Viata Rom. (R.), 1913, 31

i a 
Proprietatea Bibliotecii 


niversității laşi 


X-H 


UL 


44 Periodice 


ral 


j 


Í itmek nea ce 
CH 
1913. 


TABLA DE MATERIE 


Volumului XXXI 
(ANUL VHI, NUMERELE 10, 11 și 12) 


I. Literatură 


Agirbiceanu 1..—0 zi Insemnată A į 
Botez Demostene. — Marturisire (Versuri) s 
Codreanu Mikai.— Sonet artezian (Versuri) . 
Cunţan S- -Cintec (Versuri) : 
Fara orez Ă nd pu 
Ciofiec Rohis. —Domnu' Ghiță 
Galaction G..—Grutie şi Palamon 
m. m..— Florică ceterașul 
Papadat-Bengescu Hortensia. — Marea a serisorile 
unei necunoscute) 
Rohicå Gh..—lspita (Versuri) 
Rodo. — Pierrot in n (Versuri 
Sadotiami Mihail. — Necunoscuta 


Pag. 
11.—Nate pe marginea cărţilor 
Galaction G..—Printre tomuri ci Le lis dans 
la valite) . : A 251 
HUI. -—Decnmente omeneşti, 
Vissarion C. I..—Un delict şi-o judecată E A 45 


IY.— Mimdii —Articule. Nerisori din tările romine gi 
die străinătate 


Bădărnu A. 7... Biologia experimentală şi oii 


naturala» ' 45 
Ibrăileanu G..—Opera d-lui Vlahuţă (Studiu de isto- 

rie literară) + TO, 1$2 
Foisescu C..—Gestiunea industriala şi comercială a a pma 

statului şi comunelor 
Lapteş N. dr..— Pericolul tuberculosei la sate i Te 
Madgearu N. Virgil.—Asigurārile sociale In Rusia . 54 
Onciul Aurel.—Chestia rominească in Bucovina 6 


Paltin C.. E artei din Bucovina (Lupta pentru 
119 
Rău! Gh..—Serisori din Paris l; Conferința“ despre 
balcanici — Auditorii.— Un indemn către 
studenții romini din străinătate. — Pentru 
L.egaţiunea romina) 359 
Spectator, — Scrisori din Bucovina (Bilanţul “politici 
romineşti din Bucovina) . 368 
Tafrali O.. — Evoluţia arheologiei şi rezultatele explo- 
; rațiunilor arheologice 265 
„Viaja Romimeascăd*.—Apel câtră cetitorii şi prieti- 
k mi ul n Romineşti» 
Weiss Anreliu rul d-lui G. Diamandy 33 


V. Cronici. 


Alexandrescu C..— Cronica teatrală— lași (Onoarea, — 

P DRE rege ac Evrei ru 
estiunea 

Botea Octav, —Cronica literară (Airea ae Vipas ) 


„Samelevici Maximilian 


Iaachim M. V..—Cronicà financiara 
» = Cronica economică (Cooperativele o- 


EPERE puy pA O teatrală (Zorile. 8. 0. lo- 
si[,—Poliche. — Vinovatul — Ziua Dochiei — 
Disciplina.--Ursul.— Femeile in grevă — 
Ceaşca cu ceai.—Floare de PD) . 

š 3 Cronica veselă 


VI. -Miscellanea 


— Vase Conta —, Viaţa Rominească* jidovito-anti- 
sewmită. — P.S. la un articol. —Dela redacție. 

— O Intimpinare din partea medicilor militari ac- 
tivi.— Cind va apărea dicționarul Acade- 
miei ?—Confuzie.—Dela Administrație 


Vi!.—Hecenzii 


A. de Herz. —RBunicul (G. T.) 

Constantinescu d. >telian,. Saa facut Spiru C. Haret 
pentru a sădi și inflori sentimentul natio- 
nal in păturile populare (M. C.). 

Delbet Pierre.—La Science et la Realite (T R $ 

Eftimiu er ATE Muela (O. B.). ei 

Ghibu Orisi — Anuar gic: 1913 | 

Istrati I. C. dr De tele peoi de di distin stincţiuai 
romine (G. 

Toachim M. V. m comerciale de adulţi (Rd. S). 

Jokl Norbert dr.—Studien zur albanesischem Ety- 
mologie und Wortbildung (G. P.) 

Worăresca Gh. St.. Si ARIRNI de Bursă şi Arbitra- 


i (V.M 
Petrescu Ei Z. dr.—Ohservaţiuni ştiinţifice arine 
din secolul XVII, servind istoriea noastră 
culturală (G. P.) > 
Paulescu C. N. dr..—Fiziolo filozofică. Spitalul, 


Coranul, Talmudul, Cahalal, Franc-Maso- | 


neria (N. X.) 
Radulescu Dem. Mircea. — -Leii de piatră (G. T.) 
Smilovici I, ARR ngr nbr laşi (Rd. S) 
ele nanciare ale asl- 
gurării contra accidentelor (Rd. S.) A 


LIŞ 


J 
vN 


Li) 


Simiand Francois.—la méthode- positive en science 
tconomique IC. T.) - 


Ynes paie, d A M. Goldsemith.— La Pa-thénogènese 


îmrelle et expérimentale (C. Nit.) 
VILI —Revisin Reyristelor 


Bouchon Jean—Chìrurgia oplimistă 

Benrubi 1.— Schiller şi Rousseau i 

Branca W, prof..— Hipotezele asupra originii vieţii . 
tiissolati Leonida dr.. — Alegerile Camerei italiene 


din 1913 i A 

Crocioni (..—Drumuri nouă in pr dagogie ; . 

Couvorbiri Liferare* . > - 

Chatir,— Scrisoare din Orient i A A 
„Deutsche Revue" 


Debrave Henry. — Metoda de compunere a lui Stendhal 
Eiis Haveločk.— Sănătatea şi geniul 
Ferrero di Cavallerleone.— Năsurile luate impotriva 
tifosului în armata din Libia 
Fridrich von der Leyen. — Volksliteratur und Volks- 
biidun . 
Ficremee Leftwi 5 Ravenel. George Sand . 
Kapteyn C. Ja— Asupra structurii universului 
„Les Documents du Progrès* 
Louis Paul. — Int âţstura mingietoare a crizei orientale 
„Luceafărul $ 
Maurice Le Blond. - Asupra ui Emile Zola . i 
„Noua Revisié Romină * r 
„Narodni prava“ 
Fotier Edmond.- Surdo-muţii orbi şi simţul a şaselea 
Poidiot. — Canalul de Panama . A 
Plonck Max. — Nouă căi în cunoştinţele feicale . 
Raymond Duval H. P..— Incercare asupra simpatiei 
Sergi Giuseppe. - Cum trebue fondată ş- oala populară 
Salvadori Gughelme.— Alfred Russel Wallace z 
Soentozar Tonjoroff.—Traratul din Bucureşti = 
„The North American Review" 
PPilhelm Hubert Fliegen. ~ Chestiunea  micisterială a 


social-democraţia in Olanda a A 
EX. -Migrarea Intelevtanlà ta străisātte 
X.—Bibitegrafie = $5 


me eaa aa ge 


og 


1913. ANUL VIII 


OcromaRie. No. 10. 
d — 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR ! 
Aurel Daciul . ...., aaa romîneaseii în Hucorina. 
L Agirbiceana .... zi însemnată, 
s i. oN Marie tati. 

„Ibrăileana .... ahuţă (Studiu de istorie literară). 
LC. Vissarioa ... |; soti tea i (0 dos şi-o judecată). 
Virgi! N. Madgearu . . rile soriale în 
Ch Dr pri 
Anreliu Weiss d-lui G. Diamanrdy. 

G Galaction ..... Gratie și Palamon, 

Maria Cintee ( Versuri). 

Romulus G 

G. Tepireeanu . Cronica teatrală miy A At Q. Iosif — Po 
PSR e mar E ngada sa eg S 

ina. — Ursul — n vå, — cu 
= é ceai, Ploare yE poet m 
rA Dice e 'ronica externă nea rurală în A 

SA M loachim . . , . Cronica E, tei Dec 

DE: ia „0 cala Serisari oana tr vi 

Miscellanea ...., Fasila Conta. — românei est. 
antisemit, — ră i. a tori TA Dela redactie. 

„Viața Rominească* . . Apel -soin cetitorii pi prietinii „Vietit Romt- 

Meremaii: Viotor Eimin. „Ave Maria* =D, N.—Stialian | Cotatie, „Ona Met 

É n emil Coe 
SE a Pet ac Ei feat tai Fate 
seen and Wertbildasg*; Dr. G. X. Petrescu, „ atr pa Ainun seriws din se: 
ecin! Ti, serving în istories posstrů cniursiā*; De ©, li Prime inmune de dis- 
tsstjoni imminet =. P.. —V, W. Imaehim, „Secalulv voanereiale de adn; Dr, f, Smitoriet 
„Prostituţia în Jagi — Rá, n. 
RE temerea ÎL ptr pre ez: Banene p a aia: paran muti 
ETDn pi inu at ze ae Doonan An erau kant ni i Pa 
anret ale; d, ©, i sAWipea virputurii nniveceninis; Ferrero Qi Cavailerieune 1 ME. 
surie lume impotrivè în armata dim Ibia: G, Cromail: s 

K rome prin: eo tr D aai i în (OA hárra a So „Ais 

si Genimi”; „Thè Noih FATE 


iàgi 
şi Administraţia: Str. Cuza-Vodá 52 
1913 
OT e re are ie A ză Pe a Palat — Anina, e 
De en an dA itemi an an 130 Petr Annie Urgia an sa 13 soraan fe 


Viaţa Romîneasc ` 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 
IN TARA 

Po an . . . ' b . 15 lol 

Pe jumătate de an è x . A 

Un număr ~ . a s . AU 

Abonaţi care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 

n ———————————————— 
trebui să plătească in plus 4lelpenn gi 2 lei pe x an, ca indemni- 
o —————————————————————————————————————————————————— 
zare pentru incasatori. 

Pentru invăţători, preoți de sal, primari si funcţionari sătești, sto- 
aenți si elevi, pe an 45 lel, pe jumătate de an 7.5ġ.— (Aceștia pot plăti in 
trei ralo a rile 5 lvi trimise eu anticipare), 

IN AUSTRO-UNGARIA: 
e an è 5 è š . 15 coroane 

Pe jumatate de an e Š A > 7 cor. 50 h. 

Un număr . roane 


. A A r . 2 co 
Abonamentu! anual se poarte achita in trai rate de cite cinei coroane, 
„in patru tn patru luni. 


IN BASARABIA: 
Pe un $ A 5 ä Ri 8 ruble 
Pe jumătate de an f F r > 4 ruble 


n mumár ° . . . ` 1 rublá 
Abonumentul annal se poale plati lu Becare două luni cite 2 ruble, 
la achitare. 


până 
IN STRĂINĂTATE: 


Pe an è E e A 3 ô 22 lei 
Pa jumātale de an x i A . 11 lei 
Un număr , = > 2 lei 50b. 


Pentru Autori 
Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mile la redacție nu se înnapoiază ; în schimb, acei autori 
als căror lucräri urmează să se publice în revistă, vor fi 
inștiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul dorii; în caz contrar, aceata 
ae va fixa de câtră Direcţiunea Revistei. 


— 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXXI 
AxuL VIH 


SANI 
Redactia şi Administraţia: Str. Cuza-Vodă No. 52 


1913 


s..sasha= 


i ie 3 Chestia rominească în Bucovina 
Ă 5 JUL, 1934 i Dela 1848 incoace, de cind s'a deșteptat conștiința națională, 
Îmoereeaeeoanet ses eseee? chestia rominească se agită in Bucovina pe baza unei premise 
greșite, după un metod greşit, cu mijloace greşite, urmărindu-se 
un Scop greşit. 


Premisa greșită este părerea, devenită dogmatică, că Buco- 
vina pe limpul ocupării din partea Austriei avea o populaţiune 
curat rominească. - Adevărat că documentele din timpul acesta 
vorbesc numai de „Moldoveni“, Dar, In limbagiu! austriac, ter- 
minul acesta nu avea înţeles etnic, ci geografic. Regimul abso- 
lutist din Austria nu cunoştea Cehi, Poloni, Sloveni, ci numai 
Bohemi, Moravi, Galiţiani, Carniolieni, precum şi regimul de azi 
nu cunoaște In ţările abia anexate decit Bosniaci. Cuvintul „Mol- 
doveni* nu zice deci nimic în privința naționalități locuitorilor 
din Bucovina. Şi mai puţin faptul că guvernul austriac, ime- 
diat după ocupare, scria, in corespondența sa cu factorii din Bu- 
covina, romineşte. Fusese doară limba rominească, subt stăpinirea 
Moldovei, limba oficială, precum azi, subt stăpinirea Austriei, este 
cea germană. lar limba oficială romină de odinioară nu dove- 
dește naționalitatea romină a populațiunii bucovinene in timpul 
ocupării, plecum limba obcială germană de azi nu dovedeşte na- 
ționalitatea ei germană In prezent. Spre a constata structura et- 
nică a populațiunii bucovinene în vremea ocupării, sint deci de 
lipsă alte momente, şi cele mai sigure ştiri sint cuprinse In do- 
cumentele ocupării, păstrate în arhiva austriacă de războiu, Din 
actele acestea, rapoartele generalilor Spleny şi Enzenberg, in- 
sărcinați cu administrația Bucovinei ocupate, vorbesc numai de 
„Moldoveni“, fără a distinge naționalitatea, Cu atit mai precis 
este raportul căpitanului Hudwinszky, trimis anume de Impăra- 
tul Josif [I să studieze ţara. Raportul său, făcut la 1783, expune 
toate momentele relevante, El descrie deamănuntul țara, munții, 
şesurile, rlurile, intocmirile, traiul poporului, etc.. In privința lim- 
bii, zice el; „Weil der grösste Teil der hiesigen Inwohner aus 
Russnaken besteht, so wird grisstenteils russisch geredet, und nur 


ë VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


etwa ein Vierteil redet moldauisch*; adică: „de oarece partea cea 
mai mare a locuitorilor de aice se compune din Rusnaci, cel 
mai mulți vorbesc rusește; iar moldovenește cam a patra parte”, 
Exactitatea datelor acestora se contestă pe cuvint că Budwinszky, 
fiind slav, ar fi fost preocupat. Cine cunoaște insă raporturile 
militare austriace şi indiferența națională a ofițerilor împărăteşti 
lin secolul 18 ştie că este exclusă putinţa ca un căpitan, trimis 
direct de impăratul spre a studia o chestie, să cuteze a raporta 
suveranului său un neadevăr, Adevârul istoric este deci, că ma- 
joritatea populaţiunii din Bucovina pe timpul ocupării era de nä- 
ționalitate ruteană. 

De acord cu teza aceasta este și tradițiunea. Bătrinii işi aduc 
bine aminte că la Inceputul secolului al 19-a, de exemplu mai toate 
satele de-a lungul ritului Suceava, incepind dela Vicov până în jos la 
Ipotești şi Chilişeni, erau rutene. Şi azi incă în satele acestea numele 
celor mai mulţi locuitori este rutean, mutra slavă, portul rutean şi 
intocmirea în casă ruteană. Limba insă lii rominească. Dela 
1775 până la 1910, termenul ultimului recensămint, care cons- 
tată în Bucovina pe lingă 305.000 de Ruteni, 297.000 de Romini, 
deci un numâr aproape egal, a urmat așa dară pe încetul, mai 
ales In părţile din centrul Bucovinei, o romanizare intensivă a 
populaţiunii odinioară rutene, Cit de puternic a fost curentul ro- 
manizator rezultă in deosebi din faptul că inteligenţa romină din 
Bucovina, conştientă de naționalitatea ei, în partea ci covirşitoare, 
este de origine ruteană. Teza romanizării rezultă şi din calcul, 

Socotindu-se coeficientul inmulțirii fireşti a poporului romin 
din Bucovina pe deceniu cu 100/,, pecind el în regat abia a- 
junge 7*/e, populaţiunii actuale de aproape 300.000 i-ar cores- 

= 

punde,—coniorm formulei So Da” (Suma originală este e- 
gală sumii finale, divize prin coeficientul inmulțirii, ridicat la po- 
tența numărului ic Ra PE număr de locuitori romini pe vre- 
m S0 == „amea SS ananas 

ea Pepai: de ( o OTE SIE =) 82.855, pe- 
cind, după ştirile de atuncia, numărul întregii populaţiuni din 
Bucovina se urca abia la 75.000. Poporul romin din Bucovina 
deci în decursul stăpinirii austriace nu numai că n'a pierdut ni- 
mic din corpul său, ci din contra, considerind chiar o inmigrare 
puternică din Ardeal, care desigur n'a avut loc, a crescut în mod 
abnorm, asimilindu-şi o cantitate poate prea mare de Ruteni şi 
adeverind astlel cuvintul poetului: „Rominul are șapte vieți în 
pieptu-i de aramă“, 
iai n poate dem etrală cu documentele oficiale din trecut, cu 

î erbală şi cu rezultatul calculului, savantul Ficker, in- 
tr'o broşură ucazională (Hundert Jahre), scrisă de el, fără sa fi 
studiat documentele, din incidentul inaugurării universității din 
Cernăuţi, susține teza că Bucovina pe timpul ucupării era curat 
rominească, Broșura aceasta s'a citit i i i 

citit mereu și cuprinsul ei, in 


CHESTIA ROMINEASCA IN BUCOVINA T 


lipsa unei critici temeinice, a devenit dogmă pentru inteligența 
noastră. 

Cu atit mai mare a fost surprinderea ei, cind recensămin: 
tul dela 1880, care pentru prima oară a constatat naționalitatea 
locuitorilor, a arătat o majoritate respectabilă a Rutenilor laţă de 
Romini. Pentru fenomenul acesta nu există altă explicare decit 
rutenizarea rapidă a Rominilor din Bucovina. De atuncia inteli- 
gența la noi jură că țăranii noştri se culcă ca Romini şi se 
scoală ca Ruteni. 

Rezultatul credinţii acesteia a fost fireşte câ inteligenţa noa- 
stră a pierdut cu desăvirşire increderea In vitalitatea poporului 
romin din Bucovina şi a desperat a-i apăra naționalitatea din 
putere proprie. Numaidecit ea a căutat ajutor aiurea, şi singu- 
tul ajutor, după părerea ci, Il putea da guvernul atotputernic. De 
ia 1879 deci, anul stărmării stăpinirii antinaţionale germane cen- 
tralistice innainte, lruntaşii noștri nu au incetat a se prosterne 
innaintea guvernului. 

Neglijau interesele poporului, primiau mandatele din minile 
guvernului, 1 slugăriau în modul cel mai umil, numai ca guver- 
nul, în schimb, să apere pe Romini şi să apese pe Ruteni. Darà 
promovarea naționalismului din partea guvernului este cu putinţă 
numai intr'un stat naţional. In Austria poliglotă Insă, guvernul 
din fire este anaţional, Chemat a afirma interesele generale ale 
statului faţă de interesele divergente ale diferitelor naționalități 
ce constitue monarhia, el, în chestiile naţionale, trebue så ob- 
serve şi chiar observă cea mai mare rezervă. Și 0 poate [ace 
cu drept cuvint. Căci chestiile naționale, precum limba, şcoala 
şi biserica, nu resorteuză dela Cameră, şi drept aceia dela gu- 
vern, ci în partea cea mai mare dela diete, deci dela organele 
autonome ale poporului. Grija intereselor naţionale este lăsată de 
constituție în seama respectivelor naționalități. Numai din munca 
lor poate rezulta progresul naţional. Prantaşii noştri insă îl aştep- 
tau — şi-l aşteaptă in mare parte incă, semnțelege, în zâdar—de 
ia mila guvernului, Astiel premisa greșită a rutenizării Bucovinei 
a dat naştere metodului greşit de a cere promovarea interese- 
lor naţionale exclusiv numai dela guvern, 

Greşit ca metodul erau şi mijloacele ce se întrebuințau. 
Totul atirnind dela mila guvernului, trebuia invocată cu temeiu 
mila aceasta, şi mijlocul cel mai bun erau țipete şi vaiete, Prin 
decenii gazetele romine din Bucovina boceau mereu ca babele, 
plingindu-şi soarta și tinguindu-se de asprimea pretinsă a guver- 
nului, doară l-ar muia odată. leremiadele naţionale devenise 
o adevărată boală națională în Bucovina. Guvernul însă-—cum 
nu putea alticl—răminea cum era, şi toate bocetele nu aveau 
nici cel mai mic efect. Doară că slăbiau mindria poporului și cu 
ca puterea lui de reziste 

- n uemă desperarea, rezultată din teoria rutenizării, a falşi- 
ficat şi scopul la care trebue să tindă o politică națională sānā- 
tnasă. De luminarea, cultivarea și imbogăţirea poporului nu pu- 


P VIAȚA ROMINEASCA 


lea fi vorbă, crezindu-se periclitată existența naţională. Toată a- 
tențiunea se concentra asupra pretinsului duşman etnic al popo- 
rului rutean. A-I ingenunchia, dacă se poate, a-l răpune cu to- 
tul, era singura ţintă a activităţii naţionale ; fireşte că această ten- 
dinţa ostilă trebuia să provoace o reacțiune puternică în tabăra 
ruteană, dind naștere unei crescinde uri reciproce, A 

Nu a griji de interesele proprii, ci a călca in picioare inte- 
resele celuilalt popor, era parola pe ambele părţi. Incãirindu-se 
astie! Rominii cu Rutenii, cu incetul ii încâlicară politiceşte Nem- 
ţii, iar economiceşte Evreii,—de ajunseră amindoi la sapă de lemn. 
— Duobus licitantibus tertii gaudent. ý T 

Acestei politici naționale, Izvorite dintro premisă greșită şi 
făcute după un metod greşit, cu mijloace greşite și scopuri gre- 
şite, i se opune, dela 1903 incoace, curentul democratic, numit şi 
țărănesc, care în opoziţie cu inteligenţa tomină a deşteptat ţară. 
nimea, pălura cea mai sănătoasă din Bucovina, şi a întrodus-o 
in viaţa publică. El, vroind să proceadă in mod analitic, a stu- 
«hat mai intătu temeinic, pe baza documentelor istorice, chestia pre- 
linsei rutenizări şi a constatat spre surprinderea tuturora că ea 
nu este decit o fantomă. Adevărului: acestuia el i-a dat expre- 
sie în public deja la 1903, ceia ce în cercurile aderenților direc- 
țiunii vechi a stirnit acelaşi vilor de indignare, ca la timpul său 
constatarea că limba romină nu-i curat latină şi identică cu lim- 
ba rustică, Nici nu putea fi altfel. Căci teza romanizării exclude 
mila guvernului, considerată de singura garanţie a existenţii Ro- 
minilor din Bucovina şi constitue din punctul acesta de vedere 
un păcat de moarte. Drept aceia partidul țărănesc este onorat din 
partea curentului vechiu, poreclit naţionalist, cu epitetul constant 
de „trădător de neam“. 

Din faptul vitalității Rominilor din Bucovina, probat prin 
documente, prin tradiţiune și prin calcul, partidul țărănesc a tras 
mai Intăiu concluziunea de a avea deplină incredere in forțele 
proprii ale poporului romin. Drept aceia el nu reflectează la a- 
jutorul nimăruia, îndeosebi nu la ajutorul guvernului, Caute-şi 
guvernul de trebile sale; de trebile romineşti vor căuta Romi: 
nii înşişi. 

Prin consecvență curentul țărănesc nici n'are cauză să tipe, 
să se vaiete, să bocească, Ce-i trebue lui mila altora, cind el 
aşteaptă mintuirea numai dela munca sa proprie şi are credința 
cà acceasla este singurul mijloc sigur de progres şi totodată de 
ajuns spre a-l garanta. 

„În urmă curentul acesta a precizat altfel și scopul politicii 
naționale.  lentru dinsul, scopul exclusiv al politicii acesteia nu 
poate fi decit progresul economic, politic şi cultural al poporu: 
lui romin din Bucovina. Grija lui se concentrează asupra părții 
pozitive a activităţii naţionale, Partea negativă, combaterea cu 
orice preţ a Rutenilor, i se pare superilua, de oarece pe baza t- 
voluțiunii istorice din țară el nu are de fel frică de puterea lor 
expansivă, Din cauza aceasta el nici nu are motiv de ură față 


CHESTIA ROMINEA GA IN BUCOVINA 


de Ruteni şi, dindu-şi seamă că 'Rulenii există In numâr aproa- 
pe egal, că nu se pot ucide cu fopgrul și ca lupta între Romini 


şi Ruteni nu are alt efect decit & ingenunchia ambele popoare 
innaintea Nemţilor și Evreilor, el din capul locului s'a hotārit a 
se înțelege cu Rutenii, pe baza prințipiului „suum cuique“, Cau- 


te-şi Rutenii după plac de trebile” futene, dacă numai nu stinghe- 
resc pe Romini să-şi caute de trebile romine. Şi deja primii 
pași făcuţi în Inţelegere au adus roade binecuvintate pentru am- 
bele popoare. Rominii au obținut dela guvern două gimnazii ro- 
mine in teritoriul rominesc, adevărat că în schimb cu două gimna- 
zii rutene în teritoriul rutean, Apoi ambii au exoperat secționa- 
rea naţională a şcoalei normale de institutori şi a inspecțiunii 
școalelor poperale, implinind astfel o veche dorință a poporului. 

Şi mai rodnică a fost activitatea în corpurile autonome. In 
comun acord Rominii și Rutenii, infințind banca ţării, au scă- 
pat pe țăranii lor de cămătari şi, prin reforma comunală, au in- 
Jaturat pentru totdeauna preponderența bopâtaşilor evrei In co- 
muncel rurale. Mai departe intelegerea intre ambele popoare a 
făcut cu putință reforma regulamentului electoral pentru dietă, 
care prin votul direct şi secret garantează libertatea alegerilor şi 
prin cadastrul naţional delimită la alegeri sfera romină de cea ru- 
tcană, astfel că un amestec reciproc este cu neputinţă. Fiecare 
popor a devenit stăpin pe soarta sa. Delimitarea națională avea 
să se continue şi pe terenul limbii, al școalei şi al bisericii. E- 
rau deja gata respectivele proecte. Pe terenul limbii avea să 
se introducă în mod obligator limba rominească în întregul te- 
ritoriu romin, precum limba ruteană in teritoriul rutean, inlātu- 
rimdu-se actuala stăpinire exclusivă a limbii germane, Pe tere- 
nul şcoalei erau prevăzute şcoale de minoritate, Inființate pe baza 
cadastrului național cu cheltuiala conaţionalilor, care ar fi garan- 
tat fiecărui copil putinţa de a fi instruit In limba părinţilor säi. 
In urmă și pe terenul bisericii era îndrumată o separare națio- 
nală completă, tot pe baza cadastrului, care prin lege, şi nu prin 
mila sch'mbătoare a guvernelor, ar fi asigurat Rominilor dignita- 
tea de Mitropolit și autonomia bisericească Spre a concentra 
toate forţele romineşti In acțiunea pentru regularea naţională ce 
avea să se facă cu Rutenii, partidul țărănesc, innainte de milti? 
mile alegeri, a dat de voe mina cu inteligența şi a tolerat ale- 
gerea mai multor reprezentanţi ai ci, Aceştia insă, abia aleşi, 
au reluat firul vechiu al bocetelor, al implorării milei guvernu- 
lui și al urii, Efectul procedării acesteia a fost dezastrul în bi- 
serică prin numirea unui archimandrit rutean de scaun, Fireşte 
că și încercările de regulare pe terenul limbii, al şeoalei şi al 
bisericii s'au zădărnicit deocamdată, Nu încape insă indoeală 
că toate proectele acestea se vor realiza cu vremea. Realizin- 
du-se odată, ele vor garanta Rominilor libertate deplină pe toate 
terenele naţionale şi prin ea o concurență neimpiedecată cu Ru. 
tenii. În concurența aceasta insă Rominii, constituind un ele- 
ment mai bogat, mai inteligent şi mai rezistent decit Rutenii, ni- 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


mai decit că vor izbuti. Singura arijă este numai că vor izbuti 
prea tare, asimilindu-şi prea mulţi Ruteni. Şi aşa singele Ro- 
minilor din Bucovina este Incârcat cu prea mult singe rutean 
şi, după rezultatele știinţii, corcițura produce totdeauna rase in- 
lenoare. Experiența arată, precum se vede la Engleji, că in vi- 
aţa popoarelor nu hotărăşte atit numărul, cit virtutea, care la 
rindul ei rezultă din calitatea rasei. In Bucovina insă momentul 
acesta nu se consideră de fel. Inteligența noastră este cuprinsă 
de o adevarată beţie de cifre, crezind că cu atit mai bine pros- 
peră neamul, cu cit mai mulți membri li numără, recrutaţi fiind ei 
chiar din elemente inferioare. Dară greşala aceasta se va da 
odată pe faţă. cum s'au dat pe faţă toate celelalte greşeli. In ur- 
mă tol învinge numai adevărul.— Deocamdată insă totul fierbe. 
Aceasta-i starea actuală a chestiei romine în Bucovina. 


Aurel Onciul. 


= 


O zi însemnată 

Părintele Andrei intră în casă izbind uşa cu putere, îşi a- 
runcă pălăria veche, verzie, pe-un pat, in vreme ce pe gură-i se 
imbulziau vorbe de minie, amestecate cu ocări. „Hutătaru'*, „dracu'* 
erau pomeniți tot la al treilea cuvint. Preuteasa intră numaidecit 
din odaia vecină, îşi incrucişă minile pe piept, clătină din cap şi.zise : 

— Frumoase vorbe! Mi-ar plăcea să te-audă acum pa- 
rohienii tăi. 

— Da" audă-maă, fir'ar ai...“ și cel care fuge de fumul de tă- 
mie iar fu pomenit. 

— Frumoasă pildă pentru oameni. Cel puţin de-ai striga 
mai încet să nu te-audă slujnica. Ştiu că are ce spune în sat! 
De patru zile parcă ţi-ai pierdut capul“. 

Zicind aşa, preuteasa incepu să aștearnă masa pehtru doi. 
Din fața, din mișcările ei, din linia de supărare în care-i in- 
cremeniseră buzele, se citea bine că nu-i pare o fericire să tră- 
iască în casă c'un astfel de om. 

-= Mai slăbeşte-mă cu pilda, soro. Insfirșit omul, chiar popă 
să fie, nu-i lemn nici piatră. Ne mai eșim şi noi din fire, că nu 
sintem sfinţi”, zise popa, ducindu-şi mina la buzunarul în care-și 
ținea de obiceiu tabachierea, dar şi-o retrase repede ca şi cind 
s'ar fi atins de foc. 

— Dar ce sint vinovată cu penirucă te-ai certat cu sluga? 
întrebă preuteasa oprindu-se cu două şervete 'n mină și privind 
țință la părintele... Să te fi mulţumit că l-ai ocărit acolo ‘n curte 
şi să nu mai fi venit și în casă cu vorbele tale. 

— EI, ei, făcu popa c'un fel de răutate, prea ești subțire 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


m, noi ăștia din r nu putem fi decit așa cum 

iul era și Amd să E eri dacă delicatele tale urechi nu 
fere aşa ceva“. 

ai paai ră se uită la el, dar simți batjocura; ingălbeni, 

buzele începură să-i tremure și îngrabă izbucni in hohote de plins. 

Părintelui Andrei îi păru rău c'a supărat-o, dar era prea tirziu. 

De patru zile dumnealui era mereu nemulțumit, mereu in- 
cruntat şi, oricit cerca să se stăpinească in fața soției, nu reușea. 
Din nimica toată, izbucnea răul dintr'insul și atunci simţea un fel 
de mulțumire s'o rănească cu aluziile pe preuteasa. Indata ce 
spunea vorba grea își simțea lașitatea, era și mai nemulţumit cu 
sine însuși şi era foarte bucuros dacă-şi putea face de lucru prin 
sat. Dar, de patru zile, nu-l chema nime, părea că-şi uitaseră 
parohienii că au popă "n sat şi astfel părintele, ca să nu rămină 
subt un acoperiș cu preuteasa, pornea prin sat fără nici o treabă. 

In colindările lui fără de nici un rost pe uliţile satului, pä- 
rintele se simțea foarte nenorocit. Se gindea cu amar că rău a 
făcut alegindu-și cariera preoțească, îi judeca cu asprime pe pa- 
rohienii care nu-l puteau preţui pe-un om ca el, il apăsau nes- 
pus de greu vorbele ce-i spusese preutesei. Dar decit orice il 
tulbura mai adinc conştiinţa slăbiciunii omeneşti, a slăbiciunii sale. 
Vedea el limpede că, c'o altă inimă, c'o altă putere de voinţă, ar 
fi putut să fluere cu nepăsare, și n'ar fi ajuns să-și supere soția 
care nu era de fel vinovată că el m'avea, de patru zile, nici un 
ban în buzunar, Cind a fost la plătirea contribuției cătră stat 
şi comună, preuteasa i-a spus doar destul de limpede: „Ţine 
citeva coroane şi pentru casă. N'o fi nimic dacă le vei plăti 
mai tirziu“, 

Dar el, avind groază de datorii, a plătit tot. 

-- O să mai pice de prin sat“, i-a zis preutesei, și toată ziua 
ai fi putut prinde cu el epuri, aşa a fost de vesel. 

Din sat, însă, n'a „picat“ nimic. Oamenii arau şi sămânau 
in aceste zile limpezi de Septemvrie. Nici unuia nu-i dădu prin 
gind să se bolnăvească chiar acum, ori să-l cheme pe părintele 
la vre-o feştanie, 

E adevărat că orice om se simte mai mic și mai neinsem- 
nat cind rămine fără nici un ban, dar totuși în privinţa asta ță- 
ranii sint mai fericiți decît domnii. lar părintele Andrei în dimi- 
neața asta Îşi isprăvise şi tutunul, și el era fumător pătimaş. 

Tot din pricina acestei „burueni* sfădise pe slugă des de 
dimineaţă : acela-i ceru șapte bani să-și cumpere un pachet, Și 


O ZI INSEMNATA 13 


cum nu avea nici șapte bani il ocărise rău de tot, şi popa se 
tulbură peste măsură, 

Preuteasa eşi cu ochii plinşi în bucătărie, dar se intoarse 
numaidecit. 

— Te-așteaptă un om“, zise ea şi trecu in odaia vecină. 

Nici unul, după schimbul de vorbe, nu se mai gindea să-şi 
soarbă cafeaua cu lapte. In casa lor nu era obiceiu să s'audă 
vorbe grele intre soți, şi cînd se auziau se răcea parcă întreaga 
casă și devenea pustie. Chiar mobilele păreau toate vechi şi pă- 
răsite, şi celor doi soţi le era frică să le atingă. 

— Insfirşit mă chiamă cineva, îşi zise popa simțind o tresă- 
rire de bucurie. Cine ştie poate un maslu”. 

El se gindi la slujba cea mai scumpă, de două coroane, 
dar omul care-l chema avea lipsă numai de-o feştanie. 

Nici nu era om cel care-l poftea să-i sfințească casa, ci un 
ficioraș ca de optsprezece ani, pămintiu la față, slab și deşirat. 
Avea un cap lungăreț, pe care sclipeau, în bătaia soarelui, trei 
petece rotunde de piele, fără nici un fir de păr; avea grumazii 
subțiri şi lungi, acoperiţi de-o pele cenușie, care se îndoiau subt 
greutatea capului mare; umerii i se adunau într'un fel de sgulire 
cași cind i-ar fi fost frig sau frică; pieptul îngust, căzut înlăun- 
tru, iar membrele, curat vorba cintecului: „minile ca fusele, pi- 
cioarele ca reschitoarele“, 

Părintele Andrei simți că-i scade avintul cînd văzu inaintea 
sa pe Toma Rogoz. II intrebă aproape cu minie că ce pofte ște. 

— Să faci bine să-mi faci o feștanie, părinte, răspunse Toma 
pe-o voce plingătoare şi scirțiitoare : Mi-am făcut casă nouă“, 

Popa își dădea bine seamă de micimea lui de suflet, de ti- 
căloșia lui; își zicea: dacă e casă nouă, vine feștanie mare cu 
rugăciunea potrivită pentru alungarea duhurilor, şi plata lui va fi 
nu douăzeci de bani, ca la feştania mică, ci patruzeci. Simţea că 
la un om ca ăsta e dator să-i facă gratuit sfințirea casei, dar 
nici nu se gindea la așa ceva. EI își zicea: „voiu putea să-mi 
cumpăr un pachet de tutun“. 

işi luă repede cartea și patrafirul şi porni cu Toma după el. 
Neputinciosul abia se ţinea în urma popii. 

Văzduhul era limpede; fire de funigei pluteau a lene, stră- 
lucind în soarele de toamnă ; de-asupra, bolta cerului era clară, 
vineție. Satul părea pustiu, 

— Mi-am mutat casa de pe mlaștină, —şueră Toma în urma 
popii, — mi-am mutat-o mai de-oparte, pe dilmă. Spun oamenii că 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


cel necurat şade şi se bălăcăreşte în mlaștină, şi spun că din 
pricina lui a murit şi taica şi maica, şi tot el mi-a pus mie boala 
'n oase”, - 2 

Popa nu mai fusese în partea asta a satului mai de-o ju- 
mătate de an. Erau aici, în cursul riului, vre-o șapte colibi,—lo- 
cuințele celor mai săraci oameni din sat, Cind se umila riulețul 
de munte apa umplea curțile, se ridica pănă la înălțimea feres- 
trelor și lăsa băltoace mari în urmă. Andrei îşi aduse aminte că 
părinții lui Toma fuseseră aproape tot bolnavi decind i-a pomenit. 
Dar sufletul lui, acum, era străin de milă. Se gindea să ajungă 
odată, să caute sfeștania, să-și eie paralele. 

Indată ce coboriră spre riu dădură de băltoci de glod. 

— E rău pe la noi părinte, zise Toma, abia mai răsuflind, 
da' ce să facem? Acum, dacă faci feştania aşa-i că alungi pe 
ghiavolul pe pustii locuri? Mi-au zis oamenii : Tomo, nu intra În 
casă nouă pănă nu-l aduci pe popa. El îl va alunga pe necura- 
ful. Că mi-a spus mie și un călugăr pe la care am fost pentru 
boala mea: „tu nu eşti beteag de boală ci de răutate. Ți s'a pus 
sălbătăciunea pe inimă şi pe maţe“. De-acum, poate mă fac și 
cu sănătos". . 

Popa nu-i răspunse nimic: înnainta, ţinîndu-se de garduri, 
ferindu-se pecit putea de glod. Dar cind ajunse era improșca! 
intreg cu alice de tină; iar ghetele nu i se mai cunoșteau: se 
cufundase de citevaori în glod. 

N'ar fi zis nime că coliba lui Toma e nouă; birnele păre- 
ților erau negre și putrede, coperișul afumat și spart: din casa 
veche, mare cit o şură, durase cineva o cușcă în care abia tepu- 
teai învirti,—poate într'asta stătea noutatea. 

Andrei se simţea foarte nenorocit : asudase tot ţinindu-se 
de garduri şi acum pe masă văzu, lingă blidul cu apă, numai 
două băncuțe, Așadar n'are mai mult nenorocitul de Toma și 
el, Andrei, va trebui să-i facă numai feştania cea mică. 

Popa îşi ridică ochii la Toma cu ciudă, cu minie, dar Toma 
nu-l vedea; privirile acestuia erau aţintite statornic la cei doi bani 
de nichel ce luminau surii pe masă. Popa ar fi vrut să-l înfrunte 
că ta făcut să înnoate prin tină pentru două bâncuţe, dar in o- 
chii lui Toma, cum se uita la cei doi bani, văzu ceva ce-i oprise 
vorba "n git. Era în privirile deșiratului aceluia un fel de ado- 
rare desnădăjduită. 

Andrei iși puse patrafirul cu gindul să-i facă slujba intr'o 
minută, dar abia începu să cinte şi simți cum i se umple inima 


O ZI INSEMNATA 15 


de lacrimi. Cinta cu glas tot mai mlădios, tot mai curat, și nu 
peste mult se sperie el însuși de vocea lui: îi părea că un în- 
ger cintă. 

Slujba ținu mult; cîntă feştania cea mare, apoi incepu să 
citească multe deslegări și rugăciuni. Din cînd în cînd privea spre 
Toma. Acesta, un răstimp, nu-și luă ochii dela bani, apoi, cind 
Andrei începu să cîn'e din toată inima, Toma oftă şi ochii lui 
nu se mai deslipiră de pe popa, Ofta mereu acum şi clătina din 
cap, și ochii lui pustii incepură să capete străluciri omeneşti. 

După ce sfirși slujba, preotul stropi casa cu aghiasmă şi-l 
stropi și pe Toma. Acesta pupă, cu sgomot, de trei ori crucea şi 
din ochii lui se rostogoliră două lacrimi. 

— De-acum ştiu că am pace, zise el cu vioiciune, privind 
țintă în ochii popii. 

- » De cine să ai pace, Tomo? 

— De toate răutăţile și sălbătăciunile. Ai alungat pe cel rău. 

— Nu trebue să te temi; de casa încreștinată nu se apro- 
pie necuratul”, zise popa, și începu să se uite prin casă. Nu avu 
ce vedea. Era masa in mijloc şi într'un ungheţ doi saci, plini ca 
pe jumătate, 

— Numai singur eşti acuma? îl întrebă popa, învăluindu-și 
cartea în patrafir. 

— Numa”, părinte. 

— Dar soru-ta unde-i ? 

— S'a dus in țară. A dus'o unu’ slujnică în țară. Zice că- 
dă simbrie bună ? 

— Dar casa cine ţi-a făcut-o ? 

— Sivi 

— Şi ce i-ai dat? 

— l-am dat un loc. Că bani de unde pămintu' să am! Am 
avut un loc, o peritură. 

— Mare? 

— Ca de opt ferdele. 

Popa simţi un junghiu, 

— Mult ţi-a cerut și Sivu ! 

— Vezi că locu’ a fost o peritură. N'a mai sămănat în el 
nime de șase ani, de cînd a murit taica. 

-- Și alt pămint nu mai ai? 

— Nu mai avem, răspunse Toma nemai luindu-şi ochii de- 
la popa. Vedea, în ochii Sfinţiei sale, o lumină așa de bună in- 
cit își uitase cu desăvirșire de băncuțele de pe masă. 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


— Dar la iarnă din ce-i trăi, Tomo? il întrebă popa din 


rag. 

fre — Apoi tot avem noi, iaca... răspunse Toma și se apro- 
pie de cei doi saci. Aici cartofi, aici porumb“, zise el lovind cu 
palma lui ca de mort sacii. 

Popa eşi repede pe uşă. II înneca un plins amar și nu voia 
să plingă în fața lui Toma. Acesta îl privea din prag cum trece 
prin tina cea mai mare, caşi cind ar înnainta pe-o cărare pietru- 
ità. I privipănă ce popa dispăru la o cotitură. Atunci intrind în 
casă, văzu doi ochi surii cum luminează pe masă. Toma se re- 
pezi, luă băncuţele şi începu să alerge în urma popii. 

Se auzia pănă departe cum plescăe picioarele lui slăbă- 
noage prin bălți. Dar popa nu-l auzi, nu auzia nimic, nu vedea 
nimic. Mergea drept înnainte. De-odată, chiar dela spatele lui se 
auzi ca un fel de horcăit, și apoi cuvintele şuerătoare: 

— Părinte, ţi-ai uitat băncuţele 1* 

Popa, îngrozit, făcu un gest cu mina că nu-i trebuesc, și 
începu să alerge. Alergă atita vreme pănă se încredință că Toma 
nu se mai fine în urma lui. Atunci înceteni pasul, dar la coti- 
tura drumului, în loc s'apuce spre casa parohială, o luă spre bi- 
serică, 

Se incue înlăuntru și pănă seara nu mai eşi. 

Preuteasa il aștepta îngrijorată. Puse pe slujnică să-l caute, 
dar zadarnice i-au fost toate cercetările. 

Din ziua aceia părintele Andrei nu se mai minie, nu mai o- 
cără, spre marea bucurie a preuiesei. 

Din ziua aceia a părăsit pentru totdeauna tutunul, iar lui 
Toma îi trimite, în toată dimineața, o cupă de lapte. 


|. Agirbiceanu 


Mărturisire 


Eu iarăși trec pe 'ntunecata stradă 
Și iarăși plec, plingind, într'un tirziu, 
Că n'au fost ochii tăica să mă vadă... 


Eu iarăși trec pe "'ntunecata stradă, 
Cu ochii stinşi, cu sufletul pustiu. 


Şi nopțile de frig mai lungi s'aștern 
Pe-oraşul adormit sub cer senin ; 

Și drumul meu îmi pare-un drum etern 
Pe care vreau să plec, şi iarăși vin. 


E toamnă, noapte, linişte ;— şi bruma 
A prins pe casă-o argintată placă. 

In noaptea cea de eri tot ca şi-acuma 
Eram la geam, 

Visam 

Și picura din lună promoroacă, 


Cad printre crengi castanele 'n grădini, 
Ca pietre aruncate după mine... 

Şi-abia le-aud... că mă gindesc la tine 
La fața ta... la ochii tăi senini. 


VIAŢA ROMINEASCA ea 


Şi vremea trece cu mișcări de ape, 


In val de aer plutitor pe casă; 


Tu dormi ca 'n altă lume, dormi frumoasă... 
Mi-i sufletul de tine-așa de-aproape. 


E miezul nopții... Dorm cei vii și morții; 


E-a neființei clipa de acum ; 


Aşa a fost în veci voința sorții, — 
Hai, suflete, te stringe de pe drum. 


Şi plec tăcut pe "'ntunecata stradă, 
Dar iar mă 'ntorc, şi iar plingind te chem; 
Vreau ochii tăi să-i văd și să mă vadă... 


Eu iarăși trec pe 'ntunecata stradă 
Să ispăşesc cel mai sublim blestem. 


m a 


Demostene Botez 


Pe 


i 


Opera d-lui Vlahuță 


(Studiu de istorie literară) 


Pentru a fixa locul ce ocupă d. Vlahuţă In istoria literatu- 
vii romine, socol necesar să spun clleva cuvinte asupra litera- 
turii anterioare epocii d-lui Vlahuţă.  Rindurile ce urmează sint 
un scurt rezumat al unui studiu mai lung. 


Literatura romină a veacului al XIX-lea credem că se poale 
împărți In următoarele epoci (In această Impărțire a literaturii, 
nu vom finca samă de Ardeal, care a avut un alt caracter şio 
altă evoluție): 

Prima epocă, a lui Conachi, Beldiman, Dimachi, etc. în Mol- 
dova, a Văcăreștilor, Momuleanu, etc, in Muntenia, fine până pe 
la shirşitul deceniului al treilea din veacul al XIX-lea,—cind In- 
cep să scrie Ciara, Eliade, Gr. Alexandrescu şi aiții.—deşi 
mulţi dintre reprezentanții ei trăesc și scriu şi în anii următori, 

Această primă epocă coincide cu slirşitul istoriei noastre 
vechi, cu ultimele zile ale „vechiului regim,* Odată cu istoria 
nouă a Rominilor, care Incepe la 1821, se pregătesc condiţii pen- 
tru O nouă literatură, care apare în preajma anului 1830. 

În această primă epocă scriitorii fac parte din clasa boe- 
rească (afară de unul, Momuleanu, om de casă boerească). Ei repre- 
zintă sentimentele unei vremi, ale vremii vechi, și sentimentele unei 
clase, Ei sint injiuențațiale literatura Iranceză clasică, acum în de- 
cadență, a veacului al XVlil-lea şi foarte puţin de cea a veacului 
al XVil-lea,—şi de literatura grecească nouă, 

Lipsa de idei şi de sentimente serioase a acestor modele, 
convenea perfect propriului lor suflet. Lipsa de sentimenie ade 


2) K VIAȚA ROMISEASCA 


vărate, dā naştere intotdeauna unei forme exagerate, menită a 
inlocui puterea fondului care lipseşte, Şi acest caracter il are 
poezia unui Conachi ori Văcărescu. 

Fi sint specializaţi, sint numai poeți şi aproape numai li- 
rici. In Moldova, cel mai insemnat, Conachi, cintă aproape nu- 
mai iubirea, şi mai mult senzațiile ei, decit sentimentele. Sen- 
timente mai inalte, mai altruiste, mai nouă, nu cîntă Moldove- 
nii. In poezia Muntenilor, incepind cu FEnăchiţă Văcărescu şi is- 
prăvind cu lancu Vaâcărescu, constatăm şi alte sentimente: acela 
al romanităţii şi sentimentul naţional. Acest latinism şi acest na- 
ționalism al Muntenilor se datorește poate și unor cauze sociale 
pe care nu le disting, dar, cu deosebire, iniluenţii ardelene, mai 
curind venită şi mai puternică In Muntenia (deja Enache Vâcă- 
rescu, In prefața gramaticii sale din 1787 vorbeşte de coloniza- 
rea Daciei) şi influenții mai mari a ideilor revoluției franceze 
prin Grecii bucureşteni (Eteria lui Rhigas, îndată după 1789, 
din care făceau parte mulți boeri}. 

In sfirgit, limba lor e veche, limba bocerească, dar literari- 
zată mult prin influența limbii bisericeşti, 

Această literatură va avea puţină influență asupra celei din 
epoca a doua, Un ton asemânător cu al ei vom găsi uneori în 
Cirlova, în Alexandrescu, în C, A. Rosetti, în Boliac, în Ne- 
uruzzi, -- niciodată in Bolintineanu şi Alecsandri, Şi nu şliu dacă 
aici poate fi vorba de o influență, ori pur şi simplu de o rămā- 
ȘIȚA a vechii psicologii In sufletele celor noi, 

In epoca a doua intră, alară de Asachi, care, după cum 
am mai spus (în volumul „Spiritul critice In cultura rominească”) 
e şi vechiu şi nou, toţi scriitorii de până la 1880, cind Emi- 
nescu e recunoscut şi cind incep să scrie Caragiale şi d-nii 
Vlahuţă, Delavrancea şi ceilalţi. 

Cu această epocă începe lifleratura nouă. 

Această epocă se caracterizează prin influența literaturii ro- 
mantice, —a lui Lamartine, cure a inspirat pe un Eliade, pe un Cir- 
lova, pe un Alexandrescu, pe un Rosetti, in genere mai mult pe 
Munteni; —a lui Hugo, care a inspiral mai ales pe un Negruzzi şi 
pe un Alecsandri,—și a altora, mai puţin însemnată, ca influența lui 
Byron asupra lui Eliade, Rosetti, ori a lui Lamennais asupra lui 
Russo şi altora, In Moldova, a fost și o inlluență ruseasea: Ka- 
ramzin (Kogălniceanu), Puşchin (Negruzzi), Krilot (Donici). 


Pa 
G 


OPERA D-LII VLAHUŢA 21 


Această epocă o subdivid In două faze”) 

Prima, de tranziţie, reprezentată prin Eliade, Cirlova, Gr. 
Alexandrescu, Hrisoverghi, etc.. Literatura acestora e condiţio- 
nată, cum spuneam, de evenimentele şi starea sufletească dela 
1821. in Cirlova se vede perfect tranziţia. „Păstorul întristat* 
eo poezie influențată de mievrerismul veacului al XVIII-lea şi 
are un ton vechiu; „Ruinurile Tirgoviştei” e influențată de pre- 
romanticul Volney; „Inserarea“, de romanticul Lamartine. „Mar- 
şul oştirii romine* e plin de ideia naţională şi patriotică; „Ru- 
inurile Tirgoviştei* de sentimentul gloriei trecute; „Inserarea“ 
de sentimentul naturii şi al misterului. Așa dar, Intro po- 
ezie e vechiu, In celelalte tot mai nou. Şi in acestea, găsim 
tot fondul poeziei nouă romineşti, lar limba e deja modernă, 
cași fondul, 

Alexandrescu, influențat și de romantism și de clasicism, 
începe prin a fi mai mult romantic, pentru a cădea mai apoi tot 
mai mult sub influenja clasicismului (Boileau şi Lafontaine), Ori- 
cum, această dublă influență arată că şi opera lui Alexandrescu 
reprezintă faza de tranziție. 

In această fază, influența clasică e mai ales aceia a clasicismu- 
lui adevărat, innalt, al veacului al XVII-lea, deci un progres în 
idei şi sentimente. Alexandrescu e un „modern“. Rare-ori, In 
fond sau In lormă, are ceva vechiu, ra Văcărescu, 

Dar scriitorii sint Incă tot specializați: numai versuri. Me- 
morialul lui Alexandrescu nu infirmă această constatare. Singur 
Eliade e spirit universal, ca cei care-l vor urma. i 

Scriitorii acestei faze nu mai sint boeri. Acum învaţă carte 
şi cei mai de jos, (Această „democratizare“ a tagmei scriitori- 
lor va progresa: azi avem şi fii de plugari). Sentimentele scri- 
itorilor din faza aceasta sint variate, altruiste, noud. Ei sint mai 
serioşi și mai sinceri, Limba lor e nouă, 

In Moldova, caracterul literaturii în faza aceasta e mai vechiu. 


*) Acest studiu a fost seris mul demult şi o parte din el a și fost 
tipărit intrun volum răspindit în toartețpuţine exomplure. ÎI pablie acuma, 
aşa cum l-am seria atunci, dar mă simt dator să nai că epoca a dous 
a literaturii romine moderna trebue împărțită în trei Faza a treia, des- 
pre care nu vorbese In text, ar încope cam de atunei decind Kogălniceuna 
nu mal e pe primal plan fn E soge țării, de cind Alecsandri, retras și el 
din välmäşagul luptelor politice, îşi schimbă maniera literară, decind in Mol- 
dova începe să apună vechea critică şi sò pregăteşte a criticii juni- 
miste, decind în Muntenia lirica par patruzecioptistă e înlocuită cu goa 
generaţiei ce urmează cen a lui Bolintineanu. Dar despre această . 
ră = ei, ete.—altădată. 


n VIAŢA ROMINEASCA 


Seriitorii, aici, sint mai neinsemnaţi. Uneori imită pe Munteni. 
Cintă şi ei „Cetatea Neamţului“ (Hrisoverghi de pildă) cum cin- 
tase Cirlova şi Alexandrescu Tirgoviştea. 

A doua lază a acestei epoci literare ar incepe în preajma 
anului 1840, cind debutează Bolintineanu, Alecsandri, Kogălni. 
ceanu, Russo, Bălcescu, Ghica, ete., (ceva mai devreme Rosetti, 
Boliac, Negruzzi); cind apare Dacia literară, Arhiva istorică, (ceva 
mai tirziu Magazinul istoric); cind prima „promoție* a tinerimii se 
intoarce din Apus; cind incepe curentul crilic; cind începe cu- 
rentul poporan ; cind incepe definitiv proza (Alexandru Lăpuş- 
neanu, Buchetiera din Florenţa, Piatra Teiului); cind începe s& 
se pregătească anul 1848. 

Influenţa romantismului francez a făcut să iasă acum la iveală, 
caşi în faza primă a lui Cirlova, sentimente mari, eminamente 
poetice. Ea a făcut apoi pe scriitori sau mai bine i-a ajutat, 
căci redeşteptarea națională ti ducea intr'acolo, să admire și să 
cinte trecutul şi, îinsfirșit (pe lingă aceiaşi cauză: redeșteptarea 
națională, sub forma iubirii de popor), romantismul i-a lăcut să 
meargă in popor şi să-i cerceteze literatura, pe care, apoi, so 
ia ca Indreptar în privinţa fondului şi a formei. 

Influența revoluţiei franceze, fortificată şi de sentimentul de 
redeşteptare naţională, datorit cauzelor interne, i-a făcut pe scri- 
itori naționaliști, democrați, chiar socialişti (C. A. Rosetti, Teo- 
dor Diamant), Aceste idei şi sentimente lac parte din fondul 
literaturii lor şi dau operei lor un caracter optimist. Şi, pentru- 
că ei adesea le propagă in opera lor artistică, aceasta are și un 
caracter tezist. E o literatură de propagare a redeşteplării nma- 
tionale şi a dezrobirii politice şi, uneori, de revendicări sociale, 
cum sint unele poezii ale lui Boliac. 

| Punind opera literară in slujba idealurilor politice şi so- 
ciale, conştiinţa lor artistică nu va fi tocmai sensibilă. Ei vor 
scrie nu numai în genul potrivit temperamentului lor, ci în cit 
mai multe genuri, ca să propage idealurile lor sub toate formele. 
La aceasta li va indemna şi dorința de a crea cit mai repede 
și o literatură naţională, pe lingă stat şi instituțiile naţionale. Aşa 
dar, un caracter al epocii va fi universalitatea scriitorilor, Şi 
nu numai universalitate in domeniul literar, ci în intregul do- 
meniu de activitate: Ei vor fi nu numai literatori, ci ŞI oameni 


politici, demnitari, —căci In vremea aceia, cind cra de tăcut totul, 
pamenii erau foarte puţini, 


P e a 


OPERA D-LUI VLAHUŢA 23 


Lipsa de conştiinţă artistică se vede şi 'n forma neglijată, 
facilă, a operei lor, lipsită de acea cizelare necesară artei. Cind 
arta e în slujba idealurilor externe ei, şi cind scrii mult, enorm 
de mult şi în toate genurile, atunci nu poți să ai acel cult al 
formei, singurul care te face să inirunți „chinurile creațiunii“, 

Dar această epocă dacă nu prea contribue cu mult la 
crearea limbii poetice, în schimb face enorm pentru limba 
literară, Oamenii dela „1840, aducind idei și lucruri nouă, 
aduc şi cuvinte nouă; sdregindu te la popor, aduc elemen- 
tul linguistic popular; inspirindu-se din trecut, ca roman- 
tici şi ca naționaliști, aduc elemente din limba cronicarilor. 
Acestea toate, adaose la limba vie, vorbită în oraşe, și la 
limba literară existentă, cea bisericească, vor forma materialul, 
incă nefixat nu-i vorbă, al limbii literare, Şi, dacă mai adăo- 
păm varietatea de subiecte pe care le tratează ei, atunci vom 
inţelege cum au lost nevoiţi să cheme și să încetâțenească în 
scrisul rominesc o mare mulțime şi o mare varietate de cuvinte, 

lată dar atitea însuşiri, care deosebesc această epocă de 
aceia a lui Conachi pe de o parte și de aceia a lui Eminescu 
pe de alta,—insuşiri din care unele nu se găsesc nici în prima 
fază a acestei epoci, în faza lui Cirlova. 

Vom observa şi aici o deosebire Intre Moldova şi Munte- 
nia, deosebire care există dealungul întregii istorii culturale şi 
literare şi care abia acum, după atita vreme dela Unire, tinde 
să dispară, cu toate că şi acum se observă deosebiri, cum ar fi 
aceia că proza literară de azi e un „gen* mai mult moldovenesc, 

In epoca aceasta dintre 1840—1880, In Moldova domină un 
spirit critic, lucru pe care l-am arătat aiurea pe larg | „Spiritul 
critic în cultura rominească“). In Muntenia acest spirit incepe 
abia cu Odobescu, şi nu è puternic.— Curentul poporan e o COn- 
tribuţie numai a Moldovei.— Poezia lirică, lirismul in genere, e 
mai intloritor în Muntenia.— Proza apare în Moldova cu Negruzzi, 
Alecsandri, Russo, elc..— Romantismul, naționalismul, liberalismul, 
optimismul, tezismul, propagandismul sint mai puternice în Munte- 
nia, =La crearea limbii literare contribue mai mult Moldova, căci 
ca, prin curentul poporan şi prin bogăţia de idei şi sentimente, a- 
duce mai multe resurse, un mai mare contingent de cuvinte și 
de forme. 

in această vreme scriitorii au sulerit, ca nici o altă dată, 
influența „mediului“, din cauză câ ei nu sint scriitori mari şi 


pE 


4 VIAȚA ROMINEASCA 
din cauză că puterea mediului a fost extraordinară, căci în vre- 
mea aceia s'au pus cele mai mari probleme naţionale şi sociale, 
Am văzut, în „Introducere*,*) că chiar un temperament pu- 
iernic, rellexiv și pesimist, ca al lui Alexandrescu, a cedat 
şi el, şi a cintat, fără entuziasm desigur, „idealurilor vremii* 
lui. Am putea adāoga aici şi pe Alecsandri. Nici el na 
avut temperamentul cel mai potrivit vremii. Ela fost un spi- 
rit liniştit, echilibrat, un clasic. Şi a trebuit să facă adesea ro- 
mantism. Cind a cintat solifoc, cind a alins subiecte unde n'a- 
veau ce căuta preocupările zilei —ca în poeziile de iubire, în 
pasteluri, în unele insemnări din călătorii,—atunci a fost clasic. 
Cind a trebuit să cinte trecutul glorios, ori să scrie în felul po- 
ezici populare, idealizată de această generaţie, atunci a fost ro- 
mantic şi, fireşte, a lost mai slab. In acel mozaic de subiecte 
şi de genuri, intitulat „O plimbare la munți“, se poate vedea ce 
coarde avea şi ce nu, lira lui Alecsandri. Romantic—a lost Bo- 
lintincanu, care n'a fost mare’ în vremea lui, decit numai prin 
faptul că a corespuns perfect epocii sale. Cred că nici un scri- 
itor romin, din orice timp, n'a corespuns epocii aşa de bine ca 
Bolintineanu. i 

Dar in preajma anului 1580, începe o nouă epocă literară, 
a reia. 

| Această cpocă e caracterizată prin opera lui Eminescu, a 

lui Caragiale, a d-lor Vlahuţă şi Delavrancea, ca să-i numesc 
pe cei mai insemnaţi. 
i Analizind opera d-lui Vlahuţă, voiu caracteriza In acelaşi 
lmp epoca sa. 

Şi cu aceasta trecem la obiectul propriu al studiului de faţă. 


Epoca d-lui Vlahuţă —D. Vlahuţă a avut succes, Deci a 
Fost selectat,**) 

Așa dar, trebue să ne dăm samă care era spiritul epocii 
şi temperamentul artistic al poetului, —și să vedem intrucit a e- 
Xistal acea corespondență, de care vorbeam în „Introducere“. 

Răspunzind la această Intrebare, vom [i definit şi spiritul 


Li " 
E vi. 3 vorba de studiul Literatura şi societatea, tipărit în „V. R.“, A- 


I VII, No. 7; pg. 148. In articolul acesta, cașii ' 
titorul g gm sds citată acoastă pa reaa asa pa aluzii ee SE 
NE ) 3 aa şi păstrez acest barbarism, peatrucă intrea activitate li- 
a san dteei e privită In acest stadiu din punet E vedere al so 
A a ros pe care am discatat-o în „Introducerea“, de care vor- 


Pr o 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 235 


poetului cași opera sa; vom fi arătat psicologia lui, conținutul 
operei sale— ideile, sentimentele depuse în ea, lumea fixată pe 
paginile acestei opere. Vom fi arătat cauzele acestui spirit şi 
ale acestei opere. Vom fi clasificat scriitorul, vorbind pedant, şi 
prin genus proximum (şcoala din care face parte, ceia ce are la 
fel cu ceilalți) şi prin differentiae specificae (caracterele care-l 
deosebesc de ceilalți scriitori ai vremiija Și, instirşit, il vom fi 
deosebit, odată cu intreaga școală din care face parte, de litera- 
tura care l-a precedat și de aceia care l-a urmat. 

Volumul d-lui Vlahuță, în care şi-a adunat toată opera în 
versuri, întitulat „Poezii“, are ca subtitlu: „1880—1907*. 

Data aceasta, 1880, cind a inceput să scrie d. Vlahuţă, e 
una din cele mai importante In istoria noastră, 

Am arătat aiurea („Spiritul critic in cultura romineascâ*) 
importanţa acestei date pentru istoria socială, politică şi cultu- 
rală : Rominia modernă e creată, prin Unire care acum se poate 
spune că s'a desăvirşit, prin introducerea constituționalismului, 
prin independenţă și regalitate, datorite războiului, cu alle cu- 
vinte prin indeplinirea tuturor dorințelor generației dela 1848. 
Acum se schimbă fizionomia vechiului partid gaze care a re- 
prezentat mai cu samă aceste năzuinți, Apar partide nouă: ju- 
nimiştii, radicalii şi socialiștii. Pe de altă parte, curentele primej- 
dioase limbii literare și literaturii sint învinse, ceia ce face să 
inceteze şi critica lor,—lucru pe care-l putem urmâri în Criticile 
d-lui Maiorescu, în opera lui Alecsandri, până şi In „Scrisorile“ 
particulare ale acestuia din urmă, ceia ce arală că orice preocu- 
pare în direcţia aceasta a incetat, obiectivul luptei dispârind, 

Acum, după crearea autonomiei statului, a limbii literare 
şi a literaturii, incepe perioada de organizare : organizarea Statu- 
lui, care dă naştere unei critici sociale amare, reprezentată prin 
partidele nouă, și organizarea, dacă se poate spune astlel, a li- 
teraturii, care se manilestează prin spiritul critic al scriitorilor, 
aplicat la concepția propriei lor opere şi prin apariţia adevăratei 
critici literare, datorite d-lui Maiorescu, care, după cum am ară- 
tat în cartea citată, nu devine un adevărat critic literar, decit 
dela 1880 incoace, decind apar opere vrednice de critica literară. 

Cu alte cuvinte, acuma incepe şi o nouă epocă literară, lu- 
cru firesc, deoarece, cum am văzut în „Introducere“, Imprejură- 
zile nouă cer forme nouă de literatură, 

Şi 'n adevăr, acuma Eminescu începe să fie aprecial, pen- 


„n de 


nem i i — ad 


N 


26 VIATA ROMINEASCA 


tracă dela 1870, cind poetul e deja format, şi până la 1880, n's 
jost selectat, căci imprejurările sociale nu erau încă destul de 
coapte, pentruca psicologia publicului să-şi găsească expresia In 
versurile lui Eminescu. Până la 1880, sufletului public li cores- 
punde încă Alecsandri. După 1880, Alecsandri continuă să scrie, 
şi nu intotdeauna lucruri de a doua mină, dar nu mai é idula- 
trizat, Si, cum a observat d. Gherea, simțind și el că nu mai 
e omul vremii, se relugiază in lumea antică: Fintina Blandu: 
ziei, Horaţiu, cte.. HLD DAS 

In preajma acestei date, debutează toți scriitorii epocii nouă 
(a treia, în istoria literaturii beletristice romine; a doua, în isto- 
ria literaturii romine moderne): Caragiale şi d-nii Delavrancea 
şi Vlahuţă, 

Fiindcă am vorbit de schimbarea socială şi politică ce se 
intimplă acuma, şi fiindcă am spus că unei schimbări de ase- 
menea natură îi corespunde Intotdeauna o nouă formă literară, 
ni se impune să arătăm prin citeva cuvinte fizionomia societăţii 
de după 1880, ca să cunoaștem sufletul publicului de-atunci şi 
să vedem de ce fel de scriitori avea el nevoe. 

Introducerea formelor nouă sociale şi politice in Rominia a 
produs o mulțime de efecte bune, dar şi multe neajunsuri. Aici 
ne interesează acestea din urmă, căci literatura de după 1850 a 
lost creată de oameni care, din deosebite cauze, arătate mai jos, 
au simţit mai mult efectele rele, și a lost destinată unui public, 
care deasemenea simțea mai mult neajunsurile rezultate din 
schimbările politice şi sociale. 

Introducerea formelor apusene, dacă a dat oarecare liber- 
tâţi claselur mijlocii din oraș şi țăraniior, In schimb, prin crea- 
rea burgheziei, prin introducerea produselor din Apus şi prin 
comercializarea agriculturii, a atins, în insăși rădăcina existenţii 
ei, clasa mijlocie din oraş și a intronat exploatarea nemiloasă 
la țara. In acelaşi timp, după introducerea formelor nouă, s'a 
ruinat o mare parte din boerime, aceia care n'a ştiut să se a- 
dapteze, precum şi cea mai mare parte din boerimea mică, A- 
lară de aceasta, tot in aceiaşi vreme, sa desăvirşit şi ruinarea 
răzeşimii, Incepută incă mai de demult, Apoi, pe lingă marii 
oameni de stat, s'a ridicat o clasă de politiciani, o burghezie 
sui generis, şi o clasă de oameni imbogăţiți adesea pe soco- 
gi. lei Ag ȘI, Inslirşit, formele nouă creind pro- 

r născut proletariatul intelectual, clasă cu 


- 
———— ja 7na 4 
pa... ....—.—7.—.———_ a 


OPERA D-LUI VLAHUȚA N 


multe nevoi, pentruca e rafinată, şi foarte susceptibilă deci la 
nemulțămiri, la revoltă ori la tristeță. lar Inmulțirea acestei 
clase dind naştere concurenţii, nemulțumirile ei s'au tot accen- 
tuat cu vremea, 

Publicul cetitor l-a format mai ales această clasă, Până 
acuma, scriitorii au făcut parte mai ales din clasele cu dare de 
mină, afară de unele excepţii ca Alexandrescu, -care se deose- 
beşte aşa de mult de un Alecsandri!—sau, trăind în vremuri mai 
prielnice, au putut ajunge ușor la situaţii mai bune, 

Acuma, şi de-acum Innainte aceasta e regulă, scriitorii se 
recrutează din clasele de jos. Ei se ridică la suprafaţă prin cul- 
tură. Chiar Eminescu, e fiu de vechil ajuns boerinaș iar el, 
personal, un om care și-a ciştigat puţina-i pine prin munca, a- 
desca chinuitoare, a minţii, prin „condeiu*, cum se zice, 

lar cind în scriitor va săsuna ecoul nefericirii mai multor 
clase, cind nemulțămirile li vor veni pe mai multe căi și cind 
la aceste nemulțămiri cu caracter „egoist* se vor adăoga şi du- 
rerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 

In Eminescu, născut cu un temperament pesimist, „dysca- 
los*, cum ar zice Schopenhauer, mai vorbea și agonia clasei pă- 
rinteşti, şi durerea intelectualului nesigur de ziua de mine, şi 
durerile clasei mijlocii şi ale țărănimii, Temperamentul lui In- 
născut, experiențele personale dureroase, suferințele clasei sale 
şi ale altora, sint cauzele pesimismului lui, lar publicul alcătuit 

„lot din intelectuali, de obiceiu odrasle tot ale claselor mici, Il va 
ințelege, va forma „mediul“, care îl va „selecta*... 

Am arâlat aiurea („Spiritul critic In cultura rdminească”) 
că Eminescu nu numai a simțit durerile vremii sale, dar le-a și 
priceput. El a criticat societatea in care a lrâit, şi a criticat-o 
din punctul de vedere al suterinților de care vorbesc mai sus, 

“In volumul amintit am văzul același lucru şi despre Cara- 
giale şi despre socialişti,—o altă variantă a aceleiaşi atitudini. 

Să incepem analiza operei d-lui Vlahuţă tot cu această 
problemă, Säl vedem cum privește societatea rominească din 
vremea sa. 


Concepţia asupra vieţii.—In acest capitol, pe lingă atitudi- 
nea d-lui Vlahuță faţa cu societatea,—critica socială,—vom ana- 
liza şi concepția sa generală asupra vieţii,—filozofia sa. 

Vom stabili In evoluția ideilor d-lui Vlahuță mai multe faze, 


— Cc — E i 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


căci d-sa s'a conformat întrucitva vremii, schimbărilor produse 
în sufletul public dela 1880 pâna astăzi, Desigur, vom data a- 
ceste faze aproximativ, căci un punct neutru, unde să fi incetat 
o atitudine și să fi apărut alta, nu există în viața unui om. 


1880—1887. Crilica socială. —D. Vlahuţă face parte dintre 
acei intelectuali care au lost impresionați mai ales de relele ce 
au rezultat din introducerea civilizaţiei apusene. Intreaga sa o- 
peră în proză, alară de cărţile speciale:  „Rominia Pitorească* 
şi „Din Trecutul nostru“, este o lungă și variată critică socială, 
caşi proza lui Caragiale, 

Bine ințeles, că orice operă literară In proză, cind e seri- 
oasă, e şi critică socială. Opera lui Balzac nu cuprinde cea mai 
adincă critică socială ? „Cousine Bette“, de pildă, nu are pe acel 
Crevel, care este reprezentantul burghezului îmbogățit şi prin 
care Balzac critică o clasă și o epocă ? (Karl Marx avea de gind 
să scrie un studiu critic asupra operei lui Balzac, Aceasta e sem- 
nificativ). „M-me Bovary* nu este critica educaţiei rele, a influ- 
enţii romantismului de ordin interior asupra vieții practice ? O- 
pera lui Dickens nu este critica societăţii engleze din prima ju- 
mătate a veacului XIX? „Razboiu și Pace*—a inceputului vea- 
cului XIX in Rusia? 


Așa dar, spunind că d, Vlahuţă, în proza sa, In articolele 


sale și In nuvelele ori romanul său, a criticat viața socială, este 


un truism căci, incă odată, ori ue citeori o bucată în proză nu-i 
curat psicologică, ci are și o parte socială, (şi la dreptul vor- 
bind o atare operă nu există) autorul e, vrind nevrind, un critic 
social, 

Mai important e să vedem ce a criticat d. Vlahuţă şi din 
ce punct de vedere a criticat. Acestea ne vor ajata să definim 
psicologia scriitorului şi să explicăm soarta operei sale. 

D, Vlahuţă are aceleași uri şi aceleaşi simpatii cași Emi- 
nescu, Caragiale și socialiștii, pe care i-am analizat în scrierea 
de atitea ori citată. Vom vedea dacă şi punctul de vedere al 
criticii sale e acelaşi, deasemenea și dacă remediul ce întrevede 
sau propune d-sa e acelaşi. 

D, Vlahuţă are şi d-sa aceiaşi ură şi dispreț pentru clasele 
nouă, produs al lormelor nouă, și Tidicate pe ruina celor vechi. 
Mai scurt, tot ceia ce nu e boer vechiu, răzeş, țăran, ori inte- 


lectual pur, intelectual de aceiași esența cași d-sa, mai just încă : 
scriitor, —totul este ridicul şi odios, 


w 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 29 


Pentru perioada de care ne ocupăm, vom utiliza articolele, 
schițele şi tipurile din „Nuvele* şi „Goana vieţii“, deşi citeva 
bucăți din această din urnă operă sint scrise puțină vreme 
după 1887, 

Articolele (foarte puţine) vor fi complectate cu proza lite- 
rară, căci atitudinea sa, caşi a lui Caragiale ori Delavrancea, re- 
ese perfect din opera sa literară, 

Toate personagiile luate din clasele vechi sint simpatice, 
şi prin psicologia lor individuală și prin cacheul clasei din care 
fac parte. 

Toate personagiile luate din clasele cele nouă sint antipa- 
tice, şi tipic antipatice, In acelaşi lel—adică şi prin psicologia lor 
individuală şi prin rugina depusă pe sufletul lor de indeletnici- 
rile clasei din care fac parte, 

Cu un cuvint: burghezia, sub toate formele sale,—negus- 
tori, arendaşi, proprietari de dată recentă, funcţionari, clasa mij- 

Jlocie („mahalaua“), militari, politiciani, profesii liberale, gazetari, 
eicṣ—e şi odioasă şi ridicolă, 

In bucăţile din „Goana vieţii“, d-sa şi-a bătut joc de o mul- 
time de reprezentanți ai acestor clase nouă, de o mulțime de 
specimene care, In formele nouă sociale, se găsesc in elementul 
lor prielnic şi ajuta. Am subliniat acest cuvint, pentrucă ari- 
vismul este forma odioasă sub care d. Vlahuţă ne zugrăvește 
mai ales viața rominească a orășenilor, a categoriilor din care 
se alcătueşte burghezimea noastră. 

In cursul acestui studiu, vom avea prilej să vedem felul 
cum zugrăvește d. Vlahuţă tipuri din fiecare aceste categorii. 

lata, de pildă, ca să Incepem cu primele opere, cavalerul 
bine imbrăcat, mucalii, spiritual exact cum şi cit trebue ca să 
facă fericirea cucoanelor Intr'o stațiune balneară, trăind din tot 
felul de expediente, dar trăind larg,—și care (d. Vlahuţă se ráz- 
bună), neavind noruc într'o zi la cărţi (unul din expedientele sale), 
e silit să lupă, să lase otelul neplătit şi pe cucoane neconsolate 

(Goana „ Profil No. 2), - Sau „Sander, fantele de tobă, sportmen,. 
cavaler vestit“, „lustruit prin şcoli străine”, răsfâțat „In saloane, 
printre rochii“, scriitor de „cronici parlumate*, căruia, „fără mun- 
că, lără zbucium, toate cele i merg în plin*, dar care (şi d. Vla- 
huță se răzbună iar), odată mergindu-i prea In plin, face o a- 
chiziție ilustră, pune mina pe un „pergament aurit", se 'nsoară 
cu fata unui boer mare, ajunge un Georges Dandin, nesuferit. 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


nobilei sale consoarte—nefericit (Profil No. 4). Aceşti fanți (d. 
Vlahuţă jnai are şi alții) intrupează o întreagă categorie de oa- 
meni pe care d-sa li descrie aiurea, unde îi ia ab ovo, in buca- 
ta „La vitrina fotografiei Mandi“. Privind la fotografiile unor co- 
pii costumați, figurile şi hainele lor Il fac să cugete la ce-or să 
ajungă aceste larve omeneşti: „Mi s'a părut că-i văd deja mari, 
o droae de coconași și de sportmeni întorşi din Paris, radiuşi 
de tăetura corectă a pantalonilor, leneşi, farsori şi limbuţi, facind 
uneori pe scepticii şi pe deziluzionaţii, visători veșnic de aven- 
turi amoroase, ahtiați vinători de zestre şi hazlii conducători de 
cotilioane*. E acelaşi sentiment ca 'n Satira III a lui Eminescu, 


şi nu lipseşte nici Parisul, 


Aceştia sint, desigur, copii ai celor ajunși, ai celor ridi- 


cați, Imbogāțiți deja, ori ai boerimii care şia pierdut cara 
de altă dată, a ER 
Dar iată şi cei care ajung, prima generație de lriumiători. 


lată, de pildă, Baraboiu, care a incercat toate: „Pedagog, sufleor 


la teatru, — jurnalist, birtaş, misit —Ba am fost şi 'n puşcărie, — 
Și sint tot neprocopsit !..“, Dar acum s'a hotărit să deschida 
un pension. Şi, cu ajutorul tuturor turpitudinilor (inşelind pe pä- 
rinți, hămisind pe pensionari), ajunge om important—d, Burabel 
(Profil No, 6). Sau Dincă Buleandră, „om de douăzeci de 
mii de franci venit, are casă frumoasă, nevastă de neam, ş'un 
and la PEGS Cum a ajuns aici? A fost scriitoraş la un iri- 
una „din provincie ; după puţină practică la un advocat din Bu- 
curești, îşi cumpără din Tirgovişte o diplomă (unde era o fabri- 
că de avocaţi) pentru doisprezece galbeni. Apoi prin cele mai 
urite mijloace, escrocind mai ales pe ţărani, a un stilp al 
societăţii. Aici d, Vlahuţă ne dă pe scurt istoria inchegării unei 
intinse categorii din burghezia noastră națională. lar sentimentul 
d-lui Vlahuţă se vede în cruzimea cu care execulă pe acest ti 
Bine Inţeles, pentru a ajunge, trebue să ai o mulţime de calitati 
adică defecte morale, și energie! D. Vlahuţă ne arata și oameni 


de aceia care, cu toată bunăvoi 
da) zapp voinţa, nu reuşesr,— : 
dă, Tiberie Piscupescu, ţa, Şesc,—cum e, de pil- 


+~ Degeaba, Tiborie, îi zice amicul i 

său St i 
vg ikada ok ~ thiar antorulj, ducă n'ai puțin pr rogi ra să 
în range ie = eri degeaba, tino minte deis mine. Al să te dnei în i 
aå. faci ghlâgie Itaprojurul fe boem a r S agde [clor bing ai 
aean eu diplomela in buzunar. Trebuo aA “fi pir apei popari. 
n țăra noustră* (Goana...) ile dt rit ceva 


OPERA D-LUI VLAHUŢA 3i 


..Cam cum ti vorbeşte Nenea Mache lui Rizescu, in cunos- 
cuta nuvelă a d-lui Brätescu. Numai cit Tiberie Piscupescu, in 
deosebire de Rizescu, are toată dorința să facă cum li spune 
Stavri. Dar nu e destul de dibaciu. D. Vlahuţă inchee schița: 
„cu același grad de inteligență şi cu un bun capital de imora- 
litate, poate ar fi ajuns departe”. De această inadaplabilitate, 
datorită calităţilor morale (defecte în lupta pentru traiu), am vor- 
bit pe larg In articolul despre d. L Al. Brătescu-Voineşti din vo- 
lumul „Scriitori şi curente“! 

4 Unul din mijloacele cele mai sigure, prin care cineva „a- 
junge*, e fără indoială politica. Politica, sub forma noastră spe- 
cifică : politicianismul, e arena unde, mai ales pe vremea aceia, 
se putea triumfa mai ușor, unde lipsa de calităţi morale, adică 
însușirile favorabile „triumfului“, aveau mai mare preţ. Se ştie 
că prin politicianism s'a ridicat o mare parte din burghezia noas- 
trä. Si d, Vlahuţă nu va uita să „fixeze* și acest tip. E Chi- 
miţă, gazetarul fără talent, „tinăr, cochet, frumușel, mlădios, scli- 
visit, are felurite expediente de a trăi bine şi luxos. Nu are nici 
o avere, n'are nici v slujbă, nu ştie ce e munca și cu toate as- 
tea, slava Domnului, in toate zilele-l vezi în birjă, gătit ca un 
ginere mindru, şi fericit ca un triumfător... Ca mini parcă-l văd 
ministru“, Căci, acest om, care „știe grozav să facă pe fantele 
şi pe gingaşul“, e un om treaz dealtmintrelea, fără scrupule, 
ştie să inlăture pe cei superiori prin mijloace care „izbutesc In- 
totdeauna“, El face planuri care, știe el, nu vor da greş, ca, de 
pilda, acela de a-şi pune candidatura la viitoarele alegeri şi de 
a pune mai pe urmă mina pe unportololiu ministenal (Goana)... 

Pe trinmiātori d. Vlahuţă ii urmăreşte și 'n literatură, unde 
reuşesc prin aceiași lipsă de calităţi, invingind pe acei cu ade- 
vărat înzestrați. Să se cetească bucata „Un triumiător”, unde e 


roroa, pe cit se pare, de un scriitor, care a făcut pe vremuri 


mult zgomot prin îndrăzneala de a-şi etala o ştiinţă şi un stil 
dubioase, dar foarte potrivite pentru a „epata“ o societate se- 
micultă, 
Dar aceste tipuri sociale și aceste triumiuri, datorile acelei 
ioade tulburi de Inchegare a burgheziei noastre,—perioada de 
tranziţie,— d, Vlahuţă le va zugrāvi și biciui intro operă mai 
lângă, in „Dan“, pe care insă o vom analiza la locul ei, cind 
vom vorbi de a doua fază a carierii literare a scriitorului nostru. 
Acum, devcamdată, să vedem atitudinea d-lui Vlahuţă faţă 


22 VIAȚA ROMNEASCA 


de lucruri şi mai generale, să-l vedem cum privește clasele so- 
ciale. Şi aceasta, tot după primele sale opere. 

-—D. Vlahuţă Işi arată, unde vine ocazia, simpatia pentru fä- 
rani. „M'apucă fiorii, cind mă gindesc cite rabdă bietul ţăran 
credul, nepriceput şi neștiutor de carte* (Goana...) 

In „Nuvelele* sale, mai ales în Durerile lumii, vedem con- 
trastul dintre țărănime şi clasele din oraș. 

Lumea dela țară,—hRadu, mama lui şi satul, care se ză- 
reşte In dosul personajelor, —este bună, este chiar idealizată. O- 
mul dela ţară insă, In cazul nostru Radu, se va lovi de oraş, 
care e zugrăvit, prin toți reprezentanţii lui, ca o alcătuire de oa- 
meni răi şi nedrepți. Popa, la care stă in gazdă băiatul, copiii 
oamenilor cu dare de mină, colegii lui Radu, pedagogii din-in- 
ternát—toți Il chinuesc. Singurul refugiu al nefericitului tinăr 
este o familie de boeri. 

Orașul, I! zugrăvește şi aiurea d. Vlahuţă. In „Goana vi- 
cții” autorul ne arată cum a petrecut o zi la Mânăstirea 
Neamţului, vara, -in vremea vilegiaturii. Societatea de a- 
colo, alcătuită, cum se ştie, din clasele mai avute din orașe, 
e arătată In chip aproape dușmânesc, ca lrivolă, ridicolă, imo- 
rală, Paginile acestea ne aduc aminte de vestita „la haine du 
bourgeois* a lui Flaubert, 

Din „Goana vieţii“ şi din „Nuvele* apare o clasificare tran- 
şantă a oamenilor, Ţăranii și intelectualii fini—oameni de treabă, 
fri delicate și, pentru asta, inadaptabili Invinşi ; orăşenii—oameni 
antipatici, imorali și, pentru asta, triumțatori. 

In Durerile lumii, vorbind de Radu, d, Vlahuţă zice că 
băiatul inţelesese de timpuriu „cit e de greu să răsbaji şi să 
ajungi a insemna ceva între ai tăi, cind ești atit de sărac şi 
cind ai nenorocirea de a (i mai deştept, mai cinstit şi mai simi- 
fitor decit alţii“, „A te ridica, mai zice Radu, cu mintea şi cu 
inima, mai sus decit oamenii care te inconjoară, este un på- 
cat, pe care trebue sa-l ispășeşti“, 

E interesant de remarcat că, în opera d-lui Vlahuţă din a- 
ceastă vreme, găsim toate simpatiile şi antipatiile „intelectualu- 
lui* de după 1880, 

Din cauza nereligiunii poate, din cauză că și ii pri 
situația lor socială fac parte din ‘burghezie A a Bin 
care nu moare de foame, din cauză că preoţii adesea, mai ales 
ia ţară unde lucrul e mai primejdios, nu sint aşa de morali cum 
ar trebui, ba uncori fac parte din exploatatorii ţărănimii, — intr'un 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 33 


cuvint, dintr'o cauză sau alta, intelectualii nau avut simpatie 
pentru această categorie de oameni. 

Am spus că in Durerile lumii, preotul face parte dintre 
cei răi, dintre „prigonitorii* lui Radu (şi persoanele care-l pri- 
gonesc sint simbolice). In „Goana vieţii”, „jurnalul* deia Pipi- 
rig a! d-lui Vlahuță nu uită pe preot, E amintit într'o intimpla- 
re, din care rezultă că e un exploatator al țărânimii, Şi cind ne 
giadim că, în bogatul repertoriu al vieții țărănești din nuvelele 
ii-lui Sadoveanu, preoții sint caşi cei ai d-lui Viahuţă, atunci 
poate că sintem nevoiţi să constatăm o tristă realitate. 

Un alt personaj antipatic pe vremile acelea a fost milita- 
rul, Pentru „intelectualul* cult, cu idei generoase și vag uma- 
nitare, cu milă pentru țărani, ofiţerul, mai incult, în orice caz 
miði „neliterat* prin definiție, ofițerul reprezentant al unei insti- 
luţii a cârei menire nu e deloc „poetică“, ofițerul adesea brutal 
cu fdranii soldaţi, ofițerul acesta nu putea [i simpatie, Acest o- 
iițer a fost adesca tertelit şi ridiculizat de acci pe care d, Ghe- 
rea i-a numit „proletari intelectuali”. Unul, A, Bäcalbasa, își 
lăcuse o specialitate din aceasta. Ei bine, nici d-lui Vlahuță nu-i 
era simpatică această ajtă speciea burghezie: noastre, Citeva spe- 
cimene: Un căpitan brutal, bețiv, care îşi bate ordonanța /aici e 
punctul capital al schiţei), devine ridicul intr'o altercație cu un a- 
renias, cu care concurează la mina unei fete bogate. (Goana... Pro- 
fil No, 3), Un att capitan, acel din schița Un vecin (Goana...) 
care-şi bate și el țăranal-ordonanța. „Un ofițer, zice d, Vlahuţă 
în aceiaşi schiţă, care la răzbuu a stat ascuns prin şanţuri, iși 
va descărca amar pe pielea inleriorilor această neuitată ruşine 
şi Taşitate*. Dar d. Vlahuţă va zugravi mai ales în locotenen- 
tul Drăghici din „Dan“ psicologta militarului.,. Acest antimili- 
tarism este foarte caracteristic epocii. În perioada anterioară, a 
generatiei dela 1845, el nu exista, Din contra, Şi nu există nici 
azi, În perioadele optimiste, dacă se poate spune astfel, de lup» 
i, de Incredere, de regenerare, n'a existat antimilitarism la noi. 
El e semnul unei atitudini estetic-sentimentale, de nuanţă pe- 
simistă, K 

La alt sentiment al tuturor acestor intelectuali ai epocii de 
cke vorbim, este simpatia lor pentru clasa ndevfát boerească 
Şi care şia păstrat suflețul de anâdaiă. Cauza? Ure câ nu 

poate fi alta decit faptul că boerii siat o clasă veche, care a co- 
existat cu clasele mici, din care se trag aceşti intelectuali. far 
` 


y VIATA ROMINEASCA 


toate aceste clase vechi sint amenințate și în parte ruinate de 
formele nouă. Vom vedea acest lucru și mai departe, In acest 
loc însemnăm numai faptul că, în ‘proza d-lui Vlahuţă din a- 
castă fază, singurii oameni ideali din clasele de suma int mem- 
brii familiei la care petrece Radu la ţară şi din care face par- 
te Margareta, iubita lui Radu. Această simpatie, manilestată în 
atitea chipuri, se vede și 'n faptul că aceşti scriitori aleg pe iu- 
bitele tipurilor lor simpatice (care Intotdeauna sint scriitori) din 
clasa boerească: Aici Margareta, in „Sărmanul Dionis" Maria, 
în „lubita* lui Traian Demetrescu Elena, etc. etc. 

Dar în mijlocul acestei lumi rele, acela care va suleri mai 
mult, „Invinsul* prin excelență, va îi scriitorul, poetul, La moar- 
tea lui Eminescu, d. Vlăhuţă scria: „A adormit însiirșit această 
jeriiă glorioasă a unei societăţi frivole şi nepăsâtoare. Intr'o țară 
cu atitea nulități triumlâtoare, un poet atit de mare..* (Goanu...) 
—Vom vedea ce importanță mare are în opera d-lui Vlahuţă si- 
tuația scriitorului in societatea noastră 

Satira Liniste, in care ridiculizează pe toți acei care nu 
sint sensibili la producţiile artistice, este elocventă, 

Dar din ce punct de vedere social, se pune d. Viahuţă in 
critica sa? Textele din această fază a literaturii d-lui Viahuţă 
nu ne spun mult, căci în faza aceasta a zugrăvit mai mult oa- 
meni, decit a exprimat idei. Totuşi avem şi puncte de vedere 
exprimate de d-sa, 

Eminescu şi Caragiale critică societatea rominească, punin- 
du-se din punct de vedere al claselor muci, sărăcie, distruse. 

Am văzut acest punct de vedere şi la d. Vlahuţă, în cele 
spuse mai sus, — dar nehotărit și mai mult sentimental. Eminescu 
o aae: A hei Caragiale numai odată teoretic, 
n A eS prin economia operei sale: alegerea 

A i „ psicologia personajelor şi altele. 

În Durerile lumii (1555) d. Viahuţa tşi arată, cum am vå- 

aak pepene fie i Ne li idealizează chiar. Dar 
u, dacă acest cuvint e prea 
ingust, Care e concepţia sa socială ? Sa vedem, 

„Ce bine ar fi fost să rămie (Radu) prost la plugul părin- 
Mese! A fi fost un țăran sănătos şi voinic, să ducă plugul in 
i. ap ap hate sg un sg individual, „de Radu, 
dăcinat*, desigur că soluția E cita A Casă aa „det 

' se potriveşte. Nu se poate scoate o 


OPERA D-LUI VLAHUȚA s5 


idee generală de aici, Dar d. Vlahuţă zice mai departe: „La cite 
chinuri și la cite umilinţi n'aduce pe om deșarta-i năzuinţă de 
a-şi eşi din frinele chemârii lui fireşti“, Aceasta e o idee gene- 
rală. Constatarea e justă pentru multe cazuri. Dar tonul aici e 
teoretic. Ni se pure că e o protestare impotriva permeabilității 
claselor, E ideia exprimată de C. Negruzzi intro „Scrisoare“, 
unde se ridică impotriva învățăturii mai Inpalte a fiilor de ţă- 
rani, ca să nu se declaseze, Ideia e conservatoare. Dar am drep- 
tul să mă bazez pe o singură afirmație? Ar fi şi hazardat și 
pedant. 


Acum, după ce am văzul care e concepția d-lui Vlahuţă 
asupra societății romineșii, atitudinea sa socială în această primă 
fază, să vedem concepţia sa asupra vieții In genere, asupra soar- 
tei omenrști,-— filozofia sa. 


Conceptia filozafică. — Fost-a d. Vlahuţă un poet trist, ori 
„decepţionist*, cum zice d, Gherea (corect, cred că e: „decep- 
ionat”), ori pesimist? 

Cind vorbim despre un poet, cred că nu poate fi vorba de 
rigiditate metodologică, ca în ştiinţă. Definiţia exactă a pesimis- 
mului e importantă cind studiem pe filozofi, nu pe poeţi. Poeţii 
pesimişti, afară de cazuri rare, nu sint consecvenți, se contrazic, 
au afirmații care nu se împacă cu rigidul sistem al filozofiei,— 
“şi sint numiţi, totuşi, pesimişti. In poeziile d-lui Vlahuţă veţi găsi 
versuri care sint adevărate profesii de credință schopenhaueri- 
ană, veţi gâsi insă şi versuri aproape ori chiar optimiste. La un 
filozof ar li o contrazicere care l-ar Injosi, La un poèt nu e de- 
loc. Acesta nu pretinde că crează sisteme, nici că expune ade- 
văruri. El îşi exprimă sentimentele. Cu toate acestea, dacă in 
versurile unui poet am găsi, în aceiași vreme, două tonuri fun- 
damental deosebite In ceiace privește concepția asupra lumii, a- 
ceasta ar fi o dovadă de nesinceritate, ar li un semn neindoel: 
nic că poetul „compune*, căci tonul de care vorbim este reac- 
iunea temperamentului, iar temperamentul e u ul. Strigăte de 
bucurie izolate intr'o colecție de poezii triste, sau de tristeță in- 
drun volum optimist—e altă vorbă. Două atitudini bine susținute 
“şi contrare—e imposibil, dacă poetul e sincer, 


38 VIAȚA ROMÍÎNEASCA 


Dare e tonul primelor- poezii ale d-lui Vlahuţă, acele de 
care ne ocupam acuma? Fără Indoială, e trist, D-sa a fost con- 
siderat întotdeauna ca un poet din familia eminesciană, și nu a- 
tita din cauza concepției artistice, poate, cit din cauza concep- 
ției filozofice. 

Si cred că dacă e nevoe să dăm acestui fel de a simți-o 


eticheta filozolică, atunci vom spune că d. Vishuţă e un pesi- ` 


mist în momentele supreme ale sensibilităţii sale. Fie un pesi- 
mist neconsecveni, caşi Eminescu, dar mai puţin saombru casen- 
timent şi mai puțin peneralizalor decit autorul Satirei |, de unde 
urmează că e mai puţin filozof, „Decepţionist* ori „decepţional* 
e a noţiune care implică comparația cu ceva anterior, şi d, Ghe- 
rea prin acest cuvint vrea să explice cauzele pesimismului in 
Rominia finşelarea așteptărilor unei societăţi fericite), Dar noi, 
chiar dacă am crede, ceia ce nu e cazul, că aceasta e cauza 
pesimismului, încă nu am numi pe scriitori „decepționişti*, căci 
nu înţelegem să numim stări psihice cu vorbe, care arală con- 
cepțiile noastre asupra cauzelor acelor stări. 

Incă odată, în caracterizarea scriitorilor, cuvintele n'au şi 
nu trebue să aibă atita rigiditate logică. Reuliştii | francezi au 
lost numiţi pesimisti, nu pentrucă opera Tor conține teoria, ci 
pentrucă au aruncat 0 privire tristă asupra lumii, Alfred de Vigny 
e considerat ca un poet pesimist, fâră să [i făcut teorii și tară 
ca mâcar din opera lui-să reiasă concepția liluzolică pesimistă. 
Bevogeni tigaie (pesimist temperamental, nu teoretic) 
şi 'n Alorismele sale, deși nu face teorie, ba declară câ le-a 
scris caşi cind viața ar pulea [i fericită, fâctnd sbstracție de sis- 
temul sâu hluzolhc. Taine e pesimist, nu pentrucă ar [i profesat 
teoria, ci pentrucă a privit pe om, ca pe un orangutan ilamind 
și lubrie, 

SA vedem în ce constă „pesimismul* d-lui Vlahuţă. 

