in curind sentimentele sociale car-
dinale, erau, în mare parte, lema volumului d-lui Viahuţa.

Am analizat mai sus bucăţile din „Clipe de Linigte*. Vom
-adâoga aici că volumul conține şi patru-cinci schiţe, scrise In-
tre 1896—1899, dupa dispariția „Vieţii*, deci tot în laza pe care
-am numil-o „de transiție“. Doua din aceste schije sint foarte

OPERA D-LUI VLAHUTA 29>

—————

caracteristice. Moş Marin, țăranul care ajută pe consătenii săi să

alunge pe câmătari, să-şi facă locuinți bune,— insfirşit să se in- -
slărească. lar intr'o altă schiță din acestea de dupa 1896, d.

Vlahuţă are un tip şi mai interesant: Doctorul Rareş, un inte-

lectual, fiu de sătean, un om de energie, de acțiune (și nu un

visător umanitar şi „idealiste steril) un spirit practic și pozitiv, .
o inimă mare, altruistă, care-şi realizează visul de a deveni pro-

prielarul moşiei pe care s'a născut şi de a face din ţăranii sa-

iului lui, oameni bogaţi, sănătoşi, civilizati, căci satul lui, aşa

cum l-a schimbat el şi cum ni-l zugrăvește autorul, samănă cu

satele daneze. Ce departe sintem de „idealiştii* Radu și Dan,

—dar e drept că in „Dan* e şi un medic de plasă, d-rul Pra-

väf, amintit de noi mai sus, şi care samănă intrucitva cu d-rul

Rareș, ori măcar 1l anunță...

Așa dar, acuma, în 1899, d. Vlahuţă tipăreşte un volum tn-
care, fäcind abstracţie de citeva schiţe, sentimentul de viață, de
luptă, de patrie, de neam incepe să fie accentuat.

Dar dela 7907 incoace, aceste idei vor lorma crezul d-lui
Vlahuţă,

Data aceasta e foarte importantă. Atunci începe, de fapt,
munca pentru regenerare : economiile şi activitatea de redeştep-
tare culturală și economică a țărănimii,

Şi atunci Incepe acea revistă, al cărei nume s'a legat cu
mișcarea cea nouă literară , „Sâmânătorul*, de sub direcția d-lor
A. Vlahuță şi G. Coşbuc.

Sa se observe întovărășirea. Poetul pesimist dela 1880 şi
umanilarisi dela 1890,—acuma se 'ntovărășește cu țăranul G..
Coşbuc, şi nu mai cintă nici durerea universală, nici idealurile
umanitare, ci mevoile țării și ale celor de jos,—cu care se con-
fundă ale țării. Incă odată: această intovărăgire e caracteris-
tică; mai mult, e simbolică: intelectualismul rafinat se inirățește
cu durerile țărănimii. Mai tirziu, sinteza se face Intr'un singur
om, în d. Goga,

Dar iață „Primele Vorbe", tipărite in primul număr al „Să-
mănătorului“ din 2 Decembrie 190| și retipărite, în parte, in vo-
lumul „File Rupte“, sub titlul de „Indemn*. lată, cu alte cu-
vinte, formula nouăi şi celei din urmă faze a evoluției morale şi-
literare a d-lui Vlahuță (rindurile de mai jos sint de o impor-
tanța capitală):

Ne striugem, cu credinţă si cu d oste, în jurul arelulași stindard, .
stindardul de pace, de Inreninare și de iuiritke intelectuală, de apostolică .

30 VIAŢA ROMINEASCA
PI cine Panica air

esmo imil are tinjese, pentru redeşteptarea avin-
sunati petru, So in riaa. OE terang chemarea atitor p Sra
pito la o indrumare mai sănătoasă—in sfinta grijă a întăririi șa înălţării
neamului acestuia.

Noi, cure ne-am fäcut demult ucenicia în literatură, simtim ca © mus-

trare d ne uităm în urmă. şi vodem cită vreme am rdut, pu-
ntnd A pn izile şi durerile micii noastre vieți, retrași je aor
tele lumii, iastrăinaţi udesea de marea viață a poporului, de erei o
forinti şi aspiratii, care ar îi trebuit, dela inceput, să umple și să incălzease
inimele şi cîntecele noastre. Am stat şi um privit cu braţele Ineruciţate e
triumful medioerităţilor pompoase, În trecătoarea izbindă a vape []
traze goale, la scileiarea și batjocorirea limbii to şcoli, în teatru, pe una
Ateneului şi 'n presa de toate zilele, am asistat fără revoltă la „tertelirea
celor mal curate sentimente şi mai scumpe credinţi ale noastre, g'am ajuns
astăzi -à fim aproape străini la noi neasă. in buna şi milostiva noastră ţară.
— Nu vedeți abisul în care vă prăbuşiţi cu toții, ne spunea un bă-
trin mai ailele trecute, nu vedeți că voi, tinerii de azi, aţi ajuns să vă stiiţi
nă şi de rostirea cuvintelor: patrie, iubire de ţară, de popor, de limbă,
e datinola strămoşeşti |... Culegeţi şi insuflețiți din nou vorbele acestea mari
—atiţia viteji au luptat ş'au murit pentru ele--treceţi-le prin inimile voas-
tre si le reincâlziţi, spâlați-le în Inerămile voastre şi- le redaţi inţelesul,
viența şi ntrălucirea lor de-odinioară. Stringeţi-vă laolalta citi simţiţi în voi
dorul de muncă şi setea sfintă de ndovăr, umplaţi-vă snfletole de cea mai
adineă evlavia pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru taptale
nespus de măreţe ale străbunilor voştri, incălziți-vă de cea mni entuziastă
iubire pentru patria voastră, apărată cu utitea jertfa, pentru frumuseţile a-
cestui pămint främintat în singele atitor viteji, şi faceți cu fievare gind, şi
fiesare pas al vostru să fie pentru binole şi înălțarea neamulai rominese !—
Suflaţi colbul da pe cronici, cam zice poetul, si facoţi să renască virtuțile
bătrimilor de-atunci în sufletul tinerimii de as ?
Noi ascultam, eu frunţile plecate. Glasul lui părea că vine din cine
ştie ce depărtări, inimile noastre băteau mai tare, inflächrate de-o simtire
nonä.—Am egit din casa ințeleptului, purtind cu noi taina ucestei bineen-
vintări şi hotărirea nestrâmutată de a ne tace duturia.

Cu sint de departe aceste cuvinte de profesiile de credinţă
- quasi-socialiste din 18921 Mult mai departe decit acele profesii
—de formulele pesimiste din „Cugetări*-le din 1884...

De acum Innainte literatura d-lui Vlahuţă e mai obiectivă și
mai naţională, iar punctul de vedere al criticii sint interesele nea-
mului in genere şi ale ţărănimii In special: Rominia pitorească
din 1901, descrierea şi glorificarea pămintului țării și zugrăvirea
atitor aspecte ale vieţii țărănești ; Din trecutul nostru din 1908,
istoria nenorocirilor şi puţinelor zile bune ale trecutului neamu-
lui (vezi şi „Scriitori şi Curente*, 303). La Borzești, evo-
carea lui Ştefan cel Mare, caşi 'n poezia Dreptate; Cărți
peniru popor — titlul spune cuprinsul; Frământări, zugră-
virea mizeriei țărâneşti ; Fărmâlturi, ecouri din râscoalele de
la 1907; Chemare, — pentru drepturile limbii romineşti şi
impotriva străinismului. Aşa dar, atitea bucăţi curat „naţiona-
liste* și „țărânişte“. Şi, dacă exceptăm un articol despre Gri-
gorescu (la moartea pictorului) care, nu-i vorbă, se poate însuma

OPERA D-LUI VLAHUTA 31

tot la cele de mai sus, rămin trei-patru articole cu subiecte
de altă natură. Bine înțeles că nici acestea nu-s subiective ori
„pesimiste. Şi tot așa ne apare poetul şi în versuri ca cele din
„Sfinta muncă, Sămănătorul (titlurile sint așa de elocvente!),
ori ca cele din al său „1907*, inspirate de tragicul eveniment
cunoscut și în care poetul face procesul civilizației noastre, In
numele nevoilor ţărănimii. In slirşit, traducerile din Ada Negri,
poeta eroică a idealurilor mari și a oamenilor necâjiți. lar, mai
incoace, articolele sale, sfaturile din volumul „La gura sobei“,
in care, vădit influențat și de Carlyle. d. Vlahuță predică munca
“și jertfa,

Dar asupra acestei din urmă faze nu insist.

Acuma, dela 1901 incoace apare, impreună cu o allă ge-
neraţie de scriitori, o altă literatură, condiționată de acele schim-
bări sociale de care am vorbit. D. Viahuţa, cum am văzu, e
un premergător al acestei literaturi nouă şi nu o desminte prin
opera sa. Dar nu mai este, ca înnainte, unul dintre scriitorii
reprezentativi ai momentului, De altmintrelea în timpul din urmă
d-sa şi-a consacrat o mare parte din timp picturii lui Grigores-
“cu, dindu-ne o lucrare întinsă a cărei analiză nu poate intra în
cadrul acestui studiu de istorie literară,

Acestei evoluţii de idei, vom vedea că-i corespunde şi o e-
voluţie artistică paralelă.

Şi aceste schimbări in concepția sa filazofică și artistică,
sint o dovadă că autorul nostru a fost foarte susceptibil la influ-
ența marilor imprejurări, sau cum se mai zice, a „mediului“. E-
voluții ca aceia a d-lui Vlahuţă, sint cunoscute în istoria litera-
turii. Se citează, de pildă, cazul lui Ronsard, carea evoluat de-
la subiectivism la obiectivism sub influenţa imprejurărilor soci-
ale, zice Brunetitre,

Asemenea evoluţii, cum am spus aiurea, se intimplă mul!
mai greu, cind e vorba de scriitori care au o calitate dominantă
(„quali * a lui Taine). Eminescu a fost unul dintre
scriitorii s'ar putea defini, conform metodei lui Taine, prin
calitatea dominantă. D. Vlahuță, mai puţin bogat decit Eminescu,
este mai divers. Şi imprejurările au putat solicita, pe rind, di-
versele facultăţi ale spiritulu său. Am văzut că bsa obieccti-

ae VIATA ROMINRASCA :
vităţii, dacă ni se permite acest cuvint, a fost desvoltată şi s'a
manifestat la d. Vlahuţă chiar dela inceput. Cind epoca a ce-
rut literatură obiectivă, subiectivismul a rămas pe al doilea plan.

Din toată expunerea de pănă aici, rezultă că d. Vlahuţă a
fost un scriitor reprezentativ, De aceia a lost gustat, de aceia
operele sale au fost cărțile de căpâtăiu ale generației trecute,—
de aceia a lost „selectat.

Opera d-lui Vlahuţă fiind reprezentativă, ea vafi insemnată
şi în viitorime, ca una care poartă mărturie pentru sufletul inte-
ectualilor dela siirgitul veacului al XIX-lea.

(Urmează) | o 249 G. Ibrăileanu.

Éi Marea

E P LAARS {Din serisorile unei necunoscute) PR aut

Tre ătorii

Vinea pleacă vapoarele mari spre Orient. E una din plin-
brite bune, Vine lume multă, e totdeauna cheiul plin de oameni
Eu cind mă lovesc de ei, mă intreb ce vor fi căutind acolo,
gs toate astea cineva care ar privi mulțimea, m'ar vedea ii
âcted parte din acel Tot, cu care vreau să am aşa de
ţină înrudire. ys
A rea S din țărină o minge de lut, după ce ai ne-
-0 bine, incă se desprinde din ea o seint
gata ee de pulbere...
Cu toate astea ne dau oamenii visuri i
3 uri... Nu acei dimpre-
jucul nostru, aceia nu ne pot da vise curate, Din imprejurările
legăturilor lor cu realitatea, orice atingere de vis cu ei te tre
zeşie. Vise... dau numai Trecătorii : A
„in tremuratul geamurilor de „expresé e, tiau trecut o
secundă pe dinnainte compartimente In umbră de perdele, şi va
onul luminat al sâlei de mincare. i
Erau acolo oameni, care făcea!
` š cau un ges į i
E gest animalic... al
mi deosebit dintre toți pe unul, bărbat sau femee, cu
furculiţa in mină, şi te-ai Intrebat—prin ce aberaţiune a minței
sănătoase — c-ai intebat așa fără rost: acea femee sau acel
om, cum va fi iubind? Nu.. sulleteşte! Minca, muşca, a-
vea dinţii pe carne... şi știu eu de ce, tea stăpinit curiozitatea
ciudată, a gesturilor lor fizice de amor...

34 VIAȚA ROMINEASCA

Ai lovit cu cotul lingă un stilp de felinar pe unul ce se
grăbea, şi v'aţi intors,—tu, cu ocara in ochi, él cn ocara pe
buze... şi amindouă s'au topit.

De ce nu l-ai certat şi de ce nu te-a certat? Și cind
“ţi-a cerut iertare din fuga pasului, cuvintui de abia inceput și
neterminat bine, cuvintul banal, al celui ce nu se va mai In-
toarce din drum, a fost... ca o sărutare!

. . . - - . . + bg . = 9 ji e

Te-ai oprit la o stină şi a venit Ciobanul. Ceri lapte cald,
si puşti brinză. El e murdar şi miroase a zer. De cum şedea
aplecat cu cămașa udă și neagră peste putina proaspătă, se ri-
dică şi il vezi. Are ochii lui Fulger, chipul lui Fat-Frumos...
e toată Doina întrupată Iin om, ;

Zici : D ta eşti păstor aici?“ şi ai în voce ceva respec-

tuos şi neincrezător, Şi ceilalți dimprejur au aceiaşi impre-
sie. Spun: „Ciudat fizic are țăranul ăsta, parcă e deghizat.*
Şi treci... El acum işi aruncă sarica și injură după o oaie
tugară,
Coborai repede o scară, și te-ai izbit de cineva care urca.
Nu te-ai oprit nici scuzat,—n'aveai vreme, Dar scurta se-
cundă cit i-ai intilnit faţa, te-ai aprins la obraz ca de o ruşine,
fiindcă te stropise cu ceva josnic, lumina cețoasă şi turbure din
ochiul ermairodit.

Pe marginea unui scaun, ai ascultat spectacolul, şi sa
așezat pe scaunul de alături alt spectator, — inamicul, — care după
hecare act te va scula de pe banchetă ca să treacă,

Nu te scoală niciodată ; te plictisește fiindcă nu pleacă. Stă
smerit, cu gesturi stingace. E searbăd la faţă, și imbrācat fără
multă grijă... Dece iți aduci deodată aminte de unii ce se
omoară pentru o femee, sau pentru care o femee se omoară...
de amoruri ascunse, nesăţioase și imbelşugate ?

- . . .
- -> . . - - . . . . . Li . . . Li

Trece 9 Hetairă, cu culori strigătoare ca steagurile depe
catargurile internaţionale .. şi după fața ei de porțelan — aiurezi ?

sau în adevăr ţi-a apărut chipul palid și dureros al vreunei
Martire !

- . . . .
. hd . . - . Li . . .

MAREA 35

Erai pe un cheiu,—cind pornea un vapor mare, Veniseși
să priveşti, să le distrezi. O lume mică se perinda acolo, Nu e
numai icoana unui loc, ci icoana cosmopolită a lumii din toate
colțurile, Pe lingă tine trec cu sunete guturale, hamalii de toate
naţiile, puriind poveri: Cufere confortabile şi mari, destăinuind
drumurile bogăției călătoare, boccele impeticite, a căror chrpituri
spun truda muncii sărace, şi rostogolitul pe punți și cheiuri al
emigrărilor mizerabile. Trec lăzi de lemn cu măriurile liberului
schimb. Tipete.. ordine... intrerupte de comenzi scurte, în
termeni de marină,—cuvinte care nu au patrie, pe care le
pronunţă pe malul Mărei Negre şi apoi pe cheiul Märei Roşii,
pe Adriatica şi pe Fluviul Galben.

Pe punte, ca pe un film, trec sute de oameni. Vorbe de
alaceri, vreun adio banal, urări de călătorie, sau vre-o tăcere
înecată de plins, trec repede şi din goană, ne svirle miile de
imagini şi impresii, de fețe şi de suflete, în şirul inghesuit pe
podețul ingust.

Eşti numai un privitor, Ii atirnă la picioare ghiulele grele
care te ințepenesc de pămintul țărmului. Nu pleci— şi nu vei
pleca. Aşa e! Dar pentru un ceas te-ai desprins de tine, şi le
duci cu sacii de griu pămintean, să frâminți pine în Indii, —
te duci cu praful trit pe boccele să debarci pe cheiuri ameri-
<ane, te duci cu culerele nouă și frumoase în Hall-urile bogate ale
atelurilor, unde în grădini cresc palmierii cit casa,

Puntea vasului e incârcată de oameni şi sgomnt,—un fur-
nicar. Ochii te dor şi nu găsesc sprijin pe mișcarea neastimpa-
mată... până cind se opresc pe un chip.—unul dintre toate,
De ce tocmai acela? Sint întrebări la care nu poţi răspunde
decit inălțind umerii.

Pe necunoscutul, pe trecâtorul, pe câlâtorul, l-ai ales din-
tre toți, l-ai adoptat, 1l faci al tău, ii creezi o istorie, îi inchipu-
«şti un roman...

Ştii unde se duce, şi de te? Ştii ce simte și ce cugelă.
"Te uiţi la el—care nu te vede; privirea lui distrată, sa oprit
—ţi se pare—o clipă, pe tine, și atunci crezi că şi el te-a ales.
Şi cind vasul se desprinde, cind mamele şi soțiile îşi şterg 0-
<hii nebăgate” in seamă, in sgomolul asurzitor al marilor plecări,
«ind batistele Mutură, incleștezi mina pe a ta, pentrua opri ges-
dul mechibzuit de a o futura albă şi mică indelung... până
«ind nu se va mai vedea nimic, de a o flutura pentru călătorul

3% VIAȚA ROMISEASCA

necunoscut... de a-ți lua dela el ziua bună, de la ceia ce a
fost Inchipuirea unei secunde. Şi dacă batista nu o fluturi, ştergi
o lacrimă... lacrimă furişă pentru trecătorul fără nume, care
va ignora Întreaga lui viaţă că pe un colțișor din pămintul vast,
In secol, an, lună, zi şi ceas... ai trăit, ai avut un chip și un
nume, şi ai plins fiindcă pleca acel ce nu era nimeni, pentre
un loc necunoscut,

„Şi e totuşi o scinlee din locul cotropitor al clipelor
vii. Acei gind desprins din tine, a plecat, cum pleacă raze din
stele nenumărate, şi nu se pierd nici unele, dar nici nu se mai
găsesc.

Acel gind, ca un fir de praf, s'a prins de mantaua lui de
călătorie, şi inconştient străinul te poartă... și nu ştie ; şi va trăs
o viață pe care o crede reală, despârțilă de a ta cu ziduri și
cetăți, lar vreodată, într'o mişcare de suflet în care nu se
va recunoaște singur, cind va duce la față vre-o floare de Lo-
tus, se va mira de ce şi nu va ști că tu iți aplecai pe ea ò-
brazul. Va merge, va lucra, va vorbi o limbă pe care nu o
ințelegi, cu credințe, aspiraţiuni şi fapte pe care nu le cu-
prinzi. Dar nimic nu-l va impiedica să nu poarte pretutin-
deni cugetul tău de o clipă, cum pe o placă sensibilă nimic ne
poale Şterge tremurarea celor mai infime vibrațiuni, alături de
imaginile clare.

Ai văzul tu ceva la vapoare, ceva măreț care pe mine m&
uimește, mă innebuneste ?

Nu fumul —răsularea grea a puterii gigante care-l impinge
pe valuri; nu luneta, luneta orizonturilor neslirşite, nici prora,
de unde vezi venind lartunile nimicitoare, Nu!

Coarda, funia groasă care a legat vasul rătăcitor de un
țărm provizoriu, care tremură și se leagănă înnainte de a-l des
prinde... și Ancora—pe care mei o zic a tutulor speranţelor—
se laige dieeta Gia ve care intră Gintr odată in påmint şi

i “inc, că ŞI cum nimic nu o mai poate desprinde

„ȘI Pe care o scoţi oricind i
cepe a mutni roam aa li IP de € coli uni, și n
lațul... + ingele in mine as ta sr a a tt arte
€ de și se scurge prid vine i pân a git, se invirieşte re-
- + decind el a intins mina, cu timy»

coarda a shurat rotunjindu-se lin şi i
- Și hotării, şi pâna i ~
bucat strins stilpul, ao a

MAREA 37

Fringhia aceia s'a incoläcit pe după trunchiul meu, ca un
şarpe, şi lațul l-am simţit după git, aşa cum simți că ne leagă fu-
niile vieţii de stilpul destinelor; iar in inima mea, cele două
viriuri de ancoră, par a fi intrat dinir'o dată fără ca inima să
singere,.. apoi scoase au lăsat doua găuri tot uscate, —aşa de
sigură a fosi mişcarea.

E - - . . - . . . * . . g . . . . . -

Sint şi alte mări, decit cele scrise cu albastru pe hărţile
dumii... și sint şi alte țărmuri de cit acele cu nume stranii,
unde se ințepenesc ancorele vapoarelor... şi sint şi alte cä-
tătarii pentru care un deget nevăzut și-a ales demult drumeţii,

Da! Oamenii ne dau uncori visuri, şi viața ni le şterge.

Sinucigaşii

Ma dusesem cu băeţelul la pescuit cu undița lingă far ; pe
sopil Il distrează mult, ride, vorbeşte cu mine. Eu zic: da.. da.
Şi aproape nu aud ce spune.

Natural, nu prindem nimic, doar vre-o coropișniță de mare...
E unul din cele mai bune ceasuri de intilnire și singurătate cu
marea.

Ne întoarcem tocmai în toiul căldurii, cind nu ese încâni-
meni; un vint fierbinte de abia alunga toropeala din aer, cind
o aglomeraţie mare pe bulevard ne-a atras privirea. Băiatul a
alergat Innainte, Era un biet om foarte linâr,., se impuşcase pe-o
bancă. M'a uimit deosebita frumuseță a figurii lui,

Ce ceas nenorocos! Ce rău mi-a facut. Cum m'a turbu-
zat, cum m'a mișcat! Am trimis copilul, —mai erau cițiva pași
până acasă—, și cu am rămas lingă bancă printre mulțimea de
ură-cască, lascinată de mort. Vorbeau imprejur, ca totdeauna

"da întimplări de felul ăsta.

Era băiatul unui grec, comerciant în cartierul de sus. Fru-
mos, deştept, vioiu, strălucitor de viață, era sufletul unei bande
de petreceri; nu era viţios, dar insetat, fämind de traiu; chiar
cind vrea să fie cuminte, nu-l lăsau alții, lubea viața cu pasi-
une şi se adora pe el. Era mindru de lrumusețea lui, conștient
de seducțiunea lui..

Așa spuneau întrerupt unul şi altul, imprejurul meu. Avu-
sese o aventură cam sgomotoasă, şi o Incurcătură de bani cam

ia VIAŢA ROMINEASCA

urită Nu puteau delac Ințelege cum așa tinăr, aşa vesel, aşa
iubitor de traiu, să se ucidă. j

Ascultam. Şi mă gindeam la cea dintăiu ciocnire cu re-
alitatea brutală, la prima atingere a minii de fier rece a codu-
lui social ; pus in fața problemelor de cinste și de datorie aşa
cum sint ele acum, nu le putuse nici sfida, nici invinge.

In adevăr fața aceia pe care o priveam, nu era a omului
care ştie să se sbată și să iasă deasupra vultorilor turburi ale
lumii de acum,

Ascultam, şi alte imagini îmi veneau pe rind în minte:
Se iubea... si iubea viața! Era păgin, avea cultul trupului lui
și se inchina la zei: Orgoliu, Frumuseţe şi Amor,

Nu era un cugetător, era un instrument minunat de expan-
siune a vieţii, Nu era un puet—era un poem... Era un râtăcii,
un întirziat, nevinovat de instinctele lui neinirinate. Se născuse
printre oamenii în haine negre, printre acei ce poartă livreaua
de doliu a frumosului ingropat odată cu secolele de acum, se
născuse, știu eu din ce rătăcitoare scinteie, cu 2000 de ani prea
tirziu.

Odinioară... ar fi putut fi un sclav adolescent adus din In-
sule în Rima măreaţă, și l-ar fi liberat intr'o zi de saturnale
stăpinul lui,—un patrician estet,—căruia fi păruse Insuşi Phoe
bus, cind îngenunchiase mindru ca un zeu linâr, să-i toarne în
cupă vin de Chipru.

„Ar fi șezut amiezele calde in For, prin mulțime, întins
pe o lespede de marmoră, și scriind versuripe care i le vindea
pe citeva scude un poet obscur, şi care celebrau pe Xanthia,
o sclavă tinără cu părul negru.—cind o lectica purtață de patru
etiopieni l-ar fi lovit ca să treacă Curlisana.

EI, încurajat de plebe, s'a incăcrat cu robii barbari, şi a-
tunci s'au deschis perdelele de purpur, şi Corinthia impodobită
ca 0 ldolă, s'a aplecat să vadă ce vor mojicii.. dar s'a roşii
subt laptele de crin care-i albea faţa, cind a intilnit chipul tinā-
rului! I s'a părut deodată că s'a scoborit de pe soclu, o mar-
moră care inchipuia pe Apollo, o statuă pe care, cind eșea dela
Lălrinul Sillas, iși plimba dealungul buzele ei rumenite, ca o.
purificare prin frumos, a iubirii decrepite, josnice şi venale,

Corinthia a tras din părul ei meşteșugit vopsit cu un roş
ca arama, un ac lung de aur, şi l-a infipt în umărul unuia din
negri, fiindcă urltul e totdeauna vinovat—şi cu mina Iincărcată

MAREA 89

de podoabe scumpe, a scos, dintre vălurile care o infăşurau ca

„Biște nori de ametistă, o pungă cu monede de aur, şi a arun-

tal-o necunoscutului, mai puţin elocintă totuși, ca privirea Infio-
rată cu care l-a învăluit.

Pe atunci, l-ar fi chemat poate Myrto... ar fi aruncat în aer
un pumn de monede sclipitoare, prinzindu-le apoi In mini şi în
dinţi, fiindcă Grecii au adus cu ei tot felul de indeminări şi de
jocuri. Lăsind apoi dinadins să cadă una la intimplare, s'ar fi
astiriit pe brinci să o prindă copiii şi săracii, goană a mizeriei,
care ar fi stirnit risul cristalin ca un cintec al tinărului, care nu
ducea grija traiului intr'un timp cind frumuseţea era un tesaur,

Apoi s'ar fi rezemat de marginea sculptată cu Nimie a ba-
sinului de Porfir, şi uitindu-se lung în apă, cu surisul de triumf
şi cruzime al lui Narcis, ar fi cerut alte stihuri, pe care. le repeta
leneș cu glasul musical, celebrind acum o Venere cu păr de
aur arămit.

«S'ar fi adus în arenă, legat pe un aurochs fioros, culcat pe
spatele larg al dihaniei, ca o pradă frumoasă, în poza voluptoasă
cu cere te intinzi pe cubicul, şi încununat de flori., La un sem:
nal, ar fi inceput lupta, şi ar fi stat aşa palid şi voluptuos, cu
trupul trit de fiară, amenințat de sulițele luptătorilor, expus la
moarte şi surizind, cu ochii şi buzele, femeilor pe jumătate sfir-
șite de plăcerea violentă, amestecată din milă şi cruzime.

„ Apoi, pe cind se furişa din circ, ascunzind subt manta pe
Xanthia, sclava iubită, i-ar fi trimis Messalina un slujitor în tai-
nå.. iar mai departe un curtean impărătesc i-ar fi adus poruncă
să vie la orgia Tiranului, cu un amestec în glas de ironie, invi-
die și slugârnicie pentru noul favorit...

Așa mă gindeam... Se omorise! Cine ştie cum işi dăduse
deodata şi definitiv seama, de nepotrivirea dintre lume şi instinc-
tele lui ? Cine poate judeca? Cine poate hotări dacă a lăcut
bine sau rău, cine poate face legi sufletului ?...

Amintire

Mă întreb, ce vei fi lăcind tu la ora asta? Şi tot timpul
plăcut din anul trecut mi se Infăţişează.

La ceasul ăsta, la scăpătate, cum se zice la țară, aţi eşit
pe terasa din dosul casei. Prin curte se mai perindă ultimele

w VIAȚA ROMINEASCA TI
Bi o

treburi. Tu arunci ochii din cind in cind, ca toate să se ap
cu rinduială. Vinul ușor de seară pare a se läsa numai cas
răcorească năduşala muncii... şi toate mişcările atit cit vezi a
ochii par destinate să ingrădească speranţe, bucurii și sp to
calnice, în afară de care nu mai pot fi altele.

Minunea cerului cu culori iradiate nu te distrează dela ros-
turile tale : „Aşa e cerul tn toate serile la vremea asta a anului“,

Tii pe genunchi un caet verde, a cărui singură vedere mă
umple de respect și respingere, „Registrul moşiei“, și faci soco-
teala, Creionul lunecă liniștit, cu cifre frumoase şi clare ; din
cind In cind întrebi ceva, şi cuvintele banale sint aşa domoale
incit cad armonioase în limpezimea serei.. E un ceas bun...

La vremea asta, cu mă răzemam pe marginea terasei din-
spre pădure și mă uitam nestirşit la jocurile de valuri transpa-
rente ale Apusului, iar din tihna voastră cu frumuseţea minutu-
lui, imi găseam aproape echilibrul odihnei sufleteşti, j

Aşa dar, acum faci socoteala zilei de muncă, şi nu greșeși
niciodată cifra. Pui incheierea !

Şi eu lac o socoteală... nu ese adunarea... și iar o incep,
şi degeaba socotesc prin rinduri, nu găsesc unde e greșala,

Şi totuşi trebue să pui odală incheierea... Astăzi nu mi-e
bine, sint obosită... nu am luat bae, nu am mers la birt. Intre-
rup pănă mine cura de imbecilizare omenească, Nu es din casă.

Nu mai am hirtie, hirtie de a noastră subțire, care per-
mite scrisorilor, acele proporții care indignează pe Domnul și
stăpinul tău: „Cum poate cineva pierde timpul să scrie atit“,
zice omul acţiunii.— „Asta e o inferioritate“. La mine, o înţe-
lege - gi-o explică, opinează amabil că e o inegalitate, Dar la
tine? la Alina,— perfecțiunea însăşi ?...

Eu răspundeam : „perfecțiunea nu există. Alina, fără această
infirmitate a corespondenţii şi a prieteniei, nu mai era aceiaşi

Alină*,
Ideia că star fi putut să fii altfel, il împăca cu volumele noas-
ire, și la prima ocazie discuția reincepea,

Glume de oameni de treabă, cu sufletul deschis... numai
evocarea lor Imi face bine, mă reinvie.

iți scriu pe coale albe simple, nu mă pot servi pentru tine
de esteticele cărţi de corespondență, destinate schimburilor de
minciuni amicale, sau expresiunii sentimentelor neexistente.

MAREA 4l

Imnul vieții

Citeşti, și te intrebi dacă sint eu aceia care scrie! şi la
gindul uimirii tale, o sfială mă cuprinde.

Da, sint tot eu, aceiași care, în lungile noastre discuţii, sus-
țineam cu căldura şi focul convingerii credința în viaţă şi fe-
ricire. Spuneam atunci, atingind poate paradoxul, că acei ce nu
găsesc norocul, sint acei ce nu ştiu să Il cheme cu destulă tā-
rie, sint acei cărora le lipseşte credința,

Spuneam că de cind incepi să cugeţi, din copilărie, tre-
bue să nu te indoești un moment că viața ta nu va fi ceva fru-
mos şi bun cum vrei să fie, cum trebue să fie.

Așa spuneam ! i

Credeam că toți acei ce se usucă departe de rostul vieţii,
sint cei neîncrezători, cei slabi, cei ce nu au pănă în adincul lor
credința durabilă, care singură mintuește, In norocul lor.

Simţeam că nu se poate s^ te asvirli puternic, tinăr, vioiu
şi Increzător în valurile vicţii, şi ea să nu le scoată la limanul
fericirii,

Cind deschizi cuiva braţele repede Intr'un avint, ți se a-

runcă in ele,

Innainte de a cumpâni, innainte de a judeca, impulsiunea
gestului sugestionează pe cellalt, şi ti comandă o mişcare ca răs-
puns la mişcarea ta,

Pentru asta însă, gestul trebue să fie firesc, cald, spon-
taneu. Altfel degeaba! râmii cu brațele deschise şi nu cuprinzi
decit vint,

Vezi un copilaş, un copilaş frumos. Ce e mai gingaș ca
un copil! E sburlit şi sălbatic ca un ied de pădure... Ai vrea
să-l desmierzi, Îi intinzi braţele asa cum am zis, deodată, şi mi-
cuţul vine... Alţii il cheamă cu vorbe, cu minglieri, cu acadele, —
de geaba!

Vezi aşa ziceam cu că e şi cu norocul. E copilul sălbatic
și frumos: dacă-i deschizi braţele Intr'un avint, puternic, tinăr,
iresistibil,— vine !

Credeam așa, adinc, puternic, tot așa cum cred acum în des-
perare, în neant, în negațiune, Şi sint lot eu, vezi asta aș vrea
mai ales să ințelegi, că nu e o bruscă nenorocire, că e numai
o evoluţie in mine,

Inchipueșii-ți o ființă, copil, adolescentă, lemee, prin toate

VIAŢA ROMINEASCA

refacerile, în tot timpul, printre toate nevoile, ae Caan

îti. a ştiut, sau dacă nu a știut deslușit, ; m arti

minţa ideei că ceva mai mare trebue să vie odată. reggae
Ce? nu imi cere săpun pe o simțire pecetia re

ii Ceva d pus pole az) putea să nu vie, ceva care

intirzia, dar care era să sosească; ceva deosebit, eg ei o

neprețuit, care dacă nu i-ar fi apari nut, dacă nu ar

a: de ai 5 eye ul gloriei şi din pulberea au-

rului, din fumul viselor și din fructele amorului, „ceva mai mult,

mai mare, mai bun decit porția traiului zilnic.

In așteptarea marei bucurii, culegea pe poteci florile ce a-

vea la indămină, până cind să se deschidă ușa raiului spre taina

orbitoare a fericirii. Această simțire era cuminte, răbdătoare, dar

permanentă în cea.

SI PIERE
Şi Intro zi,—nu ştiu din ce a inceput,—intr'o zi s'a uitat

la ceasul vieţii, şi a găsit că solia întirzie,

In loc de speranţă și așteptare, au Inceput a creşte buruie-
nele neasimpărului şi ale nerăbdării. Au crescut tot mai mari,
tot mai puternic, pănă au atins măsura desperării, a uritului, a
zadarului., pănă aci, da,. până la fapta uricioasă, până la cri-
ma nerușinată de a stinge lumina cea mai sublimă ce a aprins

nalura, scinteia sacră, sublimul mister al vieţii.
Ai înțelege tu, prietenă, un astfel de suflet?

Viala ! Ce irumos Poem cîntă hinţa spre strălucirea ci. N
cintă cu făptura ei, cu lumina mereu schimbătoare a ochilor, cu
legănarea trupului, cu scinteierea risului, cu lacrimile calde, cu mlă-
dierea giasului, cu sufletul lacom de toate şi la toate simţitor, cu

cugetul fămind şi pururea călător.

Nimic nu mă uimea, nimic nu mă Incinta, nimic nu Imi era
asemânător cu bogăţia asta minunată a pulsului existenţii, care
bate cintarea sublimă a vieții noastre, şi nimic nu imi cra
mai neințeles, mai neapropiat, mai respingător ca moartea, ca

distrugerea, ca nimicirea, ca taina trupului ce ingheaţa,

Concepeam moartea numai ca o lucrare progresivă de trans-
formare a vieţii, ca un proces incet de descompunere a liinţei
până la complecta ei nimicire, ca uscarea și putrezitul lrunzelor,
Bătrinețea cu anihilarea lentă a tuturar simțurilor, cu roaderea or-

MAREA 4
e pi pi a 4
ganismului, ducind in chip firesc la dispariția totală ca la un li-
man necesar și dorit, —iată cum pricepeam eu l..

Fajă de aşa concepţie, știi bine ce oroare, ce ură am avut
totdeauna de sinucigaşi, l-am disprețuit fără milă ca pe nişte a-
sasini,

Cine iubește viața, cine se Inchină pe un altar unde Viaţa
e Idol, nu poate fi decit inamicul firesc, dușman neimpăcat al ce-
lor ce cu un glonte sau cu p funie distrug tot ce e mai nobil
în univers, — ființa wie.

«O aplecare vioaie, un copil ce luge, săgeata unui sbor
de rindunea, un țipăt subțire de animal in noapte, lucirea unei
priviri care a sclipit un minut Şi cu a cărei expresie trecătoare
nu te mai întilneşti, o pasăre ce se zbate caldă în pumnul tău,
gesturile oamenilor, gesturile lucrurilor, gesturile de suflet... nea-
semoită, fără de margini, fără de nume minune!

Viața ! acest miracol plămădit cu incetul din așa depărtări.,,
suiletul ce abia se Intrupează In primul scincet de copil, şi care
a sosit la rindul lui, din aşa legături nenumărate şi meşteșugite
cu universul, incit te pierzi cind ai vrea să le urmărești !

O nevrednică, microscopică creatură, căreia i se dă acest
colas,— să-l distrugă de bună voie, era o idee care la mine nu
işi găsea scuză in nimic...

Să iubeşti viața, sa simți tot ce (iar putea da, şi ce i-ai
putea da, să simţi ce frumuseți tremură ascunse în ea... ce ar îi
putut să-ți lie, și ce iai fi putut fi!

Din trecătoarea fulgerare a privirilor, din tremuratul glasu-
lui, din căldura minilor, din legănatul valurilor, din nețărmurita
lrumuseţe a lumilor, din imbătarea aerului, să desprinzi farmecul
de ce ar fi putut Fi minutul nebun de frumusețe în care viața
ne ar fi dat tot, și i-am [i dat tot! Dacă numai presimţirea e
așa de tulburătoare, dacă numai visul li e aşa de dulce, dacă
numai dorul ti e aşa de fraged, dacă fărimele ce ne aruncă sint
astfel |...

Şi nu dă—şi nu va da...

Ce mai vrei? Ce mai aştepţi ?,..

Fericit acel care nu deschide braţele, ci le stringe pe da-
rul minutului ce trece! Fericit acel care nu priveşte mai departe
ca umbra așternută de el pe pâmint! Fericit acel ce nu ştie se-
lea pe care nimic nu o stinge, nici foamea pe care nimic nu e
saturā, nici dorul pe care nimic nu-l adoarme!

sira bone a aaan

EN IE E aar ie

Cine iubește viaţa, numai acela se omoară, nu poate In-
dura, nu se poate deprinde cu legea barbară a morţii !

+ - . e s
5 y e + . +. e
pă r

Cind eşti uneeri prieten cu cei rămași, cu cei indoliaţi şi
asculți jalnica lor povestire, ai băgat de seamă că mai toţi spun
aşa : Era vesel pănă In ajun, cine putea ghici? A mers cu noi
la plimbare, nu spunca nici un cuvint care să te lase să infe-
legi... Da! Precesul acesta de desagregare se face Irāuntru adinc,

'şi cind incepe, deja Incetează comunicarea sulletească cu cei

dimprejur, se rupe legătura cu cei ce vor să trăiască, Acel care
are a pleca, se ascunde, se inchide în el singur, începe novici-
atul sinuciderii, se izolează cu virusul mortal, treptat, de cind 1!
capătă şi pănă şi-a compleciat opera de otrăvire sulietească.

Atunci, cind sutietul e mort, la tot din prezent, la tot din
trecut, la tot din viitor, cind l-ai ingropat singur, trupul rămine
ceva secundar şi lesne de distrus,

Astfel se explică cruzimea lucidă a unor 'sinucideri, Zici ;
„Cum a avut acest grozav curaj?* Şi nue curaj. E un fapt
simplu, gestul cu care svirii în loc o petică murdară.

Ceia ce e dureros şi interezani, e drumul pe care l-a stră-
bătut omul, pănă a ajuns la acest nihilism, la această complectă
desinteresare de sine. Ce e oribil de urmărit şi de privit, nu e
ceia ce privim de obiceiu, faptul în sine: e chinul sufletului,
sbaterea lui, arderea, usturimea şi vaetul lui, până a murit, plins
de chiar acel care-l purta, acel care, după ce vasul e gol şi sec,
il sparge cum aruncăm sticla din care s'a isprăvit parfumul sau
licoarea, E o moarte ca celelalte, cu boală şi agonie lungă, dar
in loc să fie a vreunui organ, e a sufletului, Aşa cum agonia
stinge până la ultima picătură viața, pănă slirie în apă undelem-
nul din candela trupului, aşa palpită şi fifie lumina sufletului,
până ce ultima hcărire se stinge.

Atunci purtind în trupul sănătos un cadavru pe care alții
nu-l văd, trăind înnainte cu putrefacția In cl, omul svirie inveli-
toarea nemernică şi nefolositoare a cârnei...

Da, aşa spun mai toţi. Mai povestesc încă neamurile a-
dunindu-și amintirile, că demult... demult de tot, spunea în glu-
mä: „ce ai zice dăcă m'aş impuşca ?*... În glumă? Cind ai in-
ceput să faci gluma asta, fără știrea ta otrava a început a lucra,

În ajun nu ai fi pronunțat pentru tine un astfel de cuvint,

nici în glumă. Ideia dispariţiei barbare nu s'ar fi imperechiat
cu ființa ta.

e artă _ MAREA

45
— S

: „eşti atins,—gindul dintăiu, sā-
ești un condamnat la sinucidere. |
spun mai toţi; și atunci i-ai pierdut pentru întăia

Cind ai spus gluma asta
minja răului, a dat ;

Da... aşa
oară.

Tu prietenă, tu Alina, ce ai zice,
pe nisipul mărei,,. ?

. .

dacă într'o zi frumoasă...
Ne ducem a atu. Sek i Babilon. E tie i
SEE srv albe at joacă Rubiconul.. E Rubicon şi
Pe mine, Alina!

.»

Boală ciudată

Ce e Alina? Am citit răs
Parcă ti vâd. Ochii din zilele
cețoși decit altădată,

Aşa te uitai la mine ultima oa
găsit cam bolnavă. Ce avea
rul. Artritism...

punsul tău. Ce sint ochii ăștia ?
cind te roade ceva,—de abia mai

ră cind ne-am văzut şi m'ai.
m mai neobicinuit ? Mă durea umă- |

Durerile de braț—aindeşti tu—dau uneori efecte ciudate
lți spuneam atunci, că tot ce mă inconjoară mă eboseşie, că ba-
meniji şi lucrurile apasă pe mine, cå simt povara lor materială
pe umeri. Te uitai mustrător şi trist, À

AUL ţi-am spus... Na poţi v
te-ar înțelege, seamână ca şi cu
aprinşi,

orbi de unele lucruri cu cei care .
m ai răscoli cu mina în cărbuni

za cei ce nu Înţeleg, iar nu poți vorbi.
Uneori, iți pare rău că ai tăcut,
cum nu ai fi zis nimic! Sau se ui
bānuitor... In cel mai
rea... e un emolient,
3 lji explică cu odioasa claritate a logicei, ce sint alte ade-
cărate nenorociri, nu cele imaginare, Ifi arata fapte, şi subta
menințarea lur, te regăseşii, i

a i te reculegi... un ceas.

lji aplică masura comună, și biciuirea asta te readuce i

adevăr pentru puţin la măsura comună :
Dar mai adesea, taci. E în tăcere ceva orgolios, care te

oii Aşa e—şi nu înțeleg, Æ udevărat — şi nù te cre]. O!

Povara cuvintelor, pe tainele sufletului! f ~

Tu.. ai înţelege, şi cu toate astea nu aş

. Şi Incerci să spui. Ca şi
tă ciudat la tine, sau se vită
bun caz, iți face o predică, şi nu e'

= >
vrea säji spum

i VIAȚA ROMINEASCA
a I

Ai băgat de seamă că cuvintele care ne alină durerile, nu sint
x a pre ue vorbeşte unul care e pătruns. Orice
mască de cae cit de inteligentă, Irazelor, ca să fie ic
nimic nu poate opri ca miezul lor să nu vie dintru ati
se știe bine câ nu e dumolire durerii tale, şi atunci Arome
nile cele mai indeminatice sint ca nişte braţe mereu
ză poemele eee ha e litiu cărora nu le pasă creati
i are abia le-ai mai văzut, babe ce au răsărit anu
în laa tadi, vre-o slugă superstițioasă, acei care iți spun cu >
sul lor spart și respingător vorbe idioate şi hiron sai
modia aceia, care cade monolonă şi indilerentă, e singura
orțește şi adoarme,
* pe ge due ie vaetele de mahala, au înțelesul lor :
suprimat ca netrebnic...
za oseink de fete cu flori, ospețe şi jocuri drept cult al
celor plecați, —viațā In amintirea nevieţii!... In arhivele ANET
unde pe hirtii stau scrise uitatele rituri. Legendele, miturile, su-
perstițiile... tot ce am aruncat. Acolo, subt haina deasă a siin-
bolalui, stă tot ce ne e omeneşie permis să cunoaştem din ne-
cunoscut, şi incă să trăim.

Ce ciudat urmăreşii în tine, cum creşte râul!

Intr'o zi te uiţi la feţele celor iubiţi. Plimbai altă dată de-
getele pe ele ca pe o icoană şi deodată îți par străine ; sint a-
celeaşi contururi, dar sufletul tâu nu se mai mlădie pe ele ca
innainte... ți s'au instrăinat deodată. Cum ? De ce? |

Iți zici că nu se poate, că nu e firesc, „ca e o nebunie...
şi totuşi le priveşti ca pe nişte vase care odinioară purtau dra-
gostea ta inchisă în ele, și acum sint aceleaşi —dar goale. Tră-
eşti In același loc, cu aceleaşi gesturi, cu aceleaşi vorbe, cu ni-
mic schimbat... şi nu mai eşti acolo... ai plecat... te-ai despârțit,
nu te mai au, sint orfani de tine. N'ai spus nimic, şi nimic
n'au spus, dar știi și ştiu, că e așa.

Sa fii mort unor lucruri pe care le trăeşii!... Uneori ai
vrea să vorbeşti, şi buzele se deschid mute,—ai vrea să spui;
„Eu nu vă mai sint, speranțele şi visele şi fantazia şi gindul
meu, pe care vi le dădusem, ceva misterios le-a luat, nu le mai

agăț pe voi ca mai tirziu de pe voi să le culeg. Nimic, nu mai
imi e nimic,

MAREA Li

— Pe condamnatul în ajun, îl intrebi ce vrea să mănince,
şi cere ce-i place, și mânincă, cu toată inanitatea gestului. Dar
pune-l să meşteșugească ceva, să plânuiască,.. La ce bun?
El nu are viilor, o stavilă a oprit apa curgătoare a vieții lui cu
ceasuri numărate; Inapoi, nu vrea să se mai reintoarcă cu min-
tea, trage perdeaua groasă a uitării asupra trecutului, și noțiu-
nea de „innainte“ s'a şters pentru el,

Dece așa mort ţie singur să minţi, dece să fii incă, iară să
ñi? E laş şi dureros.

Imi pare că era alta, aceia ce se asvirlea In viață, puter-
nic, cu brațele deschise.

Suflete nesăturate ! Gură cu sete nestinsă! Paharele ce ți
se duc la buze, și fructele ce ţi se dau, nu sint hrană pentru
tine, Ce mai vrei ? Şi ce aștepți? Du-te ! Ce odihnitor e nimicul...

Știu eu, Alina, boala asta din ce adinci rosături de suflet
pe nervi, se naşte și creşte în noil

Ce e tot ce am spus? nimic! Ce e slăbiciunea cuvintelor,
alături de puterea faptelor ?

Acolo stă cheia,—in fapte.

Gestul poartă în el tăria concretă a mişcării ce l-a pornit.
Nimic nu desluşeşte, nimic nu explică. Faptul hotărăşte că el
trebuia făcut,

S'a făptuit,.. deci era aşa.

Degeaba strigi nevoia ta celor ce nu vor să audă...

Le spui: „Nu mai pot! Vasul ăsta, am să-l starăm“ şi ei
te desfid; dar cind pe pietre zac bucățelele imprâștiate în tän-
dări, chiar cine nu ar pricepe, —trebue să creadă.

Forţa distrugerii, dă măsura răului, A fost! s'a pus pece-
tea faptului implinit. Nici o cercetare, nici o negaţie, nici o răs-
vrătire, nici o milă nu poate impiedica ceia ce a fost,

Dorul 1l poţi tăgădui şi visul batjocori, — faptul te covir-
şeşte,

Oamenii și legile lor! Legi sufletului cine poate face ? Cine
poate cuteza ?

Oameni mici, care cintăresc simțirile şi le drămuesc..
care proclamă domnia minciunii... care ingrădesc visele!
Legi pentru turme, poate; nu insă legi pentru indivizi. Simt
cum caut o umbră adincă, ca să-mi ascund de ei sufletul, sau
să vorbesc, să umblu, să fac gesturile mediocrităţii cuminţi, ca

P E

PR VIAȚA RONINEASCA

nu cumva să mă ghicească sau măcar să mă presimtă dușma:
nul, acei ce cred că se poate aplica fiecăruia măsura comună,

Ca ramura Incărcală de rodul prea bogat, care se indoaie
şi se rupe, şi culcată jos pare incă vie, cu verdele ei fraged,
cu fructele de aur, de ceară sau de singe,—mai vie chiar decit
crengile sterpe, care totuși trăesc pe cind ea e moartă fiindcă i
s'au rupt legăturile cu sucul pămintului,—așa îşi poartă unii
grădinile in suflet, şi cind povara frumuseţilor ce adăpostesc In
el e prea grea, sufletul se fringe subt povară...

Hortensia Papadat-Bengescu

Exproprierea

Conflictele dintre capital şi muncă, care constituese baza
chestiunii sociale, se prezintă subt fețe diferite. In statele indus-
triale capitalul-fabrici este reprezentat prin patroni, iar munca
prin lucrători, pe cind in statele agricole proprietarii şi arenda-
șii reprezintă capitalul-pămint, sătenii reprezentind munca.

Problema uvrieră şi probiema agrară sint prin urmare
două fețe ale aceleiaşi mari probleme: problema raporturilor
dintre capilul şi muncă.

In Rominia, chestiunea agrară a fost totdeauna la ordinea zilei,
Conflictele dintre proprietari și săteni, le găsim existind inca dela
inceputul vieţii sociale la noi. Istoricul raporturilor dintre pro-
prietari şi săteni în veacurile trecute prezintă un interes covirşi-
tor, căci Järä cunoştinţa trecutului este foarte greu, dacă nu cu
nepulinți, să ne dăm samă de starea actuala a chestiunii a-
grare şi de reformele ce se impun pentru viitor,

Chestiunea agrară în trecut a fost studiată In mod apro-
fundat și strălucit de câtre d. A. D. Xenopol 1), d. Radu Ro-
setti *), de câtre d, N. lorza °), în fine de către repausatul G.
Panu *),

Noi ne vom märgini a spune. că până la Domnii fanarioți
a existat In țara noastră o legislațiune cutumieră, obiceiul pă.
mintului, drept nescris, care rezolva toate conflictele în materie
agrară, destul de numeroase pentru acea vreme, cind popula-
țiunea era puţin densă și pâămintul de cultură indestulator.

Conform obiceiului pâmintului, sătenii aveau un drept ne-
mărginit! asupra moşiei proprietarilor, pâmintul fiind considerat ca

„DA D. Xenopol. Istoria Reminilor, în spacial în noua edițiune, ca-
pitolul : Proprietatea mure și cea mică în trecutul Țărilor rom n, publicat și
In „Viaţa Romineaseă”,

2) Radu Rosetti. Pămintul Săienii și Stăpinii.

W N. Iorga. Constatări istorice, privitoare lu trecutul vietii agrare a
Rominilor.

4) G. Panu. Cercetări asupra stării țăranilor în veacurile trecute.

50 VIAŢA ROMINEASCA e

o proprietate comună. Stăpinul, cum se numea jel agale m
acea epocă, avea dreptul de a lua o dijmă : una din zece d
recoltă şi de a pretinde 72 zile dela săteni în mod gratuit, i
pinii însă căutau necontenit să mărească aceste obligaţiuni ale
š ilor, 4 A
erau fanarioți, C. Mavrocordat cel dintăiu în Muntenia,
la anul 1746, a căutat så consfințească în scris drepturile reci-
proce ale sătenilor și stăpinilor, pentru a curma orice neințele-
geri. Aproape fiecare din Domnii fanarioți a alcâtuil un urba-
riu —unii chiar mai multe, într'o Domnie, probă ca confiiclele
dintre stăpini şi säleni eran foarte munerouse Şi cereau o remei-
are grabnică din partea autorităţilor. j A

in general, Domnii fanarioți au Ingreuiat starea sătenilor,
zilele de clacă fiind ridicate la 24 pe an. .

Regulamentul organic a adus cea mai gravā atingere,
dreptului sătenilor, anume : a redus întinderea ce proprietarul era
obligat să dea sătenilor ca arâtură, finețe şi izlaz la mona rre-
imi din moşie ; a mărit insă zilele ce sătenii erau datori să facă
in mod gratuit proprietarilor, fa 44 zile!) ; deci îndoit de ceia
ce era claca pe timpul Fanarioţilor.

Legea rurală din 1864 a declarat proprietari absoluti pe
săteni pe donă treimi din ñecare moşie; a aboli? claca, preva-
zind principiul libertäții muncii; a stabilit principin! impropriv-
läririi sătenilor pe moşiile statului ; în fine a decretat inaliera-
bilitutea propriciății țârăneşti;— intrun cuvint, legea din t864
tormeară „Constilaț inte * agrară a Romimei. Cu toate måst-
rile însemnate luate în favorul țărănimii prin legea din 1864.
chestiunea agrară a tâmas la ordinea zilei in Rominia 2, Care
să fie cauza că la noi în ţară a existat ŞI există încă 0 thest-
une agrarā

Raspunsul la această întrebare ni-l dă istoria enerală a
omenirii, precum şi studiul comparativ al diferitelor țari din
Europa,

In adevar istoria ne armă că chestiunea agrară nu se i-
Veşte, decit ta epocile în care pămintu! este râu impârțit. adica
in wmpurile în care minoritatea populaţiunii stăpineşte majori-
tatea întinderii solului, — ceia ce probează, in mol peremptoriu, că
chestiunea uzrară este condiționată de modul de "epartiliune
a solului,

„Astiel: la Greci revoluțunile agrare au format, putem zice,
istoria imernă a poporului grec. Ele nu sau folosit decit prin
masurile luate «e Solon şi Licure. in favorul micii proprietăţi,

Din nensrocire aceste masuri n'au avut lungă durată. după

1) Radu Rosetti Opi eite pagr, Alte.

ti Asupra rezultatelor legii din IR6$ n se consulta ;

(i. Maior, Politica azrură la Romini i
Broturile d-lui C, (iarnziid asupra chestianii agrare.
Cunstant. Gewrgercn, în Hilorme agraire en Romanis.

EXPROPRIEREA ši

moartea autorilor lor, aşa incit proprietatea fonciară s'a concen-
trat din nou in minile citor-va persoane, In timpul regelui Agis HI,
Laconia întreagă devenise proprietatea a 100 persoane.

La Atena, in timpul lui Aristotel, revoluțiunile relncep.
Cauza revoluțiunilor stă In proasta repartițiune a solului, Pare-
rea lui Aristotel este că singura solutiune pentru liniştea stu-
tului constă in distrugerea latifundiilor, — Tucidide crede că
războiul din Peloponez a fost datorit concentrării proprietăţii în
mina unei minorităţi și îndepărtarea dela proprietate a celor mulţi.

Revoluţiunile se succed In vechea Grecie, la intervale
foarte apropiate : la 410 la Megara, la 355 la Rodos; la 412 ia
Samos, populațiunea masucrează 100 de proprietari şi le imparte
păminturile ; in același an la Siracusa poporul după ce răstoarnă
pe tiranul Denys, imparte pămintul bogătașilor; la 411 proprie-
tari din Mesina sint exilați ṣì domeniile lor impärțite de popor 1).

Em. de Loveleye, in cartea sa asupra proprietăţii, conchide
astfel asupra acestor revoluțiuni: „cind bogaţi au acaparat so-
lui, luptele de clase au inceput“; iar Aristoiel, în Politica sa,
rezumă astiel concluziunea, care reesă din istoria economică ş
Greciei antice: „pentru legiuitorii greci, cauza de câpitenie a re-
voluțiilor este modul delectuos de repartițiune al solului, sursa
unică a revoluţiunilor după părerea tutulor“,

La Romani, de asemenea, chestiunea agrară a apărut o-
dată cu usurparea domeniului public de câtre Patricieni. Tri-
bunul Marcius Philippus, propunind o lege agrară a afirmat că
în tot statul roman nu Se găsezu in acea epocă,—la anul
103 d. Ch.,—mai mult de 2000 cetățeni proprietari. Chestiunea
agrară la Romani, este cunoscut că şi-a atins apogeul cind re-
partițiunea solului a devenit cea mai delectuoasă, adică in tim-
pul Imperiului, cind 6 proprietari stâpinesu jumatate din Alrica

„Romană. ?) Aceasta era şi credința contemporanilor, —a lui Pliniu,
d ex, care a scris In istoria sa naturală celebrele cuvinte: La-
tifundia perdidere laliam, jam vero et provincias. Astiel fiind,
toţi reformatorii romani, incepind cu Liciniu Stolon şi Îrații
Grachi, şi au propus să sfárime latiiundiile existente şi să im-
pedece concentrarea solului pe viitor, ceia ce probează câ lati-
iundiul era considerat drept cauza imediată a chestiunii agrare.

In Franja în timpul Evului Mediu, din cauză că pămintul
era în mina unei minorităţi de nobili, găsim dese revolte agrare,
cunoscute In istorie subt numele de jucguzrie, dintre care cea mai
ingrozitoare a fost în anul 1358. Chesuunea agrară nu a dispă-
rut în Franța decit odată cu disparițiunea marilor domenii, a-
dică în timpul secolului al XVIIL; in special, revoluțiunea din

1) Meyer et Ardaul, La Question agruire pag, 46—30.
2) Em de Loceleye. De la propriété et de ses formos primitives; A.
Macé Lois agraires ches les Romains.

52 VIAŢA ROMINEASCA
„III IE a iarta «armei am aa

1759 a făcut să treacă în us rss h treime din teritoriul
ate domeniile intinse. |
srap p Pha sE mişcările agrare, care au culminat în 1525
prin revoluţiunea lui Thomas Minzer *), nu sau potolit, în parte,
decit la inceputul secolului al XVill-lea, prin reformele decrelate
de regii Wilhelm | și Friderit cel Mare, mai ales în secolul ab
XIX prin reformele care au ca tip: reformele „Stein- Harden-
berg din Prusia dintre anii 1807--1821*) şi Improprietăririle ce
au început din anul 1886- 1890, *) |
Dacă aruncăm în timpurile noastre o privire asupra țărilor
din Europa, nu intilnim conflicte agrare decit in țările, în care
proprietatea solului este rău impărțită, adică în fările de lafifundii,
Astfel azi găsim chestiune agrară în Ausia, unde 114.716__pro-
prietari stăpinesc 79,90%, din intinderea _cultivabilă a țarii ; în
Ungaria unde proprietatea mai mare 575 Ha. ocupă 31,01» din
intinderea cultivabilă şi formează de abia 0,10" din numâru?
exploatațiunilor agricole ; în Anglia, in special în Irlanda, unde-
3.745 proprietari cu moşii mai mari de 400 Ha. (1.000 acri), adică
5,50% din numărul total al proprietarilor stâpinesc 6,320 860 Ha.
sau 78,40", din intinderea totală a supraleţii cultivabile: in mij-
lociu deci 1683 Ha. de proprietar, pe cind un număr de 36,144
proprietari mai mici de 1 acru (0,40 arii), adică 526". din nu-
mărul total al proprietarilor, au in stăpinire de abia 2.250 Ha. : nici
măcar 00! din intinderea totala cultivabilă, in mijlociu 0,66 Ha.
Dimpotrivă nu există chestiune agrară în țările de mică
proprietate, Astiel e în Franța, unde proprietatea mai mare de 500
Ia. tormează de abia 007" din numârul exploatațiunilor ; iar
ca întindere proprietatea mai mare de 40 Ha. (in Franţa 40 Hec-
tare se consideră proprietate mare) ocupa 22,493,393 Ha. a-
dica 94% din numărul totai al cxploataţiunilor din Franța şi
45,55%» din întinderea exploataţiunilor. Zn Belgia proprietăţile
mai mari de 50 Ha. ocupă de abia o suprafață de 367,870 Ha.
sau 18,50" din totalul Intinderii cuhivabile, pe cind proprieta-
tea cuprinsă intre 2—50 Ha. ocupa 1.300,760 Ha. sau 58,6%»,
in Olanda de asemenea nu există chestiune agrară, intru
cit nu se păsesc decit 30 proprietari, posedind mai mult de 150
Hectare. Ja Danemarca, din numarul total de 270.918 exploatari
rurale, 0,20% cuprind mai mult de 300 Ha., 2,13% exploatează
dela 80—300 Ha., 25 54% exploatează dela 10—80 Ha, şi 60.1.
mai puţin de 10 Ha, (Bulletin de Volfice de. renseignements a-
gricoles, Dec. 1907 pg., 1498).

1) Léonce de '. y
Hari AOA pa ide ec ara Eosnonile rurale de la France. Introduction.

h ce.
krig 2) cf. Handwörterbuch der Stuatswissonsebalten, la cuvintul Hanern-

5) Ibidem la cavi tul i
G. ari er, Truită d'Economie maa ifrenn, TAE V satul

5 ax Sering. Die innere Kolonisation in östiehe taeb ,
G. Ionescu, Studii asupra legislațianii agrare ei erry n Dentsehlami. C.

a a

EXPROPRIEREA 58

Iu Germania proprietăţile peste 500 Ha, reprezintă 10.3",
lin intinderea cultivată şi numai 0,1 din numărul total al ex-
ploatărilor, pe cind proprietăţile sabt 20 hectare reprezintă 44,1"
din întinderea cultivată şi 94", din numarul total al exploatărilor,

In Serbia,- pentru a lua o ţară in apropierea noastră, în
care este cunoscut că nu există conflicte agrare,—nu sint decit
~ proprietăţi, avind o întindere mai mare de 300 Ha., proprietă:
ile mai mari de 200 Hectare reprezentind 7,005% din intinderea
cultivabilă a Serbiei, pe cind proprietatea pănă ia 10 Ha. reprezintă
73,73 1)

In Bulgaria nu se vorbeşte de o chestiune agrară, fiindcă
nu există latilundii. Astfel proprietăţile peste 100 Ha. sint In
număr deabia de 618 şi reprezintă numai 0,1 din numărul pro-
prietăților, iar proprietățile până la 20 Ha., sint în numar de 524,153,
adică reprezintă 92,90". din numărul proprietăţilor, —adică aproape
totalitatea proprietăților în Bulgaria formează mica proprietate. *)

O ilustraţiune vie a faptului că chestiunea agrară este con-
“diționată de modul de imparțire a pâmintului o avem in Iluiia,
unde chestiunea agrară, cu cortegiul său de conilicte 3, nu e-
xistă decit în provinciile in care Impărțirea solului este rea, in
proaimeiile de /atifundii, cu alte cuvinte, —în Sicilia, Emilia şi
Romania 4),

in această din urmă provincie 8 proprielari stăpinesc juma-
tale din intinderea totală a ei *),

La noi în ţară chiar, chestiunea agrară nu este generală ;
a nu se pune în județele de mică proprietate. Astfel ein Do-
brogea, unde proprietatea mai mare de 500 Ha. nu reprezintă de-
it 13,5% din intinderea totală cultivabilă, pe cind proprietățile
mai mici de 50 Ha. reprezintă 69,25, din total *). Nu avem
chestiune agrară in județele de munte: Gorj, Vilcea, Argeş, Mus-
cel, Dimboviţa, Bacău, Neamţ, Suceava, findca majoritatea din
intinderea cultivabilă a judeţului o formeaza proprietatea mai mică
«le 10 Ha, ?)

Mișcarea agrară din 1907 a avut răsunet numai în judeţele
“le mare proprietate: Dorohoi, Botoşani, Vlaşea, Brăila, Teleor-
man, lifov, Ialomița, Romanați, Dolj, Mehedinți. Revoluţia din
1) Datele statistice sint extrase din M. Bourguin, Les systèmes 50-
cialistes et l'évolution sociale, Anexa V, pag. 425. Handwörterbuch dex
Staatswissenschaften lu cuvintele Banerngut, Ranernstaml și Grundbesi! z.

4. ge ră Proprietatea rurală in Rominia, Partea V-a, Proprietutea ru-
"S my "D, 4 Crist badgieff. Die Handel B ipzi
2 Dr. Cristu Abadgieff. D andelspolitik Bulgarians—Leipzig.
3) Comte de Roequiny. Le proletariat rural en ro Dorn et grë-
ves iles paysans. 1500,
4) Luigi Luszatii. La tatele economica, giuridica et sociale della pic-
ae proprietă, 1911, Rambaud, Les fermiers gintraux. Capitolul despre
talia.
5) Paul Roux. Le latitundium romain. 1910, pe. 23.
5) Datele statistice pentru Rominia sint extrase dia (i, Creangă op.elt.
7) G. Creangă op. cit. pe. LXII.

m VIAŢA ROMINEALCA

1907 a plecat din județul Botoşani, al treilea județ din ţară în
care proprietatea mai mare de 100 Ha. este cea mai bias repre-
zentată, căci reprezintă 67,65, din totalul intinderii cultivabile a
județnlui `) şi anume de pe moşia Flâminzi, un latilundiu imens
de 14.307 Hectare. |

Vom căuta să arătăm, in mod amănunţit. cum modul de re-
partițiune a solului condiționează chestiunea agrară în Romiria
şi, pentru o mai tună jâmurire, vom recurge la un exemplu. i

Sa luăm de pildă o moşie din ţară, Domeniul Coteana din
judeţul Olt, ce are o intindere de 10.000 pogoane, pe care sea-
fia aşezaţi 800 capi de familie şi care au fost improprietăriți la 1864
cu 3.200 pogoane, l

Aceşti 800 capi de familie, neposedind în medie decit 4 po-
goane, vor fi nevoiţi să se hrânească pe acea moşie: cu alte cu:
vinte acei B00 capi de familie ce compun satul vor fi siliți să
apeleze la marele proprietar să le dea pămini de hrană şi de pà-
șune pentru vite, Din această cauză se vor naşte o mulțime de
rapârturi si de conflicte între proprietarul sau arendaşul latifun-
diar şi săteni, Mai intâiu: aceste 800 familii vor ñ în raporturi
de absolută dependinlă față de marele proprietar sau arendaş,
care le va pulea refuza mijlocul de existență. Dacă nu le va
arenda pămint, sâlenii vor fi necontenit agitați, căci foamea este
totdeauna un rău sfătuitor.

In cazul în care proprietarul va arenda pămint sătenilor, se
vor naște conflicte şi discuţiuni asupra următoarelor puncit: ce
intindere va reţine proprietarul pentru a a cultiva singur şi ce in-
tindere va da fiecărui sătean : pe care săteni fi va prefera la in-
voială; care parte din moşie o va da sătenilor şi pe ce timp:
in ce condițiuni va arenda pămintul : in dijmă sau în bani? şi
anume care va fi citimea dijmei sau prețul în bani? Dacă aren-
darea se va face în dijma, ce fel de cereale se va coltiva, cine
va pune sâmința, de ce calitate va îi sămința ?; cine va suporta
cheltuelile cu ingrâşarea locului? ; în ce epocă vor munci săte-
nii pămintul în dijmă, mai Innainte sau după ce vor munci par-
tea de moșie relerită de proprielar ? ; unde se va transporta par-
tea de diimă a proprietarului ?; dacă s'au cultivat păioase se va
lua dijmă din beabe sau snopi, şi în primul caz unde se va face
aria comună, cine va plăți treeralul şi va pune munca la ma-
șnă +; iar dacă sa cultivat porumb, dijma din coceni va fi a-
celaşi ea dijma din stiuleți, sau va fi mai redusă, — partea pro-
prietarului de coceni cu ce preţ va putea s'o cumpere sătea-
nul? „Dacă arendarea se face in bani, în ce modse var achita
sătenii : în numerar sau prin munci şi, în primul caz, care va fi
epoca plăţii?; iar în al doilea caz cind vor trebui să-şi execute
munca ? In fine in ambele feluri de invoeli, peniru ce datorii se
Va putea impedeca săteanul a și ridica recolta sa ; iar dacăaren-
darea este pentru cultura porumbului, cui va aparține porumbiş-
tele pentru a sâmâna griu in toamnă ?

1) G. Creangă op. eit, pag. LXX.

EXPROPRIEREA 55

in ceia ce privește pămintul de islaz, ce parle din moşie se
va destina pentru islaz, ce întindere se va destina și cu ce preț;
cite vite vor pășuna la pogon, dacă plata se va face prin bani
sau munci, dacă sâlenii işi vor introduce numai o parte din vite
sau toate vitele ce le posedă, chiar cele de jug care In gene-
ral nu păşunează în islaz, căci sint ocupate cu transporturi şi
munti agricole? In fine, dacă întrun an proprietarul va voi să
transforme in loc de cultură o parte din islaz, adică să-l are. se
vor naşte iarăşi discuțium aprinse,

Sa intoarcem acum exemplul şi să ne inchipuim că majo-
vitatea întinderii din acea moşie de 10.000 pogoane, d. ex. 3.000
pouoane, este proprietatea pnpulațiunii din acel sat.—în acest caz,
desigur că nu se vor putea naște raporturi de dependinţe şi nici o-
caziuni de conflicte, căci — fiecare familie posedind || pogoane
— tiecare såtean ar fi de sine stătător, avind intinderea de pâmint
necesară pentru existența sa

Rezultă din cele arătate mai sus, în mod evident, că ma-
dul de repartițiune a solului u fost şi este causa causarum a
chestiunii agrare sau, după cum se exprimă d, Béchanx: sin
toate țarile, la baza chestiunii agrare, se pune întrebarea de a şti
cum este împărţit solul, dacă proprietatea mare sau cea mică
prucumpăneşte*, 1)

Trebue deci să studiem în amănunțime modul de împărţire
a solului în Rominia, pentru a ne putea da samă, In mad exact,
de satele problemei agrare.

Asupra repartițiunii solului in lominia s'au alcătuit două
statistici : o statistică intocmită de d. V, Căpilăneanu, lost se-
cretar la Ministerul de Finanțe, cu ocaziunea recensămintului fis-
cal din 1905, şi o stulisiică întocmită de d. G. Creangă şi care
se găsește în cârtea sa Proprietatea rurală în Romiînia apărută
in anul 1907. Ambele statistici se deosebesc prea puţin.

Dâm mai jos amindoua statisticile.

La aceste statistici trebue făcute mai multe înlreptări, după
cum foarte bine a arătat domnul profesar C, Stere. 3) Astfel:
statisticile arată numai numârul proprietăților, su pe al Proprie-
tarilor, Ori, ca să ne dăm bine samă de repartițiunea solului,
tocmai numărul proprietarilor urmează să-l cunoaștem.

Ca să allâm deci acest numar, trebue să facem mai multe
reduceri asupra cifrei de 1.563, numarul proprietăților mai mari
te 500 Ha. (Luam cifra din statistica d-lui N. Căpităneanu, ca
tind cea oficială), 3) /n primul rind, această ciiră urmează să
fe redusă cu 350, intrucit cuprinde persoanele morale, afară de
Stat, care stăpinese 350 proprietăţi mai mari de 500 Ha. Proprie-

1) E Michaux, La Qaostion ugrulee en Irlande, pg. 88.

2) (i Stere, Cronica Internă din „Viata Romincască* Nr. 10 din 19086.

3) Proprietăţile mai mari de 100 Ha. a persoanelor morale sint în
număr de 416. ef. Taboia XXVI. Statistica Căpitäneanu, —in general proprio-
tiile persoanelor morale sint latifundiare, fiind provenite din daniile mari-
lor boeri si țării—cele intre 100—500 Ha. sint putine, aṣa că, reducimil a-
ceastă cifră la 330 proprietăţi, sintem aproape de adevăr,

56 VIAȚA ROMINEASCA

aan =

Statistica G. Creangă

|
Intindere în |Proportiiie la * „ din

| PR fr Sa Ha intinderea totală |
à |
i | i
> : |
| Arae pin | 920.939 3,153,645 40,29
| |
Li t $
j tunsa: ras | 36.38 695.953 8,89
| Kapre | 2.405 | 166.847 213
| »0— . | -
4 i
PE ar bară | 3.314 816.385 10,43
— 9 v a. j
|
Proprietăţile | 2.071 ! 2,993,966 38 26
| peste 500 Ha. | |
| Total 965.047 | 7.826.796 | 100 |

R
Statistica N. Căpităneanu

| | |

ema mau a E Se a ERIE II

EXPROPRIEREA 37

tăple de mină moartă fiind trecute subt o formā sau alta In fo-
losința sătenilor, chestiunea agrară nu se mai pune față de ele,
deci trebuesc scăzute din cilra totală.

In al 2-lea rind, fiindcă in statistici au fost trecute pro-
prietățile, fără să se ţie samă de proprietari, cifra din statistică
trebue redusă din această cauză, fiindcă sint proprietari ce stă-
pinesc moşii în diferite comune din acelaşi județ, sau în judele
diferite din fară, Numărul acestor proprietari, după fişele ce
am alcătuit noi, este de 71, stăpinind 215 proprietăți din ţara,
mai mari de 500 Ha.. Cifra din statistică trebue deci redusă cu
încă 144, ` i

Râmine ca cifră definitivă, nind samă şi de erorile fis-
cului, cifra de 1050, ca reprezentind mumărul real al proprieta-
rilor din Rominia ce posedă proprietăți mai mari de 500 Ha. să

De asemenea, întinderea proprietăților din statistica d-lui
Căpităneanu trebueşte corectată, căci datele din statistică sint
extrase din tabelele fiscului, date care au fost stabilite cu oca-
ziunea recensămintului din 1905.— Ori, sint cunoscute procedeu-
rile întrebuințate de fisc; întinderea proprietății farăneşti, cași
venitul 1), este sporită totdeauna, pe cind a proprietăţilor mari este
micșorată, după cum se exprimă foarte bine d. Stere: „Cind un
țăran o fi avut 1,7 sau 1,8 Ha., să nu fi fost inscris cu 2 hec-
tare complecte, mai ales că el nu știe socoti In hectare, ci nu-
mai în falci sau pogoane ? 3) Sau cind un moșier ofi avut 1.600
sau 1.700 Ha., să nu fi fost el inscris In rol, cam cu 1.500 hec-
tare, ori în loc de 3.300 sau 3.400, cu „aproximătiv* 3.000 Hec-
tare ? Ei, nu ne cunoaștem moravurile administrative !* 3).

Adăugind la moravurile administrative graba cu care lucrează
comisiunile de recensămint, influența cea mare de care se bucură
proprietarii in comisiune, avind 2 reprezentanţi ai lor, pe cind
fiscul unul singur, lipsa unui cadastru al proprietăţii în Romi-
nja, — toate acestea ne indrituesc să luam afirmațiunea d-lui
Stere drept realitate.

D, C. Stere evalueaza aceste greșeli la 10), astfel ca pro-
prielatea mică trebue redusă la mai puțin de 3 milioane hec-
tare, pe cind proprietalea mare trebue urcală la 3,300,000 Ha..

Mai trebue observat că pădurile nu sint trecute în statis-
tică. Ori, pădurile aparțin in majoritate în Rominia marei pro-

1) Astfel venitul mijlociu pe hectar al proprietăţii mari e socotit la 26
lei, vu veuziunea acelui recensământ, pe cind ul proprietății țărănești la 37
Iei. —A trebuit să intervie revoluțiunea din 1907, ca să înceteze această ne-
dreptate. Egalizarea venitului proprietăţii țărănești cu cea mare: formează unul
din punctele manifestulai roga? din 1907.

2) Mal ales în prăjini socotește țăranul. Am intilnit chiar notari, cure
nu știa socoti în arii si hectare.

5) Xi chiar dacă n'ar fi moravurile administrative, este cunoscută ten-
dinţa marilor proprietari de a induce în eroure fiscul, fie cu planuri vechi, fie prin
stabilirea în contracte de arendare a unul venit redus. — Astfel cunoastem
proprietari eare în contractele de nrendare uu trecut un venit jumătate din
ceia co Incasează în realitate,

5E VIAŢA ROMINEASCA Á

prietāți. Din ofra de 1.492,841 Ha., din suprafața ce ocupă pă-
durite particularilor, de bună samă că aproximativ 1,200,000
Ha. aparțin marei proprietăți de peste 500 Ha.. Astfel find. putem
zice că marea proprietate de peste 500 Ha, atinge în Romiria
4,500,000 Ha, în cifră rotundă, din care trebue så scâdem 300,000
Ha, proprietate de mină moartă mai mare de 500 Ha., deci pe
sama particularilor aproximativ 4,200,000 Ha.. vă

Dacă la această cilră adăogâm intinderea Domeniului Co-
roanei '} şi a proprietăților particulare ale M, S. Regelui,—și trè-
buc să le adăogăm dacă voim să studiem chestiunea agrară în
complexul ei, — obținem, ca cifră definitiva a Intinderii praprietă.
ţii mai mari de 500 Hectare, cifra de 4,411,113 Hectare?

In urma corectărilor aduse statisticii, putem conchide că In
Rominia, pe deo parte, set milionde capi de familie, *)—vreia ee
reprezintă 5 milioane de sullete, —sfdpinese 3 milioane Heclare,
adică în mediu 3 Ha; iar pe de altă parte, 7,030 proprietari
mai mart de 500 FHeclare stăpinesc în tota? 4,411,112 Ha. in
mediu 4,290 Hectare de fiecare proprielar.

Repartiţiunea solului, astfel cum rezultă din statistica ofi-
cială indreptată, n'ar f atit de ingrijitoare si mar da naştere la
atitea conflicte, dacă proprietatea mare nu Sar fi transformat
în Bominia în proprietate latifundiură.

După d. profesor Eugen von Philippowich, „marea pro-
prietate se transformā în proprietate Jatifundiarā, cind copleşeș.e
pe mica şi mijlocia proprietate In aşa măsură, incit clasa mi-
cilor şi mijlociilor proprietari devine neinsemnată din punct de
vedere politic, economic şi social” 3),

Rezultă din deiiniţiunea d-lui Philippowich ca nu intinde.
rea alsolută a marei proprietăţi determina noțiunea de „latifun-
dii“, ci anumite caractere economice şi sociale ale marei pro-
prietăți, situațiunea acesteia fața de celelalte categorii de pro-
prictați, influența nefasta ce o are asupra populațiunilor rurale ;
căci după cum spune profesorul Conrad: „proprietatea latilun-
diară presupune stringerea micilor proprietăţi (die Verdringung
der kleiner Betricbe), stringerea țăranilor (die Verdrängung der
Bauern)”. *)

Latifundiu! prin urmare nu este determinat de o intindere
abstractă oarecare, ci prin raportul ce există la sit moment dat
între întinderea marei proprietati de o parte şi celelalte cate.
gorii de proprietăți de altă parte.

„1 Domeniile Coroanci, formină apansgial propriu zis al Coroanei, su

a in dera da 130041 Tia, din care 59,000 Ha, dultvabile şi 71,401 Ha, pà-
rA uri, (ef. Statistica Căpităneanu. Raport Nr. 12 si Ne. 14). Afară de aceste
rapier M. S. Regele poseda Domeniile particulare Monastirea {ilfov}, Zor-
ni (Futova), Broşteni (Suceava), Predeal (Prahova), Poeni (Sucezra) care au

i ez ri aia de 514072 Ha. ţel. Monogratille Domeniilor Coroanei apă- `

3) După Statistica Căpitâneanu "15,302 i i
8) Eugen von Philipponcich SEA ca A is mean d

4) Dr. I. Co ti paz
wissenschaften, Vol. B730 E Sag din în Sapfmiirterbnoh dos Btauts.

EXPROPRIEREA 59

ama e a e semana

Acest raport depinde, în primul rind, de populațiune. Cit
timp peopulaţiurea este puţin densă, concentrarea unei mari in-
iinderi în mina citorva persoane nu preziniă rele urmări, Pot
să existe domenii intinse intro ţară, insă— dacă populaţiunea nu
este numerossâ—lipsa de pâmiat nu se resimte. stringerea sā-
tenilor nu se poate exercita, incit marea proprietate nu poate lua
caracterul latifundiar. f

Profesorul Conrad explică aceasta in modul următor: „In-
iwo regiune de stepă, chiar o proprietate de o milă pătrată
16.000 Ha.) nu poate li considerată ca latilundie, fiindca valoarea
ei este loarte neinsemnală şi numai puţini oameni pot găsi o
ucupațiune pe această moșie. Despre siringerca țărănimii mu
poale fi vorbă“,

De asemenea d, C. Siere arată!) că în Argentina, unde
alături de intinderea de 100 milioane Ha. a terenurilor cultiva-
bile, nu sint decit vre-o 4 milioane locuitori; domeniile, oricit
ue mari, nu pot avea totuşi caracterul latifundiar,

In ul doilea rind, acest raport depinde de starea econo-
miei generale, mai ales de gradul de cullură agricolă, în care
se allă o țară. Profesorul Conrad demonstrează acest adevăr,
arălind că „in țările cu o cultură intensivă, în care valoarea
economică a păminiului este mare, o proprietate chiar mai re-
dusă poste lua caracterul de latifundiu, atit din cauza valoarei
ridicate a proprietăţii, cit mai ales şi din cauza puternicelor mij-
loate de exploatare a solului*,*)

In ai 3-lea rînd, acest raport depinde de felul de ocupa-
ține al majorității populațiunii. Asilel, într'o ţară in care
industria este mult dezvoltată, în care deci majoritatea po-
putațiunii Isi aăsește ocupațiune în orașe, domeniile intinse chiar
pot să nu aibă caracterul Jatifondiar, intrucit nu au influență ne-
astă asupra populaţiunilor rurale, căci stringerea sătenilor n'are
cum Și asupra cui să se exercite, de oarece lipsa de pămint nu
se resimte, jar populațiunea este puţin densă la țară.

In acest mod determinată, noținuca de /atifundii nu poate
J decit relativă ; ea variază deci, attt in spațiu, dela o jară lu
aia, cit şi în timp, dla a epocă la alta. Pentru afi mai lâmu-
riii vom compara domeniile din Rominia cu cele din Statele-
Unite, la Rominia nu intilnim proprietăți mari de 30.000 Hec-
late cultivabile, cum este domeniul numit Chency-Farm din A-
merica de Nord. -De asemenea, dacă comparâm proprietățile de
azi din Rominia cu cele existente la stirșitul secolului al 18-lea,
constatăm că moşiile din acca epocă erau cu mult mai întinse,
decit cele din timpurile noastre: Astiel, azi nu găsim in Romt-
nia un domeniu de 42,000 Ha, întinderea pe care o avea la slir-
situl secolului 18-ica domeniul Namoloasa al lui Costake Conake, 2)

si 1) C. Sers Cronien Internă, în „Viaja Rominească“, Anul 1908 pa.
$,

2) 1. Conrad, luco elt.

1) ladu Bosetti. Pämintul, Sătenii și Stăpiali în Moldova, pg. SU,

60 VIAȚA NOMNINEASCA

Judecind deci numai după intindere. adică în mod absolut,
ar trebui să conchidem că în Siatele-Unite de azi şi în Romi-
nia din secolul al 18-lea există proprietate latilundiară, pe cind
în Rominia de azi nu există o proprietate latifundiarā,

Dacă facem însă să intervie elementul relativ, intre care
cei dintăiu populaţiunea, şi dacă analizăm starea economică a
Rominiei de azi, ocupaţiunea principală a majorității populaţiu-
nii in Rominia, influența nefastă ce marea proprietate exercită
asupra celorlalte categorii de proprietăți, —trebue să conchidem
contrariu, fără a sta la Indoială, anume că în Rominiu de uzi
Proprietatea mare sa transformat în proprietate latifundiară.
că Rominia este o țară de latifundii.

In adevăr, populaţiunea Rominiei s'a tnmulțit foarte repede ;
—de unde la 1859 populațiunea se ridica la 3,726,327 suflete,
azi atinge cifra de 7,230,418 suflete, după recensămintul din
1912, adică s'a indoit In timp de 50 ani.

In deobşie este cunoscut câ ţara noastră este cea mai
prolifică din lume. Rominia a avut un excedent de naştere de
14.60 la mie în 1910, de 17,3 In 1911 şi de 20.5 în 1912. 1)

Astfel elementul populaţiunii a contribuit in largă măsură
la transformarea marei proprietâţi din Rominia, în proprietate la-
tiiundiară,

De asemenea propăşirea economiei generale, şi in special
a celei rurale, ne explică cauza pentru care proprietatea mare a
căpătat apoi in Rominia un caracter latifundiar. =

Vom cita citeva cifre. In 1866 nu se găsea nici măcar
un kilometru de cale ferată în Rominia, iar şoselele nepetruite
aveau o lungime de 1,068 km, pe cind azi există aproape 5,000
km. de cale ferată şi peste 30.000 km, şosele,

De unde in 1866 s'a exportat din Rominia mărfuri pentru
116.500.000 lei, în 1910 s'au exportat mâărturi de peste 300 mi-
lioane lei,

In ceia ce priveşte progresele economiei rurale, vom spune
că de unde la 1839 ţara noastră nu exporia griu şi ovăz de.
cit pentru suma de 10.400.000 lei 3). în anul 1910 a exportat din
aceste cereale pentru suma de 346.661.104 lei,*) aproximativ de
30 ori mai mult.

Suprafața sămânată in 1866 nu ocupa decit 2.230.600 Ha..
pecind zi ocupă 6.003.520 Ha., aproximativ de 3 ori mai mult î).
Iri timp ce la 1862 s'a produs numai 9.373.600 hl. &rtu, în 1905
sa produs 36.412747 hl., aproximativ de 4 ori mai mult. “j

1) Statistisches Jahrbuch Jiir das Deutache Reich pe 1912 ne arată
pe Serbia avind un excedent de 14,6 la mie, pe Bulgaria igy 1o pe Tată
mania 13.6 n aie, Romina stă desi în, Meant. iati 189 ln mie, Gor

=; Asu propășirii eeonomice a Rominisi se pot i di om-
plocte şi foarte vorbitoare in- Progresele Ruminiei dela 190 gate eta
A ) Gh, Panu. Cercetări asupra stării ţăranilor în veacurile trecuta,

4) Ministerul de Finanţe. Comerţul extario

5) si 6) Statisticile Ministerului de Domenis, °T în 19th

EXPROPRIEREA 51

Din toate aceste cauze valoarea solului sa urcat în mod
simţitor. Astfel; la 1849 locul de arătură se arenda cu 11.20
lei noi pe an falcea (3 pogoane) de arâlură, 16 leiialcea de fi-
neje şi 6,40—8 lei lalcea de pășune,

In intervalul dela 1830 la 1839 prețurile de arendă, ne
spune d. Radu Rosetti, s'au impätrit şi chiar incincit!),

Comisiunile agricole din anii 1862—1863 arată că preţul
de arendă varia dela 8 la 11 lei, de pogon 7), Azi maximum de
arendă, stabilit de comisiunile de judeţ pentru perioadele 1912 —
1917 variază intre 25.35 lei, care însă este depășit de cele mai
multe ori în arendările la obștii sau la particulari în suprafețe
mari, In Dolj de ex. arenda unui pogon merge pănă la 50 lei,
in suprafețe mari. Cunoaştem o moşie care la 1900 se arenda
cu 20 lei iar azi s'a arendat cu 50 lei pogonul,

Valoarea pămintului în capilal s'a urcat Şi mai repede: de
la 1900 până azi s'a impătrit cel puţin. Pâminturile care se a-
rendau atunci cu 300 lei, azi se vind cu 1,200 lei pozonul,

Cit priveşte ocupațiunea majorităţii populațiunii este cu-
nosculă de toţi, ca fiind agricultura. Recensămintul din 1912 ne
arată că 5,901,285 suflete, adică 81,6%. din populațiunea to-
tală a ţării, se hrănesc din munca cimpului 2),

Influența nefastă ce a exercitat marea proprietate asupra
celorialte categorii de proprietăţi în Rominia.— și care formează,
după cum am arătat, una din elementele care contribuese la de-
terminarea caracterului de proprietate latilundiară a marei pro-
prietăţi.—se constată din aceia că proprietatea mai mare de
500 Ha. ocupă 37,66" din intinderea cultivabilă, fără a ţine sea-
mă de păduri, in timp ce proprietatea mijlocie (dela 500—100
Ha.) nu reprezintă decit 2,08%% din această intindere.

Nu încape îndoială, deci, că proprietatea mijlocie este uzi
copleșită de marea propriclate. Istoriceşte chiar s'a demonstrat
că proprietarii latilundiari au inghițit pe cei mijlocii, pe orăşeni
şi moşneni 1). Fenomenul distrugerii proprietăţilor aparțirind ră-
7eşilor şi moșnenilor se petrece şi subt ochii noștri : marii pro-
prietari absorb pe mijlociii proprietari vecini.

Acelaşi fenomen şi cu mai multă vigoare încă, sa petrecut
şi cu micii. proprietari. Vecinii şi ruminii simt proveniți din
proprietari mici, liberi, care din cauze diferite, mai ales din ca-
uza poverii birurilor s'au vindut boerilor, împreună cu proprietă.
tile lor. %.

1 Radu Rosetti. Pentre-ce s'au răsculat țurunii ? pg. 112 și armătourele.
2). A. D. ol. Domnia lui Cuza-Vodă pag. 10. Compară și i Er
e

turile din broşura Ministerului de Interne : Creşterea arenzei pămintulu
1870—1906.

3 Ministerul Agriculturii gi Domeniilor. Miscarea populațiunii Ro-
minici în 1912. „15.

4,4. D. Xenopol Proprietatea mare si eea mică în trecutul țărilor
romine. Viata Romineaseă No. 5 din 1913, Rodu Rosetti. Pâmintul, sătenii
și stăpiuli in Moldova, pag. 191 şi urm.

5). Radu Rosetti op. cit. pag. 272 şi urm.,

62 VIATA ROMINEA SCA ră?

In timpurile noastre, proprietățile nai mici de 10 Hectare
reprezintă numai 41,66%» din tatinderea culivabila a Rominiei.
Această categorie de proprietate a fosi deci impiedecată în
desvoltarea ei,—a fost strivită putem zice. — de marea proprietate,

De sigur că, dacă legiuitorul din 1864 n'ar fi prescris ina-

lienabilitatea proprietății ţărăneşti, care s'a trecut apoi în ártico-
lul 132 din constiluţiune, proprietatea mică ar fi lost complect
înghițită de marea proprietate.

E nevoe să arâtâm mai lămurit în ce mod marea proprie-
tate a copleşit—a zugrumal putem zice,—micăa proprietate în Ro-
minia,

In primul rind, mica proprietate a fost Impiedecata în des-
voltarea ei, astfel incit ma putul să se transforme in o aderă:
ralä proprietate țărănească, adică intro proprietate care să pro.
cure stăpinitorului veniturile indestulătoare peniru a duce o vi-
aţă de sine stătătoare.

In adevăr, după cum explică foarte lămurit d. Radu Ro-
setti !): „ţaranul care s'a imbogāțit prin munca sa şia adunat
15, 20, 30, mii lei nu gâșeşte in Rominia pămint de cumpărat,
pentru această sumă, relativ mică, căci proprietăţile avind a ast-
fel de valoare sint foarte puţine, deci foarte scumpe” *.

Tăranul, de asemenea, nu poate cumpăra pâmint din ma-
rile proprietăţi, căci nu sint de vinzare in localitate sau dacă in-
timplător se află de vinzare vre-o proprietate, valoarea ei latrece
puterile lui de cumpărare, întru-cit nu se vinde de cit în imtre-
gime. Deci este forțat să fie cumpărată tot de un mare proprietar,

Astfel fiind, ţăranul n'a putut să şi mărească pronrietâţiie
lui căpătate la 1864 şi prin legile ulterioare de împroprietărire,
adică să o transiorme In adevârută proprietate țărănească.

In al doilea rind proprietatea mare a provocat farăilirea
proprietății mici. |n adevar, proprietatea mică, neputindu-se ma.
ri prin cumpârare, fatalmente a devenit parcelară, fiind da: re-
gimul succesoral al codului nostru —care stabileşie egalitatea in-
tre moștenitori—şi mai ales înmulțirea repede a populațiurii
rurale,

„__ Moștenitorii, destui de numeroşi, 2) ai proprietarilor mici au
ajuns proprietari ai unor bucăți de batistă, Aceşti moştenitori, la
rindul lor, n'au putut să-şi întregească proprietăţile lor, căci n'a-
veau de unde cumpăra påmint. Marea proprietate nu se vindea
decit în intregime; se scumpea mereu: iar sătenii n'aveau credit

Astfel se explică pentruce proprietatea micà este aşa ce fa-
rāmițatā, Astăzi statistica ne arată că 64,70" din numarul propri.
etāților mai mici de 10 Ha, au o intindere subt 4 Ia, $

t Parcelele până la 2 Ha, reprezintă 41,68» din totalul pro-
prietāților, cele dela 2—3 Ha. reprezintă 14,294, cele dela 3—5

1). Radu Rosetti, Pentru ce s'au răseutat tatil? pag, 43%.
21. Putem adăuga „şi foarte depărtate-, " . PI
5) In medina un țăran are 4 copii,

EXPROPRIEREA Bă

Ha. reprezintă 94,88%, cele dela 5—7 Ha. reprezintă 14,24, în
fine proprietăţile dela 7 —10 Ha. reprezintă numai 4,91 din nu-
märul total al proprietăților mici *),

In al doilea rind, proprietatea mare a redus clasa țărăneas-
că la ultima expresiune. Această clasă este nulă politiceşte, ne-
avind de cit 38 reprezentanţi în parlament şi aceia impuși de
guvern dintre marii proprietari, care nu se pot alege la celelalte
colegii. Ori ce veleitați de independența a colegiului al 3-lea
sint inăbușiie,

Din punct de vedere economic am văzut care este starea
țărănimii, iar din punct de vedere social clasa țărănească a mi-
cilor proprietari este și mai neinsemnată. Țăranii sint aşezaţi
pe cea din urmă treaptă a scării sociale, considerați ca nişte
iobagi şi sint lăsaţi să trăiască In intuneric, pecind marii pro-
prietari joacă rolul de căpetenie in viața socială şi sint singurii
care se impărtăşesc de progresul economic şi social al, ţării.

Toate condiţiunile cerute de economişti fiind deci Indepli-
nite cu prisosința, este explicabil de ce marea proprietate s'a
transformat azi in proprietate latifundiară in Rominia, deşi nu
intilnim domenii intinse ca cele din Statele.Unite sau ca cele e-
xisteate în Rominia la sfirsitul secolului al 18 lea.

Cunoscind tendința de creştere a populațiunii rurale, inten-
siicarea culturii agricole. sporirea valorii pâmintului, sintem
convinşi că, cu cit timpul va trece, cu atit caracterul latifundiar
al proprietății rurale se va accentua; cu atit deci chestiunea a:
rară va lua un caracter mai ameninţător pentro liniștea statu-
lui romin.

Masurile pentru limitarea latifundiilor sint deci urgente şi
aħsolut necesare,

Const. Georgescu.

1). G. Creangă op. cit. pag. LE

Comediantul

Deşi nu sint actor de meserie, i
O să-mi Încerc și eu talentu-odată,
Şi astăzi, cu figura nemascată,

O să vă joc o tristă comedie.

Incepe-așa : „Doi ochi frumoşi de fată,
Ca două picături de vesnicie,

Au pus amar venin de nebunie

Intr-o sărmană inimă curată.

Apoi... s'au îndreptat în altă parte
Frumoșii ochi, dăruitori de moarte,
Să-şi toarne "n alte suflete, lumina.

lar cel rămas în suferință sfintă,
A'nebunit.... și plinge-ades... şi cîntă“.
Atit. — Și-acum, vă rog, lăsați cortina.

Demostene Boter

Profiluri literare

Pierre Mille

William James în cartea sa Philosophie de l'expérience vorbeşte
de schimbarea de „climat intelectual“ care se face pe nesimţite subt ne-
numărate inriuriri în capul filozolilor, aşa incit un filozof mai în virstă
din vremile noastre ajunge să privească cugetarea generaţiei trecute ca
expresia unei alte rase omeneşti. Aceiaşi impresie de schimbare radi-
cală în „climatul literar” al epocii noastre, am resimţit-o cu insumi ci-
tind nuvelele exotice ale lui Pierre Mille, după Le Pellerin d'Ankor a
lui Pierre Loti,

Natura, oferită de artă, pitorescul şi frumuseţa lumii exotice vor
găsi cu greu un cintărej care să le interpreteze cu lirismul splendid al
lu! Pierre Loti. E! rămine poetul unic, cinlărețul fără pereche a emo-
{lior îmbătătoare şi melancolice din lungile călătorii în care a primbiai
nostalgia de necunescut a generaţiei sale, dar cità viaţă a trecut intre
e! şi Pierce Mille! Pierre Loti şi Pierre Mille sint în realitate două date
literare destul de apropiate, dar inseamnă pentru cultura noastră literară
două epoce, In concepţia despre lucru ca şi in tehnica alcătuirii operii
de arti.

Loti priveşte lumea din extremul orient prin prisma unui suflet ra-
finat în civilizaţia mindră ai extremului occident, neştiutoare şi lipsită de
curiozitatea simpatică pentru această lume galbenă, neagră etc., închisă
sufletului său, străină, îndepărtată şi oarecum duşmânoasă. Artistul for-
mat la şcoala lui Theo Gautier, Flaubert, frații Goncourt etc. presimte,
gustă şi redă splendid aspectul variat, bogat şi pitoresc al lumii acestela
nol şi ciudate, dar simțurile sale sint formate la altă şcoală. El gustă,
interpretează şi redă cu sufictul său de Roumi, se preocupă mai ales de
impresiă ce se răsfringe în sufletul său, ascultă ecoul repercutat în sen-
sibilitatea lul fină, dezamăgită şi melancolică, notează amănunţit stările
ivi sufleteşti plutitoare, nehotărite şi poate cu atit mai ascuţit pătrune

ë VIATA ROMINEASCA
ien nany a

zătoare in sufletul nostru. Necontestat unele din descrierile lui sint a-
devărate mărgăritare : colorit, poezie, muzicalitate, viziuni fermecătoare
din lumea exotică. Omul, însă, omul nou se perde în mijlocul naturii
şi a civilizaţiei ce apare sufletului lui Loti; el e mic, neinsemnat, cind
e, şi nu serveşte decit ca un vaz pitoresc cu forme potrivite decorului
pentru a conţine poezia fainicului Roumi.

Pierre Mille însă e numai viaţă, curiozitate arzătoare de artist, cu-
riozitate simpatică de moralist generos, curiozitate de etnograf, de eru-
dit in Artropologie preistorică, curiozitate chinuitoare de psiholog al
vremilor noastre, plin de întrebări pentru enigma sufletului raselor şi ci-
vilizaţiilor acestora atit de vechi, atit de noi pentru mintea noastră atit
de depărtate de sufletul nostru şi totuşi atit de apropiate. Natura exo-
tică, bogată In pitoresc, grea de toată frumuseţa unei exuberanțe de vi-
aţă străină Europeanului N încintă, îl tulbură, Îl imbată şi pe e! şi pe
Loti—dar nu se opreşte asupra ei. Ea ii serveşte numai de cadru, de
decor pentru viaja omenească care e sufietul, interesul central şi covir-
şitor. Intre Loti şi el au trecut simboliștii, care, cu toate exagerările lor,
au dat o valoare nouă vorbelor, au analizat şi descompus sinteza bo-
gată dar imobilă a stilului parnasian, au deziegat mersul greu şi solemn
al frazei lor prea şietuită şi i-au dat fluiditate, precisiune în unele linii,
mlădiere în unele nuanțe, In factura operii literare de azi, se simte cu-
noştința analitică a elementelor stilului, valoarea relativă a vorbelor. în
construcții şi a trăsăturilor caracteristice in compoziție, perfecţionarea meş-
teșugului, cu care un scriitor de talent azi poate exprima o lume mai
bogată în nuanţe, mai profundă în perspectivă, într'o formā care pare
mai simplă, e mai uşoară, mai nobilă, mai spiritualizată deşi ţesulă nu-
mai de elemente concrete şi senzoriale. In locul descrierilor lui Loti,
admirabile fără îndoială, dar lungi, lungi, Pierre Mille ne dă o schiţă
în citeva linii mari, care desinează izbitor şi siatetic cadrul, subliniază
numai cîteva amâănunţimi, dar atit de pitoreşti, atit de bine alese, incit
te simţi pătruns de realitatea ascuţită şi unică a locului în care te gă-
seşti. Citeva exemple, In Congo equatorial un vapor urcă gitiind un-
dele Alimei, a cărei apă „est une encre epaisse etlourde et grasse, faite
n pd peer aan des herbes, des bêtes mortes depuis des siè-
jaa aaas j a R pa Mgupai: „Si transparente qu'on voyait le
over arene area aero ae tonte plantée, branchangte, feuiltue d'ars
tit, della, Jousi î are ent violets, verts et roses; des poissons sau-

x ` vers cette eau presque aussi légère et lucide
que l'air, des poissons de toutes les couleurs: des ragés, des tochetés
des gros, des petits, les uns recouverts d'épines, d'autres. comme des
paie ea Dans le fond, de grandes huitres ouvertes, des congues
vreti pci e les roses, des perits coraux tout roses"... (La
ii d condal rana as ri cra femmes"). In aceste citeva rin-

nţa de viaţă, diversitatea şi fantastica

PROFILURI LITERARE 67

mulțime de forme şi de colorit a naturii exoticein apă. Mijloacele des-
cripiive sint puţine, dar cită știință în alegerea amănuntelor, în alătura-
ea şi muanțarea lor, pentru a realiza un tot real şi deo justeță artistică
plină de cumpătare şi de efect. In redarea oamenilor și a lucrurilor se
-simte artistul care vibrează la armonia frumosului, apreciază şi gustă pi-
“orescul, dar şi analistul, cupetătorul, care subt forma măgulitoare pen-
“tra simțuri caută să dea de urma puterilor din a căror joc se încheagă
şi inlățişarea exterioară a firii şi mişzarea necurmată a vieţii, Lucrări
şi oameni, toate sint cercetate cu grija de a le descoperi fața lor adevă-
ată, cu o curiozitate aţițată de om inteligent şi cult care pricepe multe,
„dar şi cu indulgența simpatică şi binevoitoare a unei astfel de mentali-
tăți Din fapte mici alese cu siguranţa ochiului care ştie să observe şi
“să prindă trăsătura cea mai semnificativă, acţiunea cea mai grea de in-
jelesuri şi cea mai decisivă In caracterizarea unui suflet, Inţelegem su-
“Deta! Chinezului înglobat in turma de 600 de milioane, unitate în Turni-
car şi „somnambules quant lls ont leur tâche, comme de vraies fourmis :
avesgies sourds, insensibles, sans neris...* Ințelegem din această sim-
piä analogie toată civilizaţia şi psicologia profund socializată, covirşi-
sea vieţii individuale subt greutatea monstruoasei dezvoltări a vieţii $o-
ciale, puterea şi slăbiciunea rasei galbene, Inţelegem motivele adinci ale
„disensiunei dintre civilizaţia lor şi a noastră, prăpastia săpată adinc de
an lung traiu îndărăt cu școli, intipăririle adinci ale cultului străbunilor,
eMurele autorității patriarhale care fac cu neputinţă o legătură reală şi
voânică între cuceriţi şi cuceritori în coloniile franceze. Simţim în su-
fletni primitiv, neciopiit, alcătuit numai din instincte, impulsii şi super-
stipi a Negrilor africani, zorii personalității morale mal tirziu răsărită în
omenire, Sufletul Europeanului însuşi se descompune ca lumina albă
răstrintă în prisma de cristal. Prejudecățile noastre sociale, principiile şi
maximele noastre morale subt forma lor cea mai tranşantă de „impera-
“tiv categorie”, sentimentele cele mai unitare și mal omogene, la con-
tactu) atitor altor lumi, cu alte atite moravuri, morale şi feluri de a fi,
se descompun în elementele lor simple, ca nişte adevărate corpuri anor-
ganice, sint influența teactivilor intrun laborator de chimie. in „Louise
et Barnavaux“, disociația aceasta stranie se petrece subt ochil noştri în
sulietu! simplu al lui Barnavaux şi spectacolul e unic în felul său, căci
asistăm dimpreună cu Barnavaux la analiza celor mai fine şi secrete re-
“sorturi ale vieţii suileteşti in vremea petrecută de el în colonii, precum
şi ia recompunerea, la reasotiatea acestor clemente în sintezele proprii
sulietelui nostru, de îndată ce Barnavaux se întoarce în obişnuitul mediu
„european. Recompunerea insă se face subt controlul conştiinţii, care
sum înțelege mecanismul vieţii noastre sufleteşti şi, pentru Barnavaux
<ași pentru cititorul lui Pierre Mille, faptul acesta aruncă o lumină, tăs-
tringe o înțelegere a umanității, o răşchirare a orizonturilor minţii, pe
care namal la Laicadio Hearn o mai Întiinim, dintre toți acei care au
scris asupra altor rase. Atitudinea sentimentală a lui Pierre Milie e ho-
tätä, clară şi făţişă: tață de orice lăptură omenească, respectul vieţii şi

Es VIAȚA ROMINEASCA

a dreptului la viaţă, faţă de orice apărare, indignarea, revolta şi apararea
oprimatului. Atitudinea intelectuală, acea a cugetătorului din vremea
noastră: înțelegerea largă a faptelor, punerea terminilor problemelor
fără nici o şovăire łață de prejudecățile obişnuite, nici patriotismul, nici
interesul personal, nici consideraţiile politice nu-l pot sili să tacă absur-
ditățile şi nedreptăţile monstruoase al sistemului social. Dar dintro re-
pulsiune neinviusă pentru orice fel de dogmatism nu scoate nici odată
o încheere : faptele vorbesc, cititorul să conchidă!

Între cei tineri Pierre Mille e o personalitate şi un scriitor de va-
loare. Un scriitor de valoare, azi, cind arta de a scriea ajuns la o aşa
perfecțiune in Franţa, înseamnă un talent destul de puternic incit să
poată lupta şi invinge periecțiunea mediocrităţii. Pierre Mille are cu atit
ital mult merit cu cit a debutat ca jurnalist şi a continuat o carieră des-
tul de irumoasă în jurnalistică alături cu cariera sa literară: a colabo-
rat la „Chat noir* şi „Revue Independante” cu nuvele şi versuri, la
revista „Art et Critique“, apoi „Le temps“ pentru care a scris cronici ex-
terne din Anglia unde a stat doi ani, la Revue Bleue a scris critici asu-
pra scriitorilor englezi, a colaborat la „Lis Débats™ mai ales după cea
placat in Madagascar, de unde a trimis cronici coloniale, A colindat a-
poi lumea in Sudan, In Tesalia şi Creta, în Congo; apoi în suita impă-
ratului Germaniei, la Constantinopole, în Siria, in Egipt, în Indochina,
in india şi, Insfirşit, şase luni de câlătorie in Aitica prin Senegal, pe
Niger, la Tombuctu, de unde, pănă la Karusso, urcă în sus fluviul, de
acolo merge calare pănă la Timbru şi instirşit in tren pănă la Konakry.
Ce inseamnă călătoriile lui Flaubert şi aie neliniştitului Guy de Maupas-
sant pe lingă această brăzdare fantastică a lumii în toate direcțiile cu
mai multă ușurință decit dacă ar fi făcut un simple „voyage autour de sa
chambre?" Odihna lui Pierre Mille, care intre toate aceste colindări a
găsit prilejul şi timpul să se inamoseze şi să ia de nevastă o femee de
merit, Yvonne Serruys, sculptoră bine cunosaută In Paris, înseamnă co-
laborarea aslivă la Le Journal, Petit Marseillais, 4. Opinion, Le Temps
şi să publice aproape una după alta: „Sur la Vaste Terre", „L'Enfant
et la Reine Morte“, „Barnavaux et gqaelques Femmes", La Riche é-
crosée"', „Caillon et Tili“, „Louise er Barnavaux",

Cititorii diferitelor jurnale Ja care a colaborat Plerre Mille îi cu-
nosc desigur mai ales ca humorist şi fantezist povestilor de intimplări
Buena, înclinare pe care a pastrai-o şi in activitatea lui literară de mai
tirziu. Ca humorist 4 păstrat caracterul eminamente francez de a gäsi co-
micul irezistibil al tapieior mărunte din viaţa curentă, din faptele diverse
care cad la întimplare subt ochit jurnalistului sau a cititorilor de jurnal
Cu fantezia scinieietoare a Parizianului plecind dela lucruri b e
maţii solide şi de b i i ere Apar

$ un simț, se aruncă în argumentări şi dedutții extra-
Ne ag şi cu o vervă îndrăcită ajunge la concluzii de un comic dezo-
pilant. „Concours administralif*, „Veridigue Histoire de Bellamaus
etc. Atit in povestirile sale humoristice eit şi in acele in care-i piace
să ne facă să simțim părui măciucă de groază ca şi în celelalte nuvele:

PROFILURI LITERARE 59

n —

şi scrieri, păstrează darul acesta al spiritului francez de a nu eși din re-
alitate pentru a provoca fie risul, tie. groaza, fie emoția rară şi fină a
amei opere de valoare. Neprevăzutul e in sulletul nostru nn în lumea
din afară, aspectul pe care-l iau lucrurile în fața lui, lumina pe care o
proiectează el, deformările care ile impune puterea lui de £ transforma ;
acesta e izvorul humorului. oroarei, înduioşării şi entuziasmului nostru.
Nu e nevoe să inventăm fapte şi împrejurări extraordinare şi destul să
deschidem ochii asupra vieţii ce curge in noi şi în jurul nostru pentru
ca să găsim aspecte infinit de variate în care verva fantastică a unui ta-
lent original poate clădi cele mai neprevăzute viziuni şi dezlănțui cele
mai variate emoţii.

In mijlocul articolului celui mai documentat, celui mal precis in-
format, plin de vederi filosofice adinci şi bine gindite, fantezia lui Pierre
Mille pleacă in jesbii fermecătoare de foc de artificiu şi sufletul întins
în sforjarea de a cunoaşte, se destinde cu plăcere şi se odihneşte incin-
tat de acest spectacol neaşteptat în coloanele grave ale ziarulu! Le Temps.
Iindrăzneala cu care scrutează totul, spiritul de revoltă şi lipsa de respect
pentru momiele cu care eterna mediocritate vrea să sperie și să rătă-

cească activitatea noastră intelectuală, independenţa faţă de crice proce-

dare, consacrată prin obiceiu in moravurile literare şi în arta de a scrie,
sint semnul învederat al unei originalităţi profunde şi plină de sponta-
neitate. Romanele lui sint în adevăr fără ceia ce se chiamă unitate de
compoziţie, gradarea interesului, menajarea efectului finil—ele sint o se-
tie de epizoade variate din viața unui soldat francez în colonii, bucăţi
apte din viața însăşi, care ori cum vor îi înşirate, vor da neapărat im-
presia de „tot unitar“ pe care o dă orice corp viu şi insufleţit, impresia
de lucruri trăite care și-au păstrat tot farmecul în implicitatea şi natura-
lul cu care au fost tratate de autor.

Stilul iui Pierre Mille e departe de a Îi stilul lucrat, țiselat, şiituit şi
desăvirşit al unui Henry de Régnier. Jurnalistul grăbit să dea la tipar
se ivește uneori în forme neglijate şi întorsături de fraze găsite la in-
timplare. Dar mai ales se simte omul preocupat de a găsi forma cea
mai curgătoare, mai mobilă şi mai pitorească, chiar dacă nu e cea mái
perlectă şi fraza cea care îmbracă mai uşor creaţia rapidă, uşoară şi fan-
tastică a vieții, chiar dacă nu e cea mai savantă în alcătuire şi nu re-
prezintă le „tour de force“ al unui stilist care se repelă.

Mărturisesc că pentru un cititor din vremile noastre, intoxicat de
literatură, sătul de toate perlecţiile şi strălucirea atitor artişti plini de vir-
tuozitate, e greu să mai găsească ceva farmec intro carte nouă. Pierre
Mille însă nu mai e un literat pe care ambiția ta de om la curent cu ce
se scrie, te obligă să-l citeşti şi-ţi impune osteneala să-l guşti ; e un to-
vatăș sufletesc incintător care te întreține de tot ce te interesează, fer-
mecindu-te şi provocindu-te să gindeşti şi să simțești în linii însăși a
personalității tale adevărate. Cu el nu e nevoie să „pozezi nici taţă
de tine, nici față de publicul căruia il prezinți.

lzabela Sadoveanu.

Politica noastră industrială

De cite ori e vorba de controversa ; protectionism sau liber
schimbism, şi de cite ori simțim nevoia de a apăra protecționis-
mul nostru, de atitea ori aducem ca argument suprem teoria lu:
Friedrich List despre conlederația puterilor productive. Și pen-

irucă statele economice din apus, care şi-au săvirşit evoluția in-

Justrială, au adaptat această teorie nevoilor lor şi au cristaliza-
t-a - Germania de pildă—iîn cerința modernă a protecției muncii
naţionale, „Schoiz der nationalen Arbeil*, ne-am gindit și noi că
această protecţie se cuvine in şi mai mare măsură industriei
noastre mari care de abia e la inceputul evoluției sale și am
primit fără multă bătae de cap teoria lui List

„Nu ne-am gindit la relativitatea acestei teorii, nu ne-am
gindit că Intreaga construcție protecționistă a lui Lisi nu e decit
trecătoare, urmind ca atunci cind ramurile industriale incurajate
prin taxe vamale se vor fi dezvoliaL indestul pentru a putea
concura cu străinătatea, aceste taxe să cadă dela sine. Şi mai
departe— aceasta este marea noastră preşală—am trecut cu ve-
derea faptul că List ințălege prin „dezvoltarea puterilor produc-
tive* numai factorii aceia, numai ramurile acelea care sint în-
tradevār in stare să ia un avint deosebit şi nici decum între-
prinderile industriale ale căror produse nu pot concura cu pro-
dusele similare străine, cu toate că sint apârale de un zid for-
mat de taxe vamale de 20 şi 30 la sută,

__De aceia, ar trebui să fim mai prevăzători şi să rostim mai
puţin numele lui List pentrucă ceia ce am primit noi nu este
decit o deviare a teoriei sale şi nici decum invățâmintele pe
care ni le-a lăsat dinsul, in forma lor adevărată.

Şi cu ce drept ne-am căuta refugiul la teoria lui List. cînd
acesta vorbește de o industrie apărată de taxe de cel mult 20 şi
30 la sută, pe cind la noi găsim ramuri industriale puse la a-
dăpostul unor taxe de 30— 40—70 şi 100 la sută ?

Un asemenea protecţionism excesiv nici nu a fost luat vre-
odată in considerație de câtre List, pentrucă după dinsul, indus-

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA TI

riile, care au nevoe de asemenea încurajări enorme, sint în a-
fară din cercul industriilor care se pot dezvolta şi inflori și nu
vor putea dăinui niciodată singure, lără a fi apărate de taxe vä-
male. Insă, cum taxele vamale nu fac decit să îngreueze pe
consumatori, urmează că acele industrii care au nevoe de taxe
vamale perpetue, scumpesc in mod permanent traiul şi cer sacri-
ficii permanente din partea consumatorilor. Protecţia lor este deci
in contrazicere cu principiile economiei naţionale.

Şi acum se pune întrebarea: Oare industria noastră mare
care ne-a costat dela anul 1887 incoace atitea sacrificii, care
nea indemnat să alcătuim tariful vamal protecţionist din anul
1904 şi care şi acum, în ajunul încheierii nouilor convenţiuni
comerciale din 1917, ne dă destul de gindit,—oare această indus-
trie nu a răspuns ea aşteptărilor şi dezvoltarea ei nu inseamnă
emanciparea noastră economică ? Vom căuta in rindurile urmă:
toare să răspundem la această intrebare, facind aşa dar o critică
a politicii noastre industriale.

Ca baza luâm broşura Ministerului Industriei şi Comerţului
din anul 19091) în care sint adunate cu multă sirguință datele
privitoare la marea noastră industrie și care—deşi au trecut patru
ani de atunci—poate să ne servească şi astăzi ca punct de ple-
care al cercetărilor noastre,

I. Vechiul regim R

Legea pentru incurajarea industriei naţionale din anul 1887
21 April) hotărâște: oricine voeşte să inființeze în țară o intre-
prindere industrială cu o investițiune de cel puţin 50,000 lei şi
care va întrebuința zilnic cel puţin 25 ve lucrători se va bucura
de următoarele incurajări ?) :

1) Va putea obține pănă la 5 ha. teren pe domeniile sta-
tului, ale comunelor sau ale coroanei, dacă este Romin, ca pro-
prietar absolut, dacă este străin. numai pe timp de 90 de ani,

3). Va fi scutit vreme de 15 ani de toate impozitele directe,

3). In aceiași perioadă va fi scutit de plata taxelor vamale
pentru :

a). Maşini şi aparate.
b). Materii prime care nu se găsesc în țară,

4). Reducere de transport pe căile ferate ale statului, și
anume :

a). 850% pentru materiile prime din ţară,
b). 450/s pentru produsele fabricate,

Aceste incurajări mai erau însă legate de implinirea urmă-
toarelor condițiuni :

1). Mașinele şi instrumentele Intrebuințate in fabrică vor
trebui să fie de mare periecţiune,

1) Studiu și rapoarte asupra Industriei mari, Bucureşti 1909.
2) Deutsches landels-Arehiv, 1887 I pg. 709 si urm.

72 VIAŢA ROMINEASCA

2). Fabrica va trebui să fie condusă de câtre oameni spe-
cialişti In materie,

3) După trecerea celor dintâi cinci ani, cel puţin doua tre-
imi dintre lucrători vor trebui să fie de naționalitate romina.

Subt regimul acestei legi se inființază o mulţime de fabrici,
care—conduse Îără de pricepere şi în mod uşuratec—n'au putut
dăinui decit numai de azi pe mine şi numai grație taxelor va-
male urcate,

Broşura citată a Ministerului Industriei evaluează pe anul
1907 totalul acestor fabrici la cifra de 357. Cifra ar fi destul de
respectabilă, dacă nu ne-am gindi că intr'insa sint inglobate pe
lingă intreprinderile care merită cu adevărat numele de fabrici
şi atelierele mari şi chiar cele mijlocii. Din aceste 357 de fa-
brici, broşura nu se ocupă decit de 268 din pricina greutăților
statistice, E păcat că acest studiu atit de interesant și bine scris
nu a câulat să învingă dificultățile statistice şi să ne fi prezinta:
un tablou adevărat al marei industrii, Dar şi așa ne putem ser-
vi foarte bine de dinsul.

„Pentru ca o industrie să se dezvolte in pace, trebue ca o
mulţime de elemente să conlucreze.

1), Țara în chestiune trebue să aibă bogății naturale pen-
truca materia primă să poală fi ciştigată cit se poate de lesne,

2). Forţele mecanice necesare să poată fi concentrate fară
multe greutăți In punctele prielnice înființării de fabrici.

3). Capitalurile de investițiune să fie suficiente, o clasă si
u

rentieri så valorifice capitalurile lor economisite în investiţi
productive,
4). Greutățile procurării lucrătorilor să nu fie prea mari şi
eri lor să nu treacă de marginile unei anumite renta-
itap,
Să vedem cum stă țara noastră în această privinţă *

A. Forța motrice şi materia primă.

Broşura Ministerului recomandă o întrebuințare mai in-
lensă a cursurilor de apă, La prima vedere am fi întradevăr dis-
puși să socotim Rominia printre ţările bogate în cursuri de apă.
Dar cu puțină osteneală ne dăm numaidecit samă că aceste
cursuri de apă Sint cele mai mult improprii pentru industrie și
numai puţine dintre dinsele au un debit constant care ar putea
sluji eventual intreprinderilor industriale. Şi chiar aceste puţine
sint subt influența climei aspre şi inghiață în timpul ernii aşa cå
nu poate fi vorba decit cel mult de o utilizare periodică a tor.

z Dar nu putem spune că industria romină nu a căutat să
se folosească de aceste cursuri de apă. Industria lemnului şi in-
serg petroliferă se servesc In mod intens de dinsele. E ade-
X că ar putea fi întrebuințate ca producătoare de electricitate

ar atunci ar trebui ca, în apropierea căderilor de apă, să se afle
şi depozite insemnate de materii prime, căci altfel nu e explica-

o pe pe

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 73

bil investiţiunea unor capitaluri importante in instalaţiuni electri»
ce care sint situate în vre-un colţ izolat unde materiile prime nu
pot fi aduşe decit cu cheltueli insemnate.

Prin urmare nu ne putem bizui pe căderile noastre de apă.

Să vedem cum stâm din punctul de vedere al combusti-
biluivi,

In țările cu adevărat industriale ca Anglia, Germania, Bel-
gia, principalul combustibil întrebuințat sint cărbunii de piatră.
Acest combustibil nu se găseşte insă la noi In țară, aşa că tre-
bue înlocuit cu alte materii. Până mai acum cițiva ani intrebu-
ințam pe o scară intinsă lemnul, pe lingă cărbunii de orlgină si-
lesiană sau engleză. Cu scumpirea prețului lemnelor cra natural
să căutăm un surogat; l-am găsit în țiţeia. Exemplul l-au dat cå-
ile ferate romine, apoi vasele serviciului maritim romin şi, pen-
trucă rezultatele obținute au intrecut aşteptările, fabricile la rin-
dul lor au trecut la acest combustibil, Și intr'adevār ţiţeiul e şi
mai igiemc şi afară de aceasta arc şi mai multă putere de in-
călzit decit celelalte combustibile, Tabela S a broşurii Ministeru-
lui de industrie (pg. XXV) ne arată destul de luminos faptul a-
cesta, 750 kgr. țițeiu corespund unei cantităţi de 1000 kgr, căr-
buni (Cardiff sau Westfalia}. Mai avantajos pentru ţițeiu e compa-
rația cu cărbunii de Silesia, căci o tonă din aceşti cărbuni co-
respund unei cantităţi de numai 694 kgr. țițeiu. Lemnul ia uiti-

g: rang: | metru cubic de lemn (fag sau stejar) e compen-

t de 157,5 kgr. ţițeiu.

Şi apoi cheltuelile sint şi dinsele de partea țițeiului. De
cind cu fabricațiunea motoarelor speciale Diesel, cheltuelile de
fiecare cal vapor variază intre 0,008 lei şi 0,01 lei, pecind
la motoarele cu abur cheltuelile de cal vapor se urcă la suma
de 0,03 lei pe oră.

Intrebuințarea țițeiului în industrie face progrese repezi Și
mai toate ramurile industriale incep să inlocuiască celelalte com-
bustibile prin acest material igienic şi eftin.

După cum vedem, una din condiţiunile necesare dezvoltării
unei industrii, adică existența unui combustibil eficace, e Inde-
plinită. Nu tot același lucru putem spune despre existența ma-
teriei prime. k

In anul 1904 am importat din străinătate materii prime a
căror valoare variază intre 5°» şi 78 din valoarea totală a ma-
teriilor prime întrebuințate. In anul 1907 între 12% şi 91,9.
Față de anul 1904 cota materiilor prime străine a crescut în in-
dustria metalurgică dela 78) la 91,9», în industria textilă dela
60, la 77, în industria pielăriei dela 37% la 45.) Foarte in-
teresante sint datele statistice din studiul Ministerului, privitoare
la materia primă străină din fiecare ramură industrială in parte,

Mai puţin de 10%» materii prime străine întrebuințează fa-
bricele de var, ciment, zahăr, conserve, rafinăriile de petrol și

t) Stadii şi rapoarte: Tabela G. pag. XU.

74 VIAȚA ROMINEASCA

fabricile de plne, În această categorie cota variază intre 0". la
fabricele de cărămidă şi 6,3" la fabricele de cherestea,

pă Fabricile de basalt, timplăriile mecanice, țăsetoriile, tăbăcă-
e, erin ni priren. lagira uleiuri vegetale etc., întrebuin-
e ntre 11,4), (timplăriile mecanice) şi 40%, ii -
erati (timp ce) şi 40%, (țesătoriile) ma
Peste 50".—ar fi mai bine să spunem peste 70%--] .
ințează fabricile de sticlărie, de slal teria. QE Satire
nări, săpun, văpsele şi rizeriile. Starea de lucruri care domneşte
in această categorie e nici nu se poate mai desavantajoasă pen-
iru materiile prime din ţară. 73» materii străine la fabricile de
sipan, Bta e ro de sticlă, 80 la cele de văpsele şi lumi-
nări, 86°» la cele de nasturi, 880/, la rizerii ; ij
şi %8 * la fabricile textile, é: tic lină

Citind aceste cifre şi gindindu-ne apoi la tariful vamal din

anul 1904 nu se poate să nu ne izbească desarmonia între ade-
vărata stare de lucruri şi intre pozițiunile vamale din acest ta-
ri prea protecţionist şi cu drept cuvint se naşte întrebarea: sau
materiile necesare prime sint in abundență în ţară şi a
iunci apararea lor prin taxe vamale protecționiste este nedrep-
tățită, sau aceste materii prime—cum de fapt se şi intimplă—nu
se găsesc la noi și trebuesc aduse din străinătate și atunci de
ce protecționismul acesta? Chiar şi raportorul Ministerului Indus-
tnei amintește acest „non sens“ cind vorbeşte despre industria
metalurgică până la adăpostul unor taxe vamale de 250 1), Si
sonanti este numai o excepţie în bine căci In sinul aceleiași in-
ustrii metalurgice» găsim taxe vamale de 400 pe sirmā, 52o
pe cron Și peste 900, pe tuburi de Ionia, Cu atit mai neinţeles
ras aceste taxe cu cit industria metalurgică întrebuințează peste
ri o materii prime străine. Urmarea logică așa dar este ca cele-
eră gr ger pace tg Intrebuințează mai puţină materie
i i i i

er cu atat clei în t proteguite. Ar urma deci să eve-

„După noi, tariful vamal din anul 1904, colaborat

e bune intenţiuni şi In scopul de a da sprijinul aal ae rus
ustriei mari, este mai mult o stavilă decit o incurajare pentru

propâșirea acestei industrii. è

B. Capilaluri şi braţe de muncă.

Cele 268 fabrici, de care se ocupă studiul aminti i
posea a aan 1907 de un capital?) S 282.529.278 3) au
et S KON „191 lei de fiecare fabrică. Din această suma 147,975,518
soră sorbiți de capitalul fix și restul, adecă 134,547,460 lei

e pe sama capitalului circulant (Rroşura Ministerului nu

1) Studii și rapoarte, pag. XXVIL
Dintre capi Aa
-i u atro capitaluri excludem materia primă, despre care a fost vorba

3) Studii și rapoarte Tabela VI pag. LVL

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 735

ne lâmureşte ce Ințālege prin capital fix și circulant. Dat fiind
că in teoria economiei politice aceste două noțiuni sint interpre-
ate in felurite moduri, ar fi fost mai bine dacă ni sar fi speci-
ficat intelesul precis al lor).

Capitalul fix învestit în anul 1904 se ridică la suma de
111.043.999 lei. Pentru 1907 observăm aşa dar o creştere de 3%
față de anul 1904, ceia ce desigur nu e fară de insemnātate.
Ramura indusirială care ia cea mai mare parte procentuală la a-
cest spor de capita! este industria chimică al cărei capital spo-
reşte cu 82,4" laţă de 1904. Apoi țesătoriile cu 55,4 şi in-
dustria metalurgică cu 54,2% ş. a. m. d.

Ceia ce ne interesează mai mult este chestiunea naționali-
iäții acestor capitaluri.

Dacă lum Germania şi Anglia ca pildă observăm urmā-
toarele :

1) Industria mare a crescut In detrimentul agriculturii şi
marii agricultori au trebuit cu timpul să devină mari in-
dustriaşi. De aceia găsim atit de mulți aristocrați engleji in
industria Marei Britanii, de aceia urmaşii marilor familii nobile
din Germania sint astăzi cei mai mari industriaşi In imperiu,
Dam numai citeva nume; Heuckel v, Donersmarck, Hohen-
lohe, Fuerstenberg, etc, Aceşti magnați industriali au fost şi
mai sint incă deţinătorii unor latifundii imense, Și-au dat
seama insă, că epoca noastră impinge spre industrialism şi au
creat acele concerne puternice cate stăpinesc tòt basinul cârbu-
nilor din Lorena, din Silesia şi minele de fier germane.

2) Pe lingă aceşti mari „captains of industry“ de origină
nobilă cărora se adaugă acele citeva familii care in veacul tre-
cut au profitat de imprejurări creind fabrici care au astăzi un
renume mondial, majoritatea noilor fabrici sint intemeiate nu de
o persoană ca in trecut, ci de o mulțime de mici capitalizii,
care prin mijlocirea acţiunilor, pot plasa capitalurile lor econo-
miste în diferite industrii şi care iau apoi parte prin intermediul
bonurilor de devidende, la ciştigul realizat de câtre aceste in-
ireprinderi create de dinşii, Aceşti mici capitalişti sint daţi de
obiceiu de clasa de mijloc, clasa negustorilor și profesiunilor li-
berale. Existența acestei clase de mici rentieri este 0 necesitate
de primul ordin pentru dezvoltarea industriei.

Sa vedem dacă şi la noi se observă acest lucru ?

Boerii noştri sint în cea mai mare parte agricultori şi a-
ceasta numai în a doua linie—cel puţin majoritatea—căci in
prima linie trece in locul lor mulțimea de arendași străini. A-
cesia din urmă sint adevărații agricultori, pe cind cei dintăi,
daca nu se disting ca in anii trecuți prin absenteismul lor, to-
tuşi se mulțumesc să primească regulat ciștiurile, pentruca In
timpul rămas liber să se ocupe de politică. In apusul industrial
țelul majorității tinerilor este så ajungă mari negustori sau mari

industriaşi, la noi dimpotrivă țelul este politica,

Apoi ne mai lipseşte o burghezie puternică şi conştientă

76 VIAȚA ROMĪNEASCA

cum este cea din apus, ne lipseşte cu alte cuvinte o clasă mij-
locie, o clasă de mici rentieri plini de iniţiativă, care prin mi-
cile lor economii să mijlocească iundarea de mari intreprinderi,
Intre marele proprietar latifundiar și țăranul sărac, neputindu-şi
ciştiga pinea zilnică de pe bucâţica de påmint pe care o stă-
pineşte, esteo prapastie imensă. Ne lipsește clasa mijlocie care
să umple locul gol al acestei prăpăstii și care să formeze pun-
tea de trecere intre aceste donă straturi sociale.. E adevărat că
avem o burghezie de mici negustori și mici rentieri, aceştia sint
insă Evrei lipsiţi de drepturi politice. Aşa că nu-i putem socoti
ca fiind o clasă mijlocie naţională. Şi tocmai dinșii sint aceia
care, spre deosebire de micii rentieri romini, işi pun capitalu-
rile disponibile în slujba diferitelor intreprinderi. Acestora li se
adaugă străinii care vin in ţară tocmai pentru a crea industrii,
aşa că cea mai mare parte a capitalurilor investite sint străine,

Cifrele din broşura Ministerului Indreptățesc această părere ').

Intr'adevăr, în anul 1907 dintre cele 268 fabrici amintite
136 erau firme simple, 59 erau asociații personale şi 73 asocia-
ţii de capital,

Dintre cele 136 firme simple, 67 sau 4%% cu un capital de
15.241.744 lei sau 49%, erau stapinite de câtre Romini, 39 sau 2%,,
cu un capital de 10.819.520 lei sau 34% de către străini locuind
in Rominia, iar 30 sau 22, cu un capital de 5.477.397 sau 17,
de către străini fară protecţie (Evrei).

Calcularea cotelor este mult mai grea la societăţile exis-
tente. După studiul citat 2] asociații personale cu un capital de
5.882.443 lei se găseau în mini romineşii, 15 cu un capital de
2.850.046 lei erau străine, 4 cu un capital de 584.900 lei erau in
mini mixte, iar 19 cu un capital de 4.600.753 lei aparţineau strā-
inilor fără protecție,

s Dintre asociaţiile de capital (societăți în comandită şi pe
acțiuni) 13 firme cu un capital de 12.808.831 lei sau 12,5%, crau
romineşti, 45 firme cu 67.878.671 lei sau 21,5" erau străine, iar
15 cu 21.831.511 lei sau 66%, mixte.

„Raportul Ministerului de Industrie slirșește cu următoarele
cuvinte : așa dar întregul capital rominesc investit—alară de ac-
țiunile diferitelor industrii care sint In mini romineşti—pare a se
ridica la suma de 33.933.020 lei sau 23% din capitalul total, ca-
pitalul străin se ridică la suma de 81.548.237 lei sau 55, iar cel
al străinilor fară protecţie la 10.078.150 lei sau 7%, pe cind
-2,2416.411 lei sau 15°% aparțin societăților mixte.

„Aceste cifre, analizate mai adinc ne arată că în realitate
capitalul rominesc e mai mic decit Il fixează broşura Ministe-
rului, căci institutele de bancă posesoare ale acţiunilor multora

“dintre fabrici sint trecute In rindul firmelor rominești, pe cind,

vorbind conştiincios, parte dintre dinse i ;
decit romine. par le sint mai mult străine

1) Stadii, ete. Tabela I. pag. XVI.

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 17

Cit priveşte firmele simple, celor 67 sau 4%» firme pur ro-
mineşti cu un capital care reprezintă 49" din capitalul total, le
stau în faţa 69 firme străine cu 51%; celor 21 societăţi perso-
nale romine cu un capital de aproximativ 6 milioane lei le stau
în față 38 de firme străine (inclusiv cele mixte) cu peste 8 mi-
lioane lei, iar la asociaţiile de capital 87,5% din capitalul total
sint în mini străine,

In negoț comparaţia ar fi şi mai dezavantajoasă pentru
noi şi cu greu am putea vorbi despre un capital național într'o
ramură economică, ai cărei reprezentanţi eminenţi la oraşe sint
străinii,

Cum s'ar putea remedia această stare de lucruri, cum am
putea crea o clasă mijlocie puternică şi ce trebue să lacem pen-
tru naționalizarea capitalurilor ?

Pentru noi, principala soluțiune ar fi următoarea: Incura-
jarea cooperativelor urbane și privilegiarea lor. Prin intrunirea
micilor meseriaşi și negustori întrun mânunchiu, a acelor me-
seriaşi care, luaţi individual, nu au, nu pot avea o directivă pro-
prie, intrun organism social care le poate da sprijinul şi direc-
tivele necesare, aceşti mici negustori ar ciştiga incredere mai mare
în sine, ar lucra mai sistematic, ar f mai in măsură să-şi dea
seama de jocul împrejurărilor, ar fi aşa dar mai la adăpost de
diferitele crize care bintue tocmai clasa lor cu mai multă furie
şi ar intări bazele acestei clase care ar pulea să su inchege In
linişte, formind burghezia de care avem atit de mult nevoe.

Inceputurile făcute, ne arată câ irebue să stăruim pe act-
iaşi cale,

Bine ințăles că această transformare nu sc va face decit foarte
îrcet şi cu multe sacrificii, şi va dura cu atit mai mult cu cit
industrializarea noastră se va lace mai incet. Câci in limitele
dezvoltării noastre economice de astăzi, această creare a unti
burahezii naţionale— și înțălex prin această burghezie națonală
o clasă de mijloc esită din sinul poporului insuși, fără nici un
alt element străin—este o functiune directă a progresului capi-
talismului în economia noastră naţională, E drept câ această in-
tindere a capitalismului va aduce după sine toate acele manifestări
triste pe care le-a adus şi în apusul industrial european prin in-
mulțirea existențelor nelibere, dar nu e mai puţin adevărat că tot
această intensificare capitalista produce o selecționare a brațelor
de muncă, o îmbunătățire a stării celui mai vrednic, mai ager
ja minte, şi faptul acesta nu este decit de Jorit.

Vom avea deci la inceput acel exod al populaţiunii ru-
tale în spre fabricile din oraș, acel exod al țăranilor lipsiți de
pâmint în spre orașul care le va da mijloace de trai mai bune,
un confort neobişnuit, mijloace de cultură deosebită de cele sâ-
teşti şi care prin perspectivele mai frumoase le va apare ca un
Eldorado, ca un fel de pâmint al lăgâduinţii. Această mişcare
dela țară în spre oraşe va Imbunătăți —ori şi ce s'ar spune im-
potrivă— şi va tăia ascuţişul chestiunii țărâneşti la noi. Ca va

78 VIAȚA ROMINEASCA e

crea o altă chestiune, aceia a proletarilor industriali, aceasta nu
e de negat. Prin o selecționare permanentă a celor mai buni
dintre aceşti lucrători industriali veniți dela țară, se va crea un
strat de lucrători superiori din rindul cărora se vor desprinde
aceia care vor alcătui impreună cu funcţionarii mici și mijlo

cii, clasa de mijloc naţională.

Să vedem cum stăm cu brațele de muncă:

Peste 80") din populaţiunea noastră locuesc la țară. Den-
sitatea este atit de mică, incit numărul locuitorilor nu este
suficient nici chiar pentru munca cimpului, Vara ne trebuesc a-

utoare străine din partea vecinilor noştri sirbi şi bulgari şi, a-
tunci cind recolta este abundentă, nu ne ajung nici aceştia ci
recurgem la ajutorul soldaților care sint trimiși în concediu in
special pentru a lucra la cimp.

Afarā de aceasta, Rominul nu a trecut încă prin fazele pre-
gâtitoare pentru industrie. La noi industria nu s'a dezvoltat in-
cetul cu incetul, din trebuinţele inerente poporului, ci o legisla-
ție a incercat să planteze o plantă exotică dintr'o dată fârâ a se
intreba dacă această plantă poate să se aclimatizeze? Apoi clima
escesiv de lriguroasă în timpul ernii şi tot atit de caldă în tim-
pul verii, iar nu e de natură a incuraja o industrie mare, şi în
orice caz atacă mult puterea de muncă a lucrătorului. De aceia
ar fi trebuit să ne indreptăm Intâiu atenţia asupra industriei mici.
sā fi incercat introducerea acesteia la sate și apoi, după ce se
va fi format o clasă de lucrători obişnuiţi cu munca industriala,
sà fi trecut la acea ultimă manifestare a capitalismului, la uzină.
Noi insă am voit să creăm dintr'odată o industrie: mai mult,
am crezut că în ciţiva ani să avem şi brațele de muncă necesare,

; Numai optimismul acesta extrem al legislatorului ne poate
explica formula legii din anul 1887 privitoare la acele 3i din
totalul lucratorilor speciali ai fabricilor incurajate care după $
ani trebuiau să fie Romini. Formula aceasta nu a fost decit un
obstacol mai muit pentru marea industrie şi nu a putut f Ir-
plinită, cu toate că, oficial, cifra lucrătorilor romini din labricele
incurajate, trece de */2 din total,

Intr'adevăr, In anul 1907, suma muncitorilor intrebuinţați de
câtre cele 268 fabrici amintite era de 35,708. Dintre aceştia
13,361 adecă numai 837" erau lucrători speciali.

Din această sumă 74" sau 9.944 erau Romini. Cele 4/a
cerute prin lege sint așa dar prezente (9.908. dar tocmai aceasiă
coincidență aproape exactă a numărului existent cu aceia a pu-
mârului cerut de lege, ne face să privim cam pesimiști această
cifra Și să ne facă să credem că ea este datorită mai mult u-
nei retuşe statistice decit adevărului curat. Şi apoi, chiar fabri-
cile in sine aveau interes, pentru a se bucura de foloasele legii
să tacă in aşa fel ca cele 2 să iasă cu orice preţ. De aceia
numai acea diferență minimă de 36 de lucrători in favoarea cie-
mentului romin. Şi acest rezultat strălucit l-am obţinut după 20

de ani de la intrarea în viro j i
> 3 A rigoare a primei legi =
jaren ind i kale p gi pentru incura

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 73

Şi mai rele stau lucrurile pentru elementul romin, dacă
luăm în seamă şi personalul tehnic precum şi cel administrativ,
Din personalul celor 268 fabrici, în număr de 1.837, 54,9%% sau
1.010 erau Romini. Din personalul curat administraliv in nu-
mär de 1.548, nu erau Romini decit 902 sau 58,2 şi din cel
tehnic in număr de 289, numai 108 sau deabia 37,3", erau
Romini.

Următoarele ramuri industriale întrebuințau mai puţin de-
cit 50° personal administrativ şi comercial: tăbăcăriile 48,8,
fabricile de mobile 45,6, cele de nasturi 44,4%, țesătoriile
42,56"), fabricile de sticlă 41,6", şi industria petrolului 41,1%.

Dacă nu luăm in considerație decit numai personalul teh-
nic, apoi e o ruşine să amintim cifrele. Industria zahărului nu
are decit 42,1%, Romini, a varului 42,8%, tăbăcăriile 40%, in-
dustria metalurgică 37,3", a sticlei 37,5%, a petrolului 33",,
fabricile de uleiuri vegetale numai 33,3", cele de mobile 33,3,
cherestelele 32,1*, țesâtoriile 18,1%, rozeriile 10", iar fabricile
de cărămizi 0".

Prin urmare nu prea avem dreptul să ne mindrim cu re-
zulatele obținute dela 1887. Și de sigur va mai dura multă
vreme până cind elementele rominești vor fi ocupate in mai
mare măsură în această industrie,

S'au făcut şi la noi multe încercări pentru a indrepta tine-
rimea noastră inspre industrie şi comerț, dar viața politică și
luncționarismul li opreşte de cele mai multe ori, prin perspecti-
vele pe care le deschid, de a se avinta prea muli în aceste ra-
muri, Şi Rominul e modest din fire. Se mulțumește cu leafa
pe care o primeşte dela stat și care in primiiani e de cele mai
multe ori superioară celei pe care i-o acordă intreprinderile pri-

vate şi nu se gindeşie că mai tirziu lefurile plătite specialiştilor
de către industria mare intrec cu mult cele mai mari lefuri a-
cordate de stat. Dar, ce-i în mină nu-i minciună. Şi apoi, pen-
sia, gindul că odată va putea trâi din rentele sale, iată atitea
momente care innăbuşesc În tinerimea noastră orice spirit de i-
mițiativă,

C. Directive

Am văzut ră cerințele unci indusirii infloritoare nu pot Ê
satislăcute la noi. Forța motrice nu e suficientă şi se gäseşte
doar pe alocurea, capitalurile sint străine, fie că aparțin străinilor
propriu zişi, fie că sint ale Evreilor. Braţele de muncă necesa-
rii nu pot fi procurate din pricina artipatiei ţăranului pentru in-
dustrie aşa că acea plantă exotică pe care Încercăm cu aiita
trudă să o aclimatizăm, nu poate să inflorească după cum am
dori noi, neavind hrana trebuincioasă—capitaluri şi braţe de
muncă,

Aceasta nu voeşte să zică Insă că existența unei industrii
e imposibilă la noi. Privind din nou cifrele procentuale arătate

50 VIAȚA ROMINEASCA

mai sus ale materiilor străine întrebuințate, putem trage citeva
concluziuni care bine înțăles reprezintă numai credința noastră
personală şi anume : j A Gid Sr,

1) Fabricile Intrebuințează mai puțin decit 10», materii pri-
me străine ; — cărămidăriile, fabricile de var, ciment, zahăr, con-
serve, pine, precum şi o parte din cele la care această cotă este
mai însemnată, dar totuşi nu mai mare decit 00 ju ar putea la
adăpostul unor taxe vamale potrivite să dăinuiască mai departe,
deşi au nevoe chiar astăzi cind mai sint subt protecția unor
taxe vamale urcate, de organizarea lor în cartele, cum sint car-
telul hirtiei şi cel al zahărului, pentru a nu pomeni decit două.
Şi apoi știm cu toții indeajuns ce sacrificii face statul in fiecare
an pentru industria zahârului, care e—ce e drept—folositoare, dar
până acum destul de scumpă. j

2) Celelalte industrii, care intrebuințează peste 50, materii
prime străine, nu pot şi nu vor putea să se dezvolte sau, daca
vor face aceasta, va fi pe spinarea consumatorului, căci vor tre-
bui să ţină preţurile diferitelor produse atit de urcate incit o mai
departe încurajare a acestor fabrici ar insămna o sinucidere e-
conomică.

Dar, pentrucă vorbim de consumator, să vedem ce spun
Camerile de comerţ. acele organizațiuni economice care trebue
să Ingrijească de o funcționare regulată a imensului mecanism
economic, despre această industrie şi ne servim de rezultatele
anchetei publicate în aceiaşi broșură a Ministerului de Industrie '),

Dintre cele opt Camere de comerț care au trebuit să räs-
pundă la chestiunile puse, patru sint pentru o mai departe tn-
cutajare a industriei naționale, dar numai a aceleia care işi gä-
seşte materia primă în țară (Bucureşti, Brăila, Galaţi şi Foc-
şani); trei sint pentru protecţia tuturor industriilor, Aşa dar şi a
acelcra care întrebuințează materia primă străină (Piteşti, laşi și
Botoşani); iar una (Constanţa) nu se declară nici pentru nici im-
potriva incurajârii. Camera de comerț din București ia poziţie
chiar impotriva formulei celor 7 de lucrători rumini a legii din
[887 şi cere-—loarte logic—ca această naționalizare să fie pro-
dusul unei evoluțiuni naturale şi nu al unor legi silite,

Camera de comerț din Focşani cere dimpotrivă ca formula
celor î/a să se aplice şi funcţionarilor administrativi ai industriei
naționale, iar ca leac impotriva cartelelor cere retragerea avan-
tagiilor fabricilor care alcătuesc cartele de preţuri.

Mai toate Camerile se pronunţă de asemeni pentru crearea
unui credit industrial, analog creditului agricol care să acorde
avansuri industriaşilor.

„___ Camera de comerț din Botoşani voeşte afară de acest cre-
dit industrial și un mai mare amestec al statului în cooperativele
industriale de producţiune. Statul să participe, întocmai ca şi par-

1) Studii și rapoarte pg., 153—174,

- În mi

e i

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 8i

ticularii la aceste cooperative, sau så le dea bani in condițiuni
favorabile,

Nu voim să discutăm această chestiune aci, La noi sta-
tul se amestecă şi așa prea mult, și ar fi de dorit ca principiul
ajutorului prin sine însuși să nu fie călcat în acest caz,

Foarte curios, tăcind impresia unei Proe aa Y ultra na-
ționaliste, este raportul Camerei de comerţ din laşi. Intrinsul se
cere:

1) Protejarea perpetuă a tuturor fabricilor care vor fi inte-
meiate în ţară.

2) Stabilirea vetrelor (Standorte) industriilor; fabricile sā
ñe Inființate numai acolo unde populaţia rurală este mai deasă;
aceasta pentru a crea o pătură națională de muncitori industriali,

3) Personalul tehnic, comercial şi administrativ să fie al-
cătuit manai din Romini, excepțional să se admită şi maeştrii
străini, însă numai pentru o perioadă de cel mult cinci ani,

Formulind aceste cereri, Camera de comerţ uită că o pro-
tecție perpetuă însamnă o scumpire perpetuă a traiului şi că la
stabilirea Standorturilor "), transportul este factorul care joacă ro-
lul principal şi care reprezintă elementul prin orientarea indus-
triilor pe cind tendința de aglomerare nu reprezintă decit o de-
viare dela linia dreaptă *).

Nu se pot crea fabrici în regiuni bogat populate, insă unde
transportul este foarte greu aşa câ cheltuelile aducerii materiei
prime. sint în desacord cu valoarea produsului fabricat, pe cind
foarte adesea se nasc mulțime de fabrici in regiuni nepopulate,
dar cu lawăre importante de materii prime şi cu căi de comu-
nicaţie bune. În orice caz numai o singură industrie, aceia in
care factorul „muncă” intrece greutatea „ubiquităților” se orien-
tează după populațiune și nu industria în general, Așa dar Ca-
mera de comerț nu are dreptate aci,

Afară de aceasta, puţini sint maiştrii şi lucrătorii care sar
hotări să vină din apus pentru ca după cinci ani să râmie fară
de pine şi să fie siliți a pleca din nou îndărăr.

Ce este atunci de făcut pentru indreptarea vieţii noastre e-
conomice ?

1) Tariful vamal din anul 1906 trebuește pus afară din vi-
zoare, Acest protecționism „outri* nu se potriveşte nevoilor
noastre. E dreptcă în expunerea de motive a sa se zice câ tac-
xele vamale dintr'insul nu sint cele mai urcate din lume, ci stau
mult subt acele ale Rusiei şi Americei de Nord. Dar oare Ro-
mima se poale ca compara cu aceste două imperii imense care
reprezintă două complexe economice de sine stătătoare şi care
pot foarte bine trăi izolate, „geschlosseur Handelsstaat* (Fichte),
fără a avea nevoe de străinătate? Şi apoi chiar Statele-Unite
ale Americei de Nord și-au modificat taxele, Tariful Aldrich-

1). Intrebulnţăm acest termon al lui Alfred Weber peatrucă a fost in-
tradus și în voeubularul economie fransez.
2) ef. Alfred Weber: Die Standortslehre. | Theil.

sa VIAŢA ROXINEASCA

Pavne de acum doi ani precum şi tariful cel nou al lui Wilson
arată tendința din ce în ce crescindă a Statelor-Unite de a trece
la o politică vamală mai moderată,

Tarilul nou pe care l-am alcătui, va trebui să aibă taxe
mari asupra articolelor care pot fi fabricate de către acele in-
dustrii cu mai puţin de 50%/ materii prime străine. Aceste taxe
nu ar trebui să intreacă pe cele din tariful din anul 1893.

Celelalte industrii (sticla, metalul, textilele, etc.), care în a-
pus alcâtuesc adevărala industrie mare, să nu fie apărată de loc,
iâr micile taxe asupra acestor produse să nu aibă decit impor-
tauța unor taxe de inregistrare (Finanzzille).

Aceasta nu inseamnă că Rominia să devie ţara liberului
schimb, Doctrina aceasta mai puţin decit oricind am putea-o
aplica astăzi în ţară la noi; iar dacă am face-o, rezultatele ar fi
mai dezastroase decit au fost pela 1860. 1)

Dar de oarece avem pretenția de u aplica teoria lui List,
cel puţin să o aplicăm bine: industriile care sint mai mult sau
mai puţin In legătură cu pămintul țării, ca zahărul, conservele,
varul şi plinea să dăinuiască mai Inainte pecind celelalte care cu
toate taxele vamale de 30 şi mai mult la sută nu fac decit să
vegeleze, să lie părăsite,

2) Industria romină trebue să isprăvească odată cu vechiul
regim industrial *) şi sa caute a se dezvolta subt ale condiți-
uni, Ca sa simţit nevoia unei schimbări a politicii noastre in-
dustriale aceasta o dovedesc incercarile diferitelor partide poli-
tce. Partidul liberal prezintase Parlamentului în anul 1910 un
proect de lege care retrăgea multe din avantaziile acordate prin
vechea lege dela 1887. Opoziția industriaşilor precum şi schim-
barea de regim au făcut ca acest proect, care avea multe lucruri
bune intr'insul, să nu poată deveni lege și ca partidul conser-
vător să ne dăruiască legea dela 1912 cu părţi bune dar şi cu
părţi foarte rele.

Şi, pentrucă ne-am propus să dăm un tablou al politicii
noastre industriale până astăzi, ne vom ocupa în rindunile urmă.
toare, pe scurt. şi de această lege, facind o critică sumară a
principalelor sale dispozițiuni ; legea fiind prea nouă, nu putem
ilustra critica noastră cu exemple.

I. Noul regim.
A. Legea din 1912,

Legea deia 1912 deosebește două feluri de fabrici după cum
matena primă intrebuinţată este din țară sau e adusă din străi-

„__Î) Lu drept vorbind, dezastrul economie dela 186)
lei az pm tere pal pu si na ase per liberului-achimb, e Mitea: e
n m acest „vechiu regim* principiile care ne-au că]
pănă la 1912 meria 9 parte din principiile legii dela 1912, ea Sagie ar pren

socotit-o la „noul “, $ :
aere Area A pri n. pet ei multe din dispaziţianile legii nouă nu sint

—

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA sa

mâtate. După modesta noastră părere, această Impărțire e o ca-
itate bună a legii nouă. Ea insamnă o părăsire a politicii in-
dustriale de pănă acum şi inaugurarea unui regim mai rațional,
în concordanță cu interesele agrare ale țării,

Atenția legiuitorului se indreaptă in mai mare măsură spre
industria cu materia primă din ţară, căreia li acordă mai multe
favoruri decit industriei celeilalte, decit industriei exotice şi a-
nume ;

a) Poate cumpăra sau arenda fie dela stat, fie dela comune
până la 5 ha. teren.

b) li este permis, pentru producerea forței motrice necesare,
să se servească timp de 30 de ani de căderile de apă care sar
găsi pe aceste terenuri.

c) În acest timp maşinele, tuburile şi vagoanele tancuri de
“are ar avea nevoe fabricile la inființarea lor, vor fi scutite de
vamă. De asemenea și piesele de schimb, întrucit ele nu pot fi
procurate in țară.

d) 20%, reducere de transport pentru maşinile, aparatele şi
materialele trebuincioase luncţionării fabricelor ;

30°% pentru materiile prime din ţară sau cele scutite de
lase vamale care ar fi expediate labricelor supuse acestei legi;

4% pentru produsele fabricate ;

Anumite producte se vor bucura de tarile speciale dela o
stațiune la alta ;

e) Scutire de impozitele directe, afară de obligația de a
plăti din beneficiul net anual :

e in primii 10 ari de funcţionare,

4» In a doua perioadă de zece ani,

5" In ultima perioadă,

Fabricile care fac parte din grupa industriei agrare (a ace-
lesa care e în legătură cu solul țării) şi care exportă o pătrime
a producţiunii lor anuale se mai bucură şi de aite avantagii :

a) Redevenţa de 3 şi 4 la sută din benefciul net despre
care a lost vorba mai sus e redusă la 2, pentru primii 20 de
ani, jar pentru ultimii 10 ani e redusă dela 5 la 3 la sută.

3) Atit pe căile terate cit şi pe cele maritime se vor alcă-
tui tarife speciale reduse pentru produsele lor.

Fabricile de zahăr, a căror funcționare e regulată de mai
de mult, nu cad subt regimul acestei legi, dimpotrivă fabricile
de alcool şi de bere cad subt această lege, nu pot beneficia insă
decit numai de scutirea de vamă pentru mașinile necesare,

Şantierele navale, fabricile de locomotive şi de vagoane
precum şi cele care joacă un rol oarecare In apărarea țării, se
bucură pe lingă avantagiile prime şi de cele arătate subf a şi $.

Centralele electrice sint şi ele la fel privilegiate ; numai
după trecerea perioadei de 30 de ani sint datoare să plăteasca
statului o redevență pentru forța motrice produsă. Li se im-
pune însă o restricțiune și anume: acele centrale care işi trag
forja motrice dela cursurile de apă ale ţării nu pot vinde cu-

2: VIATA ROMINEASCA

rentul electric decit numai fabricilor situate în Rominia. In mo-
dul acesta se evită, şi aceasta cu mullă dreptate, o scumpire &
curentului electric prin excluderea fabricilor străine care ar pu-
tea face o concurență nedreaptă celor indigene.

A doua grupă de fabrici o formează acelea care întrebu-
ințează in cea mai mare parte, materia primă străină. Acesteia
i sau acordat mai puține favoruri, pe cînd îndatoririle sint mai
mari decit ale celei dintăi grupe:

1) Favoruri: aceleaşi ca la grupa intăia afară de reducţi-
unea de transport de 30/, pomenită subt d, Timpul de incura-
jare e numai de 21 de ani. Pentru a indrepta atenţia fabricilor
asupra exportului, legea hotărâşie că în cazul acesta se vor res-
titui fabricilor taxele vamale plătite pentru materia primă adusă dim
străinătate şi conținută in produsele care se exportează.

2) Indatoriri: din beneficiul net anual se vor plăti:

4 anual în primii şapte ani,

3”, anual în a doua perioadă de 7 ani,

"lẹ anual în ultima perioadă de şapte ani,

Meseriaşii cu cei puţin patru calfe, cooperativele de mese
riaşi cu un capital minimal de 2.000 lei şi cu 10 lucrători pre-
cum $i cooperativele de industrie casnică, alcâtuesc după lege o
grupā aparte care se bucură de impozite reduse şi de Intlietate
la licitaţii, în cazul cind ofertele ar fi egale cu celeale celorlalte
categorii de olertanţi,

Cieşi trele grupele au un avanlagiu de 5», asupra fabrici-
lor care nu se bucură de avantagiile legii, intrucit, la licitaţiuni
publice, trebuesc să fie preferate chiar dacă ar fi oferit cu 5°
mai scump decit aceste fabrici,

II) Noui sint dispoziţiunile asupra bilanţurilor, ciştigului,
protecţiei muncitorilor şi asupra organelor de control. Legea ho-
lărăște 1) cà din amortisările făcute la societățile în comandită
şi pe acțiuni numai cele care nu întrec lib la imobile şi 15%,
la maşini, vor f scutite de impozitul pe venit impreună
cu fondul de rezervă legal. Tot restul ciştigului ca: tantieme,
bonificăţiuni, dividende etc., trebuesc să fie supuse impozitului
pe venit, afară de cazul cind beneficiul net pe anul în curs nu
ar trece de 5tgs, din capital.

Ca bază a calculului slujeşte bilanţul, care cel mai ttrziu
la 1 Mai trebue să fie incheiat.

Taxarea impozitului pe venit se face de către o comisiune
specială ai cărei membri trebue să fie Romini și în etate de cel
puţin 30 de ani.

2) Acordarea lavorurilor acestei legi mai atirnă şi de Im-
plinirea altor datorii: fabricile trebuesc să se servească de ma-
şini şi aparate perfecționate, să in mâsuri pentru a evita acci-
dente şi să fic Intotdeauna la dispoziția Ministerului care, in caz
de impotrivire, poate cere ajutorul forții publice,

Apoi cel puţin 75, din lucrători trebuese să fie de naționali-
tate romină. z

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 55

Aceiaşi cotă e fixată și pentru personalul administrativ, Nu-
mai la personalul tehnic e o excepţie. Aci cota nu e decit de
25, la Inceputul perioadei a doua de incurajare de 10 respectiv
7 ani, crește insă la 60, la slirşitul ultimei perioade.

Ca organ de control funcționează comisiunea industrială ai
cărei membri, în număr de 15 sint numiţi de câtre ministru prin
“decret regal, Directorii generali ai căilor ferate romire şi vă-
milor sint «eo ipso» membri ai acestei comisiuni care judecă
orice cuntravenţiuni şi care are dreptul să dea sentințe Impo-
triva contravenienților, după ce acuzaţii vor fi fost ascultați per-
sonal. Ministrul comerțului şi industriei întărește deciziunile lu-
ate de către comisiune,

B. Critica legii din 1912.

Legea aceasta, votată de un guvern conservator, insamnă
“convertirea partidului conservator la politica industrială națională
a libera'ilor. Toate măsurile precedente care aveau de scop o
favorizare a industriei naţionale romine, sint datorite numai şi nu-
mai partidului liberal care era convins de necesitatea existenţii
unei industrii, atit din punctul de vedere naţional cit şi din cel
social Cele mai insemnate legilerări care au fost baza dezvol-
tării industriei romine—legea pentru protecţia industriei din anul
1957 şi tariful vamal din anul 1904-—sint opera guvernelor libe-
rale. *Conservatorii, care reprezintă cele mai mari interese agrare
ale ţării şi care şi Indreaptă privirea In primul rind asupra a-
agriculturii, sint partizanii unor taxe vamale mici pentru industrie,
astfel ca să poată şi dinșii la rindul lor obține concesiuni pentru
produsele lor agricole exportate. Ei erau până mai dăunăzi, dacă
nu liber schimbişti—un partid a cărui doctrină econumică să fie
liberul schimb, nu exista In Rominia—cel puţin protecţioniştii
moderați şi nu prea s'au interesat de industria țării. Cu atit mai
mult ne surprinde legea din anul 1912, care pune capăt intre-
gului sistem economic conservator de până atunci,

t O deosebire intre concepția liberală şi cea conservatoare
râmine, ce e drept, intrucit conservatorii nu vor să favorizeze
decit numai o parte a industriei, iar liberalii intreaga industrie,
însă deosebirea aceasta nu este capitală şi e compensată prin
alte măsuri mai severe incă de cit cele din legea liberală dela
1857. Faptul insă al convertirii conservatoare, prin urmare al
modernizării acestui partid din punctul de vedere al doctrinei sa-
le economice, este pentru o țară agricolă cum e a noastră, de
mare Insemnătate,

Deosebirea de concepție a celor două partide politice se
vede destul de clar în legea cea nouă.

t Pentru liberali există numai o industrie, cea naţională, care
trebue aparată in intregul ei complex prin taxe vamale ur-
cate asupra tuturor productelor fabricate in țară. Aceasta lără a
dua în considerație rentabilitatea fabricilor, fără a se interesa de

š VIAȚA ROMINEASCA

costul producțiunii şi fără a se inireba dacă această protecție ge-
nerală nu înseamnă o nesocotire şi o apăsare a consumatorului
în folosul puţinilor producători, care la adăpostul taxelor vamale
urcate au o libertate de acţiune destul de mare. Pârerea noas-
tră este că o parte din vina urcării enorme a prețurilor şi aşa
dar a scumpirii generale a traiului în Rominia, © are această
protecţie generală a industriei naționale. Nu voim să analizăm
dacă această stare este de dorit din punctul de vedere național,
ca să nu mai vorbim de cel social. Cu atit mai bine că partidul
conservator, în convertirea lui, s'a ferit să cadă in aceiaşi gre-
șală, reducind cercul industriilor favorizate în primul rind numa:
la cele care își trag materia primă din țară,

Incurajările acordate nu sint prea mici, in special reduce-
rea de transport de 30, pentru materiile prime din țară şi cea
de 45%, pentru produsele fabricate, Iară a mai vorbi de scuti-
rea de impozitele directe.

Redevenţa care trebue plătită din beneficiul net nu e oin-
căreare Insemnată a bilanţului şi va fi uşor de plătit de câtre fa-
bricile incurajate, Ceia ce insă, din punctul de vedere al drepið-
pi er polen poate fi m-a de către noi este faptul reduceri
acestei redevențe peniru fabricile care exporta o i i -
ducjiunea lor, mas r ii

De sigur că o expansiune a fabricilor noastre, atunci cind
această expansiune are o bază solida este de dorit. Dar această
clausă a reducerii redevenţei este un premiu direct pentru sta-
bilimentele industriale mari, pe cind cele mai mici care şi aşa au
de luptat cu mai multe greutăţi și al căror cost de producțiune
este relativ mai mare, vor avea şi mai mult de suferit şi vor fè
victimile marilor uzini industriale, Dar nu numai atit: Măsura a-
ceasta insamnă și un pericol pentru piața internă, intrucit fabri-
cile care se bucură de dinsa sint împinse spre „dumping“ pe
cind preţurile in țară rāmin urcate, şi in orice caz mai mari de
cit ale acelorași obiecte fabricate în țară şi vindute In străină-
tate. Daca dorinţa legisiatorului a fost de a ridica puterea de
concurență a fabricilor noastre faţă de cele străine, apoi el ar &
trebuit să măsoare şi urmările rele ale acestei măsuri şi să nu
uite că prima datorie a unei industrii „naționale“ este să mulţă-
mească mai întâi piața internă şi să nu exporteze decit priso-
sul căci altlel sintem ispitiți să neglijăm piața internă şi să vin-
dem mai eltin în străinătate numai pentru a ne bucura de redu-
cerea pe veţi asupra beneficiului net,

Parte dreaptă şi foarte cuminte este din potrivă scutirea
re Sar a centralelor electrice, a căror instalaţie este foarte cos-
isiloare şi care In primii ani nu pot trăi de cit bucurindu-se de
privilegii speciale, Perioada de 30 ani nu este prea mare şi va
contribui desigur că şi la noi să fie construite asemenea cen-
trale te EVA țări ceri un rol atit de mare. p

i aprobăm insă favorizarea meseriașilor, a coo-
Dvetee de meseriași şi a cooperativelor de indusirie casnică
ără a vorbi despre puterea de producţie neinsemnală a mese-

POLITICA NOASTRA INDUSTRIALA 87

. ma e e

riaşilor romini, de calitatea mediocră a produsului lor şi de va-
joarea sa minimală, nu putem admite acest inlervenționism exa-
perat. Scopul statului nu este să caute să hrănească artillcial şi
să prelungească prin tot felul de expediente viaţa unei clase care
dispare incetul cu incetul, fără deosebire, pretutindenea. Statul
este dator, ce'e drept, să 0 ajute în perioada de tranziţie, să g-
jute pe micii meseriaşi să treacă cu timpul pe alt tărim de pro-
ductiune, dar aceasta numai în scurt timp căci mai curind sau
mai tirziu ei tot sint absorbiți de câtre capitalismul modern. Sta-
tul nu trebue să oprească progresul prin măsuri neoporlune, nu
trebue să stinjenească eltenirea produselor —ellenire care serveşte
generalității— prin mijloace care nu folosesc decit unei mici mi-
norități.

Tot astfel nu Infeicgem prea marele amestec al statului în
afacerile interne ale producătorilor. Aşa de pildă art. 26 hotă-
râşte că ministerul industriei şi comerțului va putea la ori şi ce
oră să controleze registrele fabricilor incurajate prin impulerni-
ciți speciali şi că inspectorii industriali pot intra după voë în
fabrici spre a face inspecţiuni (art. 27). In caz de refuz din par-
tea direcţiunii labricei, luncţionarii aceştia pot, fără a mai cere
imputerniciri speciale, să ceară ajutorul forţei publice spre a pu-
tea pătrunde In fabrică.

Această măsură e cit se poate de regrelabilă căci deschide
o eră de nesiguranță şi de supraveghere polițienească acută, care
numai in interesul unei dezvoltări pașnice a industriei noastre
naţionale nu poate fi. Şi apoi, putem să ne inchipuim ce poate
insâmna acest paragraf in minele unor guverne puţin coaștiin-
cioase intr'o ţară ca a noastră unde pasiunile politice joacă un
rol atit de mare în viața economică. Până şi secretele de fabri-
caţiune siat in joc, cu toate că art, 28 pedepseşte pe funcționa-
rul care ar divulga secrete. Dar ce insemnâtate poate avea a-
ceastă pedeapsă acolo unde secretul are o valoare nemăsurată ?

Formula celor */a de lucrători romini a fost moditicată, din
nenorocire In sens rău, De aci încolo vor trebui să fie 75%
din lucrători, romini, pe cind cota personalului administrativ e
de 25—60iu, Natural că ceia ce am spus despre formula celor
1 se aplică în şi mai mare măsură aci. Prin urmare nu ne
mai ocupâm de acest punct. [E Insă trist că partidul conserva-
lor care în privința aceasta avea o concepţie mai largă decit a
celorlalte partide, a părăsit concepția sa despre interaajionalis-
mul factorului „muncă“ şi a adoptat o alta mai puţin modernă.

Politica noastră industrială, avind la bază o idee bună, a-
ce] „Schütz der nationalen Arbeit* care a ridicat industriile din
apus în starea infloritoare în care se află astăzi, nu a găsil to-
luşi incă mijloacele care, adaptate ţării noastre, să pricinuiască
acel echilibru al forțelor productive, atit de mult dorit.

Dr. Lazăr Iliescu

Din lumea balcanică

„Imperativul* Istoriei, noile orientări politice
şi Rominia în Balcani.

Istoria învaţă, pe cel ce are puterea intuitivă de a o citi, că ra-
porturile statornice dintre neamuri sau state, În mare, ea le hotărăşte
definitiv şi trainic, iar nu combinaţiile artificiale ale Diplomaţiei. Există,
întradevăr, un imperativ istoric, El s-a văzut la desfacerea Alianţei bai-
canice, care se injghebase artificial intre popoare dușmane sieşi de
veacuri ; şi va trebui să se impună încă şi în raporturile viitoare dintre
parai balcanice rămase sau create prin pacea dela Bucureşti din
ulie 1913.

In Fevruarie 1912, aşa dar cu cel pujin 6 luni inainte de începu
tul războiului balcanic, a apărut cartea mea: „Relations des Roumains avec
les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie, en liaison avec la Question
mactdo-roumaine“, Atunci sfirşeam această carte, sub titlul „Apercu gé-
néral“, cu următoarele idel, pe care le dau aci În traducere: „După cele
ce am expus În această carte, politica de colaborare cu Sirbii și Grecii
iar nu cu Bulgarii, în chestia macedo-romină, îşi găseşte nu numa! ra-
{iunea de a fi solid întemeiată în situaţia prezentă a Rominiei, care-i a-
menințată in Dobrogea de tendințele cuceritoare ale Bulgarilor, dar incă,
această politică iși aiki chezăşie de durabiliiate în faptul că ca are rä-
dăcini adinci în trecutul nostru istorie și strinsele legături ce am avut cu
Grecii şi Sirbii de prin veacul al XIV pănă într-a! XVII şi după aceasta”,

De altfel această politică o preconizam, intemeindu-mă mereu pe
Istoria trecută a raporturilor noastre cu Grecii şi Sirbii, încă de mai
inainte: în a. 1905 în cariea-mi „Rominii faţă de Sirbi şi Bulgari“ şi
Încă într-o Conferinţă ce am (inut la Ateneul din Bucureşti, în 1905,
conferință de care, pe atunci, s-a ocupat pe larg nu numai presa noz-
stră ci şi cea streină ca ziarul parizian „Le Matin“ dela | Aprilie 1905,
„Bulletin d'Orient" din Atena dela 11 Martie 1905, „Gaulois“ (sapple-

DIN LUMEA BALCANICA s

ment) din Paris dela 21 Martie 1905, ca să nu mai vorbesc şi de zia-
tul grecesc „Patris* dela 12 Fevruarie 1905.

Drept e că „Alianţa baicanică“, injghebată delinitiv prin Sept. 1912,
a unit la un loc pe Greci şi Sirbi cu Bulgarii iar nu cu noi; însă siir-
şitul războiului balcanic, prin intervenţia Rominici, a dat diplomaţiei încă
un strălucit avertisment că: opera ci nu poate fi trainică, dacă ea nu
ține socoteală de raporturile sufletești create de istoria trecutului in-
tre popoare.* Duşmănia seculară dintre Greci şi Sirbi de o parte, față
de Bulgari de alta, trebuia să aducă răpede ruperea acelei „alianţe“ ar-
titiciale înjghebate de diplomaţie, spre a face loc colaborărei cu noi, pe
care o impunea Istoria, Sfirşitul războiului al doilea balcanic prin ali-
pirea noastră de Greci impotriva Bulgarilor, în deosebi, a arătat nu nu-
mai că eu văzusem just, şi in conferinţa şi In cărțile mele, dar şi că
ioarte mult greşiseră, în judecarea evenimentelor ce aveau să se desfă-
şure în viltor, acei care un şir lung de ani, tără să observe Istoria, a-
țițau, la noi, împotriva Greciei cu care apoi aveam să colaborăm. Do-
vadă strălucită că şi cel care conduc politica externă a unui stat tre-
bue să-i cunoască Istoria trecutului, să ştie a i-o înțelege şi sd nu se
abată din drumul creat de Istorie, dacă nu voesc să se expună ca
„mline să lingă unde au scuipat eri”, după o expresie grosolană dar
plastică a gîndirii poporane. „Imperativul” Istoriei s-a evidenţial, şi cu
acest prilej, hotăritor, față de diplomaţia ori politica care pusese la cale
fără să țină socoteală de el.

Prin războiul balcanic, conferința ambasadorilor dela Londra şi
pacea dela Bucureşti s-au făurit alte hotare politice decit înainte de Sept.
1912 şi s-a creat noul stat autonom al Albaniei. Dar care sint, între a-
ceste noni creațiuni, raporturile sufleteşti reale şi fireşti, izvorite din ne-
voile materiale de viață politică şi naţională ale lor,—raporluri de care
diplomaţia îndeobşte, deci şi a noastră, va trebui să ţină socoteală, dacă
va voi să izbulească în combinaţiile ei viitoare, iar nu să înjghebe ia-
răşi artificialități zadarnice ca Alianţa Balcanică din 1912? Pe acestea
să le vedem aci, impingi de rivna de a feri diplomaţia de vre-o nouă
artilicialitate, care mai mult ar întăi situația balcanică, cum a înrăit-o
prin acea Alianţă balcanică, decit i-ar da o soluţie bună și statornică.

Trecem, deocamdată, peste Turcia, a cărei situaţie nu pare încă
lămurită faţă de gindul ce marile puteri au cu privire la ea,

Putem spune de la început, însă, că nici războiul şi nici pacea
dela Bucureşti nu au schimbat, ci numai au restabilit aceleaşi vechi ra-
porturi sufleteşti, pe care diplomaţia crezuse că, Impotriva „Imperativu-
lui* Istoriei, le schimbase prin înjghebarea Alianţei Balcanice. O nouă
dovadă de puterea hotăritoare a Istoriei față de combinaţiile diploma-
tice, cind acestea sint numai artificiale !

Mesagiul, cetit de Regele Rominiei la deschiderea parlamentului

cu] VIAȚA ROMINEASCA

în 15 Noemv. 1913, spune că ţara noastră vrea ca tractatul dela Bucu-
teşti să se ţie şi respecte, Acelaş iucru il spune şi primul ministru a!
Greciei Venizelos, din partea țării sale, într-un interwiev, pe care îl re-
produce cu comentarii neprielineşti ziarul actualului guvern al Buliga-
riei, „Narodni Prawa“ dela 30 Noemv. 1913. „Noi dorim, zice Veni-
zelos, să trăim în pace cu Bulgaria, dar cu condiţie ca să se respecte
tractatul dela Bucureşti“. Impreună cu Rominia şi Grecia se sileşte să
meargă, în această privinţă, şi guvernul radical al lui Pasi al Serbiei.
Opoziția din Belgrad, chiar ia peste picior pe Paši care ar îi linguşind
pe Rominia fără ca aceasta să-i dea atenţie. In adevăr, ziarul liberal
Srpska Zastava dela 16 Noemv, 1913 zice, între altele, următoarele,
sub titlul „Noyi alianțe“ (Novi Savezi*); Deodată s-a făcut tăcere (din
partea guveraţilor lui Paşic) despre alianța sirbo-rominească. După ce
din diferite cercuri „intormate* s-au primit (de guvemanţi) şi s-au da-
clarat „sigure“ spusele despre pregătiri pentru întemeerea nouii alianțe
baicanice strbo-romino-grece, s'a incetat îndeobşte de a se vorbi şi despre
aceste pregătiri şi despre această alianţă. Aducerea clopotului lui Kara-
george in Belgrad ')—continuă liberala „Srpska Zastava“ —nu a putut
să invioreze aceste glasuri, ci cu totul le-a intrerupt şi le-a redus la tă-
cere declaraţia semi-olicială a guvernului rominesc, că Rominia nu a
dus cu nimeni nici un fel de tratative de alianță şi că nici nu gîndeşte
să facă aşa ceva, Ea va rămine in starea în care a fost şi pănă acum“.

Simbia voieşte, dar, mai departe legătură cu Rominia, pentru ca
să poată impune irăinicie tractatului dela Bucureşti.

In fața acestei tendinţi însă se află Bulgaria, care, prin tractat, s-a
legat să-l respecte, dar caută scum prilej de-al rupe, şi noul stat ai
Albaniei, cu Albanezii indeobşte, care nu are nici un fel de legătură
cu presctipţiile tractatului acesta, findcă ea n-a luat parte la alcătuirea lui
şi nici la evenimentele celui de-ai doilea războiu balcanic.

De aceia, spre a vedea care va fi „imperativul“ Istoriei în viitoa-
rea noastră politică balcanică, trebue să ne uităm, mai întăiu care sint a-

cum, după tractat, raporturile dintre Bulgaria cu Albania deoparte şi
irbis cu Grecia de alta,

Intre Bulgari şi Greci există de veacuri duşmănie. Ea exista şi în

„dl E vorba de ducereu la Belgrad de câtre d. profesor N. lorga și epi-
tropii Eforiei Madona Dada din Craiova a unui ċlopot, cure s-a găsit in noi, al
anui inaintas alactualului roro al Serbiei Petre I Karagjorgevici, Cu prilejul
acelei „duceri“, pe caro a cerut-o regele Petru, acesta u decorat pe d, lor
4i pe epitropi. D-nul lorga se supără, deoi, pe no t, pentru că ziarul U-
piversui deia noi văzuse, ca toată lumea şi eu partidul liberal din Serbia
prin ziaru-i „Srpska Zastava“, o afacere de politică în „ducerea“ acelui elo-
pot; pe nedrept dar își înlitulează onorutul coleg „O apreciere îndrăzneață
intr-o (ară care ştie să tacă“ articolul ce publică împotriva „Universului -
in „Neumul rominesc“ dola 17 Noemy. 1913. Atrag atenția asupra acestui
ip oma Istorie, iar nu cu gindul de a lovi în d. Iorga. MA rog să fia

DIN LUMEA BALCANICA 31

clipa întemeerei alianței lor balcanice. De aceia, această alianţă fiind o
pera artificială a diplomației, a fostrepede dizolvată de „imperativul
istoriei. Astăzi, după tractatul dela București, această duşmănie e, dacă
nu mai mare, dar cel puţin atita cità era înaintea lui şi cită a fost In
totdeauna. Şi desigur că ea, în această stare, va dura cel puţin cit waje
acestei generaţii de Bulgari care, deşi şi-a vărsat singele, şi-a văzut
smuls unul din idealele ei naţionale: Salonicul. Dovezi? Găsim, între
altele, in presa unora şi altora.

Chiar în momeniul cind avea să se înceapă al doilea războiu bal-
canic, a apărut la Atena ìn lranțuzeşte şi mi s-a trimis şi mie broşura =
„Atrocitis bulgares en Macédoine, foits et documents“: Cuprinde un
„Exposeu* scris de Teodor Zaimis, „rectorul Universităţii Naţionale și
a! Universităţii Capodistriene* din Atena, şi trimis de el, „rectorilor U-
nlversităţiior din Europa şi America“. In acest Expozeu se arată diferite
atrocități, pe care zice că le-ar fi comis Bulgarii impotriva Grecilor în
Macedonia, anume în ținuturile ocupate de oștizile bulgăreşti în vremea
intiiului acest războin balcanic = atrocități la Nigriţa, Ghevgheli, Doiran,
Demmir-Hisar, Seres etc., comise chiar cu participarea Bulgariei oficiale.

Pe de altă parte, Bulgarii, la rândul lor, se pling în presa bulgă-
tcască de neomenii săvirşite de Greci şi autorităţile acestora impotrivă-le.
Astel, ziarui actualului prim-ministru al Bulgariei Radoslavov, anume
Narodni Prava cuprinde dese-ori articole, cu titiul „Noul jug* (Novoto
igo“), inţelegind prin aceasta „noul jug grecesc“. De pildă, în număriu-i
deia 30 Noemr. 1913 scrie, între altele, sub acel titlu următoarele:
„Situaţia Buigamilor în Salonic e inspăimintător de tragică şi dureroasă.
Aproape 1000 de suilete, femel şi copii, ai câror soți, frați şi taţi sint
închişi in inchisorile Salonicului, pier de loame şi frig.“. lar în alte nu-
mere vorbeşte, ca şi ziarul „Mir, de alţi închişi sau omoriji Bulgari.

intre Bulgari şi Si:bi există o veche, puternică şi trainică duşmă-
nie ; ea exista tot astfel şi în clipa întemeerii Alianţei balcanice din Sept.
1912, cum arătam documentar in „Relations des Roumains“. Din această
pricină, Alianţa lor atunci, fiind opera artificială a diplomaţiei, a fost
curind, numai după cîteva luni, dizolvată de „imperativul“ inexorabil al
istoriei. Astăzi, după tractatul de ia București, acea veche dușmănie din-
tre dinșii e, dacă nu mai mare, dar cel puţin atita cîtă era înaintea lui.
Aceasta se vede limpede în faptele și presa lor. Sirbii spun, s. ex. in
ziarul guvernului lor actual Samouprava dela 12 Dec. 1913, că Bul-
sarii, —localnici din ținuturile Macedoniei încorporate de ei în urma 3-
cestui războiu balcanic sau și cei din Bulgaria însăși,—stirnesc mişcări îm-
potriva administrației lor în Macedonia. De asta au întrodus aci Consti-
tuția din Sirbia proprie cu anumite schimbări ; anume au prevăzut pē-
deapsa cu moaste și pentru vinovații politici, cum spune şi ziarul Vjes-
nik din Cetinje dela 29 Noem, 1913. Bulgarii însă strigă că, prin aceasta

u2 VIAȚA ROMINEASCA

şi alte prigoniri, Sirbii voesc să siluiască pe ai lor să se sirbizeze, in-
ventind pe seama lor iredentism politic. De aceea s. ex. Narodni Pra.
va dela 7 Dec. 1913 vorbește nu numai de „Minciuni sirbeşti* („Sărbaki
lăzi) cu privire la Bulgari, dar încă și de „Barbarii sirbești* (Sărbshite
varvarstva“) comise de autorităţile sirbeşti asupra Bulgarilor încarcerați de
ele în inchisoarea din Bitolia, Acelaşi ziar bulgăresc, în număru-i dela 20
Dec. 1913,—sub titlul dușmănos și alarmant: „Din ținutul robiei“ (Iz
'stranata na robstvoto'*), adică „robia“ lor sub Sirbi—scrie despre „Te-
roarea Sirbilur, omoriri și prigoniri* („Terorăt na Sārbite, ubijstva i
presledvanija“) ; spune, anume, că: „Teroarea sirbească a luat cele mai
mari proporţii în districtul Ohrida, unde trupele acolo aşezate înconjoară
satele bulgărești şi albaneze, omoară, jetuesc, necinstesc și izgonese pe
toţi care nu plac autorităților sirbeşti“. Așa au făcut, spune mai departe,
cu preoți, învăţători etc. Bulgari, Turci și Albanezi din orașul Ohrida, din
satele Botjo, Brežani, Velmej, Irbino, Izdeglavi, Belcica, Zlesti, Kuratica
ctc., împușcindu-i, Tot astfel de prigoniri arată acest ziar la 29 Noem.
1913, sub titlul „Noul jug* („Novolo lgo*); spunînd că Sirhii au „Băl-
gari zatvornici v Bitolja" (Bulgari închiși În închisorile din Bitolia*);
iar la 18 Dec. 1913 sub titlul ; „Bestialități strbeşti“. (Sirbskita Zverstva").
In sfirșit, acest ziar oficios al guvernului actual, ca să nu mai spun de
altele ca Mir, e mai în totdeauna plin de astfel de epitete şi consta-
tări la adresa Sirbilor. Eu nu pot arăta de aci, întru cit e exact cele
ce văzurăm că spun Sirbii despre iredentismul Bulgarilor, sau aceştia
despre bestialitățile ori atrocitățile Sirbilor. Din ele constatăm cel puțin

puterea mare a dușmăniei dintre ei, și putem trage cu siguranță con-
cluzia, pe care o trăgeam și inainte de războiu în „Relations des Rou-

mains", că o nouă apropiere între Sirbi și Bulgari va fi imposibilă cel

puţin cit va trăi generația de acum a Bulgarilor şi urmasa imediată

a acestei generaţii. Aceasta ne arată, în chip hotăritor, Istoria trecută şi a

vremilor de faţă.

Dar care-i și care va fi situația noului stat creat: Albania, din
punctul de vedere a! „imperativului“ Istoriei, față de cele două tabere
dușmane de care vorbirăm până acum?

Intre Greci și Albanezi n-au fost în vremile trecute dușmânii, nici
politice nici naţionale, cum au fost între Slavii balcanici şi îndeosebi
Bulgarii şi Imperiul bizantin. Oare-care protivnicii au fost între ei, în
secolul trecut al naționalităților, dar dușmănii, ca între Bulgari şi Sirbi,
ori Bulgari şi Greci, n-au fost. Acum, atacurile ce-și dau în timpurile
de pe urmă, chiar în Decemvrie 1913, par a arăta oare-care dușmănii,
fiindcă Grecil'au ciuntit idealul politic şi național al Albanezilor, luându-le
regiunile dela Ianina ale Epirului, pe care aceștia le socotesc băștinașe
ale lor. Decit, aceste dușmănii nu sînt prea adinci în sufletele lor, fiind

“cu totul noui; așa că, „imperativul" Istoriei nu exclude o viitoare a-
propiere și chiar legătură între Greci şi Albanezi,

DIN LUMEA BALCANICA 3

Intre Albanezi şi Bulgari, de asemeni, n-au fost adinci dușmănii în
trecut și nici pănă înnaintea războiului actual balcanic. Aceasta pentrucă
idealul naţional și politic bulgăresc nu cuprindea hotărit şi Vechia Sir-
bie, unde pare a fi și un fel de sediu al neamului albanez, ci mai cu
seamă Macedonia propriu zisă pe care acum au luat-o Sirbi! dela Turci
și pe unde nu rivnesc mult Albanezii. lar azi, după pacea dela Bucureşti,
se lucrează din ce În ce mai stăruitor la aproplerea politică și sufle-
tească a bulgarilor și Albanezilor. Ziarul albanez „Skepnila e Re“ scrie:
„Simpatii reciproce ne leagă de mută vreme de Bulgari; conferințele
din Bitolia, Coriţa şi Sofia sint cea mai bună dovadă a acestui lucru.
in curgere de mulți ani cetnicii Bulgari s-au bătut, umăr lingă umăr, la
o laltă cu Albanezii, Rezultatul final al luptelor albaneze a fost insă cu
foarte mari regiuni ulbanezești nu au fost cuprinse în hotarele Albaniei
autonome ; asemenea și Bulgaria a trebuit să lase sub robie străină mulți
din fraţii ei. Marile probleme, încă nedezlegate în Balcani, sint: chestia
Macedoniei, Kosovo și Ciamuria, Pentru dezlegarea dreaptă a acestor
probleme sint deopotrivă de interesate și Albania şi Bulgaria. Aceste
interese generale vor face ca vechile simpatii existente intre Bulgari și
Albanezi să devipă încă și mai intime şi mai puternice“.

Aşa spune ziarul albanezesc „Şkepnia e Re”, iar cel bulgăresc al
actualului guvern Radoslavov, „Narodni Prava“ dela 27 Noemvrie 1913,
reproduce acele declarații chiar pe Intăia sa pagină, ostentativ. lar în nu-
măru-i dela 25 Dec. 1913, același ziar bulgăresc vorbește de „Bestialități
sirbeşti în Albania, despre care am pomenit și mai sus, arătind simpa-
tia Bulgarilor față de Albanezii prigoniți de Sirbi.

Așa că și „imperativul” Istoriei şi toate perspectivele sint pentru
o viitoare conlucrare a Bulgarilor cu Albanezii, dacă acestora nu li se
va da alt curs.

Intre Albanezi și Sirbi însă există demult o adincă dușmănie, la
fel cu cea dintre Bulgari şi Sirbi ori dintre Bulgari și Greci. Aceasta din
pricina Vechei Sirbii, în care populația albaneză s-a revărsat de mult şi
pe care demult o socoate un patrimoniu al ei național; dar pe care-
Veche Sirbie acum, în urma războiului şi prin tractatul dela Bucureşti,
Regatul Sirbiei a încorporat-o în sine. Sirbii, la rindul lor, socotesc Ve-
chia Sirbie nu numai leagănul începuturilor vieţii lor politice, dar chiar
şi o condiţie sine qua non a acestei vieți neatirnate. lar această idee se
vede limpede în intreaga lor literatură. Aşa, Svetislav Simić, fost ministru.
plenipotențiar al Sirbiei la Sofia, radical din convingere, formulator al
acestui ideal sirbesc, scrise, sub inițialele P. O., în a, 1904 la Belgrad,
cartea : Stara Srblja i Arbanasi, adică „Vechia Sirbie și Albanezii“,
Aci spune, între altele, ceia ce e gindul tuturor partidelor politice din.
Sirbia, că: „Fără de Kosovo, Sirbismul nu poate avea unitate, fiindcă
„aceasta e temelia lui firească. Aci, în Vechia Sirbie, care intro parle a
ei se numeşte şi Sangiacul Novibazar, se afiă chiar centrul etnogratic

H VIAȚA ROMINEASCA MPa
al poporului sirbesc; ca are şi mare însemnătate strategică, prin acela
că e pămîntul de trecere intre Sirbia propriu zisă şi Bosnia cu berje-
govina și între Sirbia și Muntenegru. Dacă Austro-Ungaria ar izbuti să
se întigă şi inrădăcineze in Vechia Sirbie, atunci Sirbia propriu zisă ar
pierde condiţiile fundamentale pentru independența sa «economică și
politică”. Dar acelaşi Sv. Simid spune mai departe despre Albanezi, că
ei voesc „ca intreg vilaetul Kosovo cu vilaetele Skadar, a! Bitoliei şi
laninei, să facă parte dintr'o Albanie autonomă“. Deci, ca ideal natio-
nal, şi Sirbii şi Albanezii urmăresc să incorporeze la statele lor același
teritoriu ai Vechii Sirbii. De aci acea mare, veche şi adiucă dușmănie
între ei; şi de asta, cită vreme Vechia Sirbie va fj a Sirbiei, cum a
orinduit-o tractatul din Bucureşti, nu va putea îi decit dușmănie şi cioc-
niri singeroase între Albanezi şi Sirbi. Aceasta se poale şticu siguranță
şi din scrierile mai noui ca: „Le probleme albanais* scrisă 'n anul 1913,
sub pseudonimul „Balcanicus*, de cătră Stojan Protid, actualul ministru
de interne al Sirbiei în cabinetul radical al Jui Pašić; sau din cartea:
„Die Albanesen und die Grossmächte" scrisă tot în 1913 de fostul prim-
ministru al Sirbliei Dr. Viadan Cijorgevie,

De altfel, constatările ce am făcut pănă acum, cu privire la rapor-
turile dintre statele şi popoarele acelor două san trei tabere din Balcani,
reprezintă gindul şi sentimentele curentelor mari şi hotăritoare În con-
ducerea externă a lor de aci înnainte. De aceia pe temeiul lor se pot
trage oricind concluzii sigure şi în legătură cu acel „imperativ* ai
Istoriei. .

Acestea sint, aşa dar, raporturile suileleşii, —izvorite din nevoia
materială de traiu politico-naţional propriu—între nouile creațiuni balca-
nice: duşmănie profundă intre Bulgari de o parte şi Sicbii cu Grecii la
un toc, de alta ; şi tot adincă dușmănie între Albanezi şi Sirbi, iar prie-
tenie cu tendinţe de conlucrare între Albanezi şi Bulgari. De aceste rapor-
turi va trebui să ţină socoteală Diplomaţia în nonile-i orientări politice
din Balcani, dacă vrea să fzbutească în combinaţiile sale viitoare; Rọ-
minia va trebui, de asemeni, să nu treacă peste ele, dacă vrea să
nu tacă clădiri artificiale şi de loc trainice in combinațiile ce va pune
la cale pentru păstrarea integrităţii sale teritoriale amenințate de Bul-
gari in Dobrogea, Căci, cred încă mereu ceia ce am spus şi altădată ;
că politica noastră 'n Balcani trebue să fie statornic în funcțiune de păs-
trarea Dobrogiei,

Cum documentar am arătat în „Relations des Roumains“, Bulgarii
urmăresc să se mărească mai întâiu, rupind Macedonia, ca apoi cu puteri
aşa mărite, să s2 întoarcă asupra Dobrogiei noastre. De aceia politica
noastră acolo trebue să tindă a impedica pe Bulgari să se mărească cu
Macedonia. Așa s'a şi făcut prin al doilea războiu balcanic şi pacea dela
Bucureşti. Deci noi aveam interesul de a susține pe Sibi şi Greci, ca ei
să ia, iar nu Bulgarii, teritoriu mult în Macedonia. Acum însă s-a ivit un

DIN LUMEA BALCANICA 35

nos element: Albania, care vrea ea să micsoreze pe Sirbia, rupindu-i Ve-
chia Sirbie cel puțin. lar Bulgaria o ajută. Ce va putea face Rominia,
care are cu Aibanejii legături sufletești foarte vechi și a căreia tinără ge-
nerație, încă de cea Inaintașe ei de pela 1860 incoace, a fost crescută în
sentimente Irățeşti față de poporul albanez ? Să părăsească pe Albaneji,
iling că el, de ar micșora puterea Sirbilor, ar da Bulgarilor putinţa de a
le smuige Macedonia propriu zisă şi, deci apoi de a se intoarce impo-
triva Dobrogiei noastre ?

„imperativul“ Istoriei cere ca să nu părăsim pe Albaneji, cu care
sintem de mult și adinc legaţi suiletește ; căci o politică de părăsire a
lər ar fi artificială, neintemelată pe mersul statornic al Istoriei trecute,
și numai opera repede trecătoare a Diplomaţiei, ca şi Alianţa Balcanică
din 1912.

Dar cum să impăcăm năzuirile adinc protivnice ale Sirbilor şi Al-
baneţilor, dintre care cei dintii sint în contra Bulgarilor, tocmai ce ne
trebue nouă, iar ceilalți prietini şi în perspective de alianțe cu Bulgarii
cela ce ar fi pentru răul nostru?

Alci Istoria ne dă soluţia ei, de care Diplomaţia va trebui să țină
socoteală, dacă vrea să nu combine iarăși ceva artificial și care mai mult
ar turbura de ci* ar linişti raporturile actuale dintre creaţiile balcanice,
Pimă cind voiu avea prilejul să disec Istoria, spre a vedea soluția ei, cred
că trebue să atrag băgarea de seamă, anticipaliv, că orice soluție va
trebui să ţină socoteală nu numai de acele pomenite dușmânii, ci și de
raporturile Austriei cu Sirbia și Albaneji, Acestea intră, de asemeni, în
constituirea „imperativului* istoric; iar de ele am discutat oare-cum pe
larg in articolul ce am publicat în numărul din Mai 1913 al „Vieţii ro-
mineşti",—articoi despre care au scris cu sgomot, însă cu gind tenden-
tios, marile ziare politice din Berlin și Viena, intre care pomenesc pe
„Arue Freie Presse“ dela 15 lulie 1913,

De altfel n-ar fi greu de intrevăzut soluția chiar de acum, dacă
se au în vedere dateie istorice pe care le-am înfățișat mai sus.

lie Bărbulescu

Cronica literară

G. GALACTION
Cu prilejul volumului „Bisericuța din Răzoare".

D. Galaction e o apariție stranie în literatura noastră.

Cel ce știe că trebue să demonteze un suflet ca să lămurească o
operă, rămine deconcertat în fața acestei aparițiuni neobicinuite. In a-
devăr, cu greu se poate închipui ceva mai pitoresc, mai atrăgător
și mai inciicit decit viguroasa, lirica, paradoxala și bărboasa lui perso-
nalitate plină de contraste! Căci, judecați vă rog: defensor eclesiastic
și poet liric—in proză ; intelectual fin și creştin practicant; un tempe-
rament pasionat şi un moralist ultra ; dibaciu comentator al Bibliei, cu-
noscător adinc în Exegeză şi admirator al lui Verlaine, Oscar Wilde, etc. ;
țărănist în subiecte și „ecriturist* extrem, de cel cu „sonorități“ în stil ;
cochetează cu Ervin şi scrie /n pădurea Cotoșmanei ; în acelaşi caet
are pagini de efuziuni lirice, alături de procese verbale şi note din an-
chete eclesiastice ; etc,

Nu e de mirare dar, că un astfel de scriitor, deși venit după o
mișcare literară serioasă de aproape 30 de ani și în urma unor scriitori
ca Sadoveanu și Brătescu, a izbutit totuși să ile atit de nou.

D. Galaction e un scriitor original, un poet care slujeşte în „bi-
sericuța” sa proprie... Atit ar fi de-ajuns, poate, pentru a recomanda
volumul de față, căci originalitatea, dacă ne gindim bine, e o calitate
care le cuprinde pe toate celelalte.

D. Galaction e cel mai subiectiv dintre prozatorii noştri, „Schi-
jele şi nuvelele“ lui, aproape toate, nu sint decit nişte poeme lirice, cu
un pronunțat caracter epic,

EI cîntă amorul şi natura, de predilecție. Ba, ca să fim şi mai a-
proape de adevăr, putem spune că Galaction cintă amorul,—natura fiind

CRONICA LITERARA a7

adeseori numai un cadru poetizat lar iubirea de natură fiind numai un com-
ponent, un accesoriu indispensabil al Amorului, 3 P

Natura pe care o zugrăvește sau, mai bine zis, pe care o vu
ză d. Galaction, e personală în cel mai înalt grad, e colorată cu
peramentul şi e îmbibată cu tot sulletul lui. El o cîntă cu un sentiment
de pietate estatică uneori, și cu o imaginaţie a cărei supremă delicateţă
nu o împiedecă de a îi viguroasă. E firesc deci ca natura din opera lui
să fie cu totul diferită de aceia din operele emulilor săi,

Şi această natură servește drept cadru, adesea înviat și prosopo-
peic, unor amoruri totdeauna înfrigurate și totdeauna nenorocite. Nicăiri
nu e vorba de acel sentiment blajin și cterat, care se mulțumește cu
tori şi cu suspine. D. Galaction zugrăvește, ca nimene altul la noi,
violenţa extremă a acestei pasiuni care devastează sufletele.

Şi toate amorurile lui duc la dezastru, la nimicire. Autorul e prin
urmare un ascet în concluzie, un justițiar în desnodămint,

Dar cu cîtă plăcere întirzie el asupra descrierii păcatului ! Cu cită
câidură, cu cită pasiune zugrăveşte—nu !—cîntă el puterea ispitei, virte-
jul dorințelor, sbuciumul fermecător și sărbătorile amorului nelegiuit |
Până la marginea prăpastiei, el ne poartă pe alei înflorite de trandafiri.
Și parcă ţi-e ciudă cind vezi că toate se isprăvesc rău, Zich:

Prea era de tot frumos
De-a trebuit să piară...

In zadar apoi încearcă autorul să ne sperie cu focul Gheenci. Noi
mu credem în lad. Şi chiar dacăam crede, l-am primi bucuros pentru
o sărutare a frumoasei Borivoje, Căci e neasămănat de frumoasă și de
viu zugrăvită sirboalca pe care o iubeșie popa Tone! Subiectivii aceștia,
care nu pot să creeze tipuri vii, cind nu-i preocupă direct şi personal
în sentimentele lor, sint citeodată reiutrecuţi cind e vorba să zugră-
vească pe femee în paroxismul pasiunii și suprema înilorire a frumuse=
și! ei (astfel Vlahuţă In „Ertare“, Eminescu în „Călin“, etc.).

Dar dacă d. Galaction arată eroilor săi perspectiva iadului, să nu
credeți că o face numai fiindcă și-a adus aminte, la desnodămint, că e un nu-
velist, deci un moralst.—nu! Acest terbil justițiar nu e nuvelistul, ci
creştinul din d. Galaction. Se vede că la d-su vechea „luptă dintre prin-
cipiul binelui și-al răului“ ia proporţii necunoscute de ceilalți muritori...
Desnodămintul dezastruos nu e concesia făcută tradiției cu „izbinda vir-
tuții“, nu e trucul generos, nu e punctul de onoare al scriitorului, ci e
insăşi expresiunea tranșantă a celor mai sincere convingeri, identificate cu
preceptele moralei creștine. Sinceritatea acestor convingeri, care ne sur-
prind, stă mai presus de orice îndoială. Cetiţi, vă rog, sumbra tinguire
a lui popa Tone, pe malul Dunărei... Sint pagini de un lirism exaltat,
pe care un nuvelist nu lear fi putut scrie și din care se vede lămurit

95 VIAŢA ROMINEASCA

că autorul însuși e convins de argumentele cu ca i
e i -
rela re preotul vrea să-și
Atmosfera aceasta Incărcată de tra imţiri, vi
gice presimţiri violența luptei
sufleteşti şi contrastul dintre combatanți, amestecul acesti de aa
infrigurat şi de mistice Intrinări, de tămie sacră și de mirodenii erotice
de pioasă ingenunchere şi de laice pătimiri, dau bucăților d-lui Galaction
un farmec cu totul neobicinuit, o savoare unică, amară și tulburătoare
Poate că cel mai rafinat scriitor sensualist,—conștient şi declarat —n'ar
fi atins rezultatul la care acest neînduplecat moralist a ajuns, fără cal-
cul şi împotriva întențiilor sale intime. Cind vă spuneam că d Gala:
tion e o ciudățenie în toate chipurile ! Ei
El este parcă anume făcut să uim
s > cască După cum am ie
tonul scrierilor sale, din afirmaţii directe și din Ha indicii ri va
rr nu încape Indoială, reese cu toată claritatea că acest fin artist g!
P ori agp al amorului este în același timp un fervent creştin Ds
ştin în înțelesul clasic al cuvintului, cr j
i ı Creștin autentic, nu de cel -
era cu rezerve şi cu interpretări personale, E! are curajul să rs
pna £ see mai precise revelații ale Bisericii, —in lad și Rai, în „facerea
", În existența dracilor, ete, E oare cu puii it sa
y à . ință ca v

dj ag mai ceri și altă concepție asupra vije, cau A
n Fie riza aceasta, de sigur, unele subiecte ale sale sint lipsite dè
spera icație mai adincă. Și din cauza aceasta, poate, d, Galaction $
cet mai inegal dintre scriitorii noştri cei buni. Cu pilda lui, se astrea
€ lăuntrice care, conştient sau incon-

950, ca rtistice și creatoare într-o si
js ; 0 singu -
i pa grota armonie și unitate celei mai diverse şi i că ai
eta Sa ai aaa temperamentului său artistic sar fi topit și cris-
pipe sa sri concepție modernă asupra vieții, de sigur că scrii.
allee ră i făcut şcoală, Căci deși d, Galaction, fiind un subiac.
(dat , ad oameni ci numai pasiuni, nu creiază tipuri ci numa!
» Seşi compoziţia bucăţilor sale e neglijată, păcătuind adese ori

in plan şi
pian și proporţii, totuși el ştie să te czptiveze intotdeauna prin im-

resi ili i
Presionabilitatea Jui, prin puterea lui de viziune și mai ales prin frumu-

sețea vi A ap
Seale aana a, inegal cași omul, stul său oglindește toate
tiek infila a: cind isbucnitor și colorat, rupt ȘI viguros ca
dincolo Stag a arad cind lin și cîntător ca unda : aci poetic. şi e
e cliște și de gazetărisme : ; a j
departe sunător ca o lamă de metal isoin, S Rea dp ȘI atom, aal

Prea nou ca să fie manierat în constru

înrourată de epitete ca. cji, Galaction aduce o jerbă

nu făcute. Dacă nam do de comparații şi metafore nouă, —născute jar

ri să omitem citați :
lor plăz Citațiile, ca să menaj :
plăcerea noutăți la lectura volumului, nu ne-ar ră alea, AARET
tatea alegerii, r rămine decit greu-

ȘI acum să mai notăm o ultimă cludățenie a acestui

se ignoră pe sine, asemeni unei flori învoalte din 2 PNI

tropice, cu străluciri

de petale, cu ghimpi inestetici, frunze grațioase și cu rădăcini pline

de glod.
Semnalăm adică faptul foarte $
Biectele acestui „rafinat“, sint lua
Vom face o mică digresie.
Am pomenit deja despre simpătia reciprocă dintre d. Galaction şi
așa-numiții noștri „simbolişti*. (Ni se spune că d-sa a colaborat chiar
la Viaţa Noud).

In ce privește pe d. Galaction, cauzele acestei cochetării stau de

sigar în ciudătenia firei sale artistice, şi nu enevoesă le mai descurcăm.

Mai curioasă ni se pare insă simpatia „simboliştilor“ pentru Galac-

ion. Ştiam doar că aceşti domni clasează şi califică pe un scriitor nu-
mai după natura subiectelor sale. Ei nu se întreabă cum scrii (aceasta
ar presupune curiozitate artistică, siorțare, investigație.— inteligenţă), ei
-se întreabă numai despre ce scrii (lar asta nu presupune nimic). Ei ig-
morează modul de tratare, —singurul care are importanţă aci,—pentrucă
mu le este accesibil ; dar ţin seama de subiect, pentrucă... subiectul sare
oricui în ochi,

Aşadar : scrii despre trei yachturi şi trei agate? Eşti „artist*,

„eşti „raiimat*, faci parte din „şcoala nouă“.

Scrii despe țărani? Eşti „țărănist“ grosolan, nu poţi fi artist.
Te-a dus păcatul să scrii vr'odată despre ciobani ?—Eşti „oierist“, decre-
sează scurt Ervin, ceva așa ca un urs încălțat!

Dar subiectele d-lui Galaction sint, după cum am spus, aproape
toste, luate din viaţa celor de jos. Atunci?...

„Ba, ceva mal mult. în citeva bucăţi, eroii d-lui Galactica sint
nişte ciobani, dar ciobani adevăraţi, cu cioareci, cu opinci, cu nojițe....
Atunci 7

Ba, ceva şi mai mult, In una din schițele sale, eroii d-lui Ga-
faction sint—cum să zic ?—sint nişte păzitori de porci,—nişte portari
în carme şi oase... Atunci ?!!

Dacă ar îl consecvenţi cu ei înşişi, cei dela Viaja Nouă şi in-
termitentele sucursale, pe stintă logică nu ar trebui oare să afirme cå
Hteratura d.lal Galaction e literatură „porcistă“ 2... Quelle horreur! Jati
pe cine au simpatizat, pe cine au îmbrățișat plăpinzii cintăreți ai etaje-
welor |

Veţi spune poate că stilul d-lui Galaction i-a făcut să-l preju-
iască ? Ei bine, nu. Vă pot dovzdi cu documente că aceşti domni
a au nici stii şi nici simțul stilului, că cei mai mulţi dintre ei nu cunosc nici
gramatica, nici limba in care vor să facă literatură—şi Incă „rafinată”. “

Nu tămine decit că amăgirea lor se datorește numai vocabularu-
dai întrebuințat de scriitorul nostru (adică tot ceia ce sare în ochi!).
în adevăr d. Galaction păcătuește citeodată printrun exces de neolo-
asme uneori cam nepotrivite cu natura subiectelor sale. Cu asta i-a
prins. Acest defect superficial e singurul punct de contact între d-sa şi

mnificativ, că aproape toate su-
din viața celor de jos...

100 VIATA ROMINEASCA

simboliştii noştri... Da, i-am calonniat adineaori cind spuneam că ef
reduc totul numai la subiect. Estetica lor literară, pe care o poți viri
în buzunarul vestei, mai conține o formulă: „A vorbi numal pe radical,
in versuri şi proză“... Respectă această formulă, şi eşti de-ai lor! De:
bucurie, sint în stare să uite chiar celalt punct din estetică, subiectul,
—cum au pâţit-o cu d, Galaclion,

Dar să ne întoarcem la scriitorul nostru,

Pentru cetitorul impacientat poste de digresia aceasta, vom încerca
să lixăm în citeva trăsături rezumative, fizionomia acestui prea simpatic
scriitor.

D. Galaction, în ce priveşte natura talentului său, e un subiectiv,
un liric; în ce priveşte tema predilectă, e un cintăreţ al pasiunii amo-
roase şi al naturii ; are asupra vieţii o concepţie de creştin ortodox ; e
un „țărănist* în subiecte, un democrat în sentimente; un impresionabit
lin; deci un stilist de mina 'ntăia,

Şi fiind toate aceste ta un loc, d. Galaction rămine un scriitor
foarte original, capabil să satisiacă multe exigențe, și pe care-l putem

clasa de pe acum printre puţinii scriitori buni al țării şi al deceniului îm
care trăim, es

P. Nicanor & Co.

Cronica ştiinţifică

îniuența civilizaţiei asupra boalelor zooparazitare ale omului.

În urma cercetărilor nemuritoare ale lui Pasteur, medicii parazito-
logi îşi îndreptau privirile mai mult asupra bacteriilor și neglijau cu to-
tul animalele parazite. Datorită progresului considerabil, făcut in timpul
din urmă de cătră parazitologie, patologiștii au convenit cumcă și ani-
malele parazite pot deveni cauza celor mai grave boli. Şi lucrul e cert,
că dacă microbii pot fi periculoși sănătății de ce n'ar fi viermii care
sint mai bine înarmați în lupta pentru traiu, care au dinți puternici cu
care pot perfora vasele sanguine producind hemoragii, şi glande speciale
producătoare de toxine capabile a otrăvi organismul gazdei.

Paraziţii animali se introduc în corpul nostru cu apa de băut, cu
alimentele sau sînt inoculaţi de cătră insectele sugătoare de singe. Intro-
ducerea paraziților microscopici cu apa de băut, precum sint amibienii
care produc disenteria [Entamoeba histolytica), Balantidium coli şi al-
tele, este uşor de înțeles. Mai greu de conceput este infectarea organis-
mului prin apa de băut, cu animale mari ca: ascarizii, oxiurii şi tricho-
cephalii, ei se introduc in tubul nostru digestiv cu apa de băut sub
formă de ouă embrionate.

Ouăle îndată ce ajung in stomac, coaja lor crapă, se desface, iar
embrionul devenind liber, continuă a se dezvolta în intestin.

Acești trei viermi nu sint primejdioşi numai prin toxinele violente
care le secretează, lucrind asupra singelui nostru provocind anemie, sau
numai prin iritațiunile terminaţiunilor nervoase, care se găsesc in pä-
reții intestinului, provocind prin transmisiune la crieri dureri, amețeli şi
diferite simptome epileptiiorme ; ci mai cu samă prin aceia că servesc la
încculare în intestin a diferiților microbi pathogeni.

Metchnikoff a emis cel dintăiu părerea că acești viermi intestinali
pot servi şi el ca agenți de inoculațiune a microbilor în apendice. G.
Raillet într'o teză asupra rolului viermilor intestinali în patologia in-
fantilă, confirmă prin observaţiunile sale părerea lui Metchnikoff. Exa-
minind conţinutul a 119 apendici de copii operați, în jumătatea cazuri-

102 VIAŢA ROMINEASCA

lor, el a găsit în apendici bolnavi, oxiuri, trichocephali şi ascarizi, sats
ouă de ale lor. YGS

Toţi acești viermi servesc ca agenţi de inoculafiune și a bacilului
febrei tifoide, |bacilul luf Eberthi, căci după cum a arătat Jules Guiart,
din o populaţiune care bea din același apă contaminată, nu se înbolnă-
vesc decit o parte din ea de febră tifoidă, aceştia sint aceia care au
viermi intestinali. Ard ti

Ascarizii mai devin. primejdioși sănătăţii şi din cauza emigraţiunii
lor. Une-ori trec din intestin în conductele pancreatice sau în căile bi-
lare, ajungind în ficat unde provoacă leziuni mortale după cum se vede-
în fig. 1, ficatul unui copil mort din cauza ascarizilor care au pătruns în el.

Alte ori ascarizii se ridică în căile respiratorii, în laringe, trahee
și bronhii provocind moarte prin asfixie după cum se poate vedea în
fig. 2, pulmonul unui copil pătruns de un ascarid în formă de anză.

Cu substanțele alimentare ne putem infecta cu larve de tenii, bo-
treocefali şi trihină.

Larvele de tenia solium, (Fig. 3) |cisticercus celulosae| cunoscute
pupular sub numele de măzăriche sau linte ; trăesc în carnea de mascur,
pe care dacă o mincăm cind nu este sulicient iartă, ajung în viaţă în tu-
bul nostru digestiv ; ele rezistă acţiunii sucului gastric şi intestinal, eva-
ginează gitul lor, iar cu capul se fixează de mucoasa intestinală, trans-
formindu-se în tenie tînără.

Același lucru se întimplă dacă mincăm carne de vită care nu este
bine fiartă și în care trăește larva feniei mediocanelata (Fig. 4) |cesticer-
cus bovis), ne înbolnăvim de tenia medcocanellata,

Un alt vierme lung și lat, est botriocephalul, (Fig. 5) al cărui larve,
trăes în icrele și în carnea de știucă, mihalţ și biban.

Acest vierme este foarte frecvent in țară la noi, |! întroducem în
intestin sub formă de larvă cu icrele de știucă pe care le mincăm sub
formă de salată.

Atit botriocefalul cit şi teniile menționate mai sus, pe lingă tur-
burările cunoscute de mult ca: dureri abdominale vagi sau fixe; diarie,
constipație, vărsături, țiuituri de urechi, accidente epileptitorme, mincă-
rimi nasale și anale, etc. sint primejdioase după cum s'a arătat în tim-
pul din urmă din cauza toxinilor care le secretează în intestin și care
absorbite în singe distrug globulele roşi producind uneori anemii mortale.

Cu trichina de asemine, ne infectăm cu carnea de porc.

Cel mai comun agent de infecțiune al alimentelor este musca. Ea
trăește pe cele mai murdare substanțe, cadavre în putrefacțiune și ma-
terii fecale de pe care zboară după ce au luat pe picioare şi pe aripi,
diferiți microbi, spori și ouă de diferite parazite pe care le transportă
pe alimente. Cu trompa ei moale nu poate perfora pielea, se hrănește
insă sugind produsele de excrețiune, ca sudoare, lacrimi, sculpaţi, ma-
terii fecale sau ori ce fel de licide care se dezvoltă în cadavrele în des-

CRONICA ȘTIINȚIPICA 101

compunere. Din materiile excremenţiale ea poate sorbi microbii holerei,
al febrei tifoide şi ouă de diferiți viermi intestinali pe care le depune
cu materiile sale fecale pe ustensilale de menaj sau direct pe substan-
èle alimentare,

O boală de care ne putem infecta atit cu apa, cit și cu alimentele
și chiar numai cu pravul [colbul] este chistul hidatic.

Această boală este cauzată de cătră o tenie mică, taenia echino-
cocus (Fig. 6) care trăeşte in intestinul subțire la cine, larva ei însă se
cezvoltă în genere în ficat, și în alte organe la om, oae, porc, vite şi la
cal putind ajunge dimensiunea unei portocale şi chiar mult mai mare,
producind tulburări mortale.

Materiile fecale ale cinelui care conţin milioane de ouă de tenia
echinococus ajung adeseori cu apele de ploae, În apele de băut; sau

„ uscindu-se și transformindu-se in praf, sînt duse de vint pe diferite sub-

stanțe alimentare, sau pot fi inghițite cu aerul inspirat. Oul îndată ce
ajunge În stomac, i se desface coaja și esă din el un embrion micrus-
copic cu şase croșete care pertorează păretele tubului digestiv și trece
‘n curentul circulator de unde ajunge în ficat sau în alt organ şi se
transformă într'o veziculă (chistul hidatic). Această veziculă mică la
inceput cit un fir de mac, crește mai intãiu cit un fir de păsat, cit un
bob de mazere pănă ajunge cit o portocală mare.

In timpul acesta ea exercită o presiune asupra organului în interi-
crul căruia se dezvoltă producind dureri.

Ea are un părete elastic de o constituţie histologică bine deter-
minată, conţinind în interior un licid foarte toxic, din care cauză pro-
cuce urticaria Îndată ce päretele ei se rupe,

Insectele sugătoare de singe constituesc și ele unul din cele mai
mari flagele ale omenirii. O gramadă de boli din cele mai mortale sint
inoculate de cătri insecte, malaria, frisurile galbene, filoriosa, boala
somnului etc.

Malaria (febra palustră sau îrigurile intermitente) este rezultatul
unei întoxicațiuni produsă de către un parasit (Hematozarul lui Lăveran)
care trăește în globulele roși ale singelui. El distruge globulele, pe care
le asimilează în parte iar ; părţile care nu pot fi asimilate le acumulează
in corpul său sub formă de pigmenţi și de toxine. Cind parasitul a a-
juns maximul de dezvoltare se segmentează (se produc așa numiții me-
rozoiţi) lar pigmenţii și toxinele devin libere în singe. După R. Bian-
chard rezultă o întoxicațiune a singelui, care se introduce prin accese
febrile, Pigmenţii cu timpul se acumulează, în splină, crier, ficat, rinichi,
pulmoni etc. hipertrofiind acele organe (hipertrofia splinei popular rast)
După o perioadă mai îndelungată, survine anemia și cahexia palus-
trä după cum se vede la copilașul din figura 7.

Parazitul malariei este inoculat prin piele de cătră o specie de
țințari foarte comună la noi în țară cunoscută sub numele de Anophe=

10% VIAŢA ROMINEASCA

les.*) O altă specie de țințari, de asemine foarte comună la noi este
culexul; el inoculează omului în țările calde parasiţii care produc febra
galbănă şi filariosa. Parasitul filariosei este un vierme microscopic (Fila-
rla Bancroiti) a cărui embrioni ingrămădindu-se în vasele limfatice pro-
duc o dilataţie enormă a vaselor limlatice și o îngroşare considerabilă a
pielei. Ei se dezovită în general în membre, mamele, penis etc,

Boala somnului este de asemine produsă de niște organisme pato-
gene microscopice (Tripanosoma) inoculate omului de o specie de muște
cunoscute sub numele de glossina. Aceste organisme lucrează pe de o
parte prin toxinele lor care distrug globulele roși ale singelui, pe dz
altă parte prin obliterarea vaselor sanguine cele mai fine. La o infecti-
une mare ele nu se găsesc numai în singele bolnavului ci și în splină,
măduva oaselor, ficat, licidul cerebro-spinal, ganglioni limiatici ete.

Cu cit o ţară devine mai civilizată cu atit boalele parasitare dimi-
mucază.

Populaţia orașelor și a sătelor unde civilizația n'a pătruns Încă, se
alimentează ca şi popoarele sălbatice cu apă din puțurile, lacurile sau
rlurile care se găsesc in apropiere și în care se scurg tot felul de mur-
dării şi materii fecale încărcate cu ouă de parazite. Astiel se explică
frecvența boalelor parazitare, în țările înapoiate în cultură. In Egipet
bintue bilharziosa sau hematurie de Egipet, flindcă populaţia bea apă
din niște cisterne în care se scurg urinele infectate cu ouă de bilharzia ;
in Arabia există dracunculosa ; in orient holera, febra tifoidă etc.

Primul factor din viaţa civilizată care tinde să reducă numărul a-
nimalelor parazite sunt măsurile ce se iau în alimentarea orașelor
cu apă.

Apa să se aducă dela isvoare, îndepărtate de locuințele umane ; ea tre-
bue se circule printrun sistem de canale metalice sau de oale smălțulte
a căror impermiabilitate trebue necontenit supraveghiată,

Cind din diferite împrejurări, in unele orașe nu se poate aduce apă
contorm regulelor higienice, populația trebue să bea numai apă fiartă. Fer-
berea devine tot mai generală și mai pertecționată cu inaintarea civili-
zației, și chiar acele articole de hrană care sint mincate nelerte, ca iruc-
tele a salatele, incă trebuesc bine spălate cu apă fiartă, înainte de a fi
servite, L

Un alt factor din viața civilizată care tinde să reducă numărul
boalelor parazitare sint măsurile ce se iau în prepararea alimentelor.
Un personal de medici veterinari și experți este însărcinat cu examina-
rea cărnurilor. Carnea de vită trebue examinată ca să nu ne infectăm de

„tenie, carnea de peşte ca să nu ne infectăm cu botriocefal lar carnea

1). A so vedea mai pe larg: N, Leon, Stndi cul J
Rominla, Curol Gob), București 10. ti u asupra Culicidelor din

Fig. 1. Un vas de sticlă euro cont ne în aleoul un ficat de copil din eare
sc vele eşin nn limbrire Ifig. originali),

„-— ..

Fig. 2— Un vas de sticlă cure conține în ulevul o

bătut de

un ascarid in formă de ansă |

vorțiune de pulmon stră-
ig. originală!

Fig. 3.—

Tenia Soium, la stinga vier-

mele ; la dreapta; sus capul cu ero»
şelele rostrul şi ventuzele, jos oul

iar la

mijloc un segment mêrit,
după Gasiou).

Fig. 4.— Tenia medivca-
neiala. Sus capul ca ven-
tuzele : la mijine un seg-
ment, înr jos ou! mărit
lupă Gastoun).

Vig. &-

Botr'ocephalul după Gaston).

Fig. 6— Tenia echimoccus, mă-
ritā (după Gustou)

Fig.

a
í

Copil holnav de rirnsă si eahecsie paluztră ifig. originală).

TOTES pe Iv i m 4* $ atrun TETN

-=m =e 29 e 0

CRONICA ȘTIINȚIFICA 105

de porc ca să nu ne iifectăm cu trihină. Examinarea cărnurilor de tri-
hină se face în mod destul de minuțios, Se tae cu o foarfecă fină, în
direcția făsciilor, o bucăţică subțire de muşchi care se intinde pe o la-
mă de sticlă, se toarnă peste ea o picătură de apă sau o soluție de a-
cid acetic (1 la 5 pentru 1000); se disesociază apoi cu ace fine, se a-
copere cu o lamelă și se examinează, In caz că carnea e infectată se văd
chisturile cu un microscop care mărește de 30 până la o 100 de ori.

Pentru a evita infecțiunea cu orice fel de paraziți, carnea trebue
să fje bine flartă înainte de a fi consumată. Experiența a arătat că lar-
vele de trihină anchistate pier la temperatura de + 70.

Echinococosa este foarte răspindiță în țările unde viscerile de porc
intectale cu chisturi sint aruncate și servesc ca hrană cîinilor: ei se in-
iectează cu tenia echinococus, iar prin intermediul ei infectează omul şi
alte animale de echinococosă.

In ţările civilizate însă această boală este aproape dispărută. Tăe-
rea mascurilor este foarte aspru reglementată ; ea nu se face numai în
abatorii ci şi la ţară sub supravegherea medicilor veterinari. Incineraţia
şi distrucția efectivă a viscerilor atinsă de chisturi este obligatorie; o
regiementaţie strictă, oprește intrarea cinilor în abatoriile publice. Se tri-
met tutulor veterinarilor circulări prin care li se aminteşte de patogenia
echinococosei şi importanța măsurilor preventive care trebuesc luate În
privinţa acestei afecţiuni,

ln ceia ce privește muștele care joacă rolul de căpitenie în propa-
garea boalelor infecțioase la om şi la animale, serviciile sanitare din
Anglia şi America de Nord au întreprins încă din 1909 o luptă din cele
mai înverşunate contra lor.

„ Pe de o parte se caută a se distruge muștele iar pe de alta lar-
vele lor.

Contra muştelor se recomandă un amestec de 15/, formol, 25"
lapte și 65/, apă la care se adaugă și puţin zahar. Acest amestec se
toarnă în farfurii late care se pun în locurile unde se adună muştele:
ele lacome de lapte, mâănincă și după cite-va minute pier.

Contra larvelor se recomandă suprimarea gunoaelor menagere, bä-
ligarului de cai și de vite care constituesc un focar pentru reproducerea
muștelor în care se desvoltă larvele lor. Stropirea cu lapte de var în
timpul verii, în fie care săptămină a latrinelor și a locurilor de pe cate
se ridică gunoaele. Un alt mijloc excelent de apărare care se practică
contra insectelor sburătoare, sînt ferestrele și ușile de pinză de sirmă,
ele permit aerisirea locuințelor, impedecînd în același timp introducerea
lor în interior,

Un alt factor care joacă un rol important în istoria civilizației în
cela ce privește diminuarea boalelor parazitare, este îmbrăcămintea.

Popoarele primitive care trăesc cu corpul gol, fără nici o imbră:
căminte, sint cu mult mai expuse a fi înțepate de către ţințari sau de
alte insecte sugătoare de singe, decit popoarele a cărorcorp este aco-

106 VIAŢA ROMINEASCA

perit cu haine şi deci mai expuse a fi inoculate cu diferiți paraziți, ca |

acel al malariei, al filariosei, al frigurilor galbene etc.

Tăranul nostru de exemplu, care umblă cu picioarele goale şi piep-
tul gol este mai expus la aseminea boale decit tirgovățul care umblă
incălțat și cu pieptul acoperit.

Imbrăcămintea, limitează considerabil șansele de a fi ințepat de in-
secte și prin urmare de a fi și infectat.

In special pentru distrugerea țințarilor sau găsit o sumă de măsuri
care se aplică cu succes în țările civilizate.

Cu cit o ţară este mai înaintată în civilizație, cu atita şi boulele
zooparazitare sint mai rare. Pediculoza şi scabiosa au rămas apanajul
țărilor cu populaţii sărace şi murdare.

Prof. Dr. N. Leon

Cronica militară

Criza morală a corpului ofițeresc

Este curios şi intristätor cum oamenii cel mai de bine, conducă-
tori ai poporului nostru, chiar voind să facă binele şi posedind facul-
tâţile de a-l putea face, alunecă totuşi alătarea de drum şi se lasă tiriji,
ca de forțe fatale şi oculte ce par că planează în atmosfera turbure şi
grevale a țării romineşti, spre ţinte falşe şi amăgitoare.

Acest lucru se petrece de citva timp şi cu scopul de perfecționare
a armatei romineșii. Nu un om, nu doi, ci imensa majoritate a oame-
nitor noştri politici au recunoscut de citva timp în urmă, cit de negli-
jenţi am fost cu armata noastră în ultimele decenii, Ei au voit să in-
drepte răul,

Cind sa declarat războiul balcanic în toamna anului 1912, oame-
nii noştri s'au deşteptat, ca surprinşi de o lumină vie, ca de un zingă-
nit ameninţăter ce de mult nu se mai auzise şi al cărui răsunet se per-
duse din memoria lor. Ei au ezitat atunci de a se arunca în vultoarea
războiului, căci, punindu-se faţă în faţă cu conştiinţa lor şi Intrevăzind
responsabilitatea cu care o încărcau, nu au avut curajul să sprijine pe
forja armată o hotărite atit de gravă ca a războiului. Pentru noi acest
fapt este cert, căci se prezintă gîndirii în mod firesc fără a putea pre-
tinde perfecta cunoștință a fondului conştiinţii şi inteligenţii omeneşti,
putem totuşi afirma, bazaţi pe logică, că presupunerea ce se prezintă
gindirii noastre ca cea mal verosimilă, este, că numai teama insuticien-
jii armatei a fost cauza Inacţiunii guvernanţilor noştri. Ce altceva ar pu-
tea explica încercările lor desnădăjduite de a cîştiga prin iscusința di-
plomatică dreptul lor, decit că nu indrăzniau a-l cere prin forja brutală ?
Ar fi copilăresc lucru să credem, că un om, care este sigur de forța sa,
să stea cu mina în buzunar cind i se contestă dreptul său şi să se mul-
țummească a-l reclama din gută, altora !

Nici noi nu am avut atunci încredere deplină, Am reflectat mult,

Noti.— Direcţia revistei tace rezervele ei asupra unora din părerile
cuprinse În acest articol,

108 VIAŢA ROMINEASCA

am discutat mult şi, în contra opiniunii generale, am scris chiar într'o
revistă militară, că nu trebue să facem războiu pe chestiunea Silistrei *).
Părerea noastră intimă era, că mai bine să nu o avem de loc această
Silistră, decit să o avem printr'un războiu, care ar [i lost prea mare risc.
Căci ni se părea, în adevăr, că riscul ar fi fost prea mare față de im-
potlanţa strategică a Silistrei şi a intregei frontiere dobrogene chiar:
am arătat tot în acelaşi timp—a arătat In urmă şi modul cum a fost re-
zolvală—spre cinstea Marelui Stat major—problema strategică în cam-
pania din Bulgaria, şi o va arăta şi viitorul,—că in toate presupunerile
de conflict balcanic valoarea strategică a Silistrei este neinsemnată, dacă
nu nulă, faţă de valoarea altor puncte din dreapta Dunării. Tocmai de
aceia am revenit în urmă, după campanie, asupra marii erori politice ce,
după modesta noastră opiniune personală, s'a comis prin luarea cadrila-
terului, în loc de a se fi luat citeva puncte pe Dreapta Dunării, pe dru-
mul cel mai scurt spre Sofia. Am arătat atunci, că operațiuni principale
sirategice nu vor avea niciodată loc în Dobrogea atit timp cit am avea
în mina noastră Nicopoli, de pildă, care singur valorează strategiceşte
mai mult ca toată frontiera noastră actuală dobrogeană, Posesiunea unul
asemenea punct, ne-ar asigura, oricare ar fi combinaţiunile unel viitoare
lupte în Balcani, o atit de mare superioritate asupra Bulgariei incit a-
ceasta nu ar putea îndrăzni nici o mişcare în contra noastră, fle pe te-
ritoriul Rominiei vechi, fie în Dobrogea.

Dar să nu ne îndepărtăm de chestiune, Ziceam, dar, la inceputul
anului trecut, că războiul să-l facem pentru o chestiune națională im-
portantă,—dintre care autonomia Macedoniei mi se părea cea mai in-
dicată,—atit din punct de vedere naţional, cit şi al echilibrului balcanic
celui mai favorabil—dar şi cea mai puţin luată în considerare, din ne-
fericire. In această idee se ascundea o soluție politică propriu-zis, dar
se mai ascundea—o mărturisesc—şi teama că nu eram suficient pregă-
tiți—astlel cum gindesc eu că trebue să fim—pentru un mare războlu,
Voiam deci, ca riscul să albă cel puțin un mare cîştig, căci risc era:
campania în Bulgaria a dovedit-o pe deplin şi ar îl inutil şi periculos a
ni-o ascunde. Deparie dea crede, că nu eram capabili de a ne lupta şi
a învinge chiar, nu se poate totuşi ascunde, că nu eram pregătiţi în cel
mai innalt grad—acela care-ţi dă victoria cu siguranță—căci de n'ar fi
aşa nu s'ar fi grăbit guvernele noastre atit de economice de obiceiu,
cind e vorba de armată, să-i acorde sute de milioane, ba nu s'ar fi ans
gajat ele pe panta atit de laborioasă şi nesigură a diplomaţiei, cînd ar
li ştiut că prin forța pumnului—argument decisiv—erau sigure de aob-
ține ceia ce vroiau.

De aceia sint convins, că oamenii noştri au ezitat—și poate au fost
cei mai inţelepți—aşteptind o ocaziune mai fericită decit aceia în care

1) Vezi „Baletinul Armatei şi Marinel”. No. 1 lanuar 1313,

A îi

CRONICA MILITARA 109

se prezenta situaţiunea politică la Inceputul primului războiu balcanic:
trenul al doilea, cum s'a spus printro expresiune rămasă celebră. Elau
aşteptat această ocaziune, chiar cu riscul de a nu mai prinde acest tren
şi a răminea păcăliți, ŞI ce dovadă mai bună de necomplecta pregătire
a armatei, decit această aşteptare ce putea rămine zadarnică, din partea
unor oameni al căror patriotism și a căror inteligență nu poate fi pusă
la Indoială, şi care deci nu puteau avea alt motiv de a întirzia?

Noi ne explicăm astiel necesitatea simțită de acei oameni de aas-
cunde crudul adevăr, puşi cum erau in situațiunea de a îi taxați de pu-
jini prevăzători sau nepatrioji, oti aceia de a lua parte la responsabilita-
tea ce li se cuvenia şi lor de lipsa pregătirii suficiente a armatei. Şi atunci
ei au inventat „Cartea Verde“. Sintem de altă părere. Trebuie spus a-
devărui, In realitate ei au procedat in consecință cu acest adevăr, căci
tot alunci și tot pentru același motiv s'a stabilit în lumea noastră un pu-
termic curent pentru întărirea armatei. De ce dacă nu era nevoe, parla-
mentul a devenit militarist ca prin farmec şi orice credite cerute s'au a-
cordat fără cea mal mică ezitare ? De ce Primul Ministru al țării s'a pus
in fruntea armatei azi? S'a produs o intrecere intre oamenii noştri po-
litici de a tace din progresul armatei principala idee a programului ac-
tivităţii lor,

Este deci cert. Armata are nevoe de un progres, casă zicem așa
violent (ca şi țimpurile şi evenimentele ce-l cer) lar nu numai de evo-
luțiune lentă şi naturală a timpurilor obişnuite,

Din nefericire, precum stabilirăm ca introducţiune a acestei cro-
nice, deşi oamenii noştri au apucat hotărit pe acest drum nou in favoa-
tea armatei, ef totuşi se lasă a fi atraşi de acea forță misterioasă şi o-
cultă care-i conduce spre miragii faişe, Nu vrem a spune că nu trebu-
iau cedate credite armatei şi că nimic din materialul ei de războiu nu
lipsea sau nu trebuia mârit şi nu mai trebueşte încă complectat. Cu cit
mai mult materia! cu atit mai bine, cu cit mai multe efective cu atit maj
bine, dacă ele sint şi organizate şi conduse,

Pretindem însă, că progresul material și organic este azi de or-
din secundar, tără a putea totuși fi neglijat. Pretindem, că forța mate-
rială şi oiganizarea oștirii noastre, innainte de votarea imenselor credite,
Ja inceputul crizei balcanice ar fi fost suficiente, chiar dacă nu com-
plecte, pentru a cădea greu în cumpăna victoriei. Am fi vrut chiar ca
enormele sporuri să nu fie re; artizate budgetului extraordinar ci budge-
telor ordinare, căci acestea fac puterea materială a armatei, asigutind o
pregătire constantă de tot anul, de tot momentul. Dar ceia ze mai cu
seamă ii lipsea armatei, atunci caşi acum, ceia ce nu se cumpără cu mi-
lioane, ci se obține prin conştiinţe este forța ei morală.

Domnul general Crăiniceanu a ţinut o conferință mai dăunăzi şi a
arătat cu cifre, că, în ceia ce priveşte cifrele, armata romină era pregă-
tită de războiu în 1912 cași în 1910. După declaraţiunile unui fost mi-

110 VIAȚA ROMINEASCA

nistru de războiu recunoaştem faptul în ce priveşte pregătirea materială
şi organică, şi dacă în urmă, după 1910, s'au mai acordat atitea credite,
este pentru a se fi umplut lipsurile,—care nu incetează niciodată de a
î,—şi necesităţile imediate—şi pentrucă oamenii noştri politici au sim-
ţii nevola de a avea un element material de luptă şi mai puternic încă,
şi mal complect. |

Armata era deci pregătită şi sigură de victorie, dacă siguranța
victoriei s'ar putea determina numai prin datele stabilite pe hirtie, prin
budgete şi pe tabelele de efective, prin numărul armelor şi al... „isme-
nelor*,

Din nefericire lucrurile stau altfel, şi cela ce d, General Crălni-
cianu nu a spus în conferința sa este, că în 1910 caşi în 1912, caşi în
1914 armata romină nu era și na este suficient pregătită sufletește.

D. general a reamintit oarecare măsuri de edificare morală ce a
întreprins, ca ridicarea solidelor ofițerilor şi altele. Dar pe lingă că a-
cestea nu mai sint suficiente azi, vom întreba ce continuitate şi desvol-
tare li sau dat în anii următori şi în special în ultimul timp, căci nu se
va pulea pretinde, că o operă morală se poate indeplini cu o lege sau
două şi în decursul unui timp restrins. O operă morală nu se poate
desăvirşi prin legi şi dispoziţiuni numai, ci prin constanta, indelungata
şi sincera aplicare a lor, şi mai ales prin schimbarea sistemului gene.
ral. Nu a voit şi d. Nicu Filipescu să schimbe sufletul armatei prin o
lege de innaintare ? Dar |deia-d-sale a fost așa de puțin înțeleasă şi
de rău aplicată, încit legea a avortat, producind o şi mai mare pertur-
bațiune şi nici nu-i putem judeca măcar valoarea sa.

De aceia, ceia ce oamenii viitorului trebue să a.bă în ptimul rind
in vedere este intărires bazei! morale a armatei, prin legi şi dispoziţiuni,
dacă vroiţi, dar mai ales prin schimbarea sistemului ; prin tegenarea
bazelor profunde ale ființei noastre morale. Fără aceasta se construește
un edificiu enorm pe o bază rămisă putredă.

Aceasta trebuia spus. Nu ne e teamă să o spunem, chiar de va
trebui să fim victima îndrăzneţii noastre afirmațiuni, caşi a celor de păni
acum. De altfel toţi o spun, prin culoarele căzărmilor, pe Calea Victo-
tiei în Bucureşti, pe ia cafenele şi aiurea. Noi o spunem iu coloanele
revistelor: chestie de loc, dar locul ales de noi e mai curat. Cind în
cursul anului trecut, şi in special după deșteptarea multora în campania
din Bulgaria am atacat râul în față, în şi afară din armată, cind am le-
gat chestiunea prosperității armatei de rezolvarea problemelor sociale şi
politice ale acestei țări. —unele fără altele neputindu-se înțelege, —mi-am
atras prigonire, ură şi dispreţ,

Mulţi din cei ce ne judecau atit de bine pănă atunci au avut o
mare decepțlune şi și-au manifestat puterea față de noi ca și cum am fi
comis crime. Căci este o crimă a spune adevărul pentru cei ce au inte-
res ca el să fie ascuns, ori pentru cei ce nu pricep folosul său. Cei din-
tăi formează oligarhia internului personal cei din urmă a rutinei.

CRONICA MILITARA ut

i Aceştia nu înțeleg, că azi armata nu mai poate face un sistem a-
„parte în cercul cunoștinţilor și activității omenești, Ei nu ştiu: că azi
armata formează subiectul unor științe militare tot atît de mult ca a u-
nor ştiinţe sociale, politice şi filosofice ; că ta nu se poate desvolta și
progresa decit în raport și odată cu celelalte maniiestări ale vieții u-
nui popor. Studiul acestora nu are a face cu disciplina frontului, —ace-
iaşi pentru activi ca şi pentru rezerviști de altfel,—căci studiul şi inde-
penienta sa exprimare nu infirmă ascultarea ordinelor, ba le ajută și le
„ complectează inteligenţa lor. Marele filosof E. Boutroux, luind locul ge-
„neralului Langlois în academia franceză, —aiurea un militar în activitate
„Intro academie, sînt semnificative atingeri ale domeniului militar cu ce-
lelalte domenii ale gindirii omenești, —și în discursul său de recepțiune ta
i academie, filosoful E. Boutroux, autorul operei „Science et Religion" a
| criticat opera și activitatea generalului Langlois precum ar fi făcut-o un
„eminent profesor de tactică la școala de răsboiu. Intre altele ela spus,
| spre susținerea temei ce am căutat și aşi dori so văd introdusă în lite-
ratura militară, textual următoarele cuvinte :

„Domnilor,

Desemnind un filosof pentru a succede unui militar în ziua chiar
l cind înlocuiați un istoric printr'un militar nu aţi impus alesului nostru
„ Catoria de a vă mulțumi numai, Aşteptaţi de la el, dacă nu mă înşel, să
proclame acest adevăr, unul din cele mai importante, dar, adeseori, şi
unul din cele mai necunoscute '), că gindirea și acțiunea nu sint două
forțe rivale, ori chiar Inamice ; că fie care din ele ar pretinde în zadar
să se lipească de cealaltă ; iar dacă gindirea fără acţiune nu este decit
dialectică abstractă sau futil diletantism, acțiunea fără gindire ne face
sclavii Intimplării, pasiunii sau violenţii ; că fără îndoială este mai
greu decit se crede de a concilia aceste două puteri, dar că această
conciliere este datorie și că de felul în care ea este efectuată, depind în
definitiv, în societate ca şi la indivizi, demnitatea, rectitudinea, adevă-
tata mărime, gradul de umanitate al vieții omeneşti“,

Aceste cuvinte au fost rostite pe catedra celei mai culte instituți-
uni din lume.

Ei bine, în armata noastră gindirea nu este conciliată cu acțiunea,
Gindirea este domeniul prolesiuniior civile, acţiunea al armatei. De aceia
aceste două straturi ale naţiunii nu se înțeleg, nu se iubesc și nu cola-
borează spre scopul comun, care trebue să fie ridicarea Patriei. Şi în
acest sens armata nu e pregătită, fiind încă impregnată de multe din ru-
tinele timpurilor vechi. Dar cită deosebire, de formare ca şi de pregă-
tirè, Între armatele timpurilor vechi şi cele moderne! Altă-dată arma-
teie intrupau ființa și gindirea unui singur om, azi pănă la cel din urmă
——————————

Ih La noi mal ales N, A, (noi subliniem).

112 VIAŢA ROMINEASCA

soldat trebue să gindească și să simtă, să înțeleagă și să voiască. Dis-
pun chiar și regulamentele noastre...

Cind deci am încercat să conciliez iorța cu gindirea, convinşi că
în zilele noastre efectul celei dintăi nu se poate produce decit prin cea
de-a doua, convinși că progresul armatei mu poate exista decit prin ra-
portarea acestui element la ceilalţi factori sociali, așa de bine au fost
înțelese sentimentele noastre, încit am fost acuzaţi că facem politică 12,..*
Pare rău, că nu se poate face altceva În țara noastră, în afară de stu-
dii militare, decit politică.

Cu toate acestea curind după exprimarea gindirii noastre și a con-
dițiunilor ce arătăm ca inexorabile pentru determinarea progresului real
al armatei, partidul liberal ne-a confirmat pe deplin unele idei, punind
aplicarea lor in fruntea programului lor (chestia țărănească).

Nu este destul. Liberalii, e drept, au mai pus și progresul arma-
tei în fruntea programului lor—şeful lor sa identificat cu şeful nostru
și aceasta este o serioasă garanţie : a voi însă nu e totdeauna a putea,
şi dacă progres real vor să fie, apoi liberalii trebue să schimbe mai în-
tăiu ceia ce numim sistemul, Pănă acum, de un şir de ani, armata romi-
nă se frămintă, se reorganizează, se mărește neintrerupt pe o bază şu-
bredă insă, Şi cu cit edificiul se construeşte mai măreț, cu cit toate
sforțările se îndreaptă spre acumularea greutăților ce vor mări colosul,
cu atit baza șa șubredă şi tot mai mult putredă îl va suporta mai greu,

Expresiunea concretă a acestei figuri este insuficiența morală şi
ca numâr a corpului nostru ofițeresc în primul rind, și incultura stra-
tului inferior al armatei, a gradaților și soldaților, în al doilea rind.
Corpul nostru ofițeresc, speranţa existenţii țării și a indeplinirii idealu-
lui ei final, trece azi, tocmai în aceste timpuri solemne, printr'o gravā
criză morală. Este un corp bolnav în calitatea sa morală şi în numărul
membrilor săi, strălucitor pe din afară, deșert pe dinnăuntru. Este mi-
nat de demoralizare.

Aci este buba dureroasă peste care punem degetul cu curajul ce-
lor care se condamnă singuri, să atingă sirma curentului electric, aştep-
tind cu resemnare iulgerile vijeliei de urgie ce se vor abate asupra ca-
pului nostru. Dar le așteptăm şi le înlruntăm cu plăcerea ce dă satisfac-
țiunea conștiinții descărcate și speranța că vijelia deslănțuită va avea cel
puţin vre-un răsunet în inimele și în voinţele conducătorilor noştri. Le vom
zice dar acestora cu hotărire : incetați cumpărarea de arme, incetaţi cre-
area de regimente, nu vă mai bateţi capul cu probleme de organizare; ad-
ministrați corect cela ce avem, e destul: ') faceţi însă oameni, faceți ca-
ractere!...

Sau dacă voiţi să nu uitaţi şi lacune materiale și organice, ce mai
sint ici și colo nu uitaţi însă, că aveţi de îndeplinit o singură și mare

1) Sporirea cavaleriei, ridicarea eleetivelor active ale unităţilor de-
infanterie, rarea rezervelor etc.

ner po

— ÁÁ

CRONICA MILITARA 118

weformă În armata propriu zis: vindecaţi corpul ofițeresc de boala ce-l
minează, întregiţi-l în numărul membrilor săi şi in valoarea lor sufle-
ească, curăţaţi neghina, altoiți trunchiurile seci și uscate cu vlastare
verzi și riguroase, tăiați ramurile putrede, deschideţi ușile mari caracte-
welor, redaţi viața și veselia sufletelor ofilite și ingrijorate, prăpădite de
“chinul zilelor de 1 Aprilie și 1 Octombrie, faceți să răsune din nou în
ase poezia armelor și a viselor de bătălie...
Altfel nu veţi avea victoria, oricite milioane şi miliarde veţi chel-
‘tui. A avea 600 în loc de 300 de mii de soldaţi nu are aceiași insem-
mătate ca a avea sau nu corp ofițeresc complect și de elită, cu simți-
minte înalte, care să reverse virtuțile şi vigoarea sa asupra întregei ar-
mate şi să-i comunice fluidul victoriei, Acestea nu se cumpără cu mili-
oane; acestea se alloesc de jos in sus şi se infiltrează de sus În jos.
Vedeţi ce se petrece în Franța unde de asemenea bintue o criză
în corpul ofițeresc. Dar imediat constatată, ea este şi denunțată de cele
mai autorizate voci și impusă politicianilor. Ca rezultat sacrificiile im-
puse naţiunii anul trecut, din care o parte sint consacrate corpului ofi-
terese : soldele lor au fost simţitor mărite, Nu e suficient; mai sint al-
tele de făcut, mai important ca mărirea soldelor,
Am zis și repet, că corpul nostru ofițeresc, eminent prin aptitu-
-dini naturale, sufere din cauza sistemului. In loc ca prin viața militară
virtuțile sale naturale să se dezvolte mai mult, ele se umbresc și chiar
“se şterg. Din entusiaști și ageri cum sint tinerii noștri la începutul ca-
rierii ei devin tot mai fără vlagă, fără dor de muncă, indiferenți, obo-
siți. Ba ei nici nu mai pătrund in această carieră în care, pe de altă
parte, sint introduși și toleraţi mulţi ce nu merită. lci vezi ambiţioși,
“care caută să ajungă prin orice mijloc studioși infrigurați ai manualelor
de tactică și strategie și mai ales al anuarului armatei romine, în care
calculează şi socoate mai rău ca dascălul lui Eminescu. Colo vezi pseudo-
mexcepționali“ care aşteaptă cu sufletul strins de ingrijorare sosirea șelu-
Jui, arbitrului suprem al destinelor lor, în al cărui drum se așează pen-
"tru a-l saluta cu o ipocrită admirațiune, pentru a-l critica apoi imediat
„ce a dispărut. Dincolo vezi mediocrități morale şi intelectuale care nu
„teușesc" şi-şi petrec serviciul în cultul „chiulului* pentru dobindirea cu
„cit mai puţine sacrificii a soldei ce-l va duce la pensie. Aceste trei ca-
tegorii lormează, din fericire,—o sper—minoritatea, dar ei iniuzează vi-
qusul în toată massa. În fine massa de decepţionaţi ai soartei, care altă
«dată şi-au făurit visuri nebune, dar la care au trebuit să shdice, căci n'au
-fost aleşi și merg acum incovoiaţi și cu capul în jos, an după an, spre
„acelaşi scop final: pensiunea salvatoare a bătrinețelor reumatice și amă-
‘ite. Cei ajunşi prin adevărate merite se pierd în massă de ambiţioși,
„de pseudo-excepționali, de chiuliști şi de decepționaţi. Caracterul lor
„devine timid. Influenţa lor e mică și inăbușită. Ei bine, cu asemenea

cambre nu se ciștigă victorii]... r

1134 VIAȚA ROMINEASCA

De această stare de lucruri sint responsabili politicianii noştri ins
primul rind, apoi capii armatei, care au venit în contact cu ei și care sau
lăsat atrași mal mult spre spiritul politicianist decit spre acel al apără-
rii intereselor sacre ale armatei,

Este momentul suprem de a se revoluţiona această stare de lu-
cruri şi de a se reda corpului ofițeresc viaţa de care e lipsit. Nu vedeţi,
o puternici ai zilei, cum tinerii de suflet generos şi entusiast, cum este
nătura omului nobil de azi îşi transformă sufletul, naturalmente atras de
poezia armelor, și fug de armată la virsta pornirilor celor mai entu-
siaste ? De ce ? Pentrucă nu se cîştigă destul în armată? Nu insultați !
Ei fug de armată pentrucă în inimile lor tinere și inocente bate, fără a'l
înțelege, instinctul decepțiunilor supreme! Spiritul militarist al națiunii
decade şi acesta este semnul epocelor de decadență şi peire.

Deunăzi un ministru de răsbolu, în disperare de cauză a luat
dispozițiunea, pecit de amăgitoare pe atît de inelicace și chiar vătămă-
toare, de a complecta cadrele ofițerești cu plutonieri imbătriniți—ele-
mente de o cultură şi de o educaţiune ce nu pot fi la înălțimea celor
cerute pentru un corp ofițeresc modern, Totuşi complectarca nu s'a fă-
cut mai bine: Plutonierii tot serveau ca olițeri; decit, punind haine de
ofițer pe ei sa mărit clasa nemulțumiţilor și pretențiogilor. Aceasta a
fost o măsură tristă care trădează starea noastră, o măsură de umplu-
tură amăgitoare cire nu va acoperi decit la suprafață şi pentru cine mè
vrea să vadă rănile adinci și singeroase ale corpului ofițeresc. Acestea
trebues= vindecate cu o mină de artist și cu un cap de patriot incom-
parabil. Azi avem un ministru de războiu șef de patid și care nu are
ait portololiu în guvern. Acest fapt este semnificativ şi se petrece pen-
tru prima oară de mult timp. Fiindcă el woeşte deci să se ocupe de ar-
mată, lui îl spunem că reforma materială şi organică a armatei este-
numai ọ lature a chestiunii şi de mina doua,

Reforma cea mare este cea morală. Știm că aceasta nu se face
intr'o zi şi prin nici-o lege. Reforma moralăa armatei, depinde mai întăiw
de reforma morală a națiunii, care ne lipsește în primul rind. Nu este-
morală în școală, nu este morală in biserică, nu este morală în familie,
nu este morală în individ. Va trebui deci un concurs de energii peste tot,
o revoluţiune morală, dar ea trebue îndep.inită dacă nu voim să murim.

Pănă la această prefacere nu întemnează că să stăm în armată cu-
inina în buzunar. În armată ne trebuesc imediat voințe, energii, ca.
răctere. Caracterele sînt azi înăbușite, căci m: Intră materia aceasta în
programele esamerelor și în sistemul aprecierilor. Și cu toate acestea ce
alt examen ar trebui să fie mai riguros în armată decit acela al carac-
terelor |... Atribuesc comandanților de regimente în special un imensro!
educator, Ei trebue să fie izvorul și măsurătorul calităț. lor morale ale-
ofițerilor şi pe baza capacității lor de asemenea calităţi trebue să fie ei.
aleşi. Instrucţiunea pro sională trebue dată la toți deopotrivă ; ea tre-

CRONICA MILITARA 115

bue să facă subiect de școală, nu de apreciere, Numai aptitudinile spe-
ciale și calitățile morale trebue să formeze greutățile de cintărire.

Să se facă deci din șefi oglinda celor mai înalte virtuți ostășeşti,
garanția celor mai bune aptitudini de cimp, expresiunea celor mai fru-
moase sentimente sufletești, de desinteresare personală, de independență
ce opinie și caracter, de curaj de răspundere, de dreptate şi dragoste
camaraderească față de subalterni; şefi a căror autoritate se va stabili
In mod automat şi se va comunica până la cel din urmă ca un fior. Va
îi Horul victoriei. Cu asemenea capi se vor face minuni de vitejie de
către oameni desculți și nemincaţi.

Nu vom face deocamdată teoria mijloacelor reformei morale în
armată. Mijloacele sint la îndemina conducătorilor ei și a colaboratorilor
lor, de sus în jos, Lor de sigur nu le lipsește nici Inteligența de a dis-
cerne cele mai bune mijloace, nici patriotismul de a le aplica, Noi ne-
am făcut numai datoria de a spune ceia ce ne trebue, în primul rînd, lor
catoria de a ţine seama de aceasta, dacă vor ca numele lor să râmină
neperitor legat de fericirea acestei țări şi dacă le e teamă de conști-
ima lor.

De la Crainici

a a opiu

Cronica medicală

Febra tifoidă la laşi,

Au trebuit să treacă ani pănă să se intemeeze credința că „Iașul
este sortit titosului“,

La un moment dal cunoaşterea cauzei fundamentale a febrei ti-
foide—apa—intrind în domeniul public, atențiunea locuitorilor şi a edi-
Mlor a fost fadreptată în această direcțiune; fiecare işi făcea un punct
de onoare din căutarea soluțiunii acestei probleme; programele electo-
rale aveau inscrisă în rîndurile d'intăi „alimentarea oraşului cu apă de
băut*. Chestiunea apei de băut nu găsea o soluțiune potrivită; febra
tifoidă se menținea.

Anul 1911 vede Insfirşit realizat visul cetățenilor oraşului; ser-
barea Bobotezei devine emoţionantă prin cele citeva fintini țişniloare
aşezate timporar în piața Uniri, Scriu la sfirşitul anului 1913 ctud, după
trei ani de alimentare cu apă de Timizeşti, febra tifoidă se menţine în
aceleași proporțiuni ca şi în epoca anterioară !),

Notele mele sint privitoare la febra tifoidă din momentul în care
se găsesc date în arhiva serviciului sanitar a oraşului laşi—l lanuarie
1894, pănă la 31 Decembre 1912, adică un pertod de 19 sni plini.

Febra tifoidă este o boală molipsitoare. La anul 1828 Dr, Leuret
(Nancy) întrebuințează pentru prima oară cuvintul contagion” întrun
memoriu adresat academiei de medicină,

Tocmai pe la anul 1858 Murchissov emite teoria generațiunii spor-
tanee a febrei tifoide, confirmă molipsirea şi atribue cauza principală
materiilor fecale care fermentează, zice el, şi otrăvesc aerul, apa şi alte
substanțe ingerate. Multe oraşe dia Anglia inspirate din această teorie,
desăvirşesc importante lucrări de asanare.

In acelaşi tmp (1856) apare doctrina lui Budd care vede că Fe
bra tifoidă este datorită Febrei tifoide. Este interesant de redat cite-va
din frazele care insoţesc expunerile şi comentariile doctrinei lui Budd.

„Gurile canalelor, scaunele latrinelor, care permit comunicarea ac-

1) La 15 Decembre se găsesc înregistrați 140 bolnavi decla i
coatirmaţi cu febră tifoidă In sti anu) 1913. aali

CRONICA MEDICALA

‘a| € | saasa
HFE
| s || DA e a IE mt
HA 3 mii lpi titi dn
"IUL E | ragaszansasnnszageem
i Sici —
isi n a ai
“ir $ | aaga
Opal = = ;
= | E | erazmnmaarmama mano
Í l
la Ea = Dea
mS £ | ssezssasaasasaa
o2 -| = e
sl. E megagenaanzenargimem
i EE mion i
hai a | l z =
| > Ș | asagasau-esasaga -|
„a Ia e, ———————— ~ —
ra] E „rpesnonsnearenenare
J |
De, AE- a n

| Magon TAIS N ANa a ynne

| -a —

POI SER St: E
| aazanazazes zeagesal

Sme e —— ana a miza

mun m e a N a a a a e ms
Eka ba

118 VIAȚA ROMINEASCA

„tului din hasnale cu aerul străzilor sau a locuinților, pot să devie int
„atitea porţi deschise contagiunii. Hainele, rufele, obiectele de imbră-
„Căminte şi de pat care au servit bolnavilor pot să fie vehicule de mo-
„lipsire. Minile intirmierilor murdărite prin excreţiunele morbide pot să
„transporte boala şi chiar să comunice această proprietate alimentelor
„pe care le gătesc și pe care le ating.
„In toate cazurile de molipsire arătate, aerul duce otrava şi de
„Sigur este agenlul cel mai puternic de transmisiune; dar băuturile au
„şi ele rolul lor. Materia morbigenă eşind sub formă Jichică din Intesti-
„dul bolnav infectează totul ; de aici in nfiltrindu- se In pămint poate a-
„junge pănă la rezervoarele apei de băut“ „—şi ei se serveşte de ac. fe»
nic pentru a arăta comunicațiunea intre bhaznalele latrinelor din focare
de F. T. cu rezervorul de apă.
De la doctrina lui Budd care rupe cu trecutul, pănă la concepțiu-
nea de azi nu mal este decit un pas,
Azi, bacilul Eberth este cauza febrei titolde 9,

Intrind în studiu! epidemiologic a Febrei tifoide, punctele care ire-
buesc lămurite sint :

1. Care este origina molipsirii ?

2. Care sint vehiculele care conţin şi transmit infecjiunea ?

3. Care este modul de transmisiune? Tăminind ca acest
punct să lie dedus din descrierea celorlalte două.

l. Bacilul Eberth se găseşte mai cu samă în materiile fecale:
prezența lul în urine nu se manifestă prin nici un fel de turburări din
partea purtătorului : in produsele expecloraie şi in focarele deschise de
supurațiune, deşi s'a găsit excepțional de rar, totuşi trebue de luat in
considerare din punct de vedere epidemiologie.

Atit timp cît cercetările ştiinţifice erau ta început, cit mijloacele
erau mai restrinse, se credea că numai bolnavul propriu zis era molip-

nitim

*) Eberth descopere la 1852 bueilul F. T, în organele tificilor; Koch
şi Mayer în Germania, Conta şi Crooke în Anglia coniirmă deseoperirea, i iar
în sri Gaii l'a izolat, cultivat pe diferite medii și a făcut un studiu
complect
Bacilul Eberth, de forma unul bastonas, rotunzit la npete, pate do 3
ori mai aag. Soait lat; pe are lui esto de 2—4 ţi, Se colorează uşor cu
toate culorile de anilină ; n ia Gram, liste do aa polimorphism destui da
te păi prezintă rd e dada s la centru, alte ori o umdătară În o ex-
mitate, sa 29 osie intilni ru = şi chiar lilamentos. Se dezvoltă repede la
ri mer lion. Na lichefiază gelatina. Anaerob facultativ, se cultivă
mai lesne n prezența bre
carte important de cunoscut puterea lui de rezistenţă din punet
de vedere practic. Temperatura % +60 il ucide în timp do 20; $ resik În
11* iar Prudden obsorvă că 1 e er, niad infectată cu baceilul Eberth, apă
3 luni la o temp. de—1 pănă ja—11* conţine mai mult de 7000 germeni vii.
Calturele expuse la lumina «carelui după 4—5 ceasuri pierd orice putere de
a se dezvolta. Ac. clorhidric sucul gustrie are oarecare neţiune asupra

Jui sore. de altfel nu se poate manifesta In vivo e

i u aceiasi intanzitate ea
n v

apaa e we —

ip — În aa +
T af i
p

Saarin
Htt psn
SENER HFT gi
EE > gii FH pa
Ei Pe pir ada ară + al
=: EEE il î
Í +l

R
lin

uma aasi. damai abia bela e ee

H ALEE Heldet
a

— PEER

PAANAN]

E CEEPPEEERERE eat

EATA XAN
is
ERE S
nusu

— e M

aiiin Ny, izolatilor în spitale

Nr. morților

Nr. cazurilor declarate

120 VIAŢA ROMINEASCA

sitor şi că odată cu vindecarea aparentă bolnavul nu mal poate răs-
pindi inlecţiunea, Ori, s'a dovedit că mult timp încă după vindecarea
clinică, fostul bolnav continuă a împrăștia infecțiunea în jurul său *}
continuă prin urmare a fi un agent de molipsire. Aceşiia formează clasa
purtătorilor de bacili. Rolul purtătorilor de bacili în materie de Febră
tifoidă are destulă imponlanţă ; totuşi nu trebue a se exagera acest rob
cate se impune să rămină la valoarea cuvenită.

Cercetătorii însă nu s'au oprit numai asupra bolnavilor şi foştilor
bolnavi ; examenele bactereologice s'au inlins şi asupra persoanelor a-
late în contact mai mult sau mai puţin prelungit cu bolnavii. Atunci
sa descoperit o altă categorie de purtători de bacili, clasa acelora care-
s'au bucurat în totdeauna de o sănătate aprrentă desăvirşită, indemni de
orice febră tifoidă anterioară, Această clasă de purtători are o impor-
tanţă mai mare; ei formează o primejdie mai accentuată din punctul de
vedere al propagării intecţiunii prin acela că trecînd nebăgaţi în seamă,
molipsesc fără ca măcar să fie bănulţi. i

Bacilul Eberih aflindu-se in cantități enorme în excreta bolnavilor,
tot cela ce se găseşie in jurul lor: rufărie, aşternut, haine, mobilier ete.
etc. este presurat cu acest agent molipsitor; corpul bolnavului chiar este
acoperit cu bacili tifici. De aci lesne se poale imagina modul de mo-
lipsire a persoanelor sănătoase din jurul bolnavului, fie că ingrijesc fie
numai că vizitează pe bolnav, atunci cind nu iau suficiente precauţiuni!
de evitarea molipsirii.

In oraşul laşi moiipsirea de ia bolnav sau fost bolnav este ceva-
usual. Epidemii de cameră, epidemii de locuință au lost dese ori in-
registrate. Numai contactul direct poate explica ivirea cazurilor multiple
in acelaşi casă în intervalul de timp limitat la epoca necesară peiioadei:
de incubaţiune. A

in anul 1903 sint înregistrate 3 cazuri în str. Apeduc 9 în 14 zile
4 Elena D

904 Lu . lad -
m. i 1904 S a 9: ni a An. O VAD ra 5
s'a 390. 3 Di mo a Cum VU. 0 5
„ m 1904 » - 4 Ki =. " Dreaptă E » 22 s.)
. 1908 , at 6 w . „ Brunetelorii „ 30 .„
sv» 1950, = Ie meet. ui NE SEEM E
poa 3951 a e . „ Brănduşa 18 „28 ,
e œ 1910, x EREE E 3. 2 a
sia 3913 3 M 3 + „ „ Frumoasa20 „ 18%%*}

etc. etc. etc,

*) Feach dă cifra de “/sẹ de rezultate pozitive pănă la 3—4 să
timini; alţii afirmă prezența. bacilului Eberth dupa db luni [A o MAD
mentiona cazurile exceptionale cind a fost găsi! după ur. an (Elloger), 4 an

ATI Îi ai de moa a =

no n acest m am eliminat unul 1909
data epidemiei mari, cind cauza principală a fost quasi stabilită iu contami-
marea apel de băut.

CRONICA MEDICALA 121

Mersul, în mod treptat, continuu, fără sărituri prea accentuate,
mers înregistrat şi cronoligeşie, ar explica epidemiile regionale prin con-
tact direct, rezulta! al vizitării bolnavilor lăsaţi în casele lor,

In 1904 in str. Crucei apare succesiv la No, 16. 19, 22, 30, 27, 47

„ 1907 . „ Frumoasa, i ui E 90399)

. 1908 „ „ Crucei > o a” o AOS 32

» i9il „ „ Frumoasa, a EE R f |

R i d EER e TA AA ei e. in 044: a: A 9)

» 1912 „ „ Descălicăt., AEREE k w.
etc, etc. etc.

Rolul purtătorilor de bacili, in special foştii bolnavi, în epidemio»
logia febrei tiloide din oraşul laşi, Îl consider ca destul de important ṣi

mai cu samă rea!, Este greu a demonstra această afirmare prin cerce.

tări raționale ştiințificeşte făcute la timp ; examenele bacteriologice nu se
fac la noi de cit un timp relativ foarte scurt, tar şi abia numai bolna-
vilor. Coordonind Insă datele -—incomplecte de alilel—se observă că lo-
cuinţe în care a existat un piim bolnav, continuă a figura ca fiind mo-
lipsite ani la rind deşi desintectările s'au inregistrat ca efectuate şi lo-
cuițorii au rămas aceiaşi.

In str. Apelor No. Îl au fost inreg. caz, În anii 1907, 1908, 1909, 1910
„ Armeană 11 a Ag A „ 1909, 1910, 1911, 1912

» » Brudea 44 n ip ă 1907, 1908, 1909, 1910
-+ » Bularga 8 PE pt i „ 1907, 1908, 1909,

RA) cc „7, o. i ge d „ 1909, 1910, 1911

e a Etemitate 77 „ o è 2 „ 1906, 1907

» » Fulger 12 A ae j: „ 1907, 1908, 1909, 1910
a Gia VS e a = v „ 1909, 1910, 1911
s-wlazinachi 4: y ay s „ 1909, 1910, t911

etz, etc. etc.

Din toate trei modurile de molipsire prin bacilferi, următoarele în-
vățăminte practice se impun:

a. Toţi bolnavii de febră tifoidă să fie izolaţi în spitale.

b. Nici un bolnav de febră tifoidă nu trebue declarat vindecat
pănă nu se confirmă bactereologicește că a încetat de a mai fi molip-
sitor,

c. Anchete, cu Intrebuintarea tuturor mijloacelor de care dispune
higiena, în jurul aparițiunii fiecărui caz confirmat cu febră tifoidă.

Cum că controlul bactereologic are importanţa ce i se acordă, ci-
tez următorul fapt cu rezultat practir de netăgăduit : Trupele sosite din
campania anului 1913 au intrat contaminate de febră tifoidă ; în spitalul
militar din laşi au fost internaţi peste 40 bolnavi din regimentele locale.
In urma cererei mele, vindecaţii nu au fost eliberați decit după consta-
tarea bactereologică a disparițiunii bacilului tific. Rezultatul definitiv =

*) Singurile în tot anul în această stradă,

12 VIATA ROMINEASCA i

nu s'a înregistrat nici un caz de febră tifoidă care să fl putut fi atribuit
contaminării dela militarii foşti bolnavi și eliberaţi la casele lor.

H. Infecţiunea titică se face numai pe cale digestivă ; intrarea ger-
menului se face prin gură. Pentru a ajunge în tubul digestiv, bacilul E-
berth are nevoe de un vehicul,

Vehiculele purtătoare a germenului tific lac parte din marea clasă
a alimentelor şi sint foarte numeroase, Dintre toate, cel mai obicinuit
pare a fi apa, care de altfel e considerată de cauză fundamentală în
epidemiologia febrei tifoide.

Modul de contaminare a apei este limitat:

a) direct, prin aceia că primește excreta provenită dela un elimi-
nator de bacili tifici, caz frequent în alimentările cu apă de fintini:

b) indirect, prin aceia că nu se poate preciza origina, eliminatorul
de bacili nu este cunoscut. Cazul se prezintă des atit în alimentările cu
apă de fintini cit și în cele cu apă de riu, de izvoare, din captări etc.

In practică contaminarea apei se face in modul următor: excreta
unui purtător este aruncată pe un teren oarecare: de ac! direct sau prin
infiltrare ajunge In apă sau în stratul de apă utilizată și o infectează.
Apa rezultată din spalatul rufelor bolnavilor sau baciliferilor devine de
un real pericol atunci cînd nu e tratată în consecință.

Ploile mari, repezi, joacă un rol foarte important prin aceia că
duc necurățeniele de pe sol şi cu ele și bacilul tific, acolo unde există,
și contaminează direct apa din fintini și prin infiltrare apa din stratul
superficial, Dătele metereologice imi lipsesc; pun însă pe socoteala ploi-
lor recrudescențele observate în grafica alcătuită.

Modului de contaminare a apei corespund manifestațiunile tifoidice;

a. Contaminarea accidentală, în special cea directă, dă epidemiile
masive, cu debut brusc, evoluțiune repede a intregei regiuni care se a-
limentează cu apa contaminată. Aceasta este explicațiunea cea mai pro-
babilă a epidemiei din 1909 care la 14 iulie, ziua izbucnirii epidemiei,
înregistrează deodată 27 cazuri declarate.

b. Infiltrarea continuă, dă cazuri sporadice, izolate şi din cind în
cînd şi focare epidemice localizate. Această lipsă de continuitate este
datorită: unei creșteri mari a umărului germenilor provocată de dife-
rite motive, unei virulențe mal mari a bacilului, unei rezistențe oca-
zionale mai mici a acelora care se alimentează cu apa contaminată.

infiltrarea continuă explică perzistența sub forma endemo-epide-
mică a febrei tifolde în oraşul lași,

Dacă bactereologia nu poate conlirma *) intotdeauna origina hi-

*) Analiza bactereologică s apei cu tontă perlecționurea adusă me-
todelor de cătră Drigalski-Conradi, nu dă prezența bacilului Eberth fn apă
deeit în mod excepţional; s'ar părea că febra tifoidă este datorită unei tre-
cari repozi şi de scartă darată n bacilului prin apă ṣi ducă nu se fate ana-
liza în momentul acela chiar—esia ce mul niciodată na se face—hacilal ti-
fis nu se mai găseşte.

CRONICA MEDICALA 125

drică a febrei tifoide, în schimb experiența a inregistrat d'nerițunea e-
pidemillor şi endemiei în localităţile care şau adreset profilaxia în di-
recțiunea îmbunătățirii alimentării cu apă. Exemplul cel mai recent il
dă orașul Miinich.
Care este rolul apei în etiologia febrei tifoide din oraşul laşi?
Până la începutul anului 1911 alimentarea se făcea exclusiv cu apă

„de îintini și prea puţin cu aceia dinz aptările vechi.

Fintinele sint defectuoase ca situațiune, construcțiune și întreţi-
nere. Aproape toate dau apă din stratul superficial. Nu s'a luat nici o
precauțiune la situaţiunea lor; azi chiar se găsesc fintini pe locuri joase,
in terenuri mlăștinoase, pe depozite de gunoae, alături de grajduri, la-
trine etc. Construcțiunea, cel mai adesea este primitivă pentru a nu
spune barbară. Cit priveşte întreținerea, care de altfel nici nu merită a
fi menţionată considerind condițiunile de situațiune și construcțiune ară-
tate, e nulă. In aceste condițiuni apa din fintîni a fost și este o apă rea,
contaminată şi direct și prin infiltrație. *)

Apa din conductele vechi se prezintă aproape în aceleași condiți-
uni, Captarea e făcută așa că dă și apă de suprafaţă ; întreținerea rajlo-
nală este imposibilă; canalizarea este defectuoasă prin natura tuburilor
și prin așezarea lor. Adesea ori analiza chimică notifică prezența nitri-
ților în mari cantități iar acea bactereologică prezența bacilului coli,

In imediată legătură trebue pusă chestiunea latrinelor și haznalelor de
zol, Construcţiunea lor mu tolerată dar din nenorocire chiar codificată
în regulamentele comunale este așa că impune infiltrarea şi dese ori
chiar amestecarea aproape directă a conținutului liquid a latrinelor cu
apa fintinelor ; acolo unde conductele captărilor vechi o permit, opera-
lunea înfiltrării şi a amestecării directe se face şi la această apă.

După trei ani conducta nouă cu apă de Timișeşii nu a reușit a-și
stabili continuitatea în funcționare ; accidentele cu intreruperile inerente
sint, din nenorocire, cu mult prea dese. Fiecare întrerupere poate aduce
un dezastru,

Viitorul ? Fie că va continua sau nu neregula în funcționarea con-
ductei cu apă de Timişești, pentru simplul motiv că noua canalizare nu
cuprinde decit circa 70 km. din cel peste 320 km. stradă a orașului, apa
din tintini și din captările vechi va mai servi încă mult timp la indes-
tularea nevoilor orașului.

In regiunea de șes unde terenul e quasi mlăștinos (apa la 0. 60
cm.), unde se găsesc multe locuri nlvelate cu gunoae, unde nu toate locuin-
țele au latrine, unde jatrinele existente sint reglementate „cu butoi, re-
giune in care lintinele sint în condițiunele de situațiune, construcțiune

*) Analizele haetereologice făcute de profesorul A. Slătineanu cu o-
cazia epidemiei din 1909 a dat prezența bacilului coli în toate fintinele, ex-

ceptind aceia de roprietatea C. Kru ki, str. Lăţesca care dă npă
die stratul al doike? T en á

124 VIAŢA ROXINEASCA

şi intreținere arătate, febra tifoidă este endemică, Avem străzi intregi
ca: Marta, Socola, Milaştini, Mizii etc, etc. din care febra tifoidă nu
dispare niciodată.

Rolul apei în epidemiologia febrei tifoide din lași este așa de vă-
dit că epidemii regienale au fost oprite și stinse în urma tratărei finti-
nelor care alimentau regiunea. In modul acesta în 1911 o epidemie din
şoseaua Păcurari a încetat în urma desinfectării a două fintini din str.
Canta şi tot In acel an o altă epidemie a fost stinsă prin astuparea de-
finitivă a două fintini din str. Mizil, *)

Laptele ca agent de transmisiune a febrei tifoide apare pentru prima
oară în anul 1879 intro comunicare a lui Cameroun privitoare la epi-
demia din Dublin. Mai tirziu e confirmat iar azi complect dovedit, **)

Modul de contaminare a laptelui se face: direct, prin amestecul
şi spalarea vaselor cu apă contaminată ; indirect prin minele baciliferilor.

In lași industria laptelui se face pe o scară foarte întinsă. Produ-
cătorii fie ei profesionişti, fie ocazionali, nu numai că nu aplică dar
nici nu au cunoștință de regulamentele privitoare. Grajdurile lăptarilor,
în marea majoritate sint de scînduri lipite cu băligar ; ocoalele şi curţile
cu strat gros de băligar și gunoi, vecinic umed, impracticabile in toate
anotimpurile. Vasele de recoltat laptele sint de tablă, de formă vicioasă
care face imposibilă intreținerea corectă. Conservatul laptelui se face in
dulapuri la ușa grajdului, în grajd uneori, în cămara de lingă locuință
şi chiar şi în locuinţă.— Aproape fiecare lăptar avea și mai au încă cite
o fintină situată cit mai aproape de grajd și de preferință în vale; ***)
apa din aceste fintiri servește la spalatul vaselor. Fintina ca loc de con-
servat laptele rămas din vinzare, în timpul verei, nu este o excepție.

Personalul însărcinat cu manipulările laptelui nu se supune la nici
o privighere sanitară; antecedentele, în direcțiunea tilică, cind dau loc
la bănueli nu pot da loc la măsuri de oprire; mijloace de constringere
nu se pot realminte aplica.

Este de neinchipuit mentalitatea și inconștiența producătorilor de
lapte din acest oraş; le consider de criminale.

In aceste condițiuni, atunci cînd rolul laptelui este dovedit în trans-
misiunea febrei tifoide, cunoscind şi faptul că majoritatea lăptarilor se
găsesc instalaţi tocmai în regiunele unde înregistrăm starea endemică,
adăugind şi formele clinice atipice precum și declarările tardive, mă în-
treb: se mai poate tăgădui importanța acestui agent, laptele, în epidemi-
ologia febrei tifoide din lași ?

*) Până în anul 1911 nu se găsesc date care să poală fi utilizate în
sprijinirea temei susținută.
s*) Exımenal baetereologie a ară'ateă bae. Eberth trăeşte în lapte mal
multe ri Spre 5 medie e care-l favorizează. vgs á
n str. te am găsit o fintin m. de În y iar
latrina eu butoi între grajd si fintină, sN ai

CRONICA MEDICALA 125

in anul 1911 am avut prilejul a înregistra un caz tipic: La 12
August sint inştiințat că în şos. Păcurari 32 există o femee suspectă (?)
cu febră tifoidă ; la faţa locului găsesc pe Domnica Melinte, în etate ca
de 55 ani, în plină febră tifoidă atipică, confirmată în urmă prin sero
diagnostic. Bolnava avea 2 vaci cu lapte şi făcea meseria de lăptăreasă
în mod clandestin (nu avea autorizare), Cu acea ocazie stabilesc că in
şos. Păcurari No. 10, 23 şi 31 unde dinsa vindea lapte, sint bolnavii
lancu Elias, Roza Weintraub şi Leia Lehrer cate văzuţi alunci chiar, di-
agnosticul de Febră tifoidă se impune (de notat că aceste case nu se
alimentau cu apă din aceiaşi fintină, că bolnavii nu aveau legătură de
rudenie sau de prietenie). Continulnd cu întrebările aflu că cumnata
cizmarului Iancu Elias care locuia la el (Hala Aronovici de 14 ani) ne-
simțindu-se tocmai bine în ultimele zile s'a dus la tatăl său în sir.
Ciurchi 27 (extremitatea opusă a oraşului). In acelaşi zi, în str. Clurchi
27 găsesc pe Haia Aronovici bolnavă de febră tifoidă tar ancheta din ju-
rul acestui nou punct mal descopere alte 3 cazuri, în 3 case deosebite,
ta locuitorii care veniseră În contact cu această casă din str. Ciurchi 27
(lată! bolnavei Hala era cirpaciu de ghete).

Bcteriologiceşte nu am mal putut controla căci avind personalul
de nevoe la îndămină, la descoperirea lăptăresei Melinte s'a desinlectat
imediat locuința şi cu acea ocazie şi vasele pentru lapte. Totuşi din to-
talitatea celorlalte simptome reesă clar că lăptăreasa Melinte, în ordin
cronologic primul bolnav, a dat o epidemie de Febră tifoidă prin lapte,
epidemie care a numărat 7 cazari cu 2 focare mult indepărtate între ele ').

Multe epidemii la fel, de sigur, au avut loc în cel 19 ani care ne
preocupă ; datele însă lipsesc; anchete serioase mi sau făcut.

Alte vehicule de transmitere a febrei tifoide sint numeroase ; pen-
iru a nu indica decit pe cele obicinuite la noi, menţionez:

In mahalalele mărginaşe locuite de Romini, se cultivă zarzavat ca
profesiune chiar. Udatul acestui zarzavat se face cu apă din bălți care
primesc ape scurse de pe gunoae, din latrine etc.

Precupeţii au obicelul a păstra zarzavatul rămas nevindut de la
zi la zi, acoperit şi stropit cu apă a cărei provenienţă şi natură în multe
cazuri e mai mult decit dubioasă.

Băuturile răcoritoare sint preparate şi amestecate cu apă din fin-
tinele contaminate, In regiunile unde nu există adusă apă din conducta
nouă; o notă specială pentru bragagiii ambulanți, care-şi măresc canti-
tatea inițială de bragă şi-şi procură apă pentru spalatul canelor din fin-
iîni şi bălți chiar ; surprinşi îşi capătă răsplata meritată.

Ghlaţa naturală (singura existentă şi provenită din lazuri şi bălți
a căror apă este improprie pentru orice întrebuințare) îşi are partea sa

1.) Cu aceamă oeszie am dat în jadecată un coleg pentru că nu a
declarat cazul la timp ; cu toată situaţiunea ntre în nalul a achitat
pentru o pretinsă lipsă de formă. daşi judecătoria de t condamnase la
200 lei amendă.

126 VIAŢA ROMÎNEASCA
Dr E EN OO Sa iara iesea

de răspundere; cu toate regulamentele, cu toate ordonanţele, şi rigorile
puse in executarea lor, tot se mai găsesc recalcitranţi care-şi primesc
cele meritate cind sint surprinşi cu manipulări nepermise, Inconscienţa
consumatorului însă este mult mai de condamnat.

Conservarea defectuasă a alimentelor destinate a fi consumate fără
a mal suleri vr'o operațiune oarecare de preparare, contribue şi ea.

Rolul muştelor în răspindirea febrei tifoide este bine precizat azi.
Germenii tifici răspindiţi în jurul bolnavului, pe locuri deschise etc, siat
luaţi, duşi şi depuşi de muşte pe alimentele insuficient sau deloc pro-
tejate. Oraşul laşi, în timpul verei, este inundat de miliarde de muşte.

Un mod de transmisiune, special laşului, care-şi are importanța
sa, constă în obiceiul şi necesilatea aducerei bolnavilor tifici din locati-
tăţile străine în spitalele din oraş. Aceşti bolnavi, la hanurile sau otelu.
rile unde descind, eventual la crişmele de unde-şi procură stimulentele,
lasă infecțiunea odată cu banii lor, Urmărirea cifrelor din tabloul nume-
sic justifică modul meu de a vedea,

Ingrijirea bolnavilor la domicilis, prin creşterea numărului bacili-
ferilot, contribuesc la întreținerea infecţiunii. Urmărirea graficei arată o
corelațiune oarecare între scăderea numărulul cazurilor declarate şi crep-
terea numărului izolaților în spitale. Dacă insă pentru bolnavii confir-
maji pot sprijini afirmarea prin gralica abia sensibilă, pentru cazurile
fruste şi pentru formele benigne cliniceşte nedeciarate Ja timp sau deloc,
ñu pot decit să menţin marele punct de intrebare care, de alt-fel. nici

nu ar {l trebuit să existe în oraşul lași, centru universitar, inzestrat cu
toate mijloacele şliinţiilce,

Pentru a complecta interpretarea datelor ce am putut culege, ri-
mise de spus cile-va cuvinte despre;

Cauzele exterioare. Oraşul laşi avind o populaţiune de rase deo-
sebite, In proporțiuni aproape egale (reprezintate în tabloul numeric prin
religiuni cuprinzind cea creştină şi cea mosaică), populațiunea mosaică,
dă un număr mai mare de bolnavi:

Creştini 2291 cu 236 morţi

Mosaici 2499 cu 290 „
dind şi un procent-mai mare in mortalitale 11.8, din morbiditate in
comparajlune cu procentul de 10,3%, din populațiunea creştină,

După luni, suma bolnavilor declaraţi din aceşti 19 ani, a fost:

lanuarie — 220 caz. cu 44 morţi dind 20/, mortaiit.
Februarie — 208, „2 „| » 10°% a
Martie i A r aR e a 12° E!
Aprilie il (N ler e i 85% s
Mal 2 156 Pi » 14 a [i 8. le n
lunie DO e ta s HS s
Iulie — "439 M N i Ea,
August m. | aa Ta ae | . 11% E
Septembre — 843 „ , 89 - > Uas
Octombre — 768 . „ 67 - s GTA >%
Noembre — 392, , 49 5 a 12.5, ,
Decembre — 222, „24, =. 10.8% >

—_.—

N? càturilor

CRONICA MEDICALA

Febra tifoidă 1894—1913

După vîrstă

După luni

dear-

127

128 VIAȚA ROMINEASCA

Cu un maximum de morbiditate în lunile Septembre, August, Oc-
tombre şi cu un exces de 20%/, mortalitate în lanuarie.
Cause individuale. Cei 4790 bolnavi cunoscuţi, după virste, au dat :

Dela 0—5 ani 237 caz cu 20 morţi, dind 8.4" mortalitate,
5—10 „ 663 „ „38 „ „ 5.7%

m. (10—20 „. 1990: 10. gos w
m :20—90 » 1035. „1310 i, i: e
=. 30—40 a 510 = - v n 16.5, -
Li 40—50 - 279 . - = - 20.8 n „
s 50—60 , 128 a n 37 " = 28:97; -
N e Onana sia 2

adică un maximum de îmbolnăvire între 10—30 ani, cu un minim in
procentul de mortalitate în copilărie și un maximum la bătrineţă unde
ajunge până la cifra de 30%.

După sex am avut

2339 barbaţi cu 272 morţi, dind 11.6*, mortalitate
2391 femei cu 254 , w 10.7,

adică un număr abia sensibil mai mare in morbiditatea femeilor care ia
schimb dau un procent mai mic al mortalităţii.

Conciuziunile care se impun sint:

L Oraşul laşi a avut, are şi va avea febră tifoidă endemică, care
Subt diferite influențe a luat şi va mai iua forma epidemică pentru:

a. Apa fiind cauza fundamentaiă, în condițiunile trecute, şi acelea
de azi care cu multă probabilitate se vor mai menținea încă multă vre-
me, nu alcătuzşte o garanţie sulicienlă. Cei 70 kim. canalizare cu apă
de Timişeşti nu pot fi consideraţi decit ca un inceput în profilaxia
Febrei Titoide,

b. Baciliferii sînt prea numeroşi; mijloacele de molipsire devin
prea variate.

Protecţiunea alimentelor, agent de transmisiune principală a ger-
menului tic, este aproape nulă.

II. Peatruca orașul laşi să devie indemn de febră titoidă, trebue:

a. Măsuri de ordin edilitar sanitar constind în:

Generalizarea, pe acelaşi linie şi garantarea funcţionării, a lucră-
rilor de alimentare cu apă;

Aplicarea la literă a tuturor regulamentelor cu aplicațiuni sanitare
şi modificarea acelora lipsite de rațiune şi de bun simţ chiar.

b. Măsuri de ordin individual şi anume:

Cercetarea ştiinţifică şi raţională pentru descoperirea tuturor ba-
ciliterilor ;

Izolarea la spilale a tuturor bolnavilor confirmaţi;

Garantarea prin examene bactereologice repetate inainte de elibe-
Tarea vindecaţilor.

Dr. P. Flor
medic șef al oraşului laşi

O A E EEE A

Cronica teatrală

Reilecţii banale.—Trupa craioveană

Cu schimbul de trupe între Craiova şi lași, ceia ce nu era
tocmai greu de prevăzut s'a intimplat. Publicul fiecărui oraş a
găsit că actorii-musafiri sînt mai buni decit cei plecaţi. in spe
cial cronicarii teatrali au exagerat încă aceste preferințe : cei din
Craiova, cari vorbeau cu o vehementă nemulțumire despre trupa
lor, au decretat că actorii noştri sint mai buni; iar cronicarii de
aici, cari îşi exprimau emir orga dz atit de piene, kears
ele lor, au it că, dimpotrivă, actorii craioveni ni.
Asta în Erează încă odată pănă ra eukien adevărul vechiu-
lui dicton: nimeni nu e profet în fara lui.

Coabitaţia, într-un krieket cît de larg al cuvîntului, „înăs-
preşte relațiile. Și apoi, oricit de buni ar fi actorii, cind îi vezi
mereu o stagiune întreagă, două stagiuni, trei stagiuni, te obicinu-
eşti cu ei atit de mult, încit dela o vreme nu-ţi mai fac nici o impre-
sie. Le cunoşti toate trucurile, întreg modul de a se comporta
pe scenă. lar cînd ai plăcerea să-i cunoşti și personal, cînd ești
amicul unora dintre ei, atunci chiar de ai sta cu spatele, simți
prezenţa fiecăruia numai de pe par numai de pe tuse, încă in-
nainte de a fi intrat în scenă. Şi e greu apoi să-i mai identifici
cu personagiile pe care le întrupează. Cum să te mai impresio-
neze, de pildă, un Hamlet cu care acum două ceasuri ai ris la be-
rărie ? Actorul ideal ar trebui să-și trăiască viața privată într-un
„turn de fildeş”, să joace rar, să apară in fiecare piesă cu o
mască nouă şi, dacă se poate, cu o voce schimbată, ca să-ți
dea necontenit iluzia unui personagiu real, cind se arată pe scenă,

Această iluzie ne-au dat-o nouă artiștii craioveni, şi publi-
cului craiovean artiștii noștri, mulțumită și faptului că, din intim-
plare, îndeplineau condiția de mai sus: erau niște apariţiuni cu

- totul inedite pentru spectatori.

ar ideia cu schimbul de trupe a fost bună pentru pu-
blic. iar acei cari sau dus la t cu o curiozitate dega-
9

130 VIAŢA ROMINEASCA

“jată de orice pretenții, au avut prilejul să vadă a//ceva decit in-
nainte, și asta a fost de-ajuns ca să-i satisfacă.

Se mai spune însă că trupa craioveană a găsit la laşi o pri-
mire mai bună decit trupa ieșană la Craiova. Să nu uităm to-
tuşi că Craiovenii au prețuit trupa noastră mai mult decit pe a
lor şi că au venit la teatru în mai mare număr decit înainte (cînd
se zice că nu veneau aproape de loc). Asta inseamnă că preo-
cupările artistice sint mai efective şi mai vii la lași decit la Cra-
iova. Noi, cînd preţuim o trupă, umplem teatrul; ei, chiar cînd
o prețuesc, tot nu vin decit pe jumătate. Onoare laşului!

Craiova e o urbe mai mult politică și practică, Pregătirile și hp:
tele electorale acolo, iau proporții necunoscute la noi. Ele ab-
sorb toată activitatea şi preocupările cetățenilor. In preajma ale-
gerilor, nici Mounet Suly nu i-ar face să piardă prea multă vreme
cu „fleacuri”.

Bogaţii din cetatea banilor, se zice că au inceput să dea
teatrului local oarecare sprijin material, dar nu şi moral: ei
abonează lojile dar nu vin la teatru. leşenii noştri fac dim-
potrivă : ei sint gata să-ţi dea cu aonik cel mai larg sprijin
moral... dacă-i scuteşti de cel material. u știu care din aceste
două atitudini e de preferat; în orice caz una din ele mi se
pare prea umilitoare,—iar artiştii craioveni n'o merită.

(Toţi muncesc cu tragere de inimă şi aproape toţi sint ti-
neri. Avintul lor avea deci nevoe mai mult de spectatori, decit
de banii spectatorilor).

Ideia cu schimbul de trupe a folosit şi actorilor. Li s'a o-
ferit adică o schimbare de mediu, priincioasă oricărui artist, şi un
public neprevenit care să-i aprecieze, — și astfel ne legănăm in um-
bra. unei speranțe, că a edificat in fine asupra valorii lor artistice
pe aceia dintre ei care sufereau, unii de grandomanie, alții de

In sfirşit, schimbul de trupe a fost bun şi pentru cronicarii
teatrali... vreau să spun că le-a mai lărgit orizontul, — deşi colegii
mei din Craiova nu cred să poată confirma acest lucru.

Dar să revenim la artiștii craioveni.

, _ Le-am văzut sufleorul. Eram la Lorica noastră, mi se pare.
Şi am avut norocul să-l zăresc din stal, printr-o oglindă din fun-
dul scenei, chiar în exerciţiul funcțiuni sale. Pot să vă spun că
sufleorul lor e o persoană foarte tică ; stă cu palma subt
obraz, şi cască, Numai din cînd în cind, repăde cite un inceput
de frază, din virful buzelor... AI nostru nue aşa. Al nostru a-
sudă și gesticulează in carcera lui, ca un damnat. S'ar zice că
se teme de bătaie. Şi uneori suflă cu atita disperare, încit acto-
rul se intoarce scurt şi-l amenință : „Zit!“

_ Sint nefericiţi actorii cărora o aglomerare inevitabilă de ro-
luri şi de piese nu le permite nici multe repetiții, nici răgazul ne-
cesar ca să memoreze bine textul.

Aceasta poate fi cauza pentru care artiştii ieşeni dau i
trei sferturi din ceiace pot Ma 9 numai

CRONICA TE ITRALA 13i

Cei din Craiova îmi fac impresia că şi-au arătat maximul

ilor artistice. Apoi, ei au venit cu piese care nu cer sfor-
țări prea mari, nici din partea lor nici din partea publicului: co-
medii şi drame moderne ușoare, care plac fără să sgudue și fără
să dea mult de gindit.

Institulorii, cunoscuta comedie mesi iagă, dle Oito Ernst,
erea tuturor, cea mai bine jucată. i
$ S a in special pe d. W. /onescu, în rolul antipatic
al directorului Flachsman. da trăit rolul, cum se zice cu un
cuvint banal, A avut mască foarte bine compusă, ze naturale şi
tăceri de o puternică elocvență. A ignorat cu desăvirșire publi-
cul şi numai o singură clipă l-am prins exagerind, lar camarazii
săi l-au secondat cu toată rivna, intr-un ansamblu armonic, din
care se desprindea mai ales figura originală şi vie a d-lui Cucu
Dumilresen, în bătrinul institutor Veidembaum.. Cine l-a văzut
cum s'a ridicat de pe scaun în fața inspectorului, cu ce privire,
cu ce zimbet, cînd i-a venit rindul să-și primească observaţiile,
mul va uita uşor. Pe Fleming, personagiul simpatic, l-a jucat d.
Af. Foto, cală, tînăr și poale prea frumos la față pentru un
erou agresiv și viril. D-l Fotino este mai ales ceiace ne-ar ire-
bui şi nouă aici la laşi: un amorez prim. L-am văzut în multe
piese. Şi cred că, în roluri de amorez, nu se putea să fie mai
variat de cum a fost, —alară numai în ce privește masca. Dar o
mască prea complicat alcătuită nu se potriveşte cu asemenea ro-
luri, în care treb» să fii frumos: singurul amănunt careţi per-
mite puţină schimbare e mustața. Pe d. Fotino l-am văzut mai
altfel în Cotunetul Bridan, unde juca un „amorez sinistru de
melodrama. Dar atunci era aşa de urit, încit te mirai „ce-a
isit" eroina la el, : > 6
= Pe Bridau il juca d. P. Nicolau, viguros, cu o bine tim-
brată voce de bariton. Ne pare rău că d-sa a apărut cam
rar şi ne-a plăcut mai ales calmul ironic cu care a jucat pe
i din Lulu. >

De Altă apariție plăcută, tot în „Institutorii”, a fost d-na E. Ne-
bunelii, cu capul său de păpușă zimbitoare, cu gura meri
şi mică, cit o picătură de şerbet trandafiriu, și in sfirşit A 4
Bruborescu, brusc şi inteligent, în rolul inspectorului Prelle. Ne-a
plăcut d. Braborescu însă mai ales în Lorica noastră. Acolo făcea
pe Christian Wieberg, un bătrin foarte uscat și foarte nervos, a-
părător naiv şi maniac al virtuții. Avea o bărbuţă expresivă, miş-
cări și priviri de o nerăbdare contagioasă. La d. Braborescu
ghicești numaidecit inteligența fină a interpretului, sub masca per-
sonagiilor variate pe care le studiază și le înțelege.

D-ra M. Fărcăşanu a fost Lorica noastră ingenuă. Pen-
tru gingășia caldă a ui său, a primit cel dintăiu ropot de a-
plauze in scenă de „Ne pare rău că n'am văzut-o mai des,
Cel puţin să fi dublat rolul lui Kăthie din Alt Heidelberg. ;

Acest rol a fost susținut de d-na L. Braboreszu, una din

132 VIAȚA ROMANEASCA

simpatiile ieșenilor, despre care pomenesc tocmai acum, pentrucă
ordinea în care am înşirat artiştii, este prea capricioasă <a să mai
poată fi clasificativă. D-na Braborescu ne-a plăcut mai ales în
Gustul Viciului (o curioasă piesă de Lavedan, un fel de șaradă
psichologică), în care d-sa a probat că ii convin și rolurile de
cochetă. Temperament, figură, expresivitate puternică în voce, în
mișcări şi în priviri, o vor îndepărta tot mai mult de ingenuități,
păstrind-o pentru roluri de eroină dramatică, în care excelează.

Bag de seamă însă că am vorbit despre mulți, şi tot mi-au
mai rămas incă mulți, despre care nu trebue să tac. Dar nu mai
pot, îmi vine rău. De cind sint 'mam emis atitea „păreri“ din-
tr-o dată, și asupra unor manifestări artistice din care nu vot cu-
lege decit impresii mobile, de simplu spectator.

Mă gindesc la ceilalți artiști despre care n'am vorbit, -- şi
sint nenorocit. Mă gindesc la d-na Aura Fotino pe care am a-
plaudat-o cu mîinile mele mai ales în Lulu și mai ales în
Primerose ; mă gindesc la d-na S. Poenaru, distinsă şi de-
licată apariţie, care mi-a plăcut atit de mult în Maestrul, şi
la d. A). Dan, unul dintre cei mai buni artişti ai trupei, care
ne-a impresionat adinc în Ducrest, în Tokeramo, in „Castelul
istoric", şi pe care l-am nedreptăţit aici. Și mă gindesc dela
început la d. 7. Stănescu, un răsfățat al nostru, despre care aş
putea să scriu acum o pagină întreagă, un realist sobru şi na-
tural, care cu mult sînge rece salvează aparențele cind işi uită
replica,— şi la ceilalţi, buni, cari au rămas.

Despre toţi trebuia să vorbesc, Ce vreți? Au fost oas-
peţii noștri. Şi apoi sînt sigur că presa lor locală ii nedreptățeşte.

lar dacă cetitorii vor găsi că am vorbit cu prea multe şi
necontrolate elogii despre o trupă de actori din provincie, le voi
răspunde că toate sint relative pe lumea asta, deci şi valoarea
operelor de artă, deci... și elogiile mele. Nici un singur moment
nu m'am gindit ja Arta Universală, cu a şi cu # mare, Intr'un
limbagiu convențional am căutat să dau nu aprecieri absolute,
ci impresii fugare,—nu note actorilor, ci informaţii pentru cetitori.

—
LĂ pl 4

MISCELLANEA

Celui dispărut

A trecut un an dela moartea lui Haret, Se cuvine să ne aducem
aminte de el mai ales în aceste momente cind se discută de arză-
tor chestia țărănească. Altădată, în ajunul unor tragice lrămintări so-
ciale, el a rostit cuvinte profetice cu privire la criza noastră economi-
co-socială. Și ani de zile, cu prea puțini tovarăși, în Sahara noastră
politică, şi-a închinat toată munca pentru ridicarea singurii clase reale
a țării noastre, Şcolile lui și întovărășirile țărănești deschideau drum
pentru împuternicirea plugarilor, deci pentru consolidarea noastră natio-
nală și socială. N'a avut parte să trăiască, să vadă rezultatele depline
ale muncii lui. A dispărut chiar în ajunul evenimentelor care au vădit

de strălucit calitățile sufletești ale acelor pentru cari el a luptat,
Sna avut parle să-și spună, mai ales astăzi, puternicul iui cuvint în
luptele aspre care se precipitează

El era un adinc cunoscător al chestiei noastre sociale și un lup-
tător tăcut și liniștit, dar aprig. El vedea adevărul cu puterea sufle-
tească a unui apostol și-și îndeplinea planurile cu preciziunea unui ma-
tematician. Era un om care, in dezbaterile de mini, ar fi avut primul
loc, Şi subt privirea lui, și la cuvintul lui, şi-ar fi înghițit limba acei
cari azi insultă poporul, îl dezlară inconștient și nemernic cind e vorba
de drepturile lui politice, şi uită, nenorociții, abia după citeva luni, că
elanul formidabil al țărănimii noastre și conștiința ei au mărit și au
înălțat patria noastră în ultimele frămintări balcanice.

El m'ar fi cruțat pe acești doctori ai nenorocirii cari uită nezon-
tenit și întirzie lunga și trudnica boală de care sufere Rominia. E! ar
îi fost unul care ar îi grăbit și ar fi uşurat biruința. Totuși şi de-a-
colo, din mormîntul lui, ca toți oamenii cei mari, el poate fi un suflet
călăuzitor, și ideia de care e legat numele lui e ca un far în furtunoasa
noapte care ameninţă.

Constatări profesionale

In sufletul cetitorilor noștri e incă vie impresia pe care le-a ff-
cut-o povestirea „Florică Ceterașul“, publicată în numărul trecut.

De oarece autorul ei nu are legături personale cu noi, fiind străin
de cercul și de redacția noastră, ne putem permite să afirmăm aici, cu
toată libertatea de conștiință, că publicarea acelei povestiri constitue,
în împrejurările d: astăzi, un eveniment literar.

Literatura noastră s'a îmbogăţit pe neaşteptate cu un nou scriitor,
şi nu dintre cei mărunți.

Numeroase scrisori din partea cetitorilor, mulți, foarte mulți oà-
meni de gust cu care am stat de vorbă, ne-au confirmat şi ei acest lu-
cru, exprimindu-şi in chip deosebit de elogios satisfacția lor.

Presa însă a tăcut. *)

Știm că, în lumea „publiciștilor“, revista noastră e înconjurată din
toate părțile de o ostilitate generală și... inofensivă. Orice recenzent
mărunt de gazetă ne „distruge” cu tăcerea lui, cind nu ne întimpină de
sus cu obicinuitele tartine mensuale. Și ne resemnăm,—ce să facem?

Dar în cazul cu Florică Celerașul e vinovată de sigur mai ales

+) Afară de Rampa (an corb alb!) care a scris citeva cuvinte de laudă.
Pc ie

134 VIATA ROMINEASCA mai a OPRI

lipsa de gust a acestor „tmentori* benevoli, cari in privința gustului N-
terar au dovedit că stau cu mult mai prejos de media cetitorilor,

Un exemplu,

Convorbirile literare, paratrazindu-ne o observaţie, justă pentru cazul
lor, lată ce au scris despre No. nostru is care a apărut „Floricd Ceterașul" :

„Nici o novelă. nici o scluță..., nici un fragment de roman, nici
„Chiar o poezie, în acest număr al codănacei reviste”.

Deşi toţi scriitorii cei buni pe care-i mai avem, au publicat și pu-
biică aproape numai in „Viaţa Roniinească“ scrierile lor, ni se întimplă
untori; ce-i dreptul, să scoatem cite un număr fără nuvelă, sau fără ro-
man, sau fără poezie.

De data asta însă a brodit-o rău d. Mehedinţi !

| denunţăm aici tuturor cetitarilor cari au admirat pe Florică Ceteraşul.

lată cum s'a reflectat în. creerul acelui domn minunata povestire,
puternica și originala evocare de viaţă, care l-a entuziasmat :

„Din 259 de pagini 'afard de reclame; cincizeci și una cu literă
„deasă, sint jertfite lui „F'lorică Ceteraşul* (noveld) un fel de Şir'te
„Mârgărite, despre care însuși autorul (no fi d-i Dragoslav 9) se in-
„doește că ar fi fost de publicat".

Aşadar, nici viața largă şi intensă, nici mulțimea și originalitatea
tipurilor atit de viu zngrăvite, nici măreţia tablourilor și frumusetea des-
crierii,—nici imaginile, nici limba, nimic nu l-a impresionat?,.. Cum?
Nu l-a mişcat cel puli caracterul prolund ruminesc al operei, sau a-
mintirea acelui trecut evocat cu atita putere, sau măcar faptul- că acesta
e singurul document literar indiscutabil in care se oglindeşte cu stră-
lucire un capitol însemnat din istoria frămintărilor neamului nostru ?

Cum „Șir'te mărgărite“ ? „Dragoslav“ 2... Spirite?

Bicisnic trebue să fie aparatul receptiv, strimbă şi opacă şi meschină ca-
vitatea ce închide în loc de creer, un boţ de vaselină în care frumuseţile aces-
tei lumi se sting cu o atit de complectă şi iremediabilă lipsă de oglindire !

„5. S. R..*

lar a mişcat! E amuzantă activitatea de-o zi, a acestei societăţi
care hibernează tot anul, Ea sa constituit ca să apere „interesele scri-
itorilor*, dar de cind ființează și pănă acum nu a făcut altceva, decit a
primenit comitete și regedini u ce se vor fi ocupind, în definitiv,
atiția membri, censori, otecari, casieri, secretari, "şi fice,
cari se slădesc la zi fixă și se aleg cu o atit de perseverență regulari-
tate, pe fitece an odată ?

Noi unii am pierdut speranţa că această S.S.R. - mai poate aduce
vre-un folos. literaturii sau scriitorilor.

„Și cu toate astea mult ar fi putut face o astfel de societate pen-

tru cei clțiva copii oriani şi eleiciți ai literaturii, cînd atiți nechertaţi,
Întru numele ei, îşi ling încă degetele pe urma paznicelor ministeriale.

APEL

Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti“

Dispariţia marelui cetățean Spiru Haret impune Iașului, al cărui

fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn
de memoria lui.
i Facem apel la toţi cetitorii și prietenii noștri, care în cea mai
mare parte au dus lupta pentru deşteptarea satelor noastre, sub condu-
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi-
nească”, cu prinosul lor oricit de modest.

Sumele destinate acestui scop, rugăm să lie adresate—cu indicaţia
specială : „pentru monumentul lui Haret“ —administraţiei revistei noas-
tre. In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor.

„Viaţa Rominsaseð*

LEI _B
Suma din urmă 7062 65

G., P, Vulcănescu, funcționar C, F. Ro- . e - k. . l
Lista d lui Mişu T. Anastasiu, cat 1 : Anastasiu

Mişu 2, C. T. Zavalide 1. Dem. Ciurezu 1, M. Petrescu 1,

Petrică Eftimiu 2, Mihail Eftimiu 2, |. Ghiorghiu 1, în total 10
Anton Minzat, București E pa O sa a 5

Dr. Vasile C. Dimitriu, lași 022
De di a au N az i CI NI s II A E 20 —
lie |. Bejan, Rucăr (Muscel) . . s oe e o 5—

Total. 7115. 65

RECENZII

lon Minulescu. De vorbă cu mine
însumi. Num citit fără oarecare pli-
cero odinioară, plăcere în care era mal
ales curiozitate şi surprindere „Roman-
țele poutru mai tirziu” primul volam al
d-lui Minulescu. Era un spectacol, nu
lipsit de intores și amuzant mai eu sa-
mă, această încercare de a aclimatiza
în poezia noastră procedeele unui cu-
rent literar de o ostotică obscură şi
subtilă, procodea de import, care da-
că in ţara lor de origine au fost iins-
trate de citova personalități de marcă,
nu avut și acolo totdeauna cevi exo-
tic, ceva anemie şi sint pe cale de à
trece sau au trecut deja in domeniul

„Astoriei.

Senzaţii bizare, obscurităţi voluntare
simalind profunzime, predilecție pentru
macabru și satanizm, tendința vizibila
de n mistifiea pe burghez, parfum de
buduar, moderuizm, vocabulur aleătait
din neologisme riseate și din numo
proprii ea efect sunător, factură și vør-
sificație in apurență cel patin revolu-
ționură : toate acostea iritau, dar u-
vean și farmecul noutăți, Lucrurile ca-
re se repetă pord insă din farmecul
lor, în artă mai mult decit ori unde.

ȘI d. Minulescu în poeziile sale din a-
nij din urmă se ropotă in teme și în
procedee tu o monotonia desesperantă,
care nu mai poate masea fo deajuas
sterilitatea interioară, poza şi artif-
cial,

Desigur d. Minulescu e un intoloe-
tual distins, cu o anumită cultură, in-
zestrut cu o solidă memorie verhală,
alimentată de lectura multor opere fraa-
cezo ultra modorne ca şi de a unor
diclionare, desigur d-sa posedă o abi-
litate, o amploare, o grandilocvență ro-
torică puţin comună şi mai ales un
simţ doosobit ul sonorităţii cuvintelor,

Citeva din poeziile sale (Romanţa
Nordică, Romauļa Soarelui) reușesc să
prodacă efecte de un caracter muzical,
să suggoroze ceva nedobait şi vag, Dar
acest ceva nu merge depurte, e do o
calitate inferioară, pur senzitivă și a-
tinge numai suprafata sufletului. Căci

imagini vii caro izvorăsc dintr'an sen-

timent profund nu se intilnesc în volu-
murilo d-lui Minulescu, Nimie mai pu-
țin intuitiv, mai puțin spontan, mai ce-
rebrul, mai abstract şi mui mecanie
cu versurile sale.

Lipalndu-i viziunea intensă, d-sa ta-

cearcă să producă o atmosferă senti-
mentală prin prolixitatea verbiajului,
prin acumalări de nume proprii și dos-
crieri minuțioaso de un modernizm fad.
E semnificativ în această privință „Bu-
zarul” său sentimental ;

Stofe vechi, o mantolină, un Cezanne
şi doi Ganguini,

Patru măşti de bronz : Beethoven, Bor-
lioz, Wagner, Chopin,

O sofa arabă, două vochi icoane bi-
zantina

Un potir de-argint, mai multe vase de
alabastru, pline

Cu mimoza, tambarine spaniole, lam-
pioane

Japoneze, trei foteluri cn inseripții mu-
salmane,

„Flesrs du mal” legate'n piele de Cor-
dova și pe pian

Charlos Baudelaire şi-alătari Willers
de lisle Adam..

Exot xinal şi merele de diatineție ale
ucostui bard decadent nu îl împiedică
să eulă nu odată în banalitate, plati-
tudine și prozulem. In faimoasa Ro-
mentă n Rozinoi:*

Rozina...

Donde e Rozina ?

Un strop uitat într'un facon
Se'ntroabă : unde e Rozinu *
Un strop aitat într'un Haeon...

el se ridică just la inălțimeu cintăre-
tilor pomădaţi de suburbia,

În privința voleităților de gindire a-
le diui Minuloseu, cind acastea nu
sint şarade amuzante sau obseorități
pretențioasa Jn care unii exegeți stä-
ruese să vadă, ziua în amenza mare,
„schiţele ehaotica ale unor înfiripări de

artă viitoare“, cle se reidas la neceso .

ingrijitoare de mopnlomanie şi de im-
pertinentă bipertroñe s eului :

In crunia port Imensul, stipin po U-
univers

Xin vers, voința celai din urmă Ne'n-
teles

RECENZII 157

n amaa

a eena
Sint Domnul celor veşnice plutitoara'a
infinit

Celor ra plutae pe mare,
Celor ce plutesc pe vint,
Celor co plutese în versuri.

Şi de cito ori Maza îl retază ca per-
zistenţă, d. Minnleacu csat ua su-
prom refugiu în magazinul său inapui-
zabil de artiăcii, tacercind să forțeze a-
tenția şi să stite nervii cu orgiile rø-
gilor asiatici;

In parcul meu veghiază o sută de femei
O sută de amante pe care lenm iubit
income cir paza intii

ăn spazmolo dorinții,

In fiecare noapte stirşiam printr'ua cuţit
Poomele'urepate cu buzele şi dinții,

saspinind după „ritmul inveninat al Sa-
lomeei şi tasa ta fa minora Traviatei,
după „felina obsedată de plăcerea de
a fi invinsi“, simulind oxceso de o sen-
zialitate ce frizanză ridicolal, in ver-
suri ca ucestoa:

Vom petrece'ntroaza noapte mingiin-
du-ne cu dinții
Cu felinele,
i apoi
om dispare amindoi
Prefăcindu-ne 'ntr'un bloe
Bloc de curma și de foec
Plămădit de draci
Si "mehis
Pe vacio în internal unei nopii de Val-
pargis

versuri de un aloct hilariant prin tinm-
brut lor atit de uzat și atit de fals.
Nu pot tăgădui virtuozitatea cheltuită
în acest gen de poezie, mă declar însă
incapubil s'o gust,
Brevetul do beoţian îmi va A decer-
| nat de sigur de d. Minulosca şi do
cenaclul sau de şcoala literară pe ca-
re o reprezintă cu atita brio.
Mä cowsoleazà Insă eredința că
vor fi de acelaşi părere cu mine toţi
ueei pentru care adevărata poezia nu

jns VIAŢA ROMINEASCA

trăeste din combinaţii furnneeutire du-
pă retete de lpromut, ei are la orj-
gine spontaneitate, simeeritate —

Co eri du coeur qai seul au coeur arrive

sentimente simple sau vompiicate, pri-
milive nau intelectualizato, caro nu
int upanajul unul personaj de excep-
itie, anormal construit, el pot îi ale me-
le, ale tule, sontimento etern omenesti,

| in care nè regăsim si in cure ne ro-

cünoaştem.
0. B.

”

L Gavănesenl. O Enigwð Psiho-
logică. Cazul riudot al părerilor a»
tribuite d-lui C. Rădulescu-Motru în
rhestinunea Seminariilur Pedogogice
Universitare, lagi, D016,

1 nuvă contribuţie le literaturu ro-
certă destul de bogată în jarul chee-
tiei Seminariilor Peduzuozica, E dato-
sta ce-şi tedeplinegte Directorul Somi-
varului Pedagogie itin lui, după cum
si-a îndeplinite și col ul instituției si-
milare din Bucareşti,.—de a răspunde
criticilor pătimaşe udusa seminariilor
Pedezogire, Autorul proteră forma po-
lb mică ca cel myi acerb dintre criticii
Seminariilor Fodagogive, turo a romlus
impotriva existenții acestor iumitații
toate argumentele de mult căzute, pe
lingă altele personasie ce se exclud ro-
riproc— după cum reesă eler și ponte
prea necrațătur din textul brugurii. Pro-
portia dată importantei vontrazicerilor
d-lvi Rădulescu-Motru o credem însă
axagzerută, D. Hădulescu-Mutru nu este
0 „Enigmă Psihologie“, pentra nimeni,
socotim: e un seriitor fecund, periodie
și eneitiopedie foarte, foarte cunoscat.

Autorul broșuri discotă raţiunea o-
sisteuții și utilității Seminariilor Pedu-
pogice numai incidental, urmărind ne-
contenit de aproape arpumeutaţiila d-lui
Rădulescu-Motru și abuzind prea crud
de victorii. Pentru o instituție vare

laneţionează dela 1598, si despra eure
s-a scrin pe larg, în diferite timpuri,
autoru] n-a crezut de novoo să iusiste
pres mult. Jn ce ţară cu învăţămiat
orgavizat se mai poate pune în discu-
ție necosituteu existenței Seminsriilor
Pedagogice ? Ela siut do fapt laborato-
rifle catedrelor de Pedagogice; locul unde
studenţii învaţă să se folosească prne-
tie de principile Pedugogiei, să expe-
rimeontoze și să observe „fuptele* pe
teren, să fie indroptuţi Iu direcţii de
noi suggeshi,

Şeosia de aplieuţie alipită, constitue
numai o parte a Seminar lui V'edago-
zie—absolut indispe usubilă într'udevăr
— dur rostul Sominarului pedagogie nn
e mărginit nemai la practica didactică,
a viitorilor profesori secundari. Și
intrucit pe veste, exclusiv, seoala deu-
plicaţie alipită po lugā Seminar, eu
nu è nummi ò sucarsulă a scoulelur se-
cundarte, unde +Ã se uplice ca o mai
dexproape ingrijire metodică” progra-
mele de invăţămiut, ci e un insitut
de eduenţie inclus- organie sgte în lu-
crărilo Sominarului, o parte integranti-
t lni. Produrea lootianilor na este sin-
gura indatorire a celor ca Iutroază in
Seminariile Pedagogico: prolesarii sint
in primul Joc șeli do lucrări ale unos
institute do eduvațtio în coa mai strinsă-
aderență stiințtiğcà cu eatedrele do Pe-
dagogie ale Universităţilor,

A lipsi catedrele de Vedagugie de
Seminariile Pedagogie luate în into-
gritatea lor organică—nu e wai poți,
grav decit u lipsi catedrele medicale
do clinirile tor. Faptul vu protestează
cu aceiaşi evidentă brutală, dar are
uceiuși semnilvare stiiuţilică. Nu e
nici o rațiune ca Setulnariile Podago-
gico să fa excluse din rindul institu-
telor anexe ale Lniversităţilor.