Dar mai intaiu, a fost Sincer poetul ? Intrebare ofensatoare, 
pe care noi nu neam fi permis s'o punem, ba nici prin gind bu 
near ti trecut s'a facem, daca insuşe poetul nu ar [i declarat ca 
pesimismul vin „Poezii“ esie o contratacere. 

in adevăr, ia inceputul fazei a toua, în cunoscuta sa che- 


mare la viață şi la lupta, întitulală Orde he sint visădlarii, ?— 
d-sa zice; 


Stin Am lost sinn ca tine 
Fot să rrot lu nemurire cu 
Si eu legrimi stonrss 
Am boeit și oun 


uhăzit să ered (A'a artă 

A revulta mua degurtă z 

“n silă—ua mius maj miact-aminta-- 
himicari, ce-mi păreau pe-utuneeu sfinte ! 


d Pop 


Aer 


OPERA D-LUI VLAHUȚA ST 


D. Vlahuţă se calomniazā, desigur. Ca să îndepărteze pe 
tineri dela plingătorie, e gata să faca jertfa poeziilor sale. Dar; 
cu toate că spune că și-a stors lacrimile 'n silā, crezind că aşa 
va reuşi mai bine în artă, totuşi, în ultima „jumătate a versului 
ultim, spune că acele nimicuri ti păreau „pe-atuncea sfinte*, Da- 
că-i „păreau“ sfinte, ti și erau — căci nu e alt chip de aţi fi 
ceva sfint, decit a ţi se părea că-i sfint: 

L- Nu! D. Vlahuță a fost sincer. Un scriitor ca d-sa nu se 
prelace șapte ani de zile. Şi nu-şi publică în toate ediţiile ulte- 
rioare aceste „prelăcătorii“, Ş'apoi aproape nici nu există poet 
nesincer în felul simţirii ce cinta. Nesincer—că nu există obiec- 
tul fiacării lui, de pildă, se poate, Nesincer — In cea mai mare 
parte din versurile unei bucăţi, In umplutură, se poate. Nesincer 
—penirucă exagerează, iarăşi se poate, Dar cred că chiar cel ce 


se preface că simie, e sincer inăcar intru atita, că se preface în 
sensul temperamentului său. Bine ințeles, pe d. Vlahuţă I cred 


cu totul sincer,—ţinind samă chiar şi de acea exagerare, care 
e inereniă artei şi, poale, o forță a ei, ; 

D. Vlahuţă, așa dar, e sincer pesimist, 

Mai Ințăiu vom observa câ d-sa este atras de lucrurile triste. 


“Nuvela Din durerile lumii e tristă in toate sensurile, Subiect, fond, 


ton,—totul. Eroul e un fizic. (lată, de-odată ne lovim de greu- 
tatea de a defini pesimismul în poezie. A zugrăvi cu predilecție 
tristeța nu e necesarmente a fi un filozof pesimist; dar desigur 
e a fi un poet pesimist).—Chiar titlul acestei nuvele arată con- 
cepția tristă a vieţii, căci este evident că dacă intrun registru 
comercial particula „din* nu insamnă frecvența categoriei de care 
e vorba,—aici, în poezie, ca însamnă că: „in lume sint mai mult, 
ori numai dureri*, 

Dar toate nuvelele d-lui Vlahuţă din această fază sint triste; 
eti doi mici italieni, ce-şi ciştigă pinea, în ţară străină, cintind 
pe uliţă din Mașnetă (De-a baba oarba); uciderea părintelui de 
câtră feciorul său, care nu e lăsat să ia in căsătorie pe o fată, de 
care nu ştia că i-i soră (Amintiri); tinăra călugăriță, moartă de 
“hizie, din cauza innâbușşirii cerinților firii /Epraxta); Unărul 
care, ne mai putind râbda chinurile la careera supus şi la care 
lusese supus şi tatăl sâu, işi omoară mama și apoi, pușcăriaș, face 
să fie impuşcat de garda penitenciarului (Vişan) ; copilul de boriaș, 
care, “lupă o viață destrăbălată, moare Impușcat In inchisoare, 
eu ocazia unei instigări la revoltă (Casian)... 


B% VIAŢA ROMINEASCA 


Si cred tă nueo inducţie greșită a spune câ pe cine-l im- 


presioneuză numai lucrurile dureroase din lume, este un scriitor 


pesimist, 

Dar concepţia d-lui Vlahuţă asupra lumii reese clar,—dacă 
nu unitar,—din versurile sale din această vreme, 

Mai întăiu, in general, tonul acestor poezii e trist, In poc- 
ziile de iubire e vorba sau de iubirea care sa stins, fiindcă æ 
venit bâtrineța (Cs te mifi cu ochii galeşi ?), ori fiindcă iubita a 


murit (Dormi în pace), ori fiindca iubirea a incetat (Din trecut), 


ari findcà poetul e blazat (Sonet: „Ce mult aşi vrea să mai iu- 
besc odată“), sau din cauza iubirii nelmpârtăşite (Dela fereas- 
bă, Pe albumul d-rei...). Dar totuşi găsim si poezii de chemare, 
dacă nu chiar de fericire (Nu căta, Ce dor, Ce fericui am fi ~m- 
preună). 

In poeziile, unde e vorba de natură, Inlilnim același senti- 
ment de teisteță (/n pădure, etc.), chiar şi atunci cind natura cin- 
tată e primăvara, şi mai ales atunci, căci primăvara fiind trium- 
jul vieţii, natura contrastează dureros cu viaţa scăzută a poetu- 
lui (Sonet: „Vuind s'asviri şuvoaele.,.*) 

Insiirşit, viața, lumea, inluenţind asupra acestei sensibili- 
täți, produc stările sufleteşti numite de psicologi astenice, 

Dar să vedem Insâşi exprimarea directă a concepţiei poe- 
tului, 

In Melancolie poetul zice: 


Wietele simluri s'au ars 4ripele 'n para durerii, 
Grelo imi pur, ca de plumb, în vilva atitor mizerii 


Silā de zinn de azi, teamă de zina de mine, 
Astu e tot ca mai simt... 


In aceste versuri se vede suferința, tristeţa, pesimismul, fAră. 
insă ca ele să cuprindă o concepţie asupra vieţii, cu alte cuvinte 
lără ca din ele să putem scoate concluzia că ginditorul A, Vla- 
huță este un pesimist, 

La urma urmei, aceste versuri pot exprima o stare momen- 
tană, Poetul, cu toată „teama de ziua de mine“, ori, tocmai pen- 
lrucă ii pumai teamă de ea şi nu e absolut sigur că va firea 
ar mai putea spera. 


Un pas mai deparie in pesimismul acesta Îl face poetul 
“cind declară (Sonet) 


„Am zis de mult adio foricirij+. 


maina y aree 


OPERA D-LUI VLAHUȚA $ 
sau cind, în Vişan (Nuvele)... zice că „la vrista aceia (cind a is- 
prăvit liceul) ştia Incă să viseze şi să iubiască — doua insuşiri, 
pe care azi nu le mai are“. 

Aici, experienţa ciştigată Il face pe poet să nu mai poată 
concepe posibilitatea fericirii pentru el. E o pgeneralizare, dar nu- 
mai intrucit Il priveşte pe el. 

Cind insă poetul zice (Pacatul) 


Dlâstămul stă pə oameni, În voci var auleri, 


atunci el face un mare pas în generalizare, Acuma el ne spune 
Y cà omul, orice om, prin insăși definiţie, este menit durerii, 
Acestia este pesimism adevărat, E durerea proprie generas 
lizată la omenirea intreagă din toate timpurile. 
lL- Dar sentimentul acesta e exprimat pe larg In poezia Cre 


(ri, care este o adevărată profesie de credință, cum e Glossa 
şi Satira I pentru Eminescu, 


- 


Visias co-uleurgă, impins în zare 
Da ourba aate a forloirii, 

Ve cimp de ape fără cărure, 
Omn) e pururi prad'umăgirii, 


Căclfseris e dorul să și-l agate 
Nuniți de umhre si do nălute, 

Ca'n a ini vecinie intinse brațe 
Zadarnic cearcă să lo apuce. 7 


„Darba sete a fericirii* care 'mpinge pe visiaş, este ceia 
| ce Schopenhauer a numit „voința de a trăi* şi ceia ce s+ poate 
T numi mai simplu instinctul de conservare—sau, din alt punct de 
vedere, nevoia dea cheltui energia acumulată. 
„Umbrele” şi „nâlucele“, de care-şi „agaţă“ omul,dorul, 
“nu sint altceva decit îluzia. lar această iluzie este o creajiune a 
energiei, care vrea så se cheltuiască şi care, pentru aceasta, îşi 
inventează un ţel, 
Şi unde aleargă în definitiv omul ? Spre moarte! răspunde 
poetul : 


Si eind viața ubiu io rază 
Atit de slabă şi trecătoare, 
Cind ştie hine că 'naintenxă 
Insproa piorii de veci viltoare,— 


die De ce visleste și se repede 
Un-atita pripă si norăbiare 
Dup'o nălucă de foe, ce-o vede 
Vagiud in noaptei din zare ‘n zare? 


40 VIATA ROMINEASCA 
Pentrucă, urmează poetul, omul nu „Ştie bine că 'naintează 
' înspre-a pieirii de veci viltoare“. Desigur, omul care ar fi veşnic 
preocupat de ideia, sau chinuit de sentimentul câ are să moară, 
n'ar mai alerga după nâluce, Cel mult, ar sâvirși numai acţiu- 
nile necesare peniru prelungirea de azi pe mini a vieţii vegeta- 
tive, presupunind că ar consimţi să trăiască cu acest sentiment 
ingrozitor de fiecare clipă. 

D. Vlahuţă însă crede că „vislagul“ aleargă „mai înnainte! 
mai înnainte |" pentrucă un instinct ascuns— setea de moarte, de 
repaos —fl mină spre siirșii, spre țărmul oceanului, unde îi aṣ- 
teaptă liniştea de veci: 


Da co visleşte şi se repele 
După'o nălucă ? 
Pentrucă: 


Asta-i uscunsu vieţii dorinţă 
Ce 'uspre repaus vecinic o ‘mpinga. 


Ni se pare că această parte a poeziei e datorită mai mult 
dezvoltării, pănă la alegorie, a comparaţiei dela început, căci ceia 
ce spune d. Vlahuţă mar putea insemna, în natura lucrurilor, 
decit pur şi simplu că viaţa se isprâveşie cu moariea. Căci e 
imposibil să existe In om „dorința ascunsă“ dea muri. Concepe 
ţia e prea pesimistă—așa de pesimistä inch devine antipesimistă, 

Râmine că omul, impins de dorința de a irai, o asculta, își 
cheltuește energiile fizice și sulleteşii urmărind iluzii —idee pe 
care poetul o exprimă în această poezie, şi care este Insuși pe- 
simismul, adevăratul pesimism, cel schopenhauerian, 

(Ar fi poate interesant de arătat cum acel „Modern* Gr, 
Alexandrescu a exprimat acelaşi sentiment în Medituţie şi in Fe- 
răcire), 

A Cu toate acestea d. Vlahuţă nu este un temperament curat 
pesimist ca Leopardi de pildă, cum nu a føst nici Eminescu. 
In Eminescu iubirea de viaţă se vădește In sentimentul dragos- 
tci şi in acel al trecutului, 
bad, Vlahuță instinctul vital se arată şi mai puternic în 
lupta lui cu „gindurile morţii“. Eminescu, în faja morţii, sta ne- 
> hotârii, Intre viaţă şi moarte, „stă neclintită limb “cumpenei, D 

Vlahuţă, cind îşi pune această problema şi cind, deci trebue sa 


- = s 


OPERA D-LUI VLAHUTA u 


dea un răspuns categorie, se declară, cum s'ar zice, pentru vi- 


aţă, Din Prug-ul neantului, d-sa se dă innapoi, plin de groază: 


0, dar e mizelnie lucru singur zilele să-i turmi! 


incepe poetul, ca concluzie a unei deliberări anterioare, şi strigă 
morții să lugă „cu neagra? ei „povață“. Și apoi iarâși Incepe 
deliberarea, inşirind in douăzeci de versuri toate argumentele 
care pledează pentru moarte. ȘI, ar muri poetul, ar consimţi la 
fericirea de a nu mai exista, la „singura-i scăpare”, dar se in- 
spăimintă de acel „Niciodată 1" 


Nu de moartè mă cutremur, ri de vecinlcia ei, 


zice el, ceia ce nu însamnă nimic alta decit că se cutremură de 
moarte, pentrucă „vecinicia ci“ —aceusla e moartea | 

Si ce ce acest fior aşa de puternic în înţa morţii ? Intrebarea 
mea e naivă. Poetul se cutremură, pentru aceleaşi motive, pen- 
tru care ne cutremurâm cu taţii, ; 

Dar poetul analizează instinctul vieţii, şi analiza sa este justă 
şi precisă. Şi aici e partea cea mai expresivă a poeziei: 


Cu să mort Să mà întunac pe vecie? Proa e erod. 

Să nu mai gindese nimica, pici să văd, niei să aud? 

Să nu mal primese vâpaia soarelui de primârari, 

Ori să-mi rdeoreac viatu la un amurgit de rard, 

Si să mal ascult, po ginduri, doine—!rişea dela tirlå. 
Öri duiosul pline al apei, papotind noaptea pe giriă ? 
Dar pe cer scîntee luna, dar în iarbă cîntun greer, 

E-o mişcarn, e un farmec, tare'n vaci nu se mni curmă... 
Si elad te intorei ji cagetl, lung privind ca lasi în urmă, 
Simi eă nu-l chip să te saturi. e'a trăi œo fericire, 
Primeşti orice aulerință —dar eterna nesimţire 

Na. . 

Nu mâ'ndur.—Pe cer sînt stoley= flari și pasåri pe pământ 
S'apol e mişolnie lucra, singur zilele să-l eurmi... 


Ultimul vers e un pretext, /deia aceasta cu totul abstractă, 
mu ca poate avea puierea să oprească pe cineva de a trece 
pragul“. 

„Şi cînd te intorci şi cugeţi., ce laşi în urmă, simți că nu 
poți să te saturi”, zice poetul, Şi „ce lasă în urmă”? Vâpaia 
sourelui de primăvară, răcoarea unui amurgit de sară, cintecul 
trişcăi dela tirlă, duiosu! plins al girlei, luna de pe cer, greerele 
din iarbă, stelele, forile, pasările, etc. S'ar părea câ e curată ba- 


L îi 


| blema plăcerii și a durerii, 


42 VIATA ROMINEASCA 


nalitate, un fel de idilă eftină, un fel de retorică convențională. 
Sau, Sar părea că ce lipsă de seriozitate, și o falşilicare a ade- 
vărului; că asupra altor luciuri mai de samă se imprâşștie re- 
gtelul omului. Şi, totuşi, versurile de mai sus exprimă purul 
adevăr, Psicologia e perfecta, Ubservaţi bine ce-l impiedecă pe 
poet să moară: sint sensațiile, Se pare că poelul a ţinut să faca 
0 enumerare complectă : sensuţii de văz, de auz, de temperatură, 
de miros, Şi'n adevăr, ce e viața, In esența ei, în fondul ei, în 
ceia ce caracterizează pe orice ființă vieţuitoare, decit capacita- 
tea de a avea sensaţii? Omul are oroare de lipsa sensaţiei 
(„Primeşti orice sulerință— dar eterna nesimţire nu !*) şi această 
oroare e frica de moarte. Intre argumentele impotriva morţii, po- 
etul aduce şi pe acesta: „Să nu mai gindesc nimica!*, dar 
nu insistă, căci gindirea nu are „fizicitatea* sensaţiei, nu e aşa 
de sinonimă cu viaţa, ca sensația, 

Această atașare de viață, exprimată prin acest strigăl pasio- 
nat după sensație, nu este deloc starea obișnuită a unui pesi- 
mist. Eminescu nu are o aşa de mare *neconsecvență» In pesi- 
mismul său, Eminescu era mai pesimist, deşi In unele poezii 
de iubire dorinţa de viață este excesiva (Călin, partea Intăia), 

ŞI cind poetul conclude (subliniind insuşi) : 


Innaintea morții male, — moartea dragostei de viață, 


el nu face aliceva decit să ne spună, în însăşi terminologia scho- 
penhaueriană, că è vie In el „voința ile a trăi“, pe care şi Scho- 
penhauer cerea s'o ucidem „Innaintea morții noastre“, 

| «Dar din frecvenţa declarațiilor, caşi din intreaga econo- 
mie a operei poetului din această vreme, rezultă indeajuns că 
d. Vlahuţă este un pesimist. 

ŞI, la urma urmei, chiar poezia Din praz, este ca oare nu- 
maidecit o neconsecvență afectivă In pesimismul poetului? Am 
subliniat cuvintul „atectiv* pentrucă, dacă, teoreliceşte, iubirea 
de viaţă e optimism, apoi din punct de vedere al logicii senti- 
mentelor ea se poate Impäca perfect cu pesimismul, E cunoscut 
faptul că Leopardi a fugit din Neapoli și Schopenhauer din Frank- 
furt de frica holerii. Unul e poetul prin excelență pesimist, iar 
cellalt Filozoful, Şi preocuparea excluzivă ə pesimiștilor de pro- 

ceri de fericire, etc., nu e i . 
vadă că ei țin mai mult la viață decit Á ana ac a 


atita însemnătate acestor probleme ? Ciţi optimişti din „turma lui 


OPERA D-LUI VLAHUPA ” 43 


Epicur“ nu vor fi stat liniștiți in Neapoli şi in Frankfurt !— Pesi- 
smiştii Imi tac impresia unor oameni care simt prea mult plăce- 


1 ea vieţii şi, certndui mai mult decit poate da ea,—o blastămă. 


Lumea aceasta «care nu merită să trăești în ea», acest «episod 
trist, care tulbură liniştea neantului», le face probabil impresia 
unei femei adorabile și neaccesibile, 

Dar acestea trebue considerate ca o digresie. 

D, Vlahuţă are insă o altă bucată, care poate fi socotită 
In adevăr ca optimistă. E Dormi în pace, din 1883, 

In fața mormintului iubitei sale, poetul revoltat de nedrep- 
tatea morții, simte „ca o furie nebună“ și ar voi «să ceară so- 
coteală>» lui Dumnezeu. 


Doamne, dacă nu se mişcă nici un paiu de pe påmint 
Fără stirea și voluța ta, è viza ie 3 


Dacă tu eşti drep!, patarnie și nemărginit da ban— 
Spune-—pentruca ailesea iovitara ta-i nedreaptă ? 


E argumentul cunoscut, răsturnat aşa de ușor de teologi, 
care râspund cà omul e așa de mic şi aşa de neştiulor In com- 
paraţie cu divinitatea Incit, nepultind să-i pătrundă intențiile, li 
par nedreptăţi suferinţile trimise de Dumnezeu, spre a-l tace mai 

` bun,—intocmai cum copilul crede în nedreptatea pedepselor su- 
ferite dela părinţi, nepulind înţelege iubirea ce se ascunde In 
dosul lor, 

E aceiaşi revoliă din La icoană, unde o mamă nu poate 
înțelege pentruce Maica Domnului nu i-a ascultat rugăciunile şi 
nu ia scâpat copilul dela moarte. Argumentul acesta Impotriva 
lui Dumnezeu formează şi subiectul poeziei Sabutai din Dire- 
rile lumii, 

Dar poetul revine şi se roagă: 


Doamne înrtă-i pe ucela, cari 'neop să se 'ndoiască, 


justificindu-și râtăcirea prin faptul câ a iubit atit de mult pe fe- 
meia moartă, . 

In partea a doua a bucății, poetul arată ce l-a făcut să re- 
vină. În fața chinurilor iubitei sale tn agenie, simțise că „din 
sufletu-i se dure pân'şi drojdia credinţii” ce o purta fiinţii lui 
Dumnezeu, 

Dar ctnd părăaii oduia plină de ingheţul morții 


=i osii sub minanata boltă înstelat a nopţii, 
Luna galotă.,. 


PI OP 


ba 


H VIAŢA ROMISEASCA 


Se cunoaşte urmarea : poetul işi zice ră e cu neputinţă să 
hm tot dintro bucată—şi noi, clipe de lut, şi luna „veşnicia de 
lumină“, —ceia ce nu constitue încă un argument pentru existența 
lui Dumnezeu şi nici o afirmare corespunzătoare cu adevărul, ci 
numai o sumă de figuri poetice, caşi intrebarea : 


Dar cum Innoc (luna) prin stele, fără să le-atingă.. ? 


care presupune o concepţie cosmogralică prea populară. 
Argumentul principal insă e următorul : 


„Cine 
Miwatitea lumi, en pază, pe cărările senine” 


Nu-i vorba, mecanica cerească probabil poate răspunde, dar 
nui mai puţin adevărat că „armonia universală“ este un argu- 
ment foarte insemnat, in lavoarea ex:stenții unei Providenţi, pen- 
tru cei aplicaţi să admităo putere diriguitoare a lucrurilor din 
lumea aceasta și deci a celor omeneşti, 

lar credința In armonia universala, credința într'o Provi- 
dență care orindueşte cu înțelepciune totul, este antiteza pesimis- 
mului. Bine Ințeles ca această credință poate să nu lie a poe- 
tului, ci o ipoteză necesară economiei poeziei, căci Dan, intelec» 
tualul reprezentativ al generaţiei d-lui Vlahuţa şi în care d-sa a 
pus mult din propria-i psicologie, e ateu, 

i Oricum, din intreaga economie a prozei şi a versurilor d-lui 
Vlahuţă din această fază, rcese un ton de adincă tristeță şi des- 
nădăjiluire, căruia noi, abătindu-ne dela rigoarea logică a defi- 
nițiilor, i-am dat numele de pesimism. 


(Urmează) Q. Ibrăileanu 


tr aS 


P 


Documente omenești 


UN DELICT ŞI-O JUDECATĂ 


— Cu statu’ să nu te pui, vericule, că nui de glumă, sa, 
vedeţi ce-am päțit noi cu trinu’, cind ne-am pus în el lară bilete 
și ne-a prins. f i A 

Marin al Radului, vine odată de prin Bucureşti, unde hoi- 
nârise el după lucru, Ba câ nu: „bäeți, să mergeţi cu mine la 
Bucureşti, că am gasit n bina, unde trebue douăzeci de saraoli... 
Plăteşte preţ bun: trei lei pe zi, doi jumate, cum pare şi sara- 
otu’ dW'afurisit şi stapinu' de-al dracului“, s 

— Bine mă, să mergem, zice Voicu Saiti, —da bani dă trin ? 

— MB, ce vă pasă vouă? Am găsit eu leacu' şi bubi aş- 
tia, ne spuse el. Am făcut prieten pă usu’ Stancu din Branişte, 
care duce lucrători cu pirmis—şi ne pune şi pă noi. 

— Päi ce e ála pirmis, ma? 1l intrebai şi eu, 

— Ce sa fie? în pirmis, dracu' gue! Da cu elnu ie in- 
treabă nimeni de nime şi nu-ți zice nici dăte "acolo. O 

— Dacă-i aşa mergem lo Si ne mai sfătuim noi și ne 
stringem zece înşi, vericule, şi plecăm intt'o luni, de dimineață 
de mult, la pară, Acolo mai găsim şi p'alți „llueră 'n tigvă* 
ca noi, le spuserăm planu’ nostru și Îi incirduirăm şi p'aia în 
ceată. Marin, cind se văzu cu atiția după el, zise: $ 

— Mā, eu vå sint fidrinorz' vostru, adică câpitanu', să lăsaţi 
ca cu să vă cunduce dà nas şi să vă tocmesc, 

— Bine băete, aşa fiċ, i-am zis noi taţi. 

— Acuşi fiprinorule, tria la ortaci! că tu trebue să ne 
tunduci,—h zise Voica Sakti. 

— Fiţi pe pace bâeţi, că eu vă sint popa! ne răspunse 
Marin inginial. Și mai trece niţel, şi vine Stancu Ala, cu vreo 
şaizeci de lucrâtori, ti durea să lucreze pă drumul dă fier, Şnp- 
teste Marin cu el, îşi fac cu ochiul unul la atul şi vine Mâna 
Şi pe spune: „Rostu” gata, bâcţil* 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


laca şi trinu’ sosi: fis-pis, fis-pis, lis-pls,—şi se opri lingă 
piron. Brāniştenii se suiră in văgon. Mărin al nostru ne făcu 
din cap şi ne spuse: „Sus, băeţi, şi noi.* 

Ne suirăm în trin. 

Da' între noi era şi Dumitru Creţii, ala om bâtrin., şi ne 
zise : 

— Da' bine, mă băeţi, voi ca voi: sinteți flăcăi, nu vă 
tunde, nu vă rade, da' eu om bătrin, să mă sui in trin fără bi- 
let 7... Ce, e trinu' tati? 

— Ba-i al statului, nene Dumitre, zise Mărin, şi mai tată 
ca statu’ cine e altu’? 

Ba c'o fi una, ba c'o fi alta... plecă trinuuu!,.. Noi stam 
are pia printre brănişteni. Eu rămâsesem aiară, Mărin ne 
învăţa : 

— Mā, cind o intreba găuriloru' dă bilete: „biletu mă“, 
voi să ziceţi: „Avem pirmis, dom'le“. Unde-i pirmisu?—lLa 
Stancul!* Şi el tace t... 

Să puse trinu’ pă fugă, dă făcea un zgomot ce zicea me- 
reu: ielă ducă! ietă ducă! ietă ducă! Si vintu’ umbla să ne 
smulgă pălăriile din cap. 

P'aproape de Conţeşii, iaca şi găuritoru' ! 

— Bilezili | 

— Pirmis! 

— Toți? 

— Toţi! 

Trecu "nainte, 

— Mai al naibi!.. Minunat lucru trebue să fie şi pirmisu' 
ala, de numai Îl zici şi găuritoru' te lasă in pace ! 

Opri trinu' în Conţești, stâtu cit ai trage de trei ori din ți- 
garā şi plecă iar. Eu, ascultam bine, să videm, aşa zicea, cum 
mi se părea mie. Ascultai şi cind fugea el intins, s'auzea bine : 
ietă ducă ! ietă ducă! ietă ducā t.. 

— Ma Voicule, mă Andrei, i-a ascultați voi la trin mă 
să-l auziţi cum să lauda. 

— Cum, mă, dă ce? 
saci Ma, ascultați... Ascultară ci, dar pă semne că nu "nţe- 

— Ce zice, mă, trinu? 

— Voi nu-l auziţi ? 

— Dâloc! 

— Auziţi mă, nu zice el: ietă ducă, ietă ducă, ietă ducă?! 

— A ha vere:... așa e! Auziţi mă, trinu’ să laudă ! 

Toţi îl ascultară şi auziră şi ei tot ca mine; numai Tras- 
nea spunea că zice: ictă fuga, ietă fugāt... dar nu era așa. 

P'aproape de Ghergani, găuritoru' ne întrebă : 

— Ciţi sinteţi voi ma fa pirmis? 

— Nu ştim, răspunse unul. 

— Cum nu ştiţi ? 

— Stancu ştie, răspunsei cu, 


DOCUMENTE OMENESTI Ei 


Eu mă gindii:ăsta e „vagon-pirmis* nu e vagon d'alelalte. 

lacaaa ajunserâm şi 'n Ghergani. Acolo stătu trinu' cit ai 
bea o ţigară întreagă şi plecă iar. Pā la jumătatea cimpului, iaca 
găuritoru', veni cu Stancu. 

— Tu ai în pirmis șaizeci, aici sint mai mulți, 

— Sint.. dar ce-am cucu €i?,.. nu-i cunosc, 

— Ciji sinteți mä, care nu sinteţi ai ăstuia ? 

Eu de colo, n'avui dă lucru, spusei; „douăzeci“, 

— Care-i capu' vostru ? 

-- Päi Mărin e capul— şi-l arătarăm. 

— Unde e pirmisu', băete ? 

— L-am uitat acasă, zise Mărin. Eu mă gindii: tiii, da’ hoţ 
mai e Mărin; credeam c'a 'nlundat pă găuritor... Da' găuritoru”, 
vulpe bâtrină : 

— He, heee! păi nu merge aşa băete!... şi tâcu: muche! 
Noi, cind I} văzurăm că plecă, ne gindirăm: ne-o face ceva, ori 
ne-o lăsa în pace?,,, 

lacaaa, ajunse trinu în Ciocănești. Hotu” dă gâuritor, spuse 
şefului gării de noi şi àla veni şi ne zise: 

— Ai douăzeci de inşi fără pirmis ; daţi vă niţel jos. 

` — Toţi? intrebai eu, 

— Toți, toți. 

Şi ne diderăm jos. s 

— Veniţi toți incoaci... Și ne băgă, vericule, într'o odae și 
puse la ușa din spate trei d'âia cu șepcile în cap, iar uşa din 
aţă o Incuie bine. 

— Vedeţi băeţi, zisei eu, am dat de șugubină : ne-a 'nchis! 

Dumitru Creţii de colo: 

— Să vedeţi belea acuși! 

Mie imi veni un plan. 

— Măi fraților, să nu spunem drept cum ne cheamă. 

— Aşa să facem, Da’ unu d'âia cu șapcă ne auzi şi se răsti: 

— Ce să nu spuneţi mă, că vin jandarii acuşi şi vă trag păoase!... 

Plecă trinu’ şi noi rămaserăm închişi. laca intră şi şeful 
gării peste noi: 

— Dă unde sinteți? 

Noi tăcurăm toți. Să mințiiim, ori să răspundem drept?! 

Văzu pă Dumitru Creţii: 

— Spune tu maşule, dă unde sinteți; dar să nu minţi, că 
te trimit d'a-dreptu' la puşcărie, chiar cu trinu’ ce vine... 

— Domnișorule, sintem din Costești, spuse el. 

— Așa e, mă? 

— Aşa e! întărirâm toți. 

Luă nişte coale de hirtie şi incepu să scrie, vorba Aluia: 

„Scrie, scrie pă hirtie, ce scrie el știe“, că numa 'ncepu: 

— Cum te chiamă? 

— Dumitru Creţii. 
— Citiţi bani ai la tine? 
— Opt bani, - 


"3 VIAȚA ROMĪNEASCA 


N'ai şapte franci jumate ? 
N'am 

Să fi? 

Sa fiu! 

Bine, treci colo... 
Cum te cheama? 
Traian Fluarea. 
Ciţi bani ai? 
Cinci gologani. 
Unde vă duceaţi ? 
Să lucrăm o bina. 
— Treci colo... 

Şi tot aşa ne scrise pă toţi. 

Ai cari ne 'ntiinisem cu ei In gară, nu-i cunoșteam şi să 
vezi, că dia mai şireți, si-au spus fiecare nume şchimbat şi-au 
spus tot comuna noastră; da' noi n'am băgat de seamă atunci, 
ci tocmai la judicată, 

Ei, şi după ce ne dăscusu pă noi aşa, pe cite unul—pe 
cite unul, ne dele drumul. 

— Ce facem noi mă, acuşi ? 

— Ce să facem? Hai la Bucureşti pă jos... Şi am plecat... 

Am ajuns la bina, ne-am tocmit. am lucrat vre-o două săp- 
tămini și meam intors acasă cu cite un pol dă om. După vre-o 
citeva zile dă odină, ne-am dus iar și am lucrat, până a eșit 
sapa şi secerea şi d'aci, ţin-te pinză: inglotaţi cu munca nu 
ne-am mai dus la Bucureşti să lucrăm, 


: Aproape că uitasem dă beleaua cu trinu’, cind, hei, tocmai 
pin cuptor, ne pomenim cu cetaţii da la trebunalu' din Bucureşti, 
ca să ne ducem la judicată. 

— loite mă!,.. daravela cu trinu’... n'a murit t Vedeţi voi 2.. 
Asta mai ie una... 

Şi la două din Gustar ne-am dus la judicată, Da' noi am 
plecat cird toți şi cum e de azi pentru miine, 

PA drum: 

— Acuşi Maârine, pă tine o să cază beleaua, o să te spu- 
nem că tu ne ai pus la trinta 
4 — Mai Iraţilor, se ruga Mărin, nu vă faceji ai năibii, că 
Stancu mi-a suflat în luminare 1.. 

— Ba o să te spunem... 
= Ba să nu mă spuneţi. Mai că una, mai că alia, mai 
co îi, mai co păţi, Pirvu zise: 

— Sa nu-l spunem mă, ce-o fi o fi, e om din satul nos- 
tru. A zis Şi el să ne facă bine şi i s'a lovit anapoda... 

A An in București seara, Mărin: 

— Hai mă pă la binaua noastră!... Şi am plecat acolo 
Cind, ce să vezi, vericule?.,. Era un mindru de palat acolo, de ziceai 


DOCUMENTE OXENEŞTI 49 


că chiar al zmeilor este! Il tencuiseră talienii, 1l smănțuiseră, 
Il sulimeniseră cu văpsele, dă strălucea !... 

—- letă miti]... zise Dumitru Surugiului, ce poate face 
mina omului!,,, 

După ce mai căscarăm noi gura pe lingă el, Pirvu zise: 

— Da' unde minem noi? 

— Hai, mă, după mine... găsim o bina şi ne culcăm în 
ca, zise Mărin. 

Plecarăm,., 

Dib pă ici, dib pă colea, găsirăm o bina şi ne deterăm la 
plan cu saraolii ei... Ne invoirăm şi remäseräm să dormim aci. 
Scoserăm fiecare de prin trăişti pinele ce le luasem decum in- 
trasem în Bucureşti și ne-am așezat să mincăm, După ce-am 
mincat ne-am culcat... Dimineaţa... Hai băeţi la trebunal !... Pa 
drum eu mă caut dă parale şi găsii batista goală. 

— Aba mă, cine a glumit cu mine şi mi-a luat golo- 
ganii ? 

Incepură toți : 

— Nu ştiu! 

Alălalt : 

— Nu ştiu! 

— Mäi fraţilor, păi hoț n'am fost, da' şi cind-m'oiu apuca, 
vă tocmesc peile In tirg de față cu voil.. Daţi-mi gologanii!.. 

— Eu nu fiiam luat, vere! 

— Nici eu, vericule t... 

— Nici eu! 

— Să fie.. 

— Să páțä l.. Instirşit, scăpai de grija banilor t... 

— Bine fraților, bine 1.. 

Ajunseserăm pă cheiul girlei. 

— P’ in trebunal nu mai fusesem nici unul din noi. Ince- 
purăm să ne tot invirtim pă scările alca lungili ale trebunalului... 
Văzurăm că unii intrau acolo şialții işiau. 

— Mă, da' ia hai și noi năuntru, că doar sintem chemați... 

Ne suirâm pă scări şi intrarâm pintre nişte uși... Mărin, 
cum intră, cum işi luă căcinla din cap și se uita cu gura căs- 
cată în toate părțile. Ni le luarăm şi noi. Da’ Dumitru Creţii, 
băgă de seamă: 

— Mă, vedeţi voi? 

— Ce? 

— Aici toți țin căciulili în cap!... 

— Păi aias boeri, zise Mărin. Da’ eu. 

— Uite mă şi rumini d'ai noştri cu căciulili In cap... Hai 
să le punem și noi, Şi puserăm toţi în cap, care ce aveam: 
căciuli ori pălării. 

Voicu Salti, mai deștept din noi toți: 

— Mă, la secţia a treia scrie cetaţia.,. Şi începu să caute 
cu ochii pe sus. Acolo era un urlet ca de nişte gărgăuni ciu- 
dați, ce nu mai tăceau deloc. Niște stilpi grogi de marmură; un 

4 


i 


50 VIAŢA ROMINEASCA 


om tot de mamură, îl şi botezaseră, Imi pare că Stătescu; şi 
pă jos un alunicuş, de puteai să te dai ca pe ghiațā. Intro par- 
te şi intr'alta scări late şi înnalte, care mergeau, dracu' știe, mai 
in sus, că să vedea şi pacolo lume umblind forfota. 

Noi ne ţineam cird să nu ne perdem şi ascultam şi noi bl- 
zlitu' trebunalului ; cind unu, ne şi mirosi: 

— Ce aveţi băeţi p'aici ? 

— Păi o istorie cu trinu’... şi i-o spusti eu toată. 

— Păi hai la avucatu' statului mă,să-l puneţi și să vă sca- 
pe. De, dacă el e al statului, trinu’ al statului, el tace, și voi 
scăpaţi... Hai cu mine! Şi ne ia, vericule, ne scoate din trebu- 
nal, ne duce p'o stradă şi ne 'ntoarce p'alta ṣi ne opri în fața 
unei curți cu gard de fier. 

— Stați aci. Şi intră innăuntru numai e]. Zâbovi cit zā- 
bovi şi ne chemă : 

— Veniţi numai doi incoa, iute! Noi eram zece. Întrai eu 
şi cu Pirvu: 

— Săru' mina, domnule avucat, 

— Bună ziua, băeţi... E, voi sinteţi ai cu lriaul? 

— Noi, sărut mina ! zise Pirvu. 

— Bine mă, voi băeți tineri, Năcăi, să 'nşelați statu”, fru- 
mos şade ?,,. 

Noi puserăm capetele în jos, 

— Ei, spuneţi cum s'a 'ntimplat, ca să videm se lovește 
aşa cum ştiu eu, 

Incepui eu să-i spui, și spusei, și spusei până cind incepu 
şi el să riză cu hohote. 

— ZI, pirmisu' era cu buclucu' ?... 

— E], sărut mina. 

` — Bine mă, dar la judecată nu se crede şi vă condamnă! 
ȘI unde se 'nlristă, săracul, de mi se zbirli părul!,.. Vedeam şi 
cu că e mare belea să 'aşeli statul | 

Ala, care ne adusese pă noi, om bun, incepu să se roage ; 

„_— Scapă-i, domnule avucat, că sint băeți fară minte şi nu- 
mai fac altă data, 
| — Bine să-i scap, dar legea e aspră, spune cinsprezece 
zile pușcărie şi cite o sută lei amendă fi spuse avucatul, 

Imi luai inima în dinţi şi zisei şi eu: 

— Scapă-ne, domnule avucat, zâu dacă mai facem A 

— E, cit daţi voi să vă subțiu procestu * 

— Noi? Păi dv. cit cereţi ? 

— Cite zece lei de om. 

— Păi sintem douăzeci,., 

— Fiindcă sinteţi atiţia. 

— Päi noi n'avem atiti... 

— Dar cit aveţi voi? 

= en eu!l.. Mie chiar mi-a şi furat gologanii, 

— Şiiu cu? tovarășii ! 


DOCUMENTE OMENEŞTI ït 


— Päi vezi, sinteți şi hoți? 

— Pirvu imi trase un ghiont. M'aplecai să-l intreb, el imi 
spuse pe şoptite : : y pile v 

— Dracu’ te punea mă, să mai spui de gologanii tăi?... 
laca acuși, ne scoate şi hopi... A 

— Ei atunci, băeţilor, duceți-vă la ālalți şi intrebaţi-i care 
cit au, ne spuse avucatu’, 

Da' Pirvu: 

— Domnule avucal, sărut mina, păi noi sintem numai zece 
inşi, că âilalţi zece, ce sint în procest cu noi, nu sint dela noi, 
şi n'au venitără la judicatà.... 

— Ştiţi voi? 

— Pai dacă nu i-am văzut dă loc pin’ trebunal... 

— Ei hai, duceți-vă şi vorbiţi cu ai voştri şi veniţi repede. 

Plecai cu Pirvu. In sală li spusei: 

— Mă Pirvule, un hoţ dela noi, cine știe care, mi-a furat 
gologanii... Ca să nu mur năibii de loame p'aici, bai să scoa- 
tem dela ci cit om putea și pă urmă să ne luâm la tocmeală 
żdravānā Na avucatul, şi ce ne-o rămine, impărțim... Vrei? 

— Vreau. 

Şi eşim noi din curte și ne ducem la ei în stradă. Acolo 
le spuserăm beleaua, citā osindă e şi le cerurăm banii. Ince- 
pură alurisiţii : 

— Eu am nouă gologani,. 

— Eu-am doi lei... 

— Eu am paisprezece bani... T AEN : 

Fâcurăm noi socoteala, vre-o cinsprece lei şi doi bani eşia 
dela toţi. A 

— Pai bine mă, ce mai mincâm ? spuse Dumitru Creţi, 

Ala: 

— Aşa e! 

Alălalt : 

— Aşa e! Ce,să mor de foame? OO i 

Inslirşii noi ţineam să ne dea banii toţi ctfi îi aveau la ei, 
ei că să ne dea mai puțin... cle un franc de om... Dacă väzu- 
răm, incepurăm să stringem dela fiecare cit da. Voicu Salti ți- 
mea contu', Eu ji stringeam în mină şi apoi le dam drumul in 
buzunarul minteanului. Voicu ne spuse: i 

— S'au strins doisprece lei, băeți, Eu ca să nui număr 
acolea şi să zâbovese, îl crezui şi plecai cu Pirvu indârat la 
avucal, i 

— Sa luâm doi lei mă, zisei eu, şi să dăm avucatului nu- 
mai zece, 

— Aşa sălaceem, 

Luai doi lei ṣii didei lu Pirvu, Intrarăm la avucat. 

— Ei? fäcu el. ; 

— Uite, domnule avucat, sărut mtoa, n'a eșit decit zece 
lei, dela toţi şi peste toţi... : 

— Ma, da hoți sinteți! Numai zece lei ?... 

— Zece lei, zâu ia! 

— Dacăcţi fi hoţi ? 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


— Noi ?... Ferească Dumnezeu ! Zece lei a eșit... Uite... şi 
deşertai tot buzunarul şi pusei pumnu' de gologani pă masă. 

li numără el, găsi numai opt lei. 

— Bine mă, aici sint numai opt lei... 

— 0pt?... Nu se poate opl! 

— Sint opt!... şi numără iar şi eşi opt, 

— Mäi Pirvule, şoptii eu, ori strecuraşi tu mina in buzu- 
narul meu cind intrarăm ? 

— Aaaşi, da’ dă unde, frati-meu!... Doar ce-ai luat tu și 
mi-ai dat mie, 

— Măi, se vede treaba c'a greșit Voicu socoteala. 

— O fi greşit-o. 

— Ei, ese äi doi lci ? 

— Domnule avucat, sărut mina, noi zece am strins ; dece 
n'o fi eşind, naiba ştie! 

— Chemaţi-i pe toți incoaci să spue care a dat şi care n'a dat, 

— Ia uite mă, asta ne "'nlundă, gindii ceu... Ne prinde cu 
hoţia. 

Eşii cu Pirvu după mine. 

— Ce ne facem ? 

— Ştiu eu. 

Avucatul după fereastră zise : 

Veniţi toți băeţii incoace... 

— Hai mă, veniţi toți, incepurăm şi noi să-i strigăm. Ve- 
niră șase, doi lipseau, se duseseră să ia pline pentru toți. 

— Tu ai dat? 

— Dat. 

— Cu? 

— Un leu. 

— Tu? 

— Şi eu un leu, 

— Tu? 

„— Un leu, opt gologani de la mine, şi doi m'am impru- 
mutat dela ăsta... Instirşit eşia la socoteală zece lei.. Ne pusese 
Și pe noi în număr, căci eu mă imprumutasem dela altu’, iar 
Pirvu avusese francu’ lui. 

— Ai care lipsesc a dal ? 
— A dat, 
Eu de colo: 

— Na dat L.. Unde-i Voicu cu lista, să spue. Voicu era 

la pline, lipsea. 
— Duceţi-vă și luaţi dela aia, zise avucatul, Noi plecarăm 
pe stradă inspre trebunal, ca să perim din ochi alor noştri 
Eu gopu lu Pirvu; < 
, „— ĦHoți peste hoți mā 1.. Ne-a rămas avucalu',., Soate doi 
pet Au aaee, pă däm, că nu e rost. Așa fâcurâm şi 
aha venirâm indărât. Ai noștri: 
— I-afi gâsit ? 
lam găsit... şi numai lungirăm vorba şi intrarăm la avucat. 


DOCUMENTE OMENEŞTI 53 


— Uite, domnule avucat, am luat şi dela äi doi inși doi lei, 

— Bine băeţi. Şi-i diderăm şi p'aia. 

— Ei acuşi, uite duceţi-vă, colo, şi cărați moluz d'ăla de 
var şi puneţi pe colea pe unde e noroi, că știu eu cind să mer- 
gem la trebunal. 

Ne puse hoţu'la muncă. Ne-apucarăm de treabă. Căram 
fiecare cu lighene, găleți de adâpat caii, ba și c'o albie şi-l pu- 
neam pe unde ne arăta servitoarea, 

Marin s'apucase la tală cu servitoarea. Era o unguroaică 
d'alea rumenele, de nu ne mai venea să fugim de lingă ea. „Ba 
jupineasă, în sus, nu te măriţi; ba jupineasă In jos, eu m'ași tn- 
sura" —inshirşit : prostii, 

— Măi diavole mă, dalea-ţi mai arde ţie acuși t... ti spuse 
Dumitru Creţi. 

— Da' ce moşule, o să mor acuși ?.,, Capu' să trăiască, că 
belelili curg !... 

Veni şi Voicu Safti și cu Neacşu, Noi, cerurăm socoteala, 
că de ce a spus că a eșit doisprece lei. Câută el scoarța cărti- 
celi, citi numile şi ne găsi trecuţi de cite două ori, şi la 'nce- 
put și la sfirşit Avusese grijă dă noi să nu scăpăm ne tunși. 

Muncind acolea, mi se făcu foame. 

Plecai şi eu să-mi iau pine, pentru mine şi pentru Pirvu. 

Cind venii eu indărăt, avucatul plecase la trebunal, cu toţi 
după el. Mam dus şi eu, şi i-am găsit pe toţi buluc la uşa unde 
ne spusese şi Voicu că e secția treia... 

Iaca, ne băgă năuntru, Cind veni rindu’, ne strigă pă noi 
şi strigă şi pă-ilalţi zece, ce nu erau dela noi, şi care nu ve- 
niseră nici unul, 

Incepu un judecător să citească ce scrisese șeful gării din 
Ciocăneşii. După ce mintui ala de citit, se sculă altu’ şi 'ncepu 
să ne părască mai holeoleo ca şelul ce scrisese beleaua. Toţi 
judicătorii erau cu batiste albe la git și imbrăcați cu antirie po- 
peşti d'alea negrili. După ce ne piri ala, se sculă un avucat şi 
începu și-ala să spuie, că am sărăcit direcţia trinului, noi t... Ne 
făcea cum li venea la gură. Eu mă gindii: Popii ăștia, Doam-e, 
omoară și 'ngroapă cinstea ruminilor!.., După ce mintui și-ala dă 

irit, se sculă şi avucatu’ nostru şi da vinovat pe Stancu. un 
fodieator, umblă să-l crează şi ne 'ntrebă: 

-— Cum li mai zice lu Stancu ăla ?... Noi nu ştiam decit 
că-l cheamă Stancu, da' cum l-o fi chemat pe tat-său, habar 
D'aveam. 

— Eu zic, spunea avucatu’ nostru, să-i pedepsiţi c'o mică 
amendă de cite trei lei, că-s aşa şi pe dincolo, cum ştia el să spue, 

Era gata să zică şi judicălorii așa, cind sări äl de ţinea 
cu trinu’: 

— Păi ce spune ici în cotor, domnule |... Şi-i dete la nas 
procestu' şefului, cu ce Indrugase acolo. 

— Atunci să se amine... 

Şi s'a aminaaat. Avucatu’ a eşit după noi şi ne-a spus: 

— Cind aţi veni, să-mi aduceţi dă fiecare cite trei lei, că 
vă scap de tot, altfel vă condamnă la pușcărie. 


|. C. Vissarion. 


-.- 


Asigurările sociale în Rusia 


In anul 1912 s'au introdus în Rusia asigurările sociale. 

In Rusia intăptuirea asigurărilor sociale, care Intemeiază un 
drept al lucrătorilor la ajutoare in caz de boală, accident, invali- 
ditate şi bătrineță, precum şi în celelalte împrejurări, care îi pun 
in neputinţă de a-şi ciştiga existenţa prin munca lor, a fost a- 
minată un timp indelungat, cu toate că progresele capitalismului, 
care a adus cu sine proletarizarea maselor, cereau o mai mare 
urgenţă. 

Faptul că această reformă socială a intirziat atit de mult 
in Rusia se datorește înnainte de toate sistemului politic autocra- 
tic. Spiritul de care era insulleţită autocrația rusească față de 
muncitorime, reesă din circulara din 6 | VI | 1870, prin care gu- 
vernatorii sint imputerniciţi a căuta, în caz de greve, pe instiga- 
tori şi a-i trimite la urma lor, şi din ordonanța imperială din 
1874, care amenință participarea la asociaţii, care au in vedere 
greva, ca mijloc de luptă economică, şi pe iniţiatorii grevei, cu 
opt luni inchisoare şi chiar cu deportare în Siberia... 

Ce-i drept, se pare că astăzi domnește In Rusia un vint mai 
liber. O ordonanță „temporară* din 4 | IH | 1906 recunoaşte că 
impiedecarea înfiinţării sindicatelor nu şi-a ajuns scopul, cu toate 
urmăririle muncitorimii, și recomandă să se lase drum liber mun- 
citorilor pentru o apărare colectivă, a intereselor lor economice, 

Introducerea asigurărilor sociale in Rusia a mai fost impie- 
decată și înfăptuirea lor va întimpina greutăți, datorită unor im- 
prejurări speciale, care nu se găsesc în acelaşi măsură, în nici 
o altă ţară din Europa. Intinderea teritorială in contrast cu ra- 
ritatea populaţiei, diversitatea etnografică, care constitue o dife- 
rență de mentalitate, toate acestea trebue să se țină în samă, cind 


Noti.—Truaducerea în limba franceză a legilor de asigurări cito- 
reti din Rusia, va publicat în „Bulletin des riia madh so der 1913 No. +. 
Datele statistice s'au luat dintr'an studiu iscălit de Alexandrov, publ. în Z. 


L v. w. 1 lulio 1913, Asapra mi ke i 
„Gewortavereine“ în Băut d, pey M Ora din Rusia vezi articolul 


ASIGURARILE SOCIALE IN RUSIA 55 


este vorba de a se introduce o reformā în imperiul rusesc şi in- 
răuiază înfăptuirea ei. Nu mai vorbim de nivelul cultural al po- 
pulațiunii de jos, infâțişat prin imensa proporţie a analfabeților, 
care, orice s'ar zice, nu pot fi destul de apți pentru a se orga- 
niza in mutualităţi, cu un mecanism complicat, ca cel al asigu- 
rănilor sociale, şi nu pot dezvolta acelaşi interes pentru infința- 
rea lor şi aceiași pricepere in conducerea lor. i 

Aceste greulăți—oricit de mari—n'au putut cădea insă in 
cumpână atit de greu, incit să oprească şi incercarea de a se 
introduce asigurările sociale, pentrucă nevoia socială de a se 
prevedea o ingrijire temeinică a muncilorimii, în caz de boală, 
accident, etc. este atit de mare, incit chiar în cea mai autocra- 
țică țară s'a simțit că trebue să fie satislăculă, intimplă-se orice 
sar intimpla. 

Desigur că la această grabă cam tirzie a contribuit in bună 
parte creșterea mişcării muncitorilor organizați, care s'a produs 
dela 1905, In deosebi după recunoaşterea lormală quasilegală a 
dreptului de asociațiune. 

Deocamdată s'a incercat a se introduce o asigurare în con- 
tra boalei și accidentelor de muncă, lăsindu-se pentru aliădală 
asigurarea contra invalidităţii şi bâtrineţii, Aşa dar dela inceput 
Sa renunțat la trilogia sistemului german, care a imbrăţişat dela 
Inceput Imprejurările, In care muncitorul, în alară de voința lui, 
cade în nevoe câulind al sprijini pentru a nu-l lăsa pradă mizeriei, 

Cimpul asigurării este restrins, Intinzindu-se In general nu- 
mai asupra lucrătorilor ocupați în industrie, Desigur că nevoe 
de asigurare au toți salariaţii, căci cu toții sint pradă lipsurilor, 
in momentul pierderii puterii lor de a munci, vremelnic sau per- 
manent,—singurul lor izvor de ciştis. Decit greutăţile ce sar fi 
intimpinat in practică au oprit o întindere mai mare a asigură- 
rilor, De aceia sint supuşi asigurării numai salariaţii din fabrici, 
mine, cariere, cài ferate, tramvaie şi navigaţie lluvială, Dar nici 
aceştia în întregime, de oarece sint supuse legii numai exploa- 
tările care întrebuințează în permanență cel puţin 20 lucrători, 
dacă se servesc de forje motrice, sau 30 lucrători, dacă nu se 
servesc de lorță motrice. Această mărginire este caracteristică 
Legii ruseşti şi se datoreşte Imprejurărilor specifice, despre care 
Sa amintit la inceput... Dealtminteri aceasta nici nu prezintă o 
importanță deosebită, de oarece numărul exploatărilor la care se 
întrebuințează mai puţin de 20 lucrători este de 37", din totalul 
exploatărilor, insă numărul lucrătorilor din aceste exploatări este 
de 3, 7's din numărul total al lucrătorilor. Pentru a asigura a- 
cest 3, 7' din numărul tota! al lucrătorilor, ar fi trebuit să se 
supună legii mai mult de o treime din totalul exploatărilor in- 
Austriale, care fiind exploatări mici și resfirate ar fi Ingreuiat în- 
ceputurile asigurărilor muncitorești tn Rusia. Aceasta pentru o 
caracterizare generală a asigurărilor sociale, ce cată a se intro- 
duce in Rusia. 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


Sint două legi speciale : una asupra asigurării contra boalei 
şi alta asupra asigurării contra accidentelor. 

Innainte de a intra în cunoaşterea de aproape a regimului 
introdus pentru asigurarea contra boalei, este interesant să ne 
intrebâm ce ingrijire au avut pănă acum lucrătorii industriali în 
caz de boală in Rusia, intro țară unde mutualitatea liberă a- 
proape nici nu se cunoaşte şi unde nici nu există o organizare 
suficientă a asistenţei publice, cu atit mai interesant cu cit a- 
ceasta a fost in trăsături generale starea de lucruri la introduce- 
rea asigurărilor muncitorești In Rominia... 

Intrebarea aceasta îşi are rostul ei, In adevăr, intr'o țară 
unde există o mutualitate liberă, prin care muncitorii asociaţi de 
bună voe işi organizează un ajutor reciproc pentru vremurile de 
lipsă, desvoliindu-se în clasa muncitorească aptitudinile admi- 
nistrării propriilor ei interese, Introducerea asigurărilor obligato- 
rii, generalizind instituția aflată a prevederii, se poate face cu 
uşurinţă, păstrind binefacerile morale ale sel/gozvernamentului. 
Altminteri, intro ţară fără o tradiție mutualistă, unde Introduce- 
rea asigurărilor obligatorii este legată de instituții biurocratice pe 
care trebue să caute a le transiorma in administrații proprii ale 
muncitorilor, deprinzindu-i pe Indelete cu aceasta... 

In Rusia, o dispoziţie ministerială, luată în chip provizoriu 
în 1866 cu prilejul ivirii unei epidemii de holeră, In care timp 
sa observat lipsa absolută a ajutorului medical în ţinuturile in- 
dustriale, hotări că fabricile cu 1.000 lucrători trebue să cons- 
truiască cite un spital cu 10 paturi; fabricile cu mai mult de 
1.000 lucrători cite un spital cu 15 sau mai multe paturi şi a- 
nume cite un pat la 100 lucrători şi fabricile cu mai puțin de 
1.000 lucrători cite un spital cu 5 paturi. Fără a fi fost trans- 
format in lege un proect, care incorpora această dispoziţiune, 
făcut un an mai tirziu, fiind respins de Consiliul Imperial, —a- 
ceastă dispoziţiune a avut aceiași sancțiune caşi o lege, 

„Mai tirziu, statornicindu-se prin lege inspecția asupra fa- 
bricilor,*) se interzise patronilor să perceapă vr'o cutizație dela 
lucrători pentru ajutorul medical şi se impuse autorității de in- 
specţie a fabricilor să elaboreze prescripțiuni cu privire la aja- 
torul medical, ce trebue organizat pentru muncitori, —ceia ce se 
şi făcu cu mult, cu prea mult zel, prescripțiunile trecind peste li- 
arzi prevăzule de lege. Cu toate acestea ajutorul medical ast- 
e organizat nu se poate zice că a lost Indestulätor, Intr'ade- 
vār In anul 1907, din 14.247 exploatări industriale au dat numai 
5.439 (adică 38") ajutoare medicale Intro formă sau alta, la un 
număr de 1.528.000 lucrători—aşa dar la 84°% din totalul lucră- 
torilor, Datele mai arată că dacă se grupează fabricile după 
numărul lucrătorilor, numărul acelora care au dat ajutoare me- 
dicale este cu atit mai mare, cu cit este mai mare numărul lu- 
crătorilor intrebuințaţi. De pildă din 207 fabrici cu mai mult de 


*) Legea din 3 Iunie 1888. 


ASIGURARILE SOCIALE IN RUSIA 57 


1.000 lucrători numai 17 nu dădeau ajutoare; pe cind din 3.799 
ateliere cu cel mult 15 lucrători numai 326,—aşa dar 8,6% se 
îngrijeau In acest fel de lucrători. 

Ceia ce este interesant de însemnat este că din cele 5,439 
de exploatări industriale cu 1.528.000 lucrători care dădeau in- 
tr'un fel sau altul ajutoare, 2.932 cu 461.550 lucrători dădeau nu- 
mai ajutoare ambulatorii, numai în cazul de boli ușoare care 
făceau cu putință ca lucrătorii să se prezinte singuri la medic. 
Numai 964 fabrici cu 798.279 lucrători, aşa dar numai aproape 
50 din toți lucrătorii, s'au bucurat pe deplin de ingrijire me- 
dicală, adică pe lingă căutarea ambulatorie au fost internați în 
spital în cazuri de boală grea. ) 

Pe lingă fabricile mari se intilnesc adesea spitale organi- 
zate perfect, care ingrijesc nu numai lucrătorii ci şi familiile 
lor, şi adesea intreaga populațiune megieşă. Alte spitale de pe 
lingă fabrici îşi indeplinesc numai intro mică măsură scopul : 
unele nu primesc bolnavi care au nevoe de intervenţii chirur- 
gicale ; altele primesc numai bolnavii care nu prezintă nimic 
grav,— ceilalți fiind trimişi In spitalele din vecinătate ; insiirșit 
altele nu au camere de izolare pentru contagioşi. 

După litera dispoziţiei din 1866, fiecare fabrică ar fi tre- 
buit să aibă cite un spital. Cum aceasta nu se putea face fără 
a se impune adesea sacrificii prea mari, in raport cu mărimea 
fabricii, s'a admis a se face orice fel de ințelegeri între fabri- 
canţi : întreținerea în comun a unui spital, sau inchirierea unui 
număr de paturi în spitalul unui fabricant din vecinătate sau in- 
voiala între fabricant şi un spital dintr'un loc apropiat, pentru 
ingrijirea lucrătorilor săi bolnavi. Cu toate acestea organizarea 
ajutorului medical a fost în trecut defectuoasă, In toate privinţile, 
aşa incit muncitorii au fost lipsiţi de îngrijirea de care aveau 
absolută nevoe, s 

Se pare că experiența făcută cu acest sistem de organizare 
a ajutorului medical pentru lucrători n'a fost atit de puternică, 
incit să impună reformarea lui temeinică Impotriva tuturor pie- 
dicilor, datorite imprejurărilor specifice structurii sociale a impe- 
riului rus. Intr'adevăr in sistemul asigurărilor, introdus prin noua 
lege din anul trecut, sa păstrat indatorirea patronilor de a in- 
griji, pe propria lor socoteală, de organizarea ajutorului medical 
pentru salariaţii săi. Aceasta s'ar putea lua la prima vedere drept 
un tradiționalism fără rațiune. In realitate lucrurile stau insă cu 
totul altfel. Fără indoiala câ forma ideală a asigurării contra 
boalei este organizarea de mutualităţi muncitoreşti, cu adminis- 
trație de sine stătătoare, care să cuprindă întreaga îngrijire ce 
trebue să se dea lucrătorilor, pe care boala ti pune în neputinţă 
de a munci: tratamentul medical (medic şi medicamente) precum 
şi ajutorul bânesc, şi să fie susținută prin colizații de câtră lu- 
crători şi patroni, astfel cum este de pildă în Germania. Numai 
cit aceasta presupune după cum s'a spus, innainte de toate, exis- 
tenja In sinul muacitorimii, a deprinderii de administraţie a pro- 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


priilor treburi, ceia ce nu se poate afla într'o ţară unde n'a trăit 
mutualitatea liberă, care să fi născut în păturile de jos simțul de 
asociaţie şi ințelegere pentru rostul ei. 

„În afară de aceasta, după cum am văzut, în Rusia a exis- 
tat jumătate de veac îndatorirea patronilor să Ingrijască pe a lor 
socoteală lucrătorii bolnavi, așa încit, dacă li s'ar f luat această 
Indatorire şi sar fi dat caselor de boală, chiar dacă li sar fi 
impus patronilor o contribuție mai urcată la cheltuelile acestora 
In fața muncitorimii măsura aceasta ar fi părul ca o despoiare 
a unui drept. 

„De aceia, şi potrivit nouei legi, Ingrijirea medicală a mun- 
citorilor, in caz de boală, cade In sarcina patronului. Această 
ingrijire va consta în: a) Primul ajutor medical in caz de boală 
şi accident, b} tratamentul ambulatoriu, c) asistența în caz de 
naştere, d) ingrijirea în spital cu intreţinerea complectă a bolna- 
vului, înțelegindu-se prin aceasta şi procurarea de medicamente 
pansamente și celelalte accesorii medicale, j 
a heie anA ajutoare horse arabe este dator a le da pe 

a lui proprie tuturor salariaţilor săi ire 
insă ce mult timp de 16 AN! e pă A pi vaii 
u se hotărăște însă în lege in ce măsură şi - 
faţă de numărul lucrătorilor este îndatorat ial agp 
primul ajutor şi tratament ambulatoriu. Aceasta nici n'ar fi fost 
dealtminteri cu putință. Numărul vizitelor medicale în fabrici şi 
numărul orelor de consultaţii in ambulatoriu altirnă de numărul 
lucrătorilor, de situația geografică a întreprinderii şi de mijloa- 
cele de comunicaţie etc., așa incit față cu varietatea acestor 1m- 
prejurări p'ar fi în folosul ingrijirii lucrătorilor să se stabilească 
pulii chip pentru toate cazurile. Toate aceste norme râmin, 
e it să se slatornicească de Consiliul pentru asigurări mun- 

Mai mult incă, patronul este liber să ingrij ii 
în spitalul intreprinderii, sau intrun alt ti a eat pepe 
eşte, lucrătorul fiind insă liber, în caz cind nu capătă o astfel de 
ingrijire, să se caute în orice spital pe socoteala patronului său 

Această elasticitate a sistemului de ingrijire a bolnavilor 

cap a se putea adapta diferitelor imprejurări aflătoare in Rusia 
n practică intreprinderile mari, care au spitale proprii bine or- 
pena, vor continua a administra mai departe Ingrijirea medi- 
în a ucrătorilor, In acelaşi limp legea lasă drum liber pen- 
rep ingrijirii bolnavilor, prin mijlocirea caselor de 
provenga? pa sa acestea, potrivit imprejurărilor, socotesc ni- 
parea patronului pra această sarcină, ca o anume subvenție din 
âstrarea vechiului sistem de ingrijirea lucrătorilor par 
aT a en regen a „dalele ajatatice aralā că eri jena în 
h eprinderile industriale nu a fost ă 

acum satisfăcătoare, pentrucă, — dacă s'ar fi dat d E 
sama caselor de boalä,—ele n'ar fi fost, cel a raai in 


ASIGURARILE SOCIALE IN RUSIA 59 


stare să organizeze ajutorul medical mai temeinic. Trebuia så 
se țină samă că prin intemeierea caselor de boală, muncitorii 
sint chemaţi pentru întâia oară la administrarea propriilor lor 
treburi. Faţă de nivelul lor cultural va fi destul de greu pen- 
tru lucrătorii ruşi, care vor trebui să administreze casele de 
boală, să organizeze operațiunea ajutoarelor băneşti, inregistra: 
rea bolnavilor şi supravegherea lor pentru a se preintimpina in- 
cercările de simulaţiune şi celelalte. Dacă casele de boală ar fi 
avut asupra lor şi organizarea serviciului medical, activitatea lor 
ar fi fost insă şi mai complicată şi mersul lor ingreuiat, de oa- 
rece alegerea potrivită a medicilor, construirea de localuri de 
spitale, sanatorii, infirmerii, Ințälegerea cu diferitele instituțiuni 
şi autorităţi sanitare, sint atitea chestiuni a căror deslegare ar f 
intrecut puterile lucrătorilor din administrația caselor de boală. 
Aceste imprejurări lămuresc pentruce s'a mărginit rolul caselor 
de boală la organizarea ajutoarelor bâneşti. 

Legea statorniceşte că exploatările în care sint, Intrebuin- 
taţi mai mult de 200 lucrători trebue să alcătuească cite o casă 
de boală specială, exploatările mai mici răminind a se întruni 
in acest scop in case de boală comune, 

Casele de boală vor fi administrate de adunarea generală 
a membrilor şi de cătră un consiliu. 

Adunarea generală se alcătueşte din delegaţii asiguraţilor, 
membrii ai casei de boală și din reprezentanţii patronului, De- 
legaţii asiguraţilor sint aleşi de aceștia dintre membrii casei, însă 
numărul lor nu poate fi mai mare de 100, Fiecare delegat are 
un vot. Reprezentanţii patronului sint desemnați de el chiar 
dintre persoane, care nu sint membri ai casei de boală şi dis- 
pun în adunarea generală de două treimi din voturile delegați- 
lor prezenţi. Adunarea generală este prezidată de patron sau 
de un imputernicit al acestuia ṣi, numai cind patronul renunță, 
de un ales al ei. 

Ceia ce este caracteristic împrejurărilor din Rusia este că 
administrația casei de boală trebue să inştiințeze inscris şeful 
poliţiei locale despre ţinerea adunării şi să-i comunice lista ches- 
tiunilor ce vor fi la ordinea zilei, pentruca şelul poliţiei să tri- 
mită un funcționar care să asiste şi să poată dizolva adunarea... 

Consiliul casei de boală este alcătuit dinirun numar Îâră 
soţ de membri, stalornicit in statulele ei, Membrii săi sint de 
două feluri: unii aleşi de adunarea generală dintre membrii ei 
şi alţii numiți de câwă patron dintre membrii casei de boală sau 
alte persoane străine, Numărul membrilor numiţi trebue să fie 
cu unul mai puţin decit a celor aleşi. 

Casele de boală vor plăti membrilor lor următoarele aju- 
tuare bâneşti : 

1) Ajutoare băneşti în caz de boală, care pune pe asigurat 
in neputinţă de a munci. 

2) Ajutoare bânești femeilor Insărcinale şi lehuze. 

3) Ajutoare bânești pentru Inmormintare, 


‘60 VIAŢA ROMINEASCA 


„Marimea ajutorului bănesc este 1) jumătate până la doua 
treimi din salariul, pe care l-a avut bolnavul dacă are familie de 
întreţinut și anume : soție, copii mai mici de 15 ani, dacă sint 
prizee de tată sau de mamă, și alte rude în linie directă ascen- 
-den 

2) O pătrime până la jumătate din salariul pe care l-a a- 
vut bolnavul, dacă n'are familie și dacă nu există o altă dispo- 
ziție luată de adunarea generală. 

AR bănesc se plăteşte : 

a) In caz de boală cu incepere din a patra zi l - 
sănâtoșire, insă nu mai mult de 26 săptămihi, şi în prea za i 
venire a aceiaşi boale nu mai mult de 30 săptâmini pe an 

b) In caz de rinire prin accident: 

a) Acelora care nu cad subt prevederile legii de asigurare 
contra accidentelor, intocmai caşi in cazul unei boale: O 

b) Acelora care cad subt prevederile legii de asigurare con- 
tra accidentelor, din ziua accidentului în urma căruia pierd ca- 
pacitatea de muncă, insă cel mult timp de 13 săptămini, 
Ajutoarele băneşti acordate femeilor lehuze vor putea fi de 
Jumătate până la întreg salariul lucrătoarei, şi se plătesc două 
săptămini Innaintea naşterii și patru săptămini după naștere, A- 
ceste ajutoare se acordă numai pe timpul in care femeia lucra- 
ta Du ou % fapt, şi câte de boală are drept de a refuza 

+ nce a i 
pi Saam eee iat ucra innainte de trecerea celor pa- 

imea ajutorului bănesc pentru inm 
pănă lrs ori erda zilnic al pei polare ir oz eg 
imea acestor ajutoare se fixează in aceste i - 
vāzute de lege, in fiecare an, de cătră adunarea Pia ef A rir 
cărei fara de boală pentru anul următor. 

dunarea generală poate să mai hotăras $ 
că un asigurat mare nici un drept la ajutor NASSA I e ca 
aie sale intr'un spital sau că are drept la un ajutor bânesc re- 

sa 2) eră ae erin bănesc să se plătească Innainte de a treia 
3: cala nbolnăvire ; 3) că zilele de sărbătoare trebue socotite 
e ypres p rary băneşti ; 4) că persoanele care se retrag din- 
ră fară e boală au timp de trei luni după aceasta drept la a- 
paoa nești, Insă numai in suma minimală prevăzută de lege, 
€ ata nu devin membrii altei case de boală ; 5) că dreptul la a- 
tă . tay re felurile sau de anume feluri incepe nu- 
i = 
pori un d e: ad ra inscriere, care nu poale fi insă 
ot asemenea şi mărimea cotizaţiilor pe care trebu 
aream ret tere 7 eA raze = hotărăşte de ptr fa La 
casele de boală cu mai petia de foo ară grea avuta 
A cu ri pănă la 3, 
a dacă our meg lucrătorilor asiguraţi la o arsa de ta sint 
aa la limita maximă, prevăzută de Lege şi mijloacele 
nu ajung pentru a acorda ajutoare, de mărimea minimă 


ASIGURARILE SOCIALE IN RUSIA SL 


prevăzută de Lege, adunarea generală poate să le urce, insăcon- 
tribuţia patronilor la casele de boală cu mai puţin de 400 mem- 
bri nu poate să fie mai mare de 1, | | 3" din salariul lucrătorilor; 
şi, la casele de boală cu mai mult de 400 membri, nu poate să 
fie mai mare de 2 din salariul lucrătorului, Patronii contribue 
la casele de boală cu două treimi din cotizațiile ce plătesc lu- 
crătorii—ceia ce face două cincimi din fondul total, restul de trei- 
cincimi privindu-i pe lucrători. 
Ținind samă de faptul că cheltuelile necesitate de Ingriji- 
rea medicală privesc exclusiv pe patroni, Impărțirea sarcinilor a- 
sigurării contra boalei, intre patroni şi lucrători, apare intro lu- 
mină foarte favorabilă, mult mai favorabilă chiar decit în Ger- 
mama. 

Decit felul administrării acestor fonduri, precăderea dată 
patronilor şi ingrădirile polițienești ale manilestării muncitorimii 
In acest inceput de administrare a intereselor ei,—toate aceste, 
oricite argumente s'ar aduce în sprijinul lor, precumpânesc mina 
de aur luată de stat din buzunarul patronilor în folosul munci- 
torimii ruse... 


O lege specială introduce asigurarea contra accidentelor de 
muncă.  Innainte de a arăta care este structura ei, este necesar 
a se schița regimul de mai înnainte aldespăgubirii accidentelor 
de muncă, In Rusia chestiunea despăgubirii lucrătorilor, victime 
ale accidentelor de muncă, era regulată incă din anul 1903 prin- 
tr'o lege specială, în care se statornicea răspunderea patronului 
pentru accidentele intimplate în exploatarea lui, cu oare-care măr- 
giniri. Astfel patronul era liber de orice răspundere dacă acci- 
dentul era pricinuit dintr'o neprevedere crasă a lucrătorului, pe 
cind In noua lege de asigurare contra accidentelor numai in caz 
de „rea voinţa“ a victimei nu se plăteşte nici o despăgubire. 
Legea din 1903 nu putea fi indestulătoare pentrucă răspunderea. 
personală a Intreprinzătorului, pe care o statornicea, nu oferea 
lucrătorilor o chezăşie deplină pentru plata despăgubirii, şi pede 
altă parte pentrucă putea fi ingreuitoare pentru patroni, intrucit 
ii putea pune întrun moment dat la plata unei despăgubiri în 
sumă de mii de lei, care trebuind a se inscrie In chip cu totul 
neprevăzut in pasivul afacerii putea să io pună în pericol, 

Aceste două lipsuri cată a se înlătura în noua legiuire prin 
creiarea de mutualiiâţi patronale din care sint datori a face parte 
toți patronii, O astfel de organizaţie pe deoparte prezintă o ga- 
ranție permanentă faţă de lucrători şi, pe de altă parte, substitu- 
indu-se patronului individual printr'o Impărțire a pagubelor asu- 
pra unei colectivităţi, micşorează partea fiecăruia, transtormind-o 
intr'un post de mai innainte prevăzut în pasivul afacerii şi dă 
astiel acesteia siguranța prosperității. 

Sint supuse asigurării contra accidentelor toate fabricile, u- 


e. VIAȚA ROMINEASCA 


zinele, intreprinderile miniere, metalurgice, căi ferate, navigaţie şi 
tramvaie, care intrebuințează în permanență cel puțin 20 lucră- 
tori şi se servesc de forță motrice, precum și acelea care nu seser- 
vesc de lorță motrice, dar întrebuințează în permanență 30 de lu- 
crători. Pe deoparte, vedem că indatorirea de a asigura lucră- 
torii contra accidentelor se mărzinește numai la exploatările cu 
forță motrice, care au în. permanenţă cel puţin 20 de lucrători; 
pe de altă parte se intinde asupra exploatărilor fără forţă mo- 
trice insă cu cel puţin 30 de lucrători, 

Asigurarea cuntra accidentelor este exclusiv pe sama pa- 
tronilor, care se vor organiza în acest scop în asociaţiuni patro- 
nale teritoriale, cătră care patronii vor plăti la siirșitul fiecărui 
an cite o primă, socotită astfel ca suma totală să acopere in- 
treaga valoare a capitalurilor constitutive ale renlelor şi pensiilor 
datorite lucrătorilor victime ale accidentelor, şi în schimbul că- 
reia toți lucrătorii lor vor fi asiguraţi contra accidentelor de mun- 
că, aşa incit ei vor fi liberi de orice altă răspundere, 

S'a socotit potrivit împrejurărilor ruseşti să se alcătuiască 
asociaţiuni ale patronilor aflători în același district, fără a se fi- 
ne seamă de felul exploatării lor. Astfel se vor constitui 11—12 
asociațiuni patronale In întreaga Rusie. Totuşi s'a lăsat posibi- 
litatea de a se abate dela acest principiu, atunci ciad Impreju- 
rările arată că este mai potrivit a se asocia toate exploatările de 
acelaşi fel, Pentru exploatările care au aceleaşi condițhuni de e- 
xistență este desigur potrivit a se alcătui o asociațiune speci- 
ală, ori deciteori sint intrun număr suficient în acelaşi ţinut. 

Exploatările statului sint scutite dela obligația de a se a- 
sigura contra accidentelor, de oarece statul prezintă garanţii su- 
ficiente că despăgubirile se vor plăti, nu însă şi acele ale co- 
munelor şi ale zemstvourilor. 

lată ajutoarele care se acordă lucrătorilor victime ale acci- 
dentelor de muncă; 

Bine ințăles că în primul rind se acordă victimelor ingriji- 
rea medicală gratuită, asociațiunea patronală fiind ţinută a-i pla- 
ti toate cheltuelile făcute in caz cind a fost lipsit de ajutorul me- 
dical, indată ce lucrătorul dovedeşte că a platit pentru ingrijirea lui. 

Cași la asigurarea contra boalei, s'a stabilit suma de 1.500 
ruble ca ciştig anual maxim pe temeiul căruia se pot socoti 
despăgubirile în caz de accidente,—aşa incit, dacă suferă un ac- 
cident un lucrător al cărui ciștig este mai mare de 1500 ruble, 
la scoaterea despăgubirii sale nu se ține samă de plusul de 
peste 1.500 ruble. 

Despăgubirea pe care o primeşte lucrătorul în urma unui 
accident de muncă poate să fie un ajutor bânesc temporal, o 
rentă sau o pensie pentru urmaşii lui. 

Dacă lucrătorul accidentat este membru al unci case de 
boală, primeşte din prima zi un ajntor dela casa de boală, egal 
cu ajutorul bănesc de boala, timp de 13 săptămini. După a 13-a 
'săptâmină, dacă vindecarea nu s'a stirșit, lucrătorul primeşte dela 
asociația patronală două treimi din ciştigul lui. 

Dacă lucrătorul accidentat nu este membru al unei case de 


ASIGURARILE SOCIALE IN RUSIA 63 


boală, primeşte dela asociația patronală în timpul primelor 13 
săptămini js din salariul ce-l primea innainte, dacă are familie, 
şi 34 dacă mare. Din a 14-a săptămină primeşte */s, fără a se 
ținea seamă de starea civilă. 

Mărimea rentei atirnă de gradul de incapacitate de muncă, 
Dacă lucrătorul este cu desăvirşire invalid, primește o rentă de 
2/3 din ciştigul său anual. Dacă accidentul a avut drept ur- 
mare demența, orbirea, pierderea ambelor membre superioare sau 
inferioare, lucrătorul primeşte ca rentă intreg salariul ce l-a avut, 
Dacă lucrătorul nu este cu desăvirșire invalid, capacitatea lui de 
muncă fiind numai mărginită, primeşte ca rentă */s din ciștigul 
pierdut, 

Dacă lucrătorul invalid a murit, însă nu în ufma acciden- 
tului, familia lui nu primeşte nimic. Numai cind moartea este 
urmarea accidentului, familia lucrătorului decedat are drept la des- 
păgubire. Dacă lucrătorul a murit după 2 ani dela accident, şi 
în acest timp el se vindecase de urmările accidentului, familia 
n'are nici un drept la despăgubire, Dacă Insă vindecarea nu se 
siirşise, chiar dacă ar fi trecut 2 ani, familia are drept la des- 
păgubire îndată ce se dovedeşte că moartea lucrătorului se da- 
toreşte accidentului, 

Mărimea despăgubirilor, care pot fi cerute de familia lucră- 
torului, se stabileşte după următoarele norme : în afară de chel- 
tueli de îinmormintare văduva primeşte toată viața, insă pănă la 
remăritiş, o pensie de 1/a din ce a primit decedatul, In caz de 
remăriliş, văduva primește o despăgubire egală cu de trei ori 
pensia anuală. Copiii, mai mici de 15 ani, primesc cite '/e din 
te a primit părintele decedat; dacă sint orfani X. 

Dacă lucrătorul are mamă sau tată, bunic sau bunică pe 
care i-a întreținul, fiecare din ei primeşte o pensie de Ife din ciş- 
tigul decedatului. De asemenea dacă are frați sau surori, fără 
părinți, fiecare primeşte pănă la implinirea virstei de 15 ani, '/s 
din ciștigul decedatului. Toţi urmaşii la un loc nu pot primi 
mai mult de */, din ciștigul decedatului, 

Renta poate fi răscumpărată printr'o despăgubire in capital 
numai la pensiuni de cel mult de 36 ruble și care nu fac mai 
mult de 15" din ciştigul anual al lucrătorului, şi numai dacă 
ambele părţi sint de acord. 


Administraţia asigurărilor muncitureşti este Incredințată in 
Rusia Ministerului de Comerţ, pe lingă care sa creiatun Consi- 
liu pentru asigurările muncitorești alcătuit din directorii şi sub- 
directorii minelor, industriei şi comerțului, doi membri din Con- 
siliul comerțului și industriei şi doi delegați ai Ministerului de 
interne, cite unul ai Ministerului de Finanţe, Justiţiei, Lucrări pu- 
blice, un membru din Direcţia principală a organizării agrare, 
un delegat al serviciului sanitar, unul ales de adunarea Zemstwo- 
ului guvernămintului St, Petersburg, unul din duma municipală 
din SÉ Petersburg, cinci delegați ai patronilor și cinci ai mun- 
citorilor. 


cana ase 


64 VIAȚA ROMINEASCA 


.- 


Consiliul pentru asigurările muncitoreşti este cea mai Inaltä 
instanță de a cărei competinţă sint alcătuirea de regulamente, instruc- 
țiuni, statute normale precum și toate chestiunile de interpreta- 
re a legii. Supravegherea directă a aplicării asigurării este în mi- 
nile Comisiunilor pentru asigurări muncitorești, care se alcâtu- 
esc In reședințele guvernămintelor și in citeva orașe mari ca: 
St Petersburg, Odesa, Moscova, Varșovia, şi sint compuse din 
guvernor, vice-guvernor, directorul finanţelor, procurorul tribuna- 
lului, inspectorul industrial șef, inspectorul medic, un delegat al 
Ministerului de Interne, un inspector industrial delegat de Minis- 
terul de Industrie şi Comerţ, doi delegaţi ai Zemstwoului, un de- 
legat al dumei muncipale și doi delegaţi ai patronilor şi doi ai 
muncitorilor. Supravegherea acestor comisiuni asupra caselor de 
boală se întinde foarte departe și poate să le influenţeze adinc 
mersul, avind dreptul de a inlocui membrii consiliului de admi- 
nisirație, care ar călca legea. 

Cum în fruntea acestor comisiuni este însuşi guvernatorul, 
care el insuşi are dreptul ca, în virtutea măsurilor luate „In in- 
teresul liniştei şi siguranţei publice“, să Inlocuiască membrii con- 
siliului de administraţie a caselor de boală, este de temut că in- 
teresele politice ale guvernului vor putea fi adesea mobilul unui 
amestec, care va stinjeni desvoltarea deprinderilor de adminis- 
trație a propriilor treburi în sinul muncitorimii. Această icamă 
se deprinde de altminteri din experiența trecută, Ordonanţa din 
1906, prin care se recomandă guvernatorilor să lase liberă des- 
voltarea asociaţiunilor muncitoreşti, nu s'a înfăptuit incă, de oare- 
ce autoritățile polițieneşti nu pot uita idealul, întru care au fost 
crescute şi nu-şi pot Insuși concepția socială a timpului. . 

Decit aceasta nu va inceta de a veni pentrucă interesele 
economiei naționale a Rusiei vor învinge toate pedicile și rind 
pe rind se vor ridica barierele şi vor läsa drum liber desvoltă- 
rii vieţii economice. Aceasta se întrevede din faptul că in 1907 
reprezentanţii marilor industriaşi, adunaţi in congres la Moscova, 
au cerut statornicirea prin lege a dreptului muncitorilor de a se 
asocia, nu din considerațiuni sentimentale, ci „in interesul des- 
voltării prospere a industriei“ şi doi ani mai tirziu Ministerul In- 
dustriei şi Comerţului a recunoscut aceasta ca o necesitate e- 
conomică, 

Acest incident... social în istoria contimporană a Rusiei la- 
să să se Intrezărească noui orizonturi. În această lumină, sis- 
temul asigurărilor muncitoreşti cu toate lipsurile sale este unul 
din cele mai însemnate momente ale politicii sociale. Chema- 
rea muncitorilor la administrarea propriilor lor treburi, deşi nu 
numai a lor, fără amestecul altora, şi deși incă invāluitā în cu- 
tele mantiei polițienești —cași dreptul lor de asociațiune, hărăzit 
cu şase ani mai innainte—va insemna o trezire a conştiinții ce- 
lei de a patra clasă a statului şi o pregătire a ei pentru viaţa 
cetățenească, Şi tocmai acesta va f rezultatul dela care atirnă 
întreaga reformā socială in Rusia. 

Virgil N. Madgearu. 


ISPITA 


Iți stau atit de-aproape! In haina ta o floare 
O prind la pieptul tinăr, gătit de sărbătoare, 

Și pieptul alb și fraged ca floarea unui crin 

|! simt cum se ridică și iarăş cade lin,— 

I| simt atit de-aproape, și calda-i respirare 
Aprinde 'n mine gindul: oarc-aș găsi iertare 
De mi s'ar face brațul acuma vinovat 2... 

Şi cum ascult ispita, cu sufletul legat 

De sînul alb și fraged, de-a ta făptură 'ntreagă, 
De-odată simt cum trece prin taina ce ne leagă, 
Simt printre noi cum trece un înger nevăzut. 


Și brațul mi-l desprinde dușmanul ce-a trecut. 


C.-Lung, Bucovina Gh. Potică 


Teatrul d-lui G. Diamandy 


Opera dramatică a d-lui G. Diamandy Ingreuiază menirea 
indrumătoare a criticii, prin varietatea temelor pe care le tra. 
tcază. In broderia dibace şi adeseori plină de finețe a pieselor 
d-sale, critica abia păseşte firul conducător al Arianei, spre a-l 
pierde şi regăsi la anumite intervale, 

Cunoscător prolund al chestiunilor sociale, polemist aprig, 
lire de artist, d, Diamandy a atăcat cu aceiași ușurință subiec- 
tele prinse din- viaţa socială, din atelierile artiştilor, sau din ma 
gia trecutului istoric. Dar dacă temperamentul d sale vioiu şi 
impulsiv a constituit un element necesar in compozițiunea lu- 
crărilor dramatice, comunicind frazelor nervozitatea şi momente- 
lor culminante tāria cuvenită, lipsa de ponderaţie autocritica face 
ca, pe alocuri, aceste calități să degenereze in defecte, 

Am spus mai sus că opera d-lui Diamandy nu e în in- 
treaga ei manifestare una şi aceiaşi Dacă, prin urmare, insuc- 
cesul unora din producțiunile d-sale dramatice e intru citva ex- 
plicabil, primirea rezervată pe care publicul spectator a făcul-o 
celorlalte, constitue incă o enigmă pentru mulți. De aceia, în 
decursul lucrării noastre vom căuta ca, odată stabilind locul şi 
valoarea fiecărei piese, să cercetăm şi cauzele acestei nepăsări 
surprinzătoare. 


- că 


D. Diamandy şi-a Inceput activitatea dramatică de pu- 
țină vreme. In 1909 intilnim întâia d-sa!e piesă „Bestia“, 
care pune în scenă chestiuni de un ordin cu totul particular. 

Din primul moment al cercetării acestei piese, ne lovim 
de-o dificultate. Eroina, Nineta Corman, şi-a provocat de mult, 
prin operaţie, o sterilitate voluntară. Dar autorul, abia la stir. 
şitul actului al treilea, după ce a cufundat pe spectator intro 
prolundă nedumerire, Îl pune In fața acestei revelațiuni neaş- 


teptate, 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY Li 


Dacă din punctul de vedere al conducerii acțiunii, provoca- 
rea unei asemenea perplexitāți va fi insemnind o dibăcie, sintem 
siguri că imprudenţa criticului, care ar adopta o astlel de me- 
todă, nu s'ar bucura de aceiași favorabilă interpretare. 

Această rezervă nu s'a dovedit poate niciodată mai folosi- 
toare cititorului ca in cazul ce ne preocupă, deoarece cunvaş= 
terea faptului operaţiunii e menită să-i lămurească dintru ince- 
put o mulțime de ciudățenii ale caracterului eroinei, care pen- 
tru spectatori rămin timp de trei mari acte intro insondabilă 
obscuritate. - 

Cu ajutorul acestui aparat optic, adaptat din vreme, cilito- 
rul poate întrezâri mai clar anomalia neinrloioasă a firii Ninetei 
cind, fără vre-un motiv serios, ea este ciștigată tot mai mult de 
ură impotriva soțului ei, Grigore, pe care,—dupăce il ruinează—!| 
copleşeşte subt dezastrul demenţii ei, Cind, tot fără motive, ne- 
săâlurată de sulerințele acestei prime victime, se năpusteşte cu 
furie impotriva tuturor bârbaţilor ; cind duce pe Prundeanu, un 
don Juan cu alure melancolice, la sinucidere, dupăce il face u- 
nealta ei; și inslirşit, cind se aruncă nepăsătoare In braţele pros- 
tituției. 

i Tratind subiectul în felul amintit şi provocindu-ne, dealun- 
gul actelor, cind mirare, cind nedumerire, e natural ca autorul 
însuşi, pus în faţa acestei creațiuni curioase, să se intrebe la 
sfirșit prin gura unuia din personajele piesii, dacă nu cumva 
Nineta este ; „Sfinx sau bestie ?* 

Vom căuta să răspundem şi noi la această intrebare. 

Presupunind că, în descrierea caracterului Ninetei, autorul 
s'ar fi mărginit doar la amânantele citate pănă acum, anomalia 
firii ci s'ar fi evidenţiat indeajuns. Dar intre detaliile acestea. 
d-sa strecoară şi citeva ohservatiuni de ordin patologic. Astfel, 
in actul al treilea, după plecarea lui Prundeanu, care voise s'o 
imbrăţișeze, ea: „se intinde, se infioară. Cu dinţii rupe batista.., 
Tremură ; işi fringe minile şi izbucneşte intr'un plins spasmodic*, 
tot lucruri care, după anumite indicațiuni medicale,*) constitue 
simptomele unui acces de isterie, 

Aventurindu-se în domeniul unor asemenea afirmări, d. Di- 
amandy comite o greșală gravā. Dr. Garnier, intruna din lu- 
crările sale,**) constată „din mii de exemple“ că, printre efec- 
tele operaţiunii la femei, e şi dispariția „acceselor isterilorme“. 
Cum se impacă atunci faptul operaţiunii Ninetei cu existența 
unor asemenea accese și ce opune d, Diamandy constatării d-ru- 
lui Garnier ?... Nu mai stăruim. 

Dar referindu-ne din nou la caracterul Ninetei, aşa cum e 
înfățișat în piesă, ajungem totuşi la o concluzie destul de clară: 
Cind o temee impinge capriciul ei până la crimă şi cind in- 
demnurile firii se manilestă la ea aşa de bolnăvicios, studiul ei 


*) Dr. Adolphe Strampel. Traité de Pathologie, p. 621. 
*+) Dr. P. rr ba impuissance, p. 499. Si 


g9 VIATA ROMINEASCA 


ese din cadrul preocupării scenice, spre a intra in domeniul cer- 
cetării psiho-patologice. 5 

Ca medic, Virchow a putut să spună: „Femeia e lemee 
numai prin glandele i generatoare. Toate particularităţile corpu- 
lui şi ale spiritului ci, activitatea ei nervoasă, delicateța.., blin- 
deţa, abnegaţia, fidelitatea... toate depind de ovar. Să se ex- 
tirpe ovarul şi vrago va apare in hidoasa ei imperfecţiune“ („Fe- 
meia şi celula“). 

Ne întrebâm însă miraţi, ce rost avea această demonstra- 
ție pe scenă? S'a temut poate d. Diamandy ca nu cumva 
existența unor asemenea exemple să producă o categorie Intrează 
de femei nenorocite ? Dacă este așa, d-sa s'a ingrijatiăra motiv. 

Tipul Ninetei e izolat în societate. Gesturile ei demente 
par stranii şi neințelese tuturor, tocmai pentrucă natura ei bol- 
năvicioasă e strict determinată de o constituțiune organică par- 
ueulară, Dar prin însăşi existenţa acestei particularități, influența 
ti corupătoare nu poale avea asupra unor caractere sănătoase de- 
cit un nul sau neinsemnat efect. 

Educaţia greșită crează In spirite normale cel mult curio- 
zitatea pretenţiunilor vreunui personaj Shawian, care ar cere 
in „clubul Ibsen“ (din Bărbatul subit de femei) ca bărbaţii să 
nu mai aibă intr'inșii nimic masculin ṣi femcile nimic feminin. 
Legea fini birueşte Insă acolo, pecind Nineta are toate simţurile 
pervertite; opera naturi, unită cu demenţa ei, au stăvilit orice pu- 
tinjä de in'reptare. 

In zadar canta vom, In gesturile ei curioase, capri-iul sau 
enigma unei vieţi de Carmen sau Concha Perez. Nu vom găsi 
nimic din toate acestea, pentrucă Nincta nu e nici sfinx, nici 
bestie, ci doar un bun subiect pentru alieniști, 

Şi dacă asemenea manilestari bolnăvicioase, se întlinesc 
la tipari rare şi izolate, prezentarea lor scerică e o incercare lără 
mulți sorți de izbinda, 

Fiecare simte ceia ce li este mai aproape şi, cu cit subjec- 
lul unei opere interesează o categorie mai vasta de spectatori, 
cu atit succesul ei va fi mai mare, Astfel se explică de ce ma: 
joritatea lucrărilor dramatice au ca lemă veşnică iubirea. 

De firea Ninetei insă, cine se va interesa? Un iubitor de 
teme rare şi curioase, cum pare a fi însuşi autorul, sau un tY e- 
die alienist care prefer să experimenteze asupra unui pacient real, 
„D. Diamsndy a tratat cu muliă conṣtinciozitale destâşurarea 
scenică, Toiuşi nu e de mirare ca publicul s'a desinteresat de 
9 piesă, care nu prezenta nimic atrăgător, 

Sidi e ară ep iapa s Destici” nu sé datorește vreunui 
ie le dramatice, ci faptului cà autorul a ales un 
subieci, care nu convine exhibițiunii scen'ce. Această consta- 
tare e de o deosebita insemnâtate, câci concepțiunile pot să va- 
rieze adesea, dar ceia ce ramine e te mperamentul autorului, care 
găsindu-şi în urmă tene cunvenubile, va da măsura calităţii sale. 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 63 


Ei 


„Tot înainte*, a doua piesă a d-lui Diamandy, desvoltă o 
temă mult mai generală: conflictul dintre capital şi muncă, 

Evident că tema aceasta, găsind o vastă aplicare, va cere 
din partea autorului o obiectivitate cit mai strictă şi influența 
concluziunilor ce se desprind dintr'insa va f cu atit mai resim- 
ţită, cu cit şi cadrul considerațiunilor va fi găsit mai larg. 

Innainte însă de a intra in cercetarea mai amănunțită a lu- 
crării, vom spune citeva cuvinte în legătură cu crearea ei. Su- 
biectul e luat din sinul societăţii financiarilor francezi, nu pen- 
trucă autorul a găsit acolo un mediu mai propice desvoltării 
scenice a concepțiunii sale, ci din motive de natură mai par- 
ticulară. 

D. Diamandy iubeşte Franța, şi momentele destul de grele 
prin care a trecut şi trece această țară apasă cu tărie asupra 
simpatiei d-sale, După cum declară in prefața piesei, d-sa nu 
poate să conceapă lumea fără o Franţă, care să radieze in 
fruntea ei. 

Dar clipa cea mai critică dela 70 incoace a trecut-o Franța 
în conflictul marocan, cind, nebizuindu-se deajuns pe forţa ei 
armată şi temindu-se de o revoliă interioară, n'a cutezat să răs- 
pundă printr'un gest precis la provocările germane, 

In toiul desfășurării conflictului, d. Diamandy s'a aflat pe 
teritoriul Franţei, in mijlocul amicilor de altădată. Cuprins la 
început de aceiaşi teamă care inirigurase lot spiritul lrancez, d-sa 
s'a străduit in urmă să studieze cauzele slăbiciunii interioare a 
Franţei şi a găsit o explicare în faptul revoltelor munciturimii 
contra burgheziei capitaliste, revolte care sapă fără incetare te- 
renul de apărare al statului francez. 

Aşa dar, în loc ca d-lui Diamandy să-i vie Intăiu In față 
problema luptei dintre capital şi muncă, pe care studiind-o pănă 
in ultimele consecințe, s'o pue în legătură cu situațiunea, pe a- 
tunci turbure, a statului francez, —d-sa recurge la acest conflict 
ca explicare posterioară a circumstanțelor în care Franța se 
găsea pe atunci, Lucrul acesta, deşi în aparenţă nu-şi păstrează 
toată importanța, e de o Insemnâtate deosebită dacă intrăm in 
cercetarea fondului lucrării. Căci alta va fi competența cu care 
un avtor de seamă va trata chestiunile ce l-au interesat prin 
propria lor valoare şi alta, cind studiul li-va intreprins în afara 
acestor preocupări primordiale, 

Din fericire tema aceasta, odată intrată pe mina d-lui Dia- 
mandy, nu trebue să ne mai inspire nici o teamă. D-sa a ob- 
servat o viață întreagă mişcarea neincetată a pâturilor munci- 
toare şi cind a fost nevoe så dea o explicare ciocnirilor dintre 
acestea şi stratul mai subțire, dar mai rezistent, al burgheziei, 
m'a fost surprins de fel, căci lucrurile s'au infățişat cu claritate 
vederilor d-sale prevenite, Astiel a izbutit să ne dea o lucrare 


zu VIAŢA ROMINEASCA 


de valoare, care să reziste vremii şi să-şi găsească aplicarea în 
afara momentului ce a determinat crearea ei. 

In tratarea temei, autorul alege pe patronul unei case de 
arme şi muniții, Albert Hequet, care întreține cu fervoare cultul 
banului şi al forții. 

Consiliul de administraţie al casei, din pricina scăderii su- 
ferite in mersul financiar al intreprinderii, impune lui Hequet, 
conducătorul titular al ei, să concedieze două mii de lucrători, 
din cei cinci mii de care dispunea uzina. 

Hequet, ridicat şi el de jos, se opune la început destul de 
slab acestui act, care trebuia să arunce mizeria In colibele mun- 
citorilor lăsați fară de lucru. Dar tocmai cind se allă in cău- 
tarea soluțiunii, vre-o două mii din lucrătorii uzinei, care cer 
sporirea salariului, incep să amenințe cu greva. Patronul pri- 
vește cu plăcere această uşurare a siluațiunii sale și nu face 
nimic spre a potoli mișcarea, 

Greva izbucnește, Cu toate forțele armate puse la dispo- 
ziţia casei, se produc turburări şi uzina este incendiată. Pe cind 
Héquet priveşte prin fereastră la dezastrul casei, o piatră de 
praştie sfărimă geamul şi li răneşte ochii, ortindu-l. 

Acesta e subiectul primelor trei acte, care conţin în ele o 
incheere, Dar Hequet mai e adus un act pe scenă, spre a-şi 
plimba infirmitatea ca un Oedip modern și pentruca autorul să 
poată da soluția frămintării, arâlind slirşitul luptei in asocierea 
muncitorilor la beneficiul intreprinderii. 