I. B.

s
loan G. Stoian. Pentru inavufirew
fârnuilor.— O heosnra de 1! prg. tară

pri. Bucureşti, 1913. Citeva pagini
dintr'un raport, pe care d. Stoian, în
calitate de atașat comercial in Italia,
la udresat ministrului său. lo ele se
atacă acoiaşi chestie, ridicata de multe
ori în țara moustră: creșterea cultu-
ril gindacilor de maâtu-ă. Premisele a-
utornlui sint următoarele ; industria
mătâsei, desvoltindu-se considerabil,
importa material brut, gogoși de ma-
tusă, in cuntitsţi mari, acordind scu-
tire de vama. Apoi soricicultura este
0 ocupulie uşoară, placuta şi ucreso-
rie, în plus nu durează decit 4 sāp-
tămini,

Ua gram de sâminţă produce 2 kgr-
de goguşi, care, uscate bine, dau GnG
——T0U gr. de gogoşi uscate. Un kgr. de
EOgOşi uscate se vinde cu 19—15 lire
italicue.

Autorul propune si se orgunizuze
Centre regionale cu useatorie sistema-
tică şi magarii de depozit, prin care
să se distribun sămilaţa şi sa se pri-
meiică gogușii peniru export. A di-
va pårare a su o ca statul sa mono-
poliz:ze exportul, după caw a Lăcut
cu sarea ş. tutuuu). Pentru aceasta ra-
mura de producties debuşeul estw asi-
güral—riscurile minime şi cu or aduce
in casa țăranul un ciglig de cel pu-
țin 100 lei pe an.

N. lorga: îatoria Evreilor în țdri-
le noastre, O brogură de 4l pag. Edi-
tura Academiei, Bucuresti 1913, Pro:
(ul 40 bani. Un discurs pronunţat la
Acadeuiie, in care distinsul istorie in-
ceuică o reslabilire de da e in <hos-
tia vechimii Exreilor în țarile romine.

Rezumam. Pană la 1500 Evrei nu re
pâsese nivi iu Mohiova niei in Monte-
tia așezați stutornie, De ari incolo in-
tepe u se pomeni sporudie despre ci-
levr'un negustor ambalan, cum e oel
găsit mort lio Tara Rominească subt
Mircea Ciobanul. Da lu a dooa juma-
tate a veacului XVI ei din Cuustan-

RECENZII 13%

linopole incep alaturi eu Turei, Greci
şi Armeni să imprumute pe domnii
şi boerii români, vum e Privu Š hio-
pul, Mircea (Ciobanul, etr. ln 1579 E-
vrei poloni pàtrund în Moldova ca ne-
gustari de vite şi aducind gi posin-
vuri legesli; ph hindu se însă marii
negustori de țara, ei sint opriţi de a
mai intra. [n orice caz „de un sol in
comerţul interior al unor Evrei indi-
geni sau mărar aşezaţi de moli in
jură nu poste fi vorba”.

Do Evrei usezaţi dăm in limpul lui
Vasile Lopu, etad vin depe În 1618
zoniţi de razboiul Cazacilnr poloni pen-
tru dezrulirea vronom ră,

Mai tirziu pe la 1653, 1679 opar E-
vrvi loralnici în Moldova Itemid ca-
wata și (inind erişme, fowrte putini
meşteri, cum e David Arginlarul, Ei
au în laşi uy cimitir şi o s nagngå. ln
Muntenia sint pumai la Pucguni si Bu-
cureşii ; ocupațiile uceleayi. inire ei
puţini de urigina spaniola, cri mai
multi sint polonezi. 5e inmulțese în
veacul ul XVIL priu emigrare și in-
cep să pâlrundă și în celelalte oraşe
cun șia sale mai ales ta Moldova, unde
cumpăra cu anul veniturile mosiilor,

Acum se ponenes În Issi și Bolo»
şani comuna evrerzli legiferate, su-
puse ju manie biruri

Dupa venparea Bucovinei de Austri-
aci, (L775) alungați de acolo din pri-
cina camelei şi imorulității, numarul
lor creşte simțilur in Moldora, unde,
zice guvernatorul Hucorinii „io ulei o
ară Evreul nu se beonra de alilea
privilegii $i deepluri și nu plăteşte
mai puţin“, Mavrocordat se vede insă
nevoit să le ia dreptul de a locui in
sale ; cauza se Intelege,

Dela sfirgitul veacului ul XVII şi
inceputul celni urmelor Evreii jigniţi
in ataceri de uutoritățile indigene en-
ută şi dobindese supazia străină, in
special austriacă: găsim insă Evrei
ruşi, prusieni şi ehiur framerji, In Bo-

140 VIAȚA ROMINEASCA

eme a. ———

logani, Foarte numeroşi, pela 1830, ta-
ecp să intro Insă cu miile sub Mihaj
Starza, alungaţi mai sles din Rusia.
Iuşul este inundat! de ei, mai mull de
jamâtate de tirg e în miinile los, Ci-
te-va cifre: sint 7000 capi de familie
şi numai Auslria ure in Mollura „sub
„prolecția sa 35,000 de indivizi de a-
ceastă religio".

Trecem peste parlen finală, în care
d. Iorga se ocupă de mizearea acestei
populații în timpurile mai nouă, căci
sint lueruri cunoszeate,

Coneluzia oste ca preleaţiile popu-
Aaţici evreegli din puset de vidore is-
storie şi cel puțin siot nejustificate.

Anuarul Bänclior popnlare şi Co-
operativelor sătești din Rominia pe
anul 1911. Bucureşti, Institutul de
Arte grace „Universala“, 1913. Fara
a reedita [rarele prio caro sa aratat
de slilea ori satisfacția produsa de

-avinlul bäncilar şi evoperalivelor po-
pulare, tuluşi uu ne patam uscunde
marea mulţumire suflotenscă după ce
am răsfoit cele 457 pagine numai cu
cifre şi date, in care se onlindeşte si-
tuația economica de azi a ţăranimii
si drumul mare străbătut de ln 1900
la 1912,

La 1 Septembrie 1902 sint 700 bžnci
cu 59.613 membri şi un capital vărsat
de 4.250.600 loi; la 31 Decambrie 1911
avem 2755 bànei eu BIO.118 membri
eu un capital total de 120,000.000 lei,
Obştiila da arendare în 1909 sint abea
opt şi plätese 94,793 lei pentru 4.910
ha.; iar în 1912 avem 417 de obtii
ce lin în areodă 369.922 hı. pen-
tru caro plătese o arenda anuală do
12.404.085 lei,

Inceputuri frumoase şi cifro pe caro
poate nu le-au sperat nici apostolii a+
nonimi ui satelor, pisi marelo lor it-
drumălor.

Trebue să relerăm ea evoluția a-

-ensema ——

coasta, dela 1907 incoace, subt impul-
sul legiuirilor votate in urma eveni-
mentelor din acest an, se accelerează
dublindu-se şi triplindu-ae chiar dela
un an la altul numărul obştiilor. Cu
toato acestea sinlem incă departe de
(inte urmurilă, Cum s'a aràtat in a-
ceuslă revista nevoia de credit a tä-
rânimii nu posle fi satisfăcută de ca-
pitalni existent, lar energia Inväțäto-
rilor Irebue să fară pe taţi satenii
membri ai bhacilor şi sa silaasră ne-
vontenil sporirea enpitalului social ;
peniru asta, ss Injelege, e novoie ca
munca țăranilor să Ba mnai productivă
şi spiritul lor de economie dezvoltat,
căci multe bânci nu prezinta decit
foarte mici ureari de capital dela in-
ființare şi până azi,

Anuarul ne dă şi vu tablou pe ca-
tigori: al moșiilor arendule de obștii,
Relevâm o nedumerire, penlru care
bucuroşi am aştepta o explicare: Ca-
sa Rurala ia pentru hectarul de pä-
miol aremdat obştiilor prețul de 39,70
lei in medie. pə ctod particula-
rii nu urendeuză de eit pa 35,37
lei in medje. De altfel ia genere pre-
țul pämietalui revine msi scump ob-
ştislor, ciad e oferit de instituţii de
stal, fe Eforiile, fie Casa scoslelor
san altele,

À. B.

Ioan Nicoliu. Subiectul de Drept
al persoanelor juridice. (Contideraţi-
uni asapra naturii sale), Birlad, Tip.
T, Slobozeanu, 1915, p. IV+83.

In săraca noastră literatură juridică,
co n'a eşit încă din faza comentariilor
parțiale, inafară de două, troi remar-
cubile excepţii, apariția unei lacrări
ooupindu-se direct și exelusiv de prin-
cipiile fundamentale, care stan la baza
Dreptului pozitiv, e un fapt cultaral
vreduie de o atenție doosobită. Din
rindul acestor preocupări juridico-Blo-

RECENZII LE i
———————————————————

solice, în folul cârora întilaim la noi
aboa o teză de liconță în drept dela
Iași, mai veche, serisă in spiritul unei
nonă orientări în domeniul jaridie şi
o teză de doctorat in drept dela Bu-
curești, mai recontă, serisă în sensul
unei pledoarii nouă pentru direcția tra-
diționulă, este şi Iuerurea d-lui Nico-
lun. E o expunere concisă a prineipa-
leler doctrine apărute în Gormania şi
în Franta asupra chestiunii dacă așa
namitelo persoane Juridice (morale, el-
vile), adică asociaţiile, societăţile, fon-
daţiile, sint sau nu subiecte de dropt,
in înțelesul, în care sint socotite en a-
tare flințile omeneşti individuale. Au-
torul expune mui intăi teoriile afirma-
tive, adică acele, cure susțin că per-
soanele juridice există ca subiecte de
drept distinete de flințile omenesti in-
dividuale şi po urmă expune teoriile
negative, udică acele, care tăgăduese
existența unor astfel de subiecte do
drept autonome,

Printre teoriile afirmutivo e, în pri-
mul rind, teoria tradițională, a etit-
nii persoanelor jurilice, enre teorie se
găseşte în germen în însuși dreptul ro-
man, a fost trunsmisă ştiluţii moderne
de glosatori și de canonişti şi desvul-
intă în veacal ul XIX-lea de unii chiar
din cei mai vestiți jurişti ai acestei e-
poce ca Pachta, Savigny, creatorul ma-
todei istorico-juridice și alții, După a-
castă concepție, persoanele juriulice
éa subiecte de drept sint pur şi sim-
plu construcții Juridice, abstracții, fie-
țiuni, fapt datorit imposibilității de a
sa concepe patrimonii lără de subicet.
Persoanele juridico sint, deci, o crea-
ție a legiuitorului. Capacitatea lor ju-
ridică rezultă în chip riguros din lege.
E teorin, ce se întilneșto și azi in cele
mai multe cărţi de Drept, în esre ins-
piraţia nouălor metade de intorpretare
şi de cercetare juridice n'a străbătut
încă, In al dollea loc şi in ordine
cronologică, e teoria realității persoa-

nelor juridice, care sasține, impotriva
celei dintăi, că personnele juridice sint
subiocte da drept oxact în acelaş in-
toles, in caro sint socotite ca atare şi
fiinţile omeneşti individuule. Această
teorie n realității perseanelor juridice
se înfățișează subt două forme: una,
pe eare um putea-o numi sistemul rea-
lismului fizic și cara a fost dosvoltată
de juristul german O. Gierke, cel mai
strălueit al ei reprezentant, și alta, po
pe care am putea-o numi sistemul ren-
lismului juzidie şi onre a fost desvol-
tatată de diferiți jurişti francezi de va-
lonre ca Saleilles, promotorul nouăi
şeoli juridice din Franţa, Larne și Mi»
choud şi do jaristul german Zitehnann,
Prima formă e un reflex al ideilor gto-
lii sociologice organieiste, care sus-
ține că grupările omeneşti au o exis-
tență reală de o structură analoagă ce:
lei co o an organizmele fiziologice:
Asn fiind, persoanele juridice sint ren-
lităţi materiale, fizice, și sint prin ele
fasole capabile de n avea droptari şi
Obligatii întocmai ași indivizii. A donn
lormă, în care sa atrăvede scepticia-
mal unor sociologi fată de afirmările
aproape dogmatice despre existența
coneretă și autonomă a vieţii colective,
susține că persoanele juridice sint rea-
lităti de ordin intelectual, produsa ale
minţii omenești, Ele sint, deci, capa-
bile de a aves dreptari și obligaţii cazi
ființilo omeneşti individuale, intre cit
existența lor, deși de un alt ordin, na
e mai puțin reală decit existența n-
cestora.

Printre teoriile negative autorul ex-
pane: sistemul finalist al lvi Bring,
sistemul proprietății colective al lui
Pianiol, sistemelo contractuale ale lui
Van den Heuvel şi al lui Vareilles-
Sommières, sistemul oarecum procedu-
ral al lui Ihering, sistemul proprietă-
jii funeționale al lui Hölder şi sis-
temul eclectic al lui Binder. Brinz so-
coate ca element esențial al persoanei

142 VIAȚA ROMINEASCA

juridice idoia de scop. Dapă ol, a-
ceaztă ideie oste suficiontă ca să dea
viață jaridică patrimoniilor, ce na sint
atribuite unor fiin omenești indiri-
duale După Planiol, bunuri'e person-
nelor juridica constitaese o proprieta-
te colectivă, rămășiță din vechea for-
mă de proprietate, şi euro se deose-
beşte de simpla stare de indiviziune,
unde dreptariia coproprietarilor sint
determinate In chip ideal, prin faptul
că drepturile beneficiurilor acestei for-
me vechi de proprietate sint numai do-
terminubile 1o momental lichidării. Van
den Heuvel şi Vareillas-Rommitres cati
să explice regimul personnelor juridice
prin mecanismul unui contract, Ihering
vede în persoan’ juridică o simplă în-
lesnire procedurală, older, deşi na
lipsește în chip absolut de subiecte de
drept pe aşa zisele personne juridice,
mu le acordă totusi decit un caracter
sd ministrutiv și funcţional, sovotinda-la
ca pe nişte titulari, eare administrează
pentra beneficiarii colectivi. Imsfirșii,
Binder priveşte fonduţile, casi Hölder,
„ea proprietate luneționuli a adminis“
tratorilor, iar pe usocinţii, spre deose-
bire de aceat autor, la socoate ca tm-
prumulind, subt o modalitate proprie,
calitatea de subiecte de drept de la
membri eare lo compun,

Faţă cu nceestă multiplieitate de con-
tepfii variute, autorul, dagi na crede
că e cu putință să so găsească o so-
luţie unică și definitivă a chestiunii
existenţii şi naturii persoanelor juridi-
ce ca subierie de drept, totuşi crede
că menţinerea ideii subiectului de drept
in această materie juridică oste nece-
sară și consideră persoanele jaridice
ca fiind renlităţi în domeniul sociolo-
gic şi abstracții corespunzătoare în
domeniul juridic,

Intr'un ultim capitol, in afirgit, anto-
rul abordează interesanta chestiune a
raportului dintre doetrinele juridice, pe
„de o parte, și droptul pozitiv şi juria-

prudenţă, pe de o ultă parte, şi e de
părere că doctrinele jaridiee n'au a-
proape niri o influenţă asupra juris-
prndenţii și eu atit mai mult asupra
dreptalui pozitiv.

Adaose fiind, la munea răbdătoare
da expunere, despre valoarea rezulta-
telor cărcia luernrea de fajă este o
exec lentă dovadă, spiritul de critică bo-
tărită şi îndrăzneala de constructie
personală, care par a fi de astădată
inadina evitata, și d. Nicolau ne va
da luerâri de o însemnătate nediseuta-
bilă fn domeniul filosofiei dreptului,
asa de puțin cultivată la nol, ba chiar
privită cu oarecare dispreț.

€.:7.
se

Dr. AL Bogdan, ANA frtagrație,
București, Din pullicuinnile Casei Sega-
dlor, 1912, 5, RÈ pa pretul 85 bani,
| Autueul este pentra : 7, e fc gz i
totdoanna $t şi ña (nu cun, ua ùn):
pameni, articulat armeni ș pentra den-
sobiren in seris n lul Æ palsta] do +
gatural: devi kam, insă su břierei.

Cunoştinţile fonttice wle autorului
sint problamatiee. xamir mì sunetul
s din oxempio ca leane și razna, wato-
rul serie: „Am căutat să găsesc prin-
cipiul după cara acest sunet |sie!] di-
nsintea lui mn şi m sa serie odată cn s
altă dată cu z. Sunetul (sic! este in-
tr-adevăr un sunet iutermodiar intre $
şi m, nici a curat nică z carat, nga cum
s-ar anzi aceste doùă sunete rostite
singure, nu Ín cuvinte fale !]* (p. 5).
Sunetele s, s sint foarte „curate“. Se
serie lesne, fiindcă uvem do u fuco cu sa-
netul s, şi razna fiindcă avem de n
face cu sunetul z

Chestiunea ortografiei ridică in u-
nele privinți chestiunea ortoepiol.

Pentru unificarea pronunțării limbii
romine autorul face următoarea pro-
unere: „Un ziar ori o revistă oare-

să facă o anchetă cure să fixeze
cel puţin exprimarea corectă, literară,

RECENZII 143

«care să devină apol unitară, a cuvin-
telor cu s şi = Cuvintele acestea s-ar
axtruge dintr-un dicţionar, s-ar tipări
şi sar lrimoto li vreo 90—100 de
bărbaţi cu eultară înaltă (aic!) 39 de
origine din Moldovu şi Bucovina, 30)
din Muntenia, 3) din Ardeal. —srriltori,
profesori, advocaţi, medici, preoți, ete.
Acestia ar insemna, în droptul fiecărui
cuvint, cum il exprimă oi, cu a saŭ ca
z Şi, orientindu-ne după majoritate,
am fixa cure să île exprimarea unitară
şi obligată pentru limba literară romi-
neasă“ (p. 35).

Ortoepiea unel limbi nu se fixează cu
voturi, ci de călră scriitorii cei maï dis-
tinși ui unui popor, În orice caz Ardalenli
trebuese excluși dela vot, căci pronanță
răi romineste (siot vestiți pentra asta
deja de muiri: lată depiid i cam pronun:
ță antarul ; bazm (4), plesmese (t, fatz,
faisiñsare (30), rezistă (3), aerizare
43), în loe da asrisire), casurma (39,
in loc de cazand),

Autorul întrebuințează chiar forme
şi construcţii ardelenesti inarimisibite
in limba comună: msi (t2, 47),
în loc ide insinues, la tot carul (15)
a se provoca in (11)—a se referi la, In-
nainte de ce am continua (7T2)—=inmiinte
čen continua, inainte de ce înwefi
cum să serii (T7)—=inmainte de a învăța,
trebae că ef sună odată mal mult s
decir z (5) trobuo să sune.

Autorul sorio desigur pontra pabli-
cul mare. Pentru n-l face să înțeleagă

unii termini filologici, autorul face
comparații: „AȚI nazit D-v de credinţa
că doi oameni cu iniățişare şi iesasiri
sufletești deosebite, dacă trăese multă
vrome laolaltă, incep să-şi samene. De
pild+ bărbatul şi muerea [sic !]: el mo-
rocănui, serios, ca veseiă şi zglobie.
Peste cițiva anl numai ce anzi că şi
al ride şi glumeşte, dar cu încraţoşte
fruntea citeodată și se ceartă. S-aiia-
similat, waă făcu! unul altuia aseme-
ne, similis, EI apoi, să fie cu iertare,

dar şi sanetela fac nuntă, și căsătoriea
lor ţine maï malt decit a oumenilor,
eitooilată 2000 de ani. Să vedeți nu-
mal pa cite un bătrinior de s, cam
chireit și udus pe spate, ort pe craïul
de trotuare z, cu hainele totdeauna
călcate de fac colțuri. Și îată-l pe s
en ghebons: p in căsătorie fericită...“

Mă oprose aici,—aatorul urmează pe
acest ton încă vro-u doñă parini.

Seriinil astfel, autoral n vruit să fie
„uşor, simpla gi distrmetir* ip, 3).

Mărturisim că' màm fi dat nici-o a-
tonția acestei brosuri, cure poste să
le distrnetivă penteu seria care na
sii plietisit încă de a se amusa pe
socoteala sărăciei de dah a celor mal
mulţi dintre muritori, ducă ea nu sar
& publicat pe socoteala Casel Serà-
telor.

Mă rog, cine ritèşte cărțile cara so-
licită Invoarea lipurului Casoli Sroale-
lor și cina răspunde in caz cind opi-
niea publică competentă se pronunţă
în defavoarea Tuvorizntalai ?

Adeavori insătuţiilo noastre cultu-
rule incurnicază medioerităţi ca 1-1 B.,
pubiicimlu-le cărţi fără valoare şi brī-
nindu- cu onorate prase, și descurs-
jează pe oameni de merit, cara lucrouză
cu devotament pentru îinnintarea reati
n ştiinţii în ăturindu-! sistomatie și pl-
nindo- în întanerie pentru a nu-și pu-
tea pane in evidentă talentul și me-
ritul.

Dr. G. Pascu. /lementele romanice
din dialectele macedo- și megleno-ro-
mime. București, Acadam'ea Romină,
1913, 4°, 76 p, preţul FO bani.

In această a patra lucrare tipărită
de Academie stuđioz pentru prima oa-
ră, şi în seclaş timp In întregime, a-
lementele romanice din mr. și megl.:
mediolatine, dalmute, italiene, veneţi-
ene, franceze, spaniole.

Cuvintele romineşti sint studiate In
legătura cu cuvintele corespunzătoare

144 VIATA ROMINEASCA

balcanice. Procedind astfel am reuşit
să daŭ un număr de otimologii noŭă
pentru limbile albaneză, neogreneă,
turcă, bulgară, sirbė.
G. P.
.".

Th. Roosvelt. Ze citoyen d'une rd.
publigque. Hachette. 1910,

O conferință a lui Roosvelt nu este
lucru rar, În democraţiile moderne, ṣe-
ful statului vine dos in contact cu po-
poral, cuvintul lui este sinteza expo-
rieuții și a idealului națiunii. Mal mult
ca ori unde, pe continent, în Statele-

Unite, președintele e prototipul neef
mentalități generale, e sinteza filoso-
fii politice a acelui popor,

Civilizaţia americană işi are începu-
tarile şi culmile ei în timpul senrt al
epocii modorne şi contimporane,

Strămoșii Yankellor de azi nu mai
putură păstra şi crește civilizaţia și co-
morile de ințelepeiune ce le aparținea
de pe continent; ci, în luptă cu sălbă-
tătia naturii şi n locuitorilor, oi devin
adboc, primitivi, dovin „pionierii unui
materiulism dur“, căruia 1i urmează un
altul extrem iudustriul, mai intens și
mai absorbant decit cel din lumea ve-
che şi o conştiinţă individuală mai pre-
ocupată de drepturile decit de păea-
telo ci.

Sefii cugetări şi al activității, bijbie
drumul unei noi orientări de deseătu-
sare; își indreaptă ochii spre civiliza-
tin europeană, din care iau Hber, fără
a copia orbește, adaptind imprumuta-
rile noilor condiţii paţionale, făcindu-le
profitabile și fecunde, într'un timp mai
scurt şi lipsit de experiența proprie,
lipsit de dofectele unei introduceri da

civilizaţie imprumutată,

In forma de guvernămint demoeru-
tie nivelul cetățenilor nu mai poate fi
mediocru ca acel al formelor monar-
hice ori aristocratice, unda guvernan-
ţii sint acei ce aduc progresul în ma-

sele neglijabile In eluborurea „măre-
{iei naționale“,

Un bun cetățean al unei republici
trebue educat în senzul creșterii indi-
vidaalității Iui și în senzul ridicării de
nivel moral și cultural, spre a putea
aduce, în afacerile statului ori în ma-
rile erize care reclamă concursul tutu-
ror virtuțiior eroice, o personalitate
conștientă si critică, o corectitudine, o
valoare medie a femeli și a bărbatului
croseată şi bazată pe virtutea zilnică în
familie.

Deşi ecleelică și adaptată, civilizaţia
umericană are păcutete ei: un practi-
cism, la unii grosolan şi leroee, nu en-
pitalism nestăpinit, un sistem al tros-
turilor, o luptă politică ce de malte
ori păcătueste prin notoleranță.

Practicizmului exagerat şi idealismu-
lui socialist, ori de cabinet, Roosvelt
fi opane un ideal domn şi absorbant,
realizabil, pe cure individul conştient
şi netirit de oratoric, se sprijină prin-
tr'o largă toleranță adăugată ideilor
sale,

Soeialiştii dorind să impue o orga-
nizare nouă, sint utopici, pină 'n mo-
mentul eind iniţiativa individuală no
poate rezolvi o problemă pe care ex-
perionţa comunități o rezolvă, In acest
moment, bine precizat, socinliştii ajată
statul, care nu e dator apoi săi ur-
meze mai departe.

Dispretul de clasă, caşi lupta acută
dintre partide e momentul de temat,
sfirşitul unei republice în care devo-
tumentul pentru ca e inlocuit cu ura
de clasă, cu devotamentul faţă de partid.

Trusturile sint nonnturule : è o per-
vertire a valorii de schimb a banului,
e ün pas spre sepuraroa dintre clase,
spre un egoism feroce, spre înnăbuşi-
rea inițiativei individuule,

Munca in primul rind şi educaţia ce-
tățoanului, aduc incroderea în viitorul
repablicei. Cind o naţiune încalcă un
drept al alteia intre datoria dea nu lovi

RECENZII 145

în semenii săi și aceia de a apăra un
drept din patrimoniile țării tale, acea

dia urmă primează. Și numai atunci '

războiul este legitimat.

In totalitatea sistemului său, în edu-
carea cetățeanului în slujba statului, în
comsilerațiile aspre asupra cumulului
de ciștig, în acest catechism al bunu-
lai cetățean, eagi in activitatea lul po-
litică, Roosvelt este un aristotelician
modern.

A. Gr. P.
sta

Frederigo Enriques. Les concepts
fondamentaus: dela science, Leur sig-
nication réelle et leur acquisition psy-
chologique. Paris, E. Flammarion,

lată o carte rară, prin larga com-
prehensiune filozofică a nutorolui, ce
se mentine la aceiași înălţime, cutoate
că analiza se întinde asupra tuturor do-
menillor ştiinţelor pozitive: geometrie,
statică, dinamic, Bzică, biulogie. Aun-
torul e un „geometra, cum numai cipi-
va există pe suprafața pămintului; și
tartes, în totalitatea ei, se adresează
tot gevmetrilor, prin felul în acelaşi
timp Blozofie şi știinţifie in care sestu-
diază noțiunile fundamentale ale ştiin-
i. Ne nimeşte drumul parcurs de an-
tor în eimpul stiinții, ne miră cantita-
iea enormă de probleme tratate și nu-
mărul nestirzit de savanțicitați in cele
300 de pagini ule volumului, eradiția
poometeului ne copleşeşie. „Această
sartină nu e ușoară. A trebuit să par-
curg domenii fomite intinse, dela prin-
cipiile goometriei pănă la dezvoltările
cele mai recente ale fizicei și biologi-
ti”. „Or, il importe que idée diroctrice
de ce travail no soit pas sabmorgie
par la diversite des questions qu'il soa-
lève", Această idee, dealtfel, e foarte
simplă. „Dans chaque domaine, je me
snis attachè essentiellement à recon-

—aaitre la fonetion propre de l'esprit qui

crée la science; c'est dans l'unitté do

"aa föaction qu'on dĉeouvrira l'u-

nit& du savoir et le lieu des problèmes
que pose notre critique“, Acesta e şi
pünetal capital: înțelegerea mecanis-
mului psihologie al spiritului nostru,
In crearea știinţii. Și acest proces n'a
scăpat autorulni : evoluţia ştiinţii se
datorește lu doi factori, la pousate de
lexperience, combinta ă la nature de
l'esprit humain.

Autorul consideră geomotria—in o-
poziție en conceptis kantiună-ca o
parte a fizicei, parte ce a atins un fn-
nalt grad de perteeție, după cum în fi-
zica obişnuită, optica are acest avan-
taj. Cu alte cuvinte, nici geometria eu-
clidiană nn poate pretinde că realita-
tea trebue s'o verifice in mod necesar.
Subt altă formă ; intuiţia noastră spa-
țială mar corespando realității, în caro
caz toată argumentarea kantiană se
prăbușește. „Exactiludinea geometriei
ne apare, în definitiv, ca o ipoteză ve-
rilieată În fiecare moment al progre-
sului științitie namai până la un
oarecare punct. Lu rigoare, nimic nu
împiedică, ca ea să poată fi odată con-
trazisă“, indoiala sceastu asupra oxau-
titadinii geometriei provine din exis-
tența geometriilor pecuclidiene, Con-
cluzia lui Lobatschewsky este că în
starea actuală a cunoştințalor noastre,
trebue să cunsiderăm spațiul zic cu
euclidian. Argumentul logic ul lui Gunss
rămine însă neclintit: să presupunem
un spația plan, deci cu două dimenaii.
Fiinţele cugetătoare de pe acest plan
vor avea intuitia spațiului cu donà di-
mensili. Să mai presupunem că cerce-
tări minuțioase ar dovedi că planul de
mai sus ar avea în realitate o foarte
mica curbură, adică n'ar fi plam, ci o
suprafată curbă, Ar resulta de niei că
intuiţia spaţiulă œ planului e contra-
zisă de realitatea spaţială O a-
semenea ipoteză mar fi exclusă logi-
ceste pentru spaţiul euclidian.

Ultimile achiziţii ale fizicel și meen-
micei arată „caracterul lueal relativ al

Do i

constructiei timpului”. Istoria fizicei e
privită en „cuntlictal, alternanța şi su-
ptapunerea a două tipuri de explicație
mecanică”, tipul eartezlan și tipul new-
tonlan. Vorbind de posibilitatea unei
ştiinți a vieţii, autorul observă că cu
interpretare cuvenită libertate şi de-
teriminism mu se contrazic: „liecure
dim aceste două teze îşi pă-trează toată
valoarea în domeniul său respectiv”,
Intre a ști de o parte,a vol şi a simti
da altă parte, e raportul următor : sèn-
timontul şi voința sint indepondentede
știință. În atitudinea sa contemplativă,
spirital prevode făcind abstracţie de
sontimente ; iar în atitudinea activă,
graţie sentimentelor, prevederile vor
tăpătu o valoare. Doterminismul voin-
ţii prin antecodente—voinţă, sentimen-
te—e în afară de orice discuţie. Introg
acest capitol (cap. |, cartea IV) poale
să intereseze pe oricine şi-l recomand,
in deosebi, cet'torilor, Vorbind de bi-
ologio, autorul constată că ştiinţile vi-
etli nu adas nici o contrazicare ipote-
zel mecanico, dar putem considera i-
poteza mecanica en indiferentă progre-
sulai biologiei —eciz co -ni se pare o
observare foarte jast,
Li

Karin Michaëlis. Pristu pereu-
loasi. Roman trudus în franțuzeşte de
Marcel Prévost. Faris, A Lamerre.—

Orice earle se prezintă in atitea e-
xemplare diferite, după ciți ectitari
are: ne spune Anatole France.

Teama mi-i ea printre rindurile a-
cestui roman serié, de o miaă delicată
şi parinimata, spiritul meu greoiu si
nu-şi fi făcut loe eu brutalitate și cu
profanare. Jurnalul d-nei linie Lindt-
ner €, mai prexus de toste, intere-
sant şi mai ales util, Și poale fi util
şi bărbaţilor și femeilor, cu dansebire
easâtoriților şi în special femeilor ce
nu trecut de patruzeci de ani și se a-
propie de vrista periculoasa, Proclu
utilitatea acestui roman inainte de ee-

—

lelalie calităţi, fiindca autoarea se cc-
boară pănă la acele regiuni unde li-
teratura iotilneste higiena, patologia,
fiziologia : cu un cuvint, medicion.
„Ar trebui să se intemeieze un or-
„din peniru femeile folre patruzeri şi
„rineizeci da uni: un fel de refugiu
„pentru viclimile anilor de tranziție.
„In cursul acestor ani inevitubili, ni-
„mie mu ar conveni mul” bine femel
„dacii o sechesirație voluntară, sau
„cel pulin separarea radicala de ce-
„lait sex. In acci ani, sintem nişte ne-
„bune și luplăm ca lumea sa creada
„incă în bunul nostru simi". lairo
scrisoare a unei prietena de-a eroinei,
găsim pasajul : „Daca bârbaiiiar bănui
„to se petrece la femeile ce trec de
„patruzeci de ani, ar fugi de noi ca
„de ciuma sau ne-ar omori ca pe tiş-
„le cini turbaţi”. Deaceia, deseori o
vorba la aces! roman de nervi, de is-
terie, de cazari fizinlogica, Această pe-
rioudă critică are efecte simțitoare In
mentalitatea d-nei Lidiaer. Si cu in
topte starile nervoase, de indiapoziţie,
de deprimare,—reflexiila d-nei Lind-
iner au aparența adevărului erud și
adevărat, ca şi cun în acele momen-
te ne-am libera de jugul couvenienţe-
lo: şi prejudecaţilur și am privi res-
litatea mai de aproape. ȘI intr adavar,
unele din însemnările d-nei Lindner
siut destul de profunde; dar cele mai
multe trebuese considorațe numai ca
anumite simptome, co nu cad in cate-
goria adevărului, ei- cel mult—intra
in „logica sentimentelor“, Si cum am
putea să doelarărm de udovărată filo-
zofa diturita uritelor noastre stari de
iritaţie şi nervozilate, cind cauza su-
pârărilor şi nemulțamirilor sia in noi
şi pu în lucrurile din afară, şi cind a-
cea filozofie se reduce la cinism și la
materiulisin sentimental, Toată lumea
trece prin momente cind cxzclumă :
ca nebună grozâvie ar G, daci aş spu-
uo cu glas turo tot ca gindese do os.

RECENZII 147

meni, da cunosenți și de prieteni! Ei,
și ce-ar fi, dacă ne-am spune gindit
rile cu glas tare? Ne-ar fi ruşine de
noi ingine, faţă de mirimile şi r4u-
tăţile ce-am spune.

Această vucoană din lumea mure,
in vristă de patruzeci şi doi de ani,
se separă de bărbalul ai, cu care a
dus viață comună timp de douăzeci
de ani, şi se retrago intr'o vilă pe
malul mării, unde e togrijită de do-
uă femei ; bucătăreasa Torp şi fata'n
casă Jana, care „e un amestec de rã-
ceală neerazulă şi do ardoare aşa ile
puternici, cum n'am mai vazut incă“,
cure foiiotenză ndulă un volum de A-
ualole France, care poartă ciorapi de
mătasă şi amintire unei umiliri pro-
funde. Apropo de elorapi:— „Odata
m'am vindut pentru o pereche da cio-
prapi de mätas verde". Spune fata'n
cust.

— Ti-a părut rāu da tirgul făcut?

— Na ştiu uimie. Nu mi gindeam
deci! la „ciorapii mei“. (lată unul din
crudale adevăruri).

„Difereața dintre bârbal şi famee e
„mai mare decit cea dintre o piatra
„inertă şi o plantà. Se poate spune că
„pe suprafața pămintului nu-i pici un
„bărbat care si cunoască vrem fe-
„mer. lguoranga bărbaţilor asupra tu-
„turor lucrurilor ee privesc pe femee
„e aesiaşi,—fără a oxcepla amorul“.
Dece? Fiindcă intre cele doud sexe
„domneşte o duşmânie ireductibila, en
intre doua ganeraţii succesive; fiind
ea „fomeiie nu pot A sincere“. Daca
o femee s'ar arâtu agu cum este, „ar
ñ judecata atinsă de o boală mintală
ee nu se poale vindeca*. Femeia cara
ar yra să-şi arâte tot suflulul său, „ar
face sexului nostru un rău definitiv,
etern“, Decind trăeşte lumea asta, nu
s'a gasit nici o liică de-a Evei, caro
<A fi desininuit ceva din această franc-
masonerie? Din două una: ori cu-
muazlerea acestui domeniu o posibila

priv concepte, ori nu e posibilă. la
primul caz; cum de a scăpat savanți:
lor noştri şi savantelor noastre, toe-
mai în epoca cea mai avida de cunoş-
linți ? In a doua ipoteză, după filozo-
fiile cole mul probante, acea cunoaş-
tero ar scăpa chiar fomeilor.

D-na Lindtner devine foarte pesi-
mistă. Nu nomai că-şi aduce aminte
şi de minila pline de grăsime ale fe-
meii dela bae (Ne disons pas de mal
de la masseuse: nona lui devons la
sveltesse de nos hanches), nu numai
că aruncă Intrebări distrugătoare ; Ci-
ne ar putoa să nu creadă in mama și
în sora lui? Dar cine crede în mod
absolut în mama şi in sora lui? Ab-
solut, fară nici o rezervă ?..—ei ajun-
gė să enunta adovâruri generale u-
supra frii intime a sexului frumos.
Astfel, „Surisul e expresia cea mai
„bună de vazul, de vidul ce este in
„noi“, „Nici una din noi nu plinge diu
vi'o lrebuinţă intima“. „Nu răwinera
„aceleași sub diferile haine, ei ne schim-
„băm Ninja ca să se armonizeze cu
„toaleta noastră“. „O fomee poate să
„iubească pe un bărbal mai mult de
„čit viaţa sa, poule să-i aserifiee tiin-
„pul ei, sănatatea, existența sa. Dar
„uu ponte să i se increada lui, dară
„ea e in adevăr femee“ (Nu ştiu care
umorist a spus că o femee poale să
lesa puziru amantul ei şi casa gi to-
pii, afară de... cutia cu pudră). In fine,
coveluzia ar A: „Dacă ne-am arâlu a.
„sa cum sintem, svarta noastră ar fa-
„ce din noi sau pusinice pe virful
„muntilor sau criminale de speța cea
„mai josnisa“,

Ştiam nai dela Chamfort că abera-
ţia cometelor nu-i mai greu de calcu-
lat decit mişearile inimii, ale spiritu-
lui si mai ales ale amorului propriu
ale unei femei. Ştiam dela înțeleptul
Montaigne ca l'essence des femmes est
confite en vanilė, Cred că nu greşesc
dacă voiu spune ea femeea e supusă

148 VIAŢĂ ROMINEASCA

mai mult animalitații, condițiilor fizi-

ologice, decit bărbatul, —prin rolul cè

i-a rezervat natura. Aceasta, poate,

ar explica multe din deferențole din-
tre barbat şi fomee. De aceia femeea
trăeşte mai mult în prezent şi eu pro-
zentul. Aprupiindu-se de vrista eriti-
că, cind îi scapă linereţa şi simte a-
propierea bătrineţii, durerea e marita
și prin acela că de mai inainte tre-
bue să renunțe la viaţă, deşi dispune
de mai multă inţelegere și de mai
multă experiența; poata trebue să
mai ținem samă şi de faptul ră ade-
vărala sentimentalilate o are maturi-
tatea, san după cum spune auloareu :
lemeia, pe măsură ce inuintează in
vristă, devine din ce în ce mai mult
fomee, Din aceiași cauză, femeia e mal
răzbunăâtuare de cit bărbatul, uita mai
lesne, e mai pozitiva şi mai egoista,
deşi aro față de barbaţi o vapacitale
de sacrificiu și de devotament cu mult

maj mare. Barbatul e mai dezintera-

sal, se poate ocupa de interesele go-

nerale alo societății ; pe cind femeia,

de obicein, o condusă du egoismul fn-

milioi. ŞI se poate spune ea statul nu

e o continuare a familiei: la multe

triburi primitive, tinerii, după doun-

zeci de aui, intră in sucietați secrete

ce au de seop apărarea intereselor eo-

una ale tribului şi ura contra femeii,

pănă eind sint invinsi de vre-o femes

și atunci părâsese societatea secreta,

din care faceau parte. ln sfirsit, feme-

ia pare mai vanitoasă, mai mineinoa-

să, prin pudicitatea şi rezerva, la care

nu trebue să renunţe niciodata ; ca in

oriee eoll, misterul işi are şi aici ros-

tul lai.

Dar, in definitiv, pentruce d-na Lin-
dtner işi lasă barbatul ? „Nimeni nu
ar putea inţălege ce uneşie sau ce
desparte doua fiaţi omenești“ —spune
dna Lindtner. Vra să fe singuri, sa
fie libers, să-şi aibă viața ei. Ar yra
să aibă ceva de reprosat bărbatului

dar nu găseşte nimic, la serisoarea
ce-i trimete la despărțire, il spune de
multeori să se mai pindească la din-
sa: „mă uit la minile mele, pe care
tu le iubosi: aş vra să ţi le intind“.
A ajans intr'o stare că nu mai poate
suporta privirile bărbaţilor. Dacă in-
Hmplător intilneşte pe vreunul în ju-
rul vilei, „ne privim ca două bestii,
„tare nu ştiu dacă ausă fugă una de
„alta, sau să se oio la luptà*, Din ca-
uza ėrnei şi a fricei, trebue să recur-
gt la serviciul unui grădinar „pentru
protecţia noastră”. Ar mai trebui si
un cine, dar „cum aşi putea să suport
„urletele cinelui din cauza lipsei unei
„tovarâşe ?* E prea mult şi gradinarul
căci ochii lui „brillent de mille pen-
sées sournoises*, Și maiare şi un
mers f
„Niciodata io viața men, n'am mai
„Fâzrul vr'un om mergind aşa, èl o
„Ştie şi mai ştie incă că nu ma pot
nopri să nu-l privesc mergind*, Buca-
tareasa e subjugata de grădinar. Mui
mult, el e stapin pa grădină, ele pré-
tulindeni. Doamna insăşi făra sa vra,
il priveşte cum munceste: së un om
«viguros, eare ştie să se servească cu
„dibăcie de muşchii lui. In prezența
„mea devine foarte umil, mais ses
„Yeux insolonts ne se refuseal rien“,
Regreta că n'ù avut ocazia Să-ţi sur-
prinda bărbatul în flagrant delict.
„Mi-a fost al nare eredincios ** „Sint
sigură că chiar greşelile lui au fast
omagii involuntare soției absente... Ja
suis sùre aussi que l'agrément final
fut assez maigre. La comparaison dut
tourner à mou avantage”, Ca sa vadă
bărbatul cum minca, ajunsese pentru
d-na Lindter o tortură ziluică ş căci
era prea corect şi avea mania curăţe-
nici şi a ordinei. „Dar el a fost, timp
„de mulţi ani, stăpinul simțurilor me-
„le : ceia ce-i da asupra mea un drept
„impreseriptibil“, Intro zi da iaraă,
doamna simte lipsa barbatului „regre-

RECENZII 149

ta minutele fericite petrecute in brațe-
le lui*, M-me Lindtner ne face urma-
tnarea mărturisire.

„Ximie nu dovedeşte mai bine des-
„cendența noastră animală decit acers-
„tă arliune a mirosurilor asupra sim-
„burilor noastre, Pariez că voiu recu-
„boaște la intunerec pe orice bărbat
„tanoseul, numai cu mirosul. Mi-i ru-
„șine s'o spun, dar pentru mine bär-
„baţii sint ca şi Morile: ti judec du-
„pă parfumul lor. Acesta-i motivul
„pentru care bărbutul men mi-a stă-
„pinit simțurile”. Și ceva mai depar-
te. „Barbaţii w'ar trebui să intrebuin-
„leze nici un parfum. Creatorul i-a in-
„Zestra!... Pentru femei dupa parerea
„Mea, e cu totul altceva. Îl y a dea
„moments où, malgré tous les sachets
„et toules les essences..." Şi mi
se pare că alunei cind autoarea ingi-
ră micile mizerii şi „toate relele ce
sint iutr'up mod fatal legate de o mi-
mă de pamint”, frizează regiuni infe-
rioare şi străine artei,

Din cauza dispozițiilor noastre sehim-
bătoare, aceleași lucruri ne apar cind
plăcute, cind displăcute. Şi “cum pe
lumea asta toate-s trecătoare, chiar
dragostea maro işi are dorata ei, (Sa-
inte-Beuve proļueşte această durată
la cinei ani). Fie că in amor femeia
iși pierde din ce in ce mai mult pu-
doaren, pe cind bârbatul o capătă ; fe
că cu vremea sentimentul ln femoe
devine mai puternic, pecind la bărbat

slabeste; fie că femeia e atrasă mai
mult de ealitaţile morale, pe cind bär-
batul e senzibil mai mult la estetică ;
fe că micile ciocniri de toate zilele
cind se acumulează pot distruge mai
degrabă dragostea do eit marile ca-
lastrofe; fie că vorba lui La Bruyère
ar f adevărată: „nu-i alt motiv mai
puternic de a nu se mai iubi decit de
a se fl iubit prea mult"; şi aşa mai
depurte. Orice căsătorie trebue sa troa-
că prin serioase perioade eritice, Dar

oare d-na Lindiner şi-a iubit sre-oda-
ta barbatul ? Ne-o spune singură că nu
„Corpul meu şi banii lui: iata dubla
„armătura a menajului nostru“, Ade-
vărul esto ca d-na Lindtner iubeste
pe loergen Mallhe, ce-i mai linăr de
„cit dinsa cu opt ani. Jeorgen Malthe
e bărbatul pe care-l iubesc; afară de
„asta, el mi-e străin“. „După o lună,
„munca lui (e arhitect) mi-ar A insu-
„portabilă : a-l aduce în stare să nu
„mai poată lucra ar fi vietoria mea”,
Afiam, în fine, şi adevărata cuuză,
pentru eare doamna divorsază de bär-
bal. Adresindu-se lui Joergea Malthe,
îi serie: „Am fugit Bindeuvoam frică
„de viitor: imi era teamă eatu sa nu
sincetezi do a mă iubi“, Şi în aceiaşi
serisoare, în care-şi povesteşte viuța,
d-na Lindtaor îşi chiamă iubitul : „Pen-
tru bucuria vieţii intregi sau pentru
voluptatea unui ceas, vino! „Și intr'a-
devâr iubitul vine, dar şi pleacă chiar
in sara sosirii, câci „dela intăia pri-
„vire, eu am iațeles şi el a ințeles că
„u am îințăles*, Nu trece mult timp
şi doumna seria bărbatului că doi oa-
meni eare au trăit douăzeci de ani im-
preună nu ar putea ñ separați în chip
real, „Vino să mă vezi, scumpul meu
„prieten ; te voi primi in aşa fel că
n'are să-ţi pară râu de câlatoria ta“,
Şi isenleşte: „A ta Elsie, caro poate-
că la urma armii nu-i făcută pentru
viața de pusinieie...* Din partea bâr-
batului n'are loe nici un răspuns, pen-
tru simplul motiv că barbatul se ca-
sătoreşie cu o domnişoară da nouă-
sprezece ani. Și doamna exclamă : Heu-
reusement qu'il n'y ea a plus å qui
tu puisses t'offrir maintenant. Caz de
mare !risteță şi de innaltă filozofie.
Cele de mai sus sint suficiente ca sa
arite că avem de aface cu un caz com-
plicat şi particular. Și ne pare rău că
puternica criză a doamnei Lindiner
D'aruacă n lumină mare, ci cel mult
luminează viata sa, Și viala ei ne a-

pare într'o lumină foarte tristă. In-
treaga sa viață a fost o greşală, „Vi-
aţa mea a fost un pustiu”. Cendiţiile
copilăriei o fac să preţuească banul
mai presus de toale, Banul devina u-
nicul ei seop, iar frumusețea ei mij-
locul pentru a satisface ncest seop:
„Masca mea mi-a fost surisul“. După
căsătoria pentru banii bărbatului, a
enutat să so inconjure de oamenii cei
mai emineuţi. „Vanitatea mea pretia-
dea ca să nu mise faci euria numai
pentru exteriorul meu“. In jurul ei se
vorbea de echilibrul european, de e-
conomie politică, de finanţe, de reli-
gie, de artă: „Toste acestea îmi erau
'oarte străine“. „Inainte de retragerea
mea nu cileam nisi odată vr'o poezie
fară să nu-mi bat joe în mine de po-
èt" ete. ete. Nepoetam că no parerău,
că autoarea povestind viața datei Lin-

139 VIAȚA ROMINEASCA

diner face din cazul ei un caz rar,
special, cu multe „condiții loesla* ; pe
cind nonă ni se pare că această vris-
ta periculoasă si-ar fi arătat oferto-
le-i dezastroase, poate chiar mai bine,
dară intrega viaţa a eroinei mar fi
fost o greşală. Și facem această ob-
sevrație, fiindcă In epoca noastră de
nesivuranța floznfică și stiintifică na
putem pasi „ceva solid şi definiliv
—eum zice Jules Lemaitre—.decit in
arta pură şi în cunoaşterea sufletelor
care au fost una din ocupațiile se-
colului al XVII leu.”

Mi tem ca aprecierile mele să uu
facă parte, eum zice Henan, din acè-
le „jugements rogues*, care fac parte
din dreptul ce capeti asupra unei cărţi
cumpărind-o.

P.R.

REVISTA REVISTELOR

Luceatăral. Ianuarie —lntr'un inte-
resant studin d. Dr. S Dragomir e-
voacă înceredrile de 7nţelegere între
Romîni și Unguri imnaiutea revoluției
din 43. Primul pas in ureaată direcție
j'a făcut baronul Nieulse Wesselânyi
dupa credința cărniu primejdia slavă
trebnia sa aprapiepe Maghiari de Ro-
mini, Contemporanii săi l-au socotit
insă eu trfdător și linerimea dio Pesia
ia teut demonstrații ostile. Demok
do reținut e ineheerea acestui studiu :
„storia politică a Rominiior din Ar-
dezl, cu bare sau ocupat aga de puțin
seriitorii vostri de specialitate, puule
da malte invățamninle generației de
azi. Citind paginile scrise de inaintași,
cu aviant uneori, dar totdoauba cu de-
piina imeredere In viitorul neamului,
am convingerea, că n'am îngădui să
se strecure în suflolul nostru piri un
motiv, care să ne determine a inchi-
nu steagul. Inlrtugerile cele mai grele
ur & un non tadermn pentru atacuri şi
mai fudirjite. Un lueru pare insă si»
gur: un avori intra noi şi Maghiari
na se porte fter, farà à ui so roct-
nozste dreptal limbii şt naţionalitatii
noastre".

Noua Revistă Romină, Ianunt. Nu o
lipaita de trăsături amuzaule serison-
rea deschisă adresută do d. R. Motru
catră alegătorii colegiului H de Me-
bedinti şi iutitulsia: „Chlră o noud
viață politie”. Citâm diù ea: „ixpra-
prierea şi colegiul unic, aceste dont
reforme despre carecunservalorii spun
cà ar fi insâmnind primejduirea Pa-
rii, dacă vot fi cuminte intocmite şi
uplieate, pot fi pe viilor cele mai bune
instrumente ale consolidării noastre
a sial și ea popor, Dacă vor fi cu-
ninie intocmite și aplicate: uci sta
toată greutatea, Ca principii teoretice
ele sint si bune şi rele, indiferent. In
miva unni barbat de Stat destoinie
şi patrio!, élu pot fwe mult bine, iar
ia iina unui nedezluini= ele pot face

mult rău“, In limbajul comun asta ar
insemna: a Ñ pentru contra. La sfite
şitul serisorii D-sa recomanda cetățe-
nilor o Reţetă salvuloare : să aleagă
barbuli destoinici şi patrioţi, rețetă
originală şi adinch, mai cu samă cind
va vina dala un filosof idealist şi con-
servator democral, care iubeşle pre-
cizia și stind la post observă dela in-
nălțime, desfâşurarea evenimeniel r.

Bulletin de Vlastitut pour l'étude
de VEurope sud-orientale. Publics-
tion mensuelle dirizie par N. lorga,
G. Murgoci, V. Pirvan, Prix d'abons
ment; un an 6 frs, S'adresser pour În
rêdđaction å N. Iorga, Vălenii-de-Marte
(Roumanie).

Se ştie că în lanuar 1914 s-a infin-
tat la Bucureşti un Institut de studii
sud-est caropene. Acost institut va 2-
vea dotiă publicaţii: un Annar și Bu-
letinal cu titlul de mai sus.

Buletinul acesta vra să fie un fel de
Revue Critisue pentru cărțile serise cu
privire la Peninsula Balcanică : istoria,
politică, etnografie, limbă, ete.

Afară de o singură recenzie datorită
D-lui Tzigara-Samureaş, toate celelalte
se dutorese D-lui lorga, directorul real
al revistei,

Buletinul cate deci o noùă revistă
personală a owmiscientului lorga, Soar-
ts el este uşor de prevăzut,

La Nouvelie Revne (lannan
1914).

Sul titlul general „M. Alexandre
Millerand*, ni so dă de citre Armand
Demeliu o repede privire asupra ac-
licitaţii ministrului francez la minis-
terele de comurţ, du poate şi tele-
gean, da lucräri publice şi mai alea
de războiu, Caracteristica personalilă-
pii tui Millerand se poate da jn ur-
imătcurele : energie, hotărire gi curaj
pusa iù serviciul unei lorie organizas
lo: re conda à de bunătate şi de A
timentul dreptaţii. La ministerul de
razbuie, Milterund şi-a propus să re-

142 VIAȚA ROMINEASCA

organizeze forța materiala şi forja
morulă a armatei. În acest scop pe
de-o parte a facut legea cadrelor, or-
ganizarea acronauticei şi telegrafiei
militare, a schimbut modalitatea re-
crutării trupelor indigene, a imbuna-
tățit materialul, a întărit efectivele şi
a iogrijit de cursurile pentru perfec
ționarea ofițerilur, incurajind în ace-
laşi timp și societăţile de pregătire
militară —iar pe de alta parte a ex-
clus cu totul politica din armata, a
revăzul cu totul regulamentul servi-
ciului interior si a stabilit cu proci-
ziune cobdițiunile de avansare. Toale
aceste imbunătățiri aduse armatei se
pot vedea din cartea sa „Pour fa dé
Jense nationale“, in care sint adunule
discursurile și cele mai insemnate de-
ciziuui po care le-a luat cu ministru
de războiu.

Mercure de France (lanunr,
1914),

Dim în scurt rozumat un foarte io-
terosant articol al lui Paul Louis, Cri-
za revoluționară engleză, Ca toate
că teoreticianul socialismului, Karl
Marx credea că în Anglia se va trece
mal întăiu dela forma capitalistă la
cea socialistă, totuşi mult timp prole-
tariatul din Angliaa fost refractar ori-
cărei coneepţii sociale, părin că rà-
mine cu mult în urma celui din Franța
și Germania. Dar în ultimul timp, ta
Anglia se produce o onormă schim-
bare, caro pune această ţară dio nou
pe primal plan al mişcării revoluțio-
nare, Camera lorzilor redusă în atri-
buţii, safragiul plural desființat, regi-
mul fiscal modificat în sens domoera-
tic, asigurări sociale și interventions-
lism din partea statului între muncă și
capital,—iată o serie de măsuri foarte
inaintate. De ce le-au luat Asquith și
Lioyd Georges? Tocmai din cauza
proletariatului : ca să evite ridicurea
acestei forto contra ordinei de azi. Azi
proletariatul eoglez a eşit din era ro-
formistă și conştient de puterea lui
(3.000.000 de membri sindicalizați şi

un fond de rezervă de uproape
1304000004) îşi reclamă drepturile eu
energie. Această energie o întărită,
ațiţată de rezistența patronilor, care și
ei caută să se organizeze. Dar azi gu-
vernu) englez nu are cu ce rezista for-
tei proletare; armata e prea slabă și
nesigură contra poporului, iar rezisten-
ţa Sar baza pa o aristrocrație disere-
ditată şi redusă. Iată de ce Asqairh
și Lloyd Guorges în activitatea lor po-
lilică atit de rovoluționară sint totusi
in fond de un mare conservatism: prin
cedări treptate caută să ovite mişcările
grave ale proletariatului, Criza revo-
luţionară rămiue Insă mereu deschisă ;
nu se știe cum se va deslega, dar de-
sigur că va avon mare repereusiune
şi pe continent.

Nuova Antologia (lunuar 1914)
Dante De Blasi, Opera lui L. Pasteur.
Implinindu-se 25 de ani dela infința-
rea Institutului Pasteur, autorul schi-
țează în linii mari activitatea marelai
om de știință. Chimia în obiectal pri-
melor saie studii. Aici se distinse el
dela ineeput prin descoperirea isome-
rilor optice ale acidului tartaric. Din
această descoperire derivi toate des-
coperirile de mai tirziu ale lui Pastear.
Se cunoştea un acid tartarie care de-
viază la dreapta lumina paralizată ; P.
observiud că cristalii acestui acid sint
disimotrici, puse în legătură deviarea
luminii paralizate cu disimetria crista-
lină, care reproduce disimetria moleca-
lară ; văzind ca sarea sodioamonică a
acidului parstartarie e inactivă din
punet de vedere optic, descoperi că o
parte din cristalii săi sint disimetrici
in sensul acidului tartaric, iar o parte
sint disimetrici îa sons invers şi atunci
trase concluzia că inactivitatea optică
© provocată de coexistenţa tartratului
cure deviază lumina la stinga și atar-
tratului care o deviază la dreapta. El

reuși să separe umindouă elemontele
şi generalizind afirmă că la orice sub-
stanjă activă din punct de vedere op-
tie, trebue să se poată găsi și modiâ-

REVISTA REVISTELOR t53

curea activă contrară. Considerind că
principalele componente ale plantelor
şi animalelor sint opticeşte active, el
deduse că moleculele lor trebue să fie
diaimetrice și incepu o serie de expe-
riențe pentru a produce în mod artifi-
clal modificaţii contrare, din punct de
vedere al activităţii optice, în substan-
tele care se gāsese în organismele vii.
Astlel găsi că o ciupercă, Penicillium
glaucum, erescind în o soluţie de pa-
ratartrat amonic, opticeşte innetiv, îl
transtormă în tratrat levogir şi în acizi
monobasici proveniţi din descompane-
rea tartratului dextrogir, Atunci el a-
junse la ideia că fermentația se dato-
peşte microorganiamelor, Urmărind a-
ceaslă idee el demonstră întăia că
fermentația lactică se datorește unor
unor bacterii, tot aşu cea butirică;
descoperi că pe cînd germenii fer-
montaţiei laptelui se dezvoltă în pre-
zonta oxigenului, cei ai fermentaţiei bu-
tirice, din potrivă, nu suportă oxigenul
și stabili astfel distincţia între „aerobi*
și „annerobi*, Din descoperire în des-
coperire, stabili cauza lormentaţiei 2-
cetice, a bolilor vinului și berei, in-
ventă așa numita „pasteurizare” și a-
junse la ideia că și putrefacția e pro-
dusul unor germeni anaerobi şi la ne-
garea generației spontanee. De aici do-
rivă etiologia inferțiunilor, eare făcu
pe chirurgul englez Lister se introdu-
că anțisepaia. După stabilirea cauzelor
infeeţianilor, el ajunse la cea mai mare
descoperire a su, ln atenuarea virusu-
lui şi prepararea vaccinului ; întăiu în
potriva holerei păserilor, apoi în po-
triva antraxulul și în sfirsit în potriva
turbării.
Rivista d'Italia (lanuar 1914).
Prof, Velio Zanolli, Problema an-
tropologică a Evreilor și patria Se-
miţilor. Scoala nouă antropologică a
adus elemente nonă în sludiarea ori-
ginei popoarelor, elemente care mo-
diea simţitor rezultatele la care se
ajunsese numai eu cercetarile istori-
co-Jioguistice. In privința patriei Se-

mililor, deja Sayee, în n ea „Grama-
ticà asiriană“ afirmase că tradițiile se-
mitice ne-ndreapta spre Arabia; ace-
iaşi convingere o exprimă şi E. Schro-
der şi Krehl din punct de vedere al
etnografiei comparate. Printre filologi
totuși, mai mare succes avu teoria lui
Kremer, comploctată de Hommel. Du-
pă aceştia, Semiții au cunoscut cămi-
la incă înninte de separarea idiome-
lor semitice şi de aceia denumirea a-
ceslui animal, rădăcina gml, se gă-
seşte areiagi în toale limbile semiti-
ee. Pe de altă parte Semiţii primitivi
au ignorat curacleristicul locuitor al
deşerturilor Arabiei : Struţal, câci în di-
teritele dialecte e] are diferite numiri.
Concluzia deci e că patria Semiţilor
lrebua să fie o regiune, în enre se gă-
seşie câmila şi lipseşte struțul, o re-
giune deci din Asia cenlrală, Această
teorie nu ține samă de elemenlul an-
tropologic și consideră ca semite toa-
te populațiile care vorbesc dialecte sa-
mite, Dacă se cercetează insă din punct
de vedere antropologie popoarele care
au vorbit ori vorbese limbi semilice
sa găseşte, faţă de omogenejtatea lim-
bii, o insemnata varietate de tipuri,
amestacate intre ele. Vamai Arabii și
Buduinii formează o masă an jeă
compactă ; Fenicienii le sint foarte a-
propiați. Ebreii insa se prezintă ln
proporția de §0°/ ca o rasă curat bra-
ehicefală şi numai 3*/, dolicocefală şi
foarte abundente forme mixte. In Si-
ria şi Palestina, mai apare un tip
blond dolicocelal, ru ochi albaștri, a-
semänātor lipului nordeuropean. Faţă
cu aceste rezultate stabilite de antro-
pologie, unii cercetători impresionați
de enormul procent brachicofal susțin
ca această rasă a croat elementele
specifice ale civilizației ebree. Ei ba-
ziudu-se pe interpretarea literală a
textelor saero susțin puritatea etnică
a „poporului ales“, considarind varis-
tiile numai ca o simplă polimorfier,
wilind adevârul stabilit de antropolo-
gie că oscilațiille indicelui cefalic nu

190 VIAȚA ROMINEASCA
OI RIES, re ra O i

sint niciodută aşu de importante în-
elt să producă tipuri dolicocefale In
sinul uwei raso brachicefale. Acenstă
şcoală puristă are en reprasentanți in
Germania pe Auerbach şi pe Eltind şi
Ivanovskji în Rusia ; argumentele lor
spre a dovedi neamestecul Ebreilur
eu alte ruse nu pot resista eritieii—
cum a dovedit Alsherg-sși premisa
“ă Semiţii ar fi fost brachicetali nu se
poate suslinea. Antropologul von Lus-
chan, dela Borlin, a dovedit că Asia
Mică şi Siria a urut o populaţie omo-
gewi până pe la finele mileniului al
I-a a Ch. Această populație era bra-
ehicefală şi s-a păstrat mai bine ln
Armenii de astăzi, Populaţia aceasta
o numită de arheologi hirit, de filo-
logi preasiatică, alorodică ori proto-
armeană, v. Luschan n numeşte arine-
noida. E o modifeaţio a tipului bra-
chicefal, care se lnlinde până la Pire-
nei, o varietatea deci a lui homo alpi-
nus. În ruiteniul ut Ta a, Ch., Armeno-

izii au suferit felurite infinente, între

altele do la Semiţi, care deşi mai pu-

țin numeroși, le-a impus religia, cul-

tara și limba. Al treilea element, cel
nalt, blond, dolicoceful, e un element

nordie immigral în Palestina în o e-
pocă anterioară și pomenit in Biblie
subt numele de Amoriţi, Aceşti Amo-
riți sint deci o ramură din familia po-
poarelor blonde europene dela care
be-au rimas construcțiile megalitice
pe toxta coasta nordică a Mediteranei
Deci masa poporului evreu, feo, 8.
aceiaşi din eare provin şi Armenii de
astăzi, Elementul semitie adevarat, e

vlicocefal, şi reprezintă 4: El işi
ură origina In Arabia. Deşi numeri:
cele aşa de putin însemnat, lui tre-
bue să-i «tribulm elrmentele caltura-
ie cele mai specifice alo civilizației e-

breo; al treilea element e cel amorit,

adied elemental blond nordeuropean.

Un fond armonbid şi fermenti semiți
şi nordeuropei, deci civilizaţia ohrai-
că € şi ea, nu produsul unei raro, ci

rezultanta contopirii mai multor rase.

Dentsche Revue /lanuar 1914).
Prof. Dr, v. d. Borne, Cunoştinţele
noastre despre interiorul pămintului.
Pontru cunoaşterea constituției interne
a pămintului progresele realizate în ul-
timul timp în seismologie, mai ales prin
perfocționarea instrumentelor seismice,
au fost de cea mai mare impurtanță,
Dacă cereetăm cu deumănantul din gra-
ma înregistrată în urma unui cutremur
de pămint observăm că preziată un
aspect eu totul special şi care o deo-
sebește de oriee altă diagramă obti-
nută cind pămintul se sgudue fără a fi
în legătură cu un cutremur. In cazul
unui catromar deosebim po diagramă,
3 părți mai importante corospunzini
nadelor longitudinale gi transversala
care se propagă prin interiorul pămin-
tului şi nudelor superficiale cure se
propagă prin părțile superioare ale
scoarței păminteşti. Aceste diferite nude
se propagă cu iațeli diferite, de aveia
ele ajung la suprafața pămintului la
timpuri diferite şi din cunoasterea n-
cestei diferenţe de timp (pe care le lun
din sismogramă) putem trage concluzl-
uni importante ea privire la locn! unde
sa prodas cutremurul, la udireima la
tare & avut loc procam și lu drumul
urmat de raza seismică prin interiorul
pămintului pentru a ajunge la supra-
faţă unde n patut fi inregisrată. După
cum o rază de lamină trecind prin at-
mosieră este deviată continuu din di-
recţia primitivă, tot aşa şi o rază sis
mieă. In felul acesta însă puteam trage

coneluziuni privitoare la consilinția
interioară a păminiului și rezultatul
găsit pe baza seestor cercetări se poate
formula astfel: pămîntul este alcătuit
dintrun sîmbure metalic avînd o den-
sitate între î gi 8 și o rigiditate foarte
mare și dintro scoarță superficială
formată din roci cu o densitate smij-
locie de 3. In folul acesta s'a pus en-
pät vechii teorii că pămintal ar f al-
cătnit dintr'o scoarță anbţire care s'ar
sprijini pe o masă topiti internă, A-
ceste rezultata erau cunuscate dinna,

REVISTA REVISTELOR 155

isto dar cerectärile seismic le-au sta-
biit deßaitiv. Aşa fenomenul maselor
nu se putea explica dacă nu s'ar fi ad-
mis peatru pămint o rigiditate foarte
mare iar lenomenele de prucislune și
mutatiune (datorie oscilaţiilor periodice
nle axei pămintului) nu s'ar putes ex-
pliea decit numai admijind concluzia
de mai sus eu privire la constituția in-
terioară a pămintului. Studiile selamo-
logice confirmină aceste rezultate au
permis pe de altă parte să se găsească
si ordinea de mărime a densității sim-
burelui central precum „și a drumurilor
lui probabile şi toemai în aceasta con-
stă importanța acestor studii, Aci se
evalmenză cam la 3800 km. scoarta
saperficială a pămintului avind densi-
taten mijlocie d.

In legătură cu aceste chestiuni stă
si staren termică a pămintului, Din conform
faptul că incepind dela 20 m. în jos tem-
peratura eresto en cite 1" C. pentru fo-
rare 20 m. adincime, L, Kolonia incercat
să stabilească virste pămintului. bazin-

du- duetibhitäți termice.
e aie si geolo- pentra studierea chestiunii pe teren,

imp cu lar ofițerii francezi Bonaparte Wyse şi

Cifra găsită de el nu convenes
gilor eare avenu nevoe de un t

care nutoral îl schitează în articolul
de faţă, Idein creării unui astfel de
cansi a fost lansată încă în 1835 iar
în 1849 se stabili între Statele-Unite și
Noua Gremndă o convenţie prin core
se hotări intre alte'e şi neutralitatea
canalului co ar fi să se construiască
prin istmul de Panama. Acciasi hotă-
rire se luă şi prin convenţia Clayton-
Bulver dintre Statolo-Unite şi Anglia.
Succesul cu care a fost dus la bun
sfirsit canalul de Suez a dat impul-
sal definitiv pentru începerea lucrări»
lor în vederea tăerii istmului de Pa-
numa. Tot lui Lesseps îi revine me-
ritul do a fi pus toată antoritatea și
priceperea sa în vederea realizării a
cestei intreprinderi, Intre 1570—1876
guvernul american so încerca să obțină
antorisația construirii cannlului, dar,
convențiunilor menţionate mai
sus pentru a sọ asigura neutrali-
tatea şi internaţionalitatea acestni ca-
nal, trebuia ca construcția loi să fie in-
credințată unei societăți particulare. In
1476, Lesseps organizaz un comitet

pd Reclus au trasat canalul în

ult mai înfetangat pentru ea să poată Arma d
explica toate schimbările petrecute pe forma lui definiti vă. In 1578 = a
pămînt, Descoperirea radiului și a cor- gresul de studii pentru canalu ni
parilor analoaga ncestula a înjăturat oceanic, ne decise construcţia unui ca-
această dificultate căci corpurile radio- nal la nivelul mărci, botărire care w
active existente în Interiorul pămintu- ves să pericliteze iniţiativa n de
lúi produc o eantitate de căldură su- Lesseps din cauza prana Ked
frientă pentru a compensa în parte pe nice ce avea să le întimpine. 5 n A
atoia pe care pămintul o perde prin ţia trebuia să coste 465 mi aae e
ewuduetibiiitate şi prin uceasta sein- jar cheltuelele totale sə ridicau
tmmelază răcirea pămintului, toemai ee M.i canalul în fina trebuia deschis la
cer geologii. 1 Ianuarie 1889, Greutăţilo cu eare avu
Pe lingă aceasta doscoperiren cor- să lupte Lesseps incă dela inceput, mai
puriior radioactive au condus din nou ales în cela ce privește procurarea cs-
ta stabilirea simburelui central metalic, pitalului necesar, aa făcut ca lucrările
asa că acest fapt se poate considera să meargă foarte incet, aşa ca în 1683
ca fiind definitiv confirmat. d'abis sa täiase 50 milioane metri
Dentsche Rundschau (lanuar, cubi de pămint din cele 120 milioane
1914) Vizeadmiral a. D. P. G. Hoff- ce trebuian inlăturata pentru construt-
mann Camulul Panama. Canalul a- tia canalului, ine cheltuelile se ridicase
cesta atit de important pentru naviga- la 1100 milioane. Imposibilitatea de a
ţia pe oceane, are un lung istorie pe obține noi credite conduse la lichida-

156 VIAȚA ROMIX EASCA
i ia aia eta Să

rea societăţii in Februarie 1589. Lu-
crările însă na încetară definitiv si fură
în parte continuate de o mare socie-
tute franceză, în parte de o societate
americană, Dola început guvernul a-
merican nu vodea cu ochi buni ames-
tocul Europei Intr'o chestiune care in-
teresa în primul rind America şi în
sperial Statele-Unite, dar legată prin
convențiile anterioare nu putea face
uimie pentrus pune mina pe construc-
ţia canalului. Numai după ce în 1901

» înlătură eonvenția Clayton» Bulver,
Statele-Unite eapatară nutorizația de a
lua in reg'e această intreprindere cu
obligația ca neutralitatea canalului să
ñe angajate pe baza principiilor ad-
mise în cazul canalului de Suez. Așa
numita „Isthmian Canal Commission“ ins-
tituită încă din 1899, ea obţine în 1302
woncesiunea de a începe lucrările ne-
cesare. Se adopta pentrucanal un proect
mixt aşa că actualul canal e în parte
la nivelul mărei (vechiul proect al lui
Lesseps) și poate ceva mai mult (vo:
chiul proect englez) şi prevăzut cu 3
ecluse, Lungimen lui e de S4 km. iar
“adintimea 13.7 m. neputindu-se să se
scoboure sub 10.7 m. Cheltuelile se è-
valuează în mijlociu la 400 milioane de
dolari.

Sozialistische Menatshefic.—
(anuar 1914), Wilhelm Kolb, Armata
şi Social-democraţia. Cu incetul sa
desfăcut Social-democrația de principiul
negaţiti în politică sprea trece la po-
litica pozitivă de reforme. Numai in-
tr'un singur panet îşi menținea, pănă mai
acum citeva luni, cu incăpăţinare punt-
tul de vedere negativ: în chestia ar-
matei. Acum şi alei s-a petrecut o
schimbare; pentru întâia dată Social-
democrația a votat bani, şi nu puţini,
pentru oştire. Faptul a provocat far-
tunoase discuţii in congresul dela Jena,
dar marea majoritate a aprobat atitu-
dinea fracțiunii purlamentare. Rezolu-
ţia Totată Incă in congres, e plină de
„contraziceri ca toate rezoluțiile, prin
care s-a cercat să se facă un compro-

mis între tactica negaţiei și tactica re-
formelor pozitive. Prin marele succes
din ultimele alegeri pentru Reichstag,
socisldemocrația şi-a luat asupră-şi o
neobișnuiță răspundere politică şi eu-
sor de înțeles că în asemenea situația,
chiar şi cei mai intrasigenți, invuţă re-
pode să gindească in „mod politie, In-
transigența faţă de chestia oștirii nu re-
zalta dia principiile programului su-
ciuldemocrat după cum nici refuzarea
principală a budgetului nu rezultă, A-
mindouă-aceste consecinti sint numat
nişte interpretări, foarte atacabile, ale
poziției soclaldemocaraţiei față de sta-
tul metmal. Se-ntelege că fată de un
stat, bazat pe capitalism, socialismul
nu se poate arăta decit cu duşman,
dar de nici nu urmează că ol trebue
să respingă toate organizările făcute
in vederea apărării acestui stal. Asa
ceva contrazice printipiul evoluționist
şi mai cu sumă sistemul marxist. In
adevăr, cu elt partidul socialdemo-
crat dovine mai puternic, cu atita se
vede silit la conlucrare politică şi par-
lamentară şi tot aşa şi în ovestia arma-
tei a fost silit să părăsească simpla ne-
nație. Retuzind, din principiu, de a a-
corda guvernului mijloace pentru ar-
mată, prin aceasta iși îndepărta sin-
gură posibilitatea de a putea schimba
ceva în organizarea armatei şi astfel
partidele burgheze puteau să igno-
reze cererile socialiste de relormä.
Orice luptă politică in caro soelalda-
mocraļia e complect izolat, nu poate
duce la vrean succes, căci ea nu ete-
că destul de tare, ca să poată reusi
singură. Cererea miliției naționale, e
0 cerere cafe nu sa poate realiza de-
odată, ei numai cu incetul. Pentru
statnle militare de ustăzi e absolut im-
posibil de a transforma deodată ar-
mata permaneotă in miliție națională.
Chiar ducă socialiștii ar căpăta pute-
rea politică, mici ei n-ar putea-o face.
Politica unui mare partid, mai ales la
o chestie așa de importantă, trebue să
țină socoteală de starea de fapt și aa

REVISTA REVISTELOR 157

de abstracții teoretice, Socialiştii tre-
bae să tindă în a pregăti mai intăla tæ-
renal, pentru viitoare miliție națională,
obținind reforme în organizarea actu-
alā a armatei. El trebue să ceară ro-
ducerea serviciului militar la 2 ani,
pentru cavalerie și artilerie călăreață ;
la i an, pentru toate trupele pedes-
tre; formarea olițerilor din oamenii
apti pentru aceasta ; înlăturarea justi-
toi militare; acoperirea cheltuelilor
pentru armată din impozite pe avere,
venit și moştenire,

Băligarska Sbirka (Sofia Or,
Noem. şi Dec, 1913)— Războiul bał-
canic, care s-a termina! cu pacea de
la Bucureşti, a facut că această re-
vistă se apară acum deabiu, cu intir-
ziere de un an. Numărul acesta cn-
prinde, intre alle interesante studii,
"o articol seria de Kr. Mirski, din
Varna, cu titlul: Un Bulgar literatal
Rominilor“, Acest literat, de caro vor-
beste, e Anton Panu. De altfel, Mirski
nu face aci vre-un studiu eri cercetari
ale sala proprii cu privire la Anton
Pann, ci sau traduce ia bulgireșto
prelata, serisă de V. Gr. P. la a lui
Antw Pann „O şerătoare la țară“ care
a aparut la Bucureşti in 1890, sau re-
produce rele ce Vasile Alexandri a
seris despre acest „Bulgar literat al
Hominilor* in „Convoibiri literare".
Tinta lui Mirski e aci de a reimpros-
påta Rominilor şi Bulgurilor aducerea
aminte, că Pann era Bulgar din oră-
selul Slivena din Bulgaria, venil maj
tatii în Galaţi şi apoi aşezat ia Bucu-
reşti după anul 1812. In legătură ca
aceasta autorul exprimă o părere a
să personală, pe caro insă n-o inte-
meiază pe nimic, că Pann so va Â nu-
mit pe limba sa părinteasea : Panov,
Apoi mai voejle să ne aducă aminte
<ă, precum a seris chiar acel V. Gr.

P, in pomenita-i prefeți la „0 gezi-

loare la țara”, coia ce a fost Ion He-

ltade Haâdulescu pentru păturile mai
da sus, adică un invâțător, acelag lu-
eru a fost, cu scrierile sale, Anton

Pann pentru straturile de jos ale po-
portului rominese,

Vrea să ne aducă aminte, dar, că un
Bulgar ne-a modelat oarecum sufle-
tul nostru poporan.

Srpski Knjizevni Glasnik.—
(Belgrad, í lanuar 1914). In editura
ziarului bulgăresc dia Solia „Makedo-
nia” a apărut, în a. 1913, o brogură
sub titlul: „Dela Berlin pănă la Bucu-
roşii“. O raza de lumină cu privire la
evenimentele din urmi* („Ôt Berlin
do Bukurest. Lâc svôtlina vărhu pos-
ledaite sabitija”). Asupra cuprinsului
ei face aprecieri Dr. Milojevie în acest
număr al revistei sirbești. Mai intaiu
arală vederile politice dintr'insa, Ea
spune anume, în esenţă, c nenoroci-
rea Bulgariei a venit din pricina po-
litizei filoruseşti pe care au dus-o de
vrev 23 de ani incoace cei mai mulţi
din bărbaţii politici bulgari, și în vre-
mea de pe urmă mai alea Geșov şi
Danev. lar Rusia a impins Bulgaria
să facă o aşa politică, —fie dindu-i bani
cu imprumut fără dobindă, ea de pilda
in 1908 ciad i-a imprumutat aproipe
2 milioane lei fără dobinda şi „nl pa-
ri“, fe operind altfel la politirianii
Bulgari.—pentrucă asta contenta in-
tereselor speciale ale ei impolriva A-
ustriei și Turciei. Tot urmârind acest
folos al ei, Rusia a injghebut apropi-
erea Bulgariei de Sirbis, in Alianţa
Balcanică din 1912, şi apoi, spre alo-
vi în Austria, lasă pe Siriu să ia
Bulgariei Macedonia,

Dr, Milojovie, apreciind aceste idei
zice cā originea lor şi a hroţurii se
vede in faptul că broşura vede neno-
rocirea Bulgariei numai în Gloresism
şi în luarea Macedoniel de catră Sir-
bia, dar nu vede că mult mai maree
nenorocirea Bulguriei in aceia că en n
pierdat, dind Rominiei cadrilaterul
care-i a douâsprezecea parte din it-
ritoriul ei propriu şi grinarul Bulga-
riej. lar despre această pierdere câtre
Rominia, despre acest cadriluter care
are o valoare de 3 miliarde de franci,

158 VIAȚA ROXINEASCA

observä Miloievie, nu spune brosura
nici un cuviat ; dovadă că asta nu i
se pare lucru răv, nenorocire,
Genadier, şeful partidului stamba-
lovist (naţional-libera!) dio Bulgutiu,
care-i stragaie ruso-fob,—conlinuă Mi-
lojarie,— ucum în urmă, pe cind era
ministru în cabinetul Iadoslavor, a-
răta aceleaşi păreri, şi anume găsea
lui Gesor şi Daner vina că m-a dal
Rominiei cadrilaterul îndată ee ea l-a
cerut ; căci de fâceau ei aşa, zicëa Ge-
nadiev intrun discurs, Rominia ora să
tie prietena Bulgariei, şi atunci acas

la de pe urmă, jar nu Sirbia ar fipu-.

tul lua Macedonia.

Deci, broşura e eşită din partidele
lui Genudier şi Radoslavov. Noroe nu-
mai, continuă Milojevie, că, precum a
-arătat mişcarea opoziţiei bulgare im-
potriva cabinetului acestora, sint in
Bulgaria mulţi birbaţi care văd ca po-
litica externa a țării lor trebue sa se
indrumeze nn to sensul Austriei ci
tot în spre Rusie.

The Contemporary Review.
(Ianuarie, 1914).—DI. R A, Scott-Ja-
mes—„Un nou fel de a reprezenta
pe Shakespeare“, —insistā asupra chi-
pului cum a fost jucat Shakespeare,
in anul trecut, pe scenele a două ten-
tredin Londra : The Prince of Wales
Theatre şi Savoy. Piesele jucata au
fost The Thamiug of the Shrew gi
The Twelfth Night, Scena era scobo-
rita la nivelul stalurilor, lumlaa eñ-
dea de deasupra şi aparatul seenie re
‘dus ln minimum. Impărțirea conven-
ționula in arte yi scene prin căderea
cortinei, și deci Intreruperea acțiunii
prin astfel de procedee, a fost evilută.
Acţiunea piesei a fost lăsată să eur-
gä fară intrerupere ea pe timpul lui
Shukespeare. Intro cit priveşte inter-
pretareu internă a pieselor, s-a evitat
“de a concentra lot interesul drama:
tic asupra unui caracter, cum se obiş-
nueşlo de marii interpreţi ai lui Sha-
“kespaare, S-a nivelal oarecum tonte

caracterele din piesă, căutiadu-se a se
degaja din iutreagu piesă idein ei do-
minaută : prin viața individuală n to-
turor persunazgillor s-a dat o sinteză
morală a piusel, independenta de vi-
aţa lor; s-un izbutit a se reda at-
moslera istorică a epocei lui Shakes-
peure. Iu acest chip de a reprezenta
pe Shakespeare, aulurel vede incepu-
tal unei seoli nouă, pe care u pune
în coulrast cu scoala veche, ilustrată
prin cèla mai mari genii dramatice
moderna cè şi-au legat nemurirea lor
de numele lui Hamlet, Uthella, Lear,
Macbelh, Romeo... dar s-sa izbutit de-
el! să seoati în relief viu numai e-
roii centrali ai pieselor lui Shukespea-
re, inti'un decor modern, lâsiud ne-
atinsă viața cupriasă in economia ge-
nerală a pieselor lui,

The North American Review
(lunuurie, 1014). — 2 Collier Willcoz,
„Etica revăzntāă“—nbservá faplul cá
domeniul Religiei e din ce în ce mai
malt pămiatul va cerul, Obligaţiile ca-
tră D-zeu se iradue in datorii cătra
semenii noștri, şi în locul cunogtintii
porunzilor cereşti, e mai bine să stim
uevoile păminteşti ale socistäļii pä-
minteşti, ia care train, și cărelu Hda-
torim viata moastră. Decit să cautam
a de mintui Butlalul nostru prin ri-
tualuri cabalistice să câulâm mai bine
a mintui pe apruapule nasien pria ac-
tinne şi sucrificiu da sine, Să renuu-
läm şi la lumea strimta—la scumpul
nostru ego—şi ln lumea minunelor lui
D-zeu. Sa bubrătișam io schimb lu-
mea largă plină de nevoi, suferiați şi
aspirații din jurul nostru, Dacă reli-
gias are vială, alunci ea lrebue si se
supue legilor vicţii, udica trebue să
se schimba ca si se poală adapta ne-
vuilor vieţii largi a societatii ome-
mești, Să nu no uităm spre cer pentru
a coro râsplăți şi asigarări da viața
viitoare, ei sa no uităm imprejar sa
căutăm undo e nevoe doaiutorul nos-
tru,

BIBLIOGRAFIE

Dr. G. Z. Petrescu, Obserrațiuni științifice străine din Sec. A VIII,
servind ia istoria noastră culturală, Publicaţiile Academia! Romine, Seria
II, Tom, XXXVI 1913, Bucuresti, Socec. Preţ 20 bani,

Dr. C. Istrati, Primele insemne de distincțiuni și Decoraţiuni romi:
ne, Publicaţiile Acudomici Romine, Seria H, Tom. XXXVI. 1913, Bucureşti,
Socec, Preţ. 50 bani,

N. Iorga. Armenii şi Rominii : O paralelă istorică, Publicaţiile Aca-
domici Romina, Seria II, Tom XXXVI. 1913, Bucureşti, Socec. Preţ. 40 buni.

Vasile Pirvan. Știri nouă din Dacia Malvensis. Publicaţiile Acade-
miei Romine, Seria U, Tom. XXXVI. 1913, Bucureşti, Socec. Preţ. 1 lea.

Academia Romină. Dicționarul Academiei Romine, Tom. I, Fas. VIII :
Bine Bräni ; Pas, LX. Brânișor—Buzarlul ;—Tom. II, Pas, IHI: Forostroi—
Cazdă ; Fas. IV: Gazdă--Grozav, 1913, București, Socor,

Giorgio Del Vecchio. I? concetto del diritto. Bologna. Prosso Nicola 1
Zanichelli. 1912.

Diaconul Gr. Popescu, Citeva Conferinţe. 1913, Craiova. Fără pret.

Matei M. Drăghiceanu. Geologia şi Agricultura. 1913, București,
Fără prel,

Dr, A. Daniel. Rolul medicului în geoală. 1913, T, Severin, Fără pret.

N, lorga. Cronica expeditiei Turcilor în Moreea, 1715. 1913 Bucu-
eşti, „Comisia istorică a Eominiei* Fără preț,

N. Filip. Poveţe pentru creșterea Päserilor de curte, 1913, Bucureşti,
„Biblioteca populară a Administraţiei Domeniului Coroanei”. Fără preț.

C. Apostoliu. Din erperiența în șeoală. Galaţi, 1913. Proj. 50 bani

Maria Th. lonescu, Dragoste cu foc, 1913, Bucaresti, Atelierele 30-
cec. Prot. 1,50 j

Dr, |. N. Angelescu. Asipurările sociale în statele moderne, 1913,
Bucureşti, Tip. Georgo Ionescu. Preţ. 5 lei.

L C. Petrescu, învățător. Primul an de învățământ. Impmesii, ob-
servații, păseri, 1915. Piteşti. Preţal 1.50.

C. C. Bralesku. Epigrame, 1518, Preţ. 1,20.

|, Socolin. Mimeopedia. 1913, Ploeşti, Preţ, 45 bani.

Dr. C. 1. Parhon. [es glandes à sérétion interne dana leurs rap-
ports avec la Psychologie et la pathologie mentale. 1913. Bruxelles, Fără pret.

L Atanasiu. Știința pură și știința aplicată. Unitatea învățămîntu-
lui lor, 1915. Buenroşti, Fără pret.

150 VIAŢA ROMINEASCA

N, 1. Philippide. Reprezentarea intereselor în Parlament. 1913, Ga-
lati, Prețul 2 lei.
Dr. Radu |. Sbiera. Gramatica Latină pentru licee, gimnazii și toa-
te şcolile secundare și asimilate. 1918, Cernăuţ, Scoala Romină, Suceava.
Traian V. Țăranu, Contractul muncii în comerțul din Romînia. 1913,
Biblioteca Comereială No. 1 Bucureşti, Preţ. 50 bani,
Ion G. Stoian. Pentru înavuțirea (ăranilor. 1913, Bucureşti, Tip.
„Speranţa”, Fără indicație de preț.
Victor Eftimiu., Ave Maria. Dramă în 3 nete, 1913, Bucuresti, Pr, 40 b.
G. Bogdan-Duică. Ovreii pâmînteni și subpămînteni. 1913, Bucureşti,
Prețul 40 bani.
Haralamb G. Leca. Dincolo, din Dunăre Balcani, 1913, Bucureşti,
Inst. „Flacăra“, Pr. 1 leu.
Virgil Şotropa şi Dr. N. Drăgan. Istoria școalelor Năsdudene. 1915,
Năsăud, Preţ. 5 coroane,
G. Bogdan-Duică. Pominii și Ovreii. 1913, Bucureşti, Preţ, 3 lei,
Emil Celarianu. Poeme şi proză. 1913, Bucureşti, Pret. 2 lel,
Maior Alexandru I, Lupaşcu. Barbarii, Sălbatieii, Bestiile umane.
1913, Bucureşti, Preţ. 10 bani.
= Emile Zola, Cheful dela Cogueville. Moartea lui Olivier Becaille,
Trad. de C. Graur, 1913. Bucureşti, „Biblioteca pentru toţi“, Proj. 30 bani
Const. Riuleţ, Păcat cu gîndul. Bucureşti, Prot. 1 lon.
P. Dulfu. Gruia lui Novac. 1913, București, Preţ. 2.50.
Coast, D. Bușilă, Invăţămintul electrotehnicei. 4915, Bacnreşti, Fără pr,
Adela Xenopol. Pe urma rdsbotului, roman. Bucureşti Preţ. 2 lei.
Dr. G. D. Creangă. Considerațiuni generale asupra reformelor a-
rare si asu, erii. Bucureşti. Preţ. 60 buni,
a Leies. Alt plagiat al d-lui G. Murnu. 1913, Bucureşti,
Fără preț,
Dr. lacob Niemirower. Judaismul și Evreii în Spania. 1913. Buru-
resti, Preţ. 1,23 buni.
Gh. Tătărescn. Jelele organice ale armatei noastre. 1918, Bucuresti,
Prețul 00 bani.
loan S, Neculau. Subieetul de drept al persoanelor juridice | Cons
derațiuni asupra naturii sale) Teză pentru doctoratul în drept. 1913. Bir-
lad, Tip. T, Slobezeanu. Fără indicație de pret,
M. Teodorian Carada. Sfînta Melania cea tînără, 1913, București,
Profesionala, Prețul 80 bani,
IL. Minulescu. De vorbă cu mine însumi. 1915, București, Preţ. dai.
Z. Voronca. Rutenizarea Bucorinei. Răspuns la „Condiţianile exis-
tenței Rominilor* de dr. Aurel Onciul 1904. Cernăuţi, Ti vografia 1. Wiegler.
Fără indicație de preţ.
Petru Gh. Savin Povești. 1934, Birlad, Preţ, 1.50.
Victor N. Popp. Noi contrimețiuni în chestiunea Agrară. 1913, Bu-
curești. Prețul 1 leu. ce
Darv. Gr. Voiculescu. Însemnările unui biciclist. 1914, București.
Prețul 1 lea.
Const. G. letrara. Erpropierea și modalitatea aplicării ei. Bucu-
resti, Preţul 60 bani.

1914. AANULIX FEBRUARIE., N. 2
e — ———————>

Viaţa Romincască

Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO

SUMAR ;

Hortensia Papadat-Ben-

„BESCU + + - = + + » Marea (Dinserisarile unei necunoseute.—Sfînșit).

Const. Mironescu Zneul... | Versuri),

Botez . . . . , . . Rolul și organizarea Senatului.

M. Codreanu , . . . . Sonete (Sonata Lunei—Terra—Aaria Magda-
lene, — Pajul Cupidon).

O. Tafràli ., . . . . Țăranii m căderea imperiului bizantin-

G; Galaction .. ... „Calipsn geaca, fecioara",

G. Ibrăileanu .... Opera d-iui Vlahuţă.

Demostene Botez , . , Noopte de Noembre ( Versuri).

T. A. Bădărău . . . . Un mister biulogie: cancerul,

I. C. Vissarion . . . . Judecata.

Izabela Sadoveanu. . . Profiluri Literare (Louis Dartrand).

M. V. loachim . . . . Cronica ecenomică (Balarjta comercială şi ha»
lanfa financiară),
Paul Rareş Cronica fantezist |Paraduae despre Operetă).

Colaboratorii revistei. . Sesisori din Paris { Moartea lui Jules Claretie.
Comedia Franceză subt noul Administrator,
etċ, ete..— despre conrersafie),

-Miscellanea ....., ape «pt ani— Pentru „Cintorbiri literare”. —

jela redactir,

„Viaţa Romineascà* . . Apel edtrà aétitorii şi prietenii „Vietit Rom-
negli”.

Revensii: M, i Chirițenen. „Năsatari* —Q. |. G. Cestue, „Fir de tort =O A.—
Dr. N. Lapte», „Din nevoile satelor”, Mèsimiitan Sanieleviot „Lusmiduraţruni aspra prevenir:
Roeidemtelor=.— RA. S..—Faol Feyel. „Hisiċire Cowmtemporamie*.— V. U.— Frans Oppendeimar.
„Letatr.—a, Or, Pe~ Victor Giraud, „Les Maitres de l'Heure*, — P. R —

Nevisin revistelor; „Convorbiri Literare; „Noua Herit Romisä*; „Prean*: © Mai-
sil: „Conmdnraţiant asupra mwopetelor lul Mircea pel Batris; Jen Pant: „Comment senver las
Pruletaires tntelevtwols"; Louis Franz: „irice Savonaiola si Bepebles Porentină* Genarp
Danville ,FosinTimul este nit satin de floroDe poziivà?*: „La eve des Denr Mondas*;
Br, si. Marimea 1 „kèporturiin olifant cu Medicina sl ea Higiena #ovièlkr: Vort kand-
bragt) „The Contemporary Jlertew™; David Jenyne HIN: „Pend:smestui Statuie.

Hibliagratie,
LANE
Redacţia şi Administrația: Str. Cuza-Vodă 52
1914

Vista Rominenseà apare bunar òn cel papm v ce pagini, — Abotatratal în
vară mn an 16 ei: jumătate de ah Y iek Xumâral tisi — Pentru invărbicei premii de aat si

vanari: sn aa IA iai mdinin n ùn TAA mania . h ainai. Paseak a

Viața Rominească
REVISTĂ LUNARĂ
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, 1. CANTACUZINO

Condiţiile de abonare

Abonamentul incepe numai cu No, 7 (Ianuar) și No. 6 {Iulie ale
fiecărui an şi se plăteşte întotdeauna anticipat.

Abonaţii cari nu-si vor achita abonamentul în mod direct vor trebui
să suporte cheltuelile de încasare, 7 lef pe an, 2 lei pe 14 de an.

Preţul abonamentului este:

IN ŢARA:
Pe an n h $ A g . llo
Pe jumâtale de an b A E 9.5
Un număr A b r s 3.3

Pentru inrătătari, preoți de sat, funcţionari sătesti, sh demţi și e-
lovi, abonamentul costă 15 let pe an, 7.50 pe jumitate de an.— (Acestia pol
plăti în trei rate a rite 5 lei trimise cu anticipare),

IN UNGARIA ȘI BUCOVINA :

Pe an 4 A A A a „ÎN cnroane

Pe jumatate de an A i ; 7 9 coroane

Un numār . . : . . „2 coroane
IN BASARABIA:

Pe an A A E = g 5 ruble

Pe jumatate de an é . 4 ruble

Un numár A i 3 + A 1 rubii
IN STRAINĂTATE:

Pe an A 3 . i è 22 lei

Pe jumătule de an > ` s e 41 lei

Un număr . è * ê 3 à 2 lei 5üb,

Pentru Autori

Se aduce la cunoştința autorilor că manuscrisele pri-
mite la redacție nu se innapoiază ; in schimb, acei autori
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi
ingtiinfafi, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data
primirii manuscrisului,

Vdată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați
jü ne comunice şi onorarul doril ; în caz contrar, acesta
ze va fixa de cătră Direcţiunea Revistei.

Marea

(Din scrisorile unei necunoscute)
— Sfârşit —

Valul Adriatic,

Azi la bae, cu trupul liber in haina largă, m'am apropiat
cam leneşă de mal. Inainte de a intra în apă, må uit totdeauna
la ea indelung ; nici marea nu e de două ori la ftl cu mine,
nici eu cu ca,

“Am întrebat-o cu ochii, care-i vor fi fiind toanele ?... Nu
mi-a răspuns, e

Sint zile cind tráesc şi mă hrânesc din impresiile exteri-
oare, sint altele cind cele din lăuntru covirşesc pe celelalte,

Marea tăcea,.. dar eu mi-am zis privind-o: aceiași mare!
lar aceiaşi ! Marea in care te-ai scăldat mereu, marea pe care
o cunoşti; una singură...

Aşa eram eu cu ea astăzi, capricioasă şi nepăsâtoare, Nu
pot face nimic Impotriva poruncilor dinăuntru.

Mi-am adus deodată aminte, că sint şi alte mări, şi m'am
intrebat : ce desmierdări vor fi avind maârile necunoscute, mările
pe care numai in treacăt ochiul ţi le-a atins?

Incă din copilărie, am luat cele mai mari bucurii dela
apă. O iubesc așa cum alții iubesc oameni... Apele mie imi
dau toate fericirile pe care alții le cer ființelor. Vreodată, pe
vreun altar al mărilor, aș fi putut fi o preoteasă, castă de viața o-
menească, amantă pasionată a mării.

Sufletul meu azi ingrat şi cam crud, simțea gustul ce-l are
picătura amară dar parilumată și totuși delicioasă a trădării. Ma-
rea Neagră, cu furtunile ei, cu răzbunările ei, cu bunătăţile ei

162 VIAŢA ROMINEASCA

trecute, n inșelam... Să fie oare așa ciudat, să ei de pe fețele
naturii, gustul tuturor frămintărilor omeneşti ?

Eu, așa sint: Străină de oameni, disprețuiloare de ei, şi
trăind, rostogolindu-mă, scăidindu-mă, adincindu-mă In viața lu-
crarilor.

Fiindca azi mi-era silnică marea, cum ţi-e uneori porția
zilnica, m'am aşezat jos pe nisip, brațele pe după genunchi, şi
mă simţeam,—căci mișcările mele proprii, îmi dau imagini, —mă
simțeam ca un păstor antic, care şi-a pârâsil turma pe coastele
sărate, cu ierburi sărace, şi s'a ezai pe mal cu ochii spre mare,
dar fără să vadă marea, fiind! atunci cind se urcă din mine
puterile uitării şi ale visului, put cu ochii deschişi pe lucruri să
nu le văd, şi să evoc întreagă şi vie ca aevea imaginea dorită,

Indiferentă de marea de aci, mi-am adus aminte de Adria-
tica albastră... Şi iată că pe mal lingă mine, s'a aşezat în um-
bra pe care o făceam, un adolescent; avea pe umeri vestmint
larg de pescar, părul scurt şi unduiat, de o culoare ce nu o de-
osebeam, dar care dacă era neagră se poleise, se vede, din ra-
zele soarelui, şi dacă era galbenă se urămise de o faşie de um-
bră ; avea genunchii ridicați şi minile în jurul genunchilor, şi
se uita pe mare, cu ochi ce nu vedeau inaintea lor, nici apa
nici marginele ei, ci dincolo de ea, departe: şi erau mari atit in-
cit nu le vedeam tăctura, ci păreau numai a cuprinde în ei un
cer intreg şi © mare.

Şi deodată gindul meu sa intors deia orice alt, şi a pri-
vit în gindul pescarului, Şi citeam int'insul ca intr'o carte des-
chisă, nu cercetam, nu ghiceam, citeam desluşit ; şi nu era ni-
mic uimitor, cum nu è uimitor, cind priveşti în văzduh umbra a
două aripi, să te întrebi dacă e pasăre sau e om Inaripat,

Cind am inceput a privi in gindul lui, el se depăna astfel;

— E mult decind nu te-am vâzut, dar imi aduc aşu bine
aminte de tine, Mare, ce mărgineşti ca un lac de argint Vene-
ţia adormită. Cind te-am privit întăi, așa liniştită, părea că ai
tăcut odată cu cetatea, ca să nu o deştepţi, şi crai limpede ca
şi cum ai fi fost o oglindă în care etern să se scalde chipul
frumoasei Dogarese,

Dar zilele și apele ştiu să ne iubească, şi am simțit că
m'ai iubit de cum ne-am intilnit, Mare! Am auzit, fără cuvinte,
cum mă chemai cu apele tale vii la tine, şi chemarea ți-cra așa
de alintătoare că am ascultat glasul ei, m'a destătat cintecul ei,

MAREA 163

m'am amețit din beţia ei, şi au lost ceasuri cind atit de muit
m'am îmbătat de dorința ta, că aş fi vrut să fiu al täu, Mare.

Te-am privit, şi m'am întrebal, ce mister de dragoste cu-
prinde vălul tàu, şi mi s'a părut că-mi spui: „e prea tirziu !*

Atunci m'am aplecat peste tine și ţi-am văzut ochii, Mare |
calz de mărturia dragostei de mine,--şi în ochii tăi era chipul
meu inchis; am intins mina şi mi-a desmerdat-o valul, şi era
cald și un fior a trecut dela el In mina mea; m'am aşezat lingă
tine, şi tăcerea iți era plină de cuvinte dulci, mare de argint ne-
mişcată, liniștită numai deasupra, ca apele adinci, Am simțit că
erai vie, sau că inviai de dragul meu, cind ma chemai să mă
amestec cu valui tău, şi ţi-am spus: nu e prea tirziu... Căci
iată că se oplindea In tine Veneţia cum se oglindeşie Trecutul,
şi palatele de marmoră cum se oglindesc Amintirile, şi acum
ești limpede!... Veneţia şi palatele s'au şters, şi în apele tale
tirzii nu se mai scaldă decit chipul meu singur.

Te deştepiai de dorul meu, Mare, subt văl de noapte sau
subt risipă de lună: visase-şi tot de mine, și Ifi purtai incoace
şi incolo valurile; apoi porneai spre mine, mă câutai și mă che-
mai, Și era aşa de ademenitoare dragostea ta, și aşa de dulce
să te lași iubit, că și cu te așiepiam şi mă duceam spre tine.

Pe malul täu veneau oameni mulți, şi uneori stăteau între noi
ca 0 piedică, dar nu ne puteau despărți, căci prin sgomotul lor

noi ne ințelegeam şi ne vorbeam, ne vorbeam mai cutezător şi _

ne priveam mai lacom — fiindcă aşa e cu amorul mării, —stavila
măreşte dorinţa ; şi dimpotrivă, cind uneori eram singuri, ne sft-
şam, tăceam, căci cuvintele sint minjite de alte buze și au siu-
jit altor iubiri, pe cind tăcerile sint totdeauna noi şi sintale fie-

căruia“, i

Ce curios şi interesant e, să citeşti gindul cuiva! Tocmai
atunci am simțit cum un val uricios şi turbure atingea piciorul
meu şi pe al umbrei matodată: şi gindul ei torcea mai departe
aşa : r

— De geabu trimiţi furtunile tale negre spre mine, Mare,
pe care nu te iubesc. Nu mā tem de ele, Trupul meu e pu-
ternic, şi cugetul meu tare, —le aştept să vie. Frămintările tale
de abia imi inegresc sufletul, cum iți sint şi valurile de negre.
Şi sirig valurilor tate: Alta e marea care mă iubeşte acolo de-
parte, și dragostea altei mări vreau s'o cunosc, şi nici o tem-
pestă din cite ai putea ridica nu va putea ineca ceia ce nu e
nici corabie, nici plută, nici fapt, nici lucru—şi totuși e.

16i VIAȚA ROMNEASCA

Adriatică ! nu m'am scâldat in tine, fiindcă aşa au vrut vre-
mile... Poate că nu am vrut eu, de teamă ca iubirea ta frumoasă
de mine, să nu se fi nutrit din dorință aşa demult, incit să nu
poată fi mai mare cind m'ai fi avut; fiindcă aşa e iubirea Mării:
Ea cind te cere, iși adună toate valurile ei intr'unul puternic,
şi după ce i te-ai dat, işi trage valul inapoi, şi te simţi sărac de
tot ce a luat de pe tine...

li era sete... şi a stins-o,,

Ma întorc, și Imi zic, că poate din ce ma aveai, ți-ar fi fost
mai sete de mine, Mare tirzie, Indrăgostită de ființa mea nouă!
Tu care ai cunoscut alte bucurii şi ai fi reflectat alte chipuri,
ți-aş fi adus eu o bucurie necunoscută, de care valurile tale nu
mai palpitase incă, o bucurie nouă, odată cu liinţa mea nouă,
In care fiecare atom de singe şi de vis, de suflet şi de carne, ar
fi deșieptat in tine un vis şi un suflet pe care nu le-ai mai avut,

E sigur, atit cit poţi fi sigur de tine lață cu destinele, că
nu mă vei desmerda nici odată, Adriatică albastră ce scalzi ma-
lurile Veneției adormite! Mā intreb numai, cum ar fi fost iubi-
rea la tirzie, și imi aduc aminte—unde cind, şi cine mi-a spus-o ?—-
de v legendă de iubire a Venerei cu valul:

„Gildo, tinăr pescar de origină Venețiană, rătăcise așa de
mult timp pe mări departate, incit de abia l-au mai cunoscut
cind s'a reintors... Venise pe o barcă cu forme ciudate, lingă
care zile dearindul se urămâdeau fețele brune; iar marinarii
cei mai bâtrini, spuneau că ei nu cunosc țărmul pe lingă care
plutesc astiel de luntri. Adusese cu el, în fundul bărcii, o sta-
luă minunată a Venerei marine, din marmoră albă, Zadarnic
cercase Alcadul să o cumpere pe o pungă de aur pentru Vene-
ţia măreaţă, câci Gildo 1! respinsese cu o Incăpăținare, şi o du-
sese departe pe ţârm, intr'un loc unde stincile inchid astfel apele,
că nu poate ancora nimeni, .

Acolo, Venera culcat cu fața spre zările mării sta singură
cu sStâpinul ei, care w iubea brutal ca şi cum ar fi fost femee şi
sclavă »

De aceia ziceau ca Gildo, tinär pescar Veneţian, cra ne-
bun !

Sārbätoarea, veneau mulți dealungul malului să se plimbe
intr'acolo, şi mai ales cei ce se iubeau, $

Admirau zeița și cereau lui Gildo să le povestească pen.
tru a suta oară, cum odată. pescuind intr'o mare fierbinte, sco-
sese statua în plasa lui largă, și nu era mai grea ca un trup

MAREA 165

adormit de femee; şi cum era 'ntr'amurg şi o rumenea uşor a-
pusul, el crezuse că e vie, și de atunci mereu aștepta să se deş.
tepte.

O plimbase pe toale mările, apoi o adusese aci, şi cind
era singură cu Valul adriatic, părea că in adevăr învie. Și chiar
mulţi din marinari, trecind la larg, spuneau că Venera trăeşte și
că au văzut-o infiorindu-se, cind Valul, din virful subțire al mt-
nilor ei pale, pâna la umeri, și din umeri la glesne, plimba pe
dinsa buzele lui ce păreau a o sorbi, și făceau să tresară din is-
voarele i Impietrite singele ei tulburătore

O iubea Valul incet, cu atingeri ușoare pe marmora ċifra-
gedă, şi braţul lui tare o mingiia cu gesturi delicate şi pioase,
cum mina grea a preotului minueşie potirul sacru,

O iubea incet, pe fiecare colţ din trupul ei, așa cum laci o
rugăciune, şi plimba pe ea aşa de lung și apăsat sărutul lui de
apă, că părea marmora de ceară, și Valul de foc",

- - Li . . . . . . . . . . . . FR - . . . . . .

M'am trezit că e tirziu, şi nu mi-am făcut baia ! M'am scu-
lat, deşi bucuros aş mai fi stat la sfat cu gindul ciudatului pes-
car, care cunoștea bizarele amoruri ale mării.

Am pornit alene in mare... cind m'am uitat pe mal, pesca-
rul plecase, se topise umbra.

Mi-am luat baia în silă, ca o datorie; se vede că mă ame-
tise poveștile acelea, căci pe cind valurile lrămintate mă cuprin-
deau, mă băteau, mă oboseau, am strins puterile voinţei astfel,
incit apa luneca pe mine fără să o simt, şi mă Inchipuiam subt

[unda calda de va! adriatic... atit e adevăral câ nimic nue real,
nici te posedă, cind nu e îngăduit de suflet

In felul ästa am pierdut azi trenul din urmă dela plajă. No-
roc că am Întilnit niște cunoștințe care se intorceau cu automo-
bilul,— nu mai pot acum să glumesc pe seama celor ce cultivă
prietenii cu automobile,

M'am cam incurcat in explicaţiile inttrzierii. Nici pe de-
parte nu le puteam spune adevărata cauză.

Să spui că te ai uitat, visind pe nisip? Numai ideia dis-
prețului lor binemeritat mă inspăiminta. Nu te iartă oamenii să
ai aerul de a diferi de ei,.,

Ce fericire, Alina, să-ţi pot vorbi tot... orice... oricum... Ce
fericire că te am! A

166 VIAȚA RUMINEASCA

Merg bine,

Merg bine, scumpa mea, nu mă a5psegie aerul, —dimpo-
trivă,,,

Doctorul s'a lnşelat. Am săi propun chiar un nou irata-
ment ul boalelor nervoase, bazat pe expeneaţă,

Departe de a întoarce pacientul dela preocuparea lui, eu
propun alimentarea acestei preocupări : In ivc de aer calmant de
loc dulce, aer excitant de apă sărată,

Exemplu : Manifestarea răului meu e graba şi aşteptarea,
Pentru grabă —viaţă desordonată de bài de mare.

Te grăbeştţi să prinzi irenul, te urăbeșii să ocupi o cabină
de bac, te grâbești să soseşh la birt la timp, să prinzi o masă
pe terasă, să ici un bilet de concert.. te grăbesii să prinzi bani
la ruletă... și printre topte aceste inteligente ocupaţiuni, Iti schimbi
costumul în grabă de cel puţin cinci ori.. te grăbeşti să te culci
amețit de atka mişcare [ară câpătăiu,. şi te grăbeşti să te scoli
ca să incepi altă zi la fel.

Această araba pare a satisface sau a inşela provizoriu, ne-
voia de prabă sufletească, ti dau iluzia a ceia ce' voeşte, ame-
țește, —temporizează.

Al doilea simptom : — așteptarea.

Marea ! Marea care nu opune zidul de rezistență al mun-
telni, ca un simbol imens de mărzinire,

Marea, iară frupiarii |

Dacă aştepţi, se vede în zare un ium sau un catarg—pe
mare totdeauna soseste ceva —şi poale că aduce ce aştepţi ; dacă
nu azi, mine, sau vreodată,

De aceia femeile marinarilor inecați îşi aşteaptă totusi până
ia urmă bărbaţii,

Vezi dar cå sistemul meu nu e tocmai de disprețuit. Cine
mă poale convinge că un leac care mie-mi foloseşte, nu e bun,
fiindcă nu e recomandat dJe facultate ?

Sint bine azi.

Am fost pe dig cu o companie veselă, Vintul sufa, gata
să ne răstoarne; toți rideau şi cu mai iare ca ei, aşa de
tare că trilul risului meu m'a mirat deodată, ca şi cum in aer
ar fi răsunat glasul altcuiva, Vatjocoritur şi ciudat.

De parapet se sbaâtea un deliin ; mam aplecat mult, aşa de
mult, că m'au iras Inapoi făcind haz.

Pe urmă am vizitat un vapor de comerț, gala de plecare;

NAREA 167

-> — me o- a a a ——

neam plimbat peste tòt, am consuma! produse locale,— mastică
dela origină şi malaga din Insule, M'am distrat, am petrecut...
e felul şi cantitatea de fericire. provizorie şi asta, pe care tio
oferă viața, Ciudat nrg! Ce-i ceri. şi ceţi dă! Şi cee minu-
na! e cà pari tuturor, şi aproape şi ție singur, omul traiului tău,
A părea!

A căuta să apropii oarecum înfățișarea vieţii tale, de ceia
ce ar bi trebuit să fie, Intra perpetua parodie şi intro perpetuă

reprezentație, Să fii mereu acel ce minte altora și sie-ṣi. Säte
crezi rege, cind ai pus o mantie ce seamănă a purpur; să a-
runci cu pulbere ce pare de aur în ochii tai şi ai altora... să

porți adesea masca a ceia ce puteai (i. să inspiri invidia... şi să
cultiv: orgohnl, ssgonind chiar atunci cind eşti între culise, mila
de tine singur.

De multe ori, intilnesc un cerșetor, nemernic, zdrenţeros;
sfidează Îără rușine cu ticăloşia lui lumina zilei şi a soarelui;
am. gestul instinctiv să-i intind mina, eu lui, ca sâ-i cer pomană.
Nu imi € atunci milă şi cind ti dau banul, îl sacot bogat.

Ce vrea el? Ce cere 2... Ce ştie? Mizeria la făcut să uite,
sau nici nu a știut vreodată. Nu a Încăput In fruntea lui strimtă
dorințe cit bolțile cereșu de mari!

Vrea să minince şi să doarmă Mai are în paie mucede
ascunsă o pungă cu bani,— şi insultă viaţa. natura, toate boga-
țiile ei, toate roadeie pâmintuiu:, cu lipsa lui, —siruntează fru-
mosul, cu nemernicia lui. Ce privilegiu! sa chemi mila, să in-
frunți desuustul,.. să cerzești, să plingi, să milogeșii, så strigi,
să spui că nu 3i,—şi să ceri! sint uare mulți care-şi pot permite
un iux așşa-de mare?

Mă uit dela fereastră cum se mişcă în ziua asia marea tur-
burată, cum se mişca. se duc, st întorc, trec unul peste altul, te
amestecă cu neastimpârul lor. valurile nesre, şi nu de tot negre,
ca fierul täial, şi altele roșii ca rupru, şi verzi ca muci ul... Se
duc aau se întorc, nu ştiu; aga se amestecă şi se sbat in loc...
nici mai turburi, nici mai neliniştite, nici mai otrăvite ca mările
de suflet, ca valurile vreunui sullet neastimpărat, nesăturat de
nimica, in care S'au zăscolit drojdie şi care se zbate. [ārā po-
pas, fără odihnă, — nepotolit ..

Ai văzut murind ?,,,

Imi puneam pălăria, într'unul din acele ceasuri, cind uritul
stăpineşie, Uritul e sufletului, ce e locurilor, pustiul.

168 VIAȚA ROMĪNEASCA

Nu aveam nimic, nu vream nimic, dar mā pindea fără să-mi
dau seama obscura presimţire a vreunei dureri,

A şi isbucnit subt formă de sunete. In tăcere, dedeparte,
s'au ridicat notele unui marş funebru. Nimic nu mă apasă, nu
mă imbrobodește in neguri, ca melodia de jale.

S'a apropiat treptat, crescind—a trecut apoi pe subt feres-
tre : prin ce intimplare, prin sticlă, am văzul deslușit fața cada-
vrului ? Ce lucru spăimintator ! De ce râmine lutul aşa de urit,
fără misterioasa suflare ?

O singură râsbunare are chipul impietrit asupra celor ce
rămin: el şi-a luat pentru totdeauna misterul. Zadarnic ceri fe-
fei nemișcate cu suris hidos, secretul a ceia cea lost! Nu poţi
alla nimic, e revoltătorul Sfinx de care le isbeşti zadarnic.

Acum nu mai pot ieşi. M'am desbrăcat, Nu aş f în stare
să umblu, să vorbesc. Ai sâ-mi aduci aminte că iți spuneam,
că aș îi vrut să Invāļf chirurgia.

Cadavrul e una-—şi alta e mortul!

Po! privi cadavre, cum pot privi hirburi, cum pot privi hoi-
turi... mort nu pot privi.

Ai văzut tu pe cineva murind? Dela Inceput pănă la slir-
şit.. lucid pănă la ultima suflare?

Eu am văzul, E mai bine să nu .vezi! Nimic nu mai
şterge de subt frunie icoana asta.

Am văzut o singură dată grandiosul mister, Cind eram cò-
pil, mi se evita intristarea cortegiilor: mai tirziu am juat sin-
gură deprinderea să ocolesc uritul şi faţa durerei. Ce rea şcoală!

Vedeam. —era cu pecetia ireductibilă a primelor impresii,
vedeam murind, pe cineva scump,

Ochii! Ochii lor atunci.. nu-i ştim, fiindcă de mila, zicem
noi, sau de durere, intoarcem pe ai noşiri,

Ce privire au! Zadarnic se sbat cugetâtori să smulgă su-
Hetului secretul, zadarnic tai carnea, ca să furi librelor mis-
terul. Acolo e adevărul, —in ochii lor? Acel care iar foto-
tografia, ar fine In minile lui sacrilegii : clișeul enigmei...

Ei iși văd cortegiul ! = nu pe acele ce le au trecut pe dinainte,
nu! Pe al lor anume, deosebit de altele, ti văd... până la fu-
mul unei luminări Incovoiate peste sicriu, până la poticnitul u-
nui cal de dric..

Privirea care a văzut dinainte asta... şi allcevu, dincolo de
asta, cum să o descrii cu ticăloşia cuvintelor? Tot atit ar fi să
măsuri cu centimetru fundul abiselor,

MAREA 163

— Ei văd şi dincolo de asta. —da ! Dacă te-ai uitat la ei
o clipă, așa turburi şi ceţoși, știi, nu ce au văzut, dar știi că an
văzul,

ȘI tocmai atunci, atunci cind sint faţă cu enigma, atunci
robi ai unei mile vitrege, robi ai milei de tine şi nemernica ta
durere... pleci, Ji lași, intorci capul, și rămin singuri, singuri cu
grozăvia..

Ei ne cer cu ochii ajutor, şi ne facem a nu înţelege... Pană
atunci îi desmerdam, îi ingrijeam, și cind ni s'a spus cânue
nimic de făcut, şi am socotit că ne-am isprăvit datoria, în clipa
supremă cind enormitatea adevărului li se arată, cind sint co-
virşiți de vedenia gigantă. cind ceia ce apare frumos sau urit, e
așa de mare câ nu-l putem suporta ṣi Incă trăi, atunci îi lăsăm
singuri cu monstrul...

Cind ai avut dragostea şi curajul să le priveşti ochii.. de
geaba !--cel mai răsunător hohot de ris al vieții, nu mai poate face
să se srargă privirea asta !

Şi ou spun nimic... se vede că je e frică să atingă cu
rușinea vorbelor, măreţia adevărului, - nu destăinuesc nici unul...
spun ceva neinsemnal : „Dă-mi apă“... şi le apropii de buze,
un pahar in care ai pus citeva picături de eter... Apă! Ce apă
cer? Ăceia care ar putea stinge incendiul materiei, sau ar pu-
tea inneca Gaborul, și eter... mai puţin volatil ca sufletul lor de
călător.

Ce mai spun? „Cit e ceasul?%,. Ceasul la pendula cea
mare, la pendula gigantă...

Ştiu și ceasul... minutul,

Să nu-l ştii! Ce bine trebue să fie. Azi, mine... întro zi...
Să ți | alegi singur, Şi atunci chiar? De tine a fost ales? Cine
se poate lăuda că a hotârit e? ziua şi secunda -rà nu alte pu-
teri covirşitoare le au poruncit, undeva, departe ?

Eu Alina nu vreau să știu, nu am curajul... şi nu am să
ştiu.

Särmanii ! tresar: au auzit şi loviturile sapei şi ciocanul pe
lemn.. au simţit pecetea ce Inchide pentru totdeauna. . şi risipa
țărinei uscate... pe toate le știu dinainte, şi noi ti părăsim —ru-
pem legătura cu ei... Sintem mihniți şi nu le putem vorbi, sin-
tem trişti şi nu putem sta lingă ei. Şi uneori plingem, şi ne
văd... Cum trebue să fie. să vezi pe altul plingini dinainte
peste cadavrul tău? Sa nu plingi! Să creadă că ești crud şi
tece, că nu iubești.,. mai bine decit să-ţi vadă lacrimile t..

170 VIAŢA RONINEASCA

Ce sint bravurile bătăliilor ? Acolo în goana, sgomot, fum,
praf şi singe, in luptă, adică in mişcare, cind cazi, nu poți simţi
decit exaltarea ta proprie şi irenezia înconjurătoare, nu ai sen-
zația plecărilor de veci,.—diapari in plin traiu,

Ce sint sacrificiile martirilor ? ei sint scoși din măsura re-
alităților de exaltarea unui sentiment. Aceia ce numim cu-
raj și eroism, e mai prejos de cumplita luptă de desprindere a
vieții, de trupul trudit i

Acesta e eroismul, să aștepți cu mini legate, fără apărare,
fără frumuseţea sacrificiului.

Eu, să ştii Alina, ehotării... nu am să mor niciodată. Aşa...
nu pot, nu sint în stare.

Nimeni nu se va lăuda cu cruzimea unei lacrimi picate pe
mine, vie.

«Ce ai Alina? De ce te wlburi ?... Nu e nimic,

U zi frumoasă,

Astăzi am luat baia după-amiază, Urziu, la v oră cind nu
era nimeni sau mai nimeni,

Am ris cu glas, am ris necuviincios de două bätrine care
erau in apă... Veselie şi apucături care nu-mi sint în fire, şi cu
toate astea le-am avut.

Inchipuește-ţi două babe Increțite, scofilcite, două ruine,
Cine ştie de ce boală sufereau şi cine le va fi spus să facă băi
de mare. Erau conştiincioase şi nenorocite, Una şedea ca o
mucenică jos pe nisip la apă mică, cu brațele in cruce pe piept,
intrun gest cobitor; cealaltă, mai voinică, cu minile increfite,
lua apă cu pumnii și o punea pe spate,

Să cari pe acea ruină, cu nemernicia pumnului tremurător,
apa mării ca să spele bătrinețea !

Ce apă de fintini vii mai poate şterge urmele ei? Ce
apă ?

Băâtrineţea :.. Ea e coaja uscată, de lruct omenesc, e in-
sulta ruşinoasă adusă ființei orgolioase,

Sint unii pe chipul cărora lecare dungă pare a fi scris o
ocară, Alții la care fiecare cută a adāogat o nobieță Tot tris-
tețea serilor pustii, ţi-o dan și unii și alții, Mie uneori cind ti
văd, imi vin fără voe pe buze cuvintele: „ce răbdare au!*—
cuvinte fără înțeles,

MAREA 17i

—_ -—

————

Privind bătrivele, nici nu băgasem de scamă ce zi fru-

moasă e. O zi frumoasă, până la exasperarea frumosului!

La mare aerul e totdeauna dens, cam greu, săiurat de mi-
rosul ei tare; azi k așa de liber, de limpede... Am ieşit anevoe
din apă, ameţită de loviturile ci... și nu mam imbrăcat, mam
aşternut pe nisip in plin soare, cu fața ascunsă în el. Am 1n-
tins trupui să-l rup, şi am simțit că încordarea asta mă odih-
nește ; de hainele mele ude, Terbințeala nisipului sa prins ca
un vesimint de foc, Bae de soare!., Azi, puteam face orice.
Bătrinele,—ca şi cum nu ar îi fost acolo... Şi copiii lu —se ju-
cau, doi copii, Unul impingea un cerc, şi celialt bătea o minge.

Era aşa de tare lumina, că mă fācea să clipesc, Mă ui-
tam la copilul care impingea cercul, Cu indeminare li făcea
vint din mers. alerga, îl prindea... Ce putere de expansiune în
jocul copiilor ! .

Lor nu le aplicăm mâsura comună. Un copile ca un ne-
bun... se opreşte și face cu minile gesturi In aer... se strimbă
unei vedenii, apoi ride singur cu tohot. şi fuge, fuge cu părul
in vint, cu fața infiăcărată. Il opreşti... ițirămine haina în mina,
el nu stă, nu aude, nu înțelege, —e aiurit. Ar vrea şi nu poate
să-şi oprească avintul, e ceva in el inconscient care aleargă
cătră viată,

Cind l-ai prins, încă iji mai sburda in mini, rumen, cu o-
chii aiurea, răsullă adinc, puternic, răsullă cu trupul proaspăt,
viaţa proaspătă pănă în fund, Mititelul la care priveam cu, se
incumeta să trimită cercul spre mare şi să-l oprească la timp.

Exerciţiul i rcuşea regulat, şi eu nu mai priveam, nu mai
eram spectatoare, mă desprindeam de mine și mă jucam cu el;
respirația mea bătea regulat, după cum luneca roata de lemn
subțire, care sliriia, parcă era de vint, se oprea, se întorcea în
loc, apoi se așlernea jos, Odata a pornit pe nisip, şi s dus
argintiu departe, pănă cind nu l-am mai putut urma.

M'am trezit în picioare. Ce înalte trupul şi ce greu! A-
fineaori, sulletul meu alergind sprinten după cerc, sulletul meu
avea şaple ani, era fraged, salobiu şi nebun ca a! unui copil,

„Stau unii copilăria intreagă pe un scâunel, invățind viaţa
din feţe, din cuvinte și din slove,

Pe cind adolescența, incinsă cu [lori de primăvară, trece
sviriind cintecul ei sonor ca o sfidare, stau alţii rezemaț de un
gram, cu ochii proptiț: pe două lumi, acea dinafară şi acea din-
năuntrul lor,

1172 __ VIAȚA ROMINEASCA

Mugur... căpușe... lrunză, floare, fruct, holde, brumă şi chi-
ciuri... Anotimpuri ale anului, —anotimpuri ale Vieţii... ele tre-
"buesc trăite cu rostul lor, în şirul lor firesc, unul adus de altul,
legat de el, și desfăcut din el până la urmă. E o lege. Acei
ce se despart de ea. plătesc... Ei au Primăvere tirzii, şi li apucă
frigul, cu suflete plăpinde,.,

Rămaăsese numai un copila, — se juca cu mingea, Mic,
foarte mic, patru ani să fi avut —un băcțel. Avea o pereche
miniaturală de pantalonaşi, picioarele goale in sandale, o bluză
rusească și o bonetă de pescar breton. Figura grasă, rumenă,
rotundă, copilăroasă şi obraznică, indrâsneață și naivă; o gu-
rifā cu colţuri care se ridicau voluntare, sau se lăsau gata pe
plins,

Se juca cu mingea, o impingea cu piciorul, o arunca, şi
de abia o apuca cu minile mici incordate ca să o cuprindă, Min-
gea tare şi nouă... o da de pămint, elastică fi sărea in palmă, a-
poi e rostogolea şi fugea după dinsa.

Mi se tăiase răsuilarea, şi sulletul meu alerga și el.

Ce palpitație deodată !

Apoi era cuminte, se odihnea, ,—ne odihneam amindoi, på-
nà cind se inteţea iar la joc, o bătea iute, mai iute. mai sus,
mai tare, mereu,

Ce ciudățenie! Eram fără aer, parcă aş fi fost cu min-
gea lovită, chinuită, batuta fără preget,

Deodata a scàpat-o, s'a rostogolit, sa dus pe nisip la vale,
a săltat, s'a oprit, apoi iar a lunecat rotund $i iute câtră mare,

Copilul fugea! mingea Inainte și el nebun după ea; or-
bit nu vedea decit un punet, ȘI se ducea după el, oricit, ori
pănă unde, mereu,

Eu nu mai simțeam nimic decit truda nerâbdătoare a a-
cestui joc şi primejdia lui ; inima mea bâtea ca o lama care ar
palpita cu o iuţeală nebuna, subt o presiune invizibilă,

Ajunsese mingea lingă apă şi luneca acum pe ud, mai
Incet... în mine inima bâtea mai rar, cu pauze lungi, mai rele
decit palpitul, ca o maşină care iși sullă neregulat aburul o-
bosit,

Apoi a stat parcă, şi mi-era mai rău, nu indrăsneam să
mā mișc, Insuși gestul ochilor ce se inchid Imi părea că ar rupe
„ceva din mine, mi-era lrică că nu va mai bate de loc, aşa se
oprise de tare... şi mă îincingea ceva subt coaste ca o cingătoare

-de oţel, care ar avea cercul in afară şi tăișul înăuntru,

MAREA 175-

Pe urmă mi-a fost mai bine —prea bine.. ca şi cum nu aş-
fi avut nimic, ca şi cum nu aş fi avut inimă de loc, atit numai
că brațele şi tot trunchiul imi erau amorțite, parcă aș fi fost
de sticia.

Nebun copilaş! M'a speriat,

Sârmânelul ! Cu picioarele ude a prins mingea lingă apă.
Dacă se ducea la adinc, nimic nu l-ar fi oprit să se ducă după
dinsa, De obiceiu ti e frică de orice, de apa, de albine, de peşti,
de umbre, dar atunci cu sufletul lui mic şi gindul lui mic adu-
nate pe o singu:ă ţintă, —s'ar fi tot dus. +

Ce tot murmuri Alina? Nu eşti mulţumită, te simt cicali-
toare şi mā plictiseşti... şi tu, și toți,

Parcă pop să te plimbi pe nisip, cu cler şi valeriana, .
Aci sint numai scoici, scoici pline cu apă de mare. Atit mai
bine. Flacoanele imi sint urite : ele sint pentru bolnavi, şi eu
nu sint bolnavă,

E maşină, și maşină. Intr'una mecanismul in loc să fie
uniform şi regula, e capricios şi dezordonat... năvalnic. Prea.
iute sau prea incet... prea mult sau prea puțin. Admiteţi vieţi
apricivase, gusturi capricioase, de ce n'ar fi şi un mers capri-
cios de singe în vine ?

Sā nu ai traiul mediocru, e frumos... de ce nu ar f fru-
mos så nu ai o inimă mediocră—ca organ ?

E ceva mai periculos...

Da.—aşa e. Prea must sau prea puţin, Ca şi dorinţele,
Tot sau nimic...

Ce zi irumoasă! Nu mai era nimeni.

Marea parcă se oprise din lreamat şi netedă, de abia mai
puţin străvezie ca văzduhul, se amesteca cu el Intr'o sclipire-
albastră, invâluită de argint şi cernulă de aur, așa de ușoară
că iji părea un miraj. o lamă umedă de aer albastru care s'a
aşternut pe nisip, o oglindă fără adincime, in care se răsturna
cerul.

Niciodată parcă nu am privit soarele In față cu așa pa-
timā. Dimineața deasupra noastră, ne orbește ; le uimeşti de lu-
mina lui, fără să cutezi a-l aținti.

Acum ţin ochii pe fața lui strălucitoare, Totul e de aur,
cerul... aerul... nisipul. Şi pe mare pănă în zare, un văl sub-
tire de raze stă intins.

De ce nu ştim să prețuim farmecul minutelor? De ce:

174 J VIAŢA ROMINEASCA

mi-am adus aminie că o să vic seara, cå să scapete soarele

minunat, că o să se slirșească ziua neasemuilă? Mai era un

ceas duuă, şi globul de jăratec istovil se ineca în mare, Un
ceas... două... de ce nu puteam să le trăesc intens, să le trăese
cald, puternic şi sbuciumat ?

Stam nemişcală, culcată pe nisip. Ce mă lega de locul
ingust pe care eräm intinsă, alături de umbra mea? ..0 pasăre
a bătut sborul aripelor uşa de aproape de mine, că am simţit
palpitul trupului ei călător! S'a dus ca o săgeală peste mare
pânâ'cind s'a amestecat cu zarea, Sa ridicat in sus până s'a
poleit de soare, apoi legănat și alene s'a coborit pe coastă, sa
aşezat pe stincă,

Ce cald era! Am tichis ochii. Trupul mi-era greu..
Mi se părea că sint o pasăre mare, că mi-au legat aripele, și
stan pe țărm neputincioasă cu soflet drumeț, cu aripi Invinse
Şi piccate,

Am infundat fruntea ferbinte in nisipul şi mai fierbinte... På-
rea că văd munți înalți; se repezcau torente şi se rostogoleau
pe mine. Siincile imi păreau altare... şi se năpustea asupra lor o
mulțime care striga şi urla, cu săbii goale, cu torfe aprinse, cu
ciocane, Vedeam llacări şi fum, sbucium şi Larbarii.

Mā durea capul, Privisem prea mult in soare, Și Inaintea
ochilor aveam sclipiri roşii.

Ce zi lrumoasă se slirşea! Alta mai frumoasă nu poate
să fie!

De ce totdeauna „mine* ? De ce să mai aştepţi alta ? Viaţa l..
Ce har! Ce enormitate! nu poţi răbda, le risipești, te slir-
şești subt simţirea frumosului, Nu. pot concepe neeternitatea.

Ce zi îrumoasă! Cea din urmă ?...

Versuri de Nietzsche.

Misterios şi ciudat! Cine oare deschide pentru noi car-
tea, la fila unde trebue să citim? Cine răspunde la intre-
bāri pe care nu le-am pus nimănui, decit sufletului nostru a-
dinc? Ce mină, ce deget de loc nearată rindurile și cuvintele ?

Astăzi la Cazino, răscoleam cu indilerență prin vralul de
ziare, Leam răsfoit, am lunecat privirea distrată pe ilustrațiile

unei reviste, cind pe un colț de filă am citit, intăiu nedeslușit,

apoi cu curiozitate, până la urmă cu spaimă, citeva rinduri scrise
„cu creionul,

MAREA 173

o a e aas

~ De mult nu mai credem în slove de foc pe ceruri deschise,
în ingeri ce se pogoară să prevestească, în atitea minuni ale ge-
niului creștin şi pânin—in realitate, simbole de adevăruri mari
şi mici. Nu =e mai deschid ceruri, nu se coboara Arhangheli,
şi totuși o mină necunoscută a scris pentre mine Sentința.

Puterile obscure pe care le am tăgăduit de atitea ori, pe
care le-am disprețuit şi înfruntat, puterile în afară de noi, care
ne mină pe cei ce credem că sintem liberi de ele, puterile stä-
pinitoare pe care adesea le am simţit, veneau şi acum spre mine
luminoase pe siovele scrise la intimplare.

Era scrisă o cugetare.. Cugetătorul al cărui ideal Imi e
strâin, aruncase sămința gindirii lui drept pradă vamenilor, şi
pornită din cine ştie ce concepție adincă ea se rostogolea acum
in mulțime, așa cum pietrele desprinse de pe culmi alunecă pe
toate straturile pănă în adincul văilor, se rod de ele şi îşi schim-
bă formele,

Vre-unul, a cules-o din mers; a Insuşit-o sulerinții lui pro-
prii; şi iată că amindoi inconscient erau pentru mine instru-
mentele destinelor,—judecători şi călăi...

Era scris :

„Aruncă povara la in Mare. om!
Vita). Uia Omule!

Divin e darul de a uita...

Dacă vrei să te înalți

Dacă vrei să fii stăpinitor pe culmi,
Aruncă povara ta in mare,

lata Marea | Om! ` Aruncâ-te în mare!“

Da! Viaţa e un suiş... te urci anevoe, şi vezi inainte cul-
mile şi sint departe, şi mersul ţi-e impovărat. Ai adunat dela
inceput zi cu zi, ceas cu ceas, din răsullarea vieţii, din praful
drumului, din chinurile sulletului, din noroiul potecilor, povara

ce porţi pe umeri... de griji, de speranțe, greșeli şi dorințe, —și
iată că acum subt greutatea ei, ești învins şi inirint...

„Aruncă povara în prăpastie! Uită om! Uită!*

Desleagă lanţurile ce ţi-ai pus singur, desfă-te din fringhii
sau din panglici, desnoadă piedicele ce-ţi opresc mersul, libe-
rează-te de tot, de uri şi de iubiri, de trecut și de prezent, de
tot ce te-a Incătuşat, —

178 VIAȚA ROMINEASCA

„Dacă vrei să te inalți
Dacă vrei să fii stăpinitor pe ċculmi...*

Scutură sclavia
„Aruncă povara ta In mare,

ca să le naşti din nou, ușor, senin, curat şi liber,

Povara ! strop cu strop, strat cu strat, s'a amestecat cu tine,
cu singele, cu sufletul, cu mintea ta; s'a lrâmintat, s'a topit in-
tr'o plămadă cu fiinţa ta. Desprinde-o! Aruuc'o!

Cum s'o mai alegi din singe fără să singeri... cum să o
găseşti din carne fără să rupi carnea... cum să o culegi din inimă
fără să-ţi smulgi inima... să o desprinzi din creer fără să tur-
buri creerul ? Povara! Dar în îusu-ți eşti acum povara ce te
doboară,

„lată marea! Om! Aruncă-te in mare,..*

Era scris.. dar ce cra scris decit ce știam, decit ce ţi-am
spus de zile de cind aştern pentru tine sulletul meu pe hirtie ?

Ce am vorbit alta, fară sa știu ce vrea cugetătorul, fără să
ştiu ce a scris pentru mine mina misterioasă ?,.

Da !

„Una... uită, omule t...“

Ce importă marea...

Ce importă marea! Ce importă felul !

Numai de nu m'ar asvirli la mal, valul sărat... de asta mi-e
lrică, de cadavrul meu hidos, reintors pâmintului de care a fugit.

Nu ! dacă mi-am ales cavoul măreț al mârii, vreau să mă
odihnesc in el; să scap de papii care cintă pe nas cuvinte deșirate
tu mintea aiurea, de caii care-și leagănă funebrele pompoane, de
carul neestetic sdruncinat pe pavele, de luminări galbene, de ciocli
care injură, de pompa ridicolă cu care oamenii îşi iau râmas
bun dela oameni.

Trupul înțepenit In croiala podoabelor nesâbuite şi, pe dea-
supra ruinei lui, ruina florilor ucise In curba coroanelor banale.

A ta il

Imprejur, atmosfera greoaie a regretului amestecat de spaima și
a dragostei minjită de desgust.

„Sä ai peste tine lințoliul valurilor! Ce ar trebui pentru
asta ?

O minge mare de plumb care ar închipui povara vieţii ce
Vreau să arunc! Aş ține:o strins în braţe și m'aș lăsa in val
cu dinsa, aşa că nu s'ar desluși bine: o duc eu, sau mă trage
ea pe mine. Am luneca la fund, drept la fund... acolo unde sint
palate de coral... acolo unde pe după spărtura stincilor, am să
găsesc colanul minunat. Şi am să fiu iar copil.. și nu o să
am nici o sete, fiindcă fiicele apei nu cunosc setea... nici singe
turburat, fiindcă undinele nu au în vinele lor căldură, Aşa va
fi acolo... sau altiel... sau nimic,

Alina ! aș vrea ca fu, tu singură să nu crezi in inconşti-
ință, în nebunia momentului, in banala scuză a iresponsabilitaţii,
aș vrea ca tu să înţelegi,

Gindul ăsta mă frămintă, imi strică liniştea...

Vei pricepe tu bine, că niciodată scinteia inteligenţi mele,
liberată de orice sclavie, nu a luminat mai sănâtos şi mai lim-
pede ?

Şi aici, pe lume !., Ce va fi? Puțin lucru. Are să mă
ingroape fiecare cum o vrea în suflet... Au să-mi cinte litanii
vorbele unora,—au să zică... ce crezi că vor zice ? „Păcat! era
tinără — avea trupul inalt şi sănătos... şi acum îl rostogolește ya-
lul. Cum ridea până mai eri! Avea ochi așa... și pār aşa... şi
Sufletul? Ce suflet va fi avut, așa drumeţ ?“

Vreunul o să zică: „Parcă o aud vorbind“... şi poate că
atunci sunetul vocii mele, acel care nu va mai fi niciodată, va
răsuna —drept clopot—pentru ultima oară in amintirea lor,

Vre-un trecător,—cine ştie ? imi va dărui lacrămi... Să nu
le vadă nimeni 1...

Şi alții, nu vor şti... nu vor şti că am fost, că scinteia
mea de viață tremurâtoare şi slabă, se va fi aprins şi stins...

Mai bine aceia! Acei care privind dunga de lumină sft-
șiată a vreunei stele lugare, pe vre-un cer palid de noapte, vor
zice: „Cine-o mai îi murit ?* - mai bine decit pomana amintirii
trecătoare ; decit durerea mică și râtăcită printre alte micimi ale
vieții, pentru sufletul meu mai adinc ca mările de ape şi ceruri ;
decit lacrimile sărace, pentru inima Inrourată nesiirșit de sfintul

178 VIAȚA ROMIN

mmmn ar ero CI i

seama ee sit eee

—

izvor al simţirilor; decit darul regretului mărginit, pentru como-
rile de iubiri covirşitoare care au rupt zăgazurile slabe ale fiin-
ţii mele fragede.

„Şi aşa voju adormi curind uitării. lar cind vreodată bu-
chetul dela pieptul tău se va desprinde, şi nevestejit îşi va ri-
sipi pe jos petalele bogate.—nu te speria: sint flori pentru mine,
Alina !...*

Cind m'am uitat spre terasă, o lumină albă se tira Incet
pe pietre, lumină care nu mai era de lună, şi nici de ziuă nu
cra încă,

Nu ştiam cind isprâvisem caelul, nici cit timp stătusem in-
văluită într'o visare inconscientă,

Mă intrebam: cra oare numai un suflet care murise, sau
şi un trup? Văzusem numai o pagină din evoluţia lui? privi-
sem un peisagiu trecâtor—un sezon al lui? Acea care îl stă-
pinise, 1 mai purta ea oare incă, ciudat şi gingaș, prin bilciul de
oameni, sau vreo banală notijä de ziar anunţase cindva moar-
tea accidentală a D-nei...?

Aş fi putut oricind întreba pe d-na A. C.—pe Alinal—și
ştiam bine că nu o voiu intreba... speram că chiar dacă aş in-
treba-o nu mi-ar răspunde, i

Atunci mi-a venit în minte:

„0! Povara cuvintelor pe tainele sufletului... E adevărat, —

şi nu înțeleg... Aşa e și nu te cred...* M'am sculat în picioare, .

şi cu un glas ce sună straniu, solem ca un jurămint, am spus:
„Am înfeles Lilia !*

Atunci.. ca şi cum m'ar fi chemat, trandafirii mi-au trimis
o undă slabă de parfum. -Am întins mina şi încet am risipit
petalele albe ale unuia... Apoi m'am uitat imprejur, căci sint ges-
turi care nu cer martori.

Apoi am plins... nevrul,. ca un isvor care-şi desleagă a-
pele,— am plins.

D-na A. C. nu mi-a spus... ceia ce nu am întrebat-o. Mi-a
cruțat farmecul misterului; m'a tăcut insă părtașă la stăpinirea
scrisorilor,

m m a

TH ul TYE YH MEFS

MAREA 179

Le Incredințez ca pe un document sufletesc, acelora care
_colecționează monede ciudate fără valoare de curs, frinturi de
pietre pe care tăişul a sculptat visul unui necunoscut, flori us-
cate intre file de carte, versuri ce nu au cunoscut gloria... ace-
lora al căror suflet este o tainică vitrină în care se adăpostesc
vise răzlețe, culese din mila drumului.

Hortensia Papadat-Bengescu

mamta n e e i

Zmeul...

Lui Dorinel gi Dudu

Sub mărul cel mare, ascunși tocma *n fundul grădinii,
Nepoţii cu ochii albaștri și părul ca spicul,

Tiptil cite unul sosit-au ia locu "'ntilnirii,

Ş'acuma-l așteaptă să vie 'ntre ei și bunicul.

S'aude zăvorul... Privirile-s toate spre poartă...

Și iată, din capul cărării prin flori şi prin iarbă,
S'arată bătrinul cel bun de isprăvi și de glume,

Cu ochi 'n lumină şi-un zîmbet de dragoste 'n barbă.

li vede și vine... Se bucură mult nepoţeii,

Că n el doar şi-au pus cu credință nădejdea lor toată,
Ca florile albe mănuţele 'n aer le-ardică,

li chiamă, şi ên juru-i rizind pe 'nfundate fac roată,

Bunicul le-a spus decuseară şi 'n şoaptă :
De-om fi impreună să știți câ se duce tot greul !
Ș'acuma nici vorbă că el iși va ține cuvintul,

Şi sigur bunicul va face în faţă-le smeul.

i d Aai’ d

ZMĘUL...

e E ————

`
S'aşează bătrinul pe-un scaun. In rind, prichindeii
Chirciţi stau pe vine ca niște poznașe de ghemuri...
Bunicul începe să tae speteze, — așa cum bunicu 'i
Și lui îi tăia, surizindu-i, în tinere vremuri !

Se uită copiii, se miră şi iarăși se uită,

Şi-un veac fără capăt şi lung li se pare durata.
Bunicul sfirşește lipitul, îi pune peceţi pe la colțuri,
li face și gura și coada,— şi iacătă-l gata!

Il ia un micuț şi se duce spre poartă să-l ţie...
Bunicul și-aprinde luleaua şi-i pufue fumul,

Cu mina pe şfoară el cată spre plopii grădinii,
Așteaptă să-i clatine vintul și strigă: „Dă-i drumul !,..*

E-un chiot de tremură slava! Urcind înspre soare,
Cu sbirnet se "'nalță sus smeul așa ca 'n poveste,
Nepoţi şi bunic la un loc fericiți-s acuma

Cum nimeni pe lumea ce trece m'a fost şi nu este!...

Const. Mironescu

Rolul și organizarea Senatului

Orice regim constituțional implică luncţionarea unui meca-
nism politic prin care cetățenii să-şi poală exercita voința In con-
ducerea afacerilor Statului. Principiul de sel/-government e in-
clus în organizarea tuturor statelor moderne constituționale, dar
exercitarea lui poate fi uşurată sau Impiedecală de tehnica apa-
ratului constituțional insusi. Istoria constituționalismului nu-i lip-
sită nici de exemple in car principiul reprezentâni naționale a
dus la absolutismul monarhic, negindu-se singur prin excesul in-
lesnit de construcția aparatului constituțional, Vom aminti astfel
de exemple din Istoria Franței, nu pentrucă istoria acestei ţări
e indeobşte mai bine cunosculă la noi, dar pennucă viaţa cons-
tituțională a nici unci alte țări din Europa nu ilustrează mai bine
afirmarea noastră.

Istoria contemporană a Franței e un adevărat laborator de
experienţi constituționale: Intre Marea Revoluţie și întemeerea
Republicei de astăzi—adică in timp de opizeci şi unu de ani
(1789—1870)-— Franţa şi-a dat unsprezece Constituţii, In 1789, ca
rupe violent cu tradiția vechiului Regim al absolutismului mo-
narhic, şi-şi incepe reclădirea statului pe baza teoriilor democra-
țice,—experimeniind pe rind, cind excesul maselor populare, cind
abuzul tiranilor setoşi de putere, În noua orientare politică, Franța
şi-a indreptat privirile spre Anglia: în această ţară,—care nu
are nici azi o Constituţie scrisă, —luncţiona de sute de ani un re-
gim constituţional bazat pe principiul reprezentării naționale, şi al
drepherilor omului; regim născul din insuşirile organice ale ra-
sei Anglo-Saxone şi crescut in imprejurările istorice ale desvol-
tării civilizaţiei engleze, Franţa şi-a crea deodată, prin revoluție,
aoul regim constituțional. Organizatorii lui, inspirați de idealis-
mul revoluționar, n-au imita! din Constituția engleză decit ceia
ce convenea ideilor lor relormiste. Doctrina dreptului exclusiv
al reprezentanților poporului de a exercita intreaga putere în Stat
a lost ireductibil aplicată in primele două Constituţii ale Revolu-
tici Franceze care au funcționat pină la Directorat. Intreaga putere
legiuitoare a lost incredințată in minile unei singure Adunări.

In Anglia puterea legislativă a lost Intotdeauna Impârțită

ROLUL ȘI ORGANIZAȚIA SENATULUI 183

- ———

intre Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, cu o singură ex-
cepţie, — de foarte scurtă dura, —pë timpul fui Cromwell. El,
desființind Camera Lorzilor, a fosi inw'adevâr cel dintai om de
Stat în Istoria modernă care a experimentat sistemul constituția-
nal uni-camerai, dar tot cl, reinființind „Cealaltă Cameră”, n con-
sacrat definitiv în Anglia sistemul bi-cameral.

„Franța a fâcvi cele mai multe şi mai dureroase experimente
cu sistemul uni-cametal. sistem ce decurge logic din concepţia
politică—auit de populară în Franța—că numa: voința poporului,
manilestată prin reprezentanţii lui aleşi, are dreptul de a face le-
gile țari. Apărătorii Democraţie: revoluționare vedeau în siste-
mul bi-camerai englez o instituție aristocratică, căci el contrazi:
cea formal icoria puristă a unităţii puterii populare. Mirabeau,
care voia să menţie măcar dreptul de „veto suspensiv* al „Co-
roanei", ca un ponverator al voinții populare, a fost suspectat
că trădător al națiunii, şi Coroana insâși a fost suprimată, Franța
revoluționară. lără experiență constilvțonală, tianizată atita timp
de absolutismul monarhic, n'a inţeles rara ju constiluțianal en-
glez, bazat pe conira ponderea a două Camere: l-a desprețuil,
ca find aristocrate, şi, în iubirea ei sinceră pentru Democraţie,
a adoptat sistemul uni-cemeral, care în foarte scurt timp a dus-o
ia tirania imperialismului absolutist al lui Napoleon şi la supri-
marea libertății personale,

Sistemul hi-cameral englez, prin precauția inclusă în eco-
nomia tehnicei lui, e accesibil de a inlatura deopotriva tirania
celor puţin In contra celor mulţi, precum şi tirania celor mulţi
impotriva celor puțini. Ela dovedit, prin fapte, uşor controlabile,
in jistona constituționalismului țărilor ce l-au adoptat, că e sin-
gurui sistem ce garantează desvultarea normală şi lnişută a unei
societăți democratice. Şi, cu loane puţine şi neinsemnate excep-
tii —cum sint Statele mici germane, și cum e, de exempiu, Seria
şi Bulgaria (Grecia a dat rolul ponderator al unei a doua Camere
Consiliului de Sia), — sistemul bi-cameral engliz a fost intro-
dus direct. ori indirect in toate constiluțiile depe glob, Anglia e
marele învățător de Drept Constituţional al lumii Intrei,

Suterind dela inceput de relele sistemului unicameral, care
a dus-o iute la regimul terorist, Franţa revoluționară a incercat,
—cind era prea Urziu,—o experimentare timidă cu sistemul bi-
cameral. Ca o măsură Impotriva extremiştilor, „Convenţia“ vo-
tează, In 1795, Constituția anului IH a Directoratului, prin care se
crează „Adunarea Bàtrinilor*,—un fel de senat electiv a cărui
singură putere era numai de a-și exercita dreptul de veio Impotriva

184 VIAŢA RO

hotăririlar „Consiliului celor cinci sute“. Acest senat insă nu avea
niciun drept de inițiativă legislativă, şi venea prea tirziu pentru
a mai putea opri căderea revoluționarismului în despotism.

„Consulatul“, instituind aşa numita Constituţie a anului
VIU, nu e decit introducerea în Imperiu. Sieyes, unul din cei
trei Consuli și totodată cei mai bun „geometru politic, imagi-
nează un ingenios sistem constituțional de auto-amibhilare cu patru
Camere,— „patru umbre“ în realitate. Una din ele avea dreptul
să delibereze numai, iar dreptul de vot era rezervat alteia care
nu putea insă să delibereze; toate işi comlracarau acțiunea
peniru a da intreaga putere, la urmă, in minele lui Napoleon.

După Imperiu, Franţa !şi reincepe experiențele constituțio-
nale, trecind mai întăi prin regimul Constituţional bi-camera! al Res-
tauraţiei— iarăşi o parodie constiluțională, căci inițiativa legisla-
tivă aparținea exclusiv Regelui.

Revoluţia din 1830 pune o realitate în ființa celor două
Camere, dindu-le dreptul de inițiativă legislativă; revoluţia
dela 1848 insă aduce a Doua Republică, cu sistemul e! uni-ca-
meral, care, după ce duce la terorismul maselor şi la teoria că
Statul e dator să dea de lucru tuturora, curind transiormă pe Pre»
sidentul ei in Împăral ereditar.

Al Doilea Imperiu cade In 1870, iar Constituţia Republicei
a Treia aşează inslirșit organizarea constituțională a Franţei pe
unul din cele mai solide sisteme hi-camerale, sub care poporul
francez a putul să propășească liniștit până azi. Constituţia fran-
ceză a lost revizuiță în 1884, bazele ci insă au rămas acele puse
de Thiers sub inspiraţia sistemului bi-cameral englez.

Sistemn! de recrutare al Senatului în Franța are alla bază
decit cel din Anglia, şi puterea lui în mecanismul constituțio-
nal e mult mai mare, Senatul francez e o adunare electivă de-
mocratică, aleasă pentru un period de nouă ani, de un colegiu
compus din şase categorii de alegători, dar,—alară de Senatul
Statelor-Unite americane,—nici un alt Senal—lie ereditar sau nu-
mit pe viață—nu exercilează o atit de mare pulere in ruajul
constituțional, Mai multe Cabinete franceze au fost silite să se
retragă din cauza neinţelegerii cu Senatul: astlel a fost cazul
cabinetului Tirard, care a lost silit să demisioneze In Martie,
1890, pentrucă Senatul a refuzat să accepte tratatul cu Grecia ;
de asemenea demisia Ministerului francez din April, 1896, a lost
pricinuită de refuzul Senalulni de a sancţiona creditele pentru
trimiterea de trupe in Madagascar. E o imposibilitate, pentru
orice guvern în Franţa, de a se opune voinți Senatului.

Experiențele facute de Franţa in domeniul constituțional au
făcut-o să se oprească deliniliv la sistemul bi-cameral ; iar țările,
cărora ca le-a servit de model, şi a cârora organizare constitu-
țională ea a inspirato, au avut destulă prudență să nu repete

A
ROLUL $I ORGANIZAŢIA SENATULUI 185

experimentele Franţei cu sistemul uni-cameral. In toate aceste țări
sa recunoscut poporului dreptul de a-şi alege reprezentanți in
Parlament, dar, in acelaşi timp, precauția de a creia un Senat
n-a fost uitată aproape nicăeri, şi niciunul din aceste Parlamente,
instituite pe baza sistemului bi-cameral, n-au fost până acum
răsturnale.

Constituţiile din diferitele țări din Europa şi America pre-
cum şi din colonii,—in special dia coloniile engleze,—arată, ca
stare de fapt, preponderența covirşitoare a sistemului bi-cameral.
Experienţa a dovedit superioritatea lui praclică și, în acest caz,
argumentația teoretică a oamenilor de stat nu poate decit să
legitimeze această superioritate, şi să arăte rațiunea teoretică pen-
tru care el trebue să triumfe in viața constituțională a statelor
moderne,

Oamenii de stat engleji au vorbit In Parlamentul ţării des-
pic superioritatea sistemului bi-cameral orideciteori au fost puse
in discuție prerogativele Camerei Lorzilor. Voiu cita, la timp,
părerile unor oameni de stat şi de partid, iluştri, spre a vedea
părerea curentă, şi tradițională engleză, asupra necesității consti-
iuționale a Camerei Lorzilor,

Direct sau indirect, toate constituţiile moderne sint copiate
după cea engleză: ele formează la un loc un vast plagiarism
constituțional in sensul cum intreaga literatură latină e un vast
plagiarism al literaturii grecesti,

„Sistemul bi-cameral e născut in Anglia, şi de aici a fost
copiat pretutindeni, Dar dacă sistemul a fost copiat, compoziția
Camerti care luncționează ca senat in Anglia n-a putut fi co-
piată, Camera Lorzilor n-a putut ñ copiată, câci ea na lost
creată și nici n-a putut fi creată. Camera Lorzilor s-a născut
din faptul că Regele Angliei, inainte de cucerirea normandă, nu
eră decit un mare proprietar care a ciştizat o precădere Intre
ceilulți mari proprietar mai puţin puternici. In hotărtrile lui,
Regele trebuia să consulte totdeauna pe cei puternici adunați tn
jurul său, care astiel formau un adevărat Parlament. Menirea a-
cestui Siat era de a inirina puterea regalà, nu In virtulea vreunei
legi, ci prin, faptul că cei adunați erau oameni puternici şi in-
Auenți. Cucerirea normandă a desvoltat ideia monarhică, dar
nobilii de rangul intâi inconjurau pe Rege ca şi inainte, resirin-
gindu-i autoritatea, „Casa Comunelor“ luă ființă pe timpul lui
Edward |, nobilii puternici, baranii— „Camera Lorzilor“ —işi con-
tinuară insă influența cași mai Inainte, Astici se născu treptat
sistemul legislativ bi-cameral, In care adunarea baronilor era
mult mai puternică decit adunarea reprezentanţilor poporului. Cu
progresul Democraţiei, puterea trecu tot mai mult de partea „Ca-
merei Comunelor“, reducind necontenit importanța „Camerei Lor-
zilore, totuşi „Camera Lorzilor“ are o mare şi recunoscută im-

186 VIAŢA RONINEASCA

portanță in ruajul constituţional al democralicei Anglii, ṣi prin-
cipiul existenței ei nu-i contestat de nici un om de stat englez.

Intr'un discurs, ţinut în „Camera Comunelor” in 1893, Glad-
stone insistă asupra utilității Camerei Lorzilor cu următoarele
cuvinte :

„Iniâiul efect al unei a doua Camere este de a oleri o ne-
„indoelnică şi indiscutabilă siguranță impotriva unei legilerări
„grâbite. Ea interpune o oarecare perioadă de timp, o posibili-
state la refecţiune, deosebita de Infierbintarea posibilă a unei
„discuțiuni populare; ea interpune un prilej de a acorda atenţiune
„dephnă modalităţilor prin care o înţelegere s-ar putea face între
„Partidele adverse, ajungindu-se astfel la acomodarea deosebiri-
„lor dintre ele... Simplul fapt că prin Camera Lorzilor se inter-
„pune un timp inainte de a se lua o hutârire definitivă este o
„foarte Inalta recomandare In favoarea ci“,

In aceiaşi ordine de idei, Lordul Rosebery vorbeşte în
Camera Lorzilor în 1888:

„Sint trei argumente pe care le-am socotit totdeauna ho-
„târitoare In ce priveşte necesitatea unei a dova Camere. Cind
„cei mai capabili oameni, pe care America i-a avut vrecdată,
„au lăurit Consituţia ţării lor, acum un veac, deşi nelngrădiţi de
„tegule şi tradiții, și avind cimpul neted inamtea lor, ei au so-
„Coli! necesar să creeze cea mai puternică a doua Cameră pe
„Care lumea a cunoscut-o vreodată, Apoi sâ ne amintim părerea
„unuia care n-a fost un aristocrat de partid ori de prolesie—
„Ctomweli—care a desființat Camera Lorzilor, și a crezut de ase-
„Menta necesar să restaureze Camera Lorzilor. Ultimele lui cu-
„vinte adresate Parlamentului lură aceste: «V-am spus, că nu
„aŞI intreprinde o guvernare ca aceasta fara să no poată fi alte
„persoane care ar [i în stare să se interpue Intre mine şi «Ca-
„mera Comunelor», care ar avea puterea să oprească spiritele
„tumultuoase şi populare». Cromwell nu era un aristocrat, şi

„„Pulerea lvi executivă n-a fost caracterizată prin siăbiciune; și
sfaptul câ el a găsit necesar să restaureze o a doua Cameră
„Spune volume cu privire la necesitatea unci o a dona Camere.
„Al treilea motiv, în favoarea unei a doua Camere, a fost dat
„de un mare filosof, John Stuart Mill, care rezumeuză argumentul
„intr-o singură propoziție, El spune: «Aceleaşi rațiuni care au
„convins pe Romani să aibă doi Consuli impun existența a doua
„Camere, astfel că niciuna din ele sànu fie expusă la influenţa
„Corupătoare a unei puteri nedisputate, chiar pentru un sin-
„Ur an>*.

Înţelesul cuvintelor rostite de aceşti mari oameni de stat
fac inutilă o mai Indelungată discuție asupra necesității Sena-
tului, în orice altă ţară constituțională Cind Anglia păstrează
„Camera Loizilor*, cind Franţa și Statele-Unite din America
şi-au dat cele mai puternice Senaturi din lume, rolul Senatului
in desvoltarea Democraţiei apare in cea mai clară evidență Faptul
că Senatul In Prusia e atit de slab, incit de fapt e anihilat de

ROLUL ȘI ORGANIZAŢIA SENATULUI 187

„Coroană“, arată de asemenenea folosul ce Senatul îl poate a-
duce în țările democratice. Neexistenţa lui In micile state ger-
mane autoritare şi aristocratice indică același lucru. Evoluţia isto-
rică a constituționalismului in diferite ţări, confirmă, dupăcum
am văzul, aceiaşi constatare.

Cind, in veacul trecut, Europa continentală a inceput să-şi
organizeze aparatul constituțional, Anglia a servit de model, Sub
influenţa ideilor Revoluţiei Franceze, „Camera Comunelor" a pu-
tut servi de exemplu cum poporul îşi poale exercita voința prin
representanţii lui aleşi. Pentru a doua Cameră Senatul-- lucru
era mult mai greu. Europa continentală avea numai două mo-
deie de imitat: „Camera Lorziior* gi Senatul Siatelor-Unite din
America. Modul de compoziție insă al acestor două Adunări era
imposibil de aplicat intocmai pe Continent. Camera Lorzilor avea
a veche origine bazată pe drepturi ereditare, iar Senatul ameri-
can presupunea federalismu! de stat Atunci, pentru organizarea
Camerei a doua, s-a recurs la leorii Şi compromisuri, Cu toată
variația sistemelor, după țâri, azi putem desprinde patru princi-
pii de organizare ale diferitelor Senaturi.

I. Principiul eredității, ce luncţionează in Ungaria mai
cu precâdere dech in orice altă ţară continentală. Lucrul se ex-
plică prin faptul că Ungaria e singură dintre ţările continentale
care a păstrat, fără intrerupere, un element de instiluţie repre-
zentativă, Din acest punct de vedere, Ungaria se asamână cu
Anglia. Senatul ci, numit Casa Magnaţiior, se compune acum
cam din vreo 480 membri, din care 300 sin nobili ereditari,
mari proprietari de pâmint. Odată se cecmpunea din 800 mem-
bri. Pe lingă aceştia. mai sint încă trei membri aleşi de Croa-
ţia, apoi demnitari superiori, laici şi eclesiastici, şi membri nu-
miți pe viață. Astfel, deși principiul ereditar are preponderanță,
totuşi el nu a fost păstrat neatins nici chiar in Ungaria,

In alte ţări, principiul eredității e incă mai puţin aplicat, In
Austria, din cei 266 membri din Camera a doua, numai 89 sint
ereditari. In Prusia, din 365 memlri, crediteri sint numai 115.
In Senatul spaniol, elementul ereditar e in proporție de o på-
trime, În fiecare din cele cinci state mari ale Imperiului German,
Senatul conţine şi membri ereditari pe lingă cei numiţi pe viaţă,
în proporții deosebite, In Japonia, țară In care a străbâtut tipui
civilizaţie: europene, dar unde tradiția aristocratică e puternică,
o jumătate din Senat e compusă din membri ereditari sau aleşi
de clasa socială a celor ereditari, iar cealaltă jumătate se com-
pune din membri numiţi de Coroană şi aleşi de cei bogaţi. Pro-
poria e mărginită de dreptul de veto al Coroanei.

188 VIAŢA ROMIN EAYCA

Astfel, elementul ereditar nu joacă „tolul preponderant In
“Senalurile continentale decht în Ungaria, şi chiar In aceaslă țară
principiul de recrutare al membrilor lui nu e exclusiv ereditar,

II. Principiul numirii pe viață de câtră Puterea Execu-
tivă e ilustrat cel mai bine prin Senatul Italiei. In Italia, Sena-
tul e compus, In totalitatea lui, din membri numiți de Rege,— în
realitate de Guvern. Se numesc, de obicei, oameni, de impor-
tanță şi influență deosebită in diferitele ramuri de activitate. ra
după aceleași norme se conduce Coroana în Anglia, cind r ia
pe cineva la rangul de Lord. Din acest punct de vedere exis i
0 asemănare Intre „Camera Lorzilor“ şi Senatul din Italia ; şi
asămânarea nu e întimplătoare, căci Italia a câulai modelul în
Anglia cind şi-a organizat Senatul, Senatul italian e o adevarată
Cameră a Lorzilor despoiată de dreptul de ereditate. După Do
poziția și sistemul lui desecrulare, s-ar părea că Senatul Sina
ar putea să-și păstreze independența fața de Puterea E.xecu o
prerogativa Insă ce o are Regele, de a numi atiţia mari c
vrea, face din Senat un simplu aparat guvernamental, De tea
nu Regele numeşte pe Senatori, ci Şelul Guvernului. ps
nu pot fi dar decit politice, Cind un partid „vine la putere inon
Guvern, — care fatal reprezintă un partid politic, — trebue să fie pus
ținut de o majoritate tn ambele Corpuri legiuitoare, aere
din Cameră şi-a asigură prin alegeri generale, majoritatea ag
Senat prin prerogativa Coroanei de a numi membri noi in Se
nat. Astiel s'a intimplat în 1890, cind Coroana a creat 75 e
Senatori noi, şi Guvernul a schimbat astfel deodată minoro
Senatului intro majoritate favorabilă lui. Senatul nu poate dar
decit să urmeze Camera şi să se supue Guvernului. Privilegiul
Coroanei de a crea membri în a doua Cameră există şi în An-
glia, moderația aplicării lui insă în Anglia nu a ştirbit autori-
tatea Camerei Lorzilor atit de mult ca a Senatului italian, In
Anglia, cind e conflict între Camera Comunelor şi Camera Lor-
zilor se preleră apelul la corpul alegătorilor, disolvindu-se Ca-
mera Comunelor şi tăcindu-se alegeri generale cu adevărat ca-
racter de referendum. Acum In urmă, s-a limitat dreptul de
veto al Camerei Lorzilor numai la doi ani. l

Prerogativa majorarii Senatului, In Italia, fiind singura mo-
dalitate de a rezolvi neințelegerile intre cele două Camere, sau
mai bine zis intre Guvern şi Senat, Senatul e de fapt desființat
ca factor activ constituțional. Procedeul majorării insă nu-i în re-
alitate o vioienţă impotriva Senatului ci Impotriva corpului elec-
toral, care nu e chemat så se pronunţe asupra chestiunii puse
in discuție, În asemenea imprejurāri, in Anglia, se fac nouă a-
legeri pentru Camera Comanelor, in special pe chestia care a
„lost respinsă de Camera Lorzilor. Noua Cameră, care reprezintă
astfel părerea corpului electoral, işi va spune cuvintul ultim, tre-

ROLUL ȘI ORGANIZAȚIA SENATULUI 189 -

cind peste veto al Camerei Lorzilor, și astie] conflictul intre cele
două Camere e înlăturat prin triumful corpului electoral asupra Ca-
merei Lorzilor. E adevărat că in talia, majorarea Senatului de
cătră Guvern implică Increderea Camerei, dar Camera veche n-a
fost aleasă expres pe chestia care a provocat conflictul, Numai
d nouă tameră, cșită dintr-un nou apel cătră corpul electoral, ar
putea da Guvernului autoritatea morală de interpret al voinții
cetăţeneşti. Abuzul procedării majorării Senatului, în Italia, re-
duce de fapt sistemul bi-cameral la cel uni-cameral. Cu toată
numirea membrilor Senatului pe viață, — ceia ce ar Suggera pu-
tere şi independență maturului corp,— Senatul italian nu are nici

' putere, nici autoritate, căci prin Constituţie e izolat de contactul

cu corpul electoral, şi e pus absolut la dispoziția Coroanei, adică
a „partidului dela putere“,

Senatul e puternic, după cum vom vedea, numai în țările
cu 0 democraţie puternică: funcția lui e de a sili Guvernul să
apeleze necontenit la corpul electoral în chestiile mari. Acolo
unde Democraţia e incă slaba, puterea Senatului e inlocuita prin
prerogativele Coroanei, adică prin puterea executivă a Guvernu-
lui. Uneori Senatul nu fiinfează nici formal, cum e cazul cu
micile state germane In care predomină sistemul uni-cameral,
In Anglia, fata de origină a sistemului bi- cameral, nimeni nu se
gindeşte la desființarea Camerei Lorzilor, deşi Democraţia en-
gleză stă In capul tuturor Detnocrațiilor. Aparatul vechiu consti-
tuțional a fost numai adaptat treptat la nevoile societăţii, şi azi,
de fapt, Camera Lorzilor e tn serviciul Democraţiei, păstrind
numai formele rudimentare decini ea era instrumentul principal
de stăpinire al clasei aristrocratice, căci : atunci cind prin veto
al ei Camera Lorzilor sileşte guvernul să facă apel la corpul
electoral, ea recunoaște implicit poporului dreptul de a se pro-
nunța în ultima instanța,

Nici o altă ţară nu are un Senat compus exclusiv numai
din membri numiţi pe viață ; principiul numirii pe viață insă e
parțial aplicat şi în alte Senaturi, astfel: in Ungaria e aplicat in-
foarte mică mâsură, în Austria în foarte mare; in Spania nu-
mărul membrilor numiți din Senat se ridică la O pătrime; în
Prusia la o cincime; in Japonia la o treime; in Rusia, unde
principiul eredității nu funcţionează la constituirea Senatului, ju-
mâtate din numarul Senatorilor e numit de Țar, iar cealată ju-
mâtate este aleasă de diferite grupe sociale, reprezentind inte-
rese deosebite,

II. Principiul alegerei e reprezentat în modul cel mai ti-
pic prin Senatul francez. Franţa a experimentat, dupăcum am-
arătat, şi sistemul uni-cameral : şi, după multe zdruncinări revo-
luționare, s'a oprit la sistemul bi-camerâi,

150 VIAȚA RUMINEASCA

Senatul francez, aşa cum e compus astăzi, are 300 membri
aleşi pe un period de nouă ani. dit

O treime din numărul total se realege la fiecare trei ani.
Colegiul electoral special pentru Senat se compune din şase ca-
tegorii de alegători; 1) Deputaţii aleşi de Departamentul respectiv ;
2) Prefectul Departamentului; 3) Consiliul Prefectorial care con-
sistă din şase persoane alese In Departament; 4) Subpretecţii

arondismentelor Departamentului; 5} Consiliile Subpretecţitor,

“alese în hecare arondisment al Departamentului; 6) delegaţi aleşi
de Consiliile municipale ale comunelor, ori satelor şi oraşelor
cuprinse In Departamentul respectiv, care consilii sint ele Inseşi
alese prin sufragiul universal. Categoria ultimă de alegători co-
virşeşte cu mult în număr pe celelalte cinci categorii. Astfel se-
natorii, in Franța, sint aleşi de majoritatea acelor ce ei înșiși sint
aleşi prin sulragiul universal. E o alegere indirectă bazată pe
sufragiul universal, totuşi, prin faptul că alegerea se face în pre-
zența Deputaţilor, Prefectului şi Subpretecților Departamentului,
masa electorală nu e ferită de influența morală a acestor demni-
tari superiori, deținători ai puterii Statului,

Puterea Senatului, în Franţa, e muhi mai mare decit în
Italia, deşi importanța personala a senatorilor italieni e garantată
de sistemul lui de recrutare, Această superioritate în putere,
Senatul francez o datoreşte fără îndoială faptului că guvernul ni-și
poate face, după nevoe, majoritate In sinul lui, prin prerogativa
numirii de noi membri, cum se obişnueşie în Italia Pe lingă
această cauză insă e şi faptul că Senatul, In Franța, are con-
ştiinţă că puterea lui vine din izvoarele democratice ale popo-
rului. din care pleacă şi Camera Reprezentantei naţionale. De
aici urmează şi armonia lirească între acțiunea Camerei şi Se-
natului; in Franţa, origina lor democratică le „dă posibilitatea
unui acord organic îără a reeşi acte de autoritarism sau situații
umilitoare pentru una din ele. ft

In caz de neințelegeri intre Guvern şi Cameră, în Franţa,
Guvernul nu poate disolva Camera. In asemenea cazuri un
comitet compus din leputaţi și Senatori incearcă să aplaneze
conflictul, iar dacă criza nu poate îi înlăturată prin „acțiunea
acestui comitet, Senatul ajunge de fapt arbitrul situaţiei, nu Gu-
vernul, căci Guvernul nu poate disolva Camera Deputaţilor decit
cu consimţimintul Senatului: în asemenea cazuri Guvernul, de
obiceiu, e cel care cedează, şi preleră să se retragă.

Principiul alegerii luncționează de asemenea in recrutarea
membrilor Senaturilor din Suedia şi Olanda, care se aleg indi-
rect prin sulragiul universal, caşi în Franţa, Danemarca are in
Senat şi membri numiți pe lingă cei aleşi. In Senatul spaniol,
numai jumătate din numărul membrilor se alege, iar ceilalți sint
ereditari şi numiţi. Belgia are un Senat de 110 membri, dintre
care 83 sint aleși direct, iar 27 indirect. In Norvegia, Senatul e
ales de Deputaţi din sinul Camerei Deputaţilor, In Rusia, jumă-
tate de Senat e numită de Țar, cealaltă jumătate e aleasă de

ROLUL ȘI ORGANIZAŢIA SENATULUI 131

Biserică, Camerele de Comerţ, Adunările Nobieţei, Universităţi, *)
marii proprietari din Polonia, și Consiliile Provinciale. Principiile
alegerii Senatului nostru ne sint cunoscute,

IV. Principiul federaliv e reprezentat in mare prin Consti-
tuţia Statelnr-Unite americane. Senatul federal al Statelor-Unite
se compune din cite doi senatori aleşi de Adunarea legislativă
a fiecârui stat din federație. E ales pentru şase ani, iar o trei-
me din numărul total al membrilor se realege la fiecare doi ani.
Vrista cerută e de 30 de ani cel puţin, reședința in Statul res-
pectiv e oblizatoare, iar stagiul de nouă ani, ca cetățean al Sta-
telor Unite, e indispensabil. Toate Statele sint egal reprezentate
in Senat, indiferent de mărimea sau de numărul locuitorilor lor.

Senatul Statelor-Unite e dar un senat ales de adunări care,
la rindul lor, sint alese prin sutraziul popular: e eşit. caşi Se-
natul francez, dintr-o alegere indirectă, Alegerea lui însă are o
aşa de mare importanță incit ea iniluenţează alegerea corpurilor
legislative ale Statelor din federație. Alegerea celor doi viitori
senatori pentru Senatul federal e o chestie care nu iasă indife-
reaţi pe alegâtoni corpurilor legislative din lecare Stat in parte,
Senatorii vor îi aicși numai de membrii corpurilor legislative ale
Statelor, dar desigznarea lor e pusă în discuție de alegătorii cor-
purilor legiuitoare ale Statelor, Inainte de alegerea acestor COT-
puri înseși.

Nici un Senat nu e, constituționaliceşie, atit de puternic ca
Senatul Statelor.Unite, şi nici unul nu uzează de drepturile lui
atit de des şi de energic, Are toate drepturile Camerei depu-
tațilur, inclusiv dreptul de a amenda ori respinge bugetul, Coa-
simțimintul său e de asemenea necesar Guvernului la numirile
demnitarilor Statului ; şi la incheerea tratatelor, numai Senatul e

*) Universitățile noastre trimet în Senat cite un reprezentant, ales ax-
clusiv de corpurile lor didactice ; de aiei s-a născut ideia, susținută în spe-
cial de esurii universitari, că senatorul universitar reprezintă în Senat
interesele universităţii respoetive. Spiritul Constituţiei noastre se opune
însă categorie ucestel interpretări profesioniste. Senatul nostru nu e recruta}
pe baza strimtă a reprezentării intereselor de corporație, ca în Rusia. In An-
glia, unele universităţi trimet ette un mombru în „Camera Comunelor“, —sin-
gura Uameră electivă din cele două,—dar, atit prinelpiile fixării candidatu-
rii, cit și ala constituirii colegiului universitar sint eu mult mui largi decit
la noi: 1) Universitatea îşi poate fixă randidatal in afară de corpul didactic
al ei.—ceiu ce se întimplă aproape întoideaunu,—2) Colegiul electoral se com-

une din toţi membrii universităţii rospootiva,—ddică din toţi titrații ei.

run stă deschisă eit timp durnuză alegerile generale, iar numărul alegăto-
rilor, imprăşilaţi in toate părțile lamii, se poate ridica la mai malte mii. Pou-
tu universitatan din Londra, la alegerile generale trecute, aa votat paste
6000 de alegători pu Sir Lubbock, cure n-a fost profesor universitar nicio-
dată, deşi u reprezentat această nniversitate timp de peste douăzeci de aai.
Privilegiul universităţilor însă do a trimate Dr pagre - în Camera Comu-
nalor nu mai este bine privit de opinis publică dia Anglia: actualul gavera
> = aTa apa edeme teatre anca aa ada me-

192 VIAŢA ROMINEASCA
e ie E IN RN A ca aaa ac

chemat să-și dea aprobarea; Camera Deputaţilor nu-i £
Astfel Senatul american are dreptul o sar Mies n i
legislații, Impotriva numirilor făcute de guvern, împotriva trata-
telor de incheiat, —intr'un cuvint, el controlează intreaga aclivi=
tate a Guvernului, El poate de asemenea să cheme in judecată
pe oricine dintre funcționarii Statului, —incepind cu Preşedintele
In caz de conflict Intre Senat şi Cameră, aplanarea nu se poate
impune decit prin ruajul automat al disolvării Camerei la inter-
valul fix de doi ani, cind neințelegerea se stinge dela sine. Se pre-
vede o Conferinţă intre membrii aleşi de Cameră şi de Senat
dar hotărirea acestei Conferinţi n-are puterea legala de a fi im-
pusă, În definitiv, veto opus de una din Camere la o hotărire
a celeilalte rămine absolut, cel mult doi ani, cind o nouă Ca-
meră S Deputaților se întruneşte

uterea cea mare pe care o are Senatul în Statele.Uni
după cum vom vedea, v necesitate ce is inot ee ka
chilibrul factorilor de nuvernămint ai Statului, Guvernul State-
lor-Unite sta Într'un raport cu totul deosebit cu Camera Deputa-
ților, sau, mai bine zis, aproape nu stă nici intr'un raport cu ea.

Noi sintem deprinşi cu guverne parlamentare, adică cu gu-
verne care pot stă in capul Statului numai prin increderea Adu-
nărilor reprezentanților naţiunii. Guvernul și Parlamentul trebue
să trăcască intr'o contimvă atirnare reciprocă. Sintem siguri că
Guvernul trebue să aibă increderea majorităţii Camerei, cit timp
e lăsat să conducă afacerile statului: iar pe de altă parte, Ca-
mera nu poate să lucreze decit in acord cu Banca Ministerială,
Orice conflict neaplanat intre Cabinet și Cameră trebue să aibă
ad pala firească ori demisia Ministerului ori disolvarea Ca-

„___ In Statele-Unite, Guvernul e organizat după siste -
şidenţial,—spre deosebire de guvernele marca a Ze. S Sint
cunoscute, Preşedintele Statelor-Unite e ales pentru patru ani,
şi nici Parlamentul, nici cetățenii nu pot scurta această perioaria,
El işi numește Miniștri şi diriguește afacerile statului în acest
timp, fară să poată fi tras la răspundere asupra actelor lui, de Came-
ra Deputaţilor. Camera Deputaţilor se alege odată la doi ani, şi
nici o putere nu o poate disolva inainte de data sorocită. De
asemenea, nici o putere nu ate dreptul să intervie în deliberärile
ei. Nici Preşedimele, nici Miniștrii nu pot lua parte la şedinţele
ci. Nu e aici un raport de coatirnare între Minister si Cameră,
Guvernul poate să lormulez= Camerei o cerere, dar el nu are pu-
terca să o constringă ca să o aducă la indeplinire sau să u-
zeze de dreptul de disolvare. lată peniruce in o asemenea orga-
nizare constituțională, dreptul de control al Senatului este o des-
agh ge pain Şi necesară,

n alt exemplu interesant de Senat lederal este ili
Federal al Imperiului German—așa numitul Bda goro
deosebire insë de Senatul american,—care e un corp ales de
alte corpuri alese,—Bundesrath-ul e numit de deosebitele gu-

ROLUL ȘI ORGANIZAŢIA SENATULUI 193

verne ale Imperiului, Apoi el nu e recrutat pe o bază de ega-
Ntate între State, ci pe bază de proporţionalitate. astfel; Prusia
numeşte 17 membri, Davuria 6, Saxonia şi Wirtembergul cite
4, Baden şi Hessa 3, Mecklemburg și Brunswick 2, şi celelalte
state şi oraşe libere 14. O altă particularitate a acestui senat e
sistemul lui de votare, In care se deosebeşte de loate adunările
din lume. Un reprezentant al unui Stat volează in Bundesrath
pentru toți colegii säi absenţi, și toți reprezentanţii aceluiaşi Stat
trebue să voteze la fel. După această normă Prusienii au tot-
deauna 17 voturi în Bundesrath, oriciți ar fì ei de faţă; şi toate
aceste 17 voturi trebue să exprime aceiași părere, -—care de fapt
e părerea gavernului prusian, de oarece reprezentanții Statelor
nu sint în realitate decit delegații guvernelor respective.

Un ált Senat federal e acel al Elveției, care aproape nu se
deosebeşte in organizarea lui de Senatul Statelor-Unile din Ame-
rica. Numărul membrilor e de 44: cite doi aleși de fiecare can-
ton. Acordul intre ambele Camere e indispensabil pentru le-

gilerare,

Am trecut in revistă, In mod caleidoscopic, mai multe ti-
pari de senaturi, pentru a putea prinde, măcar In citeva trāsāturi
caracteristice şi suggestive, organizarea şi funcţia lor constituțională,
in diferite state. Principiul lor de viață lasă, desigur, nu pleacă dela
geometria tehnicei lor de inchegare : fiecare țară își are Senatul pe
care-l merită. Nu urmează insă de aici că această tehnică de
construcție nu-și are importanța ei specială in opera de transfor-
mare socială pe care o astfel de instituţie o poale exercita în
Stat. In evoluţia societății omenești, instituțiile de stat trebuesc
privite din dublul punct de vedere al cauzelor şi electelor lor
istorice. ;

|. Botez

SONETE

—

Sonata Lunei

Ridică *ncet lăsatele perdele

Cu mina ta ușor infiorată

Şi de misterul umbrei încadrată,
Răsar! în spumă albă de dantele.

E-un cer albastru ca de peruzele
Şi 'n noaptea de luceferi presurată,
Mireasma finului cosit îmbată

Ca un narcotic visurile mele.

De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,
Tu ai veni la geam întotdeauna

Să-ţi scalde păru "n blondele ei raze...

Şi 'n ochii tăi, haotica pribeagă,
Cu străluciri de tainice topaze,
Ar îngropa comoara ei întreagă...

SONETE 19%

Terra
7 ale hi

Din clipa 'n care fost-a să răsară
Şi pănă 'n clipa 'n care va apune,
Minciună, sbucium și deşertăciune, —
Atit produce scoarța ta murdară...

Şi-atit cit binefacerea solară
Noroiul täu va fi să "| încunune,
Sigilul suferinții şi "l va pune
Peste ființa ta parazitară.

Invins de-o neprielnică ursită,
Induri osinda ta neisbăvită,
Qemind de cruntă desnădăjduire.

Cu toate-aceste 'mpodobind neantul
Cu stropul tău de falșă strălucire,
Prin noapte licăreșt! ca diamantul.

Maria Magdalena

Slăvită fil de-apururi, curtezană,
Cu zimbete superbe de regină,
Cu ochii blinzi de palidă creştină
Şi cu profil sever ca de romană.

In cadrul ei cel mistic de icoană
Figura ta perversă și senină,

Pluteşte 'n vremi scăldată de-o lumină
De laolaltă sfintă şi profană.

Cea mai frumoasă floare a ludeil,
Tu porți în trup păcatele femeii
Şi 'n suflet caste visuri de fecioară ;

lar peste vina ta originală
jertarea marelui Isus coboară
Un nimb suav de pace ideală.

196 VIAȚĂ ROMINEASCA

i,
a aa

Pajul Cupidon

Cind cruntul fiu al igului Mart
Ne săgetează pieptu Întăta Vară,
Sub sarcina dureri! ne doboară

Din sufletele noastre-o bună parte.

Ne vindecăm i trtr'
mara $ râncie delodinoară: ja

ar ziu, cind fa

Noi filuim poveștile: deante jiin

Dar gravele trecutului r
Topite-acum în uşurele rara d
In chip giumeţ ne farmecă timpanul...

Şi-atunci, zimbind, ne dăm mai bine samă

Că pajul C idon, tragedia
E un Selor bana de arene

Mihai Codreanu

Ţăranii şi căderea imperiului
bizantin

. Dela o vreme incoace se discută la noi cu multă tnsufe-

tire chestiuni de o mare Insemnătate socială, Se simte nevoia

de a se face ceva pentru țărani, care au stirnit anul trecut ad-
miraţiunea tuturor prin avintul cu care an răspuns la chema-
rea Țării.

Pentru cel ce e obicinuil să privească in trecut, dragostea
de patrie, de care au dat dovadă țăranii noştri, nu poate fi o sur-
prindere. Şi altădată strămoşii acestor țărani s'au strins în jurul
steagurilor şi au pornit <ă-şi verse singele pentru apărarea Ţării.
Atunci se zicea, că se luptă pentru „moşie*, Cel ce a inventat
această frumoasă expresie minţia, nedreptâţind pe ţărani. Ei nu
luptau din egoism strimt, pentru apărarea unui petec de påmint,
ci pentru ceva mai superior, mai eteric, mai sublim: dragostea
de legea, de obiceiurile, de copiii, de nevestele, de părinţii, de
semenii lor de aceiaşi limbă, şi de pămintul, pe care trăiau, si
care atunci, caşi astăzi, nu era a lor.

Dar nedreptatea aceasta nu e nouă subt soare, Și alți țărani
din alte neamuri, din alte timpuri, au suferit-o ;* câci așa a fost
dat să fie; țăranul. iubitorul şi tovarășul nedespârțit al ogorului,
să n'aibă parte de <l, ci altul să-l stăpinească cu prisosinţă.

Din primele veacuri în imperiul bizantin, existau, ca o
moştenire dela Romani. şi țărani liberi, și țărani numiţi colomi,
mai tirziu pareci sau dulopareci.

Colonul era un om liber cu dreptul de a avea o familie
legitimă şi un patrimoniu particular; el cultiva pămintul In pro-
fitul său, plătind o dare proprietarului, dar se afla subt juridic-
ţiunea stăpinului său şi nu putea pleca după plac. ))

1) Grenier, L'Empire byzantin, 190b, L p. 129.

Subt Constantin cel Mare găsim c i i
a găsim coloni în tot imperiul
úä kis ară apoi E colonii nu erau aloe GORTE a.
ci irșire liberi. Ei alcâtui i i
ca Ceai Ea liberi şi sclavi, N o zalau
m ii Theodosiu cel Mare şi urmaşul său Arcadiu (£
pic 1 t rcadiu (379—
zi a Banas gia cetățeni (ingenui), regiei
i barelor (servi terrac) Colonii put
tracta 0 căsătorie legitimă, pe cind sclavii n’ Jena dati
şi trăsau Intr'o uniune de co as Miraka ie
t ! rp (contubernium). Mărgini i
tății colonilor consista, că dinşii AAA
i ista, ȘI! nu puteau părăsi proprictatea d
care aparțineau, nici din propria lor inițiativă, nici $ in:
găduința stāpinului. *) Acesta av na al de varia
Í ea putere, dată de |
ansir, pe. moe A peana fugar, chiar dacă stă ai i oda
Sau in Câlugâne. Pentru siguranța mai 4
pinului s'au luat măsuri ca bisericile si iaie aa na di
i vau L | și monăstirile sā i
arte gg Sr aci fugari, In privința aceasta au at Ta
aaa şı Leodosiu și mai lirziu, mai precis, Zenon
Justinian (527—565) insă a ar i
5} insă a arätat mai mult res
or st rege i Pasa pres o moșie, să poată roni ba alea
irea stăpinului, iți i
ris lucreze pamintul aiies anie cu condiția de a continua
pinul avea şi ei unele indatoriri: dinsul n
a, cae, Legiuitorul proclama drept nulă orice koaien cra
nului nule in poate de care depindea, $) á
i päratu entinian al Il-lea (425—455) a i
sug year de coloni. Justinian insă n'a pică organe
aa : e iaip sa; ela permis numai ca proprietarul a două
pa reni A rar panh e agea una la alta, cu condiţia insă
7 „Să rămină peniru totdeau i
ceasta insă era un abuz. Totuşi o ord imi de a
e A dig buz. l ordonanță t limită: proprieta-
e lea A espărţi pe părinţi de copii, nici pe fraţi ori surori,
Colonul sau parecul era dat
r or să plătească i
rapa, pensia en care In Parte, se adr
`. n bani. Colonul n'avea: voe să-şi vi
m ei tag A arene fără ingäduinja stăpinului. posi pb
Say exista A aa eag age mee iar in lipsa” acestora, cind
„Xistau registre speciale (publicae tab i
i c ulae, libr
O Sa caataria; vasaria publica), unde erau aae rea
a măsurâtoarea și cultura pâmintului, Ele Sau păstrat

şi în evul mediu şi s' i i “anii
iese. tă cancelață 4 ako a A capilastra. Copiile lor se depu-

Kalligas, Meăzrae F

era D 108, zal Abyat, p. 187,
lbid. p 185.

h 123, cap. 17.

Toi liga E eit. p. 189.

Thid, p. 202,

JeSsssn

PERIULUI BIZANTIN 139

o viţă de vie perdutā, nişte
pr venia să constate perderea
area corespunzătoare, Cind stri-
uși, acesta nu putea fi scutit. ')

Romanii revizuiau cens fiecare cinci ani (lustrum); în
epoca bizantină insă, cu Incefesd dela veacul al IV-lea, din a-
nul 313 după cum spune Chronicon Paschale, această operaţie
se făcea In fiecare 15 ani, şi perioada aceasta se numea indic-
fion. *) Pentru acest scop se trimiteau nişte repartizatori de däri
(peraeguatores) ṣi In cazuri extraordinare nişte inspectori (ins-
pectores). 2)

Dările în natură se aduceau la depozitele publice, unde

funcționarii speciali (susceptores) le luau în primire, *)

Cancelaria impăratului stabilia ce dări anume avea de văr-
sat fiecare provincie. Guvernatorii acestora (eparchii) dădeau la
rindul lor ordine câtre arhonții regionali, care, ajutaţi de secre-
tarii lor (tabularii) şi de agenţii fiscului, regulau ce dări trebuia
să plătească fiecare locuitor, Pe baza cadastrelor întocmite de ei,
perceptorii {exactores} incasau veniturile statului. Aceste tadas-
tre se întocmiau regulat până în ultima epocă bizantina. Un
apografeus (azoizațibs) regional eră insârcinal cu aceasta.

Incasarea totuşi intimpină adesea piedici, de aceia impă-
ratul Anastasiu (491—518) a orinduit funcţionari speciali numiţi
vindices. *)

In afară de voloni existau în imperiul bizantin şi 0 orga-
nizaţie numită a Mitrocomiiler. Cind o moşie era lăsată in pă-
răsire de proprietar, țăranii din Imprejurimi se stabileau pe ca
şi o exploatau. Impăratul Leon (457—474) a+ recunoscut aceste
mitrocomii, care improprietăriau pe ţărani. *) Aceasta a contri-
buit la creşterea numărului țăranilor liberi şi proprietari.

Împărații au căutat să intărească mitrocomirle. Unii din ei
au făcut legi, care dădeau ţăranilor și săracilor în general pre-
ferință în cumpărarea moşiilor, Aşa a fost impăratul Romanos
Lecapen. (920—944), care printr'o celebră ordonanță câula să O-
crotească clasele sărace. apărind mica proprietate de lăcomia
celor mari şi preferind pe ţărani celor bogaţi. 5)

Intervențiuni interesate Insă au făcut să se modifice această
stare de lucruri.

Şi aşa vedem pe aloriosul împărat Nicejor Focas (963—
969), care a ştiut să prețuiască vitejia ostașilor säi, în rea mai

Cind se intimpla o catast
copaci uscați sau arşi, un ce
şi să scutiască pe păgubuș d
căciunea era datorită stăpinulț

1) bid 304,
2) Inceputul anului bizantin era la I brie, care eoineldea ea
prima viirsare către fisc n dărilor; s doun se la 1-in lannarie, iar a

5 210.
FR Thid. f 243; % Tocanita, Geschiehle des geschich-
ta Tr rimischen Rechts, P și urm..
7) bid. p. 254.
È) Jhi. p. 269,

—— D000 „ . _. .. . nane t hd

20 VIATA ROMINEASCA

mare parte țărani, In lupiele ce lea susținut impotriva vrăjma-
şilur imperiului, că s'a lăsat inrturit Şi a putul decreta legi po-
trivnice lor. Ele stabiliră principiul : marea cași mica proprietate
trebue să existe. Marea proprietate nu trebue cu nici un preț
Instrăinată ; „săracii* nu puteau prin urmare cumpăra ò moșie
scoasă In vinzare,

lata ce spune o ordonanță a acestui împărat,

«Despre preferința celor „Puternici* In cumpărarea moşii-
lor celor „puternici®»s,

_„Decretâm câ legea, fâculă de împărații ce ne au precedat
să aibă putere; o intărim In toate, afară numai în ceia ce pri-
veșie următoarele : să nu se prefere cei săraci, chiar Astaşii sau
orâşenii, în cumpărarea pruprietății celor „Puternici*; ci posesiu-
nea ei să treacă ja o persoană boerească pentru liniştea şi fo-
losul săracilor ce se afla pe ca, 1)

Se vede dar din aceasta, tendința de a nu se atinge de la.
tilundiile boereşti şi de a se menţine ţăranii lor in mina stā-

E drept insă că mai la vale aceiași ordonanță o reste
boefi să cumpere moşiile săracilor, Se idle tau dea ete mol a
unui fel de statie guo agricol,

„Bine înţeles cà aceasta nu se putea aplica in practică. Bo-
gâții, mai ales in provincii. au continuat să-și marcască moșiile
fie prin Cumpărări mai mult sau mai puțin oneste, fie prin con.
fiscări şi violenţă, dela ţărani, dela săracii nevoiaşi, Aşa cå la
un moment dat, în tot imperiul nu se mai găsiau decit imense
latifundii, ţărani clăcași şi prea puțini mici proprietari,

Aceasta constituia p primejdie pentru existența insăşi a
Statului Marii Impâraţi războinici au observat aceasta, mai ales
că boerii alcătuiau o clasa pretențioasă, care complota adesea
Impotriva impăratului. Aceasta punea In primejdie liniştea internă
a imperiului şi 1l lipsa de o parte din forțele militare, alcătuite
din țăranii nobililor răsvrăuiți.

Exproprierile fortale subi Basile al Il Bulgaroclonmui—
Basile al doilea omoritorul de Bulgari (976—1025) a avu pri-
lejul să cunoasca de aproape situația socială a imperiului. El
intreprinse războaie crincene impotrva Hulgarilor, care erau o ade-
Vărată primejdie pentru existența statului. In luptele lungi şi
singeroase, conduse cu multă pricepere impotriva acestor vrăj-
mMași, ei putu cunoaște valoarea soldaţilor săi. din care un foarte
mare număr crau ţărani din Asia Mica. În lunga sa domnie el
cutrieră toate regiunile statului sau. Intr'una din expedițiile sale
In Ama Micà constată starca vrednică de plins a țăranilor, care
se luptaseră că niște eroi subt steagurile sale. Prea puţini aveau o
proprietate. Statul ji recompensa după războiu, ti improprietăria
dar moşierii peste puţin se fâceau prin tot felul de mijloace sta.

———————
1) Novalla IV t XI. Læ Diaconus, Bonn, p. 582],

TARANII ȘI CADEREA IMPERIULUI BIZANTIN au
a o Ci A CNC a sd

Unii dintre dinşii se nascuseră la coarnele plugului şi a-
junseseră totuşi să aibă moşii cit o țară întreagă, Fi nu erau în
stare să cultive tot locul ce-l stăpiniau ; iar alții n'aveau nici un
petec de pămint. Din pricina aceasta regiuni întregi erau pustiite,
iar veniturile statului sufereau mult,

Şi-atunci acest mare impărat avu curajul să tae în carne vie,
ca să vindice răul. Şi In Ianuarie al anulai 996 decretă fai-
moasa sa ordonanță, dictată de nevoia care se simţea din ce ta
ce mai mult, prin care punea capăt abuzurilor marii proprietăți.!)

Ordonanţa *) aceasta fixează la 40 de ani prescripțiunea
pentru exercițiul dreptului de retragere a săracilor impotriva bo-
gaţilor. Ea reinoeşte şi intăreşte o altă novelă renumită a impaă-
ratului Romanos Lecapen Impotriva achiziţiunilor făcute de stat,
novela inspirată de teoria, că masa proprietății rurale trebue sā
fie socotită ca închisă şi inalienabilă,

Novela lui Basile al II-lea, care ne-a fost transmisă de o
copie posterioară în limba slavonă liturgică şi care ne-a păstrat
comentarii preţioase datorite impâratului însuși, este intitulată:
„Noua constituţie a binecredinciosului Basile al I cel tinăr, o-
sindind pe cei dintre bogați, care se imbogățesc în paguba sā-
racilor, conform primei novele a trapăratului Romanos ce! Ba.
trin din anul 935",

In substanță acest document spune următoarele : Impâratul
in călătoriile sale dealungul imperiului, cind a voit să alle con-
dițiile reciproce în care trăiau bogații și săracii, a primit plin-
geri nenumărate, care arătau că bunurile acestor din urmă erau
Mereu acaparate şi deţinute de cei „puternici“, Aceasta se da-
tora noțiunii lalşe, pe care o aveau cei „Puternici* ca posesiu-
nea acestor proprietăți să le rāminā asigurată, chiar cind ei şi le
insuşiserä pe nedrept, reușind prin viclenie, prin daruri sau prin
violenţe, să impedice vreme de 40 ani pe săracii deposedaţi de
ei de a depune o plingere în regulă.

Novela inşiră în lungi considerațiuni primejdia unei astfel
de stări de lucruri, ilustrindu-le cu exemple curioase. „Astfel,
zice ea, familiile Focas şi Maleinos au căpătat bunuri imense,
pe care le-au conservat până astizi“,

Patriciul Constantin Maleinos şi fiul său magistrul Eustatie
se gāsesc astie] de o sută de uni, poate chiar de 120, în pose-
siunea incontestată a unor proprietăţi pe nedrept dobindite de
ei. De asemenea familia Focas, care din tată In fiu, de un veac,
au reuşit, aproape fară intrerupere, să deţină bunuri pe nedrept
dobindite, 3) Acum în urmă incă noi parveniți şi-au făcut rostul.

1) Zasharine von Liogonthal, Jus graeco-romanurm, II, p. 306, nov.
XXIX; Montreuil, Hist. du droit byzantin, p. 358, no. IL
ii Sat Toată partes enma 2 Soron lui pra e tradusă din cartea
umbergar, poantine, t. IE p orm.
8) pia cp pur că sint data de iusaşi impăratnl Baaile al II-lea.
Aici se vede ura dinastisi macedoniene impotriva clanurilor de nobili dia
Mică, care au provocat atitea mari revolutiani și aa dat de lucru tm-
F»

"902 VIAȚA ROMINEASCA

e naa a mmm me

Aşa, de pildă, acest Filocales, simplu țăran care nu de mult timp
se afla în cea mai mizerabilă stare și a trăit din munca minilor
sale, plătind aceleaşi taxe cași ceilalți țărani, frații sai, dar care
acum, decind bogăția l-a făcut cunoscut, a obţinut deosebite dem-
nităţi la palat, a lost numit succesiv „hebdomadarios*, apoi „ki:
tonit*, apoi „protovestiarit* sau prim şambelan ; căci cind am
sosit în regiunea, unde sint situate bunurile sale şi am primit
plingerile acelora, pe care i-a deposedat, noi am poruncit ca
toate clădirile, pe care le-a ridicat dinsul, să fie rase şi pămintu-
rile, răpite de el dela cei săraci, să le fie Inapoiate, Acum a-
cest individ trăeşte din nou pe mica sa proprietate, pe care o po-
seda la inceputul carierei sale şi a redevenit ceia ce era prin
nașterea sa: un simplu țăran. Voința noastră imperială este ca
să se facă acelaşi lucru cu toți aceia din supușii noştri cu situa-
țiuni inalte sau nu, care şi-au apropiat bunul săracilor în acest
fel. De aceia ordonăm ceia ce urmează: orce domeniu, care a
fost constituit inaintea vremei bunicului nostru de mamă, a Im-
păratului Romanos Lecapen, să rămină dobindit de proprietarul
său, cind acesta ar putea justifica, prin documente autentice, că
dreptul său este anterior acestei epoci ; dimpotrivă, orice achi-
ziţiune, facută numai după promulgarea edictului bunicului nos=
tru şi in opoziție cu dispozițiunile ce sint edictate acolo, va fi
socotită ca nulă şi fără valoare“. ig 3

„Nici un beneficiu provenind din prescripțiune, chiar dacă
ea ar fi de 40 de ani sau mai mult, nu va avea forţă pentru a
menține, nici în prezent nici In viitor, achiziţiunile menționate,
Dimpotrivă, posesorii primitivi, ţăranii, care au fost expulzați odini-
oarea de către aceşti proprietari de latilundii, sint în drept de a re-
clama reintegrarea lor imediată In bunurile de mai sus, fără a
fi ţinuţi a restitui preţul cumpărăturii, primit in schimb, și iară a
plăti vre-o Indemnizare pentru ameliorările făcute de proprietarii
deposedați”. í |

„Şi acum sa intimplat adesea ca cei care au dobindit ast-
fel pe nedrept pâminturi au făcut să li se confirme aceste pro-
prietăţi, pe nedrept dobindite, prin chrisobule imperiale, care des-
criau bunurile de mai sus şi care menţționau numele şi limitele,
ordonăm ceia ce urmează: aceste chrisobule, chiar cele contra-
semnate de însăşi semnătura noastră, să fie fără valoare efec-
tivă Impntriva plingerilor justificate ale proprietarilor deposedaţi
sau înșelaţi“. |

Textul legii lui Basile al Illea arată mai departe cum a-
cest împărat a putut să se convingă cu ochii sâi, In timpul că-
lătoriilor sale prin imperiu, că grație acestor chrisobule, obținute
prin fraudă, în toată porțiunea occidentală a imperiului, caşi în
aproape toată regiunea orientală, un număr foarte mare de pro-
prietăţi ţărăneşti, precum şi de proprietăţi domeniale, au lost ast-
fel concedate pe nedrept unor proprietari. |

Dar nu numai boerii civili săvirșiau astfel de operaţiuni. Din
clasa «puternicilor» făceau parte şi monastirile şi bisericile, care,
în dorința lor de a se imbogăți, iși intindeau domeniile în pa-

TARANII ȘI CĂDEREA IMPERIULUI BIZANTIN 208

guba țăranilor, Basile al II-lea nu putea sa menţină această stare
de lucruri, De aceia in decretul său cuprinde şi cazul câlugări-
lor și al clerului.

„Sintem, zice el, incredințaţi că un numâr mare de mici
proprielăţi au fost luate de monastiri. S'a intimplat in diferite
părți ca un țăran să clădească o biserică, să doneze averea sa
şi să devie astfel câlugâr la biserica dotată in acest chip. Doua-
trei aite persoane urmară acest exemplu, părăsind cu totul moş-
tenirea lor și devenind călugări în serviciul acestei biserici. A-
poi, la moartea acestui prim donator, mitropolitul sau episcopul
cel mai apropiat punea mina pe moştenirea sa, o transforma în
monastire și pâstra totul pentru el sau o făcea dar altora. Pre-
tutindeni, unde s'au putut petrece aceste fapte, ordonăm, ca bu-
nurile Iñ chestiune să fie restituite țăranilor şi sa redevină pä-
minturi de țărani, acelea pe care episcopul sau mitropolitul le-a
păs.rat peniru el sau lea dat altora, Nici o preseripțiune, de ori
care durată ar A ca, nu va avea forță de lege pentru a asigura
posesiunra acestor proprietăți rău ciştigate, afară numai dacă, cum
eră cazul la inceput, cel puţin doi sau trei călugări ar veni să
facă serviciul în biserica în chestiune: dar ori şi cum aceste
proprietăţi, astfel inchinate In serviciul bisericii, vor păstra cali-
tatea de proprietăţi țărănești, iar episcopu! sau mitropolitul nu
vă exercita asupra călugărilor de mai sus, decit supravegherea
spirituală şi nu va avea dreptul dea dispune de păminturile lor“.

Din aceste rinduri vedem cită bunăvoință purta țărănimii
Basile al Illea omoritorul de Bulgari. Documentul, ale cărui
principale părți le-am rezumat, e dimpotrivă foarte aspru şi vio»
lent pentru boerimea din proviacie. E o adevărată amenințare de
distrugere pentru această clasă Proprietarii, pe carc împăratul
li acuză că au acaparat în chip fraudulos moşii imense, erau a-
cum siliți să le restitue, fără chiar a li se acorda dreptul la vre-o
indemnizare.

Acest act a provocat o consternare mare printre rindurile
boerilor bizantini, Nobilimea părea că perde acum cele din urmă
privilegii ale ei.

Decretul acesta, în care sullă un spirit echitabil dar care
era in execuţie foarte draconic, n'a fost probabil niciodată apli-
cat în toată vigoarea și intregimea sa. O dovadă există în in-
seşi exemplele ce ne dă novela, Ea citează trei moşieri, care
s'au imbogăţit în chip nedrept în paguba proprietarilor țărani :
doi boeri, Focas şi Maleinos, şi un ţăran parvenit, Filokales, Se
pare insă că numai acest din urmă a fost deposedat de proprie-
tăţile sale, Ceilalţi n'au prea lost urmăriţi cu străşnicie. Aşa Eus-
tatie Maicinos n'a suferit nimic; căci cinci ani după promul-
garea acestei ordonanţe, dinsul primeşte in domeniile sale din
Asia pe împăratul Basile al II-lea şi armatele sale, care se tn-
torceau din Georgia. Aceasta insă a lost spre peirea lui. Impa-
ratul, constatind de vise imensitatea bogățiilor sale in terenuri şi
alte lucruri, îl luă cu dinsul la Constantinopol, unde trăi seques-

-204 VIAŢA ROMINEASCA

irat până la moartea sa, cind i se confiscară bunurile sale în
-beneiciul tesaurului, 1)

După moartea lui Basile al II-lea noblimea răsulă. Sta-
“rea socială in loc să se amelioreze, merse din cein ce mai rău.
Colonii, numiţi acum pareci, n'au dispărut.

Condiţiunile privitoare la starea lor de clăcași s'au modifi-
cat totuşi Intru citva, Țăranul, care vreme de 30 de ani locu-
ise pe un domeniu, nu putea nici să plece nici să fie izgonit?).

In veacurile al XII—XV intilnim de asemenea pareci. Unii
„dintre dinşii aparțin boerilor, dar un foarte mare număr trăese
pe imensele proprietăţi ale bisericilor şi ale monâstirilor. Acești
din urmă erau oarecum avantajați faţă de ceilalţi, căci monarhii
dinastiei macedonene acordară şi mai multe privilegii instituţiu-
nilor religioase, Adeseanri documentele ne vorbesc de scutiri
de dări câtre stat, care erau foarte numeroase, Aşa de pilda,
impăratul Andronic al Il-lea, prin ordonanța sa din 1331, scu-
tia pe parecii monăstirii din insula Patmos de capilatio, de si-
tarkia, de darea aerului, de avioticon, de parthenophihoria, de da-
rea sării, etc. &)

Toluşi să nu se creadă că ţăranii liberi, proprietari, au dis-
părut cu desăvirşire în ultimile secole ale existenței imperiului
bizantin, cum crede Teodor Uspenskj. *) Cruciații, care pe la
1204, au luat în stăpinire cea mai mare parte din imperiul bi-
zantin trunchiat, au descoperit pe pâminturile lui ţărani liberi (lef-
teri) şi jarani pareci (parici), Bine Inţeles că aceştia din urmă
alcătuiau marea majoritate *),

In uitima epocă țăranii se impărțiau in diferite clase 9. Do-
-cumentele ne dau o mulţime de denumiri, care insă nu se ştie
cu ce anume stare so ială corespundeau.

Situaţiunea deplorabilă, în care se găsia țărânimea bizan-
tină, e una din cauzele profunde ale slăbiciunii şi ale marazmu-
lui imperiului, care s'a şi prăbuşit in urmă,

Veacul al XIV e cit se poate de interesant pentru lupta
-ce elementele democratice au dat-o, spre a siirpi râul și a pro-
voca o renaștere,

Starea sociali din epoca aceasta era vrednică de plins.
Intre agrirultorul nenorocit, intre orășanul sărac, peritor de foa-
me şi bogatul posesor de păminturi imense, era o deosebire foarte
mare, Bogatul se bucura de toate binefacerile vieții Indestulate,
săracul zâcea intr'o neagră mizerie, câci nesfirgitele răzhoae şi
1) Sehlum or, ap. cât, p. 125-129,

2) Kslilig: eae cite p. nt

5) Ibid. D. da.

4) Th. Uspenskj. Aehsioy cig istopzis cupias the "EXháãos JI
(1885) p. 537 ~ ABB,

5) Kalligas op. cil. p. 264

6) Zueburiue v. Lingenthal menţionează pe Rău Ky trips
vot şi po Sondarea: (muncitori), Zarburine. Geschichte des (rieeh.-Băm.
Rechts p. 262

ȚARANJI ȘI CĂDEREA IMPERIULUI BIZANTIN 205-

sfişierile interne nu-i ingäduiau să muncească intul și să-şi
agonisească viața. Şi chiar In timpurile de ră serii d.
vea pâmint pe care să-l cultive.

Marile averi se găsiau in minile a citorva „puternici“ sau
in mina preoţilor şi a călugărilor, Aceşti din urmă posedau do-
menii intinse, care de mult erau scutite de impozite, Averile a-
cestea cresteau mereu, câci numeroşi binecredincioşi lăsau prin
testament bunurile lor monăstirilor şi instituţiunilor de caritate,

Țăranii, care plătiau toate dările, erau ruinați de războaele
necontenite. Ogoarele râmineau necultivate, Mizeria cea mai nea-
grà bintuia imperiul. "Țăranul muritor de foame trebuia ajutat,
Dar cei ce se hotărau s'o facă, nu şi perdeau din vedere pro-
priul lor interes, Şi, profitind de nenorocirea ţăranului, ti im-
puneau cele mai grele condițiuni, pe care era silit să le accepte,
daca nu vroia să piară el și familia lui. Se cereau dobinzi ne-
inchipuite, „Dacă situațiunea se imbunâtăția, dacă in intervalele
scurte de linişte țăranul putea să lucreze pămintul și dacă re-
colta era bună, creditorul venia să.; reclame suma imprumutată,
devenită enormă prin adăogirea dobinzilor. Așa că chiar un an
bun şi excepţional nu prea era profitabil agricultorului Incârcat
de datorii.

Impotriva acestei nedreptâţi, ce se săvirşia in plină legali-
pă în yen voci ra să protesteze, Ele insă n'au fost as-

n Aşa că bogatul a continuat să i-
mai A Ea exploateze pe sărac şi

Pe la mijlocul veacului al XIV-lea aceasta ură şi-a ajuns
culmea. Bogaţii apăsau mai mult ca oricind pe ţăran şi pesä-
rac. Şi dacă aceștia cereau dreptate, tribunalele nu erau în
stare Ta le o dee.

āranii erau dar la discreţia bogaților, care ii expropriau,
dacă le plăcea, cu forța sau cu e dar Cite odată eul
până să reluze a plăti munca unui muncitor. Şi dacă bietul om,
în disperarea lui, indrăznia să-și reclame dreptul, éra tratat de
obraznic, bâtut şi alungat,

Siuaţiunea aceasta provoca mila celor care aveau inimă.
In deşert pitrioţii luminaţi, precum au fost savanții Dimitrie Ky-
donis şi Nicolae Cabasilas, sfätuiau pe amicii lor nobili, să fie
mai omenoșşi; in ueşert oratorii și scriitorii bisericești propăvă-
duiau linişte și pace între diferitele clase şi respectul legilor; In
deşert impärații Inşişi se interesau de aproape de situație ; aceasta
era așa de rea incit numai măsuri radicale puteau s'o schimbe.

„___ Nemulțumirea ajunse la culme şi din nimic putea sări scin-
tcia revoluţiei. Ceia ce s'a şi intimplat în 1342. 1)

Împăratul Andronic murise în 1341 lăsind în grija văduvei
sale, impărăteasa Ana de Savoia, creșterea micului moştenitor
al tronului bizantin, loan al V-lea. El sperase că marele său lo-
gofāt, loan Cantacuzino, a va ajuta in conducerea imperiului,

1) Vezi amanuntele , A 3
XIV sidele, 1913 passim. acestor lupte în O. Tafrali: Thessalonique au

105 VIAȚA RU MINEASCA

Cantacuzino era şeful aristocraților. In această epocă Insă
mai exista în toată impărăția şi un partid democratic puternic,
care atribuia nobililor reaua stare socială, In fruntea acestuia se
ala Alexis Apocauc, inimic de moarte al lui Cantacuzino.

Evenimentele politice, inspirind, la un moment dat, rău pe
nobili, Cantacazino—după cum declară el insuși in istoria sa—
e silit de ei să se proclame Iimpărat, uzurpind tronul lui Ioan
al V-lea. Aceasta produse o nemulțumire și o dezaprobare ge-
nerală.

Era de așteptat dar ca revoluția să izbucnească din mo-
ment în moment.

Şi in adevăr scinteia se aprinde la Adrianopol, !) Canta-
cuzino trimise In acest oraş nişte ordine, prin care cerea ca să
nu se dee ascultare decit numai lui. Ele sint citite în public de
amicii săi nobili. Şefii democraţilor indrăznesc însă să iee cuvintul
şi să le combată cu energie. Nobilii, din ce în ce mai râu inspi-
rați, arestează pe şefii potrivnici şi dau ordin să fie biciuiţi în
piața publică. In faţa tuturor, 2)

Revoluția izbucnește atunci numaidecii şi se intinde re-
pede in tot imperiul: la Constantinopol, în orașele din Tracia şi
Macedonia, în Asia Mică. Bizantinii se impart în două tabere,
care se lovesc cu Inverșunare, se incacră în lupte singeroase,
ce se slirgesc cu prăbuşirea imperiului, :

La un moment dat, partidul democrat ciștigă lupta pe tot
terenul. Nobilii atunci, în disperarea şi orbirea lor, în loc să
se ridice deasupra intereselor lor meschine, fac apel la strā-
inătate : partidul democratii imit ează,

Serbii se amestecă în lupta intestină a Bizantinilor şi se
fac stăpinii Macedoniei. Dar ajutorul lor,—citeodată dat, citeodată
retras,—hu scapă pe nobili. Şi-atunci ei şi indreaptă privirile
aiurea, spre un popor de altă lege, de alte moravuri, spre un
popor militar, care se întăria din ce în ce mai mult la Asia
Mică: spre Turci,

Cantacuzino, ca să aibă concursul lor, se adresează diferi-
ţilor prinți musulmani lui Urkan şi apoi lui Oumourbeg prințul
Aidinului. ) Pentru a avea ajutorul turcesc consimte chiar, după
cum arată el însuşi în cartea sa, să căsătorească, după ritul
musulman, pe una din fiicele sale cu bătrinul Urkan !

Turcii trec de mai multe ori în Europa și Incep a se obi-
cinui cu aceste expedițiuni. Intr'una din ele resping pe demo-
crați şi li asediază in Salonic ; iar după ce au devastat țara, se
întorc în Asia Mică, încârcați de prăzi.

Cu toată primejdia unei descompuneri, lupta între demo-
craţi şi nobili continuă pătimașşă, oarbă, meschină, sleind astfel
ultimile forţe ale fostului mare imperiu bizantin,

1) Pentru cunoaşterea mai de sprogo a aenstor evenimente să se con-
sūltə cei doi mari istorici al epocii loan tacuzino şi Gregoras, cdijia de

Bonn.
2) Cantacuzino, Historiae, ed. Bonn., III, 28 p. 176 şi urm.
3) Ibid., I, p. 584 şi urm.

ȚARANII ȘI CADEREA IMPERIULUI BIZANTIN 207

Din slabiciunea aceasta profită Serbii, dar mai ales Turcii
Aceștia odată obicinuiți sä treaca în Europa, işi rontinuă oavalirile:
până cind, în 1359, pun definitiv stăpinire pe Galipeli, care le
serveşte drept bază pentru cuceririle lor ulterioare.

___ Astlel marea Impărăţie bizantină cade prada stării rele so-
ciale, provocată de nimicirea micii proprietăţi, de nimicirea agri-
culturii, de urile ce separau clasele şi partidele opuse,

Şi e lucru curios cum, dintre nobili, toți oameni rafinaţi
cultivați şi luminaţi, elita societății bizantine, nu s'a găsit ni-
meni, care să vadă primejdia, să se ridice deasupra intereselor
meschine materiale, să dee dovadă de un patriotism curat ce ar
a pam scăpa imperiul, cit era Incă vreme, de ruina sa defi-

Dar precum se intimplă adesea cu indivizii, care, minaţi
parcă de o putere nefastă invizibilă, săvirșesc păcate peste era
cale până la distrugerea lor, tot astfel şi statele mici ori mari
pier prada greșelilor şi orbirii claselor conducătoare. la care s'a
stins flacăra patriotismului.

0. Tairali
Profesor universitar,

ena n Ceg

„Calipso greaca, fecioara"

Inir'o seară, am eşii din biblioteca minăstirii și m'am plim-
bat singur până dincolo de Vovidenie. Mă gindeam la cărţile
nenumărate peste care alunecasem cu privirea şi la foarte puți-
neile pe care le pipăisem și le deschisesem. Clasici elini şi la-
tini, părinți bisericeşti, comentatori ai Sfintelor Scripturi, pe ici pe
colo cite un scriitor laic mai nou și apoi teancuri de ostenitori
liturgigi, în limbele slavonă, romînă și grecească... Mă gindeam
la călugării de demult care agonisiseră acest tezaur şi la învăța
ţii de printre ei care îl folosiseră și-l iubiseră.

Mergeam încet și mă întrebam dacă, in cripta bătrinei mi-
năstiri, aş mai putea întilni, fie chiar fără s'o recunosc, țeasta ce-
lui din urmă călugăr care citise Phedon-ul lui Platon sau Exar-
meron-ul marelui Vasilie. Mergeam incet şi mă intrebam lucrul
acesta și alte lucruri triste şi inutile...

In acest timp, soarele atingea creștetele brazilor, în spre
apus, şi strălucirea lui începea să pălească. In vălceaua din dreapta
Vovideniei, nişte flori galbene şi luminoase, pe tulpine înnalte, se
stingreau una după alta, ca nişte făclii după isprăvitul liturghiei, iar um-
bra serei părea că este fumul lor, amestecat cu fumul de tămie.
Pe șesul larg, cuprins între păduri şi între dealuri, lumina trecea
leneșă și descompusă, roșie pe livezile cosite, aurie pe codrii de
aramă. Departe, către sfirșitul lanţului de dealuri, bătut în coaste
de soarele în amurg, Cetatea Neamţului părea de cretă. O ar-
monie largă şi discretă aduna ochilor și inimei, aci în această va-
tră seculară, profilul de cetate al minăstirii, zigzapul negru al ză-
rilor scurtate şi liniile curbe prin care muntele și pădurea pogo-

d ————— pe

rau şi expirau lingă albiile piraelor. Un şipot număra în apro-
piere, ca o clepsidră neinţeleasă, așezată acolo de mina vechilor
călugări, clipele străvechei și muribundei lavre,

Mă gindeam la acei călugări vechi şi la alte lucruri inutile
și triste... As fi voit să nu fiu singur în seara aceia. Priveam,
in fața mea, valea din ce in ce mai fumurie, cerul din ce in ce
mai palid și primele lumini aprinse în ferestrele minăstirii. Și gă-
seam această frumusețe mai mult dureroasă decit desmierdătoare,
fiindcă eram cu totul singur şi fiindcă singurătatea mea era fără
de leac. Ascultam murmurul din apropiere ; ascultam și gindu-
rile mele. Și in seara cu profunzimi de ametistă și de opal răs-
fringeam și vedeam aevea dorul meu cu atit mai imbietor cu cit
îl știam mai neajuns și mai cu neputinţă.

Pironit în faptul asfințitului, cum mă găseam, mi se părea
că sint acolo de cind cu minăstirea și greutatea pravilei și răs-
vrâtirea frintă in spaimele marturisirii şi robia subt canoane, pri-
vite in jos, ca intr'o prăpastie, în veacurile vieţii acestei minăs=
tiri, mi se părea că le privesc în prăpastia sufletului meu, lar toți
acei călugări, adunaţi subt bolțile Sfintului loan Bogoslovul, sau
încă întinși afară, subt ierburile înnalte şi subt cruci, mi se på-
rea că dorm în mine şi in suspinul meu. Lumina scădea grab-
nic. Crucile de pe turle, singure, mai ajungeau pănă la norul
roșu, tras ca un fuior, pe lungul vaiei. M'am sculat şi am ince-
put să-mi dibuesc cârarea. Am ajuns la ușa unui monah prieten,

— Pentru rugăciunile sfinților părinţilor noştri, Doamne li-
suse Christoase, Dumnezeul nostru, milueşte-ne pre noi!

Cuviosul Neonil era acasă. L-am rugat să-mi imprumute
jelinarul sf.-sale şi cu felinarul aprins am mers mai departe. La
o podișcă, peste care trebuia să trec, mi-a eşit "nainte o rassă
pitică și gheboasă. Era părintele Sevastian, filosof, doitor, și ne-
crofilax, pentrucă sf.-sa avea cheia dela cripta minăstirii și purta
de grijă osemintelor celor din veac săvirşiţi călugări. Mi-am a-
dus aminte de biblioteca năpustită, de Platon şi de marele Va-
silie... L-am oprit pe moșneag în loc și am intrat cu elin vorbă.
Trecea drept călugăr cărturar, plin de înțelepciune şi bun de
sfat. Mai era şi doftor din cind in cînd.

Am mers cu el incet, stind locului la răstimpuri şi cercind
impreună probleme grele, despre suflet, despre custodiile inge-
reşti şi despre năravurile diavolilor. Părintele Sevastian era, pen-
tru mine, un înțelept prea definitiv și prea mulțumit cu inţelep-

2 VIAŢA ROMINFASA Pa
ciunea lui. Ştia cu exactitate—ii spusese la Sf. Munte un călu-
găr de o sută de ani—numărul îngerilor căzuţi, cind cu răsvră-
tirea lui Lucifer. Ştia precis itinerarul pe care, în timp de pa-
truzeci de zile, sufletul ieşit din trup este obligat să-l Indeplinească.
Ştia o mulțime de lucruri de aici și de dincolo și ți le spunea cu
o siguranță afabilă şi strivitoar-.

Această ştiinţă mă uluia și mă rușina. Mi-era ruşine de ri-
sipa gindurilor mele, de simţimintele care mă slăbeau şi mă des-
nodau, ca pe o cosiță molatici și amoroasă, in bătaia vintului!...
Atunci mă inşelam grozav, cind puneam înduioşării mele zare prie-
tenească acel profil de minăstire și de codri, cînd simţeam în
pieptul meu dorul și răsvrătirea unei lumi intregi, ascunse subt
pămînt, la Bogoslov! Acești călugări, zidiți, sufleteşie, din cără-
midă și din piatră, nu sînt amicii mei și nici o apropiere nu poate
fi între noi.

Am schimbat vorba. L-am întrebat pe părintele Sevastian
ceva despre arhiva lui de oseminte, căci în filosofie mă bătuse.
Mi-a spus lucruri ciudate. Sint trupuri pe care, cînd le desgropi,
după şapte ani, de-abia le mai găsești—ţeasta şi ceva oase. Sint
altele pe care, insă, le găsești întregi, cu toate că dela un mor-
mint la altul sint numai ciţiva pași... Ajunsesem, pe nesimţite, la
poarta cimitirului.

— N'ai vrea, prea cuvioase, să-mi arăţi oleacă bogățiile pe
care le ai aici?

Părintele Sevastian s'a invoit bucuros şi am intrat amin-
doi în cimitir, La ușa criptei a scos din briu o cheie seculară
şi cu ambele mini a invirtit-o în broască. Am coborit citeva
trepte și am privit în juru-mi cu mirare. Era o încăpere lungă
şi boltită, aerisită foarte bine şi curată. Pe o parte şi pe alta,
stăteau, pe lingă zid, ca într'un magazin de mărfuri, rafturi şi du-
lapuri. Se părea că ești nu în țarina Olarului (Matei, 27, 7), ci
în atelierul de lucru al unui olar. Forme rotunde nenumărate
tresăreau în lumina nehotărită a felinarului. Erau sute de cranii,
aliniate ca niște oale, erau citeva generații de călugări, adunate
aici, subt disciplina părintelui Sevastian. Testele cele vechi, gal-
bene-pămintii, erau mai la coadă. Cele mai nouă erau în frunte.
Ce mi s'a părut neobișnuit e că aveau pe èle o stampilă largă
şi uniformă. Părintele Sevastian zugrăvea aceste căpățini, şi pe
cimpul zugrăvit scria numele celui mutat la cele vecinice și pe
cit cu putință anul mutării. M'am apropiat de dulapurile părin-

telui Sevastian, cu ceva din sufletescul şi din curiozitatea lui Ham-

#CAMIP30 GREACA, FECIOARA” zu

let, Bătrinul necrofilax mi-a prezintat diferite bucăți din intere-
santul lui tezaur. Mi-au căzut ochii pe o țeastă mai mică și am
citit: Calipso greaca, fecioara... Am tresărit.

— O femeie, părinte Sevastian ?

Călugărul a scos craniul din rind şi l-a privit cu adincimea
unui savant care se pregătește să-ţi deslușească o taină profesională.
Am luat din minile necrofilaxului această rămășiță rară şi încăl-
zind-o cu duioşie in minile mele, m'am prefăcut că ascult expli-
cările date. Mi s'au părut, însă, cam plăsmuite, sau am avut inte-
resul să le cred așa, căci nu le-am ținut minte,

Calipso greaca, fecioara... aici în cripta acestei minăstiri de
călugări! Nu l-am mai auzit pe părintele Sevastian și am căzut
in mine însumi, ca într'un iezer fără fund. Mi se părea încă o-
dată - şi de data aceasta cu mărturii —că nu ştiu ce misterioasă
solidaritate găsesc în jurul meu. Această fată mart, moartă
printre călugări, era un amic, însfirșit recunoscut, poate printre
alții pe care nu puteam să-i mai recunosc. Așa dar, deasupra
ignoranței, asprimei şi a buruenilor acestei ore de decadenţă, ve-
deam răzbind, din fundul unui mormint, florile de poezie creștină
și de platonică durere, al căror parfum trăia şi în inima mea.
Simţimintul meu era un adevăr şi presupunerile mele erau în-
dreptățite. In acest columbariu se mai găseau citeva teste, în
care trăiseră ginduri din Vasilie şi din Platon! lar Calipso, fe-
cioara, inilorea, în această criptă, ca un crin, în minile archan-
ghelului binevestitor, ca o făclie de ceară binemirositoare, aprinsă
Mirelui Ceresc, deasupra intunecimilor, deasupra durerilor, dea-
supra zbuciumărilor sărmanei noastre inimi !

G. Galaction

Opera d-lui Vlahuță
(armare)

Sentimentele. — Desigur că cel dintăiu sentiment, pe care
trebue să-l căutăm in opera unui poet liric, este iubirea. E drept,

uncori aşteptarea noastră e inşelată, ca'n primul volum de poezii .

al d-lui Goga, dar aceasta e așa de rar!

lubirea e cel mai puternic sentiment, pentrucă fn ea, cum
zice Schopenhauer, vorbeşte Insuşi glasul speciei, cu alte cu-
vinte nevoile imperioase ale naturii; pentrucă ea este agățarea
indărătnică, a omului, de imoralitate. lubirea, apoi, e sen-
timentul cel mai puternic” şi prin aceia că e cel mai com-
plex, alcătuit dintro mulțime de sentimente, ele insele deja
complexe. Această complexitate ne explică şi cauza pentru care
iubirea e subiectul cel mai prețios In literathră, În siirşit acest
sentiment e atit de puternic şi prin faptul că obiectul care pro-
duce plăcere este o ființă omenească, ea Însâşi părtaşă. lar
„poezia“ iubirii vine din faptul că nici un alt sentiment nu este
izvor de o așa de mare putere de iluzionare, :

Această mare insemnâtate a sentimentului de iubire for-
mează tema celor mai muite poezii erotice ale d lui Vlahuţă,

Po:zia Iubire, incepe cu un imn inchinat acestui sentiment.
Citez numai citeva versuri:

labire. sata de viaţă,

Tu eşti puterea eren

Sub cure inimile noastre
e ca florile în soure,

OPERA D-LUI VLAUUŢA 313
a ii ii i i a

give! Îi: e... a

Dip lia și din Intunarie

Toni umals, fecundă gi senină ;
Al tin suris de „alma parens*
Fu primu rază de lumină, ete.

Cea mai mare parte din poeziile de iubire ale d-lui Vla-
huţă sint adevărzte pledoarii in favoarea acestui sentiment :

Nu căta mintuitoarei
Patimi stavilă să pai:
Lasă-ţi doru'm voia lui,
Tinereţa călătoarei,

Vremea dragostei s's duce,
S'or e toate 'n serum,
Fericirile de-acum

Ti-or părea c'au fost năluce.

) Bine Ințeles, că această argumentare nu este dezinteresată,
căci poetul, după o altă strofa, In care aduce şi alte dovezi ln
favoarea temei enunțate în primele două versuri, urmează :

Ce frumoasă-i noaptea! Vină,
Dă-te ronbă inemii ;
Viaţa lingă tine mi-l
Limpede ea o lumină,
(Nu cdta...|

În altă parte, și tot nu fară motive interesate, poetul ple-
dează din nou impotriva „stavilii* pusă iubirii :

Indemnul tinereții tale

Ascultă-| cit e de "nţelept!
Cu-atita dor îţi cat în cale!
E-atita timp de cind te-aştepti.,.

(Ce fericiţi am fi 'mpreund).

Dar poetul şue să fie şi dezinteresat. El recunoaște drep-
turile pasiunii, chiar şi atunci cind nu va fi In joc fericirea sa,
Ba va merge aşa de departe in această concepție naturalista,
incit va absolvi şi orice greşală, dacă pricina ei este pasiunea :

Suflet zbuciumat d spasma] tinereții netrăite,
Și 'nrăreat doo trumtsață dătătoare de pie,

să cazi, fără mastraro.. ale tale dulci păeate
Negroşit că şi de oameni şi de sfinți iţi sînt ertate.

(Zertare),

214 VIAȚA ROMINEASCA
zice el unei tinere femei, măritată după vn bātrin, asigurind-o
de neverosimila indulgență a oamenilor și a sfinţilor.

Dar nu numai femeia unui om bâtrin poate păcătui, are
dreptul, chiar datoria, să păcătuiască, ci şi miresele lui Hristos :

Zadarnic tiar mai bate `n minte
Evlavivasele poveţi,

Căci mai presus de cela sfinte
Stă legea voşnicai vieţi,

incurajează autorul pe o călugăriță, lar dupăce ea ascultă de
„legea veşnicei vieți“ şi este apucită de remuşcări, poetul o
reconioriează din nou:

La ce pustii să-ţi treacă anii
Si inima să-ţi îngrădești
In pacea sfintelor citanii
R'a pravilei bisericeşti L.

(In mîndstire).

Aceiaşi atitudine naturalistă o are d, Vlahuţă şi față cu E-
praxia, din nuvela cu acelaşi nume, faţă cu câlugăriţa plină de
viață și de pasiune, care moare din cauză că cerinţile ei firești
nu sint satisiăcute.

Pasiunea are atita însemnătate pentru poetul nostru, incit o
iemee, căreia i-a trecut vremea iubirii, pentru el este nu numai
o mare nenorocită ci chiar o ființă care merită şi oarecare dispreţ :

Lasă altorn de-acuma vinul tău de-odinioară,

Alţii să-și mai stingă dorul, cind pe coruri se strecoară
- Luns, cu nespusu-i farmec şi cu veșuiea-i văpae...

- Peste aaa ara ta boceşte cintecul de cucuvae.

- iei e echi „ trudită,
AI tána că întlat minta gi ou Tala GONIA..

EERON TAES
rii Au Aer rm + să în di imi ed. ?
(Ce mai cați cu ochii galegi ?).

Până aici am văzul mai mult „teoria* iubirii. Să ne oprim
acum asupra eluziunii de sentimente, asupra lirismului erotic al
d-lui Vlahuţă.

Cu temperamentul său, aşa cum i-l cunoaştem, d. Vlahuţă
va cinta mai cu putere chemarea la iubire şi regretul după iu-
bire, decit iubirea cucerită, fericirea,

Cind cu ochii duşi pe earte,
Stai în genant adincită

- OPERA D-LUI VIANUTA 215

Ca in ascultarea unui dulce cintec de

Na simţi ta elt de fierbinte şi de dornic epi privită *
Nu te ard a mele ginduri,
Ce-ţi rnese în jur grămadă,

Te alintă și te roagă să-ţi jel ochii de pe rînduri,

Ca din ei desprinse rază cald! ra mes să cadă,

U Și "m cucernica-mi privire
Să "nțelegi ca durernasă-i și adine'a meu iubire?

(ela fereastră
ȘI, după chemare, regretul că nu mai trece „pela fereastră“ :

Co malt aşi vrea săi mai iubose odată
Să simt din nou a vieţii primăvară,
In drumul mau pustiu să mai răsară,
Ca din povești, o aină udorată.

Să seriu răvaşe lungi, şi 'n orice sară
Să tree pa la forenstra-i luminată.

(Sonet).
Şi iată şi cintecul de prnhod al iubirii defunele :

Acum, cind na ne mai iubim,
Vino cu mine n t utirim

Acolo, unde, ingropate

Zne. euperitm de uitare,

Atitea visuri înghețate

De vrome și de sare.

Căinţa "nlăturăți si vină :

Rici eu, nici tu nu ești de vină.

Ce de-a mai eruei stau pe cărare!

Aice-i primu sărutare :

Lana, privind cu drag a noastră

Primăvărntieă iubire,

Selipea In lumen el albastră;

Iar noi plingeam de fericire,

ȘI lacrimile de pe faţă,

Ni le sorbeam cuprinși în brațe...
IIu trecut).

imi pare râu că nu pot citatoată această poezie, atit de ca-
ructeristică pentru tonul sentimentalităţii d-lui Vlahuţă.

Dar d. Vlahuţă arc și poezii „În fericire“! Ele insă nu
msi au accentul verității şi ascuțimea de senliment a celor de
dorință şi de regret. Cel muit, un hemistih sugpestiv:

Te-am urmărit ea umbra, —m'ași fi târât pe brinci
Saud o vorbă dulre de wura ta rostită,

Dar in acest vers poelul işi aminteşte de pe cind chema

215 VIAȚA ROMINEASCA
EREI NI cincea aa

pe iubita sa, Ceia ce ar insemna că, imediat ce şi-a amintit du-

rerea, a răsărit şi cuvintul!

De alimintrelea poezii frumoase de iubire fericită se găsesc
puține în literatură. $i imerul e aşa de firesc! Totuşi, In poema
nire, d. Vlahuţă are pagini, unde a reușit să pedea citeva sen-
sații de fericire. Dar fiindcă această bucată cuprinde toată ga-
ma sentimentelor de iubire, voiu analiza-o ceva mai pe larg de-

cit pe celelalte.
Poezia. cum am spus, începe cu un imn de slăvire a iubi-

rii, căci acum poetul iubeşte şi este iubit:

Căci uzi iubese : din nou îmi pare
Că e intăia mea iubire...

„La ţară. O noapte feeria, pe care poetul ne-o arată in
versuri pline de viaţă şi de imagini, Urmează zuurăvirea dife-
ritelor momente ale unui amor,

Dorinţa :

In capul sutalui e curtea
Coor A fäcind acolo oare ?
Or fi dormind—e miezul nopţii.
Ri ea 7... Atit de ginditoure
Si tristă m'a privit masură!
Plinsesa, ori mi s'a părut!
Cear îi odată, minu-i albă,
Cind mi-o intinda s'o sărut ?..—
O fi ştiind eit de frumoasă-l ?—
Un liliac orbit de lună,
in zbor de străşini se loveste. —
Visez? Cinoa venit să-mi *pună,
Că ca 'nto vagă uşteptare,
Sa plimhă singură ?
La vremea asta să na doarmă ?...
Sint basme nopțile de vară!
Sint nouă caso pin” acolo—

clnii dorm în bătătură.

incet, aud cum suflă

Puternice vitele sub
Zărese ceva 7, Ori mi se parts
Ba da--o umbră e în 3
SI niei un semn, nici o mişcare...

Ajung in ul ei... Cum tremur!
ŞI trec ca ii in pămint!...

Imi fac mustrări de stingăciu

ȘI frica meg fără cuvint.

Emoţiile intilnirii :

OPERA D-LUI VLARUŢA

217

Mă 'ntore.. Aşi fi trocut ș'aeuma,
Căci pentru frică nu-s porel

Dar en-mi şopta
Tot fetelo mai îndrăzneţe !

MW'abat—sşi.. şovăind m'a
Si toate-mi par ca re ie ae
E o lumină uimitoare

Tot cerul parcă s'a doschis.
Copila aiorit zimbeşte

Privirii mele arzătoare,

Tin minte că iam zis atunecu:
„Să nu răceşti... e cam răcoare...

Şi 'ncot i-am pus pe umăr mina—
si De „mire

èn ? poate-a cu 'o mila,—
e s'a area; încat gor 5
ia an copil, plecindu-și capul
Pe pieptu mou să il fe e

- A C 2-0

Frumos îi mai miroase părul,

Miroase toată ca o floare.

Atita farmec și iulia

Imi arde inima, mă doare...
am sărutat'o mult şi lacom,
m sărutat'o scos din minţi,

Pe ochii reci, pe git, po gură

Ca mii de sărutări fierbinţi,

Fericirea iubirii impărtăşite ;

Tirzin ne-am despărțit...
ŞI mult am stat aga in noa e i
Să-mi dasluşese tot ce-am simțit.
Aveam în mini căldura, forma,
umal visului iubit,

i end a douazi pe haină,

rat, găsesc un fr de păr,
Pricop că visul ce A oea sar
S'a petrecut în adevăr.

gte: „bună-sara*..,

Mā "brune, mă pioni mai en grijă...

'Co-i, Doamne, şi iubirea asta !._
„Acum ou cred că sa mă vode, —
cu dulces, casta
i vicătoarea ei privire.
ubit de oa. mă simt frumos,
„Şi pareă nu mă 'neape lumea...
Ce mindru cale și radios!

Văd satu 'ntr'o lamină nouă,

Mă simt uşor, mi-e cald, mi-e bise,
Bi oamenii, mai veseli

Privese cu dragoste la mine;—

218 VIAŢA RONINEASCA

toate par infiurate,
n ser e e sărbătoarea...
Natura, în extaz, pulpită
Ca'n primul răsărit r soare

Pricep... ca a deschis

Și din albastra ei privire
S'a revărsat asupra lumii
O rază sfmtă de iubire...

Am citat cam mult, N'am putut rezista ispitei. Pe margi-
nea acestei poezii găsesc, scrise pentru uzul meu personal, citeva

insemnări condensate în cite un singur cuvint: slab; abstract ;

bine ; perfect; admirabil. In volumul meu, nici una din strofele
citate nu e însemnată cu primul şi secundul calificativ. — De si-
gur că in Jubire, d. Viahuţă a fost fericit inspirat. Natură, psi-
cologie, copilăria şi iluzionarea iubirii, artă,— o fericită imbinare
de insușiri de fond şi de formă...

Dar să revenim la problema noastră.

Cu primejdia de a fi invinuit de cea mai deplasată melicu-
lozitate, voiu distinge în aceste versuri o gradație dela mai pu-
ternic la mai slab, și anume: Versurile dela 'nceput, care ex-
primă dorința, sint admirabile, dar noi ştim că acest sentiment

nirea, sint la aceiași Innālțime, intrucit priveşte psicologia, Ca
sentiment, e mai degrabă ceva dureros în ele: durerea pricinu-
itä de o prea mare fericire şi mai ales aga de nouă și de neaş-
teptata. — Versurile care exprimă fericirea de după intilnire sint
frumoase, dar nu la innâlţimea celorlalte, Mai este insă ceva,
Acest amor,—leciorelnic, — nu este acel „in fericire“ (din poeziile
d-lui Vlahuţă, cu acest nume) de care vorbeam mai sus, Şi a
poi acest amor,—platonic, - care este tot o dorință și o chemare,
cași amorul din poeziile Dela fereastră, Ce fericiţi, etc, se is-
prăveşte cu plecarea tinărului din sat, cu despârțirea.., Şi atunci
acest amor nu este deloc, dar absolut delnc, ceia ce se numeşte
cu cel maitrivial cuvint din lume, „realizarea visurilor de feri-
tire*,

Aşa dar, dorinţa, chemarea, așteptarea, nerealizarea, regre-
tul—acestea sint senzațiile ori sentimentele, pe care d. Vlahuţă
reuşeşte să lc cinte în poeziile sale. Fericirea, pe care a cinta-
t-o en faza primă, „pesimistă*, nu l-a inspirat tot aşa de pu-
termic.

OPERA D-LUI VLAHUTA 29

Un sentiment puternic şi care a inspirat d-lui Vlahuță o-
mulţime de bucăţi, in proză cași In versuri, este sentimentul ri:
dicolului,

Acest sentiment e una din forțele creatoare ale poetului,

Scriitorii acestei vremi, intelectuali impresionabili, fiind ne-
mulțumiți cu societatea in care trăiau, fiind ori socolindu-se jig-
niji şi desconsideraţi şi fiind critici sociali, trebuia să ne aştep-
tām câ vor fi satirici, Caragiale in comediile şi Momentele sale,
Eminescu In cele patru Scrisori și "n articolele din Timpul,
au fost satirici, In opera d-lui Vlahuţă satira e presărată mai
pretutindeni şi mai ales in fazele dela inceput, cu alte cuvinte in
vremea prin excelență a „criticii sociale“, in vremea criticii lut
Caragiale, a lui Eminescu, a junimiştilor şi a socialiștilor,

Sentimentul ridicolului, d. Vlahuţă tl exprimă ori direct, in
poezii lirice și articole, ori indirect, zugrăvind tipuri şi situați,
Satira sa nu este diseret-ironică, cum e de pilda „Satira duhu-
lui meu" a lui Grigore Alexanilrescu. Satira d-lui Vlahuţă une-
ori e vehemeniă, ca a lui Eminescu, şi mult mai vehementă ca
a acestuia, alteori de un realism nemilos, ca a lui Caragiale.

in prima fază literară, şi anume în Poezii, vehemenţa sati-
rei d-lui Vlahuţă ajunge adesea până la injurie, In Răspuns l
0 cronică rimală, vorbind de filistini,— scribi ori simpli muritori, —
d-sa exclamă :

Co idioută nesimţire

Jsi rid do tot cei demn și sfint,
le toacă gura în neştire,

Se bat cu morile de vint...
Prostii le par știinţi şi arte,
Nebuni poeţii, de legut :
Zbìrnie toţi din dible sparte,
Un cîntec vechiu şi nesărat!
Furlandisindu-s¢ "n saloane
Cu mintea stearpă şi 'n doi peri,
Să facă curte la cucoano

Sint mesteri fanţii-earaleri !

a 5:

In Belendumn. d. Vlahuţă zugrăvește o specie de oameni,
pe care a urito intotdeauna acest poe! inamorat de arta sa. E
vorba de scriitorii fără talent, care-și fac nume și situaţii, scri-
ind ode la zile mari şi dedicaţii puternicilor zilei :

rile ara de erja TRga sad Cars pa
ee pontr'o muzele n —
Cintăroţi lihniţi de pompe şi do sărhători solemne,
Cari ţin, cu tot prilejul, să sarate, să se "pnemna,—

=» VIAȚA ROMINEASCA

amid tog tepus să ice lorr giria eu asalt :

u na-i poartă 'n i niei

Sint hătrini cu barbe albe, aael Ma do aeir oT
Ueeulei şi capi de şcoală, poeti mari şi mici poeţi, —
Dpmchigei ce 'n a lor piele de mindrie-abla-şi incap:
Suliţi de carton în mină, și cu ehivere pè capu.

Şi am citat acest pasagiu, pentrucă mai ales în el zugră-
veşte d. Vlahuţă pe acești „literați“. Dar în Delendum sint ver-
suri şi mai tari. In această satiră sint paginile cele mai vehe-
'menie din cite a scris d-sa. Sentimentul ridicolului se pre-
face in indignare şi chiar In ură. cași In satira IV a lui Emi-
nescu. Satira ajunge pamilet, fară a deveni insă personală, ca'n
satira lui Eminescu, unde marele poet atacă pe C, A. Rosetti.

Mai obiectiv, fiindcă zugrăveşte o scenă, e d. Vlahuţă tn
Linişte, în pasagiul unde ne descrie lumea bună dela o serată
în care un biet poet e condemnat, ori se condamnă singur, să
facă lectură din propria-i opera.

Poetul e rugat să cetească ceva. Sfins, se execută:

Te inchei frumos la haină, ṣi.. inceni.—Una s

Aita ride, faco semne, ţi aionaă a anim za
Conversaţia Incepe : de copil, de si de rochil..

„Are haz”, şopteşte În, spionindu-to cu ochii,

UI, ce unost! Cine-i ăsta ?* Intr'un colt se 'ntreabă două,
„De, inchipubți, sâracul!.. de povesti ne arde nouă ?*
„A, s'a isprărit !..* Din vorbă se 'nteerap. pentr'u: “moment;
Fiecare se sileşte să-ţi nronce-un pesoka e” saer F g
„Inspirat aţi fost do muze!,.. Prea lrumousă poezia l...“

In genul acesta, în zugrăvirea satirică a vamenilor şi a si-
tuațiilor, d. Vlahuţă reușește mai bine decit atunci cind îşi ex-
primă direct sentimentele şi cind cade, cum am văzut, In invec:
tivă, aproape In injurie. De altmintrelea, d. Vlahuţă a cultivat
genul invectivei numai în prima fază, şi anume In Poezii. De-
aici incolo, nu vom mai gâsi elementul satiric decit In redarea
situațiilor sau a tipurilor ori în polemici,

După 1887, după Poezii şi Nuvele, d, Vlahuţă scrie cițiva
ani aproape numai articole de ziar şi „profiluri“ tn versuri, ti-
părite In „Goana vieţii*, Articolele de ziar, pe care m'am Inte-
meiul, cind am vorbit de critica socială a autorului, sint toate

„satirice.

Ca ilustrare, voiu cita numai citeva rinduri din această pro-

ză satirică a d-lui Vlahuţa.

b 4 b y»
i a — i

OPERA D-LUI VLAHUȚA Nd

Sintem la Minăstirea Neamţului, vara, in vremea vilegi-
aturii :

Mă farmecă figura unui băeţandra din şeoala militară. Cu chipiul dat
pe coaiă, stă crăcănat în faţa unai grup de domnişoare, pasă-ml-te, şi le
tae-o curte, de şcoală militară! Nu pe aud bine discursul, dur gesturile şi
mimics sint de o eloquenţă safciontă. Ochii, ochii mai ules, sint de o igra-
sia ce-ţi dă frică de reumatism... Trebue să spuo şi lucruri comice ştrenga-
rul, căci văd pe domnişoure chicutină de ris şi, bine inţelea, avind grija de
a roi din cind în eind.. Un domn gras, cu misto mustăţi negri-verzi, ou
fuja zbireită şi foarte padrută, ia rindal lui, seosta şi el din minţi o dom-
(Orana rei se uită cu priviri destul de fuvorubile la għetele lui de lao

vrea.

In aceste rinduri găsim și viziune, şi sentimentul ridicolu-
lui, -şi puţină pornire, dacă nu ura, impotriva unor ființi şi unor-
apucâturi care, la urma urmelor, sint mai mult comice decit pri~
mejdioase, Dar cine ar fi veşnic stăpinil de acest sentiment de
universală indulgență, ar [i un ironist fin ca Renan, și nu un
satiric.

In Profilurile din „Goana Vieţii”, d. Vlahuţă zugrăveşte in
versuri aceleaşi tipuri caşi în schiţe şi articole, și le zuarăveşie
ca mai mult noroc. lată, de pildă, un critic:

la jurnalul, recitoste,
Si-admiriul din nou ce-n seris,
Zice, Incintat de rinoşi:

„Bre, dar struguie l-am ucis!“

Cred «aţi inteles că Namzes
E un eritie asasin..

O întreagă hecatombă

Sub condoin! lui hnin!

Şi intreg acest „profil“ e la innâlțimea versurilor citate,
— Sau iată un ratat, „Damian poetul liric, trubadurul pesimist“
care „atacă“ pe un provincial „chiabur”, şi dindu-i o „hirlie*
pe cum că el, provincialul, a lost alex de comitet preşedinte de
onoare al unei reviste „ce va apare“, li cere abonamentul. Dar
provincialul făcuse experiența :

— „N'ai noroc, —c'an sfert de oră
Insinteu dumitale,

Tot cwaşu tertip un tinăr

Mi-a ciupit ceva parale.“

Dar nu mai continuu. Aceste profiluri merită să fie cetite,
Sentimentul ridicolului, caşi spiritul critic, străbate prin toată

22 VIAȚA ROMINEASCA

———— E ——————————

opera d-lui Vlahuţă în toate fazele evoluţiei sale, Aproape nu e
volum, din care n'am putea face citaţii. lată, In „lubire*, Do ut
des, iarăşi un fânte, fantele în ipostasul de „pensionar* al unei
femei bătrine, In „Dan* găsim pagini satirice de ov mai mare
însemnătate, Am citat paginile dela inceputul romanului, în care
d. Vlahuţă cu ocazia balului de la d-na Raspal, zugrăvește bur-
ghezia, pe politiciani, partamentul Și presa --Un exemplu de ob-
servaţie, de critică şi de satiră in același timp, sint paginile in
care d, Viahuţa ne face să asistăm la voluptatea cu care femeile
din societate „scarmâna* pe biata Ana, siluntă de Peruianu :

— Ai auzit, soro. de scandalul lui Mişu Peruianu ?

— Du, dengă inchipui-ţi c'useară a venit Koşusea la mine—incă era
bolnavă, și s'n sculat din pat cum a auzit—cu nu știam nimic, m'am erucit,
cind mòu spus ea.. ebeñ A iṣu vron să se despartă, i-adevărat ?

— Aşi, i-a făcat Zoe un scandal, nu ştii c'a vrut s'o omoare,

— Ce spui? Cum ?

— A bătut-o, de-a lăsat-o leginută,

Aci fantazia Doamnei întră iu descrierea amănunţită n întimpiării...

— Doamne, dragă, du' eu nm auzit că ce! trăia de mult eu nepontă-sa,

— De patru ani, soro, apoi să-ți spun eu... nenm ul ani, cind se zi
coa căi bolnavă de Hos, ca avortase..,

Fiinţi, care nu se puteau suferi, earo orau vartate de mult, cu ocazia
aceasta se împacă, ochii le stictese de mulțumire, ele...

Cind e vorba de „mahalagismul: cucvanelor, muza Il ia-
spiră Intotdeauna pe d, Vlahuţă. La Pungeşii, Ana şi Dan se țin

deoparte, nu au relaţii cu nimene. Lucrul acesta inlurie „elita“
feminină a tirguşorului:

— la vezi, Nataliţo, ziu, pane-te pe-atita și află-no ce hram țin, de
unde i-a adus vintu po-niei ?
— Asta allă, eki cal
“a i
i s'a pus lonoasea pe-atita, şa allat; Era un inelar de 3 eu era
fata unui erismar. Și de-aci incolo, las'pe Natalia să ţi le tielu ea...

ul drucilor.. unii loneusca Sireaca ! Acu să te

Aşi mai putea cita multe bucăţi, dar ajung şi acestea, pen-
tru a ne face o idee de tonul satirei d-lui Vlabuţa.

D. Vlahuţă a fost și un polemist, mai ales în vremea cit
a condus revista „Viaţa:, Şi, inzestrat cu sentimentul și viziu-
nea ridicolului, polemica sa a lost Satirică.. D, Vlahuţă nu dis-
cuta, nu argumenta, d-sa lua In ris pe adversari- şi atitudinea
lor. Îi zugrăvea satiric. Ba de mulle on îi transtorma în tipuri,
«ca de pildă Marin Fägureanti.

Am comparat adesea pe d. Vialuță cu Eminescu, Compa-

OPERA D-LUI VLAHUŢA 223

rația se impune, Şi mai toţi criticii, cași publicul, obişnuesc s'o
facă. Am văzut că in privinţa criticii sociale, a filozofiei, a sen-
timentului de iubire şi a satirei, acești doi poeți samaâna, fâră ca
de aici să urmeze că d. Vlahuţă e un imitator. Asâmâănarea vine
din cauza Inrudirii intre temperamente şi din cauza imprejurări-
lor la fel, în care au trăi,

O alia asămânare, datorită tot temperamentului şi momen-
tului istoric, este lipsa efuziunii de sentimente patriotice cauza.
le de imprejurările actuale. Alecsandri mai innainte, Coşbuc mai
pe urmă, s'au inspirat de preocupările actuale şi aa cintat, fie
războiul, fie alte evenimente, Eminescu nu a cintat războiul, nici
independenţa, regalitatea Şi celelalte, Şi tot aşa şi d. Vlahuţă,
Numai In faza a doua, cu ocazia nenorocirilor din Ardeal, a scris
acele două poezii, care nu sint din cele mai bune ale sale, „Nu
mai avem Bolintineni şi Murășâni“, suspina d-sa atunci, dar nici
d-sa n'a fost Bolintinean ori Murăşan,

Explicația e simplă, şi pentru d-sa, și pentru Eminescu, şi
pentru Caragiale, ṣi pentru ceilalți : Critici ai societăţii actuale,
nu se puteau entuziasma de triumturile ei. Cind s'a inaugurat
statuia lui Stefan cel Mare, Eminescu a scris faimoasa lui Doină...

Dar dacă pe Eminescu nu l-au inspirat intimplările pre-
zente, a cintat in schimb faptele mari ale trecutului, ca de pildă
in Satira HI. D. Vlahuță insă nu le-a cintat nici pe acestea,

„Medievalismul“ eminescian lipseşte In opera d-lui Vlahu-
ță. Cu alte cuvinte d-sa e lipsit de sentimentul trecutului. Sau,
mai just, d. Vlahuţă nu are nostalgie de cit pentru trecutul pro-
priei sale vieţi, cum am văzut cind am analizat cite-va din „a-
mintirile* imprăştiate in opera sa, ori poeziile in care regretă
copilăria ori iubirile apuse,

D. Vlahuţă este unul dintre puţinii poeţi romini, care n'au
cinta! vremurile vechi. Căci „Paâtruzecioptiştii* cintau trecutul
glorios, ca să imbărbăteze pe contemporani in lupta de redeş-
teptare naţională. Eminescu a cintat trecutul, pentrucă simţea
Poezia trecutului, pentrucă ti plăcea să terlelească şi pe această
cale prezentul, opunindu-i trecutul cinstit, şi pentrucă gäsea in,
trecut un refugiu, in care să se consoleze de mizeriile şi ridico-
lele prezentului. = >.

Dar d. Vlahuţă se mai deosebeşte de Eminescu și prin
lipsa unui alt sentiment: a! naturii.

In faza primă, cind e mai „eminescian“, in „Poezii“ gi'n
„Nuvele“, d. Vlahuţă aproape nu cintă natura. In primul volum,

224 VIAŢA ROMINEASCA
d-sa Işi intitulează o bucata: Jn pădure, dar nu găsim pădurea
ci sentimentele melancolice ale poetului. Câutind cu luminarea
vom gâsi, ici şi colo, cite-o imagină din natură in citeva poe-
zii (Mamei, Pe deai, Dormi în pace şi mai ales in Nu căta,..)
O singură bucată are d. Viahuţă consacrată naturii: Sonetul
care incepe cu versul „Vuind s'azviri şuvoaele de vale“. In ce-
Mâlalt volum, în „Nuvele“, vom găsi și mai puţină natură. In
Durerile lumii, unde acţiunea se petrece, pe rind, în două sate,
şi unde e vorba de iubire, semiment care Siirneşte întotdeauna
pe acel al naturii, nu gâsim decil vre-o două pasagii scurte, Şi nici
unul din aceste pasagii nu e cuprins In paginile in care e vorba
de amorul dintre Radu şi Margareta. Acolo, la moşia unde se
urzește amorul lor, sint cimpii, apusuri de soare, nopți cu iună
şi totuși, In nuvelă, natura e absentă,

Mai tirziu numai, incepe d. Vlahuţă să zugrâvească natura,
in „Dan“ este incă loarte puțină, E remarcabil pasagiul din ca-
pitolul IV, unde autorul zugrăvește impresia ce-i produc Carpa-
ți, văzuţi din goana trenului spre Sinaia, Dar trebue să facem
> Săntură tocmai până la al XVIl-lea capitol, ca să mai găsim
„Natur“, un răsărit de soare pe muchea unui deal: „o mijire
ue foc.. dar cum crește şi radiază de puternic; « departe, şi se
vad aşa de bine bulgarii din arâtura proaspătă, parcă se roşesc
și tremură in zarea dogorită, incendiată....* *

In volumul „lubire*, găsim mai multă natură decit în pri-
mul volum de versuri din 1887, Poeziile In Minăstire, In Iuliu,
icoane şterse, deşi nu sint consacrate naturii, conțin, totuşi, fe-
care in parte, mai multă descripție decit toate poeziile din pri-
mul volum, T

Dar in nuvelele din „Viaţa“, scrise, unele după altele oda-
tă cu poeziile din „lubire*, natura lipsește -aproape_cu totul, Ga-
sim o singură descripție, care merită să fie remarcată, în nuvela
In villoare, din volumul cu acelaşi nume, — „volbura furioasă pe
care o făcea apa plumburie a Siretului, zugrumată intre două
maluri Inalte,..%

Pentruce nu zugrăvește d. Vlahuță natura Probabil pentru
acelaşi motiv, pentru care nu .o zugrâveşte nici d, Hrâtescu-W'oi-
nești. Intre aceşti doi scriitori este o mare asemănare, —psico-
logi, lirici, cerebrali, spirituali, concişi, —dar şi multe deosebiri.
Vorbind de d. Brâtescu („Scriitori și Curente“), spuneam că nu are
descripții de natură, pentrucă imaginaţia plastică nu este o Insuşire

OPERA D-LUI VLAHUȚA 225

covirșitoare a spiritului său şi pentrucă ceia ce-l interesează e
omul, şi anume sentimentele acelea care nu au nevoe, pentru a fi
pricepute, de zugrăvirea naturii incunjurătoare, Ni se pare că ace-
iaşi cauză explică şi lipsa sau sărăcia elementului pitoresc în opera
d-lui Vlahuţă. Şi vom vedea incurind lucrul acesta mai bine.
Dar după cum d. Brătescu, cind vrea, poate să zugrăvească na-
tura, tot aşa şi d. Vlahuţă,

Şin adevăr, cind și-a pus în gind să fie pitoresc, d. Vla-
huță a reuşit. Vorbesc de „Rominia Pitorească*, Şi trebue să
mai observăm ceva: zgircit In zugrâvirea naturii e d. Vlahuţă
in prima-i fază, în cea subiectivă: cu cit însă devine mai obiec-
tiv, d, Vlahuţă dă o tot mai mare atenţie naturii, ceia ce e foarte
natural.

Cineva ar putea udăoga că în ultima fază, d, Vlahuţă a
cintat și trecutul, în volumul! său „Din trecutul nostru“. Cred
insă că în acel volum poate fi vorba mai mult de descripții reu-
şite și de sentimentul patriotic, şi nu atita de sentimentul trecu-
tului, Bine înțeles, acest sentiment există în „Trecutul nostru“ dar
nu are acea intensitate şi adincime, ca să-l putem socoti ca o
forță creatoare în opera scriilorului nostru,

Cam aceasta ni se pare nouă că ar fi fizionomia sentimen-
tală a d-lui Vlahuţă. Ca so complectăm, vom adăoga că senti-
mentalitatea sa, în general, este melancolia, dar nu o melanco-
colie „poetică“, nostalgică, duioasă, ca a lui Eminescu, ci o me-
lanculie amară. Dacă ne-am permite şi noi transpoziţii de sen-
zaţii, am spune că tonul sentimental al lui Eminescu are ceva

Cetea

poezia la fel intitulată a d-lui Vlahuţă.

Versurile lui Eminescu sint foarte triste, ele le induioșează,
te intristează. In cle e un profund regret, dar nu e dezesperare,

In versurile din Melancolia d-lui Vlahuţă nu mai este efu-
ziune lirică. D-sa se analizează și ajunge la prozaica şi descu-
rajanta concluzie :

Sitä de ziua de wzi și teamă de ziua de mine,
Asta e tot ce mai simt...

D ——

VIAȚA ROMINEASCA
mi zoeeac mei atu

Această oboseală, această neputinţă de a gusta viaja, a-
ceastă silă și teamă, una mai apăsătoare decit alta, această lipsă
de regret, această lipsă de pariumul melancoliei (cu tot titlul po-
ezici !), această stare baudelairiană, este amărăciunea de care
vorbeam. ai"

Desigur, aşi exagera, dacă ași spune că tonul sentimenta-
lităţii d-lui Vlahuţă este necontenit la acelaşi diapazon de „Silă*
şi de „leamă“, căci versuri ca

Viforoasă mi-a vinja şi pastie şi amară,

adesea citate, oricit ar fi de »„tragice", nu mai sint aşa de apăsătoare
ca cele din Melancolie. Cuvintul „Yiloros*, care suggerează mişca-
rea, poate chiar lupta, aruncă o rază în intunericul din acest vers,

Citam mai sus, cind vorbeam de sentimentul iubirii, citeva
versuri din poezia Ce fe uniji cu ochii galeşi” In ele era consta-
tarea amară, fără revoltă, aproape ironică, a unei irevocabile
sentinți a naturii : renunțarea silită la bucuriile iubirii a unei fe-
mei incărunţite, Insuşi realistul Maupassant a tratat cu mai multă
induioşare aceasta problemă in Fort comme la Mort.

Acest ton a tot scâzut cu vremea, Dar el se simte uneori

Ca să fim complecți, trebue să adăugăm că d. Vlahuţă a
reuşit de citeva ori să scrie şi versuri melancolice în felul lui
Eminescu, chemări induioşate după fericiri care nu pot să se
mai întoarcă, în bucățile Din trecut şi A mele visuri, Cea din-
tăi nu e lipsită cu totul de analiză psicologică. A doua e nu-
mai sentimentală.

Până acum am văzut materialul de idei şi de sentimente
al operei d-lui Vlahuţă. Să trecem la analiza acelor insușiri in-
telectuale ale autorului, care alcătuesc mijloacele sale artistice.

(Urmează) |, 32.) G. Ibrăileanu

P; S..—in fragmentul din numărul trecut, în ultimul rind al
paginii penultime, s'a zeţuit „basa obieclivității“ in loc de „bosa
obiectivității“. Cit despre alte greșeli de tipar... ;

MAAA ru

Noapte de Noembre

Vint de toamnă, vint de toamnă,
Rătăcit prin ramuri ude,

Sufletul meu trist te-aude
Şi'nţelege ce însamnă

Plinsul tău prin ramuri ude...

Vint de toamnă, vint de toamnă...

Scuturi florile'n grădini,
Florile amintitoare

De buchete mari de crini
Şi de zile lungi cu soare.

Scuturi flori... şi nu mai am
Mini de unde să le-adun ;
Scuturi flori şi baţi la geam
Ca un gînd de om nebun.

VIAȚA ROMINEASCA

Şi de fruntea mea fierbinte
Aerul svirlit se sfarmă.

— Lasă lumea mea să doarmă
Liniștită şi cuminte.

Lasă-mă cu mine ; lasă
Iarăşi sufletul să-mi string...

Cind ai şti cit de frumoasă
E iubirea care-o pling.

Vint de toamnă trist şi rece
la-mă şi mă du departe ;

Ca pe-un stol de frunze moarte,
Ca pe-un funigel ce trece.

Tu usuci subt gene rouă;
Rouă sfintă şi amară SA

Nourii acopăr iară
Cornul alb de lună nouă.

Vreau în şoapte ca s'o stri $
Azi atita dor mai am. é
Vreau să mai rămîn la geam...
Bate vintul... și mi-i frig...

Sufletu-mi abia se'ndeamnă
C'o privire, c'un cuvint...
De mi-ai bate pe mormint,
Vint de toamnă !...

Demostene Botez

—————

————————___—

Un mister biologic: cancerul

A vorbi de mistere în fenomenele vieţii nu e nici o nou-
tate ; mai ales după ce descoperirile moderne de fizică şi chi-
mie ne-au făcut a ne da sama cit de puţine inlormațiuni aveam
despre matura inlimă a unor fenomene cu muli mai simple. Can-
cerul nu intră insă în categoria fenomenelor pe care sănu lepu-
tem supune cercetării şi experimentări ; și, oricit de complicate
li sint manifestările, nu l-am putea califica de mister biologic,
dacă n'ar sdruncina unele din concepțiunile cele mai bine for-
mulate pe care le avem, despre echilibrul şi armonia admira-
bilă care există in vasta asociaţie celulară, ce constitue corpul u-
nui animal,

Deareia cancerul nu este numai o problemă medicală, ci
o problemă de biologie generală ; şi incă una din cele mai in-
teresante. Nu-i nici o mirare, deci, că, spre a aduce lumină în
ascunzișurile acestei misterioase afecțiuni, s'au instituit comisiuni
de cercetători, care atacă problema pe toate laturile ei. Cu toate
cercetările fäcute nu se poate afirma, pănă in prezent, nimic pre-
cis nici în privinţa cauzei ori cauzelor care provoacă formarea
unui cancer, nici dacă această afecțiune este contagioasă ori nu.

Cum chestiunea cancerului preocupă actualmente şi pe cer-
cetători şi marele public, cred interesant să rezum citeva articole,
apărute de curind in reviste, fără să dau intindere laturii medi-
cale, în care n'am competință.

Spre a-şi face cineva o idee ce este cancerul, să-şi inchipue
că, undeva în corp, în piele de ex., se produce o umilătură nein-
semnată, prin înmulţirea unei celule ; apoi, că această grămăgioară
de celule, inmulţindu-se tot mai mult, începe a înmuguri, a pro-
duce rămurele, ce se lungesc şi se răsfiră in toate părțile, ridi-
cindu-se la suprafață ori virindu-se prin țăsuturi şi organe, ca
vițișoarele unei rădâcini prin pămint.

230 VIAŢA ROMINEASCA

Odată format, corpul acesta celular ramificat creşte neince-
tat, ca un organism independent; el distruge şi absoarbe orice
întiinește în drumul său. Organismul întreg, ros și invadat de
tumoare, slăbește tot mai mult, pănă își dă sfirşitul,

Acesta e cancerul: trup din trupul nostru ; dar ne suge şi
ne prăpădeşte,

Cei de acum citeva sute de ani vedeau în cancer un ani-
mal hidos, un fel de crab cu zeci şi sute de picioare și de o
voracitate spăimintătoare. Babele vremei şi medicii lui Molière
incercau să-l atragă afară din corpul omului prin descintece ori
tormule latinești, ori ademenindu-l fie aplicind o broască vie, fie
carne proaspătă de animale, pe locul unde apăreau la supraiață
groaznicele lui prelungiri,

Cercetările lui Wirchow și Waldeyer au dovedit însă că
oriunde s'ar examina cancerul, fie in locul de unde a pornit,
fie In cele mai depărtate ramuri ale lui, microscopul nu desco-
pere altceva decit celule nediferențiate, cu o infățişare de sim-
plicitate embrionară—, celule alipite intre ele şi formird masse
și cordoane epiteliale, în care elementele celulare sint in necon-
tenită inmulţire,

Cu aceleași caractere apare cancerul și la diverse patru-
pede și păseri, aşa că observaţiunile şi experienţele asupra lui
s'au întins asupra unui mare număr de animale.

Apariţiunea şi mai ales modul de desvoltare al cancerului
sint cu adevărat extraordinare : cancerul reprezintă anarhia în ad-
mirabila reciprocitate a asociațiunii celulare. Fapt, care trebue
de pe acum semnalat, este că această desvoltare anarhică, a-
ceastă multiplicare celulară anormală, cu caractere embrionare,
apare tirziu în viaţa indivizilor; se ivește după complecta lor
maturitate, La guzgani de ex. apare după a S-a ori a 6-a lună
dela naştere, la om cind e in vrista de 40—45 ani,

Spre a ințelege cit mai clar ce accident biologic e cance-
rul, voiu schiţa în citeva rinduri evoluția unui organism superior
vertebrat (peşte, broască, reptilă, pasere, om), El ia naştere dintr'o
celulă, oul. Acesta se divide ta două, apoi în 4, 8, 16, 32... ce-
lule asemănătoare ; mai apoi ia forma de mură, forma de beșică,
in fine apar foițe formate de celule bine alipite şi mai tirziu din
foiţele aceste se nasc organele. In măsură ce fătul, embrionul,
înaintează în vristă, celulele, care erau la inceput asemănătoare,
incep a se diferenția, a lua alte Infäțişäri, a prezenta alte struc-
turi, a indeplini alte roluri în corp. Unele celule formează muşchi,
altele oase, altele materie nervoasă, ctc.; ele se grupează for-
mind ţăsuturi (țăsături) și organe, Cind copilul se naşte, el are
toate organele formate, e intocmai ca omul, Cu toate aceste in-
mulțirea celulară, diferenţiarea, organizarea țăsuturilor şi creşte-
rea organelor continuă incă multă vreme ; adică, mulţi ani unele
grupe de celule păstrează Insușirea lor embrionară, de a se
inmulți prin diviziune şi a crește corpul. In tot acest timp
cancerul se ivește extrem de rar,

UN MISTER BIOLOGIC; CANCERUL 21

Dacă omulajunge matur, inmulţirea celulară e redusă la inlocu-
irea pierderilor; diferenţiarea celulară mai activă se face pentru com-
plectarea țăsutunilor distruse ici colea prin vre-un accident ; creş-
terea organelor a incetat. Acum se stabileşte un echilibru, du-
rabil cițiva ani, între asimilare şi desasimilare ; acum solidari-
tatea, reciprocitatea socială Intre indivizii celulari, e maximă,

ezintă fazele desvoltării unui organism maiin-
terior ca les i dar, cu oare care deosebiri, cursul desvoltării og
brionare e cam același şi la vortobrate,—1, Celula ou se divide ir 2 celule.
2. Avesto donañ celule dau prin diviziune 4, apoi B (ln No, 3), apoi an foldo
mură (4). La No. 5 e forma de vericulă (beşică)cu un porote de ralule bine

deacarmezigul unui embrion în care la exterior e un epiteliu ce va for-
brie cat oa merg in atacă a corpului; în interior (i) osto căptușeala in-

Şi tocmai In epoca aceasta apare —din fericire rar— focarul can-
ceros, ale cărui celule nu știu nici de nevoile funcţionale a ve-
cinelor, nici nu simt influența lor ; ci cancerul, folosindu-se nu-

232 VIAȚA ROMÎNEASCA
nea ee e a E II

mai de agonisita organismului, se desvoltă si eşte
- . - [i i y
razit Sa aiios, Krysa nimic nu-i poate rezista. ý ME a
e vă infelege și mai bine cit de extraordinar
este
fapt adăugind că, după cunoștințele noastre actuale, există Pg

celor 60 trilioane de celule din car i
c i e este format, ci intre: -
nismul e unitar, are în toate părțile acelaşi patrimoniu indok.

lulă, are viaţa ci specială —viaţa stă
alā, ä— celulară—, pe de o part

cura va traduce în inanifestările ei fondul Aand al unitatii de
ompoziţie protoplasmica, pe de altă parte va fi influențată şi

lula canceroasă celulă care i
asă, „ tepet, c: una din celulel
dori Catiga a substrat protoplasmic; mai mult, e se ră
pi aifi a Omonat Şi carc, la un moment dat, incepe o. tn-
re grăbită, rupe orice reciprocitate cu semenele ei şi dă naş-

diverse maladii distru i i pri
za ze, direct ori prin otrava lui -
Da; Sa coral celule ale corpului distrug şi sae i per
$ orind corpul pe care se desvoltă şi distrugindu-se şi ele,

Am insistat destul, cred, pentru a arăta ce e cu totul mìs-

UN MISTER BIOLOGIC: CANCERUL 238

terios în problema cancerului, El poate lua naştere In piele—
cum am spus mai sus—, in ficat, in stomah şi intestine, in fā-
sutul conjonctiv, în muşchi... prezentind acelaşi caracter; o mul-
tiplicare a celulelor, ce au caracterul embrionar, şi o ramificare
printre țăsuturi pe care le distruge. La inceput nu produce tul-
burări grave; mai tirziu, cind invadează organele, electele lui se
văd. Să-l urmărim puţin în desvoltarea lui prin organe, reve-
nind la exemplul ce lam luat la inceput.

Să ne inchipuim că una sau citeva din celulele pielei ar
deveni focarul anarhic ce va da naştere cancerului. Celula sau
celulele aceste se divid, cele rezultate din ele se inmulțesc la
rindul lor și din această grâmăgioară ies ramuri și râmurele ce
se intind in toate direcțiunile,

Dacă tumoarea canceroasâ a ajuns la suprafața pielei, atunci
ea se deschide, se sparge şi formează un ulcer, o gropiţă pe fundul
cărei niște mici ridicâturi supurează un licid infect. (E şi un fel
de cancer dur, nesupurător). Ulcerul acesta nu se vindecă, pen-
trucă prin el nu e cu putință ca elementele sănătoase vecine să
colaboreze la regenerarea țăsuturilor ; aceste elemente sănătoase
nu pot distruge celulele canceroase şi nu ajung să se diferen-
țieze spre a complecta părțile distruse; ci în ulcer stăpinesc in-
mulțirile de celule canceroase distructive, cu caracterul lor em-
brionar.

Alţi muguri ai germenului cancerus se viră în adincul pie:
lei; străbat stratul de grăsime dintre piele şi mușchi; ajung în
mușchi, pâtrunzindu-i In diferite direcțiuni, şi distrugind tot ce
intilnesc în drumul lor; se întind în tendoane—iringhiuţele ce
prind muşchii de vase—șşi apoi chiar in oase. Nimic nu se
poate pune stavilă Inaintării acestui groaznic năvâlitor în regiuni
incă neatacate. Orice por, orice spaţiu dintre celule, sint folo-
site pentru o creştere mai repede; iar celulele țăsuturilor stră-
bătute de cancer ori sint mistuite de el; ori, fiind prinse intre
braţele lui, sint distruse prin presiune. Din spațiile dintre celule
se viră in vasele limfatice și sangvine şi, odată ajuns aici—la
libertate — cancerul roeşie. Bucâţele din el sint desfăcute de cu-
rentul circulator şi transportate apoi In diferite organe, In care
se prinde, se altoeşte bucâţica de cancer şi Incepe a inmuguri ;
devine, prin urmare focarul unui nou cancer. Așa e dat pradă
intreg corpul omenesc acestei boli ingrozitoare, Muşchii, tegu-
mentul, oasele, ochii, urechile, aparatul digestiv şi toate celelalte
părți ale corpului pot fi atâcate de cancer, Prezența lui intrun
organ se manifestā prin tulburarea luncțiunii acelui organ : une-
ori, prin Impiedicarea funcțiuni unor organe, moartea nenoroci-
tului canceros vine cu mult Inainte de a se f generalizat cance-
rul. Aşa de pildă; desvoltindu-se cancerul pe esolag produce
umilături ce-l astupă şi impiedică Inghiţirea alimentelor, suplici-
ile foamei adăugindu-se la ale boilei ; desvoltindu-ze In rectum,
nodul canceros împiedică deşertarea intestinului gros de resturile
alimentării ; cind creşte in beregată ori plâmii impiedica respi-
rajia, produce inădușşiri,

234 VIAŢA ROMINEASCA
VIAȚA ROMINBASCA

Dacă viaţa celui atins de cancernu se curma mai din vreme
prin impiedicarea luncţiunii unui organ esenţial (plămin, rinichiu,
tub digestiv, crier, etc.), atunci tot organismul ajunge străbătut de
ta cancerului şi o slăbiciune extraordinară dă cancerosului
iniățişarea scheletică, pentru puţine zile ce mai are de trăit,

Inainte de a expune cam ce se ştie despre cauzele care
determină desvoltarea anarhică a unor elemente din corp, des-
voltare care este origina cancerului, să semnalez rezultatul in-
cercărilor de transplantare şi concluziile la care ne poate duce.

Cum am istorisit mai sus, o bucăţică de cancer, sau şi nu-
mai o celulă izolată canceroasă, luată de torentul circulator şi
dusă intr'un organ oarecare, se prinde și incepe a se inmulţi, a
germina, dind un alt cancer. Acest fenomen a indemnat unii
cercetători să incerce altoirea cancerului, dela un animal pe un
alt animal de aceiași specie. Altoirea aceasta a reușit: cance-
rul altoit a dat naştere unui cancer tipic, Există Insă o uşoară
deosebire Intre cancerul originar şi cancerul transplantat, fie prin
roire naturală, fie prin altoire artificială, şi de aceia am putea
numi pe unul—cel originar—cancer primar, pe cel de al doilea
—transplantat— cancer secundar. Deosebirea e următoarea ; ce-
lulele cancerului: primar se pare cà provoacă apariția însuşirilor
anarhice și In celulele regiunilor vecine ; adică în jurul focaru-
lui canceros are loc o contagiune. În jurul cancerului transplan-
tat nu s'a observat contagiune ; celulele vecine nu devin cance-
roase, ci tot ce e canceros descinde numai din bucâţica trans»
plantată,

Acest rezultat al transplantării e de mare importanţă biolo.
pică şi de el trebue a ține samă in interpretarea acestui mister
Ac al morții.

Sa-l discutăm puțin, Dacă activitatea cancerigenă ar fi da-
torită unui microb, ce ar vieţui în celula canceroasă, atunci cum
se lace infecţiunea în jurul cancerului primar s'ar putea face şi
în jurul altoilor—porţiunilor transplantate.

Cum aceasta nu se intimplă, urmează că factorul ce fleş-
teaptă funcțiunea embrionară a celulelor : multiplicarea, nu-şi
exercită influența decit în focarul primar al cancerului și de si-
gur asupra mai multor celule de odată. Odată pus In mişcare
resortul acesta vital, ce se traduce prin inmulțire celulară, creş-
tere și inmugurire anurmală, el continuă a funcționa dela sine,
cum se prăvale pănă in vale piatra din viriul muntelui, indată
ce-i desprinsă de legăturile ce mai avea cu locul unde era fixată.

Din aceste observațiuni ar mai rezulta că celulele cance-
roase se desvoltă şi cresc Intocmai ca culturile de țăsuturi vii
in alară de organism. Aceste țăsutari cresc prin multiplicare
celulară, dar nu se diferențiază in țăsuturi, ci celula In creştere
sulere o simplificare de organizare care-i dă caracterul embrio-

SONE a - . — == ə -

UN MISTER BIOLOGIC: CANCERUL 235-

i trucă, In cul-
„ Această dezvoltare se Intreţine cu anevoe pen
turile experimentale de țăsuturi, cercetătorul realizează cu mari
greutăți un mediu prielnic; In corpul nostru celula canceroasă
găseşte un mediu minunat, iar desvoltarea se face repede şi fără
piedică şi cultura de cancer prosperă minunat.

ele spuse pănă aici am rămas în domeniul faptelor, ur.
DR pc seminit microscopice. Dar nu ne putem orare
să cunoaştem numai caracterele istologice ale acestei curiozi fi
hidoase, ci interesul cel mare ar fi să cunoaștem cauza i
şi dezvoltării cancerului, și modul In care putem opri re A
rea lui. In acest domeniu numărul faptelor bine parea za
neinsemnat şi trebue să ne mulţumim „cu interpretări şi ipo des
Credinţă răspindită este ca factori mecanici: e near: Me -
sări, sdrobiri de ţăsuturi (contuziuni) ar f cauzele canoe La
întărire acestei credinţe contribue şi citeva observaţiuni ss z
cute. De pilda, sa semnalat că: cancerul limbei ori opri wS a
inceput din punctul unde virful așchiet al unui dinte poti bin
ori obrazul; cel al buzelor sa observat la lumâtori cu lu ura
in punctele unde tubul lulelei apasă buzele; cancerul piep u pa
e mai Frecvent la femei In părțile unde apasă porene Mres
rul beşicei fierci in punctele unde pietricelele (calculii) i ee: i
pasă beșica; cel al plăminilor e rāspindit la fierari, g ta
metalurgici, lucrâtorii din fabricele de tutun, de culori rg : A
lină, hornari... la acele persoane, în fine, care aspiră pulbe
ice, etc, i
azi Adica, lup aceste observaţiuni, cancerul s'ar ceara ca Ă aia
dus al unor iritațiuni pair eve E de pre pede ie 2
ne părere éste greu de justiiicat, ac l i
cope Labe a produs şi poate bear tare d avons
şi experimental—o creştere şi multiplicare a celulelor ix ra
tul iritat, nu ințàālegem cum acest impuls inițial pore cs sea
definit—fără nici o modificare chimică aes TE i iai
priga multiplicare ce e caracteristică în cancer, Apoi, p pr
aceasta nu ne lămureşte de loc pentruce nu apare rar pei
aceleaşi pricini,—şi la copii și oameni tineri, ci mai tar =i
după 45 de ani, şi de ce aceste tumort nu dau nicioda mova
rāt. Ín sfirşit, observaţiunea și experiențele au stabilit g tzac
anormale, produse de factorii mecanici cunoscuţi, sau poi Ag
in urma unor experiențe, dispar cu vremea, dacă incetea
-a provocat. N,
canin e 97 A cale nu găsim, prin urmare o explicație h yea
zibilā funcţionării anormale a unor celule din corp. S Zam nce
cat alte cãi, Sint autori care susțin că celula peer: să et
dusul convieţuirii (simbiozei) ei cu un microb ultram crosc ae
Acest micrub inlectează o celulă, ori citeva celule aperti, pu pa
al organismului și aceste celule, canceroase prin modifie

va VIAŢA ROMINEASCA

zultate din conveţuire, s'ar inmulti şi ar creşte ca un i

a infecta celulele vecine. Cind A sd bucatica dia Ce
cer, facem acelaşi lucru caşi cind am separa o bucăţică din-
tr'un lichen (muşchiu de copac); el se prinde, împrumută me-
diului cela ce-i trebue și se desvoltă din elementele lui consti-
tutive. Părerea aceasta —că celula canceroasă e o celulă modifi-
cată prin convieţuirea cu un microb—ar fi justificată dacă ex-
perimental am putea infecta un organism numai cu conținutul
celular — nu cu celule intregi, — Atunci am putea afirma că con-
ținutul celular adăposteşte microbul — agentul patogen, — dar că
mijloacele de studiu, de până acum, nu-l pot pune in evidenţă
Dovezile aduse insă, în sprijinul acestei păreri,—că celula can-
ceroasă e un grup simbiotic,—nu sint destul de concludente şi
ipoteza aceasta a simbiozei n'are tocmai mulți partizani,

„S'a dat o altă explicare, verosimilă dar nu în totul dove-
dită, anume câ excilantul ce ar deştepta celulele lu funcțiunea
lor embrionară de creştere şi inmulțire, arfi o substanță chimică
exterioară celulei. Aceasta ar rezulta fie din activitatea unui a-
gent patogen necunoscut, fie a unui autor al vre unei boli cu-
noscule, ce ar secreta insă o otravă pe care n'o cunoaștem încă :
fie, in fine, din excrețiunile unor viermi. Această din urmă ipo-
teză pare a se confirma pentru cancerul gusganilor, Aceştia su-
fär de cancer ce samână cu al omului, iar după observaţiuni și
experienţe, facute dela 1908 incoace, se pare că agentul iritant ar
fi un viermuleţ in formă de fir ce parazitează gusganul, Vier-
mulețul acesta ar secreta o substanță ce provoacă desvoltarea
anarhică a primelor celule canceroase, și produce modilicâri—a.
daptari în celulă, adaptari care Intrețin apoi lunga lor evoluţie.
‘S'a mai stabilit apoi că prin intermediul ştabului — gindacului ne-
gru de bucătărie — gusganii se infectează unul pe altul cu acest
vierme, Un Busgan ce e infectat cu viermi, elimina prin excre-
mentele lui necontenit uuă de viermi; aceste sint mincate de
şiabi, iar ștabii cad pradă gusganilor, care dobindese odată cu
hrana şi parazitul dezvoltat In gazda intermediară, şiabul,

t + te

„O chestiune interesantă e dacă celula canceroasă initi
provine din o celulă diferențiată a unui ţăsut. Mai de d ape
credea că numai epiteliile, ce formează invelitorile şi căptușelile
organelor, pot da naștere celulei canceroase, Această credință
era Intărită de imprejurarea că masele canceroase par mase e-
piteliale, celulele cancerului samănă cu celulele epiteliilor. A-
parryi asemânare nu e o dovadă a originei epiteliale a cance-
riza ci vădeşte numai puțina diferenpare a elementului epite-

+ Dintre toate țăsuturile corpului epiteliile iși păstrează mai
“bine caracterul primitiv. embrionar, iar celula canceroasă, cum

UN MISTER BIOLOGIG: CANCERUL 237

am mai spus, se prezintă şi ea sub aspectul embrionar şi de
aci rezultă asemânarea.

Se poate spune acum că și din alte țăsuturi poate lua naștere
cancerul şi că oricit de diferită devine celula canceroasă de tä-
sutul din care a luat naștere, totuși forma elementului canceros
şi reacţiunile microchimice permit cercetătorilor a stabili foca-
rul primitiv din care a plecat Inmugurirea distrugătoare. Aşa că.
mai curind Sar putea spune că celula canceroasă reprezintă
faza embrionară, sub care se găsea țesutul din care cancerul a
luat naștere, in timpul cit organismul era in desvoltare,

Aceste observaţiuni au întărit ipoteza, emisă acum vre-o
40 de ani de Cohnheim, asupra originii tumorilor. E! susține că
o tumoare nu este decit desvoltarea anormală a unor grupe ce-
lulare rămase prin țăsuturi și păstrind caracterele lor embrio-
nare, Existența acestor grupe de celule nediferențiate este bine
stabilită, nu se discută. Cunoştinţele noastre de până acum ne
întăresc credința că o celulă sau grup de celulele ce luncţio-
nează, produce efecte, ce sint rezultanta excitantului şi a sub-
stratului chimic ce constitue celula, Asupra unei celule muscu-
lare un excitant produce contracțiune, asupra unui neuron (ce-
lulă nervoasă) fenomene de conducere a fluxului nervos, etc.
Celula embrionară n'are altă funcţiune decit repetata diviziune,
neincetata multiplicare. Un excitant nu poate provoca în o ce-
lulă embrionară altă manifestare decit diviziune, inmulţire, creş-
tere. Incepe a funcționa o celulă embrionară? rezultatul e creş--
terea, înmulțirea celulară,

E nevoe de un agent patogen, de un excitant chimic, de
un virus, pentru a deștepta funcționarea unui grup de celule em-
brionare, rămase in țăsuturi din epoca desvoltării ? Pentru Cohn-
heim, nu. E de ajuns, zice el, că țāsutul conjonetiv ce ținea
strins apăsat grupul celular, să inceapă a slăbi prin inaintarea
în vristă şi indată celulele slăbite puţin din incleștarea ce le ți-
nea, să înceapă a funcționa şi mai pe urmă nimic nu le mai
poate opri în creştere. Iată de ce cancerul apare după 40 de ani 1.

Această explicare e cam simplistă. Probabil că nu numai
slobozirea din presiunea exercitată deşteaptă activitatea celulelor
embrionare ci că există un excitant de natură chimică, iar exci-
tația provoacă—cum am mai spus—oarecare modificări chimice
chiar în celula ce funcționează canceros. Indicaţie in acest sens
este că produsele de desasimilare pe care, ca orice celulă a cor-
pului, le varsă in economia generală fäsutul canceros, sint toxice
pentru organism. Aceasta ar dovedi că din o cauză ori alta (mi-
crob, vierme. parazit, etc.) în corpul celui predispus la cancer
s'a produs o modificare ; această modificare se traduce prin pro-
ducere de substanțe chimice, pe care nule cunoastem, dar care
au influenţă particulară asupra unor celule rămase in stare em-
brionară. Aceste celule se adaptează acestor condițiuni nouă şi
incep a funcționa în felul lor particular: se divid, cresc. Odată
ce aceste elemente au dobindit caracterul lor nou, funcțiunea.

235 VIATA ROMINEASCA

continuă, chiar de ar dispărea condițiunile ce au dat naştere a-
cestui caracter canceros, pe care celula Il păstrează și-l mani-
festă chiar cind e strămutată din punctul unde condițiunile lo-
cale au determinat ivirea caracterului nou și cind numai lucrează
asupra lor agentul excitant. Celula sau celulele modificate in
sens canceros trăesc ca nişte protozoare independente și luncţio-
nează lără răgaz, hrănindu-se cu țăsuturile, prin care străbat, şi
Inmulțindu-se. Asupra acestei creşteri, până acum nu putem in-
“Aluența şi nici organismul nostru nu e în stare să influenţeze.
Afirmăm aceasta sprijinindu ne pe faptul că nu se cunosc cazuri
necontestate de vindecare. Experiențele facute asupra animalelor
Intăresc această opiniune.

Cind prin urmare un agent de natură chimică ori fizică lu-
crează asupra organismului, unele celule se adaptează pentru
moment excitantului şi se stabileşte un nou echilibru organic ;
sint insă celule la care adaptarea e cu totul particulară și viața
cea nouă nu mai contribue ia solidaritatea socială, ci se des-
voliă şi dăinuește cu totul independent.

Se vede că această desvoltare anathică nu e posibilă de-
cit după ce prelacerile din organism au ajuns intro anumită
stare, după ce s'a pregătit —prin vristă, maladii anterioare, ete,—
un mediu pricinic desvoltării cancerului și cu această stare or-
ganică vine cam pe la 45 de ani,

Faptul că odată ce a devenit canceroasă o celulă rămine
nemodificată, neintluențata de agenţii externi şi interni, inadap-
tabilă In fine, face pe Le Dantec să spună— „cancerul este forma
fefinitivă a evoluției substanței umane, forma cea mai stabila,
după care orice variațiune incetează*. jar intr'o notă Le Dantec
adaugă: „dar dacă, în adevăr, lormarea cancerului e ultima e-
tapă a evoluției substanţei umane, aceasta ne depărtează mult
de visul poeţilor care așteaptă, ca termen a! evoluției noastre,
sosirea supra-omului“,

Le Dantec merge, desigur, prea departe in concluziunile
sale; dar într'o chestiune aşa de misterioasă cum e origina can-
cerului orice ipoteză, cil de hazardată—și sint peste 100 de ipo-
teze— poate confine un simbure de adevăr. Pentrucă această ex-
traordinară adaptare—să-i zicem adaptare în lipsă de altă expre-
sie potrivită realității— această adaptare e de o stabilitate şi o
rezistență extraordinară şi ținind samă că cu toate silințele ati-
tor sute de cercetători Indirjiţi n'avem nici un indiciu despre mij-
loacele prin care am putea opri desvoltarea aceasta nebună, tur-
bată, concluzia lui Dantec e indreptățită, deşi nu aruncă nici o
lumină In chestie.

Dacă pănă acum știm așa de puţin despre origina şi mo-
dul de răspindire a cancerului, să nu pierdem speranța că cer-
cetările, ce s'au intreprins, vor arunca lumina asupra probleme-
Aor pe care abia le-am alins mai sus,

Judecata

— Ce-au ajuns şi judicățile astea, e de speriat, neiculiță.
Te jupoaie, nu altceva... Să vedeţi pățău' meu—de cinci ani
de cind îl duc, şi abia acum i-am dat de hac. ]

Mā judic cu sora nevesti-mi a mai mică, Cind a murit
socră-meu — Dumnezeu să-l ierte, că el nu e vinovat nimic—a
băgat ginere în casă pă pirlitu' de cumnată-meu : un om, Șuru-
par şi mincinos, de să te ferească Dumnezeu! Fiindcă era şi
el iaca tinār, sită nouă cum se zice, şi om care mavea, mi s'a
făcut milă de el și l-am mai lăsat să stăpinească el tot pämin-
tu' rămas după urma socră-meu. Mi se părea că e om bun,
pe cind el era numai şi numai șiret. Cind ti ziceam : „mă neică,
hai să' mpărţim și noi brinza de avere rămas, câ uite, am olae
de copii..." El răspundea: „S'o impărțim, neicuţule, dar... sint
dator vindut şi, de mi-i lua apa acuși, imi stă moara de tott..

ite, vezi bine, n'am nici cu“,
ji To De mä neica—ti răspundeam eu—ce să-ţi fac? Nici
eu nam. Şi inod teie şi curmeie şi mă dau și pă lac şi pă us-
cat și tot nu pot să Incropesc toate cite-mi trebue... Hai să'm-

im!
pia Tiiii mă, nene, mai lasă-mă anul ăsta şi la anul, gata:

im l“...

i lăsaaam să stăpinească |... Ei, şi a mers așa, cu șop-
tele și momele, zece ani.. Vezi? Zece anil.. ;
Acu cinci ani, că de cinci ani mă judec, i-am zis: „Mă
cumnate, ce mai tunsă, ce mai rasă, Imi iau partea mea de pă-
mint... Scurt 1... Te-am lăsat destul“, gi ;
A văzut el că sint hotărit și a tăcut, n'a maizis nici două
aie legănate.
s AADA mä dusei cu poge la loc şi "ncepui să pi a
rai eu arai, pănă pe la prinz. prinz, mă pomenii cu ei,
nea, venea npt, S'o farok de fier la spinare. Nevasta mea, cura
il văzu, zise:

„— Măi Constantine, vezi tu p'ala 2...

240) VIAŢA ROMINEASCA

„— ll văz, neică.

„— Ei, ala vine chitit pă pricină !... Ia şi tu oticu' în mină,
să nu te păsască cu minile goale,

„— Da' ce fa, e nebun ?—zisei eu—nici barim nu ne-am
certat cu el.,

„>~ E şiret mă, e şiret, n'avea incredere în el“.

O bâgai cam pe minecă şi 'ncepu să'mi tremure vinele pi-
cioarelor. De, el era mai tinăr, şi dacă mă răsbia, apoi ştiu că
numai moale nu mi-ar fi fost la oase.

EI, cum se apropie de loc, cum incepu: „Dar bine mā...
paștili... cine ești tu să'mi ari locu’ meu ?...

Eu:

„— Da' de unde mă e locul tău ?,.. Şi de ce mă 'njuri 2..

„— De ce te 'njur ?... Stai să-ţi arăt!*

Şi aduse cu furca să mă croiască. Eu ţinui oticu' și mă
repezii la elca nălucu', Dădu el, dar mă lovi peste otic cu co-
toru' furcii... Ştii, nu mai eram în bătaia furcii, eram lingă el. li
infipsei mina in guler. El lepădă furca şi mă 'nhàță de mij-
loc, Läsai și cu oticu' şi 'nfipsei minile: una in git şi cealaltă în
briu. El huțupeşti-să să mă doboare jos, eu ţine-mă bine
şi căzneşti-mă să-l răstorn. Umbla,— umbla să mă răstoarne.
li dă Dumnezeu în cap femeii, şi-l apucă d'un picior, şi
cind mă opintii odată virtos, Îl răbuinirăm cit colo... Elin-
fipse dinții în mina mes, pin' pinza minteanului și 'ncepu să
stringă, Imi veni atunci niţică furie şi-i trăsei cu mina ailaltă
un pumn în cap. Mă lăsă cu dinții de mină, dar se sculă tn-
irun genunchi şi cind imi repezi o pereche de pumni În nas,
mă tulnici şi 'ncepu să-mi curgă singe. Atunci mă ’nfuriai :
„Şi 'ncă dai mă, ail...“ şi 'ncepui eu să-l arz. Şi-i dădui, până
simții că mi-am scos din capete bine. Mi-l așternui jos saltea
şi cind socoții că l-am inmuiat, il lăsai. Furca de fier o oprii
la mine, ca nu cumva, cum era înturiat, să-mi ridice zilile cu ca.

Se sculă și el şi plecă cam impleticindu-se. După ce se
depărtă, dobindi omu’ curaj: „...Grijania şi paștili... te fac en pă
tine... Arā tu locu’, că tot eu o să iau productu' după el,.*

„— Măi, nu-ți de ajuns?... Stai să-ți mai dau!...* şi mă
făcui spre el. Vream să plece odată şi să mintue cu injurăturile,..
De, imi părea rău să mă tot injure, după ce îl răsbisem. A rup-
t-o la fugă şi a perit din ochi-mi... Ei, am arat locu”, l-am sä-
mânat și credeam că asta o să fie toată daravela. Cind ce să
vezi... mă dă hoţu' in jndicată, că l-am bâtut: eu şi nevasta şi
că am intrat în silnicie în locu’ lui. Nişte diavoli de copii, ce
se brodiseră cu oile p'acolea, el, gata cu ti: martori. Eu nici
nu ştiam, La judicată, minți copiii cu covrigei, pinișoară, cirnați
fripți şi spuseră toți, că l-am bătut pănă ce a căzul jos, eu și
nevasta ; că după ce l-am socotit mort l-am lăsat, dar cind sa
sculat, iar am plecat la el şi abia a scăpat cu fuga,

„— De ce mă—incepu judicătoru' să se rățoiască pe mine
=de ce l-ai bătut, după ce te-ai dus in silnicie să-i ari locu' Bi

JUDECATA ⁄1

„— Pai să vedeți, domnule judicător —dădui cu să spui=
locu' era al socră-meu,. - J k
„— Ce-are aface socră-tău cu bataia, mă?* se răsti judi-

aa Păi are, domnule judicător—zisei eu iar— că socră-
meu a avut trei fete: nevasta mea, alta care a murit şi nevasta
astuia, şi locu"... :

„— Mā, ce zor am cu de loc 7... Ce-ai câulat acolo să-l
baţi ? |

„— Păi mi se cuvenea mie, domnule judicător.. nevasta
mea și nevasta lui sint... j A

„— Ce zor am cu de nevasta-ta şi de-a lui, mă?... E vorba,
l-ai bătut ?* (RE. Aa

Dacă vāzui eu că nu mă pot înțălege cu judicătoru' ti
spusei ; i

„— Ne-am bătut amindoi in parte: a dal şi el, am dat
şi eu.

„~ Păi martorii spun că el n'a dat ?...

„— Păi martorii mint, domnule judicător. .

„— Mint ai ?—fäcu judicătoru'—să te cred pe tine, care
te-ai dus să-i ari locu’ în silnicie?

„— Păi locu’, domnule judicător—mai vrusei eu să zic...

„— Destul !—zise judicâtoru'. i i

„— Nu e destul, domnule judicător, că locu’ mi se cuvine
mie... j

„~ Tacit... Te dau alară !" sbieră judicătoru' la mine. Eu
mă gindii: heit., și judicătoru' ästa so fi judicind cu nea-
murile pentru avere, d'aia ţine cu cumnată-meu...* I întrebă på el:

„— Ce pretinzi ?... RL

„— Să-i incondămnaţi după lege, domnule judicător, şi
să-mi dea şi 200 de lei, despăgubiri, fiindcă am zăcut de bătaia
lor t...“

Aci nu mai putui să rabd așa piritură:

„—- Ai zăcut tu, mă ?... Să te trăsnească Dumnezeu dacă
minţi 2..." : ]

Atita apucai să zic, că judicātoru' şi sări după scaun, de
parcă-i pusei vitriol :

„— Şi 'ncă blestemi, A ta

Şezu scaun, neică, și 'ncepu: j

Condamnă pe Constantin Oleajă la două luni inchisoare și
pe loana Constantin Oleajă 100 de iei amendă, Il mai condamnă
tot pe Constantin Oleajă şi la 200 de lei despăgubiri. Ai eşiți
afar’ l...“ Aprodu' mă şi 'nhâţă şi mă 'mpinse pe uşă alară,

„la uită-te măăa!... Ce mai fu şi asta?" Mă gindii eu. Un
avucat s'alătură de mine, văzu că i-am căzut în plasă, lui sau
altuia.

„— Ce-ai de gind?

„~ Pā dracu’!

„— Vrei să faci siminaru’ ?

42 VIAȚA ROMINEASCA

„— Bal dau dracului !

„— Păi Il faci, dacă nu pui avucat L..

„— Păi pui, să nu-l lac... Cit Imi cereți să mă scăpaţi ?
„— Trei sute de lei,

s~ uliu 1..

„— Ce te vaiți?

„— Trei sute HE..

„— Da, o sută amenda, 200 despăgubirile, apoi două luni
de puşcărie...

„— Da’ săcumpâr cinstea dela D-ta, domnule ?

„— So cumperi!

„— Päi domnule, eu siat drept, locu' eal meu, mi se cu-
vine mie...

„~ Şİ locu' ți: ciştig, dar cu altă toemeală...

„— Domnule, care va să zică, să mă bag la d-ta ?

„— Ba nu, fä ce poltești!*

Şi-mi intoarse spatele. Nevasta Imi trase un ghiont,

„— Te ja la pușcărie, må 1.. *

Ma gindii: „Māää.. a dracului dreptate!.. Auzi)... să nu
baţi pă'l de nu te lasă să-ţi iei dreptul ..* Ma luai după avucat:

„— Domnule avucat, să nu vă fie cu supărare, hai să ne
tocmim, că tirgu’ minie n'are, şi să ma scâpaţi de belea... Da’ e
vorba, și dv. prea ați cerut mult... Zăul

„— Că wam cerut..* că sucită, că 'nvirtită, m'ajunsei cu
el 150 de iei, să mă scape de belea şi sâ-i dau banii In deuă
ciștiuri : o sută peste trei zile şi 50 la ziua intățişării.

„Să vii peste trei zile—tmi spuse avucatul— să-ţi tac ape-
lul şi să-mi aduci banii“. Vedeam cu grija lui de bani, dar
răbdam,

Am plecat acasă, cu inima de parcă mi-o opărise cineva,
Biata nevastă, mergea și ca după mine, Și nu ne mai venea nici
să vorbim.

Cind mă gindiam că n'oiu putea să scap de inchisoare, In-
cepea capu’ să-mi fiue şi-mi venea o firgealà, de umblam să
stau Jos.

Moş Andrei ne inttini in drum,

„— Bună ziua, laică--zise el. ;

„— Bună ziua. moşicule“, Şi mă gindii; „D'ar şti moşul
că hoţu' de judicător m'a osindit la inchisoare, nu mi-ar mai fi
dat el întăiu bună ziua. Ei, dar tot o să afle el dela pirlilu' de
cumnată-ineu...“ Şi aşa a fost.. A spus şi la buni şi la răi, şi
unul mai calic mi-a şi dat-o la nas. Şi să vezi cum. Muriau
găinile în sat şi el, în loc să-și îngroape paguba, venea cu ele
să le splnzure d'o salcie. Zic:

„— Mā loane, da 'ngroapă-le dracului, mă, că spinzurate
vine virtu' şi le jumule fulgii, şi asvirle molima şi la mine“,

Da' el de colo:
> ~ Aşa e bine! Cum sboară vintul fulgii, aşa să sboare
boala In pustietaţi |...

JUDECATA 243

„— Mā, da nu sboarā boala in pustietăţi, ci sboară ca ful-
gii in gäimile mele... laţi-le d'aici, şi Ingroapā-le 1!“

El :—, ba că nu, nu le iau*,

Eu :—,ba că să le ici“... Până odată codaâlbi ochii la mine
şi-mi spuse:

„—— MA, te trimet mai degrabă la hirdău' lui Gheorghiţă !...*

Parcă-mi dete cu ioporu' în inimă! Îmi veni să-i sar in
git şi să-i arāt eu cum trebue să fie om de omenie; dar mă gin-
dii că, de m'o mai da şi ăsta în judicată, tot pentru bătae, şi
m'o vedea iar judicâtoru”, apoi mă condamnă de nu mai scap.
Tăcui, şi-l lâsai de spinzură gâinile tn saicie. Ce să-ți mai spui 7...
Peste o săptămină 2u Inceput gâinile să-mi moară, şi mi-au mu-
rit, ncicuţule. până am mai rămas cu două și un COLOS.,

La irei zile am fost la avucat, numai cu un pol. Făcusem
cerere de imprumut la bancă pentru cinci poli; dar, pănă sa se
strinză conli dă administraţie şi so aprobe, m'am imprumutat
la Gligoraş cu un pol, săi dau şi-aluin un franc la pol pă lună.

Avucatu’, că: „de ce numai un pol 2...”

„> Att am putut incropii aşa repede, dar mai aduc.,

„> Nu-ţi fac apelu’ acuşi,,

„— Ba 181, domnule, câți aduc şi restu’... o sâ-mi dea de-
la bancă...

„— Cind 3...

„— Prste trei zile.

„— Bine. sa vii atunci!..*

Cb i—co pați, nn fu rost sâ-mi iacă apelu’ şi am plecat
acasă fară po), pentrucă apucasem de i-l dădusem "nainte de a-mi
spune că nu-mi face apelel fără toți banii... Acasă am început
cu staruințele pe lingă ai dela bancă, i-am rugat, le-am dat bă-
utură, Și miau aprobat cererea, am făcut contratu’ pă șase poli
şi mi-au dai bani, Miaa oprit dobinda pă şase luni și cu ce
le am dat cinste, s'a dus nâibi zece lei, Un pol l-am dus lu Gli-
goras datoria ; cu zece lei am luat sare şi-am ; dat două biruri,
iar cu pairu poli am plecat la savurat.. Toată ziulica am stat pe
lingă ei. că avea procese şitrebuia să-l aştept. Măi, hoți şi ca a-
vucații ăştia, să te lercască D-zeu tl.. Cum m'a văzut, ma 'nire-
bat de bam.

„— bam adus. ă

„— Adu-i încoa şi hai să-ț fac apelu’...

„— Uite.i“, y

Şi i-am numărat pe celte patru în palmă. li băgă in por-
toiel, mā luă acolo unde scriu logoleţii, vorbi, nu şce vorbi, şi-mi
spuse : „Intrăm in procese acnși, mai aşteaptă niţel "Măi, şi
cu nițelu' lui, i-am aşteptat până pă seară, până cind s au ispră-
vit toate procesele, Mi l-a făcut, am tras cu deştiu și-am ple-
cal acasă...

Eeci l.. Peste vre-o două săptămini Imi vin cetații. Eu

“ac ful

244 VIAŢA ROMINEASCA
i a TAT St E A cai,

—————— ————

zic: „Määä, a şi sosit după apel!* Ma duc eu la vecin, le ci-
tește şi-mi spune că, inculpat şi la judicător,

„Cum naiba la judicător, că mie tmi spusese avucatu' la
trebunal ?... Mai bine, fie şi la judicător, că-i mai aproape...“

La termen, peste vre-o zece zile, imi jau nevasta după

cat, dar nu putusem, Ăi dela bancă, nu mai vreau nici morţi, Zi-
cea că: „Ce, banca s'o fie dor pentru mine, să-mi dea bani
peste bani, ca să fac datorii peste datorii 7“ La Gligoraş nu
m'am mai dus, că şi ala—insfirșit, să te ferească D-zeu să a-
jungi la ananghie şi sä ceri la mina altuia,

La judicatā căutai avucatu’, dar nul găsii. «Mai bine—imi
zisei—că poate, d'o fi apelu’ lui făcut bine, scap de belea şi fară
el și nu mai dau nici cei 50 de franci“.

Ne strigă innâuntru şi judicătoru' începu să citească. Cind
ce să vezi, neicuţule! ?.. Mă didese în judicată cumnată-meu,
câ i-am arat locu' lui şi eu să ştiu : tufă |
„— De ce-ai arat mă, locu'—incepu iar judicătoru',
„_m=— Păi locu' se cuvine mie, domnule judicător—incepui
şi eu.

„— Ce ţi se cuvine fie, ma!

»— Ştiţi, domnule judicâtor, eu sint äl cu daravela cu
locu’... Asta mi-e cumnat... Nevasta lui e soră cu nevasta mea, şi
locu'— ţii, pentru care ne-am şi bâtut--se cuvine nevestei mele...*

, y7 Au e adevărat, domnule judicâtor, n'o cunosc !. Lo-
cu eal meu!, Eu l-am Stăpinit de 10 ani—spuse cumnată-meu.

„ = Aşa e, domnule judicător, l-a stăpinit, că l-am lăsat
cu, da' minte că nu ne cunoaşte... Nevasta mea e soră mai
mare şi locu' e dela socră-meu. su

Aşi, de unde, judicătoru' se făcea că nu mă'nțelege, parcă
eu îi vorbiam pâsăreşte, Incepu să'ntrebe el, scurt, cum știa:

„— MA, cine a stăpinit acu' un an?

— El,—spusei eu,

— Destul!.. Ce pretenție ai—!l întreabă pă el.

„m Să-mi lase locu’ în stăpinire şi să-mi plătească despă-
gubiri şi cheltueli

„— Domnule judicâtor, cum să las locu' lui, că l-am a-
rat, l-am Sămânat, şi se cuvine nevestei mele?.. Ce sint nebun
să i-l aie Numai el este ginerile socră-meu ?.,

„— Hai, hai, curmează vorba. -l laşi i i
PS Aaa rba. O sa-l laşi prea!* Şi ncepu,

„Obligă pe Constantin Oleajă să lase locul lui Marin Tä-
nase "y cae posesie...

„Obligă pe Constantin Oleajā si i iri
HEN rde af Oleajă și la 50 de lei despăgubiri

a— Da' ce e asta, domnule judicător, dreptate 7%

„— Dä-l alar' aprod i,

Și mă dă neicuţele afar’ t.

JUDECATA 245
————————————————— i

„— Ce mai lu și asta, nevastă?

„— Ştiu şi cu, bärbate 1,“

Ne ducem noi acasă —şi ce-mi veni Intro zi, că spusei no-
tarului toată daravela...

„— Pâi dă-l in judicată şi tu.

„— Păi ce să-l mai dau dacă m'a rămas ?

„— Ce te-a rămas, mă? Judicata e cu nasu’ dă ciară; da-
că-i Incălzeşti nasu’ il strimbi incotro vrei... Fă acţiune de moş-
tenire, ca să işiţi la impărțeală...* Insfirşit mă descintă notaru'
şi-mi deschise capu’,

„— Dacă-i aşa—zic—păi stăi neică, fir'am alurisiți, să mă
iau şi eu de tine cu judicăţile... Ce adică, numai tu om şi cu
nimic !?* Si adouazi plec la judicătorie şi dau de avucat. îi
spui pătărania şi-l tocmesc cinsprezece poli, să-mi scoață drep-
tul nevestei de pămint...

Face avucatu' hirtiile, şi-mi dă una, de ce hirtii să scot dela
primărie. Viu eu, dau hirtia notarului, mă tocmesc şi cu ăla un
pol să-mi scoață de pin’ condicile primării tot ce-mi trebuia și pusei
de gind pă judicată și pă rost, să fac paralile avucatului. Cum
adusei cetaţiile, şi i le dete notaru’, cum intră năvirliile în el.
Îi venise rindu' s'o poarte şi el pă minică|...

Pä după bobolează, aveam procestu' la trebunal, pă'l cu
bătaia şi tot p'atunci la judicătorie pă'l cu pâmintu', Rost de pa-
rale nu era. Porumb facusem puţin... Ce era să vinz, ca să iau
euù atitea parale, cite imi trebuia 2...

Zic: „Fai nevastă, odată că ne-am prins in horă, trebue să
jucăm... Hai să ne lipsim de vacă, s'o vindem şi să dăm bani
avucatului,,.

„— Da binemă, copilaşii, cu ce să se mai dedulicească şi ei ?,.,

„— Ei ce vrei fa, dar, să ne lipsim dă judicată 7... Acuşi
ce-o îi o fi; 'naintecu D zeut.“

Şi făcui şi nevasta să zică ca mine.

Vindui vaca pă 7 poli... La ziua judicăţii, luai banii in
şervet şi plecai cu nevasta după mine.

— Banii, că te scap“.

— Gata!* Şi-i numaârai cinzeci de franci.

— Aşa ẹ?—il intrebai,

— Aşa!“

i ne strigă 'năuntru... Şi citește grafieru', şi să scoală pro-
curolu', şi pirăşie, şi däi, şi zii, că să ne respingă apelul...

„— la uite mă, da ce-o mai fi avind și procorulu' ästa cu
mine, nenişorule 74

Se scoală și avucatu' meu, şi Incepe să le spue ca după
carte.. Şi o snceşte, şi o'nvirteşie, cå martorii sint nişte copii;
că bătaia a fost chelfâneală între rude ȘI... ne scapă, neicuţule,
cu cHe douăzeci de lei amenda!,..

„— la uite-mă!,.. Bodaproste Doamne!...* Mi-a venit să
sar în sus de bucurie. Nevasta:

„= Scoate banii mă, şi plăteşte amenda“, Eu fusei gata ; dar

L-A E

2:6 VIAŢA RONINEASCA

președintu” zise: „Hai, hai, ține-ţi banii, că o să vă vie la per-
cictor amenda...“ Avucatu’, com văzu banii, cum începu să-i lase
gura apă de ei. „Ba câ nu, dă-mi-i mie, in contul procestului
de pămint!*

„— Pâi amenda?

„— Amenda mijlocesc eu să vă vie tocmai la vară...“ Ma
gindii, și fiindcă eram dator, îi dădui, neicuțule, patru poli, li
spusri:

„—— Ţine minte, domnule, mai sint unsprece poli de dat,
şi acum, vezi-mi dā procest.. Să-l faci pă cumnatâ-meu så po-
menească !..