Lucrătorii îşi fac pe scenă numai o scurtă apariție în ac- 
tul al doilea, cind cer patronului sporirea de salariu, şi In ac- 
tul al patrulea, Drama grevei şi a atentatului se petrec In afara 
culiselor. dar în aşa fel ca murmurele să vie amenințătoare la 
urechea spectatorului şi să-i inspire teroarea şi infrigurarea mo- 
mentului 


Ceia ce a preocupat aici mai mult pe d. Diamandy a lost 


probabil reacţia ce se petrece în spiritele reprezentanţilor finan- 
ței, la aspectul izbucnirii forțelor muncitoreşti. Aşa se explică 
de ce acțiunea acestor forțe, deşi planează senzibil ca o ame- 
nințare perpetuă, nu e vizibilă pentru spectatori. 

„Tot inainle* conţine in primele trei acte o viață şi o miş- 
care puţin comune. Gradaţia dialogului trădează la fiece mo- 
ment pe dramaturgul de rasă, și nervozitatea replicei pe pole- 
mistul impulsiv. O lume întreagă de interese și păreri se cioc- 
nese cu repeziciune, succedindu-se ca pe o pinză cinematografica. 

Dar este în „Tot înainte“ un punct de o deosebită insem- 
nătate : deslăşurarea grevei. De unde până acum, în tot teatrul 
contemporan, greva este prezentată ca izbucnirea nemulțumirii 
lucrătorilor contra vreunui patron neomenos, greva din „Tot în- 
nainte* se înfăţişează ca un fenomen social, fatal determinat de 
imprejurările economice actuale. Cind lucrătorii amenință cu greva, 
unii din ei spun lui Hequet: „Nu facem greva contra d-tale... 
Trebuia să inceapă și aici... Aşa a venit timpul*, Ciocnirea a- 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 71 


ceasta e considerată, cum spune Héquet, ca „© luptă Intre două 
puteri*, In care oamenii, tinzind continuu spre îmbunătăţirea stä- 
rii lor, au prea puţină vină, 

De aceia, aici revolta nu mai degenerează în complicaţiuni 
sentimentale, La baza grevelor şi a tulburărilor muncitorești, 
nu mai allăm iubirea desnădăjduită a lucrătorului pentru fica 
stăpinului neindurat, sau a fiului patronului pentru vre o munci- 
toare slintă, Acţiunea nu mai deviază In scene mişcătoare, cind 
insfirșii patronul, spre multumirea tuturor şi plin de induiușare, 
pune capăt luptei de principii şi revendicărilor muncilorimii, tã- 
sătorind pe fica sa cu lucrătorul fericit, sau renunțind la rezis- 
tenţa impotriva fiului său, cind îl vede rânit de cealaltă parte 
a baricadei. Deoarece in piesele moderne toate acestea se In- 
limplă cu variante, faptul dispariției lor în piesa d-lui Diamandy 
merită să fie reţinut, 

Aceiaşi izbucnire a grevei mai conține şi un interes sce- 
nic insemnat; momentele de extremă Incordare sint redate cu o 
putere neobişnuită, care face să pătrundă fiorul agitaţiei în su- 
fetele spectatorilor... 

Concepind întrun chip superior motivele scenice, d. Dia- 
mandy ne a scutit de scenele declamatorii ale lucrătorilor împo- 
triva patronului neomenos, Din nefericire insă, în loc să se m- 
prească la vreme, readuce In actul al patrulea pe Héquet orb, 
spre a-l îndemna la nişte lamentări obositoare şi penibile. Fiul 
său, Jean Hequet, e acum patronul unei noi întreprinderi indus- 
triale şi trăeşte omenos cu lucrătorii, mulţumiţi cà duc o viaţă 
mai bună, Dacă bătrinul Héquet ar fi dispărut odată cu actul 
al treilea, gura sa ar [i rămas simbolică și ar f insemnat dis- 
pariția categoriei patronilor lacomi și refractari progresului. Dar 
aşa 7... 

Actul ai patrulea constitue în orice caz, [aţă de celelalte, o 
scădere, Aproape toate personajele, cu excepţiunea lui Héquet, 
işi pierd cu totul individualitatea, spre a se transforma in nişte 
marionete grațioase, care să exprime gindirea autorului atrasă 
de chestiunea, pe atunci turburătoare, a Marocului, de afacerea 
Dreyfus şi de impuţinarea populaţiei franceze. In cele din urmă, 
d-sa găseşte şi prilejul să aducă un concert de laude Franţei 
şi să-i strige cu entuziasm: „Tot inainte !* 

Alară de greşelile semnalate şi de oarecare libertăţi de lim- 
baj neingăduite, (toate pot fi incă îndreptate), piesa aceasta e 
una din cele mai reușite, pe care le-a creat In acest gen tea- 
irul contemporan. 

Dintru inceput, o întreagă serie de figuri accesorii, schi- 
faie cu o mină de artist,*) se perincează pe scenă şi ideile, cind 
paradoxale, cind surprinzătoare, dau totului, prin frecvenţa lor, 
o savoare filozofică deosebită, ca acea a comediilor lui Wilde, 

Dacă autorul ar cerceta din nou această piesă şi ar modi- 


*) Figura ubatelui Julien ar avea nevoe totuși da oarecare remaniert. 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


n —— 


fica-o pe alocuri, „Tor inainte* ar constitui una din mindriile 
pruducținnii dramatice romine, 


Dacă am analiza operele d-lui Diamandv in ordinea lor 
cronologică, ar trebui să ne ocupâm acum de „Dolorasa* şi de 
„Chemarea Codrului*. Deoarece insă e nevoe să grupâm la un loc 
piesele d-sale cu caracter social, piese care prezintă multe tră- 
sături comune și constiluesc un tot izolat de restul producțiunii, 
vom începe cercetarea ultimei «sale lucrări „fațiunea de Stat”. 

lucrarea aceasta, pe care autorul o intitulează „comedie“ 
în irei acte, corespunde prea puțin, prin conținutul şi forma ci, 
etichetei pe care d-sa i-a hărăzit-o. E vorba de avocatul Dinu 
Voinea, care, fără mai multe calități sau defecte decit comunul 
oamenilor politici, ajunge prin protecțiunea soției sale (amanta 
primului ministru) să capele un portofoliu în guvern.  Cinstit 
şi cu moravuri rigide, pe care le-a conservat mai înnainte prin 
stăruința prietenului său Radu Potroc, imediat ce cucereşte por- 
tolnliul, Voinea întră in toate combinațiunile murdare şi veroase, 
care pot consolida siluaţiunea lui financiară şi politică. | 

Aceasta este, In scurt, armătura piesii, care se deschide in- 
tro atmosferă deprimantă de amoralitate politică şi josnicie. Ma- 
ria, soția lui Vulpeş, e In conlerință intimă cu primul ministru, 
Vulpeş, care jonglează cu teoriile politice și batjocureşte institu- 
țiunile pe care e menit să le apere. Apar in urmă: Emil, fiul 
lui Voinea, cartolor și hoț; un procuror care convine la lainuiri 
obscure ; paiaje politice și polițiști lachei. Inslirşit o Intreaga 
serie de figuri respingătoare, care provoacă o deprimare continuă 
in tot decursul piesei, 

„D. Diamandy nu e tocmai un admirator al operei lui Ca- 
ragiale, pe care l-a invinuit cindva că n'a zărit decit ridiculul 
mişcărilor penerațiunii pe care a studiat-o. Cind vine însă vorba 
să se avinte in domeniul curentelor politice din ţară, d-sa cade 
necesarmente în acelaşi cerc de considerațiuni. 

„Ce este Vulpeş, premierul d sale, căruia ti plac femeile a- 
ta politici, dacă nu un Tipătescu întinerit? Ce sint agenții 
racan m siguranței, care fac jocul şelului ierarhic, dacă nu tot 
! tetul Pristanda ? Ce este Dinu, Inşelat, neştiulor, dacă nu un 
Zaharia Trahanache şi ce sint şefii noilor și vechilor cadre, care 
se complac în secretele politice, dacă nu pălăgioşii lui Carage- 
ale, care „ințeleg trădare dacă cer interesele partidului, dar s'o ştim 
şi noi* ?.. x 

Bine ințeles, personajele d-lui Diamandy nu mai stn 
de acum vreo trei decenii, Evoluţia vieţii politice şi toi 
a ţării a presărat un strat subțire de poleială amăgitoare asu- 
pra actelor şi gindurilor lor. Fondul însă a rămas mereu acelaşi 

„ Cu toate că d. Diamandy a introdus in acest mediu inăbuşi» 
tor figura cinstită a lui Radu Potroc, care nu transige cu cerin- 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 13 


tile politicii obscure, n'a izbutit nici un moment să risipească 
aimostera desnădăjduitoare, care plutește dealungul piesei, ca a- 
meninţările zeilor în tragediile antice, 

Acestui Radu Potroc, d. Diamandy ma izbutit săi dea re- 
licfu} cuvenit. D sa Îl prezintă ca pe un vechiu erou de melo- 
dramă, cu hainele rupte şi petecite, ducind adesea dorul hranei 
copioase, moralist incoruptibil, predicind veşnic binele general, 
Dece crede autorul că un om cinstit, în cazul nostru deputat şi 
ziarist, trebue in mod necesar să se prezinte in haine destră- 
mate ?... 

De altfel personajul acesta, chiar prezentat in culorile cele 
mai atrāgātoare, incă nu ar însemna prea mult.  Deciteari un 
scriitor, şi mai cu seamă dramaturgul, atacă fățiș o instituțiune 
sau o Categorie de persoane, simte nevoia, spre a eluda în pre- 
alabil neplacerile invinuirii de ofense personale, să introducă şi 
un personaj reprezentaliv al tipului moral pe care îl visase şi 
cu ale cârui calități să Impodabească la nevoe pe cei care sar 
simți prea mult jigniţi de unele aprecieri ale sale. 

Apoi, s'a remarcat că în reuniunile publice şi sălile de specta- 
col, unde indivizii se adună laolaltă, sensibilitatea lor morală crește 
intr'un grad surprinzător şi simt nevoia aprobării sau dezaprobârii 
zgomotoase, De oarece o atmosieră amorală incâlzeşte peste măsură 
spiritele, e neapărat nevoe, spre a nu devia indignarea publicu- 
lui, îndreptind-o contra autorului, să fie introdus şi un personaj 
simpatic, care apare astfel nu numai în piesa d-lui Diamandy 
sau în „Magistrații* lui Brieux, dar orideciteori se simte in scenă 
nevoia unei destinderi asemănătoare, Numai Bernard Shaw s'a 
ascuns invizibil subt paravanul operelor sale şi a inotat în at- 
mosterele viciate, ca in melliul cel mai pur. Dar a trebuit spiri- 
tul său rece, incisiv şi doru-i nemăsurat de originalitate zgomo- 
toasă, ca să nu cadă în veșnica liradă a eternului moralizator, 

Ai treilea motiv, şi poale cel mai puternic, e necesitatea 
în care se găseşte autorul insuşi de a comunica cel puțin unuia 
din personajele piesei Ielul său de a simți şi a crede; căci nu 
poate exista o satisfacţiune mai mare pentru un lăuritor de situ- 
ați, decit constatarea că propriile sale observaţii găsesc o apro- 
bare puternică in sinul publicului spectator, 

Aceste trei motive credem că demonstrează indeajuns ne- 
cesitatea apariţiunii scenice a personajului moralizator şi, prin 
aceasta însăşi, îi ridică în ochii lumii ginditoare valoarea de care 
se bucură în aprecierile mulţimii. 

Dar d. Diamandy a numit această piesă „comedie*, după 
ce dsa însuşi o intitulase la inceput „satiră politică“, Sint însă 
motive, credem, care ne impun să respingem ambele clasări din 
aceste compartimente cam improprii, „Rațiunea de Stat” e tot 
atit de puțin comedie, pecit e satiră politică. 

In intreaga această piesă, autorul nu a păstrat măsura o- 
biectivităţii. Probabil din dorinţa de a acoperi de ridicul anu- 
mite personalități politice, d-sa pune în gura primului ministru 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


prostii inadmisibile, Prin pinza străvezie a desfăşurării scenice 
transpar aluzii malițioase, care sint departe de a imprima piesei 
pecetea perzistenței temporale. 

Să ne'nțelegem: şi Molière a atacat adesea personalități 
marcante în aperile sale. „Mizantropul* şi „Tarluffe* sint martori 
eterni, Dar, cu toată transparența aluziunilor, Moliere a păstrat 
proporțiunile cuvenite şi a generalizat tipurile utilizate, spre a 
găsi In ele ceia ce e veşnic omenesc. 

Și Fielding, despre care s'a spus că e poale cel mai puter- 
nic geniu dramatice dela Shakespeare incoace, a atâcat cu vehe. 
menţă corupțiunea parlamentară. Poate că tocmai din cauza im- 
pulsivității sale, opera dramatică a lui Fielding e acum fără in- 
semnătate, şi dacă d, Diamandy nu mai iniilnește azi un Wal- 
poole care să-l cenzureze, nu poate gâsi nici scena convenabilă 
pe care să-şi reprezinte piesa. 

Din motivele arătate, cum şi din pricină că In piesă se aha 
precizări nepermise, ca: „orchestra lui Ciolac* şi „vitrinele libră- 
riei Socec“... nu putem da acestei lucrări altă titulatură decit a- 
ceia a unei „Reviste politice“, In care domină totuşi spiritul sub- 
til al autorului. 


+ 


innainte de a încheia cu seria pieselor sociale, vom face ci- 
teva observaţiuni generale: 

Fară îndoială, mişcările finanței au ocupat cu deosebire a- 
lențiunea autorului. Nu e nici una din piesele enumărate pănă a- 
cum, care să nu confie cel puţin o singură figură din lumea fi- 
nanciară, In „Bestia“, bancherul Melias, giret şi şovăelnic, gata 
să se prosterne innaintea celor puternici şi arogant cu cei pe 
care îi crede slabi, In „Tof înainte* Lefranc, financiar plin de o 
Iilozotie mercantilă presărată cu solisme, monarhist, republican 
și socialist „dacă se va cruța finanța“, oglindește stadiul mai 
innainta! al omului care trăește intr'un mediu social civilizat. In- 
stirşit Benjamin Vulpescu din „Rațiunea de Stat*, samsar poli- 
tic în slujba financjarilor veroşi, veşnic senin, mult mai larg în 
risipe filozofice ca Lefranc, dar mai puțin prevenitor în atacuri 
necinstite, 

Sint apoi în privința stilului, lucruri care trebue neapărat 
relevate in opera d-lui Diamandy. Aproape nu e act în piesele 
d-sale, unde urechea să nu fie jenată de varecare expresiuni cam 
tari, dacă nu nepotrivite. Repetările persistente de acest gen In- 
tăresc, pe măsura desiășurarii evenimentelor scenice, nemuljumi- 
rea provocată $i produc in public un curent de enervare, care 
circulă dealungul piesii. O retuşare ușoară ar ii suprimat ase- 
menea expresii, dacă d, Diamandy le-ar fi reţinut pentru cer- 
cetare un timp mai indelungat ), 


s *) Găsim şi numeroase exprosiuni de origine franceză, asupra cărora 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY To 


Din toare lucrările dramatice ale d-lui Diamandy, menţio- 
nate până acum, se mai desprinde şi o nuanţă de optimism, care 
opune binele pretutindeni răului. A Mp 

in „Bestiau“, luriei distrugătoare a leminismului Ninetei, au- 
torul opune leminismul blind şi moderat al d-şoarei Teis şi lip- 
sei ei de preocupări casnice, figura demnă şi braţul muncitor 
al mamei sale, În „Tot înainte*, principiilor brutale intemeiate 
pe bani şi forţă, ale patronului Héquet, d-sa opune ingăduința 
largă şi! interesul pentru nevoile muncitorimii ale fiului acestuia. 
Şi in „Rațiunea de Stat", Potroc apare ca o serioasă şi conti- 
nuă amenințare in combinaţiumile necurate ale politicianilor co- 
rupţi. 

a Din punctul de vedere al virtuților tehnice, piesele aces- 
tea sint remarcabile in multe puncte. Atenţiunea spectacolului sau 
a cititorului e mereu susținută şi oboseala nu cuprinde niciodată 
spiritele, Acest mare avantaj al pieselor d-sale, d. Diamandy il 
datoreşte vioiciunii temperamentului sãu, care se fixează întrun 
stil nervos şi spiritului d sale cultivat, care introduce in desiâșu- 
rare interesul discuțiunii şi al cugetări, 

Slirşim cu acestea studiul pieselor sociale și Incepem ana- 
liza „Chemării Codrului” şi a „Dolorosei", În aceste opere, da- 
rurile rare de scriitor şi dramaturg ale d-lui Diamandy, se vor 
ivi în toată strălucirea. 


Tema pe care o atacă d. Diamandy în „Dolorosa*, e desi- 
gur una dintre cele mai îndrăznețe şi subtile, pe care le-a tra- 
tat vreodată dramaturgia contemporană. Subiectul e luat dintr'un 
mediu special, din lumea atelierilor de artă, unde spiritul artis- 
tului, urcind şi coborind pantele repezi ale concepțiunilor sā- 
vante, se clatină adesea intre pasiuni nenorocite. ; 

O asemenea alegere ar fi fost suficientă ca să ridice In 
ochii scriitorului dificultăți serioase. Se pare însă că d. Diamandy 
n'a prea simţit ingrijorarea, căci in loc să se oprească la consi- 
derarea unei simple lature a sufletului de artist, d-sa conduce, 
cu o simultaneitate dibace și surprinzâloare, ciocnirile și anta- 
gonismele a douA concețițiuni artistice simetric contrare, 

F vorba de pictorii Scoruş şi Amota, două forțe ale şcoa- 
lei picturale romineşti, care intrevăd felurit idealul lor artistic : 
primul nu vede In creațiunea operei de artă decit posibilitatea 
de a fixa temporar perfecțiunea operei naturii și preţueşie pe 
femeia subită mai presus de opera inspirată de dinsa, Şi Arnota, 
care nu vede In lemee decit inspiratoarea operei de artă, cu a- 
Ut mai atrăgătoare, cu cit prezintă mai multe surse imaginațunii 
gale creatoare, i á 

Iată un subiect nu tocmai uşor de minuit, Dacă d'Annunzio In 
„Gioconda“ şi-a căutat o temă in aceiaşi lume a pasiunilor clocoti- 


76 VIAȚA ROMINEASCA 
toare, cel puţin opera sa se rezolvă clar intro formulá: fn ur- 
mărirea viziunilor sale, artistul ignorează virtuțile domestice, — 
Sau: departe de a găsi pacea în brațele mingăetoare ale so- 
ției, sufletul agitat al artistului e veșnic atras de frămintarea pa- 
siunilor prăpăstlioase, care stimulează geniul său creator, În o- 
pera d-lui Diamandy însă, răspunsul este mult mai greu. Aici 
unitatea de concepție dispare, spre a lăsa locul unei dualități 
pline de subtilitate, 

Innainte de a proceda lao analiză mai largă a piesei, să a- 
zistăm la destăşurarea subiectului care comportă in mud nece- 
sar o atențiune mai Indelungată. 

In locuinţa avocatului Munteanu, care „nu găseşte fericirea 
decit la adăpostul legii şi a convenţiunilor sociale*, pictorii Sco- 
ruş și Arnota se intilnesc adesea in reuniuni prietenești. 

Tudora, soția lui Munteanu, a servit pe vremuri ca 
model lui Scoruş pentru tabloul „Veşnica Intrebare“, care a 
stirnit o admirație nestirşită. Tabloul acesta, lucrat cu o măes- 
irie minunată, n'a putut fi cumpărat de nimeni, deoarece Scoruş ți- 
nuse să-l păstreze pentru sine. De atunci, nici o veste nu mai 
străbătuse despre această operă și maestrul păstra asupra ei o 
tăcere enigmatică, 

Dar dela „Veşnica Intrebare“ Scoruş n'a mai pictat nimic 
de seamă. El iubeşte cu desnâdejde pe Tudora, soţia lui Mun- 
teanu, şi numai armonia minunată a lormelor ei mai poate trezi 
din toropeală imaginațiunea lui creatoare. Ea însă îl dispreţu- 
eşle şi maestrul e nenorocit. „Nădejdea să fii a mea, iată tot 
talentul meu“, ii spune el, 

Tudora nu-l ascultă, căci iubește nebunește pe Arnota, că- 
ruia i-a pozat pentru un portret şi care trebuia să înceapă un 
nou tablou al „Rusaliilor“, unde îi va servi ca model. 

In atelierul său, Arnota lucrează la „Rusalii“, In perlecțiu- 
nea formelor Tudorei, ei caută doar armonia care convine mai 
mult inspiraţiunii sale., Chemările ei se succed duioase şi a- 
trāgātoare, dar Arnota, nepăsător la tot ce nu e inspirațiunea 
sa, Îi indică rece poziţiunile. 

„Tudora, nenorocită, izbucnește în plins, In plinsul acesta, 
pictorui nu vede însă chinul unei vieți zdrobite ; ci figura indu- 
rerată a lemeii loveşte doar imaginaţia lui de artist: „Ce cap 
minunat pentru n Mater Dolorosa !* exclamă el.— „Nu mater, îi 
răspunde ea, ci amanta dolorosa, o christă, o mulier dolorosa"... 

Intre acestea Scoruş, al cârui atelier e deasupra casei lui 
Arnota, fi trimite jos tabloul „Veşnica Intrebare“. Arnota rămine 
uiuit in fața măreției concepfiunii și un fior de gelozie I} pä- 
trunde. Gindul incepe să-l muncească şi, din tot orgoliul lui de 
artist, se desprinde dorința neintrintă de a crea ceva superior 
tabloului acesta In zadar însă Tudora ti pozează pentru „Mulier 

Dolorosa*, Sufletul ei de femee iubitoare, nu se poate exterio- 
riza în expresiuni dureroase, 


Arnota devine brusc şi tiran. El vede că posibilitatea unei 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 17 


creații superioare ti scapă zilnic de subt mină, Vederea „Veşni- 
cei Intrebări“ Il ameţeşte insă şi îi răpeşte odihna fără incetare, 
De aceia el nu vrea să renunțe la „Mulier Dolorosa“. 

Tudora, care iubește in Arnota mai mult pe om decit ar- 
tistul, vrea cu orice preţ să-l scape de chinul frămintării. Ea ştie 
că Scoruş o mai iubeşte cu pasiune și un gind nenorocit ii strå- 
bate mintea: promite acestuia să i se dea In schimbul distru- 
gerii „Veşnicei Intrebări*.— „Tu imi ceri aceasta ?* li strigă el 
zdrobit, „Eu să dau cu cuțitul în fața ta? Să lovesc in ochii täi... 
Sā sfişii trupul tău iubit, Vai mie, ce-mi ceri, stăpină. Vai mie“. 

Dar el o iubeşte mai presus de toate. Ca so aibă pe ea, 
minunea minunilor, ei comite nebunește crima, intrun moment 
de amețeală. Apoi, plin de groază, caută refugiul ca un ucigas. 

Arnola întră in atelier şi ochii lui zăresc oroarea. Dintr'o 
mişcare, el se aruncă asupra lui Scoruş, strigindu-i : „Ticălosule, 
de ce ai fâptuit nelegiuirea?,.. Să distrugi o lucrare ininunată, o 
operă de artă desăvirşită,— mai scumpă decit tot ce am săvirșit 
eu", „Zece mii de Tudore*, îi strigă el din nou, eloate femeile 
le-aş da pentru „Veșnica Intrebare !*> Și cind afla că Tudora a 
provocat nelegiuirea, o teamă Il cuprinde: „Ai fi in stare să dis- 
trugi şi artistul !* Asta n'o vrea el cu nici un preţ; mai bine 
renunţă la Tudora. Ea îi roagă să sendure, dar Arnota li răs- 
punde aspru: „Pe noi ne desparte Veşnica Intrebare”. 

Acesta e subiectul piesei a cărei povestire implică in mod 
necesar eludarea trumuseților dialogului. În cele arătate până a- 
cuma, ne-a preocupat mai mult dorința să evidenţiem starea de 
spirit a personajelor centrale, x i . : 

Scoruş iubeşte In Tudora pe femeia desăvirşilă care, prin 
darurile ei naturale, trezeşte in el fiorul dătâtor de artă, empe- 
rameniul său de artist nu poate crea decit subt impresiunea pu- 
ternică, provocată de prezența ci, „Femeia iubită imi pare cea 
mai desăvirşită operă de anā“, spune el, „căci artistul nu depă- 
seşie [rumosul firii“, : 

Ca o dovadă neindoioasă a tăriei temperamentului său, ve- 
dem că in actul al treilea, cind Tudora Il indeamnă să distrugă 
„Veșnica Intrebare“, Scoruş nu se ingrozeşte la perspectiva jert- 
lei unei opere sublime, in care-şi tumase intreaga 1 emolivitate, 
ci la gindul că va trebui să lovească în figura femeii adorate : 
„SA dau cu cuțitul în fața tu ?... Sa lovesc în ochii tăi... Să 
sfişii irupul län iubit ?,..* Lucrul acesta Il opreşte şi provoacă ṣo- 
văiala, Dar tocmai gindul că jertfa este preţul posesiuni fiinţei 
iubite, face să inceteze ezitarea, Scoruş distruge astfel capod'o- 
pera in care işi fixase geniul său artistic, numai pentru a putea 
poseda incă odată modelul viu. ; 

Pe Arnuta Il vedem cu totul alifel. Pentru dinsul „femeia 
nu € un scop, ci un mijloc, un procedeu artistic“, Pe cind Sco- 
ruş exclamă: „Eu aș jertfi arta peniru femec*, Arnota së in- 
treabă : „Dare pot eu indrăgi un tub de tablă, din care picură 
incet stropii de cer, de soare de singe, de voluptate, de lacrimi 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


şi de patimi? Şi totuşi cu acei stropi trezim în noi şi în alții 
cel mai sfint fior, fiorul artistic*, Şi cind momentul scenic il 
pune în fața dezastrului lucrării pe care el o admirase atit, nu-și 
poate reţine exclamarea: «Toate femeile le-aş da pentru „Veş: 
nica Întrebare"*o. ; 

Din ciocnirea acestor femperamente diferite, ale căror inten- 
țiuni artistice converg spre aceiași ființă, din drama intimă pe- 
trecută In interiorul atelierelor, d, Diamandy a făurit o piesă, în 
care superioarele d-sale calități dramatice se evidențiază intr'un 
chip neindoios. , TR à 

Dela inceput, cu excepția citorva replici cam tari, tonul a- 
cesici piese dileră de al celorlalte prin particularitatea concepţi» 
unii şi a tratării. In actul al doilea, cind ne mutăm în atelierul 
lui Arnota, starea noastră de spirit se transiormă odată cu 
decorul, Atmosfera, diferită de cea domestică, a vieţii de a- 
telier, se insinuiază cu tărie în spiritele noastre şi ne trezim des- 
bărați de intreaga jenă a convențiunilor sociale. Impresiunca a- 
ceasta e accentuată de prezența scurtă In ateliera lui Munteanu, 
prezență care constitue vădit o notă discordaniă. 

Zărim aici pe Suzana, modelul chelliu şi supus al pictori- 
lor, care le frecventează atelierele, trecind nepăsâtoare din bra- 
tele unuia în ale celuilalt, gata să-şi etaleze formele şi grațiile, 
spre a demonstra utilitatea corpului ei; un amestec de grosola- 
nie nativă şi de poezie sustrasă din semiobscurul atelierelor. Pe 
cabotinul pictor, care subțiază formele grosolane şi corectează 
trăsăturile dilorme ale matroanelor imbâtrinite, veşnic Incredin. 
fat că lucrează în curentul vremii şi că singura operă durabilă 
e a sa. lată insiirşit pe Arnota şi pe Matei Scoruş, reprezentanţii 
artei picturale superioare şi pe femeia, atrasă de misterul pa- 
timilor creatoare, care se ivește intre ei, 

Subiectul «Dolorosei» nu are nimic specific rominesc, dar 
personajele din piesă nu par nimănui străine, Tocmai această 
particularitate constitue superioritatea piesei, căci prin generalita- 
tea conflictelor înfăţişate intr'insa «Dolorosa» şi găseşte patria 
pretutindeni, unde suflul artei a străbătut pasiunile omenești, 

Dacă înţelesul acestei piese ar trebui tn mod necesar să 
se oprească în cadrul vieţii de atelier, poate că valoarea ei ar [i 
fost mult mai micșurată. Dar ceia ce se intimpla in «Dolorosa» 
e marca generală a tragediei intime, petrecută in suletul artistului 
prin incrucișerea pasiunilor variate. Orizontul acestei drame insă 
poate fi oricind lărgit. 

Dualitatea pe care o fantezie rafinată şi subtilă o provoacă 
intre femee şi inspiratoare, a tentat adesea spiritele- scriitorilor 
de rasă. D'Annunzio a separat aceste principii în doua întrupări 
diferite, soția şi modelul, iar Gennevraye, caşi d. Diamandy, le-au 
tratat în aceiași intrupare. In «Ombra», lordul Whitefield iubeşte 
în lady Steve pe Ombra dispărută, a cărei artă 1) lermecase al- 
tădată, iar «Dolorosa» pune in față aceleaşi probleme, cu com- 
„plicațiuni diferite. Spre a trata insă un asemenea subiect, se cere 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 13 


sau delicateţa inspirațiunii lui d'Annunzio, sau lineţa unei mini 
de femee ca (iennevraye, sau grația inspiratoare, trecută prin 
vigoarea temperamentului d-lui Diamandy. 

Sint în această lucrare momente scenice, care nu desmint 
superioritatea concepțiunii. Fără a trăda prea mult precupările 
technice ale autorului, jocul scenic se succede cu situațiuni pline 
de mișcare, Din fericire, d. Diamandy n'a luat în deşert consi- 
deraţiunile de acest ordin şi a înțeles că piesa nu poate con- 
serva o viaţă durabilă, decit unind utilul cu frumosul invenţiunii. 

In studiul scenic ai unui personaj oarecare, numai printr'o 
anumită variaţie a situațiunilor, vom putea cuprinde intr'an timp 
restrins momentele psihologice caracteristice ale vieții persona- 
jului.  Temperamentele, reacţionind diferit In fața situațiunilor 
variate, toată știința dramaturgului e ca, odată concepind sche- 
matic piesa, să găsească în tratare tocmai acele situațiuni, care 
produc în sufletele prezentate reacția cea mai energică şi carac- 
teristică, Astfel, cind Arnota vede că Tudora a nimicit opera 
prietenului sâu, revolta şi mai ales teama să nu fie zdrobit in 
el artistul, Il fac să o alunge. Cind Scoruş trebue să dea con- 
sacrarea supremă a firii sale, distruge „Veşnica Intrebare“. lată 
numai două momente extreme, care ne desvălue în plin tem- 
peramentele antagonice ale personajelor citate. 

Pe lingă aceste calități sint in „Dolorosa* frumuseți de 
stil, peste care nu trebue să trecem. Pe alocuri, descrierea ia 
savoarea și puterea celor mai frumoase pagini ale „Giocondei“. 
Cind Arnota priveşte tabloul nud la care lucrase după modelul 
Tudorei, exclamă: „Pe trupul tău minunat joacă umbre, joacă 
lumini, care fac din uleiul mort o ființă vie... Ce picioare minu- 
nate, cu piele mai dulce ca mătasea, cu călcie rumenite de li- 
căriri calde arămii, cu nuanțe uimitoare de sidef trandafiriu şi 
cele vine albăstrui, subțiri, care duc viață și culoare pină'n vir- 
ful unghiilor lucii*. 

Asemenea descrieri nu sint rare in „Dolorosa“ şi am men- 
ționat In alt loc particularitatea tratării acestei piese. 

Cind am spus că operile d-lui Diamandy ar ciștiga prin- 
tr'o revizuire, nu ne-am înşelat. La un moment dat, tn repre- 
zenlarea scenică a modelului, publicul era oarecum mirat de iz- 
bucnirile lirice ale acestuia, cind recita o invocație la Pan. Au- 
torul a pus acum această scenă Intre asterice, semn că poate fi 
suprimată ; astfel actul al treilea a ciștigat in forță mult. 

Dacă d-sa ar suprima şi citeva expresiuni improprii, ca: 
„pomanagiu—idiot— haimana“, ar degaja organismul piesei de 
asemenea excrescențe insuportabile. Vom adăuga că nu este mai 
mare arlă, după acea a creaţiunii, decit dibăcia de a tăia mă- 
runtul care strică efectului armonic al lucrării. Aceasta mai ales 
in operele literare, care au printre altele menirea să mlădieze 
limba și să fixeze stilul pur. 

După toate cele expuse pănă acum, nu cred că mai e ne- 
voe să inzistăm asupra insuccesului aparent al „Dolorosei“. 


80 VIAȚA ROMINEASCA 


Subiectul e prea subtil ca să formeze un aliment convenabil 
mulțimii şi, pe de altă parte, minoritatea intelectuală e insufi- 
cientă ca să poală stabili succesul de rețele, necesar repre- 


zentării ei. 


Ceia ce a deosebit totdeauna teatrul de celelalte genuri lite- 
rare, n'a fost numai aplicaţiunea la piese a principiului aristo- 
telic al unităţii de timp, loc şi acţiune (redus în urmă cu de- 
săvirşire), ci viaţa particulară pe care o emană fiecare din a- 
ceste opere. In piese, dramaturgul nu se poate culunda in con- 
sideraţiuni filozofice indelungate şi teatrul n'a lost niciodată un 
domeniu accesibil disertațiunilor savante. 

Lucrul acesta, departe de a fì curios, iși găseşte la prima 
cercetare lămurirea, Teatrul este o instituțiune cu totul demo- 
cratică, In care masele mulțimii trebue să-și găsească totdeauna 
locul lingă pătura de intelectuali. In însăşi conformaţiunea sāli- 
lor de spectacol, adevărul acesta îşi găsește o confirmare, 

Atita vreme cit reprezentarea scenică a unei opere nu in- 
timpină o primire unică în toate sferele de spectatori, ca nu poate 
dăinui, căci teatrul, ca orice instituțiune publică a cărei existență 
se menţine prin interesul viu cel poate inspira mulțimii, e con- 
diţionat de legi economice ineluctabile. 

Aşa fiind, nu e de mirare ca o piesă cu subiectul „Dolo- 
rosei” să nu poată avea un număr de reprezentaţiuni, proporțio- 
"pal cu valoarea ci estetică şi hterară. Dar ceia ce devine apa- 
rent inexplicabil, e insuccesul material al „Chemării Codrului*, 
Doar găsim in piesa aceasta tot lucruri pe care le-am cunoaşte : 
o fecioară, venită din desimea codrilor, îndeamnă pe un Năcău 
la vitejie. O viață curat rominească, scene limpezi şi filozofia... 
cum putea fi la un neam de războinici acu sute de am! Cum 
explicăm taina ?... lată marea întrebare. 

Vom vedea in curind câ lucrurile nu se infățişează tocmai 
simplu şi că motive mai profunde au colaboral ca piesa să aibă 
un numâr mic de reprezentațiuni, 

Să-i povestim în citeva rinduri subiectul : 

Copiii răposalului bacr Fringe-git, care dela moartea tată- 
lui lor pribegesc prin codri, sint prinşi şi aduşi In fața boerilor 
adunați la Curtea din Raădeana. Luaţi drept răutăcători la ince- 
put, recunoscuți şi respectaţi în urmă, pribegi rămin la Curte. 

Printre ci e şi Anca, fecioara din Soveja, care Indrăgeşte 
cu timpul pe loniţă, fiul Doamnei Maria din Rădeana. Odată, pe 
cind Doamna se depărtase cu intreaga Curte la Minăstirea Cași- 
nului spre grijanie, Hanul tătăresc ti calcă locuinţa... 

loniță are prea puțini oameni la indâmină spre a se apăra. 
Atunci Fecioara se aruncă vilejeşie în luptă şi, cind cei rămaşi 
la Curte sint învinşi, ca işi jerileşte Iccioria, numai spre a păs- 
tra neatins capul bărbatului iubit. 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY 51 


In vremea asta, boerii dela Curte se intorc cu Doamna şi 
alungă liftele tâtare. Ioniţă se pleacă plin de admiraţie in faţa 
vitejiei Ancăi și declară boerilor că o ia de soție. Deși după 
datinele ţării Anca, jertiindu-și fecioria, nu mai poale fi soție, 
lonițä invinge impotrivirea boerilor şi primeşte mina Ancâi în 
cintul doinei, care, străbătind ca o chemare depărtată a codrului 
iubit, unește sufletele tuturor. 

Acesta e doar un fel de a povesti. Din el insă nu rezulta 
decit prea puţin ceia ce e inălțător în această concepțiune. De 
aceia va fi nevoe de o desvoltare subsecventă, in care vom 
reliefa cele ce ne-au impresionat mai mult, 

Din intreaga lucrare rezultă in primul rind grija pe care a 
avut-o autorul să nu introducă prea multe puncte de preciziune 
cronologică. Un singur lucru ştim, dintrun document pe care 
boerii il citesc pe scenă: că ne aflăm pe vremea domniei lui 
Petru-Rareș, Altminteri nimic, Funcţiunile pe care le implinesc 
boerii dela Curte, ca Vornicul Iordache Câiuţeanul şi Postelnicul 
Ordeşteanul, nu sint puse aici de fel In relief. 

Găsim doar un colț din țara Moldovei, unde viaţa se des- 
fâşură liniștită în mijlocul amintirilor bătrinilor şi voei bune a 
celor tineri, Pentru intăia oarâ intilnim, intr'o piesă rominească 
cu subiect istoric, o înfăţişare veridică şi animată a vieţii boe- 
rești de atunci. Nu mai aflăm obișnuitele tirade patriotice, sau 
uneltirile viclene ale boerimii dela Curtea Domnului, ci viaţa 
ceia patriarhală, cu respectul bătrinilor, cu voia bună şi cu dis- 
prețul morţii, pe care o ducea buerimea din ținuturile ilepärtate 
ale Moldovei. 

Ìn mijlocul mulțimii impestrițate a vestmintelor bogate, boe- 
rești, apar Anca şi frații ei imbrācați in piei de vinat groso- 
lane, Imbrăcămintea lor, libertatea mişcării și sumeția vorbelor 
lor, stabilesc din primul moment al apariției un contrast vizibil 
ȘI pronunțat, cu bogăţia şi constringenle dela Curte. Contrastul 
acesta se menţine in tot decursul piesei, deoarece Fecioara, trä- 
iA liberă Intreaga ei viaţă prin sâlbâtecia codrilor, nu se poate 
deprinde cu eticheta Curţii boereşti. 

Dacă subiectul ar fi incâput pe mina dramaturgului Dia- 
mandy, care nu i-ar fi adăugat și Insușirile sale poetice sau 
rafineria de estet, piesa nu ar fi prezentat nici în parte intere- 
sul menit a-l suscita astăzi. În mina d-lui Diamandy insă, apa- 
tifia feciorelnică a Ancâi din Soveja, ia proporțiunile unui ade- 
vărat simbol: este firea omenească desvoltată in mijlocul na- 
turii, cu înrlinănle nefalşificate şi cu porniri spontane, care trà- 
ez viața nesupus restricțiunilor şi nealterată de simulări frec- 
vente. 

Cind loniţă ti spune câ la Curte toți şi toate mint, ea stri- 
gă: „Ce blestem cumplit am auzit! Frații mei nu mint... Co- 
drul nu minte*. Apoi mai tirziu: „Blestemat fie ceasul cind din 
adevărul codrilor, am intrat în minciuna Curţilore, 

Ca să găsească o intrupare, în care să sintelizeze toată 


sa VIAŢA ROMINEASCA 
_ VIAȚA ROMINEASCA tn 
Ae aen 


ine şi toată dragostea pe care o nutrește pentru 
firea pă pere sa culundat în noianul CAE, 
D-sa a gäsit in trecutul depărtat figura ce câuta și, impodo a 
cu tol idealismul pe care ba aflat per = dai un mediu 
i visare, in vagu?! unui co „Si eri b 
aa opara caracterul ingenuu al eroinei şi simpatia 
care-l leagă de această intrupare, autorul aduce în prion pe 
descendenta nobilă a unei case de magnați unguri, fa rei ra 
finerie de gesturi şi expresii o pune în opoziţie cu firea sim- 
plă şi lipsită de calcule viclene a Fecivarei din Soveja. N 
Dar simpatia autorului se evidenţiază mai pulermic eind, 
dintre femeile, care iubeau pe Ioniţă, la năvala tătârească mae 
Anca se repede in ajutoru-i şi își pune viața în primejdie 
l, 
iii = la sfirșitul actului al treilea trei momente, care se 
succed repede, insă menite să pue in evidență în toată strălu- 
cirea spiritul de jertia al Fecioarei din Soveja. — a 
Cind Tătarii calcă locuinţa lui Ioniţă, se ii pune viața In 
*ricol ca să-l scape şi se întoarce inapoi rimlă, 
Ai Cind Hanul Matrone inăuntru şi vede pe loniţă cu cele 
trei femei care-l iubeau: Grafina ungară, jupincasa Sanda şi 
Anca, le intreabă ameninţător, care din ele îi e iubita. Niciuna 
insă nu Indrăzneşie să răspundă la accentul sălbatec al Hanu- 
lui tătar. Atunci Fecioara priveşte temâtoare în juru-i. Dar ca 
nu se teme de izbucnirea Hanului tătar, ci tremură la gindul ca 
nu cumva altă femee să spună că iubește pe loniţă. ŞI, deo- 
dată, cind vede ca celelalte au amuţit, glasul ei izbucnește in- 
tr'o exclamare, in care se amestecă fericirea şi dorul de jerila: 
Zu 1” 
ý Prin această unică exclamare „Chemarea Codrului“ se a- 
propie de sublim. Glasul acesta de fericire, care răsună prin 
vaetul lugubru al morţii, trezește în spectator un ecou de sen- 
zații stranii. Şi răscolirea de idei şi sentimente devine mai pu- 
ternică, atunci cind, pentru a pâstra capul bărbatului iubit, ea 
iși jertleşte comoara lecioriei, i ei 
Ca să ne dea o idee neindoioasă de măreția acestei jertfe, 
Anca exlamă desnădăjduită in urmă: „O mie de Tātari de mi- 
ar fi tăvălit trupul, Anca din Soveja fecioară ar fi rămas, Și 
cind loniţă, inflăcărat de mărinimia Fecioarei, strigă contra tu- 
turor: „În lături fâțârnicia Curţilor !*, inseamnă câ spiritul de 
jertiă şi de porniri sublime al Fecioarei din Soveja, a biruit pe 
deplin, (Această biruința finală e incă o dovada că d. Dia- 
mandy e optimist). i 
Rotilele pe care apara'ol tehnic al piesii le pune in miş- 
care, produc efectele cele mai variate și atrăgătoare. Am văzut, 
cu altă ocazie, că d. Diamandy posedă întrun grad aprecia- 
bil nervul mişcării scenice, Smulsul sabiei *) din mină (cind 


*) D. Diamandy serie „saghie* în loc de „sabie“. 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY sa 


pribegii necunoscuţi trebue să-şi dovedească boeria), prilejeşte 
în actul întâiu o scenă plină de nervozitate și mişcare... În curind 
însă vibrează coarda duioșiei : boerii recunosc pe odraslele lui 
Fringe-pil. 

Actul al doilea conține scene de o mare intensitate poetică, 
prin desfășurarea iubirii Fecioarei pentru loniţă ; în mijlocul tă- 
cerii, scâldaţi în razele lunii, ambii îşi mărturisesc iubirea. Aici 
irăgezimea sufletului Ancăi infiltrează scenelor o savoare poe- 
tică de un gen particular. lastirşii, în actul al treilea, nivelul 
rai e ridicat la o treaptă superioară prin nobleța spiritului 

ncăi, 

Pentru cei care pot privi mai departe de aspectul lucrurilor, 
lucrarea d-lui Diamandy va apare ca fantezia rafinată a unui es- 
tet subtil... In valul vieţii, unde corupția simţirii noastre trans- 
pare atit de des, gindul nostru meșteșugit fericește uneori por- 
nirea sinceră şi accesele spontane ale sufletului omenesc, consi- 
derat în primitivilatea lui nealterată. 

Ca să debaraseze spiritul de tot ceia ce o viaţă de mește- 
şügiri a sedimentat sau infiltrat de veacuri, autorul aduce din a- 
dincul misterios al codrului pe fecioara trăită acolo fără de pri- 
hană. Fecioara aceasta, pare cå ar face un singur corp cu co- 
drul în care a trăit: „Eu ştiu ce spune huhurezul bătrin, care 
a văzut multe”, spune ca. „Înţeleg ce croncăe și moş corbul cel 
inţelept, ce-mi strigă gaița neastimpărată cind simte fiară de om. 
Pricep ce flueră mierla“... 

Dar atunci cind Anca descrie lui Ioniţă codrul, nu mai gă- 
sim numai pe ingenua lui locuitoare, ci şi pe estetul inamorat 
de artă şi natură, care e d. Diamandy: „Băeţaș, nu știi cum 
dimineaţa, în fiece dinte de frunza tremură un mărgăritar nesti- 
mat! Şi codrul are bolți mari, vrăstate cu râmurele şi horboţele 
In miresme de flori, Şi ce mai așternuturi de frunze căzute în 
mirosul pămintului dospit. Şi ce mai gindaci țanţoşi, in contaşe 
bogate, pintenaţi şi impenaţi, iar cei trepăduşi de şoricei duc 
vești pe subt pămint.. Multe sint in codru, numai să ai harul 
să le vezi:, 

S'a spus cå d, Diamandy a introdus neverosimilităţi psi- 
hologice în piesă, punind în gura Fecioarei din Soveja, trăită o 
viața sălbatecă de codru, cuvintele inspirate de mai sus. 

Dar ceia ce a surprins totdeauna lumea literară, a lost toc- 
mai frumuseţea concepţiunii intrezărită atit de des in poezia popu- 
lară a tuturor popoarelor, unde forma alegorică se imbină cu o 
simţire din cele mai pătrunzătoare. 

Apoi, în operile literare, în care personajele, prin însăşi in- 
tențiunca autorului, corespund mai mult unei viziuni lăuntrice, 
decit realității exterioare, se cere numai ca, atita vreme cit ac- 
tele aparțin domeniului istoric, să nu fie în discordanță cu pre- 
scripțiunile riguros documentare. 

In ce privește insă psihologia personajelor înfățișate, nu e 
nevoe ca, Intr'o „Poveste vitejască“, autorul să proceadă la o 


si VIAȚA ROMINEASCA 


critică prea minuțioasă şi conformă cu stricta realitate a lucru- 
ue; di ai para personajului intâţişat să fie perfect con- 
secventă cu concepțiunea sa particulară. Astfel a făcut Rostand 
in „Cyrano de Bergerac“ şi tot astfel ar fi putut face şi d. 
Diamandy în piesa d sale, Dar caracterul curios şi impregnat de 
poezie al Fecioarei se menţine, după cum am spus, cu aceiaşi 
forță de persuasiune, în tot decursul desfășurării scenice. 

Autorul n'a avut nici un moment nevoe să recurgă la a- 
jutorul deformării imaginative. Meritul d-sale consistă tocmai In 
sforțarea reuşită a unei metempsicoze speciale, care a trecut 
meşteşugirea artei d-sale prin sufletul simplu şi nemeşteșugit 
al Fecioarei din Soveja. A r ) 

Mai găsim in piesă şi dese inspiraţiuni poetice pe motive 
populare, Ascutaţi aceste versuri ale Ancâi: 


„In fundul codrului 
de dorul dorului, 
In inima pămintulai 
de răul cavintului, 
In besna umbrelor 
do friem semenilor, 
La marginea codrilor 
de hrană corbilor*, 


Graiul rominesc uşor şi lin, contribue mult la valoarea 
poetică a operii. 

Ca şi in „Pusărea a/bastră* a lui Maeterlinck, în „Chema- 
rea Codrului* subiectul are pe deoparte un înțeles de sine stä- 
țător și pe de alta un senz poetic şi filozofic mai profund. De- 
pinde, vorba d lui Diamandy, de cei care au harul să priceapa... 

Subiectul acestei piese, ca şi al operelor lui Maeterlinck sau 
al libretelor lui Wagner, inoală în vagul nepreciziunii cronolo- 
gice si d. Diamandy nu a greșit întitulindu-şi piesa: „poveste vi- 
tejeascâ*.  Într'adevâr totul e frumos și depărtat ca in poveste. 
Respirind poezia acestei opere, simţim în noi un suflu primenit 
de viaţă, 

Ar fi greu să punem „Chemarea Codrului“ in lemătură cu 
producțiunea dramatică universală. Inspiraţiunea se desiaşură 
aici întrun cadru particular şi iubirea puternică a codrului mo 
mai găsim în teatru decit la Oto Ludwig, care a pus în „Pă- 
durarul* {,Erbfürster*) probleme diferite, spre a tinde totuşi că- 
iră acelaşi țel: vâdirea contrastului intre falşitatea vieţii de oraș, 
aţă de integritatea morală a omului crescut printre suflete a- 
mice în libertatea firii. 

Dar drama d-lui Diamandy este curat rominească,. Pentru 
întăia oară poezia dramatiacă a poporului trăit atitea secole prin 
codri, se deschide frumuseţilor acestuia. Un suflu nou străbate 
inspirațiunea scenică romină şi desigur că, la un popor menit 
prin trecutul său istoric să simtă atit de bine frumuseţile naturii, 
lucrarea atlit de reușită a d-lui Diamandy nu va rămine izolată. 


TEATRUL D-LUI G. DIAMANDY să 
Depărtindu-ne deci o cli 


pă de aparențele inşelătoare, ve- 
dem că, atit insuccesul parea şelătoare, ve 


„Dolorosei*, cit şi în puţinul succes al 
„Chemării Codrului*, motivele determinante nu se deosebesc de 


fel. Departe de a prezenta numai interesul desvoltării scenice 
„Chemarea Codrului" conține o valoare artistică şi filozofică, 


menită a nu fi apreciată pe deplin de cei lipsiţi de avantajul 
unei culturi indelungate. 


"s 


lubirea pentru artă, care se desprinde din paginile inspi- 
rate ale „Dolorosei*, precum şi dorul libertăţii şi al naturii, care 
se trădează la fiecare clipă in „Chemarea Codrului", dovedesc 
înaltele însuşiri aristice ale autorului și o bogată sferă de ins- 
piraţiune, 

Atta vreme cit d. Diamandy iși culege observațiunile 
in lumea de femei corupte, de financiari veroși, sau de oameni 
politici amorali, care roiesc în viaţa zilnică imprejuru-i, am vä- 
zut că darul stilului degenerează in polemici şi spiritul auto- 
critic 1şi pierde din puterea lui ponderatoare. D, Diamandy de- 
vine un revoltat. 

„Cind insă spiritul d-sale de sensitiv şi idealist, găsește un 
mediu mai propice zborului imaginaţiunii, operile d-sale se Ino- 
bilează infinit. De aceia, nu putem considera lucrările din urmă 
ale dlui Diamandy decit ca producţiuni de o valoare superi- 
oară, cu care se poate mindri patrimoniul literar al unei țări și 
comparăm aceste piese cu nişte izvoare limpezi şi profunde, la 
care se vor adăpa cei dornici de o artă pură în viitor. 


, i Aureliu Weiss 


Gratie și Palamon 


Am ieșit din minăstire impreună cu moş Varsânulie, cu 
vre-un ceas mai înnainte de vecernie. Aveam innaintea noas- 
tră timp destul. Drumul peste Arşiţă, pină la minăstirile de 
maice de cealaltă parte a dealului, H faci cam în două ceasuri, 
Dar mi-era teamă că de data aceasta o să iasă mai mult, fiindcă 
moş Varsânufie, deşi robust ca un stejar, se mişcă agale, tac- 
ticos, şi la vale şi la deal. li zic moș; vorba vine... Cuviosul 
Varsănulie poate să aibă vreo șasezeci de ani, poate și mai mult ; 
nu-i mai ţine minte, Insă de subt comanacul de şiac, virit pe 
urechi, pletele-i coboară incă negre, iar barba ii e deabia că- 
untă, 

Era o zi de vară, străvezie și caldă, De jur imprejurul 
minăstirii dealurile păduroase care o string la mijloc respirau, 
subt soarele ascuţit, un abur uşor şi albăstrui, Grămădeala co- 
drilor de fag, prin depărtarea incropilă și aburoasă, tresărea ca 
printr'o pătură de ape. Am luat-o spre piriul care scaldă o- 
grăzile minăstirii. li trecuse supărarea și era acum copil cuminte. 
Dar isprăvile din săptăminile trecute stăleau neșterse, Viitură 
multă şi amestecată acoperia o parte din gridina părinților. Bu- 
tuci intregi incurcau locul şi apele furioase trecuseră prin gar- 
duri ca prin piepteni, pieplânindu-se In ele de toate ierburile și 
gunoaele aduse din pădure. Călugării aşezaseră la loc puntea 
zmulsă de puhoiu și pină la ea, din pas in pas, prin bâltoacele 
rămase, bolovani mari de piatră. 

Am trecut puntea, sprijinindu-ne in toege, Varsânufie sa 


GRATIE ȘI PALAMON g7 
oprit o clipă, s'a uitat la apele care se desnedau subt punte, 
limpezi şi de-abea înflorite, şi a clătinat din cap. Am inceput 
să rid: 

— Ce e, prea cuvioase? Piriul nostru şi-a mincat credinţa, 
la sk-ta ?...— Varsănufie nu mi-a răspuns mie, ci piriului: 

— Te ştiu eu ce cine 'mi ești! 

Am intrat In pădure şi am inceput să urcăm, Era un ur- 
cuş greu, întiiu din pricina locului, destul de înclinat, şi al doi- 
lea din pricina pâmintului muiat de ploile necontenite. Padu- 
rea, pe aici pe poale, era linără. Fagii și carpenii se imbrāți- 
șau între ci şi acoperiau cu un lung frunzar potea noastră. În 
luminișuri se iveau şi mestecenii şi de jur imprejur îmbrăcau 
poenele, cu făcliile lor albe, ca pe niște catedrale, la zile mari, 
Respiram din greu, dar mă tineam bine, pentrucă mi-era rușine 
să vorbese de stat jos și de odihnă mai 'nainte de moş Varsă- 
nufie.  Calugârul mergea la deal cașicum ar fi mers la vale, 

— Da’ bine te ţii, prea cuvioase! Eu am inceput să gl- 
lesc şi si.-ta parcă te plimbi prin ceardacul minăstirii! 

— Vezi că nu plâtim amindoi la fel. 

— Cum asta, părinte Varsânufie ? 

— Dealul ista iți cere d-tale o plată şi miealtă plată. In- 
tocmai ca negustorii, Mie, care sint pe aici muşteriu vechiu, 
imi cere prețul hotărit şi dat de-atiția ani ; pe cind d-tale—tinăr, 
necunoscut, venit de eri...— iţi cere prețul îndoit. 

Am stat pe loc și m'am uitat la Varsănufie cu un gind și- 
ret în lumina ochilor; 

— Bine, bine, părinte Varsănufie, poale că ai dreptate. Dar, 
ia spune-mi, nu te temi câ negustorul ästa, pe care-l cunoşti de 
atiţia ani, o să se facă într'o zi mişel şi n'o să mai vrea sâţi 
vindă nici cu de cinci ori prețul cu care Imi vinde mie ?... Ba 
poate te-o goni şi din dughiană |! 

Varsânufie rise in barba lui stufoasă 

— Şi d-ta ai dreptate. Dar cind voiu simţi că scad pute- 
rile şi s'a golit punga, nu mai fac silă negustorului. 

Cunoșteam pe Varsânulie de patru veri, “Era duhovnicul 
minăstirii cătră care mergeam, Îmi făcuse o curioasă impresie 
şi-l] cercetam adesea, arătindu-i multă prietenie şi citindu-l 
pe Îuriş, ca pe o carte veche, inctlcită și legată in piele foarte 
trainică. La prima vedere, Varsănufie era un biet călugăr pe o- 
chii căruia sprincenile se făcuseră muşchi de stincă, arătindu-l 
vechiu de zile şi cuvios de cuget. Pletele lui aproape negre thi 


RS VIAŢA ROMINEASCA 


dădeau prima indoială. Nasul lui mic, gogonal la viri și roşu- 
albastru, ca gogoșile celui mai iute ardeiu, te punea pe ginduri. 
In sfirșit, dacă puteai să-i surprinzi și privirea, ascuţită şi nea- 
gră, erai pe drumul cel bun, Totuşi aceste prime impresiuni, 
pentru mine unul, au rămas deapururi de prisos. Am auzit, mai 
tirziu, multe povești pe socoteala cuviosului meu prieten, dar fi- 
indcă mă aşteptam la ele nu m'au mişcat prea mult. Cit ade- 
văr şi cită clevetire erau la mijloc n'am câutat să știu, 

Oricum, Varsânufie era interesant, Simţeai în el o tărie, 
un cumpăl, ceva solid şi groaznic innpdat (ca nodurile unui ot- 
gon de corabie) care iți impuneau, Vorbea domol, totdeauna în 
icoane şi cu intențiuni surprinzătoare. Mergea cu luare aminte 
şi incet  Slujea în biserică lără pripă şi toate le spunea și le 
făcea după tipic. N'avea nici o școală. Invăţase în minăstire și 
nici nu cutreerase lumea. Dar cind vorbeai cu el, Varsănulie 
dovedea mult bun simţ și se gindea de trei ori plină să-ţi rās- 
pundă odată, Trebuia să fii bun prieten cu el sau să-l nimerești 
după şaple-opt pahare, ca să vezi, ieşind din gura lui, și sfinţi 
mai mici sau ingeri din cei căzuți. 

Mergeam cu el alături, sau el ceva mai înnuinte mea—după 
cum ne îngăduia poteca—şi mi se părea, voinic, stufos şi incăr- 
cal de ani, cum cra, © minune curală: un fag din cei bătrini şi 
nodoroşi, la care ajunsesem, pornit la drum cu mine. 

In dreapta noastră, incepeau să se arăte poenele inspicate 
ale Arşiţei, Un vint ușor și intrerupt se legâna în ele, mişcind 
şi variind lumina soarelui, Ne-am oprit an minut, în potecă, in- 
tre codrul plin de umbră şi lneţele luminoase. Tăceam şi unul 
şi altul, Varsänufie : adinc, Impietrit şi tainic ca pădurea, eu: 
infiorat şi flexibil ca iarba. Pe subt sprincenele lui stufoase, că- 
lugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arşiţă, clădă- 
ria din ce in ce mai înnallă a munților din faţă şi toată uriaşa 
revărsare a codrilor, ca un siăpin nepăsător și sătul. Nici un 
fior, nici o descumpănire în el! 

In fața Arşiţei se ridicau incet, greoi de codri, ca nişte 
ciobani in piei de oae, munții de lingă” minăstire. Ceva mai sus, 
scoteau In soare un umăr gol, un cot întors spre cer, Peste ei 
se ridicau alţi munţi, în care poenele şi pădurile işi pierdeau de- 
osebirea şi arătau, deopotrivă, uşoare şi verzui, lar deasupra am- 
fiteatrului intreg, se pierdea In albastrul cerului, ca o sirmā in- 
crețită, profilul unor munți și mai tnnalţi, despre care bănuiam 


GRATIE ȘI PALAMON 89 


că sint dincolo de hotarul țării şi chiar dincolo de hotarul mun- 
ților, căci poate erau nouri. Din această depărtare, lumina soa- 
relui de vară, sărind din creastă în creastă şi despicind vederei 
nenumărate cline, planuri şi adincimi, venia spre noi, pogora cu 
pădurile de fag, suia cu ele şi ajungea, aci la umbra fagului, 
mătăsoasă şi caldă, pe clătinatul lin al valurilor ierbei. Dar 
Varsănufie vedea, în mintea lui, alte planuri şi alte perspective, 
A zorit să plecăm, 

Ne-am sculat şi-am mers mai departe, prin spicul sur al 
finului, aşternut ca un văl, peste miile de flori de cimp, cres- 
cute în lin. Cu cit urcam pe Arşiţă, cu atit văile se adinceau, 
munții creşteau mai nalți şi se amestecau cu nourii, inima imi 
era mai uşoară şi mai prididită de frumuseţea firii. Arşiţa a în- 
ceput să se ingusteze, pădurile din dreapta au Inceput să se a- 
propie de cele din stinga și frumoasa poeană sa siirşit ca o 
alee. Acum intram în inima codrului. Era o potecă pe care mai 
fusesem odată, iar n'o mai țineam minte, l-am spus lui Var- 
sănutie, în glumă: 

— N'o să ne rătăcim, prea cuvioase, în bezna asta de 
pădure ? 

Călugărul m'a privit cu ochi ciudați şi mi-a dat un răspuns 
la care nu mă aşteptam : 

— Ei, m'am rătăcit de multe ori cind eram tinăr, dar a- 
cum știu prea bine că nu mai pot să mă rătăcesc... 

Era inilia oară cind simțeam o nuanță de sentiment In 
vorbele lui Varsānuñe. Am rămas ginditor. Ce zile şi ce icoane 
din trecut năluceau călugărului, printre aceşti copaci bâtrini de 
veacuri ?... Varsänuĥe mergea innainie, cu acelaș pas cu care 
pornise din minăstire, MA ţineam dupăel şi căutam In mintea 
mea o intrebare nouă, care să-i imbie inima şi amintirile. Po- 
teca noastră nu era tocmai limpede. Copaci căzuţi, unii cu to- 
tul putrezi, alții mai de curind, tăiau cărarea și trebuia să 
săârim peste ei, ori să ne strecurâm printre crengile moarte. In 
citeva locuri, izvoarele şi apa ploilor se plămădiseră în mocirle 
şi atunci ocoleam pe departe sau ne cumpeneam cu greutate pe 
birnele puse punte. Brazi şi fagi uriași, unii porniţi să cadă, 
alţii inca drepți şi neinvinşi, ridicau în slāvi noian de vreascuri 
şi de crengi. Pe subt aceşti patriarhi, creştea sălbatică şi oar- 
bă pădurea nouă, din stratul gras și negru al atitor zeci de ani 
de lrunză moartă, În orice parte te-ai fi uitat, codrul se arăta 
adine ca o prăpastie, nici o pocană nu se simțea pe aproape şi 


30 _ VIAȚA ROMINEASCA 


lumina dinnăuntru —afară de citeva săgeți de aur ce se lringeau 
in trunchiuri, ici şi colo--era sură şi verde. Adesea, in scoarța 
copacilor din cale, vedeam crestate semne, cruci şi litere ciri- 
tce, Crestăturile păreau foarte vechi, fiindcă scoarța se reki- 
cuse şi se cicatrizase. + Ştiam ce sint aceste semne... Allasem 
dela cei ce mă Insoțeau în prima mea plimbare, dar aș [i voit 
să-l fac pe Varsânulie să mă deslușească asupra lor, 
— Părinte Varsânulie, ce sint scripturile astea de pe co- 
paci ?...— Dar Imi găsisem omul ! 
— Ai mai fost vreodată pe aici? 
— Da, am mai fost odată. Ţi-am spus-o. 
— Ai fost singur, ori te petrecea cineva ? 
— Ei, asta e! Cum era să vin eu singur prin sălbătăciu- 
nea asta! Eram cu mai multă lume, 
— Atunci, iățarnice, de ce mă ispiteşti? i-au spus a- 
ceia de ajuns şi de rămas ce insemnează scripturile aestea ! 
Am ris din toată inima, A ris şi Varsânulie. 
— la spune-mi, taică, mai ține mult minia asta de pădure ? 
— O leacă, şi am ieșit de cealaltă parte, 
— Părinte Varsânutie, să stăm acolo şi să ne odihnim, 
căci iți spun drept că m'ai bătut, 
Varsănulie şi-a ascuns ochii in sprinrene şi a pornit-o iar. 
N'a trecut mult şi am ieșit In creștetul unei poeni incintătoare, 
un popas de verdeață dulce și de flori, intre codrii prăvâlatici. 
Minăstirile de maice câtră care trebuia acum să coborim nu mai 
erau departe, dar nu se vedeau incă, Spinări încovoiate şi zbir- 
lite cu păduri de brad stăteau în față şi la innălțimea noastră, 
Ai fi intins mina să le prinzi! O pace adincă, desmierdată de 
jiriitul greerilor, vestea sosirea serei, Pe orizonul innalt şi in- 
chis de culmi soarele incepea să lase trandafiri, Am stat şi ne-am 
odihnit, 
— Prea Cuvioase, asta e poiana lui Gratie ? 
— Adevărat, 
— ȘI cealaltă, mai din vale, poiana lui Palamon ? 
— Precum zici, 


— Cine au lost acești blagosloviți părinți? Stariţi, pus- 
nici, făcâtori de minuni ? 

— Nu, Pe cit ştiu eu din bătrini, Palamon era cintăreţ, iar 
Gratie zugrav. Aveau dar dela Dumnezeu, insă diavolul i-a duş- 
mânit şi i-a pierdut... 

— Cum aşa, părinte ? 


GRATIE ȘI PALAMUON 9t 


N'auzisem pină atunci legenda celor două poene şi nu ști- 
am cine au fost Gratie şi Palamon. Poate că Varsänufie simți 
sinceritatea mea, ori poale că îi era sufletul prea plin de amin- 
tiri, ca să nu reverse ceva din ele. Mi-a spus o intimplare din 
alte vremuri, o intimplare din viața acestor minăstiri ascunse in 
sinul codrilor, A Inceput-o aci în poiană şi a isprăvit-o cind 
am intrat în minăstire. Mi-a povestit incet, cu intreruperi lungi, 
cu intrelăsări înțelepte, cu un ton egal şi inchis, Povestea lui 
Varsânufie s'ar putea traduce asttel : 

Pe atunci viaţa călugărească era în toiu, În minăstirile din 
ținutul acesta, printre caprele duhovniceşti care nu lipsesc nică- 
eri şi niciodată erau multe şi dalbe oi alese. Stariţi şi starije cu 
mină puternică stăpineau călugăreştile popoare şi călcările pra- 
vilei erau fâră cruțare pedepsite. Se vâd şi azi prin minăstiri 
beciurile în care zăceau Inchişi călugării greşiţi. Indeletnicirile 
frumoase și folositoare aveau mulți rivnitori. Cintările, cusătu- 
rile, zugrăvitul icuanelor şi tipăritul erau In mare cinste, Vestit 
intre cintăreți era şi ieromonahul Palamon, iar cel mai iscusit 
dintre zugravi era, fără indoială, monahul Gratie, ucenicul unui 
slint zugrav din Mumicle Atonului. Palamon era innalt, măreț 
şi cu barba stuloasă. Gratie era mic, subțire, puţin cam spin 
şi. vioiu ca o veveriță. Erau amindoi tineri și cuvioşi, amindoi 
mari meșteşugari, In meșteșugul lor. 

Atci în minâstirea in care coborim era o maică tinără cu 
un glas de privighetoare. O chema Minodora; era cintăreaţă in 
biserica mare şi era o frumoasă făptură a minilor lui Dumne- 
zeu. Şi Palamon și Gratie s'au rănit tte lrumuseța ei şi au in- 
ceput s'o iubească, Palamon cutreera poenile şi codrii cintind 
cintece de lume şi gindindu-se numai la Minodora. Gratie Ju- 
cra, la icoanele lui, oftind, şi sfintele și Ingerii pe care li zugră- 
vea sămâniu din ce în ce mai bine cu Minodora, Gratie și Pa- 
lamon erau prieteni, Şi-au forat taina unul altuia şi au ajuns 
să se urască şi să se urmărească, Gratie se cutremura cind a- 
uzia în biserică glasul lui Palamon. La rindul lui, Palamon în- 
gălbenia cind vedea icoanele lui Gratie şi chipul Minodorei plu- 
tind în slava sfinților, 

Palamon era plăcut şi lingușitor. S'a apropiat de stariţ şi 
s'a făcut omul lui de incredere. Pe unde se ducea stareţul mer- 
ga şi Palamon. La o sârbâtoare mare, starija minăstirii din 
vale a poltit pe stariț să slujească, Palamon cintăreţ bun şi to- 
iagul starițului nu putea să râmic acasă, A venit şi el. Gratie 


a3 VIAŢA ROMINEASCA 


a prins de veste şi a trecut prin codri, ca o fiară sălbatică, de- 
la o minăstire la cealaltă, Noaptea, la privighere, s'a strecurat 
in biserică și a ascultat și a privit, ascuns după un stilp. Pala- 
mon era în strană, între cintărețe, A cintat frumos, a cintat cu 
foc, mai frumos și mai cu foc ca orişicind. Minodora era lingă 
el. Glasul ei de argint se Impletea cu glasul lui de aramă. Chi- 
purile lor jucau In văzul aceloraşi făclii. Minile lor se Intilneau 
pe foile bătrinelar ceasloave. 

Gratie privea din ascunzătoarea lui. $i In biserica slăvită, 
plină de evlavia cintării şi a tămilei, nimeni n'ar fi bânuit ca ia- 
dul intreg se zbate şi se vaetă intro biată inimă de om... 

Ne apropiam de minăstire, Eram nerăbdător să aud ur- 
marea, Dar Varsânulie intrase într'o pauză interminabilă. 

— Şi ce s'a intimplat, prea cuvioase? Ce-a mai fâcut bie- 
tul Gratie ? 

Nici un răspuns! Varsănulie pare-că nu mai auzea, Sa 
ştii că iar m'a păcălit călugărul !... Tirziu de tot, cind pierdu- 
sem nădejdea să mai scot ceva din gura lui şi era aproape să 
ne despărțim, Varsânufie a stat locului, s'a uitat la mine pătrun- 
zător şi a isprăvit povestea : 

— Pe atunci călugărul purta mătănii ” caşi azi, dar avea 
cuțitul In ciubotă... Erau oameni minunați și în luptele lor du- 
hovnicești şi în păcatele lor. Ce vreai să mai ştii 2... Dimi- 
neața, boarii minăstirii l-au găsit pe Palamon, ciuruit de cuțite 
şi mort, în poiana lui Palamon, iar pe Gratie, cu măruntaele 
vărsate, dar sutlind încă, în poiana lui Gratie. 


G. Galaction 


PAININ e ERA 


Cintec 


— 


Lasă-mă să-ți cad în braţe 
Cum m'as prăbuși plingind 
După-o lungă rătăcire 
Pe podmolul de pămint, 
Unde mă ţinea bunica 
Pe genunchi spunind povești, 
Pe cind eu cătam în zare 
Strălucirile cereşti. 
Lasă-mă să-ţi cad în brațe 
Precum cade frint de cale 
Cel înstrăinat de țară 
Lingă prispa casei sale. 
Pleacă truntea de ţi-o culcă 
Unde se frămintă 'n sin 
Valuriie, — de le-alină 
Tu al mărilor stăpin: 
Şi pe fruntea ce mă doare 
Tinde mina şi ţi-o pune, 
Să mă simt infiorat 
Că de-o sfintă rugăciune. 


Maria Cunţan. 


a a 


Domnu’ Ghiţă 


BEA.» locuitor al Isvoarelor, un sat inghesuit în prăpastie de 
munte, Și iarăşi, nu tocmai „locuitor*!.. Un locuitor iși cam face 
vacu’ în satul lui... Ghiţă, din cind în cind, îşi pierde urma şi 
după mai multe luni, după un an—să zicem—se arată iară i 
Atunci, lumea li zice „domnule Ghiţă“, apoi, „vecine Sae 
gate Ghiţă“ și, insfirșit, „mă Ghiţă“... Om de pace, ru 
Sepia fine prea puţin cu ceilalți oameni; cu toate că oame- 
A ue să fie croiţi după acelaşi calapod.,. Toţi se deose- 
ine for poezie unii de alţii şi fiecare seamănă cu toți. Nu 
mln cs ea i, pănă acum, doi oameni la fel, dar nici fără ori-ce 
PEM core RIA insă, se aseamănă cu ceilalți muritori și se 
E iben chip cu totul neobișnuit... Nu poți zice nici 
de w j că-i ciocoiu, nici gospodar nici tirgoveţ, nu 
mapa = albăstrimea nici de prostimea satului... Se 
ine PER A: sepia in pi pes de nici una. Cu toate 
oaren s : ci, E o nuntă în sut—Ghiţă, che- 

aa w pEr se Inființează, face urări și dă poveţe u. 
ei m ică, întrun graiu ințelepțesc, cum o cam ia in- 
a nete A inția sa... Apoi se pune pe băutură. Vine, in sat, 
aip sa) sana o es ata toți țăranii, mai mult 
- ` süumneata", uneori il iau inire ei - 

e pi Psp la glumä, cu altul bea o ţuică, Saik pda s 
plă să fie şi omu’... Atunci, lumea adunată la primărie ii 


DOMNU’ GHIȚA % 


mai dă şi cu „domnule Ghiţă“, fie pentru obrazul boerilor, fie 
pentru al lui Ghiţă, care intotdeauna e scump la vorbă, în ase- 
menea împrejurări, S'a aprins în sat o casă, un acaret? El e 
acolo—şi toți sau cam obişnuit să-i asculte porunca. Se por- 
neşte în munte goană impotriva spurcăciunilor? El, cu pușca, 
e capul. lar la morți ia parte, noaptea, la priveghiu și nimeni 
ca el nu se pricepe să „consoleze* pe ai casei... Cind intră pe 
uşă minteanul cu guler de blană, pe chipul lui plin de bunătate, 
parcă citeşti vorbele înțelepte ale Eclesiastului:  „Deşertăciunea 
deşertăciunilor ; toate sint deşertăciuni*...  Vorbele de minglere, 
spuse pe politică, ti deschid cale prin mulțime până la mort, 
iar in mers, cu acelaşi glas stins, stăpinit de blindeţe, agrăiește 
in dreapta şi în stinga: „Eşti şi tu aici Marie ?...* „Aci erai Ște- 
fane ?...* „Dumnezeu să te-auză...* 


+» 


Intro bună dimineață, prefectul județului—dapă mai multe 
plingeri impotriva notarului —pică In Isvoare la anchetă. Şi fi- 
indcă auzise că, prin partea locului, se arată ursul adeseori, a 
mai luat cu el, de acolo dela oraş, incă patru boeri și şase co- 
poi. Era în Isvoare clinchet de zurgălăi, svon şi foriotā ome- 
nească, de parcă venise Vodă... 

Ancheta a ținut scurt. Intre alţii, prefectul l-a chemat şi pe 
Ghiţă la întrebare... Lumea incepuse să şoptească de toate... 
L-a chemat, fiindcă 1 ştie—dela oraş—om mai scuturat aici la 
lavoare.„. Poate vrea să] alunge pe notar din primărie şi-i tre- 
bue om numai decit (fusese el odinioară agent de percepţie în 
Isvoare şi se lăuda că a fost chiar ajutor de notar întrun sal, 
departe), Cu toate că era intre cei patru păreţi ai primăriei, 
Ghiţă prinse să crească în ochii lumii adunate in vatra satului, 
să tot crească de parcă ajunsese de o măsură cu muchea Pos- 
telnicesei. Şi lucrul se putea înţelege... Străbătuse omul atita 
lume; a fost sergent în oaste, apoi vardist şi clie de toate; sa 
tot frecat de albăstrimea asta dela oraş, Ghiţă 'n sus, Ghiţă 'n 
jos—şi prost, slavă Domnului, nu €... 

— Mâi al dracului ! 

— Ce crezi ?... 


In sat era o bărmălaie de cini, ca atunci cind trec ursarii... 


96 VIAȚA ROMINEASCA 


Boerii tofi se trăseseră la proprietar cu cini cu tot, —sä nu-i sfir- 
tice dulăii din Isvoare. După ce i-au hrănit bine cu mincări bo- 
cerești şi s'au săturat şi boerii—că nu știau cum să se mai In- 
chine cucoanei—au dat copoii, doi cite doi, in seama lui dom- 
nu' Ghiţă, lui Niţă Călăraşu şi unui argat, să-i ție de lănțuş—şi 
atunci să fi văzut dulăii şi javrele de prin vecini, care se cam 
mai potoliseră pe o vreme, cum s'au inteţit—şi valea toată ain- 
cepul iar să urle, de răsunau stincile goale, departe... 

In fața curții boereşti, lumea se făcuse roată imprejurul lui 
Ghiţă, așa că dulăii care işi descopereau colții pe de lături, se 
isbeau în picioarele oamenilor cind işi făceau vint să apuce un 
petec din blănile țesălate... Ghiţă muștruluia cinii și le vorbea 
pe nemfie, lar lumea—proastă— căta tăcută, aci la meşteşugul 
lui Ghiţă, aci la dobitoacele Incovrigate de lrică—și numai din 
vreme in vreme huiduia pe cite un dulău flocos care se prea 
indesa la adunare... 


— Teamă mi-e c'au pus boerii ochii pe dumneala—se a- 
dresă unul cătră Ghiţă, 

— Şi eu zic... —răspunse el ca liniştea omului care ştie 
ceva. Şi, după ce-şi purtă mina dealungul blânei linse, adaose: 
Acum, ori intru în primărie, ori In percepție, ori mă trag la 
oraş... 

-— Aştia-s boieri mari—adăogă unul, cu siguranță, Auzi 
că au acolo, la ei, o stină intreagă de potăi de-astea, 


Dar fiindcă toate au un siirşit în lumea asta, s'au potoli 
dela o vreme şi cinii din Isvoare. Cind au trecut boierii, iară, 
prin sat, cu citeva lighioane mărunte In traistă, iau mai scor- 
monit odată din culcușurile lor; apoi s'a lăsat din nou pacea a- 
supra Îsvoarelor; lumea pomenea tot mai rar de ci—iar după 
citeva zile, era de parcă nu trecuse nimeni pe acolo. 


Plouase greu o zi şi o noapte. Crestele munților au stat 
trei zile iniășurate in ceață. 

Lupoaia, urlind, işi prăbușește în puhoaie apele umilate, 
printre bolnavii pe care li tirăște la vale... Pe spinările ei fugare 
lunecă tulpinele mai ușoare, muşchiul Și frunzele măturate din 


DOMNU' GHIȚA 97 


pădure—iar, din vreme în vreme, cite-un dolofan se rostogolește, 
cu huiet greu, printre stinci, aruncindu-şi rădăcinile deasupra 
apei. 
4 De dimineaţă, la puntea cea mare, — cu pantalonii suflecați 
deasupra genunchilor şi Imbrăcat Intr'un mintean sur şi vechiu, 
— Ghiţă pescueşte lemnele cu cangea.. Stind răzămăt de răslo- 
gul punţii, cu capul adunat între umeri şi cu ochii ţintă, sus la 
cotitura apei—gata în fiecare clipă să înhațe, să între în luptă 
cu şivoiul —ingină uşor: 

Nuuu fi rea Nineto, nuun fi rea! 

Jee te trouve... . 


Şi huetul undelor li acoperă, cind şi cind, cu minie, glasul. 


"Romulus Cioflec 


Te te 


Cronica teatrală 


Zorile. — St. O. Iosif. — Poliche, 
Vinovatul.—Ziua Dochiei.—Disciplina.—Ursul.— Femeile in grevă.— 
Ceaşca cu ceai.—Floare de răsura, 


Ca un act de pietate față de Iosif, despre care sa vorbit mai pu- 
țin decit trebuia, Teatrul naţional din laşi deschide stagiunea acestui an 
cu Zorile. . 

De sigur că mica dramă istorică pe care o cunoaşteţi nu înseamnă 
mare lucru în activitatea literară a lui losif. Cele două acte, în care el 
a încercat să prindă un episod dramatic din viața celor de peste munți, 
îți fac mai mult impresia unui fragment de piesă neisbutită. 

lată subiectul : 

Părintele Dan—un proscris—se întoarce pe furiș, într-o noapte cu 
furtună, la casa lui, ca să-și revadă mama, nevasta și copijul. Căpitanul 
ungur Gabor, care l-a zărit intrind, vine și îl ridică cu pandurii lui. Că- 
pitanul Gabor nu l-ar fi arestat dacă Justina, soția preotului, pe care o 
iubeşte, nu i-ar fi respins dragostea. 

Părintele Dan e aruncat în temniţă și condamnat la moarte. Ina- 
inte însă de executarea sentinței, Anisia, mama lui, scoală Moţii şi Im- 
preună cu ei, în lumina roșie a zorilor, năvăleşte spre temniță ca să-l 
scape. Dar pănă să vie Moţii, acelaș căpitan Gabor, pătrunzind în tem- 
niță, omoară mișelește pe Dan. ȘI cortina cade asupra blestemelor A- 
nisiei, care, arătind nepotului ei pe Dan ucis, strigă: răsbunare! 

Nu e nevoe să arățăm stăruitor ceiace e copilăresc și naiv- 
teatral In această piesă. 

Greșala lundamentală a ei este amorul :ungurului Gabor pentru 
soţia preotului, El arestează pe Dan și apoi îl ucide, nu atit din ură 
națională, cit din gelozie. Acest Gabor prin urmare, putea fi netmț, 
slovac sau italian. El e ungur, din întîmplare. 


CRONICA TËNTRA 99 


ȘI atunci ne întrebăm: oare 
să iubească o romincă și gelozia $3 
Oare e nevoe numaldecit ca un ug 
așa de hain cu un romin ?... Și dag rul acesta se Întimplă rar, a- 
tunci, vrind să zugrăveşti o stare cruri generală, pentruce îmi aduci 
un caz special ? Pentruce un ungur gelos, şi nu ungurul, pur și simplu ? 

Intr-o piesă istorică și națională, care vrea să pună față în față 
“două popoare ce se dușmănesc de veacuri, toate faptele esenţiale din ea 
cit şi desnodămintul trebue să aibă la bază ura dintre cele două po- 
poare, jar nu un sentiment incidental și individual; să pue în lumină 
conflictele mari și caracteristice, cu semnificație generală,— lupta inegală 
“dintre două rase, dintre două neamuri ursite să trăiască laolaltă cu ide- 
aluri opuse şi care-și dispută sau îşi apără dreptul la existență, —iar nu 
o ciocnire specială, măruntă şi trecătoare. Din fiecare faptă şi la spa- 
tele fiecărui personagiu, spectatorul trebue să ințeleagă sutele de mii 
care simt la fel, vorbesc, se agită și făptuesc la fel, în cadrul aceloraşi 
împrejurări, 

Dar losifa introdus în piesa lui un personagiu nu îndeajuns de 
reprezentativ şi un element dramatic străin, care-i micșorează efectul 
şi-i compromite înțelesul. Un element dramatic de care nici nu avea 
nevoe, căci lupta milenară dintre Rominii de dincolo și Unguri e plină 
«de conflicte, cu mult mai largi și mai semnificative, 

Și de sigur că nu cu un ungur amorezat și cun preot ucis din 
gelozie, se poate evoca pe scenă tragedia Ardealului, 

Ea va fi, poate, evocată cindva, de altul mai viguros și mai puțin 
liric decit losii. Ni se spune că Teatrul Naţional din București va re- 
prezenta în curind o piesă a d-lui Goga, cu subiect luat din viața celor 
de dincolo. E cu putință ca d, Goga să fie nu numai cintărețul dar și 
dramaturgul „pătimirii* fraților de peste hotar, 

Pănă atunci Zorile nu pot să ne dea decit puţine clipe de emoție 
şi prilejul rar de a asculta de pe scena unul teatru rominese versuri 
care să nu semene cu cele dela 48, adică splendide, deși cad prea des 
în retorică. 

Liric prin excelență, losif n'a avut nimic din ceia ce-i trebue unui 
zutor dramatic. A fost pur și simplu ppet,—dar poet pănăn vîrful de- 
getelor. 

Sintem prea aproape de moartea lui ca să ne putem da seama ce 
admirabilă biografie de artist oferă el istoriei noastre literare. Nimene 
nu sa apropiat atit de mult de ceia ce ne inchipuim noi că trebue să 
fie un adevărat poet. 

Niciodată nu şi-a făcut reclamă, Niciodată n'a alergat după popu- 
laritate, n'a vrut să epateze, să treacă drept mare. 

A fost naiv și dezarmat, a lost discret și muncitor, La treizeci de ani a 
iubit ca un adolescent, șa plins ca un copil. A avut o mare capacitate 
de a suferi: Cu sensibilitate de femee a suportat durerea hărăzită unul 
bărbat. 


nulte ori se întimplă ca un ungur 
transforme în astfel de fiară? 
să fie şi gelos, ca să se poarte 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


Poezia pentru el a fost o mingiere, versul o necesitate. Aşa se 
explică frăgezimea stihurilor și bogăția nesilită a ceasurilor lui de sin- 
gurătate. De aceia arta lui a fost onestă, de aceia nu sa încurcat el 
niciodată în teorii estetice, nu sa înregimentat în școli. Prin intuiţia 
talentului a priceput marele și banalul adevăr pe care proştii nu-l vor 
înțelege niciodată, dar pe care istoria tuturor literaturilor îl ilustrează : 
că sinceritatea în artă e o condiţie pentru durata operei; că sinceritatea 
e singura condiţie în poezia lirică, unde talentul nu e altăceva decit pu- 
terea de a îi sincer, 

Şi de acela losif a putut, în mijlocul celei mai aliterare ebrilităţi, 
să tipărească un volum de Cintece, atingător și simplu ca un suspin. 

Traducerile lui din ultimul timp, despre care nu sa vorbit aproape 
de loc, presupun o izolare, o putere de muncă și o modestie, care te 
uimesc. Visul unei nepţi de vard e o minune, prin frumusețea limpede a sti- 
lului, prin bogăţia imaginilor şi a piedicilor pe ctre le-a învins. 

losii, în cite a scris, n'a fost un poet de talia celor mari, dar a 
iost din aceiași familie. Intre el și Heine, între e! şi Eminescu sau ori- 
care din liricii de elită, nu a fost deosebirea care există intre opaiț și lună, 
ci între stea și lună: un strop, dar un strop de foc ceresc. 

Şi totuși dacă în ajunul morţii nu ar fi publicat La arme, el ar f 
trăit fără să aibă măcar pe sfert succesul celor din arena de jos a lite- 
raturii romineşti, Căci, deşi era mic, asupra lui apăsa blestemul care 
apasă asupra marilor damnaţi. Trebuia să aibi soarta poeţilor mari, 
născuţi în țară mică șin vremuri de prefaceri, pedeapsa ireductibilă a 
superiorității talentului în mijlocul unui public minor pentru artă: Ni- 
mic în viață, totul mai tirziu. Nimic cit timp trăeşte, statue şi celebri- 
tate cind sărmanul lui trup hrăneşte ierburi:e cimitirului... 


Dar de la morți să ne întoarcem la viați, căci viaţa, cu toate ne- 
dreptățile ei absurde, rămine vecinic interesanti şi plină de larmec, 

O intimplare face ca, tocmai după losit, să vorbim despre Poliche 
al lui Bataille, 

„Poliche* e porecla unui foarte de tresbă şi distins om, Didier 
Mireuil, care iubeşte pe o doamnă din lumea îrlvolă a Parisului, Rosine 
de Rink,—dar nu poate fi iubit de ea, 

In zadar Didier, și-a ascuns amorul şi acevărata fire sub o mască 
de ocazie, făcind pe butonul, pe scepticul și pe omul care nu e capabil 
de sentimente mari, In zadar apoi, cind e siilit să se arăte așa cum e, 
Rosine vrea să-l iubească și se duce să stea cu cl la țară. In zadar a- 
colo Didier caută so distreze, vrea so reție cu orice chip, geme, bruta- 
lizează, imploră... El nu poate fi iubit de aceia pe care o iubeşte. Cu 
toate sforțările lui, uneori inteligente, totdeauna umilitoare, Didier n'a 
putut obține decit intimitatea, ca <ă zic aşa, dar nu și amorul femcii iu- 
bite, El a tisut în mini aparența fericirii, dar nu realitatea ei, 


CRONICA TEATRALA ol 


De ce Rosine nu poate să iubească pe Didier, cind acesta, în de- 
finitiv, merita amorul ei ? 

Voiu răspunde parafrazind un fragment de dialog, dintr-o veche 
dramă indiană : 

— Un om te iubeşte Tn tăcere, luni de zile își sacrifică demnita- 
tea pentru tine făcind pe paiața, şi totuși acest lucru nu te mişcă? — E 
vorba de amor, nu de recunoştinţă, 

— Dar viaţa lui e un iad fără tine, el e nefericit, se sbate, se 
chinueşte pentru tine, și totuşi nu-l iubeşti? — E vorba de amor, nu de 
compătimire. 

— Dar e un om admirabil, bun, inteligent, sincer, pasionat... pen- 
truce nu-l iubeşti ?—E vorba de amor, nu de admirație, E vorba de a- 
mor, nu de afecțiune. 

Amorul è toate acestea la un loc. Și pe cind fiecare in parte are 
o cauză cunoscută, amorul vine ca furtuna, fără să ştii da unde, fără să 
ştii pentru ce, 

Mulţi au văzut în Poliche numai un fel de „pagliacco“, mișcător, 
sentimental și ridicol, care face butonerii ca să se poată menţine lingă 
femeia iubită. 

Dacă Poliche ar fi numai atit, atunci piesa sar sfirși odată cu dt- 
mascarea lui Pollche, adică odată cu actul al Il-lea. 

In adevăr, Rosine, mișcată de amorul discret şi pasionat al lui Di- 
dier, ar începe să-l iubească din generozitate și l-ar iubi definitiv. Am 
avea astle] o piesă complectă, după calapodul celorlalte, cu desnodămint 
sătisfăcător și cu o doză egală de adevăr şi convenționalism. 

Dar tocmai de convenționalism se fereşte Bataille. 

El ştie că amorul nu se poate naşte astfel, din generozitate, —că 
un amor „din cap* nu durează, 

Și Bataille vrea să aducă pe scenă viața aşa cum e: ela scris 
deci încă două acte, cele mai omeneşti. Timpul cit Didier face pe Poli- 
che, nu e decit un episod pitoresc al romanului său sentimental, 

De aceia, mi se pare că piesa lui Bataille are o semnificaţie mai 
largă, în orice caz mai Interesantă. 

Tot teatrul acestui poet e urzit pe aceiași temă: amorul. Aproape 
tot are la bază aceiași idee: fatalitatea și atotputernicia amorului, 

Lupta oarbă, piedicile, zădărnicia storțării celor care-i stau în cale 
şi în sfirșit triumful amorului, care lasă în urma lui victime, sint dome- 
niile bogate din care Bataille își culege elementele dramatice. 

In fiecare piesă el are un personugiu central, tras cu putere din 
două părți. Intr-o parte îl chiamă de obiceiu o ființă pentru care toată 
viața I e legată de el; în cealaltă parte îl împinge, cu puteri irezistibile 
propria-i pasiune. Intr-o parte datoria, rațiunea, mila, afecțiunea, stima 
şi tot convoiul de sentimente omenești; în cealaltă parte, cohorta säl- 
batică a pornirilor misterioase, pasiunea elementară, 


102 VIAŢA ROMÎNEASCA 


In Poliche, acest personagiu central e Rosine. 

De preferință însă, cași în Poliche, toată lumina e îndreptată a- 
supra soartei celor sacrificați, asupra luptei lor zadarnice pentru a cîş- 
tiga ceia ce nu se poate, împotriva unei forțe obscure și formidabile, 

Poliche e una dintre aceste victime predestinate. Ca și Lolotte 
din La femme nue, el renunţă în cele din urmă la luptă și se înclină 
în fața fatalltaţii. lar povestea lui Poliche se repetă în Maman Colibri şi în 
La vierge folle, unde victimele sint femei, 

E un spectacol în adevăr trist acela pe care ni-l oferă, cu o im- 
pasibilitate de zeu și uneori cu o uşoară nuanţă de voluptate ascunsă, 
marele poet. 

Cit sintem de neputincioşi, în mijlocul acestui univers absurd şi 
misterios, care pare că-și bate joc de noi! 

Caşi în Sapho, cu care Poliche se asamănă întru citva, te in- 
spăiminţi cînd vezi pănă la ce grad de înjusire poate ajunge un om stă- 
pinit de paslunea—să-i zicem pe nume—a amorului fizic. 

ȘI te întrebi: oare la urma-urmei, amorul nu e o curată nebunie, 
in înțelesul melancolic al cuvintului ?... Un om de treabă, își leagă de- 
odată tot rostul vieţii de o ființă străină: o împodobește cu toate cali- 
tățile închipuite, ti pindește mișcările, gesturile, privirile, îi reţine şi cin- 
tăreşte fiecare cuvint, își pierde nopţi întregi privind o fereastră, colin- 
dind aceiaşi stradă, și poate fi ridicat în slava fericirii sau aruncat în 
disperarea cea mai neagră, de o simplă intonaţie, de un singur zîmbet 
al unei persoane care pănă mai eri îi era străină; îl știai om de trea- 
bă, şi deodată el devine capabil de toate umilirile, de toate neghiobiile, 
de toate infamiile, din pricina aceleiași persoane străine şi fără ca a- 
ceasta să-i fi dat măcar un motiv aparent... Şi omul acesta nu e ne- 
bun, de legat ?— „Toți oamenii iubesc, îmi veți răspunde. Nebunia aceas- 
ta e norma. Cine nu poate iubi, acela e anormal, acela e nebun“, şi 
la replica dumneavoastră nu mai răspund, căci ar trebui s'o iau dela 
Adam. 

Dar dacă, atunci cînd e vorba de amorul obișnuit, exclusivismul 
preferințelor noastre este ceva normal,—cind e vorba de amorul fizic, 
acest exclusivism mi se pare de-a dreptul patologic, 

Imi voiu lămuri gindul, deși chestiunea nu e tocmai potrivită in- 
tr'o cronică teatrală, 

Cunoașteţi teoria „contrastelor“, a „complectării reciproce“ a lui 
Schopenhauer : brunul iubește blonda, femela sensibilă, brutele, etc. Pre 
ferința însă, de obiceiu, nu are la bază contraste atit de evidente, ci 
poate avea cauze cu mult mai adinc îngropate în intunericul ființei noastre. 

Unui bărbat normal, îi convine liziologicește orice femee. El n'are 
lipsuri organice, mare nimic de „complectat“, nici o tară moștenită. Cu 
cit omul însă e mai special, mai anormal, cu atit cercul preferințelor 
sale fiziologice se restringe, lar cind un om e în stare să treacă peste 


CRONICA TEATRALA 193 


— 


orice şi ajunge o jucărie în mina unei femei de care totuși nu-l leagă de- 
cit un atașament fizic, asta însamnă că lui nu-i convine decit o anumită 
femee, că el a venit pe lume cu o alcătuire specială, cu o structură fi- 
ziologică anormală în Înţelesul aproape medical al cuvîntului... 

Dar, precum vedeţi, „secătura* d-lul Bogdan-Duică are darul să te 
provoace la mărturisirea unor ginduri, pe care niciodată nai fi avut 
curajul să le scrii. 

Noroc că Bataille dă ealității o semnificaţie înnaltă și plină de- 
melancolică poezie. In adevăr, cîtă poezie în piesele sale! Traducerea 
o înăbuşă cu brutalitate, parcă presară cenușă pe o floare. Dar infran- 
țuzeşte sînt unele pasagii, cum e acela dela sfirșitul actului al II-lea din 
Poliche,—adevărate poeme, 

Şi cu ce magistrală siguranță își conduce Bataille piesa! Obser- 
vați în Poliche, de pildă numărul personagiilor active din fiecare act, La 
început multe,—ne trebuia mediul, viața socială, obiceiurile eroilor săi. 
Apol din ce în ce mai puţine, în acte din ce în ce mai scurte, pănă cind 
la siirșit cei doi rămin singuri în faţa noastră, căci numai ei ne intere: 
sează acum, 

intotdeauna se vor găsi pe pămint destui oameni care să urmărească 
spectacolul frămintărilor sufleteşti cu mai multă pasiune decit jocul bur- 
sei, de acela Bataille va plăcea întotdeauna, cu piesele lui clădite pe o 
temă atit de neserioasă pentru unii, cum e amorul, 

Mărturisim că nu tot atit ne-a interesat piesa socială și mai pre- 
sus de toate serioasă, a lui Voos. Vinovatul e povestea unui om con- + 
damnat pe nedrept, pentru o crimă făptuită de altul. Cind i se desco- 
pere nevinovăția şi e liberat, după nu ştiu ciți ani de temniţă, el își re- 
găseşte familia într-o stare de plins : fata aproape de prostituție, băiatul 
alcolic şi gata să comită o crimă, soția brutalizată de o canalle cu care 
trăeşte, crezindu-și bărbatul vinovat și pierdut pentru totdeauna. 

Thomas Lehr ucide pe amantul soţiei sale şi reintră, de data asta 
vinovat, În temniţă, 

E tristă, e foarte tristă această dramă socială care in fond, e o 
melodramă, fiindcă porneşte dela o fatalitate exterioară, dela o întîn- 
plare extraordinară. 

Eroarea judiciară e una din cele mai grozave posibilităţi ale vieţii 
noastre sociale. Dar mai e oare nevoe să scrii o piesă, ca să dove- 
dești acest lucru? Toţi sintem convinși pănă n fundul sufletului. Și 
atunci,—afară numai dacă ai de gind să ne dal citeva observaţii nouă, 
care nu se pot face decit cu acest prilej.—pentruce ne torturezi în za- 
dar cu un subiect aşa de penibil? 

Ziua Dochiei e mai veselă, 

Aici e vorba de căsătoria a doi tizeri, care de abia se cunosc şi 
nu pot să se iubiască la comândă, Ei strică, firește, căsătoria proec- 
tată. Apoi, cind nu mal au obligația să placă unul altuia, cînd „bon- 
tonul” nu-i mai stringe de git, cind au răgaz să se cunoască așa cum 
sint, ei se împrietenesc repede și căsătoria vine pe ne-vrute. 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


E un act plin de situaţii hazlii și de bun-simţ. Tipurile sint cu 
măestrie localizate,—căci localizarea aceasta se datorește unui mare și 
iubit seriitor, care n'a ținut să-și pună numele pe afiș. 


Mă gindesc la celelalte piese, 

Afară de reluări, au fost și citeva piese nouă despre care volu 
pomeni numai în treacăt, fie din pricină că subiectul lor nu ṣe pretează 
la comentarii exuberante, sau că această cronică nu trebue să depășească 
un spațiu anumit. 

Aşa dar: 

Disciplina, dramă militară, în care ni se arată cit e de primej- 
dios pentru armata germană, ca un colonel să aibă În regiment putere 
absolută şi toate atribuţiile importante, iar un maior—nici una. 

Ursul, minunată comedicară întrun act, de Cehov, o scenă din 
viaţa moscovită, redată cu ironia puternică și fină a acestui autor. 

Femeile in grevă, lucuiizare ue d. Vernescu-Vilcea, din care se 
vede cit e de rău că cucoanele noastre nu se prea pricep la bucătărie. 

Ceașea cu ceai, o foarte amuzantă localizare de d. Petrone și, în 
siirşit, Floare de răsură, comedie frumoasă, din care se vede că edu- 
cația dată în pensioanele noastre de fete e detestabilă, pe cind aceia pe 
care o primește o fată la țară, la moșie, în libertate, e excelentă, Sint 
de același părere. : 

Nu vă maj daţi fetele la pension! 


G. Topirceanu 


a A 


Cronica externă 


Chestiunea rurală în Anglia 


Fatalitatea istorică pune uneori simultan aceleaşi probleme în. țări 
îndepărtate una de alta și ajunse In stadii de civilizație cu totul deose- 
bite. Fără îndoială că soluţia unei probleme sociale nu se poate căuta 
independent de complexul întreg al vieții poporului la care ea sa fim- 
pus spre rezolvare; nu toate țările au aceiaşi tradiţie şi aceiași Inche- 
gäre în organizarea statelor lor. Cu toate aceste frămintările ce pre- 
jătesc istoria de mini în diferitele părți ale lumii nu sint cu totul în a- 
fară de domeniul comparaţiilor suggestive, Pe harta geografică, Anglia 
stă departe de țara noastră, şi In istoria civilizație] distanța între aceste 
două țări e încă şi mai mare, dar o același problemă le frâmintă azi pe 
amindouă, pasionind deopotrivă opinia publică şi colorind lupta partide- 
lor lor politice, 

Chestiunea agrară, mai presus chiar decit chestiunea irlandeză, 
domină azi politica Internă a Angliei. Soluţia preconizată pentru rezol- 
varea ci de partidul liberal e exproprierea silită, pe care stegarii parti- 
dului o lămuresc în întruniri publice și o afirmă ca o necesitate de stat 
și un drept națidnal al poporului. Mindra democrație engleză nu cere 
dela marea proprietate admiterea exproprierii subt titlul măgulitor pentru 
dinsa de jertiă patriotică. Lloyd George cu humorul său ironic şi mus- 
cător e departe de a Introduce academicianismul în luptele politice pen- 
tru dobindirea marelor reforme, şi chiamă la bara justiției populare in- 
treg trecutul marii proprietăți, Intentindu-l un proces istoric, El nu re- 
cunoaște dreptul absolut și etern al marei proprietăţi, Pentru dinsul 
marea proprietate nu e decit o porțiune din țară încredințată marilor 
proprietari pentru a fi administrată spre folosul obștici întregi. Utilita- 
tea națională e singura bază raţională a menţinerii marii proprietăți, care 
mu mai poale continua Indată ce nu mal e în stare să îndeplinească a- 


106 VIAŢA ROMINEANCA 


cest rol. lar marii proprietari nu pot invoca „dreptul sfint" al pro- 
prietäții și a se scutura de orice răspundere în fața nevoilor statului și 
țării, “ Pămintul nu este proprietatea absolută a nimărui, şi proprietarul 
nu poate fi lăsat absolut liber să facă tot ce vrea cu șipe proprietatea 
lui, dupăcum nici fabricantul nu poate fi îngăduit să încalce legile făcute 
pentru a-i Îngrădi eventuala lui lăcomie de ciștig în dauna existenții ce- 
lor mulți. 

Atit din punct de vedere al nevoii de pămînt pentru muncitorii a- 
gricoli, cît şi din punctul de vedere superior al întăririi energiilor naţi- 
onale ale poporului, partidul liberal din Anglia cere exproprierea silită a 
marii proprietăţi, și o cere hotărit, fățiș și energic, impins de simţul da- 
toriei şi al răspunderii față de țară, și sprijinit pe o opinie publică con- 
ştientă și liberă. Cine se poate îndoi de succes! Spectrul „drepturi- 
lor slinte* nu poate oferi decit prilejul de a desvălui de cite ori, în cursul 
istoriei omenirii, interesele meschine și lăcomia crudă a castelor restrin- 
se au invocat drepturi eterne şi divine. 


+ 


Prin repedea ei industrializare, Anglia a pompat marea majoritate 
a locuitorilor ei dela sate la orașe. Cu șasezeci de ani în urmă, jumă- 
tate din populaţia Angliei era rurală, acum patru din cinci locuitori tră- 
es la oraș. E drept că oraşele engleze sint cele mai higienice ; cu toate 
aceste vigoarea primitivă a rasei se păstrează mai bine In strinsa legă- 
tură cu pămintul, Satele sint pretutindeni rezervele caracterului şi ener- 
giilor naţionale ale unui pepor ; din ele se alimentează viața intensivă 
şi istovitoare a orașelor. Pentru Angila dar,—atit de redusă in elemen- 
tul ei rural, — buna stare şi prosperarea celor dela țară are importanța 
unei chestiuni etnice, 

După datele statistice oficiale din 1901, din intreaga populație a 
Angliei și Ţării Galilor numai 1,128,604 locuitori, adică un procent de 
B se ocupă cu agricultura (proporția a crescut și e în creştere pănă 
azi). Comparată cu celelalte țări Anglia oferă cu mult cef mai mic pro- 
cent de populație agricolă. In Rominia acest procent e de 80, ; în Aus- 
tria de 61%; în Danemarca de 48, ; în Franţa de 43"; în Germania de 
35%: în Olanda de 31", ; în Belgia de 23%.. Dacă se la în samă şi 
densitatea locuitorilor din fiecare țară, atunci numărul celor întrebuințați în 
agricultură, repartizați pe mia de acre de pămint cultivabil (1 acru=—4046 
m. p.), se poate figura prin cifrele: Anglia are numai 41 de lucrători 
pe 1000 de acre; Danemarca are 70: Franţa 100 ; Olanda 120; Germa- 
nia 130; Belgia 160; Austria 180. 

După datele publicate de „The Board of Agriculture“ 
produsul net agricol al Angliei şi Țării Galilor din fermele 
pășunele și ogoarele lor se ridică la suma de 127,650,000 l 
linge (peste 3,190,250,000 lei). Această cifră destul de mare 


pe 1912, 
grădinele, 
ivre ster- 
ar putea fi 


CRONICA EXTERNA 107 


incă mult mărită prin sporul muncitorilor agricoli. Se vede de aici ce 
importanță are în industriala Anglie muncitorul agricol și din punct de 
vedere al creșterii avutului naţional. lată dar de ce şi din acest punct 
de vedere partidul I'beral cere exproprierea marelor parcuri ale lorzilor. 

Dar principalul scop urmărit de exprupriere e sporirea rezervei tă- 

rănești : întemeerea temeinică a unei clase numeroase și viguroase de 
mici proprietari agricoli care să poată trăi independent și indeajuns de 
indestulaţi pentru a întreținea o fanțilie, și a da posibilitatea celor cu 
Insuşiri alese dintre ei să se ridice. Pentru aceasta statul trebue să in- 
tervie pentru a înlesni muncitorilor agricoli vrednici trecerea dela starea 
de proletari agricoli la starea de mici proprietari și fermieri. Legile de 
acum cinci ani, aşa numitele Small Holding and Allotment Acts au 
dat roade, dar nu pot rezolva chestia în mod radical. Ele au deschis 
numai un drum nou şi indică, prin rezultatele lor chiar, exproprierea, ca 
singurul mijloc de a atinge scopul ce ele îl urmăresc, Dar exproprierea 
numai nu va rezolva singură și deodată chestia agrară în Anglia caşi în 
alte ţări. Fixarea minimului de salar al lucrătorului agricole tot atit de 
urgentă, Apoi întemeerea micilor gospodării țărănești nu poate prospera 
fără organizarea cooperativelor sătești, a creditului rural și a înlesnirii 
transporturilor, Pentru învigorarea fizică şi luminarea acestei clase sta- 
tul e dator de asemenea să se îngrijească de sistemul clădirii locuinţi- 
lor şi răspindirii educaţiei. Toate aceste chestii, partidul liberal din An- 
glia le-a legat de chestia exproprierii. 

Dintre cei care se ocupă azi cu agricultura numai categoriile fer- 
mierilor şi micilor proprietari, numărind în total 292,000 locuitori, trä- 
esc destul de îndestulat, iar restul de 170,000 pădurari, păstori, grădi- 
nari şi 609,000 muncitori agricoli proletari nu ciștigă prin salarul lor acel 
minimum necesar pentru întreținerea unei familii cu trei copii, în afară 
de marginile mizeriei. in adevăr familia unui muncitor agricol compusă 
din tată, mamă şi trei copii, redusă numai la salarul bărbatului, nu poate 
avea un venit mai mare decit maximum 22 lei pe săptămină, și numai 
unii, excepțional, în proporție de 2", primesc 25 lei pe săptămină. Pe de 
altă parte însă o atare familie, pentru a nu îi expusă degenerării fizice, 
are nevoe de un venit minimum de 26 lei pe săptămină, absolut nece- 
sar pentru locuinţă, hrană și îmbrăcăminte, excluzind satisfacerea oricărei 
nevoi sufleteşti sau cheltueli neprevăzute. Astlel salarul muncitorului a- 
gricol e mai prejos de nevoile lui elementare și-l" condamnă la mizerie 
şi degenerare fizică fără intervenţia muncii femeii și copiilor lui, lată de- 
ce acum în Anglia, odată cu chestia exproprierii, se cere imediata 
intervenție a statului de a fixa minimul de salar pentru munca agri- 
colă, prin tribunale regionale anume instituite spre acest scop. Fără in- 
doială că exproprierea singură nu va rezolvi deodată intreaga problemă 
agrară în Anglia, dar e sigur că numai prin ea toate celelalte chestii 
pomenite vor putea căpăta soluţii definitive. 


O a apa 


Cronica financiară 


După 14 luni de nesiguranță, putem face de astădată cronica fi- 
manciară, fără a ne mai teme de vreun conflict înarmat, Ultimii nori, 
care acopereau orizontul politic, sau împrăștiat prin încheerea păcii gre- 
co-turce. 

Acum Hecare națiune poate să-și îngrijească în linişte de treburile 
interne, pe care le neglijase pentru citva timp. 

In acest scop statul nostru a fost cel dintăiu, care a realizat îm- 
prumutul de care avea trebuință, pentru satisfacerea nevoilor urgente. Im- 
prumutul contractat de 250 milioane se va întrebuința pentru rambur- 
sarea bonurilor de rechiziţie, a căror valoare se zice că ar [i de vre-o 
30.000,000 lei, iar restul se va da căilor ferate pentru a ace o parte din iu- 
crările imperios reclamate de comerțul şi industria țării, răminind ca peste 
citeva luni să se contracteze un nou împrumut pentru executarea marji- 
lor lucrări, de care au nevoe câile ferate, pentru a le pune în concor- 
danţă cu desvoltarea noastră economică din ultimele decenii. D. Mar- 
ghiloman a și promis că va căuta să contracteze cit de curind împrumu- 
tul de 400.000.000 lei, cerut de căile ferate şi desigur că o va face, pen- 
tru a nu opri frumosul avint, pe care comerțul şi industria rominească 
I-a luat de citva timp, 

Influența lipsei mijloacelor de transpcrt sa resimțit în luna Oc- 
tombrie mai mult ca oricind, căci, cu toată limpezirea complectă a si- 
tuației externe, totuşi s'a observat puțină însuileţire în tirgul financiar. 

Sau tăcut puține transacțiuni, în unele zile n'au fost cotate decit 
2—3 valori. Cursurile au avut oscilațiuni neinsemnate. 

Pe la începutul lunii, unele valori au încheiat cu mici scăderi ; în 
a doua jumătate a lunii, speranța încheerii păcii greco-turce a însufleţit 
puțin bursa, care a inregistrat o urcare generală, —urcare ce se spera 


CRONICA FINANCIARA 109 


a mu fi trecătoare, Totuși pela stirșitul lunii lipsa de animaţie sa re- 
simţit din nou şi din cauza lichidărilor dela sfirșitul lunii, —lichidări, care- 
şi de astădată sau făcut cu oarecare greutate, pentrucă Băncile au pës- 
trat incă oarecare rezervă în acordarea de credite. 

Lipsa de afaceri din cursul lunii trecute sa datorit în mare parte. 
şi lipsei de numerariu, de aceia statul va pune la dispoziția comerțului 
aurul provenit din noul împrumut, 

Cu luna Octombrie sperăm că se va închela epoca stagnării alace- 
rilor, cu atit mai mult cu cit în curind re va veni aurul din împrumutul 
realizat și din cerealele exportate. 

Ca eveniment» financiare mai importante din cursul lunii, afară de- 
realizarea împrumutului, notăm: proectul înființării unei societăți de a- 
sigurare, hotărirea de a se transforma Banca Săteanului din Craiova in- 
tr'o Bancă a farmaciștilor cu sediul în Bucureşti, propunerea făcută în 
Comitetul Bursei București de a se supune agenţii de schimb controlului: 

unui expert-contabil. 


V. M. loachim 


ae 


Scrisori din Bucovina 


Lupta pentru şcoală 


Lupta națională din Bucovina se dă în prezent în jurul a două 
instituțiuni de importanță capitală pentru dezvoltarea celor două popoare 
în luptă: în jurul bisericii şi în jurul școlii. E cunoscut că guvernul, 
prin numirea ruteanului Manastyrski în postul de vicar general al Mi- 
tropoliei bucovinene, a intervenit în mod hotărit pentru aspirațiile ne- 
bazate ale Rutenilor.  Cași în chestiunea bisericească, care vom prezen- 
ta-o cititorilor acestei reviste în liniamente generale, guvernul părtineşte 
pe faţă pe Ruteni, călcind chiar legile și dispozițiile în vigoare. Aşa în 
ultimul timp avind să dea o soluție chestiunii școlare din Mihaleca (dis: 
trictul Cernăuțului), care chestiune şi-a serbat jubileul de zace ani, și ne- 
putind infringe voinţa poporațiunii din Mihalcea, a recurs la un metod 
nou ca să facă Inscrierea în şcoală pe baza recensămintului „rectificat* 
în prefectura din Cernăuţi în defavorul Rominilor. Luind ca bază acest 
recensăm înt, consiliul şcolar districtual de Cernăuţi a decretat că la Mi- 
halcea va fi o şcoală ruteană de 4 clase și două clase paralele romine, 
Aceasta contra voinței unanime a populațiunii, manifestată la diferite o- 
caziuni In curs de zece ani şi în contra tuturor normelor legale. Această 
procedură arbitrară a ridicat valuri de indignare în Mihalcea, unde răb- 
darea a ajuns la sfirșit şi în toată lumea rominească, ce aştepta ca să 
se dee în siirșit acestei chestiuni o soluție favorabilă Rominilor, cu atit 
mai mult că ministerul ordonase ca recursul Mihălcenilor ajuns cu 
greu În minister să fie rezolvat conform cu starea de azi din Mi- 
halcea. In fața acestei proceduri ilegale Mihăicenii, convocaji în adunare 
de deputatul lor d. Modest Scalet, au votat o moţiune de protest, pe 
care au trimis-o guvernului local și guvernului central, iar comitetul co- 
muna! a Înnaintat ministerului un recurs bine motivat. 

„Societatea pentru cultura și literatura romină din Bucovina“, care 
„prin statute este obligată să apere interesele culturale ale Rominilor, a 


SCRISORI DIN BUCOVINA t1 


hotărit să facă un memoriu. Acest memoriu redactat de secretarul socie- 
tății, d. George Tofan, arată pe scurt citeva cazuri de persecuție pe te- 
renul şcolar și insistă apoi în special asupra ilegalității din Mihalcea, 

Fiindcă acest memoriu arată, bazat pe date autentice, starea actuală 
a luptei pentru şcoală, îl dăm și noi în părțile sale mai esențiale. Ela 
fost predat de o uelegație a comitetului prezidentului ţării, şi înnaintat 
ministerului de instrucție publică, Totodată se va trimite tuturor depu- 
taților romini. 


„Escelența voastră, Domnule Ministru, 


„Nedreptatea ce se face Rominilor din Bucovina în afacerile - 
lare, devine din zi în zi mai insuportabilă. Abuzurile, ilegalităţile și asu- 
pririle au luat in timpul din urmă dimensiuni atit de mari, încît pericli- 
tează existenţa naţională a poporului băștinaș din această țară, căruia—la 
alipirea sa la glorioasa monarchie austriacă—i s'au garantat toate drep- 
turile. Azi însă stăm aşa că, în ce priveşte drepturile și dorințele noas- 
tre pe teren școlar, nu se respectează nici drepturile cele mai firești ale 
părinţilor, nici legile fundamentale ale statului, 

„Un lanț întreg de nedreptăți s'a iäurit în anii din urmă, împotriva 
elementului romin din Bucovina. Cele mai juste cereri ale Rominilor nu 
sint considerate, peste cele mai indreptățite plingeri se trece la ordinea 
zilei şi în cele mai multe cazuri se practică procedura cea mal ilegală: 
de a nu se da curs cererii nici întrun fel nici într'altul, punindu-ne in 
imposibilitate de a ne adresa și altor forme. 

„Vom ilustra cele arătate aici în general, in special cu o serie de 
fapte. 

„l. Şcoala rominească din Ipotești (districtul Sucevei), deşi a 
implinit terminul legal de cinci ani pentru sistemizare, nu este sistemi- 
zată nici pănă azi, cu toate că această stare de lucruri e evident In 
dauna şcolii şi a Invățămintului. 

2. „La Danila, Câlineştii lui lenachi şi Călinești lui Cuparencu 
(districtul Sucevei), deși edificiile şcolare sînt gata de ani de zile, ṣco- 
lile nu se deschid, de oarece locuitorii cer școală rominească ; localurile 
stau deșarte și comunele sărace au cheltuit bani grei fâră să aibă vreun 
folos, 

„Interesant și instructiv e cazul Danila. Aici autorităţile şcolare 
au Încercat toate metodele posibile, spre a afla starea adevărată a lu- 
crurilor: statistica dela 1910 arată numai element rominese (numai un 
Rutean |); multele comisii, care au fost la fața locului și au interogat 
pe părinți, au constatat că toți unanim cer numai școală rominească ; 
examenele, care s'au ținut cu copiii, au arătat că toți copiii obligaţi 
să cerceteze școala au răspuns în limba rominească, 

„Același lucru e și în Călineştii-lenachi și Cuparencu cu mica de- 


n2 VIAȚA ROMINEASCA 


osebire că recensămintul dela 1910 a fost schimbat în prefectura din Su- 
ceava în deiavorul Rominilar. 

„Dacă e deci constatat că toate cercetările, ce sau lăcut (decla- 
rațiile protocolare ale părinților înnaintea' comisarului dela prefectură, 
examenele făcute Innaintea inspectorilor şcolari) au dat ciştig de cauză 
aspirațiunilor romiînești că voința nestrămutată a locuitorilor, exprimată 
în nenumărate hotăriri ale consiliului comunal, în petiţii şi memorii, te- 
legrame și proteste, este ca copiii să învețe în şcoală romineşte, Ne în- 
trebăm de ce nu pune autoritatea școlară, care trece peste dreptul pä- 
rinților, peste legile fundamentale ale statului și inventează alte proce- 
dee ca recensămintul, un capăt acestor stări insuportabile, —dacă şi me- 
todele inventate de ea, care sint contrare legilor, au ieşit în favorul Ro- 
minilar, 

„3. in Gemine (distr. Cimpulungului) unde a existat o şcoală ro- 
minească, sa prefăcut peste noapte în școală ruteană în baza unei ho- 
tăriri a comitetului comunal, care a fost aprobată fără întirziere de 
consiliul școlar de țară, Cite hotăriri au făcut pănă acuma comitetele 
comunale din Mihalcea, Danila, Călinești și din alte sate, pentru şcoala 
rominească ? Dece nu se execută aceste hotăriri făcute de ani de zile ? 
Sau n'au hotăririle acestor comitete aceiaşi valoare ca a Comitetului din 
Gemine ? 

„Cercetările care au început a se face în anul acesta În Gemine 
pentru stabilirea raporturilor de limbă la şcoala primară de-acolo,— odată 
curat rominească, azi curat ruteană,—se fac subt presiunea celui nemai 
auzit terosism exercitat de comitetul comunal, în frunte cu primarul și 
de învățătorul rutean care, cu toate plingerile motivate ce sau făcut 
împotriva lui, rămine şi mai departe in Gemine spre a tulbura buna în- 
țelegere dintre locuitori. 

„4. In Breazu (distr. Cimpulungului) s'a cerut de ani de zile o 
școală rominească de minoritate; pănă azi insă nu ştim ca să se fi fä- 
cut ceva în direcția aceasta, cu toate că numărul legal de copi! pentru 
a cerceta această şcoală este complect. 

„5. Școala rominească din Milișăuți de sus (distr. Rădăuțului), 
deși hotărită de consiliul școlar al țării, pănă azi nu sa activat, 

„6. Comuna Petriceanca. (distr. Siretelui) n'are nici pănă azi şcoală, 
deși comisiunile care au fost la fața locului au constatat că părinții co- 
piilor cer cu toții numai școală rominească, 

„Am putea înmulți numărul cazurilor de felul acesta, dar ne gră- 
bim să ajungem la cel mai caracteristic: cazul Mikdicii. 

„După lupte și zbuciumări de aptocpe un deceniu, după zeci de 
hotăriri unenime ale consiliului comunal, după atitea și atitea comisi- 
uni, cercetări și examene, care toate au reuşit pe deplin, arătind că în 
Mihalcea există numai Romini şi e necesitate numai de şcoală romi- 
nească, Rominii din Mihalcea capătă prin ordinul consiliului şcolar dis- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 113 


trictual, ca în batjocură, două clase atașate la o şcoală ruteană de 4 
clase. Și aceasta pe baza recensămintului falșificat din 1910, 

„Noi protestăm cu toată puterea energiei noastre contra ilegali- 
täții, ce sa comis prin ordinul consiliului școlar districtual din 25 Au- 
gust 1913, No. 9910, cătră conducerea şcolară din Mihalcea, în care se 
spune textual: „Die Schulleitung erhalt sohin den Auftrag die Einseihung 
der Kinder gemăs § 33 bis 52 Schul u, Unterrichtsordnung an der Hand 
des Volkszăhlungsoperates vorzunehmen“ *) 

„An der Hand des  Volkszăhlungsoperates este o monstruozi- 
tate pe terenul școlar. Normele pentru înscrierea în şcolile mixte sint 
fixate în ordinele consiliului şcolar din 4 April 1898 No. 752 şi din 26 
Februarie 1903 No. 10338 ex 1902, în care nueste vorba de rezultatele 
recensămintului ca normă la înscrierea în şcolile publice, 

„Noi protestăm contra nesocotirii dispoziţiilor legale existente pri- 
vitoare la înscrierea elevilor în școlile publice şi introducerea unor 
norme nouă cu totul ilegale, a căror explicare o aflăm numai In împre- 
jurarea că această nouă normă e în cazul acesta in detavorul Rominilor. 

„Dispoziţia aceasta s'a luat,—zice ordinul consiliului şcolar,—la do- 
rinja comitetului țării, Noi protestâm În contra amestecului absolut i- 
legal al comitetului țării în ce priveşte Inscrierea elevilor în şcolile pu- 
blice, chestiune reglementată de legile și regulamentele școlare în vi- 
goare, care nu prevăd nici un amestec al comitetului țării. 

„Nu putem admite ca bază a regulării chestiunilor școlare recen- 
simintul din 1910 sau din altă perioadă, intrucit nici un text de lege nu 
cere ca la înscrierea elevilor să se proceadă după recensămintul popu- 
lațiunii şi de oarece e prea bine cunoscut că acest recensămint a lost 
schimbat în mod arbitrar de organele administrative peste tot locul În 
defavorul Rominilor. 

„Noi cerem şi mal departe ca hotăritor pentru înscrierea elevilor 
în şcolile mixte să fie voința părinţilor, care singuri au dreptul divin 
şi inalienabil de a dispune în toate de copiii lor, pe care îl cresc, fi hră- 
nesc, îi îmbracă şi-i inzestrează cu toate cele necesare pentru viaţă, 

„E mai mult decit ridicol ca „indreptările* unui iuncționăraş din 
vre-o prefectură oarecăre—vezi cazul recensămîntului din Mihalcea, care 
a fost „amtiich richtiggestelit* nu se știe de cine, punindu-se pur și sim- 
plu peste însemnarea originală „rumănisch* stampila de cauciuc „ru- 
thenisch* şi astlel sn intimplat că marea majoritate a Rominilor cons- 
tatați în Mihalcea, după cum dovedeşte actul original păstrat la primă- 
ria de-acolo (391 familii romineşti, 198 rutene, 26 nemţești, 3 polone) 
a fost prefăcută într'o minoritate, care în mare parte nu locuește în 
centrul Mihălcii, ci în atinenţele îndepărtate și la care—să fie intimplare 
sau tendință—nu se prea află copii de şcoală, 


$} Se ordonează conducerii scolare ca să facă inserierea copiilor con- 
form § 35 până la b2, pe baza recensăsnintului, 
Interesant că în $ citate nu se aminteşte nimic desprere censămint, 


314 VIAȚA ROMINEASCA 


meen 


„in cazul Mihalcea cerem ca conform ordinului ministerului de 
culte și instrucțiune și conform hotăririi consiliului şcolar din 22 lulle 
1913, No. 11562, şcoala din Mihalcea să se sistematizeze „den tatsăchii- 
chen Verhältnissen entsprechend* numai cu limba de instrucție ro 
mină aşa cum reesă aceasta din procesele-verbale, pe care le-a rédac- 
tat consiliul şcolar districtual din Cernăuţi în toamna anului 1912, cind 
nici un singur părinte din sutele ce-au fost citaji na cerut limba de 
instrucție ruteană și cum reesă din rezultatul comisiunii de examen, 
care a inspectat şcoala particulară romină din Mihalcea în vara anului 
1913, 

„Dacă deci nici un singur părinte n'a cerut limba de instrucție ru- 
teană, dacă de doi ani de zile şcoala ruteană de 6 clase din Mihalcea 
stă deşartă, neavind niciun singur copil, dacă toţi copiii din şcoala 
particulară au dovedit câ cunosc îndeajuns limba romină ca să urmeze 
instrucția, pe ce bază legală hotărăște consiliul şcolar al ţării, sistemi- 
zarea unei şcoli de patru clase cu limba de lustrucție ruteană ? Pen- 
tru cine ? După cum dovedește chiar starea actuală, cele patru clase 
rutene nu sint frecventate de nici un singur elev. De fapt cele patru 
clase rutene sint al treilea an deșarte, lar școala particulară romină e 
frecventată de 237 elevi. Pentru care servicii primesc învățătorii cla- 
selor rutene piată ? 

„Este conscripția din 1910, care nici nu arată starea adevărată a 
lucrurilor, o bază destul de serioasă spre a face astfel de hotăriri jig- 
nitoare pentru drepturile poporului băştinaș ? 

„În ce priveşte celelalte alaceri școlare pendinte, atinse in acest 
memoriu, cerem grabnica lor rezolvire, de oarece starea actuală este i- 
legală, este în dauna populațiunii romine, care îşi împlinește toste da- 
toriile faţă de stat şi este In dauna progresului cultural al cetățenilor 
statului“, 


După cit sintem informaţi, guvernul are de gind ca să rezolve, 
după metodul nou—al recensămintului—toate chestiunile şcolare pendinte 
şi a dat, în acest Ințeles, ordin prefecturii din Suceava ca afacerile șco- 
lare din Danila, Călineștii-lenachi şi Cuparencu etc, să fie rezolvate in 
sensul acesta, Ba se zvoneşte că guvernul va merge mai departe şi va 
relorma și şcolile publice din comunele mixte, silind pe elevii ai căror 
părinți sint trecuţi la recensămint ca Ruteni, să părăsască clasele ro- 
mine și să treacă În cele rutene. Vom vedea. 

Acţiunea de apărare a poziţiilor ciștigate cași acțiunea școlilor 
particulare, ar trebui să fie susținută cu toată căldura de massele largi 
ale poporului, 


C. Paltin 


MISCELLANEA 


Vasile Conta 


Caşi arta şi religia, filozofia e una din marile forme care dau mă- 
sura culturii unui popor şi revelează geniul său propriu. Pentru a se 
desvolta Insă, ea are nevoe mai mult decit cele dintăi de o puternică 
tradiție şi de deprinderea intelectuală a multor generaţii. 

Naţiile tinere, tirziu deșteptate la viața culturală, se pot ridica 
până la expunerea sau popularizarea mai mult sau mai puţin inteligentă 
a doctrinelor elaborate de naţiile care au în urma lor un trecut bogat 
de muncă intelectuală ; rareori intilnim însă răsărind în sinul lar un sis- 
tem de gindire original, o sinteză de idei care în irămintarea eternă 
a cugetării omenești să însămne un pas înnainte. 

Nai avem, mai cu samă am avut, profesori de filozofie remarca- 
bili, unii chiar străluciți ; un mare cugetător nam avut încă, şi multă 
vreme nu-l vom avea, 

Vasile Conta poate f totuși considerat ca prima ediție incomplectă, 
ca cea dințăi întrupare Împeriectă a acestui cugetător care va veni, 
Desigur, sistemul său de filozofie pozitivistă, colorat cu acea pronunțată 
tinctură de materialism care plutea în atmoslera epocii, nu mai satisface 
cerințele noastre logice, devenite atit de severe, și spiritul istoric şi cri- 
tic al vremii în care trăim cași aspirațiile profunde ale sufletului nostru 
protestează Impotriva afirmațiilor unei metafizici saturate de ştiinţele 
pozitive, dar atit de simpliste și atit de naive, , 


116 VIAȚA ROMINEASCA 


Totuşi un avint îndrăzneţ de creaţie, un suflu puternic de poezie 
naturalistă vibrează adesea în paginile lui Conta şi în curentul de idei 
în care intră sistemul său caşi în cugetarea europeană, numele lui O- 
cupă un loc poate modest dar sigur. Și opera lui Conta capătă pentru 
noi mal mult preţ şi aprecierea noastră devine mai indulgentă, cind ne 
gindim la împrejurările în care el a creat-o, la suferința lui fizică, la 
mizeria lui materială, la moartea lui timpurie, la mediul atit de vitreg 
gîndirii abstracte în care a trăit, mediu de adinci prefaceri politice și 
sociale care absorbiau în altă direcţie toate activităţile și toate energiile. 

Şi personalitatea lui devine și mai interesantă cînd ne gindim că 
în acest corp debil și chinuit nu locuia numai o inteligență speculativă 
ci şun temperament pasionat în care vibrau cu putere suferințele nea- 
mului și găseau un ecou toate marile probleme ale vremii. 

Sentimentele iși au logica lor care se deosebeşte de acea intelec- 
tuală şi e bine să nu uităm că acest naționalist pănă la fanatism și xe- 
nofabie a fost în prima lui tinereță un membru al Internaționalei. 

Flu de preot din Ghindăoani, cu toate relațiile lui intelectuale și 
prietenești cu membrii Junimii, Conta a rămas credincios originei lui u- 
mile și a fost în primul rind al luptătorilor democraţiei. 

Dragostea lui adincă pentru popor, grija de care era însutleţit pen- 
tru ridicarea lui culturală apare în chip luminos în largul program de 
reformă al învățămintului, pe care l-a schițat ca ministru al instrucției, 
program care numai mal tirziu, după două decenii, subt unul din marii 
săi urmași, trebuia să-și găsească realizarea. 

Monumentul care imortalizează nobila fizură de cugetător şi de 
patriot a lul Vasile Conta e binevenit în vechea noastră cetate, căci în 
sufletul fiecărui din noi amintirea acestui bărbat eminent, pe care o 
soartă crudă ni l-a răpit prea de vreme, nu poate răminea uitată. 


„Viaţa rominească” jidovito-antisemită 


In No. trecut al „V. R.“, cetitorii noşiri au putut găsi doui no- 
tițe, una relativă la „omorul ritual" şi alta la chestia Manasse, 

In această din urmă chestie, „organul uniunii evreilor păminteni* 
aduce următoarele obiecțiuni : 


„În te no gewas nădăjdulm că studentimea romină şi țara intreagā 
vor ințăleze. „Viaţa Rominenseă” dă instrucţiuni de cum trebue dusă lupta 
contra Evreilor. Arlicolal ar puteu figura ca o introducere la un Mannal 
scris în scopul acesta, 

„Se spune: nu faceti exces de zel; fişi cuminţi: nu daţineţinnii vons- 
tre un colorit care să-i atragă acesteia Invinulrea că ar fi avind drept mo- 
bil prigonirea religivasă. Bātritei Europe nu-i plae prigoniri de avesteu— 
și nol avem interes do acest continent, Evreii, a dropt, trebue extermibaţi 
fiindcă sintem în conflict economie și naţiunal cu ei, dar in tăcere, pe altă 
cale şi prin alte mijloace. 


MISCELLANEA 117 


Viața Hominească* are droptate, Băeţii nu au tact. El 
epai ae atică, SE mă Î e navos mola sell eiad abit 
alte e e a dobori 
iulie panica ea X 0 că ae cdi 
eu regret că „Viața Rominenscă” și d. Stere n' 
pas înnainte în chestiunea evreiaseñ. D. Stere pi di să puia Fagge ken 
rila expuse în cunoseutul d-sale studiu de seum cinci ani. I s'a răspuns. | 
s'a arătat că se înşală, | s'au adus dovezi şi i s'au dat cifre, 1 s'a demons- 
trat că nu există nici un vonfliet de interese naţionnlo-economice intre Ro- 
mini şi Evrei. Dar, d, Stere perzistă, E drept că n'a binevoit să dis- 
„cute contradictoriu, și că a trecut paste intimpinările aduse, dar era just să 
«redam că argumentele date au avut oarecare efect asupra cugetării d-sale, 
Ne-am înșelut. D, Stere continuă să vorbească de conflicte de intarese na- 
vea Ea eg rea aia e e ~ eu cayi olt na s'ar fi intim- 
r; şi eon cum trobaue 
mni inteligent poa anti-evreiască, TAEZ EET AE nai 
saptea „ Stere, fost demoerut colorat aproape în r ro- 
făcut, in chestia evreiască, o evoluție mai a oi stinga, Ba EAA pă va 
folosi de cel dintii prilej pentru a face deelarațiuni, al căror liberalism va 
pie e A PEDRO a 
„Intă-l că sa pronun osebirea Intre d-sa și d. Cuza este namal 
3 om iym d = anae vor sevlaşi Ineru ; he See Dar, etiaormer 
re intelege se aju A cte d arnåmi 
maj eficace, prin legi şi lara gasal g ai d. Cos A Dra 


ri 
de stat,—d. € : 
şi ceva mijloace progromo-ruseşti”. L uza mai vrea să adauge 


lar unul din monitoarele naționalismului antisemit ne întimpină 
astfel (Reproducem exact titlul, fără a-i omite ceva din fineța și causti- 
citatea spiritului): 


„Pentru „Civilizuţii» dela „Viaţaţa Rominească*,.—Ultimul număr al 
„Vieţoi Rominesti* atinge chestia... „pretinsului* omor ritual şi chestia „Ma: 
nasse“, sintotizini argumentele din „Adivor” şi „Seuru“ intr'o formä care, 
deşi e goe de înjariile celor două pamiloto, e destul de rldloolă, nefiind 
altceva decit masea unei prefăcute imparţialităţi cu care totdeauna imperia- 
lista revistă jesană obișuneste a se Imbraca. 

„Despre cazurile de umor ritun] dovedite, ni se spune că: „sint lo- 
pară ee vor trăi în toate mințile intunecate și in toate suñetela otrăvite 

è - 


„Nol adăugăm: „Omorarilo ritanle vor fi cit timp vor trăi minţile în- 
tunecate si sutlotole otrăvite de ură”, adică cît timp vor trăi Jidanii cu re- 
ligin lor anti-umană, 

„Tot odată, vorhiad despre „Murusse“, aceiași revistă ii A doza- 
probă pe studenți, spanind că: „lumea civilizată nu panta ca ura de 
rasă și Prigoana religioasă”, 

„Foarte bino, dar atunci, Domnilor „civilizați* dela „V. R.*, de ce n- 
paraji pe „Munassa” care tocmai sintetizează wra Zi ilor contra noastră çi 
Prigonirea religiei creştine prin înndițarea celei jiduveşti ? Sau pouto ra 
«um se vede prin rindurile rovistei Dumneavoastră, v-a asimilat Sanieloviel 
pe Dumneavoastră în loc en el să fie asimilat...“ 


P.S. la un articol 


Articolul „Scriitori engleji despre Romini*, din Nr. 7 şi 5 a. c 
al „V. R^, căuta să redea părerile călătorilor engleji care au trecut prin 


118 VIAȚA ROMINEASCA 
NE | e a 


țările locuite de Romini, între anii 1582—1911, reproducind numai scurte 

caracterizări asupra claselor sociale şi a raporturilor dintre ele, precum 

şi aprecieri asupra latinităţii limbii romineşti. Spre complectarea acelui 
articol, în partea lui bibliografică, adăogăm numele incă a doi scriitori: 

Edward Browne, A. Brief Account of Travels in Hungaria, Servia, 
Bulgaria, Macedonia, Thessaly, Austria, Syria, Corinthia, Carni- 
ola, Friuli, London, 1673. Alte ediții engleze au apărut în 1677 şi 
1685. O traducere franceză a apărut în 1674 la Paris. Numai această 
traducere se găseşte la Biblioteca Academiei Romine. Din ea se vede 
că autorul era: „Médecin du College de Londre, un des Membres de 
la Societé Royalle et Médecin ordinaire du Roy de la Grande Bre- 
tagne“, El descrie amănunţit minele din Ungaria. La p. 166 [tr. în]: 
„Unitarii trăese în Ungaria de Sus, in partea Transilvaniei, şi se 
spune că toți vorbesc în general iatinește”. 

James Creagh, Over the Borders of Christendoms and Eslamiah ; A 
journey through Hungary, Slavonia, Servia, Bosnia, Herzegovina, 
Daimatia and Montenegro, to the North of Albania, în the sum- 
mer of 1875, London, S. Tinsley, 1877. Cartea nealindu-se la Biblio- 
teca Academiei Romine,—deşi existența ambelor acestor cărți am allat-o 
din colecţiile cataloagelor sale, —şi neputind-o acum consulta în vre-o bi- 
bliotecă engleză, nu cunosc încă referinţile ei asupra Rominilor.—I, B. 


Dela Redacţie. 


Anunțăm pe cetitorii noștri că numărul de Noembrie va apărea 
odată cu cel de Decembrie. 


PN a a a a i a 


A.P WD 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti“ 


ci 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret impune Iașului, al 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica in acest ma un cron bară rară 
de memoria lui. 

Facem apel la toți cetitarii și prietenii noştri, care în cea mai 
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi- 
nească*, cu prinosul lor oricit de modest. 

„Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicația 
specială : „pentru monumentul lul Haret*—administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor. 


„ Viaţa Romînească“ 


LEI_B 
Suma din urmă 5875. 65 
Dr. $t. Cassaian, Hirşoveni (Vaslui). . . mos. 5 — 
_ Lista d-lui i. Motaş, proprietar, laşi: Nathalie |. Mo- 
taş 5, Dim. Melent 1, Gh. Melente 1, C. Gh. Motas 2, Gh. 
Şteiăniu 1, loan N. Motaș 10, in total . pre A ARNA 20 — 
Lista d-nei Eliza Ghaorghiu. profesoară, Botoşani : 
E. Ghiorghiu 1, E. Savinescu 1, C. Jipescu 2, Ost. Buzoianu 
1, |. Pascali 2, N. Costăchescu 1, în total. . . . . . - 8 — 
1 Lista d-nei Margareta Carp, laşi : Georgel N. 2, Ma- 
ria G. Stroici 2, M. G. Stroici 2, Marthe Gusti 2, Marie 
Pascu 2, Dr. Anghel 2, Al. Neculau 2, M. G, Sevelin 2, Vic- 
tor Vrabie 2, l. V. Praja 10, Lucreția Rădulescu 3, Proftra 
Căp. Carp 2, I. Kar 10, Meg 10, Margareta Carp 20, în total. 73 — 
„Un discipol de strajă” . , . . . . . ... . 5 — 
A. 1.5 Bucurişii,; e = e e 5 E e e. 20 — 
Principele Basarab Brincoveanu, București >. . . . 100 — 
G, Oalaciion, Bucureşti . . -<s e o, o e e... 20 — 
Lista d-lui L. Serban directorul Oficiului de vinzare 
de hirtie, București: L, Șerban 10, Otto Herbst 3, |. Ta- 
flar 3, A. Buzescu 2, L Videscu 1, E. B. Neculau 1, G. 
Zamfirescu 2, A. Grimberg 1, Const. A. Sinu 1, Gh. St. 
Sterescu 1, Gh. Vlașca 1, O. Spiner 1, Oliciul de vinzare 
da biștie 100 în total ,.. „ ... . . . e... . . 127 — 
1.1; Ghica, Bucăreşii svi e . . . . e. . . 20 — 
Pandele Zamfirescu, avocat . . . . s sso’ 100 — 


Total. 6373. 65 


a 


RECENZII 


Victor Eftimiu. Avs Maria, Dramă 
in trei acte. Ed. Flacăra, Bucaresti 1913. 

D. Victor Eftimiu a fost cindva şi 
mai osto poate un seriitor ln modă. 
După primu sa operă „Inşiră-te Mär- 
gărite* d. Lovinescu saluta în el diti- 
rambie un ustru ce răsare, un poet fi- 
lozof, un emul ul lul Leconte de Lisle 
şi.. Carducei. Nu ştiu dacă subtilul eri- 
tic al Convorbirilor a găsit lot atita 
filozofie in „Cucoşul negru“ în cure cu 
toată banavoința n'am putut descoperi 
doelt mult prozaism şi mai mult ba- 
nalitate. D. Eftimiu a ştiut însă să cu- 
carească gazetele caro, printr'o roclumă 
asiduă insoţită nu odută de fotograñi 
reusite, au întreținut, cel putin într'an 
anumit public, cultul poetului. Acest 
publie va fi probabil impresionat de 
noua dramă a d-lui Eftimiu, căci un 
clown şi o călăreață de cire ca eroi 
prineipali sint suggestivi mai cu samă 
cind piesa nu e lipsită de elemente 
spectaculoase. 

Clownul Coco trăieşte cu călăreuța 
Wilma cure l-a înșălut de multe ori, 
părăsindu-l ades, dar revenind totdea- 
unu, George Valentin,—un om din lu- 
mon mure, care deşi e căsătorit se ©- 


cupă cu stăruință de vinatul femeilor, — 
şa pus ochii pe călăreață, Clownul se 
duce acasă la dinsul şi îl invită să re- 
nunţe la Wilma, Valentin refuză. Clow- 
nul sparge o masă ca să-i arăte puto- 
rea și pleacă amenințindu-l. Valentin 
se ține de călăreață şi, prin tradarea o- 
mulvi-sarpe, Coco il surprinde în ca- 
bios Wilmai. Furios el vrea să-l veidā, 
dar personalul circului intervine şi tides- 
parte. De teama lui Coco, Wilma pri- 
meşte, impreună cu dinsul și cu bătrinul 
clown Boby, un angajament în America: 
dar Valentin s'a ascuns ṣi el pe vapor. 
Coco Il surprinde iar lingă Wilma, Des- 
perat ol so uruncă în mare règind pe 
Boby să-i cinte Avo Maria, Wilma simte 
atunci subit că iubeşte pe Coco și u- 
răşte pe Valentin, Ea strigă ujutor. 
Marinarii se aruncă În mure şi Coco e 
salvat. Wilma îi promite © dragoste 
infinită şi îi doseopere un seeret: bì- 
trinul Boby e tatăl ei, 

ȘI aceste reminescenți din romanele de 
foileton san de duzină, aceste clişeuri ar- 
chiuzato sint combinate de d. Eftimiu cu 
dexteritatea unui scamator do bileiu și 
lavălaite într'o atmosferă wron de reflexii 
banale snu de picanteria, ce miroasă nu 


odată a obaconitate. Dar olementul 


principal în această piesă sint desigur 


docorarile și sceneria. 

Actul al II se petrece între culisele 
circului. Spectatorul poate admira ca- 
binele artiștilor ca mediul lor de pro- 
miseultate si intrevedea în departare 
arena şi publicul. In actul al MI sin- 
tem pe puntea vaporului, E noapte și, 
cind Coco se aruncă in mure, pe va- 
por e mare lurmă; se pot vedea mari- 
nari cn felinarele pe bord şi funeţio- 
nim bărcile de salvare... 

Dacă pănă acum în privința d-lui 
Eftimiu mai putea exista îndoeli, ultima 
sa proiueţie îl clasează. D-sa face urtă 
cu tendinți industriale şi, spirit emina- 
menta practic, sa pus cu tot dinadin- 
sul să coneureze filmele senzaţionale 
de cinematograf. 

0. B. 
D 

Stelian |. Constantinescu, Coa fă- 
cut Spiru ©. Maret pentru a sădi şi 
înflori sentimentul național în pätu- 
vile populare. București, 1913. Proţul 
50 bani, 

Despre opera vastă a marelui Haret 
se va serio desigur mult şi viitorul 
va aseza pe acest om la locul da cinste 
pe care trebne să-l ocupe în Pantbeo- 
nul Rominiei. 

Se va velen atunci cu ce tărie de 
suflot, cu ce curaj, cu cîtă admirabilă 
statorniele şi inerndere, urmărit Spiru 
Haret ridicarea pe toate căile a nes- 
mului său, intărirea patriei prin culti- 
varea tutaror izvoarelor salo de energie. 

Q contribuție -uggestivă la cunoag- 
terea acestei extraordinare activităţi 
ne-y dă cartea d-lui Stelian Constan- 
tinesou;— suggestivā tocmai pentrucă 
e vorba de lucruri mici în sine, dur 
caracteristice pentru grija cu care Spiru 
Haret urmărou realizarea idealurilor 
sale chiar și în amănuntele care pen- 
tru ceilalți treceau neobservate, 

Puţini se vor fi gindit, în timpul mo- 


RECENZII 421 


bilizării, să caute urmele activităţii lui 
Spiru Haret în entuziasmul cu care lo- 
caitorii satelor au răspuns la apelul 
țării. Cu toate ncenteu ne vine greu 
să credem că Insomnătatea ce sa dat 
de-un număr de ani incoace serbători- 
lor naționale, că solemnităţile dela 24 
anuar şi dela 10 Mai, ca monumentele 
ridicate în sate în amintirea eroilor 
din războiul pentru independenţă, că lo- 
cul de cinste — in biserică şi şeoală— 
ce s'a dat color morţi lu 77, punindu- 
lise numele în rame, că marile ser- 
bäri dela Călugăreni, Valea Albă, Bor- 
zeşti, ett, la care au participat zeci 
de sate învecinate, că, în sfirsit, st- 
mosiera pe care Haret n creat-o la ţară 
prin ajutorul preoților şi învăţătorilor 
în jurul ideii naţionale,—ne vine greu 
să credem că toate ucostea nu an con- 
tribuit cu nimic lu nașterea acelei stări 
de spirit care a fost nu de mult mìn- 
gierea, mindria şi întărirea sufletului 
nostru, 

Lutara uecasta a activităţii lui Spiru 
Haret ne-o desvăiue în brogura sa d. 
Stelian Constantinescu şi ne face să ve- 
dem cum an cu an, dată en dată, Spiru 
Haret nu lasă să treacă nici o impre- 
jurare din care so putea trage folos 
pentru cultivarea sufletului celor de 
jos, pentru trezirea cenştiinței naţio- 
paje în rîndurile lor. Prin participarea 
sa la serbări, prin cuvintările care le 
ținea, prin ciremlările pe care le dădea 
şi prin tenacitatea şi grija de tonte zl- 
iole cu cure urmărea înfăptuirea celor 
ce le credea nocosare pentru trezirea 
şi cultivarea ideii nationale în popor, 
Spiru Haret ne apare uproape cu an 
fonomen inexplicabil în sinul societăţii 
pomineşti, în această vreme de seopti- 
elsm şi indilerență. 

lată da ce credem că d, Stelian Cons- 
tantinesew, dind la iveală broşura a- 
coasta, nu numai aduce un omagiu plin 
de pietate lui Spiru Haret, dar face un 
adevărut serviciu conştiinţei publice 


122 VIAȚA ROMINEASCA 


rominoşti trezind în ea imagina lumi- 
noasă şi senină a unui om care trebue 
să fie pildă tuturora, 
M. C. 
- a“. 

Dr. Onisifor Ghibu, Anuar peda- 
nogie (1913). Sibiiu, Tiparul tipogra- 
fei Arbidiecezune. Preţul coroane 2.50 
(ï lei). 

E primnl anuar romin de pedarogle 
cure apuro și, cu toate modestele cu- 
vinte eu care untoral îl prezintă pu- 
bliculai, putem spune că el se, prezintă 
in dostul de bune condițiuni, dacă tl- 
nem samă de greutățile oricărui înce- 
put. 

Trei din cei mai cunoscuti peda- 
gogi ai Germaniei și Elveţiei, profeso- 
rii W. Rein, Paul Natorp si Pr. W. 
Foester, răspunzind upelulul d-lui Ghi- 
bu, inu trimes interosunte articole a- 
supra „Pedagogiei filozofica“, usapru 
„Pedagogiei sociule* şi asupra unor 
„Insufielențe do ulo pedagogiei mo- 
dernao*, 

Ar fi destul dar să arătăm că trei stu- 
dii dutarite unor astfel de persoane și 
tratied chestiuni ca cele anunțate nu 
se pot ceti decit în acest anuar, pon- 

truen toţi acei pe care problemele e- 
ducaţiei îi intoresează, să caute a-și 
procura volumul de care ne ocupăm. 

Dar ar Îi să facom o nedriptate u- 
utorului, dacă am lăsa să se creadă 
că acesta e singurul merit al lucrării, 

Desigur, nu toate cele 14 articole 
ale d-lui dr. Onisifor Ghibu, prezintă 
un interes deosebit pentru mişcarea 
pedagogică romînă, Poate fuţă da u- 
nele din spusele d-lui Ghibu am avea 
serioase rozerve de făcut—nu è mai 
puţin adevărat Insă că, muai ales în a- 
cale articole unde se ocupă cu stările 
de lueruri din Ungaria, d-sa aduce în: 

semnate contribuţii la cunoașterea in- 
văţămintalai publice. Autorul, prin ro- 
lal şi îndelotnicirile sale, a fost in mă- 
sură să studieze de aproape proble- 


mele invățămintului rominese în Ar- 
dènl şi observațiile pe care lo face n- 
supra lui dovedese cu prisos că d-sa 
nu şi-a perdat timpul ca inspector şeo- 
lar, 

Tot aşa unui vunoseător al lucruri» 
lor se datorese și cele zece articole ce 
urmouză şi cure sint somnate ș*a. Trá- 
tind mai ales chestiuui cure interesea- 
ză viaţa şcolară a Rominilor din Ar- 
deal, autorul aruucă o lumină vie nsu- 
pra felului cum se pourtă autorităţile 
maghiare cu instituţiile de cultură ro- 
mineuscă și atinge problema de-o ma- 
re însemnătate pentru viitorul culturii 
romine în Ungaria, 

Ca material pontru studii şi informa- 
ţii, anaurul cuprinde an număr de cir- 
enlări şi instrucţii, cum şi programele 
de lucru ale diferitelor conferinte tn- 
văţătoreşti din cei din urmă ani, 

In sfirsit, foarte la locul oi este 
seurta privire pe care d. Onisifor Ghi- 
bu o aruncă asupra „șeoalel rominesti 
în anul 1912" —în tonte țările locuite 
de Romini: Ungaria, Hominia, Buco- 
vinu, Basarabia, Bulgaria, Serbia, Tur- 
eia şi Istria, 

Volumul se inchoe cu o mică bibli- 
ograñe : „cărţile do literatură peda- 
gogică apărute în 1919, 

Din expunereu aceata pe scurt u 
conținutului primului anuar romin de 
pedagogie, cotitorul și-a făcut cal pu- 
țin o idee generală despre matarialul 
bogat şi variat cu care 0] se prezintă 
şi credem că aceasta este o recoman- 
dajie pe care o lucrare si-o face prin 
sine însăşi, 

H. L. 
"ae 

Dr. Norbert Jokl. Studien zur al- 
banésischen Etymologie und Wort- 
bildung. Wien, Hölder, 1911, 3°, 142 
pag. , în Sitzungsberichte der Kais. A- 
kademie der Wissenschaften in Wien, 
Philosophisch-historische Klass e, 168 
Band, 1. Abhandlung. 


RECENZII 123 


Etymologisches Wörterbuch der al- 
banesischen Sprache, publicat de Gus- 
tav Meyer lu 1891, este o lucrare @® 
minentă pentru vremea în enre a apă- 
rut și indispensabilă pănă astăzi pen- 
treu toți acei care, direct ori indirect, 
se ocupă cu etimologia albaneză, 

In răstimpul de 92 de ani, câţi añ 
trecut însă delu data apariției dieţio- 
varului lui Gustav Meyer, lexicografiea 
albaneză a făcut desigur progresa. Pe 

de o purte izvoare noŭă aŭ pus în lu- 
mină cuvinte poñā, iar pe da alta eti- 
mologiile propuse de G. Meyer pen- 
tru unele cuvinte nü suferit modilicări, 
Jar cele citeva cuvinte pentru care G. 
Meyer nici n-a incercut vreo etimolo- 
gie, îşi găsesc și ele explicație. 

Lwerarea de față a lu! Jokl este 
foarte importantă, fiindcă, combătind 
pe G. Meyer, stabileşte etimologiea 
justă pentru un număr insemnat de cu- 
vinte, dintre eare cele mal multe sint 
privitoare la fondul primitiv al limbii 
aibaneze. 

Vom fi siguri de-acum Inainte că en- 
vintele romineşii busd, mr. degă, gre- 
sie, mr, greasi, mr. ghelă, ghimpe, mr- 
ghiză, me. hut, mr. prapa, mprapă sint 
de origin% albaneză. 

La pag. 53 autorul citează cuvintul 
Tungă *ulesre, abets; inlummation des 
amygdales, pentru care propune un 
radical albanez primitiv, spre đeose- 
bire de Gustav Meyeg, care considerase 
cuvintul ea o variantă a lui dulungă 
‘bosse, entlure, tamour” < lat, *bulluca, 
ef. it. bolla, sp. bollo. Obsorv că cu- 
vintul se găseşte in dial. mr. cu l: 
lungă 'umflătură la picloare din cauza 
frigulu?” (Dalametra). 

La pag. 42 autorul parea se indoi de 
formu kerţiă? dută de G. Meyor, fată de 
keru dată de D-sa. Din forma dată 
de G, Meyer avem totuş mr. carte? 
“eătuşe, lantar? (Pap. B}, cârtelu 
tinel’ (Mih), 

Pag. 113 alb, pod) ‘oberes Stock- 


werk'este derivat dela lat. podium, ‘mur 
très èpais qui entourait l'arène de l'am- 
phithââtre ot sur lequel étaient établis 
plusieurs rangs de siċgos (places d'hon- 
nonr}'. Cuvintul este probabil identie 
cu rom. pod, podul casei, care se face 
din seinduri, si este deci slav. pod 
‘plancher’, 

Pag. 98 alb. zon 'Berggeist, wr 
este considerat cn ilir.— Este rom. zînă, 
megl. z0nă < lat. divina. 

Alb, ștramgă, rom, strungä, despre 
care autorul vorbește la pag. 59 și 
119, să nu ñe cumva în legătură cu 
dalm. strunga ‘stanga, barrieru ? 

Dealtfol stadiini dicționarul lut G. 
Meyer am putut uda şi eŭ un număr 
de etimologii albaneze. Iată vreocitova: 

Alb. belbiţă, mr. bilbiță Zool. *san- 
dro' < bulg. bealerița. 

Alb. Čurk ‘ungefasste Quelle'< bulg, 
Čurk 'sourew, 

Alb. gligate *Wurzelknollea vom 
biarium tenuifolium’, ct. mr. ligoace 
‘primula’ (Mih.), ligoaci ‘nume de floare’ 
(Dal), bulg. lugatka ‘cardèro sau 
vage, Dipsaens silvestris’. 

pă darkat “Speiseaack” < #tarčak 
< ture, t I ‘sae à provisions’, 
de unde via A afim megl. tâgăreie, 
ngt. cayaprkina. 

Alb. grumul ‘monceau, tas’ << mr. 
grumur, 

Alb. grun ‘Getreide, Weizen < mr. 
grûn, pl. grîni, grînuri “holde de grif 

Dul.). 

; K sus ‘hebe aul', susu ‘erhobe 

diuh' < roni. sus. 

Alb. dolt *Trinkspruch bei einer 
Hochzeit’, po cure G. Meyer îl deriva 
din Èvo) *Befehl'!, este desigur iden- 
tie cu mr, dulte ‘vas de sticlă în cara 
se ţine de ordinar ruchiă” (Mih), și a 
minteşte pe dolium, 

D-i Jokl, ori alt albanolog, ar faca 
o operă foarte atilă, dacă ar intre- 
prinde un noŭ dieţionar etimologie ul 
limbii albaneze. 


124 VIAȚA ROMINEASCA 


Sint însă sigar că D-] Jokl nu va 
putea lua cunoştinţă de observaţiunile 
mele, deoarece, foarte probabil, limba 
romină îi este inuceesibilă, iar noi Ro- 
mini nu avem incă o Revue de phi 
“Tologie roumaine et balkanique care 
"să aducă munca noastră la cunoștința 
străinătăţii. 

+ 

Dr. G. Z. Petrescu, Observaţiuni 
Stiintifice atrăine din secolul XVIII 
servind la intoriea noastră culturală, 
București, Academia Romină, 1915, 4, 
S p, preţul 20 buni, 

Unul din mijloacele cele mal puter- 
nice de dosvoltare a medicinii şi a ști- 
inţilor ajutătoare în secolul XVIII a 
fost desigur înjghebaraa unei sarii de 
asociuțiuni cărturăreşti, cure sub mu- 
mele de Academii aveuă de scop ob- 
servarea liberă a naturii şi nle căror 
studii şi lucrări ni sañ transmis în 
mare parte sub diferite forme: Uhser- 
vuțiuni, Efemeride, Epistola, Miscele, 
ete. 

In fruntea acestei mişcări științifice 
fu Italia eu Academia dei Lâneei fon- 
dută în 1603. Curind după aceia se in- 
fiinţă la Oxford Philosophical Colle- 
gium, mutat la Londra în 1058, aetu- 
als Societate de Științi din Londra, 
şi Academia Naturae Curiosoruin din 
Sehwninfurt, 1552, devenită apoi Aca- 
demia Cuesareo- Leopoldina. 

Lucrările acestei din urmă academii 
es să apară încă din 1670, la Frank- 
urt 

In lucrările tipărite Ja Frankfurt In 
1712 autorul a găsit eitova comunicări 
făcuta de eătră medicul Samuil Slotg 
din Sibi, în Trunsilvaniea. 

Aceste comunicări sint: Despre ere- 
teron imbelșugată a ferbil sărate în 
Transilvaniea, Despre suceinul fuid ce 
se găseşte In Vuluhiu, Despre coacerea 
aurului la căldura soarvlui,—un ames- 
toe de lucruri udevărate şi credinți 
popalare, 


Dr. C. 1. Istrati, Primele însemne 
de distinețiuni romîne. Bucureşti A- 
ewlomioa Romină, 1313, 4, 7 pag. — 
6 tabele, 50 buni, 

Până la Vodă Cuza distincțiunile mi- 
litare şi elvile consistañ mai întălu în 
numirea şi inaintarea în gradele boe- 
rești, în dărulrea de pămint, apoi în 
obiecte da preț, pungi cu buni, admi- 
teren în sinul familiei puternicului zilei, 

Cuza este cel dintăla care a introdus 
decoratiunile. 

Prima medalie cu caracter militar 
este medalies bătută În 1560 în amin- 
tirea luptei dela 13 Sept. 1848 din Dea- 
lul Spirel, 

La 1864 Cuza creă Firtutea Miti- 
tară, Devotament și Curagiu şi Steaña 
Romîniei. 

G. P. 
a 

V. M. Ioachim. Scoalels comerciale 
de adulți. Tip. G. A. Lăzăroanu, Bu- 
curești, 1913, Preţ, 1 leu. 

S'au sehimbat toate ramurile de nc- 
tivitate în țara noastră, In timpul din 
urmă :—ne oceidentalizăm, Dar mai a- 
les comerțul sa prefăcut. Negustorii 
nu se mai pot mărgini acum să en- 
noască numai slovele și să “poarte la 
brin, legat cu sfoară, sigiliul, 

Comerţul din țară, spune d. Joachim, 
a luat un avint mure şi, prin aceasta, 
u venit în relații strinse cn steăinăra- 
tea. Acum nu pot trăi țările izolate 
fiecare în hotarele propriei lor produc- 
ţii ; ei din țară în țară tree mărfuri, 
Negustorul trobue să cunoască cimpul 
vast de operațiuni; căci în lupta eco- 
nomică învinge numai şțiința, Și, vrind 
să ne naţionalizăm comerțul, se cu- 
vine in primul rind să ne gindim la 

şeoalele comerciale, cu diferitele lor 
grade. 

Sint întradevăr scoli inferioare și 
superioare de vomerciu, esto şi o A- 
cudemie comercială, —lipsese însă şcoli 


> po Da a a ee, 


RECENZII 


ucenici, care din pricini felurite 
an intrat în slujbe fără învățătura ele- 
mentară, Aceşti mici functionari sint 
dezarmaţi în luptă, De dinşii. în toate 
țările, s'au ocupat comunele și statul, 
iar inițiativa privată a rivalizat în 
malte locuri cu ele, în instituirea si 
vomducerea şconlelor comerciale de a- 
dulţi. 

D. V. M. 1. face istoricul ates- 
tor şcoli din aproape intreaga Eu- 
ropă şi arată cenm pretutindeni se in- 
muljese, dobindind din ce în ce mai 
mulți elevi şi eleve. 

Dar, pentru a da rezultate fesem- 
nate practice, trobue să fe puse subt 
privegheren unui minister, al instruc- 
ținnii sau al comerțului şi industriei ; 
obligativitatea lor este inrăşi necesară, 
cu pedepse şi pentru patronii care 
i-ar Impudeca pe ucenici de a frec- 
venta cursurile, şi pentru ucenicii care, 
odată înscrişi, lipsese dela orele rin- 
duite, Mai pretutindeni se țin ecur- 
sari serale; şi nu durează indeobste 
malt, ca să nu-i istoveuscă pe seonieii 
deja indostul de obosiţi. 

In afară de avantapiile pe care le 
dobindes: absolvenţii şcolilor comer- 
ciale de adulți, fiind preferați oriunde 
concurentilor fără carte, şi ea un mij- 
loe de atragere,—fac urmată numai 
un an. 

D. V. M. |. dă regulamentele şeoli- 
lor eomereisle mai insemnate din vre-o 
douăsprezece țări; şi deserie amânun- 
\it administraţia şi organizaţia lor. 

Autorul procură prin urmare un ms- 
teris] foarte pretios acolora caro se 
vor hotări să înființeze şcoli de acest 
tel, la noi; eredom că ei nu vor ins- 
titui aidoma şeolile după vre-un model 
străin, cum stă în obiceiul nostra, ci 

nădălulm că vor alcătui un sistem pro- 
priu avind desigur în vedore şi rogu- 


125. 


lamentele-statate de aiuri, dar și sta- 
rea de fapt de sici. 
+» 


Dr. I. Smilovici. Prostituţia în 
Taşi. 1913, laşi, Tip. N. V. Ștefâniu. 
Pr. 2 lei. 

Lucrarea d-lui dr, 1. S. a fost pre- 
zantată ea teză de doctorat în medicină. 

De obiceiu tezele sint pe de-n 'ntro- 
gul combinate din lucrări străine; iar 
candidatul la doctorat mare decit me- 
ritul unei sirguitoare compilaţii, în 
cazul cel mai bun. 

Publicul nu se interesează de ucoste 
teze: asistă, la susținerea lor, cind se 
anunţă spectaculoase ; studenții în me- 
dicină, cărora autorii le impart bro- 
şari, nici nu le deschid; şi, co e mat 
prav.—iortind pe membrii din juriul 
examinator,—uneori nici preşedintele, 
care a dat iscălitara ca aprobare pen- 
tru tipărire, n'are cunoştinţă de lucra- 
rea propusă. 

Tezele de doctorat au devenit o s- 
devărută formalitute, 

Luind în mină cartea dui dr. |. S- 
vedem că nu samănă cu obicinaitele 
teze : uvem innainte o lucrare originală. 

Aa fost cercetate cu pricepere do- 
surela şi registrele Serviciului Sanitar, 
ale biaroulul Primirii Si, Spiridon și 
ale brigadai de sizuranță, pe-o peri- 
vadă de zece anl. Ñi, cum chestiunea 
prostitațioi nu preocupase in speciul 
pe cirmultorii acestor servici, dosiuur 
că a fost anevoloasă întocmirea tabe- 
lelor ntutistice—care, dealtfel, nu se- 

pot impune printr'o oxaetitate absolută. 

De pildă, la Primirea BE Spiridon din 
laşi, nu sint registre aparte pentru pros- 
tituato; şi d. LS. a alos, din registrele 

generale de bolnavi, datele de caro w- 

ven nevoe : ceia ce constitue o muncă 

enormă. 
Din tabele statistice se vădeşte pri- 


125 VIAȚA ROMINEABCA 


mejdia, din ce în ce mul puternică, a 
boalelor venerice și care, în voe, își 
urmează cursul, 

D. 1. 8, vorbind despre prostituția 
în laşi, arată, în treacăt, iusemnătatoa 
unui studia care ne lipseşte: Prosti- 
tuția în Rominia, 

Sănătuteu publică e, fără indoială, 
primejduită, 

Și numai cercetindu-se prostituția |n 
întreagu ţară s'ar descoperi enuzele el 


gonerala și locala și s'ar alege cele 
mai nimorite mijloace de îndreptare; 
d. |. S. propuna unele remedii, dar te- 
mainice leacuri nu se pot da decit a- 
tunei cind cu seriozitate se va studia 
chestianea prostituţiei ca În laşi şi în 
celelalte orașe. $ 

Până atanci însă va trece dasigur 
vrome maită. 

Rd. = 


= 


REVISTA REVISTELOR 


—— 


Lmeeatărul, No. 21. publică două 
serisori despre campania de astă-vară, 
din partea d-lor Sadoveanu și Bri- 
teseu-V oineşti. 

De d. Sadoveanu cititorii noștri pot 
cunoaşte din Universul minunatele d-sale 
însemnări din campanie. 

D. Brătescu-Voineşti n'a mai publi- 
cut, eredem, nicãori oova relativ la 
cumpunie, Cu o vie plăcere reprodu- 
cam din „Scrisoarea“ d-sale: 

„„N'aveţi idee de co mare ajutor 
Imi sînt timplele şi mustăţile mele albe 
şi ce efect produce asupra celor 80 
de oameni de sub comanda mea pri- 
volişton unui moşneéguj, care umblă 40 
da chilometri fără cîrtire. Eri, într'un 
mars pe un praf ai eidură Inăluşi» 
toare, unul eam slăbuţ se plinzea că-l 
doboară ranija E și grozav de chi- 
muitoare ; troizeci și şase chiiogrume, 
care te tirăse înapoi şi-ţi tale umerii. 

„E grea, bäiețas? 

— Wa dmorit, domnule locotenent, 

— Ad-o intoa so mul due şi eu 
niţel. 

— Sa pòste?!" 

Și s'a îndreptat şi toată oboseala 
din fața lui smeadă a plorit; tur tot 
restul drumului n mers zimbind cu ca- 
pul în sus...“ 

maleri, după 25 Je ebilometri de 
marş ne găseam În repaus pe margi- 
nes soselei, Mincase trapa și avea ina- 
intas ei un ceas și jumătate pentru o- 
dibnă. Pe cind se progāteau să se o- 
dibnească a Inceput să treacă un regi- 
ment de artilerie. Xu vă pot descrie 
deliral de entusiasm cu care au lost 
întimpinaţi... Strigăte, chiote, urale în 
tot timpul trecerii, caro n durat mai 

Vine de o oră, 

Eram printre soldați. La un pis de 


mine unul privea cu încordare: îşi pin- 
dea un frate pe care-l aven în regi: 
mentul ce trecea. La un moment dat 
i s'a luminat fata de bucurie. De pe 
tunul eare trecea n sărit un soldatmai 
in virstă. Sun cuprins În braţe, s'au 
sărutat strîns; apoi artileristul a bă- 
tut pe cnlalult pe umăr: „despre par- 
tea maicii sà mai grije, am lăsat-o sã- 
mătousă“ şi din trei sărituri sa urcat 
po tunul ceara s'a dus. 

M'am nitst înadins la cel rămas. A- 
bia o tremurare a buzei do jos ṣi o 
sterpere la ochi scurtă, parcă sar A 
apărat de-o muscă”, 

Nona revistă romină, De cito 
ori zărim această consoră, pa biuroul 
redacției noastre, ne vine în minte titlul 
unui studiu, pe care avem de gimi 
să-l publicăm odată: Prostul în lile- 
ratură... E o curată obsesie care du- 
roază de multă vreme. 

intrun număr recent, revista d-lui 
Motru afectează strimbind din nas, că 
nu-i plno poeziile Convorbirilor Lite- 
rare. 

Vreti să ştiţi însă ce fel de poezii 
public d. Motrn ? Deşi ni-i teamă că, 
roproducind ceva din Noun revistă ro- 
mină, prostim litera tipografiei nons- 
tre, totuşi iată un specimen de „poazin* : 


Romanţă perversă 
Te cred cugetătoare, resemnat 
şi cînd pe trupu-ți vipera cea beată 
prelingese adulmerată— 
ta dai cu-aceiași tragică voinţă 
oe arnhitectează generații dincâință, 
din idei— 
te dai atingind orgoliul, 
trâgind pe-orbite dnliul 
pleoapelor de stei... 
(F. Aderea. N, R. R. No, 25. 


123 VIAŢA ROMINEASCA 


spune mai întăiu că „În vecini geme, 
zbiură, plinge clavirul*, că „este foarte 
noapte şi foarte intunerie” ; 


Trenul soseşte, Fluerd viața, 
Se trezese ferestrele. Miros de piine 
și de franzedă. 
Din vecini, dela jouvfize, 
Tes cavalerii, damela mirosul de vin, 
Stomahuri pline, suflete vindute. 
Un cavaler cut frac negru 
Aruncă flori albe după o damă 
cu nehi albaştri. 
Dama cu haina roşie 
Ride și zbiard In stele. 
(Isac.—N, R. R. No. 19) 


Tonte acestea nu-i împledică pe cei 
ilols N. R. E. să fie pi fuduli, ca nişte 
copre. Pelviţi-i! Introg persnnulul re- 
dacțional cu directorul în lrunte,—toţi 
stau cu coitelo 'n sus, 

Dar nici unul pare tulent, Do aceia 
cind cetaşti Noua rev, romină, pareñți 
dă elneva să mesteci fără folos intre 
dinţi o bucat de sugstivā sau de mu- 
enva, 

D. Motru relevă simpatia noastră 
pentru d. Topireganu. N'o tăgăduim. 
Uninhoratorul nostra n'aro do lo a- 
face ca adercii, davideştii și isacii do- 
la Noua rov. rom, Și do fapt, cum 
sint citeva luni de cind d. Topireeanu 
n'a mui publieut nimic, se vea că d. 
Motru îi caută pricină eu luminarea, 
Le vom da deci intilnire umindurora 
la „Cronica vesela“, 

Adevărul e că la ucoastă rubrică 
ne-am plictisit să tot luăm set de o 
hanulitate eure recidivoază de 4 ori pe 
lună, morou scoiugi: In cupul revistei 
eu face politică à la fontă. In filele 
ei se minunesză ca o babă, cu mina 
la gură, faţă de tot ce spun străinii, 
lar lu comiă, ștorpoloțte din Mercure 
de France lormule, ra să ni lo aplice, 
ca un simpla poepol indignat de ospi- 
talitatea cordială a coșului nostru. 


La Nouvelle Revne, (Octom- 
brie, 1913). 

Doctorul Jean Bouchon pune prin- 
ripiile unei rhirurzii, care trebue să 
fie chirurgia viitoare şi câreiu el îl 
zice chirurgia optimistă. In deosebi- 
ra de vechea chirurgie, care era oa- 
rocum pasivă, noua chirurgie trebue 
să fe activa: pănă senm citiva timp 
chirurgia se mârginea si elimineze 
parțile bolnave, lasind naturii sarcina 
da n termina operas de însânătagire ; 
do-acum înnainte chirurgia trebue sA 
caute a lalocui natura şi mai departe, 
au numsi la exlirpatea părţii bolna- 
ve, dar și În reconstituirea organis- 
mului, In adevăr, în mulle împreji- 
rari uulura Sa urâtat neputincioasă 
ca să indrepte răul şi atunci, dacă miri 
chirurgia nu poate să aducă vindecs- 
rea,—calustrofa e inevitabila. Pentru 
weeia chirurgia a câulul să devie, ee, 
rentauratoare, Pentru acensla rhirur- 
gia trebue să devie mieroxeopicà în 
loc de macroscopieñ, iar chirurgul s3 
pu mai fo un simplu operater, ei un 
desâvirait biologist; el na se poate 
multumi să eliminezo porțile lezata, ci 
trebue să caute şi elementele de re- 
evastituiee, Pe lingă asta, chirurgul 
viitorului va irebui să fe şi ps bocchi- 
rurg, pentrucă viaţa sufleteasca n bol- 
navului joasa un extrem de mare rol 
iu reuşila unei operaţii, Cit modul u- 
cesta, toate condiţiile tehuire ale sălii 
de operslio trobuese schimbate, gi 
trobo sa se inboducă în rhirurgie 
şi arta de a ingriji atit corpul cit și 
sufletul Innninte și după operație. Nu- 
mai astfel chirurgia va reuşi să re- 
construiasca orgunisinul, adică va de- 
veni rü adevarat „chirurgia uplimistă”. 

P. H. Raymond- val publică In 
Nu. dela 1 Octombre o frumonsă in- 
cercare asupra simpatiei. Nu v un 
studiu de psichologiv, cum ne-am pii- 
toa aştepta, la citireu titlului; e mai 
curind un imn, ori, dacă vuiţi, o se 

Iată și alt specimen, în care ni se 


REVISTA REVISTELOR 129 


rio de poeme Ìn proză, in care auto- 
rul arată In cuvinle înnripale legă- 
tura dintre simpatie și viața, dintro 
simpatie şi univers. Astfel, pentru a- 
utor, studiul, iubirea urtelur, aposto- 
latul, prietenia și amorul, toate se da- 
torese simpatiei si se pot defini in 
modul acesta: studiul este simpatia 
intre sine şi idei; gustul artistic e 
simpatia între lucruri; apostolatul e 
simpulia latre fiinte şi idei, ete, 

Surdo-muţii orbi şi simţul al şa- 
selea e un articol in care, pe baza 
tezei doctorului Henri Lemonie, Ed- 
mond Potier se ocupă de latura so- 
ciala, biologică, Bziologica, psihologiră 
şi educativă a problemei surdo-muļi- 
lor orbi, Autorul erede cù a venit 
timpul să se facă deosebire între a- 
“eşti oropsiţi ai sonrtei şi Intre ere- 
tini, eaci po cind cretinii nu centrelo 
nerroase distruse, surdo-maulii ori an 
ceulrele nerroase normala, dar au a- 
trofiale numai organele superficiale, 
De aecin suria-muţii orbi sint anrep 
tibili de edoecaļiune, pe cind idiotii 
nt. lar aceaată educație a surdo-mu- 
tilur orbi se poale face mulțumită u- 
celei dispoziţii a naturii eare „un m 
trofisza niciodată un sami fară sa mà- 
renască proporțional intensitatea altui 
simţ*, Asti+] la surdo-muţii orbi sim- 
jul tactalui e aga de desvoltat, incit 
el nici nu mai samānā eu simul a- 
cesta al oamenilor normali, Din a- 
reastă pricină s'a vorbit de un ul ṣu- 
selea simi, râcuia unii iau zis „im 
ul muscular”, alţii „simţul spaţiulii“, 
alții „simţul stitudinelor“, şi ultele, — 
tocmai penirucă ol o ceva „vag, mul- 
tiplu, proteiftorm*, 

Dr. Lemoine erede că in ce priveste 
pe surdo-mulii orhi, arest al șaselea 
sin | nu-i derit „desvoltarea extraor. 
dinnră n simțurilor existente mulţu= 
mită educaţiei fuoctiunilor proprii și 
suplinirii simțurilor”, 

Pe baza aces'el desvollări a simţu- 
rilor wxisteule, lrebue să se caute n 


se face din «nrdo-muţii orbi niste f- 
ințe care să poată comunica cu se- 
menii și pentru care viața să nu fie 
o lungă lincezirae iu intunerie. 

Les Documents du Progrès 
(Octombre, 1913), 

Direrlorul revistei „Les Dorumenta 
du Progres“, rare a facut o câlatoria 
in America, isi pune intrebarea: In 
ce poate America să servească de mo- 
del bătrinei Europe ? Si cu tonte ea 
examinează msi multe fete ale eiri- 
lizaţiei şi vieţii sociale dinù America, 
gåseşle totuşi că, în afară de siste- 
mul de organizație economică, conti- 
nentul nou nu ne poate f de prea 
mult folos dară am cAuta sa Introdu- 
cem la noi părțile bune ale vielii de- 
ncolo. Nu doar că acestea nu ar exis- 
ta, dar ele sint specifie americane și 
presupun condițiuni pe care țarile 
Furopei nu le pot satisface. Astfel 
egalitatea socială care e un mate bine 
de cure loenitori Americei se bucură 
şi eare face ca—in afarå de vagoa- 
nele de dormit—trenurile să nu aiba 
docil o siugură clasă undo morg im- 
prcuuă bogați, sărnei, intelectuali, 
muncitori, ele., nu se poale pune in 
practica În Europa earo zace subt ju- 
gul tradiţiei si al prejudecăților, La- 
cràtorul american nu se simie deiot 
inferior miliardarului, —enra do alfel 
o adesea nu fost lucrător. Dar nici 
nu simte mevolu SĂ se organizeze ea 
cel din Europa, pentrueă Iucrătorul 
american (căruia îi sint deschise toate 
pomibilitățile) ma speră să-şi uşureze 
sitaația prin ridirureu clasei sale, ci prin 
emancipare personală, prin ridicarea lui 
dela poziţia de lucrător la acea de pa- 
tron, Astfel sentimentul de clasă nu o- 
xislă în America, dur aceasta neexis- 
tență na ar putea transplanta în Euro- 
pa, unde sentimentul de clasă fatal fre- 
bue să exinte, a dictat de organizaţia și 
viaţa sociala, Tot astfel nu există in 
America rhestiunea religioasă, pentru- 
că biserica e separata de stat şi e 


130 VIATA ROMINEASCA 


confesiunile sint libere, — cela te in 
Europa in genere no e, Singurul exem- 
plu pe care l-ar puten lua Europa dela 
America ar fi orpunizarea producţiei 
prin trusturi, Dar şi aice ur trebui o 
adaptare, Contra lrusturilor se adue 
multe acuzaţii foarte drepte, dar din 
punet do vedere al productiei ale au 
si uvantagii : unitate de direcție, ale- 
garsa mijloacelor şi condiţiilor celor 
mul favorabile, economia de energie, 
ete. Decit trusturile ca instituţii par- 
țiculare nu ar putea funcţionain Eu- 
ropa, unde ele nu gäsese aecleaşi con- 
diții de existenţa pe care le au im 
Amèrica. De aceia autorul erede ch 
pentru Continentul vechiu numai sis- 
temul australian al trusturilor de stat 
ar potea ñ dw folos. Io orice caz, 
conconlrarea industrială ar putea s'o 
invele Furopa dela America căci n- 
ceaslà concentrare a pus Statelo-Unite 
in frugten |Arilor industriale din lume. 
Cam ln alit se margineste folosul pe 
care bâtrina Earopă ar putes să l ira- 
gă ducă şi-ar propune sa-și modifice, 
după modelul Amerieci, condițiile sale 
de viața. 

Mercure de France. (Octom- 
brie, 1913). 

Sub titlu de învăţătura mingiitoare 
a crizei orlentale, Paul Lonis pit- 
blică un frumos prlicol, ale cărui con- 
rluzii sin! că chestiunea păcei euro- 
pene nu moi poste fi privită, in urma 
conietului balennie, eu atita pesimism 
ca maj inainte, ln adevăr, eu prilejul 
crizei balcanice pacea Europei a fost 
amenințată de trei mari primejdii: 
pormună, nusimarcă şi rusească, pen- 
irucă celo Irai mari puleri uvenu im» 
terese Insetmuute in desfasurarea și 
rezulviroa crizei balcanice, Germania 
avea aerul inainte de războlu că nu 
ar permite ca Tureia să fo utinsă şi, 
ducă in timpul crizei ar f intervenit, 
conilicin! european era gala, Austro- 
Ungaria, cart e, cum s'a ris, murele 
jnvins al conflictului din sudul Duni- 


rii, si-a vhzul distruso prin dasnoâă- 
mintul acestui conflict toate visurile 
ei de expuasiune cătră Marea Egee și 
litoralul răsăritean al Adriaticei: dacă 
ar fi chulat să impiedice pe Serbi, 
Muntenegreni, ete, de a proceda la 
Impărțirea Turciei, cunfietul co Ru- 
sia ar fi fost inevitabil, Rusia era donr 
ceia care pusese la cule alianţa bal- 
canică și spera să tragă mari foloase 
din aceastå combinaţie măeastră, care 
insă nu a putut fi durabilă peatrucă 
i-a stal In potrivă „persistenta, subt 
acordul încheiat, a vechilor rancone 
şi a antagonismelor tradiționale“. ȘI 
au fost momente cind, dară mişenrea 
panslaviştilor ar f reuşit să hotârasra 
linia de conduită u guvernului rus, 
conflictul cu Austria lrebuia să izbuc= 
neaseă. Dar nici Germania no a in- 
tervenit în folosul Turciei, nici Aus- 
teo-Ungaria nu a procedat contra sla- 
vilar dela sud şi nici panslavismul nu 
a impur Rusiei o acţiune decizivă in 
conflict. Aşa dar, cantra aşteptărilor 
generale, eriza orientală nu u prorw- 
cal un conflict european, ri a lost lo- 
culizată. Do ce? Fiindca Europi nu 
voete rázboiv, findes războiul earo- 
pean ns upare ca soluția dorita a coo. 
flictølor latente europene. Se pare 
chiar eå războiul enropean e un object 
de groază nu numai pentran guvernele 
si diplomaţia Europei, dar rhiar pen- 
tru cet mai inversunaţi militarişti. ȘI 
eu drept ruviul. Un războiu european 
ar cere riscuri prea mari și ar Îl foarte 
nepopular. EL ar pune pentru state 
probleme extrem de grave și ar crea 
situnțiuni vu totul grele: ol ar cere 
chaltueli oaorme, zeci de milioane pe 
zi, dar in același timp ar distruge toste 
resnrsele de producțiune. Apoi ar pune 
problema grea a alimentației publice, 
care nu ar polea  selisticula de sre- 
ma ce în caz de războiu general nmi- 
meni nu ar mai culliva pâmintul, iar 
fabricele ar râminea goale. În ufară 
de asta, o conflagrație generală ar a- 


REVISTA REVISTELOR 131 


vea urmâri și ar ridica în fiecare stat 
problema a căror greutate se prevede 
de pe acum. lată pentru ce, cu toată 
atingerea statului-quo din Peninsula 
Balcanică, Europa a rämas liniștită, 
Dar coia co e mai curios, este că li- 
niștea Europei n fost asigurată nu de 
unu din cele două mari grupări poli- 
tice, Tripla Alianţa, ori Tripla Inţele- 
zare, ci de o combinatie nouă, caro 
cuprinde elemente din ambele tabere. 
Asa dar, pesta neințelegerile ganerale 
gi latente s'a făcut n apropiere de 
cireumatanţă,—eâci linistea Europei a 
fost asigurată de concordanța dinlre 
Anglia, Franţa și (iermania, rare la 
un loe şi luerind în comun si-au luat 
aareina de a tempera elod pe Rusia, 
emd pe Austria, după împrejurări, 
Pentru a asigura pacea Europei s'u 
trecut dar peste vechea dușmănie fran- 
ro-gurmună și poste untagonismul sn- 
gio german, rela dona mari problemo 
„care de mult timp domină şi coloreazi 
raporturile internaționale europene, 
A-ta insă nu poale avea alt inţelea 
decit ea guvernele Europei sibi aşa 
de doritoare de a eviin un conflict 
general, Jncit recurg la orice mijloace 
pentru a putea ujunge la acest sfir- 
şik. Și astunei, eare e „invâțătura mis- 
zistoare a erizai orientale“? Este ră 
in faţa pericolului maro, Europa a a- 
juns la o ințelepeiune ce nu se pre= 
vedea şi n dovodit o teamă foarte a- 
sigurâtoare de un rbzbaiu generu), Cit 
despre sarea de Ineruri iin Orient, 
statele miri din sudul Dunarii au a- 


juns la expansiunea dorită, Bulgaria 


rare urmărea o heghemonis ln Panin- 
sula n fosil redusă, Austro-Ungaria s'a 
convins vă irebue să renunțe la hna- 
intarea eătră Egeo, iar pan=lavismul 
rus a suferit o infringere care-l va li- 
nisti pe mult timp. 

Scientia (1913), 

J. C. Kapteyn, Asupra structurii 
aniversului, Autorul pune problema 


„aceasta ca astronom și își propune să 


arate luminile po care deseoporires 
„enrenților da stele“ lo aduce pentru 
deslegarea celor donă mari chestiuni ce 
se pun în legătură tu structura univor- 
salui, şi anume acen a distanțelor și n- 
cet w ovolațiai. 

Co insamnă dar „curente de stole“? 
Sint cele donă curente, unul general pén- 
tru grupul ţautorul îl aseamănă cu un 
nour) intreg de stele, altul special, pan- 
tru diferitele stele din grup,—după em- 
re se mişcă grupurile da stele, In ado- 
văr, alături cu mişenrea nourului in- 
trag de stale, mişcare card are o di- 
reuțio şi o viteză annmită, se observă 
şi In sinul unor grupe mișcări indivi- 
duale, care nu alto direcții și alte vi- 
teze decit arele ale intregului. Cele 
dintăi sint mişcările curentului, cele 
de-al doilea sint mişcările interne, Și 
acum, în ce fel dosecoporiroa acestor 
ilonă serii de curente pot ajuta ln des- 
jogsros structurii universului, arătind 
caro a fost evoluția corpurilor cereşti * 
Se ştie eñ stelele se pot Impărți, după 
cen mal simplă elasifcaro făcată de 
Secchi după spectrul lor, în patru ti- 
puri: stolelo eu Helium şi cele da ti- 
puriie 1, I și Hia. Această clusiticare 
datà de spectro este în concordanţă cu 
rezultatele observațiilor asupra curen- 
telor ilo stalo. In ndovär s'a stabilit că 
a) eu cit stelelo sînt mai voghi, cu a- 
tit o mai mare viteza intornă, sib) eu 
eit stelvlo sint maè vechi, en atit è mai 
bogat curentul ul dollen faţă de cel 
dintăi, El bine, stelele cu bellum mu 
rele mul slabe mişcări interne, lar oè- 
lelalte tipuri au mișcările interne din 
ca in ce mal bonto, Asa dar stolale 
cu holium ar fi cele mai recente. De 
nice trebue să scoatem Inchenreu că 
materia primordială din care an egit 
stelele a trebuit să uibă și mai reduse, 
aproape mule. mişeările interne,—eu va 
fi avut nomai curentul nouralui, A- 

veastă matorie ar fi a nobulcasolor, Dar 
nu 4 nebuloaselor stelare, căci acestei 
su și ele mişeñri Interne, ci a nebu- 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


oaselor neregulate, de felul acelei a 
lui Orlon. Cum se explică însă faptul 
că viteza internă a stelelor creşte ca 
cit ele îmbătrineae ? Problema aceasta 
nu are încă soluțiuna. Dar din faptul 
că unele grupe de stele nu au de lye 
stele cu heliam, putem presupune că 
materia nebuloasă din grap s'a opulzat 
si dela o vreme nu s'au mui creat în 
sinul acelor grupe alte stele cu hø- 
llum, iar vele care fusese cu helium 
su trecut, prin imbătrinire, la alte ti- 
puri, Aşa dar materia în primordiulă a 
nebuloaselor neregulate, lipsite de miş- 
cări interne, trebue căutată faza cea 
mai veche a structurii universului. 
Nuova Antologin. Generalul La 
Ferrero di Cavallerleone, inspectorul 
şef al serviciului sanitar militar, publică 
o dare de samă asupra măsurilor In- 
ate impotriva tifosului în armata din 
Libia. Se ştie en titosul e unu din mul- 
tele valamităţi, care se par nedaspâr- 
lite de starea de războiu. Statisticale 
arati urmâtourele cifre, socotite pen- 
tro 1000: războiul frango-germun— 
bolnavi 93,1, morii 11,1; anglo bur, 
151,50 bolnavi, morii 21,07; ispano- 
american 192,65—14,63 ; Maroc 168,43 
—21,13; beupele engleze 37 bolnavi, 
10,4 morti. Lu inceputul războiului i- 
Lulu-ture, vaccinarea antitifi-a nu se 
putu face din pricina greutălilur mo- 
bilizării şi în curind în rimdurile ar- 
matei trimisa in Africa me şi Îviră pri- 
mele cazuri de tiros. Vaccinarea in 
timp de campaule, prezenta fvarte mari 
greutăţi, faţă de modul de n lupta 
al Arabilor, precum și dia pricina pe» 
ricolului aşa numitei faze negative, a- 
firmată de mulți autori, dupa care var- 
cinareu in timp de epidemie ar da o 
mai mare prudispoziţe panlru boală, 
Cu toste nvesteu wa făcut incercarea, 
alozindu-se lutăiu vaccinul cel mai 
potrivit şi anume vaerinul Kolle Pfeif- 
fer, preparat eu mierobi din Libie si 
vaccinul pôlibaccilar al lui Vincent, 
cel dintăia preparat de căpitanul dr. 


Grixoni, profesor de higienă in şcoala 
de aplicaţie a serviciului sunitar mili- 
tar, iar cel dealdoilea preparat de 
prof. Gosio, in Iustitutul Serotera- 
pie din Milano. 

S-au facut în total—pânt iu luniu— 
16,191 de vaecinàri şi anume cu varc- 
cinul Kolle-Pfeiffer; 1960 prime vacci- 
nàri, 1759 vaccinuri a doua vară şi 
953 a traia oură, Cu vacelnul Vineont 
4736 prime vaccinâci, 3668 a doua oa- 
ră şi 3105 a treia uart. Aderi iu to- 
tal 6046 prime varrinări, 5427 a doua 
oară si 4068 a treia oara. 

Rezultstele obținute uu fost urmă 
toarele: După prima vaccinarea (6696 
oameni), 4 cazuri de tifos, 5 morţi, a- 
dica calcului la mie: bolnavi 1,34. 
morţi 0,4; după a doua vaceinare (5427 
oameni), cazuri de titos 9, morti 0, 
deci la mie 1,65 şi 0; după a treia 
(4065 oameni), cazuri de tifos 5, morţi 
M, deci In mie: bolnavi 0,49, morgi 0. 
In acelaşi interval de timp, adică dela 
1 Septembre 1912 pănă in Iunie 1913, 
la trupele nevaccinste, cazurile su fost 
de 35,8 la mies şi mortalitatea de 7. 
Aceste rezultate arata, fară alle co- 
mentarii, eficacitatea vaccinului anti- 
tið- şi dovedeşte în același timp cå 
mult temuta fază negatiră nu lrecue 
să mai sperie pe nimeni, 

Rivista d'italia, G. Crocioni, 
Drumuri nouă in pedagogie. Dintre 
toate ideile nuuă care se vintur s- 
zuma in bogata literatură pedugogică 
ialiauf, autorul găsește drepl cele 
mai interesanta ideile lui G. Lombar- 
diRadice, ușa cum şi le-a expus nu 
de mult în opera intiluluta: Teoria e 
storia dell'educazione; Lezioni di di- 
dattica e ricordi di experientza ma- 
gistrale, Palermo, Sundron, Pentra 
Lombardi-Radice, şcoala © un exerri- 
tfu pentru viaţa, după cum viaţa o o 
continuare a şcolii, Şeoula nu trebue 
să urmarruseă uit scop, decit ferma- 

rea de conștiinți şi nu după regule, 
care-a extrase din speculații abstract. 


te asupra naturii omenesti, vi după 
regule izvorite din conştiinţa indivi- 
duulă, aşa ca să nu răspundă unor 
genlari imaginari, ci acelor scolari con- 
eruţi, pe care educâlnrul îi aro lona- 
inten sa, Una din ideile fundamentale 
ale lui L-R. a intagralitatea gewalei și 
a invățamintului: şcoala e un orga- 
nism viu, iar profesorii, elevii, loca- 
lui, materiile predate, tradiţiile for- 
mate, diviziunile şi subdivizinnile, fi 
sint membrele vitale, Dapă cum um 
individ e deosebit de alt individ, tot 
așa o şenală e deosebită de alta seoa- 
lā, orieit ur purta acelaşi mume gi i 
sar impune acelaşi program. Eduea- 
torul trebue sa se enasidere ca opar- 
te sdinir'un tot, ea un membru din or- 
ganismul viu eare e şeoala, si anuma 
şcoala areen la rare el intrun mo- 
ment dat funcţionează, Pentru a ajun- 
ga la acest ideal, e nevoe de teati e- 
nergia de care dispone educatorul, Nu 
e de-ajuns numai do n alege cela maj 
bune manuale, de a urma consti nejos 
programa; lrebue urmarit vlvvul, ela- 
sa întreagă, în afară de seoale, în ta- 
milie, pe strada, pentrnra nu acestea 
să distrugă opera şcolii. Profesorul 
trebue sa fe educator inascut, să nu 
faca deosebirea între datoria lui in 
seoulă și conduita sa lu afară de senn- 
da, În viata sa privata, Ca o urmare 
acestui fel de a ințelego şcoala, se 
impun instituțiile şi operele subsidi- 
are, precum : azilurile, grădinile do 
«apii, patronatele, coloniile de vară la 
munii sau la mare, sârbârile şcolare, 
bibliotecile, conferințele, loct il ete, — 
toste acelea care ajută pe elevi de a-şi 
continua şi dezvolta, in orele libere, 
opera incepulă jn ovarele de lecții, 
Lombardo-Radico desfaşnra pe larg, în 
opera su, în legătură cu întreaga fone- 
{iune a geoalei, un eriteriu didaetie, 
care acum işi capătă partizani din ce 
in ce mal numeroşi, anume acela al 
regionalitații. Pentru a faece pe elevi 
aa ajungă mai tirziu la iuțelegereu tn- 


REVISTA REVISTELOR f 


tregii umanitați, trebue pornit dela re- 
giunea in care sau născut și in es- 
re=şi petrece anii copilăriei. 
Dentsehe Revne. Un um de 
stal nusiriae, care preferă sa pastreze 
anonimatol, într'an artieol întitulat 
lnnaintea şi după pacea dela Bucu- 
reşti, da lămuriri asupra poziţiei A- 
ustro-Uogariei față de Tureia şi de 
stateie balcanice, Tratatul dela Berlin, 
zice antorul, a asigurat pentro un mü- 
mâr insemnat de ani linistea in O- 
rieul, dezi si în acest timp n'au lip- 
ait oarecare tulburari, Sfirşitul aves- 
tei perioade este marcat prin două e- 
venimente : căderea sistemului de gu- 
vernăâmiul ture, persomilcat prin Ab- 
dul-Hamid si schimbarea politicii bal- 
canice a Triplei Ințelegeri, după Intre- 
vederea dela Reval. Tinerii Turci, a- 
juaşi la cirmă după rasturnarea vechiu- 
lui regim, se arâtară nedestoinici faţa 
da marile probleme, care cereau re- 
zolvarea, jar conceriul european se 
desfăcu in doua grupe, caro prin in- 
terrse opose igi anibilara influența. 
Statele baleanice putură astfel capata 
libertateu de n lucra aşa enm le că- 
lăuzen interesul lor si astfel porniră 
războiul. Râpedea prăbuşire a alianței 
baleanice, care era deja socotită ca un 
factor important, şi ciştigurea celui 
mai mare eiştig politie tnemui de sta- 
tele neslave, Rominia si Greria, desi- 
gür că nu au fost prevăzute de facto- 
rii care au pus lu cale alianța balra- 
mică, Acum se paro că noua orindu- 
ire în peninsulu balcanica; e fixala și 
că ar fi timpul de a se indrepta lua- 
rea aminte asupra marilor probleme 
economice. Austria va răminea și pe 
viitor fidelă politicii ei tradiţionale de 
prietenie față de statele balcanice, 
după eum a dovedil-o prin faptul ea 
nu a uzat de dreptul ei de a ocupa 
Sandjacul. Austria gindeşta tot așa de 
puţin la o mărire teritoriala caşi la 
împedicarea dezvoltării statelor bal- 
canice. Dimpotrivă, atit poziţia goo- 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


grafică a monarhiei procum şi legă- 
turile naţionale dintre supușii ei cu 
statele vecine, au ereat o comunitate 
de interese economice, a căror impor- 
tanță, faţă de eroşterea teritoriala a 
slatelur balcanice, a crescut. Sa 'nţe- 
lege insă ci inflorirea economică a 
foastelor provincii turceşti presupune 
terminarea unei politice de expunsi- 
une terilorială şi de lacomie din par- 
tea statelor balcanice, Din nefericire, 
preocuparea pentru interesele econo- 
mice se pare că nu pginesle încă în 
Balcani un teren favorabil. Rezulta- 
tul tratatului dela Bucaresti è consi- 
derat de cei ce au luat purte la el, 
mai mult ea un armistițiu decit ea o 
pace. Victorian ezhilibrolui balcanic, 
sustinuta de Romini, mici Impărțirea 
dupa naţionalitaţi, sustinuta de gover- 
nul din Sofia, n'au putut să înlăture 
germenii unor viitoare rnmplicațiuni, 
Numai ducă statele balcanice şi-ar In- 
dreptu atenția spre problemele eco- 
nomiece şi ar prefera să ridice staren 
materiala si culturală a locuitorilor lor, 
unei expansiuni teritoriale, s'ar putea 
ajucge la imblinzirea conflictelor din- 
tre ele. 