„— N'ai grijă!.. Ţi-l tund eu, şi ţi-l raz!..*

Şi iacaaaa, vine şi judicata de pamint...

Mergem toți la judicală: şi el cu nevasta şi cu cu nevasta,
El dā fuga şi pune și el avocat. tiredeam că o să meargă treaba
mai repede; de, doi avucaţi!,, Ne strigă acolo, și avucatul lui,
nici tunsă nici rasă, ceru aminarea. Al meu nu zise ba, şi se
amină procestul în Martie...

Vine Martie și plecăm iar la judicată, şi dā al meu hirtiile
ŞI... ceru aminarea avucatul meu, Se amină in Cirişar,

Şi vine Cirișar şi ne ducem la judicată iar, şi nu știu ce
cusur găsește avucatul lui, că ceru el aminarea.

Cumnată-meu seceră griul pus de mine, Il trecră, il vindu
și dete banii avucatului lui,

„— Domnule avucat, mi-a luat riul pus de mine!.

„> Are hotărire, mä 1.

„— Păi, să-l răminem mai repede cu procestul nostru...

„— Nu se poate må, tu vezi de bani câ-ţi ciştig pămintu'...*

Dacă văzui, că asta o fi pricina de se tot amina procestu',
mă sfătuii cu nevasta și... vindui și boii pe optsprezece poli.

Şase ti didei băncii datoria, unu’ Il lăsai acasă pentru a-
mendă şi cu unsprezece plecai la avucat și li didei pe toți,

„— Acuşi, să-mi cișligi procestu'. .

„—— N'ai grijă !..*

In Brumărel avusei judicată iar. Al lui ceru aminarea, al
meu nu suflă. Sării cu cu gura:

„— Să nu se mai amine, domnule judicâtor, că de cind
mă judic...

„— Sssst!—făcu avucatul meu.

„— Sssst!—lăcu avucatul lui-—şi se amină procestul în
Calindar.

„— Da' de ce, domnule avucat, mai aminară-ți procestul,
că cu vream să iau locu’... îl făceam ogor pentru porumb,

»— Ei mă, mai trebuia ceva... Şi-apoi mai are de primit
avucatul lui un rest de bani.

S Păi dacă o să-i piarză procestul, la ce-i mai cere
ani

= Păi ce el nu muncește, mâă?.. Avocatul n'a 'nvâțat
carte 2.. Lui nu-i trebuesc ghete, pălărie, haine, parale ?..

JUDECATA 247

——

.— Tiiii... care va să zică, nu să ştie din noi amindoi care o
să clştige,.,

„— Ciştigi tu; tu ciștigi, fiindcă mă ai pă mine 1..*

Imi intră cuiul la immă!,. Tot așa spunea lu cumnată-meu
şi avucatul lui, că-i ciştigă procestu'”,. Şi eu mă gindeam, că
din doi, o să piarză unu’.

In Călindar ii spusei avucatului:

„— Rade-l !. Rade-l, că m'am speriat!..

„— Ţi-l raz, câ a lui şi-a primit banii |..*

Şi intrarâm, neică, şincepură avucații să se lrăminte,,. Şi
lrămintă-să, şi frâminta-să şi odată judicâtoru' le lăcu semn și
tăcură.

„Ait, acu i-e acut."

„— Admite acțiunea femeii Stanca Constantin Oleajă ṣi po-
runceşte Impärțeala.. Puneţi ispert,.* mai zice judicătoru'. Mă
gindesc, pă cine—pă cine... şi pui ispert pe notar. Atunci se a-
mină, să vie ispertu' să jure—da' avucatu’ lui făcu apel, şi nu-
mai chemă nimeni pă speri.

„Mai, da” hoţ cumnat !.. Cum sa lovit el cu avucatu’, nene 1t..*

Aştept neică cinci luni de zile, iar pin Cireşar, cind acum
procest la trebunal cu pămintu”.

Avucatu’ meu, că să-i mai dau bani,

„— Pâi, mi-ai ciştigat procestu' ?

„— L-am ciștigat,

„— Păi, dă-mi hotărirea..

a~ Pâi, a făcut upel.,* 2

„— Pai, remine-l şi aci, câ am vindut şi vaca copiilor, şi
boii dela jug... Nu mai um ce să vind,”

De data aia m'a lăsat în pace,

Aidaaa, şi la trebunal, Acolo, să schimbase rostul, şi eu
nu ştiiam de loc.

Ne strigă odată, zicea că face apelu’, și'm ceru prucedura,
l-o didei avucalului și avucatu’ trehunalului, Nu ziseră nimic a-
vucaţii, ci e drept. Ja’ trebunalu' din chelu' lui amină proces-
tu” la paisprezece Noembrie.

„— Domnule preşedint. da dă ce s'amină.?* —începui eu..
Avucatu’ sâ'ncruntă la mine şi-mi täie curaju'. Aprodu' ne dete

Eu mă gîndii, să mai stau să vorbesc cu avucatu’, să vi-
dem ce mai imi spune, Cumnată-meu, parcă aici nu mă cunoştea,

„— Bine mă, cumnâţele—ti zisei eu—de ce-ţi sint dragi
ție pricinile ?.. Nu ţi-ajunge ţie de cind ne judicâm ?* Da el:

„— Să ne judicâm, că daia-s făcute judicâtoriile!..*

„— Bine neică, să ne judicàm !* Pin odaia aia marea, in

248 VIAŢA ROMINEASCA

inc foiau [el de fel de oameni, iacă şi o biată lemee, Mă 'n-
trebă :

„— De mult te judici?

„_m— Acuşi am venit aici, şi se amină, Aştept avucatu’ să
videm ce mai Imi spune.

„„— E hei, leiculiță—incepu ea.—Eu mă judic de doi ani
la judicătorie şi de cinci aici... Uite, mă judic c'un popă—poc-
ni-i-ar capu' şi s'ar alege pralu' şi pulberea de el!—A venit ln
locu meu, tamnisam. Era vecin cu pămintu' nostru, Eu, dusă
prin Bucureşti după "rană, şi biata mamă singură acasă. A mu-
rii mama, şi hofu’ de popă şi-a stricat gardu’ şi a făcut grădina
lui tot una cu a noastră. Credea că eu oiu fi murit prin străini,
S'apuca și tae prunii, li scoale, ară şi zice că e locu’ lui. Cind
Viu cu, nu mai cunoşteam aproape: locu’ lui cu al nostru tot una.

„— Aba părințele, locu’ meu ?

„— Ce loc?

„— Cum ce loc? Locu' nostru rămas dela tata şi dela
mama...

„— Nu ştiu eu, se vede că ești nebună!

. »— Nebună eu!?... Şi-am inceput, de, ca femeia la necaz,
să-i şterg barba şi să-l blestem!.. Dar m'a luat haţu' la trin-
teală, ŞI ma bătut, de cind m'am pomenit eu, ajunsesem in mij-
locu șoselei. Apoi nu știu, eu mă dusesem până acolo, ori el
mă asviriise.—Dac'am văzut și văzul l-am dat in judicată la ju-
dicâtor.,.* P

Şi spunea biata femec, dela ficați, şi cu ma &indiam : „să:
hy de să şi de mine. Cum in lumea asta au parte numai ho-
ii 1...* a povesti "nainte, şi femeia mea >
rise $ o asculta cu gura

»— sula judicător, doi ani aminări peste aminări ă cind
la o Infâţişare, pe nişte noroae de să dai cal de tu ai să te
lipsești, „n am venit de dimineață. Se duse hoţu” şi vorbi cu ju-
dicâtoru”, că are mort de 'Agropat, săi ia procesu' ‘nainte, Şi
oa luat procesu' şi m'a rămas in lipsă. Cind am venit eu, el

man işia, şi rinjia, rinjia la mine— i.i» K i poc-
bpmeges J pocniiar capu' să-i poc

.— ce te auză gr sez zise şi femeia mea,

„Nu Ştiam că făcuse isprava. Aştept eu aştept... Se
duce judicâtoru' la masă, vine iar incepe şi e
Cind vâzui ca pleca : ST IPEE: pacea.
— Da' procesu’ meu, domnule judicător ?

— Ce proces ?

— Procesu’ cu popa...

-= Aaa l.. Ai venit tirziu, S'a strigat...
— Şi, ce s'a facut?

— cra si drept lui t...

„— Drept lui... Darar D-zeu să s'alea ralu' şi pulbe-
rea de el! Pai c gradina mea, locu' meu papă iza

»— Du-te lemee, du-te, şi să faci apel...“ Ce era să mai

2. 8 e »

JUDECATA 24

fac ?,. Am plătit grafierului zece lei, şi mi-a făcut apelu' la
trebunal. Şi d'atunci, uite-mă, de cinci ani, mă judic cu hoțu'...
Uite cu hoțu' ăla, pocni-i-ar capu' să-i pocnească, şi sar alege
pralu' şi pulberea de ell.. Cu avucaţii: șu-şu-şu să-mi mä-
nince locu’ Nu l-ar mai răbda D-zeu şi Maica Domnului !*

Taman o strigă 'nâuntru, şi intră inchinindu-se.

„— Vezi tu nevastă, ce va să zică judicată ?,.. Noi cind
om mintui-o cu hoţu' nostru ?..* A dat D-zeu şi a'ișit avucatu'
palar'.

„— Noi ce facem?

„— Duceţi-vă acasă, ce să va fac, veniți la 14 Noembre...*

Şi am venit acasă.

In Noembre ne-am dus la trebunal, dar... ce fu, cum fu,
se amină la 7 Martie t...

„Na. că a 'nceput sà se delungeascā...*

La 7 Marte, taman vorba femeii: şu-şu-şu, şu-şu-şu avu-
caii între ei şi, aminară procesltu' la Cireșar.

„liil...“ mă gindii: „La Cireşar trebue avucaților bani de
băi ; la Noembre bani de iarnă. La Marte, bani de Paști... Ei,
dar acuș!. vrei nu vrei, bea aiasmă Andrei)... Trebue să mă
judic...*
La Cireșar avucatu' meu, nu că să-i mai dau bani, că alt-
fel mă lasă de pierz procesu’.

— Nu mai am, domnule,
— Bă să ai, că nu sint robu’ tău să te slujesc mereu.
- Păi isprăveşte:i domnule odată...

„— Vermină-l tu, dacă ești grozav... Asta e judicată, nu
e jucărie 1.* Dacă văzui că-i sări țandara, incepui cu binişoru' :

„— Domnule, ţi-oiu mai aduce și eu din alelalte... Ouşoare,
găini, ce-oiu mai avea, că bani nu mai am...

„~ Ei bine s'aduci şi d'alea t“

La judicată "'năuntru, sare avucatu’ la cumnată-meu, intoarce
legea p'o parte, o sucește p'ailaltă, spune iar din ea în limba
lor, şi amină procestu' în Decembrie!

„Sa dus boii dracului“ —zisei eu. Imi luai avucatu' la
sdraviți : „Am sărăcit domnule !.. Am vindut vaca şi ţi-am da-
t-o. Am vindut boii şi ţi i-am dat, Datoriile mă 'ntini: boeru' cere,
percictoru' cere, circiumaru' cere! Ce să mai vinz? termină pro-
cesu’, că mă lipsese !..

„— Lipseşte-te L. ý

„— Vai de mine, så mă lipsesc ai, Da' cine-mi dă vaca
şi boii ?.

p~ Atunci ţinte de judicată £.

„— Dar fā şi d-ta ce i-i face şi sfirşeşte.l.

„— İl sfirșesc, 1 sfirșese... N'ai grija, dar nu uita, să nu
mai vii cu mina goală la mine. [

„— Nu viu, da' să-l razi.

ÎI raz!

Şi vine, neicuţule, şi infâţişarea a şasea şi duc avucatului
un purceluș in dăsaga. ştii colea, ciortan de cinci sântâmim..,

la judicată ce să vez: ?,. Se amină iar t.

Imi veni să iau cimpii, nu altceva.

lmi Sta in git, să zic avucatului : „Hoţuie, hoțule, imi min-
caşi vaca, boii, patru găini, cinzeci de ouă, şi acuşi şi un pur-
celuș!* dar Imi inghiţii necazul şi o luai tot cu rugăciunea.

„— Domnule avucat, termină-l odată ?.. Rade-l, că m'am
speria! cu atitea aminari,

„— Ti-l rad, mă, ţi-l rad!

„— Bine domnule, mereu imi spui că-l razi şi de ras nu-l
mai razi...

„— Acuşi ţii rad, că şi-a primit şi al iuf toate paralele !,,*

„Oi, fi-var legea şi dreptatea voastră a dracului, cum o
suciți vor, ca să trăiţi tot pa spinarea noastră...“

Venii acasă,

Cind veni infățişarea iar, ii dusei o giscă. Cum văzu gisca,
cum Îmi spuse:

„— Acu ţi-l raz!* Eu, zisesem in gindu’ meu;

„Doamne, Doamne, dacă s'o isprăvi procestu' azi, cind oju
da gisca in mina cucoanii avucatului, ca să strige gigigigigi ;
iar de s'o amina, să tacă din zgură. Gisca, neicuţule, cind o di-
dei cucoanii, strigă : gigigigigi L.“

Mă'nchinai şi 'n gindu’ meu: „Bodaproste Doamne !.. Incui
dup'ătitea umblete pe jos, cu biata nevastă, să ciştig procestu',.,
Firar de hirca lu cumnată-meu să-i fet.”

Merserăm ia trebunal. Cind ne veni rindu’, incepu avucatu’
lui să-i tragă cu clața : claţa-claţa, clața-claţa de ma speriase.
Zic: „Mā rămine hoțu” şi-mi mânincă dreptu’ t" Ma gindiam că
cheltuisem boii, vaca şi făcusem şi alte datorii. Termină avuca-
tu” lui şi'ncepu al meu: toca-toca, tocartoca, toca toca, del tn-
condeia pă cumnatâ-meu, de parcă imi lua cu cirpătoru' necazu'
de la inimă!...

Mà neicuţule, se sculă trebunalu' la chibzuire şi intra într'-
altă odae, Noi rămăsesem să așteptăm. Şezu trebunaiu', şezu, şi
cind intră, şi eu, şi el, şi nevasta mea şi nevasta lui, tremura ca var-
ga, câ ce s'o hotâri. Taâceam toți şi odată auzii : „Respinge apelul,
cu o sută de lei cheltueli.. Pe cine puneţi ispert 2*

»— Am pus ispert—spuse avucatu’ meu—se va ciha la
judicătorie,* j

Aprodu' ng luă de mină şi ne dete afara.

„— Ce sa facut domnule avucat ?

»— Ai ciştizat,

.— Eu?

„— Fireşte! Nu ţi-am spus că-l raz?
„— Päi la ce mai mergem la judicâtor, că aşa inţelesei ?
»— Că aşa trebue, Acuşi du te și ce-o mai fi de facut fac eu“,

JUDECATA dau 251

i f ? - - . Nei-
mnată-meu iar cu avucatu’ lni: Șu-Șu-Șu, ṣu-ṣu-ṣu.
P nur c'oiu fi mintuit-o!... Cind, ce să vezi ?... Avuca-
' lui facuse recurs]... S;
pe ra ştiam ; cind Intr'o zi primesc o scrisoare-- d'alea poş-
talile. „Mai dela cin’ să fie?,.. Dela cia' să fie?*,,. Mi-o aere un
băeat şi spuse: „Diaconescu, avucat*. A hat e dela avucat
Imi spunea că cumnată-meu a făcut recurs și că să viu cu
i ghi în ziua de cutare—să-l rază şi aci. i
w rea ia jaiieati mä cāsnii fel şi chip să fac 50 de ei Nu
fu rost. Ma dusei şi aşa. Pe la București nu mai fusesem. Avu-
catu’ cum ma văzu:
„~ Doi poli jumâtate,.,
— Nam,

— Atunci S'amină !,,,* X

— Domnule avucat.. sârut mină, păi... :
„= Scurt! S'amină !* Şi se amină procestu, Are:
Am intrat acolo, ce zise avucatu’ lui, ce zise și-a 5
u, că se amină,

S t Sa-mi aduci 50 de lei, auzi?
s~ ANZI»

Hei, trece iar timp, şi uite am fost şi la judicata de acuşi.

Hei, trece iar timp, şi uite am fost și de acuși.
Aminchiriat săptămina trecută un pogon de loc pe ro ea bas
am luat cinci poli.. l-am dus avucatului 50 de lei... laca p
procestu’. Şi aci avucatu’, cum mă văzu; banii !

„— Gata!
„— Ți-l raz!
„— Radel!"

Şi iar clața-clața, al lui ; toca-toca al meu şi Curtea îi res-
pinse recursul ! RN e ate

— Să plâtești și o sută de lei cheltuci l

TR n să-mi dai procură- zise avucatu mia
scot cheltuelile de judicată dela el. Pentrucă le scot mA ngri x
jesc de tot, de ispert, de tragerea şorțurilor, de tot, până te-oiu p
in stăpinirea locului.

gi dur i judicător şi:

i ui duc cu hirtii dela el, să le fac la judi Ş
să-şi cereri da' să-l rază pe cumnată-meu, să pomenească
ý jji bucurie, aprozii mai m'au ciupit şi ei cu cite cinci go-
logani bacşiş. s , iii ai ai

i acuşi cred că am mintuit cu judicata,

de Bengalina neo site că m'a sărăcit cu judicata asta de
mi-a eşit şi păru' prin căciulă !...

|. C. Vissarion.

a a

Profiluri Literare

Louis Bertrand

Dintre scriitorii actuali cel mai apropiat, ca fizionomie lite-
terară, de generația lui Flaubert, Maupassant și Zola e fară in-
doialā Louis Bertrand. De altminteri e unul dintre rarii „tineri“
care se fâleşie a fi urmaşul şi continuatorul marilor naluraliști,
Oricare ar fi insă aerul de familie dintre „el“ şi „ci“ se simte
totuși că a trecut la mijloc vreme, că s'au perindat oameni şi
s'au främintat idei. S'a interesat şi el, ca mai toți scriitorii din
vremile din urmă, de „lumea nouă* a coloniilor, de ținuturile
exotice și indepărtate ale altor lumi, In redarea şi interpreta-
rea acestei lumi, omul nou Și naturalistul format la școala ma-
rilor maeşiri de odinioară, se amestecă şi se diferențiază intr'o
curioasă iniaţişare : sint două feluri de a fi deosebite şi oare-
cum protivnice, care se luptă să se invingă, dar mai ales să se
inchege intr'o personalitate noua. Cugetătorul curios al genera-
ției sale, artistul şi coloristul puternic care e Louis Bertrand tre-
bue să fie viu mişcat de orizonturile nouă şi aspectul pitoresc, ne-
aşteptat, al lumilor noua pe care le observă și caută să le redee,
Totuși a păstrat ceva din măreţia imparțială a lui Flaubert în
contemplarea lumii, ceva în același timp din impasibilitatea unui
vechiu latin, Imbuibat de cultură clasică, trecut prin toate fine-

fele unei civilizații cu mult prea rafinată pentru această omenire
vinăra. A pâstrat de la maestrul său preferat, Gustave Flau-
„beri, iubirea şi grija de formă, preocuparea de a „scrie bine“,

PROFILURI LITERARE 255

eee

de a trece vorbele prin ciur şi prin sită, pentru a găsi expresia
cea mai potrivită, mai pură şi mai precisă, construcția cea mai
desăvirşită, fraza, perioada cea mai bogată, mai plină şi mai
muzicală. Stăpinește tehnica literară ca un artist doritor de
a-și avea stilul propriu și conştient de greutatea unei asemene
năzuinți, după atiţi maeștri ai cuvintului care l-au precedat, dar
şi ca un cercetător subtil şi curios de mecanismul profund al
tainelor meșteșugului, ceia ce e o insuşire a omului de azi. A-
cestei calităţi sufletești se datoreşte faptul că mulți dintre. scrii-
torii de azi sint aplecaţi spre critica literară, stăpiniți de curio-
zitatea de a scotoci documente istorice şi a zămisli din cerce--
tări minuţioase personalitatea vie şi verosimilă a vre unei figuri
din trecut, Louis Bertrand își are partea sa de activitate In a-
cest domeniu: a migălit cu o serupulozitate de erudit imbătrinit,
in arhivele bibliotecilor, documente de tot felul şi a reinviat
în fața generaţiei de azi un Flaubert de o putere de creație, de
imaginație şi de viziune, care răspunde în totul imaginii ce şi-ar
face-o un cititor al operelor lui Flaubert, necunoscător de legen-
da sărăciei şi a dificultății de a scrie, ce s'a format In jurul ge-
nialului romancier. Nu sărăcia sa de imaginaţie, greutatea de a
crea din cauza unei fantazii sterpe, chinul de a da lumină, vizi-
unea interioară destul de economicoasă pe care i-o atribuia a-
necdota, ci dorința de a găsi forma adevărată, cea mai desăvir-
şită, cea mai precisă şi mai potrivită, l-a făcut pe Flaubert să;
facă şi să prefacă o frază în zeci de feluri, să migălească o pa-
gină zile și nopţi. Din notele şi manuscriptele lui Flaubert s'ar
putea scoate optsprezece volume! Ei bine! Trebue să fie ci-
neva bogat ca să poată desprețui cu atita ușurință un așa for-
midabil material. Dar mai ales trebue să fie un artist ca Flau-
bert pătruns pănă în cutele cele mai adinci ale sufletului de un
ideal de frumuseţă căruia să fie gata a-i jertfi totul, exigent cu
alții, neindurat față de prostia suficientă a celor leneşi la gindit
şi Incropiţi în milul prozei de toate zilele,—trebue mai ales să
fie cineva un idealist, ca el chinuit de scrupule ca artist şi ca
om, Îngenunchiat in fafa artei ca in fața unei puteri supreme,
„mais pas si cuistre pour préférer des phrases à des êtres“,
cum zice el insuşi despre sine.

Politica, morala, estetica, intreaga mentalitate şi sensibili-
tate a marelui artist se desfac intr'un relief luminos din cartea
lui Louis Bertrand şi figura lui Flaubert se innalță ca o statue

-254 VIAȚA ROMINBASCA

in picioare, măreață, plină de caracter şi de demnitate, o adevă-
rată figură de „erou literar",

Lovis Bertrand a scris cartea asupra loi Flaubert dintr'un
“sentiment de adincă evlavie, fericit că poate reda admiraţiei ome-
nirii „artistul şi omul* deopotrivă de mari şi de vrednici de
recunoştinţa generațiilor ce vor să vie, peste legendele, anecdo-
tele. micile mabhalagismr pe care pisma şi micimea sufletească
a unora le-au iscodit în preajma personalității acestui uriaş. El
şi-a pus pe lingă aceasta dorurile sale de artist, plasticitate, co-
lorit, stil limpede şi precis şi mai ales o documentare atit de
bine informată şi de amănunțită incit nici o indoiala nu i se mai
poale impotrivi.

Faptul însă că s'a pătruns prea mult de estetica maestru-
lui, cå s'a preocupat prea mult de a-şi apropia metoda lui, că
jără a nega importanța şi puterea sentimentului In opera de artă
l-a supus prea mult controluiui şi stăpinirii inteligenţii, că apri-
vit maxima lui Flaubert „L'art est avant tout intellectuel* ca un
adevăr de evangelie, ia dăunat, după părerea mea, în desvolta-
rea creației sale. Elanu; sensibilităţii lui vii şi arzâtoare e sta-
vilit, inghiţit—de Iraza splendidă, şliiuită, muzicală, de armonia
impecabilă şi desăvirşită a perioadei, În descrieri nu mai vedem,
nu mai simțim nimic decit splendoarea aceasta necurmată a
cuvintului, Adeseori sintem obosiţi, lehemetuiţi de acest splen-
did retorism, dorim o frază stingace sau o expresie vulgară, care
să rupă monotonia perfecțiunii şi să ne odihnească,

Alura epică din romanele în care-i place să evoace mulțimea
în năvalnica şi multipla ei varietate, rasele nouă în care singele
fierbe, a căror viață impulsivă clocotește plină de patimă, de
dragoste de soare şi de beţia de a trăi, se ingreue din cauza
disciplinii pe care şi-o impune în dezvoltarea concepției, pe care
simțim cum o urmează şi o aplică In deplină conştiinţă şi con-
vingere, Se simte desigur puterea artistului, originalitatea. sen-
sibilitatea stăpinită ; sint lucruri preţioase, tablouri neuitate, per-
sonagii croite cu mină de maestru. Lectură lor insă dă prea
mult impresia unei opere compusă in vederea vădirii unei con-
cepţii, pentru dovedirea unor înjghebări intelectuale, glorificarea
unui ideal. Elementele oamenilor acestora noi nu sint destul
de inchegate unele In altele pentru a ne da Intotdeauna impre-
sia unei personalități de om nou, nici chiar „Pâpetie le bien
aimé“ și în căruțașul Rafael din „Sang des Races*, cei mai pu-
temnici representanți al poporului african, autorul iși dă prea

PROFILURI LITERARE 255

bine samă de partea adusă !n sufletul! eroului de sufletele att-
tor naţii: spiritul, veselia franțuzească, simţul artistic al italianu-
lui, mindria orgolioasă a spaniolului, şi cititorul simte gustul fie-
căruia din aceste elemente.„ Cu toată splendoarea formei şi per-
fecția compoziției, poate chiar din aceasta pricină, sufletul citi-
torului râmine adeseori rece și trebue oarecare sforțare ca să
urmeze citirea acestor romane, care merită totuşi să fe citite şi
râmin iärā Indoială ca opere pline de valoare in producția con-
timporană. Spectacolul lumii acesteia atit de amestecate din co-
loniile franceze e adese viu şi insuflețit cu toate neajunsurile po-
menite, e un spectacol original şi ivteresant din care se dega-
jează o puternică viaţă instinctivă, o pornire brutală dea trăi ctt
se poate mai intens, mai complect, a se bucura de viața aceasta
pămintească In măsura cea mai largă fără nici o preocupare
mistică şi creștină. E continuarea vechiului sulu pâgin al ve-
chilor colonişti subt forma grosolană și pornilă a acestei scur-
sori venită de pretutindeni, a acestor neciopliți In care însă dos-
pesc germenii unei rase de mine, plină de tinerețe, hotărită să
trăiască şi să.şi cucerească partea la soare şi la fericire,

In vremile noastre de îndoială, de repulsiune pentru orice
credință prea tare afirmată, peniru orice atitudine hotăriiă şi dog-
matcă, sufletul acestui rafinat, clasicul cunoscător de atita civi-
uzaţie, impasibilul contemplator al lumii, Louis Derirani, e un
credincios, un luptător pentru un ideal, purtătorul unui steag:
„Renaşterea latină în Africa franceză !*, „Le sang des Ra-
ces* (1899), „La Cina“ (1901), „Pepetie le bien aimé* (1904), „La
concession de Madame Petiigrand*— sint romane care, dimpre-
ună cu povestirile din călătorie „Le Jardin de la Mori (1905),
„Le Mirage oriental“ sint glorificarea acestui ideal, Aceste o-
pere sint epopeia spiritului latin, veșnicul spirit al Romei vechi
care singur trăeşte, reinvie şi se intrupează întrun popor nou,
dar un popor latin in care se pierd neamurile Invinse care se
sting incetul in deșertarile Alricei, pe malurile lacurilor sale se-
cale. cum s'au stins odinioară zeii păginătâții la glasul tunâtor
al apostolilor creştinismului, In această „Grădină a Morţii“, in
care zac ruinile atitor civilizaţii, urmele vechii Rome sint încă
destui de vizibile pentru a Ingădui noilor veniți să reclădească
o nout lume latină, peste iluzia civilizaţiei arabe care s'a şters
ca un vis! Creştinismul unui St. Augustia, ultima reconstituire
critico-istorică a lui Louis Bertrand (apărută în 1913) a căpătat ca-
racterul de orgoliu, de dominare, dorul de organizare a stăpini-

S56 VIAŢA ROMINEASCA

torilor lumii şi misticismul său e un misticism pătruns in fie-
care clipă de realitățile lumii în care trebue să Invingă!

In aceste scrieri se simte simpatia autorului pentru cei tari,
Invingătorii In lupta pentru traiu, respectul pentru fatum-ul nein-
durat al vieţii care nu e duios celor slabi şi dezarmaţi. resig-
narea stoică a ințeleptului faţă de nedreptatea vieţii și oarecare
duritate pentru suferința omenească, care nu e tocmai simpatică
— Ave, Caesar, morituri le salutani 1...

„Cesar, ceux qui vont mourir te saluenti,. Ce cri des
gladiateurs, chaque fois que je l'évoque, il me pénètre jusqu'aux
moelles, il m'emplit de la plus poignante émotion... Cet adieu
funebre, si calme et si sur, si élégant dans sa bravoure, il ré-
pond pour moi à cette autre clameur, extatique delirante, que
poussaient å cette même place, le même matin, les troupeaux
des misérables attachés au poteau et qui defiaient les lions, en
affirmant leur foi invincible :

— Christianus sum !... Christianus sum!,.,

„Je suis chrâtiens 1... Cela est sublime aussi, mais d'un
autre sublime si différent, L'6lu qui meurt dans toute la folie de
la croix et qui, au mépris de son corps, se précipite impaliem-
ment vers le royaume de Dieu, celui-lă sans doute, par un e-
xemple de vertu peu ordinaire, remue fortement le cœur et l'i-
magination, mais peut ctre qu'aux yeux de l'artiste ce pieux dé-
sordre ne vaut pas l'intrépiditė même théatrale, du mirmillon ou
du rétiaire, qui, — sans l'effet d'aucune récompense celeste, sans autre
souci «ue de tomber avec grâce,—entrait décemment, d'un pas me-
suré, le geste harmonieux et le sourir aux levres, dans cette a-
vene où il laisserait son cadavre !...*

Un păgin, un spectator inteligent și rafinat al vieții, un
Nitzceian idolatru al forții învingătoare, un adorator al grației,
eleganței şi frumuseții, un adorator excluziv, care o Innalță mai
presus de ori ce pe un pedestal. şi justifică toate cruzimele,
toate jertiele aduse la picioarele ei,- iată cum apare Louis Ber-
trand In romanele sale coloniale ! — Dar omul din vremile noa-
Sire, omul care a cules dureroasa măturisire a cugetării noastre
ingenunchiată în fața necunosculului, omul care a trecut prin
glorificarea şi increderea beată a pozitivismului pentru a ajunge
la turburarea ingrijorată, la indoiala resignată de un dramatism
ascuns al ceasului de azi, nu se putea să râmie multă vremea
această atitudine de adorator al frumuseţii, ignorant şi despre-
juntor de sufletul care o lucuește.—In romanele de o alură mai

PROFILURI LITERARE 257

simplă, restrinsă şi răsirintă asupra sa insăși, ne apare o nouă
îață a talentului lui Louis Bertrand; din ele ințelegem și simţim
motivele profunde ale conversiunei sale la creştinism. O conver-
siune religioasă in vremile noastre ne apare ca un anachronism,
lovește estetica noastră de intelectualişti, morala noastră de po-
zivitişti. Totuşi ne găsim adesea In fața acestui curios fenomen
suletesc, de o sinceritate neindoiasă, de o simplicitate măreaţă,
săvirșit de sullete alese, imbuibate de cultură, destrămate pănă
in cutele cele mai adinci de criticismul neindurat al tuturor va-
lorilor—de analiza rece, minuțioasă și scrupuloasă a ştiinţelor
pozitive care scormonesc sufletul nostru în toate adincimile, vio-
lindu-i „impermeabililatea sfintă* şi turburind securitatea noas-
iră de fiinţi inteligente. Rafinatul pretorian al vechii culturi ro-
mane, nitzsceianul despreţuitor al celor slabi și dezarmați în lupta
pentru traiu, recele şi stăpinitul preot al frumuseții, se pleacă
în „hitul de Don-]uan* şi tn „Mademoiselle de Jessincouri*
cu o caritate de samaritean asupra celor căzuţi în luptă. Stilul
lui impecabil, valul de verbalism strălucitor se turbură de fiorul
milei, poezia sacrificiului, a renunțării de sine, duioşia pentru
suferința ; a învins stridenta clamoare a vieţii instinctive a tot
puternice, neindurate și învingătoare. Dreptul sufletului, al su-
dctalui sirins impletit în fibrele trupului, dar puternic caşi tru-
pul, investit de acelaşi drept caşi trupul, căci caşi ele o ma-
nitestare a izvorului veşmc al vieţii, se afirmă alături de dreptul
lrumuseţii, precumpânind-o şi covirșind-o uneori !—In aceste două
romane artistul însă îşi păstrează unitatea personalităţii din toată
opera sa literară ; e numai n nouă față a talentului său, o nouă
manifestare a cultului său pentru viață, o nouă coardă in
armonia totală, o coardă care dă un accent mai omenesc,
o tonalitate mai caldă și mai vie creației literare, „Rival
de Don Juan* şi „Mademoiselle de Jessinconrt*, în care mul-
țimea apare numai epizodic, mi se par de o semnificație mai
profundă și în tot cazul de o valoare cu mult superioară celor-
laite. Eroul în „Rival de Don Juan” e Henry Mautoucher, literat
de o unaginaţie neînirinată, snob, artist, estet până in virful un-
ghiilor, intoxicat de literatură, vanitos de o vanitate bolnavă,
monstruoasă, care-l face să se creadă „sacre et publique, comme
un prêtre et comme une courtisane*, tip foarte puţin simpatic
te râd? simbolist, dar viu şi bine prins, răsiringind in el mai
ales defectele marilor literați moderni, deformațiile personalității

lor, fără supape de siguranță a puterii Jor de creație, Cit timp
T

258 VIAŢA ROMNEASCA

se găsește In atmosfera încărcată a jurnalismului, în mediul li-
terar „fezandal" care l-a produs, Henri Mautoucher işi păstrează
echilibrul nestabil al personalității lui profund atinsă de germe-
nii descompunerii. In călătoria pe care o face insă in Spania de
sud, cu un prieten bogătaş și cu intreținuta acestuia, dănțuitoarea
Galliego, în aerul tare și aţițător al Sevilei, bintuit de toate a-
mintirile literaturii, imaginația nenorocitului estet se deziănțue
ca o mare îurioasă, rupind toate zăgazurile minţii, Mistuit de do-
rinja de a fi iubit după cerințele nebune ale lantaziei lui, așa
cum se cuvine unui crou al simbolismului, unui erou al eroilor,
rivalul lui Don Juan, jignit în vanitatea sa bolnavă de disprețul
lui Galliego, care nu-l vrea,—descompunerea se desăvirşeşie cu
omorul dânţuitoarei şi sinuciderea de un tragic romantic a
tristului erou, care se aruncă din îinălțimele Giraldei. — Romanul
e scris cu toată măestria de stila loi Louis Bertrand; în cadrul
restrins al vieţii individuale, se deschid ici şi colo perspective
infinite asupra vieţii mulțimii, suflul epic Jin celelalte romane
se mai simte încă ca o pală de vint năvalnic. Autorul îşi ob-
sesvă eroul cu aceiași curiozitate superioară de care ne vorbeşte
in „Flaubert*, totuşi se simte o notă de milă simpatică, o Infe-
legere fină şi compâtimitoare pentru partea de sulerință ome-
ncască din sufletul acestui produs artificial şi falşilicat al civili-
zaţiei moderne, Opera cea mai desăvirşită lasă a lui Louis Ber-
trand şi poate una din cele mai reuşite şi mat mişcătoare a ro-
manului contimporar e de sigur „Mademoiselle de Jessincosrt”
Simplă în conţinut şi In formă, dar „fare*, plină de un realism
nelndurat, ca a vechilor maeşiri şi totuşi spirimalizată, de ò c-
moţie zguduitoare în fiecare clipă a desfăşurării acțiunii. Mijloa-
cele puține de care se servește sint aut de perfect utilizate, e
atita justeță și siguranță In observarea celor mai mici amănun-
timi, atita “preciziune şi o viziune atit de clară a realității, în cit
cititorul se simte In faţa unei opere desăvirşite, în totalitate şi
in fiecare moment particular,

Şi ceia ce e în adevăr admirabil în acesi roman e că, sutit
perlecțiunea artistică n tratării, se simte inima svicnind de sute-
ință, trupul şi sufletul nenorocitei acesteia, mistuită de darul de
a iubi şi a se jertfi altora, sfAşiindu-se şi distrugindu-se In du-
rerea nesiirşită de a nu intilni pretutindeni în jurul ei decit as-
prime, neincredere şi lăcomie oarbă. Nu cunosc multe pagini,
care să fie de o putere de emoție mai zguduitoare, decit pazi-

PROFILURI LITERARE 259

nile in care Mademoiselle de Jessincourt, desnădâjduită, plină de
amărăciune și otrăvită de ură impotriva a tot ce există, se in-
chide să moară, pe un mindir de paie, intro bucătărie părăsită.
Viaţa care înflorise In sufletul ei atita putere de dragoste, atita
nevoie şi dorinţă de jerilă pentru altul, pune tot atita putere in-
tunecată ca să se stingă, zdrobită de asprimea neindurată a im-
prejurărilor, împinsă, ingrămădită, zaâvorită in sufletul despreţuit,
nesocotit, nedreptăţit al bietei fete bătrine.

Şi în stfirşit moartea atit de mingletoare care-i aduce dra-
gostea, li linişteşte inima chinuită de zbuciumul nebun al neli-
niştii de a se devota, ti inchide dulce ochii ta calda nădejde a
<arităţii lui Crist —Nimic forțat in acest sfirșit, nici o intenţie de
propagandă pentru noua sa credință: desnodămintul logic și ne-
cesar al desfășurării operei de artă. Autorul care a izbutit să se
destacă de subt povara unei covirşitoare erudiții literare și să
găsească o lormă atit de simpla, de puternică şi de perlectă,
pentru a crea, cu o sinceritate de viaţă şi de emoție atit de pro-
iundă, un tip obişnuit din viaţa de toate zilele, merită un loc a-
parte în mulțimea nenumârată a atllor opere care reclamă
<efilori.

Izabela Sadoveanu

Cronica economică

Balanța comercială şi balanţa financiară

Innainte de a intra în tratarea chestiunii de mai sus voiu defini
citev inte cele două balanţe. E

n orbi comercială (Handelsbilanz balance comerciale) se in-
țelege totalitatea märfurilor importate şi exportate in şi dintr À Ee
tro anumită perioadă, de cbiceiu un an ; prin balanța financiar: e =
lunța plăţilor (Zahlungasbilanz= balance des pavements) se înţelege to >

litatea datoriilor și creanţelor unor päri aţă de străinătate în lăuntru

i anumite perioade,
ip pot tie sau confundat aceste două balanţe ; ba, ceva mai mult,
nici nu se ştia de o balanță a plăţilor. De aceia mercantiliştii au iost
totdeauna contra unei balanje comerciale pasive (cind valoarea importi-
lui întrece pe a exportului), căci susțineau că cei ce consumă mal mult
decit produc merg cu siguranță la ruină: ajunge un moment cînd nu mai
pot plăti ceia ce au consumat. Pe atunci această confuziune era care-
cum explicabilă, dat fiind că cele maf multe transacțiuni internaţionale
erau cele de măriuri şi date fiind puţinele cerzetări economica re se fã-
cetu pe atunci ; astăzi insă cind, din suma de 768 miliarde franci, tota-
lul valorilor mobiliare negociate In 1907 pe tirgurile europene, 248 mili-
arde erau plasate în state străine, ') adică dublul totalităţii mișcării mon-
diale a măriurilor, *) zic astăzi se impune a trage o linie de demarcaţie
bine definită intre balanța comercială şi balanța financiară şi a da ulti-
mei balanţe atenţia cuvenită, căci astăzi „om échange entre peuples des
millions, même des milliards de valeurs, bien plus lacilement qu'on ne
vend un mètre d'étoffe" °),

1) După statistica făcută de A. Neymarek, prozontată la a XIL seziune
a Institatula; imternaţinuul de statistică din Paria.

2) După statistica lui Jurasebet . f

5) A. Noymarck. „Economie politique internationate*,

CRONICA ECONOMICA 251
[a
a a

Balanța financiară, iar nu cea comercială, regulează raporturile ©
conomice şi politice dintre state căci conţine toate transmiterele de va-
lori dela o ţară la alta, $ a:

a) Valoarea măriurilor importate și exportate ;

b) Capitalurile imprumutate străinătăţii subt tormă de împrumuturi
de stat, participări la Intreprinderi industriale, comerciale, etc. É

€) Cupoanele şi dividendele acestor capitaluri :

d) Contravaloarea serviciilor făcute străinătății pentru transporturi,
asigurări, servicii de intermediari, etc,

€) Sumele pe care le lasă călătorii străini în țară ;

f) Sumele trimise de emigrați în ţară;

g) Diverse alte sume ce intră sau es din țară accidental ca: des-
păgubiri de războiu, moșteniri, donaţii, Subvenţii, etc.

Valorile pe care o țară le primește pentru a le plăti ma! tirziu
(măriuri importate, capitaluri străine plasate în țară) precum şi valorile
ce o ţară le plătește străinătăţii, fără a le mai reprimi (contravaloarea
serviciilor făcute de străinătate, sumele trimese de emigraţi, sumele chel-
tuite de voiajori în străinătate, etc.) constitue pasival balanței financiare,
iar valorile pe care o țară le dă pentru a le reprimi mai tîrziu (capita-
iuri plasate în străinătate, mărturi importate) precum şi valorile Incasate
fără obligația de a le Înnapoia (contravaloarea serviciilor iăcute străină.
tății, sume cheltuite de voiajori străin? în țară, etc.) formează activul
balanței.

Prin urmare, dacă pentru balanța comercială putem spune că acti-
vul se compune din totalitatea mărfurilor eșite, iar pasivul din acela a
mărluritor intrate, pentru balanța plăţilor nu putem spune că activul se
compune din totalitatea sumelor eșite (plătite), iar pasivul din totalita-
tea sumelor intrate (încasate) căci o sumă deși Incasată totuși poate
forma activul balanței financiare, de ex, cînd este vorba de sume înca-
sate pentru servicii făcute sau pentru dobinda cuvenită la capitalurile pla-
sate în străinătate, etc,

W. Zollinger In „Problemen der Weltwirtschaft“ vorbeşte şi de
un inventar al datoriilor şi creanţelor unel naţiuni față de străinătate.
Am văzut că balanţa plăţilor cuprinde numai valorile intrate şi eşite în
cursul unei perioade pe cind inventarul, de care vorbește Zollinger, conține
valorile tuturor bunurilor corporale şi incorporaie pe care o națiune la o è-
pocă determinată are să le dea şi să le primească dela națiunile străine. Prin
urmare capitalurile plasate acum 5 ani într'o țară străină nu ar apărea
in balanța financiară pe 1913, ci în inventarul. datoriilor şi creanţelor,
dacă acest capital În decursul celor 5 ani nu sa rambursat,

Soldul activ al balanței comerciale ne arată cu cit sa exportat
măriuri, mai mult decit sa importat. Am spus că mercantiliştii voiau
să aibă totdeauna un sold sau o balanță comercială activă, considerind
aceasta ca un semn de bogăție. Pentru a ajunge la o balanță activă ei

i..

i VIAȚA ROMINEASCA

întrebuințau tot felul de mijloace pentru a mări exportul şi a reduce im-
portul mărfurilor şi invers pentru a micșora exportul și a mări importul
aurului. Primele de încurajare pentru exportul mărturilor, majorarea ta-
xelor şi chiar prohibirea importului unor articole, uneori oprirea expor-
tului autului, toate acestea formau politica mercantilistă.

Unele naţiuni aplică și azi parte din principiile mercantiliste, avind
incă vechea credință că o țară bogată trebue să exporte mai mult decit
importă, deși statistica comerțului exterior ne arată că tocmai ţările cele
mai bogate importă mai mult decit exportă, iar țările mai sărace €x-
portă mai mult decit importă *) și trebue să facă aceasta căci trebue să
plătească cu mărfuri anuităţile împrumuturilor făcute în străinătate, do-
binzile şi dividendele, etc. etc.

O excepție fac Statele-Unite, care, deşi bogate, totuși importă mai
puţin decit exportă,—ceia ce se explică prin abondența materiilor prime
şi prin taxele ridicate de import.

In cela ce privește statistica internațională a mărfurilor trebue să
observăm că ea nu corespunde totdeauna realității, mai ales în cela ce
priveşte mărfurile exportate. Pentru mărfurile importate statistica se a-
propie mai mult de adevăr pentrucă aceste mărfuri se vămuesc, pe cind
cea mai mare parte din mărturile exportate nu se vămuesc de țara ex-
portatoare ; apoi mărfurile importate se socotesc după prețul din țara
importatoare,—preţ care cuprinde și cheltuelile de vamă şi transport,
ciştigul exportatorului, etc., pe cînd mărturile exportate se socotesc după
preţul din țara exportatoare,—preţ, care este mai mic ca preţul de ex-
port, pentrucă nu cuprinde transportul, asigurarea și uneori nici ciştigul
exportatorului, deci valoarea mărturilor exportate este în genera! mai
mare ca aceia indicată în statistică; această constatare a făcut în 1879
pe Directorul biroului statistic din Rusia, Engel, ca să adauge la valon-
rea mărturilor exportate un procent reprezentind cheltuelile și ciștigul
exportatorului ; prin acest procedeu a dispărut soldul pasiv de aproape
un miliard,

Aceastii neexactitate a datelor statistice nu influențează însă prin-
cipiul enunțat mai sus, ş. a. că ţările sărace exportă mai mult decit im-
portă, pentrucă în statisticele tuturor țărilor se face aceiaşi greșeală cu
calcularea valorii mărfurilor exportate.

Soldul activ al balanței financiare ne arată că o țară în cursul u-
nei anumite perioade și-a format creanţe în valoare mai mare ca dato-
riite sale. După acest sold se poate judeca gradul de bogăţie al unei
țări, iar nu după soldul balanței comerciale,

Import 1911 Export
1) Anglie 44.587.000,000 Tr. 10.892.000.000 fr.
Germania 747.078.000.000 „ 9.269.000.000 „n
Rusia 2.553.000.000 . 3.705.000.000 „
Rominia 3970.317.744 n GITNA »

CRONICA ECONOMICA 263

Dar nici soldul pasiv al unei b

alanțe financiare nu în
ue vorba de o țară săracă, ba din contra poate să career che
ar ere de dezvoltare economică, În vederea căreia se faz eseu
mi ra aia eri străine pentru a fi înapoiate atunci dd tor Ri

valoare țiile ţării. Chiar țara noastră
tegorie, Desvoltarea noastră economică si ia a
în special industria]

clamat şi reclamă capitaluri străi că ra
Pana egean er ne, așa că deocamdată balanța noastră

Prin urmare nu e deaj

juns a constata un sold pasiv -
a ae pentru a prezice ruina unel țări, ci trebue să se aber
u re rn pasivitatea şi cum s'au întrebuințat datoriile făcute
À z balanța financiară este activă sau pasivă aceasta nu nis
pune statistica, meputindu-se face o asemenea stătistică. Şi totuși
ratei ști sir cum este soldul balanței prin observarea filete Pa
îizețor, adică al efectelor asupra străinătății. Est i
tunci balanța financiară are un sold i. iarta incl
Í à påsiv, pentrucäă în acest caz si

mai mulți care vor să cumpere efecte asupra străinătății, adică să hei

plăți în străinătate, decit acei ce vor să vi
A vindă ef ii į
acei ce au de încasat din străinătate. EE ata

M. V. loachim

Cronica fantezistă

Paradoxe despre Operetă

A dire vral, les fimos exemptes ile
tout illogisma me font peur.

Anatole France.

„Toate fericirile se asamănă, dar fiecare nenorocire îşi are fizio-
nomia ei particulară“,

Am fost în războiu și nu mi-am scris impresiile. Am avut neito-
rocul să „petrec“ o sară la o operetă modernă şi cazul îl consider de
mare importanță şi mă grăbesc să-mi aştern impresiile pe hirtie. ȘI pen-
tru aceasta am motive destul de puternice și destul de variate.

O trupă rominească de operetă a fost încurajată de un ministru al
cultelor, iar Academia romină, de exemplu, na voit să fie onorată de
prezența lul Caragiale și în momentul de faţă, de pildă, nu numără prin-
tre nemuritori pe Coșbuc, pe Sadoveanu şi pe Brătescu-Voinești, care
fără îndoială că vor fi nemuritori.

Opinia curentă, de altfel, ține în mare stimă genul de care vorbim
şi în prezenţa oricărei domnișoare poți să suspini povestind plăcerile ce
ți le-a dat opereta. Multe alte feluri de petrecere, mai mult sau mai
puțin asemănătoare, nu găsesc aceiaşi favoare: dovadă, că opereta e mult
superioară acestora și cu drept cuvînt, Dar pe de altă parte, să ne gin»
dim că Tannhăuser, Carmen au fost fluerate și au căzut, pe cind la ©-
peretă în fața unor inepţii revoltătoare se răspunde cu o indulgență și o
răbdare uimitoare. Ce monstru hidos e publicul teatrelor! Unii sint
atrași de operetă, sau de local, sau de trupă, sau de un artist ori de o
artistă ce sint en vogue; alții au ocazie să-și piardă vremea, dind o u-

paid á

CRONICA FANTEZISTA 265

şoară atenție celor ce se petrec pe scenă ; alţii au prilej să se întlinească
cu o prezentă sau viitoare amantă; unii vin pentru o coristă, alții—ca
în laşi—caută să profite de o distracție așa de rară ; unii sint Insurăţăi,
alţii nu de mult impăcaţi ; unii au avut reuşită în afaceri, alții vin din
inconştiență și pentru banul cheltuit caută să aibă cit mai multă plăcere,
ete. ete. intrun cuvint, întreaga incoherenţă socială apare in proporții!
şi mai dezesperante.

Oricum, același public pune-l Inaintea unei opere muzicale și de-
vine critic sever şi extrem de dificil. Vorba d-lui Arghezi : publicul
catenelelor bucureştene nutrește admiraţie nelimitată pentru producţiile
contimporane și face rezerve infinite, cind e vorba de Creangă sau de
Eminescu. ŞI Eminescu a suferit de foame, iar autorii, artiştii şi cri-
ticii speciali de operetă şi cinematograf prosperă în timpul nostru pe
toată suprafața globului. A fost nevoe de intervenţia Regelui-Soare ca
Molitre să capete loc de mormint: ce vremuri binecuvintate a apucat
d. Eftimiu!

Să mai considerăm şi faptul că locurile la operetă sint în genera!
mai scumpe decit la un teatru, unde se joacă—să zicem—o piesă de Sha-
kespeare sau de Corneille. In aceiași ordine de idei, cred că ne e per-
mis să adăogăm :

Critica rațiunii pure costă 1 franc, de care se bucură editorii ;
Paşi pe nisip costă 3 franci ; un stal la operetă 5 franci, o sticlă de
șampanie într'anumit decor 20 franci. Jocul orb al forțelor sociale fi-
xează pentru satisfacerea plăcerilor prețuri din ce în ce mai mari cu cit
plăcerile vor fi mai inferioare şi deci mai naturale şi prețuri din ce
in ce mai mici, cu cît plăcerile vor îl mai alese și deci mai artificiale.
Exemplu. Saloanele Lonvrului, spre onoarea spiritului democratic, Își
arată bogăţiile-i nepreţuite oricui vrea să le privească, indiferent de con-
diție socială şi dau adăpost de vremuri grele muritorilor de foame din
minunata capitală.

Cred că nu mi se poate reproşa că subiectul e lipsit de înălțime,
Să ne aducem aminte de cite slăbiciuni toate e tirit sufletul omului, de
ceia ce în sufletul nostru „e supus gravităţii“, „les réalités mornes et
sourdes* ale firii noastre, care îngrozeau pe apostolul Pavel, cînd for-
mula ceia ce e tragic în opoziţia între „lege“ şi „trup“. (G. Simmel,
Mélanges de philosophie relativiste. Paris. F. Alcan. Pag. 160). Mai
mult: chiar societatea tolerează exploatarea celor mal josnice apucături
și se cuvine dar a vorbi şi despre acestea, ca de ceva permanent, ce ire-
bue să existe şi nu poate fi deslipit de nici o societate omenească.

In fine, însușindu-mi argumentul unui ilustru contrate, membru al
Academiei franceze, care acum citeva luni—în toiul războiului balcanic—
îşi începea un studiu: L'année est bonne pour s'occuper de M-me du
Delfand, elle est presque d'actualitt,—n'aș avea eu mai mult temeiu să
afirm că opereta e mai de actualitate decit M-me du Deffand și aceasta
mai ales azi mai mult decit oricind?

Pr aia

264
ATI e ra a

„Totuși, mam să încep dela etimol i r
ad op azuga maniiestaţii a aa i părea n
E ae cu nici o fotografie și cu nici un tablou de Mata
ceapa dt ua ca punct de plecare o afirmare publicată i al
cae in Ph ha teatrală, cum că toți am fi niște timizi si
poem pin r fi fost în acea sară la acea operetă ar fi d ag
vadak z - Alexandrescu, Erau momente, cînd deod ame n.
eines orară emca din sală spre un anumit punct al time Ui ie
se EnA i rea surorilor, mevestelor și flicelor RA, Ai
T lai ezbrace şi de cum să se făptulască dragostea. Si
met de citeva ori Pasei aleg k pna e ae t

eschid i apar
Giaa ae A ja pina desăvirșită. Căci da piine
ep fara : demnă a cucoanelor cu unica şi suprema grijă
MEO e e E nu-și deranja toaletele şi de a nu se uita pice
se at A o > moment să fie gata să facă impresie sau cel pu-
ed ia ă pese apă şi corectă: ceia ce le face Onoare, —

E drept că opereta uzează de „ciemente poetice" consacrate, in

chipul cum celebrul
„d “
zin din laşi: fi sau a nu fi“ e utilizat în reclama unui maga-

De vrai să fii cochet
Nu fi Hamlet!
Nu zi: a fi sau a nu fi...

Să fi i

ceasta un soba; ereta Intrebuințind elemente poetice aduce cu
artificialitatea artei odaia dar pe de altă parte arată Sosire
aai „ Acesta e efectul ori iii
i repara ra Imi aduc aminte de ziua, cînd aE aei e ARA
riese G o i careu Serviciul religios mi d er dpi pie
prima oară serrie maar a azneață, Și cind un catolic. vede erau
rej Tviciul nostru bisericesc... Şi cînd s pentru

e chineze, japoneze... mai vezi în muzee alta-

Nu sînt un amărit. Pri
toată ini rivesc lucrurile cu indulgen z
zar irie toate plăcerile vieții aceștia, ŞI E A E pr
părere de rău A aeia i ao zis Acal Dual erupt
toată c 7 meu şi cunoscuți—pent p
mult donaa ahia erau mulțumiți fără nici O rezervă Și am parta ca
sioasă ERE dangrs depe scenă, Căci, de cînd mă ştiu, semn sa =
zeci de mii de lel m sg Dacă văd o cucoană gătită cu neb pi 4
un an a cinci familii iagi pien: deget dela mină poartă hrana i
țin ea să Peniel sc—cu multă absurdi
fie inteligentă și cu gust artistic, pentruca fire dep

ale să nu se azraveze cu
gindesc la incheerea unor »
dar și deputat. In trenul, ce-l aducea la Prut,

d-ra Margareta, La despărțire, în momentul culmi
tul inimii i se rezolvă în

CRONICA FANTEZISTA

neegalităţile naturale. De acela sufăr cind mă
note de călătorie“ ale unul profesor secun-
a călătorit împreună cu
nant de lirism, cloco-

Margaretă, îngeraș iubit!
Margaretă, sint nenorocit !

Nu pot rezista să nu transcriu întreg pasajul corespunzător, ce-i

atit de elocvent.
„La şueratul mașinei refrenul „Margareta* îmi sună in urechi şi
uit în apele Prutului

„azi (2) cînd încheiu aceste note şi impresii ; mă
„riu blăstămat; de te-ai face lung şi lat, ca să nu mai desparţi un no-
unui neam, ce vede hirosindu-şi

„rod Ta două şi să duci cu tine aleanul

„puterile fiilor în 4 stăpiniri, spre a se adeveri reversul zisului străbu-
„mie: divide et impera...„ ca un popor ași de împărțit cu greu se poate
„reculege spre a înscrie în cutele viitorului pagini de aur, după vorba
„poetului :

Viitor de aur țara noastră are
Şi prevăd prin secoli a ei înălțare !*

E momentul să mă întreb: Cu ce drept cer eu la toată lumea mu-
zică înahă? Intre nimic şi simfonia a 9-a, opereta nu ocupă un loc a-
norabil ? Şi apoi oricine poate să-mi spue că muzica, deşi e „prima.
dintre arte", e ceva de fund, un element orb, asupra căruia rațiunea
mare priză. Ce-ar fi dacă toată lumea, împreună cu țăranii romini şi
protetarii germani, ar deveni ca prin minune wagnerieni ?

Sint prea convins că nici o valoare nu se poate susține logicește..

Aceste chestii, neavind sancțiune logică, omul nu le poate discuta, (T.
Al. Baldwin. Interpretation sociale et- morale du développement men-
tal. Pag. 534). Aşa că în „tabloul valorilor“ —după expresia lui Nietzsche
—nu se poate fixa un loc determinat nu numai operei şi muzicei Înalte,

dar nici unei valori anumite, ori care ar fi ea. Toute fin est cachée à
homme. J'al demandé mon chemin à tous ceux qui, prêtres, savants,
sorciers ou philosophes, prétendent savoir la géographie de [Inconnu.
Nul n'a pu m'indiquer exactement ta bonne voie. (Anatole France- La

vie litteraire. Il, Préface).

Societatea ascultă de proieţi. Ori, profetul vorbește prin enigme.
|! est debout et attend. I se amente. Sans doute ce peut ne pas être
un grand homme, ce peut n'être qu'un fanatique, un fou, un imposteur.
Aşa vorbeşte T.-M. Baidwin, unul din cei mai de samă psihologi a-

mericani.

asa VIAȚA ROMINEASCA
VIAȚA. RONINEAS

Să ne întoarcem dar la fapte şi să vorbim de probleme ce se pot
discuta. Noi luptăm pentru cultură, civilizație și răspindirea lor. Storță-
rile noastre vor fi pe deplin încununate de succes, dacă toți muritorii ar de-
veni Wagnerieni sau Kantieni. Ei bine, eu pretind că această ipoteză e e-
chivalentă cu următoarea, în care sar presupune toți muritorii latiiun-
diari şi mari proprietari. Ori, ultima ipoteză e extrem de absurdă. Deci...
Imi iau sarcina să stabilesc acest silogism,

Aici îmi va da ajutor unul din directorii acestei reviste, dl. Stere.
„Se schimbă decorul social, se înmulțesc bogățiile şi cunoştinţele, se
„transformă sistemele de cultură, se împletesc mii de înriuriri istorice..."
(C. Stere. Socialdemocratism sau poporanism ? „Viaţa Rominească“,
1907, vul. VI, pag. 337). „Dar au pierit cetăţile falnice, sa stins arta
„și filosofia lor, au căzut în ruini templele și palatele lor, și cite va-
„luri W'au trecut peste vechea Eladă ? Numai robii cimplei tăcute au ur-
„mat prin milenii să-și toarcă firul vieţii”. (Ibidem, pag, 336). „Și de
„cite ori mi se întimplă să trec prin satele din văile mai infundate ale
„Carpaţilor Moldovei, mă gindesc, ca și Alecu Russo: — trăiau oare
„altiel strămoșii Daci ?,.. Şi K. Marx avea dreptate, cind afirma, că în
„țărănime, se conservă ultimul izvor de energie naturală pentru regene-,
„rârea forței vitale a popoarelor“... (C. Stere. Loc. cit, pag. 337),

Din cele citate rezultă, că popoarele au și ele o viaţă relativ
scurtă. Odată cu ele pier și artele şi filozofia lor. E posibilca „Rena-
șterile“ să se repete. Țărănimea—fondul, cum ti spune d. Stere—ră-
mine însă aproape neschimbată. Arta și filozofia fiind opera civilizaţiilor,
deci a popoarelor și nu a „fondului“, — putem conchide în mod nein-
doios, că muzica înaltă cași filozofia vor trăi numai cit timp vor exista
aceste civilizații, care—la rindul lor—presupun existența latifundiilor și
a marilor capitaluri. Dacă dispar marii proprietari și capitaliști, vor dis-
pare și civilizațiile cu arta și filozofia lor. Aşa dar, a cere ca toată lu-
mea să fie wagneriană, însamnă să ceri ca toată lumea să devie mare
capitalistă sau latifundiară. Ceia ce insă nu se poate. Deci... și noi lup-
tăm pentru cultură, civilizație şi răspindirea lor. Sforțările noastre ar fi
pe deplin încununate de succes, dacă toți muritorii împreună cu țăranii
şi proletarii ar deveni Wagnerieni, Kantieni.... „Dacă te gindeşti, nu mai
știi ce trebue să vrai și nu mai indrăzneşti să dorești ceva, nici chiar
fericirea universală“. (A. France. La vie ditteraire, |. pag. 41). De a-

cela, ultima concluzie şi ultimul cuvint ne va fi: Duceţi-vă, ca şi mai
inainte la operetă,

Berlin, 1913. Paul Rareș

mr e

Scrisori din Paris

——

Franceză
Moartea lui Jules Claretie. Comedia sii
subt noul Administrator.—O renaştere Dee ae vea A
utorii străini la Paris.—„La danse devant ie miro
de François de Curel.

Cur non plenus vitae conviva recedis — de ce să nu e te
ospățul vieţii, ca un mesean sătul—cinta acum două mii de an apa
Lucrețiu. La ce bun regretele și frica de moarte, cind Î aia es ei

i i i şi cînd a lăsa un -
tiärit fără scăpare? Fii pregătit și gata or ce,
i äp şi numai mesenii se p
nit locul tău: viața este un nestirşit osp i 3
i i le sînt multe şi gustoase
i se schimbă pe îiezare minută. Bucate :
eii cele mai bune, minincă din cit mai multe, ca atunci cind îți
seni timpul să pleci sătul și mulțumit!
va ve aaa Jules Ciaretie a stat pănă la urmă și nu Fie Sie
decit după ce în ticnă își isprăvise de biut cafeaua și u
areta: ca perlect om de lume, Administratorul gap ba
e să plece cind prezenţa lui nu mai era necesară. Nu weya SA s A
dat să sfirşească cu atita eleganță: domnul Jules Claretie a
ănă şi în momentul morţii !
aa pă ni aleși, bogaţi în însuşiri mari, care se străduese o viaţă,
de dimineaţă până noapte, fără a invinge. Cite odată, mai tirziu, ea
ritatea descopere că in vremuri a gindit w om gi iyos cav ingen
f satură de $
t Un monument insă nu pine cald și nu i
este mai ales de ingratitudinea contemporanilor. Nu ştiu = d. e:
les Claretie va avea monument, sau dacă în zece ani Felix Seona
nu va trebui să-l consacre un număr din rubrica sa Les on Aa
care o publică în „Le Temps" de Simbătă ; știu însă că omul caret so
ce aproape treizeci de ani a fost în capul Comediei-Franceze și a stir-

"270 VIAŢA ROMINEASCA

“şit membru al Academiei și mare ofițer a! Legiunii de onoare, a fost un
om norocos, foarte norocos.

Norocul este desigur o bogăție în viață și omul care ştie să se
folosească de dinsul, o forţă, D, Jules Claretie a fost cineva din acest
punct de vedere. El nu a lăsat ca atiția alţii să se piardă ocaziunile
cele bune. Puțin de ici, puțin de colo, stringind mini în dreap'a şi în
stinga, surizător, amabil-—amabil mai ales: d, Jules Claretie aproape n'a
avut dușmani personali—și pe urmă răspindind în juru-i mii de foi scrise
fără mult stil, dar pe înțelesul tuturora, dacă nu cu mult înțeles, temu-
tul Administrator al Comediei-Franceze a știut să-și creeze o atmosferă

"de simpatie și de celebritate. Ciţi mau luptat astiel și mau suferit în
războiul dela șaptezeci ! Care insă a putut ca d. Jules Claretie trage a-
titea foloase din această situațiune ? J

Printre toate cele frumoase descoperite de veacul al XIX-lea este
desigur şi jurnalismul, câci—ori și ce-ar spune detractorii săi şi iubitorii
de liniște contemplativă—el este un element de progres, care, bine diri-
guit, poate aduce servicii mari și grăbi realizarea Imbunătățirilor. Apos-
tolatul jurnalistului nu este intotdeauna o frază goală. Omul care luptă
pentru alții, pentru isbutirea ideilor mai bune, care În această luptă fără
preget, de fiecare zi, își istovește puterile și își uită liniştea personală,
are dreptul la stima şi la admirajiunea noastră. Sa spus de d. jules
Claretie, că este jurnalist înnainte de toate, şi el singur o credea sau
se făcea că o crede. Dar nu este „jurnalist* omul, care știe numai să
scrie fel de fel, fără altă ţintă decit de a trimete cit mai multă „copie*
şi a incasa cît mai mult. Care sint curentele nouă, care sint ideile ori-
ginale ce și-au făcut drum în lume prin pana d-lui Jules Claretie? Ce
progres urmăriau „Amintirile* nestirşite publicate în revista Les An-
nales şi în serviciul cărui ideal moral s-ria dinsul articole apărute în
„Le Temps" asupra vieții la Paris? Cel mult un bun dar cam pololo-
ghicos povestitor de anecdote, un iubitor de cancanuri. Viaţa nu-l in-
teresa decit din acest punct—al zilei da eri sau cel mult al zilei de azi.
Ziua de mine, viitorul,—nici nu-l jabe, nici nu căuta să-l priceapă. De-

"geaba se frămintau în jurul lui avinturi tinere şi ginduri nouă: d. Jules
Claretie era mai rigid ca cea mal rigidă tradițiune !

Am vorbit acum un an aci de decadența în caie căzuse subt die
recțiunea d-lui Jules Claretie Comedia-Franceză. Nu din punctul de ve-
dere material bine înțeles: d. Jules Claretie a fost un bun şi econor
Administrator. „Nu subvenţii lipsesc Teatrului Francez“, scriam atunci,
„ci în primul rind o direcție capabilă să aprecieze talentele trupei și să
le ţină intro antrenare continuă,—o minte care sä cintărească la dreapta
lor valoare pe cei tineri și să-i lormeze. Prea nu se lucrează nimic şi
prea multă somnolență. Entuziasmul şi multumirea fericită pe care o

“dă lucrul, eonștiința datoriei implinite şi lupta pentru deschiderea de o-
izoaturi nouă lipsesc dela Teatrul-Francez*. Și mai departe: „De voe
de nevoe, publicul este silit să se ducă la teprezentațiunile aga zisului

SCRISORI DIN PARIS 21

„repertor“, dar sint convins că proporția s'ar schimba în ziua cînd o di-
rectie mai energică și mai prevăzăteare ar complecta şi imbunătăţi an-
samblal sărac al trupei moderne și ar ridica nivelul noilor reprezen-
tajiuni". .

Să-mi ierte cititorii „Vieţii Rominești* acest lung citat, şi să nu
mă învinuiască de lipsă de modestie. Dar astăzi, cași atunci, cauzele
răului sînt aceleaşi: pentru a readuce Comedia la situațiunea înnaltă de
prim Teatru-Prancez, un bun Administrator trebue să facă probă de ener-
gie în conducerea personalului, să îngrijească de îmbogățirea trupei și
de imbunătățirea repertorului. D. Carré care, innainte de a fi fost om
de teatru, a început prin a fi soldat, garanta întrucitva realizarea aces-
tor condițiuni; şi în adevăr dela venirea d-sale în fruntea Comediei-Fran-
ceze multe sau schimbat în bine: fără frică noul - Administrator a des-
<his mari ferestrele și a început să scuture praful şi să șteargă muce-
gaiul...

Din primele zile ale Administrațiunii d-lui Carré sa constatat de
obişnuiții culiselor un spor de activitate și de viață în culoarele Come-
diei-Franceze ; societarii albiți de ani şi de onoruri rivalizau cu pensio-
parii tineri în a fi exacti la repetiție și a se arăta doritori de muncă. Ei
nu făcezu de altminterea decit să urmeze exemplul bun dat de noul Ad-
ministrator, care—fără a-și cruța odihna personală—căuta să fie mereu

"acolo, să le vază pe toate şi să le diriguiască cu atențivnena necesară.

Sfirşite vor fi de acum incolo lincezelile adormitoare și stavilă se va
pune abuzului congediilor şi a reprezentaţiilor prin provincie. De comun
acord cu Prezidentul Republicei și cu Ministerul Instrucțiunii Publice, d.
Carré a modificat articolele venerabile, dar insuficiente, ale celebrului
Decret din Moscova: Societarii Comediei-Franceze nu-și vor mai pu-
tea exploata congediile cu turneuri prin provincii şi prin străinătate, de-
zastroase pentru cinstea Casei, jucind fel de fcl de piese și înconjurați
de trupe ridicole, Numai în cazuri excepționale, şi cu Învoirea preala-
bilă a ministrului, ei vor putea fi autorizaţi a juca în timpul congedii-
lor şi atunci numai piese din repertorul Comediei, Amenzi respecta-
bile, care se urcă până la cinci sute de lei pe zi, şi riscul dea fi ex-
cluşi din societate garantează respectarea noilor deciziuni, In schimb
sa acordat îndemnizări suplimentare artiștilor, care vor juca mai mult
de o sută de ori întrun an. De voe de nevoe, surizind mai mult în
sită, pontifi Teatrului-Francez—d. de Feraudy în cap—sau închinat și
au acceptat modilicările ; tinerii din toată inima,

Activitatea d-lui Carré nu sa mărginit însă aci: cu o energie
demnă de laudă, d-sa a Inceput reorganizarea personalului; elemente
netrebuincioase au fost scoase fără milă la pensie și golurile umplu-
te cu artişti talentați, O respectabilă societară — simpatica și blonda
d-șoară Du Menil—a trebuit astfel să părăsească templul unde oficiase
timp de douăzeci și opt de ani; o serle întreagă de pensionari în frunte
au d. Joliet, decanul de vristă, au urmat acelaşi drum ; d-lui Truffier,

272 VIAȚA ROMINEASCA

societar cu vază, i s'au dat însârcinări onorabile, care îl silesc însă să
părăsească, dacă nu teatrul, cel puţin scera, Gurile rele mai șoptesc
că și d. Leitner va trebui să se ocupe de acum înnainte exclusiv la
Conservator cu formarea tinerelor elemente.

Odată suprimările şi operațiunile de prima necesitate sfirşite, d,
Carrt a Inaugurat partea pozitivă a administrațiunii sale. Primul său act
a fost un act de dreptate; d-nii Crou€ şi Bernard au fost înnălțați la
socletariatul ce li se cuvenea de atita vreme. O sumă de artiști, cunos-
cuți şi apreciați de publicul parizian, au fost pe urmă angajați. De acunt
înnainte nu vom mai vedea ped. Grand singur în rolurile de „premier“,
expus la situațiuni ridicule, cum a lost aceia de acum doi ani, cind în
necazul vristei şi a fizicului a trebuit să joace rolul unui efeb de două-
zeci de ani. D-nii Claude Garry, Capellani și Jacques de Férawdy vor
îi acolo să impărțească cu dinsul munca şi laurii. In același timp a fost
pus şi Odeonul la contribuție, cum nstural este și ar fi trebuit să fie în-
totdeauna. Doi din cei mai buni pensionari ai lul Antoine, d-nii Denis
d'Ins și Joubet vor trece la Comedie. Din cei plecaţi a revenit d. Sil-
vain, care demisionase scirbit de șicane meschine; d. Le Bargy se pare
că este hotărit a se Intoarce în casa lui Molière curind, curind. Pe cînd
veni-va rindul geniale! Suzanne Desprès ?!

In scurtul timp de o lună, putea d. Carré să se ocupe și de re-
pertor şi să-l modifice? Roadele activităţii sale pe acest teren se vor
vedea mai tirziu; pănă acuma se continuă piesele studiate și montate
subt vechea administraţie. Avem însă deplina convingere că d. Carré
va şti să facă și aci îmbunătățirile necesare și să deschidă însfirșit Co-
media-Franceză năzuinților tinere şi originale. Semne bune prevestesc
de altmintrelea un viitor îmbucurător : noul Administrator va supune în
persoană Comitetului de Lectură o piesă de D-ra Maria Leneru, autoarea
talentată a pieselor „Les Aiiranchies* et „Le Redoutable“.

Cu toate că-i inevitabilă, moartea este din stările pe care mintea 0-
menească nu a putut-o pricepe și admite vre-o dată, Au vorbit despre
dinsa filosofi şi au scris lucruri frumoase, dar toată Ințelepciunea lor ä
siirşit in fraze şi în resemnare: astăzi cași pe vremuri misterul mor-
|ii a rămas același, aceiași imposibilitate de a concepe o existență fără
viața personală. Cit va trăi lumea, morții vor trebui să rămînă cu mor-
tii şi vii cu vii. Pentru a înșela slăbiciunea noastră și a ne consols, a
fos: descoperilă iluzia nemuririi. Graţie ei putem trăi în gindul că vom
continua a fi şi după siirşitul nostru pămintesc. Poporul francez în iu-
birea lui de regulă şi de concret a transformat teoria într'o instituțiune
cu forme bine definite: Academia Franceză nu este în fond decito
societate de Stat făcută să elibereze membrilor ei bonuri de viață veş-
nică. De acolo ahata cu care mari şi mici se năpăstuesc asupra celor
patruzeci de locuri şi care a făcut și pe un Zola să se contrazică. Prin
moartea d-lui Jules Claretie un fotoliu a rămas liber: ambițiuni de tot

SCRISORI DIN PARIS 23

felul vor fi iarăşi deslănțuite, campanii meschine, influenţi politice și mai
ales intrigi de femei. Candidatura cea mal serioasă pănă acuma este a
d-lui Abel Hermant. Autorul „Carierei“ și a „Transatianticilor” nu
are pentru sine numai faptul dea fi fost însărcinat de atotputer-
nicul Adrien Hébrard să continue în „Le Temps“ rubrica „La Vie ăPa-
ris*, ramasă fără titular prin moartea d-lui Jules Claretie, dar posedă în
același timp calităţile primordiale cerute de gustul zilei: o minte incli-
nată spre speculațiuni abstracte și un corp mlădiat la toate exerciţiile
culturii fizice.

In adevăr dela o vreme încoace asistăm în Franța la un fel de re-
naştere a conce pțiunilor elenict : gustul filozofiei pare a reveni în ace-
laşi timp cu lubirea frumosului plastic, a formelor desăvirşite şi a ati-
imdinilor armonioase. Făuritorii de sisteme transcendente, profesorii de
înţelepciune sint la modă alăturea de dansatori și de maiștri de gimnas-
tică, Sërmanele mondene nu mai ştiu cum să-și împărțească ziua şi
unde să găsească timpul cerut simultan de „Collège de France” şi de ṣe-
dințele choreogratice.

De o parte alegerea d-lui Emile Boutroux la Academie și entusiazmul
deslănțuit de cursurile d-lui Bergson, care, din cauza îmbulzelii auditorilor,
va fi nevoit să vorbească în curind întrun amfiteatru de două ori mei încă-
pător, de alta voga tango-lui, a baleturilor rusești, a dansurilor de tot felul și
mai goale şi mai puţin goale,—iată în ce consistă pentru moment mani-
festațiunile acestei renașteri, Rămine-va ceva dintr'insa ? Nu credem!

Totul ne apare lipsit de seriozitate și de foc sacru: O simplă chestiune”

de modă, pasiuni trecătoare aduse din afară, de peste graniţă, de spiri-
tul de imitație al snobilor şi de nervii citorva femei lipsite de ocupaţie.

Caracteristică pentru etemerul acestor manifestațiuni este „Meta-
choria“, inventată de d-na Valentine de St.-Point, Cită pretenţiozitate
ridiculă, ca să nu zic fumisterie, cîtă lipsă de bun simț se ascund În
dosul fazelor pompoase și obscure ale sistemului, care—după pictură—
vrea să întroducă cubismul în choreografie. Vorbele sint, după d-na de
St.-Point, însuficiente a exprima desăvirşit bogăţia gindurilor și a senti-
mentelor. în schimb linia şi figurile geometrice — se abuzează dela un
timp de geometrie—constitutsc mijloace perfecte de exprimare, Dansul
dar, care va căuta să redea aceste figuri, va realiza uniunea frumosului
plastic cu frumosul intelectual. Pytagorienii m'ar fi putut găsi ceva
mai bun! Metachoria vrea să fie acest sistem de dans; și pentru a proba
adevărul, inventatoarea, care pe timpuri a fost poetă, şi are la pasivul
său mai multe volume de rime, a luat ca punct de experiență propriile
sale opere :— „Poemele atmosferei“ și „Poemele răsboinice* au fost ast-
iel lămurite într'o friguroasă după-amiază de Decembrie cu ajutorul pi-
ramidelor, a trapezelor și a rectunghiurilor de tot felul. Rezultâtul a fost
bine înţeles acela obişnuit in astfel de ocazluni: inițiați au priceput și
sau pamat de plăcere ; restul muritorilor au continuat să rămină nedu-

234 VIAŢA ROMINEASCA

meriţi. Exhibiţiunea n'a fost lipsită însă de interes, datorită voalurilor ușoare,
care acopereau numai pe alocurea corpul fraged al dansatoarei.

„Metachoria“ a căzut cu toate acestea și, semn îmbucurător, pu-
blicul a sfirșit prin a-și pierde răbdarea. Presa, atit de indulgență șie
de curtenitoare, a criticat cu asprime dansul filozofiei. In fața unor
asemenea probe de rea voință, d-na de St.-Point a preferit să nu mai
ţină şedinţele anunţate şi să continue prin țări străine desvăluirea mis-
terioaselor frumuseți. Venită din necunoscut, din locuri depărtate, de
acolo de unde oamenii au alte apucături și alte sentimente, altă men-
talitate și alt suflet, choreografia „ideistă* a luat drumul întorsului a-
casă. Să sperăm că exemplul bun va fi urmat și că pe aceiași cale se
vor îndrepta curind futurismul, cubismul, ortismul, bruitismul și toate
celelalte „isme“, care dela un timp încoace stingheresc mersul norma!
al lucrurilor. Un om prevăzător, d. Gabriel d'Annunzio, a părăsit deja
Parisul !... l

Innainte de a continua, țin să lămuresc şi să evit o confuzie. Am
crezut-o şi cred—am spus-o de altminterea, sint acum citeva luni, în „Viaţa
Rominească” —că, mai grozave decit zidurile Chinei, se ridică imprejurul
Franţei bariere de izolare. Nimic sau aproape nimic din curentele pu-
ternice, care străbat străinătatea, şi din marile lor opere intelectuale şi
artistice nu sint cunoscute. Gindirea franceză tržeste izolată, fără alt iz-
vor de inspirare, decit trecutul său, De acolo atotputernicia tradițiunii
- şi rigiditatea sa ; de acolo iarăși, decadența și inferioritatea vădită a
produselor moderne. Speriaţi de progresele nenarocitei stări de lucruri,
$u găsit oameni care au recunoscut cauza şi au luptat pentru stirpirea
răului, fie prin publicaţiuni, fie prin ajutorul teatrului. „L'Oeuvre“, socie-
tatea literaro-dramatică de subt direcțiunea d-lui Lugnt-Pof, este pentru
moment organul cel mal interesant al acestei reacțiuni, Rezultatele au
fost pănă acuma minime; mai mult, printrun fenomen curios, dar ușor
de explicat, curentul—pornit diz intențiuni excelente—a suferit o deviz-
ţiune ingrijitoare. După cum picava ușoară sboară luată de vint şi se
duce departe de arie, pe cind bobul greu rămine locului, astfel mani-
festaţiunile intericare și bolnave de peste granițe au pătruns mai uşor şi
mai repede în Franța. Tot ce nu isbutește a prinde rădăcini în locul de
origină, — sisteme confuze, literatură morbidă, —a căzut, nour gros de prai,
asupra „Orașului-Lumină”, Din toate părțile lumii au pornit spre dinsul
in pelerinaj nesfirşit maeştri neințeleși și poeţi sublimi, Slavi sentimen-
tali, Germani nebuloși, exotici de tot felul, săraci în talent și bogați
în pretenţii. Aci li s'a făcut primire strălucită de trei feluri de oameni :
de xenofilii,—despre care am vorbit mai sus şi care, cinstiţi în gindu-
rile lor, nu pot fi acuzaţi decît de ușurința în judecata calității, — de su-
toctonii tovarăşi în mediocritate și inslicşit de mulțimea snobilor lip-
siți de spirit critic și ahotnici de necbişnuit, Am avut atunci o infio-
rire de sisteme, care de care mai confuze, și de teorii estetice ridicule

SCRISORI DIN PARIS 210

şi bolnave. „Salonul Independenţilor“ în artă, „Metachoria“ d-nei de St.-
Point în choreografe, cenaclul d-lui Paul Claudel în literatură, —iată u-
mele din rezultatele acestei triste activităţi. indiferența marelui public,
îndulgența fricoasă a criticii a îngăduit începuturilor modeste, iluzia
succesului. Astăzi opinia publică săturată, a hoțărit să stirșească cu a-
ceastă comedie şi, după nereușita d-nei de St.-Point, am avut „fourul
negru“ al d-lui Gabriel d'Annunzio,

Sint ani deja decind poetul delicat și sublim, supărat pe țara mumă,
a venit ia Patis cu gindul de a-şi reface o patrie. Consecvent cu această
hotărire şi pentru a căpăta cetăţenie în literatura franceză, d. Gabriel
d'Annunzio și-a făurit ultimele sale cpere în limba lui Corneille. Una
după alta, d-sa a prezentat publicului parizian trei drame: „Le martyre
de St.-Sébastien*, „la mort pariumâe“ și acum în timpul din urmă „Chè-
vrefeuille“, piesă in trei acte cu subiect modern, reprezentată de Teatrul
„de la Porte St..Martin“. Nici admirațiunea găligioasă a prietinilor, nici
reclama iscusită, nici înterpretațiunile d-nei Berthe Bady şi a d-lui Le
Bargy nau scăpat „Chèvrefeuille" de soarta predecesoarelor, Piesa a
trebuit să fie scoasă de pe alis după numai vr'o zece reprezentații. Des-
curaăjat și scirbit, poetui „Cetăţii moarte“ a reluat drumul Italiei, unde
se pare că aceiaşi piesă va fi reprezentată cu mici modilicări de formă :
alt titlu, nume italleneşti în locul celor franceze,—într'un cuvint alt sas
naţional.

Ar depăşi cadrul acestor „Scrisori* o analiză mai aprolundată a
talentului d-lui Gabriel d'Annunzio. Sintem printre primii cate îl recu-
noaştem puterea talentului sèu poelie şi eleganța formelor sale de ex-
primare. Credem iasă că a fost exagerare, cind sa salutat înntr'insul e-
galul celor mari de tot: pentru aceasta îi lipseşte şi innăiţimea morală
şi bogăţia sulletească. D. d'Annunzio poate fi un virtuos desăvirşii, dar
niciodată un artist în marele înțeles al cuvîntului. Dacă ultimele sale
piese reprezentate la Paris au căzut, să nu acuzăm numal ignoranță şi
burghezismul publicului. Subt aspectul bogat, subl frazele meşteşugit
filcuite, mu se ascundea mare lucra; şi, dacă n'am priceput adeseori, -
«ste că in adevăr nu era nimic de priceput. D. Gabriel d'Annunzio a
seluat, supărat, drumul ce duce la Roma; să-l lăsăm să se depărteze in
ticnă ; locul ini este acolo subit lumina bogată a cerurilor senine, în
mijlocul naturilor exuberante, a iemellor fatale şi a poeților sălbatici,
Aci, la Nord, purpura nu ţine cald şi vorbele goale nu merg la inimă!

Supărat a fos! pănă acum citeva zile şi d. François de Curel.
Cazul său este toluși departe de a îi identic cu al d-lui d'Annunzio.
Alţii sint admisalorii scriitorului francez, aiji duşmanii săi. Curtea sa
nu se compune din saobi, din poef) neințeleşi şi din temei bolnave;
imprejurul lui găsim ceunite spiritele, care—iâmmase ta tradițiunea clasică—
văd în arta adevărată mai mult decit un simplu meşteşug, mai mult
„iecii o îndeminatecă dar prozaică imiurire de coniitete. François de

276 VIAŢA ROMINEASCA a ay

Curci n'a plăcut, cum naturak era să nu placă, publicului deprins cu
producţiile urmaşilor d-lui Scribe şi ai lui Alexandro Dumas-tatăl, Con-
vențiunilor mincinoase, efectelor teatrale, declamațlunilor goale, păpuşi-
lor cu chip omenesc, —dinsul a opus puternic adevărul vieţii, situațiuai
normale, poezie sinceră şi înnaltă, suflete şi caractere reale. Contras-
tul era prea mare ca să nu ridice murmure de protestare, prea veneti-
bile preceptele şcoalei vechi ca publicul, leneş şi conservator din fire, să
priceapă şi să aplaude dela intăia dată. Sa pernit atunci contra d-lui
Francois de Curel lupta dusă de cînd lumea impotriva novatorilor: fa-
riseii l-au declarat anarhic şi sacrileg; iat mulţimea în ignoranta sa sue
verană a pus mina pe pietre, gala să-l lapideze. „Cum poţi lăuda un
om, care scrie pentru teztu fără a ţinea samă de forma dramatică“
scrie decanul criticii franceze, jovialul Francisque Sarcey după repre»
zentarea piesei „La Nouvelle Idole". “Temutul critic dela „Le Temps”
nu putea admite un testru care să nu fie teatral, piese lără sfori şi
fără „scene mari". Observaţiuniie pe care le făcea linărului autor erau
cu toate acestea venite din inimă bună: Francisque Sarcey era prea in-
teligent pentru a nu recunoaște o forță în d. François de Curel. „Ce
må supără esta că d. Francois de Cure! pare a o tace inadins. El are
însă calităţi nediscutate de om de leatru*. Şi altă dată: „„Ez—piesa „Les
Fossiles"'—ne lasă În dubiu nu asupra calităţii spiritului d-lui François
de Curel, care este de prima ordine, ci asupra aptitudinilor sale de
serlitor dramatic“.

Scriitor dramatic s'a impus lasă d. Francois de Curel, Incet—in-
cei publicul s'a deprins să vază lucrurile aşa cum sint, să recunoască
bunul de rău, frumosul adevărat de eparențele inşelătoare, să privească
pe Sardou şi şcoala sa ca elemente de mina a doua. Un sentiment in-
stinctiv de respect îl făcea să se inchine anaintea „maestrului“, şi—dacă
piesele d-lui Francois de Curel n'au cunoscut niciodată succesele stis
tor comedii de pe Bulevarde—opiniunea publică este aproape unanimă
a recunoaște intrinsul primul, dacă nu singurul dramaturg modern. A-
devărul siirşeşte intotuesuna prin a triumia: d. Francois de Carel a in-
vins desigur grație talentului său puternic, der ar îi nedrept să uităm
că În această luptă spre lumină Antoine, marele Antolne, a avut partea
sa de glorie. Ca atiţia alţii, d. Francois de Cure! a ciştigat primii lauri
în arena „Teatrului Liber“,

Toate cele scrise ma! sus se pelrecean în uitima decenie a secto-
lulul al XIX. Supărarea d-lul Francois de Curel datează de acum vro
opt ani, cind piesa sa „Un coup d'aile“ căzu — se spune grație unei
cabale—astfel cum nu trebuia să cadă, În piină glorie a hotărit atunci
să se retragă şi să nu mai pubi:e nimic. A trebuit vreme multă şi
multă rugăminte pentru a-l face să revină. „La danse devant le miroir",
piesă in trei acte reprezentată la „Nouvel-Ambigu“, însamnă nu numai

SCRISORI DIN PARIS 27

eee a a aaa aa a a ea E ea aa at pata aa e ne... moeone

un eveniment dramatic de prima ordine, dar şi slirgitul imbucurător al u-
nei triste stări de lucruri,

Pentru a place ființif iubite, omul caută a-şi însuşi calităţile pre-
ferate de aceasta, Fără a-şi da sama, cl pierde astfel personalitatea sa
adevărată şi îmbracă o alta, născută din năzuințele şi visurile unui
străin : laşul devine erou, burghezul poef, ateul bigot,—fiecare joacă

"teatru, dacă vreţi, dar sincer şi convins de realitatea sentimentelor saile.

Imaginea pe care ne-o reflectă ochii iubiţi nu este prin urmare cea a-
devărată, Oglinda aceasta fermecată are darul de a altera în bine şi în
rău figurile ce se privesc întrinsa. Vom fi frumoşi, buni, generoşi, per-
lecţi subt toate raporturile atita timp cit flacăra ce o luminesză va arde
pentru nol; mai uriţi vom fi, şi mai răi, şi mai slabi, cînd focul va fi
stins. E un joc grozav dansul acesta, dătător de viață şi de moarte,
—lată ce a vrut să arăte d. François de Curel în nitima piesă.

imprejurul acestei idei se clădeşie acţiunea celor trel acte de mi-
nuţioasă analiză psihologică. Un rezumat al pleselor d-lui Francois de
Cure! în stilul clasic este imposibil: ideia şi caracterele primează Mntrin-
sele, nu acţiunea. Aceasta esle redusă la adevăratul ei rol de canevas:
fiecare frază în schimb are rostul ei, fiecare vorbă ascunde o bogăţie
de inspirare poetică. Nimic netrebuincios: trei persoane şi stita—cel
doi amanți şi o mătnşă, conlidenta—sint toate rolurile din „La Danse
devant le miroir* | O analiză serioasă a caracterelor ar comporta un
studiu special şi o critică amănunțită a opere'or d-lui Francois de Curel.
Ne rezervăm aceasta pentru mai tirziu ; pentru moment ne ajunge sim-
pla constatare a succesului autorului şi a artiştilor,— d-nele Simone şi
Megord şi d. Claude Garry,—care au pus mult talent şi muită inimă,

Reprezentarea piesei „La Danse devant le miroir* a fosi cauza u-
nul incident inherent. Critica a crezut, că recunoaste în această operă o
bucată mai veche a aceluiaşi autor—,„L'amour brode”—reluată cu mici
modificări. D. François de Curel a protestat priniro scrisoare deschisă,
susținind complecta originalitate a noli sale drame; și, pentru a face lu-
‘minä, „Ilustraţiunea teatrală“ a publicat simultan amindouă piesele, Le-
am recitit pe amindouă şi am impresia că d. Francois de Curel gre-
şeşte: „La Danse devant le miroir“, este o variantă a piesei „L'amour
brode“,—o variantă superioară însă, atit prin conciziunea acţiunii cit şi
prin aprolundarea psihologică a caracterelor. Nimeni nu a acuzat pe
d. Francois de Curel de piagiare, lie a sa însăşi; sa spus numai că a-
“supra aceluiași subiect autorul a făcut din nou o piesă nouă!

Aș fi vrut să vorbesc în scrisoarea de față şi de laureatul pre-
miului Goncourt. Mi-e frică însă să abuzez de pacienţa cititorilor „Vie-
ţii Rominești“, şi prefer să amin subiectul pentru. numărul viitor, cind
în acelaşi timp voiu vorbi de marele premiu al Academiei Franceze şi de
acela mai modest a! revistei „La Vie heureuse".

N. L. Kostaki.

273 VIAŢĂ ROMISEASCA

Despre conversaţie

Cred că nu va fi fără folos, dacă voiu reda aici, în măsura sia-
belor mele puteri, o lecţie făcută la Colfâge de France de celebrul psi-
holog Pierre Janet, asupra conversaţiei din saloanele Parisului, Des-
prinzind această lecţie dintrun curs început acum opt ani şi care va

mai continua încă cițiva ani,—scopui îmi va fi ajuns, dacă volu reuşi

să atăt spiritul în care e făcut acest curs de psihologie și chipul cum
sint privite diferitele operaţii mintale, cu care vremea şi experienţa con-
tribuesc la îmbogățirea sulietula! nostru, E de prisos să mai adaog, că
de lipsurile şi greşelile strecurate cu voe sau fără voe, în rindurile ce
urmează, —nu e responsabil decit autorul acestui rezumat.

Doamnelor şi Domnilor,

Vorbindu-vă data trecută despre negație, am inceput cu aceasta a
doua parte a cursului dia anul scesta,—după ce obiectul primei părți æ
acestui curs a fost format de credință şi afirmaţie. Mă tem că lecţia
de azi să nu vi se pară prea uşoară şi prea neserioasă, mai ales că
şedinţa precedentă vi s'a părut poate, prea filozofică şi prea abstractă.
Subiectul, de care ne vom ocupa astăzi, n'a atras în deajuns—după pă-
rerea noastră—atenţia filozofilor. Oricum, pentru noi, orice fapt moral
îşi are importanța lui, căci doresc ca psihologia să devină descriptivă în
felu! cum e botanica în ştiinţele naturale. După cum am mal spus-o
în repetate rinduri, domeniul psihologiei nu-l lormează nici fenomenele
exterioare, nici cele interioare ; ci, această ştiinţă, care deocamdată nu
există, trebue să studieze fenomenele de suprafață, acele ce se petrec
la suprafața corpului nostru. Operaţiile mintale, de care ne ocupăm de
atiția ani de zile, nu sint—după cum am vâzut—decit conduita în vede-
rea unei anumite acţiuni; în al doilea rind ne-am mai dal samă că o-
perațiile ulterioare sau superioare presupun negteșit pe cele anterioare
sau inferioare după cum înlr'o coloană de apă ţişniloare, părjile de sus
ale acelei coloane nu pol exista fără părţile de bază ale coloanei.
Totuşi, sarcina noastră este să ajungem să explicăm, cum a luat naş.
tere gindirea interioară, căreia nu-i corespunde nici o acţiune exterioară.
Și tocmai aici ne va fi de folos, conversaţia cucoanelor, această muncă
zădarnică şi neințeleasă. Ea |

Dacă „Le diable boiteuxe-af fui Beaumarchais ne-ar împrumuta
puterea lui de a ridica acoperişurile caselor, am putea vedea, între o-
rele 5 și 7 şi mai ales în lunile lanuarie şi Februarie, în saloanele Pa-
risului, grupuri de cinci până la patruzeci de persoane, făcind gesturi
foarte bizare, îndeplinind cu multä seriozitate un fel de ceremonie cu-
rioasă, În aparenţă ridiculă, Și pentrua lua parte la această ceremonie,
cucoanele se gătesc cu hainele şi podoabele cele mai alese, se acopăr

SCRISORI DIN PARIS 219

cu biâni de animale şi pe cap poartă pene mari de paseri, iar pe faţă
işi pun culori albe, roşii, negre şi vremea nu-i departe, cind perucele
verzi vor îl ja modă, Dintre operațiile deja studiate, observăm în a-
ceste saloane formulele de salutare, care-s în legătură cu numele pro-
priu—după cum știm; apoi mijloace de excitare: lumină mare, mincare
şi mai cu samă multe băuturi alcoolice şi mai presus de toate se vor-
beşte şi iar se vorbeşte. Jar la un moment dat, scaunele fac cerc, nu-
mâi şi numai peniru conversaţie. Din studiile noastre de pănă acum,
limbajul nu-i decit un ordin, un preparativ al acţiunii; întrebarea nu-i
decit o cerere sau o rugăminte, Pe cind aici observăm că la fiecare
persoană ce intră i se spune, de exemplu: O, cit sinteti de amabilă
că aţi venit, cu toate că vremea e aşa de utilă! Și răspunsul se va
raporta invariabil asupra glodului de pe străzile Parisului şi asupra gro-
pilor de pe bulevarde, san în cazul cel mal rău asupra migrenii bărba-
tului sau a copiilor. Şi cu toate că scena aceasta se repetă de treizeci
de ori, ea se petrece în acelaşi atmosferă de atenție, de seriozitate şi de
politeță. Ceremonia cea mare începe insă după ce scaunele fac cerc.
Și mi se pare că această ceremonie trebue să satisfacă la irel legi.

1) Conversaţia să nu cadă niciodată.

Trebue să se vorbească şi să se vorbească incontinuu. Cea mai
mare nenorocire, cind se face tăcere, Îndată se simte o jenă generală
şi necesitatea de a reincepe vorba ori cu ce şi ori despre ce, indiferent.

2) Să nu vorbească toate deodată.

Se caută ca la conversație să periicipe toate, dar nu deodată, ca
şi cum conversaţia trebue să intereseze pe toată lumea şi să aibă loc în
atenția generală,

3) Fiecare din cucoane trebue să vorbească, Se fac toate slorță-
rile ca fiecare din persoanele prezente să-şi aibă rolul ei in conversaţie.
Aşa se poate observa că dacă una a vorbit mult întrun interval de
timp scurt, poate pleca, lar cele care încă n'au luat parte la conversa-
ție stau trei şi chiar patru ceasuri, ca să poată spune ceva şi apoi tă
plece.

Un rol deosebit are stăpina casei, care se recunoaşte foarte uşor:
numai ea singură m'are pălărie, Ea are conducerea generală; ea dis-
tribue roluri secundare şi ca mai ales veghează, ca vestalele de altădată,
să nu se stingă conversaţia.

Spus fără Incunjur: cucoanele se adună In saloane ca să se im-

Mai întăiu în aceste conversații, nimeni nu află nimic nou. S'ar
putea spune că cucoanele tinere vin să învețe știința aceasta grea a
conversaţie! ; dar cele ce ştiu să joace perlect comedia, pentruce vin?
Dacă intervine In timpul conversații o noutate gravă, ea atrage după
sine consternarea generală. Dacă un domn, de pildă, îşi ia o temă,
despre care n'ar putea vorbi fiecare din cele prezente, stăpina casei i-
mediat il întrerupe şi schimbă vorba, Fiecare fiind preocupat numai de

280 VIATA ROMINEASCA

—

ce are să spue singur, vorbele cad intro neatenție totală. Nu rămine
decit interprelarea : se vorbeşte peniru a se vorbi. Căci și vorba e un
mijloc de excitare, ca şi mincarea, alcoolul, lumina, culorile etc.. A-
cest ienomen de excitare trebue înțeles astfel. Presupun că starea de
trezie a unui individ poate varia între paralelele D şi D'^. Nivelul actual
fie a. Prin excitare se adună for-
= „ţe, ce ridică acest nivel până în
i b. Printr'o acliune oarecare tre-
buesc cheltuite aceste forțe acu
e mulate. Şi dacă nivelul final se
păseşte scoborit în c, la un nivel
superior celui iniţial, avem de a
= „face cu o excitare propriu zisă.
“lar dacă nivelul final c' e inferior
p celui iniţial, sintem fn cazul unel
— oboseli ce urmează unul efort prea
indelungat. Se poate spune, că
pentru excitare omul Intrebuințază orice acţiune care răspunde unei ten-
dințe vechi, cunoscute: mers, mincare, funcţii genitale, devotament con-
tinuu, mania de a face cadouri etc. Unvl din mijloace este şi vorba.
Ştie toată lumea că copiii vorbesc inainte de a prinde înţelesul cuvin-
telor, lar alții mai mari au obiceiul de a se monta diad ordine energice
toată vremea. Copiii de şcoală nu pot sta mult timp atenţi, trebue să se învir-
tească şi să vorbească cu vecinul lucruri, dealtfel, uimitor de banale şi
neinteresante. Oamenii primitivi se adună împreună ca să cinte sau să
vorbească lucruri aproape neinţelese, recitindu-se anumite cuplete. Pre-
zența unul străin printre oamenii primitivi sau chiar printre ţărani pro-
duce mare încurcătură, căci cupletul acestuia nu e cunoscut. Deaseme-
nea şi copiii se intimidează în fața unei persoane străine şi dacă sint
siliți să vorbească cu acea persoană, ei răspund numai decili: ce să
vorbesc? N'am nimic de spus. Cupletele acestea se găsesc şi în so-
cietatea civilizată. In saloane, ştim fiecare ce are să spue prietenul
nostru ; stăpina casei ştie cind trebue să provoace pe cutare domn să
reciteze avantajele lămpii electrice asupra celei cu gaz. Apoi, opera,

teatrul, vremea, moda îşi au cupletele lor cunoscute.
Impingind analiza mai departe, vom mai găsi in conversaţie alle

două elemente: gluma şi tachinarea.

Filozofii au spus multe lucruri Îrumoase despre ris. Nam să
caut să rivalizez cu dinşii, ci voiu da numai explicarea psihologică a
risului. Risul e un fenomen de derivație, prin care se cheltueşte o
parte din energia acumulată în vederea unor scopuri anumite. El constă
intr'o mișcare agitată a muşchilor de respirație. Am putea spune că el
joacă un rol analog cu al supapei unei maşini de aburi, care împiedică
acumularea prea mare de aburi subt o înaltă tensiune, Curba repre-

SCRISORI DIN PARIS 251

zentativă a acestul fenomen va fi analoagă cu curba excitării, Dacă
nivelul final c va fi inferior celui
A inițial, vom avea de-a face cu un
tis nebun, cu ris isteric,
Gluma se explică atunci foarte
Va simplu. Prevocăm printrun or-
/ din sau o întrebare pe cineva să
tacă o anumită operație sau să facă
E: o anumită recitare, Persoana pro-
-C vocată îşi va acumula forje în ve-
D derea acestui scop. Fiind oprită
— m brusc, energia acumulată se va
e cheltui prin ris. Acelaşi lucru şi
cu tachinarea, ce nu-i decit un atac simulat contra cuiva. Persoana vi-
zată cind se pregăteşte să răspundă atacului, observă intenția inofensivă
şi se produce detenta forţelor acumulate. Dacă avem a face cu tipuri
nervoase sau bolnăvicioase sau care nu înțeleg gluma, nivelul final va
îi inferior celui inițial. Sint frecvente cazurile de copii ce nu ştiu să
ridă, nu pot înțelege gluma și nu-i poţi distra. Și sint şi mai mulţi
aceia cate nu înțeleg încă tachinarea. Aşa dar, în conversație va ire-
bui să ştii să dai ordine uşoare şi să ştii la timp să le opreşti; sau să
ataci uşor şi să ştii tot aşa de uşor să arăţi că atacul a fost prefăcut.
Reţeteie întrebuințate până acum în glume şi tachinări sint foarte
reduse ca număr. Să examinați din acest punct de vedere „spiritele“
revistelor umoristice. Poate că astfel se explică faptul că o glumă nouă
e aşa de mult repetată. Credem că rolul precumpânitor îi are negația,
operație prin care se separă cugetarea de acţiunea exterioară corespun-
zătoare, Acesta e şi motivul, pentru care în şedinţa de azi ne-am ocu-
pat de conversaţia cucoanelor, ce are ca element constitutiv negația.
In fine. conversaţia poate fi independentă, în senzul că se res-
pectă iniţiativa persoanelor prezente. Dar atunci persoana ce vorbeşte
e singură responzabilă de impresia bună sau rea ce va produce asupra
societăţii. Cu aceasta, conversaţia devine e ştiinţă extrem de dificilă.
In tinereța noastră ne revoltăm de felul acesta de a pierde vre-
mea vorbind pentru a vorbi. Cred c'am arătat importanța acestui pro-
cedeu de a vorbi fără a spune nimic, procedeu întrebuințat, de altfel,
şi de poeţi: La inceput era cuvintul.
«nlii prelegerea viitoare ne vom ocupa de ficțiune...*

P. R.

anana

MISCELLANEA

După opt ani

In siirşit, cele două reforme pentru ridicarea țărănimei la
o viață nouă au intrat, dir domeniul speranțelor, pe calea reali-
zării apropiate,

Noi, cei din jurul acestei reviste, avem cel puţin mulțumi-
rea sufletească înaltă că,—iîncă la început de tot, acum opt ani,
cind ideile care azi se transiormă în lapte sociale de mare im-
portanță nu erau, chiar în sufletele puţine în care străbătuseră,
decit nişte speranțe vagi și timide,—noi am incercat să le dâm o
formă precisă, făcind din ele crezul in numele căruia am inte-
meial această revistă,

Și acum, după opt ani, cind am putea face cu avantagii
probabile bilanţul activităţii noastre după pilda altor reviste, noi
ne mulțumim cu singurul merit de a putea transcrie aici cu min-
drie articolul-program din fruntea primului număr al „Vieţii ro-
mineşti* :

„Revista noastră, ca oricare alta, nu poate avea alt scop
„decit munca pe cimpul culturii naționale. Dar, foarte mulţi
„nu-și dau samă că noțiunea de cultură națională nu e în con-
„trazicere cu cea de cultură universală, omenească. Mai muil :
„că un popor nu-şi poate justifica dreptul la existența distinctă
„în sinul popoarelor civilizate, decit dacă poate contribui cu ceva
„la cultura universală, dindu-i nota specifică a geniului sän.

„Istoria poporului romin—e«istoria unui şir neintrerupt de
„mMartiri», 3 zis odată un mare martir al neamului, Eminescu,—
„ne explică pentru ce acest popor, aşa de bine inzestrat, n'a luat

ru "TIP . Ala

MISCELLANEA 243

-0 parte mai activă la formarea culturii europene, pentru cen'a
„dat nota sa distinctă în armonia de gindire şi de simţire, care
„constitue bunul cel mai înnalt al popoarelor civilizate, El a
„trebuit să-şi cheltuiască toată energia pentru conservarea sa
„fizică şi nu i-a ramas acel prisos de energie, care se cheltu-
„eşte pentru cultură,

„De o sută de ani insă, am început să ne impărtăşim mai
„cu dinadinsul la civilizaţia popoarelor din Apus și ar fi vre-
„mea să dăm ceva în schimb, să dăm lumii răsunetul sufletului
„nostru, atins de cultura upuseană.

„Putem nădâjdui că a sunat ceasul?

„Dar, mai intâiu, starea de fapt, realitatea vieții actuale ro-
„mineşti, constitue ea un punct de plecare peniru crearea unei

„culturi naţionale? Căci orice progres pleacă de la o stare de

„lapt anumită, și nu de la plăzmuirile unor vizionari,

„Starea noastră nu e numai înnapoiată, ceia ce ar fi des-
„tul de rău; ca este anormală, ceia ce e mult mai rău:

„Clasele de sus stau în aer, farā atingere cu poporul de
„jos, care, in fara noastră, el singur este o clasă pozitivă şi a
„păstrat mai corat sufletul rominesc, Intre clasele de sus şi
„popor este o prăpastie adincă, care, la noi, desparte aproape
„doua nații. Clasele de sus se ating numai de cultura apuseană,
„de care poporul nu se atinge şi pe care, din lipsă de contact
„Cu poporul rominesc, clasele de sus mo usimilează, ceia ce e
„tot una cu a spune că o caricalurizează. Lipsa contactului cu
„poporul rominesc ne face ca, în foc să absorbim cultura stră-
sinä, să ne absoarbă ea pe noi, să ne asimileze ca pe noi.. De
„dici, şi din neințelegerea acestui lucru, aerul duşmânos al u-
„hora impotriva culturii străine... Şi tot de aici, neindestulătoarea
„noastră contribuție la cultura universală,

„Şi până nu ne vom asimila cultura europeană, citē vreme,
„adică, nu vom fi decit o anexă, caricaturizată, a acelei culturi,
„in loc să-i dăm, şi noi, nota specifică a sufletului nostru, nu’
„tom justifica, încă odată, existența noastră ca popor distinct,

„O cultură „naţionala*, de un caracter specific, nu se va
„naşte decit atunci cind masele mari populare, adevărat romi-
„ești, vor lua parte şi la formarea şi la apreciarea valorilor
„culturale— limbă literară, literatură, forme de viață, ete.—şi a-
„cest lucru nu se va intimpla decit atunci cind, prin cultură,
„viață politică mai largă şi ridicare economică, țărănimea va
„căpăta în stat valoarea socială proporțională cu valoarea sa nu-

25% VIAȚA ROMINEASCA

„merică, economică, morală şi naţională, cind vom fi su popor,
„cind toate clasele sociale vor fi ale aceluiaşi popor, cind trece-
„rea -de la v riul la baza piramidei sociale se va face pe ne-
"simţite.

„Atunci, luind parte la viaţa culturală tot poporul rominesc,
„adevăratul popor romin:sc, vom putea avea o cultură nulio-
„nală, dind în armonia culturii europene răsunetul sufletului
„nostru.

„Cultura, viața politică şi ridicarea eccnomică a țărănimii,
„fiind mijlocul pentru a ajunge la o cultură adevărat naţională
„şi de valoare europeană, această revistă, lucrind pe cimpul sâu
„propriu, va avea, în acelaşi timp, toată simpatia pentru aceia,
„care luptă, pe orice cale, pentru ridicarea culturală, politică şi
„economică a țărănimii și accentuind asupra scopului-— cultura
„naţională —va lupta, pe cit se poate In cadrul unei reviste li-
„terare și ştiinţifice, și ea, pentru realizarea mijloacelor cătră a-
„Cest scop.

„Şi, dacă este nevoe să dăm idealului nostru cultural, na-
„tional şi democratic, un nume cuprinzător,—numele său este :

„Poporanismul“.

De atunci au colabora! la „Viața rominească* cei mai buni
scriitori ai țării, aceia pe care am voit să-i avem, cu aproape
tol ce s-a produs mai de seamă în literatură, In ultimii opt ani,

Dar nu aceasta fusese unica noastră țintă, „Viaţa romi-
nească“ era, de sigur, aşa cum se spune pe copertă, mai ales
o revistă literară şi ştiinţifică. Dar ea a fost necontenit câlăuzită
de lumina unui ideal pe care noi îl credeam mai conform cu ne-
voile acestei ţări, — un ideal social şi cultural—, fiind Inteme-
iată sub auspiciile unor idei care cereau o aplicare mai largă.

Cetitorul poate să judece acum sila cu care a trebuit să
răspundem la sicliala măruntă a acelora care nu våd innaintea o-
“chilor, intre pâmint și cer, decit numai literatură. Pentru ei, şi
acum—noi nu am voit decit să creăm un curent literar... Colec-
țiile „Vieţii rominești“ vor mărturisi pentru noi în faţa unei pos-
terități mai inteligente,

Da, cind vom avea o literatură care să poarte pecelea in-
discutabilă a geniului nostru național și astfel să insemne ceva
in concertul celorlalte literaturi, atunci va putea f vorba și la
noi de curente exclusiv literare, propriu-zise, în care să se
afirme variatele manifestări ale sulletului rominesc.

MISCELLANEA 285

Dar e şi acesta un lux pe care ni-l va face posibil tot nu-

mai implinirea grabnica a celui mai apropiat dintre idealurile
noastre naționale : ridicarea fărânimii la o nouă viață.

Pentru „Convorbiri literare“

Ce putem noi să avem cu d. Mehedinţi?

Nu era nevoe de o agerime de șoim ca să se Ințeleagă că,
faţă de d. Mehedinţi, care se plinge prin pana unui discipol a-
nonim că „de ani şi ani de zile“ il maltratăm, noi nu am pu-
tut avea decii inevitabila, fireasca şi puternica repulsiune inte-
lectuală a omului cu convingeri şi sentimente democratice, față
de omul cu convingeri reacționare declarate, — cind amindoi sein-
tinesc pe arena publicităţii,

Sa nu se uite insă că d. Mehedinţi ne-a atacat întâiu (ca
dealtminteri mai toţi aceia cărora —recunoaştem— le-am răspuns
cu virf şi indesat),

Au mai venit apoi, în cursul acelor „ani şi ani de zile“ şi
alte chestiuni mai mărunte, care nu ne puteau jäsa de phiaţă;
chestia Mihail Twain zis şi Samuel Klains, chestia hKebias, etc.

Acum,--ce-am avut noi in numărul trecut cu d. Mehedinţi ?

Convorbirile literare au batjocorit povestirea „Florica Ce-
teraşul“, pe care au luat-o drept „un fel de Şir'te-mârgârite* şi
in privința căreia insinuau că nu „ar fi fost de publicat”.

E uzul ca directorul unei reviste să râspundă de toate a-
precierile (literare, politice, prolesionale, etc.) iscălite sau neiscă-
lite, pe care le publică în revista sa, cind nu şi-a anunțat cuve-
nitele rezerve, (Vorbim fireşte de conţinutul, nu de forma a-
celor aprecieri).

Batjocurile la adresa lui „Florică Ceteraşul“ erau sem-
nate „D*.

lată peniru ce ne-am adresat d-lui Mehedinţi.

Viulenţă de limbaj ?,.. Dar există oare violență care să ca-
lifice cum trebue fapta unei reviste literare, cu un trecut onest,
care depreci„ză astfel şi puţina literatură bună ce se mai pro-
duce acum? Fapta celui ce seerijază in mentor al gustului pu-
blic și în acelaşi timp dovedeşte o atit de flagrantă lipsă de
gust ?... El e dușmanul firesc al acelor puțini scriitori adeva-
rați din această țară, al profesioniştilor talentați, cari sint incă
destul de blajini ca se mulțumesc cu o violență numai de limbaj. .

Şi tocmai d, Nichedinţi să se plingă de acest lucru? A

"286 VIAŢA ROMINEASCA

“uitat d-sa grațiozităţile cu care ne intimpina acum cliva ani?
„Săraci cu duhul şi cu simţirea“, „independența erbivorului In-
“căpăţinate, „Kebias”, „insuficiență intelectuală“, „Abece“, „su.
veranitatea inchipuită a inepției“, „Kebias*, „nechemaţi* cari
„Cind nu deșteaptă mila, stirnesc risul", „zădărnicie tipografică“,
„Kebias*,,, ce sint toate acestea pe lingă boţul de vaselină cu
care noi i-am comparat creerul ? Noi ne-am lviosit numai de o
imaginà, pentru a ne lămuri mai lapidar impresia pe care ne-a
făcut-o, cu prilejul notiței din „C. L“.

Până aici, am răspuns numai—complect şi limpede—Con- i

vorbirilor literare.

Dar mai e ceva.

Junele discipol anonim, cu invoirea d-lui Mehedinți, atrage
„luarea aminte tuturor tinerilor dela universitățile rominești* că
noi am calificat de „bicisnic* aparatul receptiv al d-lui Mehe-
dinți.

Ce-o fi insemnind asta ?... E o amenințare? Şi dece „dela
universitățile rominești“ şi nu dela Şcoala de Poduri şi Şosele,
de pildă ?

Ințelegem. Tinărul anonim este, de sigur, vre-un elev al
d-lui Mehedinţi,—pentru care lumea se reduce la odaia semina-
riului de geografie. Cu psihologia unui copil din clasele primare,
pentru care „domnul* e perfecțiunea Insăși, el se miră grozav
cum am putut să ne legăm de „domnul“, şi ne denunță „tutu-
ror“, etc. A

Şi discipolul acesta face parte, de sigur, din acea „sumă
de tineri* despre care ne vorbea d, Mehedinţi în No. trecut... In-
trebăm cu melancolie: Toţi sint aşa? Cà despre gustul literar
şi inteligenţa acestuia unul, neam convins. lată cine va moș-
teni organul, cine „va adăoga o pagină la revista unde au scris
Negruzzi, Alexandri, Creangă, Conta, Eminescu şi Maiorescu“,
după cum se exprima d. Mehedinţi Intr-un articol din No. pre-
cedent.

Trecusem uşor peste acel articol („Puteri nouā“),—din ge-
nerozitate și lene. Dar fiindcă a trebuit sil pomenim aici, nu
ne putem impotrivi ispitei de a spicui cite ceva din el (nimeni
ca d. Mehedinţi, nu are darul de a te ispiti astlel).

Citam :

pei fără să avem pretenţia da a [i exprimat noi intreaga
„Mișcare literară“ (credem și noi cå afară te d-nii Chiriţescu şi
"Beza mai sint, cit de cit, şi alți scriitori în ţară, N. R) avem

MISCELLANEA 287

„totuşi mulțumirea că scriitori cu adevărata finejä artistică şi
„etică au aprobat această atitudine, Aşa se explică de bună
„seamă că, pe cind unii scrieau „pentru bani şi pentru slavă“,
„atiți tineri de valoare au ales mai bine drumul jertfei, susţi-
„nind cu scrisul lor desinleresat revista de care se leagă partea
„cea mai bună de istoria renașterii noastre“.

Trecem peste ofensa pe care d. Mehedinţi o aduce nu nu-
mai celor mai buni scriitori romini în viață dar şi scriitorilor din
Apus,—ca să-i punem mai repede o întrebare, Ce face Direcţi-
unea cu fondurile incasate din vinzarea şi abonamentele unei re-
viste atit de importante ca „Convorbiri literare“? Le varsă la
„londul pentru Flota Naţională* ? Sau acceptă sacrificiul de a-și
inâbuși propriul idealism, ca să salveze idealismul şi spiritul de
jeriia al colaboratorilor ?... Un răspuns cu care d. Mehedinţi ne
e dator de multă vreme.

„Potrivil caracterului lor universitar-academic, ele („Convor-
birile literare*) şi-au urmat drumul în linişte“,

Universitar-academic ? Ce e aceia? Noi ştim că „C. L.*
nu publică nici cursurile universitare, nici desbaterile academice,
Poate fiindcă are colaboratori printre profesorii universitari şi
membrii Academiei 7... Atunci toate revistele sint universitaro-
academice! Sau poate fiindcă această revistă, In loc de „slavă
și bani“, işi răsplăteşte colaboratorii mai apropiați cu tot felul
de burse" şi „leicioare“ ? (Vezi destăinuirile d-lui M. Dragomi-
rescu, fost director al „Convorbirilor. literare“).

Cităm :

„In poezie, după unanima părere a criticilor, Cerna ne-a
„reamintit inâlțimea de inspirație a lui Eminescu“.

Unanima părere a criticilor.. se reduce la părerea d-lui AL
Dragomirescu.

D-1 Mehedinţi, facind bilanţul activităţii „Convorbirilor lite-
rare“, puțin lipseşte să nu se mindrească şi cu campania din 1913.
D-sa, caşicum ar fi vorba de meritele „Conv. lit.*, ne vorbește des-
pre „Anuarul de gtogralie şi antropogeografie“, despre progre-
sul pe care Il „vădesc“ „contribuţiile etnografice și geografice",
despre „Buletinul Societăţii geografice romine“ (ce sint, mă rog,
toate gogorițele astea intr-o revistă literară care 'şi face bilanțul
unui an ?), despre „recolta știinţificată asigurată“ de cercetările
d-lor Boga, Brătescu, Giuglea şi Vilsan asupra Rominilor din
dreapta Dunării, despre „marele dicţionar al limbii romine care
inainteaza an cu an* (şi. ce dacă înaintează 71), ete. etc. etc.

255 A VIAȚA ROMINEASCA

Inchidem repede „Convorbirile literare“. Altfel, e destul să
ne aruncâm ochii pe o singură frază a d-lui Mehedinţi ca să nu
putem rezista ispitei de a o releva,

Parnisem doar dela o notiță a „Convorbirilor literare*,—şi mare
interes ca să ne ocupăm de ca nu aveam, Psihologia însă e
oricum atrăgătoare iar lucrurile mici, care au ceva comic, sint
totdcauna interesante,

Dela redacţie

Colaboratorul nostru d. Const, Mironescu, avocat în Foc-
şani,—autorul poeziei „Zmeul* din acest NO.—, pe cate cetitorii
revistei || cunosc şi din alte bucăți de versuri îrumoase publi-
cate la noi, ne roagă să arătăm aici că nu doreşte să ñe con-
fundat cu omonimul d-sale, d. Const, M Mironescu, autorul vo-
lumului „Clipe trăite“, ae isa a

PAAA E A

> dă

dă CEA ua DE e e ba

A P e de

Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti”

Dispariţia marelui cetățean Spiru Haret impune lașului, al cărui
ilu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn
de memoria lui.

Facem apel la toţi cețitorii şi prietenii noștri, care în cea mai
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu-
cerea marelui dispărut, să sprijinească iniţiativa luată de „Viaţa Romi-
nească*, cu prinosul lor oricit de modest,

_ Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicaţia
specială: „pentru monumentul lui Haret* —administraţiei revistei noas-
tre, În fiecare număr vom publica numele subscriitorilor.

„Viaţa Romineasea“

LEI B
Suma din urmă 7115. 65

Lista d-lui Nicu V. Ionescu, București: Euterpia V.
lonescu 5, Alecu Călinescu 1, G. Orleanu'2, Mircea lonescu
t, L. Dan 1, Salving Spas 1, Armand Bia Weiss 1, Luciu
Stanculescu 1, Matilda Toncescu 1, Sesila Orleanu 1, Nicu
V. Ionescu 2, Didina Orleanu 1, Elena lonescu I, Coca V.
lonescu 1, în total . EANES ao TAE apa n/a

Lista d-lui I. Diaconescu, inginer silvic, Mizil: |
Diaconescu 3, V. Masimescu-Buga 2, N. Romanescu 2, Di-
dina Vasilescu 1, Nicu C. Alexiu 1, Victor G, Ivănescu 1,
în total ji alelă asi ai a led pipa
Lista d-lui V. Enăchescu, contabil, Darabani —Doro-
hoi: V. Enăchescu 5, C. lliescu 2, Popescu-Greaca' 4, liie
N. Popescu 2, Dobre |, Cioconeanu 3, C. Sotiriu 1, H. Stoi-
cescu 1, V. Vlădoianu 1, Obştea din Radovan 10, G. Scu-
tariu 3, G. Cipăianu 10, Preot V. Soceanu 2, loan Geor-
gescu 2, |. 1. Duzinschi 1, Traian Mocanu 3, în total . .

Lista d-lui G. P. Savin, învăţător, Smulţi-Covurlui :
G. P. Savin 2, G, |. litode 0.20, Chir. V. Tacu 0.20, Gh. Al.
Portore 0.20, N. D. Tofan 0.20, N. 5. Zaharia 0.20, C. A.
Patrichi 0.20, A. F. Carp 0.20, H. V. Alexandrescu 0.20,
N. F. Carp 0.20, P. N. Panaite 0.20, Gh. A. Butunoiu 0.20,
Gh. |. Totolici 0,20, O. E. Patriciu 0,20, F. P. Tofan 0.20,
A. A. Butunoi 0.20, F. G. Patrichi 0.20, N. F. Costin 0.20,
M. V. Clime 0.20, S. |. Dimitriade 0.20, F. C. Ripă 0.20, V.
P, Patrichi 0.20, C. P. Tofan 0,20,[. C. Munteanu 0.20, Banca
Populară „lzvorul* 50, in total , . . s s sss 60

D. Predes-u, institutor, Măgura-Ungurei (Buzeu) . . 5 —

C. Han angiu, magistrat, Bucureși , . . s. +o -

Lista diui Titu fopescu, farmacia Bruss, București :
Quintus Al. 1, Poleacu 1, Dra Wagner 2, lordănescul, Al,
Popescu 1,1. Costianu 1, |. Negrescu l, Sabui Medeanu 1,
Ecaterina Mauzavinos 1, Elena Zottu 1, Cristina Văcăraş 1,
Maria Smărăndescu 2, Constanţa Stănescu 1, Ioachim Bolos
1, T. Ţopescu 2, Cojocărescu |, în total . . . . .

20 —

e e a

RECENZII

M. I. Chiriţescu: Räsaduri, navele.
1914, Bucuresti, Minorya, Prag 2 lei,

D-l Chiriţescu e, de sigur, unul din
cei mai talontați nuvelişti tineri,

Dosi te stein necontenit prin nişte
viudățenii de formă care te-ar puten
descuraja dela început, îl citesti totasi
voluma) pănă la capăt, atras de vi-
rietntea temelor, da coloritul stilului şi
mai andose ori de vigoarea primitivă a
expunerii.

D-l Clhiriţesea e un realist, și s-ar
piirea că e cel mai puţin rafidat din-
tro prozatorii noştri, Această din urmă
însațira îl distinge cu petere în mijlo-
cul tinerilor literati” do azi, curi vor
să fie rofinaţi şi orlgineli cu orice preţ,
—orătindu-le Incă odată că singurul
mijloe do a fi original în literatură oste
mai întiiu.. să te [i mdacut astle! gi,
apoi, să un atectezi în serizul tău simțlri
si utitoaini străloe de sulietii și de
dosvolturea natarală a optitwilinilor tale,

Sabiectole d-lui Chieitesen sint variato,

Dintre volo luate din viaja deleo:
raş citim:

De unul nowt, in cara no arată câțiva
jucâtari da cărţi, citeva tipuri bine
priase, din luman unti orășel provin-
cial. Siuzuri apelul şi judecătorul —
antoritățile— trigeazt la cărţi lusolind
pe ovitki, cari mi se pur din cale
afară de nzivi,

Tmpêcarea, miminată schiţă. de ana-
liză sufletească, unde d, Chiriteseu vä-
«leşte cnlisăţi pe care nu | le bâncium.

E vorba de o tinără fomer cura era
gata să divorţeze de bărbatul pe ci-
re-l iubea fără să știe.

Focul —descrieres sugestivă a tutu-
ror î-zelor unui incendia Jntrun orsa
de provincie; primul țipăt do alarmă,
ingrămădireu curiașilar, spaima si griis
vecinilor. upoi pilusiäntuirea elements-

lui distrugător“, eroismul unui retă-

(esn, panies, fumul, oxplozia, vietimwee,
înstizşit sosiron autoritĀzilor, pompeln,

disporarea proprietarului imobilului sis
tras, cupe totmai eru dus decnrasă, pie

gubele și lucalizurea fnecaniatni. iare
aşadar un fapt divers — litozarizat, ÎL
cetegti insă cu mult interes: sellta ue
un sens Mal añine de cum s-ar părea.
Pe rii nu ne revoltă oare nbsordira
tea loviturilor soartei 2..

Noa plăcut mxi alas tipul atit de
cunoscat al cotățaanului curajos, plin
de inițiativă (Crunciui, care e nelipalt
dela nsemenena ueznsrra și cado victimă
eroismului são, Vietare urag de pro-
Vince se pouto mindri ca cel puţin s-
pul de uceştin. Nea mai plăcut wra-
datia mişcărilor sufleteşti sueeesiro en
care stăpinul casei aprinse în troprat
cunoştinţă de nenorocirea sa și ezois
mul ficene ul tovarășilor lul de dram.

Las celelalte schite din viaţa deta
oraș („Pedugozul“, cam lungă, dar pii-
nă de observații suñetoşti bono, -Ar-
hivarul” eu uy suliect banal din cara
uutorul n'a scos nimica nor, „O vizită”,
variație pe o temă deja ințiinită asl:

EET

Li L S = dn »
à D ui T À
RECENZII ou

psihologin fină a unei tinere femel di-
vorțute, care devine amanta fostului
ei bărbat) şi tree la altă serie de schiţe
în care d. Chirițeseu e tot atit de in-
teresunt. Sint citeva pilduiri (acesta
mi se pare termenul cel ma! potri-
vit),—un fel de fabule în proză, care
amintesc sehiţale d-lai Girlounu, „Din
lumea celor care nu cuvintă“. Sint u-
nele, în care precumpăneşte olementul
fabulistie („In virşe”), altele în euro
descrierea realităţii pentru ea iusăși
invălue intenția de antropomorfizare a
autorului („Stop”, „Vultanii“, „Vrăbion=
yal} și în stirii altele [.Gindacii”,
„Puţul şi şarpela”) carei dau prilejul
anor refesii cam obscur», dar neobiș-
muite şi atrăgătoare. Nen plăcut cu
doasebire „Putu! și şarpele” cure, desi
păcătueste iurăşi prin lungime, ne face
să simțim mai bine noutatea persona-
Mtăţii avestul autor. În ton, in umo-
qul diseret, In ironia specifie romineusciă,
bucata usta are ceva caru-ji amlutește
Ören ţăranului stătos, cu căclulu trasă
pe ochi și cu zimbetal abia schițat in
<olțurile gurii.

Despre altă serie de subiecte ale «d-lui
Chiritestu um vorbi, pe larg, dacă nu
ngam teme să lungim prea mult u-
-eeastá recenzie, Stilul d-lui Chiriqesen
„e, de obiceiu, foarte personal, Citeo-
dati insă, prin scartimea manb rată și
erorgiu caleulată o razelor, prin in-
sistența uneori excesivă u cuvintelor
care exprimă toate aproape scelus lu-
-eru, el amintește stilu? d-lui Dolavrugceu.

No dospligubeşte insă şi de uetasta,
prin maltale-i imagini foricite. lută:
„Cu toata că i se părea că ereşte le
vorba de un şarpe) se simțea tot svelt
în sartucul lui fară mineei, seris po
trup ca un cuc“, „Ugerul varii eru
doldora şi stirearile ţiţelor atirnau cu
nişte boabe de razachie", „Un eureau
stenahorisit stă în pragul casei sthim-
bind picioarele; Moțul 1i atirnă poste
plise sil supără ca ceva de prisos".
eta,

Ceia ee supără insă si întunecă ta-
lentul d-lui Chiriţeseu, e vocabularul
intrebuințat de d-sa.

Nu cred eñ d. Chiriţescu vrea să ñe

un „scriitor regional“, Scriitori rogio-
nali ne pot da Banatul şi Macedonia,
de pildă, unde sint grupări mui muri
de Romiui, eari vorbese întraderăr
un dialect propriu-zis. Dar ducă am
socoti că cela citeva zeci de cuvinte
speciale, din diferitele părți ale țării,
alcătuese cite un dialect, ntanci a-
proape fiecare jude) ur trebui să ne
den numai scriitori „reglonall*! Am
mai putes avea o limbă literară pentru
tott? D-1 Chiriţesea vreu, probabil,
să îmbogăţească oceastă limbă cu o
sumedenie de termeni noui, dar mai
ales sä scape de expresia banală, Os-
tentația cu care d-sa evită tormenul
curent, literar, cunoscut, îl faes să-l
-prefere de foarte, multe ori termenul
arhaic (dsa serie „strujo*, „euruală*
in loe de sentinelă—intr'o schiţă mili-
tară—apoi „otae* şi „obuz” in loe de
regimont şi corp-de-urmată !)

Să nu uiie însă că, vrind să fmbho»
găţesscă astfel limba literară, faee es-
perionțe pe socoteala sa proprie; că
avlomorurea regionclismelor d-sale are
mai mult un interes filologie decit Mte-
rar; că cuvintele rare de care abu-
zeuză un toţi sorții să nu fte ineewte-
uite 1n limba literară, pentracă nu
credem ca alti scriitori să se mai fo-
losoaseă de ele; că acoustă regiunaloma-
nie frizeaxà uneori foarte supărător
lipsa de gust, ciud îl faco să pue in
convorbirea unor personugii subțiri
dela oraş, unele cuvinte de un efeci
comit, prin neputeivireu lor.

Și apoi, e sigur d. Chiriţesea de in-
ţelesul provis ul euriutelor pe care vrea
să jọ ivcatăleneaacă în limba literară +

lamă, de pildă, cuvintul melița. lu
„voenbulurul* dels sfirșutul volumului
țeăci volumul are dicţionar In coadă)
autorul ne spune că „meliţi* este „de
pănătoarea cinepii”, So vede că așa o

292 VIATA ROMINEASCA

îi prin Viaşea! Ori nutorul nu ştie nici
ce eais depănătoare. In alte părți, me-
liţa este ọ unealtă de lemn, cu care
se înlătură partea lemnoasă din tul-
pina cinepii. lar depănătourea este altă
unealtă cu care se deupănă firul pe
mosor. lmi va spune d. Chiriţesca că
n'am dreptate? li răspund că eu cu-
nose limba vorbită in poalele Negoin-
lui, unde ţăranii pu poartă şalvari bnl-
gāreşti ei itari strinşi pe vină, pălă-
rie dacică şi părul rătozut pe strachi-
nă la ceafă. Se vor fi pricepind aceş-
tia mai bine la limba romineuscă...

Mai vin apoi și alte amânunte care
wlrancină încrederea mea în infailibi-
litatea d-lui Chiriţeseu. Citeva greseli
de gramatică: „Vietăţi cărora noi, on-
menil, nu usvirlim decit desgustul“ (nn
le asvirlim); „căpitanul de grăniceri,
căruia fusese pornită întrebarea“... (că-
ruia îi fusese); „Pe nici-unul nu eu-
noştea înțe'eptal puțulai“... (pe niel-u-
nul nu-l cunoștea), ete. Citeva gre-
şeli urite de acord: li veni In de-
viă alto ginduri” : „Urmă citova se-
cunde de tăcere adineă“ (1). Clisee;
„Zis și făcute ; El se smulse și făcu
clţiva paşi spre locul dezastrului” (toc-
mai e vorba de un incendiu |). In stir-
şit, citiva termeni hotărit improprii şi
figuri riscate: „Odaia huzurea în ză-
dut* ; mun stint de vinticel pitulat
prin spintecătura cămășilor* (poate
strecurat“, „furişut:); „iar mării,
lăsată în voe, îi aburdă a zbenghiu”
(„li e de zbenguială”, da, „Ti arde de
zhenghiu“, du. „li e de zbardni“, da.
Dar „ii zburdă a zbenehiu* 9); „Un
jet moale ca annldărul in pirg” (mal-
där de co? De lină ? De mere 2... Au-
torul ne spuno tocmai la dietionar că
maldăr : de fîn.); Ete.

Şi atunci mă intreb dacă mu ar fi
fost mai bine ca d. Chirițescu, care are
destul talent, să-și fi lăsat la o parte
„regionalismul“ ca vocabularul lui cu
tat! G. T.

G. Coşbuc, Fire de tort. Ediţie nouă
mlăagită, Bucureşti, Sfetea. 1914.

Apariția unei nouă ediţii a Firalor
de tort constitue desigur un eveniment,
în imprejurările literare de azi, Pe cind
nuvela a luat un uvint remareabil—
se ponte spune că azi n ajuns lu o in-
chegare desăvirzilă ca gen — poezia
stagneazi aproape cu dasăvirşire, A-
farà de citeva name care stat pe bu-
zale tuturor, producţiile în versuri ale
contemporanilor nostri sufăr da o ant-
mie iremediabilă. Singarul maro talent
al vremurilor din urmă, d. Gogu, trece
acum priute'o fază de tranziţie care
nu-i ingădue încă să-și arate puternica
sa personalitate, De acein apariţia in-
tr'o nouă editie a versurilor celui mai
mure poet al nostru după Eminescu
trebue salutată ca o deosebită sim.
patie,

Improună cu Balade și idile, votu-
mul acesta formează adevăratul titlu
de glorie a d-lui Coşbuc, Gonerațiile
viitoare lu ele se vor adresa, cind vor
voi să cunoască pe „poetul păränimii",

cum l-a numit d, Ch
D. Coşbue pratat volumul eu-
nascut al Firelor de tort de un nu-

măr de poezii, publicate in timpal din
urmă,

Nu ştiu ee motive vor fi determinat
pe d. Coșbuc să se oprească lu acest
gind, dar ideia d-sale nu mi se pure
ierivită. Cetitorul øre în realitate in
fața sa două volume: unul, cel veeLiu,
cu un anumit aspect şi publicat acum
douăzeci de ani, şi altul cu totul nou,
cu ulte aspecte, cu puezii care in mod
vădit dovedesc o dată recentă, E ca-
icum, subt banda proprie a unui vo-
lum, ai strecura un ul doilea, pentru
ușurința transportului,

Intre aceste două quasi-volume exis-
tă, cum am spus, deosebiri esonțiale,—
şi o primă deosebire, cum e și natu-
rul, e cea produsă de intervulul de
timp în care au fost scrise: gindiţi-vă,.
douăzeci de ani...

Dar coin ce mă năcăjește cu deuse-
Wire e că d, Cosbuc n'a introdus tot-
donuna cele mai bune prodneţii ale
d sale din timpul din urmă, Sint in a-
devăr multe bucăţi, care intru nimic
nu pot fi socotite mai prejos de uce-
lea cuprinse în adevăratul volum Fire
«le tort. Printre acestea nu mă pot s-
pri de a cita Bordeiu sârac şi Cuseri,
Nu se poate spune însă acelaşi Incru
şi despre altele; unele sint poezii oca-
zionale, iar în altele intenţia didactică
e prea vădită. Forma în toate e desă-
virşită, dar acestora din urmă le lip-
seste viaja năvulnic de bogată a poe-
ziilor d-lui Cogbue.

Şi necazul meu ia proporții neuştep-
tate atunci cind mă gindesc că din a-
eeste poazii introdusa de autor în Fire
de tort, lipseşte tocmai acea <plendidă
poazie Na Dina, publicată acum etti-
va uni în această revistă.

Xi cite n'or fi incă in sulturul
d-lui com”

A C. A.
s*a

Dr. N. Lapteş. Din nevoile satelor,
1914, Flacăra", Bucureşti, Pret- 1 loa.

Un melic de plasă, fiind des şi mult
timp În eontuet direct cu ţăranii, ta
«asa lor, ponte culege observații de-o
extremă importanţă,

D. dr, Lapteş parcă n'a trecat prin sato,
in fugă, mulţumit că şi-a îndeplinit vizi-
telo prevăzute de regulamentele medi-
cale. N'a strigat dela poartă bolnavn-
lui de pe prispă să-i aruto limba şi
să-i spue, pe sourt, ce-l doare. N'a
rňenit la bolnavii rocaleitraați. Ci ca
vorbă bună a căutat să-i convingă că
te dorește binele și că poate să-i in-
drepte : astlel apare d. Lapteş din bro-
şura sa cu note. Și in această lumină
me place a-l judeca,

"Țăranul mare incredere în doctor.
Dacă in alte ţări doctorul se poate
mărgini să-și „incă datoria“, la noi el
trebue să indeplinească un fel de a-
pastolat. Deși s'a abuzat de acest cu-

RECENZII , apg

> ————

vint, îl Intrebuinţ ez, fiindcă oxprimău-
devărul, care nu se poate banuliza niei-
odata.

Cu toată bunăvoința, vedem că docto-
rul nu poate deveni util întotdeauna,
fiindcă n'are mijloacele absolut necesare :
instrumente și doctorii, lar piedica cea
mai mare, pe care o întimpină ln țară,
este sărăela. Un bolnav are nevoe de-o
anumită tagrijire și deo hrană strict
determinată ; eind nu-l loe in spital, și
aeesi lucru este frecvent, râmine subt
paza familiei care din ignoranță nu ur-
mează povețale date de doctor, în pri-
vința antisepslel, de pildă, și de cele mai
multe ori din lipsă nu-i respecta diota.
ȘI nu pomenim boalele mizeriei, eare il
pan pe medie în ceu mai dureroasă situn-
We: eind vreu să deo ajator și nu
poate.

Noile indreptări sociale, ridicind sta-
rea materială țărănească prin impro-
prietărire şi cea morală prin şcoli, vor
uşura mult sarcina doctorului şi li vor
da putinţa de a f cu mult mai folosi-
tor decit astăzi. Pentru implinirea lip-
sarilor sanitaro este utilizabilă şi brosu-
ra Din nevoile satelor. Merită atenţie și
respect contribuţia cea mai modestă pen-
tru binele genoral,

D. Lapteş nu s'a mărginit însă nu-
mal la redarea faptelor, sobră și preel-
să. D-saa vrut să facă „literatoră” ce
orice preţ. Din pricina aceasta lectura
e puțin antipatică ;— figurile de stil ale
d-lui Laptes seamănă ca forile pe cara
le-ar pune într'un borcan eu spirt, In
care se conservă intestine de holerie,

Maximilian Sanielevici, Considera-
țiuni asupra prevenirii accidentelor,
1314, Bucureşti, „Minerva“. Pr. 1 leu.

D. Sanieleviei stadirză normele dupa
care s'au dat deslegări chestionii pre-
venirii accidentelor, mai ales in Ger-
mania; şi supune interesante consi.
derajluni, „Asociaţiunii patronale” ro-
mine spre ù f folosite intr'o erentu-
ală aelivitate sistematică pentru pre-
venirea accidentelor în tara nonsiră.

3J 7

254 VIAŢA ROXINEASCA

Intreprindere rile industriale din Ger-
manis sint snpuse, „in re priveste
prevenirea u-cideatelor, unui dublu
contre, fosrte sistematice, din partea

a două orpanizaţiuni densehite : de o '

parte inspecția de stat intemeinta pe
codul industrial, de alta parte Astoria-
tiunea Patronnlă În tomeiul codului de
asigurări soriale™. fn vitimul timp,
piralo! ena avintal industriei, a pros-
parat mult această asociatiune, Tns-
pectori teinizi, specialiştii, au cerre-
int en denmânunlul sule de fabriri;
au privit fiveure maşină din punctul
de vedere al arsidentolur; şi au ins-
intat A. P. rapoarle, în care își au o-
rigina urnumărale iodreptâri. Părţile
maşinilor primej linase penlru lue atoi,
au fost acoperile cu retele de sirma sau
an fost ascunsa subt capace ; iur mai
Hrziu, în urma cererilor cumpărătorilor,
masinile nu eşit din fabrici vu aceste
dispozitive. S'au inființat mureo sori-
äle în vare siat expuse maşinile cele
mai perfeelionate imprunntale gra»
tuit de fabricant pentru a f aratate,
cs reclamă ; și astfel se poate fière o
alegere bună a sparatelor cure pre-
zinta cele mai puţine ganae de aeri-
dent, Luetaturilor li sa dau leelii cum
să umble cu maşinile, fără pericol,
cum să se păzească şi cum să se im-
brace ; apoi li se arată cum să dee pri-
mul ajutor, în caz de riniri; ete, ete.

Și astfel d, Sunieloviei işi continuă
expunerea cerrelări'or, veşnic deglep-
tind interes.

Credeim că și această nouă Jucrare a
d-sale este o contribuţie meriloasă la
chestiunea muncitorească. O recoman-
dam deei cetitarilor, i

Rd. 5,
+a

Paul Feyel. Histoire Contempo-
raine. Bloud et Gay, Paris. Pretul 6
ir, O carte de 837 pag. Destinată in
special claselor superioura de liceu şi
studenților, ea e bosată în intormaţii pen-
tru toți aceia care vor să-şi dea samă

mu namai de evonimontele politice $$
militare din toată lumea petrecute in-
tre 1815 și 1945 (conține și ultimele eve.
nimente din Balcanii, dar, în chip sumar,
de miscarea socială, culturn'ă si artistică
din toate țările. Conţine liste, aproape
compleete, de învăţaţi, compozitori şi
scriitori. Din lominia sint uitati insă
d nii Vlahuţă, Coşbae și Creangă, deși
sint citați citiva care nu i-au ajuns pe
aceştia, Daspre operele tuturor se dan
aprecieri, dar prea scurte ca să folo-
saseă mult, Cartea are foarte multe fi-
guri în text, însă mai toate lasă de
dorit, căci dosenntoral a Instrăinat i-
sămănarea chiparilor, Un lucra nou gi
admirabil sint însă foile satinate, de-
osebite, pe cure se reprodac capo d'o-
pore ale celor maj geniali artişti; ele
fue imprezie. D. 0. Départ, de Rude
Bergère, de Millet; Le Ourdinal La-
vigerie, de Bonnat; s. n. în total 32.
ALA
te

Franz Oppenheimer, Liat, sos o-
rigines, son èvolution, et son avenir.
Paris 1913—Giard-Brière -5 frs.

Mai optimist decit Gumplowicz si
mai revoltat în același timp, autorul,
liberal-socialist, ea Teodor lerteka și
Henri George, ne dă o schiță de sls-
tem constituțional economie etnografie.

Statul este ò organizaţie socială im-
pusă da învingător învinşilor spre a
garanta lin ştita exploatare a lor. E un
tot de interese legate între ele prin
mijlocul politic- aproplarea muncii wl-
tuia prin violență, fără compensare,

Toată istoria statului este luptu din-
tre aceasi mmijloe politie cu mijlocul e-
ceonomie—schimb cchitabil—antagomnist
al celui dintăi.

Näscat dinte'o violență, statul a ur-
cat patru trepte de deivoltare; stat
de briganzi primitivi, stat feudal des-
voltat, absolutism şi stat constituțional
modern,

Dela prima pănă la ultimu treaptă
varueterele lui au rămas aceleasi: for-

Dr dc iai

- Da

ma 0 duminația, subsranța e exploata-
reu, mijlocul e aral politie,

Momentele insemnate ale evoluţivi
statului stat:

l} Aparitia mijlocului qrlitie —nag-
terou statulni. cucerirea tribului aglo-
merat în jurul unul unelea do bogăţie,
întitaterea sclaviei,

3 Reaparia mijlocului economio
natira —anterior statuiui—prefacerea
„statului nrs“ în „stat apenltor* prin
rrațarea vaceriților, obleeta de mnucă,
ja schimbul unor taxe tributare,

Dozenm Înnulute statul format în e-
Imentele lui primitive merge ditorin=
țiimilu-sa şi inteprindu-ze politireşte
s| econbmicaste pe Laza meestel renta
tuntiare pa cure n percep dominanţii
dala dominați, subt forma destat fau-
dul pănă la un moment cind se des-
purte evolutia fai în donă:

Statul maritim, organizat în jurul
bozătiei mobile-comerelalo enro uduce
după sine ceonomia monotarii, capita-
Ham! selavazist şi moartea.

St statul teriterial, teudal dezvoltat,
organisat ln jurul averii imobiliare, a
proprietății foneiare, cure aduce după
sine extenzianeu statului, de scentraliza-
rea, ridicarea puterii administrative Fo-
cata în fendas Becăruia, administrat după
economia mitarală,

Cind, din Întinderea paste măsură a
proprietăţii fnnelare—dasvoltată pănă
la suveranitatea din primele teritorii
date patriarhalni tribulni--ori din to-
lisignea eu nn stat maritim, se întro-
ĉace acnnomia monetară, economia în-
vdali natarală dispare, puterea ten-
tralā eresto în forța armutt odut cu
scăderea puterii feudalilor.

Delegații puterii centrala, fondali, ma
mai stat nenumărați în proprictăti cu
servicii prin rudevența fixă po care sint
nevoiti sn ridice de po domeniile
lor.

Al dollea maro pas spre ținta sta-
tului se indeplineste prin transforma-
rea selavului m contribuabil. Urmarea
e al treilea moment din vlaţa statului:

RECENZII 295

3) Crearea oragclar industriale, sa-
diat mijlocului economie, acolo wade
sa face schimbul dintre materiile prine,
oxeodent ul țăraaliur, care le rămtna
lor do cind plătase hirul ñx.

Orazole sint autugoniste statului, Ma-
rii proprietari își liconțiază eseortele și
devin cultivatori întin 4. Oraşele aliate
cn pateren centrală due lupta econo:
mică, prin atragoron sclavilor la liberta-
tea cetățencască şi lapta politică directă
eontra murilor propriotari Acest mo-
ment este desființarea sclaviei și sue:
cesu! mijlocului economic.

Exodul țăranilor şi emigrerea lor la
oras slăbese putorea productivă şi ar-
mată u proprietarilor mari care trobue
să se îmbucățească fn răzăşii: usi
viații do =tat e dopiusnlă: e averea
capitalistă. Aceasta produce o clasi:
burgheză, industrială. Imhucătăjiroa mt-
rel proprietăți produco o elasă mijlo-
cie puternică,

Ultima cetățae a mijloculal politie:
masea proprietate dispare spre a lăsa
loc mijlocului economie,

Viitorul Stat spre care merge evo-
tujia intoricu-filosofiră și vea econo-
micà eate o societate (totalitatea dein-
tercse organizate do mijlocni econo-
mie — libera ecohomio naturuli—), o fe-
dernţic liberă in vare datele otnogra-
fisi no fac să vedem o prosperita-
te (dominație asupra bunurilor; con-
trară bogäățioi—dominație asupra pame-
nilor) întemeiută pa economie pură.

La noeste concluzii ajunge autorul;

Intemeierea unei clase rurulo medii,
distrugerea lutitumdiilur, care va feri
statul de economia selavagistă prole-
tarlană, o pleba care, Inmulţită de pro-
gresele muşinismului, ar tiri statul con-
stituționu! lu moartea pe care an avut-o
statele maritime, cum au fost Atica și
imperiul roman.

Această lucrare, care vine în urma
operei fundamentale a autorului „Dus
gross Grundeigentum u. die soziale
Frage“, scrisă cam enervat și tu ro-
volta unni om fără stat, are interesul

296 VIAȚA ROMINEASCA

uctualităţii la noi în Rominia în epoca
marilor reforme agrare.
A. Ge. P.

| ste

Victor Giraud. — Les Maitres de
lleure, Paris, Nachotte, 1014.

Autorul a intreprins o anchetă lite-
rară usupra generației dela 1870, stu-
diind reprezentanții ei cei mai de samă,
In primul volum, apărut în 1911, auto-
rul s'a ocupat de Pierre Loti, Ferdinand
Brunetiċre, Emile Faguet, Eugine-Mal-
chior de Vogii şi de Paul Bourget. Vo-

lumul de faţă cuprinde trei figuri: Jules
Lemaitre, Edouard Rod Anatola
| FIautame

Jules Lemaitre ar fi „un strănepot
de-al lui Montaigne, hrănit cu Racine
și care arfi scris mult în jurnale." Ar
ú un Goethe al Franţujilor.

In Edouard Rod, autorul ar vedea
un Bourget mal puțin „greomatru” şi
mai puțin artist.

In fine, Anatole France ar fi „cel
mai sodacător și cel mai periculos pro-
fesor de anarhie, ce-am avut după Ro-
na Li
umani aceste caructerizări ar fi su-
ficiente să arate spiritul în eare sint
făcute aceste studii. Criticul, de care
ne ocupăm, é o fire religioasă; Com-
bes ar fi dușmanul cel mai perleulos
Franței. Prefaţu serisă de A. France
la discursurile lui Combes va face au-
torului ei „puțină onoare în ochii pos-
teritätii*. Totuşi, V. Giraud se pretinde
republican, dacă nu mă înșăl, de nu-
anja condusă acum de A, Briand, Do a-
ceia i se pare că Zola şi cu Anutule
France sint seriitorii care au birft cel
mai mult Franța în ochii străinătăţii.

Criticul e un tip vizual, dapă cita-
Viile ce le dă ca cele mai frumoase din
scriitorii ce studiază şi după decla-
raļția: „Persist să cred că cei mai
mari romancieri sint acei care văl mai
intălu,* ceia ce poate fi adevărat, Im-
parte spiritele în trei tipuri diferite :
dogmatici, cum ar fi Bossuet, de pildă;

analitici sau critici (Renan) si sinte-
tici, cum ar fi Paseal, pentru care au-
torul arọ cca mai mare ndmirație. Da.
că i s'ar permite să aleagă intre stile-
rile ce au curs astăzi, mar sta la lm
doială nici un moment; „us cerade că
uș primi partea cea mai bună, dacă
oarecare lee binelăcâtoare mi-ar acor
da graţia să scriu ca Jules Lemaitre”.
Dar noi ştim că acelaşi Jules Lemaire
a declarat odată că ar vra să isci-
lească numai ce-a scris Anatole France,
Autorul urmăreşte dezvoltarea în timp
a personalității fiocărui seriitor și la
urmă deguijuză trăsăturile fundamen-
tale ale acelai seriitor.

In „Coneluzit“, uutorul face „hilan
tul generaţiei litorare dela 1870". A-
supra acestei generații s'au exercitat
două mari influențe: unn, da ordin na-
tional, războiul dela 1870; alta do or-
din intelectual şi moral, doctrina lui
Taine și Renan caracterizată prin „fmi
ționalism absolut, fenomenism univer-
sal şi determinism universal, credimă
religioas în utotputernicia, infailibili-
taten şi omnicompetința ştiinţii“. Faţă
de evenimentul cel mul important si
istoriei mondiale din ultima jumătate u
secolului trecut, faţă de socialism, 3-
ceastă generaţie e departe de a se f
arătat ostilă. In ce priveşte opera ei
literară, generația deia 70 a munci:
foarte mult: „Strănepoţii nostri vor
compara, poate, activitatea totală s
lui Brunetitre cu acea a lui Voltaire,
şi dacă ei vor putea vr'odată să eva-
luieze toată producţia unui Faguet, —
care serie acum cite doudsprezece vo-
lume pt an,—vor trage coneluzia, imi
închipui, că sint în prezența unui fe-
nomen unie in toată istoria literară“,
Dacă această generatio nu numără
nume așa de ilustre ca un Ionan, Tui-
ne, Leconte de Lisle, Flaubert, Augior,
Dumas fils, —toţi reprezentanţii el arată
o mare bogatie de idei, mare varietate
de aptitudini. „A deserie pe om com-
pleet în natura indefinit mărită, și a

AA ah il iad.

RECENZII 297

secate din acest studiu observaţii şi
lecţii pentru vină“: nșa au ințăles ei
să facă litorutară. Starea de spirit a
acestei generaţii s'ar putea rezuma ast-
fel; „Nu mal credem în Știință, cum
au crezut Renan, Borthelot și Taine.
Nu mai facem din Știință o „religie“;
nu mai admitem că ea răspunde tutu-
ror aspirațiilor noastre". „Nu negăm
știința și nui proclumăm „falimentul“.
Ci credeam că sint o maltime de lu-
erari, și lacruri esențiale, care scapă
ştiinții: religia, morala, politica, filo-
zofia chiar, arta în fine scbt toate for-
mele ei“. Această „ria media între Şti-
int și Credinţă”, după expresia lul
Paul Bourget, n'a fost găsită dintr'o-

„dată; tendința acestei generații însă

4 lost să reactioneze putarnie contra
intelectualismului, rulniud „religia şti-
inţii*,

In ce priveşte domeniul moral, ge-
porația dela 1870 a fost divizată, căci
„e mài uşor să distrugi decit să cons-
irnești și e mai lesne să te înţălegi ñ-
sapra negaţiilor decit asupra afirmatii-
lor.“ Singar Anatole Frunce, şi cel mai
in vrist decit coilalţi, a fost un par
amoralist. „Cazul domnului France a
fost, din fericire, izolat printre contim-
poranii săl*. „Toţi, sau aproape toți, de
altfel, au primit, mai malt san mai pu-
țin direct, inuenta liniştitoare a unui
foarte mare și generos Papă,—căruia,
mini, i se va da droptute,—şi care şi-a
cheltuit viața şi goniub să risipească
neințelegerile dintre „Biserică şi secol",

intrun cuvint, ea n creat acel ceva
destul de complex şi totasi foarte pre-
cis, ce Îi se zicea, acum douăzeci de
ani, spiritul nou*. Dar „vai! și fără
să avem vr'o vină, acest spirit a su-
ferit o lungă ceclipsă”. Elanul generna-
tiei actuale a fost zdrobit dela pri-
mii el pași prin „un războia civil de-
plorabil*, Ea a cunoscut zilele triste
ale regimului „abject*, proseripțiile no-
drepte, o nouă revocație a ediotului
delu Nantes“. Iată însă că „au înce-
put să lucoaseă zilo mai bune”, „Franţa
şi-a impus stăpinilor ei elemeri un şef
care să o reprezinte en demnitate inng-
intex străinătăţii, și „care para că șia
luat sarcina să favorizeze, să împace
şi să adune toute energiile naţionale”...
De unde rezultă destul de clar simpa-
tille politice ale autorului.

Volumul se citeşte cu malt interes;
căci se poate subiect mai interesant de-
cit Jules Lemaitre, Anatole France *
Și mi se pare că chilar numai din stu-
diul de față. —și în ciuda autorului, —
figura lui A. France străluceşte ca lv-
mina cea mai puternică ; şi chiar din
punetul de vedere ui autorului, A.
France rămine amoralist și după A-
facere ? nu devine apărătorul unel „mo-
rale*, al unei „religii“ ?—Mai adăugăm
că autorul studiind critici „de geniu“, —
dapă cam sa spus, sufere puţin prin
comparație; dar încăodată, volumul se
citeşte ca mult interes.

P. R.

a Pa il

REVISTA REVISTELOR

Convorbiri Literare Vo, 2. Cu
multă plăcere armărim amintirile d-lai
Iacob Negruzzi „Din copilărie“, unde
na vorbeşte, simplu, despre întimplări
vechi şi oameni enri au fost, In acest
număr: petrevereu copiilor în tasi bi-
nieului de spre mamă, Aga Dumitra-
the Gane, „bărbat slab ln trap, serios
la faţă, tăcut, sobru şi de un tompera-
ment foarte iute"; mesele de po acea
vreme —nişte adevărale ospeţe—, ți-
ganii din carte, jocurile copiilor ; ton-
voiul unui boòrnaş condamnat la monr-
te; bolera în Ingi la 48 și pribegiren
familiei pe la rudele din Basarabia,
ate.

Frumoasa schiță „0 amintira“, ni-l
arată pa d. Beza canun seriitor din ce
în co mäi stăpin pe mijloacele sale.

Noua rev. romină, Foarte ini-
moase și inteligente observațiunile eu
cara d. Jon Trivala întimpină pe niş-
te poetaşiri decudenţi de-ai d-lui Mo-
tru., Zice: „in nnmole sfintei muze
„romineşti, căreia Domriile-lor jert-
„fese ea şi noi—să nu mai prolungens-
„că in mintea lar șia altora iluzia ne-
„nefastă a oxistenţii în Rominia a u-
„hui „curent literar“ simbolist: să nu

„o mai prelungească în marele moment
„aițional de acum, al cărui înțeles va
„să lumineze şi cugetela seriitorilor
„bosiri în cari se abate un rudiment
„de conștiință ltorură“.