Deutsche Rundsehan. Fridrich 
von der Leyen, Volksliteratur und 
Volksbildung. In ultimele decenii sfor- 
țările pentru răspindirea culturii în 
masele populare nu crescut foarte 
mult m Germania. Nenumāratele e- 
diții enine ale operelor literare de 
samă, bibliotecile populare, cursurile 
libere pentru răspindirea cunoștințe- 
lor ştiiaţilice, au căpătat o aşa de 
mare intindere, Bind sprijinite de stal 
şi comuni şi de inițiativa privata, in- 
cit s'a ajuns la rezultate pe care niti 
cel mai optimist idealist nu spera tn- 
nainte să le ajunga. Deşi ar li fost 
de aşteptat ca dapa atitea sacrificii să 
se f reuşit de a innlțu şi inobila eul- 
tura națiunii pănă la acel grad, care 
ar fi fost necesar pentru a face să 
dispară râspindirea literaturii otrăvi- 


toare a romanelor de senzaţie, totusi 
acest rezultat nu sa ajuns, căci a- 
cousta lileralurà proastă e acum mai 
in Hoare ca totdeauna. Care e pricina 
acestui mesurees ? Pentru a putea 
pricepe aceasta, e nevoe da a cu- 
noaşte mai de aproape uceasta litera- 
tură otrăvitoare, ags de râspindită şi 
aşa de puţin cunoscuta locmai acelora, 
care due lupta impotriva ei. Litera- 
lura arrastu se împarte în mai multe 
sperii. Cea mri cunoseulă e area a 
romanelor în faselvole, a 10 bani uns, 
eare apar ani de zile ṣì ating dimen- 
sii colosale de peste 2400 de pagini. 
Conţinutul lor il formează povestiri 
despre biţi celebri: Rinaldo Rinaldi- 
ni, Giuseppe Masolino, Karl Moor, 
Michael Kolrhaos, Picard Pelzer ele. 
sint eroii. În afară de crime, revo- 
luaţi, conspirații, războae, procese 
scandaloase etr. furnizează alle su- 
biecte, A dova sperie, importata din 
America, e aceia a căror eroi sint de= 
tectivi, eu Niek Carter ori Nat Pin- 
kertou. A treia grupă o formează 
seriorile pornogralice, din fericire 
cele mai puţin răspindile. Caraeteris- 
tie ucestel literaturi, lipsite complect 
de orice valoare artistică, e actiunea 
toarle bogată. Ia fiecare capitol e o 
faptă nonă, o crimă ori o execuție 
in toate morala e ateiaşi: răsplata 
virtuții și pedeapsa rhutaţii. Stilul e 
mai prejos de oriee critică. Care e 
origina acestei literaturi ṣi cum se 
explică exlraordinara ei răspindire ? 
Admirabila organizare a eolportajului 
şi eltipatutea faseicolelor nu explică 
in deajuns totul. Romanele actuale 
do senzaţie nu sint isoriceste decit 
continuarea literaturii populare din 
veacul al 18-lea, a romanelor cavale- 
reşti, cara au inlocuit evlosalele ro- 
mane din veacul al 17-lea, ce urma- 
seră romanelor franceze din secului 
al it-lea. Modelele acestor din urmă 
fuseseră romanele vechi greceşti, Sehe- 
ma lor, reunirea unei perechi după 


REVISTA REVISTELOR 135 


nenumârate dificultăţi, sa păstrat în 
romanele de sensaţie pănă astazi. 
Astfel poporul a avut totdeauna dra- 
guste pentru ustfel de povestiri şi nu 
e drept de a se aruza literatura ac- 
tuala că ea ar infiltra în popor admi- 
ratia pentru criminali, căci aceasta 
admiraţie a existat totdeauna şi e 
numai o formă a admiruţini pentru 
orice personalitate puternivă, Astfel 
cercetind lucrul istoriceşie se verde ca 
teratura populară actuală nu e de- 
cit o urmasà acelei vechi, insă mai 
proasta şi mai periculoasă. Forma 
sensaţionala sunt care se prezinti, e 
o urmare a felului de viuţi moderu, 
in care munca pentru traiu n ajuns 
aşa du excesiva și de ubrutizantă, in- 
cit pentru æ mai scutura pulin nervii 
obusiți e nevoa de asemenea seileri. 
Lupia contra acestor cărți doci nu 
pouto fi dusă eu succes numai prin H- 
părirea în ediţii eflive a operelor li- 
terare bune, ci prin schimbarea fn- 
süsi a modului de munea a oamenilor. 

Sozinlistisehe Monstshefte, 
Wilħsim Hubert Vliegen, Chestiunea 
ministerială şi sociuldemocraţia în 
Olanda. Prin rezultatul ultimilor a- 
legeri din Olanda, partidul sorialde- 
morat fu pus în pozitia de a hotari 
ducă vrea san nu să in parie ia Inr- 
marea unui minister. Dupa nlegeri, 
Regina insărrinh pe dr. Bos să for- 
meze np guvern al intregii sting, a- 
dica din partidul liberal ṣi din soeia- 
lişti. Dr. Bos se ndresă lui Troels- 
tra, ca şeful grupei puriamentarilor 
sociulişii, oferindu-i trei ministere, 
pentru a forma impreună un guvern, 
care să urmărească: revizuirea Cons- 
titaţiei pentru a acorda valul univer- 
sal, Indephpirea proertului pentru 
pensionare lueraturilor bătrini, ridi- 
carea veniturilor țarii prin srhimbu- 
rea impozitului pe wosteniri, ete. In- 
sfirşii un program, in care niciun s0- 
cialist p'a gāsit ceva de criticat şi 
care continea mai mult decit liberalii 


fagăduiseră. Troelsira rugă pe Bos 
mai inlăiu să caute soluția crizei în 
altă direcție; Bos însă răspunse eñ 
nomai În unire cu socialiștii puate să 
formeze un minister. Ia partid dom- 
nea în acest timp complectă nedume- 
rire. Autoral acestui articol se pro- 
nuuta în ziarul Volk pentru intrarea 
soeialiştilor în miaistor,—mhjaritatea 
redacției insă, impotriva, Atunci se 
pian o conferinta a partidului, lu care 
13 delegaţi volară contra şi 8 pentru 
intrarea în minister, Acest rezultat 
facu convocarea unui congres de pri- 
să, In urma acestui rezultat, dr. 
Bos refuză formarea unui purern, 
Alnnei comitètul partidului socialist, 
hotari convocarea unui congres lui 
Zwolle, pentro zilele de 9 şi 10 At- 
gust, La î Augast se tinu o eonfe- 
rință a partidului şi de dula- aceasta 
majoritatea (12 contra 5) se hotări 
pentru formarea unui guvern impre- 
ună eu liberalii, spre a nu se peri- 
elita înfeptuirea reformelor anunțate. 
Congresul însă, intrunit rituva zile 
mai tirziu, rhapinse aceasta hotărire 
a cunferialii, cu 376 de voturi cnntra 
MT, hotărind, în mod principal, că 
membrii partidului socialdemoerat nu 
pot iutra intran minister burghez, Din 
această rezoluție pal urma lueruri pe- 
plăcute pentru partidul socialist din 
Olanda, So ştie ră răsturnarea gi- 
vernului clorical a fost pumai opera 
socialiştilor uniţi eu liberalii, mai a- 
les în balotsgii. Ede temut en, la vi- 
itoarele alegeri, luerurile nu an să se 
mai petrencă tot așa şi cn rleriealii 
vor ciștigu, Chiar acum, la citeva 
alegeri partiale, socialiștii au pierdut 
două locuri şi voturile date pentru vi 
arata o scădere lusemnată, Pentru 
orice Imeru poplâcul cure se vu in- 
timpla in anii care vin, mulţi au să 
arunce tina asupra socialiștilor, care, 
dacă ar fl vrut, ar îi potul intimpina 
răul, fâcind reformele anunţate. So- 
cialdemoerația olandeză a avul ocazia 


t36 VIATA ROMINEASCA 


să fe cea dintăi care să formeze un 
minister şi a refuzat spre paguba ci 
şi folosul vrajmaşilor, 

The Contemporary Review 
(Detaanbre, 1913)—D, Havelock Ellis, 
— „Sănătatea şi Geniul“, — disenti en- 
noseuta teorie a lui Lombrosu, care 
susţine legătură necosarā intre geniu 
și nebunie, şi o condamnă va nefon- 
dalā. Autorul cercetează amâănuuţit 
viața şi starea de sănătate mintala a 
părinţilor a 1030 bărbuli şi femei 
care reprezintă floarea geniilor en- 
gleze pănă la sfirșitul veacului trecut. 
Pa acest material cercetal de aprou- 
pe, precum şi pe un material conti- 
nentul do aceiaşi natură, bine studiat 
da alţii, autorul îşi stabileşte conclu- 
nile vu o corectă prudenţă. lată cons- 
tatèrile: 1) Din cei 1030 de oameni 
do geniu nici unul ma fost născut din 
prinți nebuni sau cate sä f avut ac- 
cese de nebunie inbainte de x A dat 
naştere viitorului om de geniu; 2) 
Iu tosto cazurile de demenţă a părin 
(ilor, bonla a survenit la o vristă ina- 
inlata, dupăre evpilul do geniu fusese 
născul, şi aproape în loale cazurile 
eu e o demenţă senilă sau imberiii- 
tule, na o nebunie propria zisă, A- 
evsta e vazul cu mama lui Bacon și 
a lui Turner şi co tatal lui Charles 
Lamb: 5] Cele mai adeseori påriații 
oamenilor de geniu, nu sint oameni 
normali, eehilibrați, ln intelesul co- 
mum, Uneori starea lor, desi nu se 
pnate considera cu nebunie curală, to- 
tuşi se enraclerirează prinlr'un ivain- 
tat grad de anormalitule, Astfel e ca- 
zul en tatāl lui Gray si eu mama lui 
Arihar Young şi a lui Andrew Bell. 
Proportia secstor cazuti e de 2 "o 
Dupăvum se vede procentul e foarte 
muie. Foale cszurile de pică mia fm- 
plica o Slare nervoasă supraoscilabilà 
sau dezecbilibra!s, nativă ; 4) Onme- 
pii de poniu engleji, core au fost prea 
unormali în maturitatea lor (ca Swift), 
ran au picat în demenţă senilă labā- 


trinața (sint 12 In cei 1030), au avut 
ambii părinţi nu en totol normali, 
după criteriul comun. Astfel copiii aut 
avut ereditate morbidă convergentă 
eare a sjuna intr inşii detracare şi i- 
normalitate neuropatică. In acest caz 
rdruncinul nervos al părinţilor, unit, 
se polențează la copii, şi tot odată 
starea psihopatică sa anticipează In 
vrislă. Astfel e cazul lui Charles Lamb 
şi al surorii lui care sufar de accese 
de nebunie din tineretă, peelad pã- 
rinții lor au suferit de o slabă de- 
menţă la bitrinetță. Proporția acestor 
cazuri e ile 42%. Cazul lui Tasso, 
care se slie sigur că u trait cltva timp 
nebun, se esplieă tot prin dotracarea 
paliva a părinților sai, lucru de aproa- 
pe şi exact ştiut, Nebunia lui Rous- 
seau sa datorezte de asemenea psiho- 
pntivi pariaţilor lui. ABrmaţia lui Loim- 
brose in privinţa epilepsiei În oame- 
nii de geniu de asemenea e conire- 
zisă de uutor. Tutre cei 1080, el spune 
cà u-a găsit decit doi epileptici bine 
caracterizați Se stie că Mahomel, Na- 
poleon, Molière, Hantal, Paganini, Mo- 
zari, Schiller, Riehulien, Nowton, Flau- 
bort, precum și Alexandru cel Ware, 
Julius Caesar, Apostolul Paul, Luther, 
Prederie cel Mare şi multi alţii sint 
poyi de anii ubenişti pe Iata epilep- 
tieilur, ceia ee a facut pe un di tips 
neurologist englez sä esrlame că is- 
toria omenirii a fost facuta de épi- 
leptici şi nebuni. Cu toate aceste din 
marea mulțime a osmenilor velebri 
soroliţi ea epileptici sinwur pumai 
Dostoiesski pouto f sigur diagnosti- 
cat en utare. 

Autorul conchide că din amānun- 
țita cercetarea a faptelor și-a format 
convingerea cA geniul jesà pumai ex- 
ceplional dintro vită degeneratè. A- 
normnalitutan intr-un sens san altul în 
familia oamenilor de geniu numai prea 
arareori constă într-o degenerare argu- 
nică. Ea constă sau înlr'o inadaptabi- 
litate la condițiile reale sle vieții, — 


REVISTA REVISTELOR 13- 


eum o eszul talalui lui Dickrns (vezi 
Micawber), al lui Shakespeare, și nl 
lui George Maredith,—sau întrun ex- 
ces în vre-o insușire sulloteaseă care 
„dezerhilibrează inteligența praeticà. 
Pe de nita parte, statistica constata 
că dintr'o suta de oameni normali (u- 
dic scutiti de boala geniului) 33 an 
o ereditate neuropatia diresta iar 67 
indirectă (vezi Otto Diem. 1905): ast- 
fel toate familiile nu simburila ne- 
buniai, conform sistemului Ini Lom- 
broso. 

Autoral ernde ea un element anor- 
mal, „0 atingere a nebuniei”, cum 
spunea Aristot, e necesură in eredita- 
tou peniului, dar nu in laletesul «trict 
medical nl degenerârii organice și al 
lesiunii pervoase, O predispozitie de in- 
cordare nervoasă, morbida poste (fe 
de origina psihopaliră ori gutoasă), 
Intr'o fire covirzitor de robustă şi de 
energics pare udeseori să aibă un 
rul iu evoluția geniului. Astfel mor- 
biditatea e un fel de ferment in a- 
coste cazuri, Milton, Flaubert, William 
Morris pot ilustra cazul. Făra stimu- 
leatul morbid, se poale concepe, că 
Mu unele cazuri energia organia na- 
tivă n-ar A lost deseăreață până la li- 
mita geniului, dar locmai in aceste 
euturi se vede elur că elementul mor- 
bid nu-i decit fermentul în jurul eñ- 
ruia se devolia geniul, și nu e însusi 
elemental constiluliv al geniului, Nu- 
mai cu acest ințelox, giin această ma- 
sură, leoria lui Lombroso poate D ad- 
qisi Chiar dară insanitalea ar pulsa 


A un elaunent al geniului, nu i se 
se poate da o importanţa deosebita 
clud ne gindim cit de frecvent ea 
txista fara sa fie in stare să dea pri- 
lej la dezvoltarea geniului, 

The North American Review 
(Uctombria, 1919).— Directorul revistei, 
—„Asquith ; măestrul om de stat,*— 
aduce elogii Premierului Angliei pen- 
tru politica democratica Imumfatoare 
ce o conduca, Între marite lui fapte, 
ca sef al Cubinotului, subliniază mär- 
pintrea puterii „Camerei Lorzilor“ şi 
impedecarea izbucnirii razboiului eu- 
ropean, Amguilb, spune autorul, e, im- 
preună cu Log George și Juhn Burns, 
un product şi un reprezentativ al An- 
gliei nouă in care oamenii sint Jude- 
caţi şi râsplatiţi dupa caia ce sint nu 
dupa inrudiri şi situaţii sociale, Ca 
om de stat, Asquith va răminea în ia- 
torie ca conducătorul unei adinci ro- 
voluții constituționale victorioase, și ca 
cuuservulorul unui imperiu a cărui 
existenţă a trecut prin cea mai gravi 
primejdie. Ca persoană, Asquith In- 
truneşte insuşirile unui om superior 
umestecale cu blindeța şi simplicita- 
tea unui ropil—complect lipsit da pe- 
tele răutătii, vanitaţii să nesinceritalii, 
Ca parlamentar ò onest in luptă, di- 
recl iu ofensiva, logic In argumentare, 
nepàtimaş, posbstrael, nici vug nici 
subtil, precis, tlar, conerel şi totdoa- 
una lipsit de reloriei, Fraza masiva 
fară ornamente, limba bărbatesscă fară 
să lle violeala. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


VILOZOFIE. PEDAGOGIE 


Pierre Delbet, La Seienwe et la Réa- 
lité. Parla Flammarion, $8.50, 

Consideraţiuni asupra raportului din- 
tre lume şi dintro mijloacele pe cara 
stlința ni le pune ln indămină pentru 
a lun cunoștință de ea. 

Dr. B. Stern, Worden und Wesen 
der Porsünlickkait. Biologische und his- 
torische Untersuchungon über men- 
schlicho Individunlităt, Wion u. Leipzig 
Mă, A. Hartlobans Verlag. 

In partea intăia se veupă autorul et 
care rezultatele știinţii asupra vieţii, 
dezvoltării sale și a morții; în partea 
a dous se ocupă eu individnalitatea în 
raport cu mulțimea, cu religia şi arta. 

Arnold Kantman, Lebensweisheit 
von Tobann Heinrich Pestalozzi. Liegnitz 
1913, Carl Seyffarth. 

E o antologie din seriorile marelui 
pedugog elvetian, preeedută do n in- 
troduvere şi o blograiie. 


ISTORIE 


Elie Peyron: A propos du Kiège de 
Meta, Paris, P. V. Stock, 1.50. 

Pentru a răspunde lu intrebarea ve 
sa pas, cum dea fost ca putință ca o 
armată de 170,000 de onmeni să capitule- 
xe, autorul caută să arate caro ora starea 


mornlă şi mutarială n acestei armate, 
şi eara era situația comandantului ei, 
Bazine, 

Philippe Bunnu-Y arilla. Panama: la 
création, la destruction, la risurrec- 
tiom, Paris, Pion, 10 fr. Ui. 

E un istorie complect al chestiunei, 
incepind delu prima concepfiuno n täu- 
rii ismului do Panama și plină lu rès- 
lizarea marelui proect, 

Biblioteca di Storia italiana Re- 
cente. Edit. Bocin, Torino. In acest 
vol, se cuprind trei studii: Mario degli 
Umherti, Campania din Crimon; Farigi 
Cesare Bollèo, eorespondonțu lui Ignu- 
zio Belmondo, şi Amilia Paglienu, seri- 
sori inedite ale Ini Fodorico Seoiopis, 
Cesare Honalli și C. Quarollo di Lesegno. 

E. Gaiani, La conguista dell Alys- 
ria. Uniono Arte grafiehe, cittă di Can- 
telio, 

Autorul examinează cucerirea Alge- 
rivi iu perioda dela 1890—1840, arătind 
onuzele războiului, seţiunea diplomatică 
şi cea militară şi opera Guvernelor do- 
la acela a! mureşalului Bourmont pănă 
la guvernul mareșalului Vale. 

Frite Baumgarten, Franz Poland, 
Richard Wagner, Die Hellenistische» 
römische kultur, Leipzig, Teoubner. 

Arta plastică, polities și religia, şi li- 
teratura sînt tratate de cite unul din eel 
trei autori. 


44. 
. 


MIŞCAREA INTELECTUALA 149 


Walter Sulzbach, Dis An fiinge derma- 
terinlintisehen Geschichtsmu fassung. 
Karisrube L B. Braunscher Verlog. 

Bazat pe izvoare, autorul arată că 
mi namai Saint Simon, el şi mulți alţi 
seriltori, au enuntat Hilel asemănătoure 
cu acolo dezroltate mul tirsin de Marx 
si Engols. 


SŞTIINTA 


E. Gley. Physiatogia, Paris, L B. 
Baìilliėre et Fils. 

A treia odiţie a stostei luvrări apare 
acum pusă în curont eu cele ilir urmă 
uta ale ştiinţe. 

G. Ricehieri. Za piu recenti cogni- 
gioni e ipotesi muille omdizioni dell'in- 
ternu. della Terra, Milano, 1919, E 
Copiati. 

Autorul rezumeuză ennustințela s6- 
tunale asupra interiorului globului të- 
restru și dintre toate teoriile se opreste 
la acen care admite un simbure cen- 
iral waxos Invăluit intr'o pătură nobila, 


SOCIOLOG. EC. POLITICA. DREPT 


Jules d Anriar. La Nationalité fran- 


gaise, sa formation., Paris, Flamm- 
rion, 3.50. 

Autorul roia vochea teorio n rolului 
preponderant jura: do năvălitorii teu- 
toni in formarea naţionalităţii franceze, 
teorie pe caro Fustel do Coulanges o 
inloonise prin acen a prepondéranței 
olemontului gallo-roman. 

Arturo Labrioln. Ii valore della sel- 
ensa economica, introduzione n una 
eritica dell'economia politica, Nupoll, 
Società editrice Purtonopeu. 

Lucrare polemică: autorul vaută să 
lărgească cadrul ecunomiei politico mo- 
difeiml conceptia do astăzi supra n- 
vestei discipline. 

Theodor v. Sosnosky, Jye Politik 
îm Habsburgerreiche. Randglossen zur 
Zeityeswhichte. Zweiter Band, Berlin, 
Aligemeiner Verein für deutsche Lite- 
ratur. 


Acest al doilea volum so ocupă eu 
influența Maghiarilor supra monarhiot 
dunărene, influenţă pe enre autorul o 
gäseşte foarte pågubitoure și În con- 
tra cärain propune cu mijloc împărți» 
rea Ungsrici intre naţiunulități, 


ETNOGRAFIE. FOLKLOR. 


M. Carvef. Contes et Légendes de 
Bretagne. Paris, A. Messein, 5.50, 

Culogaro de povestiri locale, dar pe 
caro nutourea lè dă intrun stil care t- 
desea se depărtează de tonul popular, 

G. Sergi. Le origini umane. Torino, 
1913, Fratolii Bocen, 5 lei. 

Problema originel omului e studiată 
in noest valum pe baza emor mal re- 
centia data slo științalor pe care stua- 
dinl acestei chestiuni se bazează, 

Paul Sébillot Ze Folk-Lore: Lit- 
térature ovale et Ethnographie tradi- 
tionnelle, Paris, O. Doln, & fr- 

E on fol ds inlreptur pentru cel ce 
se ocupă eu folklorul: nutorul dA 
un sturt istorio ul folklorului, o divi- 
zinna a lni și sfaturi asupra felului cum 
trobunste adunat muteriulal folkloristic. 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII 


Heuri Guerlin. Ze  Chăâlean de 
Chambord. Paris, Laurens, 2 fr, 

Celebrul Castel care a jurat un rol 
ssa de Insemnat in istoria Franței şi 
asupra căruia s'n scris stit de mult, 
îsi gäsosto in Hoari Gucrlin un cerce- 
titor şi un istorie conytiineioa, 

loseph Aynard. Lonires, Hampton, 
Court èt Windsor. Paris, Laurens, 
4 fr. 

Volumul e din vuraseuta „Colloction 
des Villes d'art coliere“ și se ocupă, 
după sistemul genera) a] aditurel, cu 
istoricul acestui oraș, mai ales relativ 
lu construcțiile și ln obioetele sule de 
artă, 

Albert Baulicaut. Au pays des Mys- 
terea, Parie, Plon, 3 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


„Ţara misterelor” e Arabia şi auto- 
rul ne doserie călătoria sa la Meen 
si Nodinu,—călătorie care a foarte pri- 
mojdionasă pentra un creştin şi pe cure 
autorul a făcut-o dindu-se drept un 
bey egiptean şi cunoscind fourte bine 
limba și obiceiurile locuitorilor. 


CHESTIUNI MILITARE 


H. Dugard, istoire de la guerre 
omire les Turra. Paris, Les Marches 
de VEat, 1913. 

Antorul a adunat primele date tre- 
buitoaro pentru ulcătuirea unei istorii 
a războlului din sudul Danārii. 

G., Cirille, Journal du siège d'An- 
drinople, Paris, Chapelot, 1915. 

Sint impresiunile unul om care a tà- 
cut parte dintre asediați şi cure u a- 
sistat #stfol la viața de griji si de 
frică pe curo locuitorii au daso În 
mijloeal vieisitudinilor unui războiu așa 
de selimbător în situuţii și rezultate. 


CRITICA LITERARA ȘI ARTIS- 
TICA 


Edouard Maynial, La Jeunesse de 
Flaubert. Paris, 1915. „Mercure de 
France", 3.50. 

E o biozrafie a primei părți din via- 
ġa marelui seriitor, pè euro autorul o 
Înca po baza operelor lui Flaubert 
şi n unei bogate informaţii culese din 
diferite isvoare, 

Laurent Tailhade, Quelyuss Fan- 
times do jadis. Paris, Albert Messein, 
5 fr. 

Subt acest titlu autorul ne evocă f- 
gurilo unor seriitori dispăruți, ca Ver- 
laine şi A. de Vigny, 

Br. Schrader, /aunarda da Vinci 


(Meisterbilder der Farben, Bond 1$) 
Berlin, Sihlosische Verlagsanstalt, 

O seriore pe intelesul tuturor asu- 
pra vieții şi operelor atit de variate 
ale marelui artist și om de stilața i- 
talian. 

V. Vettori, Simboli wagneriani. Edit. 
Sandron, Palermo, 

Autorul face ezegesa simbolilor din 
cela patra opere cure formează Ring- 
ul. 

Kurt Wolff. Der Dramatiker Her- 
bert Ewlonbergy. Mitteilungen dar Ii- 
terarhistorisehen (Gesellschaft Bonn. 

Bonn. F, Cohen, 

Un stadiu eritie asupra tuturor ope- 
relor dramatice ale poetului, 


LITERATURĂ 


Paul Margueritie, Les Sources vives 
Paris, Plon, 8.350. 

E romanul nenorocit al nunai familii 
de bancher, pe caro luxul soţiei şi 0- 
goismul copiilor n duce lu ruină și 
mizerie,  De-abiu în ucoastă situaţie 
„isvoarele vii” ale inimei se deslundă 
şi sub chinurile ronuaşeării, iubirea u- 
noşte acum pe membrii familiei, 

Henri Falk. Lu Main Tor. Paris, 
Librairie universella, 5.50 

Autorul a adunat în volum o serie 
da nuvele apărute în diferite ziare şi 
care, deși cam lipsite de finoţă şi de 
licuteţă, plac prin psihologia bine prin- 
să și prin vigoarea lor. 

Adrienne de Lautrec, La Récolte, 
Paris, Farquelle, 3,50. 

E un volum de versuri, In care vi- 
breaz un suflet caro nu eade în vi- 
sări nesigura, ci o conştiinţă care își 
dă sama de sino insă-şi și se exprimă 
limpede și en enargie. 


CT S m aao n... 


BIBLIOGRAFIE 


|. Ursu. Bătăliile dela Gwozdziec și Obortyn (1531). 1913, Butu- 
resti. Preţul 50 Bani. 

Fr. de Schiller. Wilhelm Tell. Traducere de St O. Iosif. 1913, Bra- 
şov. Librāris Ciurcu, Preţul 1.95. 

Tiberiu R. Constaut. Siinja Istoriei după A. D. Xenopol. 1913, 
Bucuresti. Pretul 1.80, 

Adoif Magder, Alia. 1913, laşi. Preţul 1.30. 

V. Mestugean, Bucuresti—Sakkerah. Note de călătorie cu 70 itus- 
trații in toxt. 1913, Bucuresti. Pretul 1 leu. 

Anuarul Gimnaziului „loan Malorescu” din Giurgiu, 1913. Fără preț. . 

G. Diamandy. Chemarea codrulwi. Poveste vitejească în 3 wote, 
1919, Bucureşti, Prețul L50, 

D. Vasiliu — Bacău. Bulgarii. Futoasele Chimiei, 
No, î4—D6 din „Biblioteca Naţională“. Prețul 30 bani, 

N. Cantuniar. Geografie economică şi generală. 19185, Craiova, Pre- 
jul 8.70. 

A. Castaldi. Sentore vitejii. Bucureşti, Magazinul Conservutorului. 

Corneliu Moldovanu. Venus şi Gioconda, 1913, Bucuresti Preţul 
80 bani. 

C. N. Minesca. Organizarea și funeționarea serviciilor de cecuri 
și virimente, 1913, București. Fără preţ. 

Anuarul Băncilor Populare şi Cooperativelor sătești din Rominia. 
pe anul 1911. 1919, Bucureşti. Fâră preţ. 

Giorgio del Vecchio. M fenomeno delia guerra e idea della pace... 
1911, Torino. Prezzo lire 8, 


Solidaritatea. 


142 VIATA ROMINEASCA 


Giorgio del Vecehlo. J} progresso giuridico. 19011, Roma. Senza 
prezzo, 

Giorgio del Vecchio. Swi carattari fondamentali dalla filosofia po- 
Jitica del Rousseau, 1912, Genova, Sonza Prezzo. 

Giorgio del Vecehio. 7! „Dadino* al bivio. 1912, Roma. Senza prezzo. 

losif Schiopul, Românii din America. 1913, Sibiu. Fără preţ. 

Stefan Màrcnş. Problema teatrului nostru. 1918, Arad, Fără pre 

Sublocotenenţii George și Virgil Asifeanu. Pentru armată, pentru 
'meamul rominese. 1913, Bucureşti. Int. „Universala“, Preţ 1.50, 

Leon Popescu. Memoriu asupra unul program cultural cinematojgra- 
cese. 1913, Bucaresti, Tip. Dimitrie C. lonasen, 

Dallocrin, Cine critică în noi? 1913, fără pret. 

Gh. Nedioglu. Cea mai veche şcoală românească, 1913, București, 
Fără preţ. 

Marin Demetrescu. /zeturi geologice. 1513, Craiova. ' „Biblioteca 
Cosinzeana”, No, 7, 8. Preţul 50 bani, 

Dr. AL Bogdan. Altă ortografie. 1912, București. Tip. „Cooperativa“, 
Prețul 8&5 bani. 

Dr. lacob Radu, Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului. 1913, 
Lugoj. Tipografia „Gutenberg”. Proţul D coroane. 

Eliodor Constantinescu. Scoala primară superioară în Franţa. 
„Scoala medie în Romina. Vol, IL 1913, Bucureşti, Proţul 2 lel. 

C. Zamfirescu. Flori de primăvară, poezii, 1913, Craiova. Prețul 2 Jei. 

De. losif Smilovici. Prostituţia în Tagi. Teză de licenţă. 1913, lași, 
Preţul ? lei. 

AL. V. Casimir. Bosforul. 1912, Galaţi, Prețul D lei, 

AL V, Casimir, Drumul nostru cătră jara lui Soare-Răsare, 1912, 
Galati. Fără indicatie de preț. 

Doctor Iosif Smilovici, Prostituţia în Jagi Oantrihbuţiuni la studiul 
prostituţiei în Romênia. 1915, lași. Tip. N. V. Melăniu et Co, Pretul 2 lei. 

Nicolae Bălănescu. Lumină și naționalizn, 1915, Bucureşti. Prețul 
2 lei, 

I. Gorun, Stii Romineşte # 1915, Bacnraști, Alcalay. Protal 30 bani. 

Virgil N. Madgearu. Industria la domiciliu pi asigurările sociale, 
1515, Bucureşti. Proţul 1.50 bani, 

P. Cancel. Păstoritul la poporul vomin, 1913, Bucureşti. Preţul 1 tou, 

V. Babeș. Daspra raporturi care există între anumite anomalii con- 
genitale ale feţei şi între transformațiunea simetrică a eztremităților, 1915, 
București, Academia Romină. 

Tudor Pumiile. Povestea lumii de demult. 1913, Bucuresti, Acade- 
mia Romină, Preţul 2 lei, 

B. Delavrancea. Din estetica poeziei populare, 1913, Bucuresti. A- 
cademia Romină. Preţul 1 lou, 

A. D, Xenopol. Ideile de legi și de prevedere. 1913, Bucureşti. Aca- 
demia Homină. Preţul 20 bani. 

D. Furtună. Vremuri înțelepte, 1914, Bucureşti. Acad. Romină, 1 len. 


EN T. Pamfile, Agricultura la Romini. 1913, Bucureşti. Acad, Romi să, 


BIBLIOGRAFIE 143 


C. Răduleseu-Codin, Ingerul Rominului. 1915, București, Acad, Ro- 

minä, 4 lei. 

N. Teclu. Contribufiuni la Caracteristica Flacãrii 1913, Bucureşti, 
Acad, Romină, 20 b, 

M. Sutzu. Monete inedito din oraşele noastre pontice, 1913, Bucu- 
pești. Atad. Itominā. 50 bani. 

V. Babeş. Cercetări asupra serului antidijjerie JI. 1915, Bucuresti. 
Acad, Romină, 20 bani. 

I. Lupaș. Principele Ardelean Acațiu Haresai și Mitropolitul Sava 
Brancovici, 1918, Bucureşti. Acad. Romină. 30 b. 

N., lorga. Ucraina Moldoveneaacã., 1913, Bucuresti. Acad. Homină, 
30 bani 

N. Porsena. La judecata seilor. 1913, Bucuresti, Tip. Gb. Jonesen. 
Preţul 2 lei, 

ii Politica intransigentă a partidniui național, 1015, Brusso, Tip, 
ureu. 

Stelian L Constantinescu, Ce a făcut Spiru C. Haret, pentru a sidi 
și inflori sentimentu] in păturile populare. 1913, Bucureşti, Inst. de edit. 
„Flacăru”, Prețul 50 b, 

A, Nicolescu—Păcureţi. Rolul culturii în îmbundtățirea soartei 
Vâranului, 1913, Bucureşti, Tip. Soete, 

Bela Bartók, Cintece poporale romineşti din comitatul Bihor, 1919, 
Bucareşti. Hliţia Academiei Romine. Pretul & lai. 

N. lorga. Condiţiile de palitică generală în care s'au întemeiat bise- 
ricile romineşti în veacurile XIV—XVa, 1913, Bucuresti, Editia „Acade 
miei Romins”. Preţul 30 bani, 

N, lorga. Doud tradiții istorice în Baleani : a Italiei gi a Rominilor, 
IHS, Bucureşti, Ediţia Academioi Romine. Protal 20 bani, 

Romstorier A. K. Cetatea Sucevei, 1913, Bucaresti. Ediţia Academiei 
Romine. Fără preţ, 

Dr. L Simionescu, Foslufia culturii gtiințilea în Roninia. 1915, 
Bucnreşti, Ediţia Academiei Romine, Preţul 1 leu. 

D. A, Sturdza. Zasemnătatea lucrärilor comisiunii Buropene dela 
Cfurile Dunărei 1856— J912. 1912, Bucuresti, 3 bros. Ediţia Academiei Romine, 

Elena Lupu. Cirestări histo-fistologice asupra intestinului dela Co- 
bitis Fosilbilis. 1913, București, Acmd. Howmină. Pro¢ul 1 leu. 

Dr. Hurmuzescu, MagnetoNyictiunea, Instabilitatea Molecular. 1813, 
Bucuresti, Academia Romina, Pretul 20 bani. 

V. Babeş. Serul nostru antidițterie și rezultatele întrebminţării sale 
T. 1913, Bucureşti. Arad. Romină, Proţul 20 banul. 

Elena Nicodim. Asupra hepate-panere sula dela Moluşte. 1913, Bu- 
eoresti, Academia Romina, Preţul 20 bani. 

L Ciurea, Larvele de dipijilebothriuaj Latum (La) la peștii din 
bălțile Dunării. 1913, Bucureşti. Academia Romina Preţul 20 bani. 

Gh. Florea şi M. D, David. Notă asupra unui craniu de Rhinoce- 


ros Zeptorhimua Cuv. din Terţiarul Moldovenene. 1913, Bucureşti Acad. 
Romina. Prețul 20 bani 


144 VIAȚA ROMINEASCA 


N. lorga, Patrahirul lui Alexandru cel Bun: cel dintii chip de- 


Domn Romên. 1915, Bucureşti, Acad. Romina. Preţul 30 bani. 

1. Ursu. Bătăliile dela Gwozdiec şi Obertyn (1521). 1913, Bucureşti. 
Acad. Romină, Preţul 50 bani. 

Dr. G. Marinescu. Mecanismul chimicocoloidal al bătrîneții şi pro- 
blema morții naturale. 1913, Bucureşti, Acad, Romina, Pr. 30 buni, 

Efraim Eremitul. Passim. 1918, Bocuroșli. 

Constant. C. Georgescu, Rezultatele reformelor agrare din 1907. 
1915, Bucureşti, Atelierele grafice Socec & Comp. Preţul 1 leu, 

G. Telişanu. Cele două chestiuni, țărănească şi ovreiased, 1913. Bu- 
eureşti. Para preţ, 

L C Vissarion. Nevestele lui mog Dorojan. Nuvela. „Cultura“ Bucu- 
raşti, Preţul 80 bani. 

Dr. Const. Popescu. Din impresiile unui mobilizat, 1915, Bucureşti. 
Pretul 20 bani. 

Seminarul pedagogic universitar— Bucureşti, Råspuns domnului 
profesor C. Răduleseu- Motru în chestia şeoalelor de aplicație. 1915. Inst. 
arte grafice „Universala“, Pară preț. 

Calendarul societ. p. cultura și literatura romină din Bucovina pe 
anul 19id. 1914. Cernăuţi. Preţul 5O bani. 

Elias Grünberg. (Jcupațiunea mijloc de dobîndire a proprietății după 
dreptul internațional public. 1915, laşi. Progresul. Preţul 2 lei. 

Racine, Atalia şi Banville. Sărutarea. Trad. in versuri de Hars- 
lamb G, Leveu, Ribl, pentru togi. Preţul 30 bani. 

Ilie N. Gelep. Påmintul și omul. Partea I, Asin. „Bibliuteca Cosin- 
zeans. Craiova. Prețul 076 bani. 

Maximilian Sanitlevici. Bazele financiare ale asigurării contra ac 
cidentelor, 19153, Bucureşti. Preţul 1 leu, 

ež. Fureii din Romênia și chestiunea evreiască. 1913, Buzău, Edi- 
tura revistei „lanoirea“, Tip, I Calinescu., Preţul 50 bani. 

Analele Academiei Romine. Seria II, Tom. XXXV, 1912—1915. (Par 
tea administrativa şi desbaterile). 1913, Bucureşti, Socec, C. Sfeleu ete. 
Preţul 5 lei, 

Academie Roumaine. Bulletin de la Section Historique, sous la ré- 
dactim de N. Iorga. (Publication trimestrielle) 1912, n. 1 ; 1913 n. 2; 1913 
n. 5; 1013 n, è Preţul 1 len Berare număr. 

Academie Roumaine. Bulletin de la Section Scientifique, sous la ré- 
daction de St. C. Jlepites. 1918, n. 4. Preţul 1 leu. 

Dr. Eug. Botezat, Bourul și Zimbrul. Publicaţiile Academiei Ra- 
mine, seria I, Tom. XXXVI. 1913, Bucureşti, Socec, Preţul 60 buni. 


F - "o" S o 5 - T. m igm 


uU SE 


1913. ASUL vii Noenenie, Decena, No. 11 Și 12. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE și DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR ; 
C Triine Rar E Viada: 
VI ETE Sonet artezian | Versuri). 
Dr. N. Lapteș „+ Pericolul tuberculosei la sate. 
Maria Cunţan. > . . . Fără Ao i i 
T. A, a su INologia experimentală și „selecția naturală“, 
G. Galaction . , . . . Note pe marginea cărților (Printre tomuri bra- 


cwite: „le lys dans la 


Y % Versuri 
C.Hoisesca .... . Eeh mikon ASAL pi amereială a statului 


şi comunelor. 

0. Botez . . . . . , Cronica literară (Al de Vigny). 

C. Alexandrescu . . . Cromiea teatrald— ( Onoarea.— Cafeneaua 
cea mică.— Mihail Strogaff). 


Eg heen + fa + rrira (Co sai 

f s ronica eoonomict me E, 

Scrisori din Paris (i Gonferent erinja“ Aa pac 
nici. — Auditorii— Un amn cdtre studentii 
romini din strătnătate.- Pentru Legaţiunea 


romînd). 
Serisori din Bucovina (Bilanţul politicii romi: 
neşti din Bueorina). x 
Miscellanea . .. . „ O întimpinare din partea medicilor militari 
activi — Cind va apărea grr srarăred Acade- 
miei? —Confuzie..—Dela Administraţie, 
„Viaţa Romineascã* . , Apel câtră cetitorii şi prietinii „Vieții Romi- 
t. 
Dem. Răduleseu, de râs! A. de Hera, loul". fă, T~ Dr. 
„Leii pistrê*; Pun Dr 


Pobăhoni. Giuseppe Sergi, tro populars", 
üughemo Salvadori. „Alro Rossel Wallace”: |. Benrmhi, „Sebiller pi Boumsesa* Max Planck. 
In faicala*; Prof. W. Branca. „Hipoteaele asupra originii viaii; Dr, Leo- 

Ûrmarol italiane din 1P18*; Narodni prava*: Sventorsr 'Ponjorolf, „Tri 


IAI 
ia şi Administrația: Str. Cuza-Vodă 52 


Viaţa Româînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ, C. STERE şi Dr.|. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an d A ` F ». ISlot 
Pe jumătate de an š 
Un număr A 5 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul In mod direct vor 

pomi tan anton aa ÎL ii e i aaa a i i ei cel ct 
trebui să plătească în plus 4 lei pe an și 2 lei pe X an, ca indemni- 
2 oi ue a € — ni tn ma ee i 5 i. tz Îi tai ae a 
zare pentru incasatori. 


Pentru Invățători, preoți de sat, primari d 4 funcționari sătești, stu- 
aenți şi elevi, pe an {5 lei, pe jumătate de an 7.50.— (Acestia pot plăti in 
trei rate a elte 5 lei trimise eu anticipare), 


IN AUSTRO-UNGARIA : 


Pe an à A 15 coroane 
Pe jumătale de an 7 cor. 50 h, 
Un număr . 2 coroane 


Abonamentul anual se poate achita in trei rate de ci 


A te cinei coroane 
„in patru in patra luni, 


IN BASARABIA; 
e an s . ' è . 5 ruble 
Pe jumatate de an A i 4 ruble 
Un numar b , $ 5 . 1 rubla 
Abonamentul anoal se poate plăti la fiecare două luni cite 2 ruble, 
până ia acbitarn, 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe ni à ~ $ 4 A 22 lei 
Pe vmatate de an ' A $ . 11 lei 
Ua numar , 2 lei 50h. 


Pentru Autori 
Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
ingtiinfafi, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul doril ; în caz contrar. acesta 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei. 


Necunoscuta 


am între munţi, la Etropol, într'o seară. In valea îngustă, 
a ai de a db ale unei întregi divizii şi, prin fumegare 
i flacări, se prevedea fantastica furnicare a oamenilor. is ta 
noastră, dincolo de nevăzuta și nesimțţita linie a stana or or, 
zimţii piscurilor se zugrăveau negru pe cer. Șin acest ecor i 
mantic în care noi oștenii, cu arme şi bagaje, eram ist n 
apele ce cădeau cu sunet din vechii Balcani, —un Sea d az 
vinători, fixat numai o clipă la un păhar de vin lingă ~x i rr 
tru, se trezi spunindu-ne cu oarecare căldură o întimp pè pina 
scurt, trecător și fugar—şi fără indoială trist, ca toate cele 
iba wipe era un om brun, cu panorame æ 
spunea c'o voce caldă, învăluită și mișcată, cum ci i gi a 
nainte, ajuns cu regimentul lui la o margine de ză Aaa 
cherului, dăduse din întimplare peste o femee născ Abia re 
Pomeraniei şi zvirlită de furtunile vieţii acolo, în ra og arie 
Să vedeţi cum a fost, ne zicea el cu blindeţe. Erai feris 
trudit şi era o căldură cum îmi inchipui că trebue să me : n 
Un marş lung pe o asemenea căldură înseamnă te ursii 
bue s'o ştiţi şi dumneavoastră. Cum ajung gr râpă 
rac şi uitat de Dumnezeu într'o văgăună, m EEN ook Wi 
puiu şi puțintel unt. Cu glosarul în mină, ag seci ei de 
buită, şi, cum dădui cu ochii de Bulgarca descu ipe 
soare, rosi cu tonul cel mai blind, in armonie cu e A n 
cele citeva cuvinte sacramentale : Aeb, pili, meee ms udă 
cui să lucească un ban de argint în virful degetelor abea 
Femeia mă privi o clipă, apoi îmi făcu din cap un 


los. Mă uitai în 
încuviințare. — Răsuflai : expediţia mea era cu fo 5 


146 M. SADOVEANU 


juru-mi : clteva găini boghete ciuguleau la o clae de snopi de 
griu. Căsuţa, acoperită cu lespezi de piatră, avea o deosebită in- 
fățişare de curăţenie. In una din cămările ei trebuia să se gä- 
sească o pine gustoasă și unt proaspăt. 

Femeia intră o clipă in casă și se întoarse indată c'un lä- 
vicer de lină. | aşeză pe prispă și cu'n semn din mină mă pofti 
să şed. Eu îi intinsei banul; ea se făcu că nu-l vede, 

Mă lăsai pe prispă. Ea rămase în picioare înnainte-mi, 
scrutindu-mă. Ordonanţa mea stătea la o parte și, privind în ju- 
ru-i, avea, ceva din atitudinea unui hultan : abia aștepta cuvintul, 
ca să se răpeadă cu cănpile între găinile cele boghete. 

Afară de vorbele pe care le rostisem cu glosarul în mină, 
nu mai ştim nimic, şi, găsindu-mă în neputinţă să leg o convor- 
bire cu Stăpina casei, îi zimbii. Aveam înfățișarea unui mut, şi nu 
înțelegeam de ce a fost scos un lăvicer din întunecimile casei şi 
ce rost aveam în fața unei fiinţe care mă oprise din drumul meu, 
fără să aibă nimic a-mi spune: 

«Dumnevoastră poate ştiţi a vorbi nemțește?> mă întrebă 
deodată femeia în limba lui Goethe. 

Coborii ochii spre picioarele ei desculțe, apoi îi înălțai spre 
fața-i arsă și zbircită, cu o mirare pe care nu căutam de loc 
s'o ascund. Hm! li răspunsei cu singurile cuvinte care mi-au ma! 
rămas din nemțeasca învățată in şcoală : 

«Ich kann nicht deutsch ! 

— Atunci de sigur că o să ne înțelegem in franțuzeşte...» 
intimpină ea cu un zîmbet, care era ca o amintire a unei frumuseți 
pierdute. 

De data asta uimirea mea luă o formă comică: o privii cu 
ochii holbaţi şi cu gura cascată... Abia putui Îngina : 

«De bună seamă, doamnă...» 

Cuvintul acesta din urmă, adresat unei țărance cu infăţişa- 
rea și îmbrăcămintea aşa de triste, avea în el ceva așa de nepo- 
trivit, încit mă oprii vără voe. Femeia roși, își feri la spate minile 
seva și aruncă o căutătură desnădăjduită spre picioarele-i de 
r 

«Ah! domnule! vorbi ea repede ; ce tristă e înfăţişarea mea 
şi cit mi-i de rușine!... Dar de cind n'am stat de vorbă cu ci- 
neva, În limba aceasta care mi-aduce aminte de Occident ! Să nu 
te miri prea tare de ce-o să-ţi spun... Şi dumneata reprezinţi pen- 
tru mine o amintire, căci am stat puţină vieme șin țara dumnitale... 
De-aceia te-am pofiit să stai citeva clipe...» 


Pi 


NECUNOSCUTA LE bi 


Oftă, și ochii i se umplură de tristețe. 

«De ce staţi în picioare ?...» vorbii eu încet și uimit încă. 

Cu mișcări domoale, se trase aproape de mine şi se aşeză 
pe prispă astfel incit laibărul mohorit și disgraţios de şieac să-i 
acopere picioarele. 

*Cine sinteți dumneavoastră? o întrebai eu deodată: 

— Asta pentru dumneata m'are importanţă, îmi răspunse ea. 
Acum sint nevasta unui om oarecare din satul acesta, un gospo- 
“dar cum se cade, care-i şi paznic cimpenesc. Astăzi nu-i acasă: 
are treburi la tirg, sa dus la Etropol, să vindă nişte brinză dela 
oile noastre. Vintul întimplării m'a adus aici. Eu sint de nea- 
mul meu germană șam fost născută în panglici şi puf... Da-da;i 
nu te mira; asta nu se mai cunoaşte acuma, Se vede însă că 
omul se poate obişnui cu toate...» 

Eram intr'o ciudată situaţie. Nu știam ce trebue să fac ş 
să spun. Tăcui. 

«Am fost șin Rominia... zise ea privind în pămint. 

— Da? Atuncea poate vorbiţi și romineşte. 

— Puțin... puţin... răspunse femeia rizind ; știu rominește cit 
Ştii dumneta bulgăreşte...» 

Tăcui iar. 

«Nu știu, începu ea din nou, dacă dumneata ai curiozitate să 
ştii ce-am căutat în țara dumnitale... Eu însă m'am vorbit despre 
aceasta, şi despre alte lucruri mai deosebite, de ani şi ani de zile... 
de mulți ani... Şi poate știi că una din condiţiile vieţii noastre, a 
femeilor, este vorba... De ce zimbeşti ? Am trăit atiția ani în în- 
tuneric şi tăcere... dumneata ai deşteptat în mine o amintire ; drept 
pedeapsă, sufere şuvoiul acesta de vorbe... 

— O amintire? înginai eu. 

— O amintire, incuviință ea incet. De altminteri nu-i nici o 
taină ; numai, cum ţi-am spus, am trăit in tăcere şi singurătate 
prea multă vreme... Acum douăzeci de ani, domnule, nu eram 
nici așa de bătrină, nici aşa de urită... Și picioarele îngrozitoare 
pe care le priveai cu îndărătnicie mai înnainte, erau încălțate cu 
pantofi fini... Nu eram fată bogată, nici odrastă de baron, dar 
eram o copilă cu educaţie, citeam pe Byron şi pe Shakespeare 
in original; pe lingă englizeşte, cum vezi, vorbeam curat și fran- 
țuzeşte, şi-mi ciştigam ușor viața ca guvernantă... Atuncea, la 
vrista aceia a visurilor, m'am imprietinit c'un tinăr care petrecea 
la Berlin și purta uniforma țării dumnitale... Era ofițer, și purta 
intr'adevăr o uniformă frumoasă...» 


148 M. SADOVEANU 


Ridicăi privirile şi-i văzui iar zimbetul. N'aveam nimic de 
zis. Dar abia azi îmi dau seamă ce ciudată era intilnirea aceasta 
şi mai ales mărturisirea aceasta bruscă. Parcă găsisem o scri- 
soare perdută, o deschisesem ș'o citeam. 

«Văd că eşti nedumerit, urmă femeia c'un ris uşor; dar, 
mărturisindu-mă, vei recunoaște că nu risc nimic. Peste o oră 
vei pleca şi eu poate găsesc o mică satisfacţie dind pe faţă atitea 
ginduri singuratice.... Ofiţerul acela tinăr a fost pricina că mi-am 
părăsit patria şam intrat în țara dumnitale... Vei înţelege că a fost 
întăia mea dragoste, și pentru aşa ceva multe femei fac prostii 
mai mari... Am fost într'adevăr fericită, dar prea puţin timp... 
Compatriotul dumnitale poate m'a părăsit, poate a murit : în orice 
caz eu m'am trezit deodată cea mai nenorocită dintre femei... 
Am vrut să mor,—dar, cum vezi, n'am murit... Am intrat undeva 
ca guvernantă, pe urmă în drumul vieții am intilnit altă ființă care 
mi-a jurat cele mai veșnice nimicuri. Fără îndoială n'am putut uita 
fericirea și nenorocirea mea dintăi... Dar am cunoscut buna 
stare şi bielșugul : la Brăila m'am legat C'un negustor cu care am 
trecut dincoace de Dunăre. Am ţinut un otel de întăia mină la 
Varna, pe urmă la Rusciuc... Tovarășul acesta nou s'a ruinat, s'a 
sinucis, i-am adus se vede nenorocirea... Anii au trecut, nenoro- 
cirile m'au îngenunchiat,—și planul de a mă intoarce in patria 
mea nu l-am putut aduce la îndeplinire niciodată... Astiel, bătută 
de toate valurile, mă vezi ajunsă aici. Am ajuns la un liman săl- 
baltic şi, ce-i mai ciudat, am ajuns la hotărîrea că nu trebue să 
mai es din coaja în care m'amacoperit. O, nu sint fericită, dar sint 
hotărită să mor aici... Pămintul e primitor pretutindeni...» 

Mărturisirea aceasta stranie, făcută c'un glas ce devenise 
din ce în ce mai învăpăiat şi mai tragic, ridicase deodată pe ființa 
de lingă mine în lumină. Căzuse de pe ea înfăţişarea dintăiu; în 
ochi, îi sticlea, cu lacrimile, nobleţa suferinţii. Cind tăcu, își duse 
minile la frunte, iși acoperi obrazul, şi rămase așa cu capul plecat, 
cu coatele pe genunchi, suspinind din cind în cind. Eu tăceam. 
De fapt, eu n'aveam nici-un rost, nici-un rol. Eram numai un 
prilej trecător și fără însemnătate întru scormonirea unei dureri 
care pierea și inviia sfișietoare în fiecare clipă a vieţii. — Fiinţa a- 
ceia zdrobită era interesantă mai ales prin faptul că păstrase un 
suflet fierbinte şi neabrutizat şi pe ultima sfărimătură de care se 
agățase, între talazuri rele, ca să-şi poată păstra viața... 

Dar odată criza trecută, nevasta Bulgarului se ridică în pi- 
cioare zimbindu-mi cu blindețe, ca unui prieten vechiu; dădu voe 


NECUNOSCUTA 143 


ordonanţei să se răpeadă intre găinile boghete, şi întră în casă 
să cerceteze pinea și untul. 

«Domnule ofiţer... zise ea apoi eşind în prag; casa mea e 
îndestul de îmbielşugată și poate primi oaspeți... Mi-ai face plă- 
cere dacă ai mai pofti clțiva prietini ai dumnitale...» 

Mă închinai politicos şi plecai spre bivuac. Imi găsii repede 
tovarăși și le lămurii despre ce e vorba. Extraordinara mea des- 
coperire făcu oarecare vilvă și vestea ajunse ca fulgerul la colo- 
nel. Indată îmi trimese cuvint că se invită şi el la masa Nem- 
țoaicei din Pomerania. Cind plecarăm, domnul colonel, rizind, 
imi făcu cinstea să mă ia puţin la vale cu privire la cunoștințele 
de englizeşte ale „doamnei“ cu pricina. «De-aceia, imi zise el, 
am și luat pe sublocotenentul G., rezervistul nostru dela Bucu- 
reşști, englez în toată puterea cuvîntului; să vedem ce e cu po- 
vestea pe care ne-ai îndrugat-o, scumpul meu...» 

Eu nu răspunsei. Partea mea, în ziua aceia, a fost se vede 
tăcerea. Mă simţeam chiar stinjenit gindindu-mă ce are să se intimple; 
întrebările indiscrete ale camarazilor mei, poate chiar un interogato- 
riu în regulă al domnului colonel, examenul de englizeşte al sub- 
locotenentului G., şi toate împrejurările care aveau să înjosească 
mărturisirea gazdei mele. Dar văzui în curind că nu cunoșteam 
bine pe gospodina Bulgarului.--Ne primi foarte cuviincios, im- 
brăcată cu o haină mai curată, și încălțată cu niște papuci noi 
turceşti, ne așternu o față de masă albă şi ne puse dinnainte o 
mincare destul de bine pregătită; dar răspundea așa fel întrebă- 
rilor tovarăşilor mei, încit, fără să ascundă nimic, păstra un ton 
potrivit, liniştit şi rece, care alungă umilința de care mă temeam 
şi ne făcu să uităm haina supt care se ascundea acum o femee 
trăită odată in lumea civilizată. — Intr'un raft de lemn, supt icoane, 
stăteau cincisprezece ori douăzeci de volume legate în piele; 
sublocotenentul G. deschise unul la intimplare şi gazda îi zise re- 
pede în limba asupra căreia avea îndoeli domnul colonel: «Ați 
deschis, domnule, tocmai Corsarul lui lord Byron,— cartea care 
mi-a plăcut mie mai mult în tinereţe...» 

Domnul colonel privi uimit pe sublocotenent, sublocotenen- 
tul privi uimit pe domnul colonel, toți camarazii mei se priviră 
uimiţi,—şi pe obrazul țărancei înflori zimbetul acela plăcut, care 
era parcă o amintire a anilor ei de odinioară. 

Convorbirea fu destul de insuflețită și, într'un timp, colone- 
lul, nu înțeleg de ce, compătimind starea de astăzi a gazdei 
noastre, o întrebă dacă nu s'ar învoi să se întoarcă iar în lumea 


150 M. SADOVSANU 


cealaltă. «Ați găsi, doamnă, ușor © situație, îi zise el. In fara 
noastră familiile bune au nevoie de femei instruite. M'aşi însărcina 
chiar eu să găsesc aşaceva... 

— Nu cred să se poată... răspunse femeia zimbind. 

— De ce? de ce? stărui colonelul, Vă incredințez că se 
poate. Și trebue să se poată cu orice preț! 

— Poate nu mai vreau cu... răspunse ea; poate sint feri- 
cită şin starea în care mă aflu...» 

Dar domnul colonel era un om care mărturisi a fi deosebit 
de mișcat de ceia ce vedea,—și înţelegea că trebue să împlinească o 
datorie. «E o datorie, nu o facere de bine... zise el. Aşi voi să 
vă pot procura, doamnă, o altă stare ş'o mulțămire... 

— Atunci, domnule colonel, dacă voiţi să-mi faceţi o mul- 
țămire, v'ași ruga numai un lucru... Mini, cînd plecaţi, ştiu că o 
să treceţi pe-aici... O să vă opriţi să beţi poate un păhar de 
apă de izvor. M'ași simţi cu deosebire fericită dacă muzica regi- 
mentului dumneavoastră mi-ar cînta un vals,—poate un vals de 
Strauss, care mi-ar aduce aminte de pămintul în care m'am 
născut...» 

Colonelul, mișcat de această sentimentală frază, i-a făgă- 
duit pe loc și a început a minca cu poftă din friptura de puiu 
pe care gazda o pusese pe masă in mijlocul nostru, într'o tin- 
gire mare de aramă, 

In amurg, ne-am întors la tabără vorbind vrute şi nevrute 
despre tainele întimplării ș'ale inimii femeeşti. Gazda noastră rä- 
măsese pe ginduri parcă și c'un fel de zimbet stins, care nu în- 
țelegeam dacă arată mulțumirea clipei, ori păreri de rău... 

A-doua-zi, am făcut acolo, la marginea satului, în preajma 
Ischerului, un popas de un sfert de oră. 

Cerul se acoperise de nouri repezi, şi, cînd ne oprirăm, pi- 
cături mari de ploae începură a cădea în pulberea drumului, ca 
nişte painjeni, —apoi stropii se indesiră într'o ploae deasă şi po- 
somorită. Muzica începu a cinta un vals domol. Femeia Bulga- 
rului se arătă îndată în prag şi păru uimită:  înțelesei că 
dorința ei fusese mai mult un prilej de a ocoli propunerile stă- 
ruitoare ale colonelului, şi că chiar ea singură luase drept glumă 
făgăduiala comandantului nostru... Omul ei, un bărbat voinic, 
bărbos și negru la înfăţişare, se arătă și el dintr'un fund de şură, 
nedumerit. 

Prin cernerea ploii, cintarea muzicei avea intonaţii Inăbuşite 
și nespus de triste, O clipă femeia ne privi rizind, apoi işi duse 
minile la ochi acoperind lacrimi năvalnice, se întoarse şi dispăru 


NECUNOSCUTA 15i 


in întunericul cãsuței cu spinarea incovoiată și cu umerile zbă- 
tindu-se. N'o mai văzurăm ; muzica conteni ; plecarăm înnainte ca 
de lingă un mormint, prin ploae, petrecuţi de privirea stăruitoare 
și grozav de uimită a gospodarului ;— şi luarăm drumul Ischeru- 
lui, care fremăta și se izbea între colțuri de stinci... 

Asta-i istorisirea mea, sfirşi rizind camaradul din vinători ;— 
ea vă arată, domnilor, că realităţile simple ale vieţii sint mai dra- 
matice şi mai complicate decit combinaţiile celui mai ingenios ro- 
manţier, Daţi-mi un pahar de vin şi să trecem la ale noastre; 
povestirea mea nu mai are nici-un interes. 


Mihail Sadoveanu. 


irs ș 


Opera d-lui Vlahuță 


(Urmare) 


Cuuzele pesimismului d-lui Vlahutä. 
Care sint cauzele acestui pesimism ? 
In 1892, d. Vlahuţă ar fi răspuns astfel : 


„Cauzele adinci, fundamentale, care au provocat, de-o samă (le vre- 
me, această tinjire şi tristeță generulă, în vistu si poezia contemporană, loa 
studint şi le-a expus cu o claritate și pătrundere de vederi axtraordinură ©- 
minentul nostru critio Gherea” („Curentul Eminescu şi o poesia nouă” de A. 
Viuhuţă, 1892), 


Cauzele pesimismului, după 4. Gherea, sint o sumă de „a- 
nomalii ale societății burgheze“, Nu e locul aici să expun acele 
„anomalii“. Cred insă, cum am mai spus, că, mai Innainte de 
toate, cauza pentru care un scriitor este pesimist ori optimist e 
temperamentul lui înnăscut. lar „anomaliile“ care au produs pe- 
simismul acestei epoci, nu sint cele arătate de d. Gherea ci, 
cum vom vedea, ruina claselor mijlocii romiveşti şi (aici sint 
de acord cu d. Gherea) situația socială a „intelectualilor“ vremii 
de-atunci. 

Sā vedem, aşa dar, temperamentul acestui scriitor, 

Cind studiezi un scriitor care nu e In viață, ai, în alară de 
opera sa, o mulțime de izvoare: scrisorile, jurnălul său, aminti- 
rile prictinilor şi cunoscuţilor, etc. Apoi ai libertatea desăvir- 
şită de a le deda la un fel de mahalagism literar indispensabil 
unor studii de asemenea natură. Vreau să vorbesc de acea in- 


discreție cu care cercetătorii stabilesc în ce anume fipuri din * 


opera lor s'au zugrăvit scriitorii. Aiurea, acest din urmă proce- 
deu e Intrebuințat adesea și in ceia ce priveşte pe scriitorii în 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 133 


viață. Aşa de pildă e imposibil unui critic dramatic să vorbeas- 
că despre ideile unui dramaturg, fără să se bazeze pe cuvintele 
spuse de personajul prin care, de obiceiu, dramaturgii işi ex- 
pun propriile lor păreri. Insfirşit voiu uza şi eu de acest me- 
tod, cu toată precauţiunea posibilă, precauţiune mult uşurată de 
insuşi d. Vlahuţă, căci în tipurile în care il putem căuta cu oa- 
recare succes, nu şi-a istorisil viaţa, ci şi-a întrupat numai na- 
tura sa, predilecțiile, preocupările, ocupațiile sale, 

In felul acesta, nefiind. vorba de fapte, „mahalagismul“ se 
reduce la minimum. Pe de altă parte, sufletul imprumutat unora 
dintre eroi fiind un suflet de elită, „mahalagismul“ aproape dis- 
pare, căci numai clevetirea, se pare, ar fi în adevăr mahalagism. 
Şi, dacă mai adăogâm că de multe ori tipul in care se zugră- 
veşte un scriitor, nu e o fotografie, ci o pictură idealizată sau, 
mai bine, un portret-tip, cum ar fi: omul-tristeță, omul-poet, ete., 
un fel de alegere a Insușirilor esențiale ale scriitorilor, din care 
ei işi incheagă sosiile din operele lor.—alunci este evident că, 
găsind In operă pe scriitor, totuşi nu despre persoana lui nar- 
rabur fabula, 

Desigur că Radu din nuvela din Durerile lumii nu e d. 
Vlahuţă. Dar are ceva din el. Şi tot așa Dan, Sensibilitatea a- 
cestuia, preocupările şi ocupațiile lui, admiraţiile şi rancunele lui, 
idealurile lui, sint fără indoială, măcar în parte, ale autorului, 

Faptele insă, Intimplările, nu sint acele ale vieţii autorului, 
Cel mult, aceste lapte şi intimplări ne pot spune cum ar reacți= 
ona sensibilitatea autorului, cind ar fi pus în împrejurări identi- 
ce cu cele din romanul său. 

Dar la urma urmei, chiar dacă personaje ca Radu și Dan 
nu sint de loc d. Viahuţă, ele sint intelectuali din familia auto- 
rului şi, analizindu-i pe ei, vom şti destul şi despre autor, 

Să căutăm deci, în opera d-lui Vlahuţă, izvoare care să ne 
lămurească în privința temperamentului său. ; 

Amintiri, ca atare, a scris puține d. Vlahuţă. Pentru o- 
biectul cercetării noastre, sint interesante „Notele“, publicate in 
volumul intitulat „File rupte”, Aici facem cunoștință cu un om, 
a cârui copilărie na fost veselă: „A, copilăria mea a lost tris- 
tă, aşa de tristă, că n'aşi vrea s'o mai trăesc aevea*, (Copilul 
era „plăpind, bolnăvicios de mic, suferind intruna de Iriguri şi 
de dureri de cap”, aşa de bolnav, că se gindea „la moarte, nu 
cu frică, nici cu părere de rău“. lar această boală, cu aceste 
tristeți și cu acest gind al morții, țin-pănă la vrista de nouă ani, 


154 G. IBRAILEANU 


cind apărură primele zile de sănătate. Aceste puține date sint 
de ajuns să pricepem că acela care avea să fie autorul Cuge- 
tări-lor a inceput să simtă şi să vadă lumea altiel, decit ma- 
rea majoritate a copiilor, Şi, dacă temperamentul innâscut era 
predispus la lristeță, apoi experiența aceasta aṣa de timpurie şi-a 
avut şi ea efectul ei asupra acestui temperament. Nervii vibranţi, 
alinaţi incă și de imprejurări, vor da naștere la o impresiona- 
bilitate neobişnuită care, în adevăr, se străvede tot în aceste 
Nole. lată, de pildă, impresia copilului, cind un frate mai mare, 
pe care nu-l văzuse de mult, îl întreabă de ce umblă desculţ : 
„Eu la intrebarea asta îmi întunec, fără să vreau, căutătura şi, 
cu mania mea de a mă observa pănă şi `n momentele cele mai 
ridicule şi umilitoare, simt că mi s'a lungit botul din cale-atară, 
şi-mi întorc fafa spre părete ca să nu mā vad' aşa urit, „Hei, 
bădiţă Costachi, zic eu in gindul meu, dacă mă iai aşa, nu-mi 
scoţi tu vorbuliță din gură, să mă pici cu luminarea... a NEM A 

Să vedem acest fel de temperament în alte imprejurāri şi 
la o altă vristă. Să-l vedem in Radu, eroul nuvelei Din dure- 
rile lumii. Radu are o fire „blajină“, e un om care primeşte 
loviturile, fără să ştie şi fără să Je poată răspunde: cl „se Indo- 
eşle de sine“, pentrucă instinctul vieţii e slab în el şi pentrucă 
obişnuește să-şi observe mecanismul sufletului, caşi copilul de 
mai sus, Neputind reacţiona, lui „îi e frică de imprejurări“. Ele 
un „stingaciu*, un „timid*, un „tăcut“, un „ginditor”. Conştient 
de valoarea sa şi susceptibil, cam sint totdeauna oamenii cua- 
semenea fire, el are o „mindrie stăpinită şi ingăduitoare“, 

Cu alte cuvinte, Radu este un impresionabil, un auto-ana- 
list şi un om lipsit de voință, —de puterea de a reacţiona asu- 
pra lumii externe, Inlăturind ceia ce li e nefavorabil şi apropi- 
indu-şi ceia ce-i e favorabil, 

Desigur, aceste însuşiri fac parte din temperamentul lui in- 
nâscui, căci un altul ar fi învins imprejurările. Un altul, care 
ar fi avut „un sistem nervos mai din topor“, ca să întrebuințăm 
chiar expresia d-lui Vlahuţă. 

Dar aceste Insuşiri Innăscule au fost desvoltate şi Intărite 
"mult de imprejurări. Radu e un fiu de țăran, e în Bucu- 
} rești și sărac, Deocamdată e In situația, Intotdeauna penibilă, 
de a fi un deciasat, In Bucureşti se simte străin, dar sa in- 
străinat și de cei din sat, chiar de mama sa, căreia acuma „par- 
că nu-i vine să-i zică pe nume Radule, și parcă s'ar sfii să ṣa- 
dă lingă dinsul ca o mama“. Străin, sărac şi foarte sensibil, 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 155. 
văi aniei SE 


loviturile pe care fatal le primeşte un țăran transplantat într'un. 
oraş mare, vor avea un efect. dezastruos, holăritor, asupra sen- 
sibilității lui, WMai intăiu brutalităţile unui preot care, in schim- 
bul unei bucăţi de pine, Il face rindaş al casei. După ce refu- 
7ă propunerile amoroase ale preutesei, e silit să trăiască din lec- 
ţii. Găseşte o meditaţie la nişte „copii leneşi, idioţi şi obraz- 
nici, care-i scoteau sufletul“, La liceu, „S'au găsit şi (camarazi) 
de aceia, care să-şi bată joc de sărăcia lui şi să-și vire dege- 
tele, rizind, prin spărturile hainei lui vechi, cu minecile scurte, 
care abia-l mai incâpeau“, Cind intră ca bursier in liceu, e pri- 
gonit de pedagogi, şi aşa mai departe, 

„lată dar cum clasa din care face parte, apoi declasarea, 


f temperamentul de om sensibil și fară voință, caşi imprejurările, 


fac din sufletul lui Radu un teren admirabil pentru pesimism, Şi 
d. Vlahuţă ne și arată entuziasmul lui Radu pentru Eminescu, 
pe care-l urmăreşte in „Convorbiri literare“. Radu zice undeva ; 
„Durerea este un impozit fatal, pe care orice om deosebit trebue 
să-l plătească vieţii“. Desigur. Radu n'are dreptate, căci sint 
oameni ca Priboianu (din „Dan“—vom vedea) foarte „deose- 
biţi“, dar care avind afe! de temperament şi trăind in alfel de im- 
prejurări, nu sint nenorociti — Pentru psicologia lui Radu insă, 
generalizarea aceasta e foarte caracteristică. 

é Dar d. Vlahuţă a zugrăvit toate aceste lucruri pe larg în 
romanul său „Dan“, pe cate, numai din acest punct de vedere, 
il analizăm cu anticipație, 

Dan este un om excesiv de impresionabil, Simpla lectură 
a romanului o dovedește, Mare parte din sentimentele exprima- 
te aici, d. Vlahuţă le-a condensat, mai innainte, in satira sa Li 
nisle. Vom alege aici citeva sentimente care, analizate, vor ser- 
vi nu numai pentru a arăta cauzele pesimismului autorului, ci 
şi peniru caracterizarea personalității acestui erou al celei mai 
intinse şi nutrite opere a d-lui Vlahuţă. 

Dan este de o timiditate excesivă în iubire. Această timi- 
ditate, se ştie, este semnul unei sensibilităţi exagerate, al unei: 
mari susceptibilități, al unei mari ambiţii, al unui abuz de auto- 
analiză, al lipsei re voința, —insușiri care trebuiau să se des- 
volte şi in sulfatul copilului din „Note“, mai ales pus în anu- 
mite imprejurări, şi pe care le-am găsit și la Radu. Dan iubeşte 
în tăcere pe Ana. O cunoaşte bine, i-a fost profesor, a făcut. 
cu ea excursii, Cunoaște bine și pe tatăl ei, care-l apreciază și-l 
stimează. Intr'o zi descopere că ea şi cu tatăl ei s'au mutat peste 


156 G, IBRAILEANU 


drum de el. lubirea lui crește. Toată viaţa lui e la geamul de 
peste drum, unde apare adesea Ana. O privește, o salută timid. 
Trec luni—şi nu se duce la ea. Nu știu cum se petrec lucrurile 
in anumite cercuri, dar cred că atitudinea aceasta a lui Dan 
trebuia să fie inexplicabilă, dacă nu chiar jignitoare pentru cei de 
peste drum, 

Ana, sedusă de cumnatul ei Peruianu, se duce să-şi as- 
cundă durerea şi ruşinea la Paris. Dan, cind afla de nenorocirea 
ei, o iubește şi mai mult. Se duce după ea să-i ceară mina. 
Acolo trec zile şi săptămini şi nu Indrăzneşte să se ducă la ca, 
la hotăriri energice, trece de zece ori pe lingă casa ei, se teme 
c'a devenit suspect oamenilor, se enervează—şi nu indrăzneşte, 
Vede pe tatăl Anei pe drum, îşi ia curaj—şi nu indrăzneşte. 
Insiirşit se aruncă parcă'n neștire şi se dă de gol bătrinului la 
o cafenea. Dacă nu eşea bâtrinni, Dan, e clar, sar fi Intors în 
țară fără să indrăznească a vedea pe Ana şi a-i cere mina, 
Atitudinea, felul acesta de a simţi e cunoscut, il au mulți, dar 
un om echilibrat, normal, un om ca toți oamenii, cum s'ar zice, 
nici nu-l poate inţelege bine. 

„Dan, slăbuţ, blajin, sficios cu lumea, pururea ginditor, 
contemplativ, figura şi temperamentul de artist (de artist al epo- 
cii aceleia !), avea mult in el din resemnarea, evlavia şi melan- 
colia mâăsei* şi „era foarte nepractic* zice insuşi d. Vla- 
huţă. „El purta incă melancolia părinților şa copilăriei lui, zice 
mai departe autorul, pecind în Priboianu traia nealterată ve- 
selia, francheţa şi spiritul de afaceri al fabricantului dela Cim- 
pulung (tatăl lui Priboianu)*... Perfect ! Ceia ce arâtă că insuşi- 
rile lui Dan nu sint definiția omului detreabă şi distins, cum am 
văzut că crede Radu, şi ceia ce mai arată câ d. Vlahuţă vede 
bine şi unele pricini ale tristeței lui Dan: „melancolia părinţilor 
şa copilăriei lui“, 

Şi'n adevăr, din roman, rezultă perfect acest lucru, 

Dan a moştenit tristeţa familiei sale. Bunicul lui a fost des- 
poiat de răzeșia sa de cătră nn grec, Tatăl său a luptat toală 
viața cu necazurile şi cu sărâcia. In copilărie, el a cunoscut 
toate chinurile alor săi, greutăţile, momentele de inspăimintă- 
toare lipsă „cind In toată casa se lâcea o tăcere şi o lrică, de 
numai se uitau unul la altul şi oftau*,—apoi durerea de a-şi ve- 
dea sora măritată după un grec bogat, jenfitā pentru ai săi, 

Această viaţă e a lui Dan, şi ea explică starea lui sufle- 


Ts 


Li 


7 
1 
] 
| 


PT y 


Ai 

OPERA D-LUI VLAHUŢA i, F 
tească. Dar, afară de unele detalii particulare, ea e atuturor oa- 
menilor din clasa lui Dan, şi toți ciți s'au născut din părinţi din 
această calegorie socială, au cunoscut acele tristeţi care, mai 
ales la vrista cind omul se formează, pun o pecetie neştearsă 
pe sulet: impresionabilitate, capacitate de a suferi, etc... 

Dar Dan ajunge un intelectual, profesor la şcoli particulare 

şi ziarist. Aceasta, mai intâiu, tl izolează de ai săi, îl „desrăda- 
cinează“, il declasează şi devine cauză de dezechilibru sufletesc 
şi de tristeța, Dan nu mai știe de patru ani nimic de surorile 
lui, „Au murit? Mai trăesc ? Cum se instrăinase de toţi!*... „Ce 
s'a făcut cu iubirea celor două surori, aşa de bună, aşa de gin- 
paşă?!* „Cum îşi Inchipuia el pe atunci, că nu va putea trăi nici- 
odată fără ele. Ce planuri iși fAceau impreună pentru viitor !* 
j Această rupere de ai sâi, această -singurătale, este una din 
cauzele cele mai hotăritoare ale „pesimismului* intelectualului 
romin, ridicat de jos, Singurătatea, izolarea este Imprejurarea 
cea mai favorabilă pentru ivirea bisteţii, căci nici o legătură nu 
este aşa de mare ca acea a familiei. 

Dar această desrâdăcinare va produce şi acea tristeță, care 
se numeşte melancolie și regret după viaţa de altă dată. S'a zis, 
și expresia e ridicol de banală (de adevarată ce e), că familia 
este patria cea mică Fi bine, desrădăcinatul simte o nostalgie- 
asâmânâtoare cu aceia pe care o are un om surgunit pentru tot- 
deauna din ţara sa. Am vâzut mai sus cum suspină Dan după 
viața de familie de altă dată. In niște „Amintiri“ proprii (Nuvele) 
d. Vlahuță arată ce a simțit, cind și-a revăzut locurile copilă- 
rici, pe unde nu mai dase de zece ani: 


C'un ochiu de ndincă suferință am privit maltă vreme la golul sfişie- 
tor, ce lăsase pe påmint vechiul nostru adăpost. Și nu mai era o paragină 
acela —era un mormint, în care patrezisem de tot, de mult, eu, fugurul no- 
astimpărat ul ripelor și dealurilor cu dumbrăvi... Ce dor mi-era de mine, ne 
mni văzut de zeto ani... 


E clar că un om care are, cum a zis cineva, norocul să se 
nască, să trăiască şi să moară In aceiaşi casă nu va simţi ceia 
ce spune poetul in rindurile de mai sus, ba nici nu va putea 
inţelege bine ce sentiment se ascunde în asemenea tinguiri, 

Nostalgia aceasta după viața de altă dată se vede în do- 
rinja lui Dan de a realiza ceva din acea viaţă In vălmășagul 
Capitalei. „Cind vedea cite o căsuță mică, albă, ascunsă In fun- 


PR 


158 G. IBRAILEANU 


dul unei curți cu iarbă, şi straturi de flori, și tufe de lilieci, se 
oprea în stradă şi privea lung,—așa undeva ar fi vrut el să gā- 
sească o odâiță*, Şi Dan izbutește să-și Indeplinească acest vis, 
După o bucată de vreme, se mută intro „odăiță curată şi li- 
niştitä... era o casă albă, veche şi simplă, în mijlocul unei 
curți largi, cu tufe mari de soc şi de lilieci in fața“... Era 
toamnă şi prin ferestre îi venea parfumul sänātos al dimineții : 
„Intocmai așa miroseau diminețile la Birlad, pe la culesul 
viilor, cind plecau Duminica cu toții la Cring. Ş'un dor nemaăr- 
„ginit il ducea câtră acele vremi triste şi totuşi de un aspect fer- 
mecător, acum, privite din depărtare“. *) „In mintea lui se lä- 
murea ca 'ntr'un tablou căsuţa din Cotu-Negru, tot așa albă și 
veche, Intr'o curte mare şi cu livadă 'n fund*, 

Duioşia după Cotu-Negru, o mahala din Birlad, pe-atunci 
aproape țărănească, i-a Imprumutat-o lui Dan d. Vlahuţă care, 
intr'o amintire (Goana...), vorbeşte de gazda sa, fita Smaranda din 
același Cotu-Negru. Tot în „Goana vieţii“ d, Vlahuţă ne vor- 


 beşte de o altă gazdă, Similăchioaia de pe ulița Gării,—şi, pu- 


nind la un loc tot ce ştim despre Radu, despre Dan şi des- 
pre d. Vlahuţă, vedem cå mediul in care sa desvoltat auto- 
rul nostru sint clasele mici, acele care sufăr, acele pe care ci- 
vilizația le-a lovit mai mult decit pe oricare, fie prin ruinarea 
lor, fie prin ingreuiarea vieţii lor. 

Aşa dar, suferinţile innaintașilor, suferințile copilăriei, sim- 

tia pentru suferinţile oamenilor intrè care s'a invirtit cind se 
forma, tristeţile desrădăcinării și temperamentul impresionabil, 
predispus la tristeță, sint tot atitea cauze care ne vor ajuta sa 
explicăm tonul sufletesc al operei de care ne ocupăm. 

Dar să mergem mai departe, 

Viaţa de intelectual, așa cum e zugrăvită în „Dan“, este 
“ea de natură să amorțească această sensibilitate, ori, dimpotrivă, 
s'o exaspereze ? 

Cine a cetil romanul işi dă samă imediat care poate fi răs- 
punsul. Dan e un om rafinat, are gusturi subțiri, e mindru, de- 
licat, iubeşte libertatea şi are nevoie de răgaz pentru Indeletni- 
cirile sale intelectuale. El visează vile la Sinaia Şi rentă pentru 


*) Oare această desrădăcinare n'ar fi și ca o cauză a acelui senti- 
ment al trecubilui, atit de cararteristie seriitorilae generaţiei d-lui Vlahaţă 
şi tot aşa de patarnie la Eminosea ? Tealizarea ini „140)* n'ar fi. in parte, 

relusgire ori o transformare a nostalgivi după teacntal propriei noastre 


ad set , 
viei? Kau 


A 


E. 
OPERA on VLAHUȚA 138 


«el şi prietinii lui, ca să se poată izola cu ci şi să scrie opere lite- 
“Tare, Dar realitatea e crudă. El trebuie să muncească, să dea 


lecţii la pensionate, să scrie la gazete. lată o cauză de nemul. 
țumire. O alta este exasperarea că, pecind el e sărac, toate me- 


A diocrităţile triumtează, Această cauză e foarte însemnată, căci 


"omul sufere tot atita de lipsa lui, cit şi de prisosul altuia, De a- 
ceia satira autorului indreptată impotriva ariviștilor e așa de vi- 
olentă. Dacă se mai adaogă şi poziția nesigură („nesiguranța zi- 
lei de mine“, cum s'a numit această situație cu un termin prea 
drastic) și faptul încă mai trist că așa numitul „proletar intelec- 
tual* nu e legat de nimic şi de nimene : de pămint, de casă, de 
breaslă, etc., atunci vom înțelege că și viața clasei în care a 
intrat Dan, după ce s'a desrădăcinat, va contribui şi eala ener- 
vare, la ascufirea impresionabilităţii, la descurajare, la tristeța, — 
la cauzele subiective ale pesimismului, —la „pesimism“. Va con- 
tribui de asemenea poate şi ocupația exclusiv intelectuală, sau 
mai bine să zicem cerebralitatea excesivă, mai ales la noi in țară, 
unde deprinderea ereditară cu gindirea abstractă e așa de rară, 

Să ne intoarcem, 

Până acum am studiat cauzele egoiste, dacă se poate spune, 
ale pesimismului. Dar un om este sensibil și la nefericirile al- 
tora. Să vedem deci și cauzele sau mobilele aliruiste ale pesi- 


X mismului d-lui Vlahuţă: Netericirile claselor de jos şi „anoma- 


liile“ societății romine din acea vreme, Le zic altruiste, ca să 
le deosebesc de celelalte. In fond deosebirea e numai de grad : 
nefericirile celorlalți, cum se ştie, aduc, in definitiv, vătămare 
şi intereselor noastre, Aşa dar, să vedem mobilele altruiste ale 
pesimismului d-lui Vlahuţă şi deci ale pesimismului generaţiei 
sale, căci interesul acestei analize stă în faptul că, vorbind de 
un poet, studiem o sumă de scriitori, o generație, o epocă, 

Am discutat pe larg în volumul „Spiritul critic in cultura 
ruminească“ urmările economice dezastruoase ale introducerii 
formelor apusene, asupra claselor de jos: sărăcirea țăranilor prin 
comercializarea agriculturii ; a răzeşilor prin desăvirșirea depo- 
sedării lor, incepută mai de demult; a meseriaşilor prin concu- 
rența fabricilor străine şi a imigranţilor; a negustorilor prin in- 
vazia străinilor ; a boerinaşilor prin puterea de acaparare a ma- 
rii proprietăţi... 

Aceste mari dureri sociale, cele mai mari din veacul al 
XIX-lea, au trebuit să impresioneze adinc pe orice om simţitor, 


160 G. IBRAILEANU 


a 


şi mai ales pe acei care, prin naștere, făceau parte din aceste 
clase, chiar dacă apoi, prin cultură, trecuseră în altele. O altă 
durere a fost şi insăși nașterea „proletariatului intelectual“ din 
care făceau parte scriitorii, şi ale cârui dureri ei le simțeau și 
direct cum am văzut, dar și prin simpatie. 
D. Vlahuţă, cași ceilalți scriitori cu care se clasifică, şi-a 
arătat Intotdeauna simpatia pentru toate aceste clase, mila și 
tristeţa pentru suterinţile și nelericirile lor. 

La durerile sociale, cauze ale pesimismului generaţiei de 
la 1880, să se mai adaoge și manifestările urite ale unei peri- 
oade de tranziţie, corupția, minciuna, nedreptatea, spoiala pre- 
tențioasă, ridicolul. 

Dar aceste cauze sociale nu produc numaidecit depresiune, 
tristeță, pesimism. Ele pot da naștere și spiritului de revoltă: 
pot face pe cineva luptător și optimist, 

Da, dar e vorba de temperamentul anumit asupra căruia 
lucrează aceste cauze sociale. 

Şi am văzut câ analiza operei d-lui Vlahuță ne-a scos la 
iveală citeva insuşiri, ca impresionabilitate excesivă (pe care o 
vom constata și cu prilejul analizei literare a operei d-lui Via- 
huţa), spirit analist şi autoanalist, lipsă de putere suficientă dea 
reacționa asupra lumii din afară prin fapte care să producă în 
această lume schimbările necesare fericirii individuale. Asupra 
unei astfel de naturi morale, neajunsurile sociale zugrăvite mat 
sus nu puteau produce decit efectele pe care le-am văzut: depri- 
mare, pesimism. 

Şi acum să vorbim ceva şi despre „eminescianismul“* d-lui 
Vlahuţă. Este şi Eminescu o cauză a pesimismului d-lui Vla- 
huţă ? Desigur, intrucit e operă literară poate fi o cauză. Am 
discutat aiurea („Scriitori şi curente“) influența lui Eminescu a- 
supra urmaşilor săi, Am spus acolo că cine a fost predispus la 
influență, adică cine a fost din familia spirituală a maestrului, a 
fost influențat. Urmaşii au găsit In poezia maestrului expresia 
propriilnr lor sentimente. În acest sens, desigur că d. Vlahuţă a 
fost influențat. Admirația, mai mult (şi această ne interesează 
aici) iubirea, entuziasmul d-lui Vlahuţă pentru Eminescu se cu- 
nose. Cine nu ştie poezia Lui Eminescu, care Incepe cu ver 
surile caracteristice : 


Tot mai ritese măiastru-ți carte 
Desi o știu pe dinafară, 


OPERA D-LUI VLAHUŢA 161 


a alea ag poezia Răspuns la o cronica rimată ? Dar şi 
e reg za și mai elocvente sint citeva amintiri ale d-lui 
„Ți-aduci aminte, Imi zise el (un prietin 
noaptea ceia, în care am citit pe Saa OGT.. app 
sape ? Intr'a treia mi se pare... Ştii cum ne inchideam cu pază, 
e citeori aveam ceva frumos de citit: un număr din Convor- 
biri literare, o poezie de Emineseu“,,. „Cum ne Indurerau 
ziile lui Eminescu“, (Goana...) iii 
| Şi iată, cind Radu, din Durerile lumii, e bolnav, prietenul 
lui, Gheorghe, ca să-i procure plăceri, „li va face-o limonadă 
li va coace castane, cum ti plac lui, și-i va citi o poezie prea 
me în eee, i eșită acum In Convorbiri literare“. 
natural, după cele spuse mai sus des i 
despre autorul nostru, ca ei să găsească în mai e pie 
presia propriilor lor simţiri, Oameni din alte clase, cu altă copi- 
lârie, cu altă experienţă a vieţii. nu pot gusta aga pe Eminescu 
Se zicea acum 15 ani, că lui Coșbuc, fiul unei tarânimi 
bogate şi viguroase, nu-i plăcea Eminescu, D. Gherea zice un- 
deva că d-lui P. P. Carp, fiul unei clase fericite, Eminescu ti 
pare chinuit, stors,—insfirşit că nu-i place... 
A: Rindurile citate mai sus, din amintirile d-lui Vlahuţă şi 
Durerile lumii, sint foarte interesante, pentrucă ele ne fac sa 
are la ceia ce Sar putea numi procesul concret de influen- 
unui urmaș al lui Emin ia i 
arăt bani poa A > Si de cătră poezia maestrului, 
Mai tirziu, în 1879, cind incepe să scrie, d. Vlahuţă cu- 
noaşie personal pe Eminescu. D-sa ne spune că se uita „sfiicios* 
la marele poet care i se părea „un zeu tinär, frumos şi blind“ 
(Goana...) Şi ne face şi o mărturisire prețioasă : „Mincam adesea 
la acelaşi birt, și multe seri ni le petreceam impreună «vorbind 
rău de lume» și fumindu-ne dejunul și prinzul de a doua zi“, 


Aşa dar, nu numai poetul pesimist a avut influență asupra d-lui 


Vlahuţă, ci şi criticul socia? Eminescu. 

Am isprăvit cu cauzele pesimismului d-lui Vlahuţă. 

In fazele ulterioare ale activității sale literare, d-sa nu mai 
e pesimist, sau e mult mai puţin, Pentruce ? Mai intäiu, pentru- 
că se schimbă mult influenţile care se exercitează asupra d-sale, 


< Şi apoi pentrucă d-sa, care a lost, cum am vâzut, mai puţin 


2 


162 G. IBRAILEANU 


pesimist decit Eminescu, a fost și mai susceptibil la influenţa 
educativă a nouălor imprejurări,—imprejurări care au solicitat şi 
au scos la iveală însuşiri latente din sufletul poetului, (Vom ve- 
dea că nu numai concepția asupra vieţii sufere o schimbare la 
d. Vlahuţă, ci şi genul literar, Vom vedea că, odată cu temperarea 
pesimismului până la dispariția lui, odată cu imbrăţişarea unor 
idealuri sociale, se temperează şi lirismul său, d. Vlahuţă deve- 
nind un scriitor din ce în ce mai obiectiv, Subiectivismul, în 
prima fază, se manifestā prin lirism şi pesimism, Obiectivismul 
se va manilesta prin uman tarism, mai ales prin naționalism, și 
prin proza obiectivă. In fond, toate aceste lucruri, intre care caut 
a stabili legături cauzale, sint aspectele unuia şi aceluiași lucru : 
renunțarea la cultivarea propriei persoane). 


1887-1894. — Optimismul umanitar.—O epocă literară, ca 
orice răstimp în care istoricii impart cursul evoluţiei omenești, 
are un inceput, un punct culminant, un declin și un siirşit. 

Incă innainte de 1890, caracterele epocii eminesciane Incep 
să slăbească, 

Faptul acesta—ca să nu mai aducem și alte considerații 
care ar da naştere la lungi și nejustiticabile diaresii,—se vădește 
perieci prin faptul că operele literare cele mai însemnate pentru 
caracterizarea acestei epoci apăruseră toate în prima jumătate a 
deceniului 1880 — 1890: şi Trubadurul şi Scrisoarea pierdută şi, 
bine ințeles, intreg Eminescu. 

In literatura noastră, cași 'n toate celelalte domenii ale vi- 
«ţii, lucrurile merg, după cum se ştie, foarte repede, S'ar putea 
spune că impresionabilitatea se tocise, că pesimismul incepea să 


obosească, căci societatea, caşi omul, se obosește de orite... sa- | À 


fară de plăcerea de a Ințelege*. 

Dar această considerație încă n'ar fi suficientă pentru a ex- 
plica evoluţia d-lui Vlahuţă. A trebuit să vie un ajutor din afară, 
evenimente nouă, influențe nouă care,—exercitate asupra unei 
personalități, cum am văzut, mai puțin tranşant-pesimistă și In 
celaşi timp mai maleabilă, decit a unui Caragiale, care sa 
schimbat aşa de puţin şi decit a lui Eminescu, care s'ar fi schim- 
bat tot aşa de puţin.—să dea naştere la o altă concepție a vi- 
-eţii şi la o altă atitudine in faja ei. 4 Aia 

Un eveniment, al cărui răsunet nu-l pot dovedi prin „nici un 
Mext, prin nici o mărturisire a vre-unui scriitor de atunci, dar care 


f . - 3 
PUERU PRI 05 * A OD PV..." 


OPERA D-LUI VLAHUTA 163 


probabil trebue să fi avut vre-o influență asupra intelectualilor 
vremii, deci şi asupra d-lui Vlahuţă, sint marile răscoale ţără- 
neşti din 1888. Şi judec prin analogie : Criza cea mare din 1900 
a determinat schimbări profunde In conştiinţa publică şi deci şi 
în literatură, cum vom vedea mai departe. Criza socială din 1907 
a fost şi ea determinantă, caşi cea din 1900. Prin urmare un e- 
veniment aşa de mare ca mişcările agrare dela 1888 și Innăbu- 
şirea lor In singe, nu pulea să treacă lără a produce schimbări 
profunde, mai ales in conştiințele sensibile ale celor înrudiţi cu 
clasele de jos, Şi cum asemenea zguduiri sociale, asemenea du- 
teri obşteşti au de efect intotdeauna de a lace pe oameni să ince- 
teze cultivarea eului lor propriu (indeletnicire aşa de prielnică 
„pesimismului“) şi să se umple de durerile şi de interesele 


' altora,-—e posibil oare ca acel dureros fenomen social să nu fi 


avut nici o influență asupra „evoluţiei“ d-lui Vlahuţă ? 

O influență hotăritoare şi uşor de controlat, a Fost aceia pe 
care a exercitat-a asupra poetului d. Gherea prin articolele sale 
de critică literară care, în fond, erau pagini de propagandă a u- 
ui nou ideal social, ideal optimist, ideal de luptă, de transfor- 
mare socială. 

Evident, prin influența d-lui Gherea, nu Ințelegem numai 
influenţa unor cuvinte scrise. Prin ea înțelegem şi influenţa miș- 
cării socialiste, a cărei putere culminantă a ținut dela 1888 pănă 
la 1896, Şi să se mai noteze câ socialismul, cum am arătat pe 
larg aiurea, *) a lost expresia acelorași dureri sociale, care au 
dat naştere şi pesimismului, caşi criticismului lui Eminescu și 
Caragiale, Eminescianismul şi socialismul au fost două ideologii 


— «omantice, două utopii,—unul, utopie reacționară, celalt, utopie 


revoluționară. Legătura dintre ele prin cauzele lor e aşa de mare 
încit socialiștii, deși „revoluționari“, au fost toți eminesciani, lu- 
ru care se vede clar la poeţii lor. Şi atunci influența mişcârii 
socialiste asupra dlui Vlahuţă, prin scrisul d-lui Gherea mai a- 
les, devine un lucru foarte natural şi nu presupune cine şiie ce 
mare schimbare în felul d-sale de a gindi. 

Aşa dar, prin influența d-lui Gherea, înțelegem influenţa u- 
mei intregi mişcări de idei şi de sentimente, 

Cind incepe influența d-lui Gherea asupra poetului ? 

Sa se observe că după 1887, cind apare volumul de „Poe- 


*) „Spiritul eritie în cultura rominească“ ti „Scriitori și curente”. 


164 G, IBRAILEANU 


zii*, d. Vlahuţă nu mai scrie versuri pesimiste, („Nuvele“-le sale 
pesimiste au fost scrise în 1884 şi 1885). Așa dar după 1887, au- 


torul nostru nu mai este pesimist. —Pe de altă parte, să se aibă - 


in vedere că articolele decizive, din punctul de vedere ce ne in- 
teresează, ale d-lui Gherea : „Decepţionismul în literatura romină* 
şi „Eminescu“, au apârut tot în 1887. 

Nu vreau să scot din această coincidență că articolele d-lui 
Gherea au avut o influență imediată, dar, oricum, faptul merită 
să fie relevat. - 

In opera d-lui Vlahuță însă nu găsim nici mărturisiri că a 
fost influenţat de d, Gherea şi nici rezultate vădite ale acestei 
influențe, decit incepind cu anul 1889, 

Influenţa d-lui Gherea nu s'a exercitat asupra nici unuia 
din cei pe care d-sa i-a găsit scriitori formaţi, ca asupra d-lui 
Vlahuţă, Ea a fost trecătoare, dar a avut rezultate hotăritoare, 
câci perivada „gheristă* a d-lui Vlahuţă a facut tranziția la faza 
sa naţional-obiectivă, *) fază prin care, cum vom vedea, d, 
Vlahuţă pune inceputul literaturii celei nouă, a d-lui Sadoveanu 
şi ceilalți, 

Numele d-lui Gherea apare pentru întâia oară în articolul 
„Un triumiâtor*, publicat în 1889 in ziarul Timpul: 


La noi lipseşte cu dasăvlegire, zica d. Vlabață, un control serios si ne- 
toaca al prodacerilor artistice, see e om, caro a ştiut la noi să pue 
critica la Inältimes, la care na ridicat-o de citva timp marii critici străini, sin- 
gurul om, care ne-a dut în literatură citeva produse de cercetări protund ar- 
vante şi uimitor de conştiincioase, este I. Gherea Şi numele acesta pus aici, 
E mulţi ti va faee să strinză din umeri ṣi să sè întrebe cu nedumerire. 

heroa serie rar într-o revistă nu tocmai ră-pindiă {„Contemporanal") și 
foarte puţini au avut oenzin să citească si să poută protui cunoştinţele in- 
tinse, logica severă şi frumoasa intelizență a ucestui analist cinstit și paci- 
ent. Cu mult departe de el, dedesubt și fără să-l semene, fac sgomot mulig 
scriitori, cari, ete. ((*oana...) 


Cind admiri așa pe un sămânător de idei, nu se joale să 
nu fii, sau să nu fi fost deja, influențat de ideile lui, 

Dar aceasta influență se vădeşte perfect într'un articol tot 
din 1889, „Spoială şi funcţionarism*“, publicat în ziarul Constitu- 
ționalul, in care cetim: „Şpirci. cu cașul la gură, cari fac pe de. 
ziluționaţii şi pe săturaţii de viața. Darzi plingători, bolnavi şi 
incapabili de munca...” Şi, zugrăvind toată putreziciunea socială, 
autorul inchce relevind apariția unor senne bune: „Ciţiva visă- 


carutter mai uuţionul și mai obiectiv a seriitorilor de după 1900, 


+) Nu găse-e un alt cuvint mai ban. prin care să definese proza ca ` 


OPERA D-LUI VLAHUŢA 153 


tori generoși caută cu incredere şi Intrevâd în lumina viitoarelor 
reforme sociale, așezarea unor vremi mai bune şi mai fericite” 
(Goana...) 

Dar „gherismul* d-lui Vlahuţă merge crescind. În 1891, In- 
tro serie de notițe tipărite in ziarul Naţionalul, intitulate „File 
rupte“, cetim rinduri ca acestea : 


Am isprăvit de citit volumul al dollea din Studii critice al lui Gherea. 
Am admirat... Curtea lui îţi lasă o impresie de sănătate și reintinerire inte- 
lectaală. Desigur, autorul trebue să fie un om bun tanainte de toate, ete... 


ȘI, In trei pagini, d. Vlahuţă aduce cele mai mari elogii, 
de care criticul nostru s'a bucurat vreodaţă. Și d. Vlahuţă ispra- 
veşte : 


Tineri blazaţi, d staţi de viaţă și ofliți får’ de vreme, poeți pasi- 
mişti și bolnavi de dua fnchipuite, vă racomand un excelent remediu, ca 
să scăpaţi de tinjire și de ipohondrie: citiţi pe Gherea (Goana...) 


Poetul s'a vindecat: „Toate-mi spun că mergem spre o vi- 
aţă mai senină, mai bună şi mai fericită“ (Goana...) 

In Unde ni sînt visătorii ?, d. Vlahuţă zice, şi despre d-sa, 
cași despre acești „tineri blazaţi“, că a fost bolnav de dureri tn- 
Chipuule, Am văzul că se calomniază. Şi remediul, pe care 1l 
recomandă acestor tineri, l-a experimental d-sa mai intăiu, cum 
am văzut. 

Dar în 1892, influența d-lui Gherea asupra poetului nostru 
e la apogeul ei. Acum socialismul romin e la zenitul lui. In vre- 
mea aceasta şi Caragiale cochetează cu această grupare, tinind 
conferinți la clubul socialist, 

In conferința d-lui Vlahuță „Curentul Eminescu, ținută la 
„Ateneu În primăvara anului 1892, d-sa face, putem zice, profesii 
de credinţă socialiste. Spicuim. Pag, 11: Explică pesimismul 
prin teoriile dlui Gherea: „anomaliile societății burgheze“. — 
Pag. 15: „Sint multe dureri in viața asta, zice autorul, multe 


` nedreptăți şi anomalii, care ne amărăse şi ne revolta“. Şi, d. 


Vlahuţă dă un exemplu. Ce exemplu alege? E foarte caracte- 
ristic, lată-l: „Cind deschizi un ziar și citeşti, de exemplu, că în 
cutare mină de cârbusidin Belgia s'a intimplat o explozie de 
grizu, care a lăsat morţi pe loc 200 de lucrători .* E metodul, 
sau, cum s'ar zice, mentalitatea socialistă. Ca sa-ţi vină, ca cel 
mai apropiat exemplu, mizeriile proletariatului din Belgia, tre- 


156 G. IBRĂILEANU 


N eM 


buia oarecare frecventare la şcoala socialistă romină, care, im 


lipsa unu proletariat național, era veşnic preocupată de proleta- . 


riatul din Apus, atit de preocupată, incit explica fenomenele noas- 
tre naţionale, prin sulerințele produse de industrialism in Apus, 
—cum face şi d. Vlahuţă imediat mai departe, cind urmează: 
„Şi pesimismul provocat de aceste atingătoare priveleşti ale vie- 
ţii, ete.", adică de mizeria socială exemplificată prin explozii de 
grizu! Şi să nu se uite că, in această conlerență, e vorba de 
cauzele pesimismului lui Eminescu! E drept că, vorbind de vi- 
aţa minerilor din Belgia, d. Vlahuţă zice: „Cind cugeţi la te- 
roarea şi jalea atitor familii dezolate, atitor suflete asuprite, şi lu 
nai, şi pe aiurea, cum să nu te simţi cuprins de milă, etc.*. In- 
tocmai ca socialiştii de pe atunci, pentru care „noi? era un mic 
adaos ca să-și achite conștiința. Pag. 18: „Eminescu a fost toată 
viaţa lui adevăratul tip al proletarului intelectual, în societa- 
tea noastră burgheză...* cum zisese și d. Gherea de curind. Şi 
apoi zugrăveşte pe acest proletar intelectual tot după d, Gherea: 
„Să trăeşti de azi pe mini într-o vesnică nesiguranță, să legi ne- 
voe de nevoe şi să iremuri în fiece moment gindindu te că poate 
veni ọ vreme cind să n'ai un căpătăiu, unde sāpi pleci capul 
eic,* Pag. 21: „Dor, şi acum mă adresez In special tinerimii, 
care se ridică şi imbrățișează cauzele mari şi drepte cu atita 
simpatie, In sufletele d-voastră Incolţește o lume nouă, ochii vă. 
ard și strălucesc de cele mai frumoase şi mai sfinte visuri ce 
s'au putut visa vr'odată“, Pag. 22: „Din contingentul acestei ge- 
nerații, recruţii de azi, se va ridica o formidabilă armată de lup- 
tători entuziaști și hotăriţi, care vor pregăti poate cele mai mari 
evenimente ce s'au putut vedea vr'odată în istoria omenirii !*, 
Pag, 33: D, Vlahuţă chiamă pe maestrul, care va cinta aceste 


idealuri ; „In el va palpita concepția unei lumi mai bune... Ver-, 


sul lui va răsuna ca o trompetă de luptă... Cuvintul lui profe- 
tic, privirea lui inspirată ne va arăta, in lața ochilor noştri, ex- 
taziaţi, lumina uimitoare a unui ideal măreț. — un splendid, un 
grandios răsărit de soare, peste-o lume ș'o viață nouă!“ 

l Acelaşi lucru îl spune şi in Unde ni sînt visätori?—tipärit 
a slirşitul acestei conlerinţi : 


Unde ni-s sămănitorii generoaselor cuvinte, 

Magii ocrotiți de stele, mergătorii inainte 

Sub credințele slărmate și sub previas şterse 
Ingropind vechea durere, cu-al lor cintec să reverse 


OPERA D-LUI VLAHUTA 167 


Peste inimile noastre mingiere gi iubire, 


Și cuvintul lor profetie, irata lor ire. 
Valurile de 'ntunerie doapielade-le în două, 4 
Splendidă "'naintea noastră să ne-arate-o lume nocă! 


Ce departe sintem de poeziile şi nuvelele d-lui Vlahuță din 
prima sa fază ! 

Acest optimism social i! găsim şi'n conlerența Onesfitatea 
în artă din 1893, tipărită in revista d-lui Gherea „Literatură și 
știință“ şi retipărită acum de curind în volumul „File rupte. 

„Socialismul* acesta apare și în „Dan* (1894). Unul din 
puţinile tipuri simpatice din acest roman este Albert Lambrino, 
student la Berlin, amestecat in mişcarea lucrătorilor şi socialist, 
Prin gura lui Albert, d. Vlahuță zugrăvește cu admiraţie pe 
Lassale, Intemeetorul socialismului german : 


Albert vorbea de vinta studenților dela Berlin, de profesorii de-acolo, 
da mişcarea ideilor socialiste, Văzase pe Lassale și-l auzise vorbind În o în- 
trunire de locrători: un adevărat fuscinator : ochiul, glasul, convingerea cu 
care vorbea dedenu Apei lui frumoase ceva de apostol inspirat, de zen, 
care crează numai cu ocul eavintului“, 


Aiurea d. Vlahuţă, zice: „În ţară se pornise rde citva timp 
un curent sănătos, idei generoase însullețeau linerimea care se 
ridica, etc.*, 

Ce-a rezultat din aceste influențe arătate până aici? 

A rezultat o concepție asupra lumii şi societății, cam vază, 
pe care şi noi, ca s'o denumim just, vom numi-o umanitarism, 
—un fel de democratism cu aspirații idealiste, căci socialist cu- 
ra! n'a fost nici un moment d. Vlahuţă, deşi In conierența din 
1692 l-am văzut exprimind în terminologia socialistă visurile so- 
cialismului, S'a imprumutat o clipă socialismului; nu i sa dat, 

Ne vom opri mai mult asupra romanului „Dan“, de-a lun- 
gul câruia se vâdeşte aşa de bine acest umanitarism idealist 
Acest caracter e manifest, —dacă ni se îngădue acest pedantism, 
—chiar în faptul că autorul voind să caracterizeze scrisul lui 
Dan, colaborarea lui la ziarul „Alarma“, imaginează că eroul 
său. recenzează Lirreligion de lavenir a lui Guyau «După ce 
expunea cuprinsul- volumului, zice d. Vlahuţă, Dan arăta influ- 
ența binefăcătoare pe care o va exercita asupra tinerimii filozo» 
ful modern ce deschidea, prin ideile lui generoase și umanitare, 
un nou cimp de cercetări şi de discuţii, un nou mod de a Infe- 
lege lumea şi viața». Cei care cunosc filozofia lui Guyau, își 


163 G. IBRAILEANU 


dau bine samă de felul ideilor şi al sentimentelor lui Dan, care 
face din filozofia lui Guyau un crez, o stea conducătoare. 

Să analizăm mai departe romanul din acest punct de ve- 
dere. 

Dan concepe o poezie In care vrea să-şi exprime aspiraţiile 
sufleteşti, scopul vieții sale. D. Vlahuță caracterizează gindurile 
lui Dan: «Ginduri de tinăr, agitat de nedreptăţile şi dezordinile 

„vieţii, ginduri de visător al unei lumi mai bune, pe care o vede 
f. posibilă şi nu pricepe cum de nu vine mai curind». 

Sa-l vedem acum pe Dan față cu probleme concrete. Cei 
care au cetit romanul, işi aduc desigur aminte de paginile, unde 
e vorba de țăranii care aduc butuci din munte la Sinaia. Işi a- 
duc aminte cum tinărul locotenent Drăghici umple de singe pe 
un ţăran, lovindu-l cu cravașa peste obraz, cum Dan şi cu Al- 
bert, indignaţi, părăsesc caravana boerească şi se intorc după 
țărani, cum vorbesc cu țăranii, le fac ţigări, li consolează, se 
entuziasmează de ințelepciunea lor, de spiritul lor, işi arată mila 
pentru suferințele lor şi (semn mai mult de umanitarism vag 
decit de conștient democratism) admiraţie pentru răbdarea lor, 
răbdare, — observăm noi, ca să complectăm paranteza de mai 
sus, —care nu poale tăia gustul Drăghicilor de a-i cravașa (Cra- 
vaşarea e un simbol numai), f 

In acesi pasagiu e „fārăānism* şi o anumită specie de ță- 
rânism. E una din rarele manifestări ale viitorului țărânism al 
d-lui Vlahuţă. Innainte de acest pasagiu, nu putem cita decit 
cele citeva rinduri din «Durerile lumii» și din «Goana Vieții» 
attt de puţine, de neinsemnate, şi incă şi mai subiective decit 
aceste din «Dan». 

De acest democralism umanitar e așa de stăpinil acum d, 
Vlahuţă, incit preocupările acestea „Politice“ îşi au rolul lor şi 
in visurile de fericire ale lui Dan, cind e inamorat de Ana, ca 
şi în tristeţele acestuia c nd, căsătorit, crede că ca nu-l mai iu- 
beşte, Dan visează la Ana, „Și se ducea cu ea în singurătăţi.., 
ba nu, în lume, In agitaţiile vieţii, unde se cere lorţă şi voință, 
unde bunătatea şi simpatia noastră are un scop şi un cimp larg 
de deslășurare, unde sint atitea räni de vindecat şi lacrimi de 
şters și unde omul simte pururea cà are pentru ce trăi; şi a- 
mindoi luptau, se Indemnau la muncă, iși aduceau partea lor de 
energie In marea şi generoasa Îrâmintare a vieții, vibrau de du- 
rerile altora“, Aici pare că e şi influenţa așa numitei „femee-ce- 
tățean* din articolul d-lui Gherea despre Eminescu, 


OPERA D-LUI VLANUŢA 169 


Dar chiar de pe acuma, Dan are Indoieli asupra Anei, căci 
el „işi aducea aminte de lumea deşariă In care trăia inchisă, de 
viața ei artilicială, de prejudițiile şi vanităţile ereditare de care 
nu se mai putea desface, pentrucă erau în singele ei* 

Această imposibilitate constituţională a democratismului 
Anei, va fi și ea o canză de dezbinare Intre ei, ori cel puțin 
aşa i se va părea lui Dan. 


Pe la slirşitul romanului, cind ei se torturează unul pe al. : 


tul, cetim : „Gindul că el n'a fost în stare s'o facă fericită, că 
inima ei tinjește de dorinţi pe care el nu i le poate indeplini, 
că toate aspiraţiunile lui de a se face folositor lumii, printr'o 
muncă pacientă şi dezinteresată, pe ea n'o mișcă şi n'y incăl- 
zesc deloc, gindul acesta Il umplea de-o desperare Intunecată, 
lașă, zdrobitoare“. (Dar vom vedea că poate cea mai Iinsemnată 
cauză e că ea nu la înțeles, nu l-a admirat şi nu la incurajat 
ca artist). 

Concepţia aceasta, democratică și umanitară, dă d-lui Vla- 
huţă posibilitatea să vadă şi mai bine relele sociale din acea 
vreme. Tendința spre mai bine ascute intotdeauna spiritul cri- 
tic indreptat asupra neajunsurilor sociale. 


pirații cătră „o lume mai bună", găsim şi o critică socială a- 
mară şi une-ori vehementă, poate chiar exagerată, In articolul 
„Spoiala și luncționarism* găsim citeva idei care ne arată In- 
destul părerea d-lui V'ahuță asupra formelor nouă introduse in 
Rominia și asupra rezultatelor lor. „Neam plătit scump de tat 
fantezia tristă a unei civilizaţii de carton, zice d-sa. S'au acope- 
rit cu vorbe mari şi cu enorme cheltueli de bani articole de i- 
mitație a câror falşitate azi nu mai poate înşela pe nimeni“, 
(Goana...) „Deasupra acestui lurnicarideparaziţi şi de neputincioşi, 
se etalează marele bazar de forme goale și pompoase, solemni- 
tatea tristă a unei civilizații Je paradă, umilată, sterilă şi anostă 
ca un discurs de înmormintare*. (Goana...) 

„Civilizație de cartun“, „articole de imitație“, „forme goale*, 
—e critica cunoscută, care poate fi și junimistă, şi eminesciană, 
și caragialiană și socialistă. Terminii ( „imitație“, „forme goale“) 


| 


Şi "n adevăr, în bucăţile unde am găsit eluziunea de as.” 


ar indica mai degrabă concepția Junimii, căci amintese formu- * 


lele d-lui Maiorescu, dar, In acest articol, alăturea de critică, 
sint profesii de credință quasi-socialiste, pe care le-am citat mai 
sus, căci la această dată d. Vlahuţă, cum am văzut e sub in- 
iluența d-lui Gherea. 


170 G. IBRAILEANU 


De alimintrelea critica a fost cam aceiaşi —și a d-lui Maio- 
-rescu şi a socialiștilor. Soluţiile, au fost deosebite. lar d. Vila- 
huță, în articolul citat, îşi exprimă critica în termeni „juni- 
miști*, iar soluția în termeni „gherişti“, 


Această civilizaţie d. Vlahuţă o zugrăveşie pe larg în „Dan“. 
„Dan* este un roman cu caracter şi psichologic și social. 
Conţine o dramă sufletească şi zugrăvirea unor împrejurări 50- 
iale, —imprejurări dintre care unele au de scop să ne explice 
rama, iar altele ca să caracterizeze societalea rominească din 
cel moment. Drama sulletească vom analiza-o aiurea, Acum ne 
nteresează partea socială, care e o crilică amară a societăţii, 
Acţiunea romanului se petrece In două locuri. Partea in- 
tăia in Bucureşti, iar a doua intrun orăşel, intro „comună ur- 
ană* din Moldova. Aşa dar vom face cunoștință cu intreaga 
scară a clasei dominante, de la miniştri pănă la suprelecţi, 
Romanul se incepe cu un bal de fine de an la un pensio- 
na! de fete din București. Fireşte asistă tot felul de oameni. O- 
cazia e bună pentru autor de a ne zugrăvi citeva categorii so- 
ciale, lată mai întăiu „arendași, fabricăhți, negustori din pro- 
vincie* (cum s'ar zice: agricultura, industria şi comerţul). Ei au 
venit aci să-și ia fetele acasă, Intiinindu-se ei parcă se cunosc 
de cind lumea şi discuţiile lor ajung fireşte la afaceri, 


£ 
Atunei figurile lor lunu o înfăţişare gravă, fruntea li se Taeretes, o- 
chii aratau o concentrare da atenție, o grijă parcă de n înţelege yi afla tot, 
de a apuca o idee nouă, privitoare la negoj. Vorbeau de concurenta pe 
cure ne-o lace America cu grinele el, de seceta din Rusia, de imprumutu- 
rile Statului, de ultimele falimente. 


Deja apare egoismul şi mărginirea. Dar autorul urmează : 


Uneori li se părea că e cineva carei ascultă, li spionează, ș'atanci îsi 
scoborau plusul, gesturile deveneau mui iuți, mai Raba şi vorbele lor 
șoptite aveau ceva din fişiital biletelor i Un toptangiu din Călăraşi 
se găsise ceva rubedenie, după o soră vitrigă a neve „eu un moșier 
din Hfov. Co bucurie pe ei. Fotele lor erau în ueciaşi clasă. Oare ole ştiau 
că sint rude ? 

„Ce de parale trebue să facă asta eu școala ei”, gise unul. Si ime- 
diat see gg a face socoteală; 120 de fete n o mie de lei: cit să cheltu: 

„ iaseă en? Și enleulau pe zi chilogramele de carne, rabatul do ln o consu- 
matjie aşa de mare, şi după donă censari de și operații aritmetice, 
rămaseră amindoi can fața unei crime, uitindu-se unul la altul, ca ochii 
mari, bolbaţi, în umbra compactă a nopţii: D-na Raspul elştiga trei zeci şi 
patru de mii de franci pe an... „Inchipai-ţi nene Tanase !* 


Cum se vede autorul reuşește să-i facă grotești pe toți a- 


- 


OPERA D-LUI VLAHUŢA ui 


cești oameni care reprezintă clasa burgheză rominā. Sentimen- 


tele sale pentru această categorie de oameni nu se desmint ni- 
câiri, niciodată. Oriunde intilneşte pe unul, Il zugrăveşte ca pe o 
fiinţă rea, egoistă şi ridicolă, mai ales ridicolă, căci coarda care 
vibrează cea intâi la d. Vlahuţă, este aceia a satirei. 

Aşa de pildă, cind autorul face biografia ministrului Lam- 
brino, a cărui nevastă dintăi era fiica unui negustor, Marcha- 
chi, el nu uită să-l încarce pe acest comerciant cu tot ridicolul 
cit poate incăpe într'un sferi de pagină. Lambrino face cunoş- 
tință cu familia Marcachi la expoziţie, la Paris: 


Lambrino devenise inseparabilul Doamnei și Domuișoarei Mareachi 
Spiridon, "pa marea mulțumire n stalui care, nu astfel, putea să-și pe» 
treacă In linişte żina la expoziţia de mașini și industrie, singura secție care 
interesa comerciul său; căci el nu venise atita drum, ea să caşte gura la 
fleacuri și lu tublouri, care roprezintun femei despointe*. 


Urmarea : Lambrino devine amantul Doamnei, apoi bărba- 
tul Domnişoarei ; iar cu zestrea ciştigă un colegiu de deputat in 
Capitală. 

Evident, fiecare om vede lumea conlorm vu sentimentele 
sale. Cind autorul nostru vede aşa această clasă de oameni, el 
ne arată, nu se poate mai elocvent, sentimentele sale pentru 
clasa nouă din Rominia, pentru clasa care formează suportul 
formelor nouă transplantate din Apus, 

in acest mod le a zugrăvi pe „burghez“, noi vedem tran- 
scripția artistică a atitudinii tuturor acelora care au criticat in- 
troducerea civilizaţiei burgheze la noi, Paginile acestea pot servi 
ca ilustraţii în text la articolele sociale ale lui Eminescu și ale 
d-lui Gherea, 

Am văzut mai sus mărturisirea d-lui Vlahuţă că în prima 
tinereță obişnuia să stea seri intregi cù Eminescu şi să „vorbească 
rău de lume” l.. Ei bine, în acest prim capitol al romanului său 
nu-şi desminte deloc obiceiul. Vurbește râu de toată lumea. 

A vorbit rău mai intâiu de arendași, de fabricanți şi de 
negustori. Imediat trece la politiciani. Zugrăvește pe unul, Ve- 
ronescu-Prisăcani, dindu i valoare de simbol şi în acelaşi timp 
-schiţează in treacăt citeva scene din (Cameră şi citeva moravuri 
din presă. 


De zece zile, prin cafenele, pe stradă, în tren, n'auresi vorbindu-se 
decit de Veroneseu-Prisăcani : deputat şi membra în comisia de indigonate, 
el primise buni dela mai mulţi Ovrei, cari cereau împămintenirea. Lacrul se 


172 G IBRAILEANU 


aflase, și un Cerber din o 

:Se res ear moră stia şi i pise: arano parlamentar. pr 
o con co iterei până la sfirş 
acestei alarmante ai nm Era ultima sedin ă Deputaţii erau em şi lie. 


cucoană în tribuna damelor, dădu un pipet de spaimă şi l Intr'un tir- 
u rimal + grav, solemn, senin cași eum ni- 
mic nu s'ar fi întîmplat, citi mesagiul de inchidere, 


' „Dar ziarele opoziţiei se aşternură pe lucru“. Ele află că 
Veronescu a furat bani publici, pe cind era luncţionar la vama 
Prisăcani şi a stat la inchisoare, Şi mai allă cum a ştiut el să 
capliveze inima unei babe de 60 de ani, „grasă la trup şi la 
pungă“, 

Băgaţi de samă cum işi bate joc autorul absolut de toţi, 
chiar și de acei care-l demască pe Veronescu, de ziariştii din 
opoziţie. 

À Un alt tip de politician, mai subțire, ajuns mai sus, până 
la fotoliul ministerial, un om nu cu mai multe scrupule decit Ve. 
ronescu, dar mai dibaciu, mai prudent şi mai inteligent, este 
Lambrino, pe care l-am văzut cum obţine mina Domnişoarei Mar- 
cachi, după ce lusese amantul mamei ei, și cum ajunge deputat 
grație zestrei, 


In Cameră se distinse ca un orator de forță Citise cu iune bio- 
grafiile oamenilor mari politiei,—discursurile lor, le ştia pe dina į ambi- 
om] fără serupule, dar dulce la vorbă şi mlădios cu toată lumea, inţele- 
gind perfect jocul grupărilor ps ale zilei, ol, in nerãhdarea lui juvenilă, 
se ilustră chiar din prima legislatură prin citeva volte de adresă şi agili- 
tate în adevăr artistice. E un băiat cu viitor mare, spuneau bătrinii. Du 
trei ani avu durerea de a-şi perde soția. Ji văminea un singar copil, "pă 
be La un an se insara cu D-şoara Raclia. Era grăbit.  Vința "i scurtă. 
Ca această à doua zestre ntin milionul, De eind il visa el! ÎIntărit, 
armat, sẹ aşternu voiniceşte pe lucru, și portofoliul ministerial, după ce-i 
trecuse pe la nas de vre-o donă ori, veni într'o bună dimineață şi i se n- 
şeză frumuşel la subțioară, ca cel mai firesc lucru din inmo. 


Dar d. Vlahuţă își isprâveşte romanul cu „ăpuleuza" aces- 
tui politicianism.  Priboianu, după ce duce pe Dan la casa de 
nebuni, se duce la Cameră. In vestibul, cineva il ţine de vorba, 
Din cind in cind ușa sălei de şedinţă se deschide, şi Priboianu 
aude frinturi de discurs: „Moralitatea, domnilor, nu se poate 
despărți”... „omului politic mai ales eu ti cer să fie moral nu 


OPERA D-LUI VLAHUȚA 178: 
numai în societate, in vaza lumii, ci și intre ai lui, In sinul fa- 
miliei lui, cu...* „Acel care nu ştie mai intăiu să respecteze: 
cinstea și sfințenia casei lui..." e 
Cine vorbește aşa? Peruianui, arivistul, omul crud, acela. 
care a siluit pe so „lui, pe Ana, acela care a aruncat 
groaza, ruşinea şi doliul in mai multe familii.—E caracteristic 
că d. Vlahuţă pune pe politicianul Peruianu să spună aceste cu- 
vinte, in momentul cind coboară cortina asupra acțiunii roma-- 
nului d- 
ar același prim capitol din „Dan“ conţine o adevărată co- 
lecție de triumiători fără merite, 

lată-l pe d. Razi, inspector peste monumentele istorice, 

„post creat pentru el—Mişu Razi, nu pentru monumente“, — 
Cine este acest Mişu Razi ? „Fecior de bani gata, trecuse prin școală. 
şi prin lume dus de mină, ca un copil, de averea şi influența 
lui tată-său, Până la vrista de 35de ani nu făcuse nimic. Ta- 
tal său, incurcat în datorii dela o vreme, işi aduse aminte că 
feciorul său e «doctor în ştiinţele politice» şi-i zise ; «Mitică dragă, 
ia să te mai lași de cavalcade... Apucă-te și tu de-o treabă». Şi. 
Mitică se gindi la o insurătoare bună, Da: pețitoarea, Aspasia 
de Mavrichi, li arătă greutăţile lucrului: «Trebue neapărat să iei: 
o slujbă, să te alegi un deputat ceva, altfel nu putem face ni- 
mic». Razi insă nu are nici ştiinţă și nici nu poate munci, „În 
şcoală nu se distinsese decit ca un bun colector de timbre“, li 
vine însă o idee salvatoare: Să facă „o colecţie din toate arti- 
colele de gazetă, care laudă pe capul statului“. Peste doi ani 
apărea : „O pagină de istorie contemporană, studii istorice de 
Demetre Razi", care i-a adus un „Bene-merenti“ și postul de 
inspector al monumentelor istorice. 

"” Razi e arivistul literar, omul incapabil de muncă și lipsit 
de taleni, care invinge pe cei merituoşi, Şi romanul conține o. 
sumă de merituoşi, invinşi de tipuri ca Razi. Dan e dintre cei 
învinşi, 

———Tiiumlul nulităţilor literare este un subiect insemnat intr'un. 
roman, în care eroul e un scriitor şi un învins in concurența so- 
cială. Această problemă dă ocazie d-lui Vlahuță să scrie cl- 
teva pagini de satiră virulentă la adresa Academiei, Scriitori: 
ca Stelian, Graur, Dan, nu sint premiaţi, iar academicianii se 
premiază pe ei înşişi (pe atunci se putea aceasta), Şi cind, din. 
intimplare, nici un academician nu are opere de pus la concurs, 


1 G. IBRAILEANU 


atunci... Dar să vedeţi ce situaţie imaginează d, Vlahuţă, ca să 
zugrăvească ridicolul şi odiosul acestei instituții. Un membru al 
Academiei, Domnu Curtius Borceanu (de care Dan aude întăia 
oară, cind află afacerea ce urmează), «trăeşte cu una Măcăreasca, 
o văduvă cochetă, care de multă vreme are o latăde măritato. 
' Şi d, Razi (acelaşi Razi!), care nu mai avea slujbă şi al cărui 
tată sărăcit murise, ese introduce 'n casa Doamnei Măcărescu 
In calitate de viitor ginere», Se face logodna. Măcăreasca tn- 
cintată. Incintat şi Domnu Curtius Borceanu «câ i se limpezeşte 
situația», Dar zestrea ? Razi depune la Academie o broșură 
de 100 de pagini: <Auguştii miri». «Cartea e premiată: <Bor- 
ceanu încâlzise inimile colegilor : le spusese că-i chestie matri- 
monială la mijloc: «faceţi această casă, pentru mine!... Sint ti- 
neri şi se iubesc ca doi hulubașşi, Copiii lor or să vă binecu- 
vinteze»,.. 

Dar să lăsăm primul capitol al romanului unde-2m mai pu- 
tea găsi şi alte tipuri de «ajunşi» şi de triumiători şi să mai 
vedem şi alte antipatii ale autorului, colectate din alte medii. 
L- L'am văzut pe autor, cind am analizat mai sus două bu- 
câţi din «Goana vieţii», că nu are o simpatie pronunțată pentru 
militari, Aici în «Dan» unul din tipurile pe care, dacă se poate 
spune astle], le persecută autorul, este locotenentul Drăghici, care 
e impodobit cu tot ceia ce poate face pe un om respingător şi 
ridicol— căci autorul reușește intotdeauna să facă ridicoli pe 
cei care nu sint buni, Drăghici, fiu de negustor bogat, face pe 
aristocratul, este un tip de secătură impertinentă, dispreţuitor de 
oameni mici, vinător de zestre, incult, tip de fante, înzestrat cu 
o mare facilitate de a elace spirit» prost, dar plăcut cucoanelor 
şi duducilor, şi foarte abil în ghidușii, «o grădina de băiab, 
cum s'ar zice, Bine înţeles că manierele lui elegante şi ceia 
ce se chiamă savoir-vivre sint ireproşabile, şi Dan, inamorat de 
Ana, întilneşte în el un concurent ingrijitor, cu toate că Ana nu 
poate fi lascinată de un asemnea giovine, căci ea este oare- 
cum fiica sufletească a lui Dan, care i-a fost profesor, 

Dar manierele acestea sint ca o pojghiță subțire, subt care 
se ascunde barbarul râu şi violent. Intr'o zi, Dan, Ana, sora ei 
d-na Lambrino și ministrul, Drăghici, Albert şi alţii fac o es- 
cursie în munte, la Sinaia. Intr'un moment, se văd venind dela 
«deal niște cai, Incărcaţi cu seinduri, Caii nu se pot opri. Tä- 
ranii care mină caii, strigă escursionișştilor să ferească, Ei nu 


OPERA D-LUI VLAHUŢȚA 173 


ascultă. Calul d-nei Lambrino e (rintit cu stăpină cu tot, iar 
calul ţăranului, căzut și el, se zbate subt scinduri. «Şipe cind 
țăranul se trudea să-l scoale, odată se pomeni că-l tae ceva as- 
cuțit peste ochi, peste obraz, peste mini: De ce dai, Domnule ?— 
atit apucă să zică şi nu mai văzu nimic, orbit, zăpăcit de lovi- 
turi, Era bravul Drăghici, care își rupea cravașa de fața aces- 
tui nefericit ; nu-l mai puteau potoli, —insuṣşi Domnul Ministru 
(Lambrino) interveni in franțuzește, se vede ca să nu priceapă 
țăranul: — Allons, mon cher, assez...» E al treelea militar al 
d-lui Vlahuţă care bate. 

Şi, ca pendant la scena asta, d. Vlahuţă pune pe unul din 
țărani să istorisească lui Dan și lui Albert (care, indignaţi, au 
părăsit caravana şi s'au dus după țărani) cum acum doi ani «tot 
așa un ciocoiu dela Bucureşti» l-a umplut de singe, pentrucă 
i-a spus «să nu dea în iapă că-i a făta», 

Să urmărim pe d. Vlahuţă, în alt mediu, la Pungeşti, un- 
de-l] duce d-sa pe Dan, ca judecător. Să vedem atitudinea sa 
față cu cei care formează stilpii societății unui orăşel. 

Dar mai Intăiu să observăm un fapt caracteristic acestei 
faze literare a aceluia, care a scris mai tirziu atitea nuvele din 
viața țărănească : In această jumătate de roman care se petrece 
la ţară, autorul nu vorbeşte de țărani decit în treacăt, cind are 
de zugrăvit un personaj din cei de sus, ori o stare sufletească 
a lui Dan (din aceste însemnări trecătoare apare totdeauna viaţa 
de mizerie a ţăranului), „Mediul“ pe care-l zugrăvește, sint re- 


„prezentanții „civilizaţiei“ la sale, funcţionari, oameni de afaceri... 


Domnul Singhel, care ţine embaticurile moşiei, dă la toți jude- 
câtorii o casă gratis, serveşte suprelectului o leafă fixă de 500 
lei pe lună. Judecători venali şi nedrepți. — Administratori ve- 
nali şi nepricepuţi. Toţi la un loc oameni stricați, rogi de toate 
viţiile. 


In fieeure seară se stringeau la Mihăiţă Dimcea, comandantul compa- 
niei, și-și făceau stositorul obicinuit care ținea până în ziuă: Mitu Ciargea, 
snprefectul, Costachi Stoica, vechilul lui Spano, Adlel spiţerul; ăştia erau 
stilpii „<inodalui“,—4i de malte ori lacran ca tovarăși, cînd le cădea în pal- 
mă cita-a giscă de y paan, toată noaptea era masă întinsă si băutură, la 
discretio.. aici își aduceau recolta boerănașii de pe Racova, și de multe ori 
işi lăsau caii şi trăsara, coasornicul de la brin, pora do vinătoare ; aici îsi 
depunea rul „eronomiile”, directorul şcolii leafa, și cei opt avocaţi — 
ciupelile lor de poste zi... 


Tabloul e complect şi destul de intunecat. Citeva raze de 
lumină nu le-aruncă decit doar irrria torului, 


— 


176 G. IBRAILEANU 


Numai „boerânaşii de pe Racova“ nu-s ironizați aici. Şi'n 
adevăr, aceștia sint victimele celorlalți. Averea, perdută de ei, şi 
pe această cale, e averea aceia, care a trecut de la vechile clase 
băștinașe la clasele cele nouă—la burgheziatnăscindă romineas- 
că ori la cea străină, Acest proces de deposedare a claselor 
vechi de cătră cele noua (zugrăvit de Eminescu cu atita durere 
și indignare) l-a atins d. Vlahuţă de mai multe ori. În partea a 
doua din „Dan“, vedem pe proprietarul Pungeştilor, Temistocle 
Spano, al cărui tată „fusese chelar la un boer mare, lordache 
Balş, şi... facuse economii; la moartea lui lăsa celor doi băcţi 
citeun milion ; cel mai mare s'a dus la Atena. Temistocle a 
cumpărat Pungeştii*.—E, pe scurt, istoria sărăcirii boerimii din 
Moldova şi trecerea averilor ei la subalternii lacomi, energici 
şi fără scrupule. 

Pe d. Vlahuţă îl obsedează acest fenomen, — „căderea nea- 
murilor* şi „ridicarea noroadelor*, cum zice un personaj al d-lui 
Brătescu- Voinești, Dintre puţinele personaje simpatice din „Dan“, 
e şi boerul de neam mare, Racliş, care şi-a pierdut averea din 
cauza generozilății, a gusturilor fine şi a lipsei de simț practic, 
şi căruia nu-i mai rămine decit „o casă în Calea Victoriei, pe 
care-i olerea Zissimo Avlami, bancherul, b sută optzeci de mii 
de franci*.— Așadar, în locul lui Balş, se ridică Temistocle 
Spano; în locul lui Racliş atiţia alții şi, instirșit, Zissimo 
Avlami. Să se bage de samă: și Spano şi Avlami sint 
greci. În adevăr, burghezia noastră s'a recrutat in bună parte din 
Greci ori Bulgari, Se ştie teoria lui Eminescu: a păturilor supra- 
puse, După marele poet, care generaliza la extrem, ca orice tem- 
perament subiectiv, intreaga clasă burgheză, intreg partidul pro- 
gresist din Rominia şi insăşi forma constituțiodală,—toate nou- 
tățile, intr'un cuvint, sint lucruri grecești, 

Din această analiză a „sociologiei* din romanul „Dan“, se 
vede bine atitudinea d-lui Vlahuţă: Un critic fără milă al intre- 
gii clase dominante, subt toate aspectele ei, 

Dintre oamenii din oraşe, nu are simpatie decit pentru cei 
Invinși: scriitorii de talent şi boerul Racliş. Dar aceștia nu sint 
numai învinşi. Mai au și alte insuşiri, Cei dintâi sint arfişti, iar 
boerul sărăcit e trecutul, e o clasă care a lost in floare odată 
cu clasele mici, din care fac parte Radu şi Dan... Şi incă o 1n- 
suşire : sint distingi, 

In slirșit, simpatia autorului mai e indreptată asupra lui 


OPERA D-LUI VLAHUŢA 17 
Priboianu, despre care am mai vorbit, și asupra doctorului de 
plasă dela Pungeşti, Anton Pravăţ. Aceștia sint simpatici, pen- 
trucă luptă impotriva tuturor relelor pe care le critică autorul. 
Aceştia, vorba d-lui Brătescu-Voinești, iau biciul și gonesc zara- 
fii din templu. Priboianu și Pravâţ sint interesanți. Dintre serii- 


torii vremii, dintre colegii intru critică ai d-lui Vlahuţă, numai | 


d-sa a pus în opera literară şi luptători. Tipuri de acestea lipsesc 
şi 'n Eminescu și "n Caragiale și (dacă mi-aduc bine aminte) şi'n 
opera d-lui Delavrancea ; de asemenea lipsesc (an remarcat-o 
la vreme) și'n opera d-lui Brâtescu-Voineşii și n „Însemnările 
lui Neculai Manea“ ale dlui Sadoveanu, 
Şi lucrul e explicabil la d. Vlahuţă. D-sa, acuma, reco- | 
mandă „generoasele avinturi”, | 
j In alară de cei învinși şi de cei care luptă Impotriva tri- 
 umtalorilor,— toţi ceilalţi sint rāi. În opera d-lui Vlahuţă nu e- 
xistă nici un om ridicat prin munca lui, nici un burghez — de- 
treabă, lată Peruianu. E activ, energic, a muncit mult, —ar putea 
fi vn om detreabă. Dar nu, mai are clteva insușiri care fac din 
el un monstru! Tipul e real, e consecvent. Ceia ce vreau să spun 
e că d. Vlahuţă n'a găsit în viaţă şi na pus In romanul său 
pici un om cum se cade din clasa burgheză, cum na gāsit nici 
Caragiale, şi cum n'ar fi găsit nici un romancier socialist. lar 
noi credem că 'n realitate asemenea tipuri au existat și pe-atunci, 
cum există şi azi. i 
Subt forma aceasta, împrăștiată prin articole, prin schiţe, 
prin „Dan“, critica d-lui Vlahuţă e tot atit de excesivă caşi a lui 
aragi minescu şi a socialiștilor. 
ine de societate e aşa de mare, incit pe d. Vla- 
hujā nu-l lasă inima să treacă nimic cu vederea. Sar putea aa 
că uneori, din punct de vedere literar, face exces de dag şa 
de pildă, cind vorbește de accidentele de drum de ac a care 
este expus călătorul romin şi de insectele din vagoane ară nici 
un alt motiv altul, decit că Dan e in tren spre Sidana. : 
Din punctul de vedere al cui critică d. Vlahu ? Am $ - 
zut in Spiritul critic* că junimismul a criticat ormele nouă din 
edere al clasei vechi dominante și din acela al ideii 
de Stat; că Eminescu, Caragiale și socialiștii au criticat TERIA 
forme din punctul de vedere al REES SA] mici, obijdu 
j i chiar primejduite de distrugere. 
zii primea za arhi i deşi lucrul nu reese așa de clar din 


i f asi a lui Emi- 
opera sa, a plecat dela acelaşi punct de vedere cași A 


punctul de v 


| 
i 
| 


173 G. IBRAILEANU 


mesecu și a celorlalţi,—dar şi dintr'un altul : din punctul de ve- 
deré al situației artistului in societatea rominească. Acest lucru 
il vom arâta în alt capitol, Se va vedea importanța acestei 
consideraţii. Şi cred că și critica lui Caragiale trebue să aibă și 
acest mobil, deși In opera sa nu-l putem surprinde nicăiri. U- 
nele fapte şi vorbe ale sale poate ar fi suficiente să ne intà- 
rească in această presupunere. 


Cind am vorbit de ceilalți critici („Spiritul critic“), am vă- 
zut şi soluţiile lor, remediile ce propun ei: Eminescu —iîntoar- 
cerea, măcar parțială, la trecut; socialiştii—translormarea so- 
cială ; Caragiale nu s'a pronunţat clar decit in broșura „1907“: 
—să se dea tuturora, prin votul obştesc, putinţa de a-și spune 
părerea şi de a face ceia ce voesc, iasă ce-o eși de aici. Dar 
d. Vlahuţă ? In 1887 nu știu ia ce soluţie s'ar fi oprit. Din 1889 
până la 1894, soluția, cum am văzut, este quasi-socialistă, d-sa 
fiind în această epocă un umanitarist, un democrai foarte in- 
nainlat. 

Ceia ce insă este sigur, e că d, Vlahuţă, în deosebire de 
Eminescu şi Caragiale, n'a fost niciodată conservator, Aici o 


„observaţie : optimismul social al d-lui Vlahuţă rezultă mai mult 
“din declaraţiile sale făcute în articole, decit din opera sa poe- 


tică, cum este „Dan“, căci acest roman are un caracter sumbru 
şi c foarte deprimant. Mai mult, dacă n'ar fi Priboianu şi doc- 
torul Pravâţ, luptători cu oarecare succes in munca lor pentru 


inc, „Dant ar fi un roman pe de-a 'niregul pesimist. 
lotre 1887 şi 1894, d. Vlahuţă a scris foarte pujine versuri, 


Ele sint de o cu totul altă natură decit cele din faza întăia, Nu 


F mai sint pesimiste. Unele sint francamente optimiste: Zx feri. 


cire, Unde ni sint visătorii ? Dar in versurile acestea, ca şi in 
declaraţiile teoretice, caşi în pasagiile „socialiste“ din Dan, opti- 
mismul e parcă mai mult voit, Cred că, in vremea aceasta, 
starea sufletească profunda și sinceră, acea destul de puternică 
incit să se poată strecura neschimbată printre teorii și să scape 
controlului voinţii conştiente, e starea sufletească pe care poetul 
o exprimă in „Dan*, 

Optimismul de pănă acuma, trebue s'o supunem mai clar 
în slirşit, a fost mai mult teoretic, „din cap“. El însă a folosit 
mult poetului. Străbătind in simţire-i, l-a pregătit să devină— 
cum vom vedea — obiectiv, atent la viața altora, a celor nenoro- 
cii, şi la durerile naţionale, 


(Urmează) aid <€- G. RE h 


Sonet artezian 


In parcul meu sentimental, femee, 
Deşi se vestejiră trandafirii, 

Sunt clipe cînd fintina amintirii 
Aruncă sclipitoare curcubee ; 


Le smulge din adincuri ca să 'mi dee 
Din cînd în cînd iluzia iubirii 
Şi-atunci prin toamnă "'mprăștie zefirii 
Aroma primăverii pe alee. 


lar din amurgul! tainic cind coboară 
Stăpina vremiior de-odinioară, 
In valuri limpezi pletele "și resfiră... 


Şi toată noaptea împrejurul zinei, 
Cu sunete melodice de liră, 
Pling apele pe marmora fintinei... 


Mihai Codreanu 


ca ini 


Pericolul tuberculosei la sate 


„Dintr'un poloboc de alcool nu scoţi 
nici un bnecil (de tuberealosă), dar po- 
lobocul de alcool ajută bacrilul să se 
lumulţoască“. 


Duch 


In «Viața Rominească» s'au publicat studii amănunțite a- 
supra tuberculosei ca boală socială;—cetitorii, care doresc să se 
documenteze în mod complect, n'au decit să răsloiască colecţia 
revistei. Noi ne vom mărgini ca, în puţine cuvinte, să arătăm 
puterea de contagiune şi de pătrundere a boalei şi ne vom o- 
cupă în sperial de primejdia ce amenință populațiunea noastră 
rurală, cu totul nepregătită in fața unui duşman atit de redutabil. 

Se pare că tuberculosa este o maladie foarte veche, care 
făcea victime chiar In vrista pietrei, — cel puţin aga susține profe- 
sorul Bartels (din Heidelberg) care a constatat deformațiuni ca- 
racteristice pe un schelet din acea epocă, Cu siguranță, insă, 
că pe vremea Egiptenilor făcea ravagii intinse, de oarece se gă- 
sesc urme de carii vertebrale (morbul lui Pott) pe multe sche- 
eà de ale supușilor Faraonilor (Buletinul Acad. de med, lunie 
1 ), 

Studiul tuberculosei ca hoală socială Incepe să fie mai lā- 
murit abia după descoperina bacri/ului luberculosei de câtă in- 
vățatul german Koch la 24 Mart 1882. Baccilul lui Koch are for- 
ma unui bastonaş puţin curbat; lungimea lui este ceva mai mică 
ca jumătatea diametrului unui globul de singe, pecind grosimea 
sa e de 15 ori mai mică, 

Se colorează după anumite metode şi se vede foarte bine 
la microscop, de obiceiu în grupe de mai mulţi. La căldura 
umedă nu rezistă mult timp, nici la lerbere; rezistă insă la càl- 
dura uscată la 1005, chiar 2—3 are, 

Frigul p'are nicio putere asupra lui, căci trăcşte In ghiață 
fără să-și piardă vitalitatea, 


PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE 151 


Cadeac şi Malet au îngropat plâmini tuberculoşi în påmint 
şi, după 167 de zile, au găsit baccilii cu aceiaşi virulență, Intune- 
ricul îi prieşte foarte mult; tot pe atit îl vatămă lumina. Razele 
soarelui il omoară în citeva minute. 

Din nefericire acest baccil nu se găsește numai la oa- 
menii bolnavi de tuberculosă ci şi la animalele luberculoase. 

La boi şi vaci tuberculosa este loarte frecventă şi, cu toată 
părerea contrară a lui Koch la congresul din Londra (1901), sint 
puternice dovezi că tuberculosa bovină şi cea umană sint una 
şi aceiaşi, datorite aceluiaşi baccil, 

Numeroşi savanţi de atunci incoace au arătat cazuri pre- 
cise de oameni contagionați de tuberculosă dela bovidee. 


Baccilul poate străbate în trupul,unui om, pe trei căi,—anu- 
me: pe cale respiratorie, pe cale digestivă și pe cale cutanată. 

Pe cale respiratorie, atunci cind cu aerul inspirat se intro- 
duc și baccili în alveolele pulmane; pe cale cutanată, sint nume- 
roase exemple de contaminări la abator, printr zglrietură, in 
timp ce se cerceta un animal tuberculos, şi insiirşit pe cale di- 
grestivă cind baccilul se introduce odată cu alimentele, 

Baccilul se găsește pretutindeni. Tuberculosul imprăștie 
baccili în jurul său din toate focarele organismului, Prin scui- 
patul s du, cind focarul tuberculos este In plămini; prin materiile 
fecale, cind focarul este la intestin, ori chiar prin sputa înghițită ; 
prin puroiu cind focarul este o plagă tuberculoasă, ori o lesiune 
osoasă deschisă, 

In ultimul timp s'a dovedit că chiar tuberculosul fără fo- 
care deschise imprâştie baccili prin sudoare (Poucet) ; iar în tu- 
berculosele venale prin urină. 

Baccilii proveniți din atitea izvoare, imprăştieţi de bolnavii 
neglijenți, ori ignoranţi, se usucă şi se amestecă cu praful de 
pe stradă, din localurile publice ori din casele de locuit; cind 
se mătură fâră să se stropească, tot pralul este intim ames- 
tecat cu baccili şi se depune pe mobile, pe haine, pe ali- 
mente ori este respirat odată cu aerul. Pe sputa umedă se pun 
muştele care transportă apoi pe labele lor sute de baccili, pe di- 
ferite alimente. Tuberculosul mai infectează și aerul din jurul 
său cind tuşeşie sau chiar cind vorbeşte prin parcelele mici de 
spută umedă ce proectează imprejur (Tluge). Contagiunea prin 
cărnurile animalelor tuberculoase poate fi evitată prin fierbere 
ori să fie bine lriptă. ae a 

Laptele este o adevărată cultură de baccili şi mai ales 
laptele provenit dela vacile care au mamele tuberculoase 
(leziuni la uger), dar chiar şi de laptele vacilor cu tuberculosă 
internă. 


182 DR. N. LAPTEȘ 


Diluziunea baccililor este aşa, de universală incit puţini sint 
aceia care să nu fi avut vrodată, In saliva lor ori în mucusul 
nasal, un numâr oarecare de baccili, Baczilul însă nu se inmul- 


țeşte şi nu produce boala decit pe anumite organisme debilitate. 
Nu este de ajuns grăuntele ; se cere ca şi terenul să întrunească 
anumite condițiuni. 

Organismele debilitate prin alcoolism, prin creditate, prin de- 


nutrițiune, prin expunere repetată la inlecţiune, dau cel mai mare 


tribut tuberculosei, 


Astlel dintro statistică a lui Lancereaux se constată că din 


2192 de tuberculoşi, cauzele favorizante baccilului au fost; 


Alcoolism în .........., 1229 de casuri 
Lipsă de lumină şi aer .... 6S a a» 

Mizerie şi sarcini multiple . . . m EE aI S 
Mizerie şi subalimentare . . , 2. e 
Tuberculosă în familie ,... ml 
Simplă contagiune ...,.... 46-a 


Pe lingă cauzele dehbilitanie de mai sus, un rol imens în 
propagarea tuberculosei 1l joacă condiţiunile generale de igienă, 
ingrămădirile de indivizi, igiena locuinţii. 


Sa trecem în revistă modul cum se comportă contagiunea 
in diferite grupe sociale, 

Mosny socoteşte 32,6 de contagiuni pentru 100 de cazuri 
de tuberculosă intre soţi. Louis Prenon citează următoarele ca- 
zuri: văduva unui bărbat tuverculos contaminează pe al Il-lea 
barbat care moare la rindul sâu; un văduv dă şi soției a li-a 
tuberculosa pe care o transmisese celei dintăi, 

Tuberculosa conjugală produce şi o descendență debilă, tu- 
berculisabilă ; sint numeroase exemple de lamilii întregi, distruse 
prin tuberculosă în clțiva ani, 

Mosny citează următorul caz: un tuberculos, fiu de mamă 
tuberculoasă și nepot de tuberculos, se Insoară ; soția sa moare 
de tuberculosă după ce a avut douăsprezece sarcini ; dintre acele 
douăsprezece sarcini, cinci s'au terminat cu avorturi și şapte cu 
mers la termen; dintre cei şapte copii, patru au murit de tu- 
berculosă în prima copilărie. 

t Se înţelege cu cit mai mari ravagii tace tuberculosa in fa- ` 
miliile sărace şi ignorante din satele noastre. E destul să fie 
un tuberculos intro familie, pentruca să urmeze un adevărat 
dezastru ; tuberculosul va imprăştia baccilii in abundență intrun 


- 


"9 ura 


PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE 183 


mediu adesca intunecos şi umed, in care taţi membrii familiei 
dorm ingrâmădiți în timpul ernei. 

Dr. Danet arată cum în Bretania țăranii intrebuințează un 
fel de paturi închise ca nişte dulapuri; dacă unul se 'nbolnă. 
veşte de tuberculosă, se pune 'n pat şi cit mai are de trăit scuipă 
pe părete, şi astfel zidul este tapetat cu o pătură de spută baccilară ; 
bolnavul moare ; îâră să se mai spele păretele, un alt membru al 
familiei ii ia locul. La noi, fără să ñe nevue de patul bretan şi 
fară grosolănia de a scuipa pe păreţi, un tuberculos în mijlocul 
unei familii ţărăneşti este un pericol care amenință temelia in- 
tregii familii In satul Băleni din Covurlui, am constatat două 
familii distruse de tuberculosă până la ultimul vlăstar, într'un in- 
terval de zece ani; boala lusese adusă de luberculaşii dela oraş, 
care, veniţi la ţară pentru cură de aer, fuseseră gâzduiţi în a- 
cele familii. Aceasta e una din căile prin care sa dus multă 
tuberculosă în satele noastre. In jud, Fălciu am găsit nume- 
roase familii în care tuberculosa a făcut întinse ravagii: 1) C. 
V. din tirgul Fălciu moare în 1908 de tuberculosă, pulmonară: 
fiul acestuia, |. V., moare şiel de tuberculosă, lăsind în urma lui 
trei copii care mor pe rind In 1910 și 1911: unul de meningită 
luberculoasă şi doi de tuberculosă pulmonară ; fratele lui C. V. 
moare și el de tuberculosă pulmonară în 1910, în vristă de 38 
de ani, lăsind în urma lui 6 copii debili, limfatici, dintre care 
unul cu osteită tuberculoasă şi altul cu keralo-conjuetivită scro- 
iuloasă. 2) l.ocuitorul St. R., tot In tirgul Fălciu, moare la 1905 
de tuberculosă pulmonară ; în 1911 moare fiul său Gheorghe, în 
vristă de 20 de ani, de aceiaşi boală; au mai rămas din fami- 
lie femeia şi o fetiță de 12ani, ambele atinse de baccilosă, 

3) Femeia A. C. din Bozia moare de tuberculosă în 1908; 
în aceiaşi familie mai sint fiul celei dintăi cu edenită și osteită 
tuberculoasă şi fratele ei, cu tuberculosa pulmonară. 

4) Familia S. G. din Rişești, 5) familia H. din Brādiceşti, 
numeroase familii din Paâhneşti, Arsura, au lost aproape dis- 
truse de tuberculosă. 


Vom spune citeva cuvinte numai despre contagiunea tuber- 
culosei In şcoală, numai atit cit este în legătură cu studiul care 
ne preocupă: tuberculosa în mediul rural. Un fiu de sătean, ple- 
cat la oraş pentru învățătură, este o plantă desrădâcinata din- 
tr'un mediu prielnic deşi de cele mai multe ori sărac, și trans- 
plantată într'un mediu vitreg, In luptă cu cele mai neprielnice 
condițiuni.  Ingrămadiţi pe la gazde sărace, abia hrâniți, locuind 
in camere umede şi fără lumină, nui de mirare ca mulți sā 
cadă victimă tuberculosei. Cine se ocupă de aceşti elevi, de 
locuințele lor? Chiar in unele internate, elevul fiu de sătean 
este expus contagiului ce Intimplător s'ar afla printre elevi ori 


184 DR, N. LIPTEŞ 


profesori, ca unul ce este mai debil şi mai dezorientat in noul 
mediu în care a fost transplantat, În ancheta noastră întreprin- 
să in jud. Fălciu, am cules următoarele cazuri de elevi, ce au 
dob'ndit tuberculosă In şcoală, 

1) Din comuna Băseşti un elev de liceu moare în 1905 de 
tuberculosa pulmonară, fară să aibă vr'un caz de baccilosă în fa- 
milie, nici în ascendenți, nici colateral, 

2) In Boteşti moare de tuberculosă în 19100 elevă a școa- 
lei profesionalė din Huși, fără a avea in ascendență ori colate- 
ral vrun caz în familie. 

3) Elevul V. P., din satul Creţești, moare de tuberculosă 
pulmonară fiind in clasa VI a unei şcoli normale; innainte de a 
muri a avut timp să inlecteze doi frați mai mici, ambii astăzi 
cu adenite supurate tluberculoase. Nici în familia acestuia nu 
existau cazuri de tuberculosă, 

4) In Grozeşti tinărul A., fiu de preot, moare de tubercu- 
losă pulmonară, după ce a absolvit o școală superioară de me- 
serii, lără ca în familia sa să [ie cunoscute cazuri de baccilosă. 


Nu avem la indămină dalele necesare spre a întreprinde 
un studiu amănunţit asupra desvoltării tuberculasei în legălură 
„cu serviciul militar. Vom arâta numai că pe fiecare an se in- 
mulţuesc numărul celor scutiți ori aminați din cauza nedesvoltă. 
rii fizice, la care contribue In mare parte ereditatea tuberculoasă, 
Serviciul militar, prin greutăţile lui, este cunoscut în mod cert 
că tuberculisează pe toți cei cu ereditate distrophică; tuberculo- 
şii reformaţi sint apoi trimiși in familia lor să insemințeze satele. 

Prin adresa No. 398 din 911.25,VIII, Rgt. 7 Racova No. 25 
inştiințează serviciul sanitar al jud. Fălciu că a constatat cu o- 
caziunea concentrării pe caporalul compiectaş B. C. din jud. 
Fălciu, bolnav de tuberculosă pulmonară. Prin adresa 3515 din 
22.8.911, Rgt. Cantemir 1912, aduce la cunoștința aceluiaşi ser- 
viciu că printre soldaţii concentrați s'a constatat soldatul Graur, 
matricol 2231 | 906, bolnav de tubercu'osă şi câ ea fost refor- 
mat şi inapoiat la valrä» 

Armata nu fabrică tuberculoși; dar, prin prea marea seve- 
ritate a recrutării, primește în sinul ei indivizi infectați cu tu- 
berculose latente, cu vechi focare baccilare, care se redeşteaplă 
subt influența modificărilor igienice, a condițiunilor deseori de- 
fectuoase de Incazarmare, a ostenelelor, etc.. 

Se impune dar o selecțiune mai severă la recrutare, cu 
indepărlarea tuturor elementelor suspecte. 


. 
4 


Nu vom studia tuberculosa în mediul industrial, intrucit 
la noi industria incă la inceput a străbătut relativ puţin prin 


PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE 185 


sate. Vom cerceta insă mediul rural din punct de vedere igie- 
mic, din punct de vedere alimentar și din punctul de vedere al 
locuinţii,—chestiuni așa de strins legate cu desvaoltarea tubercu- 
Josei. 

Cunoștinţile cele mai elementare de igienă nu sint cunos- 
cute şi aplicate în satele noastre. Săteanul cu școală, caşi cel 
analfabet, mare o idee precisă despre boli microbiene şi conta- 
giune; de aceia nu ia nici o măsură de pază. Nu cunoaşte im- 
portanța primenirii aerului in locuință; nici curăţenia in general 
ca element profilactic ; nici pericolul unei ape infecie; nici de- 
zastrul organic provocat de abuzul alcoolic. 

In privința alimentaţiunii săteanului, după cum In mod aşa 
de strălucit arată dr. Lupu intrun studiu publicat In această re- 
vistă, țăranul romin este în permanență subalimentat ; hrana lui 
neintrunind niciodată elementele necesare pentru a da numărul 
de calorii trebuitor organismului. 

EI n'are idee de importanța hranei și de alimentele in a- 
<devâr folositoare, ci se mulțămeşte să-şi aline foamea, inlocuind 
calitatea prin cantitate, — deşi uneori condiţiunile economice li per- 
mit o hrană mai omenească. 

Locuinţele ţărăneşti, după ancheta d-rului Cazacu, se com- 
pun In marea lor majoritate dintr'o singură camera și o tindă. 
Construcţiunile nouă se fac in condițiuni mai bune, cu camere 
spaţioase şi geamuri imari; nu țin insă nici o socoteală de orien- 
tarea clădirii, ci se fac la voia Intimplării. 

In privința Iolosinţii locuinţii stăm și mai rău, Astiel chiar 
acei care dispun de mai multe camere, în timpul ernei se 'n- 
grămădesc cu toții într'o singură odae : bătrini, tineri, femei şi 
copii. Ce cimp lecund de Insămințare baccilară prezintă o ase- 
menea cameră joasă, Intunecoasă, In care dorm ingrămădite a- 
titea fiinţi, care nu aplică nici o măsură de igienă, chiar atunci 
cind printre ei se alā un tuberculos in ultima fază!  „Maladia 
obscurității“, cum a fost botezată tuberculosa, în asemenea con- 
dițiuni, produce adevărate pustiiri, 


Tuberculosa este cea mai grea amenințare a timpurilor 
noastre. Nici un războiu, nici o epidemie nu produce atitea 
pustiiri cit produce tuberculosa în mod permanent. Golurile ce 
lasă in urma sa, pagubele ce aduce omenirii sint inspâiminta- 
toare. In Franţa mor pe fiecare an 100.000 de tuverculoși şi 
sint 800.000 de bolnavi anuai. 

D. dr. lriinescu, din studiile ce a făcut asupra datelor sta- 
tistice din direcţia sanitară, ajunge la concluzia că in țară la noi 
mor 20,000 de tuberculoşi anual și avem un numâr de 80.000 
“de bolnavi. i 

Prin oraşe mortalitatea datorită tuberculosei este in medie 


186 DR. N. LAPTEŞ 


de 3; Sint oraşe în care e mult mai mare ; așa, în București, 
mortalitatea datorită tuberculosei este de 4,5*,, şi merge cres- 
cind ; In Giurgiu, Calaraşi, Caracal ea e de 5—60. Comet (ci- 
tat de Irimescu) arată că 72*,, dintre decedaţii tuberculoşi sint 
oameni în puterea vristei ; aplicată la noi, ne dă un număr de 
14.000 de morţi de tuberculosă pe an, în plină putere de muncă. 

lată o statistică recentă din care se vede numărul decese- 
lor de tuberculosă la 100.000 locuitori în mai multe țări (Revue 
d'Hygiène, Oct, 1912, pag. 1016). 


la 1909 au murit de tuberc, in Franța 217 la 100.000 de locuit. 
Germania 168 


d ” 2 kd + 

i Š ltalia 166 fz E: 
» a ~ Olanda 180 P: R 
Š R: Ş Englitera 146 a . 
= x = Belgia 139 A 3 


In acelaşi an a murit în județul Fălciu (fără oraș) 182 la 
o populaţie de 92,719 suflete, după ultimul recensâmint, 

Un sentiment de spaimă le cuprinde din comparaţiunea a- 
ceator cifre; căci reesă cu certitudine că mortalitatea datorită 
tuberculosei pulmonare în jud. Falciu este tot aşa de mare ca im 
Franța şi mult mai mare decit în celelelalte ţări. Să mai ținem 
samă şi de faptul important că cifrele statistice de mai sus se 
referă la intreaga populaţiune a acelor ţări, orașe şi sate ; iar ci- 
fra dată pentru jud. Fălciu reprezintă numai mortalitatea din po- 
pulaţiunea rurală, unde e natural ca să fie mai puţină tubercu- 
losă ca la oraş. 

Ne facem datoria să semnalăm acest mare dezastru naţio- 
nal, ce amenință satele noastre,—acest pericol, pe lingă care pe- 
lagra, paludismul şi sifilisul, destul de grave şi ele, ne apar ca 
niște simple necazuri fără importanță. 

lată statistica mortalităţii datorită luberculosei, în judeţul 
Fălciu pe timp de cinci ani. 


Anii | "osoasă şi) B. F. Total OBSERVAŢIUNII 
| pulm, gangli. 5S | es | 


Nu s'au socotit cazurile 
destul de frecvente de me- | 
ningită tubereulousă nici de | 


1908 | 106 9 68 | 47 | 115 


1909 | 163 19 89 | 93 | 182 


tonită. 
Verificarea morţii este Jä- 
cută dela 1908 de cătră 
; cu atit mai lesne 
in cazul de față cu rit malti 


- acicuți eran cunoscuţi me- 
1911 | 170 21 103 | 88 |191 Piculai din timpul vieții. 


1910| 174| 21 103 | 92 |195 


1912 


otal 


PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE 187 


In cursul anului curent dela 1 lanuar până la 1 Noem- 
bre, adică pentru 10 luni, avem de asemenea următoarea morta- 
litate, 


Tabar, Tabere, | akar e NA a -r 

1 lan.—1 | pulm. plm. si |B. F. [Tost [OBSERVATIUN 1 

Waat ] gang | | tă pe 20 dez te 
1913 


Dintre aceştia 58 sint în | 


| 94 vristă de 10—35 de ani. | 
f 


| | 


18 139 N 12 


Aproape o mie de victime datorite tuberculosei in timp de 
6 ani, la o populaţie de 92.719 suflete. Mai mult de 50° sint 
victime în plină putere de muncă, între 15 şi 35 de ani. 

Nu vom socoti nici paguba economică, nici cea morală ; ci 
atragem numai atențiunea oamenilor cu răspundere, să vadă 
prăpastia care vom cădea, dacă asemenea siare de lucruri va 
dăinui şi dacă nu va interveni nimic să schimbe starea proastă 
economică a țărânimii, pe care se grefrază aşa de bine tuber- 
culosa, 

Bolnavi de tuberculosă bine cunoscuţi avem în prezent în 
jud. Fălciu; tuberculosă pulmonară 205; tuberculosă gan- 
glionară şi osoasă 53; total 261 de tuberculoşi și, bine ințăles, á- 
ceştia sint toți cu tuberculose deschise şi innaintate ; aici nu intră 
cei cu luberculosă latentă ori incipientă, care nu se arată medi- 
cului decit mai tirziu, cind boala face progrese. 

Un studiu la fel va trebui întreprins in toate judeţele și bä- 
nutsc că în alle centre unde industria este reprezentată prin 
numeroase fabrici şi unde amestecul cu orășenii se face mai 
mult, ilagelul trebue să fie mult mai întins. Aşa stind lucrurile, 
reesă in mod precis dureroasa constatare că avem mmmai în 
populaţiunea rw ală o mortalitate, produsă de tuberculosă, egală 
cu cea din Franța (socotită la un loc sale cu oraşe) și mai mare 
decit în celelalte ţări, In faţa unei primejdii așa de serioase, 
ce s'a lăcut şi ce este de facut? 


+» 


Vom căuta să schițâm în citeva linii lupta de apărare so- 
cială ce trebue intreprinsă la sate contra tuberculosei și în trea- 
cât vom arâta ce sa făcut pân'acum în această direcțiune. 

Credem că planul de luptă pentru profilaxia socială a tu- 
berculosei la sate trebue să fie astfel organizat, incit dușmanul 
să fie atâcat deodată In toate fortărețele lui. 

Imbunătăți» ea terenului, adică intărirea fizică a țărănimii 
prin imburătăţirea stării economice și alimentaţiunii, 

pla contra seminței, adică a baccilului și, în al treilea rind, 
inmuifirèa cunoştinților igienice în general, 


198 DR. N. LAPTEŞ 


d N N a id A d 


Până acum sintem între ţările cu un procent mare de creş- 
tere a populaţiunii, din cauza marei natalități și în special pro- 
jificității sâteanului, Aceasta însă nu va dura la infinit, căci fe- 
nomenul general care se observă în toate ţările este o scădere 
a natalității; așa că procentul de creștere a populațiunii trebue 
să fie menţinut, prin scăderea mortalităţii. 

Din ultimele date statistice publicate de ministerul de do- 
menii, extragem următorul tablou de excedente de născuţi la 
1000 de locuitori, din care se va vedea ce importanță covirși- 
oare are buna stare economică a populaţiunii rurale. 


Excedent de născuţi la 1000 locuitori în amu? 1912. 


sate . 22.3 .„ | sate ; 20.3 
Moldova oraşe 10.0 Oltenia | oraşe 7.4 
$ sate . 24.0 sate . 30.5 
Muntenia oraşe 9.4 Dobrogea | oraşe 12.7 
: sate . 21.9 
Rominia oraşe 9.7 


Cel mai mare excedent de născuţi îl dă Dobrogea, unde 
starea economică a țârânimii este mult mai bună ca in restul 
“arii. Dar din acest tablou reesă ceva şi mai important; reesă, 
după cum spune textual d, dr. I. Angelescu, directorul statisti- 
cii din Ministerul de Domenii: «că populațiunea rurală e adevă- 
raiul izvor al pulerii vitale a întregului popor, întrucil alimen- 
-tează cu elemente nouă păturile sociale şi dela sale şi dela oraşe». 

Mai putem sta nepăsători cind izvorul insuşi de vitalitate 
al neamului este otrăvit de primejdia tuberculosei; şi starea e- 
conomică a populaţiunii rurale ne mai poate lăsa indiferenți ? 

Oamenii noştri politici sint datori să vie cu un moment 
mai Innainte să rezolve odată temeinic arzătoarea problemă 
-a intăririi economice a ţărănimii. Nu-i locul aici să intru în 
amănunte In desbaterea acestei probleme, decit atit cit este In 
legătură cu subiectul nostru, 

Sateanul nostru n'are pâmint suficient; dispraporția intre 
pămintul stăpinit de marii proprietari şi cel stăpinit de țărănime 
“este enormă; a aștepta ca pe calea evoluției fireşti să se ma- 
cine marea proprietate, insemnează a lăsa țărănimea pradă mi- 
-zeriei cu tot cortegiul ei de maladii sociale. Săteanul nare is- 
laz şi din această cauză n'are vite, In special nare vacă cu 
lapte; se numără pe degete vacile cu lapte in satele noastre. 

Săteanul trebue luminat şi indemnat a se ocupa cu creș- 
“terea păsărilor, cu cultivarea legumelor și arborilor fructiferi. 
Sateanca trebue pregătită in şcoală cu prepararea hranei din e- 
“ementele prime ce le are la îndămină și cu pregătirea conser- 


PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE 189 


i e a ee tate te mamii întîi 3840480898-0009808 easan aatan sa aer ma meee eree mom mame mene 


velor de legume şi fructe, pentru timpul ernei. Tot pentru întă- 
rirea fizică a ţărănimii şi deci pentru pregătirea unui teren care 
să reziste tuberculosei, o luptă aprigă trebue întreprinsă contra. 
alcoolismului, 

Toți autorii şi toate statisticile sint de acord să atribue al- 
coolului în bună parte intinderea aşade mare a tuberculosei, 
Alcoolismul lucrează pe mai multe căi spre a ajunge la tubercu- 
losă ; pe lingă slăbirea organismului, aduce mizeria morală şi 
fizică in sinul familiei şi o mină spre distrugere totala. In Revue 
d'Hygiène din 20 Oct. 1912, Z. Mirman, studiind ultima statis- 
tica sanitară a Franţei, arată câ „există o minuțioasă concor- 
danță tuire departamentele unde mor cei mai mulți tuberculosi 
şi între cele unde se bea mai mull alcool“. 

La noi alcoolismul făcea ravagii intinse ; de cind sa pus în 
aplicare insă legea d-lui Costinescu, această stare de lucruri s'a 
mai ameliorat; astăzi nu se mai våd prin sate acele scene dis- 
tragătoare de beţie ;—mai ales câ au fost opriţi circiumarii a mai 
vinde pe datorie ori pe producte. Din nelericire, subt presiunea 
puterii electorale a circiumarilor, legea s'a modificat mai Indul- 
cind condiţiunile de deschidere a circiumilor și tot din această 
pricină nu se aplică pretutindeni în toată rigoarea ei. 

La noi impozitele pe alcool sint mult mai mici siecit in alte 
țări ; astfel, pe cind in Anglia se plătește 709 lei de hectolitru 
de alcool, în Franţa 220 de lei de hectolitru,—la noi se plătesc 
impozite abia de 84 de iei la hectolitru pentru alcoolul de 90°, 
impozitele fiind socotite pe grad şi pe decalitru. 

Trebue studiată chestiunea cazanelor de fabricat rachiu din 
drojdii de vin şi mai ales din lescovină,—cazane ce există in 
numâr destul de mare prin regiunile viticole, in mod neindes- 
tulâtor supraveghiate şi care fabrică alcoo! pentru consumaţiunea 
proprie a producătorului, atunci cind se fabrică în cantităţi mici. 
Acest mod de producțiune al alcoolului favorizează foarte mult 
alcoolismul, dind loc la fraude prin vinzâri clandestine printre sà- 
teni. Se impune un mijloc de desființare a acestor cazane. 


Li 


Trecem la a H-a chestiune, importantă a distrugerii baccilu- 
lui, a impiedecării lui de a se Inmulţi şi de a se imprăştia. 

Sint mai mule căi pentru a ajunge la acest rezultat. In 
primul loc izolarea tuberculoşilor In sanatorii şi a celor incurabili, cu 
leziuni avansate, in ospicii in care să şi trăiască restul, vieții, 
Trehue să se creeze deci ospicii care să primească pe lofi incu- 
rabilii care vor lăsa orice speranță trecind pragul acelor azile, şi 
sanatoni In care să se trateze bolnavii curabili, susceptibili de 
vindecare ori de ameliorare. 

Asiei s'a procedat in Germania de câtră casele de asigu- 
rare muncitoreşti şi rezultatul a fost admirabil, In al JI lea loc- 


a. 


190 DR, N, LAPTEȘ ia 


să se întreprindă educaţiunea tuberculosului, din punct de vedere 
igienic ; în acest caz pericolul ce el reprezintă pentru societate 
va fi mult micșorat, — individul ştiind cum să procedeze pentru a 
nu fi focar propagator de baccili. Prin mijlocul sanatoriilor ca 
mijloc de vindecare, se ajunge şi la acest srop,—căci bolnavii 
trecuţi prin sanatoriu vor eşi cu educaţiunea făcută, A] 

La noi un început oficial de luptă contra tuberculosei s'a 
făcut abia la 908 de câtră direcţiunea sanitară Cantacuzino Sion, 
aşa de rodnică In fapte, i 

Atunci s'au creat două sanatorii de tuberculoși; sau luat 
-măsnri să se dezinlecteze apartamentele de pe la minăstiri şi sta- 
țiuni climaterice. care adăpostiseră tuberculoși; şi instirșit în 
legea dela 1910 s'a prevăzut declarabilitatea tuberculosei. Ini- 
țiativa privată a făcut mai mult decit oficialitatea, bine înțeles 
însă că tot insuficient. i 

In Bucureşti există dovă sanatorii de tubereuloşi: cel dela 
Filaret al societății pentru profilaxia tuberculosei şi, al II-lea, sa- 
natoriul Alexandrescu, i 

O operā in adevăr umanitară, care răpeşte multe victi- 
me tuberculosei, este societatea pentru profilaxia tubereulosei. i 

Această societate, datorită inițiativei şi activității admira- 
bile a doamnei Balș, are un sanatoriu cu totul modern pe malul 
mării şi a lacului Techirghiol, Societatea primeşte copii din toate 
regiunile ţării pe un preț de nimic și acordă băi gratuite celor 
nevoeşi, 

Ar trebui un curent de generozitate să pornească printre 
oamenii de bine, pentruca fondurile acestei societăţi să crească 
și, la rindul ei, să poată mări opera umanitară la care contribue 
în bună măsură şi astăzi. 

Ministerul de războiu să-şi facă două trei sanatorii în care 
să-şi trimită tuberculoşii ; direcțiunea sanitară să creeze la fie- 
care trei judeţe cite un sanatoriu pentru curabili şi, In fiecare 
judeţ, cite un modest ospiciu fără pretenţie, pe care să | supra- 
vegheze medicul de plasă şi în care să se izoleze toți incura- 
bilii din judeţ. 

Asemenea ospicii ar costa foarte puţin și ar putea fi intre- 
ținute de câtră judeţe, cu mici contribuțiuni din partea comunelor, 

Sa se scoată toți tuberculoșii de prin serviciile unde s'ar 
găsi și mai ales din corpul didactic, Să se supravegheze şcolile, 
internatele și gazdele, isolindu-se imediat In sanatorii elevii tu- 
berculoşi, Să se ia măsuri ca în școli, autorităţi, prin localu- 
rile publice, teatre, gări, circiume etc. să fic scuipători la 
indâmina fiecăruia (In Anglia se plăteşte o mare amendă pen- 
scuipatul pe jos, pe stradă, ori în localuri publice). 

Măsuri severe trebuesc luate contra baccilului de origină bo- 
vină. Pentru aceasta nu trebue să se permită prin sate tderea 
vrunei vite, fără ca să fie văzulă de medic. Pe cit posibil să se 
întindă tuberculinizarea vacilor cu lapte şi statul să despăzu- 
'bească pe acei la care se va găsi vr'o vacă tuberculoasă. 


ARASI _______ PERICOLUL TUBERCULOSEI LA SATE t21 


Inmuljirea cunoştinfelor igienice în general trebue să fie 
una din preocupările cele mai mari ale conducătorilor acestei țări, 

In toate țările din lume se dă igienei cea mai desăvirşită 
importanță; numai la noi a fost lăsată cu totul în părăsire. Im- 
portanța igienei bazată pe progresele bacieriologiei şi serotera- 
pici din ce in ce creşte, inlocuind in unele maladii chiar cli- ` 
nica. Astăzi medicul nu mai are nevoe să cunoască variola care, 
datorită vaccinului, nu mai există ; in curind febra tiloidă vadis- 
pare şi ea datorită imbunătăţirii generale a igienei publice şi se- 
rului antirtific; dar oare in combaterea ultimei epidemii de ho- 
leră, nu igiena şi bacteriologia au avut primul cuvint? Şi cu 
toate acestea nu-i știință mai oropsită în ţară şi care să aibă 
mai multă nevoe de luminile igienei, 

Prin gimnazii, licee și chiar In şcoli speciale, ca seminarii, 
școli normale, de comerţ etc. igienei i s'a consacrat o oră pe 
săptămină In ultima clasă; în alte școli de loc: și chiar ora a- 
ceia se predă de cătră profesorul de ştiinți naturale, Este timpul 
să se facă o reacțiune. Să se dea igienei importanța cuvenită. 
Este de neințeles această mentalitate, ca să se hrănească elevii 
cu tot felul de învățâturi, unele absolut nefolositoare, și să nu 
li se dee nimic din ştiinţa care poate să le servească la tot pasul 
în viață, — ştiinţa care aduce după ea nu numai sânatatea fizică 
dar și sănatatea morală, oprind pe individ dela o mulțime de 
vicii şi înclinațiuni, Nici pănă astăzi n'avem o igienă populară 
complectă şi vrednică de acest nume, care să poală fi pusă atit 
in mina elevilor cit şi a marelui public. 

Broşuri populare să răspindească cunoştinţa igienei In ma- 
rea mulțime, 

Sa se inmulțească numărul medicilor rurali organizindu-se 
judeţele după modelul celor opt judeţe organizate de profesorii 
Cantacuzino şi Sion. 

Sa se organizeze conlerinţi populare prin sate, în care me- 
dicii să propovăduiască lumina igienei. 

Numai astfel, cu storțări unite și cu muncă desvoltată în 
toate direcțiunile se va putea invinge și acest pericol al tuber- 
culosei, care nu atacă numai pe individ dar tinde şi la degene- 
rărea rasei, 

Hereditatea tuberculoasă, dacă nu trece copilului chiar bac- 
cilul, ti trece în schimb toxinele şi o moștenire pecetluită din fașă 
cu lipsa de rezistență organică In faţa tuturor infecţiunilor și deci 
Şi tuberculosei. Numărul născuţilor-morţi este în ţară la noi c- 
norm de mare: aşa In 1912 am avut in toată țara 9032 de năs- 
cuţi-morţi ; ori se ştie că aceasta se datorește in enorma majo- 
ritate a cazurilor diatesei tuberculoase şi sifilitice. In 1912 au 
fost 165,616 morţi in toată țara ; dintre aceștia 58,420 au murit 
în primul an de existență; iar 24,613 au murit Intre 1—5 ani; 
deci au murit în prima copilărie intre 0—5 ani un număr de 


ea PR a e memmen e e aaa pie 


83,033 de copii, ceia ce întrece de jumâtatea numărului total 
al morţilor. Cine poate să spue cu cite victime contribue la creș- 
terea acestui număr ereditatea distrophică-tuberculoasă ? 

Tuberculosa este un mare pericol pentru rasă şi se cere 

unirea tuturor bunt-voințelor, pentruca lupta noastră să ne dea 
victoria. 
Termin cu apelul câtră medici, cu care-și slirşeşte profe- 
sorul dela facultatea de medicină din Paris, Louis Renon, una 
din admirabilele sale lecţii asupra maladiilor populare: <Me- 
dicul cunoaşte în intimitate toate clasele sociale, El aparţine tu- 
turor; este la dispoziţia tuturor celor care sufăr din orice pătură 
socială ar face parte. El străbate In toate casele, bogate şi sä- 
race, In clipa In care boala şi durerea alungă orice prelăcătorie, 
Dacă cunoaşte slăbiciunea omenirii, medicul ştie de asemenea 
cîtă dreptate, generozitate și dor de muncă, stăpineşte unele su- 
flete, 

Inzestrat cu o filozofie senină, el știe că viața nu prejueşte 
decit prin binele pe care l-ai făcut şi că ura este nepulincioasă şi 
inlecundă. 

E natural ca medicul să fie in fruntea luptei care va tinde 
să-l facă pe om mai bun, în viaţa lui fizică, In viața lui intelec- 
tuală şi în viața lui morală. Medicina socială este știința viito- 
rului ; medicii vor fi preoții ascultați, respectaţi şi iubiți, dacă 
ei vor pricepe măreţia noilor orizonturi deschise innaintea lor». 


Dr. N. Lapteş. 


Bibliografie 


1) Hygiène Rurale par le dr. B. Lalfon. Paris, 1904. 

2) L'itygiènè Sociale par Emile Ducisux, Paris, 1902. 

3) Statul şi Tuberculosa de dr. D. Tatuşeseu, „Viaţa Rominenscă” No- 
21314. 

4) Dr. L Irimescu, Tubereuloza ca boală sociulă, „V, Rominoască* No, 
8 şi 9 din 1910. 

5) Dr. Lonis Rénon, Les Maladies Populaires, Paris t907. 

6) Revue D'Ilygiċno et de police sanitaire, No. 2 din 1911 şi No. 6 și 
10 din 1912, No. 11 din 1913. 

1) „Viaţa Romineasei“, anul l, Alimentaţia săteunalui de dr. Lupu. 

8) Locuinţele săteanulai de dr. P. Cazaca, „Viaţa Rominouscă“, 


———_Z 


Florică ceterașul ” 


i: Publicăm mai jos, în loc de prefaţă, scrisoarea adresată Directo- 
rulu nostru de cătră autorul povestirii atit de vii și de interesante 
care urmează după scrisoare: $ 


„Domnule Stere, 


Port în cap un mare număr de amintiri din tinereta si ilă 
mea, petrecute in satul meu din munţii apuseni ai peiin A piogha 
Moţi, care după vremuri au luat și ei parte la revoluția lui Horia de- 
la 1784 şi a lui lancu dela 1848. Imi sint vii în minte tipuri 
de ţărani, care au luptat în oastea lui lancu, întimplări și fapte de 
bărbăţie, care ar îi păcat să adoarmă deodată cu generația care 
le-a văzut cu ochii sau le-a auzit din gura bătrinilor dela 48. A 
fost un amp și o generație epică aceia de'a 48 în Ardeal şi cu 
deosebire in țara Moților, cum așa mi se pare n'a fost alta în 
istoria neamului nostru mai vrednică de pomenirea și mirarea ur- 
mașilor. Oamenii de-atunci au știut să facă istorie, dar n'au ştiut 
să o scrie și zi de zi pier și din amintire frumoasele legende și 
fapte adevărate de bărbăţie și jertfă; pier chipurile sfinte ale e- 
roilor, care le-au săvirşit. In viaţa putredă din zilele noastre şi 
aici şi dincolo de munţi, nimenea mare nici dragoste, nici vreme 
nici condeiu pentru acele amintiri. Chiar literați şi poeţii noştri 
de azi sint prea gingași pentru asemenea oameni și vremuri aspre, 

Despre căpeteniile, despre cărturarii care au purtat şi au con- 
dus revoluția, tot mai avem scurte și uscate însemnări, uitate și 
acelea, dar despre țărănimea, care a dus greul, nimic şi nimic. 
Şi cu toate acestea duhul revoluției dela 48, ca al tuturor mişcă- 
rilor mari din istorie, în țărănime, în popor sa plămădit şi s'a în- 
făptuit; cu jertfele şi singele țărănimii s'a făcut acea revoluţie. Ce 
izvor bogat pentru istoricii și poeții noștri, numai ochi de văzut, 


1)  Ceternşul—seripearul, dela ceteră-—seripeă, 


15 M. M. 


inimă de simțit şi condeiu de zugrăvit să le fi dat Dumnezeu! Ce 
educativă şi inălțătoare de inimă ar fi o asemenea literatură pen- 
tru tinerimea noastră, veştedă fără de vreme! i 

-Imi dau seama limpede, că nu-i vrednică, nici chiemată mina 
mea să atingă asemenea lucrare, rezervată capetelor mari ale nea- 
mului, dar măcar cele cite le știu eu din bătrîni mi-ar părea rău 
să piară cu mine. De aceia m'am hotărit să încere citeva schiţe, 
să le zicem literare, despre Moţii din satul meu, pe care i-am cu- 
noscut sau despre care am auzit din gura satului, precum şi ci- 
teva însemnări despre lancu şi alți eroi de atunci, pe care le-am 
auzit din gura unora și a altora care au luat e la revoluție. 

De astădată imi iau îndrăzneala să vă trimit aci în plic o 
poveste de pe atunci, în care pe fondul revoluției dau chipul u- 
nui iubit ceteraş, adică lăutar din vremea veche, care a luat șiel 

e la revoluție şi cu arma şi cu cintecul, cum făceau vechii 
Parai din vremea lui Osian. țigan săracul şi el și laia care îi 
face cor, dar a avut singe de Moț în el ṣi a intrupat în sine cin- 
tecul şi bărbăţia, cele două laturi ale sufletului rominesc din Moți. 
Pier şi tipurile acestea de lăutari din vremea veche și m'am gin- 
dit că vrednice sint să rămină măcar de pomenire. E cam jig- 
nitor pentru obrazele subțiri să primească un țigan în tovărăşie 
la o treabă de seamă cum e o revoluție. Dar dacă aşa a fost? 
Cîntecul nu s'a lăsat de pe urmele vitejiei nici în oastea lui lancu, 
nici în alte oști de pe lume. 

Imi dau seama, că povestea ceteraşului meu e ținută in loc 
la tot pasul de zugrăvirea revoluţiei, care îi slujește drept fond; 
dar sper că de dragul erotismului, vor îndrăgi o leacă și bărbă- 
ţia cetitorii noştri cu nervi ascuțiți şi mare să le strice. Vorba 
ceia : pentru fragă şi frunza mi-i dragă. Așa se face în lucrări 
de acestea cu caracter educativ. Așa face, cine poate, se ințe- 
lege şi cu mam această neroadă încredințare. Doresc numai să 
atrag atenția literaţilor noştri asupra acestui izvor de subiecte și 
bogat şi vrednic de condeele grele, ca ei să preamărească oame- 
nij şi epoca aceia. Scheletele pe care le dau eu să le imbrace 
ei în carne după cuviință şi să mai desgroape şi ei că, slavă Dom- 
nului, putrezesc destule în pămintul umed din văgăunele munţilor 
apuseni ai Ardealului, putrezesc pe zi ce merge și-i păcat să se 
facă praf, una cu pămintul. Să le învie ei, ca să trăiască cit 
munții şi să bage vlagă în neamul nostru, astăzi atit de leșinat. 

Mă veţi întreba de ce am scos la vedere scheletul cetera- 
şului înaintea scheletelor de eroi? R d, că unde nu-i glumă, 
poznă, basm, căluşar și cîntec, nu crede lumea că a putut să fie 
suflet vrednic de vitejie. L-am desgropat pe cintăreț inaintea 
preotului cu crucea in frunte, a cărturarului cu cartea într'o mină 
şi sabia în alta și a Moţului c'o mină pe plug și cu alta pe lance, 
fiindcă cîntecul, jocul, basmul şi gluma sint partea cea mai dr 
şi mai de preț a caracterului rominesc, fără de care toate ce 
lalte părţi sint vremelnice și de necrezut. 


d sira 5 FLORICA CETERAȘUL 193 


lată vam mărturisit toate păcatele şi m'am at cit - 
tut, ca să fie de ertat. Acum să vă mai spun a hai ruoan 
acesta şi ca el Moţii, ce ar fi să urmeze, nu veţi găsi că au sta- 
tura şi îmbrăcămintea vrednică de a eși cu ele în „Viaţa Romi- 
nească“, supărare nu încape; am să-i țin acasă, cum se țin co- 
piii nevolnici Şi stărpituri, să moară după cuptor. 

Dacă dimpotrivă veți socoti că scheletele acestea merită o 
leacă de ingăduință din partea cititorilor şi o leacă de atenţie din 
partea scriitorilor noştri, dacă le veţi da un locşor in „Viața Ro- 
minească“, atunci am o rugăminte, Domnule Sterea. 

i Cu nici un preț nu vrau să mă ştie lumea că la bătrineţe 
mam apucat să fac copiiși, cum e firesc la vrista asta, copii sche- 
lete. De aceia ţin cu stăiruință, să cadă păcatul pe alţii, nu pe 
mine. Vrau să rămîn anonim. 


m. m.” 


+b 


Din botez i-a zis popa—lon, dar de mic copil l-a botezat satul 
Florică. Dumnezeu ştie de ce! Poate, undeera un dolofan de băiat bu- 
câlat ca o floare invoaltä—ori mai ştie păcatele, oamenii de ai dracu- 
lui ior fi zis Fiorică, fiindcă era copil din flori. Mă-sa, Drăghiţa, fată 
fără părinți, se spune că era o țigăncuşă rotunzică şi oacheşă, rumenă 
şi tizătoare ca un bajor. Ci-că îi ardeau ochii și buzele de focul dela 
inimă. A greşi! şi ea, cum greșeşte multă lume. Zice că avea o guşu- 
lţă ca de privighitoare şi ciata din ea—strună de scripcă, nu altceva. 
Cum era să nu fie cintătoare, dacă neam de neamul el au fost scrip- 
cari vestiți în sat şi cli marge vestea primprejur? Era de neam bun, 
de ţigani statorniciți, romineţi şi nu țigânoşi. Nar fi zis nimeni că-l 
ţigancă. Sə purta romineşte, în cămași cu altiţe, în poale albe şi că- 
trinţă cum îi fozul şi era harnică şi omenoasă ca o fată de gospodar. 

Dar lar mă întorc şi zic, poate lumea, de rea cee, i-o fi zis băiatului 
Florică, flindcă prea adu:ea la chip cu Florea ciobanul, cărula ii mai zi- 
ceau în sal şi „Cuiul.* Ci-că era drept ca un cuiu; avea un piept şi 
nişte umeri largi, un mijlocel ca de tată mare şi nişte picioruşe de co- 
pil, ia opincuţe cit palma, parcă anume croite pe joc. Spune lumea că 
era un jucăușş și doinar din gură şi din fluer, voinic şi vinos, de sar 
fi putul lua la trintă cu ursul. Era indrăznaţ ca dracu, om cu capu a 
mină, cum ss zice pe la noi, ladrăzieala l-a pus capul. Luat cu funia 
la oaste, s'a cerut la husarii călări şi cali cei mal turbaţi din escadron, 
el se găsea să-l strunească şi să-l înveţe la călărit. Un spurcat de cal 
de aceștia ar îi luat via! și s'ar fi prăbușit peste el intr'o ripă, de i-a 
strivit pieptul. Din acel ceas nici Drăzghiţa na mai avut zi bună, sa 
uscat pe picioare de inimă rea și a murit, lăsind pe Florică orfan, un 
piciu numai de şase. anişori. 


196 M. M. 
S: l M — 


Norocul că Ripa, fratele Dräghițel, scripcar în Măhaciu, fiind 
holteiu tomnatie, a luat la el pe Fiorică—l-a luat de suflet, cum vine 
vorba. Cum l-a adus, i-a şi pus scripca în mină, ca sări fie hangul la 
horă—l-a pus condrânaș, cum se zice pe la noi. 

Spuneau bătrinii că Ripa acesta ar îi fost un scripear amarnic, 
cum nu s'a mai pomenit altul pe meleagurile noastre. Doar Fiorică, u- 
cenicul lui, l-a întrecut. Cică avea spirituş subsuoară—duh necurat, 
care-i purta arcușul pe strune. Se spune că de voinic, frumos şi cintă- 
rej ce era, Telele sau Măestrele ar fi pus ochii pe el şi l-ar fi tocmit 
să le cînte nopţile pe lună, prin cele hoide şi finețe. Starostea Mães- 
tretor l-ar fi pus spirituşul subsuoară—ci-că se dăduse în dragoste cu el, 
de acela ar fi îmbătrinit holteiu. Cum nu erau să-l ice lelele, cele fä- 
cute pe joc, dacă Ripa era făcut pe cintec ? Cind Măhăcenii găsiau di- 
mineţile un rotogol de holdă sau de iarbă culcată, ziceau că Ripa a 
eşit noaptea pe lună la hotar, a cîntat acolo din scripcă şi a coborit 
Măestrele din văzduh, de au jucat şi au culcat holda aşa imprejurul 
lui. Se mal spunea—Dumnezeu ştie, să crezi, să nu crezi—că după 
ce a îmbătrinit Ripa şi a înflorit Florică și cînd lui Ripa a început să-i 
scirție arzogul, într'o noapte pe lună starostea lelelor ar fi pus ochiul 
pe Flotică condrânaşul, cel oncheş ca aluna coptă, hăcăuandru numai 
de 18 ani. Atunci zice că ar fi luat starostea spirituşul dela Ripa şi i 
l-ar fi pus lul Florică subsuoară—a suflat asupra lui Ripa, la ologit 
de piciorul şi mina stingă şi i-a strămbat gura. Din asta cică Far fi 
yenit peirea, Dar nu-l vorbă, mate mehenghe şi starostea ceia, n'am ce 
zice,—ta cîntec, cata multe altele, tinereja e ce e, bătrineța ce i-e bună? 
Florică moştenise darul cintecului din moşi strămoşi și unul a fost Ripa, 
care ba pus scripca în mină, Așa a eşt puiul mal dihai decit cioara. 

Cum s'a moştenit darul cintecului din tată în fiu, din vremi ne- 
pomenite, așa sa moştenit scripta cea vorbăreață, numai pelece de bă- 
tină ce era, Florică o avea cu limbă de moarte dela Ripa, care şi el 
o avea dela tatăl siu Moti şi aşa din inaintaş in Inaintaş— Dumnezeu ştie 
cum i-o fi mai chiemind, că numele piere, dar darul şi lucrul bun rā- 
mine. Se spune că tocmai în vremea lui Bundparte, un strâ-stră-bunic 
al lui Ripa, luat cu funia la oaste, ar fi fost prins Intro bătaie în Ita- 
lia de Bunăparte, că ar i robit dot ani In țara Franţuzului şi de acolo 
din păginătatea ceia ar Îl şters seripca dela un lăutar bărin şi ar îi 
adus-o în sat. O şi îngrija Florică mal mult decit ochii din cap. La 
bätrineje, cînd se ameţea cite-odată şi se intimpla să lunece, ori să se 
împiedece, putea să-şi spargi capul, der scripea ferească slintul. O ți- 
nea cu stinga şi cum cade miţa cu picioarele în jos, așa cădea Fiorică 
cu scrinea în sus. O purta învălită întrun postav verde, subt suman la 
subsuoara stingă şi cind o scotea din postav la horă, nici n'o ştergea, 

pumai sufla peste ca, să se ducă colbul. Zice că un boier dinsus, din- 


FLORICA CETERARUL 197 


spre Abrud, unde-i aurul cel mult, l-ar li îmbiat să-i dea ailția galbeni 
pe scripcă, ciți or incape întrinsa și incă un pumn pe deasupra, dar 
Florică n'a vrut, Ce să vrea, doar scripca era sufletul lui ? 

L-am cunoscut pe Florică in copilăria mea, om aşa în doi peri, 
cum se zice, Avea o coamă de păr crej, negru și sclipitor, inspicat nu- 
mai la timple cu fire albe, mai mult sure—incolo coama şi musteața 
cea creață, mătăsoase şi negre ca corbul. Cind chipul lui Florică imi 
vine in minte, nu-i văd parcă nici fruntea cea înaltă şi luminoasă, ca 
un fruntar de altar, nici nasul cela incovotat în dreptul ochilor ca clo- 
cul de vultur, nici obrazul slâbuj străbătut de o tumeneală şi o albeaţă 
care bătea în oacheş—olnajii aprinşi şi asudați ca de o suflare de rouă, 
mai ales cind cinta ; rusi våd nici imbrăcâmintea In toate rominească şi tot- 
deaurta curată, nici umbra pălăriei pănă în jumătatea lrunţii ingindurate. Nu-i 
văd decit ochii mari şi bulbucaţi, blinzi şi lăcrămaţi, cind sta tăcut, a- 
prinşi şi scinteietori cind cinta, privind in depărtare, de parcă nici nu 
te vedezu. li mai văd apoi degetele lungi şi subțiri, care picurau pe 
strune, «de nu le vedeai. Și mai avea Flonică nişte picioruşe, făcute a- 
nume pé joc, strinse în opiitcuțe ca de copil. Leit tatăl-său Florea cio- 
banul, şi la mijlocelul cela ca de fată mare. N'avea chip țigănesc, mă- 
car că bătea In oacheș, nici statura nu era țigănească, nici vorba, nici 
umbietul—Ştiu eu mersul țigănesc: e țanţoş şi sâităreţ ca mersul de 
Ungur, mai mult pe degete decit în călcăie, ori sperios cà mersul de 
găină cind, alungată de cine, trece drumul, de patcă-şi culege plcioa- 
rele din urmă ca de pe jăzatic, ori însfirşit mers falnic şi destătat, a- 
ducind picioarele din genunchi insinte cum nu mai vezi decit la ghenersiii 
de honvezi '). Cunoşti după mers până şi pe boeri de-ai noştri, cind 
sînt, cum se întimplă, porodiţă de ţigan, fie cit de vechie. Ei bine, Fio- 
tică avea mers tominesc, umblet uşor şi aşezat, pe talpa întreagă, mers 
legănat ca de lemee alintată. 