„De ultiol seriind acestea, n'am fă-
„cut-o atit pentra Domniilelor, a căror
„logică specială e inaccesibilă conside-
„rentelor mele, ci i-am luat numai ea
„prilej, spre a-mi deseăren sufletul“,

lată un om!

Cu acest prilej îi ertăm și noi d-lui

Trivale (varbese ca cetitor) pretiozi-
tatea do limbaj cn care si-a întunecat
pănă şi nişte observațiuni atit de Hm-
pezi și de juste en acele pe caro le-a
făcat asupra lal Galaction, îi ortăm și
lipsa de gust eu care uneori inteli-
gonta d-sale s-a intirezint în analiza
„ideilor* unor încercări nelsbutite, fără
să se întrebe mai întălu dacă are u
isce în adevar cu nişte opere de artă,

Are has nitașismul cu care unii „sim-
bolizti* se lenpădă ncum de simbolis-
mul lor. Același sentiment i-a cut
po mulți dintre ei să schimbe „simho-
lismul* compromis, în „şcoală nouă“,

Şcoală nouă 2... Dar e veche, de pe
vremea Agatirsilor !

In tosta vremurile, alături de litera-
tura propriu-zisă care-și mergea mer-
sul, au fost contorslunile „de-adente“
ale cetor fără talont, porniţi pe „ino-
vaţii” și pe transformare radicală,

O vrabie văpsită ca un papagal e
comică, dar are cevi original. Două-
aci de vrăbil văpsite ca nişte papa:
gali sint și comiee și banale, căci sa-
mănă între ele caşi cum n'ar mni fi
văpsite, „Simbatiztii* noştri ne-au fi-
cat totdoauna impresia unui stol de
vrăbii văpsite, cure n'au pierdut nimie
din aspectul lor banal şi piebeinn, dar
au cistigat o notă comisă, prin văpsea.

Prozas. În al 3-lea No. ul acestei
reviste, pe careo serie d. Girleanu,
singur, ne-au facut o deosebită plăce-
re „insamnările“ d-sule din zilele mo-
Dilizării. Au mare haz versurile impro-
vizate de un soldat, în horă:

J
Ura, ura şi iar urana!
Să luăm cadrilaturana

REVISTA

Buietiun! socirtăţii numi
matice romine apure semestrin
soht îngrijirea d-lui C. Moisil, în B
rateşti, 5 lei pe an, Numerele 19
3) din 1913 conţin indicaţii preţinas
de menele şi Izaure monetare găsit
pe pămini rominese și reprnodureri d
monete, Arlicalul: considerațiuni n-
supra monetelor lui Mircea cel Bä-
iris, de O Mois, din Nr. 20, stabi-
leste pe baza unui privilegiu, tomer-
cial—acorisi da Mircea nrgnslorilor
din Brazor in 143, și pastrat in for-
mă originală slavonă şi in o copie Ias
lina din aralugi un—și pe baza lezan»
relue silste, ce nume şi ce valoare ro-
talira aveau imonetele din Muntenia
la toceputul ser. 13, Erau 4 feluri
da monete: flerlunul, perper», du-
cubul şi banul, Cele dintži erau mo-
nete ideale ; feriunul = 2% duenti,
perpera 13, Cele din urmă eran reale,
batute în țară, din argint. Ducatul =
dinarul unguresr. Benul=»*/; din ducat,
Dela Mircea an rămase monete cu efigie
si tară eu legendă slavá san lalina sau
eu deamindună ; toate eu un sent despi-
eal imital dupa cel engurese gi eu un
voii pecare stà vulturul eu capul intors,
In anumite tezaure sun găsit mana-
telo lui Mireva la un ice eu alo lui
Petru Magat snu ale regelui Sigismund,
contimporani: lui,

La Revne (Februarie, 1914.) D.
Jean Finot, într'un articol intitulat:
Comment sauver les prolétaires in-
telteciuels, arată întălu primejdia in-
malţirii spăimintătoare # proletarilor
intelectuali, elementele de tulburare so-
cîntă, Profesiunite libere oferă pentru

puțini un îndestulător cistig; vei mai

mulţi träese in miserie si einste, ssu
revurg la tat felul de espediente ina-
vuabile, pentru a-si ameliora existența,

Numărul faneşionarilur u ereseut fahu-

los; și pontru fecare lot ysesut se

prezintă zeel și sute de eoneuronţi. D.

Jean Finot se ocupă În special de Pa-

E
3
È
E
>
3h
£
2
&

dă, drept pildă, ped. L. Rosenthal earo
a inființat în Paris, pa proprie eheltn-
iată, o şcoală numită l'Æxole ddiartro-
montage Rochel, unde învaţă gratuit
pamen: de toate vristele, rămasi fără
carieră sau nevoiţi să-și schimbe cari-
era vocho. Scoala de electromontaj e
un exemplu; şi fără lndoială cel mai
nimerit pentru timpaările noustre, în
care electricitatea. cu aplicatiile ei, va
mai cere incă multi ani numeroşi mog-
tesugari instruiți. După producţie și lip-
suri, s'ar putea înființa felurite școli
și niuri, pentre salvarea proletarilor
intelvetuali compleet dezarmnti,

Ln Nouvelle Revue (Pebroun
rie 1914),

Un shuliu inieresant asupra vieții
dominicanului Savonurola ne dă Louis
Frants in artienlul Jerome Savona-
rola şi Republica florentinà, unda
predicatorul florentin este infaţizat
ea un eron insulleţit de credința şi
iubirea binelui universal, ea profetul
unei poni rivilizuţii, Savonarola e u-
nul din precursorii Renagterii şi unul
din vei ce au presimţi! o sinteză noun
şi mai vaslă a genului omenesr, Pu-
terea lui n'a fuat atit raționamentul,
cit voința şi credința,

Savonarola, eu cultura lui scolas-
tica şi enluziusmal lui religios, era un
anacronism în rafinata Florenţă din
veacul al XV ; dar toemni prin acest
contrast cupilă un ascendent consi-
Werabil asnpra maselor, Infiurnţa
lui se manifestă in evenimentele ce
wrmează căderii Medicilor, ctod el
oste, de fapt, condacâtorul migesiii și
unul din princ'palii Murituri ai eons-
țituțici ce-şi da poporul florentin ; in

300 VIAȚA ROMINEASCA

aceste Imprrjurri el zrată o admi-
rabila iubire de binele publie și un
simţ politie minunal,

Incurajat de succesul său, formează
planul să reformeze moravurile Bise-
rirli calolice, care era atunci sut pon-
tifeatul loi Alexandru al VI Borgia,
Astfel începe tragedia. Borgia înță-
lsgo iule curm-i partea slaba u acestui
duşman ce-l atură cu furie și sur
ces de po amvon, Preu se densebea
de timpul său; entuziasmul lui Saro-
parola atingea fanatismul şi părea u-
Beori că rea să transforme Florența
intro mănăstire,

Intro el şi patria lui udoptiva era
u ueințolegere ce avea să-i ile fatulg:
Savonarola vroin un guvern liber eu
să promoveze o largă retorină reji-
gioasă, pe cind Florenlinii, in lupta
eu papa, suslinăturul Medicilor, vro-
iau această reforma, tocmal cu să-şi
asigure mai bine libertatea.

la ziua cind Florenţa s'a săturat
de austeritatea morală predicată de
ol şi cind Alexandra Borgia, pentry n

seâpa de acest moralizator jenant, u
părăsit pe Medici şi u stabilit rapor-
twi bune cu poul guvern republican,
soarta lui Savonarola s'a hotărit, Un
proces jung, torturi nenumărate, la
capătul carora este moartea si rugul,
formează actul final al dramei, Sa-
vonarula, idolatrizat de poporul fasei-
mat o clipă de indițimea lui imorală,
moare in strigătele do bucurie ale a-
celeiași mulțimi,

Mercure de France
arie),

Pozitivismul este un sistem de fi-
losofie pozitivă ? Nu e, raspande Ge-

(Pehru-

[orges Dauville în articolul cu titlul

de mai sus, supunind unei critici lu
minoase puzitivismul Jui Auguste Co
te şi postulatele şliinții moderne.

la adevăr fondatorul pozitivismalui
pleacă dela urmatoarea constatare,
care e ideia sa geniali şi singura care
n râmas din intregul sän sistem de

filosofe: Dacă spiritu alismal şi mata
rialismul, sisteme intre cure a ulier.
nat evgetarea omenească dealung!
veacurilor, n'au ereat decit sistome «-
femere şi insuficiente, este că metoda
lor de verretare conținea un vicia fun-
damental, anume, plecau dela disectiy
personală n eului-conştiință și a eu.
Imi-intetigență, latr'un cuvint—dela ob-
servația interioară ; iar ennciuzia lu
era, că pentru u ujaonge la rezultate
nouă, trebuiau metode nouă do cercetare,
Numai metoda pozitivă ne poale da
acole legi omeneşti, acea armonie in-
telectuală, pe care filosofia o cauti
zădarnie de veacuri; ea urmare Poz)
tivisanul işi propune de a reorganiza
societatea dindu-i ca regulă de con
duită leges cu se dogajează din stu:
diul omului în istoria omenirii,

lu evrevtarea sa insă Comte pleacă,
iu fond, tot din acelaşi punet—entitä-
tila morale, voință, rațiune į conservå
miturile, pe care voia sa le distrugă,
şi opera sa se transformă totr'un ca
techism. Pozitivismul psicologicește
este un sistem ruţionulisi, iar moral
ceşle creştin; nu e devi o filosofie
pozitiva,

Hezulta oure că nu o posibila a
ceasta filosofie pozitiva? Da loc, Cãei
Comte nu a fundat-o, pentrucă a fal-
Şificat metoda. Pentru asta insă tre
bue sA deelarăm incoguoseibilă, şi să
o tralâm cu atare, acea energie pri-
mitivă în om, pe care ne-o arată #
ubservaţia inlerioara şi cea obiectivă,
şi despre eare nu ştim nimic decit că
există : acesta e Spiritul. El este in-
născul, câri ne naştem cu puterea de
4 cunoaşte,

In conformitate cu temporameatul
spiritual al timpurilor nouă, este posi
bilă deci o filosofie pozitiva, care să
se aplice tot așa de bine unui obieet
Oarecare cayi spiritului, o filosofie sen-
sorială, care să considere fenomenele
şi formele ca imagini de o clipa, re-
lative fiziologiei noastre actuale.

REVISTA REVISTELOR 301

garici să nu ia purtea Turciei, iar Ser-
biei să nu sprijine Grecia—și Regele
a adăogat, că în asemeni condițiuni un
conflict greco-tare izolat n'ar ştirbi inr-
tru nimic pacea din Bucarești pe cara
o consideră absolut intangibilă, A-
ceastă afirmaţie, spune d, Charmes, este
importantă de reținut, Dacă Rominia,
considerind întangibil tratatul din razi
saprem si euboastem ; de aceia cureşti, na permite electiv vre-o atin-
due an rimele pe see pen nu-s satis- gere a luli, —rämīne ea arbitrul păeăi în
faeuli de sistemul său la vechea me- Balcani. „Tont le monde somble d'ait-
tafiziză și teologie. leurs reconnaitre ce que sa situation
La Reyne des Deux Mondes. morale et matċrielle a de respectable:
(Februarie, 1914). D. Francis Charmes èt, pour dire le mot juste, de prépon-
în crônica sa obişnuită se ocupă și de derant”, Apoi d. Charmes markana ars
convorbirea pe care a avut-o Regele nos- pre vizita d-lor Venizolos şi Pasiei a
tru cu corespondentul ziarului Ruskoe Bucureşti, caro fără iudoisia xi s Aa
Slora din Moscova. Sehimbindu-se mi- întilnit din intimplare: Unii e i
risterul romin, spune d. Charmes, Re- nuese stabilirea unei apaes ase
gele Carol a tinut să declare că poli- nu near pates mira. Nu pi seca an
tion externă a Rominiei nu va suferi coadițiunile in care s'ar paza i A
modilicări,—lueru de care nu se fndo- rim insă să se inspre a ă si i
ia nimeni. In chestiunea insulelor, Re- foarte utilă echilibrului a a
gele s'a arătat partizan al intervenției cum a fost stabilit pi riya cesta
Puterilor : după părerea sa, insulelonr Bucureşti. Este vorba : o . pa
trebui să fie autonome, însă subt pro- SPES aa Snas V ai e ne
teetorutul Europei. Dar mai ales situa- m iei
iunea balcanică a fost obiectul con- tà de astfel de aliante, nu e
vorbii. S'a discutat posibilitatea unui țin adevărat că aceste road Ks e
războiu între Grecia şi Turcia; cum fae cind politica lii protivnie Andor
sar da oare? Un razboiupe mareeste pătura de familie pai onas ap: ea
imposibil, fiindcă cuirasatele pere peaga va un indicia favorabil pe
ate do Turcia în Anglia nu vor
d decit în Septembrie suna Octom- Lers Hart an i ini
AEn ga ep tite ba n d peer apărula amry ştiin-
i p voe a14). j
paagi intră peis să ze part rate țifică bucureșteană publică pez pe
de ele: până atunci Grocii se bucură al d-lui Dr. emisie ah a
de o netăgăduită superioritate pe apă porturile Sol beep pei
și Turcii, desigur, nu vor indrăzni să cu Higiena Socială. poss lb. ai
ia ofensiva. Dar pe uscat? Tarcia și giena socială, sau, cu un + A e
Grecia din fericire na sint hotar în ho- ciologia medicală, sint o oaie ad
tar, şi un războiu intre aceste două domeniul patologiei sociale, a pei ;
tàri n'ar fi posibil deelt dacă Bulgaria, piului solidaritaţii. Metdecitale Iaea
Rominla sau Serbis, participind lacon- Bă, cu propriile pice $
fliet, ar tagādui trecerea trupelor prin „sacrificarea unei porțiuni din eu cass
teritoriul intermediar. Poziţionea Ro- tru individual pentru sporirea eului
miniei este foarte clară: ea cere Bul- mostru social". Prublemele capitale, cu.

Fenomem lo sensibile trebue să le
ennsiderăm cu exterioare omului şi
dutorile unor forţa incogaoscibile pan-
eoemice, ale căror manileslari noi le
putem nota şi utiliza,

Ca nrheiere observăm câ, lăsind
nrexplicat spiritul, filnsofia pozitiva
propusă de Dauville lasă deoparte toe-
mai ceia co e pentru uni de un inte-

IM VIAŢA ROMINEASCA

esre are a so ocupa Sociologia medi-
ealt, iu fara noastra in deosebi, sint;
mortalitatea iafantiiă, tuberculoza, pe-
lagra, alevalismul, ete. Ca mijloc prio-
vipa] peniru rombnterea tuberculozei,
autorul propune rézolvirea prealabilă
a «hestluuli salubritàçii locuiuţilor prin
erezrea unui caziar sanitar al caselor
aşa cum există la Bruxelles sau la
Paris. Deasemenea mui propune să se
rezerve, în lñuptrul sau imprejurul o-
raşelar, întinse spaţii libere pentru
jocul copiilor sau pentru sporturile a-
dolescentilor şi ale adulților. Printre
măsurile, ce pot À luate impotriva pe-
lagrei, aulorul recomandă să se con-
sidero pelagra, ca in Italia, drept un
aerident al muncii, măsura, pe caru
d-sa a piopus-o acum 7 ani în dis-
cursul de receplie la Academia Romi-
vä., Subt raportul ameliorării rasei o-
meneşti, autorol aminlesle străduin-
țile a duuă şliiali nona : Genetica şi
Evgenies, Prima, botezata do Ballmann,
se ocupă vu fenomenele şi problemele
relativo li descendență ; a dous, cre-
ată de Sir Franeis Galten, re ocupa
cu studiul cauzelor suseepiibile de a
modifica calitățile de rasă, fizice şi
morale, ale generuliilor viitoare, Po-
meneşte de inleresul ce wa dovedit
că are această ultimă problemă de
Sociologie medicala în Congresul in-
lernsționai da Evgenie dela Londra
şi sa arald foarte optimist Laţa de sur-
prizele pe rare ni le posle procura
Sliinţa In direcţia acestor cercetari a-
supu proereaţivi coaşiiente, sau În
minate. Sa tnlroabă minaj, cind sa va
urinaliza acest viilor minunat,

Vori Landbrug. (lanuar 1914).
In această revistă agricolă daneză a
apărut un interesant articol de fond,
în care inginerul agronom G. Scutaru
discută nouile reforme agrare şi stu-
rea agricolă a Rominlei,

După o scurtă dare de seamă a si-
tonției noastre economice și sociale cum
şi a evoluției noastre uprure pănă la

mişcarea dela 1907, compatriotul nos
tra arată modul cum se face azi agri-
cultură in țara noastră (ca suceimă
descriere a conditiunilor de proprietats,
muncă şi capital) arătind partea diz
vină ce revine arendaşilor pentru si.
tuația noastră agrară de azi, arată to
s'a făcut pănă team prin legile agrare
din 1907 și Casa Rurală şi încheie H-
sind să so vadă necesitatea nonilor re-
forme.

The Contemporary Review.
(Februarie, 1914. Saplimentul literar
al acestui No. Nohila artă de a in-
vâţa englezeste, —revine asupra fm-
portantei cw are, în general, studiul
limbii materne ia procedările edita-
tive de desvollare a personalității o-
meneşti. A sorie proză insamni u
exterioriza persomalitalou; a Serio ver-
suri insamuă a desrălui suflalul, În
cadrul arestor definitii, omenirea wu
poseda multă proză, şi poezie înră şi
mwai puţină, Desigur că in ceia ce o
menirea a lasat şi cont nui să prodonh
sint idei şi sentimente, dar ce maro
este proparţia docawentelor lunerarii
păstrate pe birtie! Darul dea trays
mite posterității perennalilulea ome-
Deasrà nemuritoare, priu mijlocirea
cuvintelor, aparține namal mariloe
s:riHori și e tot aşi de var gide dis
tanțiat caşi stelele de prima mărime.
Serierea e o artă și serijtorul un ar-
tist; si va orice mtisi seriilorul ua
faco decit să re exprime pe el, se ex
løriorizoazā pu +l: Phidass şi Praxi-
telex s'au inseris pa ei inșiși in piatră,
dopàèrum Rafral pia pictat propriul
său saltet, iar Hoevthoven gi J-a prins
de vibraţiile sanetelor. Toate slut
mijloace technice deosebite pentru a
indeplini acelaşi seop: a scapa sufle-
tnl omenese do moartea eterna, Limba
maternă prin faptul că e maternă,
prin faptul că, die touto inijloucrle
furmale de exprese, e cen mai ade-
rentă cu sufletul gaui popurz, constitue
eel mai bun mijiue da expresie sufo-

REVISTA REVISTELOR 305

leasră. Pe valoarea ei expresivă tre-
Ine de intemeiat studiul ei, pu pe
partea ei formala cum se obişnceşte
da esteti şi de seriilorii suporfiziuli,
Limba însăşi aro fond şi firmā şi nu-
mai fondul limbii dă trăinicie marilor
stilisti, marilor artişti ai limbii,

The North American dbeview
(Februario, 18:4).— D. David Janyne
Hil, — „Fundamentul Statului“, —refe-
rindu-se la raporturile dintre Stat şi
cetățean ta timpul campaniilor eler-
iorale analizează una din cele mai in-
senmate chestiuni juridice: Pe ce se
sprijină puterea autorității Statului?
Sante], îm înțeles larg, eo stare de
fapt în orice wiganizare omeneaseñ,
Şi, subi orice formā, el iasamañ pu-
tore de comands, putere de constrin-
gere iedividuala, Care este rajiuuea
de drepi a scostei puleri ? Oci din
puterea ile a comandu, de n impune,
pui se naşte daforia de a se supune.
Daca e vorba numai da raporturi de
putere, ln cate superiorilalea do prad
cvusaeră starea de dropi, ntunci exis-
tenta statului insági ajunge u perma-
tenta provocare, și orive stare amar
bică provocată de răsturnarea nei om
gauizări de stat prin o Larliune rà-
mine consacrată prin stareu de fapt.
Autoritatea statului nu poste isvori
vici din ideis majoritatii sau omanimi
taţii voințelor individuale ps care le

reprezinta : sînt silit de fapt sa mă

sapun volulii majorităţii, ca în fața
unei forte superioare, iar droptatea

poala să fe de purtea meu; apoi t-

nanimitatea, ctia ce implică consiml:-

miiatul general, e o bază cs se ponte
zărunrina prin o xiogoră nereranougtere
individusiă, Date- e dar imperativul
categorie în drept, ai Statului? Caci
atit puterea cit şi volanta majorităţii
sau u poporului sint izvore da fapt,
aud de drept. Ideia de stat trebue så

implice concepţiu filosofică udincă a
jnsăși vieţii omeneşti. Idoiu de perso-
nalitate omenească nu Inseamna in-
dividoalitate independentă ln socie-
tate. Iotuiţin comunitiții existð—e n
stare de fapi—în orice individ sociu-
bil. Omul mu ereşte şi nu poate frai
decit io sociotata, şi in sufletul lui e
prinsă accustà necesitate ca o condi-
ţia da existență, ea on simţ de tem-
peratură al mediului Ineunjurălor. Din
acest rim| al comunilații se desvolla
ideia de iustilie care in fund nu in-
seammnă decit conslringerea dorințelor
individuale in folosul eo aunitaţii. Pria-
cipiul de sel/-gorernment intr'un slal
organiza pu inseamnă că poporul are
pulerea de a-si pune la aplicare toale
dorințele, ci că poporul o gestul de
matur ca să-și poala stăpini si cit-
trola durialele pentru fericirea obstea
că, Governare priu siye insamră slà-
pinire de sine in faţa naor principii
de justiția, care implică simţul supe-
tior al solidarităţii sociale. Statul are
menirea de a iofrine descarcarea vo-
in{ilor individuale, de a märgini, ia+
irun iuțeles, liberintieindividuale pens
tru a asigura viața şi liniştea tuturor.
Siguranţa e un principiu superior ji-
bertaţii iu organizarea pupoarelor, Tot-
deauna starea da snarbiv,—de neiatri-
nare a libertăților individuate; —a dus
la despotism, udică la desființarea to-
talà a lbertaţii individuale, Principiul
libertăţii individuule compiecte duca la
negarea lui, la absolatism si Ja disu-
luția socizli. Stalul are menirea de
regulator social. Autoritatea lui de i
impune pleacă dela această ratiune,
pu deia faptul că repremată o vlasă
puteanică ori e majoritate popalarà,
Féri ideia de justiție în organizarea
de sial na se poale muşte ideia de
datorie in corpul celațen se,

a a

BIBLIOGRAFIE

D. G. lonescu. Din umbra noptii, poezii. 1914, Constanţa, Tip. Tra-
lan, Preţul 3 lei.

Vasile C. Nicolau. Pririri asupra vechii organizări administrative
a Moldovei, 1915. Birlad, Preţ. 4.50.

G. lonescu-Șişeşti. Politica agrară cu privire specială la Romi-
nia, Bucuresti, Alcalay. Preţul 9.50,

C. S. Făgeţel, Credinţe literare. 1915. Craiova. Preţul 2 lei.

C. Giurescu, Letopisejul Țării Moldovei, 1001—1703. 191, Bucu-
resti, Fără preț.

D, E. Petrescu. Almanachul Patria 1974. 1314, Craiova. Preţul 2 lei,

Anonim. Politica națională dinastică a PRominilor din Regatul un-
gar. 1913. Brassi, Fără preț.

Dr. N, Lapteş. Din nevoele satelor. (Note de igienă socială) 19:4, Bu-
cureşti, Atelierele grufice „Flacăra“. Preţul 1 leu.

D. Vasiliu-Bacâu. Apărarea națională. — Rușii—Sgîrcenia, No. DT—òä
din „Biblioteca Naţională“, 1913, Bucureşti, Preţ. 30 bani.

L. Colescu, Statistica electorală. 1913. Bucureşti, Pret. 2 lei,

N. T. Negulescu, Prin noi și pentru noi, Conferinţă, 1913, Constunţa,
Tip, „Aurora“. Fără preţ.

V. Pirvan. Castrul dela Poiana și drumul roman prin Moldova ilè
jos, 1915. Bucureşti, Academia Rom.. Preţ. 1 leu,

Dr. G., Pascu. Elementele romanice în dialectele macedo- și megleno-
române, 1913. Bucuresti, Acad. Rom. Preţ. 80 bani,

N. lorga. Istoria Evreilor în Țările noastre, 1913, Bucuresti, Acad,
Rom, Preţ, 40 bani,

N. lorga. Clopotul dăruit de Carngheurghe întemeetorul Serbiri bi-
sericii satului Topola (1841), 1913, Bucureşti, Acad. Rum. Pret. 20 bani.

N, lorga. Vasile Lupu ca urmātor al Impăraților de Răsăvit în tn-
telarea patriarhiei de Constantinopole gi a bisericii ortodoxe, 191 Fuen-
resti, Acad. Rom. Pret. 40 bani.

N. Iorga. Ostaşi de la Prut cu un nou act dela Alexandru cel Bua-
Råzeşi Romaşeani. 1913, Bucureşti, Acad, Rom, Preţ. 40 buni,

N. lorga. Cera despre Episcopul maramurășan Iosif Stoica. Citera
fragmente de vechi cazanii rominești. 1915, Bucuresti, Acad, Rom. Preg 50 b.

N, lorga. Privilegiul lui Mohamed al LI pentru Pera, (| lunie 1453).
1913. Bucureşti, Acad. Rom, Preţ. 50 bani,

N. lorga. Armenii și Rominii. 1913, Bucureşti, Acad, Rom. Pret. 40 bani.

St. Procopiu. Cercetări experimentale asupra Telegrafiei fără sirma.
1913, Bucureşti, Acad. Rom. Pret. 20 bani.

Dr, C. |. Istrati. Studiu relativ la o nomenclatură generali in chi-
niia organică. 1913, Bucureşti, Acad. Rom. Preţ. 15 lei,

G. Gane. (ing) Industria în Rominia şi învâțâmintul nostru supe-
rior, (conferință). 1915. Bucureşti, Tip. George Ionescu. Preţ. 35 buni.

Horia Carp. Răspuns Insinuărilor D-lui Bogdan Dwuicà. 1914. Boeu-
rești, Tip. „Progresul“. Preţ. 20 bani,

N. I. Dumitraşcu, Flori de Cimp. Doina Oltenaşti, „lon Creangă” No.
4, 1914. Birlad. Pret. 40 bani. ;

tetee

tOI4. ÂNULIX

MARTIE. No. 3

| Viaţa Romincască

| Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO

Eugen Todie
G. Topirecanu
G. Ibrăileanu
Aureliu Weiss

Th. Scorţescn -

M. Sadoveanu,
Constant Georgesea
Otilia Cazimir. .
does Ciollue .

E CI a cei za
Dr. Radu Chernbah .

Dr. loan Teodorescu .

M. V. Ioachim . .-
Un Hucovinean

Alexis Nour
Miscellanen

„Viaţa Rominească*

SUMAR ;

O iubire (Roman).

Pustel sentimental | Versuri),

Opera dlui Viahutăà.

Note pe marginea cârțilar („Victorii mutilate”
a lui Gabrisle D'Annunsio).

Broaștelor.— iu epoca da piatră [ Versuri],

Un om nãoñjit.

Ex propr ivret.

Viziune do iarna | Versuri).

Copasi båtrini,

Cronica științifică (Din mişcarea ştiinţifică

Cronica medicală (Iuferioritatea așeziminir-
lor naastre apitaliveşti),

Cronica cconomiră (Oomerțul de cereale gi re-
organizarea lui în Rominia.)

Cronica financiari.

Scrisori din Bucovina (Călătorie puliticd.—
Ziaristice, ote, ete.).

Scrisori din Basarabia (Basarabia dela 1913
încoace.

Umbra lui IMavet, — Un now roman, — Cazul
d-nei Coillauaz.

„Apel câtră cititorii şi prietenii „Vietii Romi-

neşti*.

Recengils V Sadoveanu. „Privelisti dobrogene” 1 bun Pillat, „Eteruităţi de o elipâ”.— a

T.—A. Vinhuţă, „Dremtalee,—U, A.C. Amran, „Material peniyn istoria Oliwnini săl Aastrinei
—Y. D.—Y. Anestin, „O tragedio cereaseh^h~ Y, A Bu Hiaringàem. „Lus transformations
brasgues des dtres virasts*.—0, Mt.. — (t. Eisenmenger, „sla Giobogie*— T. A. Ba—V. Cambon,
„Las Derniers progi òs de VAImmazua* ; Locul. Tadeyoshi Sakura. Niku Dan— Mitratile knap»
—A, ür Perna Payen, sAnidologis des avocate frazeale comomporaims* i E. 0, Djuvara,
„Cent projets ilo partage de În Turys. — CT

Revista revimtelor: „Viața Nomă*; „Noua Mevistă Momimă” - „La Nouvelle Beyne”: f
feo Paint Ogni) „Epianupal iraneeji şi datina” ; Fulle Hégnawlt: „Febra tifoidă este invimsi*e
s. Haley: „Legea englezi mnpre minimisiul $e sabay potir mineri* ; Frame Charmes : Des,
pre Orioni: La Rerue* i O, Sargi: „Citova idei asupra odacațioi» ; Hir Charles Brocer „la

rtartăe ungha germene şi pama universală” | Hemno Prilmaun: ve re pootisanulul modern” :
sord Bernstein : „Die bon aietătaea dea Bwdar i Dr, Dillon: „Sehimbarea Cabinatulai în
Dminta ; do Hurronghs: „Netitută gi Literară.

LANI
şi Admini Str. Cuza-Voda 52
IQT4

Viața Rominească

REV:STĂ LUNARĂ
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr, 1. CANTACUZINO

Condiţiile de abonare

Abonumentel incepe numai cu No. I (anuar) și No. & (Iulie) ale
fiecărui an şi se plăteşte întotdeauna anticipat. i

3 Abonatii cari na-şi vor achita abonamentul în mod direct vor trebui
să suporte cheltuelile de incasare, 4 lei pe an, 2 lei pe X de au.

Preţul abonamentului esta:

IN ŢARA:
Pe au è A = . 15 let
Pe jumătate de an . . act
Un numar N 3 : Ş- +

Pentru învățători, preoți de sat, funcţionari sătești, studenți si e
levi, abonamentul costă 15 lei pu an, 7.50 pe jumâtate de an.— (Acestia pol
plati m. trei rate a rite 5 lei trimise cu anticipare), 3

IN UNGARIA ȘI BUCOVINA:

Pe an ŞI 3 I8 enroane

Pe jumaâtule de an 9 coroane

Un număr . ° 2 coroane
IN BASARABIA:

Pe an b S ruble

Po jumătate de au a $ ruble

Un număr A E ` . A I rubis
IN STRAINĂTATE:

Pe an à è d A + A 92 lei

Pe jumătate de un : š è a 11 lei

Un mumâr . 3 3 : X ă 9 iei ò0 b.

Pentru Autori

Se aduce la cunoştinta autorilor că manuscrisele pri-
mite ia redacție nu se înnapoiază : in schimb, acei autori
tie căror lucrări urmează să se publice în revistă. vor fi
ingrianțați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data
primirii manuscriaului.

Odata cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați

i me comunice: şi onorarul dorit ; in caz contrar, acesta
si va fiza de cătră Direcțiunea Revistei.

O IUBIRE

— (Roman) —

Ca două umbre se vedeau în amurgul serii. Pășşeau ală-
turi amintindu-și de timpurile trăite impreună. Impresia ce-o a-
veau la desgroparea acelui trecut scump lor, li făcea uneori să
rămie tăcuţi, urmindu-şi fiecare în minte inlânțuirile de imagini
uitate In umbră. Amindoi răscoleau cu drag în vratul timpurilor
stinse şi, cind găseau vre-o urmă mai insemnată, o scoteau lai-
veală, aruncind lumină deodată peste sumedenie de locuri şi chi-
puri şterse, adincite ca un oraş mort în întunericul nopţii.
Urcau coasta unui deai ca să ajungă in virf, la nişte ru-
ine. Liniştea adincă a locurilor le mârea și mai mult melancolia,
Imprejurările ii aduseră să se regăsească întrun sat de pe
malul Dunării. De cind au eșit din şcoală nu se mai Intilniseră
şi acum se revedeau schimbaţi ; unul ofiţer, mindru și fericit de
situația lui, celălalt fără nici o carieră şi la o răspintie de drum,
de unde nu mai ştia incotro s'o apuce. În sufletul acestuia parcă
se topise toată energia. Odată cu alunecarea în trecutul tinere-
ţii, se deșteptase şi lumea unor dureri adormite cu grije. Dacă
binecuvinta intilnirea cu prietenul său vechiu, totuși în acele clipe
ar fi vrut să fie scutit de orice vorbă și să-l lase în pace,
Ajungind la ruine 1şi lăsă tovarășul să cotrobăiască prin
pivnițele de piatră, să măsoare grosimea zidurilor, sâ-şi preci-
zeze cam în ce parte ar fi fost fațada ṣi săși insemne o mul-
time de nimicuri în carnet, pe cind el se aşeză jos după un på-
rete pe jumătate dărimat, privind pe ginduri la seninul de ape
revârsate din Dunăre, peste care se lăsau umbrele serii, Văzu
in depârtare un vapor lunecind în susul apei şi-l urmări cu o-
chii pănă se ascunse după un stufiş de sălcii, lăsind în urma
lui, deasupra lrunzişului, o linie de fum.
Deşi dureroasă, prăbuşirea amintirilor, care se abıngau u-
nele pe altele, totuşi subt lumina dulce a apusului, care se

bă fu
T

506 VIAȚA ROMINEASCA

pierdea intr'o tremurare de tonuri pănă în zările albăstrii ale dea-
lurilor din Basarabia, ar fi vrut o veşnicie să i se insemne vi-
aţa numai prin senzaţia dulce şi dureroasă, ce o simțea odată cu
deşteptarea acelor vremuri trecute, pe care ṣile asemâna cu maor-
manul de pietre de subt cl.

Işi sprijini capul de o mina şi cu ochii pierduţi în gol, vē-
dea, în luciul roşu al apelor şi prin stulul de trestii, mișcindu-

se o lume întreagă, intro tremurare de tablouri ca pe o piezá'

de cinematograi,

Melancolia în care căzuse, creştea treptat cu Intelegerea
profundă a nimicirii timpului, şi regretul după viața apusā, |
stringea inima cu cit simţea mai lămurit zădărnicia unci intoar-
ceri inapoi şi absurditatea vieții ce-i mai râminea de aici incolo.

Tāria acestor simțiri, li stărimă cu incetul inlănțuirea cunși-
entă a gindurilor, dindu-i acea semi-conştiință a visării, care in-
uădue vagabondajul ideilor,

Fâcu o sforțare ca să şi recheme credințele lui austere, dar
nu reuși: o Invălmăşeală bizară de chipuri şi de locuri, ames
tecindu-se cu lumina cerurilor înroşite şi cu rellexeie apelor, creia
un haos în jurul lui. Capul şi-l simția pustiu, conștiința de sine
se redusese atit de mult în el, că nu mai era potința unei re-
[exii; simţea penibil păcâneala coardelor inimii şi o țiuire în cre-
cr, ca o şuerâtură de vint,

Zornăitul săbiei răsună lingă cel şi-l readuse brose la rea-
litate, Deschise ochii mari ca pentru o rugă. Turburat de teama
câ nu-şi va găsi la repezeală fiinţa pe care i-o cunoştea prié-
tenul, îşi pipia buzunarele, căvtindu-şi tabacherea pentru a a-
avea timpul ca să-şi revie in linişte,

— Ce vremuri de devastare au mai trecut şi peste locurile
acestea ! exclamă ofițerul contemplind ruinele care se desenau
pe orizontul inroşii, şi se aşeză jos, rezemindu-se într'un cot. „Le
cra pe atunci, față de lumea și civilizaţia de astăzi” adaose
cl pe un ton grav şi râmase tăcut alundat Iin meditaţie.

Tovarăşul lui zimbi amar. Inaintea lui vedea prăbușirea
tuturor timpurilor, Uimirea ofițerului i se părea îâră temeiu,

___— Lumea e una, a fost şi va fi aceiaşi, cu tat evolufio-
nismul pe care il aruncă în spinare învățaţii—adaose el întrun tir-
ziu, ca și cum şi-ar fi urmat un gind al lui de mai inainte. Fără
a-şi schimba privirea adincită In zările ce se întunecau treptat,
de umbrele serii, urmă: „Ce găseşti deosebit în lumea de azi ?*

-- ŞI ai prefera o pe cea de eri? îl întrebă mirat ofițerul.

— Nu o prefer. pentrucă nu prefer nici una--reluă celait.
In orice epocă, dacă-i laşi la o parte aspectele, găseşti același
am, in carnea căruia sint infipte ghiarele natuni ascunse, ale a-
celei naturi căreia li datorăm ființa. Se deosebesc grade de ci-
vilizaţie, dar în substrat nu e oare aceiaşi putere oarbă, care de-
termină gindirea, simțirea și acțiunile toate, şi în imperiul căreia
ne mişcâm cu toţii? Cind ființa noastră se datorește unei inlân-

0 IUBIRE 30

guiri de secole, ñu e o nebunie să spunem câ trăim pentru a-
cest eu, răsărit de ciţiva ani?

— Aşa dar tăgădueşti insemnătatea oricărui progres, cre-

ia unor vremi mai bune şi demne de om, te Indueşti de va-
loarea lumii în oricare timp ar fi—il interupse ofiţerul surprins
de asemenea afirmaţii.

— In apariția lumii e ceva fatal, iar lumea, așa cum este,
e singura posibilă—ise celalt pe un ton melancolic, Dacă e
bună sau rea, are vreun sens o asemenea intrebare? Cura pu-
tem extinde naţiunile calitative dinăuntrul vieţii noastre, dincolo
de limite pentru a aprecia rezultatele unei forțe absolute, care
nu poate intra în cadrul cunoștinților noastre ?

Sint totuşi o seamă de oameni, care impart lumea în două
părți. Pe una o cred vulgară, comună, afirmind veşnic aceleaşi
caractere ale speciei, propriu zis fără nici o individualitate. Pe
a dova, în care intră şi ei, o cred înaltă, conştientă de rolul ei,
așezată deasupra celeilalte şi singura care îşi poate justifica
„existența.

— Totuşi ne-ar fi foarte greu să coniundăm pe omul cult
+a inconştienții— observă ironic ofițerul.

— Stiu. Dar întrebatu-s'au conştienţii, dacă în ceia ce fac
«i, în ceia ce cuget, in felul lor de viață, se îintimplă un alt
jenomen, se urmăreşte un alt scop, se atinge o altă coastă, strå-
bat cu ochiul în azurul altei lumi, e ceva din tresărirea unei
revelări, sau dacă In ullimă analiză nu se toarce o viaţă preho-
{rita ca oricare alta și făcind In mai mic sau în mai mare a-
celaşi lucru neştiut, dat tuturor să-l facă ? Și au surprins în vi-
aţa vre-a licârire a cugetului, vreun raționament adine prin care
sa se poată increde că nu mai sint subt stăpinirea forţelor in-
constiente, care ne determină paşii vieţii 2...” i

Tristeţea ce o avea în glas, cra departe„de violența dis-
cuţiunii şi a convingerii. Era mai mult o urmare a haosului
sufletesc în care căzuse, El privea la zările abia luminate de re-
fiexele roşii ale norilor dinspre apus, că şi cum ar fi fost mar:
dorul celui din urmă asfinţit al snarelui, +

Inima i se strinse puternic, În umbrele nopții, care se In-
țindeau treptat, cetea dureros non-sensul vieții. j

— Atunci cum rămine cu idealurile noastre de progres?
—il întreba ofițerul, după ce stătu ciwa timp la cumpână dacă
trebue sau nu să mai urmeze vorba. í

Deoarece nu am mai găsi deosebirea intre starca de azi
şi ori care alta, la ce ne am mai trâminta degeaba, citā vreme
avem 0 soartă de sclavi ? f i

— Nu e aceasta concluzia, li răspunse zimbind, ca şi cum
-s'ar fi aşteptat la o asemenca intrebare, Cauzele, care ne-au a-
„dus unde am ajuns astăzi se impun cle înşile şi trebuesc res-
pectate. La ce ne-am răsvrâti în drumul pe care sintem im-
pingi dela spate? Cine ar putea susține că persoana noastră—
“această lamură a suletului, care-și asumă mindria acţiunilor

508 VIAȚA ROMINEASCA

noastre şi ne face să ne dăm drept entităţi independente—e ceva
real şi de sine?

Nu e posibil să se găsească față de actele vieţii noastre,
Intocmai ca reflexele de lumină, fără nici o legătură cu materia
pe care se desenează ?

Şi atunci mai e un cineva inăuntrul vieţii, care să se mai
plingă de sclavie ? Mai e un cineva blazat, care să se mai in-
tereseze dacă lumea e bună sau rca?"

Se opri puţin trăgind cu lăcomie aerul în piept şi, după o
ezitare scurtă, urmă:

„Intrebarea gravă insă asupra căreia m'am oprit de multe
ori e: dacă in alt ideal, decit cel mic urmărit de ființa oricui,
poate fi ceva deosebit şi superior acestuia, cită vreme noi nu-l
putem cunoaște şi aprecia oricit de comun şi strimt ar fi el. E
în puterea facultăților noastre să ne descătuşăm de robia pă
mintului din noi, trăitor în gindurile şi patimile noastre, şi să ne
încredem pentru citeva clipe măcar, că şirul nostru de imagini
și de ginduri nu e răsunetul îndepărtat al aceloraşi forțe, care
determină și jocul instinctelor in orice fiinţă? Şi dacă ar fi a
semenea regiuni inabordabile tuturor, ieşirea din cadrul strimt
constitue oare o superioritate laţă de cei fideli în inchisoarea lor,
de vreme ce rezultatele ultime ale vieţii sint aceleaşi *

Ceia ce ştim sigur insă, e că o soartă rigidă planează dea»
supra tuturor şi-şi ride de orice slorțare omenească de a demarta
o deosebire Intre oameni, prin bronzuri și piramide,

Ruinile astea, nu sint o mărturie a misterului legat de fi-
ința noastră 2...“

In liniştea adincă ce plutea In jurul lor, cuvintele aveau;
un răsunet trist şi păreau rostite deo voce stinsă. Amindoi îşi
Intoarseră capul spre zidurile negre, crestate pe lumina roşie a
apusului, privind tăcuți.

„_— Sint așa de vechi credințele astea—reincepu cl melan-
colic—şi totuşi ce uimitoare devin cind simte omul adevărul lor:
„În două imprejurări din viață am simţit cu groază : odată
Urania cu care sintem stăpiniţi de carnea, nervii, de pămintul
din noi cu toate legile lui neinirinte, iar altădată indoiala chi-
nuitoare dacă nu cumva acest orizont strimt, în care se mişcă
scopul vieţii, e singurul abhordabii şi Singurul lond pe care se
desenează toate idealurile, toate concepțiunile şi vederile pro
funde ale omenirii“.

Se opri curmindu-şi vorba cu un oltat scurt, Neobișnuit
cu asemenea discuții, simțea o ușurare destăinuindu-şi gindurile,
Faţă de curiozitatea firească prietenilor vechi, de a-şi cunoaște
trecutul, n'a mai stat in cumpână și se hotări să-i povestească
o parte din viața lui, în legâtură cu ideile pe care i le arătase;

Amilndoi se intinseră pe iarbă, ca pentru o şedere mab
lungă, Ofiţerul işi aprinse o țigară şi fAră să-i lucească ceva
precis În minte, urmărea cu ochii roatele de fum, cum se pre:
firau în acr, Povestitorul nostru, iși puse minile câpătiiu și

O IUBIRE 303

după ce stătu citeva clipe cu ochii adinciți in bolta cerului,
începu :

Eram de 20 de ani, cind am siirşit cursurile. Venisem a-
casă la țară, unde mă bucuram in toată voia de liniştea și se-
ninătatea lucrurilor din jurul meu. “Toate parcă mă intrebau de
instrăinurea mea. Şirurile de salcimi din fața casei, caişii din
grădină, garoalele din jurul geamlicului, tufele de liliac, stupii
de albine, cinii din curte, mă priveau cu drag, imi zimbeau şi
mă indemnau să uit sgomolul vieții de oraș şi să mă sviri cu
voioşie In valul de viaţă limpede și simplă, in care pluteau toate.

Mi se părea o nelegiuire plantarea mea la oraş, şi inde-
pârtarea de locurile acestea care parcă făceau una cu sufletul
meu, lăsa un văl de tristeţe şi peste ele şi peste mine. Decite
ori, în liniştea sălilor de meditaţie, nu-mi fugeau ochii de pe
rindurile cărților şi-mi apăreau în minte colțurile grădinii noas-
tre, priveliştea cimpurilor în zare presărate cu tufani, dungile al-
băstrii ale piicurilor de sate, girla cu sălciile ei, şi nu plecam
capul pe pupitru adincind in mine duruitul îndepărtat al căruţe
lor in noapte, sau cintecul tărăgănat și jalnic al îlăcăilor, cind
trec seara cu caii la păşune.

De cite ori nu mă întrebam, ce-or fi vrind neinduplecații
dascăli cu științele lor, ce foloase să aibă aplicarea lor, decit
vuetul oraşelor, de care aveam groază şi a cârui pricină o gā-
seam in însemnătatea prea mare ce o dăm vieţii, creind o erar-
bie a civilizaţiei, a nedreptăților, a viţiilor şi a patimilor omenești.

Cu cità grabă n'aş fi şters atunci proecțiunea fascinantă a
civilizației pentru a lăsa în locul ci, în fundul zărilor inroşite,
siluetele negre ale unui şir de plopi, ca nişte umbre râtăcite in
căutarea altei lumi, ori un cioban doinigu în liniştea serii şi în
singurătatea cimpurilor. >

Simţeam in mine o clocotire neințăleasă, o vocea puterii
de viață, cuprinsă în instincte, şi care se deșteaptă cu virsta.

Intr'un zumzet ca de albine se impleteau cîntecele visării
şi ale tinereţii. Ce doream precis? Nimic. În jurul meu gă-
seam atunci iubire, nevinovăție, frumusețe.

Ascuns în fundul grădinii, cu minile căpătliu, mă infiora
albastrul cerului abia zărit prin lrunziş, în privirea adincită In
seninul bolţii tnotau toate clipele dulci din viață, se Inchegau
vedenii, se intrupau dorinți ameţitoare, înviau alte lumi din vre-
muri vechi, înrădăcinindu-mi în sullet tot mai adinc dorul de alte
tărimuri, pe unde viaţa ar curge in formele unei iubiri continui
Şi nemuncită de grija unei determinări cinice. Mä turburau toate
“şi-mi pregăteau simţurile pentru fiorii iubirii,

Ziua sosirii mele a fost ca o sărbătoare pentru tofi ai ca-

310 VIAȚA ROMINEASCA

sti Mai veselă, mai voioasă şi mai vorbăreață imi pârea mama,
De cum am sosit dela gară, se ţinea după mine. Numaidecit
m'a pus In curent cu toate întimplările din lipsa mea, mi-a in
şirat toți morţii, mi-a arâtat cloştiie, pomii cu roade păstraţi pen-
tru mine, gogoşile de mătasă, în timp ce eu zimbeam intr'úna,
cetind bucuria adunată în ochii ei. Avea de arătat şi de spus
o mulţime de lucruri banale, care pentru noi însă aveau o in-
semnâtate neprețuită,

Importanţa ce mi o dădeau cu toţii, îmi deştepla sentimen-
tul de incredere în mine, care amuţea totdeauna la plecarea mea.
Mä simţeam acum la largul meu in cuprinsul locurilor acestora
şi sfiala cu care mă strecuram prin mulţimea de pe străzi, peniru
care nu treceam mai mult decit un simplu individ, îmi readuse
sila ce o aveam pentru viața de oraș,

Aceleaşi ginduri, asupra cărora mă oprisem de atitea ori,
imi năvăliau in minte: „are un alt rost viața, pe care cu indă-
rătnicie părinţii mei au voit să o indrepteze în alt chip decit
viața lor simplă de țară ?* Atitea desconsiderări, Injosiri şi su-
ferinți pe care le-am incercat de mic și asupra cărora mă gin-
deam totdeauna în liniştea dormitorului, tirziu in noapte, privind
la ilacăra gâlbue a candelei, cind nu se mai auzeau decit su-
Harile colegilor adormiţi şi clopotul tramvaelor, imi stringeau i-
nima, arătindu-mi într'o lumină vie fericirea temperată însă po-
zitivă a vieţii de țară,

inspre sară am pornit la girlă. Apucai pe o potecă prin-
tre lanurile de griu ingălbenite. Secerişul era in toiu. Aci ve
deai o lemee alăptindu-şi copilul la umbra căruţei, mai incolo:
bătrini desdoindu-și şira spinării amorțilă şi ştergindu-se cu mi»
neca largă a cămâșşii, ca într'un gest de învăluire a orizontului;
pete pestrițe de culori albe, roșii, albastre mişunau prin griu, fe-
meile inaintau aplecate cu severa în mină, copii ajutind la strin-
gerea postațelor secerate, Hăcăi tirind snopi pentru a-i face clă,
furnicar de lume, fiecate lucrind în linişte, fără cirlire, ca un
bou ia jug, care trage in pas domol și fără să ştie la ce trage
unde merge şi ce rost are munca lui mănoasă,

Uneori se auzea cite un cintec de fată, dar parcă cra o
notă discordantă în liniştea cimpurilor moleşite de căldura inà-
buşitoare, părea nepotrivită muncii de ocnaş căreia li sta mat
bine să fie făcută în linişte şi în calmul sufletesc al celor ce-și
cunosc soarta și nepultința schimbării ei.

_ In minte imi răsuna teoria unui economist extaziat de in-
teligența mecanismului social prin care se regulează perfect 0-
dată cu raporturile dintre diferitele munci şi echivalentul în bé-
neficii. Ratăcirea profesorului tmi devenea vizibilă. Ecoul gin-
durilor se răspindi cu o slabă reacțiune deșteptind în cale frin-
turi de imagini, lume inghesuită pe străzi, zgomot de mașini,
uruit de roți, in timp ce mergeam privind spre sâlciile care se
desenau pe malul galben, surpat, din fundul văii.

Acolo apa se scurge Intr'altă girlă şi lumeai zice „la zā-

O IUBIRE a

gaz”. Dacă treci zăgazul stăvilit de taraşi şi de două șiruri de
sălcii deoparte şi de alta a drumului, dai intrun zăvoiu, mai mult
un stulăriş de rachită, in mijlocul căruia a mai rămas în picioare
n pâdurice de plopi şi de sălcii bâirine. Girla ce porneşte de
aci, își lace o scobitură în zăvaiu apoi se lârgeşte tot mai mult
spre stinga până se pierde intr'o intretăere de maluri.

Dincolo, pe malul apei, se vede un sat, la marginea câruia
o clădire mai mare îşi înalță peste virlurile copacilor, ce se prä-
vălesc la vale, indesiți ca o pădure, balconul de geamuri, ca un
chioşc in virful acoperişului,

Spre deosebire de girla satului nostru, în cealaltă papura
şi stulul cresc din belşug presărind în luciul apei o mulțime de
insule verzi şi lăsind doar în mijloc un luminiș mai mare. O
adevărată pădure de ierburi se vede inotind în apă, iar la su-
prafață nuleri albi şi galbeni se inlânțue ca o ghirlandă pe lingă
maluri.

Din zăvoiu priveam uimit la tabloul acesta, care pornea de
la umbrarul de sâlcii de pe zāgaz, se destășura cuprinzind in
mijloc gira cu luminişurile dintre ochiurile de stuf; deoparte și
de alta se vedeau țarinile ca o desfăşurare de irimbe verzi şi
galbene, iar In fund satul ascuns în grădini, din care se zăria
cite un petic alb de părete, cite un acoperiș de casă şi tumul
plutind pe deasupra copacilor.

Soarele era in asfintit şi invăluia tot cerul cu o lumină ro-
siațică. Reflexe cărămizii gilgliau în luminişuri, tremurau pe
apă, amestecind văpaia roșie cu culorile şterse ale umbrelor ver-
zui si se depărtau spre maluri. În mii de fringeri luminile se
imvolburau cu atit mai tare cu cit foşneau mai lung trestiile,

In bogăţia aceasta de culori şi de sunete neinţelese, rostite
ca nişte şoapte, m'am alundat ca intrun vis şi nu mai aveam
lamurit inaintea ochilor decit balconul de geamuri, care in ra-
zele soarelui, părea ca într'o mistuire de flacari.

Se inserase. Pe drum se vedeau trecind in şir căruţe um-
plind văile te trâncănitul roţilor, pilcuri de fete și lăcăi mer-
geau pe jos, cintau, rideau, jăcind o zarvă mare şi cu toţii se
depărtau intr'un nor de praf, lăsind in urma lor un vuet confuz
de glazuri, ce scădea treptat, pănă cind nu se mai auzeau decit
miile de voci ale girlii Era o întrecere nebună, un cor ne
mai pomenit de slăvire a serii şi a păcii lăsată peste ape.

O răcoare dulce se scurgea lin prin aer. Fiecare floare
si arbore îşi dădea drumul la miresme, ca o tămtiere. La în-
toarcere m'am oprit pe zăgaz, pentru a-mi roti incăodată ochii
peste intinderile albăstrii, inecate în norii de praf ridicaţi de pe
drumuri,

Simţeam în mine o vagă chemare, rostită intrun cintec de
dorinți ascunse. Voiam ceva. Tristeţea liniştei și a singurităţii,
ce picura peste cimpuri şi girle, se cobora şi in sufletul meu,
De-aşi fi descurcat ghemul de senzaţii nelămurite, care-mi dä-
deau nişte fiori necunoscuţi, m'aș fi increzut poate că pasiunea

La "o

312 VIAŢA ROMINEASCA

iubirii, ce se aprinde în orice om fără să simţă, dădea acel far-
mec dureros priveliștilor și mie acea visare dulce pe malul apei,

Ce mă făcea să fiu trist în amurgul serii, decit durerea a-
fată în germen, atuncea, că sint singur şi că nu este un punct
spre care să se indrepte lumina diluză a simţirilor şi farmecul
acestor vederi, al acestor clipe dulci ale tinereţii ?

Un uruit de roți mă facu să tresar. In goana cailor trecu
pe lingă mine un brec cu două doamne, un bărbat ṣi doi copii
Obrazul alb al uneia din femei mă uimi, şi urmării trăsura până
dispăru întrun nor de praf. Mai aruncai o privire lungă gea-
muriloi, care sclipeau ca un ochiu de foc intro pădure de mis-
tere, şi plecai spre casă,

Mama așezase masa sub dudul din dreptul şandramalei de
scinduri, unde-şi instala bucătăria in timp de vară. Veni şi tata
din casă, de unde ne-a auzit vorbind şi ne aşezarăm la masă
Lumina felinarului spinzurat in pom, îi cădea pe faţă, dindu-i un
aspect de ceară. Era în firea lui ceva, care-mi producea un fel
de &tinjenire,

Imi insuilase puternic un respect amestecat cu teamă şi,
oricită incredere ași fi avut in mine, mă simţiam așa de mic în
fața lui și fără indrăsncală de ai sta impotrivă cu ceva. Inalt
şi slab, cu ochii duşi in fundul capului cu o privire indilerentă,
fusese ursit după mai multe slujbe sa se ocupe şi cu negoțu!,
deloc potrivit cu firea lui —de aceia mergeau și treburile cam
prost. Totdeauna părea plictisit, nemulțumit de orice, însă fară
să-și arate această nemulțumire; uneori avea un aer aşa de
trist, că mă făcea să sufăr, şi în mintea mea de copil răsăreau
niște dorinți puternice de a face sforfări uriaşe, ca să pot imprâș-
tia umbrele întristării şi suferinții mute, prin nişte mulțumiri mari,
Greutățile prin care a trecut l-au satistii, l-au făcut tot mai re-
tras, mai tăcut şi mai nervos. Pentru mine a rămas o enigmă.
Il simțeam așa de bun și totuşi uneori părea aşa de râu incit
ne Înspăiminta pe toţi. Din cauza nervozităţii poate era cu noi
copiii, aşa de rece și serios: numai intervenţiile bietei mame
ne scăpa de mulie ori din minile lui, impărțind cu noi cuantii-
mul gratificaţiilor acordate pentru nebuniile noastre,

Cu o veselie puţin obicinuită, ne povesti despre intilnirea
cu administratorul moșiei din satul vecin, care-l intrebase dacă
pot să meditez pe vară un băiat al proprietarului, corijent la
una din materii, Mama vru să protesteze în numele meu, dar
eu i-am înțeles gindul și, fără să se simța regretul amar după
libertatea sacrificată, am primit numai decit.

Noaptea, înainte de-a adormi, multă vreme mi-am bătut
capul cu rolul meu cel nou de pedagog. Trăsura văzută la ză.
gaz, Imi trecu prin minte cu o sclipire scurtă. Lumea în care
aveam să intru imi aţița curiozitalea dar imi dădea şi fiori de
spaimă.

A doua zi de dimineață mă imbrăcai cu multă ingrijire,

O IUBIRE 315

depusei mai multă stăruința la lustruirea ghetelor şi plecai gin-
dindu-mă pe drum, cum să-mi păstrez tottimpul un aer de dem.
nitate, cu care sf inirunt aerul lor aristocratic.

Drumul era cam de un ceas, şi pe la nouă dimineața in-
ram pe poarta mare a curții, zidită din cărămidă şi cu un rind
de zăbrele deasupra. O alee frumoasă aşternută cu nisip ducea
până la casa așezată in mijloc, zisă „boerească“,—o clădire cu

uă caturi, cu un parmalic în fața vâpsit în verde şi în virtul
i balconul de geamuri, pe care l-am privit de atitea ori de

pe zăgaz. In faļā erau mai multe ronduri de flori, o alee mică
de trandafiri şi un chioşc imbrăcat în «deră. In spatele casei
se vedea o alta mai modestă, de care se lega printr'un coridor.

Proprietarul şedea la o masă alară pe sala, lumină in li-
nișit., Cum a aflat cine sint și ce e cu mine, mă chestionă nu-
mai decit, unde am inväțat, cite clase am și dacă pot să-mi iau
angajamentul că mă voiu fine serios de meditații. Mă politi să
şed pe scaun şi dădu ordin să cheme băiatul.

Apoi îmi spuse că băiatul e inteligent dar cam ştrengar
şi neascultător, că timpul nu i-a permis să-l ţie mai din scurt și
că să-mi dau silințele pentru a revedea și celelalte materii, in-
trucit fiind la inceputul studiilor, are nevoe de o edificare solidă.

Am aprobat totul mai mult dind din cap, iar la Intrebarea
ce pretenții am, i-am răspuns cu multă stinjenire. că nam nicio
îndoială de a nu fi apreciat după munca ce o voiu depune.

Dela prima vorbă schimbată, ca prin farmec mi se täiase
tot creditul de demnitate şi prestanță, ce mi-l acordasem pe
drum. .

Mai mult ca opărit stăteam pe scaun, Aveam teamă că
prin indoitura genunchilor s'ar vedea vreun ciorap căzut, şi in-
duram un adevărat chin, Imi mişcam uşor picioarele ca să pot
simți până unde au ajuns ciorapii în scoborirea lor şi în acelaşi
timp imi impărțeam atenția să prind şi ințelesul vorbelor pro-
prietarului, De aceia pentru mai multă incredere mă uitam țintă
in ochii lui, cu toată sila ce aveam de ascuţișul acelei priviri
intretäiate de clipirea leneşă a pleoapelor, in care ceteam că, deşi
slat aşa de prietenos „poltit pe scaun, insă imediat ce mă va
concedia cu greu aşi mai reveni pe el. Vorbea rar şi uneori
mă pierdeam privind la danțul mustăţilor care mai păstrau ceva
din forma elegantă, impusă cu asprime în contra voinţei lor.
Cam scund, voluminos, cu puțină chelie, se impunea totuşi față
de mine mai ales prin îmbrăcămintea, pălăria de pae și ghetele

lui englezeşti, iar după Indrăzneala privirii lui, față de umila te
atitudine, părea contfariat că nu mâ adresam cu vorba „Cu-
coane*, i
i Era omul care avea o mină deosebită, ciştigată însă fără
să-și dea seama sub influențele vieții de oraș. i

Cum sosi băiatul, mă recomandă numaidecit și pe un ton
grav îi decretă recompensele şi pedepsele ce-l așteaptă, apoi il
invită să mă conducă în odaia lui,

i RA i come aa

314 VIAŢA ROMINILASCA

Suirăm scara ce se ridica în fundul sălii din mijloc și, după

ce trecurâm printrun coridor îngust, am ajuns la un capăl al l

casei, unde era destinată odaia de studiu, Pri@ fereastra, care
era deschisă, observai jos casele din spate, unde locuia adminis- |
tratorul moșiei, iar printre copaci se vedea în vale apa, sticlind,
în bătaia soarelui,

Cu un aer de stăpin lusei poltit să şed pe scaun şi înce:
purăm să vorbim despre o mulțime de nimicuri prin care fini
team să ajung la o grabnică intimitate şi la cunoașterea elevă
lui meu. Cam vorbareţ, Imi povesti de viaţa lui din liceu, de
profesorii cu poreclele lor, de mama lui dusă în străinătate cu
o soră a lui, în fine de guvernanta surorii lui cea mai mică,
Dorina, pe care o zărisem in grădină şi porni numai decit să
o imiteze în mersul şi vorbirea ei cu intonație germană. Avea
aerul ştrengăresc și răutăcios, Faţa lui plăcută cu nişte ochi ne-
gri, de nu puteai să le distingi pupila, se strimba în toate chi-
purile, pentru a exprima ceia ce spune. Aflai astiel in moi su:
mar despre toți ciți se mișcau în curte şi aveau o legătură cu
casa lor,

Prin geamul unui dulap zării o vioară şi bucuros diavoli
cu ce să-mi imprăştii plictiseala ii incercai numai decit sunetul,
scoțind un potop de triluri; apoi cintai în şir, romanțe, sirbe, hore,
tot ce putea fi mai impresionant pentru elevul meu, care erai
foarte incintat și-i venea să sară in sus de bucurie. |

La urmă cintai bucata „Trăumerei* cu multă căldură și fară
să mă mai interesez dacă e pe gustul auditorului, Privirea imi
rătăcea peste viriurile copacilor, cind deodată văzui la o fereastră
a caselor de jos un cap de fală, ce se retrase după perdele, cum
dădu cu ochii de mine. i

MA inilācārai atunci grozav de mindria că mai eram as-
cultat și de altcineva; dar cu toale ochiadele mele lurișe. nul
mai zârii nimic, i

Costin, căci aşa se numea elevul, nu mai avea răbdare,
vrea să-mi arate şi el ştiinţa lui. Urmă o scirțiială feroce, care
în cele din urmă ne-a disperat pe amindoi şi am coborit jos, ca
să ne plimbăm prin grădină... Capul de fată râsărit în perva-
zul ferestrei tmi stătea in minte ca o cadră și mă turbura do
rința de a-l vedea mai de aproape. Imi aruncai ochii de mai
multe ori in treacăt, dar nu văzui pe nimeni. |

Grădina, afară de aleea ingrijită din fața casei pe unde ve-
nea trăsura ca să tragă la scară, era lăsată In voia ei, pe toată

intinderea pănă la marginea girlii. Potecile toate duceau la vale
şi se pierdeau pe subt ramurile copacilor bâtrini deasupra că
rora se ridicau ici şi calo coloanele drepte ale plopilor, cu frun-
zele argintii.

Pe dedesubt iarba creştea ca în sălbătăcia unei păduri ne-
umblate. Un aer umed şi răcoros umplea bolțile întunecate de
umbra Îrunzişului des. g

O IUBIRE 315.

Intro parte și Intralta zidul curții intra pănă în apă, aşa
că una din laturi o iâcea girla.

Două bărci priponite se zăreau lingă mal, triste şi ele de
pacea adincă ce domnea în picla din jurul lor.

Peste toate locurile din curtea esta mi se părea că pluteşte
un aer grav de tristețe, prin lipsa de viaţă şi mişcare dinăuntru.
Pe cit era de mare animația din cealaltă curte unde se aflau ma-
gaziile şi şoproanele şi unde furnicau argaţii, logoleţii cu bicele
pe spate, care cu boi, lume din sat, pe atita dincoace era o li-
nişte de spital, un fel de priveghere a unor suflete stinghere şi
cărora le-ar face rău contactul cu lumea.

Cind ne-am inapoiat spre casă, am zârit trăsura aştepiind
la scară. Proprietarul tocmai venea spre noi şi ne spuse că
pleacă pentru două zile. Reaminti din nou deplina ascultare, pe
care să mi-o dea fiul său şi cu o imperceptibilă inclinare a ca-
pelui se sui în trăsură.

Era timpul mesei şi am intrat In sala de mincare. Pe o
masă în mijlocul odâii, se vedeau patru tacimuri. Guvernanta,
pe care o salutai politicos, părea mulțumită de atenția ce n'o
mai întiinise probabil de mult; avea intr'o mină o carte mică cu
scoarțe negre iar cu cealaltă turna apă fetiţii să se spele pe
mini. Eu şi cu elevul ne aşezarăm pe scaune în timp ce gu-
vernanta şi fata stăteau nemișcate, rostind pe şoptite „Vater
uneer“,

Bâtrina avea o infāțişare cam ridicolă in extazul ei religios
şi Costin o minca din ochi, jenatcâ nu putea s'o imiteze în mo-
mentul acela, care şi de el era considerat ca solemn,

Guvernanta era măruntă, cu un trup de copilă, cu părul
mai tot alb, din care cădeau dai colți pe frunte, cu o cărare la
mijloc destul de vizibilă, care se pierdea sub cocul mic, rămas
ca o reminiscență în regiunea cea mai dominantă a capului, cu
obrajii scofțiiciți, de o culoare galbenă ca ceara, cu privirea
ştearsă, voalată şi de sticlele ochelarilor, iar buzele ei, ca deun
plumb oxidat, se agitau In timpul rugăciunii ca gura unui crap
de curind scos din apă.

Era o căldură innăbuşitoare afară și o moleșeală plăcută
se scurgea prin trup. biruindu-l. 4 i

După masă m'am retras sus. M'am plimbat puțin în len-
gul și latul odâii, aruncindu mi ochii în curte de cite ori ajun-
geam în dreptul ferestrii, fară să mă gindesc la ceva precis,
Phetisit mă trintii pe o canapea. Simţeam un pustiu în creier,
nici o preocupare nu mă captiva. Examinam pe rind florile zu-
grăvelii de pe tavan, coboram la ciucurii draperiilor, la cărțile
de pe masă, la vioară. Şi în tot timpul acesta îmi treceau prin
minte crimpee din ziua aceia: imi apărea obrazul și privirea
bruscă a proprietarului, trăsura cu hurauitul roților, bărcile de
lingă mal, capul de fată dela fereastră şi-mi fixam atenția să-mi
pot lămuri trăsăturile feţii, care i s'ar fi potrivit, dar liniile se

316 VIAȚA ROMINEASCA

"impăienjeneav, se intunecau, până imi dispărea totul din minte.

Luai vioara şi cintai cu pasiune, incit eram lac de sudoare.
Imi venia să rid singur de slorțările mele şi mă întinsei din nou
pe canapea, reluind aceleași ocupaţii de a innumăra ciucurii per-
delelor şi a urma liniile zugrăvelii, cu aceleaşi frinturi de chi-
puri în minte, ce pluteau intr'o abureală de liniște ca apa mor-
“ților pe cimpuri.

Ce puteam bănui atunci în sufletul meu? Somnul mă bi-
rui și ațipii.

In zarva unor acorduri de pian mă trezii buimăcit şi aler-
gai la fereastră să ascult de unde vin. Mare tmi fu uimirea că
nu se auzeau de unde bânuiam şi rămăsei rezemat cu coatele
“de tocul ferestrei,

Sunetele joase mă impresionau adine. Aveam aceiaşi sim-
tire dulce și nelămurită pe care o incercasem de copil, cind pri-
veam în panorame prin ochiurile de sticlă, la priveliştele ce se
iniățişeau departe subt un cer sticlos, cu cetăți și oraşe vechi,
cu mări şi corăbii, cu apusuri de soare, în timp ce de afară
năvăleau ţiuiturile fașnetelor, dind o legâănare dulce inchipui-
rii mele,

Privii lung la sclipirile apei printre copaci şi mă atundai
intr'o reverie amară. Mi se părea că departe de tot, trece o lume
în larmă de cintece şi lermecată de viață, iar eu mă vedeam
un călător ingenunchiat de oboseala drumului şi intinzind cu des-
nădejde braţele spre năluca acelei lumi care-mi fugea mereu
înainte.

Uşa se deschise ca o furtună, Costin mă chemă să viu
degrabă jos, căci cintă la pian fata administratorului,

Cind am intrat în salon, ea se sculă repede de pe scaun
inroșindu-se ca și cum ar fi Iost surprinsă in cine ştie ce faptă,
iar imprejurarea nepotrivită de a face cunoştinţă prin intermediul
unui copil, ne zăpăci pe amindoi.

La stăruințeie copilului se aşeză din nou pe scaun, scotoci
în teancul de note şi scoase o serenadă pe care o cintasem şi
cu după amiaz,

Se uită in ochii mei cu semnificație şi zise :

— Mai bine am cinta-o impreună, s'ar acoperi neştiința mea,

Costin alergă numai decit după vioară,

Râmași singuri pe neaşteptate, păream stingheriţi amindoi.
Minile ti fugeau pe clape scoțind acorduri răsieţe. Eu stam in
picioare la un capăt al pianului şi o priveam cu uimire,

„Doamne, dar e așa de frumoasă !* imi tot repetam pros-
tește In gind şi ochii imi erau robiţi de minile albe desgolindu:
se de dantele in mişcarea lor, de gitul rotund şi plin inconju-
rat de un lanț subțire, de toată lăptura ei, în care se oglindea

sufletul curat de fată, Păru-i cădea in ondulări pe timple, aco-
perind puțin și urechea, iar coada strinsă întrun mânunchiu era
străpunsă de un ac, cu două boabe mari de sticlă la capete,

O IUBIRE 37

Pa a a a aaa MĂ

— Sint doi ani, în care timp n'aşi putea spune că am cin-
tat de trei, patru ori—imi spuse sfios ridicind ochii ei negri spre-
mine. In privirea şi glasul ei era ceva prietenos şi cu o um-
ură de suferință, care Imi imprâștie dintr'odată orice sfialā.

— Totuși nu cred să fi uitat mult—ingăimai eu în pauza
ce o făcuse, cu acea curtoazie instinctivă a tinerilor,

— Ba se uită mult, mai ales (și aci se opri deodata) cind
lucrurile îşi pierd farmecul lor...

Işi intoarse brusc fața şi incepu să cinte cu mişcări ner-
voase pentru a-și ascunde urmele unei emoțiuni neaşteptate.

Costin intră cu sgomot, clăpânind coardele vioarei. finte-
cul îl știam bine așa că mai tot timpul nu-mi deslipii ochii de-
pe capul frumos din fața mea.

Cintarăm pe urmă un vals, o nocturnă şi o uvertură, Ob-
servai într'un timp lingă mine pe guvernantă, care-i dădea in-
truna cu „sehrschiin“ al ei destul de sonor în timpul pauzelor,
iar Dorina, nedumerită de acest duo neprevăzut, ne privea cind
pe unul cind pe altul. Siirşirăm întrun ultim „sehrschin* al
bătrinei, care in semn de deosebită atenție ne făcea intuiţia di-
reci, fără a-și mai filtra privirea prin sticlele pleoştite pe nas.

— Teodoro, mergi și tu cu noi la plimbare? o întrebă
Costin.

Ea se sculă de pe scaun, mă privi atent, ca şi cum ar fì
vrut să scruteze dacă contribui şi eu la ruga aceasta, Răspunse
scurt: „da“, şi o vâzui dispărind pe ușă in foşnetul uşor al
rochiei,

După orarul ce-l fixasem sosise chinuitoarea oră de prepa-
răție şi ne-am refugiat în fundul grădinii, intrun stufiş, Intai
l-am examinat în treacăt să văd ce frinturi de cunoştinţe i-au
mai rămas apoi ii dădui ca lecție „Egiptenii“.

Stăpinit înca de impresia puternică ce-mi lăsase acel cap
Îrumos dintre perdele, pe care acum îl cunoşteam bine, simţeam
un chin cumplit văzindu-mă stinjenit de o ocupaţie atit de ne-
potrivită și care mäa impiedeca să ascult In voe atitea glasuri
ce se Impleteau într'un concert ametitor, A

Mă întinsei pe iarba moale şi In timp ce in minte îmi pă-
cânea: Ramses, Teba, Memfis, mă legănam intro visare dulce
fMuturindu-mi inaintea ochilor minile albe cum sburau pe dea-
supra clapelor, părul, gitul. Mă luptam să-mi apară lămurit și
să-mi stea neclintit In minte întreg chipul ei, dar parcă era opu-
tere nevăzută protivnică ce-mi împrăștia liniile adunate pănă
cind nu-mi mai râmineau distinct decit punctele negre ale ochi-
lor, care dispăreau şi ele, făcindu.mi-se intuneric în Creer.

— Uite un erete în virful copacului de colo—și cu dege-
tul pe dinaintea ochilor mei, Costin imi arăta locul. Imi venea
să rid de situația mea ridiculă, find nevoit să mă uit la erete
şi sá ascult toate prostiile lui. Jl luai în sfirşit cu binişorul şi-l.
îndemnai să cetească mai departe. larăși o duruitură de Che-

318 VIAȚA ROMINEASCA

ops, Sesostris, Osiris, Imi dădu aripi de sbor. Mā Intorsesem
cu fața spre lac. Foşnirea lină a trestiilor ca susurui unei ape
in cădere, suia dealul amestecindu-se cu freamătul frunzelor, Pri-
veam până departe peste ape, „De ce să aibă acea umbră de
tristețe în ochi? Imi va fi dat cel puţin o rază de prietenie din
partea ei?“ mă tot întrebam singur şi Inchisei cu putere ochii,
avind senzaţia unei prăbuşiri ameţitoare. Nu trecu insă mull şi
auzii la spatele meu :

— VUite-al dracului bărzăune, cum mai joacă lontoraiul!
Cu un muscoiu între degete, Costin se amuza rupindu-i picio-
ruşele unu cite unu.

M'am uitat lung la copil, care părea foarte adincit în ope-
rația lui chirurgicală, şi-mi veni o silă cumpiită. Cu citā plăcere
nu i-aşi fi lungit urechile în clipele acelea, dacă miar fi stat
in putinţă,

Mă sculturai ca de o îngreuiere mare, impârții lecţia în trei
părţi, le rezumai pe fiecare, îl pusei să spue după mine, apoi
să repete, in fine lăcurâm rezumatul intreg, mă mulțumi cu mai
puţin de data asta, şi decretai cà lecţia este invăţată.

După o jumătate de ceas, brecul pe care] văzusem cu o
zi mai înnainte, era in fața caselor.

Costin dintro săritură fu sus. Ajutasem fetița şi guver-
vernanta ca să se urce și aşteptam rindul domnişoarei, care se
zărea venind în pas iute. Într'o rochie albastra, deschisă la git
ca o bluză de marinar, cu o pălărie mică de pae, care avea drept
garnitură o ghirlandă de albăstrele, în mersul ei grăbit, părea
un copil sglobiu şi plin de viaţă :

O prinsei de braț, simții rotunzimea lui, pe urmă greutatea
trupului şi eram aşa de mulţumit că aceastá erathie a urcării
mă prilejise să stau în faţa ei.

Caii porniră in trap pe drumul de lingă cune umbrit de
salcimi şi, după ce au cotit la dreapta, am lasat in urmă satul,
invăluit intrun nor de praf În tot timpul priveam tn şir cele
trei chipuri din fața mea, iar cind mă surprindea privirea ei, imi
alunecau numai decit ochii în jos sau ti adinceam în nemaărgi-
cirea tristă a cimpurilor, Mā luptam să gasesc un subiect inte-
ligent ca să deschid vorba, dar parcă mi-era capul pustiu şi ră-
mineam atent la toate întrebările fetiţei, cu care tot siciia guver-
nanta, inghemuită sub boneta ei de crenă neagră.

Costin trecuse lingă vizitiu. Cind am coborit în spre ză-
gaz, domnişoara Teodora mă privi zimbind :

— Dacă nu mă înşel dv, eraţi aseară ?

— Da, râspunsei eu numaidecit—am sosit chiar eri acasă,

“Şi printre cele dintăi lucruri ţin să revâd și locurile acestea,

— E şi frumos, adaose ca; priveliștea asta imi rāscum-
pără monotonia tristă a plimbărilor de peste cimp.

— Aţi privit vre-o dată în asfinții, din capătul de colo al
zăgazului ? o intrebai eu şi cu mina îi arătai locul. Ea se a-

A 0 IUBIRE

oo o mananca = mamae neo oo emne.

Bio

——

plecă mult, cu o vădită dorință de a remarca ceia ce îi arălam,
tocit îşi lăsă capul mult într'o parte ca să nu mă atingă bordu-
rile pâlăriei. Era așa de aproape de mine, incit cind imi intor-
sei capul spre ea, mă zăpăcii privind-o in ochi şi un fior dulce
qmi străbătu tot corpul.

„ Deatolo, urmai eu, se deschid mai multe luminișuri,
dintre care unul ajunge până la mal şi cind soarele vine în
dreptul lui, pare un riu de lumină. Reflexele roşii se imprăştie
ca o pinză şi pe celelalte luminişuri și se prelungesc până işi
pierd văpaia în oglinzile intunecate de umbrele trestiilor.

Locul acesta e colțul meu tăinbit*,

Cuvintele mele păreau că au un interes deosebit pen-
iu ea, căci mă asculta cu atențiune şi închidea uneori ochii cu
mai multă putere ca şi cum ar fi vrut să alunge ceva In inte-
tiorul sufletului, care tinja să iasă la lumină.

Trăsura ajunse deasupra malului şi se indreptă în spre
mașina de treerat, al cărei biziit incepu să se auză.

O clipă imi adincii privirea în volbura norilor de praf. care
se ridicau în sus, se lăjeau şi se prefirau prin aer, răminind ca
o pată gălbue pe orizontul de un albastru spălăcit, ca eşit de
soare.

Faţă de atenția pe care o ceteam în ochii ei, izvora în
mine un puhoiu de glasuri şi mă simțeam acum în stare să pâ-
lăvresc o zi întreagă,

— Vedeţi balconul dela curte, cum iese din frunziș sfios,
gata parcă să se ascunză vederii? După asfinţitul soarelui cind
valea este întunecată, trimite pănă tirziu o rază subțire de pur-
pură. părind un punct roşu, pierdut în cine ştie ce adincimi ale
cerului.

— Cum văd, spuse ea cu un suris mic de tot, iubiți mult
locurile acestea. 4 MAy

— Oh da!—reluai eu--tot ce am simțit în viaţă, mi sa
legat în memorie de locurile pe unde ne aflăm. Frunzişul unui
arbore, foşnetul trestiilor, scocul apei, drumul ce se vede de-
pare ca un fir de aţă albă, toate sint mărturii Şi-mi amintesc
de alte timpuri, Mai ales balconul, răsărit ca în mijlocul unei

păduri, cu oglinzile de ape la poale, totdeauna a trezit în mine
o simțire vagă, un dor nelâmurit după alte vremuri, după alte
lumi şi mă alundă intr'o visare dulce, în care toate Imi apar ca
in basme“.

Erivan fu luată de virtejul norilor de praf. De teamă

să nu-i fac cumva vre-o impresie proastă, nu mai indrăznii să
spun nimic,
fi Un fluerat strident tiui prin aer. Bătrina işi curmă moţă-
iala, iar fetița deschise nişte ochi mari de păpuşă și se intoarse
în spre partea de unde’ venea sunetul. Biziitul mașinii incepu
cu furie, urcind o gamă, pe care o scobora dintr'odată, scoținu
un haut infernal.

320 VIAȚA ROMINEASCA

— Uite şi tata—exclamă Teodora, în timp ce trăsura se
opri lingă o şiră de griu.

Sub o pălărie nemăsurat de mare, se odihnea pe o stivă
de saci. Adus puţin de spate, cu ochii mici şi negri duşi in
fundul capului, cu falcile intrate una intr'alta, pe care erau ca
lipite două iuioare de mustăți albe, părea că îndură din greu
neodihna şi alergătura.

Un miros greu de uleiu și o dogoare de fierars Imbicseau
tot aerul. Imi huea capul de zarva şi zgomotul oamenilor şi al
mașinii. O larmă de voci, fiecare țipind cit il lua gură cind a:
vea de spus ceva, în huetul disperat al maşinii și al vaporului,
munceau cu toţii din greu fără odihnă, cu niște feţe groasnice
de nerecunoscut decit după ochi, care inotau într'o pastă de
praf şi sudoare,

Stoarcerea asta neomenoasă de forțe mă lăsă pe ginduri şi
ura, care mă inspăimintase de multe ori, sădită de atitea vea-
curi de Ingenuchere şi nedreptate, mărită In fiecare rind de vieți
cu cite o picătură, izbucni In mine. Rezemat de o căruță pri-
veam la târgile care veneau şi se duceau In pas domol,

Teodora trecu pe lingă mine, Imi aruncă o privire priete:
noasă și porni inainte strecurindu-se printre căruțele incărcate
cu snopi, Zimbetul ei dulce imi tremură in inimă, ca o rază
de soare.

Pe drum, priveam în urma trăsurii spre grămezile de pee
şi şirile netreerate, de după care abia se zăria coșul vaporului
şi oamenii de pe batoză. Hautul mașinii scădea treptat, până
cind nu se mai auzi decit ca blziitul unei muşte, ce se shateln
jereastră.

Trăsura se opri pe zăgaz și ne dădurăm cu taţii jos, afară
de guvernanta, Fetiţa și Costin alergau pe marginea girlii, a-
dunan ilori, vorbeau şi se indemnau mergind inaintea noastră,
svirleau cu bulgāri In broaștele care stăteau ţepene, cu capul
răsărit In luciul apei.

Cind am văzut-o păşind alâturi de mine, în umbra dulce a
amnrgului, mă cuprinse vraja unor simţiri ciudate şi n'o mai
puteam privi In față de teamă să nu vadă turburarea din mine.

Mă simțeam incurcat şi tremurind ca o frunză; la fiecare calca-

tură a picioarelor, parcă se scurgea un fior in pămint,

— Acela cred că e colțul d-v. tăinuit—și cu umbrela imi
arătă luminișul de verdeață de pe marginea lacului, ce seză
rea printre copaci.

— Da, îngâimai eu, nemai găsind nimic ce să adaug. Un
cocostire trecu pe deasupra noastră Incit se auzea filftitul aripi-
lor, făcu o jumâtate de cerc in aer şi se lăsa lingă mal, pu-
nindu-se in brădiş la pindă,

— Intr'adevâr e incintâătoare vederea deaici—şi-şi adinci o-
chii pe dira de lumină roşie, ce ajungea până la picioarele
noastre, Ne opriserâm în loc.

O IUBIRE 321
2

Soarele ieşise din nori şi a un disc de ulă, dea-
supra malurilor din fundul fe ai * aia

Nemişcaţi stam pe mal privind la jocul de lumina al un-
delor, ce treceau prin lişia de purpură întinsă in latul girlii,

Ea părea dusă pe ginduri. Pe neaşteptate mă Intrebă :

— Domnule Virgil, nui aşa că iubiți mult de tot viața?

Intrebarea asta ma lăsa nedumerit, mai ales prin felul cum
ð rostise, Mirat îi răspunsei şi eu:

— Dar s'ar găsi cineva care să zică nu?

— Şi dacă s'ar găsi unii?

— Nu-mi inchipui, obiectai eu gindindu-mă în același timp
la tonul ei straniu cu care-mi vorlia ; lumea e atit de vastă că
poate oferi oricui un plan, pe care să se razime speranțele lui
de fericire.

Vadit nemulțumită cu răspunsul meu şi după un moment
de gindire imi zise ironic:

— Şi care-i planul dv, ?

Deocamdată ezitai, insă găsind in ace] timp foarte nimerit
să mă afirm în mod sincer, li spusei cu o voce sugrumată și
iară îndrăzneală de a o privi:

— Iubirea.

Cu coada ochiului spionam să văd impresia pe care am pro-
dus-o, dar ea păstra aceiaşi atitudine liniştită şi indiferentă,

Clipele treceau in sulletul meu, într'o răpăială asurzitoare,
aducind una după alta aprobarea sau dojana pentru indrâz-
neala mea.

Râmăsei şi eu tacut făcind acelaşi lucru ca şi ca, care
privea pe ginduri luciul apei.

— Mai lipseşte ceva aici ca să fie cu adevâra! lermecător,
zise ea intrun tirziu, ca şi cum ar fi căutat să schimbe vorba
și, ridicindu-şi ochii spre mine, mă întrebă cu ce aş complecta
tabloul din faţa noastră,

Prin minte imi trecu o cadrà din odaia mea, pe care se
vedea o barcà depărindu-se in largul mării. De atitea ori o
privisem visător, câci Imi lăsa impresiunea dureroasă a adinci-
rii spre necunoscut,

In acele clipe, cind dorințele mele ascunse le luam ca o
manifestare spontană a gindirii, găseam aşa de logic să må arăt
sincer și să iau drept păreri ale mele proprii, cele ce-i spuneam,

Ale! nu-mi exphe indrăzncala răspunsului de adineaori,
indrăzneală de care îmi dam samă,

Fără să stau In cumpână, în timp ce pornirâm inainte, i-am
răspuns, de altfel cu mare greutate:

— N'ar putea f ceva mai potrivit ca o barcă, purtind în
voia apei şi In pulberea de raze, doi incrăgostiţi,

— Da? exclamă ea uitindu-se curios in ochii mei cu un
2imbet siret. Sint emoţii deosebite acestea, må mir cum le con-
funzi. Barca d-tale mar valora atita ca frumuseța unui munte,
ce sar reliecta in luciul roșu al apelor din luminișul cel mare.

323 VIAȚA ROMINEASCA

— De ce n'ar valora atita? o intrebai numai decit ințepat
de ironia vorbelor ei. Şi decretai ca o sentinţă ; pentru no: băr-
baţii, perfecțiunea frumosului nu e decit in femee,

— Se poate, aprobă ea ironic, „dar frumuseţea şi larme-
cul naturii nu se pot asemui cu nimic. Eu cret că admirația
in fața unei femei, inseamnă căderea și subjugarea omului, e
cind cealaltă simțire e ridicarea şi salvarea lui, e ceia ceil
chiamă la o altă viață, decit aceia a plăcerilor şi patimilor,

— Cum, domnişoară, femeia nu poate deștepta în „Om sen-
limente mai înalte decit chiar priveliștile naturii, care n'ar fi zici
[rumoase nici urlte fără sufletul și ochiul omenesc ce le con-
tempia?—o întrebai cu o surprindere afectată,

— Ceia ce poale deştepta frumusețea femeii e amorul, a-
dica invelişul poetic al plăcerilor, cu nādejdi şi sbucium zi
darnic, pe cind de cealaltă parte ai resemnarea și senināiaien
sufletească. Numai cei care au sulerit pot prețui și binecuriria
liniștea ce se coboară în suflet, privind natura..

Ochii ei exprimau o durere vie, în bătaia luminii, care se
vesiringea ca pe nişte globi de sticlă. Lucirea lor palida mà
facea să sufăr, i i j

In același timp ceram preocupat şi de ceia ce trebuia săi
răspund şi rămăsei tăcu! pentru a reflecta mai adiac. Simjeam
cu o datorie de onoare, să dovedesc tocmai contrariul şi, ducă
mam putut răspunde imediat, era teama ce mă stâpinia ue a nu
fi baâncit de astădată de nici o intenţie, |

— Totuşi nu ințeieg, spusei eu intrun tirziu cu aerul ace-
jeinşi nedumeriri, cum de atribuiți acestor simţiri căderea omu-
ivi. Am inima aici—şi lâcui totdcodată un gest Jarg—prin ta
simt că ridicarea omului se datoregte unui foc sacru, se dato-
veşie iubirii, care râmine ca o undă de lumină în trecutul nos-
tru și care nu piere niciodată în tot timpul vieții. In capilane
se deschide prin Incintarea după futuri şi flori, în timpul tise
reții își ia sborul cel mai dulce răminind ca e culme dominanta
și e acciaşi iubire, care ne apropie de natură, care ne-o Intirăe
geşte şi o face să ne iarmece“,

Ajunsesem în capătul zăvoiului şi trebuia să ne Inapuem,
Copiii trecură pe lingă noi; fetița avea într'o mină un melc iar
in cealaltă un mânunchiu de flori. Costin ducea pe o nuia o
şeplria omorită de el,

— S'o vezi pe Frau ce ochi face, cind i-oiu da-o pe la nas!
imi zise rizind şi alergă spre trăsură,

Teodora zâri nişte flori întrun tufs şi se aplecă să le cu
leaga, Fermecat priveam la mina ei albă care inota printre i-
fele de iarba. Mă aşezai în genunchi ca să-i ajut. Contactul cu
viriul degetelor ei, de cite ori îi dădeam forile culese, era aut
de dulce că-mi perdeam capul cind Işi ridica spre mine ochii et
negri și blinzi, Ea se aşeză jos, puse forile în poală şi Își a-
„anjă pălăria, care se acățase de o creangă, Ridicarea în sus

O IUBIRE, Fii

a minilor îi scoase în relief sinul plin şi liniile milădioase ale
trupului bine făcut,

Turburat și fără să Inţeleg cituşi de puiin unda de tristețe
care se revârsa în mine odată cu fluturarea unor dorinți nepre-
cise, mai mult haotice, eram chinuit de acea stingherire caracte-
ristică celor simpli in fața unei femei frumoase şi pe care n'o
puteam adinci în sullet cu toată slorțarea de a părea calm şi in-
diferent. Stăpinit de vraja ci, în lumina dulce a apusului, sim-
team dureros farmecul pe care-l da vieţii iubirea şi ascultam în
liniștea apelor adormite printre briurile de trestii, cintecul sfios
al fericirii, ce se impletea din mii de glasuri.

Mişcat imi intorsei ochii spre ea şi reluind firul vorbirii de
mai Inainte îi zisei: „Ce-ar insemna lumea şi atitea frumuseți
fără iubire ?*

Şi după citeva clipe de tăcere, urmaăi, cu acelaşi avint:

— Spuneaţi că lipsește un munte, care să se reflecteze în apă,
Nu e mai potrivită barca de care am vorbit şi care să lase in
urmă dauă brazde de văpăi, adincindu-se In depârtare intocmai
ca visurile noastre, care ṣi caută limanul spre alte țărmuri ? Prin
iubirea lor, nu s'ar descătușa ei de poverile vieții, de lumea şi
timpul lor? Prin ce sar insemna viața în ei decit prin imagi-
nea unică a iubirilor de pe toate păminturile şi din toate timpu-
rile? N'ar trece ei prin veșnicia iubirii intocmai ca valurile a-
pei aceştia prin dira de lumină a soarelui 7,

Ne oprisem lingă mal pentu a privi încă odată amestecul
de culori şi reilexele tremurătoare slin luciul apei, inainte de a
pleca, Aceiaşi linişte silită i se zugrăvi pe tață şi fara a mai
spune ceva, sta adincită, ca şi cum mar mai f privit-o nimic
din lumea asta.

Inaintea ochilor mi se părea că văd eşiuu din trestii acea
barcă a indrăgostiplor şi inima mi se strinse puternic,

— V'a jignit ceva, domnule Virgil?” măintrebă ea lără să-şi
clintească privirea tristă adincită peste ape,

— Dar ar putea cineva,” vocea mi se înecă şi nu mai
putui continua.

Deodată ea tresări din tot corpul,

— Să merzem şi să nu mai vorbim de asemenea lucruri.

Paloarea feții şi tristețea ochilor ci mă inspăiminiară. Buza
de jos îi tremura ca Inir'un început de figuri.

Tot drumul până la curte, păstrarăm o linişte desăvirșită,
Afundat intrun colț al irăsurii, mă luptam să-mi lămuresc dacă
to atitudinea acestei fete era vreo taină a vieții sau rigiditatea u-
nor idei neintrinte. Nemişceală şi fără a träda ce se petrece in
sulletul ei, păstra aceiaşi umbră de tristețe In ochi. Odată i-am
intilnit privirea şi se vită lung in ochii mei, părea că nici nu
clipeşte .. dar observai că gindurile li erau duse.

Pe nesimţite mă cuprinse şi pe mine aceiaşi melancolie şi
depănam in minte frinturi din convorbirea de pe malul cirlii.

224 VIAȚA ROMINEASCA

In fața porţii ne-am dat cu toții jos, afară de Costin, care
porni cu trăsura spre grajd.

Dorina şi guvernanta apucară la stinga spre intrarea late-
rală a caselor.

După ce am lăcul cițiva paşi alături, ea îmi intinse mina,
pe care i-0 strinsei ușor. Rāmāsesem locului şi o urmăream cu
ochii pe alcia de trandafiri, printre tulele de liliac, pe coridorul
dintre case, până cind intră inăuntru.

— O să-mi pierz capul, îmi zisei cu spaimă şi pornii pe
alee înainte.

Eram abâtut şi simțeam nevoia unor clipe de linişte şi sin-
zurătate. Intrai în chioşcul de ederă, unde nu mă putea observa
nimeni,

Pe un scaun zârii o croşetă infiptă în niște dantelă și to-
irun ghem de aţă galbenă,

Mi se pâreau niște lucruri scumpe, bănuind că sint ale ei:
le apăsai pe buze.

Cu coatele sprijinite de genunchi, imi luai capul între mini.
Dintruntăiu n'avui nimic lămurit in minte şi-mi pirnnisem ochii
în pămint, Un gindăcei se strecură printre petricele lăsând urme
In nisipul aşternut pe jos. li urmării mersul. Apucă întiiu spre
slinga, dâdu de piciorul meu, se intoarse inapoi, se ridică pe
5 Hoare vestejită, pe care până atunci nu o văzusem, făcu
citeva zigzaguri şi dispăru Intro tufa de iarba. Nisipul de
jos iarăşi se fäcu vizibil In ochii mei citva timp, pe urmă pluti
peste toate o negură deasă, din care incepeau să se lamurească
minile ei albe, rochia albastră, umerii, ondulațiile părului, În urmă
de tot se desveli pe un fond negru profilul fetii cu ochii Inchiși,
Stam adincit, ca Intr'o tnemişcare de spaimă, să nu se dărime
viziunea..

Un fior imi trecu prin tot trupul şi gemui,

Saomotul unor paşi care se apropiau de chioşc mă deșteptă
deodată și râmăsei zâpăcit cind o văzul! inaintea mea, distinctă
în umbra serii, prin rochia albă, în care se schimbase,

Ma sculai in picioare ṣibi întinsei lucrurile. [n ochii ei
văzui o turburare prolundă; fugi ca înspâimintată de ceva.

O fi ghicit care e obiectul preocupârii mele ? Ce inseamnă
fuga ei.—silă sau bucurie? Nu ştiam ce s'aleg. Totuşi o rază
de nădejde Imi tremura în suflet şi mă umplu de bucurie.

(Va urma) Eugen Todie

Pastel sentimental

Amicului Octav Tomida

E atit de bine cind pe drumuri ninse
Intilneşti o casă cu lumini aprinse,

Un ogeac din care se ridică fum, —
Cind te prinde noaptea călător la drum !

Sania coboară clinul de pădure,

Fug în urma noastră luminişuri sure
ŞI "n singurătatea care ne petrece,
Peste viri de arbori asfinţitul rece,
Străbătind podoaba crengilor subţiri,
Luminează 'n aer bolți de trandafiri...

Dar amurgul palid a 'nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Şi-o fintină strimbă, pe lumina zării,

Pare-că sporeşte liniștea 'nserării,..

VIAŢA ROMINEASCA

Drum de vis! E clipa mutei agonii
Cind alaiul nopții trece pe cimpii,

Cind singurătatea umbrele 'şi arată,

Cind departe 'n şesuri, Ziua alungată,
Lîngă reci fruntarii alergarea 'şi curmă,
Cu ochi mari de spaimă să privească 'n urmă,
Să 'şi adune 'n locul unde-a 'ncremenit
Peste sîni de ghiață părul despietit...

Ca 'ntr-o presimţire sufletul e 'nchis.
Unde eşti ?... Îți pare că trăeşti un VIS...
Treci, lăsînd în urmă, la răspîntii mute,
Umbre solitare și necunoscute,

Treci, ducînd o parte din tristeţea lor,
Un suspin, o rugă, un zadarnic dor,—
lar tirziu, cînd taina dimprejur te chiamă
Şi-ţi strecoară 'n suflet un fior de teamă,
Singur, cu povara cugetului tău,

Te cuprind de-odată lungi păreri-de-rău
După-o fericire care întirzie,

După cîte n'au fost, dar puteau să fie,
După cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezeşti cînd luna
Luminează somnul unei lumi din basme,
lar omătul umple noaptea de fantasme !

G. Topirceanu

m O AA

———————

Opera d-lui Vlahuţă
(Urmare)

insuşirile artistice creatoare.—D, Vlahuță e socotit ca un
scriitor mai obiectiv decit Eminescu, Cel dintiiu, care a făcut
această observaţie, cred că este d, Gherea („Studii critice“, Ij

Cu ocazia aceasta, d, Gherca citează poezia La icoand, ca
o dovada câ d. Vlahuţa a pâtruns în sufletul unei mame neno-
rocite, ul cărei copil e pe moarte. In adevăr, poezia pare o-
biecțivă, dar psicologia, reimlarea sentimentelor nenorocilei mame,
no găsesc, In fond, poezia e subiectivă. D. Vlahuţă pune în
gura femeii consideraţii generale, prin care d-sa îşi exprimă un
sentiment propriu, şi anume un sentiment de revoltă, acelaşi caşi
în poezia Dormi în pace. Nu văd starea sufletească a unei femei,
căreia li moare copilul. Femeia face retorică. Dar d. Gherea
citează versul:

Eu atita am pe lume —pe eind ceru- plin de îngeri

şi se opreşte anume asupra psicologiei cuprinsă in această „so-
coteală naivă" a mamei. Versul e frumos, în adevăr, dar nu
mi se pare că aruncă atita lumină în sufletul femeii, incit să
putem vedea ce se petrece în el,

Cind însă d. Gherea citează poeziile de dragoste Erture,
Ce te uiţi cu ochii galeşi ? şi Ce dor, pentru a arăta câ d.
Viahuţă e obiectiv, atunci desigur că are dreptate.

In poeziile amintite, d. Vlahuță zugrăvește iubirea feminină,

Iubirea e un sentiment complex, alcătuit din sentimente şi
din sensaţii şi emoții D. Gherea susține că d, Vlahuţă zugră-

„928 VIAȚA ROMINEASCA

veşte iubirea ca „simţimint omenesc*, ca „simțimintul iubirii ln
sine*, că „analiza psihică a iubirii e mai adincă la Vlahuţă de.
cit la Eminescu“. Evident că d. Gherea susține câ d. Vlahuţă
analizează iubirea in toată complexitatea cei. Nouă Insă ni se
pare că lucrurile stau altfel, Din iubire, d. Vlahuţă vede, ori
redă mai hine sensajiile și expresia emoțiilor,—cu alte cuvinte

manifestările mai fizice. lată, din Ce te uiţi cu ochii galeşi?

PP Pp.-e

Cind stăteai n ei păr” la pomi rd juri,
Găseai prea ne 'neăpătonre, prea Inpustă a ta viaţă,

Dar se va obiecta că iubire fără fizicițate nu există, De-
sigur, am spus-o și eu mai sus, cind am arătat complexitatea
iubirii, deşi se poale concepe sentimentul fără sensaţii,—cum e
adesea cazul adolescenților inamoraţi, ori sentimentul fără ex-
presia emoțiilor, cum e cazul tuturor oamenilor inamorați în mo-
mentele cind nu sint în fața iubitei, ori nu-s cuprinşi de dorință.

Dar lăsind la o parte aceste subtilităţi, vom recunoaşte c4
sensaţiile şi expresia emoţiilor din versurile de mai sus, pot fi
şi semnul unei iubiri complexe, cit de „inalte“. Versurile aces-
tea nu le-am citat doară, ca să dovedesc că eroina nu iu
beşte, ci numai spre a arâta că ceia ce zugrăvește poetul nu e
toată iubirea, ci numai partea ei mai senzațională, mai „fizică“.
Nimene nu va tăgădui că nu mai râmine de zugrăvit o altă parte
a iubirii, cea curat psihica, aceia care nu se manilestează prin
gesturi înfrigurate. Inchipuiţi-vă o femee stind cu capul in
palme și visind, cuprinsă de adorație, la iubitul ei. Complexi-
tatea sentimentelor nu se arată în alară prin nimic. A o glc,
a o analiza, a o reda,—aceasta ar fi psicologia sentimentelor.

D. Vlahuţă, incă odată, redă sensaţiile şi expresia emoţiilor.

Dar o singură bucată nu mi-ar putea da dreptul să carac-
terizez psicologia iubirii, a d-lui Vlahuţă. Să mai căutam și alte
exemple.

lată cum zugrăvește d. Vlahuţă visurile de iubire ale unei
lete, in poezia De la fereastră :

A ———.

OPERA D-LUI VLAHUȚA 329

Nu to d eite odată
Ne! ioruri
Ale vristei tale erude,—și În inima-ți enrată
Nu incepe så ască goapta unor tainiei doruri,
Peste ochii muri să-ţi cadă,
E păr dar ei rimti duri—pradă
ȘI seăpind cartea din mină. m —pra
eta pat voluptoase —iar tirziu, nega i. fi lene, i

Și ca dintr'un somn trozită,
Să te scoli cu fața arsă, ca de friquri, şi trudită ?

Ri nu-ți simți gura atinad
Ca de buze nevăzute,
Să-ţi cuprinzi ohrazu "n palme,—de-o mânie dulce-aprinsă
ind, să te 'ntrebi cine a mdrâznit să te sðrute ?
ite nebunii n'useunde
Virsta ta neştiutoare,

Și de elte ori prin somnu-ţi nu "'ntinzi braţele-ți rotunde
Dup'o scumpă nălucire, ete...

Așa dar, ori versuri indiferente, ori redare de sensaţii şi
de expresii ale emaţiei.
Din Ertare :

Cu picioarele desculțe opri a ‘n bland moale...
Nu net nimic, şi totuşi simţi că te aprinzi la fața,
Te 'nfiori ca de-o străină şi fără 'nțeles viaţă,

Ce s'a deşteptut în tina; parcă te sfirgeşti deodailä
Into lene caldă, dulce; apoi iar trosai :—te 'mbată
Pajta strîngerii în braţe.

Bi te 'enlei ; ea de spai
Te 'mtinzi |

Aceiaşi evocare a iubirii sensuale caşi in poezia De la fe-
veastră, dar mult mai puternică, pentrucă aici nu e o... ipoteză,
ci o descriere şi... pentrucă autorul a fost mai inspirat,

În poezia Ce dor, caşi în fragmentul citat din bucata Dela
fereastră, e vorba de visurile de iubire ale unei fete. Dar aici.
sentimentul e mai complex: e şi ceia ce se chiamă „visuri fe-
ciorelnice*, oar și sensaţii de voluptate. Nu mai fac citații, deşi
ar fi interesant de comparat pasagiile in care e vorba de visu-
rile de iubire, cu acele în care e vorba de sensațiile volup-
loase, căci am vedea incă odată că autorul reuşeşte mult mai
bine în cele din urmă.

Dar zugrăvirea sensaţiilor iubirii şi a expresiei emoțiilor ei,

530 VIAȚA ROMINEASCA

o găsim in opera d-lui Vlahuță, aproape intotdeauna, cind ẹ
vorba de iubirea Jemeiască.

„Ah! şi cit de adinc şi färä de sfirzit ar fi ştiut ca să iu-
bească pe omul, care și-ar fi dat inima eì“, zice d, Vlahuţă despre
Eprasia, Şi cun „ar fi ştiut ca să-l iubeasca“? „Cu ce foc (la-
mureşte autorul) l-ar 6 sorbit din ochi, şi cit de dulce iar fi
zimbit în cale, cind ar G venit să-i curme asteptarea şi dorul,
să-i ardă obrajii şi să-i zugrume răsuflarea în prididirea la-
comă a strutărilor fierbinți, s'o cuprindă ca întrun virtej ame-
titor de flăcări şi s'o omoare în farmecul ne mai stăpinit al
sfringerii în brațe”,

In nici un „realist* francez nu veţi găsi redată mai pe larg
şi mai detaliat viziunea voluptăţii, La d, Vlahuţă insă, sufletul
femeei e curat şi tonul autorului, liric. Prin aceasta rindurile de
mai sus rămin literare, în deosebire de unele descripții ale realiş-
tilor franceji, care spun, mai scurt şi mai discret, obscenitâţi. ŞI să
se mai observe că d. Vlahuţă nu Intrebuințează decit rareori același
procedeu, cind e vorba de iubirea bărbătească. In cazul acesta,
i-ar fi mult mai greu să evite crudităţile. De alimintrelea, d. Vla-
huță nici n'a prea făcut analiza iubirii fizice masculine, Vom
vedea că zugrăvirea iubirii femenine are ca izvor imaginaţia

„pusă in joc de un sentiment.
Să Unde mai zugrâvește d. Vlahuţă iubirea femenina ? In po-

ezia În mănăstire, de pilda. Ce simte călugârița ?

Dar ochii ca ne altă dată

Îți ard, bolnav străluritori,
1 surde ce te 'mbatà,
De 'mehipuiri ce-ţi dau fiori.

E drept insă, că aici recluziunea, câlcarea poruncilor călu-
gărești, păcalul ce va urma, viziunea ghehenci, mai ştiu eu?
toate acestea trebue să dea sentimentului ei nebunia pasiunii i-
rezistibile, deci fizice,— şi prin urmare aici poetul trebuia să a
leagă acest element al iubirii.

Dar procedeul acesta de a zugrâvi sensațiile, emoţiile și
chiar sentimentele, traducindu-le in expresia fizică ce le însoţeşte
ori în alte semne exterioare, ¢ foarte obişnuit la d. Vlahuţă, In
„Dan“, d. Vlahuţă ne arată pe erou făcindu-și declaraţia de iu-
bire: „Atunci el simți o rupere surdă în piept şi, ca un om
care moare, șopti;: Te iubesc“, lar mai departe, sentimentul

- de fericire al lui Dan, în urma acestei declaraţii: „Dan plu-

tește ; instinctiv îşi ţine mina dreaptă inchisă, cași cum ar stringe

Wah

OPERA D-LUI VLAHUȚA 531

în palma lui, caldă încă de impresia pe care i-o lăsaseră de-
getele Anei, luată sensația acelei dulci intilniri, ceva palpabil
din iubirea ei, şi s'ar teme să nu-i scape cind ar deschide mina“.
Același lucru în poezia Jubire :

Tirziu ne am despărțit...
Ši “mult am stat aga în noapte
Să-mi desinşese tot ce-am simţit,
Aream în mini căldura, forma,
Parfumul visului iubit.

Aiurea. unde doi tineri logodiți se plimbă Intr'un parc: „Din
cind în cind işi apropiau buzele, caşi cînd ar fi vrut să-şi soarbă
sufletul unul altuia : sărutâri pasionale dădeau inimilor lor o
sensaļie de lipsă de uer, o arsură năbușiloare de-o dureroasă
voluptate“. („Clipe de linişte*...). Sau, alt sentiment legat cu iubi-
rea: gelozia. Un om a fust părăsit de nevastă, şi știe câ ca a-
cuma e în brațele altuia. Conform cu definiţia lui Spinoza, el
„se cutremura de ororile pe care şi le zugrăvea, Și totuși parcă
simţea o nebiruită voluptate să cugete meren acolo“,

Dar nu numai sentimentele de dragoste sau legate cu dra-
gostea, le materializează d. Vlahuţă. Cind reușește să redea
mişcări sufleteşti, de multe ori procedeul e acelaşi. Iată de pilda
minia : „Credeam, vezi bine, c'o să trăim mai ca lumea.. (Ma-
tilda se opri aci să räsujle, căci glasul îi tremura de insulta pe
care voia să i-o arunce)... nu ştiam c'ai să te faci de ris cu o-
perele d-tale“. („Clipe de liniște”...).

Insfirşii, indiferent de ceia ce zugrăvește d. Vlahuţă, aceste
pagini dovedesc, iară tndoială, că d-sa, deşi poet liric, e mult
mai obiectiv decit Eminescu, in înțelesul câ zugrăvește mai des
pe alţii.

Där zugrâvirea amorului feminin, așa cum o constatăm în
pasagiile citate mai sus, în versurile din Ertare de pildă, dove-
deşte putere de analiză psicologică ? Nu cumva alta e insuşirea
care a ajutat pe d. Vlahuţă să scrie acele versuri ?

Versurile din Frtare nu conţin psicologie propriu zisă, Po-
etul nu pătrunde in sufletul femeei. El are viziunea unei femei
in prada frigurilor voluptâţii, visate ori așteptate. .

Dar aşa exprimat, procesul psihic e prea simplificat. Să ne
explicâm, Ce e, de pildă, poezia lui Eminescu Melancolie ? E

PR a
"iy A

332 VIAȚA ROMINEASCA

o sumă de imagini grupate de sentimentul melancoliei, cin cauză
că acele imagini sint icoana unor lucruri care au provocat, o-
dată, cindva, melancolia poetului,

Puterea psihică creatoare a poeziei lui Eminescu e imagi-
nația pusă în mişcare de un sentiment,

In Ertare şi 'n celelalte bucăţi e acelaşi lucru. Sentimen-
tul poetului a chemat și a grupat n sumă de imagini, În toate,
mai mult vedem pe lemet, Nu e analiză a vieţii interne, ci mai
mult viziune plastică. Așa dar puterea creatoare a d-lui Vlahuță,
e-in-primul rind imaginaţia,

Viziune și evocare aşa de puternică nu mai aflăm decit in
paginile satirice ale poetului. Vă amintiți de profilul „criticului
asasin“, de doamnele din „Linişte*, de comercianții din „Dan*,
de premiarea „Auguștilor Miri* ai lui Razi, prin intervenția aca-
demicianului Curtius Borceanu, protectorul mamei logodnicei lui
Razi...

Şi e loarte natural ca d. Vlahuţă să reuşească in zugrâvi-
rea satirică. Imaginaţia e un proces psihic, pe care îl provoacă
sentimentul. lar cele mai puternice sentimente ale d-lui Vlahuţă
sint, cum am văzut, sentimentul iubirii şi al ridicolului. Nu nu-
mai idignatio facit versus, ci Orice sentiment puternic, dacă ci:
neva are talentul expresiei,

lar cind sentimentul e mai slab, atunci şi imaginaţia e in
deficit. Am “văzut că d. Vlahuţă, in opera sa, nu are trecut, Şi
nu are nici natură.

Pe d. Vlahuţă nu-l interesează cu adevărat decit omul, şi
anume viața lui sufletească, Tot ceia ce nu-i omenesc, Îl inte-
resează puţin, cași pe d, Brătescu-Voineşti, De aceia lipseşte
trecutul (realitatea omenească interesanta e prezentul) şi natura.
Cind a voit anume să zugrăvească natura, în „Rominia Pito-
rească“, a reuşit. Dar a umanizat:o, În descripţiile din „Romi:
nia Pitorească*, „figura“ cea mai des întrebuințată e prosopo-
peia, Oricum, „Rominia Pilorească* dovedeşie că d. Vlahuţă a
putut, cind a trebuit, să aibă imaginaţie şi pentru natură. Incă
o dovadă că d-sa e divers, şi că Imprejurările au solicitat, pe
rind, deosebitele sale însuşiri.

Să ne reintoarcem. Spuneam că la d, Vlahuţă, caşi la ori-
care alt scriitor, imaginaţia e pusă in mişcare de sentiment, Cu
toate acestea, vom găsi, rar, trebue s'o spunem, viziuni care au
ca pricină mai mult memoria lucrurilor concrete, caracteristică
oricărui artist. Citeva exemple: „In paltonul lui răblărit, așa, cu

OPERA D-LUI VLAHUȚA y 335

għetele scilciate şi cu pantalonii rogi, ferfeniță, pe la călcäe, Ar-
ghir päşeşte hotărit şi mindru“, E vorba de un licean sărac, de
care autorul a văzut atiția! — „Biata cumnată-mea era întinsă
întrun salun, peun catafalc alb; două făclii îi ardeau la cap.
O babă îi apăra fala de muşte —La horă: „la lăsaţi-mi fa-
ţa 'n pace, să nu mi o deochiați ;—striga de după prispă Sma-
randa lui Ispas, inălțindu-se dintre femei, şi potrivindu-şi tulpa-
nul pe du timple“, Din viaţa țărănească, pe care'o cunoaşte de
mic şi aşa de bine, autorul are adesea viziuni exacte. Dar cea
mai reușită, —și aici poate fi vorba și de un sentiment puternic,
nu numai de o continuă observație,—e zugrăvirea fermecătoa-
relor ocupaţii ale unui copil, din poezia Prima lecție al cărei
mollo: „Taci că doarme păpuşa“, are de autor pe Mimi, Cine
nu-şi aduce aminte de ingrijirile delicat: pe care le dă Mimi
copilului ei—păpuşei. (Păcat de strofa ultimă, subiectiva și pe-
simistă, care, știu, e concluzia poeziei, dar care mai bine lip-
sea). Bucata aceasta e de un adevăr frapant și de o rară deli-
cateță. In „Dan“, d, Viahuţă a mai zugravit odată, aproape tot
aut de fericit, un copil, pe Lori, fetița Anei.

Aşa dar, o primă insuşire de fond a d-lui Vlahuță e ima-
zinația, şi mai ales imaginația reconstitulivă, inchegarea ima-
ziniior.— mai ales subt imperiul unui sentiment, — conform cu re-
alitatea, Imaginaţia d-lui Vlahuță nu inventează, d-sa nu are
iantezie ca Eminescu în Slrigoii ori in Sarmanul Dionis, sau
ca Bolintineanu în Mihnea şi Baba ori O noapte la morminte,
ca să nu citez decit pe cei doi scriitori romini prin excelenţă
romantici. Să reținem această consideraţie,

faza întâia a evoluţiei sale literare, puterea creatoare a
„lui Vlahuţă este mai ales viziunea, —imaginaţia pusă în miş-

care de sentimentul iubirii şi de acela al ridiculului. lată pen-
truce bucăţile cele mai reușite din această fază, sint satirile şi
poeziile de_iubire.

In faza a doua, caracterizată prin romanul „Dan“, puterea
suflet, D, Vlahuţă a incercat auloanaliza și in faza intăia, în
Durerile lumii, Dar nuvela aceasta e prea romantică, prea_po-
etică : d. Vlahuţă era preu tinăr, ca să se fi putut analiza pro-
fund şi lucid.

În „Dan“, cum am văzut, autorul a pus mult din psicolo-

334 VIATA ROMINEASCA

gia sa, dar eroul nu è însuși autorul. Dan trece prin imprejg-
rări care produc în sufletul său stări pe care nu le-a simțit au-
torul însuşi, ceia ce însamnă câ d, Vlahuţă e In stare să anali.
zeze şi să redee şi psicologia altora, înrudiți sufletește cu aw
torul. ig TENNE ra
——D. Vlahuţă are pagini de analiză sigură și fina.

lată, de pildă, pe Dan, făcind curs la pensionatul de fete
al d-nei Raspal. Intre ascultâtoare, e şi dra Ana Racliş, per-
tru care de la o vreme Dan are un sentiment deosebit, care mai
apoi va deveni iubire adincă şi pasionată,

Dar, la Inceput Dan nu-şi "dă bine samă de acest sentiment

Se ştie Insă că prezența unei femei iubite dă aripi inteli-
venii și imaginației unui bărbat. Şi iată cu ce pâtrundere și
in ce termini fericiți redă d. Vlahuţă această neobişnuită poten-
ţare a vieţii sufletești, datorită curentului de simpatie şi de în.
țelegere, care se stabileşte între prufesorul de pe catedră și eleva
din bancă. Pagina ce urmează mi se pare una din cele mai
bune ale literaturii noastre.

El, pe catedră, explică o Ineţie de psicologie. En, cu coatele pe bancă,
se vită ţintă 'n ochii lui, şazcultă. Din vinil în cind privirea ei intolizuntă
ps saprinde de căldura frazelor lui, fuga i se lumlaauză ș o vede gesticu-

ud, cu ochii ei limpezi şi vioi, priile lui ginduri, si setea oi do a-l me
culta îl unimează, dă minţii și lamei ini n eluntleitate si o vibrare parti-
culară, El iusuși se miră de lamina astu nevbisanită ce i se faca în rapi
«u o omunaţiune de putere uimitoare en îi trimate, din ochii ei fascinstori, o
acuitate de simțuri, o dilatare inexplieubilă s minții, una Ain acele aprinderi
şi clarificări repezi a tuturor gindurilor, pe caro se zive c'o dă primu betie
de eter. E scăpărarea n două suflete emoțlohate, misterioasa intilnire a
două raze de simpatie, forța nouă pe cura o doscartă intrtil-uann ciilares
sosiaal ritmu şi perfecta armonizare de vibrații a două unde de energie,
via

Ri Dan uvea atunci conştiinţa oxactă a nnui inextricabil echilibru de
pateri intelectuale, se dedabla clar: în fuxa vorbirii îsi vetea gindurile jn-
nainte de » le rosti, cum răsar și se inşiră, legindu:se, urzind cuvintele și
construindu-sa în fraze; își da sumă in acelaşi timp de sonuritatea gi mo
dulațiilo glusului, de expresis figurii, de cumpătarea wostului si de efectul
fiecărei fraze: atitea perceptii tipla alo momentalui îşi găseau in al ri
sunetul şi atentis cuvenită. Indârătul pindurilar, pe tare le spunea teze, wt
alt rind de ginduri se ridicam. şi el parcā le auzea cum îl şoptese mereu;
„Vozi tu ca jocuri curioase de umbră și de lumină trec pe fupi ai albă şi n
ochii ei albaştri, o vazi cum te ascultă de cuminta si cum te 'njelege? ln
momentul acosta ea te iubește fără sī ştie: vorbele lila miră si se usszi
in sutletal ei eu un forment de lumină; scum dorm in os, lu sunotul glissa-
lui tāu, toata i è din lumea 'n care'și pourtă rochiile de imitasi ui
micile ei vanități şi cochotării; nu ta vede deci: pa tine; oa to cugei, i
tot sufetul ei se pierde intr'al tău...”

Şi iată acum, abia acum, şi psicologia elementului semti-

meslal al iubirii. Acum nu vom mal întilni evocare de Sens»

OPERA D-LUI VLAHUȚA 333

ţii și de expresii ale emoțiilor, ci analiza jocului intim și delicat
al sentimentelor.

Acum d. Vlahuţă nu mai imaginează atitudini, nu mai gru-
pează imagini ca 'n Ertare ; acum autorul se coboară Intr'un su-
ilet omenesc, pe care-l cunoaște bine şi pe care ni-l face şi
nouă cunoscul pănă tn cele mai fine amănunte, E vorba dė iu-
birea lui Dan pentru Ana, iubire care, după și din cauza marii
nenorociri a Aneci,—siluirea ei de câtră unchiu-său Peruianu,—a-
junge pasională :

„De cind Dan aflase că Ana e săracă, simțea c'o iubeşte
în adevăr cu tot focul, cu toată setea de fericire, cu toată pule-
rea de a spera a tinereții lui“. Să se noteze cite de justă obser-
vaţiu, pentru un suilet de elită ca al lui Dan.

lată acum sentimentul de cucernică adoraţie pentru ființa
scumpă, cu atit mai scumpă cu cit este mai nelericită.

Seara ceasuri intregi sa plimhă prin odaa și cugetă la Ann, și plă-
uneşte ; eitoodată așază la masă, îşi razimă cupul de mină, dur observă
vă, stimi jos, nu mal poate gindi aṣa de libor şi do clar, pare că o parte
ñin anorgia covirsitoaro a gimlarilor Iui tinde să so reverse, să se tuns-
Torm» imediat în mişcare fizică, şi, ea un călător, caro are nu drom lung
sie făent, se scoală grabit, şi deapănă chilometri intro uşă și foreastră... din
cind în cin scoala din buzunar carta pia dela Ana (prin caro ea sa i-
bonasa la starul umile seria Dan) H vede mina în formn literelor, citeşte In
gind frecare vorbă, şi i se pare că o aude pe ea <puimla-le, fi urmâreste
mișcările gurii pe fiecare silabă.. Paris, placa de la Républigue, 15.. Între
wuvintele Paris și Place, el descoperise urmele unui gind al Anei, P mura
Mala cuvintul Place, era făcut ca de tipar, intoemai cum 1 făcea el: și-l
observă cu un suris de mingtere.,. desigur că s's gindit la dinsul cind ln
făeut. Apol è veden, palidă și ostenită, la braţul lui tată-săân, cutrierind
străzile Parisului,—donă suflete nenarorita, nostiate do nimeni în haosul a-
eelui oras mare ; inehipuirea lui o arată desingit: al o fixa cu privirea, îi
cunostea şi alegea mişcările, paşii, eugicum ar fi mors încet pe urma ei, o
vedea oprindu-se pe In vitrina, intoreindu-şi capul ap ra un echipaj... 0, cit
trebue sufere e: acolo, In acel exil do rusine și de durere... Ceo să
so fucă ea scum *

Dar iată şi marea insemnâlale ce o au în viața lui Dan
pritirile ei, singurele ei mărturisiri și declarații. Dan şi-aduce
aminte de altă datā, de mai înainte de nenorocirea ei:

Nu-si vorbizeră., dar cite nu-și spuneau ei cind se pltaa aşa perduti
anni la altul, inboraţi da misterioasa atingere a suletelor lor, simțind amin-
doi din lumina ce răsirea doodată po faţa lor, din focul şi duloşia cu care
se privisu, că în momentele acelea së inteleg, vințile lor se sorb şi se to-
pese intrun singar gind şi ai işi dau hine sama că, dacă stau aşa
neclintiji şi pātrunşi ca do-o evlavie siintă, e că 'n existența lor sa oficiază
on act solemn, o talni mare, ceva care dă forul eierultăţii,

Issiirșit Dan, indemnat și ajutat de Priboianu sa dus la

336 - VIAȚA ROMINEASCA

Paris, să ceară pe Ana în cäsäātorie, Dar iubirea mare face ti-
mid pe un om ca Dan şi el nu indrăzneşie să se ducă la ea.
El are, sau îşi inventează ca justificare a timidității sale, sctu-
pule delicate.

Din cind în cind îşi iuţeşte pusul şi trece cu aerul unul om gorit de
afaceri,— e zece minute se intoarce ea și cind ar fi uitat ceva. Inăl-
mea edificiilor, mulţimea ferestrelor, bogăţiile vitrinelor, îi ostenese ochii,
li sperie gindurile ; şi morou se uită, fără să vrea, la colosala statue dis
mijlocul pietii. Il obsedaază atitudinea neclintită, calmul figurii şi brutal rj-
dieat al femeii-arieșe, cu sfinta eresogā de măslin, po care i-o intinde cu
un gost solemn, de o extremă, exasperantă pacient. Sufletul lui ugitat se
alte contrariat de îmobilitatea Imerurilor din afară. | se pate că statia
Republicii inadins stă acolo, ca să-l observe cu privireu ei fixă, cum sa
poartă de colo, colo, fără astimpăr; se stieste de eu ca de-o fiinţă vie, in-
“liseretă, care-l fa pyregrda şi-i is sama ln toate mișcările lui.

De cite se apropie da casa în care stă Ana, simte că o durere
surdă îi stringe inima ṣii tae iruren, paretă-l arde ceva pe piept, pi-
vivarele i se moae, şi-l umple o frieù neințăleasă, un sentiment penibil do
lașitate, care-i discordează toţi nervii şi-l prosteşte,

A incereat adosa să-şi ia inima 'n dinți și să între, dar rindul că ar
face o Impresio rea vizita lui neașteptată, și că ar fi o lipsă de respect pen-
'ru durerea acelor două suflete zdrobite, să le turbure din liniștea și fzo»
luren in care s'au refugiat, gindul acesta îl răsăroa în minte și-l oprea brusc,
ra şi cum l-ar fi intrat un glonţ în cap.

Dar insfirşit, intilnind pe tatăl Anei se duce cu el acasă.
O aşteaptă în salon:

Suuzeau pe sală puși, zgomot de uși, cite-o chee râsneindu-se 'n
broască eu 'n seirțiit metalic. T sm părea că stă acolo de multă vreme, nu-și
mai dădea samă de cind, Avea clipe de uitare, intunecări subite, ca Intr'a
luptă eu somnul; înimu-i era mai potolită: un seutiment mai mult de oste-
veală, dorit de neliniște, toropirea și moliciunea, pa cara o Insă în nigà-
nismele plăpinde o violentă zguduire de nervin

Insiirşit Dan incepe declarația, greu de tut, „ca un om
care moare“: „Te iubesc“, Dar ea vrea să-i amintească de në-
norocirea ei, ca de ceva care l-ar putea Impiedeca s'o iubească.
Dan vrea să-i răspundă. Ana, In timpul acesta, se scoală să a
prindă lampa, aburește sticla, o şterge, netezește fitilul cu chi-
ritul aprins, potriveşte lumina... „Pregălirea aceasta, observă
periect d. Vlahuţă, scăzu curajul lui Dan; liniştea Anei il Inti-
mida,—nu mai știa cum să 'nceapâ*,

Toate aceste observaţii, cu atit mai interesante, cu cit sint
mai detaliate, ne fac să cunoaştem nu numai sentimentele, des-
pre care e vorba în citatele de mai sus, ci şi intreg sufletul, In-
lreaga fizionomie a lui Dan, pentrucă detaliile redate de d. Vla-
huţă sint caracteristice pentru un anumit fel de temperamente.
Eie presupun o întreagă psicologie. In alegerea lor, d. Vlahuță

M. OPERA D-LUI VLAHUȚA a37
dă dovadă de acea absolut necesară insușire artistică : alegerea
esențialului.

ȘI totuși, un lucru foarte curios, dar numai la prima ve-
ere, Dacă, după ce am inchis cartea, pricepem perfect sulletul
lui Dan, în schimb ființa fizică, silueta lui, mișcările lui—nu le
vedem. D. Vlahuţă nu ne dă viziuni, ci numai stări sufleteşti. 1-
maginația plastică nu are aproape nici un rol in crearea tipului
lui Dan. D, Vlahuţă nu-l vede bine din afară. Il vede bine
numai pe din lăuntru, substituindu-i-se cu ajutorul simpatiei in-
telectuale.

Şi din contra, Ana nu ¢ suficient analizată suileteşte, In
schimb, o vedem aşa de bine, incit n'o mai uităm. Frumuseţa,

grațiile, cochetăria ei, sint redate prin viziuni precise, presărate

ci şi colo, ca din intimplare:

Nedeprins cu balurile, lui Dan (la balul şeolur de fine de an) i se
părea stranie, îl tulbura cu libortăţile ei copila nesssta nenstimpărată, in-
conștientă, cure so viru in sufletul lui, o ri il imbrățișa, rizătoare, lumi-
ngasi, de o diabolică fromuseţă, în rochia ei de vară, albă. Mai la deal
(vint în exeursle) ajunseră po Ana, care se rezlețise si-i aștepta sub un fag
bătrin, surizindu-le de og rin os tamang sub pălăria ei de pae, ale cărei
borduri | onduluu În fiecare mişcare, Un vuu! alb ușor innodat sub
bărbie îi flutura pe sin incet, de-o abureulă de vint,—părea o chemare
diserotă, un semn delicat, timid, abia ințelos ca tremitrarea primului gind
amoros: —Ana, dreaptă şi svoltă In rochia ei albastră inchis, ale cărel poale
acopereau de amindouă părţile şeauu şi coastele calulul, pănă la scări, iși mlă-
dia trupul după mișcările calului: era o logânure de pantoră, ceva indef-
nit, eare se suin deln talie şi, caprinzindu-i sinii și umerii rotunzi, ii şerpuia
ca o uudă de lumină pe la gât. şi părul ei blond ridicat la ceafă, era
cova misterios, care-ţi dădea fiori. ;

Deosebirea între redarea Anei şi a lui Dan se explică per-
fect, dacă ne gindim că imaginația d-lui Vlahuţă e pusă in miş-
care de sentimente. D. Vlahuţă are viziunea Anei, căci am vä-
zut că In poezii are viziunea lemeii. Frumuseța şi pingăşia ci
l-au impresionat, imaginile s'au săpat In minte, sentimentul a
redeşteptat şi a grupat imaginile.

Lipsa de pătrundere in sufletul Aneia avut ca rezultat sia.
biciunea părții a doua a romanului, unde e vorba de neințelege-
rile dintre Ana şi Dan, isprăvite cu o catastrofă. Dan fiind a-
nalizat psicologiceşte, cetitorul ti cunoaște sulerințile morale şi |
compătimeşte ; pe ale Anci insă nu le cunoaşte, căci autorul nu
le arată, pentrucă nu le analizează decit puțin, și atunci cetito-
rul are impresia că Ana e rea, și că nu are motive suficiente
sā se scoată nelericită. Are impresia că Dan e victima Anei,
că, în orice caz, ea e mult mai vinovată decit Dan,

L77.

333 VIAȚA ROMINEASCA gr

In partea a doua a lui „Dan“ avem o problemă foarte in-
teresantă : procesul de dezagregare naturală a unei familii, făra
intervenirea unor cauze excepționale, cum ar fi inşelarea, con-
tractarea unor viii, sau altele. Se ştie că „neințelegerile* fami-
liare se isprăvese cu nebunia lui Dan. Sa zis câ Dan a tane-
bunit din cauză că purta în el demult germenele nebuniei, E
imposibil de admis această explicaţie. Afară de durerile de cap,
nici în viaţa lui, nici în a ascendenților săi, nu vedem nimic,
care ar putea să ne arâte pe Dan ca un om predestinat nebu-
niei. Afară de aceasta, romanul ar avea un Ințeles cu totul al-
tul decit acela pe care căa voitsă i-l dea d. Viahuţă. Ar fi un
roman psihiatric—și nu psicologic și social, cum, fară îndoială,
a fost In intenția autorului, Dan este un intelectual rafinat, cin-
stit, dezarmat, într'o lume rea şi Insoțit cu o lemee educată bo-
ereşte, care, la urma. urmelor, nu-l, poate pricepe, Aceasta e
tema d-lui Viahuţa.—Desigur însă că imprejurările, prin care
trece Dan, nu ar fi făcut pe oricine så innebunească. Trebuia
o fire peste măsură de impresionabilă şi o complexiune fiziulo:
gică slabă. Dar aceasta nu insamnă că era “un organism predes-
inat nebuniei,

Un lucru însă. În partea aceasta adoua a romanului, „psi-
cologia“ e numai jalonată. Nu ni se dâu indeajuns fapte, care
să justifice nebunia lui Dan, E una din slăbiciunile romanului.
Prima, am, Spus-o, e analiza insuficientă a sufletului Anei.

ar să vedem pentru ce această căsnicie e nefericită,
Mai întăiu, fiindcă in iubirea lui Dan pentru Ana se as-
cunde tot egoismul iubirii masculine, lar acest egoism ii va pro-
duce lui Dan cu atita mai multe dureri, cu cit, pede o parte el
este un suprasensibil, şi cu cit, pe de altă parte, iubirea femeii
sale devine din ce in ce mai puțin idolatrizantă.

Dan iubește pasionat— și ar fi deajuns atita, ca să știm că
ct va dori ca toată viața femeii sale să nu aibă alt scop decit
persoana lui. Dar Dan este şi un subiectiv prin excelența, cum
"l-am văzut de-atitea ori, Şi ce poale fi mai absorbant decit pa-
siunea unui subiectiv | Afară de aceasta, Dan este un poet, care
vrea să fie admirat de toată lumea, și care va fi rănit de moare,
cind femeia iubită nu-şi va consacra vremea furat sărutărilor,—
admirației operelor bărbatului ei. lar peste toate acestea izola-
rea lor de mai tirziu, cind Dan nu are nici cunoscuți, nici rela-
ţii şi ocupaţii ori preocupări sociale, il va face să concentreze
totul în femeia sa. Sentimentele şi purtarea ei față cu el vor

OPERA D-LUI VLAHUȚA „059

mana sea,

căpăta o lnsemnătate exagerată, sufletul Anei va deveni obiectul
analizei de spion a lui Dan, Anei i se va cintări orice mişcare,
i se vor descoperi momente de distracție, de „răceală“, care vor
răni amorul lui propriu. Mici evenimente neinsemnale vor lua
proporţii de catastrofe iremediabile. — Acest egvism l-a redat
foarte bine autorul in citeva scene, ori în citeva consideraţii
analitice.

O conversaţie între Ana şi Dan, pe la inceputul căsniciei
lor, in Bucureşti, Işi amintesc de vremea cind nu-şi spuseseră
că se iubesc,

= Ze patai Ar ae suge e'ai putea A a men?
S , Sur ca de farmecul unsi vis, ăi .
rută dulce pe colțul garii, cehii ao c-ai

— Acum mi se pare că miam gindit totdeauna, şi cred că nusi fi
putut trăi fără tine, dar utanri.. Stia eu? Eram așa do proastă... Taul
spun doicii să mute patul de-acolo Y

— Eu, en s'astupe uşa eare dă 'n coridor.

> o ceartă intre slagi din cauza asta, Ba începu să-i inşire,
eta zis doica, ce-a zis bucătăreasa, lievare 'n limba ei, cum gesticulau «i
ținau una la alta, furioase că nu se pricep, şi erezind eă, dacă strigă vor-
bele mai tare, or să se priceupă...

— Era nostim do tot, oa ascultam de uici şi murgam do ris,

Nu-i aşa că scena e loarte naturală? Nişte oameni căsătoriți se
desmiardă; femeii ii vine in minte o intimplare casnică, importantă
pentru ea; o istoriseşte tovarăşului ei, jucind pe cele două ser-
vitoare; se uită în ochii Jui să vadă dacă și luii-a făcut impre-
sia câ intimplarea, de care face ea haz, e „nostimă“,

Dar nu! Pentru Dan aceasta e o nenorocire. Deşi exil
iubește, încii „se doresc cind nu se våd ciieva ceasuri“, totuşi
el ar vrea şi mai mult: sâ-l iubească Ana cu frenezie In fiecare
moment. Săritura Anei dela evocarea pasionată a inceputurilor
amorului lor la intimplarea cu cele două servitoare, pe Dan Il
inlbură „ca o răsturnare violentă şi brutală a legilor minții o-
menești”, „Aceste ruperi subite de idei" ale Anei, adică intre»
ruperea amorului prin lapte ori ginduri de altă natură, „pe Dan
il dor“,

O scenă lot aşa. de caracteristică pentru egoismul iubirii
pasionaft a lui Dan, şi o scenă tot ăşa de bine redata, e aceia
unde Ana, la aflarea știrii că tatăl ci a murit, se reluză amoru-
lui lui Dan,

Ea era în brațele lui, cind el îi spune că tatăl ci a murit
„EL vru să-i sărute mina ; cu'n țipăt de groază ca se smulse
din braţele lui, lerindu-se ca de o atingere vinovată, ce profana

"i Aha d

O SI

40 . VIAȚA ROMINEASCA

doliul ei siint*,.. Observaţia e justă și profundă, Nici o altă iu-
bire nu „protanează* doliul după tată, Amorul insă, amorul pa-
sionat și deci cu elementul fizic covirşitor, e simţit de femte ca
o profanare.—Dar „Dan suspinind îi sărută părul despletit, gura
lui arsă ti şoptea cuvinte de adorație, o implora... să-i fie milă
de viața, de inima lui bolnavă“, Nu e admirabilă observația
d-lui Vlahuţă ? Dan se roagă de Ana, in momentele acestea,
să-i fe milă de el !—Dar ea nu vrea să-l asculte, plinge cu ca-
pul în perne şi scutură din umeri ca s'o lase in pace, Şi atunci
Dan „simţi un gol în suflet, ca o retragere bruscă a iubirii lui
vexate“, Mai mult incă: Incepe să aibă sentimente rele pentru
ea, „De ce-l gonea ca pe-un străin, în loc să-și plece capul pe
sinul lui şi să plingă cu el, căci și el era orfan“. Şi atuncilui
Dan „i se păru c'o vede la şcoala, răsfăţată, cochetă, fudula de
minile ei albe“. Jar la Inmormintare, „pănă 'n git îi veneasăi
spue: Ce va să zică asta ? Parcă l-ași fi omorit cu,,*

Incă odată, egoismul feroce care se ascunde în amor, ért-
dat cu toată cruzimea adevărului in paginile acestea, din care
am citat mici fragmente. Dar de acest egoism Işi dă însfirși!
samă şi Dan insuși! „Firea lui bună şi miloasă il dojenea pen:
iru momentele atelea de rătăcire și de egoism, în care el sei-
larma numai de sulerințile lui”,

Căinţa lui e sinceră, dar euoismul acesta e incurabil,

ll vom studia şi subt altă formă: izolarea Anei de viaţă,
—cauza nenorocirii lor, f

Ana s'a destăcul de rude, şi penirucă ele se purtaseră rău
cu dinsa, și din cauză că, intrată în lumea artiştilor, le despre-
țuia pentru lumurile şi pentru obtuzitatea lor, și din mindrie, min-
dria rudei sărace, și pentru a face pe placul lui Dan : „Cum ai
crede tu c'aşi merge ?* spune ea lui Dan, cind acesta o intreabă
ce răspuns a dat surorii ei Matilda, femeia ministrului, — A-
ceastă nefirească izolare de lume are electe rele asupra Anei,
„Adesea zilele i se păreau lungi, apăsătoare : singurătatea li
dădea ginduri urite",

Dar nu ajunge atita, Dan, care visă altădată să meargă cu
ea în lumea mare, să lupte, să aline suierinți—şi nu „in sin
guratăţi,"—acuma li propune: „Sa plecăm din București. Săne
retragem”, Și se hotărăşte să meargă ca judecător la Pungeşti.
unde au să fie singuri, el are să scrie cife un volum pe an—
și alte planuri de fericire, „Ana fu apucată de-o bucurie copi
lărească“, — în adevar „copilărească”, pentrucă farmecul nou-

_OPERA D-LUI VLAHUȚĂ e NR

lăţii, gindurile de idilă, libertatea intrevăzulă li mascau trista
realitate a unei recluziuni voluntare.— Priboianu işi dă sumă
de toate urmările acestei izolări de lume: „I-a arătat lui Dan râs-
punderea pe care și-o ia, ducind pe Ana într'o lume, de care şi
el se va sătura peste citeva luni. Insâşi iubirea lor va suferi
de monolonia aceloraşi vorbe, acelorași impresii, pentrucă toate
se 'nvechesc cu vremea; şi intr'o bună dimineaţă or să se simtă
Străini, singuri,“

Dar Dan nu pricepe evidența acestui adevăr și pleacă. Mult
mai tirziu va înțelege şi el vorbele lui Priboianu, atunci cind ele
vor Incepe să se adeverească: „Eu înțeleg foarte bine, zice Dan
Anei peste o bucată de vreme, eu înțeleg foarte bine că nu-i a-
cesta un ideal de viață, și câ mai ales pentru tine trebue să
fie un supliciu strimiorarea şi pustietatea asta, în care te-am a-
dus“,

Şi "n adevăr, Ana trăeşte nu numai în pustietate, ci şi in
strimtorare.

„Pustietatea”, lipsa de variatele preocupări ale vieţii, lipsa
de prietini și de prietine, lipsa acestor corective ale „monotoniei”,
de care vorbea Priboianu, va face să scadă iubirea, căci aceşti
oameni, veşnic unul lingă altul, veşnic cerind toată plăcerea vi-
eţii unul dela altul şi cerind iubirii totul, deci mai mult decit ea
poate da, vor ajunge să se plictisească unul de altul, să se uw
rască chiar. De fapt, nu se plictisesc odată amindoi—acesta e
cazul cel mai bun. Se plictiseşie, foarte puţin ce-i drept,
mai intăiu ca. El sufere din cauza aceasta. O torturează cu re-
proşurile spuse din gură ori din ochi. Ea se revoltă, căci nici
nu înţelege ce-i cere el, Dan cerindu-i, cum am văzut, aşa de
mult. La rindu-i,el se enervează și 'ncepe s'o urască, iubind-n
totuşi (sentimentul cel mai dureros), -ṣi aşa mai departe, ajung
la injurii crude, ireparabile, urmate de Impăcări după care vin
scene şi mai grozave, până ce Dan innebunește.

De remarcat sint aceste treceri necontenite dela sladă la
desmierdări. Aceasta e caracteristic pentru căsniciile in care ni-
mic nu leagă pe soți, decit „amorul“, Intre două perioade de
„amor*, tămin doi străini, constrinşi la coabilaţie, care se u-
răsc poate şi din cauză că fiecare simte inconștient că nu e pen-
tru celalt decit un obiect de plăcere. De acest lucru işi dă samă
și Dan, dar prea tirziu. Simte că şi el nu mai are „imbătătoa-
tele foruri ale primelor sărutări” şi că răcirea sentimentelor lace

142 VIAȚA ROMINEASCA

să se redeschidă „vechea prăpastie, pe care nw mai au cu ce
s'o ucopere*, X

Şi 'n adevăr, ei nu erau în situația cind amindoi soții luptă,
ca tovarăşi, pentru existență, nici nu aveau scopuri comune in
viață ; nici copii,—o legătură aşa de mare prin ocupațiile, pren-
rupările şi răspunderea comună a soților, Ba nu erau nici din
aceiaşi clasă. Oricit se schimbase ea, „boeroaica“ rămăsese—
şi acum, cind s'a dus amorul romantic care făcea din ca lucrul
lui, cînd Dan îi devine mai indiferent cind el, odală ce a cuce-
rit-o, nu-i mai propagă idei Innalte,—acum „aristocratismul*“ din
ea apare din nou, Să se mai adaoge şi „strimtorarea“ de care
vorbea Dan: Udăiţile preotesei din Pungeşti, mai la urma
urmelor începură s'o întrisleze pe biata Ana, fiica marelui boer
Racliş.

Dar, la început, Ana a lost fericită la Pungești. Fericita ca 'n-
tr'o excursie, cind chiar privațiuniie sint plăceri. Ş'apoi la ‘n-
ceput e tot subt puternica influență a lui Dan, „Ea împrumuta
inconștient frazele lui Dan; vorbea de liniştea necesară unui ar-
tist"—cind Işi pregăteau bagajele pentru Pungești,

Dar după puţină vreme, apar efectele prezise de Priboianu.
Abia aşezaţi în orăşelul acela pierdut şi ei incep să se 'ntrebe:
«Ce fericiţi sintem acum ! Nu-i aşa fe „Şi ci se intrebau mereu
cu 'n fel de frică...“

Ana începe să-şi exprime displăcerile ei. Aici. se dă pe
față și mai bine egoismul lui Dan, egoism pe care d, Vishuţali
analizează perfect, deşi prea sumar. Şi tot de aici incepe să
simtă cetitorul insuficiența analizei sufletului Anei. Nu doar că
ea a fost pănă aici mai bine analizată, dar de acum Innainte in-
suficiența aceasta e mai vădită, pentrucă drama cu care se tn-
chee romanul e jucată de doi,—şi glasul unuia se aude mairar
şi nu tocmai distinct,

Efectele izolării şi ale celorlalte împrejurări, de care vor-
beam mai sus, Ana începe să le simtă puternic, D, Vlahuță le
arată, dar în termini generali: „Ana se uita pe lereastră cum
ninge : inconştient i se urzea In cap o comparație intre natura
de-aiară și sufletul ci; ea-şi punea ochii pe cite-un fulg mare
de zăpadă ; il urmărea cum se lasă de ‘neet... tot aşa de reci,
tot așa de ostenite cădeau şi gindurile ei, ca dintr'o inălțime mis-
terioasă, pierdută, dincolo de existența ei; şi tot așa se simțea
că se scufundă, se inneacă intr'o vastă, nemârginită monotonie,
toate iluziile, toata viața ei*,—lată, spusă, toată starea sutleteas-

OPERA D-LUI VLAHUȚA A3

a a pa ae am ab am aa

că a Anei,—spusă, dar nu arâtata, D. Vlahuţă urmează: larna
de-alară îi „răscolea dorințile şi vanităţile ei adormite", 1i adu-
cea aminte „de policandrele saloanelor cu parchetul lustruit... de
«leganța ruchiilor, de nespusa, ameţiloarea voluptate a valsului“,
Fâră indoială, şi aceasta era o cauză de tristeță dar, lără in-
doiala iarăşi, că erau și altele pe care d. Vlahuţă nu le spune.
Și chiar cauza aceasta, exprimată aşa, pare şi mai îrivolă de-
cit e în realitate. In fond, ceia ce se petrecea în Ana era mult
mai profund, căci şi ea era un om... Şi apoi viaţanu o cruţase
deloc, Ana era singură. Soarta o adusese în aşa imprejurări,
că Ana nu avea un scop În viață, Şi atunci „rochiile“ și „po-
licandrele“ sint un refugiu, şi nu un ideal.

Dan însă n'o ințelege. E! nu pricepe cum de nu se mul-
țumeşte ea „cu căsuţa şi amorul*,—el care e judecător şi poet,
care la urma urmelor, tot are cu ce să-şi umple viaţa. E drept
că el ar vrea să aibă şi ea o ocupație: admirația pentru arta
lui. Dar arta, mai cu samă a altora, ocupă aşa de puţin loc in
viața cuiva, mai ales a unei femei!

Şi nu tirziu încep şi certurile. „la lasă-mă, că mam sä-
iurat.. nu-mi mai face morală, te rog !—Oh, cum mă torturi, răs-
punde Dan.—bD'apoi tu L.. cînd ai şti...“ „Ei se priviră cu ură,
cu o sălbatică poltă de a-şi spune cuvinte grele, veninoase, irc-
parabile*, Şi, mai tirziu, ajung chiar să-şi spună asemenea cu-
vinie, cu virf și îndesat. În curind ea nici nu-l mai admiră
ca scriitor, pe cind lui „i-ar f plăcut ca ea să-l găsească supe-
rior până şi in cele mai nelnsemnate lucruri“,

Dar Ana are ocazie să iasă In lume, să petreacă. Ealace
cunoştinţă cu famila proprietarului Pungeştilor, Familia aceasta
o adoră, mai ales domnișosra Elvira. Ana tirâște pe Dan la
ħal (căci lui nu-i plac balurile). Balul acesta e o crimă; „De
ce ţi-ai legat existența de-o flință, pe care n'ai Ințeles-o și care
mu te poate înțelege?“ se 'ntreabă Dan, La bal, fireşte, el nu
joacă. Aici, Dan are sentimente variate și luarte egoiste: că Ana
joacă şi-l lasă singur ; că Ana „se imbată de privirile care o
admiră, de braţele care-i cuprind talia șo poartă în virtejul val-
sului, de şoaptele măgulitoare pe care le aude In jurul ei!*. Și,
insiirșit un sentiment de gelozie fizică: „Oare ce se petrece în
mintea ci, cind se simte în braţele unui om strâin, cind respi-
rarea lui..? O, ce gust depravat, să-ţi despoi gitul, braţele și
pieptul“. In realitate, la Ana nu era numai decit depravare în
gust: rochia ei era ca toate rochiile de bal. lar a crede că

ai VIATA ROMINEASCA

o femee Işi despoae gitul, brațul şi pieptul din depravare, e a
judeca din punct de vedere curat bărbătesc. Dar Dan e aşa de
convins că rochia decoltată a Anei, dansul cu „strâinii* şi ne-
glijarea lui e o crimă, incit ¢ sigur, la intoarcere, că ea va lua
vorbă de păcatele ei, ca să se scuzeze oarecum şi să-l consoleze.
—Cetitorul a priceput cu ce luciditate analizează d. Vlahuţă a-
cest egoism al amorului în sufletul distins şi bun al lui Dan,
Aceste pagini sint o contribuție prețioasă pentru ilustrarea carac-
terului aproape patologic al amorului-pasiune. x
De aici încolo, aceşti doi oameni se vor tortura—afarā de
plmentele de „amor“... Și totuşi Ana, în urma Imprietinirii cu fami-
lia Spano, incepuse să se indrepte, să se poarte bine cu Dan

< (aşa e de adevărat că izolarea ei cra o cauză puternică a atmi

sferei rele din casa lor). Insă Dan n'a putut suferi imprietinirea
ceasta a Anei. Simţul de proprietate nu i-o îngâduia.

Dar_mă opresc aici cu analiza, Voiam să arât că d. Vla.
huţă € un psicolog de forță, cinde vorba de tipuri congenere
„siegi. “Am mai arătat că. subiectivist cum H știm, analiza sa nu
pulca fi la aceiași Innâlțime cind a fost vorba de Ana. Cu oca-
zia aceasta am lăcul şi analiza romanului „Dan“.

Aşa dar, a doua forță creatoare a d-lui Vlahuţă este ana-
liza psicologică a propriului său suflet sau a celor inrudite.

O paranteză. De ce romanul „Dan“ a avut un succes mai mit,
decit acel pe care îl merita? Mai intâiu trecuse, sau era pe
punctul de a trece, vremea subiectivismului, Însuşi d. Vlahuţă
începe, imediat, in Viața, să cultive genuri mai obiective. Apoi
evenimentele din roman sint mai mult interne, se petrec In su-
fete. Insfirşit, mai poate fi o cauză și duşmania socialiștilor,
care alcătuiau o mare parte din publicul cetitor, și care aveau
ziare cu trecere și pe criticul de-atunci en tilre, d, Gherea,

Aşa dar,—recapitulind,— In faza primă d. Vlahuţă reuşeşte
mai cu samă tn poezia erotică şi satirică, pulerea creatoare fi-
ind imaginatia, pusă in mişcare de sentimente. — In faza a doua.
d-sa reușește în romanul subiectiv, forța creatoare fiind analiza
psiculogică a tipurilor inrudite.

In faza a treia, vom observa şi o schimbare în economii
forțelor creatoare. D, Vlahuţă nu mai cintă amorul. decit foarte
rar. Nu cultivă satira aşa de mult ca innainte şi nu mai este
nici subiectiv. | r

OPERA D-LUI VLAHUTA : %5

Pentru literatura obiectivă, pe care o cultivă de acum in-
nainte, i-ar trebut alte Insuşiri, căci cele două Insuşiri pomenite
nu pot fi pănă acum forțe creatoare In nuvela obiectivă.

Şi 'n adevăr, schiţele și nuvelele d-lui Vlahuță nu se mai
caracterizează prin insuziri bine definite. Nu mai găsim în ele
viziuni puternice, ori pagini de psicologie, Viziuni răzlețe are
d. Vlahuţă şi mai ales de ţărani, pe care-i cunoaște bine, Dar
nu mai avem inchegări de viziuni, care să ne dee tipuri.

Dacă nuvelele şi schiţele d-lui Vlahuță din această fază, au va-
loare, apoi aceasta se datoreşte variaţiei și interesului subiectelor,
luate din medii felurite; cugetărilor și consideraţiilor asupra vieții ce
răspindeşte autorul în bucăţile sale; formei frumoase; intelectu-
alismului său,—tfaptului că stai de vorbă cu un om foarte inte-
resani,

Și In adevăr intelectualismul caracteristic acestui scriitor
in toate fazele evoluției sale literare, ne apare ca forja creatoa-
re precminentă în faza despre care e vorba acum.

La acest intelectualism s'ar pulea reduce şi acea prețioasă
turnură de spirit a d-lui Vlahuţă, care dă o savoare specială
scrisului său: E spiritul, care trebue deosebit bine de satiră şi
de humor caşi de „vorbele de spirit“, care provoacă risul, e acea fi-
neţă a inteligenţii, care parcă abia atinge lucrurile, şi le spiritu-
alizează, transtormind in element artistic chiar și materialul tris
vial. Iată de pildă, cum redă d. Vlahuţă un accident nenorocit,
ce i sa intimplat, pe cind era monitor de bancă în clasa Hl-a :

„Hei băețaş, iți pică batista!* M'am intors firește să vâd ce e:
imi alima ceva dar nu era batista, Alviţarul pulni de ris. Ce
dobitoc... Să-şi bată joc de un monitor! Dar şi mama, zău, pe
semne că nu ştia altă croială de pantaloni !*

D. Viahuţă și alți scriitori ai vremii sale au lost inamoraţi
mai mult de idei, în deosebire de scriitorii de azi, Inamorați
mai mult de viaţă. lată pentruce cei dintăi au fost (mai mult

crițici, jliteratura lor fiind mai cu samă expresia artistică a unor
idei, cind cei din urmă sint mai mult i de.
Acest intelectualism ne explică pentruce d. Vlahuță este aga

de variat; şi tot elne explică prodigioasa sa activitate pur publi-
cistică : articole sociale, literare, critici de artă, conferențe, po-
lemici, ete.

N (Urmeuză) | -4

G. Ibrăileanu

Sau ai

Note pe marginea cărților

„VICTORII MUTILATE* A LUI
GABRIELE D'ANNUNZIO

„___ Rareori criticul dramatic s'a aflat în fața unei probleme mai
dificile, ca acea pe care o ridică piesele lui Gabriele d'Annun-
zio, S'a pus adesea intrebarea dacă sint ele emanaţiuneu unui
spirit adinc pâteuns de intuiţia particulară a necesităţilor scenice,
său numai rezultatul fanteziei capricioase a unui artist de ge
niu care, rupind câtuşele unei creații uniforme, a crezut de cu-
viință să treacă și în domeniile dramaturgiei.

Chestiunea aceasta a suscitat polemici vii, dar argumentele
{uneori destul de contestabile) risipite de o parte și de alta, mau
fost de natura să lămurească pe cetitorul imparțial.

i Nesiguranța in care plutesc incă părerile asupra teatrului
scriitorului italian, se datorește după cit se pare greutăţii Intim-
pinate de critică In selecțiunea elementelor pur dramatice aflate
în piese. De aceia, în decursul analizei Giocondei, a Oraşului
mori şi a Gloriei (reunite de autor subt titlul „Victorii mutilaie*}

vom căuta să scoatem In relief calităţile scenice care se desprind
din aceste opere.

„Gioconda se adresează, prin fineța coacepțiunii ei, unei mi-
norităţi consumate în cunoașterea lucrărilor de artă ; de aceia nu
sa putut bucura niciodată de succesul zgomotos, pe care 1l
provoacă entuziasmul deslânțuit in profunzimea maselor. Inje-
legerea ei, răminind apanajul unui grup restrins de spectatori,
s'a lovit de concepțiunile preformate și de iritabilitatea indivizi-

NOTE PE MARGINEA CARȚILOR SAT

a tea: e ma nana creea eere rome ete ra remi

lor care compun n asemenea lucrare ; dar, cu toate criticele In-
tmpinate, prea puțini au tâgâduit valoarea acestei opere, izolată
prin spiritul ei de restul producţiunii dramatice universale.

D'Annunzio a căutat să prezinte in Gioconda lupta ce se
dă în sufletul artistului între tendinţa de a duce o viață agitată
de frigurile inspirațiunii şi inclinarea câtre un traiu mai liniștit,
dar nefast lucrârii imaginative. Tendinţele acestea contrare sint
reprezentate in piesă de Gioconda, iubita ṣi inspiratoarea sculpto-
rului Settala şi de soţia acestuih, Silvia, care Intrupează toate
virtuțile domestice,

Nemai putind duce viața imposibilă intre femeia sa, pe
care nu vrea s'o inşele şi Gioconda, pe care o iubeşte cu pa-
siune, sculptorul Lucia Settala incearcă să se sinucida, Revenit
la viața prin îngrijirile și jertiele neintrerupte ale soției sale, Lu-
cio se crede liberat de subt influența covirşitoare a Giocondei,
cind o scrisoare pasionată din partea acesteia, trezeşte vechea
Uragoste In el. Silvia, voind să previe o intilnire între Settala
şi Gioconda, e silită să dea ochi cu rivala sa.

In atelierul sculptorului, ambele femei se intilnesc și își
dispută drepturile asupra bărbatului iubit. Silvia, simțindu-şi in-
jerioritatea [aţă de inspiratoarea operelor lui Settala, incearcă s'o
exaspereze, povestindu=i neadevărul că sculptorul batjocorise scri-
sbarea ce ea îi trimisese. La auzul insuliei singeroase furia
Giacondei nu mai cunoaşte margini. Știind că statua ultimă a
lvi Settala, (o minune a creațiunii sculpturale, lucrată după mo-
delul ei) e încă în atelier, se repede s'o doboare. Silvia se in-
ierpune şi statua grea cade pe minile ei, strivinduile, Statua
este salvată, dar Silvia va râmine mutilată.