N'am văzut în viață o intristare mai adincă şi mai biindă decit 
cea din chipul iui Florică. Avea faja unei femei, rămasă de bărbat, că- 
reia ci pe-aci să-i dea lacrămile, dar se ine cu putere, ca să nu in- 
tristeze pe copii. Chiar la nunţi stind la masă, cind toji se veseleau, el 
era dus cu gindul, cu ochii plerduţi cine știe în ce depărtări. Pe drum 
mergea cu privirea în påmint şi toată săptămina o ducea In singurătate 
în baia *) lui, Florică mal avea o meserie, era ṣi bâinș, adecă cioplitor 
în piatră, 

Uitasem să vă spun că satul nostru è întrun piept de munte din 
munţii apuseni ai Ardealului, revărsat pe o groapă, Incunjurată cu dum- 
brăvi de mesteacân şi e vestit In tot Ardealul pentru piatra cioplită, 
albă ca marmora şi lare cum || cremenea. Mulţi oameni trăiesc din bä- 


1) Honved—soldut ungarese din urmate teritorială, 
3) Bula—carieră de piatră. 


a 


198 M. M. 


eşit, adecă din cioplitul pietrii. Cioplesc piatră pentru palate şi poduri 
pănă pe la Pesta şi mai ales cruci şi pietre de mormint, 

Florică era cel mai meşter din toți; învățase meșteşugul de la un 
italian bătrin pripâşit în sat. Ajunsese de tăcea chipuri de om, de sfinți 
şi de ingeri pe pietrele de mormint şi nişte piramide ca acelea cu ches 
nare și cruce în opt muchi pe virf, de navea vreme şi putere deajuns 
să-şi dovedească muşteriii. Chiar feţele de inger le făcea triste şi gindi- 
toare, de te pălea jalea văzindu-le, 

La horă şi în şezătoare punea foc subt taipele Îlăcâilor şi fetelor 
cu cîntecele de joc, dar puterea lui Florică era doina de dor şi jale, cu 
care îţi băga fiori în carne şi oase. Pa la nunji, la horă şi In șezători 
lăcea Florică şi hazuri, făcea şi pozne ca să ridå tinerimea, dar le fà- 
cea parcă pe derost, cum le-ar îi ştiut de demult. —ochii şi colțul gurii 
tămineau puşi pe gind şi pe plins stăpinit. Rideau tinerii, care nu-l 
ştiau decit aşa, bătrinii însă, care l'au știut pe Florică în zilele lui cele 
bune, se uitau cu milă la el; cind spunea glumele, li se părea că ochii 
ceia lăcrâmaţi le cer iertare, că nu pot ride şi glumi. Avea Florică o 
babă rea la inima lui, ca pasărea care a încăput odată pe ghiară de 
valtan şi a scăpat rănită adinc, de nu mai poate cinta decit a durere şi 
ține capul mal mult subt aripă. Are cintec buba lui Florică, i! ştie lot 
salul, dar nimenea nu-i pomeneşte de el. Nici Florică naduce vorba 
niciodată, deşi buba ceia îi mistuie necontenit inima. Şi doar sint ani 
de-atunci, de cind ghiara cela de vultan i sa înlipt în inimă, 

Cum spuneam adiniaori, aşa l-am pomenit pe Florică în copilă- 
ria mea, om în doi peri, scripcar în horă în zilele de sărbători şi cio- 
plitor de chipuri triste pe pietre de mormini în zilele lucrătoare; aşa îl. 
văd în mintea mea—dus cu ochii, in depărtăti, blind şi aşezat ca un mucenici, 


Nu pot vedea În gind pe Florică, fără să-l văd şi umbra, pe to- 
varăşul lui nedespârțit, pe Bara condrănaşul, cam de acelaşi vristă cu 
el. La horă şi pe drum Bara se ţinea în urma lul Florică, niciodată nu 
mergea alături de el—pe semne se stia, 

Bara era un hojmalău de ţigan, ciolănos, adus de spete şi Inalt, 
de şi pe uşa bisericii, cind intra, se apleca pripii, parcă s'ar fi temut să nu 
Ja biserica in cap. Era venetic In sal, născut şi copilărit în Orlalău, sat 
unguresc din şesul Turzii, de pe Arieş. De aceia era țanțoş ca un un- 
gur. Cit ar fi fost de răpănos nu punea haină rominească pe trupul lui, 
Se purta cu nişte raihuzi!) vineţi soldățeşii, ferlenițoşi şi rupti pănă a- 
proape de genunchi, de i se vedeau fluerele picioarelor, păroase şi s- 
tomate ca nişte tinjeli pirlite. In loc de suntan, purta aşa pe un umăr 
un chepeneag cătănesc *) rupt şi petecit cu pinză de fol alumat. Dum- 
nezeu Îl ştie cum îşi ciștiga hainele soldățeşti, cind nu se mai țineau pete- 

1) Raihuzi— pantaloni militărești, 

3) Chepeneng cătănese—munta soldăţească, 


FLORICA CET] RASUL 199 


cele pe cele vechi şi-l răzbea vintul, dar aşa l-am pomenit, Purta plete 
lungi şi buhoase, negre ca cătranul rbă Incficită de țigan de lne și 
pe cap cuşmă de un cot, sugruma o parte ştrengăreşie, adusă pe» 
ureche. Cind mergea pe drum, se cumpânea falnic pe spete şi zvirea 
desfătat picioarele din genunchi inainte ca un phineral de honvezi. Vara 
umbla desculț şi iarna cu opinci n de piele de porc, cu pârul netī- 
băcit—dar țanţoş nevole mare—leit ungur. Ştia şi ungureşte ca un un- 
gur; era singurul in sat, care ştia ungureşte şi asta era fala lui, 

Părul din capul lui Bara şi barba erau pline cu spuză de scintei, 
fiindcă numai Duminica şi sărbătorile ținea hangul Ini Florică ; în zilele 
lucrătoare, cind n'avea lăţeale de crişmă, era barosar ') la Culă, fiera- 
rarul de lingă pirău. 

Şi era tare ca un bivol, arză-l focu" hojmaliu; trăgea cu barosul 
ca din pod cu miniie cele lungi, de huia pămintul până in marginile 
satului, De citeori nu-l injura Culă şi îl scuipa Liora, nevasta lui Cotă, 
dela fol, cind rupea ilăul cu barosul, ori zvirlea cine ştie unde fierul 
inroşii din cleştele lui Culă ? Ţişneau scinteile de subt baros prin ușă, 
printre grădelele fierărie!, până in pirăul din fața colibel şi acolo se 
stingeau sfiriind, Norocul, că nu era buclucaş și bătăuș, că altfel multă 
lume strica în bătaie cu tinjelile celea. Era fricos ca epurela. Dă, țigan 
nu era? 

Cind spre seară se spărgea hora și fetele plecau stoluri-stoluri 
spre casă, flăcăii, cum e treaba lor, se incteştau citeodată la bătale cu 
pari zmulşi din cele garduri, pentru citeo fată mal sprincenată. Atunci 
Fiorică se băga Intre ei printre pari și cu vorba lui biindă: „Ce, sit- 
teti nebuni, aţi turbat iaică ?*—ti egoia numaidecit, le lua rind pe rind 
parili din mină şi-l ocăra ca pe cini dela osle. Punea apoi seripea subt 
bărbie şi pleca inainte, iar flăcăii se luau pe după cap Şi porneau și ei 
după el, în rinduri cit e latul drumului, hotind cheo doină trăgănată 
de clocotea văzduhul, 

Bara cind vedea că-l treaba pe bătaie, sărea gardul ca un ogar, 
cu scripca deasupra capului, se ascundea după un nuc gros şi numai 
cu un ochiu se uita de după copac la isprava flăcăllor. Numai cînd +edea 
cà pornesc horind prin sat in sus, huştiuluc și el peste pirlaz, se da 
in urma lui Fiorică şi punea seripea subt falcă. 

Cit era Bara de hălăoiu la trup, capul însă ţi se părea tumal cit 
pumnul în virful cela de namilă, aşezat ca o măciucă de bâltag pe 
grumazul lung şi gros, Era puţin la cap şi strimt la frunte, părul! Îi ve- 
mea până aproape de rădăcina nasului, Avea şi capul croială ungurească 
—s0 îl mirat mäsa de vre-un ungur, că și ochii U erau mici şi singeraţi ca 
ochii de Săcuiu. Nu-i vorbă, că nici sâmință de minte nu prea era in 


1) Barosar—rol ce bate cu barosnl în fierărie. 


a M. M. 
capul cela. Peste 40 de ani, cit i-a condränit') lui Florică, na putut 
prinde un cintec—atita ştia doar, dringa-dringa şi iar dringa-dringa. 
Tot atiția amar de ani a fost barosar la Culă, meşterul meşterilor de 
prin părţile noastre, şi n'a dus-o nici la atita, să facă și el un culu cu 
mina lui: trăgea cu barosul, gemea—şi alit. 

ŞI tot capul cela era numai o gură, cu buze groase şi clăpăuge, 
vinete ca pruna, cu nişte dinți şi măsele de cal, albi dinţii cum ti ghio- 
sul, de cind zimbea a ride, părea că lulgeră noaptea pintre nouri. Pe- 
semne i se lărgise gura de hulpav şi mincău ce era. CItă mămăligă îi 
încăpea in palmă —şi doar palmă avea nu şagä— mergea şi în gură, lu- 
neca şi pe grumaz, aşa nemestecată—gălătuş, cum o stringea el in 
mină. Era pomanagiu al dracului, nu lipsea dela nici o nuntă, dela 
nici o inmormintare. Pela nunţi cutățea şi strachina lui Florică şi se 
uita cu ochi singeraţi imprejur, ca lupul dela holt, cînd îi incunjoară 
cinii. După ce isprăvea din străchini, dădea din cap ca cinele, cum ar 
linge În gind gardinile străchinil, 

l-se dusese gura la urechi şi fiindcă Bara mai avea o a treia me- 
serie—mai avea el şi a patra; îi erau dragi caii şi bilclurile, dar s'o 13- 
sân pasta; a mincat Bara şi pherlă pentru ca in tinereţe. El era și 
crainicul satului, Pentru trei creițari plală striga peste sat poruncile dela 
primărie. Se urca cu paşi largi în dealul Gruiului, în preajma satului, a- 
colo sta de se răsutla oleacă, apoi se crăcâna cu un picior la apus şi 
altul ta răsărit, scotea bapăul *) dela măsea, punea minile aduse la gură 
şi începea aşa: 

— Ciline luaţi seaaamaa toot ooomul...* 
şi cind zicea „seaaama* | se ducea gura pănă la urechi şi la frunte, cit 
0 gură de ceaun, de vedeai intinsa ca intro gură de peșteră. din mij- 
locul satului, ŞI răsuna duhul din el, bată! toaca, de răspundea tocmai 
din munte, pălrundea ca un şuvolu prin toate văile şi văgăunele šalu- 
lui, de răsăreau oamenii de prin case in ușa tinzii cu capetele goale şi 
înțelegeau porunca, cum (i-ar vorbi de ici, Multe înjurături şi mulţi 
draci an băgat oamenii In Bara pentru poruncile primăriei, parcă el ar 
îi fost de vină, 

Bara n'a fost insurat niciodată pe lege creştinească, In tinerețe se 
spune că ar îi trăit cu o tată şi două vădane, dar numai un an de zile, 
Au pierit toate trei in anul cela şi de atunci nu s'a mai putut apropia 
Bara nici de țigancă de laie: îşi fac cruce şi îşi sculpă în sin, cînd Il 
văd ia ochi; i-a mers buhu’ şi prin taberele de țigani cortorari. De aceia 
« şi inäcrit Bara, ca mistreți! ceia, la care Je zic burlaci, fiindcă umblă 
singuri şi morocânoşi prin pădure. 

Cit e Florică de fără păsare pentru ziua de mine, ca pasările te- 
fiului, care trăiesc din cintec şi din grăunjele ce le pică in cale- att 


nm rea a a mi ea mana 


1) A condrăni—u ținea hangul. 


2) Bugău - tutun umed din fundul lalelei, pe care îl pan țiganii fn mī- 
seu, cind n'au ce fuma, 


FLORICA CETERAȘUL 21 


o... det emana eaea marea 


de grijuliv şi lacom e Bara. Traista lui lungă pănă la genunchi, pe care 
n'o lasă niciodată dela git—poate şi doarme cu ea—e totdeauna plină 
de ce apucă de pe masa lui Culă şi a lui Fiorică. Mănincă şi pe drum 
mergind din traistă şi totdeauna e sătul puşcă, de poţi ucide purecele 
pe pintecele lui, 

Florică e milos şi darnic, nu se uită la ban şi, dacă nu poate 
scoate o datorie, o lasă să fie de sufletul răposaţilor:—ti mânincă cin! 
din traistă, vorba ceia. Bara |! scoate plata de pe la Măcăi şi fete pen- 
tru lăutărit; el o scoate, el o bea şi, cînd se încurcă la socoteală, Fio- 
rică tace, cu gindul dus în altă parte. 

Bara n'a ştiut în viaţa lui nici de neamuri, nici de tată, nici de 
mamă ; a trăit răzlej ca cucul din pădure, fără drag şi milă dela nime- 
nea şi pentru nimeni. Atita dragoste avea şi el la inima lui, pentru Fló- 
rică. Dumnezeu ştie cum l-a venit şi de ce? Pentru el s'ar fi lăsat să-l ju- 
poaie de coajă, ar fi intrat în foc şi, oricit era de fricos, pentru Flo- 
rică at fi tăcut moarte de om. Nu sa despărțit de el de la vrista de 20 
de ani pănă la moarte, Inăcrit şi tăcut cum era, cind se pornea să spu- 
në despre Plorică, nu-i mai tăcea gura; spunea, ca să-l laude, şi min- 
ciunt de stătea soarele In loc. El a umplut satul cu fel de fel de po- 
veşti şi minuni despre Florică, el a adus şi aceia cu spirituşul defa 
Starostea Ielelor şi cu vioara din zilele lul Bunăparte. Tot el le poves- 
teşte tinerilor, care nu o ştiu, şi istoria cu buba cefa dela inima lui 
Florică. Asta însă e adevărată, o ştie tot satul, trăiesc oameni care au 
văzut-o cu ochil, 

Hai să v'o spun. 


Plăcău de 18 ani, după moartea lui unchiu-so Ripa, Florică s'a 
întors în sat:—il era pustiu în Măhaciu aşa singur şi nici locul nu-i prea 
plăcea ; I! trăgea aţa la munte, unde copilărise. Cum a venit, s'a băgat 
lăutar la horă. Boacă, innintaşul lui, se rebegise și era cu suiletul în 
gură ; l-a şi luat Dumnezeu în curind. Venise şi Bara din Orlalău,—adecă nu 
din Orfalău, ci din Gherla, unde stătuse un an de zile la umbră pen- 
tru o iapă sură din herghelia grofului. ') Pe semne nici el nu mai su- 
ferea satul, nici satul pe el, Cum a venit, aşi intrat barosar la tatăl lui 
Culă, la Bălan, sa imprietenit şi cu Culă şi cu Florică, cam de aceiași 
vristă cu el şi cam rubedenii cu toţii,—toţi țiganii sint cam rubedenii, 
după cum se ştie, ȘI fiindcă Fiorică n'avea condrânaş, Hăcăii au pus 
mină dela mină şi i-au cumpărat lui Bara un hirb de diplă dela un 
cortorar trecător prin sat. A învățat repede dringa-dringa ceia—parcă-! 
mare lucru? şi cu atita a rămas pănă la moarte. Ja uite aşa se făcu 
Bara umbra lui Plorică. 


1) Grol—cante, mure proprietar, 


AR M. M. 


a 


Ei veniseră primăvara în sat, aşa pe la paşii. Florică a Intrat nu- 
maidecit; argat la Lica Rusului, ca să nu umble derbedeu şi să se dea 
la muncă. Lica Rusului era primarul satului,—iîn tinerețe fusese mulți 
ani straja-meșter, adecă sergent major în escadronul al 4-lea, al reghi- 
mentului grănițeresc de husari. Satul nostru era pe vremea aceia sat 
grănițeresc, cu cancelaria companiei, cu căpitan şi un sublocotenent în 
sat şi cu un raciur ') din jos de sat, unde făcea escadronul muştru. 
Lică era înțeleptul satului, om cuprins şi bogat. Avea 16 boi ca nişte 
urşi şi patru feciori înalţi şi legaţi, ca nişte turnuri de cetate. Florică a 
intrat argat la el cu tocmeală ca, Duminecile şi sărbătorile, să-i dea voie 
să poată cinta la horă. 

Florică nici la chip, nici la făptură, nici la port, nici ia natură 
nu era țigan—era sprinten şi muncitor ca un priznel şi dat dracului de 
gureş şi poznaş ce era. El era hazul casei şi cu feciorii lui Lică iute 
şi degrabă s'a prins ortac şi irate de cruce. Nu-i vorbă, că satul In- 
treg îl prinsese în drag pentru glumele şi poznele lui. Apoi mal era şi 
trumuşe! şi curăţel, jucăuş şi doinar, de nici fetelor şi nevestelor nu le 
venea tocmai greu de el, bată-l deochiul. Cit despre scripca cea fer- 
mecată de starostea Măiestrelor, flăcăii se umilau în pene şi se pău- 
neau cătră cel din satele vecine, parcă ar îi adus pe Ripa însuși serip- 
car la hora lor, 

Bara nu prea avea obraz să dea pe la curtea lui Lica Rusului, 
să intilnească pe Florică al lui,—se deochiase cu lapa ceia şi Lică ținea 
nişte cal cătănăşeşti, ca nişte zmei, prăsiţi din lapa cea aprigă cu care 
in tinerețe, cind era sergentul escadronului, sărea peste poartă, intor- 
cindu-se seara acasă dela raciur. Bara trăgea cu ochiul ca mija la siå- 
nină, da cali lui Lică, dar i-se zburlea părul pe spinare, cînd se uita la 
labele de urs ale lul Năchită, feciorul cel mai mic al lul Lică, Apoi se 
mai temea să nu cumva să bage la belea şi năpaste pe Florică. Bara 
se culca noaptea în fierăria lul Bălan, întinşi cu Culă alături cit mi-ţi-s 
gliganii şi stind de vorbă despre prăsiia de cai a lui Lică, Culi era 
cam geambaş şi el, Se ţineau cu dinţii—le era rușine de laba de urs a 
lui Năchită. Cit despre Florică nu i-ar îi păsat lui Culâ—avea şi o leacă 
de parapon pe el, din pricina Liorii, fata Jul Gabor cel gros şi cu mus- 
taţa tunsă, fierarul din capul satului. Era logodit în lege Culă cu Liora 
cea ochioasă şt incurind erau să se cunurie. Liora naibii, Dumineca la 
horă nu-şi mai lua albul ochilor dela arcuşul lul Fiorică, o lua cu căl- 
duri şi i-se ducea sufletul după opincuța ceia, cind Fiorică le arăta 
Hăcăilor cite o prubă de căluşar. 

— Ce mal atita Florică-Florică, zicea Culă — mai dă-i în cioare 
lăpăduş, nu vezi că se ține măreț de noi, s'a dat cu Rominii şi s'a in- 
hăitat, nici mu cu te-miri cine, dar tocmai cu feciorii lui Lică, parcă 
nu-i d'ai noştri. 


D Raciur— Reitsehulo—suoulă de călărit, 


FLORICA CETERASUL 208 


— Dă, măi Culă, dacă-i romineţ şi tlăcău odată, ce să-i faci ? lacă 
a eşit şi din ţigănimea noastră un jeu paraleu. Starostea Ielelor l-a luat 
urma, apoi nu ior lua-o fetele şi nevestele oamenilor ? 

Culà putăia pe nas ca buhaiul şi se gindea cum ar face mai re" 
pede nunta cu Liora lui Gabor. 

Dar nu numai neamul despre mamă era lrămintat de gindul lui 
Florică. De cind a venit el, parcă intrase Vintoasele în sal. Duminecile 
curgeau la horă din toate intundăturile până şi babele şi moşnegii, ca 
să-i vadă ponturile, să audă jocuri din arcuş și descintece poznaşe din 
gură. Rideau şi căzăturile de babe de le sciriiau clolanele fălcilor, cum 
scirție fierăria din broasca ruginită de mult, cind întorci cheia In ea, 
Sările se porneau şezătorile pe dealuri şi pe vale, de fierbea satul de 
cintece, tropăeli şi chiote. Şi răsărea gura lui Florică din glasurile fe- 
telor, ca trimbiţa din glasurile de strune—şi nu ştiu cum îi clocotea cin- 
tecul în git, ca şuvoiul de apă, cînd trece prin pietre mărunte, Cinta 
al dracului, din gură, din scripcă, din fluer, din frunză şi pe lăişul cu- 
titului, ce m'am auzit de cind sint. Fluera din gură şi din cuțit, cuam 
fiueră mieria. Spunea poveşti de pe ceia lume, pozne jigâneşii şi 
glume, de le făcea pe fete cind să piardă râsullarea, cind să se năduşe 
de ris. Vorbele din doine parcă le aducea de pe alte tărimuri. Bara 
zicea că le scorneşte din firea lui. Destul că intr'o vară a umplut satul 
cu poveşti, cu pozne, jocuri şi cintece, de şi in copii parcă intrase du- 
hul lui Florică, până şi cinii parcă lătrau şi urlau alttel, decit inainte. 


w 


Jaca aşa trecu o vară şi o toamnă Incheiată, Nu ştiu vam spus 
ori am uitat să vă spun, că toate astea sau săvirzit în vara şi 
toamna anului 48, anul rdutăților, a vrajghilor, cum se zice pe la noi, 
în livoruție, cum zicea Bara. Și se lâcuse un ger cu acela colea după 
culesul cucuruzului t): o iarnă tare, cu zăpadă pănă n briu, cum nau 
pomenit nici bâtrinii—piriiau vreascurile In vatră de frig. Veneau veşti 
rele, miros de praf de puşcă şi se vedeau fumuri dinspre şesul Mură- 
şului şi al Arieşului, Pirjoleau Ungurii satele romineşti pe un cap şi 
lumea din şes pribegea in bejenie spre munte. 

Lica Rusului cel aspru şi Părintele Sofronie, cel blind, Dumnezeu 
să-l odihnească, umblau Inginduraţi prin sat, intrau din casă în casă şi 
puneau la tăboj capetele de bărbaţi dela copilandri de 15 ani pănă la tom- 
naticii de 50—60 de ani, cum era şi Lică unul. Numărau puştile vină- 
toreşti şi puneau căprari cătanele bătrine, care au slujit in escadron, peste 
cetele de puşcaşi, de lănceri, de cei cu topoare, băltage şi imblăcii. 


1) Cacuruz- porumb, păpașoin, 


24 M. M. 


Ştiţi ce erau Imblăcii?—-Un lemn vinjos de frasin, ca de un me- 
tru şi jumătate, la care îi zicea dirjea, şi altul de corn, tare ca fierul, 
cam de un metru, mai butucos la un capăt—la acesta îi zicea hddârag. 
La cite-un capăt cele două lemne erau sugrumate cu regulă şi prinse 
unul de altul în curele tapene. Apuca omul dirjeaua cu amindouă mi- 
nile, învirtea odată hădăragul pe deasupra capului şi trăgea cu el în sno- 
pii de griu, de ţişneau grăunţele pe păreţii şurii ca din pușcă și paiele 
se făceau ferlenije. Cu imblăcii se triera pe vremurile acelea la noi în 
munţii moţimei. Imblătitorii moţi umpleau iarna şi satele din şesuri: 
sint vinoşi bată-i să-i baltă. 

lacă mă luai cu imblăciii ceia şi uitam să vă spun că în timp ce 
Lică şi părintele Sofronie umblau cu berbuncul 1), cele trei Herării din 
trei căpăţie de sat huiau de ciocane guralive și de baroase grele. Se 
auzia barosul lui Bara de lingă pirâu, cum se aude tunul dintre puşti, — 
răspundeau tipile şi frontea muntelui. Curgean cetaşii lol Lică Inspre 
lierării cu coase şi fiare de plug ṣi se întorceau cumpănind lancea în 
coadâ țeapănă de frasin şi cintărind In palmă măciuca hădăragului, le- 
recată în doi şerpi încolăciţi dle fier, numai colțuri. 

Colea pe la Sfintul Necolse numai ce stringe Lică toţi cati din sat 
şi bătătoreşte cu ei omătul din coprinsul raciurului, apot la cetele cu că- 
prarii lor la muştruluit, de se scuturau sumanele pe ei. Florică mal mă- 
tunjel pe la mijlocul şirului întăi de tiäcãi impungea şi e! cu lancea în 
văzduh, apăra capul cu ea şi se încrunta, de parcă nu era el. Bara şi 
Culă, aduşi cu ne-pus în masă de flăcăi, se cumpâneau în capul şiru- 
lui, ca nişte cumpene de fintini cu lăncile lor lungi. Părintele Solronie, 
alb ca omâtul de subt picioare, stătea la o parte răzămat în cirjä, in- 
crunta sprincenele stuloase şi ii tremura barba albă. 

Ce să mal întind vorba despre oamenii lui Lică? O să vic ea 
vremea, de n'or intra zilele în sac, să vă spun și povestea mindră aPă- 
rintelui Sofronie, a lui Lica Rusului şi a multora din cetașii ăștia, pe 
care i-a uitat cartea neamului rominesc, deşi vrednici erau, să-i ţie min- 

ste săracii, că şi-au făcut şi ei rindul şi datoria în zilele grele de atunci. 

Destul, că nu peste mult—două săptămini înainte de crăciun —ce- 
“taşii aceștia al lul Lică au săpat în cimpul de deasupra satului, peunde 
întră şoseaua în sat, cimp care de atunci se numește Ungureasea, au 
săpat cum zic, o groapă cit toale zilele şi au așezat frumuşel in es, |n 
rinduri unul peste altul, cum aşezi mănuşile de cinepă în baltă la topit, 
trupurile a vre-o 90 de Săcui din şesul Turzii, pe care în noaptea aceia, 
i-au adus păcatele lor multe şi grele să prade şi să pirjolească un sat 
de Moţi. Au turnat var peste ei, casă nu strice aerul limpede de munte 
şi au ridica: deasupra o movilă ca aceia de pămint de şi astăzi să vede 


1) Berbuneul—nemţoşte Worbiing—recruture, 


FLORICA CETERAȘSUL A. 


D 


drept dragul, cine ştie de unde. Florică şi cu Bara i-au prohodit din 
seripel. 

Dar ce folos? Cei mai sprinteni, pe care flăcăii noştri nu l-au 
putut prinde pe Valea Dracului in jos, epurii aceștia cum zic, au dus 
vestea pățaniei in tabăra ungurească şi prin satele lor din şes. 

Ar fi plecat cu dragă inimă Lică cu ceata lwi în tabăra lui lancu, 
că de mult il aştepta, dar nu se indura de sat. Părintele Sofronie şi 
Licä simţiau ei că mure să fie bine. Lică nu Inchidea un ochiu cu nop- 
ile dearindul, necontenit alerga în galopul calului din strajă în strajă, pe 
Valea Dracului şi pe valea Măhăciului, pe drumul Vinţului şi al Aiu- 
dului şi ie dădea in samă să lie cu ochii în patru şi să dea semnul de 
foc. cind or simţi că vin Ungurii. 

Aşa au dus-o cu pază şi priveghere până în ajunul Crăciunului, 
In ziua de ajun, numai ce dă Dumnezeu un viscol <umplit cu zăpadă. 
măruntă şi deasă, de sa intunecat zarea. Veneau vintălaguri—vintăla- 
guri dinspre munte, de te frigea in obraz ca alicele de puşcă şi se pu- 
sese un nour gros şi otova, care cuprindea toată tăria, de parcă era să 
se lese cetiul pe pâmint. Se bătea toaca in tumul bisericii ca nebună 
şi țiulau clopotele ca de zimţi de aripă. După ce s'a întunecat nu-ţi 
vedeal mina de beznă şi nu-ți auzia! cuvintul de şuerul viscolului — pră- 
pestenie şi prăpăd. Oamenii s'au strins prin case, nici colindătorii n'ai» 
lodrăznit să iese prin sat, doar Bara în lăcomia lui mai colinda pela 
gospodarii mai chiaburi, ca să-şi umple traista dela şold ; dar şi lui îi 
dădea vintul chepeneagul peste cap, de nu vedea innaintes ochilor: se 
indrepta numai după mirosul de varză din vetrele oamenilor. 

Cind a fost colea pe la cina cea bună'), cind omul îşi doarme- 
greu intiiul somn, numai ce se deşteaptă oamenii în bubuituri de puşti 
dinspre Valea Măhaciului. Sar ca arşi şi pun mina pe arme. Cindies 
in uşa tinzii însă, ce să le vadă ochii?-—Lumină ca ziua, ardea căpătiul 
de sat dinspre Valea Măhaciului. Bubotaia de flacări venea cu aripi u- 
riaşe, care încingeau tot satul, innaintind văzind cu ochii ca un piept 
de potop. Săreau tăctunii şi şindrilile cu pălâlale In ele cine ştie unde 
şi ca decind vă spun, satul intreg ardea cu fiacări abătute spre påmint, 
de parcă ar voi să fugă de groază. 

Ciţiva Hăcăi Inlmoşi, între care şi Năchita lui Lică şi Fiorică, au 
alergat într'un suflet cu suliți şi imblăcii înspre Ungureasca, de unde se 
auziau Impuşcâturile. S'a incins şi o scurtă hartă, dar Ungurii fiind muli 
de tot, n'a fost chip să le ţie piept şi au trebuit să se intoarcă Inapoi, 

Cind să coboare dealul spre vatra satului, se vedea pe uliji ia 
zarea focului, bărbaţi, femei și copii, Incărcaţi cu ce au putut prinde în. 
pripă, atergind ca furnicile pe dealul dimpotrivă în sus spre Coasta Bu: 
hii. Vitele au tămas prin poeţi și răcneau săracele, incinse de loc. 


1) Cina cen bună—pela 11 ceasuri noaptea. 


206 M. M. 


Ce să mai spun? Imi e şi jale,—doar e satul în care am cres- 
cul. —A doua-zi, ziua Domnului, casele oamenilor erau mormane de tà- 
ciuni negri, care mai fumegau încă. Se topise satul intreg; numai bise- 
tica din deal rămăsese—cu graba n'au putut-o aprinde. 

Vre-o 20 de bătrini, femel şi copii, care n'au putut fugi, au fost 
măcelăriți de Săcui şi lăsaţi cu fața la pămint pe uliți. Ciţiva bolnavi, 
care nu Sau putut mişca din pat, între care şi singura fată a lui Lica 
Rusului, măritată numai de un an,—tiind lehuză din ajun, —s'au tăcut 
scrum În casele lor.—Au rămas şi vre-o cîțiva Săcul pe cimpul dela 
Ungureasca, cu crierii improşcați pe omăt de hădăragurile flăcăllor. 
Năchită şi Florică aveau fiecare cite unul pe suflet. 

In ziua de Crăciun satul întreg era adăpostit în peştera din Coasta 
Buhii, peşteră largă şi înaltă cit 5 biserici, care mal slujise ca adăpost 
și în vremea revoluției ini Horia, Era mare peştera, dar umedă, rece și 
Intunecoasă, de numai cu focuri multe se putea ținea o leacă de lu- 
mină şi căldură. ȘI astăzi se cunoaşte fumul de atunci pe tavanul peş- 
terii. Pe semne numai fum a mai rămas în zilele noastre din vremea 
de bărbăţie de atunci ! 

Acolo în peşteră la zarea focurilor a săvirşit părintele Sofronie a 
treia-zi de Crăciun sfinta leturghie la o masă de brad, cioplită numa! 
din topor şi, în loc de făclii de ceară, la lumina torțelor de brad unse 
cu rășină. A sfințit părintele Sofronie şi apa, ca să dea cetaşilor lui 
Lică botezul de foc, botezul sfint pentru apărarea neamului de urgia 
păgină, 
După slujba dumnezeească, pe păminiul rece al peşterii a prinzit 
turma lul Christos cu păstorul în mijlocul el, ospătind cu toţii din bu- 
catele tuturor ca o singură familie în frunte cu părintele ei, 

— Fiilor în Christos, le-a zis părintele Sofronie ridicind masa, 
să nu desnădăjduim că am rămas în cimp în puterea iernii; Dumnezeu 
a dat, Dumnezeu a luat, lie numele Domnului binecuvintat, de acum 
şi până'n veac. Dumnezeu prin bărbăția voastră fiilor, va răsplăti păgi- 
nului robia de veacuri şi pustiul în care ne-a lăsat. Dreptatea dela 
Dumnezeu este şi el nu va lăsa în robia celui fără de lege un popor 
creştin ca al nostru, In virtutea piepturilor voastre fiilor, a pus cel a 
tot puternic soarta poporului rominesc, să vă faceţi datoria şi din sin- 
gele vostru va răsări mărirea neamului şi fericirea urmaşilor noştri. 
Binecuvintarea lui Dumnezeu peste voi, amin | 

Oamenii, bărbaţi, femei şi copii stăteau incă încremeniţi în fața 
părintelui Sofronie, ca în fața unui proroc, pogorit din cerluri cind 
Lica Rusului, cu glas aspru a dat comanda, de a răsunat sept făra 
în adincuri, şi toţi cetaşii luind armele dela păreţi au eşit deasupra peş- 
terii pe podişul de lingă drum. Aici i-a pus Lică în rinduri, şase cite 
şase dealungul drumului—puşcaşii în frunte, apoi veneau lăncerii, cel 
cu îmblăcii, cu baltage şi aşa mai departe. Tocmai în coadă era Gabor 


FLORICA CETERAȘUL 27 


şi Culă cu toate uneltele de fierărie la spinare, apoi Canta Onea, băr- 

bierul şi doftorul satului, un țigan bătrin, care se ţinea bine incă, cu 

trei briciuri şi o pereche de foarfeci în traistă. Canta Onea ăsta, cu 

mutră de popă la leturghie, avea cu el şi un nepot, pe Ruiu, un pur- 
u rit şi n ca un mietloiu. 

iz ar pia: Ruin al meu, li zicea Canta Onea lui Lică, de 

nu altă la căldări şi ciaune. 

Femeile, bătiinii şi copiii au eşit şi ei cu toţii din peşteră şi se 
imbulzeau împrejurul şiragului, ca să-i vadă pornind. Părintele Sofro- 
nie cu patrafirul pe piept, cu crucea în mina stingă şi cu mătăuzul de 
busuioc în dreapta, urmat de paraclisierul cu căldăruşa, a trecut Incet 
dealungul şiragului şi binecuvintind ceata celor călători în drumul sfin- 
tei dreptăţi, i-a stropit cu aghiazmă sfinţită. 

— Inainte |... răcni cu glas aspru Lica Rusului. Florică şi 
Bara din fruntea şiragului prinseră a zice din scripci margul lui lancu : 


Astăzi cu bucurie, 
Rominilor veniţi, 
Pe lancu în cimpie 
Cu toţii-l însoți“! 


Flăcăii cintan şi ei din gură călcind indesat. Ceata sfințită porni 
pe coama dealului in sus cătră Curmătura muntelui înspre Trăscău. 
Vreme de un ceas şi mai bine a stat părintele Sofronie răzămat în 
ctrjă în mijlocul bătrinilor, a femeilor şi copiilor, privind pe coama 
dealului în urma Moților cu armele pe umăr, între care era şi singu- 
rul lui fiu, bătetan numai de 17 ani. 

Cind cei din urmă trecură pe după colțul muntelui la Curmătură, 
un oftat şi un bocet se porni în grămada celor rămaşi deasupra peş- 
terii, iar părintele Sofronie cu lacrămile în ochi, blagoslovi cu mina 
dreaptă zicind : 

— Poartă Doamne pe robii tăi în căile tale!“ 

Şi a coborit Lică cu ceata lui pe pirăul din dosul Curmăturii 
printre stinci până în Trăscău şi de acolo pe valea Trăscăului pe subt 
stincile drepte ale muntelui pănă în apa Arieșului. Au luat apoi valea 
Arieşului în sus, vale strimtă şi sălbatecă. In stinga munte cu pădure 
până ia un loc și deasupra pădurii părete de stincă până la Dum- 
nezeu in ceriu, iar în dreapta muşuroaie uriaşe pănă la nouri, înşirate 
in lungul rîului ca nişte cetăți ţuguiate. 

Răsunau stincile de glasul de trimbiţă al Iul Florică şi de horitul 
flăcăllor şi se duceau veseli, parcă nu ei ar îi lăsat boii arşi subt tă- 
clunli poeţilor, nici mamele, surorile, nevestele şi copii, în peștera rece 
din Coasta Buhii. Florică se ținea de pozne—ba mergea jucind călu- 


208 M. M. 


şorul, ba răminea o leacă în urmă, îşi lua vint şi sărea peste Bara, ba-i 
punea lui Bara piedecă, de cădea cit mi i-i hojmatăul pe pintece cu 
minile cit colo prin omăt, Rideau cu toții cum ar merge la nuntă, nu- 
mai Lică din capul şiragului mergea intunecat, cu pușca pe umăr şi 
cu o sabie veche la şold. Toţi patru feciorii lul erau in ceata călătoare, 
cei 16 boi ca urşii, cali lui cei scumpi erau îripţi subt dărimăturile graj- 
durilor, fata lui ca o floare făcută scrum şi baba lui slabă, rămasă de 
izbelişte în peştera din Coasta Buhil, 

— Dar bun e Dumnezeu, gindea Lică stringind. plăseaua sablet 
— toată plata are şi răsplată. 

ȘI au mers aşa toată ziua aceia şi toată noaptea, pănă a doua-zi 
în prinzul mare, cind au ajuns în tabăra lui Avram lancu la Câm- 
peni. Aici şi-a înşirat Lică Maţii pe două tinduri în piaţa cea ' mare şi 
cit al bate în palme se umplu piața de moţii lui lancu. Răsuna văz- 
duhul de vivate şi „să trăiască”. 

In curind sosi şi Domnul lancu '), Craiul munților şi Lică îi dele 
scrisoarea părintelui Sofronie, precumcă îl trimete atiția şi atiţia oameni, 
că se închină de sănătate şi Dumnezeu să ajute dreptăţii. 

Şi de acum să ştiţi, că nu mal scap condeiul in ceata lui Lică— 
de nu mi-oiu uita. De, dacă mi-e dragă şi mie! Doartatăl meu, feciorul 
părintelui Sofronie, e şi el în ceata asta, flăcăuandru numai de 17 ani 
— deabia ii mijește mustața. Hai să ne întoarcem la Florică al nostru. 


Florică, Bara, Culă şi toată țigănimea din ceata lui Lică, fiind ger 
aspru, pănă să dea primăvara, cind toată tula dă sălaş, s'a adăpostit la 
casa lui Uştale, meşter fierar în Cimpeni, vestit în tot cuprinsul mun- 
ților. Cută şi Gabor şi-au inchipuit o fierărie pe seama lor într'o gaşcă 
din curte, lar celalalţi sau adăpostit cum au putut în flerăcia lui Uştale, 
numai Florică şi-a tăcut culbul în podul grajdului în fin. 

Și era Uştale ăsta o atătare de țigan mititel şi urechiat, slab 
scripcă, cu picioarele strimbate înafară, de putea sări cinele pintre ge- 
nonchii Jui. Avea un cap marte ţuguiat, chel ca'n palmăşi spin, cu nişte 
ochi mici și jucăuşi, aprinşi ca ochii de miţă. Avea o gură rea ca o 
meliţă, ageră şi certăreaţă, de trămurau cei 6 hojmatăi de calfe din fie- 
tăria lui, cind prindea a-l beşteli pe țigăneşte; zvirlta cu cleşiele după 
ei, cind H apuca hachiţa şi le da cu pleaftura scoasă din mociriă peste 
gură, dacă nu tăceau, cind le citea el căzania. Tot a doua vorbă cra 
benga, adecă dracu şi numai cind avea nevole de sfinți şi cărți bise- 
riceşti, o da pe romineşte, Păcat că nu ştia ungureşte, ca să se poată 
răcori cu sudălmi cum trebue. De unde era să ştie, acolo în inima mo- 


1) Domnul lancu—in sensul Ini Domnul Tudor. 


FLORICA CETERASUL a 


fimili, unde poşte întregi spre toste cele patru vinturi nu vezi decit 
haine albe şi n'auzi decit vorbă destăta'ă rominească ? 

Era iute ca chiperul, stărchitura naibii, şi avea o minte cumuei 
focul, Era nu numai fierar din gros, era şi căruțaş din subji:e—făcea 
trăsuri boerești pe arcuri—, era lăcătuş de broaște şi chei cu sicret, meş- 
ter armurier: dregea şi făcea din nou puşti, pistoale, nu mal zic de 
săbii şi suliţi. EI a terecat în oțel două tunuri de cireş ale lui lancu.— 
Băteau Moţii cu tunuri de cireş, dacă drăguțul de împărat, pentru care 
şi-au pus plelea în saramură, nu s'a indurat să le dea altele de oțel, 
Dacă împăratul nu sa milostivit să inatmeze pe Moji după vreduicia 
lor şi cum îi era datoria, i-a înarmat Uştale şi al-de Bălan, Culă, Ga- 
bor şi Bara ȘI Impărăteşti au fost armele acestea, n'am ce zice, deşi 
alde Uştale le-a făcut. Un hădărag sănătos şi se duceau țandări oje- 
lele dela puştile honvezilor şi chivăra roşie din cap se băga in crezi 
pănă în vatra căpzținei. 

N degeaba avea Uştale atitea meşteşuguri în mina lui,—li cur- 
gesu banii în pungă, era bogat putred. Avea o casă cu șase lereşti în 
piața Cimpenilor şi-alăluri o herărie cit o şură, cu patru ilae mari, de 
nu le-ar fi clintit din loc nici zece baronse de ale lui Bara. Păreţii erau 
numai uvelte şi în două colțuri suiiau în vetre doi foi cit nişte bivoli, 
de ieşeau scinteile măturoiu din focuri, Bara zicea că Uştale are fieră- 
rie şi casă ca un pottopop—palntă '), nu altceva. Avea în curte nişte 
grajduri gospodăreşti cu şură mare la mijloc. Iinea căruță cu dol cai şi 
din ograda lui eșiau două cară și două pluguri cu cite patru bol pià- 
vani, avea şi påmint destul la cimp, ca un Romin. Dedea bani pe mită 
şi în casă intro ladă gres, terecată de el, cu broască cu sicret avea 
gaibini stinşi şi două pâhare, unul de argint şi altul de aur, cumpă- 
tate dela volvodul unei tabere de ţigani cortorari. Voivod, nu altceva, 
Le ştiu toate astea din guia cea mare a lui Bara, cate nu minte fe- 
rească slintul. 

Mai avea Uştale şi o nevastă ca o cruce, aleasă pe sarinceană 
din o întreagă tabără de ţ'gani, cind cra numai de 14 ani. Ci-că pica 
ce frumoasă şi aprinsă ce era, Acum de al fi văzut-o la biserică printre 
femeile gospodarilor, cu rochie de mătasă, cu salbă de ga)bini la sin şi 
cu țestemel ales în fir, ai fi crezut că-i o cucoasă, nu porodiţă de subt 
şatră, Avea şi acum nişte ochi ca o şerposică, un sin şi nişte șolduri, 
de s'o dal de-a dura. Mergind pe drum, ia uite aşa îi Ilutura rochia 
dinapoi şi ti zurătau galbinii pe piept de săltatul sinului. Atitı doar că 
era cam treculă de oacheşă, apol albul ochilor și al dinților îl mai vin- 
dea obirşia de subt şatiă, incolo damă ca toate demele. Ci-că piereau 
țangâii Cimpenilor şi Abrudului după ea. li zicea Anghelina lui Ugtae, 


i) Paluti—palat. 


219 M. N, 


adecă, la dreptul vorbind, lui îi ziceau cimpenarii Uştale al Anghelinei, 
fiindcă ea era cucoş în casă—nu sufla javra de Uştaie inaintea ei—ci-că il 
şi lerchezula cite odată, cit era el de aprig. 

ŞI mal avea Uştale avea—avea un drac să-l ia, că nu-i sămăna nici 
la virful unghiilor-—avea uu boboc de fată de 15 anişori—pe Sotica, 
zina Cimpenilor, Leită māsa şi la chip și la statură, numai cit oacheşul 
din faja Anghelinei, la Sofica era înrourat cu o abureală albă și imbu- 
jorată, cum îi trandalirul sălbatic; iar ochii mari şi luminoși erau albaştri 
intunecaţi, ca boiul din apa iezărului de munte. Aţi văzutieză: ? Șicume 
imprejmult iezărul cu cetina creață a jneapinuiui, ja aşa erau sprince- 
nele imbinate şi genele lungi şi crețe în migdala ochilor celora. Miro- 
seau a ochi de Moj; numai la Moji vezi asemenea ochi albaştri şi lu- 
minoși, asemenea gene lingi şi cteţe, de lac umbră ochilor. Dar cine 
să le mai caute urma? Treaba Anghelinei, de unde le-o fi luat pruba. 

Și, iacă aşa, vă spusei toate bogăţiile şi comorile lui Uștale. Gie 
ciți, nu-i aşa, că hoțul de Florică, cum s'a aciuat subt acoperemintul lui 
Uştate, a şi luat la ochi pe Sofica şi i-a şi pus chipul pe cele palru 
strune. Şi doar Sotica era logodită cu Ghiuţu, starostele satului de 
lăutari din Abrud, vestit în tot Ardealul pe vremile celea. Ghiuţu nu 
era un lăutar jacă aşa—cânta pe note ca un neamţ şi se purta cu manta 
şi şapcă de hastrăcan '), ca un grol?) de ungur, vorba lui Bara. li 
curgeau galbinii în scripră girlā şi avea şi el in Abrudo casă ca o 
p=lută. Atita numai că era cam gros şi cam trecut cu ani. Mai trăise 
el cu una inainte vreme, dar aceia a fugit cu piculaşul cel cu mustă- 
cloara codiţă, din taraful lui, şi s'au pustiit, naiba îi ştie pe unde, pe la 
Haţeg incolo spre Bănat. 

Dar degeaba —uşiale şi mal cu seamă Anghelina ţinea să între în 
neam. Lăutarii sint baronii ţigănimii şi starostele îi grof între ei, nu 
alteeva.— Ghiuţu, pe subt mantaua de hastrăcan dăruită de un nemeş *) 
ungur la un chef, purta surtuc, vestă şi pantaloni largi de catilea, bă- 
gaji in cizm: de lac, care szirțiiuu de parcă aveau pe dracu 'ntrinsele. 
Pe pintece îi sclipea un lanţ de aur, gros ca degetul cel mare, şi În bu- 
zunarul vestei un ceasornic lot de aur cu flori albastre pe capace, pe 
cate îl scotea necontenit, să vadă cite ceasuri sfat. Depetele fi eraa nu- 
mai inele, de trebuia să le scoată din mina siingă, clad cinta, Cind 
vedea Anghelina haslrăcanul şi anrăria ceia pe e!, i se aprindeau ochii. 
Tiganii se ştie că trag ca corbul la lucmm sclipitor. 

Ghiuţu era şi el cu tot taratal în tabăra lui lancu,a lost luat pe 
sus de Abrudeni şi acum aştepta să se mintue odată cu revoluția, să se 
cunune cu Sofica şi să o ducă pgospodăreşie la casa lui. Avea să oim- 


1) Hastrăcun - pronunțat pe țigăneşte din astrahun, 
$) trol—econta ungur, mare proprietar. 
5) Nemeș — nobil ungur, 


Pi 


"n e i IE PE mir a Oe ab A o o 


FLORICA CETERAȘUL 2 


. în ee a peer 


brace nemțeşte cu rochie şi pălărie cu pană de strute Uitasem să vă 
“spun că Solica se purta în port moțesc: cămaşă cu, altițe, poale albe 
ca zăpada, şori şi câtrinţă neagră, aleasă în fir şi cu testemel de mă- 
tasă în cap. Aşa în port de sat, cum era să stea alățur! cu hăstrăcanul 
tui Qhiuţu? Se poate 2... 

Sările Ghiuţu miaca la masa lul Uşiale şi cind Moţii lui Iancu 
erau duşi prin bătăi ca Ungurii, neavind cul cinta, toată ziua stătea 
umfat ca un curcan, cu coatele pe masa din casa dinainte ') a lui Uṣ- 
taie şi Anghelina se invirtea împrejurul lul, ne mal ştiind cum să-i intre 
in voie şi să-l cocolească, 

Sofica mai sălbatică, se ținea mai mult prin fierărie de vorbă şi 
visuri cu callele şi mosatirii lui Uştale, ori vedea de ale gospodăriei, 
“că era harnică foc. ÎI şi era cam ruşine şi slială să stea de vorbă cu 
groful, cum Ti ziceau calfeie lul Ghinţu; parcă avea frică de el, cind o 
privea cu ochii cela aspri şi mocniji şi îl vorbea cum vorbesc boiesii 
cu fetele de ţăran, punindu-i miaa subt bărbie. Dealtfel Ghiuţu avea pu- 
ţină săminţă de vorbă şi cind deschidea gura tot a doua vorbă era su, 
eu aşa, eu pe dincolo şi umila gilul in guler cind vorbea. 

In vremea asta timpul trecea şi pe vâi în-epea să răsară zl de zi 
tot mai multe pele negre din o:nătul a'b; parcă pămintul ajuns la sără- 
<le şi-ar pune pelece negre pe sumanul alb, cum punea Bara petece 
de tol afumat pe mantaza lui soldăţeas:ă. Numai culmile erau aibe cu 
totul şi de pe coaste se topea zăpada şi se scurgea în plrae zgomo- 
toase spre Arieș. 

Moţii din lagăr, cit a {inut iarna, au dus-3 înlro hartă şi o bătaie, 
alergind cînd la răsărit, cind la apus, cind la miazăzi, cind la miază- 
noapte, să iezască gutile de văl cu pieplurile lor şi să goncască în şes 
teghimentele de Unguri, care se încercau din toate părțile să pătrundă 
in munţi, ca să pună mina pe lancu, Craiul Rominilor, cum il ziceau ef, 
şi să inghită Aidealul în țara ungurească, Oastea împăratului o curăţise 
din Ardeal şi numai Murăşeni lui Axente şi Moţii lui fancu îi stinji- 
neau in polta lor de mărire, 

Cind pe ger tare se mai potoleau măvălirile, atunci Moţii se in- 
torceau în lagărul dela Cimpeni şi prin satele de primprejur şi o duceau 
întrun cintec şi un căluşer, în chefuri şi voe bună, Cu muștrulaiala n'a- 
“cau multă treabă, nici cu curățitul armelor. Cu muștru ce să Jaci, cind 
te baţi prin văgăuni de munte—doar n'ai să mergi în şir, nici cu pas 
măsurat ? Arme scumpe nu prea aveau, ca să le curățe oţelele; puştile 
lor erau rugini romizești, cele mai multe cu cremene și legate cu sirmă 
pe la ojele, dar nu dau greş niciodată: —Moţul e scump la încărcă- 
tură şi vinător chitaciu, ue cum se ridică copilanăru, ca să poată duce 
căprioara în spate, Lâncile cu cit erau mai ruginite cu atit mai bine 


1) Cusa dinainte —salonul ţărănese. 


239 M. M. 


rupeau în carne vie,—apoi doar n'ai să te faci de ris să mai freci de ru- 
gină și ferecătura hădăragului ? 

Cu ale mincârii o duceau mai pe sponci. Făina și sarea se ispră- 
veau cînd nici nu gindeai ; se isprăveau și vitele de căsăpie. Norocul cu 
flăcăii cei nebuni, care se alegeau cete-cete și plecau pe poteci și plaiuri 
neumblate spre şesuri și se întorceau cu care cu merinde de tot felul 
şi cu cirezi de boi, luate cu hapca dela reghimentele de honvezi, sau 
de prin curţile grofilor în puterea nopții, cind doarme și pasărea. Flo- 
rică era dat dracului în d'al d'astea ; adulmeca cum adulmecă copolul cirezile 
de bol şi carele cu slănini ale Honvezilor, magaziile şi grajdurile grofilor. 
Călușar uşor la talpă cum era, scotea boii din curți și grajduri, cum 
scoate mița jumara din tigae, de nici n'o simţi. Dacă îl găbjau Honve- 
zii, ori argaţii grofului, le scăpa printre degete ca siredelul dracului şi 
până să-i tragă Ungurul una cu sabia, ori să-l ia la ochi, el îi trăgea 
trei cu hădăragul şi pierea ca o nălucă. 

Aveau ce ride calfele tul Uștale și Solica de isprăvile lui, cînd le 
povestea Bara, care nu se lăsa de lingă Florică la vinători dastea, mai 
ales fiind vorba de ale gurii și de șterpeleală. Cind întrau în Cimpuni 
cu cite-un chilipir, Florică scotea din c:r clte-o slănină cit toate zilele, 
i-o trecea lui Bara prin mîinile cele lungi şi H îmbrăca în ea ca întrun 
cojoc pănă în călcle, cu șoricul înlăuntru; fi atirna un ștreang de git și 
îl ducea în fruntea cetei de funie, cum ai duce un porc întora pe dos și 
așa își făcea Intrarea în tabără, de se țineau Maţii de pintece de ris;— 
ridea și Domnul lancu de poznele lui Florică. 

Altădată după cite-o luptă prin cele văi, cind se aşeza Moţimea 
roate-roate în cite-o poiană deasupra drumului la mincare şi Domnul 
lancu, cu tribunii și căpitanii, ospăta în mijocul lor, numai ce se auzea 
din drum glasul de oțel al lui lancu, comandind la arme, că vine duşma- 
nul. Atunci tabăra toată lăsa mincarea, sarea arsă la arme și alerga nă- 
vală spre drum. Cind ajungea la marginea pădurii, un hohot de ris cutre- 
mura valea, Ce era ?2—Adecă Florică în îruntea unui şir de flăcăi îndrăciți, 
încâlecat pe umerii lui Bara, cu cușma lvi Năchită pe-o sprinceană, cu 
două pistoale la chimir şi cu sabia lui Lică ridicată In văzduh, comanda 
la arme, lelt cu glasul şi mișcările lui lancu. Bara juca subt el, cum 
juca calul cel alb subt lancu, atit numai că el era negru păcură. Așa 
de al dracului comanda ca lancu in pripă că, chiar lancua sărit la arme, 
uitind că tancu e ei însuşi, 

Altădată le vorbea Moților ca tribunul Corcheș, cel aprig : 

— Mäi hoţomani, vanghelia și grijania voastră, Inainte măi, cu 
hădăragul la căpăţină măi, rupeți drum prin păgini măi, la pămint mii, 
ceriul și luminarea lor; înainte copiii taichii, c'o moarte sintem datori”. 

Bara necheza şi sărea In două picioare, cum făcea calul lui Cer- 
cheș, cind îi auzia gura. 

Teatru făcea Ficrică în piață în fața fierăriei lui Uştle, de se a- 


FLORICA CETERAȘUL - 2s 
duna lumea ca la urs şi Sofica în ușa fierăriei ridea de se prăpădea : 
i se vedeau dinţii albi și mărunți şi îi da lacrămile din genele cele lungi şi 
umbroase. Florică lua pe rind pe toţi tribunii şi căpitanii, comanda și 
injura ca ei şi || juca pe Bara, cum își jucau ei call. 

Florică era acum grădina case! lui Uștale, li întrase pănă și lui 
Subt piele, ridea și el cu dinţii cei rari și ruginiţi de poznele lui şi si- 
rile trăgea cu urechia din odaia de alături, cind în fierărie Florică spu- 
nea parascovenii ori trăgea din arcuș cite-o doină de cele legănate. As- 
<ulta și Anghelina şi ridea de i se sälta sinul, cit era ea de boeroasă şi 
ÎI ținea pe Florică de mincare cu fel de fel de bunătăţi, Sofica se ți- 
mea lipcă după el, îl hiria şi se hirjonea cu el, de parcă de cind e lu- 
mea cu el a crescut, Se pornise şi ea pe pozne, li picura lui Florică 
apă pe cap dela spate și s- nădușea de ris, cind el, făcindu-se niznal, 
se uita in pod și îşi scutura coama cea creață. li fura căciula, cind era 
să plece şi chicotea în urma lui, cind el cotrobăia prin toate cotloanele 
după căciulă, Ii întorcea vorbele şi se strimba la el, cind Florică se 
făcea că se asprește și alerga după ea prin fierărie, să-i ia căciula as- 
cunsă subt şorț. Numai cînd Florică se răzima de un ilău și punea scrip- 
ca subt bărbie, cind ochii cei scinteietori se uitau duși pe alte tărimuri, 
cind pleca sprinceana şi arcușul fermecat scotea din strune mărgăritare 
de doină, care umpleau aerul cu clocotul lor, —atunci Sofica se aşeza in- 
cet pe pragul fierăriei, îşi încingea genunchii cu minile suflecate pănă la 
cot, cu două alunele pe dreapta și își pironea ochii în ochii lui, oprind 
răsuilarea. Cind Florică contenea din arcuș, ea da drumul sufletului din 
sin, ofta adinc, se întorcea și trecea în odala de alături, fără o vorbă, 
fără un zimbet, 

La început, cind a auzit Ghiuţu pe Florică cintind, pusese ochiul 
pe el și l-a îndemnat să între în taraful lui, că-l pune primaș, Îl Imbra- 
că nemţeşte și îi face plată bună cu luna. Era și Sofica de față, cind 
i-a făcut Ghiuţu cinstea asta și se gindia cum are să-l ridă pe Florică, 
dacă o scoate Ghiuţu grof din el. 

— Păcatele mele, domnule Ghiuţu—i-a răspuns Florică—m ar scul- 
pa și miţele, să mă vadă ncamţ cotoileanț şi să mă audă cintind polce 
de celea piţigăiate. Nu mai faci, domnule Ghiuţu, sităde mătasă din 
coadă de cine. D-ta cu ale d-tale, cu cu ale mele. 

Sufica ridea dela inimă și ii părea rău că nu-l poate prinde pe 
Florică în hastrăcan, să-l facă grof şi să-l înveţe cum se umilă gitul in 
guler şi se stă cu coatele pe masă. 

— Plorică îi măr pădureţ, domnule Ghiuţu, a zis Sofica rizind,— 
el are taraful lui țărănesc, pe Bara condrânașul; se teme că i-o sta ca 
ła cine cu oala în cap, cu hainele nemțeşti, lasă-l încolo, că nu-i de 
Dumneata. 

Dela o vreme a început Ghiuţu să se uite cu coada ochiului la 
Fiorică, pesemne unde pe la ospețele tribunilor, la care cinta el cu ta- 


214 M. M. 


ratul, Domnul lancu trimetea adeseori după Florică şi îl punea să-i cinte 
doine de sat. Florică se uita la Domnul lancu ca la Dumnezeu și if 
răsturna doinele de pe inimă, de ridica Craiul munţilor ochii în pod şi-i 
tremurau venele, lancu însuşi eri vestit doinar din flaut și din fluer 
dar cind asculta pe Florică din arcuş, nu-i mai venea să pue flautul la 
gură. Mulţi galbeni a pus Florică la chimir dela Domnul lancu şi dela 
tribuni și Ohiuţu înghițea noduri și se uita ca cînele la pisică. Chiar 
Moţimea cu suman, Duminica, la hora din piaţă îl punea pe Florică și 
pe Bara si le cinte, cu toate că taraful lui Ghiuţu era anume tocmit 
pentru treaba asta. Se cintau sările doinele lui Florică prin toate ca- 
sele cimpenarilor şi prin satele din vecini:—leau dus Moţii prin toate 
văgăunile munţilor. Nu-i vorbă că şi arcușul lui Florică multe doine şi 
hore a prins dela Moţimea adunată de prin toate colțurile aici; a avut 
ce duce În sat după isprăvirea revoluției, 

Apoi mai făcu naiba pe Florică şi poznaş și jucăuș, oacheș ca a- 
luna coaptă, de se mai ținea și Sofica după el ca iedul după capră- 
Cum era să-l mistuie Ghiuţu ? Crăpa bătuca în el, cind vedea pe Sofica 
ţinîndu-se de ghidușii cu Florică ; ba mai spunea rizind dela inimă și 
prostii de-ale lui și făcea ca el, strimbindu-se. 

“Mai auzise șireata, dela Bara, că mäsa ii zicea cînd era mic Flo- 
rică-foricică. Atita i-a trebuit ; ia și înhăţat căciula de pe cap şi poc cu 
ea de pămint, de a sărit sus bubuind ca un pistol și rizindu-i în nas 
i-a zis: 


Măi Florică-floricică, 
Na căciula șo ridică. 


Florică ridică încet căciula de jos, se uită îngrijat la ea și cum 
Safica aștepta smerită,... zup Îi turnă căciula pe capul cel frumos. A- 
tunci ea călcă țanțoș a flăcău: 


Floricică de pe șes, 
Mindru nume ţi-a! ales. 


El dădu so prindă, ea zhughi pe ușă afară și îl hirii cu privirea. 

Cind se întoarse spre ușa, care dă din fierărie în casă, adecă de 
cine dădu cu ochii? De Ghiuţu, care se uita din mijlocul odăii la hirăiala 
lor. Sofica și-a pierdut cheful pe dată și Ghiuțu a tr=cut în casa dina- 
inte scirțiind din cizme şi umilind gitul în guler. 

Aşa o duceau sările în fierărie și cind Uștale îi alunga cu cleştele 
la culcare și se spărgea gaşca, Sofica din pat nu mai vedea decit pe Flo- 
rică prin întunerec şi, cind Ghiuţu îi venea în minte, i se punea un pie- 
trolu în furca pieptului, de se scula dimineaţa cu cearcăne la ochii ce? 
sprinceanați. Florică se ducea și el plouat în podul grajdului, se tolo- 
gea pe fin şi ofta de piriia șindrila in acoperemint. 


pi 


| 


- FLORICA CETERAȘUL Ea îi) 


Cind se dedes alarma în tabără ca fiecare să-și la locul în ceata 
lui și la drum, că au pătrunt Ungurii pe undeva în munte, atunci Sofica 
eşea în uşa fierăriei, li punea lui Florică cite ceva de ale gurii în tratată, 
îi urmărea cu ochiipănă ce ceata lui Lică nu se mal vedea de cetele 
din urmă, apoi trăgea cu urechea la glasul lui de trimbiță pe Arieş 
în jos, pănă ce apucau după un colț de munte şi mu se mal auzea nimic. 
Atunci intra în şură, în grajd, unde găse un loc ascuns și trăzea un 
ropot de plins pănă ce i se uscau lacrimile în gene şi pe urmă zile dea- 
rindul punea capul subt aripă. ÎI știa pe Florică din spusele lui Bara şi 
a celorlalți, că își face de cap prin bătăi, de multe orl își pune capul în 
primejdie numai ca să afbă o poznă mai mult cu care să facă haz tova- 
rășilor ; de aceia deciteori pleca, Sofica răminea cu inima gheaţă și 
visa noaptea că-l vede în fel și chip încunjurat şi dat la pămînt de Un- 
guri. Numai cind auzea din josul apei glasul lui de trimbiță și ropom 
de pași al Moţilori se lumina suiletul iarăşi, Apol dă-i doamne bine. 
Mai venea Bara cu o traistă de pozne și vitejii deale lui Florică şi lar 
mu se mai închideau dinții cei albi. 

Odată întorcindu-se lancu în tabără din luptele de citeva zile Tm- 
prejurul Abrudului cu Hatvanyl, Sofica aştepta în uşa fierâtiei cu mine 
cele sullecate subt sînul cel rotunjor, ca să-l vadă pe Fiorică eșind din 
şirag şi venind spre dinsa cu zimbetul pa buze şi cu te miri ce vorbă 
poznașă. Cind colo nu i Florică şi nu-i. Tocmai într-un tirziu, numai iacă 
străbate prin mulţime un car cu boi înspre fierărie şi se oprește în ușă, 
in car Florică şi alţi clțiva răniți, Năchita Iui Lică şi cu Bara, care ve- 
neau pe lingă car dau să-i ajute lui Florică sii se coboare, dar el vä- 
zind pe Sofica galbănă ca ceara, Încremenită in ușă, se saltă repede dè 
pe fin și ţuşti peste loitre jos din car, 

— lacă Soiică rotovică, cine-i boier vine în car, nu pejos ca pros- 
timea, Pe aici venit-a cucul ? că uite eu am sosit. Să trăieşti Sulică şi 
să creşti cit mine de mare, să nu te mai înalți din călciie după căciula 
din cap, ca să faci paradă cu ea. ° 

Era îngălbenit ln față bietul Fiorică şi de subt pieptar i se vedea 
gitul şi pieptul gol pe de-o parte şi pe partea stingă o lepătură groasă 
de pinză cu pete mari de singe, care îi trecea peste piept și umărul 
drept. 

— Vai de mine Fiorică, ce-i cu tise? întrebă Sofica apropiindu-se 
de el cu ochii mari, 

— Ce să fie Sofică, răspunse Bara, l-au mincat fript, sa scurs tot 
singele din el, i-a despicat păginul pija stingă ia uite așa; și arăta cu 
palmele despicătura, —moare Florică al nostru Sofică, moare, mă duc și 
eu dracului, mă pustiesc, 

intra adevăr Florică se clătina pe picioare și poate cădea la pă- 
mint, de nu-l lua Sofica şi Năchită de subsiori. 

— Lăsaţi-l să-l duc eu în braţe, se ruga Bara, 


g 


219 M. M. 


În timpul acesta ies și calfele din fierărie, iese și Uștale cu şorțul 
de piele dinainte, cu capul gol și cu minicile suflecate. Cind a văzut pe 
Florică în așa hal, a dat el poruncă să-l ducă în odaia de alături şisă-l 
culce în pat. A ajutat el cu mina lui să-l dezbrace și să-l așeze pe pe- 
fini, Florică zimbea, dar se vedea că nu prea ştie de sine, ochii fi erau 
tulburaţi și rătăciţi. l-au cat apă, i-au dat rachiu, i-a adus Sofica și vin, 
dar nu l-au putut face să bea; ținea dinţii Incleștaţi și nu se nita la 
om, se uita în pod. In scurt și adormi dus, de se speriaseră, că moare. 
Numai cînd au văzut că suflă liniștit, au ieșit cu toții, afară de Bara, 
pe care na fost chip să-l scoată de lingă căpătălul lui, 

Ce se întimplase ? 

Cind lancu a scos oastea lui Hatvanyi pentru a doua oară din 
Abrud și Moţii curgeau ca furnicile depe dealuri spre oraş, intre cei 
dintăi a fost Lică cu ceata lui, care a străbătut pe o uliţă în tirg, ru- 
pindu-și drum printre honvezii, pe care îi culcau Moţii lui la pămint cu 
hădăragele și lăncile. In vălmașagul cela, pănă să zmulgă Lică sabia din 
coșul unui honved—o implintase rău, pănă în osul spinării se vede—un 
zdrahon de ofițer se repede cu sabia ridicată spre Lică. Florică se căz- 
nea alături să sfirșească pe un Săculu, pe care îl stringea de beregatä 
cu genunchiul pe pieptul lui. Cind zăreşte primejdia, lasă Săcuiul și in- 
tr'o clipă sare În spatele ofițerului, [i pune genunchiul în șale și îl prä- 
vale cu fața În sus la pămint. Năchită sosește şi el, îi sloboade un hä- 
dărag în curmeziş şi-i curmă suflarea din coș. Flotică dă să se întoarcă 
la Săcuiul lui, să-l mai caute de gilci de-o fi mai sullind, și cum în 
trint>ala cu Săculul lăsase lancea din mină, era cu minile goale. Cind 
se intoarce spre Săculu, un honved cu sabia ridicată sta gata să-i tragă 
la mir. Florică, miţă cu arcuri în labe, se zvirle înapoi, dar cela l-a 
şters cu sabia drept prin fija stingă şi a rupt-o de fugă după ceilalți, 
cărora nu le ajungea ulița, mai improşcau și peste garduri, 

In timpul acesta din toate părţile Moţii lui lancu pătrunseseră în 
oraş şi În scurt l-au măturat de Unguri, lăsînd numai mormane pe cele 
drumuri și prin curți, cum lasă măturătorii grămezile, ca să vie căru- 
tele să le ridice, Cesă mai spun? Din mille de Honvezi al lui Hatvanyi, 
ciți au întrat în munți, sau întors cu zecile, cind a lost la numără- 
toare. O știe toată lumea. 

Flonică s'a ținut cit s'a mai jinut, până ce i-a răzbit singele prin 
cămaşă şi pleplar. In lierbinţeala ceia doborind la Honvezi din iugå, 
nici nu bâgase de seamă că-i atins. Cind a văzut singele curgind pirău, 
sa aşezat pe o bancă in poarta unei case simțind căii vine amejeală la 
cap. Năchită văzindu-l siagerat, s'a lăsat şi ei de goană, a mai strigat 
şi pe un alt flăcău din satşi l-au dus amindoi de subsuori până în piaţă, 
unde prinsese a se stringe lumea. Aici la ọ fintină l-au desbrăcat de 
pieptar şi câmaşă, i au spălat rana cu apă rece, au strins-o cit au putut 


..- 


FLORICA CETERASUL 217 


şi cu cămaşi impåluratā l-au legat țapân peste piept, Tocmai a treia 
zi, cind oastea se intorsese dela guană şi era gata de porneală spre 
Cimpeni, l-a doftorit Canta Onea mai cu temelu, punindu-i cenuşă proas- 
pătă pe rană şi legindu-! strins cu cămaşa inmulată în apă rece. L-au 
pus intrun car cu alţi răniţi şi aşa a ajunsa casa lul Uştale. Bara lot 
diumul s'a bocit pe lingă car şi la toate izvoarele și piraiele cete lim- 
pezi, cate trec pe subt podurile drumului, îi turna cu pumnul apă rece 
pe legătură, 

Ce să mal lungesc vorba? lacă doftori al de Canta Onea au avut 
Moţii răniți în răutăţile celea. Norocul că aveau cămașă pe ei, că altfel 
îi lega Canta Onea cu poale de suman. 
| A doua zi a venit insuși Domnul fancu la casa lui Uştale, să cer- 
ceteze pe Florică, pe care îl iubea mult pentru cîntecele şi inima din el în 
bătaie. Așa avea lancu obiceiu ; își vindeca singur Moţii răniți prin lupte, 
cu cuvintul lui blind și cald, cu ochii cel mari și buni, dacă n'avea doc- 
tori să-i caute, A adus cu sine și pe un Mop bătrin, meşter vestit de 
serintituri, frinturi şi răni. Era faţă și Canta Onea care se ținea și el 
felcer odată, L-au dezlegat ei pe Florică, mai dezmeticit acum, i-au câu- 
tat și spălat rana și a fost mare bucurie pe toţi, cind sa aflat că nici 
o coastă nu era ruptă. L-au legat la loc cu doltorii dela spițerie şi cu 
giulgiu curat şi moale, adus de Sofica din sipetul ef cu zestrea, Bara se 
înnălța din câlcie pe'a spete și se uita peste capetele celorlalți la piep- 
tul gol al lui Florică, 

— Băgași Măria Ta, pupu-ți minile şi picioarele, îl băgași pe Flo- 
rică al nostru la foc și pirjol, moare Florică săracu, păcat de atita cin- 
tec, de așa leu-paraleu, Așa se cãinn bietul Bara, holbindu-se la Domnul 
lancu. Sofica se ulta speriată și palbână ca ceara la el. 

— N'ai frică, măi Bara, nu piere cu una cu două un voinic ca el, 
Nu-i așa, măi Florică ? 

— Ba drept așa, Domnule lancu, buruiana rea nu piere, vorba 
ceia,—răspunse Florică zimbind şi uitindu-se cald la Sofica. 

— lacă aci e Canta Onea felcerul, ică și un ucenic cu mina moale 
și ușoară,—zise lancu arătind pe Solica—au să-l pună ei în picioare. 

Şi adevărat, Sofica s'a făcut ucenicul lui Canta Onea. Ea lua $ 
punea legătura pe pieptul alb şi legat al lui Florică. Ea Îl strunea din 
ochi ca să nu cricnească pănă îl spăla rana și i-o ardea cu doltorii tari, 
ea îl strimba, dacă Florică pleca sprinceana de durere, va se a;era pe 
dunga patului lingă el și fi dădea zeamă caldă şi cite un păhar de vin 
vechiu, trimes de Domnul lancu, Cine era să-l caute? Bara avea mina 
mătăhăloasă și grea, bună numai de baros. Uştale, Culă, Gabor și calfeie 
nu dovedeau făuritul lăncilor şi ferecatul hădăragelor, ba Uztale mai a- 
vea treabă și cu oțelele puștilor, pe care Moţii le zăhăiau necontenit 
mal trăgind şi cu patul la giavă, cînd | se împuțina pravul și tăieturile 
de plumb. Canta Onea dă, ca lelcerul, trebuia să-i doitorească pe toţi ş 


218 x. y. 


nu putea sta numai de Florică. Apoi doar nu era să-l caute pe Florică 
Anghelina ? Ea avea treabă cu Ghiuţu, să-l cocolească și cu gătitul zes- 
trei. Era să fie nuntă la casa ei, nuntă și zestre pe obrazul lui Ghiuţu, 
Doar unul era Ghiuţu pe meleagurile acelea. 

Treceau zilele, treceau săptăminile ca duse de vint și rana lui 
Florică se inchidea văzînd cu ochii subt mina moale a Soficăi ; bujorii aw 
prins a-i răsări iarăși în obraz subt arșița din ochii cicu gene umbroase. 
Canta Onea nici nu ma! dedea pe la bolnav, atita Incredere avea în u- 
cenic, El avea treabă nu șagă cu felceritul, cu tunsul şi rasul gloatei de 
Moţi din tabără, Și rădea al dracului, de lăcrămau Moţii subt briciu, 
parcă erau cu mort în casă, A şi rămas vorba, cind se lăuda Moțul că 
a pus bine hădăragul în falcă de Săculu ; „Lam ras de nici Canta Onea !*, 

Cum ziceam, zilele bune, rele, treceau ca vintul și primăvara își 
întindea covoarele verzi pe șesul îngust al Arieșului şi pe dealurile cu 
dumbrăvi. Au trecut și paștele luminate, paștele Domnului, pe care Mo- 
tii cu mina pe armă le-au prăznuit cu gindul la cel lăsați prin peșteri 
réci și prin bordeele oarbe din păduri. Din dumbrava de peste apă, din 
coasta dealului, se auzea din odaia unde bolea Flarică, pe fereas:ra des- 
chisă, cîntec de privighitori și vijiit de Irunză tinără. 

— Auzi măi Florică-floricică, auzi tu cum vine grăngurit de turtu- 
rele din dumbrava de pe deal? Mine-i Ispasul, ziua călușerilor, nu te 
minincă talpa dela opincuțe măi Flarică, întrebă Solica, uitindu-i-se ştren- 
gărește în ochii cei umezi.—Ce mai zice buba, ja să vedem? 

Ce să zică ? rana era închisă de-al binele, dar lui Florică îi era 
lehamite de sănătate şi de tot, cind se gindea să nu mai sim'ă mina 
moale a Soticăi colea în dreptul inimii. li venea so pună toată pe rară și 
săia lumea în cap, Dar navea încotro, trebuia să se dea vindecat, sëte- 
mea să nu-și zică Sofica așa in sinea ei, că se lasă mort în popuşoiu de 
frica Haonvezilar, 

A douazi, în ziua de Ispas s'a dus și Fiorică cu toată casa lul 
Uştale la sfinta leturghie, Anghelina sa dus mal devreme ca să și poată 
lua locul între dame. Fireşte că Florică, Sofica şi ceialalți n'au putut 
străbate în biserică. Unde era să încapă atita moțime? Popi aveau cit 
lumea Între tribunii lui lancu,—lepădau sabia şi puneau sfintui patratir,— 
dar biserică nu era decit una, mare cit toate zilele, dar una. Dintre că- 
senii lui Uștale numai Canta Onea, cel cu mutra de popă la leturghie, 
și-a putut face loc prin înghesuială pănă aproape de strană—lumea îi 
făcea loc—dă, felcerul—cum era să nu-l facă? El nu putea sta decit a- 
proape de altar, mai ajuta paraclisierului la suflat în cadelniță” şi la a- 
prins și stins luminările—le stringea numai între degetul arătător și cel 
mijlociu, nici n'aves nevoie să se înnalțe din călcie, că era înnalt cit o 
prăjină de putea sufla în candele, dar i se părea că nu se cade. A stat 
şi Florică şi Sofica și Bara și Culă și Gabor și caliele în bătaia soare- 
lui afară pe coasta cimitirului, albă toată de cămeșile albe ale creștini- 


FLORICA CETERAȘUL a19 


lar. Flăcăii l-au şi încunjurat pe Flarică, să le mai spună vre-o parasco- 
venie, să ie facă o leturgahie În legea lui, că popa și așa nu se auzea 
din biserică, Lul Florică însă îl venea a glumi ca la cîne a linge sare; 
el se wta la cămaşa cu altiţe, lā umbra testemelului de pe frunte și la 
penele umbroase ale Sofichei, care sta cu bărbia în palmă, cu cotul ră- 
zămat pe o cruce sură de mormint—cine-o fi mai fost și subt crucea a- 
ceia ?—Incetul cu incetul însă și-a venit în apele lui, mai mult ca să-i 
facă haz Sofichei, care nici ea nu cra tocmai cu chel, Şi risurile sau 
pornit prin cimitir ca la şezătoare, Se vedeau și dinții mărunți ai So- 
îichei şi dinţii de cal ai lui Bara. 

După prinz a prins a cînta în piată taraful lui Ghiuţu și lumea 
curgea din toate părțile.  Căsenii lui Uștale naveau nevoe să iese în 
piață, mai bine să vedea din ușa fierăriei, de pe cele patru trepte. 
lacă vine și Domnul lancu prin mulțime, în port moţese cu cușma pe-o 
sprinceană, urmat de toţi tribunii şi căpitanii: era și Lica Rusului între 
ei, unul din căpitanii cei mai de nădejde ai lui fancu. 

Ghiuţu ca la o zi ca acela dă tarafului semn din scripcă și Incepe 
un căluşar îndrăcit, de se săltau și bătrinii din opinci, ŞI unde nu se 
întinde un cerc chtu-i piața împrejurul Domnului lancu, de flăcăi ru- 
meni în obraz, cu cetină verde și cu rujă palbănă la căciulă şi ca din- 
tr'o gură au început a striga căluşarii ; 

— Unde-i Florică ? Să vie Florică, să vie vătavul! 

Atunci Florică cu bita în mină se desprinde de pe treptele fierăriei 
de lingă Sotica și lese In cerc în mijlocul Măcăllor. Le face semn cu bita să 
mai lărgească cercul, mai bate citeva tacturi din călcie legănindu-se la 
dreapta și la stinga, apoi ridică bita în văzduh și arată pruba pontului 
intii băieţilor, care băteau călciiele pe loc cu ochii la vătav. ȘI cind 
Gihiuţu o întoarce pe al doilea tact, parcă pămintul a zvicnit de odată 
din spinare sältind opincile In aer,—așa o duceau și o aduceau îlăcăii de 
atingeau pămintul. Călușerime era acolo nu șagă, dar ochii tuturora 
erau pireniţi la opincuțele lui Florică, în fața Domnului lancu.— Pe trep- 
tele Herărlei era Anghelina cu Solica, în dosul lor în ușă capetele de 
bălaur a calfelor, între ci mutrele de ceaun a lui Bara și Culă, Bara 
ca să-l poată vedea mal bine pe Florică al lui îşi incovolase gitul de că- 
milă peste umărul Soiichei. Sclipea mutra lul de Faraon lingă obrazul 
„de trandafir sălbatic al Sofichei, dar ea nici na băgat de samă, ce po- 
doabă are pe umăr, de dusă ce era cu ochii la ponturile lui Florică. 
Duduia pămintul şi răspundeau dealurile de chiote şi de strigăturile şi- 
galnice ale vătavului, In tactul pontului se ridica al dracului pe o cli- 
pă cu picioarele în sus în capul bitei—ce nu mi-au văzut ochii de cind 
sint—şi la tact bătea pămintul cu talpa. 

— Hop odată Florică, așa Florică, uite la el, minca-t-aş talpa lui, 
alivanta Florică, nu te da Florică ! Il scăpă gura pe Bara la urechea $o- 
jichei.—Cind ea se întoarce speriată, mutra lui Bara la nasul ei, 


230 N, M. 
a 


— Ptiu, ucigă-te toaca bălane, acl-mi erai? 

— la mai tacă-ţi ciocul şi dă-te între ai tăi, zise Anghelina răstit, 
g'ndindu-se, ce-a să zică de așa vecinătate Cihiuţu, care surbea din 
ochi pe Sofica, trăgind din arcuș. 

: Cind Florică a dat semn din bită și flăcăii aprinşi la obraz austat 
din joc, Domnul lancu se apropie cu fața luminată deel, Îl bate pe umăr 
și îi pune doi galbeni în palmă. 

— Ei Florică, așa-i că hu piere cu una cu două un câluşar ca 
tine? Să trăieşti Florică să 'niloreşti, 

Tribunii şi căpitanii s'au strins imprejurul lui și care mai de care 
îl lăudau și-i puneau cite-o cinste în palmă, Florică se uita, ca mija pe 
nas În jos, rușinat și tăcea din gură.—Cind sa intors în uşa fierăriei îl 
chiritiseau toţi, pănă și Uştale din fereastă l-a făcut zimbind dulce semn 
din mină, numai Bara și Sofica tăceau și se uitau la el. 

Ziua aceia au prăznuit-o Maţimea după cuviință. Domnul lancua 
dat poruncă să se aducă trei poloboace cu vin în piaţă, Au și sosit în 
curind pe trei care cu boi, care străbătură cu frunți și coarne largi prin 
gloată, apoi sau pus Moţii cu mic cu mare pe chef, pe cintec şi chiote. 
Au ospătat și Cimpenarii, bărbaţi şi femei de-avalma cu ei. O iarnă 
întreagă şi o primăvară îl adăpostiseră în casele lor şi au împărțit cu 
ei cea din urmă coajă de pine. 


A doua zi tabăra era să iese din oraş de prin case; dase câldu- 
rile şi oamenii se cereau la răccare, 

e şi eşit ez tirgului sus pe coastă intro înlundătură de 

» pe 0 poiană verde și largă, împrejmuită cu pădure tinără d 
fag. Sa răcorit și fierăria lui Uștale de area Cu cer grea Sp 
buit să-şi mute și Florică cuibul de lingă Sofica. Se uita mititica lung 
în urma lui, cind cu sumanul aninat în lance şi cu scripea cea bătrină 
în stinga a eșit prin fundul grădinii şi se urca încet pe cărarea de pe 
coastă cătră tabăra din poiană, Cind intrind în pădure l-a pierdut din 
vedere, a oftat adine și a stat multă vreme încremenită în fereasta din- 
spre curte, 

Toate au sfirșit în lumea aceasta, sa sfirșit şi hazul din fierărie, 
sa dus erădina casei lui Uștale. S'a dus Florică, dar şi Sofica a pus 
din ceasul acela pliscuşorul în pene şi Ghiuţu nu mai putea scoate nici 
cu cleştele vorbă din gura ti, i 


— E ruşinoasă, zicea Anghelina, cind Sofica eșia i 
În pămint, eşia pe ușă cu ochi 


Mai dedea bietul Florică din cînd în cind pe la flerăria lui Uștale 
—il trăgea ața—dar parcă nu mai era el, avea un zimbet trist în colțul 
gurii și o ceață în privire. Nu glumea cu calfele, nici îi mai zicea Šo- 


FLORICA CETERAȘUL 221 


i Pee Dea ae aaa e oana aaa Pe r a aa ta 


ficăi „Solică-rotovică“, nici nu į se uita drept în ochi ca altădată. O 
intreba de sănătatea lui Uştale și a Anghelinei și pleca la deal spre ta- 
bără, parcă l-ar fi strins pereții fierărie! afumate. Sofica râăminea cu 
minile împreunate pe şorţ, şi parcă ar fi fost țintultă în pămint, nu 
îndrăznea să iese nici pănă în uşă, ca să-l vadătrecind. ŞI Florică stă- 
tea cu ceasurile între tovarășii din sat subt umbra de fagi, posomoritca 
frunza bătută de brumă—tăcea și el, tăcea și scripca zile întregi. Bara 
nici nu mai îndrăznea cu el, îl privea lung și oita greu de subt chepe- 
neag, făcindu-se că doarme, 

Mai aflase Florică şi despre graba cu care Anghelina împlinea zes- 
trea Soficăi.  Veneau vești în munte, că-i pe lsprăvite revoluția şi Ghiuţw 
se grăbea să-și ducă nevastă la casă. Avea și Anghelina grabă să se vadă 
cit mai curind băgată în boerime, Cum era să nu cadă bruma pe incu- 
rile și veselia lui Florică ? Vedea el doar că nu se poate pune cu Ghiuţu, 
cel numai hăstrăcan şi aur. II mistuia la inimă să vadă pe Sofica inilo- 
rind pe sama altula și nu se putea stăpini să n'o vadă măcar de departe. 
In fiecare zi, lăsată de Dumnezeu, se furia din tabără să nu mai audă 
glumele flăcăilor și să nu vadă pe alţii veseli, ci poate încurini se in- 
torc la ai lor in sat. Se ducea in coastă ja marginea pădurii, subt cel 
trei mesteacăni pletoși, la șipotul cel limpede ca lacrima, de unde se ve- 
dea ca în palmă în curtea lui Uştale. Lucra acolo cu fel de fel de u- 
melte, cuțite și dălți, făcute de callele lui Uştale după arătările lui, Iu- 
cra la o furcă de tors pe sama Soficăi. Vola să-i rămină și ei ceva de- 
la mina lui pentru mina moale, cu care i-a închis rana și pentru ochii cei 
umbraşi, cu care i-a deschis inima, Cind Sofica se ivea prin curte ori la 
fereastă, o urmărea cu ochii, cum urmăreşte dorul pe cel înstrăinat şi, 
cind ca intra în casă, se pleca iară pe furca de frasin. Lucra ușor și 
cu grijă, să scoată din cuțit şi dalte gitul de vioară dela viri, capul de 
femee dela mijloc subt caler şi florile din lungul turcii, Era lucru mi- 
gălos şi mergea Încet. 

Intr'o zi cătră sară, venind Sofica după apă cu ulcioarele, îl găseşte 
cu ochii plecaţi pe furcă subt umbra mesteacăn lor. 

— Bună vremea, măi Florică, dar ce cioplești acolo, fa să văd 
şi eu? 

— Gici ce, Sofico? —răspunse el ridicind ochii speriat, parcă l-ar 
fi prins c'o furâtură, 

— Măi drace, dar şi la cioplit ești meșter? Ce nu știitu măi Flo- 
rică? Uite ce chip de fecioară cu gene lungi, tare-i frumoasă, bat-o so 
bată. De ce jai pus salbă de bani, doar Maica Domnului n'o fi pur- 
tind salbă ? 

— Dar tu nu porți, Sofică ?... Cine ţi-a spus că-i Maica Domnului ? 

— Uite, uite, doar nu mă faci pe mine? la sama Florică, am să 
mor,——nu ştii că așa se zice, cind iei chipul cuiva? 


222 M. M. 


remi bi e m N Al ba a n i a a an n emee cecer epope 


— Ba să trăieşti Sofică, cum să nu trăleşti ? Doar de acum ai să 
te pui pe traiu,—te-i mărita ca mine și, slavă Domnului, ai cui ii trăi, 
Domnul Ghiuţu floare în casă aşteaptă, i-o fi pustiu și dumnealui cu atita 
burlăcie, Las că de-o fi, am să mor eu în locul täu, şi așa eu nam cul 
să-i trăiesc. 

— UI! —se scutură Sofica și-i puse mina la gură —nu-mi mai po- 
meni măcar tu, iartă-mă, Florică! Nici de nume să nu-i aud. Ne-am In- 
teles, Floricică de pe vale, care-mi cinţi de dor şi jale? 

Florică se uită pe subt pălărie drept In ochii ei. 

— Hai spune mai bine ce lucrezi? Una de cele de aprins lumă- 
nările în biserică? De al cui suflet o faci? 

— De sulletul dracului Solico, nu vezi că-i furcă? 

— Purcă ? Da minunată mal e! Cui o faci? Miresel tale ? 

— Ba miresei altuia—zice Florică Intristat—d'aia mocnese lucrind 
—că de-aș face-o miresei mele, aş tăia-o cintind. 

Sofica pricepe. Printre buze ii scapă un oltat uşor, se pleacă cu 
ulcioarele subt șipot şi o lacrimă albă pică în bulbuceala apei. 

Florică prinde de veste. Se apropie uşor de dinsa, îi ia ulcioarele 
din mină și-i șterge ochii cu mineca de omăt a cămeșii, 

— Nu te iîntrista Sofico, că te fac urită ici pe furcă, ia ultă-te la 
mine mingăietor, ca atunci, cind îmi sullai pe rană vindecarea. 

— Lasă-mă că-s amărită ca frunza pelinului. Mă duc că mă aş- 
teaptă acasă cu apa, 

— Dar eu nu te aştept, Sofico? Fierbe sufletul in mine de dor şi 
drag şi cind mă gindesc că... uf, îmi vine să rup cu dinţii ca cinele turbat. 

— Florică, dragostea mea !... şi Sofica se ineacă de plins şi-şi rea- 
zimă capul de pieptul lui—și plânge, plinge, plinge ce se scutură că- 
meșuica pe ca, 

Florică tace şi îşi șterge ochii cu mineca dela cămaşă, apoi a cu- 
prinde cu amindouă minile peste git și peste cap. Sofica incepe a plinge 
cu hohot și a suspina. 

Multă vreme au stat așa, acolo in coastă, subt umbra mesteacănilor 
pletoși. Nu se auzia decit șopotul izvorului și suspinele Soficăi, Fio- 
rică Îşi ținea firea, numai lacrămile i cădeau în picuri mari pe părul 
negru al fetei. — Deodată ze zmulge Solica din braţele lui și Imbujo- 
rată ca focul și cu genele în lacrămi zice întreruptă de suspine ; 

— Tu zici că-ţi sint dragă, Florică. De mine ce să mai zic? doar 
vezi tu bine. Ascultă'ncoa: Plec cu tine, Florică. De Duminecă în două 
săptămini au hotărit să mă dea älula cu hăstrăcan şi cu aur la brâu. — 
la-mă cu tine Florică şi ţi-olu da înlma din mine toată şi iaci și două 
brațe zdravene de muncă, Doar sint deprinsă cu munca, 

— Dar ai tăi, Solico? 

— Ai mei? Nu mai sint ai mel, dacă vor să mă mărite după äi 


FLORICA CETERAȘUL 223 


cu ochi de suliţi, de te ià cu frig, cind se uită la tine. Al meu eşti nu- 
mai tu, Florică, 

— Sofico, mindra mea, gindeşte-te la belşugul de acasă, la bogăția 
lui Ghiuţu și la toate cite le lași mergind după mine. 

— Toate le am în tine, Florică. la-mă dacă pis dragă! 

Florică zimbeşte fericit și îngindurat, apoi ridică capul cu hotărire, 

— Dumnezeu să ne ajute, Sofica mea, şi cum ne-a îi scris, 

Sofica işi răzimă iarăși capul de pieptul lui. 

— Un lucru însă Sofică—urmă el cuprinzind-o, Aseară la focuri, 
ne-a spus Domnul lancu să ne ținem gata în tot ceasul, că i-au venit 
veşti rele. Ci-că un ghineral ungur turbat, cu numele Vașvari, se apropie 
de munţi cu cîteva mli de volintiri, cu capul de mort pe chivără. N'ai 
văzut că şi la voi în fierărie se lucrează pe un cap din zori de zi pănă 
în puterea nopţii? Sau hodorogit puştile și sa desprins ferecătura de pe 


“hădărage de atita îmblătit. *) Nu se poate, Sofico, să dau cu dosul acuma 


chiar, să spună flăcăii în sat că mi-a fost rușine de chivărele celea, A- 
poi ce ar zice Domnul lancu ? Mai bine întru în pămint, Solico. 

— Dar dacă mori pe acolo, Florică ? i 

— Să nai grijă de mine, dragoste tu, n'am călușerit eu de geaba 
de cind mă ştiu încălța—am mai văzut eu d'al dastea. E ruşine mart, So- 
fico, să fugi din foc. 

— Da, da, e rușine, du-te, trebue să te duci, dar să știi bine că 
de mori în bătaie, nici cu nu mai trăiesc, 

— Să ne vedem cu bine, dorule, și Dumnezeu să neaibă în paza sa. 

-— Să-mi vii sănătos Florică şi nu-ţi face de cap în bătaie, cum 
ţi-l obiceiul; gindeşte=te şi la mine, 

Sofica ridică ulcioarele, şi plecă pe cărare de vale tot întorcind 
capul. 
Florică privi lung în urma ei, pănă a întrat în casă, apoi strinse 
uneltele, luă furca şi porni şi el pe cărnrea din pădure spre tabără. Soa- 
rele se stingea în zarea muntelui din față. 


Două săptămini în urmă — era intro Marţi pe la prinzul mare — 
oastea lui lancu se întorcea biruitoare dela Fintinele şi intra în Cimpeni. 
Vașvari însuşi îşi lăsase oasele în răcoarea acelei văi umbroase și din 
miile lui de volintiri, cu capul de mort pe chivără, puțini au găsit peste 
munți cărarea spre pustele Ungariei, ca să se întoarcă la părinți, Moţii 
iși făcuseră datoria în legea lor. Nu degeaba își sperie unguroaicele co- 
piii, să tacă, că vin Moţii. Cinstea acelei zile din valea mindră dela 
Fintinele a avut-o Corcheș cel aprig. 

Sofica auzind dedeparte glasul lui Florică, privea zimbitoare de pe 


+) Imbjätit—trierat. 


24 "a M. M. 


treptele fierăriei la șirurile de Moţi, albi de praf, cum treceau cintind 
prin piaţă înspre tabăra din poiană. Glasul de trimbiță se apropla și nu- 
mai ce îl zărește pe Florică în ceata lui Lică, cu îmblăcii pe umăr, pră- 
vuit şi pe cămașă și pe păr, și îmbujorat la obraz de focul marșului zis 
de toți: 

Strigă Iancu dela munte, 

Nu te teme măi Axente, 


Că şi eu vin dela munte, 
Cu opt mii și nouă sute, 


Il văzu trecind pe dinaintea fierăriei cu pași îndesaţi, zimbitor şi 
cu ochii în ochii ei. ) 

Aşa treceau prin fața fierăriei şiraguri-șiraguri cu căpitanii in 
frunte și pe alături tribunii câlări pe cai de munte. Treceau și carele cu 
răniţi, legaţi peste frunte, alții peste piept, cu cirpe prăvuite. In carul din 
frunte era Canta Onea felcerul, cu mutra lui de popă la leturghie. Ur- 
mară apoi carele cu ciaune şi căldări. După carul din urmă pășea falnic 
zvirlind picioarele înainte Bara cu cujma pe-o ureche şi cu un ceaun în 
spete, urmat de Ruiu mierloiul, descult, dar țanţoş și el. In urma tutu- 
rora era greul oastei, șiragul micilor Moţi, copii mai mari şi mai mici 
incălțaţi și desculți, In frunte cu cel mai răsărit dintre ei, incălecat pe 
ca! alb de mesteacăn, cu două pistoale de scc la briu. Vereau în rinduri 
de bătaie călcind îndeasat după tactul marșului, Inarmaţi pănă în dinţi cu 
arme de lemn, puști, lănci, imblăcii și săbii, fiecare după vrednicia lui. 
Cind să treacă pe dinaintea jierărei numai ce rup rindurile şi încep a 
tipa într'o gură: 


— Ho Bara, ho Ruiu, ho bălauri, viteji cu nume — lingăi de cez- 


une, viteji acătări,—lingăi la căldări ;—şi şterge-o înapoi. Bara cu Ruiu 
atinşi,—cu pietre după ei. Fugeau ccpiii, fugeau și cinii, văzind pe Bara 
ca un nour în urma lor, 

Sofica a urmărit cu ochii oastea prăvuită pe drumul de pe coastă 
—pănă ce a intrat In pădure. Glasul lui Florică tot îl mai auzea cloco- 
tind. Cind sa stins şi răsunetul cintecului între dealuri, a intrat și ea vo- 
loasă în fierărie și a prins a glumi cu callele, Se mirau şi ei, ce a a- 
juns-o așa deodată, după ce de mult nu-i văzuseră dinţiialbi și mărunți. 

Inspre seară se coborau pe coastă piicuri-pilcuri de Moţi câtre 
craş, ca să-şi intrebe gazdele de sănătate şi să le aducă vești despre is- 
prâvile dela Fintinele. Venea și Canta Onea cu pași măsuraţi, ca un zo- 
dier, venea și Ruiu după el, venea și Culă și Gabor și Bara cu chepe- 
neagul țanțoș pe un umăr, cu mers desfătat de ghineral de honvezi. Au 
întunecat Herăria lui Uştale cînd au intrat, Tocmai pe inserate a venit 
și Florică cu Năchita lui Lică și au găsit in fierărie un ris şi un ho- 
hot. Sofica între ei ridea şi ea cu lacrămi de poznele lui Bara, care 
era cu chef în astă seară. Dă, ca vitejii după izb'ndă. 