Acesta este sfirsitul actului al treilea. Inttinirea dintre Sil-
via şi Gioconda, condusă cu multă artă, pune laţă în față prin-
cipiile antagonice din piesă şi le face să predomine succesiv,
pănă in momentul triumfului Giocondei. In actul al patrulea,
Settala, care nu mai apare pe scenă, va continua viața agitată
tn mrejele iubitei, iar Silvia, mutilată, 1şi va plinge soarta eine-
norocitā.

D'Annunzio a condus primele trei acte cu un tact care, fe-
rit de citeva deviațiuni neconvenabile scenei, ar fi alcătuit o lu-
erare de o arhitectonică desăvirșită. Lupta ce se dă în sufletul
irâmintat al sculptorului intre dragostea cruțătoare pentru soţie
şi pasiunea puternică pentru model, teama chinuitoare a Silviei
ca nu cumva Gioconda să reciştipe afecțiunea soțului ei, con:
Nictul indrăzneţ, relielat prin prezența simultană a ambelor fe-
mei In atelier şi culminarea prin jertfa Silviei, sint elemente de
ò valoare dramatică incontestabilă,

Dar d'Annunzio a mai creat un act care, după culminarea
vltimă, trebuia să se lovească de oarecare dificultăți tehnice, Ac-
tul acesta e insă mai prejos de orice așteptări, deoarece, pa-
lid ca forţă, deviază In situațiuni melodramatice, Dela început,
până la sfirşit, întregul act este rezervat pregătirii unei intilniri

H8 , VIAŢA ROMINEASCA

seame si eee. esceas eas at smee
m

intre Silvia, mutilată, și fiica ei, Beata, care n'a aflat tacă neno-
rocirea, Intilnirea e emoţionantă, dar de o calitate emotivă pu.
țin însemnată,

___ Am spus câ Gioconda se deosebeşte prin felul concepțiu-
nii èi, de tot ceia ce teatrul contemporan a creat in acest senz
Personajele înfăţişate in piesă, cu sensibilitatea lor ascuțită, cu
delicateța gesturilor şi cu armonia mișcărilor lor, par a trăi In-
tr'o lume depărtată, pe care numai evocarea artei autorului o
face să apară innaintea privirii noastre tulburate, Viața acestor
personaje, culundată parcă într'o continua frenezie şi exaltare, +
colorată doar de isbucnirea puternică a patimilor lor. Dar exalta-
rea aceasta a vieţii servește, în piesele scriitorului italian, drept
prilej unor elanuri poetice, de un efect puternic. Vom cita cl.
teva rinduri din Gioconda, In care Settala o descrie pe aceasta
prietenului său :

„Femeia asta se transformă mereu, ca un nour care, din
secundă în secundă iți apare schimbat... Fiecare mişcare a cor-
pului ei distruge o armonie, spre a crea o alta, mai frumoasă.
O rogi să se oprească, să stea nemişcată ; şi prin toată nemiş-
carea ei trece un torent de forje obscure, cum trec gindurile prin
ochi. Ințelegi ?. Viața ochilor, privirea, acest lucru indicibil,
mai expresiv decit orice sunet şi decit orice cuvint, infinit de
adinc şi cu toale acestea trecâtor ca un fulger, mai rapid decit
fúlgerul, nemăsurat, atotputernic : intrun cuvint privirea. Ei bine
inchipui-ți viața- privirii răspindită peste tot corpul ei. Un tre
mur al pleoapelor transfigurează o viață omenească şi exprimă
o imensitate de bucurie sau de durere.. Inchipni-ți acest mis-
ter peste tot corpul ei! Inchipui-ți, pe toate membrele ei. dela
frunte până la câlciie, această apariţiune succesivă de vieţi ful-
gurante.. Tot corpul ei este ca privirea“...

Dintre toate insușirile cerute unui autor dramatic, desi-
gur că darul conducerii rapide a situațiunilor lipseşte mai mult lui
d'Annunzio. Precipitarea infrigurată a evenimentelor, pe care o In-
tiinim atit de des în piesele moderne, se disolva la dramatur-
gul italian, intro abondența verbală neinirinată, care lărăgânește
mersul acţiunii scen:ce. De asemeni bogăţia imaginilor care se
ivesc în fiecare clipă in mintea autorului, Incarcă scenariul cu o
inulțime de naraţii şi de descripțiuni nefolositoare. Astfel, spre
a nu cita decit un singur exemplu, în actul întăi, Cosimo, cum-
natul lui Settala, povestind acestuia o călătorie facută prin E-
kipt, li descrie In amănunţimi ținutul, Descrierea aceasta, ne-
lipsita de frumuseți poetice, e cu totul dăunătoare acțiunii.

d Dar cu toate greşelile de ordin tehnic semnalate, Gioconda
ține mereu încordată atențiunea spectatorului. Acest lucru se
explică prin puterea dramatismului unor anumite scene care, pre»
lungind efectul lor în mod continuu și susținut, inving asperită-
țile ce se opun succesului scenic al operei.

Í Dacă autorul ar fi redus simțitor abondența expresiunilor
și a imaginilor aflate in Gioconda şi ar fi înlăturat cu totul ac-

NOTE PE MARGINEA CARTILOR 48

ep m a a aaa aaa a 88 e e me e me mem

tul final, desigur că piesa ar fi căpătal o strălucire mai puter-
nică. Dar şi fără modificările propuse, Gioconda va rămine în
domeniul creațiunii scenice ca una dintre cele mai valoroase
producţiuni, câci calităţilor ei dramatice se adaugă arta subtilă
şi lirismul cald, care imprimă acea nuanță elegantă a stilului
d'annunzian.

A doua piesă, Oraşul mart, oferă, prin curiozilatea concep-
ţiunii ei, un vast cimp observaţiunii critice, În lucrarea aceasta
autorul a voit să reinvie procedeele dramaturgiei antice, făcind
ca fatalitatea să joace un rol predominant. Întrucit procedeul a-
cesta iși mai găsește astăzi motivarea și intrucit d'Annunzio a
reuşi! să şi-l insuşească vom vedea mai în urmă, după ce vom
fi puşi în cunoştinţa subiectului piesei.

Printre ruinele Mycenei, „oraşul bogat în aur“, arheologul
Leonard, stabilit acolo In tovărășia surorei sale Ilebe și a priete-
nului său, Alexandru, descopere mormintele Atrizilor, stăpini-
torii de odinioară ai ținutului, Din praful mormintelor se degaje
insă acel suflu nenorocit, care a făcut din viața Atrizilor o suc-
cesie de orori, tesute din crime incestuoase, adulterine și pa-
ricide Suilul acesta *) pătrunde în spiritul lui Leonard şi tico-
munică „otrava“, Din acel moment el va nutri o pornire inces-
tunasă pentru sora sa, Hebe, pe care, după o luptă sulletească
dureroasă, o va ucide, spre a nu-i mărturisi păcatul, În felul
acesta destinul nenorocit al Atrizilor a fäcut noui jertle In paşni-
cìi cercetători ai ruinelor,

După cum se strâvede din expunerea făcută, d'Annunzio a
căutat să compue această piesă în spiritul tragediilor antice, Fi-
rea att de biindă a lui Leonard nu iniră întru nimic In deter-
minarea actelor sale, Forţa destinului nenorocit conduce paşii
săi şovăitori şi lucrul acesta e atit de invederat în piesă, incit,
in clipa următoare asasinatului, pornirea incestuoasă dispare cu
desâvirşire, „Dacă s'ar trezi acum (Hebe)*, spune el lui Ale-
xandru, „toate gindurile mele ar fi curate ca -ṣi crinul”. Asa dar,
odată cu moartea Hebei, destinul şi-a implinit misiunea.

Cit de searbâdă este această prezentare, dacă o considerăm
la lumina unei analize mai serioase, ne-o arată compararea piesei
cu o altă lucrare, concepută în termeni logici mult mai verosi-
mili, cu Thaïs a lui Anatole France. Pasiunea sălbatecă pe care
Paphnuce o nutreșie pentru Thaïs, nu încetează acolo nici în
fața trupului ei neinsuliețit. Tot astfel și in Salomea, pasiunea
eroinei pentru profetul locanan, nu se siirşește nici după moar-
tea lui...

Dar nu asupra acestui lucru voim să inzistăm. D'Annunzio,

=) Vorbim astfel de oarece ne (inem strins legați de senzul textului.

350 i VIAȚA ROMINEASCA

servindu-se de o forță a destinului în acționarea mecanismului
scenic, a prezentat subiectul într'un fel particular, care esclude
dintru inceput posibilitatea unei analize psihologice serioase. De-
sigur, Spiritul dramaturgiei antice, care face să domine destinele
ncinlăturabile, îşi găseşte o motivare suficientă in faptul concep-
țiunilor dominante ale vremii, Fatalitatea aceasta nu e nici azi ah-
surdă, dacă o considerăm dincolo de puterea prevederii și a şti.
inței omeneşti.

. Dar cum vom explica încercarea lui d'Annunzio de a im
fuza acest spirit in dramaturgia contemporană ṣi de à se servi
de niște mijloace, pe care niciunul dintre dramaturgii antici nu
le-ar fi intrebuinjat ? Intr'adevăr, motivarea pornirii lui Leonard
prin otrava infiltrata în sufletul său de praful mormintelor atride
constitue, subt orice unghiu optic am considera-o, o absurdiiate,
Și acest lucru inliuenţează în mod dezastruos nu numai asupra
logicei lucrării, ci şi asupra efectului ei moral; căci Leonard nu
va mai fi un Borgia, care va săvirşi incestul în tulburarea beției
şi a furiei senzuale, ci un Floris*) nevinovat, invins de forta in.
rola a destinului (care, curios! impinge pe om numai la

e).

Am suride şi am trece mai departe, dacă molivarea actelor
eroului piesei nar fi in strinsă legătură cu un credo curios al
autorului italian, in impregnarea vieții omeneşti prin corpuri ne-
insulleţite. Numai așa ne explicâm de ce in „Oraşul mori“ viața
plină de nelegiuiri a Atrizilor s'a impregnat in pralui mormin-
telor lor şi de ce in Gloria masa la care lucrase eroul piesei, nu
Pare, ci este „animată incă de lucrarea recentâs,

Alături de observațiunea aceasta şi intru citva ca o com-
plectare a ei, vom releva o altă particularitate a concepțiunii lul
d'Annunzio : fetişismul său superstițios. D'Annunzio atribue forje
oculte unora dintre obiectele pe care le vede în juru=, şi acțiu-
nea acestor forje nu dă greş mai niciodata, În Gioconda, o amu-
letă egipteană „mare cit un destin“, pe care Lucio o scapă din
mină, prevesteșie nenorocirea ce va câlra asupra Silviei In
Fiica lui Jorio căderea unei bucâţi de pine sacra şi stingerea
candelei, prevestesc cu preciziune nenotuciriie Viendei şi ale
Milei di Codra. Și in Francesca da Rimini, cupele de vin pe
care eroina le Imparte fraților Maiateşti, conțin virtutea iubirii ŞI
provoacă mai tirziu nenorocirea ei, Credinţa autorului în con-
cursul acesta de forţe obscure conştiente Şi existente in afara
corpului omenesc, ne explică evoluţia recentă a lui d'Annunzio
spre misticismul obscur din Martiriu! Sf. Sobustiun,

„Odată stabilite aceste generalilăți, să stringem subiectul
mai deaproape, spre a-l considera la lumina cerinților drama-
turgiei, In primul rind observăm câ d'Annunzio substitue un
nume străin numelui lui Schliemann, pe care istoria ni | da drept
descoperitorul mormintelor acide. Arheologzul german, inireprin-

*) Din romanul Pasarile pleacă şi florile cad al Juni Elêmir Bourgas

NOTE PE MARGINEA CARTILOR sol

zind în anul 1876 cercetări printre ruinele Mycenei („orașul mort“)
a descoperit mormintele atride, in care s'au găsit comori imense.

Dacă admitem ca uneori imaginația autorului dramatic să
făurească nume şi invenţiuni închipuite, ne simțim totuși cam `
neplăcut surprinşi la auzul numelui imaginar, pe care autorul îl
substitue cileodată celui real. Lucrul devine aici cu atit mai in-
convenient, cu cit istoria demonstrează că Schliemann, descope-
ritorul mormintelor atride, departe de a fi otrăvit de suflul lor
pestilențial, a cules multe onoruri de pe urma acestui suflu,

In niciuna dintre piesele menţionate, narațiunile şi descrip-
țiunile nefolositoare nu se găsesc mai în abondență ca în Oraşul
mori. Dacă adăugăm şi bogăţia verbală, provenită din ardoarea
lirismului, ne explicăm tărăgâneala, de multeori enervantă, a ac-
țiunii. In schimb, d'Annunzio are un dar al scrierii, care devine
astăzi tot mai rar. În cursul aruncâturilor de fraze, se cioc-
nesc Şi se evoacă imagini minunate.

Aceste calități ale stilului dannunzian Imbracă ideia intro
formà nespus pe eleganta şi contribue la impresiunea specială,
pe care ne-o produc personajele scriitorului italian. In gesturile
lor, în vorbele şi în actele lor, e de multeori ceva care trădează
o sensibilitate exagerată, asemănătoare in manilestările ei cu
nevroza eroului Casei t/sher a lui Edg. Poă. Citeodată, perso-
năjele acestea se subțiază atita In imaginațiunea autorului, lacit,
prin Insâşi îintențiunea sa, devin mai puţin finte umane, decit
realizarea unor concepțiuni abstracte. Astfel Gioconda, pe care
autorul o descrie prin gura lui Settala, în cuvinte atit de entu-
ziaste, apare în scenă to! timpul cu vălul lăsat pe iață, pentruca
nu cumva vreo trăsătură a figurii ei să strice armonia portre-
tului imaginat. Numai grație uşurinții condeiului său, d'Annunzio
a pulut introduce în tot decursul piesei pe soția lui Alexandru,
pe oarba Ana, fără să ne facă penibilă prezentarea ei.

Dacă in Oraşul mort, insuficiența logicei situaţiunilor, a-
bondența excesivă de imagini și tărăgăneala acțiunii lac Indoel-
nic. succesul ei scenic, nu e mai puțin adevărat că, izolat con-
siderate, găsim în această lucrare momente scenice de o inten-
sitate neobișnuită, Cind Leonard, după o muncă şi o străduință
supraomenească, descopere mormintele căutate, strigătul său tri-
umial pătrunde şi zaudue inimile, Acest eureka, pe care odată
fizicianul antic, nebun de bucurie, I! scotea alergind îmbrăcat
sumar pe ulițele Syracuzei, a lipsit în teatru până la d'Annunzio.
Dramaturgul italian l-a introdus pe senā in condiții fericite Un
alt motiv dramatic e chinul lui Lenuurd, îrămintat între pasiunea
lui nenorocită şi conştiinţa crimei.

Apoi mărturisirea acestei Irămintări lvi Alexandru {care iu-
beşte la rindul său pe Hebe), ciocnirea Intre iubirea amantului
şi pornirea incestuoasă a fratelui, sulcrințile nemărturisite ale
Anei care bănueșşte totul şi, Insfirşit, omorul final, ar constitui,
mai fericit suprapuse, elementele unei tragedii mărețe. Și dra-

232 VIAȚA ROMINEASCA

gostea nu știe nimeni s'o exprime in cuvinte mai calde, mai ar-
zătoare și mai convingătoare ca d'Annunzio, Mărturisirea iubirii
lui Alexandru câtre Hebe e un cap de operă în acest gen.
Grămădind atitea calități pe lingă atitea defecte, d'Annunzio
provoacă in mod forţat desorientarea spectatorului, care rămine
sedus de poezia piesei, dar neconvins de logica ei. Desorientarea
e resimțită mai ales de spiritele puţin aralitice, care se aleg,
după cetirea piesei, cu o tulburare nedefinită provenită din cioc-
„hirea continuă şi inconștientă intre pornirea sentimentală şi pro-
testările slabe ale raţiunii. Acest efect, pe care vom avea pri-
lejul să-l explicâm mai larg în analiza piesei următoare, e o do-
vadă neindoioasă a tăriei dramatismului unor anumite scene din
Oraşul mori. Căci dacă dramaturgului îi este relativ uşor să
ciştige simţirea noastră dupăce ne-a convins pe cale raţională,
vom recunoaște că-i trebue acestuia o mare putere de sugestie,

spre a tări emotivitatea spectatorului impotriva rezistenței rațiu:
nii sale,

Gloria, a treia şi ultima piesă pe care o vom studia:o în
lucrarea de lață, prezintă subt un aspect nou personalitatea lui
Gabriele d'Annunzio : eroul piesii, Ruggero Flamma, e un ora-
ior de samă şi piesa ni-l arată ca atare. Scriitorul italian pare
insă a fi lipsit de darul stilului oratoric, căci sforţarea pe care
şi-a impuso de astâdată, dă rasei o resonanță falgā.

Gloria este reprezentată printr'o Comnena, coboritoare din
familia Impăraţilor bizantini, care—după ce atrage în mrejele ci
pe tribunul poporului, Ruggero Flamma-—il face să uite, în ame-
feala triumfului, angajamentele luate mai Innainte iață de ai
săi, Poporul se revoltă impotriva lui Ruggero şi, cind Comnena
simte că pulerea acestuia e nimicită, tl ucide In strinsoarea unei
imbrăţişeri criminale.

Construcția logică a Gloriei se resimte de modul cum a-
utorul a conceput această lucrare. D'Annunzio a plecat probabil
dela ideia că gloria conţine in mărirea ei şi germenele destruc-
țiunii şi a dispus toate elementele in favoarea acestei demons-
lrațiuni.

Sistemul creării conflictelor, ulterior zonceperii ideii condu-
câtoare şi conforme cu ca, a dat totdeauna roadele cele mai pu-
lin satisfăcătoare ; căci. in primul rind, creaţiunea nemai plecind
dela lapte indelung observate, nu mai dă spectatorului impresia
naturalului convingător, atit de necesară infiltrațiunii uşoare a
ideii ce autorul susține. Personajele înfăţişate vor fi lipsite de
aparenţa unei vieţi reale, de oarece toate gesturile lor concurea-
ză în mod mecanic, spre ținta pe care autorul le-o fixează din-
tru inceput. Mişcârile, conflictele, nu vor mai decurge din firea
lucrurilor, ci vor reieși cu o progresiune artificială din imagina-

NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 353

tia muncită a autorului, care va nesocotiin mod voit orice aten-
yune datorită realităţii, cind natura demonstrațiunii o va cere.
In Gloria toate observaţiunile acestea își găsesc o neindo-
ioasă confirmare. In primul rind logica situaţiunilor se arată a
ñ cu tolul insuficientă. Cind Comnena vine pentru întâia oară
în locuința dușmanului ei, Ruggero, acesta n are decit un gest
nelnsemnat, spre a-şi exprima mirarea Şi indignarea ce ar trebui
să-l cuprindă la vederea ei. Apoi, cind Comnena incearcă, prin
argumente copilăreşti, să depărteze pe Ruggero de prietenii iui
de odinioară, cu greu s'ar crede ce mari ravagii fac aceste In-
demnuri in mintea matură a tribunului. instirșu, cind autorul
vrea să arate că se mai găsesc oameni care să rezisle atracțiu-
nii covirşitoare a gloriei, pune pe bătrinul Bronte, în ultimele
clipe ale agoniei, să ție Comnenei un documentat discurs şi să
cheltuiască o forță fizică prea considerabilă In gesturi. Toate
aceste neverosimilităţi işi găsesc o explicare imediată, dacă le
punem tn legătură cu simbolul ce degaje piesa, căci simbolul
este airi mult mai verosimil, decit faptele menite a-l demonstra,
Aceiaşi insuficiență se observă şi ln conturarea vieţii per-
sonajelor, Uneori, fapul necesităţii prezentării unar perii ae
parent reale, scapă autorului intro așa măsură, incit unele s
și acte, considerate la iumina analizei scrutătoare, se infăţ pa
ca tot atitea absurdităţi, In actul al cincilea al Gloriei, cind Rug-
gero îşi dă samă de perdia Comnenei, o întreabă cu un Fă
magic: „Cine esti? Eşti tu în afara suletului meu? Ai e
viată proprie ? Sau, mai curind, nu team creat eu şi exişti a
mai în mine ?*... adică lucruri oarecum inţeligibile. dacă a g ră
dim că nu avem in față pe o lemie, ci gloria, conceptu ab
stract. Dar dacă ne ocupâm de faptul real, de existența mat
bilă şi neindoioasă a ss pina i apă rece N asemenea cu
ri doelilor lui Flamma e nefericit... R
ie > pa mezi piese analizate, se găsesc in Gloriu situ-
ațiuni de o reală valoare dramatică, Dramutic, W ec i
ceia ce poate interesa întrun grad atit de înalt pe spectator,
cit, atrâgindu-} în valul conhiztelor prezentate în piesă, så- sg
sā uite o clipa de propria i existență, Or, acest efect e ip nd
bil cind Nogismul prezentării unor situaţii atrage pen Aje
tiunii şi separă viața spectatorului tie cea pete ie țişa E Sa
insă scriitorul va putea prezenta situațiunile cele ară Daas
intr'un fel care să intereseze prolund pe spectator, situat
acestea, conform definiţinnii date, var deveni dramatice. dpi:
D'Annunzio., cu toma neverusirăilitatea multor scene 3
Oraşul mori şi Gloria, izbuleşte să lirască Po Imen ape ză
torului in valul curentului dramatic. Amâgirea o A aia
cesta abia în urmă. dar e prea tru: intenția agresata M
aoia pe deplin. OI aa aai Ta spectator. tulburarea
ii srovoacă la cetitor s$ E or ë
A miri Aceasta e o dovadă decisivă că ekip
nunzio este, prin natura temperamentului sáu, uu Senori
samă, deşi Oraşul mart şi Uioria corțin defecte covirşiloa E

4 VIAŢĂ RONIXEASCA
ae RE ERIS era: AER

Ne-am pus dintru început intrebarea dacă d'Annunzio este
menit prin firea sa să ocupe un loc de samă in dramaturgia
contemporană, Am arâtal că Gioconda, Oraşul mort şi Gloria,
in jurul cărora discuţiunea contradictorie e mai aprinsa, oferă
momente de o incontestabilă valoare dramatică. Am ţinut să
observâm că, uneori In dauna rezistenței spectatorului, autorul
isbuteşte sa-l intereseze adinc In desfăşurarea celor mai neve.
rosimile conflicte, prezentindu-le intron mod abil. Insfirşit, am
afirmat, bazindu-ne pe tot ce bunul simţ şi experiența dictează
in asemenea împrejurare, că arta acestei interesări prolunde a
spectatorului în desvoltarea acţiunii scenice, e specifică resortu-
lui teatral.

Dacă d'Annunzio ar fi știut să Infrineze abondența excesivă
a cuvintelor, a imaginilor, a naraţiunilor şi a descripțiunilor, ope-
rele sale menţionate, indiferent de natura compozițiunii logice a
unora dintre ele, ar fi constituit un model perfect al creaţiunu
scenice *). Inconvenientele menţionate in compoziţia pieselor sale,
d'Annunzio le datorește, se pare, lipsei unei culturi critice seri-
oase, care să fi contribuit in mod larg la desvoltarea spiritului
său avtocrilic ; căci lucrările scriitorului italian nu pâcătuesc prin
sărăcia invenţiunii, ci prin excesul ei.

Dintre piesele analizate in studiul de față, desigur ca Ora-
sui mori şi Gloria au prea multe efecte ca să reziste Nuctuaţii-
lor vremii. Gioconda insă va strâluci, prin lrumusețea şi stra.
nietatea compoziţiunii ei, incă multă vreme pe firmamentul tea
tral şi va continua sa sfideze sforțările laborioase ale criticei
care va incerca să nege dramatismul ei,

Aureliu Weiss

PT i

3) Această observațiune priveşte şi e parte, din restul rodactiunii
Prarasiloa a lai d'Annanzio şi anume: Fiica lui Jurio şi ro den da Ri-
m

'Broaştelor

"Cit ţine ziua, cu cinism, pe mal
Vă arătaţi viscoasa goliciune,
‘Sau insultaţi cu sărituri nebune
Al apelor inmărmurit cristal.

"Dar mai tirziu, cind noaptea iși îngroapă
In valuri nesfirşita-i scinteere

lebedele plimbă in tăcere
arseno ien de marmură pe apă,

De ce vă bulbucați spre cer privirea
Rupind tăcerea ce 'ncunună firea a
Cu un vacarm de plingeri ne'ntrerupte :

ii de Paradis pierdut
aei tristul vostru lut,
'Privighetori cu ăripele rupte !

VIATA ROMINEASCA

Din epoca de piatră

Întâiul ui metafizician.

Pustiile se 'ntind transfigurate
De-a lunei indoelnică lumină,

lar omu'-ascultă vintul ce se 'mbină
Cu urlete de fiare 'ndepărtate...

A nopții taină calmă şi senină

Ca niciodată sufletu-i răbate

Şi "ncet o ne 'nţăleasă greutate
Superbu-i cap spre țărnă i-l înclină...

De ce vre-o fiară nu ţi-a frint gindirea
In clipa cînd, privind nemărginirea,
Pătruns de-un val de mistice emoții,

Ţi-a fulgerat prin craniu "'ntăia dată
Girozava Intrebare blestemată
Să-ţi sbuciume de-apururi strănepoțţii !...

Th. Scorţeseu,

Un om năcăjit

Trei zile bătuseră vinturi sunătoare dela miazăzi, pămintul
se zbicise, şi 'n dumbrăvioara din marginea satului, la malul Si-
retului, începuseră să înflorească galben cornii. Băiatul cel mai
mititel al lui Dumitru Onişor eșise cu şase oi la mugurul proas-
păt al primăverii,

Era un copilaş palid și mărunţel și tira pe pămintul ravân
nişte ciubote grele ale unui frate mai mare, Ridică spre mine
ochi trişti învăluiţi ca 'ntr'o umbră cenușie şi-şi scoase cu anevoie
din cap pălărioara veche, pleoștită ca o ciupercă. Imi dădu bu-
năziua c'un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie,
apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toegelul alb, îndemnin-
du-le spre cring.

«Ce mai faci tu, măi flăcăule? il întrebai eu. Ai eşit cu
oile la păscut ?

— Ma trimes tătuca să le mai port...» îmi răspunse el se-
rios, cu glasu-i subțire și peltic» ; şi se opri.

Oile se opriră și ele şi întoarseră capetele spre călăuzul lor.

«Dar eşti tu vrednic, bre Niculăeș, să porţi un cird de oi?

— He, sint eu vrednic; da' acuma mam ce purta, sint

at...

— Cum se poate? şi de ce mă rog?

— De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe
care sta zimţuit în neregulă păru-i buhos; pentrucă în primăvara
asta tot ne-au căzut din oi; șacuma am rămas numai cu acestea

s»

Deşi «flăcăul» cu care vorbeam era numai de-o şchioapă,

858 VIAŢA RONIXEASCA

deși intrase abia în a opta primăvară a vieţii lui, năcazul lui era

adinc și serios; zimbetul meu pieri pe dată.
«Și vau murit multe, bre Niculăeş ?

— Multe... răspunse el grav, răzămindu-se innaintea mea în
baţ, ca ciobanii. Tătuca într'una biastămă și sudue cind cade
cite-o oaie; mă mai bate și pe mine citeodată; dar parcă eu

ce-s vinovat? Acu azi mi s'a intimplat alta. Cind eșeam din

sat, a trecut unul răpede cu căruţa și mi-a pălit o oaie. A dat-o

jos. Acuma abia umblă și abia suflă. Are să se ducă și asta.

Era a mămucăi, și mi-o lăsase mie...»

Glasul lui dintr'odată scăzuse într'un tremur de lacrimi.
«Și pe omul care ţi-a pălit oaia nu-l cunoşti ?

— Nu-i din sat dela noi, nu-l cunosc.

— De ce nu te-ai întors răpede să spui lui tatu-tău ?
— Tătuca nu-i acasă ; a eşit la arat cu toată casa...

-- ŞI de ce spui că ţi-o lăsase mămucă-ta pie?

ase Apoi nu ştii? Eu mam mamă. A murit în postul Cră-

ciunului şi ne-a lăsat singuri, Acă mare cine mă spăla, m'are

cine mă îngriji... mare cine-mi spune o vorbă bună... Intr'o zi
pu sai rău, s'a pet în pat; şa murit într'o Duminică... Şi "nainte

, m'a mingiiat i mi- i
GORAMA) giiat așa pe frunte și mi-a spus că-mi lasă mie

Copilul cel mărunței îmi vorbea cu seriozitate şi cu dur
ca un om mare, Ași fi vrut să-l mingii într'un ta ip ua
venea în minte ce-aşi putea spune unui copil. Ş'o dezmierdare
cu mina pe fruntea lui cu păr zbirlit nu era o mingiere pentru
acest om. Văzindu-mă că tac, el mă privi cu luare-aminte. Fără
indoială că nu aștepta dela mine nici vorbă bună, nici dezmierdare.

«Apoi „cu mă duc să-mi port oile...» imi zise el cu hotărire.

Și urnindu-se din loc, începu a-și tirii iar ciubotele grele,
zica cu băţul alb oile spre dumbrăvioara dela malul Si-

Incepui a merge și eu alăturea de el, pe cărarea din 7
păt zbicitä.— Cerul era limpede, soarele kolen cimpiile si ud
mină şi din cînd în cînd se vedea Siretul scinteind la cotituri.

i «Uite, asta-i oaia pălită... îmi zise Niculăeş, atingind cu băţul
mioara cate păşea incet, închinindu-se parcă, în urma cirdișorului,
Apoi dac a pieri şi asta, are ce mă păli şi mustra tătuca... parcă
nu mi-ar ajunge mie supărarea pe care-o am l.»

j Smircii din nas şi-şi trecu repede pe deasupra buzelor mi-
nica lungă a anteriului. Apoi oftă adine. ;

OM NACAJIT i 359

«De ce oftezi, Niculăeş ?...»

La o asemenea intrebare de prisos copilul nu-mi răspunse.

«Cind era mămuca bolnavă, zise el într'un tirziu, eu, care
eram cel mezin, stăteam lingă dinsa, ca să-i dau apă, cînd ii era
sete... Avea arşiță mare, Eram singuri; ceilalți erau pe-afară,
după treburi. Şi ea-mi spunea să fiu cuminte după ce sa duce
ea, şi s'ascult de tătuca. Şi eu o intrebam aşa: Unde-ai să te
duci, mămuţă? Şi ea-mi spunea: Apoi eu am să mor, Niculăeș,
și tu să nu spui la nimeni... Eu nu spuneam, dar tătuca știa şi
el asta şi era supărat şi tot trintea și izbea și întreba : Da' cit ai
să mai boleşti acolo, măi fumee 7...»

Copilul vorbea încet cu glasul lui de suferință și nu mă
privea ; parcă nu vorbea cu mine ci sta la sfat cu oile lui, ca
totdeauna.

«Da' tu de ce mergi așa de moale? întrebă el pe mioara
lui. Aşa-i că te doare? Te-a trintit și te-a pälit râu! cela... He,
dac” aşi fi fost eu batir ca bădița Mihai, l-aşi fi apucat de piept
și l-ași fi scuturat : măi, cum să-mi calci tu mie oaia 2... Hai incet,
c'apoi în dumbravă te-i hodini...

— Nu te teme, Niculăeş, că nu piere...» ii zisei eu.

El tresări şi întoarse repede capul spre mine. Apoi tăcu
pănă ce ajunserăm la țărmul apei. Acolo găsirăm alunii şi cor-
ni în floare. Toporași violeți răzbăteau prin frunzele moarte;
pițigoii şi cintezii țiriiau între muguri de mesteceni şi ne priveau
cu ochişori de petricele scumpe. Siretul venea învolburat și tul-
bure, şi trecea c'un fel de supărare parcă pe subt dumbravă.
Băiatul lui Onişor rămase privindu-l lung, pe cind oile, imprăș-
tiale în juru-i, ciuguleau cu boturile lor mișcătoare iarbă măruntă.

«Uite cocostircii...» zise el deodată cu un glas, parcă ar fi
vorbit tot tovarășelor lui,

Dincolo de mal, întrun smirc, umblau cu pași rari cocos-
tircii cu pliscuri portocalii. Apoi pe deasupra cringului trecu cu
zbor şuerător un cîrd de rațe. Veniră din susul riului filflind rar
din aripile lor ascuţite și doi pescăruși albi. In dumbrava plină
de lumină văzui deodată zburind și fluturi roşii—și 'n singurăta-
tea care ne împresura era ceva blind şi dulce, ca 'ntr'un basm
al copilăriei,

Lăsai pe Niculăeş al lui Onișor singur în liniștea țărmului
şi pornii în josul apei, spre locuri care și mie îmi aduceau aminte
de anii cei de demult. Imaginea copilului insă nu-mi dispărea
dinnaintea ochilor şi glasul lui trist imi suna necontenit in urechi.

360 VIAȚA ROMINEASCA

Cu mama lui, Irina lui Avram, copilărisem în şcoală și-mi adu-
ceam aminte mai ales de ochii ei inecaţi de un văl fumuriu: ochii
ei îi avea și copilul. Fusese o fată vioaie şi aprigă, foarte fru-
moasă și cuminte, De toate darurile ei avusese parte Dumitru
Onișor, gospodar bun, dar om hursuz și cam cărpănos. Acuma
Irina noastră cea de odinioară murise: povestirea copilului îmi
adusese aminte de toate cele de demult, frumoase şi pentru tot-
deauna pierdute. Murise, lăsînd sufletul ei cald și mintea ei bo-
gală copilului care sta acuma subt mesteceni la malul apei, vor.
bind cu oiţele lui,

Mormintul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n'a-
vea nici-un semn şi nici-o floare, și Onișor işi ara ogorul nepă-
sător, îngrijat numai de holdă. Amintirea Irinei noastre trăia nu-
mai in copilul cel palid. Duioșia ei, înțelepciunea ei şi ceia ce
era vioiu în sufletul ei, parcă trecuseră în măruntul meu tovarăș
de drum, în serile acelea singuratice de suferință, cind amindoi
sfătuiau cu ochii în lacrimi, ş'afară fierbeau, cu chinuite plingeri,
viforniţile ernii.

Dela un loc, de pe înălțimea malului, mă întorsei chemat
parcă de cineva și privii în urmă. Copilul sta subt mesteceni
și-l vedeam parcă nedesluşit, ca 'ntr'o ceață de aur. Oile păș-
teau în juru-i. Piţigoii îşi rosteau în viers subțire veșnicile lor
cuvinte de bucurie: Simț a vară! simf a vară !—Şi de bună-
seamă, ca 'n toate zilele, Niculăeş grăia cu oile lui. Ș'acuma İn-
treba pe mioara cea bolnavă:

«Cum îţi mai este? Tot te mai doare?...>

Oaia răspundea, behăind ușor şi dulce.

«Să nu mori, că numai tu mi-ai rămas dela mama...» îizicaa
el încet.

Cocostircii clămpăneau în smircul de peste apă. El ii pri
vea cu luare aminte, cătind parcă să înțeleagă ce vor să-i spue.
Un pițigoiu veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoştită,
scirțiindu-şi necontenit cintecul.

«Tu ești bucuros și fără grijă...» îi murmura, ca o mustrare,
băiatul.— Și ofta ca un om năcăjit și plin de griji ce se afla...

Tirziu, întorcindu-mă, îl găsii inseninai, căci mioara i se În-
viorase. Cu o custură cerca să-şi facă o trișcă dintr'o rămurică
de răchită. Şi cind ridică zimbind ochii spre mine,— imi lumină sufle-
tul deodată o amintire ce brusc izvora ca din negură, ṣo asemănare
izbitoare cu ochii şi zimbetul celei care odată, cu ani în urmă,
înflorise ca o floare și-mi fermecase c'un zimbet și c'o privire
un trecător ceas al vieții.

Pe a ape

Mihail Sadoveanu.

Exproprierea ”

Măsuri pentru limitarea latifundiilor au fost luate în țara
noastră, chiar în trecut.

Prima măsură legislativă, prin care sa rupt din marea
proprietate o însemnată intindere pe påmint, a fost improprietări-
rea sătenilor din 1864, de care e legat numele Domnitorului
Cuza şi al primului său sfetnic, M. Kogălniceanu,

Datorită Megii rurale din 1864 s'au rupt */a din marea pro-
prietate şi s'a pus temelia proprietății ţărăneşti, căci pănă la acea
data sătenii nu aveau decit folosința păminturilor ce cultivau.
Ca urmare a acestei legi, 467.840 capi de familie au devenit pro-
prietari absoluţi a 1.766.258 Hectare.

In același timp, legea rurală din 1864, prin art. 6, a pus
principiul că marile proprietăţi ale Statului, avind o întindere
de 1.207.633 Ha. să fie impărțite sătenilor. Pe baza acestui prin-
cipiu, s'au votat {1 legi, prima în 1866 ultima în 1896. Con-
form acestor legi s'a trecut in stăpinire a 162,994 săteni o In-
tindere de 871.473 Hectare *),

S'au trecut In total, deci, In plină proprietatea la 630.764
capi de familie dela 1864 până azi 2.637.731 Ha., aproximativ o
treime din suprafața cultivabilă a țării.

Cu toate acestea, marea proprietate a rămas destul de in-
tinsă, după cum ne arată statistica d-lui Căpitâneanu din 1905,
luind caracterul de proprietate latifundiară, după cum deja am
arătat. —așa că conflictele, dintre proprietari sau arendaşi de o
parte şi săteni de altă parte, n'au incetat, ci s'au manilestat subt
o formă violentă, în anul de tristă amintire 1907,

1) A se vedea studiul, ca acelaşi nume, din numărul de lanuarie 1314
ul acestei reviste.

2) Discursul d-lui Ministru de Domenii, Al Constantinesea, Monit, OR-
cial Nọ. 267 din 1914.

362 VIAȚA ROMINEASCA

Pentru a remedia reaua distribuțiune a solului, oamenii de
Stat din 1907 au găsit nemerit: 1) a organizao Cas Rurală, in-
stituțiune financiară, care să cumpere de bună-voe moşii dela
marii proprietari, pe care să le revindă apoi sătenilor, în condi:
țiuni de plată lesnicioase ; 2) să prevadă cumpărarea tot de buna
voe de câtre comune, dela marii proprietari, a unor întinderi de
påmint pentru constituire de islazuri pentru vite.

Măsurile acestea fiind neindestulâtoare, legiuitorul din 1912
a mers mai departe și a obligat, prin legea bunurilor de mină
moartă, pe Stat, comune şi judeţ să vinză sătenilor întreg pà-
mintul lor ; iar instituțiunile publice au fost autorizate să ofere
Statului spre cumpărare proprietățile lor rurale, care apoi să
fe revindute sălenilor, în condițiuni lesnicioase de plată.

In conformitate cu legile votate dela 1907—1912, sau cum-
părat :

a) de către Casa Rurală 88.701 Ha. cultivabile până la 31
Decembrie 1913!);

b) pentru islazuri comunale 141.453 Ha., dintre care 99.958
dela particulari şi instituţiuni, iar 41,495 dela stat);

c) pe baza legii de mină moartă s'au trecutin proprietate
sătenilor numai 2570 Ha °).

După cum vedem, legile votate în timpul din urmă pentru
rezolvarea chestiunii agrare, au fost numeroase și au fost pornite
dintr'un nobil spirit de ajutorare a clasei ţărăneşti ; insă n'au fost
decit paliative, căci mau pătruns în inima chestiunii agrare,

In adevăr,proprietățile latilundiare din ţara noastră n'au lost
siârimate, căci au mai râmas pe sama proprietății mai mari de
500 Ha, incă 3 mil. Ha. cultivabile *). De aceia, dacă cercelâm
azi harta agrară a ţării, starca raporturilor dintre marii pro-
prietari sau arendaşi și săteni, constatăm cå pe alocuri această
stare s'a imbunătățit, în mod provizoriu însă. S'a îmbunătăți
starea raporturilor în localităţile unde s'au cumpârat moşii de
Casa Rurală *),—unde s'au constituit islazuri comunale, insă nu-
mai în parte, câci sâteanul a continuat să rămle subt dependența

1) Darea de samă a Casei Rurale pe 1913, pag. Kh

2) Raportul No. 88.829 din 1913 sl Directorului islazurilor câtre d.
Ministru de Interne,

3) Discurs în Adunareu Deputaţilor al d-lui Ministru de Domenii, Monit.
Oficial, Na, 267 din 914.

4) Din întinderea de 3.300.000 Ha. cultivabile, cit am arătat că po
sedă proprietatea mai mure de 500 Ha, afară de Stat, scăzind întinderile
trecute din aceste rietăți dela 1905 până azi în stăpinireu sătenilor si
anume: 88,700 Ha. ale Casei Rurale, 99.958 Ha. islazari din proprietatea
particulară $i a instituţiunilor de mînă moartă, 2570 Ha. vindute sătenilor
pe buza legei de minä moartă dela Stat şi 30,000 Ha. trecute pe cale par-
teslară în mina sătenilor,—râmlue că tea mai mare de GUO Hu.
deține azi 3 milioane Hecturo cultivabile.

5) Trebue să observăm insă că această instituțiune, urmărind să cum
pere pămint eftin,a cumpărat moșii, mai ales, în regiunile puţin populate, și
deci unde chestiunea agrară prezintă o gravitate mai mică.

EXPROPRIEREA 263

proprietarului, în ceia ce priveşte pămintul de h
rului, : i rană,—unde au
fost moşii de ale Statului sau ale instituțiunilor publice, care s'au
puri numai lot, conform legii din 1909,—in fine in localită-
ile, unde proprietarii au preferat să arendeze săteni ituiți
îm obștii, moșiile lor 1). u cdi La
e restul proprietăților mari însă, ca i
i l „ care sint şi cele mai nu-
meroase, sălenii continuă să depindă în mod pie de popa
proprietar sau arendaş, intrucit legea invoelilor agricole din 1907
na rezolvit decit chestiunea preţului maximum, cu care se va
arenda de câtre marele proprietar sau arendaş pâmint sătenilor
cind acești proprietari sau arendaşi binevoesc să arendeze påmint
Saone privi „aaa din 1907 n'a creat nici un drept pentru
e a dobindi in folosință pămin i
muri rele jā pămint pentru cultură din marea
Situaţiunea sătenilor de pe a ielaţi
t ceste proprielā E 3
cele Mt numeroase, esle focale critică, pg iani ant
n adevăr, sâtenii sint strinşi din două părţi :—d i
är, sint s :—de o parte, din
cauza inmulțirii populaţiunii, o luptă inverşunată s'a acina între
ei, în jurul pămintului pe care-l cedează marele proprietar sau a-
rendaș; de ală parte, proprietarii şi arendaşii au sporit în ulti-
mii ani, in mod simţitor, intinderea de cultură ce-şi rezervă pe
sama lor, adică intinderea de a cărei recoltă beneficiază ei, in
mod exclusiv, micşurind ipso-lacto intinderea ce arendau sătenilor.
Tendinţa proprietarilor şi a arendaşilor mari de a cultiva
din ce în ce o mai mare parte din moşie, pe sama lor, nu este
nouă, D, Radu Rosetti, cel mai adine cunoscător al chestiunii
agrare, ne-a arătat in lucrarea sa evoluțiunea acestei tendințe 3),
În trecut stăpinii faceau plugărie prea puţină pentru socoteala
lar, de _ oarece prețurile cu care se vindeau cercalele erau
statornicile mai dinnainte de Turci, singurii cumpărători de a-
tunci, După tratatul dela Andrianopol din 1829, care a decre-
tat libertatea comerțului şi a navigațiunii pe Dunăre şi Marea
Neagră, prețul cerealelor s'a urcat simţitor, s'a impâtrit. Această
urcare neașteptată a prețului cerealelor a determinat pe proprie-
tarii şi arendaşii mari să rupă cu obiceini din trecut, cind a-
dea Ape eors la săteni, și să păstreze o mare intindere de
pâmint pe sama lor, pe care o munceau cu vit ii .
tele sătenilor. Di i KE
Dela tratatul din Andrianopol, incoace, această tendință a
mers e ua a datorită împrejurărilor nouă economice, in care
sa gâāsit țara noastră, căci, dupa cum expli
reni i plică foarte bine, G.
„Cind numerarul se substitue produselor în natură, în eco-

1) După ultima „statistică a Casei Centrale a Băneil
pD e preocu ahe ò peranan de 124.243 fs. BRERA seta
> D, deputat C. larea a susținut la 1908
drept, dar n'a fost admisă de parlament retail îi one aa zu
3) Radu Rosetti. Pentruce s'an răsculat ţăranii, pag. 99 şi urm.

-364 VIAȚA ROMINEASCA

nomia naţională şi cind renta fonciară creşte, agricultura capătă
caracterul unei industrii speculative. De aceia constatăm, In ori.
ce ţară, în care imprejurările mai sus arâtate se reunesc, o vie ien.
dință la marii proprietari de a desvolta exploatarea în regie și
de a retrage, prin aceasta, locurile de pămint ce ei arendau mi-

ilor cultivatori" ').

Inmulțirea căilor de comunicație In mod neaşteptat după
1870, eltenirea capitalurilor, desvoltarea arendăşitului, eltenirea
maşinilor şi creşterea arenzilor din ultimii ani,—au desăvirșii
această tendință, aşa că azi desvoltarea culturii în regie este un
fenomen general în agricultura noastră. |

In ultimii 5 ani această tendință şi-a atins apogeul subt in-
fluenţa preţurilor, exagerat de urcate, ale cerealelor 3),

Toate monografiile sint mărturie, precum și, in ancheta is-
treprinsă în 1906 cu ucaziunea expoziției de d. 4, Scraba a), ras
punsurile sătenilor la Intrebarea: care e cauza stări precare în
care se găsesc,—sint uniforme; „mizeria noastră provine din
faptul, că partea cultivată pe meşie de câtre țărani se micșe»
rează mereu, marele cultivator cultivind din ce In ce mai muli pe
sama sa“.

Cunoştinţele noastre personale confirmă acest adevăr. In

“cariera noastră de inspector agricol, cele mai multe reclamaț-

uni primite erau relative la faptul, câ marele proprietar sua
arendaş reducea In fiecare an întinderea pe care o da sătenilor. „Dată
toată moşia o samănă boerul, iar nouă ne dă numai cite dotă
pogoane de porumb, din care ne dă dijmă unul, pentruca să
ne prindă învoitori, cum vreţi să mai putem trăi 2*, ne spuneau
sătenii.

Cunoaştem oò moșie în județul Olt, avind o întindere de

:3720 pogoane, din care s'au cultivat, în anui 1913 de către aren

daş, 3400 pogoane ; iar la 300 capi de familie din sat nu sau =
rendat decit 320 pogoane, din care au dat arendașului dijmă
jumatate, aşa că în realitate sătenii n'au avut în arendă deal
160 pogoane. j

Nu au căpătat locuri de hrană decit 80 de săteni, rāmi-
nind 220 capi de familie fără nici o brazdă de pâmint.

Cunoaştem o altă moşie in judeţul Teleorman în intindere
“de 9500 pogoane, cu o populațiune de 1017 capi de familie, pe
care am urmărit intrun şir de 8 ani evoluțiunea Invoelilor de
pămint.

Din această moşie de 9500 pogoane, în anii 1906—1909
s'au dat sătenilor 7500 pogoane și s'au cultivat pe sama moșie
2000 pogoane; în anii 1909—1911 s'au dat sătenilor 6512 pi-
goane şi s'au cultivat în regie 2988 pogoane,—in anii 1911—1913
s'au dat sătenilor 3578 pogoane; în fine in anul 1913—1914 sai
dat sātenilor 1789 pogoane ; iar marele proprietar a cultivat 771
"pogoane,

1) G. Rocher. Traité d'Economie Rarale, pag. 22,
2) In 1910 prețul kilei da griu a ajuns până la 120 lei.
3) G. Scraba. Starea suc.ală a săteanalui romia.

EXPROPRIEREA 365

Se vede din acest exemplu ce mare avint a luat cultura
in regie in ultimii ani: pe cind intinderea cultivată de marele
cultivator a crescut dela 2000 pogoane la 7711,—adică a sporit
cu 5711 pogoane, intinderea arendată sătenilor a scăzut cu 5711
pogoane, dela 7300 pogoane la 1789.

Nedreptatea cea mare a acestui fenomen constă mai ales In
faptul, că marele cultivator îşi lucrează moşia cu vitele şi instru-
mentele sătenilor ; toată cheltuiala deci de Intreţinere a vitelor
și amortismentul instrumentelor este suportat de săteni.

Dacă luăm şi cercetâm intreaga țară, vom observa acelaşi
lenomen : intinderea cedată satenilor din marea proprietate scade
mereu, Astfel, în județul Vlaşca, pe proprietăţile mai mari de
1000 Ha, s'au arendat în anul 1913 la săteni 50352 Ha., fața
de 60596 Ha. cultivate de proprietar pe sama sa. În reali-
late disproporția este şi mai mare, de oarece din cele 50352-
Ha, date la săteni, mai mult de jumatate sint date în dijma,
— aşa că în realitate sătenii nu beneliciază decit de cel mult 2/4 din
intinderea arendată.

În toate judeţele pâsim că cultura in regie s'a desvoltat!
uimitor. In Dolj, d. ex., cunoaştem o moşie, pe care se allà un
sat cu 2400 lamilii, şi din care se cultivă pe sama proprietarului
4527 Ha., iar la sâteni nu se dă decit 2803 Ha. în dijma, Cu-
noaştem o altă moşie In acel judeţ, din care se dă la săteni
741 Ha. în dijmă, iar de proprietar se cultiva 2455 Ha,

In jud, Jifov, găsim moşii care se cultivă, putem spune, in
intregime de marele cultivator. Astfel cunoaştem o moşie de
1524 Ha., din care se dă la săteni în dijma numai 238 Ha.

in jud. Botoşani, găsim moşii de 8000 Ha., din care se
dă sătenilor numai 1000 Ha..

Am dat cheva exemple din judeţe cu populaţiune densă,
pentruca să nu ni se obiecteze că marii cultivatori au desvoltat
munca in regie de nevoe, din lipsă de brațe pe moşie.

Statistica agricolă a Ministerului de Domenii confirmă in
mod general, pentru toată țara, fenomenul dezvoltării culturii in
regie. 1) Astlei in anul î008 sau arendat satenilor în dijmă
769,084 Ha., pe cind in 1913 numai 594,284 Ha, adică cu
374,503 Ha. mui puțin *.

Este adevărul că, In criace privește arendârile de pâmiln-
turi în bani la sâteni, statistica arată câ intinderea s'a mărit: dela
591,147 Ha, în 1908, a trecut la 831,433 Ha, in 1912; însâ nu tre-
bug pierdut din vedere că acest spor se explică prin aceia că în
cele 831,433 Ha. se cuprinde şi suprafata ținuta în arenda de
câtre obşti în anul ]913,—se cuprind In mare parte întinderi ce
sau arendat in blocuri mari, căci statistica reprezintă şi arendă.
mie pâna la 100 Ha.

i) Impropeiu numit în regie, liindeă cultara se face cu vitele şi inrira-
montele sătenilor, după emm am aratat

2 Dijma fiind sporită pria noile preţuri ale comisiunilor din 1912,
urmează că intinderea reală de care se folosese sătenii s'a redus si mai
wult,

366 VIATA ROMINEASCA

Intrucit in 1908 obştiile nu aveau in arendă decit 76 338 Ha,
urmează că plusul de 240.286 Ha., cu care a sporit intinderea
căpătată de săteni in bani din marea proprietate, este reprezer-
tat de sporul întinderii ţinute în arenda de câtre obștii.

Cum insă acest din urmă spor reprezinta 200.000 Ha, în:
semnează că sătenii de pe celelalte proprietăți, unde nu sau
alcătui! obştii, şi care sint cele mai numeroase, au in arendă
din marile proprietăți, pe care locuesc, cu 59814 Hu. mai putin
in 1913 decit în 1908, /n total deci s'au arendat la săteni in
dijma şi în bani, în anul 1913, 224,610 Ha. mai puļin deci
in 1905, din proprietatea lalilundiară.

Dar chiar dacă n'am deduce din cifra arendărilor în dijmà
partea de dijmă cuvenită proprietarilor, —şi dacă n'am deduce din
cifra arendărilor In bani intinderea arendată la obștii, am cons-
tata același fenomen : marii cultivatori lucrează o întindere mai
mare pe sama lor dect! aceia pe care o arendeuză sălenilor.
Astfel statistica agricolă ne arată că marii cultivatori au lucra
pe proprietăţile lor 1.686.148 Ha., pe cind n'au arenda! sătenilor
decit 1.425.117, adica cu 261.035 Ha. mai puțin.

Ceia ce agravează situațiunea sâtenilur este faptul, că ma-
joritatea Intindenilor ce li se arendează, din marea proprietate, li se a-
rendează numai pentru cultura porumbului, ) în vederea asolarmen
tului de care au nevoe marii proprietari, intrucit munca pâmintului
este scumpă, iar valoarea comercială a porumbului este mică. Așa
incit, dacă n'ar avea marii cultivatori nevoe de ogoare de porumi
ca să samene toamna griu, poate ar inceta cu desăvirşire a mu
arenda pămint sătenilor.

Înmulțirea populațiunii *) agravează şi mai mult situațiunea,
—aşa incit, chiar dacă proprietari sau arendași mari ar fi conti-
nuat să dea sătenilor în arenda aceiaşi intindere de pâmint, ca
şi In trecut, totuşi, din cauza creşterii populațiunii, sătenii şi-ar
fi văzut intinderea ce căpâtau dela cultivatorii roari reducindu.se,
In mod relativ, dacă nu in mod absolut 3),

Din aceiași pricină se explică pentruce starea sătenilor In
general nu s'a imbunătâțit, cu toate că Intinder;le cultivate de «i
s'au mărit. Statistica ne arată că de unde In anul 190% cultiva-
torii mai mici de 100 Ha. au cultivat pe proprictâţile lor 2.573.802

1) arae nd. gare a Ministerului de Domenii confirmă această a-

une a n Au cultivat ca porumb în 1913; Mari proprietari
gy Pen Ha., adică 12,31%, pe cind micii proprietari aa cultivat 1.692630 Ha
sau «i .

2) Dela 1908 pănă la 1913 populuţianea dala sate s's lamulțit ca
311.341 suflete, căci în 190% locuiau la sate 3.350.744 suflete, po cind în 1913
pna 5.901.235, (Cf. recensăminte! populațianii pe 1515. Ministerul de Do
menil), `
3) Un proprietar ne spunea că de unda acum 10ani fiecare sătean căpăta
pe moşia sa 6 pogoane, azi nu mai capătă decit 4 pogoane, deși întinde:
rea totală ce cedează sătenilor a rămas același, Explicaţiunea stă Jo faptul
că Wa înmulțit numărul favoitorilor.

EXPROPRIEREA s57

Ha, în 1913 au cultivat 2.724.694 Ha, cu alte cuvinte proprie-
tàțile mijlocii şi mici au sporit cu 151.092 Ha.

Intr'un cuvint, sifuațiunea sătenilor în general a rămas tot
precară, deşi în ultimii ani s'a vindut sătenilor şisa luat de
către obștii in arendă o însemnată intindere de pămini.

„ Răspindirea culturii") şi a bunului traiu, în hrana țărâni-
mii, creşterea nevoilor intelectuale și materiale ale acestei clase.
Scumpirea obiectelor de prima necesitate *), creşterea dărilor 3| au
agravat situaţiunea, căci pe deoparte mijloacele de traiu, pâmintul
pe care-l câpâta dela marii cultivatori s'au redus în mod vertiginos,
iar pe de altă parte cheltuelile sătenilor au crescut în mod şi
mai vertiginos,

Situaţiunea este deci foarte ingrijitoare, mai ales că, in-
dustria find rudimentară la noi în țară “), surplusul de populaţiune nu
poate emigra la oraşe, căci nu găseşte mijloace de existență.

O mare nemulţumire domneşte la sate şi dacă nu se vor
lua mâsuri urgente şi radicale de indreplare, vom avea o nouă
mişcare agrară, mai inverșunată decit cea din 1907, câci atunci
sătenii s'au răsculat pentrucă li se da pâmint prea scump,—etau
victimele nenumăratelor abuzuri,— pe cind azi cauza răscoalei va fi,
că nu li se mai dă pâmint in arendă din marea proprietate.
cala Problema ce se propune azi este deci mai gravă decit cea din

Să cercetăm care sint propunerile ce se fac pentru rezol-
“area chestiunei agrare, sub forma ce se prezintă in timpul nostru.

„Economiștii şi oamenii politici, partizani ai doctrinei indivi-
dualiste, a neintervenționismului cred cà pericolul nu este imi-
nent, căci pe cale evolutivă, proprietatea mare va ajunge in
mimle sătenilor.

_ Astfel vorbesc partizanii lui laissez-faire : avem azi destule in-
stituțiuni, care accelerează trecerea marei proprietăți la sâteni. Casa
Rurală, Bâncile Populare şi In general toate bâncile procură sâ-
tenilor creditul de care au nevoe pentru a cumpâra marile pro-
prietăţi, Cit priveşte acestea din urma, se oferă de bună voe in
număr suficient spre vinzare, aproximativ 113.000 Ha, pe an *)

ü EER Aai A par irag, gania prea de carte x cresent dela 7
"e za 25 metal
vederi în chestiunea țărănenscă, pag. 9% și urm. 7

D Tann E a EA a M
statistica pe 1912, a S '
CE ui prora pariului ani eindloatalor,nezieole”, din 19 lanuärie 1914.

563 VIATA RONINEASCA

din moşiile mai mari de 250 Ha. Dar chiar unii proprietari, a-
daogă partizanii doctrinei lui laissez-faire, vind pe credit moşiile
lor sătenilor, aşa că încetul cu încetul și in limitele nevoilor sà-
tenii vor putea deveni proprietari ai intregului sol al Romisiei,
mai ales că marii proprietari, din cauza scumpirii minii de lucru
şi a faptului că sătenii au devenit independenţi, nu mai pot con-
tinua cu exploatarea moșiilor lor, ci vor fi nevoiţi să le vinză.

Vom căuta a răspunde partizanilor acestei soluțiuni, ară
tind căpe cale evolutivă nu s'a ajuns în nicio țară, cu at
mai puțin la noi nu se va ajunge, la împroprietărirea sătenilor.

In Germania, de exemplu, legea din 1886a pus la dispozi-
țiunea comisiunilor de colonizare suma de 100 milioane Marei,
care a lost ridicată în 1902 la 350 milioane Mărci, pentru a cùm-
păra proprietăţile ce se vind de bună voe.

Cu toate acestea, rezultatele acestor legi au fost slabe, aşa
că o lege din 1908 a pus principiul exproprierii ca mijloc
al limitării marei proprietăţi şi a consolidării micei proprietăți 9,

In Anglia legile din 1887 şi 1892 nu au căutat de cit să
procure sătenilor creditul necesar pentru cumpărarea marilor do-
menii, ce se vind de bună voe, Aceste legi insă n'au dal ici
un rezultat apreciabil, așa câ in anul 1907 s'a votat o nouă le-
ze, prin care Comisiunea de improprietărire are dreptul sa ceară
Ministerului de Agricultură permisiunea de a expropria marile
domenii, pe care se simte nevoia de a face o improprietărire
a sătenilor ?),

Aceiaşi constatare putem face și peniru ţara noastră. la pri-
mul rind Casa Rurală n'a dat rezultate apreciabile. În interval de
6 ani n'a cumparat decit 88.701 Ha., ceia ce revine în mediu la
14.789 Ha. pe an, Ar urma deci că, pentru a reduce blocul pro-
prietăților mari cu un milion hectare, ar trebui să aşteplăm 70
ani,—o vreme prea indelungată—trebue s'o recunoască chiar
partizanii lui „laissez-faire“.

In al doilea rind Bâncile Populare nu au putut reuși să
rupă din marea proprietate o însemnată întindere, intrucit Bän-
cile Populare sint instituțiuni de credit personal, iar nu real, a-
dhcă acordă imprumuturi pe polițe sau amanet şi pe termen
scurt, iar nu pentru cumpărare de pămint şi pe termen lung, de
citeva zeci de ani de zile. Astfel se explică pentruce nu sa
cumparat de săteni, grație creditului obținut dela Bancile Popu-
lare, decit o intindere de 15.000 Ha., după alirmaţiunea in-
sàşi a d-lui Barbu Catargiu, un partizan al doctrinei conserva-
toare “).

In al 3-lea rind, este drept că portofoliu Bânciior particu-
lare de județ mai ales este în majoritate agricol. şi clientela acestor
„Banci este compusă aproape exclusiv de săteni, mai cu deosebire

1) Institut International d'agriculture. Bulletin des institutions oroni-
miques et sotinles, No. Dicombre 1912 et Janvier 1913,

2) Paul Deromas. La petite propriété rarule pag. 62 şi urm,

3) Barbu Catargiu. Proprietatea mică față de peoe latifundiară-
In revista „Săptemina politică și literură* No. 7 anul ul IV-lea,

EXPROPRIEREA 369

de cind au creat sucursale lasate, Dar creditul ce oferă sătenilor
este prea scump, intrucit dobinzile variază între 10-16 la sută,
așa că sătenii care recurg la creditul bâncilor private, pentru a
cumpara moșii dela marii proprietari, se văd Foarte incurcaţi,
mai ales dacă intervin și ani de criză. De pildă: cumpărind o
moşie cu 800 lei pogonul, sint nevoiți să plătească anual pentru
un pogon 96 lei dobinzi, Cum ypruoducțiunea nu poate fi mai
mare de 1% de griu de pogon, fiind dat şi prețul de 75—80 lei
de kilä, reesă că intreg produsul pâminului se piere în dobinzi,
De amortizare nici vorbă nu poate fi

Pe viitor, In urma grelei experiențe din anul 1913, bancile
nu vor mai acorda credit sătenilor pentru cumpărare de pâmint,
fiind mult expuse, aşa incit nu putem avea speranța, că bâncile
particulare vor ajuta pe săteni să aducă In proprietatea lor o
mare parte din proprietatea latilundiară !).

Nu trebue uitat de asemenea că băncile oferă credit şi ma-
rilor proprietari și poate chiar cu mai multă uşurinţă, aşa câ nu
putem considera cå bâncile vor soluţiona chestiunea agrară, —de
oarece marii proprietari, avind o mai mare ușurință de credit, vor
putea să-și menţină proprietăţile, ba—-ce e mai muli—să le spo-
rească,

Chiar Casa Rurală, instituțiune creată pentru sfărâmarea
blocului marei proprietăți, acordă imprumuturi eftine cu dobindă
de 7—8 la sută marilor proprietari, contribuind astfel la menţi-
nerea marti proprietăţi.

Cit privește motivul invocat de partizanii doctrinii interven-
ționiste, că se oferă de bunăvoe circa 113. 000 Ha. de vinzare
pe fiecare an, vom observa că cilra de mai sus reprezintă me
dia ultimilor 3 ani, în care specula in jurul pămintului a fost
Foarte mare, aşa că sa oferit spre vinzare un numâr insemnat
de moşii.

De altfel cifra reală a transacțiunilor proprietăților mai mari
de 250 Ha. este cu mult mai inferioară, Fiind dat că intrun an a-
ceiaşi moşie poate să se [i vindut de mai multe ori,—din cauza
speculei.

Deci, nici acest argument al partizanilor doctrinii lui /ais-
sez-faire nu poale să ne convingă câ pe cale evolulivă se
va putea limita marea proprietate,

In fine, priveliștea ce ne oferă în ultimul rind partizanii ne-
intervenţionismului, că marii proprietari se vor desface de mo-
şiile lor şi că acestea vor intra în mina sătenilor, nu poate să
ne satisfacă, intrucit asistăm la un fenomen contrariu, Vedem
pe deoparte că vechii mari proprietari ţin cu inverşunare la do-
meniile lor, din cauza autorităţii sociale și politice ce le dă pro-

1) Unele bănci nu căutat a face specală cu pămintul cumpărind mo-
şii spre a le revinde la săteni, en mare efieiu. Cunoaştem o bancă care
n realizat 300.000 lei beneficiu dintr'o astfel da operuțiune, într'un singur an,
pe spinarea sătenilor.

370 VIAŢA ROMINEASCA

prietatea funciară ; iar pe de altă parte vedem o nouă clasă de mari
proprietari ridicindu-se, dintre cei mici, care s'au asimilat In credințe
şi sentimente cu vechii proprietari. Numele acestor noi proprie-
tari, care posedă astăzi proprietăţi foarte intinse, sint pe buzele
tuturor, Personal cunoaștem un sătean care a moştenit 2 pogoane
dela părintele său și care azi este proprietar a 25.000 pogoane,

De asemenea vedem vechi proprietari, care In loc să se
desfacă de domeniile lor, cumpără altele nouă,

Astfel fiind, intrucit pe linga un fenomen de Impărțire a marei
proprietăţi, asistăm şi la un altul de concentrare, nu putem să
lim siguri căpe cale evolutivă marea proprietate se va trans-
forma in mică şi mijlocie proprietate,

Toate aceste soluţiuni evolutive au insă un pâcat originar
foarte de căpetenie, care le esie comun, —anume cà nu soluţia.
nează chestiunea agrară hic eț munc, imediat, ci întrun timp
foarte indelungat.

_De asemenea aceste soluțiuni nu sint generale, ci numai
parțiale, putindu-se aplica numai pe moşiile care se oferă de
bună-voe spre vinzare '}

Or, după cum am demonstrat noi, soluțiunea trebue să fie
urgenlă şi generală, adică pe toate proprietățile mari şi mai
aey a e tera cu mare are de populațiune, intrucit nevoia
e påmint este resimțită de sâteni în m i
proprietăţile ar Armata sociala

A doua soluțiune care se preconizează pentru rezolvarea
chestiunii agrare constă în a stabili obligațiunea legală pentru
marii proprietari san arendaşi de a arenda sătenilor din mo-
sia lor o porțiune, care să nu treacă, după unii de jumătate,
după alții de două treimi, — căci sătenii nu cer påmint numai de-
cit in proprietate, ci să aibă ce să muncească 2,

O variantă a acestei soluțiuni, mai rațională insă, pentrucă
caută să impace interesele sătenilor cu ale unei bune exploatări
Și pleacă dela un principiu ştiinţific, —anume că proprietatea prea
intinsă nu se poate sistematic exploata, —este aceia a d-lui Iarca,
deputat de Duzeu, după care tot sporul de Pâmint dintro mo
Şie, ce trece paste 500 Hectare, se va arenda sătenilor de către
mate; bit sau arendas, în mod obligator 3),

ceastă soluțiune, — care, trebue s'o spunem, este impărtăşită
de mulți mari proprietari, mai ales din Munteni, şi Oltenia —
nu preziniă neajunsurile primei soluțiuni, intrucit se poate a-

——

2) Propunerea d-lui D. Jarca, fosi protect de Tel tom oagresul
Uniunii Sindicatelor Agricole din i ianuarie 1914. Solutiunea osto E
str a ză Io pini «si E tri Aeg în popao partidului radical încă de

asem osatul Spi t in luernreu sa : Chestiun
A Y pag: 23, Ioliza pentru pe ester eaga ză ei
1 4. Proect do lagè pontra i
teni și proprietarii de mosii, Buzăul 1914. PERIAM a

EXPROPRIEREA 371

eeiam e tt o d d d d d aa a tt a
.. Da N

plica in mod imediat şi pe toate moşiile; are insă marele cu-
sur că restabilește regimul agrar, din ţara noastră, anterior anu-
lui 1864, regim care prezinta atitea greutăți practice, incit sa
considerat, ca o adevărată creare a proprietății țărâneşti, lovitura
de Stat din 1864,—carr a desființat toate servituțile ce grevau
proprietatea, după o luptă crincenă dusă contra marilor pro-
prielari.

Țăranul prin aplicarea acestei soluţiuni va continuu să
rămie dependent de marele latifundiar, va continua să muncească
în dijmă,—așa că fructul muncii lui îi va impărți cu proprietarul,
şi deci orice progres, in modul de cultură, va fi cu neputinţă”),

O a treia soluțiune care s'a propus constă în dreptul Sta-
talui de a expropria, cu ocaziunea moştenirilor, o parte din mä-
rile proprietăți In folosul țărânimii 2). Soluţiunea insă pâcâlueşte
prin aceia că nu poate À generală şi mai ales, prin aceia, că
nu rezolvă în mod grabnic chestiunea agrară ?).

După noi nu există decit o soluțiune In chestiunea agrară
şi aceasta este trecerea prin expropriere in mina sătenilor a por-
țiunilor de pâmint din marile proprietăți, ce depăşesc un anumit
minimum.

Exproprierea se impune, în mod natural, ca concluziune a
studiului de faţă In adevăr, numai exproprierea poate trece în
mod «fectiv şi imediat o mare întindere de pamint în stăpi-
stirea săleniior. Soluțiunea exproprierii mai are avantajul de a
fi generală, putindu-se aplica pe toate proprietățile latitundiare,
In acelaşi timp soluțiunea exproprierii este şi șhințifică, căci
pleacă dela principiul că porțiunile din proprietăţile laulundiare
ce depăşesc un anumit minimum nu se pol supraveghia ṣi cul-
tiva in mod intensiv,

Sering arata in scrierea sa, „Die Innere Kolonisation in Ost-
lichen Preussen“, că pe proprietățile latiundiare porțiunile depar-
tate ile sat, care reprezinta 1/5 sau '/4 din tatinderea totală, sint
extensiv cultivate, Sint chiar pärți la extremitatea moşiilar, care
nici nu sint măcar cultivate, — finica nu pol aduce nici un venit,

Un alt economist german, Thiinen, a demonstrat că pe pro-
prietățile latifundiare venitul diferitelor porțiuni de pămint se mic-
şorează, cu cit porțiunea este mai departe de conac, fiindcă chel-
tuelile de exploatare cresc,—aşa că, dacă pâmintul alături de co-

Iapu, Relorme pentru ssteni, pag: 21. C. Garofild, Păreri in ebestiuneu a-
giari, pg. 27 și urm. G Roscher, Trait d'Economie Politique rurale, pag.
sẹ 6n,

3) Propunerea d-lui O. Mille Iu „Adavārul*.

3) Mai sint şi alte aoluțiuni propuse, er ag în dreptul de proomp-
iune si Statului în materio de vinzare. Afară de alte neajunsuri aceustă
soluțiune trebue înfăturată, ca nafiind practică și peputind rezolva, în mod
urgent şi pe toate latitandiile chestiunea agrară,

373 VIAȚA ROMINEASCA

nac dă un venit de 15 Mărci, påmintul care este situat la 4km.
distanța de conac, nu mai dă nici un venit!).

Pentru a înfăptui «exproprierea va trebui să se proceadă la
modificarea ari. 19 din constituliune, care limitează cazurile de
expropriere numai la trei: pentru căi de comunicațiune, pentru
salubritate publică şi In fine pentru lucrări de apărare a țării,

Nimic nu'se opune, în principiu, la modificarea constituţiu-
nii,— constituțiunea fiind şi ea c lege, de o esența superioară, este
adevărat, prin conținutul şi prin modul său de alcătuire, ceia ce
totuşi nu impedică ca să urmeze soarta tuturor legilor, adică să
fie modilicată, cind nevoile generale reclamă o modificare.

Constituţiunea, In adevăr, este un fapt istorie, căci derivă
din imprejurările şi necesităţile istorice ale unui popor. De aceia
constituțiunile variază dela epocă la epocă şi dela popor la po-
por. Mai mult decit atit, chiar origina ior variaza: unele sint
„Octroiate*, adică acordate de Domnitor poporului, cum este de ex.
Constituțiunea Italici: altele sint alcătuite de insuși poporul, Ca-
pul Statului trebuind să le primească, jurind credință, cum de
ex, este constituțiunea noastră dela 1866, care și-a dat-o însuşi
națiunea romină şi căreia Domnitorul Carol i-a jurat credință,

In fine, unele constituţiuni conțin numai declarațiuni de drep-
turi, cum este constiluțiunea franceză: altele prevâd chiar în de-
laliu organizarea și aplicarea principiilor fundamentale ele Sta-
tului. O astfel de constituțiune este constituțiunea noastră, care
prevede, de ex, procedura Impâmintenirii, declară inalienabilă
proprietatea țărănească și limitează cazurile de expropriere,

„Dacă cercetăm diferitele constituțiuni constatăm că tele
mai multe dintre cele prevăd, In mod categoric, existența drep-
tului de revizuire şi procedura care trebue sā se urmeze in
acest caz. Astfel constituțiunea romină din 1866 decretează in art.
128 cà ease vapulea modifica, In urma unei declaraţiuni, fä-
cută de Carreră şi Senat, că trgbuese modificate anumite arti-
cole din constituţie, şi care se va citi şi primi de ambele adu-
nâri din 15 în 15 zile, după care termen Camerile se vor dizolva
de drept, râminind ca alte adunări special alese, numite consti
inanle, să proceadă. in detaliu, la modificarea constituțiunii 9,

in fapt, constituţiunea nuastră s'a revizuit până acum în
două rinduri: la 1879, cind s'a modificat art. 7, acordindu-se şi
evreilor putinţa de a deveni cetățeni Romini, căci trebuia în urma
situaţiunii noui internaţionale, în care intrasem, să ștergem din
constituțiune dispoziţiunea câ cetățenii care nu sint de nt creş-
Un n” se pot incelățeni,

La 1884, constituțiunea s'a modificat din nou, reducindu-se
colegiile electorale, dela patru la trei, şi Introducindu-se art, 132,
care prescrie inalienubilitea proprietății țărâneşt,

Pentru a vedea dacă putem modifica art. 19 din constitu-

1) Cf. Tabloal din Karl Keutski: La Question agraire, pag. 220.
H Sint unele Constituținni, ea da ex. Constituţianea sk Pee din
1911, care a hotărit că revizuirea, se vu face la termene fixe, din 10 în ti ani.

EXPROPRIEREA 378

a —

țiane, vom câuta a analiza rațiunea care a pledat la 1866 pen-
tru limitarea cazurilor de expropriere pentru utilitate publică,
la trei.

Constituțiunea noastră din 1866 este ştiut că este copiată
după constituțiunea belgiana. Or, tn constiiuţiunea belgiană dis-
pozițiunea relativă la expropiere este următoarea: „Nimeni nu
poale fi expropriat decit pentru cauză de utilitate publică, în ca-
zurile şi in felurile stabilite de lege şi după o dreaptă şi preala-
bila despăgubire".

Care să fie motivele pentru care nu s'a admis textul con-
stituțiunii belgiene de câtre constituanta romină din 1866 ?

Ca să descoperim cauzele limitării dreptului de expropriere
al Statului, va trebui să cercelăm Iimprejurările în care sa al-
câtuit constituțiuneu noastră, Ştiut este că constituțiunea romină
s'a votat în anul 1866. Trecuseră deci de abia doi ani dela lo-
vitura de Stat a Domnitorului Cuza şi dela asasinarea lui Ca-
targiu, şeful marilor proprietari. Prințul, care trebuia să fie ales
Domn, era străin şi marii proprietari, neincrezâtori în capacitatea şi
bunele sale intenţiuni, credeau că noul Domnitor pentru a-şi con-
solida tronul va lovi in marii proprietari, foştii pretendenți la
domnie. Era foarte natural, din aceste motive, ca marii propri-
etari să caute, prin constituțiunea pe care noul Domnitor jura, să
ingrădească cit mai mult drepturile Domnitorului şi astfel sa-şi
garanteze drepturile lor de proprietate, punindu-se la adăpostul
unei noui itpraprietăriri in favorul sătenilor.

Ca temerea de un atentat la drepturile lor a determinat pe
marii proprietari ca să specifice, in mod limitativ, cauzele de
expropriere, probă este că în același timp cu proprietatea sau
declarat sacre și inviolabile pnn art. 19 și creanțele pe care ma-
rii proprietari le dobindiseră contra Statului, drept preţ al răs-
cumpărării clăcii,

Chiar democrații, care făcuseră lovitura dela 1864 in frunte
cu M. Kogălniceanu, au admis limitarea cazurilor de expropriere,
fiindcă voiau, ca odată cu luptele pentru domnie, să inceteze și
luptele pentru påmint, țara avind nevoe de o liniște complectă
pentru a putea propăşi, |

De aliel nevoia unei noui reduceri a marii proprietăţi nu
se simția pe alunci, căci țărănimea fusese indestulată pentru o
generaţie întreagă prin Inproprietărirea dela 1864; iar pe „viitor,
generațiunile nouă, se credea, că vor putea îi indestulate din mo-
şiile Statului, a căror vinzare la țărani fusese prevâzulă în art. 6
al legii rurale din 1864,

Nu s'a prevâzul insă în 1864. sporul cel mare al popula-
țiunii în Rominia, Probă este că s'a adoptat, pentru proprieta-
tea ţărănească, regimul succesoral al codului Napoleon, care ad-
mite partagiul egal intre frați și surori. Tot acestui fapt, în
alară de celelalte considerente arătate mai sus, i se datoreşte re-
ducerea cazurilor de expropriere pentru utilitate publică la trei,
S'a crezut ca populațiunea țărănească va fi indestulată, cu mo-

374 VIAŢA ROMINEASCA

şiile Statului şi s'a crezul că sporul de populațiune işi va găsi
plasament in comerț şi industrie — care trebuiau să se creeze, ca
urmare a desvoltării Statului.

Căci nu este cu pulință să credem că adunarea constitu-
antă dela 1866, care a admis trei cazuri de utilitate publică, să
nu admită şi un al patrulea caz, cazul de Improprietânre a să-
tenilor de pe moșie, dacă s'ar fi prevăzut că nevoia dela 1864
s'ar repela,—cazul cel mai caracteristic de utilitate publică, ce
poate exista,

Râmine bine stabilit că din faptul, că s'a limitat cazurile
de expropriere de către constituanta dela 1866, nu se poate irage
concluziunea că un al patrulea caz de utilitate publică, cazul
exproprierii pentru improprietărirea sâtenilor,—este cu neputinţă
de adăogat, căci ar fi contrariu spiritului în care a lost elaborată
constituțiunea rominească,

Dar, mi se va obiecta de sigur, —este o mare deosebire intre
cele 3 cazuri de expropriere, prevăzute de art. 19 din actuala
Constituțiune și cel de-al 4-lea caz, ce se voeşte să se introducă,
şi anume: pe cind în cele trei cazuri exproprierea se face pen-
tru o adevărată utilitate publică, adică In favorul tuturor, cum
este de ex. o cale de comunicaţiune, sănătatea publica şi apăra-
rea națională, care In udevâr foloseşte tuturor cetățenilor în ge-
neral și nimănui In particular,— în cazul exproprierii pentru Im-
proprietărirea sătenilor, exproprierea se va face numai In folosul
unei categorii de cetățeni, deci nu se poate invoca utilitatea pu-
blică in favorul acestui fel de expropriere.

Obiecţiunea aceasta, deși pare la prima vedere temeinică,
este însă uşor de înlăturat. In adevăr expresiunea „utilitate pu-
blică“ are două inţelesuri :

„Strieto sensu“, prin utilitate publică se inţelege folosul care
1l obțin toți cetăţenii dintr'o lucrare oarecare, i

In acest sens luată, caracterul de vtilitate publică nu-l
poate avea nici o lucrare, propriu zis, căci nu se poate susține
că o cale de comunicațiune chiar, aduce folos tuturor cetăţe-
nilor. Astfel un drum nou deschis poate folosi numai la 2—3
cetăţeni, de obiceiu proprietari,—şi poate aduce prejudiţii altor
cetățeni, de ex. comercianților așezați pe vechiul drum pe unde
se făcea innainte circulaţiunea. În orice caz, nu poate folosi tu-
turor cetățenilor dintr'un stat sau oraş.

Exista insă şi o altă definiţiune a utilității publice, mai cu-
prinzătoare şi mai exactă, anume că se poate zice că o lucrare
are caracterul de utilitate publică, cînd răspunde la o nevoe
socială !),

Dacă analizăm la lumina acestei ditinițiuni utilitatea publică *)
vom constata câ al 4-lea caz de expropriere, ce urmează să se
introducă în art, 19 din constituțiunea rominească, se justifică
pe deplin, tocmai pe argumente de nevoe socială,

1) Leon Duguit, Traité de Droit Constitutionel, V. II pag, 157.
Constituțiunea Franceză din 1791 în tit, r3 4 întrobuinţenază expre-
siunea do nevoe publică, în loe de utilitate publi

EXPROPRIEREA 375

In adevăr, ce nevoe socială mai simțită poate fi de cit a-
ceia de a avea o țărânime puternică, căci țărănimea, după plas-
tica expresiune populară rominească, este talpa țării. "Țărănimea
procură Statului cea mai mare parte din veniturile sale 1); ea este
marele consumator al ţării, ea produce cea mai mare parte din
bogăţiile acestei țari 2) ; In fine din ea se recrutează armata țării,
Li: ga intrun cuvint constitue isvorul de energie al nea-
mului,

Pentru a întări țărănimea noastră, prima măsură esie de a-i
mări intinderea de påmint ce stăpineşte, de a-i mări putinţa de
a-şi agonisi un traiu mai bun. Or, pentru obținerea acestui re-
zultat, nu este de cit o soluțiune, după cum am arătat: exproprierea
unei porțiuni din proprietatea latilundiară, pentru a o trece in
mina sătenilor,

(Va urma). Const. Georgescu

o...

1) Vom da citeva exemple: 7
ozitul personal: 85°% se plăteşte de populaţiunea rurală,
Impozitele indirecte :
Tat 35 milioane, sătenii.
RE iB milioane, rară
S 6 milioane, sătenii.
Cissa aie in 33 mil
í -a, săta milioane,
Căile Ferate : Clasa 1-a, orășenii 4 milioane.
2) Agricultura reprezintă 2, din exportul țării. Statistica Ministerului
de Finanţe pe 1911.

Viziune de iarnă

Din zarea mută ninge lin. E ?n fapt de sară
Copacii doar de mai ţin doliul după vară
Şi-şi scutură inginduraţi podoaba rece,

Cind printre crengi o 'nfiorare lungă trece.
Ș'aşa încremenite tac grădina, strada,

Că parc' auzi cum cade liniștit zăpada...

Un singuratic felinar abia scintee

Și două umbre 'nlănțuite, pe alee,

Grăbite trec... Dar stau pe loc și parc” ascultă.
Tăcerea 'n jur se lasă multă, tot mai multă...
Infioraţi de-atita măreție,

Incremenesc în alb decor de feerie,

Să nu trezească din visarea ei grădina...

Şi-Apusul soarbe val cu val, lumina...

Otilia Cazimir

A ine

Copaci bătrini

Toată singurătatea, — pustiul tot din lumea întreagă, —pare că
se adunase In valea aceia, in adăițele lui, în bâtâtura, în aca-
returile, în grădina și in preajma tuturor cuprinsurilor lui: apă-
sătoare şi tristă...

Era în amurg... Întrase In al opizeci și patrulea an. In ple-
tele-i lungi şi ninse, in nemulțumirea lui faţă de vremea şi iumea
prin care străbâtea, vorbea incă destul de răspicat anul de vilor
şi de proază 1848... Au apus din generaţia lui toți, rind pe rind,
cum rind pe rind se shrșesc luminile în biserică... sus, pe
coastă, Işi dorm somnul lor cel de pe urmă preoții, dascălii, goş-
manii, toți slujitorii bisericii şi toți credincioşii eil. Gheorghe
al popii, singur, trebue să mai aştepte.. singur, căci și tova-
râșa a plecat ca să-și ia locul de odihnă alături de ceilalți.. In
vuetul apei din scoc, în ircamâtul -arinilor din grădină, in hurui-
tul morii, în țiriitul greerului noaptea,—In toate, aude glasul ce-
lei duse, al părinților şi moşilor care şi-au trudit viața subt
acelaşi acoperiş, dinnainte de 1800, din vremea lui Horia şi pănă
azi... În puterea nopții, in zorii ori în miezul zilei, prin huruitul
greu al pietrelor și printre vuetele apei, străbat, frinte, aproape
stinse, glasuri cunoscute, care îl cheamă, parcă...

Şi dacă n'ar fi moara... moara, care intotdeauna spune
cite-ceva, moara care-i aduce în prag cite un om ca să mai
schimbe o vorbă—ce sar face?!

Rominește, mult dacă mai ştie patruzeci de vorbe. Ceilalţi,
ca şi prin alte sate sâcueşu, nu mai ştiu nimic—și abia cu pi-

378 VIAȚA RCMINEASCĂ

ganii din sat dacă mai poate, din cind In cind, să arate şi al-
tora că nu şi-a pierdut legea părinților şi cu ca are să moară,

Zilele bătrinilor fug iute, ca şi zilele de iarnă, ca şi cea-
surile care zoresc soarele la apus... Se alungă ceasurile ca cli-
pele, pe cind morarul, ca de obiceiu, stă pe scăunelul lui cu trei
picioare, lingă postavă ori pe pod, lingă coș, ca să-l găsească
aproape sunetul clopotului, cind e porumbul pe siirșite.. Alături,
nemișcat, liniștit şi serios, bâtrinul şi credinciosul tovarăș, Ursu,
e pe jumătate Intors spre stăpin, cind cu botul culcat pe labe,
cind cu el ridicat, — Intotdeauna Insă, asa că se pol înțelege din cãu-
tătură... Amindoi sint ginditori și amindoi par trişti.. şi, deşi
stau pe loc, parcă merg alături... Şi cum ceasuri întregi stau şi
nu-şi spun o vorbă, şi cum moşneagul 1l priveşte în ochi mi-
nute lungi, dobitocul 1şi inmoaie şi el privirea, tot mai mult. în
apa ochilor adinciţi in orbite... Bătrin Ghevrghe al popii, destul
de bâtrin și Ursu; mari, osoşi amindoi; Incet, tăcut şi unul şi
altul. Cind se aud pași în curte, moara se cutremură toată de
hămâituri, de parcă sunetul grav al unei sirene rage întrerupt;
iar atunci huruitul pietrelor şi bătaia apei la roată abia se mai
aud... În același timp, Ursu cată intrebător la morar, gata să se
ridice ; iar acesta, mul, li face semn cu mina să tacă, Astfel că
după clteva hâmâituri dobitocul rămine liniştit, cu capul Intors
spre intrare... De gudurat, e prea bitrin ca să se gudure,—de
mingtiat e prea bâtrin morarul ca să-l mai minetie, afară numai
dacă intimplarea 1 aduce subt mina moşneagului...

In pădurile acestea, unde pe creste se arată ici-colo bra-
dul, ajung puține veşti din lumea mare, și doar cele mai de
seamă. Dacă n'ar fi scrisorile Vladicului la Crăciun şi la Paşti,
n'ar putea ști de Romini că mai trăiesc. La 48 — era fecior
atunci — Gheorghe al popii a căpătat un glonţ In falcă şi l-au aş-
teptat opt luni furcile pe Deal... Au adormit apoi toate, vreme
lungă, pănă la 77... In toamna aceia, in fiece Duminecă şi sär-
băâtoare, morarul bătea drumul lung al bisericii. Şi era ludul și
Ințepat!.. Şi s'a făcut tăcere iarăși, până in vremea Memoran-
dului; „.. apoi tăcere lungă. ştia erau anii care Il (trau la pā-
mint şi îl intăritau mai mult. Bunicul lui fusese grănicer la Fä-
gâraș, iar el o viață întreagă a lrebuit să stea la moară cu capui
plecat—şi în iobâgie şi dupa. Numai un 48 ar putea să aducă
dreptate, dacă ar fi să mai vie udată!,..

COPACI BATRINI 319

Era o dimineață de vară. Umpluse coşul și, în fund, la
portiţa dela scoc, imbuca ceva. Ursu urmărea cu ochii toate mig-
cările bătrinului și, din vreme în vreme, prindea clte-o bucată
de pine, Morarul vorbea cu el, Îl certa.

Deodată se arătă, în lumina de răsărit a uşii, un copil,
străin după toată infâțişarea.. Ursu, care nu ştia de unde să-l ia,
s'a ridicat mare şi, hămăind odată cu putere, în doi paşi işi
făcu vint deasupra scării, Aici 1l ajunse strigătul bătrinului şi
se opri, dar mai hămă: de două-ori ; apoi câtă la el, aşteptind
parcă ultimele instrucţii, intru-cit morarul insuşi părea nedumerit.

— Bună ziua, bunicule!..“ strigă copilul cu zimbetul bu-
curiti.

Fie pentrucă graiul ti părea străin, fie pentrucă bătrinul
nu se arâta incă pe deplin dumirit, cinele mai facu odată să se
cutremure locul,

Ca ne-altădată, morarul se răsti atunci greu Ursului, ceia-ce-l
făcu pe acesta să se tragă spre fund, lingă fereastra morii, vădit
jignit. Cind, insă, fără să poată scoate o vorbă, bătrinul imbră=
țișă pe copil, cinele se apropie şi se sili, cu toate mijloacele pe
care i le ingâduia virsta, să-și arate Tajā de bătrin dorința ca ceia
ce a fost să se dea uitării, iar copilului bucuria că a venit., Dé-
mult, demult de tot Ursu nu-şi văzuse stăpinul atit de mişcat,
cuprins de o bucurie atit de mare! Şi cu toate acestea, morarul,
care abia rostise două vorbe, îşi dusese mineca la amindoi ochii...

— De ce plingi bunicule ?...*

Se făcu tăcere. Cu mina tremurindă, moşneagul minglie
fruntea noului venit, iar huruitul pietrelor păru că, de odată, îşi
Indoiește puterea... Subt mingiierile copilului, pierzind: măsura,
Ursu vroia să vorbească: se gudura și scotea un sunet prelung,
—era cum de ani de zile nu-l mai văzuse morarul,..

A fost o zi de sărbătoare. Nepotul venise de departe, dela
şcoală rominească—şi vorbea așa de frumos t..

Din cea dintăi clipă, bâtrinul pusese ochii pe cea mai
grasă găină, și pentrucă oaspele nu vroia ca bătrinul să-şi mai
tnpuţineze pasările, au alergal-o un ceas și n'au putut-o prinde...
Dela o vreme insă, morarul cuprins de minie, cu o scurtătură
a răsturnat pasărea ia păminl şi șia ospâtat nepotul aşa cum ti
poruncea inima. Moara şi-o oprise și tot ce mai avea bun, găină,
miere, vin, le adusese în grădină subt märul bâtrin de lingă iaz,

-380 VIAŢA RUMINEASCA

Morarul vorbea puţin. Nu putea să țină pas cu gura băia.
tului, şi nici nu mai avea multe de spus. Dar asculta, asculta
cum asculți întrebările popii la spovedanie și urmărea cu ochii
toate mișcările copilului;—și precum un avar Işi cuprinde, cu
cele două mini, pungile lui cu aur, așa cuprindeau ochii bätri-
nului, lacomi, toate mișcările şi trăsăturile în care trăiau copiii
lui şi părinţii adormiți...

Adusese bäiatul o veste mare. Un milion de curcani şi dè
roșiori s'au ridicat din Țară şi, pe şapte poduri, au trecut Du-
nărea.. Se tot duc şi nu-i mai poate opri nimenea!

Cind a auzit bătrinul asta, a căscat ochii şi, fiindcă nu gă-
sea vorbe, lau podidit dela o vreme lacrămile, Şi uzi i-au fost
ochii toată ziua. După-amiaza toată i-a povestit cite se scriu în
gazete şi cite spune lumea şi i-a cintat tot felul de cintece de
răsuna valea de glasul lui copilăresc. Bătrinul urmârea cu sete
şi simțea, tot mai mult, cum i se desleaga limba, ceva mai lao
parte. Ursu urmărea şi el cu uchii, cind pe copil cind pe moș
neag şi numai din vreme in vreme şi-i ridica spre dealul Fur-
cilor, gata să latre pe vre-un păstor de capre, dar pentru bună
cuviință isbulea să se stăpinească, In zāri, cerul albastru iși
sprijinea bolta pe culmile inveşmintate de codrii fară margini,
Arinii de pe malurile iazului işi tremurau frunza In freamat uşor,
ca mii de glasuri ce veneau de departe, Soarele scăpăta printre
fagii pădurii, iar deasupra mărul cel impovirat de ani işi ridica,
largă, cununa de ramuri bătrine și de mlădiţe infrunzite, risipin-
du-le pé cer,

Peste noapte, moara incepuse să huruie iarăşi, De două-ori
clopotul il chemase pe moşneag să toarne, În cele din urma, li
peiri şi băiatului somnul.

„Dar printre huruiturile pietrelor şi vuetul apei—a căror In-
vălmăşală se auzea aşa de clar tn noaple- incepu dela o vreme
să se desluşească glas omenesc, Nu erau doi oameni, ci era
unul singur: un glas prelung pe care Il auzi abia, precum abia
auzi vuetul apei cind merg amindouă pietrele... Copilul se săltă
In coate, apoi printr'o hotărire care vine pe negindite se aruncă

-de subt straiu, dibui ce dibui prin Întuneric şi deschise ușa. Pe

portița dela scoc luna revărsa atita lumină cită putea să incapă,
iar pe podul morii, cu ochii spre lumină, bătrinul cinta:

„Optzeci de oi despoaie
Şi prin frigări le pun,

COPACI BATRINI sa

De fluer, de cimpoaie,

Pădurile râsun'!

Rominii se aşază

Pe ling' un mare foc,

Şi lancu ospătează

Cu dinşii la un loc.
lancule mare,
Bravule tare,
Cu noi să fil.

Dreapta moșneagului se desprindea une-ori de pe coş şi
se Innâlța în dreptul portiţei, arătind, pe cerul instelat,o mină
mare, osoasă, în chip de amenințare și poruncă. Pletele lui albe
se clâtinau uşor în ploaia bogată de raze..

Alături, întors spre ușa odâii, cu botul pe labe şi cu ochii
pe jnmătate deschişi, Ursu —care simţise mişcarea —privea In tă-
cere la copil...

Romulus Ciaflec

Cronica științifică

Din mișcarea ştiinţifică

Vin de orz.—In Germania, ţara tuturor fabricatelor, se pune de
citva timp în vinzare un vin preparat din maltu! de bere, adică din
orz incoljit şi apol uscat. Acesti vin au reuşit febricanții a-i da și
„buchetul“ de vin, imitind chiar vinurile cu aroma cea mai fină, ca ces
a vinurilor de Tokay, de Rin, ete,

Acest vin fabricat e un produs al cunoaşterii vieţii fermenţilar, e
o aplicaţiune a ştiinții şi e un concurent serios al vinului din struguri,

Pasteur a Introdus în ştiinţa microbiologică metoda culturilor pure,
Punind sã vegeteze pe un mediu favorabil un microorganism, rareori se:
intimplă să nu se amestece în cultură şi alte microorganisme străine ce-

lui Insăminţat. Din acest amestec, germenii însămințaţi anume vor da.

culturi mai întinse, vor forma grămezi sau colonii cu forme caracteristice
adeseori şi lesne de cunoscut chiar cu ochii liberi. Din această vege-
tajie abundentă, ce poate cuprinde relativ mult mai puţine elemente stră-
ine, se poate lua o mică porțiune cu care să se însămințeze un mediu
nou, pe care va prospera o cultură şi mai pură din microorganismul ae
les. In două-trei culturi succesive şi astfel izolate se pot elimina toate
organismele străine şi cultura poate fi absolut pură, iuindu-se, bine înc
ţăles, precauțiunea ca mediile pe care se face Insăminţarea să fi fost mai
înnainte. sterilizate,

Pentru termentaţiunile utile nouă aceste culturi pure pot avea un
deosebit interes ştiinţific și practic, Științific, se poate urmări activită»
tea fermentului pe un mediu anumit ori pe medii diferite și în condi
jiuni de temperatură bine determinate. Produsele fermentaţiunii în tie
care condiţiune specială, experimentală, pot îl dozate chimiceşte—aşa că

"cercetătorul poate urmări, pănă în cele mal mici amănunte, biologia fer-
mentului în variate împrejurări.

In practică, cultura pură poale contribui să se evile fermentaţiu=
nile secundare ce ar avea loc din amestecul cu fermenţi străini. Aceste

CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 385

fermentațiuni secundare pot, în unele cazari, da calități licidului fermen-
tat, uneori insă 1) alterează şi-| scad cu totul valoarea.

Metoda culturii pure a stabilit că fermentația vinului de struguri
nu e opera unel singure ciuperci, ci că pe lingă Saccharomyces cere-
vislae, care translormă mustul zaharoa în alcool, sint şi alți termenţi.
Cercetătorii au dovedit apoi că, precum giucoza din struguri dă vinul,
tot așa se poate nlcooliza mustul de malţ,—decit operaţia pentru viniiica-
rea sucului de malt e ceva mai complicată, necesitind fermentațiuni deo-
sebite spre a desvolla în suc, pe lingă alcool, şi aciditatea şi aroma vi-
nului adevărat,

Preparajia vinului din orz trece prin următoarele faze :

1) Se pune orzul la incolţit pentruca materia făinoasă a grăun-
telor să se transforme fn zahar (maltoză), iar cind colțul sa ivit şia
ajuus cam a treia parte din lungimea grăunielui, orzul încolțit e uscat
şi apoi dal la maşină pentru a rupe colțul. După acela se sfarmă in
bucățele, în crupe, prin uruire şi se supune acţiunii apei fierbinţi, care
extrage din grăunţe maltoza,

Operațiunile aceste sint deci la fel cu acele prin care se prepară
mustul de bere. Odată mustul zăhăros obținut, preparaţia vinului se de-
ostbeşte complect de cea a berei. Pentru a prepara vin se ţine licidul
la temperatura de 50 C. şi i se adaugă o cultură pură de ferment lac-
tic; acesta, desvollindu-se şi hrănindu-se cu maltoză, naşte acidul
lactic ce dă un gust acrișor licidului, Pealruca fermentaţiunea să nu
treacă anumite limite, se dozează la intervale mici aciditatea licidului şi,
cind ea a ajuns de 0.6—0,8%,, se Impiedică acţiunea fermentulul prin ri-
dicarea temperaturii la 75 C. Fermentaţiunea pentru aciditate ține 18
pănă ia 24 ore şi trebue, cum am spus, priveghiată cu deosebită grijă.

Odată oprită termentaţiunea lactică, licidul e răcitila 16—18 C.—
temperatura obişnuită de loamnă,—şi | se adaugă colturi pure şi selec-
ționate de ferment alcoolic. Acest ferment lucrează pe mustul de bere
ca şi pe mustul de poamă şi în 3—4 săptămini fermentația încetează,
iar drojdia începe a se aşeza pe fund.

Vinul proaspăl—si-l zicem tulburelul—e supus unei aerisiri ener-
gice, prin care se dobiadeşte buchetul particular „dorit de fabricant.
„Dorinţa“ fabricantului se exercitează însă subt forma unul produs chi-

mic sau a unui ferment particular, pe care flecare se sileşie a-i păstra
cit mai secret spre a-şi asigura prosperitatea afacerilor.

Şi astfel Știința, care Intrățeşte popoarele şi caută să asigure bu-
nul traiu al tuturor, contribue să piară poezia culesului viilor. La Greci
şi Romani culesul era celebrat prin serbările dlonisiace sau bachanale,
şi 'n procesiuni un tinăr Bachus, încununat cu lăstari de viță, de ederă,
şi de smochin, călare pe un batoiu tras pe un car la care erau inhămaţi
fel, tigri sau pantere, ținea într'o mină ihyrsul împieti! cu ramuri de viţă

354 VIAŢA ROMINEASCA
ca DE RE ĂNIEEE (n mec re NI T

şi 'n cealaltă cupa de corn şi o clădărie de struguri ; iar în jutu-i dn.
tau şi dansau frumoase preotese, împodobite cu cununi de frunze şi ghir-
lande de flori,

In cursul vremurilor aceste serbări au degenerat în orgi
derea creştinismului le-a pus capăt; totuşi tace atei eta a yrs p
este încă pritej de bucurie, de chiote şi dansuri, alimentate de nectargl
inspirator de glume şi de poezie.

Cu prozalca tabricațiune de mine, parecă vădo procesiune În care
se vor celebra binefacerile Știinţii, şi în care trece, aproape nebăgat in
samă, un car dus ae puterea aburilor şi purtind un Bachus greoiu, cu
barba blondă şi ochi albaştri, un fel de Gambrinus burtos şi cu parj
aib, ridicind paharul de fabricant spumos şi clipind obosit din ochi A-
cesta va simboliza munca şi bunul traiu, dar nu va mai fermeca Întoc-
edi ca veselu) şi viotul zeu al arbustului cultivat de „tata Noe cel

n",

Să fie fot calomnie? Povesteam, acum un an în V, R., la ce
studii interesante adat loc chestiunea dacă Pioşniţa, animalul de casă al
unor gospodării, transmite sau nu, dela om la om, microorganismele unor
boli decimătozre. Era acuzată Ploşniţa că transmite frigurile intermitente,
tuberculoza şi alte calamităţi, dar un igienist dovedise că biata ființă nu
putea fi învinuită de stari crime.

Acum cieva luni, însă, un învăţat Verjbitski publică observaţiu
nile sale asupra transmisiunii ciumei bubonice prin Pioşniţe, care fsc—
după aulor—concurenţă, în această privinţă, purecelui, agentul principal
de propagare a periculosulul agent patogen.

Experimentatorul a constatat că Ploşniţa, ce sige sîngele unui ciu-
mal, devine agent de propagare dacă suptul ate loc cu 18 ori 24 ore
innainte de moartea bolnavului. Numai dacă ea suge cu citeva ore in-
nainte de moartea ciumatulul nu mai e periculoasă. `

O ploşniţă infectată înțepind un om sănătos îi transmite microbul
ciumei care-şi arată efectele după 4 ori 5 zile; dacă cumva o pioşniță in-
fectată e zdrobită pe piele în locul unde e o înțăpătură, infecjiunea e
şi mai repede şi mai gravă,

Fapt incă şi mai ingrijitor e că chiar murdăriile (excrementele)
Ploşniţei sint contagioase, indată ce pielea omului are vre-o înțepălură
ori sgirietură imperceptibilă. Ciuma se propagă experimental prin ploş-
niți la purcei de India (Cobay) sgiriindu-le uşor laba cu un sc şi sdro-
bind peste sgirietură o ploșniță infectată, aşa că afirmările autorului nu
sint simple presupuneri, cl fapte dovedite.

Fiinţa aceasta infectă nu e numai agent de propagare, ci ră
o lungă vieţuire bacilului ciumei, care i dejection., de Anim pe
păstrează, pe albiturile omului ori pe cearşaluri, complecta lor vitalitate
şi virulență,

CRONICA ȘTIINȚIFICA 385

S'a constatat că pe bucăţi de cirpe, pe care se zdrobise ploşniţi
infectate, microbii au rămas vii după 35 de zile de expunere la usci-
ciune în cameră ; chiar expunind cirpele murdărite 130 de zile la tem-
peratura de 4*C, în aer umed, baciti mau nici a supărare, Numai
expunindu-i 7—8 zile la soare. sau 10—i2 zile la un ger de —B" pănă
la —18 C. se pot distruge.

In condițiuni obişnuite, cu alternaţiuni de uscâciune și umezeală,
de căldură şi frig, bacilii trăesc peste 5 luni pe lenjuriie murdărite şi
pot infecta un om,

Cum se vede, de data aceasta învinuirile aduse ploșniții nu mai
sint pure calomnii. Fiinţa aceasta nu e numai un animal nesuferit, ci
unu! din cei mai periculoşi paraziți. A

Autorul nu s'a mulţumit numai să constate dacă Ploşniţa trans-
mite ori nu bacilul ciumei bubonice, ci a cercetat şi mijloacele prin care
s'ar putea înlătura pericolul contagiuni! şi a constatat că lormoiul nu
distruge bacilul din ploşniţi nici din murdăriile lor şi că diferitele mijoace
sint cu totul îneficace, cunoscut îlind cit de greu este să lupti cu această
vorace insectă,

Singurul mijloc bun este distrugerea insectelor prin curățire minu-
țioasă a camerilor şi prin uciderea lor cu acid fenic concentrat, care arde
şi inseclela adulie şi larvele şi ouăle lor.

Ragheta căutătorilor de isvoare a provocat a anchetă ştilnțitică în
diverse țări din Occident. Cum se ştie, există în mai toate țările oa-
meni care pretind că au meșteşugul de a descoperi, cu ajutorul unel
văiguţi de alun sau de metal, locul unde sint isvoare sau pinze de apă
subterană, Meşteşugul lor e foarte apreciat de popor şi la el se adre-
sează cel care vor să sape fintini ori să capteze apele pentru vre-o ciş-
mea ; oamenii învăţaţi nu ie dădeau însă nici o atenţiune, socotind de
pură şariatanie acest aşa numit meşteşug de a înțelege puterile misteri-
oase, cate fac bețişorul a se învirii cind purtătorul lui este în vecinătatea
unei pinge de apă ori a unul isvor.

Acum cîțiva ani Academia de Ştiinţe din Paris a numit o comisi-
une de cercetare şi diverşi oameni de ştiinţă au întreprins experiențe
independent spre a descoperi in ce stă această putere curioasă, dacă

ea există în adevăr,
Din aceste cercetări, încă necomplecte şi neconcludente, rezultă ci-

teva fapte Interesante:

1. Că in unele cazuri căutătorii de apă erau nişte şarlatani; că în
alte cazuri cunoşteau existența pinzelor de apă după vegelație sau as-
pecie ale solului şi că bagheta magică nu le servea decit pentru a-şi
da importanţă, ceia ce sa Invederat prin nepulința lor de agåsi pinzele
de apă sau isvoatele cind au fost legaţi la ochi. Sint insă multe ca-

zuri bine controlate în care descoperirea Isvoarelor nu era întimplătoare
ü

386 VIAȚA ROMINEASCA

amamen em oneeemee N ip m a e e e meee ne a =t mome ma ama em

şi in care bagheta juca, vădit, un rol. Aceste cazuri au alras mai se-
rios atențiunea şi chestia a fost examinată de aproape.

2. Acelaşi efect, pe care pare a-l avea apa asupra baghetei căuță-
torului de isvoare, îl au şi unele metale, unele săruri şi soluțiuni ale
lor ; că, in fine, există unele substanțe rabdoactive, ce au influență a-
supra vergelei (rhabdos in |. elină) şi că această influența ar fi simțită
de purtătorul ei,

3. Această sensibilitate particulară a purtătorilor baghetei e de na-
tură nervoasă şi dispare foarte curind prin oboseală şi poate şi prin
alte condițiuni fiziologice.

Fenomenul baghetei magice pare a fi deci un fenomen fizic, a-
preciat de o $ensibilitate foarte fină. Misterul stă In cauzele care pro-
voacă o stare fizică a baghetei, stare ce poate îi simțită de purtător.
Cum în jurul nostru sunt nenumărate manifestări de energie, de care nu
ne dăm samă, dar care determină, de sigur, anumit ritm vibrător în
corpuri brute, e cu putință că energii determinate de apa ce curge, de
vibraţiunile insensibile a pereţilor unei grote, de mişcarea moleculară a
unui metal să influențeze intr'un fel incă neințăles o baghetă şi purtătorul
ei să simtă această moditicare.

Cum, pănă acum, cercetările sint de abia la început nu se poate
nimic preciza, faptul insă prezintă un interes ştiinţific şi va da loc la
explicaţiuni fizice şi fiziologice mai clare decit cele date mai sus.

Ereditatea la bacterii. O problemă biologică de mare importanță
este dacă variajianea speciilor se face prin salturi, prin mutațiuni, sau
prin adaptări treptate, prin evoluțiune înceată.

Pentru a deslega această extrem de interesantă problemă sau tä-
cut şi se fac numeroase experienţe, a căror rezultat e însă contradic-
toriu, mai ales cînd cercetările au loc pe ființe mai superioare, la care
descendenții sînt rezultatul unei fecundațiuni, unei contopiri a două ele-
mente sexuale, provenite dela doi indivizi: tatăl! şi mama. In acest din
urmă caz substanțele vii care se contopesc nu sint cu tolul identice
şi ca rezultat al reacțiunilor chimice, care au loc după contopire,
pot rezulta substanțe străine, ce determină o evoluțiune particulară des-
cendentului şi-i imprimă caractere deosebite de ale părinţilor.

Dacă aceste caractere se manifestă mortologiceşte—iîn forme vi-
zibile—ele constitue o variajiune, ce poate fi individuală şi nu se tran-
smite ja urmaşi, aceştia revenind la caracterele specifice. Sint însă u-
nele cazuri cind varisțiunea e permanentă, se transmite urmaşilor şi in-
divizii modificaţi devin capul—strămoşii—unei specii nouă.

Este, prin urmare, foarte greu de lămurit dacă evoluţia în acest
caz a avul loc în mod lent pe cale chimică în cursul citorva generațiuni
şi s'a tradus numai la un moment dat morfologic la descendenţi, prin în-
timplarea unei fecundațiuni în condițiuni cu totul particulare, ori că ea
èste rezultatul altor împrejurări brusc apărute,

CRONICA ȘTIINȚIFICA 7
aste daia e ac TI ORE RE SP ord

La organismele interioare, cum sint bacteriile, la care descendenţii
se nasc prin simpiă diviziune, prin ruperea corpului părintelui în părți
identice, amestecul de substanţă vie străină e înlăturat şi orice modifi-
care are loc în părinţi se lrausmite Intocmai şi la descendenţi,

Pe cind la o ființă complexă ovulul întrupează, să zicem, varla-
ţiunile flinţii pe care s'a format,—dar aceste variajiuni pot li anulate de
substanța vie a spermatozoidului,—ia o bacterie un asemenea fenomen
este exclus.

lată de ce, ca material de studiu în chestia eredității caracterelor
ciştigate sub inliuenţa mediului, bacteriile sint de mare interes.

Intre multe studii iăcute în această privință asupra lor, iu o deo-
sebită importanţă cele întreprinse de Neisser în 1906, continuate, dis-
cutate şi apoi confirmate de diferiţi bactereologi. Din aceste cercetări ~
rezultă că punind o bacterie pe un mediu la care s'a adăogat puțin acid
lactic se pot determina, în curs de citeva penerațiuni, variațiuni in ea,
care modilicări o deterinină să devină ferment lactic, de unde mai Inna-
inte nu era. Dr. Thaysen a confirmat acest fapt în lucrări publicate
acum cltevi luni şi a reuşit să creeze rase de bacterii ce produc fer-
mentația zahărului da lapte, din specii care m'aveau această proprietate.

Aceasta dovedeşte că bacteriile au căpătat incet-incet o insuşire
nouă, ce a devenit apoi ereditară. Odaii dobindită această proprietate,
descendenţii rasei noui de bacterii îşi păstrează calităţile chiar dacă se
cultivă citeva generațiuni pe medii fără lactoză,

luc' odață se verifică dar exprimental, şin mod strălucit, teoria ia-
marchiană a evoluțiunii fiinţelor prin adaptare progresivă la mediu, prin
asimilare funcțională, cum ar spune Le Dantec, şi, concepțiunea aşa de
mult criticată a transmisiunii ereditare a caracterelor dobindite.

T. A. B.

p a iai

Cronica medicală

Inferioritatea așezămintelor noastre spitaliceşti

In virtejul propășirii repezi generale a țării era firesc ca unele a-
șezăminte să fie favorizate de împrejurări şi să li se dea o desvoltare prea
mare, altele dimpotrivă să fie năpăstulte şi să rămină In urmă,

Dintre așezămintele oropsite care n'au profitat destul de progres,
sint spitalele în general și mal cu samă cele din provincie. Direcţia
sanitară şi-a îndreptat activitatea pănă acum, timp de 40 ani, spre orga-
nizația mai mult a serviciilor medicilor birocrați și ambulanți şi a lasat
în părăsire spitalele.

Cuvintul de spital avea în el ceva Infiorător, respingător, se pro-
nuna cu oarecare groază, desemna în decbște un locaș rău format,
unde mor neingrijiți bătrinii și neputincioşii, unde se taie mini și picioare
ce nu ar fi trebuit tăiate, un laborator de experiențe curioase ale unor
medici suciți și fără milă, Incetul cu încetul, foarte încet, a început să
se imprăștie această atmosferă întunecoasă și urită din jurul spitalelor
și lumea sa încredințat că bâtrinii şi neputinciașii nu se mai primesc în
spitale, că pentru aceştia se reclamă cu îndărătnicie aziluri şi ospiciuri
densebite, că bolnavul este respectat în spital, că este îngrijit cu milă
şi cu bägare de sumă că nu i se tale mădulare decit după cererea sau
cel puţin cu Învoirea lui, că localul intreg al spitalului este curat și nu
răspindeştea mirosuri urile de medicamente sau de alte necurățenii. Ba
mai mult, bolnavul este socotit de cătră medicul spitalului ca frate, ca
să nu întrebuinţez expresia exagerată pornită dintr'un spirit telstic al pro-
fesorului Paulescu, că bcinavul trebue îngrijit în spital ca însuși Dumnezeu,

Bolnavii aleargă la spitale şi nu sint destule paturi spre a-i adă-
posti. A sosit trenul şi pentru organizația spitalelor, trenul a fost pre-
gătit de legea sanitară Cantacuzino-Sion şi spitalele nu trebue să-l piardă
acum cind e În gară și aşteaptă subt presiune.

Ca medic de spitai îmi indeplinesc o siintă datorie să expun si-
tuația actuală a așezămintelor pentru îngrijirea bolnavilor, —doar se va
îndrepta pe calea progresului,

Precum tara are nevoe de şcoale potrivite cerinţelor, precum are
nevoe de armată puternică, tot atit de mare este trebuinta de spitale
bine organizate spre a înlătura în rindul intăiu marea mortalitate şi mal
cu samă pe cea covirşitoare a micii copilării, lar în rindul al doilea

pentru a lecui și a alina suferințite bolnavilor,—ceia ce cu adevărat e un.
dar dumnezeesc.

CRONICA MEDICALA ass

aneemia peer Bi

Spitalele noastre sufär de următoarele principale neajunsuri :

a) Lipsa unui personal competent medical propriu zis;

b) Lipsa personalului mezical ajutător ; vreau să zic lipsa infirmi-
erelor de carieră ;

c) Lipsa clădirilor potrivite, din care rezultă lipsa de confort şi
aranjament interior ;

d) Defectuuzitatea organizației legale a administraţiei interioare, și

e) Reaua întocmire a regulamentului spitalelor.

Să examinăm sumar aceste neajunsuri,

1) Sa adus și se aduce în diferite prilejuri acuzări medicilor de
spitale că nu ar corespunde misiunii lor, că ar fi inferiori cerinţilor. In
congresul din 1912 al „Asociaţiei generale a medicilor din țară“ sa a-
dus de cătră un medic fruntaș acuzația că sint medici de spitale care
War putea secunda nici pe subchirurgi. In convorbiri particulare, colegi,
medici primari de județe mi-au spus că în județele lor funcționează me-
dici de spitale care nu ar corespunde misiunii lor,

Acuzaţia tipărilă nu sa tăgăduit și a rămas adevărat că sint me-
dici de spitale care nu sint vrednici de slujba lor și aceasta, nu poate
din pricina lipse! de știință, ci din pricina caracterului și activităţii.

Un medic de spital trebue să fie activ, să-l placă să muncească
şi să aibă tact deosebit în conducerea aşezămintului ce i sa incredințat.

Dacă mijloacele de selecțiune de pănă acum a medicilor de spi-
tale nu au dat roade bune, rămine să se găsească altele nouă, căci sin-
gur concursul pu poate da măsura activității și tactului viitorului medie
de spital,

2) Lipsa desăvirșită a personalului ajutător al medicului pentru In-
grijirea imediată și intimă a bolnavului este piatra de care se starmă
orice bunăvoință şi stăruință din partea medicului,

Nu vorbesc de actualii subchirurgi, care sint resturi anacronice din
timpurile vechi ale medicinei, cind medicul era nelipsit de felcerul său şi
care felcer îl servea mai mult ca misit decit ca ajutor propriu zis,

Subchirurgii vor dispărea din organizaţia spitalelor noastre şi vor
fi înlocuiţi cu infirmiere culte așa cum se obișnuește in țările Apusului,
Infirmierelor, acestor singure fireşti ajutoare ale medicului pentru ingri»
jirea directă a bolnavilor, nu li Sa dat nici o însemnătate pănă acum.
Abia in 1913 sa înfiinţat îintăla şcoală de infirmiere de cătră direcția
sanitară și e un pas spre progres, dar slab și mic căci absolventelor a-
cestei școli nu li se desemnează decit un salar de 50 lei lunar,—ceia ce
este prea puţin, cind cu ziua li se plătește 5 lei pentru ingrijirea unui

„singur bolnav ; iar în spitale au de ingrijit după regulament cite 10, iar

în realitate mai mulţi, 15—20 și chiar peste 20 de bolnavi la un loc.
Astăzi infirmlerele sint considerate prin serviciile spitalelor mai
rău ca servitoarele; legea sanitară nici nu pomenește de ele și chiar re-

850 VIAŢA ROMINEASCA

gulamentul cel nou pentru spitale din Noembre 1913 nu le asigură vre-o
soartă mai bună, cași cum n'ar fi nevoe de ele şi bolnavii sar îngriji
singuri şi tot ei ar face și păstra curăţenia generală prin saloane. Cu-
rioasă scăpare din vedere a legiuitorului | O dovadă mai mult că legiui-
torul n'a fost bine informat asupra celei mai însemnate nevoi a spitale-
lor, căci pentru mine este o axiomă : un spital cu medic bun și infirmi-
ere rele e mai prejos decit altul cu medic rău şi infirmiere bune. Să
se dea intirmiere bine plătite și cu bătrinețele asigurate și se va schimba
înfăţişarea spitalelor, căci intirmierele bine plătite vor constringe și pe
medicii respectivi să-și facă datoria și să fie la înălțimea misiunii lor.
Cel mai bun medic nu poate asigura bolnavilor o căutare îngrijită dacă
nu are infirmiere culte, odihnite şi plătite bine, Progresul așezămintelor
de Ingrijire a bolnavilor constă în primul rind în găsirea de infirmiere
de carieră. Degeaba se fac noi servicii de specialităţi şi se înmulțesc
numărul medicilor—mai bine mai puţini și mai buni medici, dar cu aju-
toare mai solide.

In regulamentul nou al spitalelor alcătuit în pripă și lără consul-
tarea medicilor de spitale, din Noembre 1913, se copiază dispoziţiile ve-
chilor regulamente de prin anii 1880 în privința infirmierelor. Se pre-
văd pentru ele amenzi de o zi, de 5 zile și de o lună de zile, fără să
se specifice cazurile pentru care să li se aplice. Regulamentul se face
că nu are cunoștință că cele mai multe infirmiere părăsesc de buna lor
voe şi cind vreau serviciile, căci nimeni nu le oprește și nu le poate
pedepsi pentru aceasta. Cu alte cuvinte mai rominește, iniirmierele fug
cînd vreau din serviciu şi fiindcă actuala lege a servitorilor căzută de
altmintrelea de mult în ultare, le exceptează dintre se:vitoarele ce se
pot angaja cu manual, ele nici nu pot îi după lege date în judecată pen-
tru părăsirea serviciului, căci nu pot fi angajate după lege. Și chiar de
ar prevedea actuala lege a servitorilor vre-o dispoziţie penală pentru fap-
tul arătat, mar H de nici un folos propriu zis pentru serviciile spitale-
lor, căci judecăţile la noi nu dau sancțiune imediată. Regulamentul nou
al spitalelor este deci lipsit de cunoștința realității faptelor şi nu pre-
vede dispoziţii care să lecuiască răul care roade la temelie organizația
așezămintelor ; regulamentul nu cunoaşte lipsa infirmierelor și repetă în
privința lor dispoziţii luate cu 25 de ani în urmă.

3) Clădirile spitalelor nu corespund cerinților timpului şi a ştiin-
ți. Sau schimbat timpurile şi cu ele nevoile lumii. Știința sa schim-
bat şi ea mult. Azi nu se mai țin ca să se vindece bolnavi cu räni, luni
de zile la pat in spital, căci se vindecă repede fiindcă nu se mai tratează
rănile cu acid fenic și iodotorm, ori cu scamă pusă direct pe rană; cel
cu fracturi se vindecă mai repede, lehuzele se scoală din pat la 7—8
zile după facere. Febra puerperală, erizipelul și putreziciunea nu se mal
ivesc ca mai înnainte în spitale,

Azi spitalele trebue să corespundă nevoilor vremii. In primul rind
trebue să se dea grijă mare boalelor copiilor mici, căci între ei este mor-

CRONICA MEDICALA 391
etsien enirar 3 Ic IE II

— Pb e PR n d a

talitatea cea mare, îngrozitor de mare și cu groază dovedită de sta-
tistice. Nevoia cea mare este ingrijirea copiilor şi în rindu! întăiu tre-
bueşte ca spitalele să primească in îngrijirea lor pe toate mamele cu co-
pii mici bolnavi. Un copi! cu gastro-enterită, la început, trebue numai
decit primit în spital cu mama lui citeva zile pănă la vindecare spre a
avea o Îngrijire higienică şi dietetică. In acest chip se va răspindi mo-
dul creșterii copiilor prin pilde şi se va obține rezultate mult mai stră-
lucite decit prin conferințe, şezători sau prin scrieri de popularizare și
vulgarizare. Trebuesc primiţi în spitale toți copiii bolnavi cu afecții ale
aparatului respirator, căci in locuințele lor lipsite de aer, lumină și soare,
copiii cu aceste afecțiuni nu se pot îngriji cu folos. Și cu toate aceste
sint spitale în care nu se primesc de loc, din principiu, mame sănătoase
cu copii bolnavi.

Aceasta se înțelege în timpuri normale fără epidemii ; iar în vreme
de epidemii,—toţi infecțioşii ce se vor prezenta la spital,

Trebuesc, în al doilea rind, îngrijite la spital femelle de faceri şi
lehuzele bolnave.

Alcolicii, tuberculoșii,—deosebit Hecare și după cererea ştiinții,
Apoi În al treilea rind sifiliticii şi celelaite categori! de boale.

Aceste chestiuni trebuesc spuse lămurit, spuse aşu fel, ca să treacă
în legi şi regulamente.

Spitalele chiar in capitulă, dar mai cu seamă în provincie au clã-
diri care nu mai corespund cerințelor higienei ospitaliere. Unele clădiri
sint vechi şi chlar cu totul improprii pentru spitale, altele sint relativ
noi și totuși mu sint alcătuite pentru o bună și regulată funcționare a
mecanismului complicat al unui spital modern. Cele mai multe spitale
mau pavilioane pentru faceri și lehuze, şi ştiinţa ospitalieră cerind așa
ceva dă putinţă medicului a îngriji pe femeile ce nasc în cele mai bune
condiții numai in anume camere aranjate; n'au pavilioane pentru o mare
categorie de suferinzi atinşi de boli sufletești, pentru alienaţi (barbaţi și
femei), şi numai astfel sar da putinţa a se îngriji omenește mulți alie-
nați care nu ii.cap în ospicille noastre absolut insuliclente; mau pavili-
oane deosebite pentru bolnavi iniecțiogi, iar altele au cite unul pentru
toate categoriile de boli infecțioase și astfel se expun bolnavii atinși de
unele boli molipsitoare a contracta altele care se află in preajma patu-
lui lor, iar ştiinţa cere pavilioane separate cu mai multe camere pentru
bolnavi suspecți, precum şi alte pavilioane pentru bolnavi contacți,—
astfel că bolnavii suspecți să nu fie în contact cu bolnavii confirmaţi,
precum şi cei contacți să fie izolați de celelalte categorii de bolnavi,
Aceste dispoziţii se impun a se lua, căci în cazuri de scarlatină, de
pildă, adesea se trimet la spital de cătră autorităţile dela sate toți co-
piii dintr'o casă şi dintre ei sint unii confirmaţi, alții suspecți și alţii
contacți. In asemenea numeroase Imprejurări dacă clădirea spitalului nu
este potrivit amenajată nevoilor, medicul se sbate in zadar fără să-şi
poată aranja bolnavii în serviciu așa precum știința și conștiința lui îi

592 VIATA ROMINEASCA

saniaisen a a eante e e i eee eem n-a m e

dictează. De asemenea e nevoe și pentru convalescenţi de pavilioane
separate, aranjate în chip deosebit de camerile cu bolnavi în perioada
lor gravă. Clădirile spitalelor corespunzind nevoilor arătate mai sus ar
inlesni medicului aplicarea în mod științilic a rezultatelor pozitive ale
ştiinţii sale și ar aduce foloase cu adevărat mari. Astiel ne învirtim tn-
tr'un cerc vicios; se cer medicului de spital lucruri cu neputinţă şi se dă
toată vina asupra lui pentru păcate care nu-s săvirşite de el.
Organizaţia legală a administraţiei interioare a spitalelor este în
rindul întăiu greșită, căci impune medicului întreaga răspundere de ori şi
ce mişcare din spital și nu-i dă dreptul să-și aleagă singur ajutoarele
care să-i aducă la îndeplin're ordinele. Din greșala aceasta pusă chiar
la temelia organizației serviciului interior, naşte perpetuarea răului care
a bintuit spitelele. A fost mai de mult intendentul numit de politiciani,
care nu asculta pe medic, apoi a fost subchirurgul intendent, tot de o
samă cu intendentul, doar că avea numele adăugit, acum este subchi-
rurgul numit de polițiciani ; subt alt nume este tot același lucru dacă
nu și mai rău, căci plingerile sînt acum și mal mari din partea medicilor.
Direcția Cenerală a Serviciului Sanitar nu la de loc în consideraţie re-

comandăriie medicilor la numiriie subalternilor, răpeşte medicului acest,

drept și își asumă cea mai mare răspundere, căci a priori trebue admis
că numirile ce le face sint bune şi de persoane corespunzătoare sàr-
cinilor date; dar Direcţia sa lepădat de această răspundere pe moti-
vul că nu cste în stare a cunoaște personal pe fiecare subchirurg— deci
numiri iresponsabile care vutămă lostă organizaţia. Sa incercat a se
micșora acest rău prin dispoziții ca schimbările Intre ei, dintre subchi-
rurgi, să nu se facă decit prin consimțămintul șetHor. Dispoaziţiei î s-a
dat o publicitate mare dar tără folos, câci nu sa respectat de nimeni şi
de nerespectarea ei au profitat şi profită toți cei necorecţi scăpind de
eliminare și de pedepse. De aceia trebue să se dea mudicului cela ce
vremurile reclamă, ceia ce | se cuvine; trebue să | se dea dreptul de a-și a-
lege și numi ajutoarele, Atunci şi numai atunci întreaga răspundere așa
cum i-o cere levega sanitară cade asupra lui şi nu se poate sustrage de
la ea prin impățre cu Direcţia, Atunci spitalul întreg va fi oglinda
suiletului medicului şi vor înceta acuzațiile de tot felul de azi,

5) Regulamentul recent al spitalelor publicat in Noenbre 1913 este
o deceptie pentru medici și mi poate îi explicată alcătuirea lui incom-
plectă decit admiţind că e o operă pripită şi făcută de birocraţi, Regi-
lamentul deși este aplicabil pentru toate categoriile de spitale, este În
mare parte o copie a acelui din 1888 pentru toastele spitale rurale. Șis
timpurile si nevoile s'au schimbat, De atunci e peste un sfert de veac
de continuă desvoltare și prefacere a țării, a serviciilor și a științii, lar
regulamentul nu s'a schimbat, A intervenit centralizarea fondurilor sa
mitare, a intervenit o nouă lege sanitară care aruncă răspunderea intre-
gii administrații numai asupra medicului și regulamentul nu ține soco-
teală de această schimbare radicală şi temeinică care este menită a trans-

CRONICA MEDICALA 393

=e doi eoe ae ame me auuu

forma în bine serviciile îngrijirii bolnavilor. Regulamentul trebue revă-
zut de cătră oameni de specialitate şi pus în concordanță cu spiritul sã-
nătos al răspunderii medicului pentru întreg serviciul său. În regulament
trebue prevăzută modalitatea acțiunii directe şi personale a medicului,
nu modalitatea controlului său asupra subalternilor, control dovedit cu
prisosință de mult și recunoscut în mod public şi oficial ca absolut fără
folos şi rezultat practic.

Serviciile spitalicești au funcționat cu regulamente delectuoase pănă
ta 1907 și fără regulament de atunci și pănă azi, timp de ani, și pu-
teau să mai funcționeze un an-doi pănă să se întocmească ceva bine le-
gat, lipsit de greșeli şi care să fie intocmit potrivit cu legea sanitară şi
să corespundă noilor nevoi ale spitalelor.

Chiar articolele privitoare la regimul alimentar nu sau desăvirșit
şi pus în armonie cu cerinţile, In rindul intăiu lipsesc indicaţii pentru
hrănirea mamelor cu copii mici, fapt care constitue pănă întrun grad
oarecare chiar o piedică la primirea copiilor mici în spital și deci o pie-
dică la inirinarea mortalităţii copiilor mici,—nu mai vorbesc aici de alte
lipsuri care privesc partea tehnică propriu zisă și a căror Îinşirare nu
poate intra în cadrul acestui articol de generalităţi.

Lipsurile de care spitalele sufăr sint, cum vedem, multe și de mare
însemnătate. Fără îndreptarea lor, aşezămintele noastre spitaliceşti rä-
min într'o primejdioasă stare de inferioritate,

Aceasta ne face să credem că cei chemaţi își vor întoarce privi-
rile asupra lor şi vor lua măsurile necesare de îndreptare,

Am socotit de datoria noastră să atragem atenția asupra acestor
neajunsuri. Ele vor trebui cercetate mai adinc și mai amănunțit—pen-
truca îndreptarea lor să fie deplină.

Să fim dar optimişti și să nădăjduim că aceasta se va face cu vre-
mea, și lără prea mare intirziere.

Dr. Radu Chernbah

Cronica economică

Comerţul mic de cereale şi reorganizarea lui în Rominia

Formele sub care se exercită astăzi, în general, comerţul mic de ce-
reale la noi sint următoarele două: în satele îndepărtate de tirgurile de
cereale, acestea se cumpără direct dela producători de cătră micii negus-
tori de prin comune, sau se aduc spre vinzare de câtre producătorii
înşişi la tirgul sau oborui de creale din apropiere,

In primul caz cei care exercită acest comerţ sint: mici negustori
dela sate, sau circiumarul din sat. Micu! producător, care nu poate veni
la obor cu prisosul său de cereale, sià cu acesta la dispoziţia celor de
care depinde economiceşte. Prin faptul că micul producător în timpul
iernii este deseori lipsit de numerarul trebuincios gospodăriei lui, el nu
recurge pentru aceasta să se împrumute la banca populară din sat,
suma fiind prea mică; ci, Incele mai muite cazuri, preferă mal bine să
se adreseze circiumarului, care îi avansează nu numai bani, dar îi dă
pe datorie şi articole de consumațiune, cu obligaţiunea de a se achita

la recoltă, în natură, Cu chipul acesta micii producători îşi vind pro. *

dusele lor încă din timpul iernii. cu preţul cel mai mic posibil ; iar în
caz de secetă, el, nepulind să se achite de datoria contractată, siruațiunea
lor devine din cele mai rele faţă de creditorui lor comun: circiumarul
care, dacă îl mal ingădue cu plata, în schimb le calculează dolinzi
foarte mari.

Pentru a scăpa pe micii producători de aceşti cămâtari ai satelor,
băncile populare au un vast cimp de activitate venindu-le în ajutor a:
tit în timpul iernii, cit și imediat după recoltă şi avansindu-le numera-
riul trebuincios asupra cerealelor, pe care producătorii le-ar constitui gaj
băncii din sat, fie chiar din timpul iernii, sau la recoltă.

CRONICA ECONOMICA 29%

Cu modul acesta, producătorii nevoiaşi n'ar mal îl nevoiţi să an-
gajeze prisosul lor de recoltă deja din iarnă pe un preţ de nimic şi
nici să-l vinză imediat după recoltă, în caz cînd prejurile nu sint avanta-
joase,

Tirgurile sau oboarele de cereale constituesc a doua formă avin-
zării cerealelor în comerțul mic. Aceste tirguri sint singurele organiza-
țiuni, unde cerealele în partizi mici se bucură de o vinzare repede, pe
un preţ mai avantajos. Ele sint răspindite în toată jara precum şi prin
porturile şi schelele de incărcare dela Dunăre.

Pentru comunele din apropiere, oborul de cereale prezintă multe
avantaje. La obor micul producător îşi aduce prisosul său de cereale,
aci se poate el informa despre mersul prețului, aci, în fine, poate vinde
el în chip mai convenabil.

Aceste oboare se înființează de către Ministerul Industriei şi Co-
merțului acolo unde este nevoe. în urma propunerii Camerei de Co-
mert din circumscripțiunea respectivă şi funcționează In baza unui re-
gulament de administrație interioară. Ele sint puse subt autoritatea şi
controlul Camerei de Comeri, iar cu supravegherea lor este însărcinată
o comisiune numită de Minister, pe termen de trei ani, după recoman-
darea Camerei de Comerţ respectivă. Această comislune este compusă
din trei membri, care trebuesc să fie Romini și să aibă de cel puţin un
an firma înscrisă la tribunal in registrul firmelor.

Atribuţiunile comisiunii sint multiple: supraveghează aplicarea
legii şi regulamentului privitoare l£ oboare, controlează modul cum mij-
focitorii autorizaţi îşi exercită mandatul lor, îngrijește de atişarea cotei
cerealelor, ap'anează micile diferende ce se ivesc din operaţiunile înche-
iate în obor, vizează, parafează şi şnurueşte carnetele mijlocitorilor şi
comercianților, întocmeşte budgetul oborulul, etc.

Comisiunea este ajutată în îndeplinirea atribuţiunilor ei de un sè-
cretar-controlor al oborului, delegat de câtre Camera de Comerţ tes-
pectivă.

Pe lingă oboarele din comunele urbane luncţionează şi mijloci-
tori autorizaţi, ale căror drepturi şi indatoriri sint aceleaşi ca şi ale mij-
jocitorilor oficiali, prevăzute de legea şi regulamentul bursei.

Mijlocitorii autorizaţi se numesc de către Ministerul Industriei şi
Comerţului, după recomandarea Camerei de Comerţ. Ei sînt obligaţi a
depune o garanţie de 1000 lei, care va servi pentru acoperirea angaja-
menietor derivate din operaţiunile funcţiunii de mijlocitor autorizat.

Cetealele nu se pot vinde şi cumpăra decit numai în interiorul
tirgului, în afară de tirg pe o rază de 5 km, este interzisă orice ope-
rațiune cu cereale.

Cind aceste prescripţiuni sint bine păzite, micii producători sînt
avantajaţi, căci prin aceasta speculanţii sint Impiedecaji ca să cumpere
cerealele producătorilor innainte ca acestea să ajungă la tirg.

min ______ VIATA ROMINEASCA

—— nt tonere e Lt A PA <

Innainte de organizarea acestor oboare, speculanții aşteptau la mar.
ginea tirgului pe producători şi le ofereau pe cereale prețurile ce le
convenea lor, căutind în acelaşi timp să-i convingă că tirgul «ste prea
încărcat de cereale şi că preţul ce-l oferă ei este cel mai avantajos.

La obor cerealele sint aduse de obicelu vârsate In car şi foarte
rare ori în saci. Aci se vind cu dublu decalitru şi foarte rar cu cintas
ral, care ar Îi şi măsura cea mai bună şi dreaptă. In obor nu pot cums
pâra cereale direct, fără intermediul imijlecitorilor autorizaţi, decit numai
comercianții care au fitma înscrisă la tribunal ; imputerniciții lor precum
şi toţi aceia târă firmă înscrisă nu pot cumpăra decit printr'un mijloci-
tor autorizat.

La incheerea fiecărei afaceri, cumpărătorul sau mijlocitorul libes
rează vinzătorului o recipisă timbrată, în care se trece prețul stabilit,
calitatea, cantitatea märtil precum şi locul unde are să fie descărcaţi,

Curtajul wmijlocitorilor oficiali se bonitică de către cumpărător şi
mărimea loj este fixată prin regulamentul tirgului pe dublu decalitru;
el nu poate fi nici mal mic nici mal mare decitcel stabilit,

Vinzătorul este obligat să preziate recipisa primită biuroului pene
tru trecerea prețului în registrul oficial al oborului. În fiecare zi după
închiderea oborului se stabileşte prețul oficial şi prin afişare se face
cunoscui. Certurile de tot felul ce rezultă, fie din cauza prețului, fie
din acela a caiităţii mării, siat mai intotdeauna aplanate de către co-
misiunea oborului sau de câtre aceasta innaintate instanţelor judecătoreşti,

in felul cum sint organizate aceste oboare de cereale ar prezinta
oarecare avaataje pentru micii producători, dacă prescripţiunile legii şi regu
lamentelor s'ar aplica pretutindeni cu Siricieţă. Judecindu-le insă aşa
după cum funcţionează astăzi, aceste tirguri au multe avantaje care tre-
buesc recunoscute, însă mul! mai multe desavantaje.

Ca avantaje considerăm mai întătu faptul, că micii producători prin
ajutorul oborului pot să-şi plaseze tepede şi pe un preţ, relativ, mai
bun produsele lor agricole. Un avantaj teal însă oboru) nu oleră decit
numai acelor comune, cae sint situate ln imediată apropiere a oborului:;
celorialte comune din îndepărtare, dimpotrivă avantajele descresc În ta-
port cu distanţa şi cu Impracticabilitatea căilor de comunicaţiune, mai a
les in comunele de şes, unde drumurile nu sînt toate pietruite, Avanta-
jul cel mai mare ar îl insă acela, ciad maria adusă la obor s'ar vinde
după calitate, iar nu după cantitate, cum de obiceiu se practică în aceste
tirguri de cereale. Numai vinzarea după calitate ar recompensa pe pro-
dacători şi ar slimula Intre dinşii concurența de a ingriji cerealele
mai bine.

Printre desavantajele pe care le prezintă aceste oboare de cereale
citām, de acord cu Camera de Comerţ dela Constanţa, următoarele:

a) Cetealele nu se vind, cum ar îi mai just, cu suta de kilo-
grame, ci se vind cu dubiu decalitru sau cu hectolitru ; din această cauză
nasc o mulţime de abuzuri de măsurătoare care pâgubesc pe vinzători;

CRONICA ECONOMICA 597 >

b) Mijlocitorii autorizaţi nu indeplinesc funcțiunea lor numai de
mijlocitor aşa cum prescrie regulamentul bursei, ci fiecare din el nu
este în obor decit un agent în serviciul unul speculant de cereale, pen-
tru care cel face regulat cumpărături. Aceasta din cauză că de cele mai
multe ori mijlocitorii sint numiţi dintre persoanele care nu pot să-și
plătească singuri garanția, iar pentru ci o depun speculanţii de care în
urmă depind şi la dispoziţia cărora trebue să stea. Tot dela ci pri-
mesc curlterii în fiecare zi aconturi cu care ciimipără cereale. Cu chipul
acesia curtierii stăpinesc tirgul şi apasă astie! asupra prețului.

c) Cumpărarea cerea'elor nu se face cum ar trebui după calita-
ten acestora, ci după cantitatea lor adusă la obor; cu cit cantitatea este
mai mare cu atit prețul este mai scăzut, indiferent de calitate şi con-
trariu. Cu modul acesta calităţile bune se vind, comparativ, cu prețuri
mici, din care cauză producătorii n'au nici un interes ca să trateze bine
cerealele, spre a le aduce ja tirg mai cu puţine corpuri străine şi mai
bine îngrijite.

In alară de aceste desavantaje mai găsim că oboareie de cereale
stimulează peste măsură înmulţirea intermediarilor, şi apoi degradează
calitaiea cerealelor romineşii pe piețele sirăine,

Prin faptul că oameni fără cea mai mică experiență pentru acest
comerţ pot cumpăra, îie direct sau fie prin mijlocirea unui curtler, te-
reale în vederea speculei,—au apărut în ultimul timp în oboare o mulţime
de negustori mici de cereale, care se interpun între producătorii şi spe-
culanții mai mari, Speculanţii aceştia miel string cerealele de prin O-
boarte sau direct dela producători şi ie vind speculanţilor mai mari tot
din provincie; aceştia din urmă le vind apoi comercianților mari de
prin porturile dunărene sau Marea Neagră, cate comersanţi la rindul lor
sint sau exportatori, sau mijlocitori între speculanții din provincie şi
exportatori, Toţi aceşti Intermediari caută deci un cişiig în această spe-
culă a cerealelor, aşa că cerealele cumpărate eflin dela producător, pănă
ajung la importatorul străin se scumpesc peste măsură. Acest proces
complex Ingrenează mult comerțul de cereale : lar exportatorul, cel din
urmă care ajunge În posesia mărlii înnainte de a o exporta, nu poate
conta pe cantităţi mari strinse În grabă în caz de cerere, şi nici pe un
protit remunerator, din cauza prea multor intermediari şi cheltueli ce
necesită stingerea mărfii,

Apoi faptul că la oboarele de cereale se aduce de obiceiu marfä
de toate felurile şi In partizi cit se poate de mici, martă necurăţită bine,
neuscată, cuprinzind prea multe corpuri străine, care se cumpără pe in-
trecute de către mici speculanţi şi pe care ei o amestecă după plac,
fără să o curățe,— faptul acesta a contribuit ca cerealele rominaşti să se
bucura de o proastă reputație pe pieţele străine, cu toate calităţile mi-

nunate ale griului nostru.

Din această expunere reesă deci, că oboarele de cereale prezintă

298 VIAȚA ROMINEASCA

ereere mama pr memo ame iama a PR aa a a aa aa e emma vana

pentru comerțul de cereale prea multe inconveniente şi ar îi credem
timpul să ne gindim serios la mijlocul cel mai practic prin care am pu
tea reorganiza comerțul mic de cereale, această reorganizare contribuind
şi la imbunătăţirea stării materiale a micului producător.

in Franţa, Germania, Austria, Rusia înființarea de magazii de ce
reale în formă de asociajiuni rurale, care au de scop să siringă cere
leie dela mici producători, să le curățe, să le clasifice, să le conser
şi să le vindă direct, fie consumatorilor, fie exportatorilor, s'au dovedi
a fi foarte practice peniru comerțul de cereale.

Aci nu este vorba de înființarea și clădirea costisitoarelor elev.
toare şi magazii de cereale din Statele-Unite ale Americii de Nord, care
la țară poartă numele de „country elevators“ şi care primesc cerealele
dela fermieri, in scopul de a le innainta cătră centrele mari, sau porturi,
docurilor numite „termina! elevators*, ci de magazii pentru conservarea
şi vinzarea cerealelor micilor producători.

In Statele-Unite, atit felul proprietății cit şi uniformitatea calități
păminlului, a săminței şi a culturii au contribuit la obţinerea unei ace
leaşi calități de cereale. Faptul! scesta prezintă o mulțime de avantaje
pentru comerțul de cereale, din care cauză oboarele şi comerţul mice
cereale este cu desăvirşire inlăturat în America. Acolo fermierul, tandai
după recoltă, predă griul său magaziei de cereale celei mai apropisit,
dela care primeşte în schimb o recipisă, în care este trecută exact cam
titatea şi calitatea mărfii. Această recipisă se poate vinde imediat la bursă.
In Statele-Uniie, bursa înlocueşte oborul nostru de cereale, Aceste bure
de cereale sint răspindite în întreaga țară şi stau în strinse legături ès
magaziile clevatoare de mai sus.

In Europa, unde pămintul este atit de imbucătăţit, iar cerealele ab
ținute de czlităţi atit de deosebite, bineînţeles că nu putea să se intre
ducă, pentru vinzarea cerealelor, sistemul american!) Aci s'au dovedi
practice pentru acest scop magaziile de cereale pentru vinzare, adab
nistrate de cite o societate înființată în acest scop. Acest sistem sa ie
trodus temeinic în Germania şi Franţa, unde însemnătatea lui a fost de
mult recunoscută.

Cu acest sistem se urmăreşte, mal întătu înlăturarea intermediarilor
şi deci apropierea cit mai mult a producătorului de consumator, apă
menţinerea preţului cerealelor indigene, pentruca producătorii ţării să
poată lupta cu uşurinţă contra concurenței străine. Pe de altă parte est
vorba de distribuirea uniformă a cerealelor peste întreaga ţară, cu aceliţi
preţ, încărcat numai cu costul transportului dela un loc la altul.

Inilințarea acestor magazii rurale de cereale se recomandă că
duros pentrucă prezintă o mulțime de avantaje. Așa bunăoară faptil
că administraţia magaziilor ia asupră-şi vinzarea in comision a certe
lelor depuse de micii producători indată după recoltă, ietermediarii de

CRONIC

E BCONOMICA 399

ate, producătorul primeşte din partea
poată împrumuta, pănă la 80/, dia
bancă sau institut de credit.

ale, adunind astfel cerealele micilor
producători, le-ar putea vinde died, dacă nu importatorului străin, totuși
cel puţin exportatorului, Cu chipul acesta prețul obținut ar fi întotdeauna
mai mare decit cel obținut la obor de fiecare producător în parte,

Ua şi mai mare avantaj al acestor magazii este acela că ele prin
ajutorul maşinilor speciale cu care sint înzestrate pot să trateze cerea-
lele în moi uniform ; le curăță bine de corpuri străine, le usucă cum
trebue şi apoi le clasifică in mai malte calităţi.

In ceia ce priveşte înfiinţaraa lor, există mai multe forme pănă
acuma.

Esta cunoscut însă în lumea economică cit de greu poate func-
ționa o societate, unde se vind în comun produscie micilor producători,
din cauză că toţi ar dori să colaboreze la vinzare, fap! ce îngreuează
mult atribuţiunile administrațiunii şi de multe ori o fac chiar imposibilă.
Cu toate acestea, în comerţul de cereale, unde este vorba de o martă
mai mult sau mai puțin uniformă, au se potte sasjine aceasă teorie,
fiindcă orice membru a! socistăţii, din momantul ce a predat cerealele
sale și a primit recipisa respectivă, din acest moment încetează de a
mai fi proprietar al mărfii lui speciale, avind în urmă numai dreptul a-
supra unei cantități şi calităţi de cereale egale cu cea depusă, lăsind
astfel cu totul la dispoziţia societății vinzarea lor.

O altă greutate se ivește la intrebarea, în ce mad se pot procura
mai lesnicios mijloacele materiale pentru clădirea magaziilor? Statul,
comuna sau societarii să le clădească ? In Germania această chestiune
s'a rezolvit in diterite feluri. Aga, spre exemplu, în Prusia statul a a-
cordat în anul 1895 peniru clădirea magaziilor de cereale suma de 5
milioane mărci; el rămine proprietarul lor bineînțeles, insă magaziile
sînt închiriate societăţii pe un prej cit se poate de mic. Această chirie
se ridică în medie la 2*/, din valoarea magaziilor.

În Bavaria, statul acordă societăţii numai suplimente băneşii pen-
tru construire de magazii, bani ce sint a se restitui întrun terman con-
venabil :). In celelalte state germane mijloacele băneşti pentru construc-
țiune au fost aduse parte de către stat, parte de către societate. Intrun
mod sau altul aceste magazii de cereale sau clădit în scurtă vreme
pretutindeni, iar acolo unde statul este proprietar işi rezervă dreptul de
control. Societatea de asemenea trebue să raporteze amănanţit în fiecare
an ministerului despre activitatea ei.

De remarcat este şi faptul, că aproape pretutindeni unde s'au con-
struit asemenea magazii terenul a fost acordat gratuit de către stat sau

La noi, magaziile aceste

1) Dr. Die Kornhăaser und Getreidehafidel, pa, 80.

400 VIAȚA ROMINEASCA

comună, iar fiecare magazie este construită în legătură cu gara din a
propiere, lată acuma şi modul în care lucrează aceste societăţi, Unele
cumpără cerealele şi dela societari şi dela nesocietari pe un preţ deter-
minat, care preț este Intotdeauna mai convenabil decit cel oferit de
speculatorii producătorilor. Dacă la linele anului rezultă pagubă, socle-
tarii sint obligaţi s'o supoarte proporţional cu cantitatea de cereale vin-
dute societăţii. Alte societăți, dimpotrivă, cumpără cerealele pe prețul
curent, iar la finele anuiui, in caz de ciştig, acesta se imparte propor-
tional între societari. Insiirşit, altele primesc cerealele dela societari şi
nesocietari numai În deposit, contra unei taxe convenabile, angajindu-se
cu vinzarea lor în comision, în contul depunătorilor, dacă aceștia o
doresc,

Cerealele aduse aci sînt curățite şi clasificate, iar depunătorii a-
supra recipiselor de depozit se pot împrumuta la orice bancă.

intrun cuvint operatiunile fă-ute de aceste societăţi se rezumă în:
cumpărare, vinzare şi conservare de cereale, apoi în cumpărări de în
grăşăminte şi săminţă bună, pentru societari. Aşa cum sint constituite
aceste societăți se apropie de obaliile noastre sătești, cu deosebire că
aceslen din urmă se ocupă numai cu cultura pămintalui şi numai foarte
rar cu procurarea de îngrăşăminte, semințe şi maşini,

Rezultatele obținute de aceste societăţi sint favorabile, cu toate că
In Germania pe nlocurea administraţiile societăţilor se pling contra chel-
tuelilor prea mari ocazionate cu manipularea cerealelor şi aceasta din
cauză că, această țară importind cereale, magaziile sint lipsite de un
trafic indestulător în tot cursul anului,

Cu toate acestea inalia importanță a acestor magazii, din punctul
de vedere economic, trebue recunoscută ; iar succesele obținute, prin
întăturarea intermediarilor, sint fapte implinite, Apoi, distribuirea unie
formă a cerealelor în toată ţara, pe un preţ ce nu diferă decit prin
cheltuelile de transport, este deasemenea un act economic de mare in-
semnătate,,

Ceva ma! mult, aceste societăți privite din punct de vedere eco-
nomic privat devin şi mai importante, prin aceia că oleră producă-
torilor ocaziunea de a-şi desface cerealele pe prețuri convenabile.

In Rominia, introducerea acestor magazii rurale ca mijloc de res
organizare a comerțului mic de cereale ar constitui pentru populaţiunea
rurală un sprijin puternic, care să o libereze de jugul speculatorilor, int:
lăturindu-i treptat; ar stimula cu timpul o producţiune mai uniformă și
mai selecționată, cerealele plătindu-se după calitatea lor.

O asemenea propunere în Rominia ar întimpina fireşte dificultăți,
din cauză că pe de o parte la noi spiritul de asoclaţiune e încă ja fa-
ceput, şi aceste societăţi sint apariţiuni nouă pe terenul economic, lat
pe de alta comerţul intermediar în ţara noastră este un element foarte
puternic, iar iniţiativa privală ar avea un concurent de neinvins. Din

si,

CRONICA ECONOMICA su

această pricină statul ar fi indreptățit să ia singur iniţiativa, după cum
s'a făcut în apus, şi să clădească magaziile necesare pe care să le in-
chirieze în urmă societăţilor ce s'ar constitui în acest scop, rezervindu-și
bineinţeles controlul asupra lor.

Din cauza climei dela noi, mai mult sau mai puţin uscată, aceste
magazii s'ar putea clădi mai ieftin, insă cu mai multe încăperi pentru
a forma mai multe calități de griu. Instalaţiuni mecanice nu trebue,
deasemenea, să lipsească; acestea fiind necesare pentru curățirea, cla-
sificarea şi cîntărirea cerealelor. De obiceiu aceste instalațiuni sirt atit
de simple, incit un singur mecanic este suficient pentru conducerea lor,
Apoi este deasemenea recomandabil ca fiecare magazie să fie construită
in legătură cu o stațiune de cale ferată,

Pe măsură ce aceste magazii se construesc, statul să le închirieze,
după cum văzurăm mai sus, societăţilor ce ar urma să se constitulască
în acest scop, cu o chirie moderată, pănă ce ele vor sta pe o bază mai so-
lidă. Un regulament de administrație să prescrie modul lor de luncţio»
nare, iar prin organele sale statul să exercite un conirol serios asu-
pra lor.

Spre a corespunde insă şi mai bine scopului urmărit, aceste so-
cetăţi rurale ar trebui să facă numai următoarele afaceri :

1) Să primească cereale în scop de conservare nu numai dela
membri dar şi dela ori și cine ar dori să-şi depună prisosul său de pro-
duse în magazii;

2) Să libereze depunătorilor asupra cerealelor depuse o chitanţă
în care ză treacă cantitatea şi calitatea mărlii. Asupra acestei chitanțe
posesorul să se poată imprumuta ori unde cu 80/, din valoarea ei, mai
ales la băncile populare;

3) Să se ocupe cu vinzarea în comision a cerealelor depuse;

4) Să procure membrilor săminţă bună, unilormă, pentru obţi-
nerea unei recolte de aceiaşi calitate ;

5) Să procure membrilor îngrăşăminte şi maşini agricole moderne,
pentru a cultiva pămintul uniform. i

Pe circumseripțiuni, aceste asociaţiuni ar trebui cu timpul să se
tedereze, iar într'unul din porturile noastre mari să aibă sediul centrala
lor, care să fie în curent cu preţul şi! cu toată mişcarea tirgului de ce-
teale şi prin care să se opereze vinzarea, sau exportul cerealelor acestor
asociaţiuni rurale.

Băncile populare ar avea şi ele în viitorul acestor asociaţiuni un
important rol de jucat; ele singure, la ţară, ar putea imprumuta pe de-
punători asupra recipisei magaziei cu 80/+ din valoare, calculindu-le şi
o dobindă cit se poate de mică. Plata cerealelor vindute in comision ar
trebui să se facă deasemenea prin băncile populare, care la rindul lor
ar avea sä se socotească cu societatea, lar aceasta din urmă cu de-

punătorii. j

402 VIAȚA ROMINEASCA

Cu modul acesta numerariul de prisos al băncilor populare ar îi
util plasat şi cu totul sigur, iar cînd o bancă ar avea lipsă de bani,
prin faptul că stă în legătură cu Centrala, ar putea foarte ușor să-şi pro-
cure dela aceasta numerariul trebuincios,

incheind ajungem la concluziunea că aceste magazii rurale, ad-
ministrate bine de câtre asociațlunile cărora H s'ar încredința, ar aduce
cele mai mari servicii producătorilor mici şi mijlocii, care din diferite
motive nu pot veni azi la obor cu prisosul lor de cereale. Apoi, certea-
lele finzindu-se în comision de către asociaţiuni, în cantități mari şi bine
ingrijite, ele s'ar plăti după calitate, în care caz producătorii ar fi direct
stimulaţi să îngrijească bine cerealele şi să le predea societății cu mai
puţine corpuri străine, In slirşit magaziile fiind înzestrate cu instalațiuni
mecanice pentru curățirea şi clasificarea cerealelor, bineințeles că aci
cerealele ar îi tratate uniform şi clasificate după calitate. Preţul obținut
ar fi astfel intotdeauna mai avantajos, lar discreditul in care se află ac
tualmente cerealele romineşti pe piețele străine, din cauza comerțului
intermediar, care exportă cerealele cu prea multe corpuri străine, ar dis-
părea. Producătorul, prin intermediul asoclațiunii, sar apropia, de bună
seamă, dacă nu de consumatorul străin, cel puțin de exportatorul romin,
care cel din urmă dirijează cerealele noastre câtre ţările importatoare,

Dr, loan Teodorescu

Cronica Financiară

În primele luni ale anului 1914 o bună parte din societățile ano-
nime şi-au publicat, conform legii, bilanţurile pe anul expirat.

Din cercetarea acestor bilanțuri şi din dările de seamă, cu care de
obicelu se prezintă bilanţurile adunărilor generale, se poate vedea că,
mal ales in cea ce priveşte instiiuțiunile financiare, criza nu a influențat
aproape de loc rezultatele generale. O bună parte din bănci—, mari și
mici—, au distribuit acţionarilor acelaşi divident ca şi in anii precedenţi,
au constituit aceleaşi rezerve, ba—ceva mal mult—şi-au mărit capitalul in
“cursul anului expirat intro măsură neobişnuită pănă acum.

Banca Naţională a Rominiei a avut în 1913 un beneficiu net
de lei .678.752,34 față de 7.555,506,71 în 1912.

Banca Rominească, 1913. Lei 1.908.300 faţă de Lei 1.471.359,54
în 1912.

Banca Generală Romină, 1913. Lei 2.315.355,67 faţă de Lei
1.646.085,22 în 1912, :

Banca de Credit Romin, 1913. Lel 2.631.552,05 faţă de Lei
2.004.470,07 în 1912.

Banca Comercială Romină, 1913. Lei 1.426.293,05 faţă de Lei

-049.156,92 în 1912.
a pina Marmorosch Blank & Co., 1913. Lel 3.239.626,54 faţă de
Lei 2.659.988,35 în 1912.

Explicaţia se găseşte in dobinzile mai urcate ce s'au perceput În
cursul anului 1913 şi in afacerile mal numeroase ce s'au inchelat către
sfirşitul anului după lămurirea situaţiei internaţionale.

Sub influența rezultatelor satistăcătoate daie de principalele noas-
tre instituţii financiare şi chiar de unele pe pe industriale, se observă

însuilețire generală pa terenul economic.
ji ana știrile contradictorii ce ne vin din străinătate înarmările cons
tinue ale marilor puteri, necunoașterea amănuntelor reformelor propuse
„de guvern ţin întru citva pe loc expansivitatea oamenilor de afaceri,

+4 VIAŢA ROMINEASCA

care, deşi dornici de a întreprinde ceva, tot mai stau În oarecare te
zervă, aşa că Bursa noastră nu are buna dispoziţie cerută de asemenea
împrejurări. Din contra, o bună parte din cursuri sint scăzute şi nu ciş-
ligă decit cu greu citeva puncte. 5

Chiar acţiunile cele mai căutate innainte,—Casa Rurală și Tram-
vaele Comunale,—au scăzut cu citeva puncte in ultimele zile, fără să
şi le reciştige, deşi se zice că cea dintăi instituţie va avea un rol in-
semnat cu ocazia exproprierii, iar cea de a doua va intra în curind ir
'posesiunea liniilor vechii societăți.

Că aceasta este numai o situațiune trecătoare ne-o explică faptuè
că posesorii de valori nu se mai grăbesc ca înnainte să vindă ce av,
din contra aceştia ţin valorile in speranța justificată că în curind, ce!
mult după ultimo, cursurile se vor ridica, reciştigind nu numai punctele
pierdute, dar adăogind alte citeva.

Din tabloul de mai jos se poate vedea cum au oscilat cursurile
principalelor valori în primul trimestru al anului 1913.

Valorile Lunile Zilele
3 t1 20 25
i lanuatie 5440 59>0 b890 5550
gun a me | Februarie 53980 3580 inch, 5360 580
“A Martie 5690 imeh, Bu SAW înce, 5450"
Ianuarie 850.~— S43.— RM — 831.—
Pune Dominica | Februarias — =- — 8%
Martie, _— 790 - 783 of.
c Rurală Ianuarie 1740.— 1065. 1000.— —
(acţiuni) Februarie — -— 1400 1510
| Martia 1630 1590 1535 1530
Sor. com. de | Ianuarie, 1580.— = 1525, — 1550.—
ebruarie — ; 1575
tramvae | Martie -= 1075 1740 A cehi
Renta convertită | Linuurie HR.40 =8.40 88,8% in 83.00
1905 | Februarie 83.60 67.23 BTO STA
(cerute) | Martie 87.40 87.95 45,25 84—
Soe: de asigurare lanuaria 1231 — 1921 -—
Nationala" Februarie —— -- — 1247
Martie — 1214 1209 1210 of.

M. V. loachim

*) Pentru luna Martie cursurile sint pe ziua de 24.

Scrisori din Bucovina

Câlătorie politică.—Ziaristice.—Congres şi ju-
Dileu.— Doctorul Teodor Tarnavschi.— Un nou docent romin. —
Ajutor ori revoltă.

Contele Meran, preşedintele Bucovinei, a fost acum citeva săptâmini la
Bucureşti, unde a fost primit In audiență de Rege și a conferit cu
'barbaţii de stat conducători ai Romîniei.

Vizitei acesteia i s'a atribuit în ziarele vieneze o importanță politică,
punindu-se călătoria aceasta în legătură cu plingerile Rominilor bucorvi-
neni pe terenul bisericesc, şcolar şi economic. 'Se știe că în timpul din
urmă chestia bisericească (numirea lui Manastyrski ca vicar general, ne-
considerarea memoriilor înnaintate în privinţa despărțirii diecezei prin
scoaterea Rutenilor din cadrele diecezei de azi), chestia şcolară (şcolile
particulare şi de minoritate), chestia limbii—au fost viu discutate într'o
parte a presei rominești, discuţie care a avut ca urmare o acţiune a Li-
xli culturale din Regat.

In aceste împrejurări și întimplindu-se în același timp cînd Tisza
se opintia ca să ajungă la un aranjament cu fraţii noștri din Ungaria,
lucru ce-l făcea evident subt presiunea evenimentelor anului din urmă,
cu toate că-l desminția la fiece ocazie,—călătoria contelui Meran era č-
vident ceva mai mult decit o vizită de curtoazie, care se putea face de
mult.

Impresia aceasta a fost întărită și prin o ieșire violentă a organu-
iui partidului rutean, scris în nemțeşte, Bukowiner Post. In acest
organ a apărut, în ziua cînd contele Meran era primit în audiență, un ar-
ticol furios, care căuta să arate că vizita lui Meran p'are nici un rost,
de oarece Rominia s'a deslipit definitiv de Austria şi nici încercările con-
elui Tisza, nici călătoria contelui Meran n'ar rtaduce-o în brațele Aus-

46 VIAŢA ROMINEASCA

triel; că Rominii bucovineni nu sint de loc asupriţi, ceia ce ar putea
spune barbaţii lor fruntași ca mitropolitul Repta și mareșalul țării, baro-
nul Hormuzache, și că această călătorie a contelui Meran nu poate avea
altă urmare practică decit să înstrăineze de monarhie „pe cel mai credin-
cios popor din Austria : pe Ruteni".

Articolul nu purta nici o semnătură dar a fost anunțat cu o zi
înnainte de apariţie, prin toate ziarele—şi cele bucureștene—ca un arti-
col al lui Nicolai Wassiiko, şelul Rutenilor bucovineni,

3 Atit ziarele oficioase cit și contele Meran, într'un interview acor-
dat unui ziarist bucureștean, au desmințit categoric caracterul politic al
călătoriei, totuși peste tot perzistă părerea că călătoria Sa făcut cu un
scop politic. Ca un slab ecou al acestei călătorii se prezintă seria de ar-
ticole din organul Nemţilor naționali Bukowiner Nachrichten (ince-
pind cu No. 7127), intitulată : „Romănische Beschwerden" (Plingeri ro-

” mineşti) în care se cercetează plingerile Rominilor în privința limbii.
Se înțelege că acest organ, cunoscut ca expresia fidelă a politicii per-
fide nemțeşti din Bucovina, află că totul e în cea mal bună ordine, in-
jură pe iniţiatorii acțiunii pentru drepturile limbii, care au procedat din
motive egoiste (se vede ca să-și facă reclamă) și e convinsă că păstrarea
lucrurilor cum sint azi în Bucovina e chiar în interesul Rominilor. A
discuta cu iniumurarea politică a acestor oameni, e lucru zadarnic: pe
aceştia îi va convinge numai realitatea despre lipsa lor de importanță
Intro ţară trezită la drepturile ei naționale.

In legătură cu aceasta amintim că se vorbește—e drept cam de
mult, dar Rominii sint oameni cu răbdare—despre o ordinațiune, ce se
pregătește în ministerii privitoare la întrebuințarea limbilor țării (romină
și ruteană) în biurourile oficiilor de stat, Unele ziare au publicat și u-
nele amănunte din această ordinațiune ; spre a putea aprecia însă foloasele ce
vor rezulta din această ordinațiune, dacă va veni, trebue să aşteptăm să
fie publicată și să mai așteptăm ceva de mare importanţă, să așteptăm
să vedem dacă Rominii, care în pătura cultă sint aproape instrăinaţi
complet, se vor putea despărți—cu toată ordinațiunea ministerului—de limba
nempească. sAceasia e temerea cea mai mare și mai întemeiată, căci toate
ordinaţiunile și legile nu ne ajută nimic, dacă noi singuri nu vroim să né
ajutăm ; și că nu vroim să ne ajutăm, am dat dovezi destule pănă acuma,
Rominilor bucovineni le lipsește energia necesară intr'o luptă politică şi

această lipsă de energie caută să o acopere prin un noian de fraze de ca-
librul cel mai naţional.

Incepind cu lanuarie 1914, apare la Gura-Humorului, orășel din

sudul Bucovinei, un nou organ politic rominesc: Gazeta Rominä, o-
dată pe lună.

„Scopul ei principal este de a lumina poporul despre drepturile

SCRISORI DIN BUCOVINA 407

sale politice și naționale, de a-i da indegetări şi sfaturi spre indreptarea
stării sale materiale, de a lupta pentru binele său naţional, politic şi
material“.

Programul nostru din care am scos rindurile de sus arată apoi pe
targ chestiunile, care vor fi tratate în coloanele ziarului și închee cu ver-
surile din „Latina gintă“. Director al acestei publicații lunare e dr. Am-
bros Comoroşan, avocat în Humor, un idealist cum rar se vede în zilele
noastre, un luptător dezinteresat, care pentru unii oameni dela nol, de-
prinşi să tragă profit dela fiecare pas, trece de „neințeles*, Dr. Como-
roşan e cunoscut publicului larg din campania îrumoasă ce o duce pen-
tru eluptarea drepturilor limbii, campanie care cere jertie grele pe care
inițiatorul ei le dă bucuros. E cunoscut entuziasmul cu care neincetat
intervine ca să reaprindă, în mijlocul unul indiferentism condamnabil, dra-
gostes pentru o luptă ideală. Și faptul că această luptă care cere jertle
n'a prins sau a prins numai foarte puțin, pe face sä privim cu neincredere In
viitor. Cu toate că editorul și directorul nouei publicaţii ne este simpatic,
cu toate că ştim să apreciem sentimentele de care e condus şi jertfele
de tot felul ce le face, cu toate că programul desfiișurat e sincer și ac-
tual, trebue să constatăm că acest jurnal, ca și altele de acest fel, nare
drept de existență și—am vrea să răminem profeţi mincinioși—nu vä
trăi mult. Mai întălu noi sintem în cazul cel mai bun 300.000 de Ro-
mini in Bucovina, dintre care 99 la sută ţărani. Dacă fiecare partid po-
litic şi tracțiune își va scoate jurnalul său—precum o fac, dacă fiecare
stare socială va face la felin parte sa făcut, dacă fiecare oraş și oră-
şel din țară va avea foaia sa locală, ne întrebăm ce presă va fi aceia
şi cine o va susținea. Prin astfel de încercări cred că se compromite

numai ideia unul jurnal rominesc de samă, pe care ar trebui să-l scoată
odată Rominii bucovineni,

Apoi intrucit poate iniluența opinia publică un jurnal politic care
apare odată pe lună cu 3 pagini jumătate de text? Pe de altă parte
articolele nu sînt ținute la nivelul și pe înțelesul țăranilor cătră care

ä se îndreaptă,
jui “Viața Noud, organul partidului naţionalist, și-a schimbat forma-
tul. Se svoneşte că deodată cu schimbarea formatului şi-a schimbat şi
redactorul. Cu redacția ziarului a lost Insărcinat d, dr. I. Gramadă,
profesor, cunoscut prin lucrările sale literare, fost pe vremuri Pda
la „Rominul* din Arad și editor al ziarului poporal „Deșteptarea“.

Wahrheit, revistă nemțească a deputatului democrat ez Chi-

ici, care işi suspendase apariţia Innainte cu un an, apare cin nou.
grai Nai i Pereti cu vehemenţă acţiunea „Ligii culturale” care
periclitează bunele raporturi dintre Austria și Rominia, ceia ce— sustine
revista—nu e numai în dauna Rominilor bucovineni, dar șia Rominiei.

A apărut şi un organ învățătoresc în nemţește şi întitulat Schul-
glocke, Produce mare mirare faptul că mulți învățători romini sau

108 VIAȚA ROMINEASCA
N a ii i Pila Ia a E E a

angajat la agitaţie pentru un organ internaţional condus de niste Nemți
şovinişti. Se credea că în era școalei naționale, internaționalismul- nare
ce căuta in rîndurile învăţătorimii romine, dar cei ce credeau aceasta se
vor vedea inșelaţi, cel puţin în parte.

Pe de altă parte sintem informaţi că din mijlocul învățătorimii ro-
mine va răsări un organ nou [cultural, care—deslipindu-se de partidele
politice—va face politică rominească culturală. Pregătirile sau pornit
şi se continuă cu mult succes.

Asoriaţia corpului didactic romin din Bucovina a hotărit în
şedinţa din 1 Martie convocarea unui congres cultural al învățătorimii
romine în vechea capitală a Moldovei, la Suceava. Programa congresului
cuprinde pe lingă conferinţe literare și ştiințitice, teatru. concert, escursi
şi următoarele puncte de discuție :

1) Educația învățătorului (scăderile, remedii).

2) Activitatea extrașcolară.

3) Organizaţia.

4) Naționalismul în școala primară.

La congres vor fi invitați și invățătorii romini din Regat și Ungaria.

Pentru reușita congresului comitetul face pregătirile cele mai în-
tinse. Tot în vara anului acestuia se va serba și jubileul de 50 ani al
„Societăţii pentru cultura și literatura romină din Bucovina“, Fiind a»
ceasta cea mai veche societate culturală a Rominilor și totodată cea
mai de seamă se așteaptă ca jubileul ei să fie o manifestare culturală
vrednică de intemeietorii societății şi de scopurile ce urmărește.

Neamul rominesc din Bucovina și învăţămintul superior a suferit o
pierdere mare prin moartea profesorului de teologie practică Teodor
Tarnavski.

Teodor Tarnavschi, deși trăia retras, era adevăratul conducător al
preoțimii bucovinene ; și cum aceasta are o influență mare asupra politicii
romineşti, Tarnavschi a influențat în mod hotăritor politica din Buco-
vina, Ca învăţat și profesor universitar se bucura de mare trecere in
toate cercurile. A lost de repeţite ori decan aj facultății teologice,
apoi Rector Magnificus, membru în consiliul şcolar al ţării, inspector die-
cezan, membru onorar al consistorului, scurt, —una din figurile marcante

ale vieţii rominești din Bucovina. Moartea lui prematură a fost deplinsă
de toată lumea.

A fos numit la Universitatea din Cernăuţi docent pentru archeolo-
gie și epigrafică profesorul secundar dr. T. Sanciuc.

SCRISORI DIN BUCOVINA Ke

Sanciuc e fiu de preot bucovinean, a studiat liceul în Cernăuţi, uni-
vertitatea- în Cernăuţi și Viena, a făcut apoi în mai mulți ani călătorii
de studii în Grecia, Italia și Asia mică, apoi studii la universitațile din
Viena şi Berlin șia publicat în revistele de specialitate A/henischa Mit-
teitungen şi Römische Alitteilungen mai multe studii interesante, care
au fost foarte bine primite de specialişti. În urma colocviului de a-
bilitare, pe care l-a susținut cu succes, a fost propus de colegiul profe-
soral docent privat, propunere pe care ministerul a întărit-o,

Cuvintele de sus caracterizează situaţia extrem de gravă a ţării.
În toată țara domnește o cumplită mizerie. Ţăranii și orășenii sint
victimele foamei. Totul stagnează, nici un prilej de agonisire ; şi pe dea-
supra guvernul a luat cele mai strașnice măsuri de pază pentru oprirea
emigrației la America.

Pe cind în pauza parlamentară s'au adunat aproape toate dietele
ca să-și spue cuvintul și să lucreze pentru popor, dieta Bucovinei nu
sa adunat. Dece? Răspunsul e clasic: pentrucă nu există garanții
că dieta va lucra liniştit. Aşa fiind primarul oraşului Cernăuţi, care e
totodată şi deputat al marei proprietăți evreești, a convocat pe deputați la
un sfat În afară de dietă. S'a spus încă odată ceia ce se ştia acuma
că țara e faliță și că numai guvernul poate sări în ajutor. Cel mal ni-
merit a caracterizat situația deputatul socialist G. Grigorovici, care a
rostit cuvintele : Ajutor ori revoltă. Acesta a cerut deschiderea grâni-
ților şi măsuri de ajutorare din partea fondului religionar.

S'au votat o serie de rezoluții pe care le va prezenta o delegație
de deputați împreună cu prezidentul țării guvernului central. in legătură
cu aceasta deputaţii Aurel Onciul şi Nicu Flondor au iniţiat convocarea
unei conferințe a tuturor comitatelor ării la Viena, ca să se sfătuiască
asupra măsurilor ce trebuesc luate în vederea crizei prin care trec ţările.
Ei au şi elaboratun program de discuție pentru această conferenţă.

Un Bucovinean

Scrisori din Basarabia
Basarabia dela 1912 încoace

Gallia omnis divisa est în par
tes tres, quorum....*

Iulus Caesar
„De bello Gallleo*,

Am luat de epigraf citația de mai sus din marele; autor al anti-
chităţii clasice, dar, iată, chiar dela inceput, nu-mi vin nici primele
ginduri asupra „Basarabiei dela 1912 incoace", decit subt o formă care
de loc nu sar arăta potrivită ca introducere la o povestire epică sau
ia o expunere impasibilă a prezentului acestei ţări: mă chiamă imperios
numai singele şi carnea, cele vii ale vieţii din ziua de astăzi cu toate
Tăutăţile şi mărunţimile ei...

Se vorbise mult pină decurind, cum că faimosul jubileu de „o
sută de ani dela alipirea Basarabiei de Rusia" ar fi născut în anul 1942
o vastă literatură consacrată acestei țări din cursul veacurilor şi de azi—
şi aceasta atit în Rominia cil şi în Basarabia şi Rusia. Păcatele mele,
nu pot, cu toată silinţa ce 'mi dau, să prețuesc aceste grămezi de bistă
hirtie tipărită, decit socotindu-le pur şi simplu ca o rumegare a unora
a Regi fapte, idei şi vederi, prea de mult cunoscute, şi banale,
anale...

Fără o viaţă vie, fără oameni de acţiune şi fără însăși acțiunea
în zugrăvirea realităţii — trecuseră înaintea noastră şiruri întregi de
broşuri cu „puţin de istorie, niţel de geografie“, dar cu abuz mare de

suspine platonice. In ceia ce priveşte partea generală a chesi-
unii, nu sa editat nici măcar un album sau almanah bine ilustrat

Notd.— Intru cit ne este cu neputinţă să cunouştem toate faptele des-

po ma, ari vorbește în acest articol, îl publicăm subt ubsoluta răspundere

SCRISORI DIN BASARABIA su

cu tipuri şi vedori ale unei ţări frumoase şi mănoase dintre Nistru, Prut,
Danărea şi Marea Neagră. Acelaşi lucru îl constatăm şi în domeniile sta-
tisticei, economiei, folclorului, muzicii locale etc. Chiar Insăşi furnica
noastră de bibliografie și bibliotecă, d. Nicu Mohilianski din Chişinău,
care posedă cea mai mare adunare de cărţi, de toate limbile, privitoare
la Basorabia şi e un adinc cunoscător al Basarabiei—chiar și dinsul
Sa mărginit a publica o cărticică compilativă (pe ruseşte) sub nus
mele „Basarabia“, cuprinzind şi citeva ilustraţii din cele de pe cărţi poş-
tale, Şi—lucrul este prea firesc—n'am avul în această privinţă nici o
publicațiune în limba romină.

Aşa s'a prezintat la jubileulei o ţară, care întrece prin mărimea sa
şi prin numărul locuitorilor pe citeva din statele europene. Despre frații-
scriitori, cei din regat, care şi ei au avut ochii aţintiţi peste Prut în 1912,
nu mai am ce să spun: sint prea bine separați de Basarabia cu zi-
dul chinezesc, frontiera de pe „riul blăstămat“ ; măcar că şi unlidin ei
au fost întrucitva fecunzi în descoperiri istorice din cele noui-noult,
iar alţii au apărut şi bine impodobiţi cu zdrențe istorico-politice şi
iantastice, iarăși compuse din iubirea de neam, ura contra cotropitorilor
şi nitel de geograiie“. Instirgit, toată literatura noastră jubilară nu poate
fi socotită printre acele despre care se spune: „bis repetita placent,..”

Cu toate acestea zgomotul jubileului a tăcut şi deja cum de mul-
tişor ; apa nevinovată a broşurilor suspinătoare a lăsat în urma sa nu-
mai o alble seacă de tol.. Dar iată—după o lungă tăcere a mea prin
presa rominească, tăcere care durează, Incă de dinaintea vremilor de ju-
bileu—mi-e teamă să nu-mi fie cumva dat să intilnesc după toate rindu-
rile de mai jos o concluziune firească a amicului-cilitor + „ba şi toate
acestea considerațiuri şi ginduri ne sint cam cunoscute din „Scrisori: din
Basarabia” de acuma cinci ani... acelaşi haos al unei vieţi ciudate... ace-
iaşi dispoziţie, cind pesimistă, cînd optimistă a autorului...“

Cer ertare dinainte şi îndrăznesc să vă asigur, că, pe cît veţi găsi
mai jos aproape acelaşi şir de idei şi consideraţii, pe care le-aţi intilnit
altădată, pe alit şi viaţa Basarabiei contimporane mai nu sa schimbat
dela 1909 încoace. Dar în acelaşi timp sint sigur că nu veţi scăpa
dia vedere şi ceva nou, ivit In răstimpul ultimilor ani în Basarabia,
ceva nov, interesent şi semnificativ.

Cit mai puţine excursluni istorice în vremurile dinnaintea lui 1912
şi cit mal multă viaţă din ziua de azi nu vor contribui poate decit
la haosul real al expunerii, haos real şi conform cu însăşi Basarabia contim-
porană. Cu atit mai bine. ŞI dacă la început voiu amesteca ia un
loc toate categoriile şi procedeele obicinuite în o descriere generală,
pe măsura povestirii voiu urmări să complectez toate filele albe, a-
dăugind consideraţiile şi faptele jăturaşe. Aceasta din cauză că nici o
sistematizare nu se poate face în tot materialul, care stă şi aşteaptă In-

412 VIAȚA ROMINEASCA

naintea mea. Haosul vieţii politico-sociale din Basarabia stă mereu în
lumină şi aruncă in umbră toate aparențele şi simptomele de sănătate
precum şi rostul intregului nostru complex de traiu material şi sufletesc,
Nu se poate nici inţelege, nici descifra viaţa Basarabiei decit desemnind,
fixind dintăiu haosul ei în mod pur impresionist, — deci şi partea epică
a rindurilor de mai jos va aparţine analizei făcute de însuși cititorul, pe
cind tot palpitantul și clătinătorul conţinut al existenții neastre, a Ba-
-sarabenilor, va fi pe cit e posibil, redat în aceste rînduri,

„Gallia omnis divisa est in partes tres, quorum...“ dar Basarabia
e impărţită, ba nu—ruptă şi desfăcută, in toate privinţile, ca nici o farà
din Europa, în sute de părţi şi în toate direcţiile: ceia ce şi face din ea
o regiune ciudată, demnă uneori de a te mindri de ea, lar uneori de a
o părăsi pe veci...

La fel cu fluxul mărei, care, retrăgindu-se, lasă in urma sa spumă,
morci şi „frutti di mare“ putrezite,—şi jubileul basarabean din 1912,
după o scurtă insutlețire, ne-a lăsat drept moştenire minciuna, intrigile,
frazele goale şi a desvăluit cultul nostru pentru formele deşarte. In mo-
mentul jubileului, Basarabeanul privise în jurul său ca adevăratul ales
al soartei, işi crease o opiniune prea exagerată despre persoana sa şi a-
cuma... Să vedem dar ce face şi ce este acuma.

Anul 1914 ne găseşte pe noi în cea mai penibilă situațiune su»
fetească. Ca Romini mai mu avem nici lucru pe terenul propăşirii
comune, nici partide, nici oameni de acţiune energică, nici literatură, nid
măcar jurnalistică cu trecere şi influență. Doi ani trecuți dela data ju-
bileului îşi numără ciclul intreg de diferite alegeri: in Duma imperială,
în zemsivo (dietele judeţene şi una gubernială), în consiliile comunale
şi pentru cel din Chişinău; apoi la Ianuarie trecut—alegerile guberniale
ale nobilimii basarabene, care alegeri au la noi cea mai mare însemnă:
tate mai ales in vremea de acum. In toate aceste alegeri rominimea
basarabeană, ca atare, nu a dat nici un semn de viaţă. Numai „mol-
dovenimea* țărănească ne-a silit să nu o uităm, după ce a trecut printro
psihosă a mişcării religioase, ridicată de ieromonahul Innocentie. dintro
mănăstire de la Balta (judeţ din gubernia Podolia, vecin cu Basarabia
Dent în jumătate de Romini). Dar despre această mişcare mai

Viaţa Basarabiei contimporane, ale cărei manifestări şi evenimente
interesează pe toată lumea, nu corespunde de loc cu interesele şi aspi-
rațiile rominimei locale, căci tot complexul traiului nostru politico-social şi
economic se face pe ruseşie, in formele tradiționale de cultură şi
administrațiune rusească. De aceia ne şi ocupăm în primul rind cu chès-
tiunea situaţiei de azi a acestor forțe politice, care au participat ca a-

SCRISORI DIN BASARABIA Libia

genţi fireşti la ciclul întreg a sus pomenitelor alegeri din anii 1912—13
—14. in această privință constatăm că acuma totul se găseşte în de-
plină desbinare şi chiar în prostrație.

Am ştiut pănă la 1912 un singur partid organizat în Basarabia, anume
„pailidul de centru din Basarabia”, partid care a şi fost de fapt un „trade u-
nion* al tuturor aprarienilor mari şi mici, care destăcindu-se din massa inertă
s'au dat părtaşi la viaţa ubştească. In fruntea lui stătea dela 1905 familia Kru-
penschi cu partizanii ei convinşi ca, Buzni, Cantacuzino, Leonard, Go-
nata, Suruceanii și alţii ; iar boerii moldoveni „naționalişti* (în ghilimete 1),
de pildă Gore, Feodosiu, Glavce etc. se aratau totdeauna în deplină.
prietenie cu cei dintăi.

Trei campanii electorale dela 1906 le-au dus cu toții dimpreună:

sub cul mai patriotic drapel rusesc şi ne îndestulau din belşug cu reprezen-
fanți de alde Cruşevan, Purişchevici etc., din pricina cărora multă vreme
am fost obiectul disprețului întregii Rusii intelectuale. Ba chiar pănă
la 1912 anume agrarieni din Basarabia diriguiau aproape toată politica
internă a guvernului rus, fiindcă decedatul prim ministru Stolipin
şi succesorul său Kocovjev s'au lăsat cu totul pe vola celor mai in-
țluenţi deputaţi basarabeni : Pavel Crupenschi, Sinadino, Purişchevici, care
au şi inaintat ca ministru al instrucţiunii pe Leon Casso, proprietar din ju-
dețul Soroca și rudă cu Crupenschi. Opoziția din Rusia a numit atuncea
anii 1910—1911 o eră nouă, „epoca basarabeană“, și după atitudinea depu-
taților noştri credea, că Basarabia nu e decit o gubernie ordinară rusească
cu naționalismul şi şovinismul rus deslănțuite în voe. Neștiind cum
că „reprezentanţii“ basarabeni nu cunose aproape nici-un cuvint rominesc,
jurnalele humoristice din Rusia glumeau mult pe socoteala deputaţilor, care
ştiu numai trei cuvinte: mămăligă, păpuşoiu şi brinză,—cuvinte ciudate
şi ridicole pentru urechea rusului.—dar cu ajutorul cărora sint ocupați
cu elaborarea legislaţiunii pentru întreaga Rusie; alţi humorişti vă t-
sigurau că toate numele satelor din Basarabia se termină pe „ești“ cela
ce dovedeşte cit de sonor şi elegant este graiul moldovenesc al „dom-
nilor Cruşevan, Purişchevici şi Crupenschi...*

N'a avut cine, baarfiflostşi inutil, să explice întregii Rusii cum câ
noi puţinii Basarabeni intelectuali privim pe deputaţii noștri ca pe niște
ciuperci parazitare, ivite pe solul sterp al Basarabiei din cauza lipsei complecte
de măsuri pentru desvoltarea sufletească şi politică a poporului. Cum
să poţi explica ceva, cind înşişi domnii Crupenschi şi Purişchevici
strigau în plină Dumă, că inima Rusiei sa mutat demult din Moscova in
Basarabia! E prea greu să eşi din halul acesta, în care eşti luat de toţi
drept obiectul glumelor și eşti expus risului lurhii întregi. A fost un adevărat
blăstăm pentru noi, cînd toată mişcarea spiritelor reacționare din Rusia era
condusă de Basarabeni. Chiar și in momentul de față domnii Purișchevici și
Casso fac progrese mari în această privință. Rămăsesem numai cu scirba

414 VIAȚA ROMINEASCA

că criminalii aceştia politici pun o pată neștearsă pe toată suflarea
basarabeană și își găsesc din nenorocire partizani din sinul nostru.

Dar „vremea schimbă înţelepciunea lumii"... Oricit de prost a fost
regimul parlamentar din Rusia a avut totuși cu timpul o mare influență
asupra unei anumite grupe din „partidul de centru din Basarabia“, $i
iată de ce vedem către 1912 pe toți Crupenschii despărțindu-se de huti-
ganii de-al de Purişchevici. Oameni cu educația de „gentlemani“, cu toate
că sint agrarieni și conservatori, Crupenschii au vrut să iasă din brațele
bandei negre ; pentru ei se părea deja că „maurul și-a împlinit datoria,
maurul poate să plece“,

Incă la 1909 murise faimosul Crușevan, marele renegat romin și
devastator antisemit, autorul primului pogrom din Chișinău ; murise res-
pins de partidul de centru, cu care a luptat în ziarul său „Drug“ pevl-
aţă şipe moarte, din cauză că Crupenschii, cunoscind bine dela 1905 re-
acționarismul lui absurd, nu l'au susținut la alegerile imperiale din 1907,
Murind Crușevan a lăsat ca moştenire o simplă idee pentru toți reacționa
rii Basarabeni, al căror oracol a fost şi anume cum că în Basarabia avem două
cahale : unul jidovesc și al doilea al Crupenștilar, care în nobilimea basa-
rabeană numără, cel puţin o treime de voturi, din totalul de 250 votanti,
voturi aparținind anume reprezentanților și rudelor acestei familii, Cătră
anul 1911 și Purișchevici a fost respins de d.nii Crupenschi şi sa văzut
silit să nu mai candideze la alegerile imperiale din 1912 în Basarabia.
Purișchevici și Porset dominaseră multă vreme în județul Acherman;
dar la alegerile de nobilime şi de zemstvo din 1911 şi 1912 au fost in-
vinşi de partizanii credincioși ai Crupenștilor, De aci ura de moarte,
cu care și pănă azi luptă, și cu succes, d. Viadimir Purişchevici im-
potriva tututor Crupenştilor,

Acest clovn politic al Rusiei impreună cu ginerile său Ponset, (un
francez naturalizat In Basarabia, milionar cu avere de peste 13 milioane
lei), au ridicat în contra familiei Crupenschi tot felul de acuzațiuni și
de intrigi. Măcar că nici unul din Crupenschi nu ocupă vre-o demnitate
plătibită, ei totuşi apasă asupra multor părți din viaţa locală prin numărul
lor mare și prin legăturile de rudenie și din Petersburg*). Inimicii lor au reuşit
a întinde o largă agitație în contra acestei „lăcuste basarabene“. Toate
mijloacele au fost bune: d, Toader Crupenschi, mareșalul nobilimii din
jud. Bender, față de o acuzaţiune foarte bine înscenat deacte de homo-
sexualizm, a fost nevoit să se retragă și să fugă în străinătate, unde se
şi află dela 1911; d, Pavel Crupenschi, cel mai insemnat și cu influ-

*) Anatolie Nie. Crupenschi e umbasadorul Rusiei la Roma; Vasile
Nic. C.—ministeul rus la Poching ; Alexandra Dim, C.—direetor a! tuturor tea-
trelor împărăteşti: Gheorghe Dim, C—mara consilier ta „Banca imperială
a Nobilimii și Țărănimii”; atei Gh. C.—genoral şi prietinul col mai intim al
marelui duce Noculai Neculaevici, subt absoluta influență a cărnia se află si in-
treaga Curta ete...

SCRISORI DIN BASARABIA 415

SR ac RR li

ență deputat din Dumă în vremurile lui Stolipin, a fost învinuit că ar fi
furat banii „partidului de centru“, destinați pentru cheltuelile alegerilor
din 1906 şi 1907, şi că și-ar fi construit cu acești bani palatul său dela mo-
șia „Larga“ jud, Hotinului ; d. Alexandru Nic. Crupenschi, hofmeister al
Curţii Impărătești şi mareșalul Nobilimii basarabene, (cea mai marcantă
figură dintre Crupenschi) a fost acuzat de fel de fel de abuzuri electo-
rale şi în ultimul an și ca autor moral al intrigilor şi calomnillor săvir-
șite în contra președintelui tribunalului din Chişinău, d. St. Luzghin.
Chiar la 18 Martie curent sa judecat la Senatul din Petersburg
chestia învinuirilor aduse d-lui Luzghin și acesta a fost achitat. După a-
ceastă achitare Purişchevici şi Co. sau dezlănțuit din nou asupra lui Cru-
penschi şi strigă deja în gura mare „pollice verso“. In focul patimii politice
s'a uitat acuma, cum în 1909 același Purișchevici a calomniat în mod
brutal pe d. Luzghin în Dumă, numindu-l revoluţionar și şarlatan electo-
ral *). Acuma sint aliați în lupta împotriva uricioșilor Crupenschi,
—deci şi cauza lui Luzghin, om cu convingeri „stinge“, coincide cu
interesele lui Purişchevici, oracolul tuturor elementelor obscurantiste.
Trebue să recunoaştem, că întrucitva ura aceasta în contra Cru-
penștilor are temeiuri. În ultimul deceniu figura lui Alexandru Nic.
Crupenschi, preşedintele „partidului de centru din Basarabia“, a pus în um-
bră pe toți reprezentanții locali ai guvernului central. După placul lui
Crupenschi se făcea totul: se susținea ideia de separatism basarabean ; se
numeau și se „dădeau afară“ guvernatorii, arhiereii ; primeau posturi mai
toți iuncționarii mari și mulți din cel mici ; se făceau toate alegerile etc.
Aflindu-se pe o culme a puterii, A. Crupenschi nu sa gindit bine cu cine
a avut a face şi cu încetul el însuși sa văzut încunjurat pe nesimţite de
clemente à la „maurul care şi-a implinit datoria şi poate să plece“ —dar
poate și să se revolte cu succes împotriva stăpinului,

La 1908 guvernatorul Haruzin a fost, după cererea lui Crupenschi,
mutat din Chişinău la un post foarte modest, dar după moartea lui Stoli-
pin în 1911 a intrat în ministerul de interne şi imediat a inceput opera
de răzbunare sprijinit de Purişchevici, care cătră 1912 a fost atit de radi-
calmente gonit de Crupenschi din Basarabia, încit a fost nevoit să-și cum-
pere o moşie în gubernia centrală Kursk, ca să poată participa la a-
legerile pentru Dumă. „Calomniez, calomnlez : il en restera toujours quel-
que chose"... Haruzin a ştiut bine să se folosească de postul său la
interne, ca să micșoreze şi să înjosească insemnătatea familiei Crupenschi
în Rusia și Basarabia. „Sferele înalte“ din Capitală au fost repede înşti-
ințate cum că lumea vorbește mult că în Rusia există două dinastii: Ro-
manovii şi Crupenschii ; cum că întreaga Basarabie geme sub jugul a-

resedi tribunalului stă în fruntea comisiei electorale din In-
tra: lgie i par şi nemulţumirea unora sau atuturor in contra lul

daei se tine pārtinitor sau... nepărtinitor,

416 VIAȚA RONINEASCA
A S EE e i

cestei familii numeroase și imploră guvernul să micşoreze noul cahal ivit
in această nenorocită țară; cum că toată nobilimea basarabeană pănă
acum atit de credincioasă incepe a fi nemulțumită în contra autocrației ru-
seşti, fiindcă iși are o avantgardă aci în- Basarabia, în persoana lui Ale-
xandru Crupenschi.

Gindiţi poate, că nu vă ocup atențiunea decit cu niște împletiri
şi născociri din Basarabia? Dar, domnilor, aceste născociri se reflec-
tează prea greu pe spatele și pe crierii noştri, a Basarabenilor. Nu mi-
mai că întregul complex al intereselor și aparențelor, pe care îl numim
viaţa noastră sufletească, este predominat de sus arătatele fapte și
istorii, dar dela relaţiile dintre toţi politicianii și guvernanţii noștri
depinde chiar pinea cea de toate zilele pentru mulți din noi. Des-
pre ce se vorbește acuma in Chișinău? Despre mutarea arhiepisco-
pului Serafim la Tveri,—fapt indeplinit. Şi cînd îl mută sinoduljpe Sera-
fim dela noi? Nu la mutat cind ne-a venit în Basarabia ca un apos-
tol al rusificației brutale, ci "| mută cînd s'a făcut cam binevoitor pen-
tru Moldoveni, cind este biruit și învățat de acest popor. Şi pentruce
e mutat? Pentrucă e un partizan convins și sincer al Crupenştilor. Ne
va veni acuma un nou arhiereu și ne va aplica mijloacele lui noui de
desnaţionalizare. Și iată pentruce depindem așa de serios de relațiile
dintre Purișchevici şi Crupenschi...

Loviturile mari, primite în ultimul timp din diferite părți de Cru-
penschi, imping această veche şi numeroasă familie din Basarabia spre
o serioasă regenerare. Văzindu-se prins în cleștele absurdităților vie
ţii politico-sociale rusești, acest element obștesc, cel mai tare şi mai
bine definit In Basarabia, e ocupat acum cu o nouă revizuire a forțelor
și a programului lui. Dispreţul pe care l'a avut Crupenschi pentru grupă-
rile politice progresiste dispare, pe cit el poate să dispară la conser-
vatorii formaţi prin educaţie şi situaţie.

In Decembrie 1913 Crupenschii au incercat să-și striagi rin-
durile. În dieta (zemstvo) Basarabiei ei au adus un referat de mare sen-
saţie şi anume despre activitatea criminală a două ligi: „Liga poporului
rus" și „Liga poporană in numele st. arhanghel Mihail“, care e prezi-
dată în Petersburg de „insuși* Purişchevici. Raportul acesta a fost a-
probat de dietă, care și-a însușit astfel punctul de vedere al d-lor
Crupenschi. Toţi beţivii, hoţii de cai—se spune în referatul acesta-—
toţi criminalii de prin sate, pungașii şi huliganii s'au prefăcut în ultimii
ani în nişte persoane inviolabile, inscriindu-se în rindurile sus numitelor
ligi, care dau deplină impunitate membrilor lor. Agenţii mici ai guver-
nului pe alocurea sînt terorizaţi, fiindcă arestind un esrroc, sau chiar un
asasin, nu sint garantaţi că acesta nu va fipus în libertate de autoritățile
de mai sus, fiind membru al uneia din aceste două ligi, care astfel devin
un fel de „maffia“ italiană. După ordinile trimise de Purişchevici la a-
utorităţile locale, toate dovezile vinovăţiei unui împricinat „ligist* se

Tva me.

SCRISORI DIN BASAIABIA 417

nimicesc, iar agenții, care stăruesc să constate crima, sint daţi afară
din slujbă. Astfel e nimicit pe la sate și hotarul dintre ceia ce e legal
şi cela ce e ilegal,

Referatul a fost bine documentat cu fapte, care au dovedit atie
tudinga periculoasă a „revoluționarilor din dreapta. Nici o dietă gu-
beznială din Rusia, cit de progresistă ar fi, n'ar îi cutezat să admită
discuţia asupra unui asemenea referat; dar dieta basarabeană, supusă Cru-
penștilor, a admis-o, cu toate că guvernatorul Basarabiei, M, Ghilhen, a
protestat (dar prea tirziu) în contra primirii oficiale de către dietă a acestui
raport. Indreptat împotriva lui Purișchevici și a reacţionarilor ruși, f-
reşte că referatul a fost îndreptat şi contra ministrului de interne Ma-
clacuv, care admite activitatea lui Purişchevici, dar în același timp a
fost şi în favoarea primului ministru Kocovţer, care era pe atunci în luptă
contra lui Maclacov şi a politicii acestuia de neagră reacțiune.

Astfel întreaga grupare a Crupenştilor a jucat ocartă hotăritoare
și a fost... învinsă. Trecerea lor vădită în „stinga și puterea covirşi-
toare arătată în dieta Basarabiei, care fiind conservatoare sau chiar reac-
ționară a putut subt demagogia, subt hipnozul Crupenştilor să aprobe un
referat senzaţional în contra reacţiunii ruse,—iată cauzele pentru care acuma
şi guvernul și sferele înalte din Petersburg nu vor să mai ție samă de fai-
moasa familie. Kocovțev a căzut sub intrigile lui Maclacov, un barbat
tînăr, foarte frumos și simpatizat de Curtea impărătească, iar Purișche-
vici sărbătorește o victorie mare asupra „Cahalului* și a „lăcustei”» din
Basarabia. S'a zăzbunat tare, pentrucă odată domnii Crupenschi nu
i-au făcut cela ce dorise. Şi în momentul de față toți de aici simjim
bine urmele acestor certe boereşti. Mai fiece Basarabean are rude sau
prieteni printre acei care sint din partea lui Crupenschi, şi mai toți aene
au căzut in disgrație... Insuși partidul de centru a ajuns repede intr'o i
re de desbinare simţitoare. Văzind cum pierd dinputerea lor d-nii AE
un grup, vechii lor prieteni, s'a deslipit de partid și a hinm ri fbe a
cu Alexandru Leonard (in 1912 și 13 mareșalul nobilimii din jud, Kiş

hi locțiitorul mareșalului Basarabiei, mili-
şi după dimisia lui Al. Crupensc k i $
onar cu avere de peste 40 milioane de franci) şi Gheorghe Gonata în tcp
rul vrăjmaș adică la un bloc, un cartel, compus din prea ret pori
cu cele mal opuse vederi, dar tare prin ura în eri dap peer
nu le pot erta actele lor reacționare din trecut, alții,

din prezent, și de aceia vedem, de exemplu, că cei red pens
la Petersburg ca Purişchevici și avocatul sezon america
Şmidt (democrat şi radical) —aci în Basarabia mata ta san poker a
sint deopotrivă în contra Cruperștilor. Tot eny b e ast nisi mate
numit şi pe boierii moldoveni de neam, manh kermorin
de disprejuitä de către Crupenschi în trecut. A AN da
dintele tribunalului din Chişinău d. St. Cann E A dhi-
împăcat cu Purişchevici dar nu cu Crupenschii, ;

Me VIAȚA RONINEASCA

sat de primul mult mai tare decit de prietenii de atunci ai lui Puriș-
chevici, adică de Crupenschi. Intr'un cuvînt mai totul e acuma în Basara-
bia în contra Crupenștilor, mai ales fiindcă partizanii lor convinși s'au
ascuns; dar atit într'unul cit și în celalt partid există elemente mu-
meroase, care cu prima precumpănire în viitor a Crupenștilor le vor
veni îndată în ajutor,

Deocamdată Purişchevici a reușit să obţie,ca impăratul să nu întărească
pe Alexandru Crupenschi în calitate de mareșal! al nobilimii basarabene, Tre-
bue să amintesc aci, că această demnitate după legile ruseşti este în mai
multe privinţi mai însemnată pentru o gubernie decit acea a guvernato-
rului, fiindcă mareșalul prezidează multe din inaltele dregătorii ale țării.
Aşa fiind reprezentantul cel dintăiu al nobilimii basarabene va juca mare
rol la primirea în Chişinău a Imparatului Nicolae Il, care va avea loc
în luna Mal a. c. cu prilejul inaugurării monumentului lui Alexandru l,
împărat carea fost în 1812 rivalul lui Napoleon şi gospodarul nou al Ba-
sărabiei alipite atunci la Rusia. In vederea venirii acestuia orașul Chişinău
își împodobește de pe acuma străzile şi-şi va curăţi în curind popula-
pom; adică poliția unul după altul va îndepărta din Chişinău pe toți
= zii a iad gael cu cea mai mare atențiune pe toji acei care

| Familia d-lor Crupenschi se aștepta de mult că reprezentantul
Alexandru Nic. Crupenschi va primi pe Țar in capitala Basarabiei;

r acuma acesta e pur și simplu inlăturat. In locul său se află d.
Roma; Gr. Dolivo-Dobrovolschi, actualul mareșal al nobilimii jud. Chi-
şinău și locțlitorul mareșalului gubernial. Şi acesta e un vrăjmaş pentru
Crupenschi ; el a eşit mareșal numai pentrucă a fost ales în lanuarie
a. c. candidat de mareșal, dar fratele său Const. Dolivo-Dobrovolschi
ales mareșal şi-a dat dimisia și astiel un venetic pentru Basarabia, po-
lon de origină, venit la noi prin 1870, va fi primul reprezentant al no-
bilimii basarabene la primirea ţarului— nobilime care numără printre
membrii săi pe Cantacuzino, Crupenschi, Catargi, Leonard, Catacazi, Ca-
zimir, Donici, Russo, Rășcânu, Razu, Glavce, Gore, Hartling Surucean
par: Alexandri, și alții, get-beget boeri romini... i i

e ne-a adus politica de ură. Şi să nu gindiți că nobilimea basara-

pornea a l'a ales pe Crupenschi și in lanuarie 1914 ca mareșal. Din
a uri Alexandru Crupenschi a avut 140 pentru, iar Nic. Gh. Cru-
cir pet ea al sus aratatului referat, 210. Dar după legile
asul candidaţi aleși de nobilimea de gubernie sint prezentați de că-
Puegeo erul de interne spre a fi confirmaţi de țar, are alege pe unul
Sina ; AR 1908 şi 1911 opoziţia, urind de moarte pe Alexandru Cru-
top ps ie de obicelu toate voturile sale celuilalt candidat, cu sco-
ia el mareșal ci ori şi cine altul, măcar însuși Beizebut, şi

e Fa alegerile precedente alți Crupenschi întruneau mai multe yo-
t Alexandru, dar din disciplină de familie Ii cedau imediat pos-

SCRISORI DIN BASARABIA j

tul de mareșal. Ei procedau în chipul următor : candidatul care avea mai
multe voturi decit Al. Crupenschi se adresa cu o scrisoare oficială câtre
ministrul de intenpe, explicindu-i acestuia că nu poate ocupa postul de
mareşal şi deci il roagă să supue la confirmarea țarului pe amindoi
candidații dar cu raportul că unul din acești candidați aleşi îl roagă pe
împărat să nu-l întărească. Astfel la 1908 și 1911 Alexandru Crupenschi
a eșit mareșal. Dar la 1914 în vremea lui Maclacov, prieten mare a
lui Purișchevici, sa cerut respectarea literei legei, anume ca să se
prezinte țarului doi candidaţi, fără nici o cerere sau indicațiune pe cine
din ei să întărească.

La lanuarie 1914 Crupenschii credeau, că la fel cu alegerile pre-
cedente, țarul iarăși va întări pe Alexandru C.; şi d, Nic. Gh. Crupenschi,
care a obținut mai mare majoritate de voturi, s'a adresat lui Maclacov
reluzind postul de maresal. De astă dată însă prevederea obișnuită a
Crupenştilor a dat greș. Ei ar fi trebuit să lese spre confirmare pe
amindoi candidaţii, ca să lasă măcar unul din Crupenschi, dar Nic, C,
a declarat în scrisoarea adresată ministrului, că nu-şi socotește de cinste
o alegere cu voturile opoziției. In Rusia este posibil tot ce vrei. Au-
toritatea Inaltă, carea întărit până acuma de două ori pe Al. Crupenschi
fără al doilea candidat, n'a găsit de cuviință să-l intărească tot astfel şi
a treia dată. Ciocoismul boerilor noştri e mare. Văzind că curtea
împărătească poate să nu-l întărească pe Crupenschi şi supunindu-se a-
gitației nemaivăzute a lui Purişchevici în contra familiei Crupenschi, u-
nele grupe de boeri au și trădat amiciția pentru „cahal“,.. Pe temeiul urgi
dintre Crupenschi și Dolivo-Dobrovolschi a avut lac și următorul fapt
interesant. O deputație compusă din: guvernatorul Ghilhen, arhiepiscc=
pul Serafim, mareşalul Dolivo-Dobrovolschi, primarul Chişinăului Levinschi,

președintele diete! guberniale, Mimi, şi a celei judeţene din Chișinău, Glavce,

—s'a prezentat la 15 Martie la reședința împărătească a țarului Nicolae, ca
să-l invite la inaugurarea monumentului lui Alexandru | pentru 15 Mai a.
c.. Cu prilejul întreţinerii pe care impăratul a avut-o cu membrii depu-
tației, arhiereu! Serafim (vechiu curtezan, fost colonel de asezat a A m
zei) ca partaş credincios al Crupenştilor a spus deschis re e an
că întreaga Basarabie doreşte să vadă în fruntea ei pe Al. ca aa:
şi că nevăzindu-l se nelinişteşte. A fost o clipă rară! In faja asa miza
a înaintat brusc d. Dolivo-Dobrovolschi şi ia spus: vinenn mpa
joritatea Basarabiei nu-l vrea pe Crupenschi, Majoritatea e, p sg
primit absolut liniştită vestea că Majestatea Voastră ae to r pă t
PAPERA că spa zener n l Dail sp Peel l na pozez
it numirea termenului pentru i t 5 :
GGA aşteaptă să fie Crupenschi în fruntea țării, ci ami a
reşte, nici o deputați, afară de cea basarabeană, de cind ex zece
impărătească, nu şi-a permis să se contrazică astfel înaintea ţarului.

42 VIAȚA ROMINEASCA

Majestății sale i-au placut cuvintele lui Dolivo şi lui Serafim i s'au întors
spatele țarului sub nas. Ajunge pentru fiecare zi răutatea ei. Curtea
Inaltă pur și simplu se plictisește, auzind ani întregi despre același Cru-
penschi și Serafim și deci foarte ușor trece la simpatii noui... Şi iată re-
zultatui îl avem foarte lămurit: Serafim a fost deja mutat la guvernă-
mintul Tveri de la nord, iar termenul alegerilor nobilimii s'a aminat, ca să se
dea vrășmașilor neimpacaţi al Crupenștilor timp să se pregătească bine
prin propagandă şi calomnie.

Rusia este o țară de „posibilități nemârginite*... Un Purişchevici
constitue acuma noul guvern. Nepot de popă uniat, venit din Ucraina
polonă în Basarabia, de origină evreiască, e acuma cel mai autorizat
membru al congreselor nobilimii din intreaga Rusie. Trateuză mereu
chestiile de cinste boerească, salvează necontenit Rusia de inamicii
externi și interni, face pe gentlemanul și prezintă cea mai mare autori-
tate de culise pentru administratorii de prin gubernii. Astăzi trimite o
intrebare categorică la serviciul maritim, pentru ce nu se află icoane
prin cabinele corăbiilor; miline cere explicaţiuni ministrului de externe,
cum e tolerat ca ambasadorul Rusiei la China Vasile Crupenschi
să-și poată ţine ca secrttar personal pe un englez, care poate să
ne tradeze interesele din Extremul Orient; apoi vine în Dumă impo-
dobit din simpatie către social-democrați cu o garofă roșie la despi-
cătura de dinainte a pantalonilor; mereu strigă tare ca nimeni altul:
„trăiască autocraţia nelimitată 1"; socotește cu toată sinceritatea ca jidani
și jidoviţi pe toţi care au altă părere decit el: nu recunoaște existența par-
tidelor de opoziție; e „censor morum* etc, inclusiv până la acte și pro-
cedeuri de om nenormal.

Aşa e acest oracol al elementelor obscurante din Rusia, eșit spre ruşi-
nea noastră din sinul Basarabiei, Fudulia lui se reazimă pe originea
lui de boer, dar ma! nimeni nu ştie că e un boer prea proaspăt; numele
tatălui său e înscris în cărţile nobilimii basarabene numai de la 1880, cind
a fost recunoscut ca nobil în urma meritelor sale civile. Cultul formei
deșarte a autocrației rusești, —lată ce-i dă o mare putere. In întreaga
Rusie nu sa găsit alt „barbat de stat“ care să procure atita plăcere amoru»
lui propriu... al înaltei Curți din Petersburg, căci restul Rusiei recunoaște
deja țaratul cu oarecare rezervă, iar Purișchevici îl declară ceva divin
și ceresc,

De aceia un fiualunui funcționar provincial ordinar, un bolnav de
hemoroide monstruoase (cela ce şi dă temei unor psihiatri ruşi să
declare că toate sorocirile de nebun ale acestui tip se explică prin boala
aceasta ajunsă fenomenal de serioasă şi grea la Purișchevici ; iar jurna-
lelor humoristice să-i zugrăvească uneori pe Purișchevici în chip de mal-
muţă—mandriila sau pavian — cu cunoscutele ei adaose roș-galbene de mai
jos de spinare), un famezist, care işi născocește origina lui dela persoanele
cele mai de sus pe linia lui femenină, pe cind bunica lui a fost o ţarancă,

SCRISORI DIN BASARABIA 421

iar mama fiica polițaiului din Acherman, care a fost dat în judecată pentru ju-
puirea țăranilor-cazaci din Bugeac şi cumpărarea silită dela ei cu prețul cel
mai redus a păminturilor ; ba și mai mult—pălmuit de două ori la Acherman
pentru purtarea lui infamă—și iată îl vedem deodată înaintat cu prilejul
jubileului din 1911 la angul de general civil, gratificat cu același pri-
lej cu portretul Majestății Sale, care recompensă na fost încă dată
nici unui Basarabean pănă acuma, și cu inscripția „amicului meu"
etc. lar portretul acesta a fost adus atunci in Chişinău cu un „feldie-
gher“ special de la Curte, ceia ce a făcut pe Basarabeni să caște și mal
mult gura din pricina ulmirii. Voi urma.

Chișinău, Martie 1914. Alexis Nour

P. S. Numărul deta 23 Martie a. c. al ziarului romin din Chişinău
(ce apare cu caractere cirile rusești) „Glasul Basarabiei* a fost rea
cat de cătră vice-guvernator pentru publicarea articolelor : Asupra 4
tunericului desnădăjdult în care se află poporul basarabean fără Ma 3
naționale şi asupra mutării arhiereului Serafim în Tveri. Directoru
rulul d. P. Constantinescu e dat în judecată.

MISCELLANEA

——

Umbra lui Haret

In judecarea chestiilor sociale, imaginaţia și simpatia omenească
ajung adeseori instrumente de investigație istorică; și nimic nu-i atit de
prismatic ca imaginația, cind iubirea ori ura ii deschid ori îi Intunecă
perspectivele idealurilor. Realitatea strict obiectivă, în asemenea cazuri,
lasă judecata aproape indiferentă : un sentiment, un interes aruncă în cîm-
pul observaţiei iluzia și făurește legătura silogistică a judecăților. Pe fon-
dul adevărului, fantazia își mișcă veşnic articulațiile ei mobile, alterin-
du-i şi colorindu-i formele ca razele colorate ce trec prin faţetele unei
prisme. Ce viu funcționează imaginaţia în judecata socială, mai ales, în
epocile „de mari transfomări, cînd speranțele și regretele pulsează violent
în sufletul poporului !

Aspiraţiile naționale ale unui popor ajung totdeauna simbolizate
prin acei care sau luptat și-au suferit pentru ele. Ei ajung faruri de lu-
mină pentru conștiința națională a marilor mase populare, şi posteritatea
le acordă cultul eroilor. Dar drumul spre templul eroilor a fost totdea-
una plin de suferinţi.

Chiar viaţa celor trecuţi de curind dintre noi, pe care azi îl ad-
mirăm şi le invocăm protecţia spiritului lor, a fost mai totdeauna cea
trăită de Hristos. Suferinţile și nedreptățile îndurate de ei, noi le uităm,
şi le cerem ajutorul de dincolo de mormint. În schimbul iubirii ome-
neşti ce nu le-am acordat în viaţă, le hărăzim adorație dumnezecască
după moarte, Umbrele lor le proectăm necontenit ca marturi ai afir-
maţiilor noastre, și uităm că, nu de mult, le huleam încarnarea lor pă-
mintească. Timpul însă e ca o cameră obscură care ne servește, după
împrejurări, să adaptăm proporțiile morţilor la nevoile celor vii.

O umbră se proectează azi—o mare umbră într'adevăr,—pe tondul tu-
turor discuţiilor cu privire la marile transformări sociale ce sint în ajun: e
umbra lui Haret. Ascendența ei e acum, fără indoială, mai mare decit
a fostului ministru Haret: e ceia ce se întimplă în piesa lui Shakespeare,
„lulius Caesar”, în care spiritul eroului contribue mult mai mult la ac-
țiunea piesei după fapta lui Brutus, decit înnainte.

Un nou roman

In No. acesta începem publicarea romanului O iubire, datorit unul
tinăr învăţător, d. Eugeniu Todie.

Romanul a apărut anul trecut de-a dreptul în volum în editura
Stetea. A fost pus în vinzare la puţine librării şi întrun număr foarte
restrins de exemplare. După cit ştim, nici o revistă n'a luat act de apa-
riția lui; numai recenzentul nostru i-a făcut la vreme o dare de seamă,
timidă şi incomplectă.

Cit e de adevărat că operele bune răsar mai totdeauna în umbră,
fără sgomot, ca nişte flori nobile ale singurătăţii,—acolo unde şi atunci
cind te aşteptai mal puțin t..

Deşi plin de stingăcii în expunere, pătat de greșeli supărătoare
in formă, noi l-am cetit însă cu cel mai viu interes: Era primul roman
psihologic al literaturii noastre. Ne-a surprins prin originalitatea lui ne-
silită şi ne-a captivat prin paginile lui de autoanaliză, scrise cu pătrun-

i sinceritate.

S1 Ta să-l punem la indemina unui număr mai mare de cetitori, am
găsit deci că e bine să-i publicăm în această revistă, —revăzut şi corijat
de autor.

Cazul d-nei Caillaux

Sara, M-me Caillaux era invitată să ia parte la un dineu sa
tic, dat de ambasada italiană în onoarea d-lui Poincaré. epice: i
urma să ia locul rezervat de M-me Tittoni la stinga preşe gr sai
blicei, M-me Caillaux ocupa una -> sara orage er pi
i amenilor. ci ý
sia tina, pepe să-i vadă haina ce avea so pregati pe
tru prima oari la acel prinz de gală, pe cind in ioan ie en
pe canapele şi cu o „chaufterette” pentru picioare, !n ace pre ae
se îndrepta spre biurourile ziarului Figaro, se prince ierte
talà, in manșonul ei, printre nimicurile cu care de i erat
cucoană. Mina şi cugetul ei, ce nu erau dep me paas
anA aspre și barbare, au determinat moartea unui ga ear Ar
ţii ei şi a intluenţii politice a bărbatului ei. zh tin ip capta
cal, al cărui suflet era d. Caillaux, poe > grea rs a
formele democratice, în serviciul cărora el pese in erai
lente, cu care e inzestrat. De aceia lupta co g spiona di
i condusă de „federația stingei* în cap C e o
aj se alpan de tranziție, ce au aprobarea şi sprijinul dre dan
ze in contra fostului ministru de justiție, directorul pla e
pornea 1 prinţului Victor-Napoleon, ducea o campanie, în
og an nioc şi în care nu observa nici o margină, depi ace
pusă pai Sicută în numele dreptăţii şi al adevărului :

424 VIAŢA ROMINEASCA

mari forțele reacţiunii, —adică inerția lucrurilor realizate,—cind mintea
și voința omenească caută să introducă elemente nouă sau să schimbe
aranjarea celor vechi; și atit sint de distrugătoare puterile răului și ale
adevărului. Să înveţe toţi clevetitorii oamenilor şi luptelor politice,
toţi acei „Titircă-inimă-rea* care duc viaţă liniștită datorită luptei poti-
tice și mizeriilor ei, să invețe să-și măsoare slabele lor puteri și să-și
dea samă de tăria acelor care au curajul să se arunce în viltoarea lup-
telor vieţii aceștia, asumindu-și răspunderea actelor publice, cu riscul de
a-și expune pănă și viața lor intimă la controlul și aprecierile celui de
pe urmă gazetar, Pe de altă parte teatrul lui lbsen stă dovadă să ne
arate, că o greșală a noastră, făcută oricind, trebue să lasă la iveală și
trebue numaidecit să ceară răsplată, producind Intotdeauna catastrofe.
Oricum, conștiința noastră e astfel făcută, că pentru orice act, chiar din
perioada necomplectei desvoltări a personalităţii noastre, noi răspundem
cu toată ființa noastră. Se adeverește vorba lui Sophocle: Tebani, să
nu spuneţi de nimeni că-i fericit, înnainte de a muri! Şi totuși... un
marxist, Comptre-Morel, căruia social-democraţia îi face onoare, găsește
enigma acestui „atentat, în prolunzimile vieţii economice a societăților“.
Şi iată cum:

„Intru societate ca a noastră, În care totul nu-i decit ficțiuni,
„convenții și iluzii ; in care minciuna, înșelarea, lașitatea, cinismul şi lă-
„Comia sint elemente naturale—și obligatorii—de succes în lupta pen-
„tru viață: unde banul, oricum ar fi cîștigat, înlocuește toate virtuțile
„şi toate capacităţile, unde puterea ciștigată prin orice mijloace ține loc
„tuturor calităților morale,—oamenii cei mai cu vază, detracați și per-
vYertiţi de mediul social corupător, sint aproape întotdeauna condam-
„nafi să stirşască in murdărie şi în crimă“.

Mărturisim plecaţi în faţa acestor severi judecători, că noi, avind
de soartă condiția omenească, ne simţim slabi şi păcătoşi, deci lipsiți
de acea beatitudine cerească de a ne ridica din rindul semenilor noștri,
a-i privi cu dispreț și a ne proclama aleșii Domnului. Dar orice minte
trebue să rofuze să vadă o predestinare la crimă în faptul că nu sintem
înzestrați cu acele fericite firi geometrice, care se ipnotizază înnaintea u-
nor formul: rectilini, după cum găinile cad în extaz privind o tinie-
dreaptă. Cum? Atunci ştii rostul legilor sociale, cînd ai simplitatea
să declari de mocirlă toate societățile omeneşti din trecut şi din pre-
zent? Cind ai candoarea să concepi o societate viitoare cu elemente
pămintești ca singura şi unica compatibilă cu justiţia complectă, in fe-
lul cum religiile văd mintuirea !n paradisul lumii celeilalte ? Și noi ceş-
tialaiţi, care credem în posibilitatea unei justiţii parțiale, omenești, pe
măsura desvoltării energiilor și rațiunii omeneşti, cărora nu li se pot
fixa limite a priori.—noi să fim condamnaţi de fatalitatea legilor sociale
la dureri, micimi şi înjosiri, noi purtătorii şi făuritorii acelor legi, nu-
mai de dragul preafericiţilor care disprețuesc realitatea, cum creștinii e

vului mediu disprețuiau toate bunurile trupești și pămintești? Ce parte

MISCELLANEA 4m

emee ee ere a eet

blăstămată e hărăzită țării noastre, în compoziţia căreia socialdemocra-
ţii formează o cantitate neglijabilă și în care, așa dar, foarte puțini sînt
cei chemaţi să primească botezul mintuirii! Fără Indoială, e foarte uşor
şi comod să scăpi de orice chin şi de orice nelinişte, proclamindu-te in-
ger pămintesc și zicînd că, orice-am face, legile sociale trebue să-și facă
felul ca să aducă societatea viitoare, ficțiune analoagă cu toate cele
născocite de imaginația popoarelor ; şi cit e de sănătos şi de higienic să
te exciți crezind şi să-ţi ridici potențialul afirmind că cunoşti toate
legile sociale, toată justiţia socială, că omenirea va ajunge la capătul
desvoltării ei, că secolului al 19-lea i-a fost dat să descopere cheia lu-
mii, că așa-i psihologia omenească ca pănă în ajunul revoluției defini-
tive oamenii să fie răi și mizerabili, iar după lovitura de teatru să de-
vie deodată suflete divine şi pure. Religia creștină, cel puțin, dădea o
deslegare mai logică: după moarte sufletele vor locui trupuri lipsite de
patimi şi dorinţi în vecii vecilor. Noi însă vom stărui să credem că
puterii creatoare și rațiunii omului nu li se pot fixa limite, că mintea
omului—dacă condiţiile îi vor fi prielnice—va continua să descopere
mijloace de producție mult mai superioare celor de azi, că conștiința
de mine va vedea o şi mai mare complexitate de nedreptăţi, de drep-
turi şi datorii. De aceia, asociindu-ne forțele, vom simţi de datoria
noastră ca pe calea „celei mai mari rezistenți” să învingem din rezis-
tența realității, ce atit de greu întră în categoriile fnguste şi simpliste
ale spiritului nostru. Şi dacă socialdemocrații nu ne pot găsi nici o
vină nouă, mizerabililor, ce sintem condamnaţi să Jestăşurăm cu pre-
tul durerii legile sociale la capătul cărora se vede limanul izbăvirii, —
noi insă, la rindul nostru, în numele unui ideal ce-l credem mai supe-
rior, taxăm de imorale storţările acelora de a-și rezerva energiile de luptă
pentru societatea viitoare, în care prin definiţie acele energii vor fi inu-
tile şi de a sustrage cimpului nostru de luptă elemente alese, anire
toare,—subt motiv că societățile actuale nu-s compatibile cu e mi
tiția, fapt, pe care, de altfel, mintea omenească îl crede a priori ore
va inceta să subziste în orice societate viitoare. Dacă scriu aceste
duri, nu l-samnă că nu găsesc legitime toate interesele pa s0-
cialiste, dar trebue să recunoască PAN si omului are drep-
categoriile utile ale vieții sociaie.
ak y Samin în îinita ei bogăţie, numai în complexul de pn
rări de care se leagă fapta d-nei Caillaux, a putut furniza a p
argumente tuturor temperamentelor şi tuturor intereselor. gri eta
veşte afacerea Rochette, cele două extreme politice au fost ră ge
a cere să se facă toată dreptatea, să iasă la lumină apoi has
dreptatea ?... și ce-i adevărul ?... La acestea, nici > se nipon
indrăzuit să răspundă. cotele bes pga si h paa root pă
trebue să se circumscrie, căc
adevărul ar fi trebuit să zgudui nu numai temeliile pae apaaken]
ale universului întreg. Căci nu te-ai fi mărginit să constaţ

4% VIAŢA ROMINEASCA

pe un ton clasic și tinguitor, că chiar pe o noapte, îmbrăcată de lună
şi de stele cu haina şi podoabele cele mai alese, trebue să ne gindim
că la drumul mare sint asasinați călători nevinovaţi, și mame pling la
căpătăiul copiilor suferinzi. Ci ai fi mers pănă la a cere Creatorului
să-ți dee socoteală de toate neegalităţile şi nedreptăţile lumii aceștia —
ls care, Creatorul ar fi putut răspunde cu înțălepciunea anticelor dialo-
guri: Află, muritorule, că orice lucru se naște din contrarul său și
de n'ar fi existat răul, nai îi putut concepe binele, în virtutea căruia
combați răul. lar mintea voastră nu-i făcută să înțăleagă ce se petrece
într'o omogeneltate absolută,

Socialistul Jaurès, al cărui geniu face onoare socialdemocrației,
desiăşoară, ca preşedinte al comisiei de anchetă, multă energie spre bi-
nele partidului radical și al republicei. „Face cinste Republicei și arată
măreţia Franţei faptul că, în orele cele mai grele și mai tulburi, ea își
caută mintuirea în claritate“, scrie același socialist, alături de proza to-
varăşului Comptre-Morel, E destul să apropii aceste două texte, pen-
tru a vedea prăpastia dintre două concepţii, între concepția ortodoxilor
şi între concepția, pe care noi o numim poporanistã,—in ciuda d-lui
Gherea. Sorialdemocratul Jaurès vorbește de Republică, care, arice-ar
fi, nu se poate reduce la socialdemocraţia franceză ; și aceztei societăţi
franceze,—burghezo-capitaliste,—ii găsește manifestări ce fac onoare Re-
publicei și arată măreţia Franţei. lar d. Comptre-Morel: „Intro socie-
tate ca a noastră, în care totul nu-i decit ficțiuni, convenţii și iluzi;
în care minciuna, înşelarea, lașitatea, cinismul și lăcomia sint elemen-
tele naturale—și obligatorii"—... etc.

In ce priveşte fapta d-nei Caillaux, instrucția și-a început cercetă-
rile. Căci deși se ştie că orice lucru trebue să aibă o cauză, trebuese
cunoscute și cintărite toate cauzele care au determinat pe M-me Caillaux
să comită atentatul. Dacă nu mă inșăl, actul ei e dintre acelea ce vä-
desc o disproporţie între cauze și efecte și prin aceasta cu greu poate
întra În categoriile judecăților noastre. Asupra acestor cazuri, cum bo-
tărăște și înțelepciunea popoarelor, trebue să se pronunțe sentimentele
mulțimii. Să așteptăm. .

m a e

APEL

Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti”

Dispariţia marelui cetățean Spiru Haret impune lașului, al cărui
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraș un monument demn
de memoria lui. ,

Facem apel la toți cetitorii şi prietenii noștri, care în cea mai
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu-
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi-
nească“, cu prinosul lor oricît de modest, .

Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicaţia
specială : „pentru monumentul lui Haret" —administraţiei revistei noas-
tre. In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor,

„Viaţa Rominească*

Suma din urmă 7296, 25

| „Chiricuţă, Bucureşti . . . e e.
pf dara M A. Botez, Bucureşti: Dr. M. A.
Botez 10, Dr. G. Martinescu 5, Dr. St. Ciocilteu 2, C. S.
E EEEE o U A E A A ES E
i a d-lui I. Mitru, directorul Şcoalei Normale eya-
sile Lupu” din laşi: Popa Neagoe 5, V. Todicescu Se 0
Manoliu 20, Preot |. Andreescu 5, C. Teodorescu 2, P. =
2.50, |. Mitru 100, N. Cojocariu 10, St. M. Cristescu 13 Sy
Botez 5, Al. Ilarion 10, & Costinescu 10, V. Eniu 2. Că
N. Hopu 2.50, R. Haas 1.50, D. lonescu 5, M. Baia n)
Vasile Petrovanu 5, M. Nestor 3, Al. Băleanu 3, Elevii șco
L AN, ee mpa e E ee d ae
i: ar S d lui Grigore Chebap, Bucureşti: Gr. Ghebap
20, Al T. Demetrescu 3, loan Odor 5, |. A rgi
G. lonescu 2, N. A. Constantinescu 1, A, 0.1, » En
R. Albini 1, Victor Lazăr 2, în DI maia a e de ae
Gh. Alexandrescu, student, laşi . . - > so ro t t ammm
Total, 7698. 75

317. 50

RECENZII

N. Sadoveanu. Privelişti dobrogene,
Bucureşti, „Minerva* 1914. Preţul 2 lei.
„Sadoveanu se repetă*,—nsta e for-
mula su care ne întimpină dels o vre-
me 'ncoaca unii publicişti, cind e vorba
de marele prozator,

Formula e comodă pentru lenea, su-
ficionța şi orientalismul mentorilor noş-
tri literari improvizaţi, Ei nu au vreme
s-o verifica în opera vastă a d-lui Sa-
doveanu. Obişnuiţi cu scriitori enre
după două volume cad în letargie, ei
nu mai pot admite excepţia unei pro-
duetivităţi bogate şi diverse. „Serie
mult, deci sa repetă“ eo socoteală gră-
bită, cure probează încă odată că, ta
majoritatea lor, cei co fae și judecă a-
cum literatura, stau sufletește mai pre-
jos de media estitorilor pe care au
protonția să-l lumineze. „Cafenenua*,
caro se mingie ca propriile-i decrete,
nu ştie că d. Sadoveanu are, pentru fe-
care nou volum, cel puțin de donă eri
mai mulți catitori decit toţi .terasiștii”
la un loc.

Stilul, san mai bine zis tonul serio-
rilor d-lui Sadoveanu este fatalmente a-
celaşi în toate volumele, omul rāmi-
nind același, Dacă asta înseamnă n se
repeta, atunci și Maupassant se repetă,
şi Anatole France şi toţi seriltorii mari.

(Ba încă Anatole Franco nu se sñegte
să utilizeze nceloaşi impărecheri de cu-
vin!a, aceleaşi fraze şi uneori pasagii
intregi, pa cure le regăsești în cinci 0
pere diferite).

Pentru cine însă nu se opreşte eu
lene numai la suprafață, pontru cine
nu foiletează enervat o carte nouă, in-
tre cină şi teatru, ca să-și împlinească
o corvadă, ci o parcurge în liniște ca
să-şi mulțumească sufletul, opera d-lui
Sadoveanu e poate cea mai variată dia
toată literatura noastră. Dela primele
Povestiri pănă la Duduia Margareta,
dela Insemnările lui Neculai Manea
pănă la Neamul Soimdregtilor e o gr
mă întreagă de subiecte variate, po
care scriitorul nostru le-a atacat cn
coiuşi linişte şi sigurunţă magistrală, e
povestirea romantică şi nuvela realistă,
romanul istoric si descrierea sbutiu-
mărilor unui suflat, sint preocupări și
probleme diferite, sint atitea tipuri Iu-
ate din locuri, medii sociale şi vre
muri deosebite,

Şi mai presus de toate cite sa oglin-
dese limpede în această operă, o ns-
tura țării noastre cu farmecal ci nede-
fnit şi special, e natura iubitei sale
Moldove, care cîntă și înfloroşte tufo-
rată din paginile acestui bltnd poves,

RECENZII

titor, eñruis se pare că i-a spus cer
mai de pe urmă şi cea mai din lăun-
tru taină a ei.

Intotdeauna am luat în mină en un
viu interes un nou volum de d. Sado-
veanu. Pentru asta n'am aşteptat niei-
odată prea mult, căci d. Sadoveanu îşi
produce opera cu abundența firească
a unni măr viguros cure produce mere
frumoase. Sufletul d-sale paro-că secre-
teasă, in mod fatal și firose, literatură,

In Prirelişti dobrogene, d. Sadoven-
nu ne poartă printr-un colţ proape ne-
cunoscut, dar pitoresc şi interesant din
cale-alară, al ţării nonstre. D-sa ne m-
rată Dobrogea cu natura ei tristă şi a-
tit de deosebită, cu cale patru sau einai
naţii care se amestec, se ciocnesc şi
totuşi trăese împroună acolo, ne arută
Delta cu viaţa şi cu aspectele ei curi-
oase, și no vorbeste asezat despre ou-
menli, despre obiceiurile şi despre u-
nele întimplări de pe acele locuri.

D-! Sadoveanu ştie să fure roalita-
tes, ca nimene altul. Şi în sufletul săn
cuprinzător impresiile imboişagute gä-
seso o rară putere şi uşurinţă de exteri-
orizare : d-sa pare a fi ajuns acum să-şi
stăpinească arta cu o infailibilitate de
necrezut.

Mi-au plăcut mai ales dovă bucăți,

+ Dunărea veche şi Taine ; sint dintre

cele mai frumoase pagini pe care le-am
cetit vreodată în acest gen, dintre cele
mai frumoase pe cure los seris acest
incomparabil poet al vieţii şi al pă-
mintului rominese.

“Toate mijloacele sale artistice, d.
Sadoveanu pare că le-a pus de stă
dată in mişcare numui ea să te incinte,
să te farmece, să te adomenească spre
Dobrogea... Ce să spun ? Pe mine unul
ma convins: trebue neapărat să mă
due în Deltă!

lon Pillat. Eternităţi de o clipă, po-

423

exii. Bucureşti, „Flacăra“, 1914. Pre
ul 2 lei.

lată un poet despre cure è grou să
serii! Versurile d-lui Pillat sint întot-
dauna curocte, rare ori seamănă eu
ale altora şi adese-ori so cetese ca plă-
cere. Dar au în ele ceva nedefinit şi
ingrat, care te indeamuă să treci fn-
trune pesta calitățile poeziilor, din-
du-ţi fără să ştii de ce pornirea mes-
chină de a releva defectele mărunte.
N= pot rezista acestei porniri, de care,
mărturisind-o, sint pe jumătate ertat.

Da neeiu, în loc să emit păreri ne-
drepte, cu deplină conştiinţă, socot că
e mai bine să duu cotitorului numat
citera informaţii concise, asupra aces-
tul volam.

Poeziile sint grupate in citeva ri-
cluri nici: fîntece din trecut, Noapte
pe lagună, Victor ignotus, Bolnavei,
Cythera, Cintecele stepei, Sonate coryn-
tiene, Vedenii, Ecouri marine, ele,

Citeva poezii sint făcute, lar uu născu
te; forma nae spontană şi lapidari, e lip-
sită adeseori de provizie ; unele figuri
sint riscate sau forţate („inima de nal-
bă“ (?) de două ori. „Se scuturð eli-
pele noastre şi mor—Deapururi oglinda
aceluiaş dur“. „Priveam alături din
pridvor —In eoasal blind a! serii — La
vraja zilelor ce mor—Prin gares pri-
măverii“, Bte.}

Are însă multă vurietate în subiecto,
discreție in simţire, imaginuţie lecundă,
uneori avint şi putere de viziune,

Cele mai bune din volum mi sa par
Cântecele stepei :

Cind şi un cal în spume
Şi suflet de pribeag
A ta e 'ntreaga lume
Din Kitai în Buccag!

De altmintrelea, pe acestea din urmă
am avut plăcerea să lo cetim chiar In“
acenstă rovistă.

G. T.

430

VIAȚA ROMINEASCA

A. Vlahuţă.— Dreptate. Nuvele, „Fla-
căra” 1914,

In afară de nuvele, volumul d-lui
Vlahuţă euprinde și multe articole, s-
părute în vremea din urmă în diferite
publicaţii.

Nuvelele d-lui Vlahuţă sint totdea-
una interesante, şi asupra acestui lu-
eru nici nu mai am nevoc să ntărnose.
Dar d-sa adevoreşte încă odată justa
observaţie făcută de utiţia eritici, că
rareori un poot poate fi un tot atit de
bun nuvelist,

D. Vlahuţă risipește multă, foarte
multă artă in nuvelele sale, caşi în ad-
mirabilele sale poozii. In această pri-
vință d-sa e unul din cel mai artiști
scriitori ai noştri. Dar d. Vlahuţă iz-
butește să creeze prea puţine tipuri.

Nuvolele sale se citese totdeauna cu
multă plăcere, din canza consideraţiilor
expuse şi n artel cu care sint serise.
Creațiune de viață e Insă pres puţină.

Şi, ea să fac o paranteză (eu permi-
siunvu d-lui Vlahuță), aşa se cxplică şi
mimirnția d-sale pentru nuvelele d-lui
Gorun, Acest scriitor, se ştia, desvoltă
consideratii—de multe ori interesante —
sub formă de nuvele. Viaţa însă le
lipseste ea desăviriire

D. Vlahuţă face şi d-sa același Iu-
eru în multe din nuvololo d-sale, Nu-
mal că d. Gorun n’a izbutit să creeze
măcar un singur tip și d-sale ii lipseşte
arta nuvelelor d-lui Vlahuţă.

Articolele presărate printre nuvele
şi la sfirgitul acestui volum, sint fără
îndoială foarte interosante.

O influență nouă exercitată asupra
d-ini Vlahuţă pe care o surprindem
mal alea in acesta articole, è acela a
marelui filosof-poet englez Carlyle, al
elirui nume Íl intilnim chiar citat odată

în acest volum. Această inllvenţă sa
vădește în cugeturea d-lui Vlahuţă, şi
în multe articolo se observă chiar în
stil. In multe bacăţi întiluim tonul şi
propoziția fără verb, euracteristică lui

Carlyle. Mai ca samă cnd d. Vlahuţă,
într'unui din articolele sale, îşi pro-
pune să vorbească despre „eroul“ R-
minesea, şi felul de gindire și stilul a-
rată în mod vădit infinența sertitoru-
lui englez.

Imi permit să citez din articolul dul
Vlahuță citeva pasngii caracteristice
privitoare la biografias lui Eminescu :

„Na. Orice mi-ar spune „restaura
torii” lui Eminescu după metopele ma-
naseriselor lui—w'a intrat el, de bună-
voe, în războlul politie—eci prietonii şi
împrejurările |- au tras“,

„Vol, carl aţi avut în totilouuna un
adăpost sigur în viață, voi eari n'sți
cunoscut amenințarea zilei de miine,
mai cumplită decit toate durerile zilei
de uzi, voi cari aţi patut gindi in Ii-
nişte la ce v's fost drag voni să gin-
diți—nu puteţi ințeloge chinurile, spalma
pină la nebunie și disperările acelei
exiatențe precare, acelui grozav coșmar
cara a fost vinta sărmanului nostra E-
minesen !

Era ce să-l împingă, va fost ciae
să-l tragă în viltoaroa luptelor poli-
tice“,

„Cele mai glorioase pagini în ziarès-
tica romină vor trebui să fle căutate
În cei şase ani de „salshorie” ai mt-
relui nostru poet, ani petrecuți fără
varanţie şi făra odihnă, in redactia zis-
rulni „Timpul“, ani de mistuitoare
muncă, de luptă cinstită pină dincolo
de hotarele puterilor lui, uni grozavi
cari an fost şi coi din urmă ai amè-
ritei lui vioţi pămintegti”*,

Foarte interesantă e și corespon-
dența dintre d. Vlahuţă și Caragiale,
interesan:ă și pentru considerațile d-lui
Vlahuţă, şi pentru cunoaşterea mare:
lui nostru serlitor dispărut mal dāunizi.

Serisorile lui Caragiale în fond sint
o protestare amară impotriva condiției
umila şi a soartei fatal nefericite a serii-

torului de samă in sociotatea romi-
neastă a veacului XIX. E o vist
de zbucium, de chin şi de umilize în

>= a

RECENZII 41

mijloeul unei societăţi grăbite, care nu
prețueşte decit valoarea pecaniară a
omnalui şi cind seriitorul n'are incă un
publie cititor întins, care să-l poată

Caragiale a foat avocat de multe
ori in numele formulei fără înțeles a
artoi pentru artă, Şi îută acum vor-
bele acestui scriitor, care a fost desigur
întăiu do tonto un mure urtiat înnainte
de a li un mare er-ator de viaţă, In
privința umastecului scriitorului în lup-
tele vremii lui:

„Pentru co adică să se depărteza un
artist, un poet, pină înte'atita de pati-
mile care mişcă lumea şi vremen lui ?
Pentru ce să stea departe namni òa
simplu spectator olimpian la frăminta-
ren societăţii lui 2... Pentra ce, ca un
zou, care priveste cu dispreţ la mu-
ritori, să nu se coboare a lna parte la
necazurile lor de toate zilele 7...

„Deagustul, serişneala nceslor „bi-
ruiny" an fast isvorul atitor minunate
opere... indignarea, a zi: unul, înce
versul, şi... proza, udaog eu.

Din desgustul şi scrişneals aceea
pentru țicălosiile vremii lui, în cari sn
fost tăvălit, a eşit evocarea strălucită a
trecutului spro lumlaarea viitoralul”,

C.A.
sts

C. Giurescu. Material pentru istò-
ria Olteniei subt Austriaci |. (1716—
4725). Bacareşti, 1913. © colacţio de
428 de documente nomțeati şi latinasti
produse din Fobroar 1715 — Dae. 1735,
Conţin date relative la războiul dintre
Austria şi Turcia, în care erau atit de
mult amestecati Rominii, şi altele re-
lative In administraţia şi economia ță-
rilor noastra pe atunci: impozite, pts-
cuit, pena, văml, claca țărănească (364),
fuga ţăranilor din unele sate (379 și
885), judecători, amenzi, contribuţia o-
raşelor, măsuri și greutăți, ete. (398 şi
419), aronăarea impozitelor s. m. No.
336 dă amânante despre extragerea a-

—

urnini, prin spălare, de către ţigani, din
riturile Olt, Bistriţa, Rimnie şi Jin.
TD

.".

V. Anestin. O tragedie cereased.
„Universul“. Bucureşti. 1 lea,

Din neobosita activitate a d-nului
Anestin se vădaste o adevărată pasi-

une pentra răspindirea știinţii în mase
cit mal înrgl. Dirijină revista astrono-
mică „Orion“; sau luind conducerea
unui „siar de călătorii” în cure se fm-
parecheau cunostinţi serioasa eu po-
veşti vinătorești şi transtormindu-l în
adovărat ziar ştiinţific cu 15.000 ceti-
tori; ori pablicind în bibliotarile pe-
pulare tot felul de chestiuni de ustro-
nomie ;—apostolal acesta al ştiinții a
întrebuințat vuriute motode, pentru a
face ca scrisul său să deştepte inte-
rosul pentru ves mul pasionată dintre
ştiiaţile deslipite de orice interès prae-
tic: pentru Astronomie.

In” cărtieica aceasta, A, Injghiabă un
fel de roman astronomie, despre un e
veniment ue ar putea avos loc cam
prin anul 3000, duts asviriirii — după
povestire — în spațial fără sfirşit a
planetei Maria, a schimbării orbitei pls-
notare s pămintulni într'o orbită co-
metară, și brodează o foarte drăguță
istorie a plunoiei Venus în neest an
3000. Poia unul acesta Marţienii îşi to-
munică, dcapt testament, pămintenllor
caeeririlo lor ştiinţifice şi #cestin tl
transmit Vanusionilor, singurii oameni
ce vor mai râămine după nceastă ira-
gedio csreuscă, provocată de apropri-
oron unul soare străin şi mort do sis-
tomul nostru solar.

In broderia aceasta de roman at-
torul presară mulțime do cunoştinţă ss-
tronomiee şi de zică astrală, ridicind
un imn ştiinții, prin cure staren soelală
de azi, ce nu e un idowl, poate deveni
cu malt mai bună, mai potrivită nobi-
tolor aspirațiuni a învățaţilor dezinte-
resaţi.

Forma acesata de valgarizare poate

452 VIAȚA ROMINEASCA

să nu placă unora, găsindo prea ine-
eată do povestirea romantică; ea este
întrebuințată însă în Anglia şi poate
că ei se dutoreşte răspindirea uşa de
mare w eunoştinţilor pozitive în mase.
Nu sint decit vre-o 5—6 ani de cind
teoria electronică n materiei a luat con»
sistență şi este sigur că în Anglia, da-
terită „Autobiografiei unui Electronu*
de Gibson, marele publie e mai docu-
mentut în problema constituţiei elec-
tronice a materiei decit e documentat
publicul nostru colt asupra concepţiu-
pii atomistice.

„Autobiografia unui electron“ e un
fel de poveste în felul celor din căr-
țile de jectură de curs primar, despre:
„naşterea unul ac"; „povestea unei lu-
minări* ete. ș şi, ca toate aceste,cu ce
mare interes se citeşte această lacrure
a lui Gibson, chiar cind e tradusă în
limba gréoae a lui Schiller!

„0 tragedie cerească“ e o scriere de
merit, care-și va cuceri cetitoril, ce vor
învăţa pe nesimţite cit de mare influ-
ent au uiţi sori asupra sistemului nos-
tru solar; vor afla: cca cit un soare
e mai tizăr cu atit.se mişcă mui încet,
şi dacă moare poate dobindi o iuțeulă
de 400.400 km. pe secundă, adică mai
mure ca iuțeala luminii!; că fotogra-
fia aduce imense servicii astronomiei ;
că spectroscopul poate da indicații
precise asupra iațelii de apropiere u
unul astru do sistemul nostru solar;
şi cite, cite alte chestiuni, cure, expuse
rece in haine lor coremonioasă de a-
devăruri neconteatate, ar faco pe ca-
titor să pue cartea de o parte după
primele pagini, Hains în care le-s im-
brăcat însă autorul, no face să nu mai
lăsăm povestirea tragediei cereşti decit
după ce am isprăvito-

TA B:
3+

L. Blaringhem. Les trans/ormatiuns
brusques des ĉtres vivants. Paria, Fiam-
marroa. Un volum de 350 pag. cu 40
figuri in text. Prețul 3.50 lei.

Autorul lucrarii, un botanist de mè-
rit, estu adeptul teoriei mutației e nl
să de proľesorul de Vriesin 1901. A-

creastă teorie pare că-și faee un boe

din ce înce mai larg In Biolngie, nā-
zulnd să se substitue loriel trinstor=
mismului lamarckiana darwivinn. Ba

samână mult eu teoria Quantelor n bui
Planck, dia fiziva inatematich, gi pre-
linde lu opoziție wu vechea concanţie
irupsformistä că speciile ar deriva u-

vele din allele prin vuriaļii discon-
tinge şi nu pe nesimlite, in mod con-

tauu. Ca priu urmare tIrebbe inter-

ventită propoziția: Natura non facit
saltua, in Natura facit saltus, ṣi chinar
pumai salfus,

Lueraron botanislolni francez eon-
tribue intr'o largă màsurà In întări-

rea teoriei mutaţilor, alit prin mumă

rul laplelor, în bună parto yliute pe
caro le citează uulurul, cil şi prin ex-
puriențela şi vederile sale proprii.

Ci vare crodunu ea teoria matației
este neinlemoiata ṣi deci fárā impor-
tanţa mare din punetul de vedero al
transformarii speciilor, vor fi sur-
pringi de numärul mare de lupte, pe

enre le stringe Blariogbem, adnela-

do-la in sprijinul ei.

lonalate de a ingira elteva exemple
şi cercetări po cire se 'ntemeiază noua
teorie, să vedom ces mulaliile,

lată definiţia dupa Blaringhem: „mu
taţiile sint schimbări profande in ma-
lues, distribuţia san dimensiunele or-
ganelor, srhimbări care dau individu-
lui și urmaşilor săi uu aspeel nou şi
aberant”.

Darwin insusi eare afos! un indru-
mălor, u indicat şi mutaționiglilor ea-
lea, raporiind numeroasele şi diver-
sele anomalii cunoscute numai, ori
chiar obsarvate de el. Priatre moltele
tipuri aberante produsa prin variații
diseontinui ca, boi fără coarne, cu ph-
rul zbirlit, cai polidactiii, porci soli-
pezi etc, marele naturalist citează
trei cazari de mutații rămase celebre.

RECENZII 433

Un caz este al acelui berbece scurt
m picioare ca un cine bassel, apărut
prin variație bruscă în Massachusetts
la 1791, care a dat naştere rasei de
oi Imfra xan ancones. Al doilea caz
celebra este apnrilia unui berbec cu
lina lungă, ondulata şi matasoasă, în
ferma dela Masuehamp din Franţa în
1528, dim care s'a tras rasa oilor zise
marinos de Mauchamp, Tot Darwin a
observat chiar, o rasă monstruoasă de
boi, ea trèisse în mici turme pe ar
murile septentrionale ale fluriului La
Plata din America de Sud, zisă rasa
Je boi miatog sau natos, care după in-
formatiile unui senor brazilian, Don
F. Muaiz de Luxan, ar fi luat naştere
la Indiecii depe țărmurile meridionale
ale La Plutei. Data începutului aces-
tei rase nu se şlie precia. So tie nu-
mai că pola 1760 se păstrau ia Bue-
nos-Ayres ciţiva boi natos drept o-
biert de curiozitate,

Darwin se exprimi «lar în favou-
rea mutaţiei cind spune despre apari-
“ia acelor păuni cu umorele negre că
„esta exemplul ceel mui ramareahil ce
a fost inregistrat vreodată“ de upari-
țin bruscă a unei forme noi.

Tot dintra animale malte cazuri de
variații brusve sint citute de zoologi
ca: E. Goafroy Saint-Hilaire, fiul său
lejdore, Dareste, paleontologul sme-
rican Copo, etr.

lasă cole mai multe fapte in spriji-
nul teoriei muluţiei le aduce Botanica.

Asa, este cunoseulă istoria acelei
Fragaria monophylla apărută bruse
in grādina lui Duchesne lu 1761, ai câ-
rei urmaşi se pästrează şi azi după
150 aul. Msi bine cunoscnlă este is-
torit plantei Ornothera Damarckiaont
si a mutaliilor ei, studiata de prof, de
Vries. Botanistul olandez a gâsit u-
ceasta plantă de origină americană, in-

tr'o pirloagă la Hilversum lingă Ams-
terdam; Și experiențele sale facute în
grădina botanică din acest ortt dove-

dese cà'n timp de 2% ani, decind a

fost introdusă OE. Damarckiana în
Hilversum, ea a dal naştere prin mu-
tație la 12 tipuri noi, dintre care: OE.
gigas, rubrinervis, oblonga, naneli,
albida, sint considerate ca specii ve-
ritabile, Bindeiă-și păstrează caracte-
rele şi le transmit prin ereditate, in-
dependent! de condiţiile culturale. Bla-
ringhem pretinde chiar, că din OE.
gigas Sar putea crea un gen non, da-
ch luăm în samă cñ această planta are
cite 23 eromozomi în celulă faţă de
it dela specia tip: OR. Lamarckiana.

In sprijinul teoriei mulaliei vin și
experiențele lui Hjalmar Nilsson, di-
rectorul laboratorului dola Sraldif, ca-
re a fost chemat și de Stulul romin
pentru selecţinnara de sâminte.

lată in ce constau aceste experiențe:
Ei observind câ'n mod normal, unele
sămințe de cereale dau naștere prin
gorminare la indivizi anormali, a so-
lecţionut esemplarele ce-i conveni
din punet de vedere practic și a ren-
și! să ereeze astfel sperii nui verita-
bile, aducină un serviciu pvintrecut
agricultorii în genere. ln Franţa fru-
moasele cercetări wla lui Biaringhem
contriboiră mult În raspindirea să in-
tariron noii teorii. El u lucrat tot en
cereale, In spacial cu orz și pâpngoiu.
Despicind tuipina popusoiului, tăind-o
dela pamiul sau raxueind-o n reușit
să capete forme noi, pintre cart unele
sun arătat cu caractere constante şi
foarte importante din punet de vedero
practic, Aga de unde până acum, în
juruk Parisului gi'n nordul Franţei nu
se putea cultiva popuşolu decit pentru
nutral, astăzi Blariaghem obţine o spe»
cie de popuşolu (Zea Mois pemi prat-
cox} co pouto să se coară in aceste
locuri, slujind ca hrană omului, A-
cearta sperie a rougit şi'a Suedis de
miară-zi. Autorul mai citoază în lu-
erarea sa cazurile interesante u două
sperii mutanle de Capsella bursu-pas-
torie (traista ciobanului): 1. Capsetha

eu fruct de Camelina, zisă C. Se $

434 VIAȚA ROMINEASCA

2, C. Viguieri, eu fructul deschizindu-
se prin patru valve {caracter rar in
tot regnul vegetal şi foarte rar in fa-
milia Cruciferelor). Intäja gäsilä de
Prof. Heeger intro piaţă din Landan
in 1597, a doun găsită de un alpinist,
Paul Vignier, la Izeste In Pirineii de
jos, în 1908.

Dar, să nu mai lungim lista acestor
exemple, in genere, agricultorii, fer-
mierii, horticultorii. experiențele de
hibridaţia (Ch, Naudin, E. Tschermak),
loratologia oxperimentală (Mauqnin-
Tandon), culturile și observaţiile Ini
Alexis Jordan asupra pulverizării spe-
clilor lineene În spocii elementare (jor-
daniene), au adas prelioata documente
in favoarea teoriei variațiilor diseonți-
nui, cum li zice Batason,

Nimuni astăzi uu mai tăgădueşte int
purtanla şi temeinicia noii learii trans
lormis'e. Un lueru singur rămina nè-
precizat: canzele mulațiilar, Unii mu-
tuționişti In frante eu de Vries atri-
buè acesto salinri unor cauze interne
teducind aproape cu totul rolul a-
genţilor externi: acestiu se apropie
de neo-darvini ti. Alţii cred ră o
schimbare bruscă a mediniui, atacul
uuni parazit, un traumatism violent,
ori altă cauză externă, ar putea să
aibă drept efect trezirea unor anu-
mite carurtere latente ale speciei, fa-
cindu-le să devie patente, manifeste,
Uon) din acești semi-delerminişii e şi
Riaringhem care spune: „mutantele
fac parte integrantă din specie; sint
tendinți, posibilitati proprii fiecarei
sperii pe care nici mediu, mici hibri-
dația, nivi parazitii, niei boalele nu ja
pot schimba, Insa le pot trezi si pune
in evidenţa“,

Cu tonte uceste şi cu lat numarul
de fapte, daca această tourie nu se
poatesubatitui transformlsmului vechiu,
fară primejdiu de a cădea in exage-
rare şi a nesocoti en totul rezultatale
observaţiilor şi experiențelor pe rare

se intemeiszi vechea concepiie, apoi
alături de aceasta, tenria lui De Vries
nia mai arătat o cale de evoluţie a
speciilor, dovedind cit de variată e
natura în mijloacele ei şi eit de le-
parte e de as» petrece totul în lume
după judecata noastra simplista.

După Giard, aceste teorii nu numai
că nu se exelud una pe alta, ba chiar
anbete feluri de trausformări sint le
gate intre ele. O modiBeare martolo-
gică ce ni pare brnscă, n'ar fi derit ca-
pătul unei serii de modilicări intime
lente, în chimiemul prutoplusmei, Si
făra această serie de modificări eon-
linui, in aparenţă neinsempale, nu s'ar
putea prodace un salt, O comparaţie
suggestiră datorita lui Bonnier ne va
face sa prindem mai bine lucrul, Dacă
pe unul din platunele nori balunţa
punem o preultale, şi pa celalt va sa
echilibram balanţe turnâm nisip fir eu
fir, lutr'uu «hip continuu, va ajun
un moment cind un lic căzul va dè-
termina mișrarea bruscă a sistemului,
ridicind platanul cu greutatea in sas,
Aşa 'u carul mutuţiilur, datorită unei
cauze interne luerind continuu, s'ar
rupe Inira moment dst echilibrul or-
ganismului și sar produce o schimbare
in aparenţă bruscă.

Ten C. Nt

sa
V. Cambon. Las dernier progrès

de l'Allemagne, Paris, 1914. Roger &
Con 4 frs.—275 pg. şi numeroase ilus-

trati.

Atitudinea presei și a oplulei fran-
ceze În fața pericolului german este
inṣelarea. Din această Ingelare, tocmai,
vrea să-i scoată autorul eelui de-al doi-
loa volum despre Germania. Dola pri»
mal „L'Allomagne au truvail* pănă la
acesta de uzi, Germunin a progresat in
pateu ani aşa de mult incit autorul
mărturisește că n fost „stupėĝė“ de sal-
tul prodigios ce l-a făcut, mai ales ln

RECENZII 435

——————————

1911 şi 1912și a întreprins a dona an-
chotă asupra Germaulai.

Rosarsele naturale, patriotismul, so-
li daritatea, pangermanismul, stlini ifza-
vea industriei, doscoatralizarea, dorința
de metode nouă, de progres continuu,
muncea ordonată, industria mare, sin-
dicatele, grija do lacrători, educarea
şi legătura cu patronii udue Garma-
niel un venit de 30 miliarde care sea-
daugä anoal averii nationale,

Consecința acestei opulenta e ten-
dinta continuă spre suprematie, Ñe e-
conomică fie politică. Cu aceiaşi grijă
«n care Germanii au pregătit Invcatul
cu încetul supromația lor industrială şi
comercială, astfel încit au njuns uzi cel
«lintăi din Europa, cu aceiasi grijă pro-
Rătese ştiințificeşte războiul care, a-
tunsi eind va f nevoo, va izbucni „ln
apisareu unui buton“ și va nărui asg-
pra Franței invazia cnlculută şi bine
pregătită a poporului care vede suri-
ainda-i lunainte imperiul mondial.

Pe lingă deseriorile ultimolor pro-
prese: canalari care decongestionează
provinciile proa lngrămădite de bogi-
ţii prin porturile fluviale legate cu ma-
rea, linii de trenuri eloctrice, flotă cto-
mercială imensă, monopolul roloranţi-
lor, n) metalurgiei, al filmurilor, a s-
paratelor electrice ; această a două an-
chetă a lui Victor Camban e infiorată
„le spaima dezastrului carol vode pre-
gătindu-se neolo,—o o n dona zgudui-
tură ce o dă publicului francez aior-
mit pe lauri şi pe sizurantu neactivă
«că odată şi-odată ur putea să Intreucă
Germania,—e al doilea apel la patrio-
tismul latent al francezilor, nu În al
bancherilor care cu bani francezi au
format Germania de azi, ci la al aco-
lora dela care Franţa mal pooto spera.

E un apel patriutie şi oloquezt plin
„le intelesuri gi pentru noi.

Locot. Tadeyoshi Sakurai. Niku
Dan—Mitraille humaine, răcit du si-

ège de Port Arthur—Paris, 191% E-
dit. Challamel. 375 pag. 3.50 frs.

Valoarea acestor momorii alè unni
militar este stit documentară cit zi li-
terară.

Despre războiul ruso-japonez s'au
seris opere mari şi multe, toate cu in-
tonția de a explica factorii acestai vic-
torii răsunătoare a anni popor pănă
atunci puţin luat în cuvenita atenție,

S'a scris și despro Raşi, Chiar Con-
tele Semoaoti, din statul-major al ad-
miralului Rojostvonsky a publicat un
carnet de note,

Dintre lucrările similare japoneze mm-
moriile locotenentului de infanterie Sa-
kurai au avut cal mai mare răsunet
în Europa.

Nu că e o povestire compleet a
răzbgiului intreg ; vi pentrucă autoral
e un luponez şi nu Japonez cinstit.

Străinii pot avea faţă de Juponozi
cri ură, cum e Bunge, ori simpatia
cum e majoritatea—și mal ales Lafen-
dio Hearn; şi au unilateralitate do ve-
dera, o observaţie greșită, nu pătrund
in fondul intim al caracterului seestui
popar.

Sukurui e un Japonez; prin aceasta
aduce o notă nouă, o cunoştinţă justă
a compntrioţilor săi, explicaţii nol a
bruvurii japoneze, nu în formulare ci
prezentarea faptelor, prin povestirea
unei serii de episoade, extrem de in-
teresante, din lupta în jurul Port-Ar-
turului.

Na e părtinitor, Nu formulează, Po-
vestește. Dar din povestirea lui se tae
precis multe din calităţile pe care alţii
nu le-au observat,

Trebue să fii dintre acei care su a-
vut grija continuă de s transplants o
virtute şi a-l urmări continuu sehim-
bările ce le-a produs în mentalitatea
anterioară, ca să știi co si vezi, unde
să caw, unda să vezi sforțarea și cum
să apreciezi rozultatele.

ȘI asta n'o poate face un străin pen-

436 VIATA ROMINEASCA

tru care acestea sint comune. Poate
doar să observe lipsa lor, Și apoi s-
tit le-a fost tuturor pilorese și curios
ceia ce vedeau în Japonia, și atit le-au
fost de greu să pătrundă prin suflotal
bine simulat al Japonezilor ; inelt s'au
extaziut, au plecat îneintaţi şi au ere-
zut că au descoperit totul,

Ureşitalor păreri ale celor ce văd in
bravura japoneză sau în ură, în urmă-
riren lui jo hi—urăşte pe străin—ba
fanutiamul roligios, acelora care au
proclamat că tu acest războlu Rașii au
fost fuvinzi din cauza religiei ce inu
învăţat iubirea internaţională, cartea
lui Sakarai, (serisă ca o dezvinovăţire
că a supravieţuit tovarășilor ce zac
cu onoare pe cimpiile Coresi şi ule
Manciuriei) le aduce lumini noi, noi de
tat.

Nu ură a adus succesul lor; ci ura,
uta soldatului inconştient şi tirit im-
contra comandantului temut și nepăsă-
tar, a udus infringerea Hușilor.

Saceesul Japonozilor l-au adus con-
știința fiecărui soldat, devotamentul şi
iubirea dintre comandanţi și comandaţi,
Aici stă murea explicaţie :

Se iubeau. Erau conştienţi de ce lup-
tA, orsu pregătiţi, războiul nu lọ ora
impus, îl doreau,

In ofiter ol nu vedea un chofliu cu
toane, nu vedea forja care l-a tirit, nu
vedea pe acel ce-l ține legat să nu
tugă eu ruşine innapoi spre familia lui;
ci vedea pe un tovarăș, un frate la
lipsuri şi În atacari grele, po acel cel
conduce spre onoare,

Ura contra străinilor e Ilustrată de
multe episoade în care soldaţii japo-
nezi, riniti do moarte,se rongă de doc-
tori să îngrijească de rinitul rus, de
alte episoade în care un sanitar, după
ve pansează pe un soldut rus ce tră-
gea să moară, primeşte drept răsplată
o descărtătură de revolver,

Acești oameni porniseră războiul în
numele iubirii universale ? Din cauza
iubirii universale nu fost învinși?

Calitățile soldatului japonez tree din-
colo de falşul cimp de observaţie al
străinului,

Onoarea a fost resortul ucestoi iz
binde,

Indeplinirea datoriilor impuse de co-
dul virtuților războinicului— Busido :
suportare stoică, dispreţ de moarte şi
de pericol, cultul religios al Patriei
şi al Suveranului, morala cuprinsă în
trei precepte : să nu si două cuvinte,
să nu serveşti lu doi stăpini, pentru
datorie să-ți răspindegti sîngele „eum
lasă cirozul să-i cadă floarea“,

Religia ? N'a putut decit să moae
rezistența lu rău a Rusului, a otelit
rezistența şi curajul Japonezului, De
aceia soldatul japonez nu s'a plins nici
odată nici cind a suferit de foame, de
Tei, de nesomn timp de elnel zei şi
opt de ceusuri, cite sa luptat conti-
nuu, mici cind $ făcut zlinie opt zeci
de kilometri si a intrat în atac și cu
o frenozie epică a năpustit eu fodir-
jire, de patru-cinci ori „Incărcătură de
varne” tontra forturilor prăpăstivase
îm enre u săpat trepte, decimat de
mitraliere, zvirlit de mine, eleetrocu-
tat de sirme, incapabil să se retrază.

Nu sua plins decit atunci cînd le-au
murit ofițerii, au plins eind n'au putnt
invinge, au plins cind su invins.

Unei armato rezistente, strinse, bo-
tărite, bine echipate, antrenate, frene-
tice, doritoare de mourte, îmbărbătată
de ofţeri educați ce o conduc prin
stimalare și iubire, i s'a opus o nr-
mată tirită cu forta ls celalt capăt al
lumii, issà, ținută în ascultare prin fri-
că, do șefi libidinoşi, care le sustrā-
goan rațiunile zilnice, induși in eroare
usnpru valorii efectivo a dușmanului,
profitind de mijloace de luptă neciastite,
imerezători în armamentul si'n iatări-
turile lor, doritori să se reîntoarcă cit
mal de grabă,

Au luptat totuşi vitejeşte. O spuna
Sakurui, O spane eom apune și grese-

RECENZII 437

liie lor. Și in această cinste constă va-
loarea dovumentară n lucrării.

Ce le-au lipsit Ruşilor a fost frene-
zia epică, conştiinţa individuală, mis-
ticismal caruacteriatie, care înc măreţia
acestor simple fapte de arme, care fac
talentul sutorului— unu simplu locotenent
de infanteria—: un realism putornic, un
ansamblu de vedere, o sensibilitate larg
umanitară, a putere descriptivă epică.

ȘI să nu uităm că şi-a pierdut dreapta
In războiu,

A. Gr. P.
se

G. Eisenmenger. La Géologie. Pa-
tis—Pierre Roger et C-n. 4. fr.

In 12 conferinți, autorul oxpane
cu o eluritate si vervă rar im
tilnită la vulgarizatorii unei științi ca
geologia, fenomenele care au dat in-
fățişarea de azi globului nostru. Cu-
ceririle cele mai recente in domeniul
geologiei sint desvoltate cu o docu-
mentare ce nu se întilnegie decit în
tratate speciale, fără ca autorul să se
piardă insă în amănunte obositoare, ci
se slajoşte numai de fapte pentru s
pune în evidenţă cela ca este măreț în
această stiință, care abia æ împlinit 100
de ani dola aşezarea el pe bazele so»
lide pe care e acum. Definind această
ştiinţă şi arătindu-i considerabila im-
portanță, E. afirmă cu multă dreptate,
vă „Geologia in caracterul de știința
londamentulă, căci pe ea se clădese
celelalte ştiinţi: totul wa născat pe
pămînt, şi în ol se intoarce. Ea devine
tabloul fenomenelor fizice și chimice,
organice şi neorganiut, care sau ur-
mării dela naşterea Globalui, pănă l-au
adus în starea ce vedom astăzi” Iar
citeva rinduri mai jos: „Prin minunatul
tablou ce ne prezintă, prin mărețele
idei de ordine şi finalitate de care e
parcă impregnată istoria Globului, Ga-
ologia e în stare, mai malt decit ori
caro ştiinţă a Naturii, să luvioreze i-
maginaţia, să-i deschidă perspective in-

Anita si magnifice, să satisfacă curio-

zitatea savantului, visul artistului si
rațiunea flozotului“,

Plecinii dela așa înalte concepțiuni,
despre con mal interesantă din Stiinţile
Naturii, autorul a căutat să deștopte
ln focare capitol interesul pentru sa-
biectul ce dosvoltă și cu o plăcere, ca
creşte dela o pagină la alta, vedem
planeta noastră luind nastere, trecinil
prin faze pe caro le su azi planete
surori şi tinzind spre bătrineța ajansă
do Marte şi spre moartoa veșnică. Ni
se prezintă modul cum prima scoarță,
primele roci, nu tuat naştere; cum i-
supra lor a început a se exoreita pu-
terile focului contral, a apei, a atmos-
feroi și a lumii vii; cum san făcut
primalo lanţuri de munți: apol cum
dintele vremii le-a tocit ridieindu-le la
înfăţişarea de platouri înalte; şi cum
suceesir au apărat nite lanțuri mun-
toase în timpuri tot mal aproape de
vremea noasiră,

Acţiunea atmosferei, vu efectele ai
considarubila și de curind puse in e-
vidență de geologi: naşterea şi intin-
deres deşerturilor și upoi schimbarea
lor în cursul vremilor în stepe şi chiar
terenuri de culturi; distrugerea, din
contra, a unor stepe și inloculrea lor
cu pustiuri dezolante, evocă In noi
gindul că nu numai pămintul întreg își
trăeşte o viaţă, ci fiecare colţ de pă-
mint își aro viața sa în trotut si pro-
zent, cu o istorie plină de peripeții,
uneori dramatice.

Ce să mai zicem, de cutremnrilo ca-.
tastrotale ; de erupțiunile colosale, de
schimbirile continentelor și mărilor,
de variațiunile climatului, de neinebl-
pulta varietate de forme snimale și
vogatale, care s'a perindat în cursul
atitor milioane de aul!

Cu toate că nu e lipsită do termi-
nologia specială, şi'n unele chestiuni,
care privesc Franţa are detalii care
ne-ar interesa mai puțin pe noi, earten
aceasta se citeşte cu plăcere, iti colea
chiar ca un roman şi risipește cu total

498 VIAŢA RONINEASCA

dezgustul pe care unii îl păstrează din
liceu de ştiinţa fosilelor. In lucrarea lui
E. fosilele nn interesează deelt pontru
u demonstra variaţiunea vieţuitoarelor
în raport cu condițiunile spociule de
train și ca dovadă despre eroluția pro-
gresivă, dela animalele mai simple spre
colo ce populează astăzi pămlntul, şi
pentru a sprijini legăturile dintre ve-
chile continente prin migraţiunea fau-
pelor pe useaturi, ce azi nu mai există,

ȘI după ce prezantul şi trecutul s'au
desfăşurat aşa de frumos prin panu
autorului, ni se prezintă și perspecti-
vile viitoare, pe cara Geologia" Son
relui, a Planotelor și Lunii, ne-o dau
mărturie. Nenumâratele lumi sle spa-
țiului destăşură În ceruri aceleași ta-
blonri, uceiuși panoramă, aceleași fra-
museți naturalo en acolo pe care le
“ mlmirăm pe pămintul nostru; dar ele
ie reproduc însutindu-le, prin neisto-
vita varietate a unei puteri nostirșite.

„Și dacă studiul ceriului e folositor
cunoasterii pămintalul ; invers, Géo-
logia ne dă deslegarea diferitelor im-
tăţișări pe cure le prezintă corpurile
cereşti. Astronomia şi Geologia îşi dau
concurs reciproce pentru a desprinde
cîteva din marile legi ce guvernează
Universul”,

Fernand Payen. Anthologie des a-
vocate français contemporains, Paris,
Bernard Grasset, 1913, 155 pax.

Cei antici, Romanii, aveau o vorbă:
„Poeţii se nasc, oratorii se formează“,
De aceia, Iin Romani—ecași la Groei,
de alt-iel—tineretul era zilnic eserci-
tat să vorbească în public. Năzuinţa
de a da tinerilor o educaţie în arta o-
ratorică a mers la ei până acolo, în
cit s'a fost ajuns la aplicarea aproape
mecanică n unui sistem de regule pre-
vise şi meticuloase : regule pentru ple-
doarie. regule pontra replică, regule
pentru oxordiu, regule pentru narareu
faptelor, regule pontru disenție și, în
disenție, regulile pentru argumentare

pro si contra, regule pentru perorajie.
Oratorii cei mari, ei inşi-şi, dornici de
a lăsa tineretului drept moştenire sa-
erotu) artei lor, seriau opero de „lon-
roe haleise* aspre elocvență. Cice-
rone serie, el singur, nu mai pațin de
trei tratate.

Pentru moderni, dimpotrivă, curentă
pare a fi sicerea contrară: „Oratorii
se nasc, poeții se formează”, In ade-
văr, prea se întilnese la cei moderni
pănă şi dicţionare de rime, caşi cum,
fără scintoia talentulai, poate fi operă
de artă orice „inşirara de cuvinte ce
din condă* sună, şi prea sau lăsatin
părăsire pănă și cele mai temeinice
procedee antice pentra educaţia ora
torică a tineretalui, Și ciţi din numă-
rul acestora n'an m îndepliui în plină
viață reală fie funeţiu soelală de avo-
cat, fin acen da judecător, fie aces de
om politie! Doar Germania și, innuin-
toa ei, Statele-Unite dacă mai oferă è-
lementelor tinere, în epoca lor de pre-
gătire pentru adevărata luptă a vieţii
de mui tirziu, prilej] de a se esercita
să vorbească în public. În Germania,
prilejul îl tormenză acela „Verelne” ale
Universităților, iar în Statele-ulte, a-
cele „toasts? şi „epeoches* ce se obici-
nuesa la fieco recepție de echipe apor-
tive, arta oratorică find, așa dar, s-
colo un compliment indispensabil al...
educației fizice. Pretutindeni alurea şi,
chiar în facultățile de drept, de unde:
ies avocații, judecătorii şi, în marea
lor majoritate, oamenii politici, artei
orntorice nu i se dă nici o atonţie,

Lucrarèn avocatului dela Curtea do
Apel din Paris, Fernand Payen, impli-
neste, sub acest raport, un gol,

O culegere de pledourii, din cele mai
insemnate, ale color mui remarcabile
figuri din baroul Parisului şi de alu-
rea, şi pe lingă ole, o serie de notițe
biografice, de unde cititorul poate ve-
dea metoda de lucru a mai tuturor a-
eestora, o menită să aducă bune ser-
vicii, în deosebi, celor ce, intrați de

HECENZII 439
OS [|

curiad in plină viaţă reală, unul ca a-
vocat, altul ca judecător, ete., țin să
nu facă experiența nnui Crusoe, cind
pot învăța multe delt inuintaşii suu do-
lu contimporanii lor ca rennme consi-
erat,

Vor voden, astfol, cum un Poincaré,
astăzi Preşedinte de Hopublică, deşi a-
jons reprezintant al Națiunii lu vrista
do 23 de ani, totuşi, pănă la 33 de
uni, cînd j sa oferit un Minister, n'a
inestat do a cerceta, cu eerotar de
avocat, dosare pentra du Brali, Mo-
destie și devotare! Vor vedeau cum un
Burhous, „clasicul“ Barbous, n aştep-
tat pănă la vrista de 43 de ani, cù să-i
vio o mara afacere, care să-i dee pri-
lej să se munifeste, a asteptat citind,
în tot acest timp, în fiecare zi, citeva
pagini de filosofe sau de istorie, şi în
fevare zi recitind cite-o pledoarie, suu
un discurs, ca un şcolar, ca cervionul
si eu hirtiu la îndămină, îinsemuind i-
delle cele mal originale, expresiile cele
mai pitoreşti, perioidele celo mai ar-
monioase. Rābdare şi perseverență !
Var vodea cam nü Labori, pănă să a-
jungă să pledeze 15 zile una după alta
pentru Zola impotriva unel opinii pu-
blice nefavorubile, să deprinsose să se
pregătească pentru un termen de judeca-
tā, citind mai întăi absolut tot ce puten
avea legătură oricit de slabă ca aface-
rea, adanind fără ordine şi fără me-
todă absolut toato informaţiile ce i ae
păreau utile, notind toate ideile, pe
care acoastă lectură complectă I le sn-
gera, upoi meditind, maeditind tot ce
citise, tot co uflase, tot ce notuse, schi-
\indu-șl, po urmă, în linii largi, planul
general, și, în stirşit, seriind dela un
capăt la altul întregile sale pledoarii.
Muncă şi eonştiinciozitute !

Iar acei ca se bucură do oarecare
dar de „parole facilo" gi care socot că
aceasta e o insușire suficiontă pentru
a pretinde să fie recunoscuţi oratori,
in adevăratul înţeles al cuvîntului, vor
vedea cu preţul cărei pregătiri stărui-

toare putut-a un Poincaré, să se in-
treacă, fiind incă un tinăr deputat, în
discuţii finaneinre cu economisti var-
saţi, de talia Jui Camille Pelletan, ori
á lui Léon Siy, cu prețul căror athi-
ziţii culturalo intinse a putut vorbi el,
fiind tinăr ministru, în 1893, in diferi-
te ocaziuni, lu 12 Iunie despre opera furi
Arago, lu 15 Iunie despre La Fontaine,
in 29 Iunie despre Fustel de Ooulau-
ges, la 1 Iulie despre artă şi libertate,
la 17 Iulie despre educația fetelor, la
29 Iulie despre artele decorative, la 31
Iulie despre înrățâmîntul clasic gi pa-
triotism, la 4 August despre muzici
și declamație.. în afară, bine înţeles,
do discursurile, pe care n trebult sa lu
rostească, în acest timp, la Cameră sau
is Senat... și, mai presos de tonte, fără
n i se puten atribui, cu dropt envint,
calificativul de superficialitate. Cultură
şi inr cultură !

Prezenta antologie a avoenților fran-
ceji contemporani e, prin urmare, vu
carto, care poste da indicaţii preţioase
in special tinerilor licenţiaţi în dropt,
co se dacid a îmbrățişa o rarieră cu
inceputuri, mai ales, aşa da spinoase
cum e cariera de avocat,

T. G. Djuvara. Cent projets de par
tags de la Turquie, Bibliothèque d'his-
toire contemporaine. Pâlix Alean, 1914,
K-G puges.

Turcia este- s'ur putea spuno—un
imperiu întomoiat ca să fio împărțit,
Aceasta e lmprosia wenerală, pe care
ti-o sugerează desfăşurarea faptelor is-
torice, cu deosebire în Europa orien-
tală, de vre-o trei, patru veacuri in-
coaco, Voluminoasa lucrare a d-lui T.
G. Djuvara, Ministrul Romtaiei in Bel-
gia și Luxemburg, întăreşte această im-

Dacă actiunea de Impărțire a impo-
rlului tureese încope de fapt prin vean-
cul al XVII-lea, în opinia publică en-
ropeană ideia acestei acțiuni apăruse
cu trei veacuri mai de vreme. Papi ca

440 VIAȚA ROMIXEASCA

Leon X, Piu V—principalul promotor
al războiului crucii împotriva semilu-
nei, al cărni sfirşit fu bătălia dela Le-
punti [7 Octombrie 1571), data, dela
care incepe declinul puterii otomane—
Impărați şi regi ca Francise |, Lado-
vie XIV, Petru cel Mare, Caterina H,
Iosef II, Napoleon I, Alexandru I, di-
plomați și oameni politiei ea Sully,
cardinala! Alberoni, marchizul d'Ar-
genson, contele d'Huuterive, Talleyrand,
savanți ca Leibnitz, Erasm, Volney,
urmărind, cel dintăi interesul goneral
al eroştinătății, iar, dintre ceilalți, unii
chiar interese personale, um conceput
planuri de impărţire a imperiului inte-
moiat în Europa deultimii „barbari nă-
vălitori“,

Autorul adună, în acest volum, vre-o
sută de asemenea procete, incepind cu
proectul de cucerire a Ţării Sfinte e-
laborat în 1270 de Carol I, regele
Siciliei

Meritul doosebit al autorului volu-
mului prezent constă în aceia că n's
publicat pur și simplu în ordine ero-
mologică şi în echip brut proectele a-

cestea, ci—după cum observă, cu drept
cavint, în prefaţă, Louis Renault, Pro-
fesor Facultatea de drept din Pa-
ris—le-a încadrat „în mediul, in care
ele s'nu produs“, îmbozăţindn-le ca re-
ferinți, după care cititorul, in deosebi
interesat, îşi poate orienta propriile sala
cercetări.

Lucrarea mai cuprinde şi 1# bârț,
din cure se pot vedea profacerile de
după 1570 plănuite cit şi cele reali-
zate relative la Turcia, In partea dela ur-
mă, se dau note asupra ultimelor două
războale baleanice, sfirşinilu-se acela
note prin Conferinţa şi Pacea dela Bu-
cureşti, iar în „Apendice” se dau o se-
rio de documenta diplomatica privitoa-
re la aceleaşi ultime două mari fapte
istorice,

Intre făuritorii proectelor de impăr-
tire a Turciei, intilnim şi pe Domnul
Moldovan Vasile Lupu, cum şi un di-
plomut romin anonim, al cărui proect,
datind din 1904, cuprinde şi idein al-
cătuirii unei Confederaţiuni orientale
(balcanice).

DAAA A Pie i a

REVISTA REVISTELOR

Vicnta nouă, anul X, No. I.

In afirşit am pus şi noi mina pè an
număr al acestei reviste care apare de
nouă ani!

Chiar în acest număr, Vieaţu nouă
vrea să polemizeze cu noi.

Intr-o cronică literară, cind venise
vorba de simbolişti, nolam seris : „Ști-
am doar cà aceşti domni clasează și
califică pe un seriitor numai după na-
tura subiectelor sale. Ei nu se intrea-
bă cum serii, ci numai despre ce serii”,

La aconsti, Vieula nouă na răspun=
de; „Cind am afirmat vreodată că pe
moi nu ne preocupă cum serie cineva,
ci namal despre ce seria P“

Asta e cuşi cum al zice unui ọm
„prostula” !*, iar el tiar răspunde:
„Cind am afirmat ou că sht prost?!”

Dar dacă Vieaţu nouă ma afirmat
până acum că clasează şi enliică un
scriitor numai după natura subiectelor
sale, ea o afirmă chiar in seest nu-
măr. lată:

Galaction va ajunge „un scriitor de
maturitate“ (1) atunci cind „îşi va mo»
difiea arta composiției“ (!) şi „cînd va
ști să-yi selecţioneze subiectele tratata"
(adică să nu mal serie despre ciobani,
poreari, ete.).

Pa de altă parte, în toată această ane-
mică recenzia despre Galaction e vorba
necontenit numai de subleetele sale gi de
stil (=—vocabular. Vezi cronica noastră
jiterară din No. 1, unde spuneam că pe
lingă subiect, simboliştii te mui in-
treabă numai de voenbular : dacă serii
„pe radical“, cu neologisme, atunci
oricum ni serie eşti „artist“; dacă nu,
— nu.)

Dar,—eca să mal „polemizăm” ?.. fată,
de pildă, o frază:

„Sint pasagii în volumul acesta care

„prin coloritul plustie ul stilului dan
„descrierilor o deosebită putere de
„Sugostiune“,

Pusagille dau descrierilor putere de
sugestiune ?.. Pidosnit lucru! E cas:
cum ni spune: Apa dă câldurii, prin
fierbințealu arzătoare a focului, putere
do opărire,

Acesta e simbolismul, cind face eri-
tieñ.

Intr-un articol grandilocvent, sprijinit
și de o poezie, d. Densuşianu isi culcă
la pămint cu o voinicie pemaipome-
nită toţi adversarii inchipuiti, arătin-
du-ne triumful simbolismului pe care-l
susține de 9 ani în revista d-salo.

Sint mișcătoare savrifielile și perse-
verența swensta a d-lui Densuşianu
care, în definitiv, trebue s'o recunouş-
tom, n'a urmărit prin ele nici un fel
de interes josnic, material.

Dar elo au fost zadarnice, Simbolis-
mul n'a dat literaturii noastre niei un
seriitor mare. Acesta ¢ un fapt, im-
potriva căruia toate vorbele şi atitudi-
nile sint de prisos.

Simboliştii noştri ne-au făcut intot-
deaunu Impresia că nu pot fecunda cu
eu sufletul lor roplitateu, De aceia, el
işi auto-lecunilează ls infinit micul lor
intelect, fără rezultat pozitiv.

Dar n'au decit să des acestui exer-
ciiu toată eleganța inutilă de care-l
ştim capabili, ei nu vor deștepta nici-
odată simpatia oamenilor întregi şi nici
un alt interes docit acels ul unui spoc-
tavol penibil,

Dacă însă simbolismul eu curo se
laudă d. Densuşianu, nu ne-a dat niti
un seriltor de seamă, în schimb el n
introdus în moravurilo literare şi in
pablicistica noustră o mentalitate d-
testabilă,

42 VIAȚA ROMINEASCA

Pentru poataşteii simboliști, inräiți
da sterilitate sufletească, modastia şi
buana-caviință erau niște cuvinte fără
sens,

Unii din el uitaseră cu totul că mai
sint în această țară oameni pentru cure
lipsa de modestie nu poate trece drept
talont, niei impertinenta de cafenea
drept geniu,

Fiecare versiticator simbolistie se cre-
dea in drept să nesocotească cu pies,
pe toţi marii scriitori recunoscuți, Pan-
tru Öbsenritates Sa nu mui aveau nici
o trecere, în publicistică, rogulele de
conduită ale muritorilor de rind.

N'am văzut onre pe un decudent soriind
iutr'una numai despre EI și rudele sale,
— și insultind un eritie, mort de curind ?,.
Altul, exasperat de nişte parodii care
i-au bugatelizat opera, n'a ajuns să-i
facă sifilitiei, Intro revistă, po autorii
acelor parodii ?..

AL treilea,” scriind impresii din cam-
pante —numai ca să facă po „diaboli-
cul”, a spus că un soldat romin n băut
vinul cu care el, poetul, se spălase pe
picioare.. Asta a găsit el să spuză, asta
Va impresionat! Nu l'a mişeat niei on-
tuziasmul plecării, nici pornirea eolo-
sală u unui noam spre sacrificiu, nici
cel patin suferințele celor din jurul lui,
—dacă era an pesimist... In sulletul n-
nui căţel, tot ar fi găsit un răsunet
mai generos campanis de astă vară,
decit în sufletul ncostai poet,

Suflet de poet ? Puah, ce murdărie!

Acestea sunt rezultatele pozitive cu
eare d, Densaţianu ar trebui să se
laude în faţa eontimporanilor.

Noun revistă romină. No. 15,
16, 17, 158şi 19.

Nimie,

La Nouvelle Revne (Mart,
1814).

Autorul romauvlui „Gâcheuses* dă
nn răspuns serisorilor pe cara le-a
primit dela cetitorii săi, ebutind să
explice intenţiile sale și sensul roma-
nului său celor ce l-au înțeles greşit

ori nu lau imțeles, Articolul poartă
titul de „O tară femenină”, pontra-
e după Maxime Formont „iustinetul
găchage-lui* esta un fel de fară n na-
turii femeuine, Pentru e! femeia nu
este „o eroină a râului”, o ființa fa-
tală omului, un geniu al neanroririi,
cum au soeolit-o şi o socot mulli;
pentru Maxime Formoat femela esle
0 „gârheuse*, adică o flință care— mei
ales in chestiuni de sentiment, este
capabilă sa strice, fară să-şi deu samă,
sil-şi strica sie-și şi altora; esto wu
fel de ființă incongtienta, care favo
văul fárð Să voiasea şi să ştie, Aşa
apar ditorilele femei din romanul său;
nu eu linja perverse, rele, cum lenu
ennsidera! unii din cetitori (şi mai
ales din cetitoare), dar ea nişte copii
iresponsabili care strică jucăriile fără
să-şi dea samă. Și aceast: din pricini
că femeia esto „o receptivitate, adica
o finta esrnţialminte pasivă, rare se
lasă fară control instinctelor ori in-
Huentelor exterioare“ gi din această
pricină poate să enuzeze omului cele
mai mari rele. Autorul totuşi crede,
că sulletul femeii se va curaţi cu tim-
pul, printr'o evoluție lentă, de această
tară, de gâchase, aşa că nu voeşta
prin romanul său să se arate un dug-
man al feminismului, cum l-au econ-
siderat unele din cutitoarele sale, `
DI. Lefebore Saint-Ogan, în articolul
ntitulat Episcopii franceji şi latina,
se pronunță în conira reformei care
tinde la inlocuirea pronunţiei franceze
a latinei din biserică prin pronuația
italiană, Autorul erede că da dragul
„uniunii liturgice cu Romu* nu tre-
bue să so facă acest pas care ar aduce
o ruptură intre lumea bisericeaseă și
eta universitară, care ar rupe eu li-
teratura clasică şi ar aduce şi alle
neajunsuri bisericii franceza,
Les Documenis du Progres
(Mart, 1914).
Febra tifoidă este învinsă după
cum dovedește, in articolul său, doc-

REVISTA REVISTELOR na

torul Filir Regnault, Vaccinul anti-
tHe preparat de Wright si de Pfeifer-
Kolle in 18065, admis de Academia de
medicina din Paris in 1911, so gāseştø
azi adus intr'o slare de perfectionare,
in „vaccinul baecilar polyvalent sl lvi
Vincent“, care po permite să credem
că in curind tifosu! nu va mai face
ravagii in omenire. Vaccinul lui Vin-
cent esta snveran, dar numai ca pre-
ventiv : ol mm mai poale opri boala
nici chiar cind inocularea e faeuta
inainte de ishuenirea ei, in perioada
de înembație, Cu proveniiv însă, in-
trebuinta! în diferitele urmate ale An.
gliei, Frantei, Germaniei, Japoniei, él
a facut să dispară opidetniile de tifos
in foarte seurt timp,

S. Hudley comenteaza “prețurile fl-
xale de comitetele constituite conform
legii, engleze asupra minimului de
salar pentru mineri. Cu toate rā
muneitorii nu su obținut exart pre-
turile reclamate de ei prin greva ge-
nerală a minerilor, totuşi ei au reuşit
sü capete salarii superioare celor pe
vare le primeau înainte de grevă și
prin aceasta soatta lor sa imbunäti-
ți. Autorul artienlului dă şi un tablou
al prețurilor fixate in diferitele loca-
litaţi, din eare se vede că minimum
de salar variază în raport eu condi-
{iite speriule ala Geeărei regiuni,

La Revue dex Deux Mondes.
(Murtie 1914),

DL Francie Charines, in eroulea sa,
vorbeşte si despre Oriont. Puterile,
spune d-sa, făcuseră demersuri la Çon-
stantinopole şi la Atena pentru rezolva-
rea chestiunii Epirului ṣi a insulelor
eget. Răspunsurile Turciei și Greciei
erau en oarecare nerăhdare asteptate :
instirgit ele nu sosite Poarta, pierzind
Epirul, mavea nici un interes să se 0-
pue la fixarea graniţii greco albaneze ;
şi de aceia aprobă, în total, hotăririle
Puterilor eare privese delimitarea Al-
bamiei, Chestiunea insulelor însă o
preocupă in mod serios. si guvernul

otoman, în răspunsul săn, îşi arută re.
grotul că cale sase muri Puteri n'au pl-
nut seamă de cerințile vitale ale im-
poriului și nsu dat soluțiuni definitive
care să ovito „orico contestațiuni seri“
oaro", Guvernal otoman adaogă că,
apreciind binofacerilo păcii, şi luind
act de decizlunea Puterilor in privința
insulelor Embros, Tonodos și Castello:
rizo, se va sili totaşisă sprijine „drep-
tele si legitimilo salo revondocări“, fr-
sulele enumerate, și enre sint npronpa
de Dardanele, au fost restituite Porții:
de ale ia Poarta sot, "Asupra insulelor
Chio și Mitilone numai, care i-au fost
definitiv luate, işi formulpazā rovon-
dicările. Și fără îndolală că Turcia,
dacă sr [i vreodată în staro, și-ur sus-
ține protențiile cu mina armată, Bă-
nuim însă că n'o vu întroce niciodată
pe Grecia.
Totuşi Sir Edward Groy omiseso o
ideo bună, spunini că Puterile ər tre-
bui să arâte lămurit Turciei şi Greciei
hotărirea formă de n uduce la Inde-
plinire vu forţa deciziunila ior. Părerea
aceusta n'a fost adoptată, Grecia insă,
în răspunsul ei, constată oblizaţia pe
care si-o lan Puterile de a înce să li
so respecte doeizinnile, căci, fiind c-
prită să fortifico insulele Chio și Miti-
jeno, însenmnā că | s'a garantat stä-
pinirea. In al doilea rind Grecia de-
clară că pentru dinsa chestiunea Epi-
rului şi a insulelor egte sint solidare,
Deci, în Orient, deși nu s'a stabilit
o vinduială definitivă şi permanentă,
s'a asigurat însă un bun răstimp de
pace
La Revue. (Martie, 1914).

Franța, cum s'a spus, are marelo mi-
rit de a imprăștia ideile nouă în toată
lumor şi w determina curente. In nu-
märul de 15 Martie, Lu Revue publică
un articol intitulat: L'autodemocra-
tie şi subseris do „Comitetul central al
ligii“ eare s'a constituit în vederea rãs-
pindirii acestor nouă forme do condu-
cera a statelor. .

444 VIAȚAROMINEASCA

Parlumentarismul a adus desigur
mari foloase omenirii; în multe (ări
veştede oste cerut de popor și scolo,
dacă nu se va introduce repede, pro-
babil că va uven loo a decădere şi o
infringere, cum Turcia, China şi Ja-
ponia...

Dar parlamentarismu! nu este iden-
lul de Droptate și Libertate, visat de
marii reformatori ;—si, mai mult încă,
nici nu evrespande cu starea morulă şi
intelectuală n Franţei,

De aceia s'a născut autodomoeruţia :
guvernarea prin popor pentru popor.

Reforma cen mare constă în înlo-
enirea adunărilor politice alese prin
serutin, cu jurii constitnite prin tra-
gore la sorţi. Astfel, vor fi: 1) jurii
comunale, 2) jurii regionale, şi î) marele
juriu naţional, Va dispărea deci ari-
vismul, eredo comitetul de propagandă,
din viața publică,

Aceste jurii, numite pentru 5 san 6
luni, vor lacra cu aşa numitele secțiuni
profesionale oxtraparlamentare, for-
mate din roprezontanții autarizați ai
tuturor profesiunilor, şi care vor men-
ținea unitatez do cirmuire :—ele vor fi
de două foluri: secțiuni tecmice regio-
ngle şi secțiuni toenice nationale.

Insfirşit va exista şi un consiliu su-
prem al naţiunii, alos da către marele
juriu naţional dintre membrii cei mai
apți din seețiunile teenice, naționale și
regionale.

Comitetul de propagandă anunţă că
in curind îşi va publica programul de-
tailat şi va da şi lista persoanelor i-
lustre care au aderat,

Nuova Auiologia (Martie 1914).
G. Sergi, Citeva idei asupra edu-
cației. Cu mulți uni in urmă, aulorul
a pornit n campanie împotriva „gră-
dinilor de copii”, în care se urmează
metoda froebeliană, Articolele sale, pu-
hlieate prin diferite reviste, su fost
„dunate intr'on volum, intitulat Æa-
cazione el Instruzione, Milano, 1892,
Principalul dofəct pe care S.il gaseste

acestor fnsiitujii e că ele suprimă la
copii orice inițiativă, atit mentală cit
şi do mişcări fizice, din pricina că
arien nclivilute le este copiilor mai
intai sugerată de invățâlar, Ca ur-
mare, ersorul se obişnueşte cu inerția
şi se naşte un fol de parasitism in-
telectuul, orice art mintal ne mai find
un produs propriu, ci dalorit ladra-
mărilor coulinue, Areste şi alte efecte
nu pot fi decit perniciouse educaţiei,
impedicind dezvoltarea personalității,
cate locmai ar trebui så fie principala
țintă a educaţiei.

Cei care, În mod oficial, au mono-
polul pedagogiei in şcoli, nu se ta-
gtijose decit numai de programele de
incălămiat, care nu privose decit ma-
teria lusrucţiunii şi nu se ocupă de
loc de educuţie, cazi cind nici n'ar e-
xista aceasta problemă.

Reformele, şi nici ca si in alle do-
menii alo vieţii publico, nu vin de sus,
dela Stat, ci de jos, dela un om, de
multeori necunoseul şi neglijat, ba
chiar combătut și persocutut. Și e na-
taral să fie aşa: Sutul nu poste avea
idei, căci uu @ o personalitatea ci o
funcţie, a caror organe numai sint ga-
meni ce lrebuo insă sā continue ac-
iunea ca organe materiale, nu ca i-
novatori. Statul e in esența conser-
valor şi de aceiu oamenii care-l re-
prezintă sint adesea numai mașine
fără idei. Dacă cite ovală se pare cå
an idei şi vor să le indeplineasca, lu
realitate insă ideile sint ale altora și
se impun eu forţa propagandei, Re-
zistenļa oamenilor de guvern fiind in-
vinsă, ci apar la urmă ca inovalori,
pt cind ideile au pornit de aiurea,

Acuma în cimpul educativ al şeoalei
infantile, o meloda nouă incepe să-si
facă drum sistemul d-nei dr. Maria
Montessori. Sistemul ei e bazat tocmai
pe libertatea micilor scolari, în ops-
zilio cu metoda oficiala. Copiii nu stau
in şiruri de bănci aliniate, ei pe bănci
așezale fară ordine pe lingă pereţii

a ziua

enmeorui şi se joacă fiecare cu focul
care-i place, luindu-si jucăriile din un
dulap, aşezal in clasă. Se mişeă, vor-
bese inire ei, lar maestra nu intervine
decit din eind în eind, spre a le da
un sfat, cerut cele mai de multe ori
de ei ingişi. Jocurile 1s foarte variate
si servese pentru odncalia simlurilor
si dezvoltarea inteligenlii. Libertatea
si eoatinua comunicare Taltre copii,
contribue să dezvalle acel sentiment
sueiul caro produce simpatia si iubirea
reciproca, Este adevarata formă da
scoală familiară pentru vrista copil»
riei, în care se poate dezvoltau inteli-
genta fără constringere şi formå in-
diridualilaleu, Aceste rezultate alo
s-oalei Montessori au facut ră fe a-
Anplată cu atila grabă de popoarele
Augloasaxone din Anglia și America
de Nord, care au in grudul cel mal
inalt dezvoltat sentimentul persons-
litai
Dentsche Revue (Martie HHH.
Air Charles, Bruce, Raporturile am-
glo-germane și pacea universală. Cu
toata continuu pregatire a popoarelor
europene în vederea unui viitor râzboiu,
tendințele tutulor oamenilor de stat,
enoșlienle de răspunderea ce ar apisa
nsupru lor, dură nu ar inlatura o sa
nenorocire, este de k menține prin
uriea mijloace pacea, eduiiud soluiiuni
echitabile cind se îvene conflicte da
interese inire diferitele puteri. Cou-
ferința ambasadorilor dela Londra in
cursul războiului balcanie a fost din
acent ponet de vedere Iincorousiă da
un deplin succes, Cria ce a înlesnit In
deosebi evitarea oricărui contiici su-
ropeaa a fost intelegerea deplina intre
Garmanta şi Anglia. Totusi popoarele
continuä eu inarmares : sumele ce se
eheltnese acum pentru armata de usrat
și pentru fotä au atins limitele re-
surselor celor mai pagto aye oa
tinua aceiaşi tale ar
paprade la o adevarată ruioă eo
pomiră şi culturala. Urmează deci vă

REVISTA REVISTELOR 445

trebue să se ajungă la o Intelegere
internaţionulă pentru o stăvilire n a-
eeslei imărmări escesive, In această
privinţă înțelegerea dintre Germania
și Anglia va f de mare folos; aceste
doui puteri, putind şi pe viilor servi
cu mediatoure între cele două muri
grupări eoropene. Dosarmaroa uu o
poate incape nici Anglia și nici Ger-
mania fără eu să aibă cele mui puter-
nice asigurări că şi celelalte puteri
vor urma exemplul lor. Oit priveşte
cele duuă puteri numite mui sus, o
teama de vonflict intre ele nu poate ñ
justificata, cum rezultă din numeroa-
sele declarații fhcuto de d-nul Betli-
mam Hollweg in Reichstag, precum
şi dintr'un recent diseurs al D-lui
Lloyd George, ministrul de finante al
Angliei. Distinnul om de slat englez u
declarat la acel discurs că a sosit mo-
mentul ca Anglin sa-şi revizuiusea sis
lemni ei da marinaro și uceasta pen-
tru următoarele motive: 1) raportu-
rile cordiule dintre Anglia şi Germa-
nla; 2) necesitatea acesteia din urmă
de u menține armata do uscat guta
pontra orire eventualitate, o va gili
sà faca tot mai muri cheltui in acest
sens şi deci o va puna in mod fatal
în imposibilitate de a-şi mai mări fota ;
3) tendinţa generala in Europa pentru
u pune cupàt ucestei inarmāri exu-
pgerate. i

Autorul erede că acenstă chestiune
trebue adusă tu discolia conlerenței
de la Iliga, care se va inteuni În
cursul anului 1915, intru cit ucenstă
couierinla esta singurul mijloc de in-
telerere internaţiunals.

Dentsehe Mnndschau. (Martio
1914) Benno Erdmann, Asupra mo-
nismului modern. Mişcarea științifică
si filosoðea a timpului nostru esto ca-
racterisatā prin framiotarea pentru a
se pisi o nouă concepţiuue unitară
asupra lumii. Faţa cu bogăţia de lapte
ce s'a adunat, ştiinţa sa văzul ue
voita să proveadă la o revizuire com-

446 VIATA ROMINEASCA

-pleciă a principiilor ei fuodumentale,
fapt care nu a putul să nu inluențeze
şi mişcarea filosofică din ultimul timp.
Ja Alosolie constatăm pentru un mo-
ment o complectă anarhie: realismul
naiv ca şi idealismul critie, materia-
lismul ca şi spiritualismul, pozitivis-
mul ea şi rațianaliemal transcendentul,
etica îndividualista alaturea de etica
socialistă, ja fiae o religiosilate pro-
fundă la unii, ateismul la alții, —iată ta-
'bloul care se infatiseaza ochilor noştri
cind privim la curentele de idei nle
timpului de faţa, Dar din mijlocul a-
cestor tendințe contrare, un grup de
savanți au crezul că pot tauri o nouă
concepție Alosolică, intemeindu-se nu-
mai poe rezultatele ştiinţilor naturii,
Moni+mul, căci despre el e vorba,
crede că poate răspunde tutulor in-
trebärilor ce se pot pune minţii o-
meneşti, ufirmind identitatea lumii
materiale şi psihice sau identitatea
legilor care guverneaza aceste doua
categorii de fenomene. Fie ca consi-
derăm monismal reprezentat do Hae-
ckel, care porneşte dela biologie, fie
că cercetăm monismul lui Ostwald,
care pleacă dela fisica şi chimie, avem
in fond a face cu ucelaşi curent de
idei care nu e decit vechiul materi-
alism al lui Bihner, Vogt ete, rev-
ditat sub alt tillu. Rolul pe care ma-
teria şi mişcarea J] juca la vechii mua-
terialişti, II joacă azi energia la monisti
moderni, câci, după cum sufletul era
tot una eu materia ln cei dintăi, tot,
aşa la moniștii moderni sufletul nu e
decit o formà a energiei ulaturea de
căldură, electricitate, ets Dupa cum
materialismul din secolul trecut por-
noa dela meeapicä, tot asi monismul
netuul porneşte dela fisică şi biologie,
Haeckel doar vorbeşte de celulele su-
Netului jar Ostwald, formulează pe baza
celui de al doilea principia al termo-

dinam icei preceptul fundamental al

moralei in mazima: ecunomiseste eit

ami mult energia. Acesta este impe-

ralivul energslis al moralei moniste.
Iu fne monismul eaşi materialismul
sint nişte generaliziri pripite ale unor
concepte aplicabile in domeniul ştiin-
{ilor naturii, dur care nu se pot aplica
în domeniul lonomenelor psihice sau,
in orice caz, nu sa pot aplica aci fără
o prealabila cercetare. Pu elt sint de
grăbita în generalizirile lor, pe atit
sint de indrăsacţi moniştii moderni in
aplicațiile lor, Pentra a corespunde
idealului lor, trebue mai intaiu să se
reformeze invătțămintul, Li ce bun să
se sludiez» limbile vechi —deri să se
pună odată capat umanismului şi tot
aşa studiului știinților filologice şi is-
locice, În schimb să se cultiva cit
mai mult ştiinţile naturii şi mai ales
cele tehoise. Chiar stadiul limbilor
moderna lrebau suprimat; lu locul lor
să se iuvale numai limba materaă si
o limbi universală. Prin aceasla se
va ajunge la intrățirea popoarelor,
E-te suficiont sa asculte cineva pro-
grumul monist pentru ca ză înțeleagă
cu cine are a face, Dar un curent de
idei care are prolenţia sa roprezinte
o conceptie a lumii, intemrială pa
ştiinţa, aro faţă de publicul cel mare
şi nepregatil şuasa de u pătrunde. De
asemenea și tineretul universitar ne-
pozedind jseg o sufivieulă pregatire
şliințpheä și linsofiză nu poate să nu
fe udemeait de promisiunile ce le
face monismul. Tosmai pentru a pre-
veni pe studenții universitari să mu
primească neeasta doctrină fara nici

O rezarvă, s'a crezut dator Prolesarul
B. Ermano dia Dorlia să țină, eu pri-
lojui zilei de naștere a împăratului,
conferința pe care o rezamâm. Monis-

mul nefiind in fund o cuneepţia revo-
luţionară, statul nu are nici un mutiv

să interviaa pentru a impiedica rs

pindireg ei, Șrlinţii prevăzatoare şi

conştiente de marginile ei fireşti şi

filosofisi şi în special teoriei ennos-

tinţii le revin datoria să arste nai-

Vitalea acelora care ered că uu găsit

REVISTA REVISTELOR 447

soluţia tutulor problemelor ce se pun
unei minți cugetätoare, iar viața cu
greutătile ei va arătu ce unume se
poate realiza din idealul etie şi so-
cial a] monismului,
Sozialistische Monatshefte
Mart. 1914), Eduard Bernstein, Die
Realitäten des Budgetsrechts. In par-
lamentul frances, Jaurès a fâcul de=
clarapia urmatoare: „Socialistii vo-
tează din principiu contra budgetului,
pentru a protesta în potriva unui sis-
tem sorial; însă aceasta fidelitate faţa
de un principiu nu trebue sā fio ex-
ploatată de intrigile unei grupe re-
urţionare ; in ziua eind în budget se
xa cuprinde şi o largă reformă a
impozitelor, alunri socialiștii li vorn-
corda voturile lor, eare nu vor f pen-
lru budgel, ci peniru reformā“. A-
veastă declaratie, zico B., o foarte
preļioasă pentru elernele discuţii din
sinul social-democraţisi, cu privire la
votarea bhudgetelor. Imporlanţa care
so acordă faptului votării budgetelor
€ departe dea fi indreptaţită. In cursul
timpurilor, în toate ţările cu règim
parlamentar, s'au îndeplinit sehim-
bāri insamoate. Ia măsura in vare Sta-
tul, dinteun organism de alâpinire a
devenit un organism de administrația,
chestiunea cheltoelilor şi veniturilor
sale a incetat de a fi o chestianë ce
priveşle pumai guvernul şi a de-
yenit o chestia ce priveşte intreaga
comunitate. In slalu] medieral feodal,
cind jimpozilele se cereau numai pentru
scopuri extraordinare, refuzarea Jor
nu #lipgea viața națiunii. Astazi insa,
punereu in practică efectivă a princi-
piului refuzării budgetului, ar atinge
adiac viața economică a rațiunii: Poşta,
Justiţia, învăţămintul, căile furate ete,
ar fi prin aceasta paralizate. Faţa de
un organism așa de dezvoltat, cum e
siatol modern, nu so mai potrivesc
mijlonee de lopta, care se potriveau,
cind acest organism era numni rudi-
mentar, Alte metode există, pentru a

arăta unui guvern neincrederea par.
lamentului, pentru a sili miniştri ne-
plâcuţi să se retragă. Dreptul de a vota
budgete e numai atunci roal, cind e-
xercitarea luj e posibila şi cind dupa
ea urmeuză ennseciuli, pe care in mod
ințelept le poţi dori. la budgotale sta-
telor actuale, sint insă puține parta-
grafe, despre care chiar şi Socialde-
mocra{ia ar putea dori ca să nu fie
realizate, La realizarea lor e intere-
sată, în cele mai multe cazuri, chiar
clasa muncitorilor. Numai un parla-
ment care e în luptă eu puterea exo
eutiva, poate recurge lu mijlocul de n
reinga bugetele. Cind iasă drepturile
parlamentului 13 bine stabilite şi pu-
terea executiva nn poate ridica niciun
impozit fară invoiren reprezentaaței
naționale şi nici nu poale pune in a-
plicare nivi-o lege, fară aceasta invo-
ire, atunci parlamentul dispune da
atitea mijloace de presiune, incit ponta
renunța lu sistemul invechit de a re-
fuzu bugetele.

The Contemporary Review
(Martie, 1914). — Cunoscutul cronicar
extern al revistei, Dr. Dillon, —
„Schimbarea Cabinetului in Romi-
nia*,—işi pune In curent cetilarii cu
cele ve se pelree în politiea interna n
țarii noastre, Dela expediţia noastra
pesto Dunăre, interesul publicului en-
glez pentru ţara noastră a crescut
mult, Dr. Dillon rerunouşie ca impor-
tanţa ia orient a țării noastre # rres-
eut atit de mull, incit Rominia, de
fapt, e azi arbitrul Balcanilor, Autorul
vorbeşte de gavernul trecut de colu-
boralie şi de frieţia continua latre
gefii partidelor re l-au compus, Re-
eunvaşie calitaţile superioare ale d-lor
Maiorescu şi Take Ionescu, și nu uita
a arâla pe cel din urmă ca cel de
feunte. Trecind la guvernul liberal,
spune că'e format da un partid bine
organizat şi compari, şi că reformele
lui vor transforma țara din adine. E
un guvern menit să devie istoric. Pâna

4483 VIATA ROMINEASCA

acum tolul marii majorități a (ära- ,

nilor e numai de a produce bogäții
pentru alţii. Starea țărănimii e ca a
sarvilor din Evul Mediu. Taranul din
Rominia formează o categorie en totul
deosebiti de țarunul din Apusul Eu-
ropei. Autorul «pune ca era în Romi-
nia cind sa facut mobilizarea şi a ră-
mas mişcat de entusiazmul cu care
aceşti țaruni medievali, reduși la ul-
tima stare de mizerie şi desbrăcaţi de
drepturile cetăţeneşti în propria lor
țară, se duceau și-și dea viața pen-
tru patria lor. Speranţa insă de a că-
pätu pămint la întoarcere era puter-
nică în sufletul acestor soldaţi admi.
rabili şi şi-o exprimau pe faţă. Azi
guvernul Brătianu arẹ misiunea isto-
rieä de a transforma Rominia me-
dievală—caraeterizată prin sărăcia şi
anulfabetismul celor mulţi, şi luxul şi
exploatarea unei oligarhii anarhiee,—
intr'o ţară modernă, organizată pe
baza unei juste distribuții a muncii
nationale. Greutățile sint desigur foarte
muri, şi schimbarea constituţiei im-
plica trei rinduri de alegeri, cela ce

| TITEI Pi
Wii) i

stinjineşte deocamdată luerarea de
transformare a țării a noului guvera.

The North Americanu Reriew
(Martie, 1914).—D. John Burroughis,—
„Ştiinţă şi Literatură” —face un pa-
ralelism intre spiritul ştiinţifie şi cel
literar, și conchide că deosebirea nu
e atit de profundă cit s'ar erede: e
chiar o mare asemănare, Deosebirea
e numai pentru acele spirito proznice
care nu vad în ştiinţă decit adunarea
şi elasifieorea faptelor. Sliiuţa aderă-
rată insă, ştiinţa creatoare, are la bază
intuiţia cași literatura. Cind știiuţile
pozitire nu erau decit în fază incepă-
toare, temperamentele știinţilice gi-
reau iuclinări fireşti spre poezio și
literatură ; azi faptele şi laboratorul
distrug mult chiar din putorea de ere
akie a <piritelor ştiinţifice. Vechii in-
spiraţi şi proleli aveau intuiţia mul-
tor fenomene ştiinţifice pe care mulți
savanţi de azi le percep numai en ha-
lanța şi ca centimetral. Știința trebue
umunizată, nu redusă la un mecanism
ser, stors de viaţii,

e n Pr
cc o

À EÁ A

UNIVERSITA ŢII

naa =

m e

Pentru tot ceea ce privește administrati i

| e pi administratia: cereri

de pri ppa mandate, inserare de anunciuri, etc.. a
se adresa peregca-det pi revistei „Viaţa Romineascâ“

strada Golia, 52, laş

l D-1 l. Botez va continua să reprezinte „Viața Ro-
minească”, avind dreptul sa primească sumele ce se

cuvin revistei.

Pentru tot ceea ce privește redactia : manuscrise,
reviste, ziare, cârți, etc., a se adresa la Redacția Revis-
tei „Viața Rominească“ strada Golia 52, Iaşi.

„Numai articolele științifice (ştiinţi naturale, fizice,
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă-
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, București.

Persoanele, care doresc să se aboneze la Viața
Rominească, sint rugate să se adreseze Administrației

prin mandat poştal.

AU APARUT.

1 Em. Gârleanu, Trei xedenii
» H, Balzac, Călăul

3 7, Agărbiceani, Prăpastia

4 P. Heyse, Prizonierii

3 N. Peldiceanu, Un singuratie
»

Carmen Sylva, Prinţul cu-
drului

E j; i
g Er, Renan, Viaţa lui Isus
10 Pictor Eflemiu, Fără suflet
(| Benjamin Constant, Adolf
12 C. Miczath, Cavalerii

13 Anghel, Povestea celor necăjiţi
14 Prosper Merimée, Don Juan
13 L. Tolstoi, Plàceri vinovate

2 41 Constanlinov, Bai Ganciu

Biblioteca „Lumina“

Un număr 128 pagtni, 30 bani

Alfred de Musset, Mimi Pinson |

18 7. Dragoslav, Pov. trăsne-
tului

19 Rudolf v. Golschal, Trădătorul

| 20 Th, Gantier, Aria Marcella

24. N, Beldiceanu, Neguri

22)

'23) O. Minar, Cum a iubit Emi-

nescu

24 A, P, Cehov, O căsătorie visată
125 N. Dunăreanu, Din negura

vieții

26 Maxim Gorki, Umorul

27 Al. Cazaban, Tovarăşul de
drum

28 C. Davie, O crimă celebră
29 E. Lovinescu, Crinul

30 Sacher Masoch, Fiul iubitei
31 an Vazoff, Sub jugul turcesc
| 32 G. Aslan. Cum să träim ?

Au anăriit în editura revistei „Viaţa Rominească“
şi se aiiă de vinzare la prinupaleie liorarii din faru, precum

și la administraţia revistei :
|. Botez. Aspecie din civilizuliu engleză. Un volum de 347 pag. —Pr, dle
L Al. Brătescu- Voineşti. Zn lumea areplății. Nuvele. Un volum, în te, di
290 pagini.— Preţul 2 lei, (Epuizat. În curs de retipărire),
L Al. Brătescu- Voinesti. Zniuneric si lunenă Nuvele şi schițe, Un volum

de 213 pag.— Pr. 3 lei.

G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura rominească, Un volum, în 8
de 267 pagini.— Preţul 2 lei

G. Ibrăileanu. Scriitori si curente. Un volum in 8° de 320 pág Pr. 2 lei

St. O. Iosif şi D. Anghel, Legenda Funigeilor, Puem dramati n
acte, -O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 60 pa
gin Pretul îi leu.

M. Lermontov. Demonul, Poemă tradusă de loan R. Rădulescu. precedată
de o notita privitoare la „Poetul Caucazului“, O plachetă elegantă, p
hirtie velină, format special, de 64 pazini.— Preţul 1 leu

Gh, din Moldova (George hernbach). Versuri şi proză. Un volum de 266
pagini Preţul 2 le:

D. D, Pătrășcanu Schite şi amintiri, Un volum in Sn de 292 pagini. —
Prețul 2 lei. (Epuizat},
D, D. Pâtrăşcanu. Timolheiu Maucenicul, Un vol. de 242 pag. — Preţul 2 lei

A, Philippide, Speciatistul romiu. Contribuţie la istoria cultuni romi
nesti din sec, al XIX-lea. Un volum în format mare, de 96 pagini.—
Preţul 1 leu 50 bani.

A, Stavri, Luminişuri (Versuri). Un volum în 8r de 192 pg.— Preţul 2 le

PREŢUL 2 LEI

A apărut:

în editura revistei noastre

SERIOUT As RAAOAR

NUVELE ŞI SCHIŢE:
DE

G. Galaction