A FLORICA CETERAȘUL 2235 


— lacă şi Florică sireacul | Intreabă-l, Sofico, ce ţi-a adus de pe 
valea Fintinelelor,—zise Bara arătind pe Florică în ușă, 

— Spune iute Florică, spune zău, ce mi-ai adus? 

— Chei şi voie bună Sofică, ce să-ţi aduc altă, doar nu venim 
dela bilciu ? 

è — laca eu îs mai golani ') zice Bara băgînd mina cea neagră prin- 
tr'un buzunar pînă în poala chepeneagului și scoțind două chivere roșii 
cu capul de mort pe ele, P i i 2 
nb seilg pe ele, pe care le învirtea pe cei doi pumni şi ile a 

— ŢI le-am adus eu porumbițo, din traista lui Florică. Ştii că el e 
dat dracului de zgircit şi nu ţi-a adus decit chef şi voie bună. Sint lu- 
crate de mina lui, ia uite la ele ce mindreţe, 

Sofica le luă în mină şi se uita cu spaimă la capul de mort, 

— Nu te uita Sofico, că-s cam zăhăite și sparte—zise Năchită—le-a 
cusut Florică cu ac prost, cu hădăragul pe capula doi Honvezi la o strim- 
toare dela Fintinele. la uite bine, nu mai sint crieri in ele? 

Sau pornit toți pe un ris de răsuna fierăria. Şi au dus-o într'un 
ris și în povestirea isprăvilor dela Fintinele până tirziu, 

Cind să plece în tabără, se apropie Florică de Soilca in uşa fic- 
răriei și îi șopti încet: 

— Mai gindești Sotico, ca atunci seara la izvor ? 

— Ba bine că nu—cînd plecăm Florică? Mai sint patru zile, 

incet Sofico |! Domnul lancu ne-a spus că se pune pace, sa is- 
prăvit boclucul, de acum al tău sint pănă la moarte. Poimine noapte, 
cind o cînta cucoșul Intia oară să vii numai cu ce-i pe tine, cu mimic 
altceva auzi ? să vii în coastă la izvor, ai să mă găsești acolo. E în- 
tunerec beznă prin pădure, nu-i lună, să n'ai mici o teamă, Celelalte 
lasă-le în seama mea. Dumnezeu să ne ajute Sofico, eu nu mal dau 
pe la voi, 

— Cu bine Florică—ii şoptește Solice, stringindu-i mina şi întor- 
cîndu-se din ușă.—In curind au plecat cu toții în tabără. 

A treia zi, Joi, în puterea nopții, pe un plaiu ingust, pe sub brazii 
înalți şi încetinaţi urca o măgură de munte Florică, tinind de mină pe 
Sofica. In stinga ținea sus scripca și o torță de brad unsă cu rișină. 
La spete ducea furca neisprăvită a Sofichei, imblăcii și lancea legate în 
curea peste piept. In zarea torții treceau ca două năluci pe sub bolta 


înaltă, de cetină luminată. Florică ştia plaiurile din cele vinători după 


merinde și boi, Plaiul acesta ducea înspre partea Clujului, peste munţi 
și văi adinci, peste ape limpezi, prin codrii de brad dintre valea Arie- 
șului și a Crişului. Florică păşea Incălzit de mina caldă a fetei și 
de galbinii din chimir, cotrobăiți prin buzunarele volintirilor răsturnați 
prin văile dela Abrud şi Fintinele și curși în seripcă din mîna darnică a 
Domnului lancu, a tribunilor și căpitanilor lui. 


1) Golant—vra să zică galant. 


226 M. x. 


In seara următoare, la focul căpitanului Lică din poiană era gălă- 
gie mare. Bara cu capul gol și fără chepeneag, zgiriat și asudat, se ca- 
licea In gura mare lui Lică, să meargă el la domnul lancu şi să-i spună, 
că oameni puși de Ghiuţu și Uștale îl caută pe Florică prin păduri să-l 
omoare si să-i ia pe Sofica. Spunea, că trebue să fie ascunși undeva pe 
aproape, că el din zori de zi i-a căutat să le ia urma pe toate potecele 
şi plaiurile, ca să-şi pună gitul pentru ei. Domnul lancu să astimpere 
pe Ghiuţu şi pe Uştale, să lese în pace copiii, că dacă nu, atunci el 
Bara toacă în cap, cum toci cinele, pe groful, pe Uştale și pe toate cal- 
fele din fierărie, că lui atita H e. 

— Nu lăsa căpitane pe Florică al nostru, că şi el și-a pus capul 
la Abrud pentru d-ta. 

— Taci măi Bara—zice Lică zimbind—Florică cine ştie unde-o fi 
acum cu păsirica lui, acela-i călușar odată, nu se încurcă ca tine cu 
iapa cea sură—el cade ca mija pe talpă nu ca tine în gherlă. 

Avea dreptate Bara. Ghiuţu cu sclipiri de oțel in ochii cei mog- 
niți și Uștale cu urechile lui mari, repezit ca liliacul în zbor, alergau în 
toate părțile iîntrebind şi cercetind. Au impănat cu calfele din fierărie 
şi eu lăutarii din taraf toate văile, toate trecătorile și potecile vinăto- 
reșii de pe muchi. Zile și nopți de-a rindul au horhălt şi cotrobăit 
prin toate luminișurile şi înfundăturile de prinprejur. | se făcea sec ln 
ceriul gurii lui Ghiuţu și spume ia gură lui Uștale, cind vedeau că nu-s 
şi nu-s, că nici veste nu prind de undeva încotro au apucat, pe unde 
sau misuit. 

La vre-o săptămină a scos Uştale un pumn de galbini din lada 
cea lerecată, a pus caii la căruță, sau așezat în scaun cu Ghiuţu, cu pis- 
toalele și puștile încărcate, au pus in capră pe gurdunaşul *) și o caltă 
spătoasă din fierărie și au pornit la drum, pe Arieș în jos, la Trascău, 
de acolo au urcat muntele pe la Curmătură și sau coborit In sat la noi, 
doar vor găbji hulubașii la cuibul lor. Au găsit vatra satului și coastele 
numai mormane de tăciuni. S'au suit la peştera din Coasta-Buhii, au fn- 
trebat și ispitit, dar nici urmă despre Florică, nimic și nimic. Trel zile 
au stat în Coasta-Buhii cu ochii pe toate dealurile, doar i-or zări venind 
de undeva, dar iar nimic şi nimic. Dăbălăzaţi și fără nici o putere sau 
întors la Cimpeni. 

Ghiuţu stetea încruntat cu coatele pe masă, vinăt de minie, Uştale 
umilit și Infrint se scărpina în capul cel chel, Anghelina se riciia și se 
făcea prav prin casă. 

— De ce nu m'a făcut maica pe mine bărbat ? zise Anghelina pri- 
vind la Uştale ca la o muscă. 


— Ce să te facă bărbat ?—zise Ghiuţu uitindu-se urit la ea—nu-i 


1) Gurdanașul-lăataral cel cu contrabasul, gurdună-contrabas. 


FLORICA CETERASUL 227 

ece oc bene: tea IE S > 

ca "n palmă, a luat lumea în cap cu sărintocul cela. Și-a găsit sacul 
petecul—soiu rău de șatră și pace, 

— Ba solu de șatră a fost tat-to şi mă-ta, care te-a făcul—zise An- 
ghelina arsă, punind minile In şold și scăpărind foc din ochi—să te că- 
răbăneşti din casa mea buzatule, că te opăresc, fi-ţi-ar neamul şi grofiaa 
dracului! Fug toate de grofia ta, cum a fugit și ceia cu piculașul, numai 
să nu-ţi mai vadă ochii cei holbaţi și hăstrăcanul. Ptiu, spurcatule, eu 
neam de șatră? Stai că chiem caltele cu ciocanele să-ţi arăt eu neam de 
șatră | 

Uştale tremura din picioarele cele strimbe, nu ştia unde să se as- 
cundă. Ghiuţu fără vorbă a trecut ințepat printre èi, umilind gitul în 
guler și scirțiind din cizmeie de lac numai crete. Anghelina la petrecut 
pănă în ușa îierăriei și de acolo Va citit pănă ce l-a scos din piaţă. 

Aşa sa siirşit incuscrirea Anghelinei cu boerimea țigănească din 
Abrud, Wa avut parte să între în neam, săraca. 

Ghiuţu a piecat în curind cu taralul ia Abrud, mavea de ce să mai 
stea la Cimpeni. Sa spart și tabăra din poiană. Cete-cete de Moţi 
luau drumurile pe cele văi inspre satele de prin înfundături, întorcindu-se 
la nevoile şi iubiții lor. Se întorceau cum se întorc în primăvară pa- 
sările călătoare, să-și inchipuiască la loc cuiburile, pe care iarna aspră 
şi viscoloasă le-a dărămat şi dat la pămint, 

Domnul lancu dăduse poruncă intr'o zi să se rindulască moţimea 
cete-cețe cu căpitanii lor, după sate şi ținuturi In poiana cea largă, să 
se aşeze in mijlocul poenii o masă de brad şi preoții, care au luptat 
ca tribuni, să slujască un sfint parastas, pentruca Dumnezeu să odih- 
nească suileiele tovarășilor de arme căzuţi cu cinste în luptă vitejască 
pentru ţară şi neam şi să-i sălăşiuiască cu drepții în raiul său. S'a ur- 
cat apoi pe moviliţa din mijlocul poenii şi le-a grăit cu cuvintul lui 
scurt şi cald. Le-a spus că Muscalii au intrat in ţară, au desarmat pe 
Ungurii răzvrătiți şi lacomi la Șiria, cum ai desarma nişte mueri nevol- 
nice, au pus în picioare pe impăratul şi oştirea lui, pe care Ungurii o 
scosese din Ardeal şi o aruncase în ţara rominească, lăsind frumosul 
nostru Ardeal în paza Domnului şi a neamului rominesc. Le-a inulțu- 
mit cu lacrămi în ochi, că au apărat până la siirşit cu avutul și singele 
lor acest cuib de vulturi, că au scuturat cu băzbăția lor robia de ves- 
curi la străin şi au scos cu arma în mină drepturile lor de oameni şi 
cetăţeni din mina apăsălorilor. Le-a spus, că duşmanii, care au îndrăz- 
nit să se apropie cu arma de munţii noşiri, şi-au lăsat oasele pe aici, 
că Moţii şi-au făcut datoria cu cinste şi că numele de Mot va răminea 
de acum întru pomenirea şi preamărirea urmaşilor, cit vor sta măgurile 
acestea pe temeliile lor. Le-a spus, că el căpitanul lor, e mindru de 
ei şi că cu gindul şi dragostea lor va intra în pămint, Le-a spus că 
sa pus pace şi a venit vremea să părăsească armele și să se întoarcă 
a nevoile şi iubiții lor, care îi aşteaptă cu dor şi mindrie. 


22 -a Ao ANE 


Cu lacrămile în ochi l-a ascultat Moțimea și oricit doreau să se 
întoarcă la vetrele lor, cu inima grea s'au despărțit de Domnu! lancu, 
viteazul lor Căpitan, Craiul munților. 

A pornit şi ceata lui Lică pe Arieş In jos, a trecut curmătura mun- 
telul şi s'a coborit în Coasta-Buhii, unde deasupra peşterii bătrinii, fe- 
meile şi copiii lor în frunte cu părintele Sofronie îi aşteptau cu lacră- 

curie în ochi. 
D pe erau veseli şi fericiți, numai umbra lui Fiorică, bietul Bara 
era Inpgindurat şi amărit. 


. 
. + 


Se lăsa vremea înspre toamnă, colea după cărătura flnului, cind 
se slobod finejele la păscut, cind bouarii se luptă toată ziua la trintă 
voinicească şi se deprind la bătaia In bită pe otava verde, iar nopțile 
stau tologiţi cu sumanele pe umere împrejurul focurilor, spun pozne şi 
poveşti, aşteptind să se trigă cucuruzul pe jăratic și să se coacă cartofii 
în spuză. 

Intr'una din zile, pe sub seară, urca dealul de la Grulul Morii Flo- 
rică cu furca Solichei, cu lancea şi imblăcii legaţi la spete, cu traista la 
şold şi cu scripca în mina stingă, tinind de miră pe Sotica aprinsă la 
obraz şi cu o rouă de năduşală în lață—sutia greu şi sînul rotund se 
sălta şi se lăsa de oboseală, că pieptul dealului era poviinit şi urcuşul 
greu. Ajunşi în muchea dealului la cruce, de unde satul se vede în 
groapă ca 'n palmă, sau aşezat pe iarba verde de pe răzor in umbra 
unui rug stufos de trandafir sălbatic cu măcieşe roşii pe vlăstarele lungi. 
Sofica fericită zimbea din ochii cu gene umbroase, de-i lumina lui Fio- 
frică toată zarea satului pe care de atita vreme nu-l văzuse. 

Satul se renăştea din dărămăturile în care il prăbuşise urgia duş- 
maniior de veacuri, se renăştea frumos, vestind celor ce au urechi să 
audă, că ceia ce nu-i merit să piară, se renaşte şi din cenuşa sa. 

jacă groapa satului împrejmuită cu păduti legănate de mesteacăn, 
iacă pieptul muntelui acoperit cu pădure verde de fag, iacă fruntea şi 
curmătuta muntelui, lacă şi biserica din deal cu turnul cel înalt acope- 
rit cu tinichea albă, defi orbește vederea În bătala soarelui, In vatra 
satului şi pe coaste se ridicau din verdeaţa copacilor case noi de piatră 
şi de birme, unele tencuite, altele chiar vărulte, numai uşile şi fereşiile 
nepuse, de parcă erau ombe. Se vedeau ici colo meşteri lemnari pe 
acopereminte ridicind căpriorii, bătind leaţurile şi şindrila. Pe uliți se 
vedeau care cu piatră şi lemnărie şi oameni grăbiţi. 

— Uite, Sofico, sub dealul bisericii printre cei dol nuci mari, vezi 
tu casa ceia de piatră cu fereşti multe? E casa părintelui Sofronie. 
Uite ceia tot de piatră de pe dealul dinpotrivă cu grajdurile alături— 


FLORICA CETERAȘUL r» 


aceia e a lui Lica Rusului, a căpitanului pe care Îl ştii. ŞI mal vezi iu 
Sotică—rotovică dilma ceia din stinga, cu ripa cea inaltă subt ea înspre 
sat? Vezi acela e dealul Giuiutui, de unde Sirigă Bara peste sat, A- 
colo pe culme o să ne clädim noi cuibuşorul, turturica mea Se vede 
de acolo tot satul, valea muntelui şi Curmătura cea sălbatică, se vede în 
Coasta-Buhii şi de vate hăt departe pănă în valea Murâşului. Cind ese- 
nin se vede de acolo tot Ardealul, până în munţii Săcelelor şi ai Făgă- 
raşului, pănă în munţii Hațegului spre Bănat şi la stinga pănă colo în 
munţii Moldovii. Acum e ceaţă în zare, nu se vede bine. la uite în dea- 
lul Gruiului copacul cela mare—e mesteacănul cel pletos cu frunza ju- 
căuşă, de cae ţi-am spus şi în dosui lui în margina pădurii e Fintina 
Alunului, izvorul cel limpede ca lacrăma cu petricele sure pe fund şi 
cu bulbucii albi ieşind în fața apei. In izvorul cela rece ca gheaţa am 
să-ţi inmoiu eu pliscuşorul ästa gureş, dimineața cind ti fi prea som- 
noroasă, 

Ea se stringe fericită lingă dinsul. 

Giumind şi hărăindu-se au coborit dealul la vale spre sat şi sau 
dus drept la fierăria lui Culă de lagă pirău, unde se auzia bubuitul de 
baros al lui Bara, 

Cind a dat Bara cu ochii de ei în uşa fierăriei, a scăpat barosul 
şi dedea din minile cele lungi ca să zică ceva, dar i s'au incleştat dinţii 
ca la lup, cind de mult n'a pus gura pe carne de oale. Bălzn, tatăl lui 
Culă murise, ca mulţi alţii, în peștera de la Coasta-Buhii de bătrineţe, de 
tralu rău, răceală şi umezeală.  Culă se insurase cu Liora, fata lui Ga- 
bor; nu mai avea parapon pe Florică, numai Liora cea ochioasă se uita 
cu jind la Sotica. Se 'nserase şi nu se mai vedea in lierărie, au lăsat 
focul să se stingă în vatră şi foil să mai prindă la suflet, s'au dus în 
casă şi s'au pus pe taclale, Mosalirii au povestit hoinăritul lor de 7 săptă- 
mini prin satele dinprejurul Clujului, ca să nu dea Uştale de urma lor, 
pănă nu s'a mai potoli bătuca în el şi cum apropierea iernii i-a silit să 
se tragă cătră sat, ca să-şi facă şi ei rost de culcuş cald. Gazdele au 
povestii noutăţile din sat, de cind a inceput a se înfiripa şi a se pre- 
meni, l-a prins tirziul pănă să-şi vadă de culcuş. 


Cinci săptămini în urmă pe dealul Gruiului se lucra pe un cap la 
casa lui Florică. Bara încovoiat subt un căprior greu de stejar Il îm- 
pingea din spinare în sus spre acoperemint, ca să-l] prindă meşterii 
lemnari, 

— Incet Bara, că ne hli’) paluta—zise Sofica din gura goțului *) 
dela toc, unde gătea pe pirostii cina pentru meşteri, cu minecile albe 
suflecate la cot, ameninjind pe Bara cu lingura cea mare. 


1) A bii—a dărima. 
2) Goj—adăpost semicircular de pietre pentru los la carie. 


230 M. M. 
io i ELINNEA N ia sli pini a T AEN ENEE E 


Florică—tndată ce au sosit in sat, a băgat mina în chimir şi a in- 
ceput a scoate din galbinii prinşi pe scripcă şi îmblăcii în revoluţie. A 
cumpărat ieftin dela sat podişul de pe dealul Grulului, cit să-i fie de- 
oleacă de curte şi grădină, a cumpărat lemn din pădure, a tocmit care 
şi meşteri şi acum lucrul mergea cu spor spre isprăvite. In scurt au a- 
coperit meşterii casa cu şindrilă. Sofica era tot cu gura pe ei, să n'a- 
tingă crengile mesteacănului, care se plecau pe colțul din față al casei 
către sat, ca o pană pe o pălărie de voinic. Casa n'avea de cit otindă 
şi o odae mal măricică cu două fereşti spre sat şi una cătră miazăzi, 
prin care se vedea departe, jos în şes, Murăşul şerpuind cu solzi sclipi- 
tori şi în fund munţii Săcelelor şi ai Făgăraşului albind în zarea depăr- 
tată. Bara va dormi în tindă pină se vor înlesni, să-l clădească şi lui o 
odăiță de ceia parte a tinzii, unde să-şi adăpostească şi el bătrineţele. 

Cind căşcioara fu pala din lemn şi tenculală, a văruit-o Sofica 
frumos peste tot, i-a făcut chenar vinăt jos la prispă şi imprejurul fe- 
reştilor, pe jos a lipit neted cu lut și a presărat nisip galbăn. Fereş- 
trile şi ușa tinzii se vedeau din vatra satului, parcă erau ochii albaştri 
cu gene crețe ai Sofichei alături de gura neagră a lui Bara, cind strigă 
din deal peste sat. Vatra şi cuptorul, din care se puteau vedea tăclunii, 
l-a zugrăvit Florică cel meșter în întiotituri, 

Cind cuibul fu gata, Sau dus amindoi la tirgul de toamnă al A- 
iudului, a băgat Florică iarăși mina în chimir și au cumpărat de toate 
în casă, apoi haine și podoabe pentru trupuşorul Solichei. Florică cu 
Bara cărau lucrurile din cele două care în casă și Solica le așeza lalo- 
cul lor, cum aşază rindunica firele de iarbă şi putușorul moale în cuib. 
N'a uitat Florică nici ceasornicul cu cuc, o oglindă pe peretele din fund 
pentru Sotica, candelă și o icoană frumoasă cu Maica Domnului, care să 
je fie binecuvintare la casă, La odaie Para li zicea „casa dinainte“ și se 
ulta numai din ușă în ea, 

Colea, după culesul viilor la şes, cind toate erau gata după gustul 
Sofichei, Florică bâgă iarăși mina în chimir, Inchirie un car, plecă la 
drum și a doua zi spre sară se intorcea cu o balercuță de tulburel din viile 
de peste Murăş dela Sincraiu, unde se face vinul cel bun și tare, doar 
Duminică era să fle nunta. 

In ziua nunții la biserica din deal după leturghie, părintele Sofro- 
nie a făcut slujba sfintei cununii, Florică şi Sofica In haine albe de sär- 
bătoare cu cununile pe cap stăteau zmeriţi în fața altarului. Năchită și 
fata mijlocie a părintelui Sofronie de-o parte și de alta a mirilor ca nași, 
stăteau şi ei zmeriţi cu luminări în mină. Satul întreg, bărbaţi şi femei 
au stat în biserică pănă sa săvirșit cununia. Bara sufla cu obrajii um- 
Haţi în cădelnița din mina paraclisierului, ca să nu se stingă jarul. 

Cind mirii au eșit cu lumea după ei, tinerimea îi aștepta în fața 
bisericii înșirați în horă, cu lăutarii la mijloc. Flăcăii zdringăneau din 
zurgalăi bătind din călciie, iar fetele se legănau alintate așteptind pe nun- 


„FLORICA CETERAȘUL 234 


m smintina aa seama 


taşi, să-i prindă la mijloc și să pornească hora. Părintele Sofronie alb 
ca iarna, sa oprit și èl în umbra din uşa bisericii şi privia zimbitor la 
hora mindră, care se învirtea voioasă la soare. Lumea toată se uita cu 
drag în ochii sprincenați, în bolel iezărului de munte și la bujorii din o- 
brajii aprinşi de joc ai miresei, Mirele cel oacheș ca aluna coaptă sălta 
din opincuţe, parcă numai şuguia, ținind în palmă mina nevestei înflorite. 


Cu hoinăritul, cu casa şi cu nunta se cam subțiase chimirul lui 
Fiorică, grijile căsniciei îl deşteptau noaptea din somn şi Sofica nu ştia 
ce-i nevoia. Dar Fiorică nu era de cel ce mor de sete la moară. In 
Gruiul morii răsuna ţăcănitul ascuţit a! ciocanelor bătind în piatra albă 
ca marmuta şi tare ca cremeneaz, banii curgeau în sat pe piatră cioplită 
şi pietre de mormint. Florică era uşor la cap şi îndeminatic ca dracu la 
mină, cioplise chipul Soiichei pe furcă aşa numai din capul lui, 

Odată cu Isprăvitul răutăților se pripăşise în sat un italian bătrin, 
mare meşter cioplitor şi Florică a întrat cam cu voia, cam fără vola So- 
fichei ucenic la e]. Și se mira moşneagul cum îi prinde ucenicul toate 
mălestriile din daltă, ca cela din poveste—intr'o zi ca 'n nouă. În primă- 
vară scotea chenarele şi cu deosebire chipurile de înger mai bine decit 
maistrul, căruia îi slăbise ochii şi mina îi tremura pe daltă. Alita nu- 
mai că chipurile celea pe pielrile de mormint prea erau vesele şi sprin- 
cenate, prea ochioase şi zimbitoate, Şi venea prea des nevasta lui cu 
mincarea la baie și stătea dupămiezile pănă în sară la hazuri și hirjoane 
cu el, de nu-i prea stătea mintea la îngerii cuvioşi. 

in primăvară şi-a cumpărat meşterul Fiorică un locşor în Gruiul 
Morii, cit să-l sai cu ciomagul şi cu ajutorul lui Bara a ridicat pămintul şi 
piatra puhavă de deasupra şi au pătruns la stanul cel tare şi alb ca lap- 
tele. De acum avea baia lui şi Sofica putea să vină de vreme cu furca 
În briu printre holdele verzi şi inspicate, să aducă merinde pentru omul ei. 

Cind Solica se cobora în baie pe cârarea dintre holdele duse de 
vînt, Florică o trăgea cu ochiul şi privind în jos la daltă cinta încet: 


Cărăruşă printre holde, 
Nu-i mai scoale mindrei vorbe. 


lar ea se apropia tiptil pe la spate, îi punea minile moi pe ochi şi 
întreba cu glas schimbat : 


— Gici cine-i? 

De acum nu mal era moşneagul să se sfiască şi singuri cum erau, 
ea gătea prinzul pe plrostii la zarea focului şi Florică îi scotea chipul în 
piatră albă, cu ochiul drept la daltă şi cu stîngul în ochii ei. li mal ru- 
pes ea, nu-i vorbă, din vremea scumpă, dar unde-i mariă e şi pagubă, 


232 Aik S M. M, 


ce să-i faci näcazului? Cu ctoplitul în piatră dacă nu curgea picura şi 
chimirul iar a prins a se umfla cite oleacă, cite oleacă. Chelul şi vola 
bună făcea lumină în căscloara din dealul Gruiului şi sările pe lună Flo- 
rică punea scripca sub bărbie şi-i spunea incet din strune cite 'n ceriu 
şi pe påmint Sotichei, care şedea strinsă lingă el pe prispă şi privea 
pierdută peste sat şi peste dealuri, cu umbre negre pe văi şi luminișuri 
galbine de lună pe culmi. Nopțile se duceau grijile pe pustii locuri, şi 
numai veneau să-l deştepte de pe perina moale din răsullarea caldă a 
Sotichei. 

Sofica era și ea harnică priznel și cuibuşorul era păhar. Mergea și 
la lucrul cimpului, dar numai la părintele Sofronie şi la Năchita lui Lică, 
însurat şi el decurind cu fata mijlocie a părintelui, mergea ca la casa 
el—doar ji erau nași. La secere era in fruntea secerătoarelor şi la fin 
făcea căpiţele ca un flăcău, Simţea ea șireata, că o prinde roua de 
nădușală şi bujorii din obraz, poalele albe aninate în briu și minecile su- 
flecate de se vedeau cele două alunele pe dreapta. Era ca harnică şi 
sprintenă de acasă—doar il ştiţi pe Uştale ce bun era de căzanii şi An- 
ghelina chiperiu. 

De cum s'a întors din hoinărit, iar a întrat duhul lui Florică in 
sat. Atita numai că acum pretutindenea purta cu el două umbre—um- 
bra neagră a lui Bara in urmă și umbra albă a Sotichei alături de el. 
Norocul și veselia dela inimă Florică le revârsa din gură și din arcuș 
asupra satului întreg. 

La horă încunjurat de virtejul jocului, cind vedea pe Sofica riză- 
toare jucată în frunte de vătavul îlăcăilor, de al de Năchiţă şi de alţi 
feciori de gospodari de sami, i se umila pieptul, apăsa bărbia în scrip- 
că și arcuşul luneca tremurat ca dus de măiestre punind jăratic sub täl- 
pele tineretului. De vedea atunci un flăcău mai ruşinos jucind o fată 
primăvăratică se indoişa de sufletul lui şi îi striga el pojarul dela inimă 
descintind pe legănatul horei uite așa: 


Dragu-mi e cu cine joc, 

Că miroas' a busuioc, 
Mindruliţă briu de-argint, 
Dragă-mi ești pănă 'n pămint. 
Mindruliță briu de-aramă, 
Dragă-mi ești de bună samă. 
Mindro de dragostea noastră 
A 'nflorit un pom in coastă, 
Şi-a 'nflorit ca să rodească, 
Mindro, de dragostea noastră. 


Toamna, cînd se incingeau şezătorile pe prispe şi pe laiţele dina- 
intea porţilor, Florică le colinda pe toate cu Sofica lui, trăgea un cintec 


FLORICA CETERAȘUL 233 


— 


ici şi un joc colea, de nu puteau adormi bătrinii pe cele prispe de atita 
tinerejă. Fierbea satul de cum se 'ntuneca pănă 'n cintători, 

Cind jarna aspră stringea fetele şi nevestele tinere la şezătoare în 
casa cite unei babe habotnice de tinereţe, Florică se așeza pe vatră in- 
tre nevasta lui Năchită și Sofica și se lua la intrecere din bazme cu 
Hurlup povestașul cel vestit, care își sugea obrazul în fălcile fără dinţi 
cînd trăgea din lulea, de bătrin și sfătos ce era. Povestind, cuvintul în 
gura lui Florică zugrăvea cîntind, cind spunea de pe ceia lume, Sotica 
și toate torcătoarele răzămau capul pe caier şi uitau fusul oprit pe ge- 
nunche, Li se ducea sufletul în lumea albă prin cele palate de creștal, 
de numai belciugul din poartă făcea soare 'n lumea toată—se ducea după 
Făt-Frumos, cale lungă să-i ajungă, prin valea cu florile, munții cu rä- 
corile—se cobora în lumea neagră pe aripi de pajuri năsdrăvane şi tre- 
mura de grija lui Făt-Frumos în luptă cu zmeul cel urit, pănă ce îl sălta 
odată, îl împlinta în pămint pănă la git şi-i zbura cele trel capele cu 
sabia cea mischie. Numai cind zicea—„mă suii pe-o șa şi v'o spusal 
aşa” —le venea suflarea la loc și işi aduceau aminte de fus. Increme- 
neau și flăcăii pe lăiți, şi vătavul cu pipa în colțul gurii, cu coatele pe 
masă, și copilandri din tindă cu capul virit pe uşă. Numai Bara în ca- 
pul laiței de după ușă trăgea la aghioase, pănă ce un indrăcit îi punea 
luminarea sub nas, de sărea fript cu capul în grindă. Se porneau apoi pe 
pozne—Fiorică tartorul le dregea—ş'apoi dă-i doamne bine de dinţi albi 
şi lacrămi în ochi de ris. Nu se opreau hohotele pănă ce se așeza Fio- 
rică la masă lingă vătavul fläcãilor și pornea din gură și din scripcä o 
“doină de dor și jale, cu glas de fete pe coardă subțire și glas de flăcăi 
pe coardă groasă după el —incet și trăgănat de plingea inima în om, Ei, 
apoi cum erau să mu certe mamele pe cele fete cind le prindeau dimi- 
neaţa cu tort puţin pe fus? Florică le trăgea ponosul, tot el săracul. 

In vară cind fete și flăcăi făceau claca obişnuită de secere la på- 
rintele Sofronie, Sofica era în fruntea șirului de secerătoare cu poale 
albe, ducind mănunchiul cu spice grele ca un virtej—se mistula văzind 
cu ochii lanul cel galbân dus de vint. Flăcăii răzleţi în urma şirului 
legau voiniceşte znopii sub genunchiu. Florică cu Bara după el, trecea 
în lungul șirului cu bărbia apăsată în scripca cea bătrină şi valul cînte- 
-cului În glas de fete și flăcăi creştea pe unde trecea, 

Ochii tuturora petreceau pe Sofica şi urechea tuturora era la Flo- 
rică, ei erau veselia şi mindreţa satului, pănă și bătrinii nu puteau trece 
"pe lingă Florică fară o glumă și pe lingă Sotica fără so năcăjască cu 
o vorbă alintătoare. 

La biserică Sofica sta intre nevestele tinere, care fi dregeau tes- 
temeiul şi creţul părului pe frunte. Nici păr neastimpărat ca acela, de 
mavea ce-i face. O vedea părintele Sofronie din ușa altarului, dintre ne- 
veste, de răsărită ce cra, şi totuși părea mititică, Incit cind se făcea că 


254 M. M. 


a 


se minie pe Florică și sărea la bătaie, el se apleca cu spetele ca să dea, 
Ea îl ardea cu o sfirlă în ceafă. ` 

— Măi drace, ești un flecușteţ numai atitica de te pierd și din- 
tr'atita sai la bătaie. Al tu noroc, că mi-i frică de tine, că ți-aș arăta 
eu ție, farmazoană ce ești! Pe urmă tot el se calicea, să-l ierte și-i 
cerea o gură ca să puie pace, Ea se întorcea pe un călcilu de-i flutu- 
rau poalele albe, îi zicea—na-—și-i dedea ceafa. 

— Na fost bună, mă gidilă șuvița ceia, na-ți-o îndărăt. 

— Dar mustaţa ceia nu gidile? Să fie una pentru alta, şi acum 
șterge-o că am treabă. 

Bara se uita la ei ca miţa la pisici cind se hirjonesc. 

Era mic cuibușorul dar caldul și binele din el n'ar fi încăput nici 
întrun palat împărătesc. ȘI nu numai Bara se destăta în traiul lor, sa- 
tul întreg și lumea de prin satele vecine îi fericea, şi vorba a ajuns din 
gură in gură pănă departe pe Arieș în sus, încît în ajunul Crăciunulti, 
numai ce se trezesc, că urcă dealul Gruiului o sanie cu doicai de munte. 
Și în ea cine era Doamne ?—Uștale cu Anghelina l.. 


A trecut iarna cu viscolele, a trecut și primăvara cu florile, a ve- 
nit vara cu căldurile şi în dealul Gruiului nici nu sa simțit vremea 
trecînd, Pacea cu părinții zmulsese și cel din urmă ghimpe din inima So- 
fichei și a lui Florică, 

Era într'o Duminecă după prinz, cind se porneşte hora sub sălciile 
umbroase de lingă pirăul muntelui. Florică şi Bara işi îincordau scripeile, 
Hăcăii şi fetele scăpărau să înceapă jocul. Era tocmai pe vremea cind 
fragile tirzii se coceau la munte şi Sofica plecase de dimineață cu cofa 
albă după fragi, impreună cu nevasta lui Năchită, Florică nu era în a- 
pele lui, mereu trăgea cu ochiul pe drumul dinspre dealul Gruiului, doar 
va zări pe Solica sosind, E departe muntele, dar tot trebue să sosească 
pe mică, pe ceas. 

Era îngrijorat Florică, fiindcă la eşirea din biserică văzuse pe in- 
spectorul pădurilor, pe Ungurul cela încruntat cu părul roş, urmat de 
toți pădurarii, cum mergea călare pe valea muntelui în sus. Se ducea să 
mai facă bocluc oamenilor, să găsească urme de vite prin tăleturile o- 
prite. Sofichei n'avea ce-i face pentru nişte fragi, dar în citeva dumineci 
trecînd spre păduri, s'a oprit la horă şi Florică l'a văzut cum făcea 
ochi dulci şi ciugulea nevestele frumoase. Se obrăznicise şi cu Sofica, și 
dnd ea sa zmincit minioasă și i-a întors spetele, Ungurul i-a zis rizînd 
eu dinții lui rari. 

— Nu fii sălbatică fa, doar nu te minincă nimenea, lacă o vorbă 
așa, dar era vestit boala spurcată de neobrăzat—a mincat şi o chelfă- 


meală alăturea cu moartea dela un pădurar din Dumbrău pentru otrăz- 
micii cu nevasta lui. 


FLORICA CETERAȘUL 25 


eee coame ae aaa apa e aaa 


Se pornise și hora și arcuşul nu luneca, parcă avea plumb în el, 
Florică era dus cu gindul la Sofica și cu ochii în lungul drumului. De- 
odată numai ce vede pe Sofica, urmată cît colo de nevasta lui Năchită, 
alergind întrun suflet spre horă şi pătrurzind prin îmbulzeală spre el, 
Florică a stat din arcuș și hora s'a opri! ca ţintuită pe loc. 

Sofica se opri plingind cu hohot înaintea lul—căâmasa de pe ea 
era slirticată, de i se vedea umărul gol. Atita a putut spune înecată 
de plins. 

— Uite ce mi-a făcut Ungurul! 

Florică năucit şi fulgerind din ochi, dete scripea lui Bara, pipăi 
cosorul în chimir şi se repezi cu capul aplecat înainte prin imbulzeală 
—ca vintul a pierit la colțul drumului. Lumea încremenită nici nu l-a 
putut opri. 

Cind s'au desmetecit flăcăii, ca la o comandă zmulg parii din 
gardul de spini şi dau năvală pe drum înainte după Florică. Sofica a 
încercat să alerge după el, dar femeile au tinut-o. Nevasta lui Năchită 
a spus lumii nerăbdătoare, cum culegind la fragi În făgetul muntelui, 
s'a răzlețit pe cite-va clipe de Sofica pe coasta de deasupra drumului şi 
deodată numai ce aude pe Sofica ţipind şi strigind-o, Era cit colea de 
dinsa şi intro clipă a fost la ea. A găsit-o zmincindu-se din mina Un- 
gurului, care o ţinea de mineca cămeşii. Ungurul era cu brazde de zgt- 
rieturi şi plin de singe pe faţă. 

— Cnd m'a văzut, a lăsat pe Sofica de minecă şi rinjind a plecat 
ca un cine pe drum la deal, ştergind cu mina singele din faţă, lar noi 
într'o fugă am alergat spre sat. 

in vreme ce lumea dela horă căuta să liniştească pe Sotica din 
plins, flăcăii cu pari în mină alergau pe drumul de pe valea muntelui 
în sus, să ajungă pe Florică şi să Ințerce pe Ungurul cu părul rog de 
la nevestele oamenilor. Florică era însă cine ştie unde, spre fundul văii. 

Nu era alt drum spre făget, unde se fac fragile cele multe, decit 
drumul de pe valea muntelui, Aproape de înfundătura văii, unde dru- 
mul începe a urca pe pieptul muntelui, numai ce aude Florică paşi de 
cal pe drumul pietros, ca la două impuşcături. Atunci se oprește pe 
Joc, tace ochii roată parcă ar câuta ceva, apol repede se urcă pe un mic po- 
vimiş şi se ascunde intro tută deasă de alun cu frunza lată. 

Calul se auzea venind la pas pe drumul povirit şi pietros—se a- 
propia de fundul văii, Florică din tulă văzu pe Ungur oprindu-se şi 
privind îngrijat pe vale în jos, pe unde drumul era drept şi msi larg, 
apoi deodată dete pinteni calului și porni în trap mare. Se auzia pe 

deal vorba pădurarilor, care se apropiau. Nu mai era decit la o arun- 
cătură de băț, încît putu să-i vadă desluşit zgirieturile din faţă şi miş- 
cările ochilor în dreapta şi'n stinga spre tufele de deasupra drumului. 

Florică pipăi plăseaua cosorului şi îl apăsă în chimir nu cumva să 
sară, puse minile pe crengile dese ale tulei de alun, ca să le poată des- 


286 M. M. 
arie 


chide repede. Lăsă pe Ungur să treacă pe diaaintea lui, apoi deschi- 
zind crengile îşi luă vint pe povirniş în jos şi pe drum în urma calu- 
lui. Cu o săritură sălbatică împlintă minile în şelele calului şi se avintă 
pe şa în spetele Ungurului. Nici calul n'a avut timp să se sperie, plină 
ce Fiorică i-a infipt stinga în vina gitului şi cu dreapta zmulgind coso- 
tul din chimir, i-a spintecat pintecela și i-a vărsat maţele pe oblinc, A 
mai zmincit cosorui de două ori în sus spre coşul pieptului la stinga, 
apoi simţindu-l moale, l-a imbräncit din şa în drum, cu faja la pămint, 
iar el punind mina pe friu i-a dat căicăie calului spre sal. In galop a 
trecut printre flăcăii, care veneau în goană la deal, a trecut ca vintul 
dealungul satului şi nu s'a oprit pină 'n fața primăriei. Aici a descălecat, 
a legat calul de stilpul porţii, apoi intrind în primărie şi dind cu ochii 
de vătăjei, le zise: 
— Am făcut moarte de om, am spinlecat pe i 
legaţi-mă şi mă duceţi la temniță. Pe Rea Mie, 
Cum trece fiorul prin trup, aşa s'a răspindit vestea omorului prin 
sal. Curgea lumea spre primărie, unde pădurari! adusese pe targă de 
nuiele trupul inspectorului cu faţa zgiriată şi cu maţele din el vărsate 
t = avea ptr urme singerate, de degete înfipte in carne. S'a răs- 
pindit şi zvonul, cum Uogurul cu păr y 
grotă potir gu părul roş s'a legat în pădure de ne- 
Fierbea mulţimea în faţa primăriei, Hăcăii ta frunte cu Năchită cu 
pari şi Bara cu o proptea de gard în minile cele afumate, răcneau să 
dea mere ue Fiorică, că dau primăria la pämint şi sfarmă tot. 
— Şi-a luat piata păginul—strigau oamenii. Cei s 
cu puştile incârcate şi cu sabia trasă, galbeni ca cear A stăizau a i 
cerdac cu primarul şi vătăjeii şi nu indrăzneau să se coboare în mul- 
time. Nächitä şi flăcăii de sub cerdac ridicau parii şi Bara cu pieptul 
gol OSAA cu EOP pe sergentul jandarmilor. 
— pe Florică guleratule, că t — 
un bivol scăpătind ali e din ochi. da aci gi 
Nâchită, Bara şi cițiva flăcăi dau să urce scările 5 
uşa primăriei se deschide şi părintele Sofronie, alb rai ea 
dac, Năchită şi flăcăii se dau îndărăt ascunzind parii la spete. numai 
Bara rămine pe trepte cu propleaua pe umăr. 
— Sfinţia-ta, sărut dreapta, nu lăsa pe Florică să-l ducă, e neyi- 
novat marie ruga Bara cu o lacrămă albă în obrazul cel “megri. 
— Pace vouă fiilor, liniştiţi-vă. Dumnezeu 
faptele şi inima omului, el va ale pe Flotică. rapa ot 
casei sale şi a altora, a pedepsit după cuviinţă pe nelegiuit. Judecătorii 
înţelepţi vor cîntări nu numai fapta ci şi inima și gindul tăptuitorului. 
Dreptatea dumnezeească îi va lumina şi povăţui, să nu pună piedică 
miniei cereşti, osindind prea greu pe cel curat cu inima. Nu trebue să 
facem noi dreptate, să o facă legile şi cei chiemaţi. Să nu aduceţi fiilor 


FLORICA CETERAȘŞUL 237 


cu răzvrătirea voastră tinerească împotriva stăpiniii o nouă nenorocire 
asupra voastră, a părinților voştri şi a satului nostru atit de încercat. 
Vom mărturisi cu toţii în inimă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oa- 
menilor pentru cel nevinovat. Mergeţi In pace pe la casele voastre şi 
să aşteptăm cu încredere şi nădejde glasul dreptăţii. 

Cum se potoleşte furtuna de fața soarelui așa s'a liniştit mulțimea 
de vorba luminată și caldă a părintelui Sofronie. Lumea sa împrăștiat 
pe încetul și în urma tuturor a plecat şi Năchită cu Bara, ca să vadă 
ce-i cu biata Sofica. Au găsit-o la casa lui Năchită încunjurată de fe- 
mei cu lacrămile în ochi—plingea mulcom privind blind la cei de prin- 
prejur și nu spunea un cuvint. O desnădajde rătăcită îi tulbura lumina. 
albastră a ochilor şi stropi grei de lacrămi se rostogoleau pe sinu! zgu- 
duit de suspine. 

— Nu mai plinge Sofică,—zicea Bara,—am văzut cu ochii maţele din 
coşul tălharului, părintele ne-a spus că Florică e nevinovat, că a apărat 
cinstea ta și a altora ca tine. Nu plinge rotnvico—am să merg eu în 
temniţă pentru Florică al nostru, cu n'am pe nimenea și sint deprins cu 
robia. Taci să nu te văd plingind, că ulte mă înăbuş—și izbucni în plins 
cu hohot. 

Pe Florică l'au dus la temniţă, l-au osindit la patru ani robie grea 
în Gherla, unde sint temnițele cele tari. Multă lume din sat și chiar 
părintele Sofronie au mărturisit pentru el și împotriva mortului. L-au 
scăpat de spinzurătoare, dar de robie nu l-au putut scăpa. Era vinovat 
de omor sălbatic, cum ziceau judecătorii şi vina celui ucis nu fusese faptă 
săvirşită, 


Un an de pustiu şi jale, un an de plinsete şi desnădejde trecuse 
pentru biata Sofica cea stingheră, A venit Uştale cu Anghelina mai de 
multe ori să o ducă acasă, dar na fost chip să o despartă de căscloara 
din dealul Gruiului cu mesteacănul cel pletos la colțul acoperemintului-— 
ca o pană pe o pălărie de voinic. Acolo îşi trăise zilele cele bune, a- 
colo voia să moară. In fiecare colț, în Hece lucruşor îl vedea pe Flo- 
rică cel oacheș ca aluna coaptă şi desmerdător ca a primăvară. Își du- 
cea zilele mohorite, grele ca plumbul fără o vorbă, fâră o veste dela Flo- 
rică. A încercat ea cu Bara să-l cerceteze în temniță, dar nu i-au lăsaț 
să-l vată—era ținut la închisoare tare, Se silea bietul Bara să-i aducă 
zimbetul pe faţă cu glume de ale lui Florică. li povestea basme și mi- 
nuni despre vitejiile și poznele lui, făcea caraghioslicuri și se tăvălea în- 
naintea ei ca cinele credincios Innaintea stăpinului—dar jalea din față și 
desnădejdea cea rătăcită din ochi n'o putea alunga nici pe o clipă. Tran- 
datirii din față păleau pe zi ce trecea, cearcănele vinete de subt ochii cei 
cu gene umbroase se adinceav, Nopțile se deștepta Bara din tindă în plin- 
sul și tipetele ei—visuri cumplite o speriau din somn. 


38 M. M. 


De citeva săptămini mergea Bara cu ea la părintele Sofronie să-i 
citească din molitvelnic subt siintul patratir. Nu se lăsa Bara nici ziua 
nici noaptea de lingă ea; era veșnic pe urmele ei. Nopțile avea visuri 
urite prin somn şi, deşteaptă, i se năzăreau vedenii iuspăimintătoare prin 
Întunerec, Ziua pierea din cind în cînd din ochii lui Bara, pleca de a- 
casă grăbită pe dealuri și se adincea prin păduri chemind pe nume pe 
Florică, 

Undele acestea de gebunie îi veneau rar și țineau o zi două, apoi 
se liniştea și sta toropită pe prispa casei privind înspre drumul de peste 
dealul crucii, pe unde I-au dus pe Florică la temniță. Bara stătea lingă 
ea cu fața îngropată în mini. 

Era tocmai pe vremea cînd se coc fragil tirzii la munte, cind Dw- 
minecile in zori de zi fete şi neveste tinere cucole albe se duc pe valea 
muntelui în sus în făget după fragi. Era într'o Duminecă înnainte de a 
se revărsa de ziuă, cind în dosul căscioarei din dealul Gruiului în dum- 
brava de mesteacăni Incep privighilorile a cinta. In ziua acela se impli- 
nea anul, de cind jandarmii au trecut pe Florică legat peste deal la cruce. 

Bara dormea dus în tindă cu pumnii la piept, navea nici o grijă de 
Sofica—parcă se mai liniştise decind părintele Sofronie fi citea molitve— 
tocmai in ajun îi citise și molitva Marelui Vasile. Noaptea no auzise ge- 
mind, nici n'a pipat speriată din somn și doar Bara nu inchisese un ochiu, 
ascultase ținindu-și răsuflarea pănă pe la cintători. Auzind prin uşă ră- 
suflarea liniștită a Sofichei a adormit ca plumbul. 

Cum spuneam, abia se zărea de ziuă pe dealul dela Gruiul Morii, 
cind Sofica deschide încet ușa, trece tiptil prin tindă și ese în fața casei, 
Era lună plină, Se așeză pe prispă şi privi dusă peste sat și pe dealu- 
rile dimpotrivă umbrele negre și luminișurile galbine de lună. De odată 
se întoarce la stinga—i s'a părut că aude alături cum Florică îi spune 
incet din strune cite 'n ceriu și pe pămint. 

— Nu-i Florică, sa dus Florică... e amărit Florică!—Se sculă de 
pe prispă şi pieri ca o nălucă la colțul casel pe subt mesteacăn și se a- 
dinci în pădure. 

Cind s'a deșteptat Bara şi a sărit la ușă să asculte răsuflarea So- 
fichei, ușa era deschisă și Sofica nicăiri. A căutat-o pe afară, a strigat-o 
prin pădure, a întrebat prin sat și tocmai la gura văii muntelui a aflat 
dela un bouariu, care se întorcea cu boii deta pădure, că ar fi văzut pe 
zarea dealului în drumul din Poiana Mărului o femee alergind in sus că- 
tră Curmătura muntelui, 

Curmătura asta e un loc tare și sălbatic, o chee de munte, la dreapta 
şi la stinga cu frunţi de stinci sure pănă în ceriu, Cheia largă în zare, 
se coboară strimtindu-se pintre muntele Mare și muntele Mic în adincime 
spre tirguşorul Trăscău, unde omul se vede numai cit o cioară în piață. 
Dela un loc pintre pereţii colțurilor plecate, de parcă ar vra să se is- 
bească în capete, nu-i decit drumul îngust şi pietros și pirău năvalnic. 


Da RR 


FLORICA CETERAȘUL wi 


n a TIPI Ba în a a o teit 


“care se rostogolește din piatră în piatră huind sălbatic printre stinci. Sus 


in zarea curmăturii e un colţ singuratic de stincă innalt cit şi munţii, 
spre sat cu o spinare crescută cu iarbă verde, de te poți urca ușor pănă 
în viri la cruce. Spre Trăscău însă parcă l-a tăiat cineva cu sabia, e pe- 
rete drept, aplecat inainte, de parcă ar vra să-și facă sama, să se arunce 
cu capul în jos în prăpastie. li zice Urlaşul, fiindcă într'adevăr pare ua 
uriaș, care ar sta între cei doi munţi de pază, să nu se bată ca nebunii 
în capete, Din virful Uriaşului se vede la stinga sus în peretele munte- 
lui Mare gura neagră a peşterii lui Horia, cu o dărimătură de zid la intrare 
şi în față pe un mic podiș o poeniță de cinci paşi, subt care se deschide 
prăpastia—in sus perete pănă in ceriu. În peștera aceasta se adăpostea 
Horia, cind era strimtorat. 
De lingă cruce din virful Uriaşului dacă strigi rar: 
— Doamne strigat-am! 
răspund pereţii de stinci din dreapta și stinga de cinci ori rar şi des- 
lușit : 
— Doa-mne stri-gat-am! Doa-mne stri-gat-am | 
în cinci glasuri deosebite. Unul luminos de om bun, altul întunecat și 
morocănos, altul pripit şi glumeţ, altul mueratic şi certăreţ și cel dis 
urmă lung şi trist. Se miră lumea de glasurile acestea ascunse în stinci. 
Răspund glasurile cînd din muntele, mare, cind din cel mic, de-ţi viae să 
te intorci ja uite așa ca speriat, ca să vezi de unde vin. 

Soarele era sus şi umbreie stincilor se trăgeau spre perete, parcă 
ar vrea să se ascundă, cind Bara, alergind într'un suflet pe munte în sus 
după glasul și plinsetele Sotichei, a ajuns în zare în marginea făgetului, 
de unde pornește spinarea cea verde spre crucea din virful Uriașului, 

A încremenit Bara in umbra din marginea pădurii și sa oprit in- 
grozit, cind a văzut pe Sofica în bătaia soarelui, lingă cruce, în buza 
prăpastiei, cu poalele și minecile albe bătute de vint, de parcă ar voi 
să le ia. Nu sufla bietul Bara de frică să nu o sperie. 

Sofica striga și se intorcea la dreapta și la stinga, Inainte și lna- 
poi, să asculte răspunsurile din stinci. Se oprea o clipă, ca să ințeleagă 
parcă și iar striga dela inimă: 

— Florică, Florică, sint nevinovată | 


— .. . e» Ne-vi-no-vastă! „ , — răspund stincile de cinci ori. 
— Vino Florică vino, că mor de dor! 
— ss... că mor de dorl.. 


= Florică floricică | — și i se păru că aude dela spete lung şi 
trist : 

— + +. rosto-vi-că | 

— Unde ești? 

— Unde ești?l|... 

Sofica se intoarce speriată spre glas şi piere din zare.... 

Bara auzi într'un tirziu din prăpastie huruit de pietre, repetat de 
stinci . . şi se repezi aiurit din marginea pădurii spre fundul Curmăturii. 


w0 M. M. 


lacă iubite cititorule buba cea rea dela inima lui Florică, bubă pe 
care nimeni nu i-o pomenește, nici el nu deschide vorba niciodată des- 
pre ta. O ţine așa inchisă și mocnită în furca pieptului ca pe un pie- 
troiu greu și o poartă la horă, la șezători, pela nunţi, ziua toată și 
noaptea în somn. Bub» asta i-a lăcrămat ochii şi i-a pus ca la femeile 
rămase de bărbat, porneala pe-plins în colțul gurii, de parcă sar ruga de oa- 
meni să-l ierte că nu poate ride și glumi. Buba asta fără leac ia pus jale în 
strune, tremur în arcuș și i-a nins în timple fulgii albi. Ar fi pierit Flo- 
rică de mult, din virful Uriașului dela cruce și-ar fi făcut seama—de ce 
era să mai trăiască ? dar a înțeles că-i păcat. 

Cum s'a intors din temniţă, s'a dus la biserică și în spovedanie 
Va întrebat pe părintele Sofronie, dacă-i mai greu păcatul de a-și face 
singur seamă, cind nai de ce mai trăi, decit de a face moarte de om? 

— Mai greu, fătul meu, mai greu decit toate—i-a zis părintele 
Sofronie. Dumnezeu ne-a menit zilele de trăit, el ne trimite pacostele 
şi nenorocirile, ca să ne încerce credința și să ne pedepsească. Noi da- 
tori sintem să îndurăm pănă la sfirșit, să nu eşim din poruncile lui. Cel 
ce-și face singur seamă, se ridică împotriva dreptății dumnezeeşti și fuge 
mișeleşte de răspunderea pentru faptele sale. Urgia lui Dumnezeu îl aș- 
teaptă pe ceia lume. Să ne purtăm povara vieţii, fătul meu, să ne is- 
pășim păcatele cele multe și grele, că Dumnezeu iartă și primeşte in 
raiul său și În ceasul al unsprăzecelea pe cel ce na fugit dela fața lui. 

Ușurat şi hotărit a eşit Florică dela sfinta spovedanie, sărutind 
dreapta părintelui Sofronie, cum ar eşi din fața unui prooroc bun și sfint. 

Duminicele la horă şi serile la șezători, alături de umbra lui, de 
Bara, cinta din gură și din scripcă flăcâăilor şi fetelor, dar un tremur 
duios sa lăsat în strunele și gitul lui, cum se lasă umbra înserării peste 
văile cu soare. Numai cînd flăcăi și fete în frunte cu Florică petreceau 
la groapă pe un tinăr sau fată fecioară, cind după obicelu! din sat, tine- 
rimea cinta bocetele—atunci îşi dădea şi Florică drumul sufletului din 
piept, de rupea inima în oameni. Din fața lui de mucenic, vorbea jalea 
şi în glasul lui tremurat cînta durerea în bocete nemai auzite, venite de 
pe tărimurile celor duși și jeliți și strunele plingeau mulcom plins cu așe- 
zămint. 

Pe la șezâtori și nunți spunea glume, ca să ridă tinerimea, dar 
parcă le-ar şti dedemult și le-ar spune pe de rost. In zilele lucrătoare 
cioplea singur în baie chipuri de înger pe pietrile de mormint, dar nu 
mai ridica ochii spre cărarea dintre holde și chipurile de îngeri sprince- 
naţi eșiau cu ceaţă în ochi şi plins în colțul gurii. Florică, așa bătut de 
brumă, trăia ca să trăiască și fulgii de zăpadă li ningeau tot mai deși 
În coama cea creață. Trăia ca pasărea scăpată din ghiară de vultan, cu 
o rană adincă in piept și cu capul mai mult subt aripă—trăia viață moartă. 

De mult îşi ingropase Florică sufletul. Cel dintii lucru, cind sa 


FLORICA CETERASUL 241 


intors din temniţă, i-a fost că sa inchis în baie și a cioplit două cruci 
una ca alta, numai cit pe una a pus capul de inger sprincenat cu plins 
în colțul gurii, iar pe ceialaltă două oase de mort așezate in cruce, Pe 
cea cu oasele a pus pe Pătru Tosului, cel mai meșter cioplitor de slo- 
ve dintre băieşi, om cărturar şi dascăl la biserică, de a scris cu slovă 
veche: „Florică ceterașul“, iar pe cea cu Îngerul plins: „Sofica lui Flo- 
rică“. Le-a așezat una lingă alta la capul mormintului Sotichei, sus 
în coasta cimitirului, la biserica din deal, iar subt crucea Sofichel lui 
Florică şi-a Ingropat sufletul. 

Pănă cînd a mai trăit domnul lancu, Florică mai pierea din sat cu 
Bara, se mai ducea prin munţi de mai cinta tribunilor şi căpitanilor, 
care mai rămăsese In viaţă, cite un cintec voinicesc, o doină din vremile 
acelea, ÎI găsia și pe Craiul Munţilor în cite-o şatră de scinduri în bil- 
ciuri, la masa lungă încunjurată de Moţi, tovarăși de arme din zilele cele 
bune.  Răsplata impărătească, de a fi dat Ungurilor Ardealul şi neamul 
rominesc din el, așa fără par, fără nimic, răsplata pentru singele a 40,000 
de Romini pieriţi în revoluție pentru apărarea lui și a Ardealului, răsplata 
asta adevărat împărătească, întunecase şi rităcise privirea leului şi amă- 
rise cuvintul Craiului Munţilor, ȘI acolo în şatra ceia de scinduri la 
masa incunjurată de Moţi cinta Domnul lancu din fluer şi Florică din 
scripcă veștejirea vitejiei și a cintecului rominesc, de ar fi plins şi pietrele 
și putregaiurile din piepturile rominești de azi, dacă i-ar fi auzit, Pe 
Florică cu cintecul de jale l-a mai oprit Dumnezeu pe pămintzile numă- 
rate, dar pe Craiul Munţilor cu bărbăția rominească l-a luat şi l-a ingro- 
pat subt stejarul lui Horia din cimitirul bisericii din Tebea. Păcat că nau 
lăsat Ungurii să i-se ridice şi lui un monument, pe care să fi se scris cu 
slovă neagră. 


Şi cind va veni păginul, să vă ia pimint și drept, 
Romini, scuturaţi stejarul ca din soma să mă deștept, 


După mutarea la cele vecinice a Craiului Munţilor nici Florică cu 
cintecul n'a mai avut ce căuta prin munţi şi na mai ceșit din sat, dar n'a 
crezut pănă la moarte că â putut să moară atita vitejie. Cum era să 
moară Domnul fancu care prindea glontele cu mina din zbor, viteazul 
scăldat in lapte de zină, pe care nu-l prinde nici glonte nici moartea ? 

— L-am văzut de două ori cu ochii mei, domnule —imi spunea Flo- 
rică odată.—L-am văzut curind după ce spun că l-au îngropat, noaptea 
pe lună in poiăna de deasupra Cimpenilor—mă dusesem so mai văd o- 
dată înainte de a muși—ședea supărat pe un buștean cu capul răzămat 
in mini şi, cînd m'am apropiat de dumnealui, a pierit în pădure, Altă dată 
veneam cu Bara dela Trăscău prin Curmătura muntelui. Era lună ca 
ziua și atunci. L-am văzut cum te văd pe d-ta, Era călare pe calul cel 
alb, cu pistoalele la chimir. Stetea neclintit sus pe colţul muntelui şi 

7 


ai VIAŢA ROMINEASCA 


privea vulturește peste Ardeal. In stinga dumnealui era tribunul Corcheș 
cel aprig, încălecat pe cal negru de munte. 

— Nu crede ce spune, domnule—mi-a zis Bara, trăgindu-mă de-o 
parte—s'a clătit săracul Florică la minte, de cînd a murit Sofica lui— 
osinda Starostei lelelor, domnule! 

L-am mai văzut pe Florică într'o vară —era bătrin rău şi alb ca 
oala—ședea pe treptele crişmei din rrucile satului, cu scripca pe picior 
şi cu capul în piept, dormea senin și liniştit. Bara îl străjuia stind în pi- 
cioare şi uitindu-se la el. L-am întrebat pe Bara cum o mai duce bietul 
Florică ? 

— Rău Domnule, rău, se usucă pe picioare și piere văzind cu ochii. 
EI care în zilele ceie bune, cind mergea la horă, nu punea rachiu în gu- 
ra lui, ca să nu-i scirțiie arcușul, cum nu pune popa cind merge la le- 
turghie, acum a început a bea cite-o leacă să mai prindă la putere. 
De-un ciocan adoarme, cum îl vezi, de-l duc eu în braţe pe coastă în sus 
pănă acasă. Parcă nu-i el căluşarul cel voinic de odată. Și doar nu-i așa 
trecut cu anii, dar îl bagă în pămint doru! și alea Sofichei, domnule, 

In vara următoare mergind la părinți, numai ce aud într'o dimineaţă, 
că a murit Florică şi m'am dus şi eu să-! mal văd odată înainte de a-i bä- 
ga în pămint. Mi-a fost drag și mie, cum drag l-a lost la tot satul, 

Mergind pe drumul din vatra satului spre dealul Gruiului, mi-am 
ridicat privirea spre căscioara lui Florică de pe culme. Pe acopere 
mintul de şindrilă crescuse mușchiu și iarbă verde, acoperemintul era 
spart şi mincat de ploi, ca sufletul omului sărac de nevoi. Mesteacănul 
din colțul casei îmbătrinise și el. Din irunzişul săltăreț şi răsfățat se ri- 
dicau crengi uscate, ciunge și negre, ca ginduri intunecate din suflet de 
om necăjit. Pereţii erau mohoriţi de ploi; fereşiile mici, cu chenarele 
spălăcite, păreau ochi osteniţi de plins, ochi rupi, cu cearcîne vinete pri- 
vind a jale peste sat. Uşa deschisă părea o gură de cine, rămas fáră stă- 
pin, urlind a pustiu, 

Ajuns în virful dealului am găsit pe Bara pe prispă cu coatele pe 
genunchi şi cu faţa îngropată în mini—plingea mulcom și stropi mari de 
lacrămi îl cădeau din ochi in colbul dela picioarele goale și negre, 

— A murit Florică al nostru domnule, mă pustiesc şi eu de acum 
— zise Bara ridicind capul şi lacrămile l-au inecat: ma mai putut zice un 
cuvint. Am intrat în casă, urmat de Bara sughițind de plins. 

Pe laiţa dinspre fereşti era întins, cu minile pe piept, trupul lui 
Plorică odată atit de jucăuș. Era liniştit şi senin, parcă dormea fără vi- 
suri; fața şi minile erau galbene ca ceara din luminarea, pe care o cu 
prindea cu amindouă minile—parcă ar ţinea-o ca pe cea din urmă avere 
de pe pămint, să nu l-o ice și pe acela oarecine. Mustaţa albă se lăsa 
e buza de sus cum ar voi să-i închidă gura de tot pe bazmele și cin- 
ecele din bătrini, Deasupra frunții înalte, ca un fruntar de altar, coama 
albă ca cotilia părsa ridicată de vint. Până la piept era acoperit cu o 


*» 


FLORICA CETERAȘSUL 249 


pinză rouă, dăruită de te miri ce creștină de sufletul unui repausat iubit, 
De subt cămaşa descheiată la git se vedea o parte din brazda tănii, a 
tăieturii de sabie dela 48, 

Casa era goală și prăiuită. O masă veche de brad şi laiţa dinspre 
fereşti, pe care dormea mortul, un pat de grădele pe patru țăruși bătuți în 
pămint, la păretele din dos—pe el un braţ de pale îngălbenite, acoperite cu 
o cergă roasă și o perină fără față la căpătiiu, atita era tot. 

In urma mortului nu răminea decit o cotă veche jos după ușă. In 
un cuiu deasupra cofei atirna sumanul vechiu și el, cu gura spre părete, 
parcă sar fi intors să-și plingă stăpinul, ca să nu-l vadă lumea plingind. 
in cuiul din păretele din fund la capul mortului era pălăria spartă și 
scripca cea bătrină albă de colb, cu două coarde rupte atirnînd pe pe- 
rele in jos. Deasupra scripcii, pe două cuie bătute în părete, prătuite și ele, 
erau puse mănunchiu bita de căluzar, lancea ruginită, imblăcii cu hădă- 
ragul ferecat și furca Soiichei, 

Soarele de vară bătea prin cele două îierești şi jocul frunzelor de 
mesteacăn mișca pe pieptul şi fața mortului umbre şi luminişuri mărunte, 
parcă erau horele şi doine'e din gura lui de aur și din scripca cea cu- 
vintătoare, care au venit și ele să-și la ertăciuni şi să dea mortului să- 
mutarea cea de pe urmă, 


Mi au dat și mie lacrămile, cind am văzut atita moarte, atita pustiu... 


P 


(ară cuvinte 


Fără cuvinte spuneţi-mi povești 

Din tinguiosul tremur de cimbală, — 
Să-mi bată zarea lunei la ferești, 
Punind pe crucea lui Isus beteală... 


Ca o vălcea ce undulează lin 

In liniștea *'nserărilor de vară... 
Cuvintele sînt pentru mine chin, 
Sint grindina ce cade pe hotară... 


Fără cuvinte spuneţi-mi cîntări, 
Izbinda dragostei biruitoare— 
Povestea 'ntunecatelor cărări 

Și-a minilor ce nu au sărbătoare... 


Maria Cunțam 


Biologia experimentală şi „selecţia 
naturală“ 


In vreme ce în fizica teoretică concepția atomistică, teoria 
cinetică, existenţa eterului, etc., trec din domeniul ipotezelor ‘in 
acel al realităților, teoriile biologice sufar numeroase remanieri 
şi lot mai des se aude refrenul: „nu cunoaştem precis cauzele 
cutărui sau cutărui fenomen biologic; n'avem nici o indicaţiune 
asupra împrejurărilor în care se produce cutare manilestare de 
energie vie in organisme... ş. a m, d” 

Pricinile nesucceselor ori vieţuirii efemere a celor mai în 
genioase ipoteze biologice sint mai multe: între ele două sint 
capitale: 

1) Neputința de a experimenta cu vieţuitoarele aşa de uşor 
şi de variat cum experimentăm cu energia fizică şi materia brută : 
2) Strecurarea explicațiunilor antropomorfire chiar in lucrările 
aer al obişnuiţi cu examinarea obiectivă a fenomenelor na- 
turale. 


Se scursese 18 veacuri dela marele Aristotel până la 
Linné, Cuvier şi Lamarck şi ştiinţele naturale nu făcuseră 
aproape nici un progres in deslegarea problemelor celor mai 
simple ale mecanismului vieţii, pentrucă în loc de observare 
directă se discutau şi interpretau textele păstrate ici-colea, ori se 
incercau explicațiuni logice pentru legende şi chimere. Dacă 
metoda observării directe ar fi râmas Străină cercetătorilor, 
este sigur că n'am avea nici o idee de celulă, de struc- 
tura ei, de fenomenele vieţii celulare, de raporturile dintre forma 
şi funcțiunile celulelor, etc. etc. 

Observarea singură nu este însă suficientă in biologie, cum 
nu e suficientă in fizică și chimie. Un fenomen observat trebue 
reprodus experimental şi atunci abia se pot stabili condiţiunile 
in care el se produce; iar variind condiţiunile vom putea ajunge 
Şi la cunoașterea altor lapte în legătură cu fenomenul observat 
şi experimentat. 


246 VIAȚA ROMINEASCA 


In ştiinţele biologice experimentarea e o metodă relativ 
nouă; rezultatele pe care le-a dat până acum Intâresc, ce-i 
dreptul, speranţele pe care naturalistul le pune in ea, dar greu- 
tăţile ce întimpină experimentatorul sint deseori aproape de ne- 
invins şi de aceia in biologie râmine incă larg teren ipotezelor 
necontrolabile. 

Cu toate greutățiie ivite In calea ci, experimentarea, Com- 
plectind observarea obiectivă directă, a dat crude lovituri unora 
din concepţiunile pe care s'a clădit şi prin care a repurtat vic- 
torii darwinismul, Intre teoriile sdruncinate e teoria variației 
speciilor prin selecție naturală, ipoteză ce a contribuit conside- 
rabil la progresele biologiei. 

Pentru a invedera ch de sdruncinală e ipoteza selecţiei na- 
turale de rezultatele cercetărilor experimentale, se pot aduna ë- 
xemple din mai toate ramurile biologie!:; mă voiu mârgini să iau 
exemple din un domeniu răstrins, domeniu in care explicaţiunile 
selecționiste aveau imens credit. 

E fapt cunoscut că unul din fenomenele cele mai răspin- 
dite şi mai interesante din biologia animală e asemănarea, isbi- 
toare, dintre culoarea şi uneori chiar aspectul şi forma anima- 
lelor, cu aspectul predominant al mediului în care viețuesc de 
obiceiu. Această asemănare atinge uneori aşa periecţiune, incit 
ochiul omenesc distinge cu cea mai mare greutate animalu! de 
mediul imitat, 

Sintem indemnaţi a crede că această potrivire de culoare — 
ori şi de culoare şi de lorma—e de mare utilitate ; că, de sigur, 
datorită asemănării cu mediul, animalul poate pindi fără a fi vă- 
zut, ori trece neobserval de prigonitorii săi, 

Cunoscind, apoi, citeva din ideile generale ce au curs în 
biologie, sintem conduşi a reflecta în modul următor: caracte- 
rul acesta util, odată fixat, asigură păstrarea speciei care-l po- 
sedă ; el, prin urmare, este un factor important şi principal in 
conservarea speciilor. Dar ne punem numai decit întrebarea: cum 
s'a născut şi s'a fixat acest caracter util? Răspunsul limpede, 
convingător, ni-l dădea ipoteza selecţiei naturale, concepțiunea 
supraviețuirii celor mai apți în lupta pentru traiu. Wallace, au- 
torul unei explicaţiuni seducătoare a homochromismului,—adică a 
potrivirii de culoare intre animale și mediu,—şi cu el marea 
majoritate a biologilor, raționează cam in chipul urmâtor: „Să 
né inchipuim un mediu oarecare şi in él ọ specie cu indi- 
vizii de culori diferite şi neasemănătoare cu ale mediului, A- 
ceastă specie e expusă siirpirii din cauza unui carnivor puţin 
numeros, Dintre numeroşii indivizi ai speciei expuse distru- 
gerii se vor găsi, desigur, unii mai puţin vizibili ca cei- 
lalți, fie că din intimplare au o variațiune care-i apropie de 
nuanța mediului in care locuesc de ordinar, fie că au instinctul 
de a-și alege temporar un loc de şedere colorat cam în nuanța 
lor; aceşti indivizi sint mai greu de observal, deci mai necx- 
puşi distrugerii și vor lăsa moștenire descendenților lor aceste 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECTIA NAȚIONALA" 17 


particularităţi, peniru care va reincepe acelaşi procedeu selectiv. 
Astel, incetul cu incetul, colorațpia evoluează in sensul homo- 
chromiei, până ce se ating asemânânie surprinzătoare pe care le 
vedem azi, câci indivizii cei mai putin adapiaţi coloraţiei me- 
diului sint inferiori in concurența vitală și sint eliminați fară a 
lăsa urmaşi.“ 

Un asemene raționament e foarte convingător, dar n'are nici 
u bază experimentala, Nu ştim, în adevar, dacă homochrumia are 
valoarea ce i se atribue in concurența vitală; nu ni se lâmu: 
teşte apoi indeajuns cum apar acele prime variaţiuni socotite 
utile; şi, In fine, râmine cam misterioasă forja aceasta evolu- 
uvă, care dirijează, In cursul atltor generaţiuni, desvoltarea şi fi- 
xarea acestui caracter, vricii am fi dispuşi să-i recunoaştem u- 
tihtatea. 

Observarea mai precisă a faptelor, critica mai judicioasă a 
ipotezei şi un numâr oarecare de experienţe ingenios executate, 
ne arată că bazele ipotezei selecționiste sint gubrede și cA uti- 
litarismul biologic e Incă una din copilările antropomorfice cu 
care omenirea reuşeşie să Intirzie cunoașterea obiectiva # feno- 
mentior din domeniul misterios al vieții 

In cele ce urmează vo u schița In ce constau fenomenele de 
homochromie ; voiu cita rezultatele chorva experienţe lâcute pen- 
tru explicarea acestor fenomene şi voiu căuta să invederez ce mi 
se pare exagerat în ipotezele contrarii, ce sint acum în discuțiune. 


L, 


Homochromia, sau asemănarea culorii animalului cu acea 
a mediului, atinge o uimitoare pertecțiune atunci cind nu numai 
nuanţa generală, dar şi neinsemnatele accidente de suprafața și 
culoare a suportului (obiectului: lrunze, pietre, coajă de ar- 
bari) sint aşa de bine copiate, incit ochiul omenesc nu e in stare 
să deosebească fiinţa de substratul pe care locueşie, Această 
homochromie mimeticăä sau copiantă e destul de răspindită în 
regnul animal. 

Exemplele de homochromie abundă în toate colțurile na- 
turii. 

Prin iarba şesurilor umede, prin lrunzişul livezilor şi pădu- 
rilor, prin păiuşul verde al cerealelor necoapte, foiesc numeroase 
gingânii, a câror culoare e un verde cu diferite nuanţe Aceste 
animale aşezindu-se pe paiele, mugurii, frunzele... pe care le 
rod, ori unde caulă pradă In lumea ființelor mai mici, sint greu 
de observat chiar din apropiere. Verzi peste tot, ori cu dungi 
verzi pe un fond cenușiu, cafeniu sau gâlbuiu, sint omizile di- 
verşilor fluturi, lăcusta verde, buratecul, şopirla verde (guşterul), 
şerpii ce stau pe copaci in pâdurile tropicale, ciocânitorile verzi, 
eic, etc. 

Pe coaja de copaci, cafenie eu diferite crăpături şi pete, prin 
irunzişul uscat, pe stinci inegrite sau inroșite de vreme, prin- 


248 VIAȚA RONINEASCA 


tre flori cu fețe strălucitoare, vedem fluturi şi diterite alte insecte, 
vedem reptile, păseri şi patrupede cu diferite nuanțe, toate de 
o perfectā asemănare cu mediul in care animalele stau abişnuit, 

Prin regiunile deşerturilar, ale căror sol e de un cenușiu ori 
gâlbuiu monoton, păserile. mamilerele, șopilele, şerpi, insectele 
de culoare cenuşie ori gâlhue predomină. Aceleaşi culori le au 
şi animalele ce viețuesc în regiunile dunelor şi plajelor marine, 
pe care se aşează nâsipul zburâtor. 

In ținuturile cu mare varietate de cu'ori, unde verdele frun- 
zelor e pătat de albastrul, galbenul, roșul, violetul... Horilor, u- 
nele animale mari —spre a nu ne interesa de cele mici, —cum 
e Boa, au pele de diverse culori şi nuanțe, care ascund ochilor 
noştri enorma reptilă, 

In apele dulci ori în mări şi oceane, aceiaşi concordanță 
perfectă intre culoarea mediului şi nuanța predominantă a me: 
diului. Fiinţele ce plutesc la suprafață sint uneori transparente, 
alteori au spinarea cenuşie, albăstrie ori cafenie verzue, oricum 


Fig, 1. Urzicarul (Vanessu lo), La stinga papa spinzurută de o frunză 
de urziciă şi mai la stinga omida. Acest fluture are dosul i- 
ripelor da culori moarte, incit e grea do observat 
cind, şezind, ține aripole vertical. 


greu de observat subt un strat mic de apa. in părţile unde in 
apă sint vegetale, animalele, ce trăese obişnuit Intre ele, sint 
verzi, cafenii sau roșietice, după culoarea speriaiă a vegetalului 
predominant; pe fundul apelor reprezentanții lumii animale sini 
de nuanțele nāmolului ori stincilor printre care işi cauta hrana 
ori se ascund. 


In regiunile polare culorile hainei animale sint albe, albas- 

trui sau cenușii deschis (ex.: ursul alb, vulpea albăstrue, etc), 
4 Ori in ce mediu examinăm lumea animalelor recunoaştem 
o izbitoare asemânare Intre culoarea viețuilorului şi habitatul său, 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECŢIA NAȚIONALA“ 249 


in toate aceste cazuri animalele sint suficient ascunse prin cu- 
loarea hainei lor şi nu se simte nevoia unui instinct special 
pentru a lua o poziţie cit mai potrivită unei bune ascunderi. in 
alte cazuri se constată că animalul, impodobit cu nuanţe vii şi 
strălucitoare, işi ia poziţiuni ce-i ascund podoabele şi expune vā- 
zului nostru numai fețe ce au culorile predominante ale mediu- 
lui. Fluturele roş de urzici, Urzicarul (Fig. 1), aşa de râspindit 
la noi, e foarte vizibil cind zboară, devine aproape invizibil 
cind stă pe o ramură de copac, pe påmint ori printre frunze. 
Cit stă, acest fluture ridică aripele vertical, le alipeşte pe cele 
din dreapta de cele din stinga şi nu mai vedem fața de deasu- 
pra a aripelor, ci feţele lor de dedesubt, de o culoare pâmintie, cu 
dungi şi pete de culori tot închise. Aşa se aşează toți Huturii 
diurni, mai toți viu colorați pe fața dorsală a aripelor. Şi unii flu- 
turi nocturni şi crepusculari au aripele de dedesubt (dindârât) viu 
colorate ; cind [luturile șede pe un suport se aşează aşa încit a- 
ripele de deasupra, de culori inchise imilind mediul, acopâr tot 
ce i viu colorat şi intreg futurile are aparența unui cortuleţ lat 
şi aproape invizibil, 


Piz, 3. Cotari (Omizi de Goometridei, Pe stinga, jos, e un cotar mergind į 
mai sus e un cotar țapăn ca p rămarică, 


Alte animale caută singure mediul ce e in concordanță chro- 
matică cu dinsele, Ele se așează de preferință acolo unde e mai 
mare asemânare de culoare Intre ele și mediu. Acest fapta fost 
dovedit şi experimentat, cria ce vădeşte existența unui instinct 
particular la aceste animale. Citez un singur exemplu, de care 
mă voiu servi în consilerațiile de mai jos, fiind foarte elocvent 
in ce priveşte interpretările şi avind meritul de a [i controlat ex- 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


perimental. In mările ce scaldă coastele Frantei trăește, pe plan: 
tele subt acvatice, un fel de rac, o crevetă de specia Hippolite 
varians. Indivizii acestei specii au nuanțe variate după planta 
pe care viețuesc. Intre algele brune crevetele sint cafenii In- 
chis; intre algele roşii (Floridee) sint transparente cu linii și 
puncte roşii. Dacă întrun acvariu se pun plante diferit colorate 
şi crevete cu diverse nuanțe, animalele se indreaptă precis spre 
mediul ce le convine ca nuanţă şi numai cu mari silinţe le poate 
alunga cineva de acolo spre a reveni îndată inapoi. 

Imitarea mediului nu se mărginește insă numai la asămă: 
parea de culoare ; sint numeroase animale ce copiază nu numai 
culoarea ci chiar forma obiectelor ; şi o copiază uneori până in 


Fig. 3. Ortopterul Acanthode- Fig. 4. Mimetism la Ortopterul Phyt- 


rus, ce imită, prin forma şi um Scythe, caro aro forma de frunză. 
culoarea sa, crenguțe. 


cele mai mici amănunte, dacă iau și pozițiuni potrivite. Astfel 
umizile cotari dela noi,—omizi care merg așa incit ne fac im- 
presiunea mişcărilor prăjinii cu care cineva măsoară pămintul, — 
omizile cotari se prind de ramura pe care stau prin extremila- 
tea lor posterioară şi se Ințepenesc oblic pe suport luind apa- 
rența unor crenguţe, Citeva excrescenţe ale corpului şi pielea 
lor în culoarea râmurelii imitează, pănă la pertecţie, crenguțele 
cu nodurile lor, Cind omizile iau asemene poziţii numai cu greu 
le recunoaștem de adevăratele crenguțe uscate. (Fig. 2). 

In bălțile noastre există o insectă, din neamul lăcustelor, ce 
are forma și culoarea unui paiu sau bucățele de stuh.  Vaâzută 
Intre sfărmâturi de plante e greu s'o deosebim. Mai multe neamuri; 


de ale «i din regiuni tropicale imitează perfect işoare, 
crenguțe etc. (Fig. 3). ~ TR 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECŢIA NAȚIONALA" 251 


Alte exemple, cu totul remarcabile de perfectă imitare a me-- 
diului prin forma şi culoarea lor, ne oferă citeva insecte tropi- 
cale, Anume Filiile, Flatuidele, unii fluturi, Filiile samână cu 
nişte frunze prin corpul lor lățit. prin aripele ca nişte membrane 
late şi cu dungi ca nervurile (ex. Phillium). (Fig. 4). Flatoidele 
sint un fel de ploșniţi de prin Borneo, care au forma lată, cu- 
loarea cenuşie cu dungi și pete neregulate mai inchise, incit i- 
mitează perlect licheni de pe trunchii copacilor. Un Natoid a- 
şezat intre lichenii de pe un copac e imposibil de recunoscut. 

Imitare de o perlerție cu adevărat uimitoare prezintă flutu- 
rile Kallima din lava (Fig. 5.) şi cițiva fluturi observați de curind 
in Costa Rica. 


Fluturile Kallima are aripile colorate frumos, strălucitor, pe- 
spate, Cind stă în repaus Insă, ridică aripile, caşi urzicarul, şi 


Fig. 5. Fluturi ee ina forma de franze cit stau În repaus, A. Kallima pa- ~ 
raleta, in zbor ; a, şezind. B. Siderone strigosa zburind; b, şezind. 


nu mai vedem decit partra de desubt a aripilor cu desemnuri cu 
totul curioase. Fluturele se asează uneori pe crenguţe cu frunze 
ingălbenite, atacate de paraziți, şi cind e acolo nu se poate deco- 
sebi defel de frunze căci tonul general al aripelor ridicate im 
sus e acel al îrunzelor ; forma aripilor e tocmai ca a frunzelor, 
aripele dinnainte avind o parte ingustată ce pare virful frunzei, iar 
aripile dindărât avind o prelungire ce pare codița frunzei. Pe 
mijlocul figurii formată de aripi se întinde de-alungul o pată mai 


232 VIAŢA ROMINEASCA 


inchisă, ce imitează nervura principală a frunzei; iar citeva părţi 
transparente ale aripilor imitează până şi găurile produse în lrunze 
de paraziți. O imitare mai artistică, mai perfectă nu se poale 
inchipui, 

Intocmai cași Kallima în privința periectei imitări a frun- 
zelor sint, cum am pomenit mai sus, clțiva fluturi din Costa 
Rica, precum și Siderone (figurat lingă Kallima, Fig. 5). 

Pentru a lermina'cu exemplele de homochromie, amintesc şi 
însuşirea ce au unele animale de a-şi schimba culoarea, armo- 
nizind-o cu acea a mediului. Cracatiţele, sepiile, cameleonii, 
mulţi peşti, diverse broaşte, şopirle, crustacei, îşi schimbă cu- 
loarea după mediul in care stau. La unele putinţa de a-şi schim- 
ba culoarea se păstrează toată viaţa, la altele cu vrista se ingre- 
uiază modificarea pigmentării. 


Am citat numeroase şi variate exemple de homochromie, 
insistind şi asupra instinctului unor animale de a lua poziţii con- 
venabile, sau de a alege medii potrivite, netrecind subt tăcere 
nici animalele ce-şi schimbă culoarea după mediu, Din aceste 
“exemple se pare că reese, pănă la evidență, utilitatea homachro- 
miei în lupta pentru viață și deci in conservarea speciilor. 


I 


In primul loc să cercetăm intruc!! homochromia e un mij- 
loe de scâpare pentru un animal. 

4 Observaţiunile au dat rezultatul că păserile, şopirlele şi alte 
animale vinătoare găsesc, cu o uşurinţă uimitoare, fiinţe ce par 
admirabil ascunse de culoarea şi forma lor. In stomahul påse- 
rilor s'au găsit resturile unui mare numâr de insecte perfect ho- 
mochrome, precum: lăcuste verzi, greeri, omizi-cotari : păserile 
“de noapte prind şoareci, șoareci de cimp, perfect homochromi cu 
pâmintul ; in Sudan șopirlele şi păserile se hrănesc cu or- 
toptere (din neamul lăcustelor), perfect protejate —după impresiu- 
nile noastre —de iarba savanelor şi papirul bâltoagelor, 

| Am putea crede că aceste animale, aşa de bine ascunse 
prin culoarea şi forma lor, au căzut victime din cauză că au fost 
trădate de mişcârile lor. Experiențele contrazic o asemene pā- 
'rere S'au pus într'o cuşcă, printre foi cafenii de stejar, un nu- 
mär de greeri perfect homochromi cu ele. Spre a-i ține in abso- 
lută imobilitate, greerilor li s'au tăiat picioarele.  Introducind in 
cușcă 4 specii de păseri insectivore, aceste au găsit imediat gre- 
verii şi i au devorat. Aceleași rezultate au dat şi alte experiențe. 

Observarea a mai dovedit că ia multe cazuri asemănarea 
perlectă a unui animal cu obiecte din mediu e cu totul tntim- 
plâtoare și că animalul nu se foloseşte totdeauna de ea. In Costa 
“Rica e un hemipter, Umbonia, care imită prin forma şi culoa- 
“rea lui, cind șade, forma şi culoarea spinilor de trandafir. Forma 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECȚIA NAȚIONALA* 253 


de spin, culoarea verde cu linioare și pete roşi-cărămizii. ar face 
animalul complect invizibil... dacă s'ar aşeza printre spinii tran- 
difirului local (Rosa indica); cu toate aceste animalul nu se a- 
şează pe trandafiri, ci pe diverse soiuri de leguminoase care n'au 
spini şi nici nu ascund suficient insecta, 

Filiile (Phyllium), pe care le-am citat, imită perfect frunzele 
de Psidium şi se aşează deseori printre ele. Cu toate aceste 
trebue să recunoaştem că asemânarea e intimplătoare şi nu un 
rezultat al selecţiei, pentrucă planta aceasta Psidium e aclima- 
tizată de vre-o 100 ani prin lava şi Ceylan, pecind fluturile e- 
xistă cu mult mai înnainte şi nu putea trage folosul pe care ne 
inchipuim că-l trage astăzi din perlecta lui asemănare cu frunzele. 

In fine, celebrele Kallime se aşează deseori printre frunze 
verzi unde nu le foloseşte culoarea, iar unii futuri din Costa- 
Rica se pun pe crenguțe fâră frunze și n'au nici un folos dina- 
semânarea lor cu frunzele; iar fluturile european Calocala nupta, 
ce s'ar putea perfect ascunde prin colorația sa pe suporturi mat 
inchise, se aşează indiferent pe orice suport, chiar pe pâreți 
albi, pe care e foarte vizibil. L 

In alte cazuri homochromia e vădit inutilă. Nişte melci de 
mare. Doris, au culori identice cu a bureţilor pe care-i minincă, 
iar alte gasteropode din genul Lameliaria au culorile unor asci» 
dii pe care le consuma. Nu se poate dovedi cu nimic utilitatea 
acestei asemănări de culori, lăcind abstracţie că nu putem pre- 
caza vacă in mediul marin bomochromia trebue privită ca pen- 
tru mediul aerian. 

Din aceste exemple rezultă că homochromia, fie ea neper- 
fectă ori perfect, n'are deci! o valoare minimă, contestabilă in 
orice caz: şi câ rari sint indivizii care scapă vederii şi atacului 
grație ci. 


Experiențele ne aduc însă și argumente de alt ordin şi ne 
evidenţiază, Incă odată, ch de greșit este să atribuim și altor ani- 
male calitiţile simţurilor noastre, ; | 

Un epure, pitit intre builgării unei arături, o prepelţă as- 
cunsă in sâmânâturi, sint perfect ferite de vederea noastră, căci 
aceste animale au o haină ce se coniundă, pentru ochiul nostru, 
cu acea a solului. Dar acest procedeu de apărare e cu totul ine- 
ficace față de cine, inimicul ior natural, a cărui miros e mai 
bună câlâuză decit văzul. Substanțele mirositoare deşteaptă la 
cine o lume de senzațiuni de care noi nu ne putem face nici o 
idee ; ; 

S'a mai dovedit, pe de altă parte, că regiunea din spectrul 
solar pe care o percep diversele animale n'are aceleaşi limite in 
care percepem noi. Dacă cele mai multe mamifere : cinii, pisi- 
cile, maimuţele... pe care s'a experimentat, sint vizual impresto- 
nate de aceleaşi culori ca şi noi, nu tot aṣa peniru pâseri, 

Găinile, de pilda, nu percep culoarea albastră şi violetă : 
grăunţele luminate prin raze albastre ori violete râmin invizibile 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


şi paserea poate irece peste ele, fără să ciupească măcar unul, 
-Grăunţe colorate albastru au rămas invizibile, Unui cucoş de Jn- 
dia i s'a oferit, pe o platiormă de nuanţă inchisă, grăunţe colo- 
rate, unele roş, altele albastru ; cocoșul a mincat pe cele roșii, n'a 
văzut însă pe cele albastre, 

Această cecitate pentru albastru și violet pare generală la 
păserile ce vinează ziua. Fluturii albaştri şi violeți sint, prin ur- 
mare, mai protejaţi decit cei mai homochromi futuri, 

Culoarea albă, rezultanta suprapunerii tuturor radiaţiilor spec- 
trului vizibil, are altă nuanță la pâseri decit la noi şi e Indoel: 
nic dacă ceia ce e perfect homochrom pentru noi e şi pentru ele. 

Diverse animale inferioare sint sensibile la raze ultra-vio» 
lete (ex. furnicile, crustaceii, ţinţarii...) Ştim noi dacă homochro: 
mia, cind există pentru noi, există şi pentru animale inferioare ? 

Insiirşit: inamicii cei mai periculoşi pentru toate animalele 
nu sint animalele  vinătoare, carnivorele, ci paraziți! macro 
şi microscopici, pentru care existența ori neexislența homochro- 
miti m'are nici o importanță. 


Dar, cu toate dovezile contrarii ce am adus mai sus, e gren 
să negăm homochromiei orice rol protector, mai ales că numă: 
rul dovezilor experimentale despre inutilitatea ei e destul de 
mic; oricum, nu se poate tăgădui că se exagera mult de tot 
rolul asemânării de culoare a animalului cu mediul şi că in sta- 
rea cunoştinților noastre actuale trebue să mărturisim că nu știm 
precis la ce slujeşte animalelor această copiare a mediului. 

Sā vedem ce informaţiuni ne dau experienţele asupra fac- 
torilor care au contribuit la apariţia şi fixarea însușirilor homo- 
chromatice şi intrucit ipoteza selecției naturale e neputincioasă 
a explica apariția şi fixarea acestor caractere... adaptative. 


MI 


____ Nici asupra factorilor care au determinat apariţia homochro- 
miei nu sintem tocmai documentați. Så recunoaştem, insă, dela 
început, că problema e una din cele mai dificile, deși simplă în 
aparenţă. 

Ca în toate chestiunile biologice. dificultatea de a stabili 
In amănunte cauzele fenomenelor vieţii stă In totala necunoaş- 
tere a inlănţuirii reacțţiunilor interne, în necomplecta cunoaştere 
a evoluţiei materiei vii. Se poate insa afirma că forma şi func- 
“punile organismelor sint rezultante ale reacțiunilor continui Intre 
doi factori: unul intern, patrimoniul ereditar al individului, și 
-altul extern, mediul cu multiplele lui manitestări energetice. Fac- 
torul extern îl putem face să varieze după voia noastră şi pu- 
“tem cerceta influența lui asupra organismelor : ceia ce fogreuia- 
ză experienţele şi conduce câtră rezultate contradictorii e, pe de- 
“oparte, variabilitatea extremă a factorului viu, organismul, de a 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECȚIA NAŢIONALA* 255 
ni moca int A d a a at ti 


cărui stare actuală nu ne putem da seama în deajuns; pe de 
altă parte, din cauză că nu s'au putut urmări experiențele aceluiaşi 
cercetător asupra mai multor generațiuni succesive ale anima- 
lului supus experienţii. 

Spre a ñ mai explicit să iau un exemplu. lată un grup 
de omizi, născute subt ochii noştri din ouă ce ni se păreau iden- 
tice. Omizile au in primele momente ale vieţii lor aceiaşi for- 
mă, aceiaşi mărime, aceleaşi manilestări; pentru puterea simțu- 
rilor noastre ele sint perfect identice. Le creştem subt acelaşi 
clopot de sticlă, le hrânim cu aceleaşi substanțe, le ținem la a- 
ceiaşi temperatură şi cu toate aceste unele prezintă, după un timp 
oarecare, mici dilerinți față de celelalte. Conchidem că factorul 
intern nu era identic. 

Supunem aceste omizi la anumite experiențe ; rezultatele 
pot ñ aceleași sau cu oarecari mici deosebiri, după cum facto- 
rul intern individual e identic sau puţin diferit. Se poate lesne 
inchipui că supunind aceloraşi experiențe omizi ce au o diferințā 
de vristă, rezultatele vor fi și mai diferite. Cu atit mai puţin se 
indică experimentarea comparativă cu animale de specii dilerite 
spre a invedera acțiunea unui factor din mediul extern. 

Am stabilit aceste fapte spre a preveni pe cetitor asupra 
micilor diferințe obţinute in experienţele lăcute spre a determina 
jactorii probabili ce determină homochromia speciilor. 

Doi factori par a juca rolul preponderent in evoluța indivi- 
dului In sensul dezvoltării piamenţilor ce-i dau culoarea mediu- 
lui; lumina diiuză a mediului şi hrana, 

Influența luminii asupra schimbării culorii la animalele 
ce-şi pot modifica pigmentația tegumentară, cum sint Cameleo- 
nul, diverse specii de reptile, peşti, batracieni, celalopode, etc. 
este cunoscută în linii mari. Lumina diluză a mediului excită 
organele vizuale (la hatracieni, peşti, crustacei.) ori termina- 
țiunile nervoase ale pielii (Cameleon) şi aceste excitaţiuni pro- 
voacă mișcări reflexe ale ceiulelor pigmentate (chromalolori, 
chromatoblaşti) din piele şi nuanța variază după poziţia şi intin- 
derea diverşilor chromatobiaşti. Insă efectul excitației luminoase 
variază după temperatură, ceia ce dovedeşte că lungimea de 
undă vibratorie a celor două energii: căldura și lumina, are e- 
fecte sensibile asupra organismului, cfecte pe care nu le putem 
incă izola şi analiza, 

La animalele care şi schimbă cu anevoe culoarea şi numai 
după ce stau mult timp intrun mediu nou, precum şi la anima- 
lele ce au o culoare definitivă, nevariabilă individual, incă există 
momente în care variația culoarei este subt influența luminii şi 
e determinată de ea. Dintre experienţele, nu prea numeroase, 
făcule pentru a învedera importanța luminii difuze în stabilirea 
homachromiei la animale, sint de un interes deosebit urmă- 
toarele ; 

„a, Omizile cotari de specia Rumia craluegala, omizi ce 
seamană mult cu rămurelele de păducel, pe care stau şi cu care 


256 VIAŢA ROMINEASCA 


= 


se hrānesc, au unele culoarea cafenie, altele verzi, altele cu nu- 
anje intermediare, Poulton face experiența următoare pentru a 
dovedi că pigmentul se dezvoltă prin acțiunea prelungită a lu. 
minii reflectate de mediu: imparte un număr mare de omizi In 
două grupe şi pune fiecare grup In citeva cilindre de sticla U- 
nele cilindre erau acoperite la capete cu hirtie neagră şi conți- 
neau la o extremitate frunze de păducel, iar în lung un număr 
de rămurele din acelaşi arbust, In acest cilindru s'au dezvole 
tat, după două săptămini, 39 omizi de culoare închisă, de cu- 
loarea rămurelelor, Celelate cilindre au fost acoperite la capete 
cu hirtie verde şi larvele hrănite tot cu frunze de păducel, 
S'au desvoltat 27 omizi mai mult sau mai popa verzi şi una 
cam calenie ; asemănarea acestor larve cu mediul era accentuată 
prin pete roşii, ce aminteau spinii păducelului ce erau in tuburi, 

Experienţe analoage făcute cu alte omizi au dat aceleaşi 
rezultate: pigmentul, desvoltat în timpul creşterii subt influența 
unti anumite lumini difuze, imita nuanţa mediului, 

b,  Omizile de Enupithecia oblongala, ce trăesc intre flori, 
au culori variabile: galbene, roşietice albastre, verzii sau ce. 
nuşii, după culoarea Morilor cu care se hrânesc. Experiențele au 
dovedi! câ nu hrana ci culorile florilor determină variaţiunea de 
culoare a omizilor, Experiențele s'au făcut hrânind un mare 
număr de omizi tinere cu același fel de flori, dar expunindu-le 
in timpul creşterii, pe grupe, la lumina difuza a unor făşii de 
hirtie colorate divers. Cind creşterea se terminase, fiecare grup 
de omizi era pigmentală, mai mult sau mai puţin intens, la del 
cu lăşia de hirtie dela care au plecat razele ce au influențat 
p'&mentarea, 

c. Experienţe sau făcut şi cu specia de Crevetă citată 
mai sus, Puii mici de tot mau o coloraţie specială. Ei se im- 
prâştie printre diversele plante subt acvatice şi iau cu vremeu 
colorația mediului. Odată ce au obținut o culoare, ea râmine 
definiuvă ; cit animalul e tinâr încă se poate modifica colorația, 
dacă silim animalul să viețuească subt altă lumină, dar pigmen- 
tarea cea nouă se desvoliă cu atit mai anevoios cu cit crevela 
e mai avansată In vristă, 

d  Experienţe s'au făcut şi cu ortopterele (lăcuste, greieri) 
cu aceleaşi rezultate pozitive pentru larve. El- erau sensibile 
la lumină In timpul creşterii, dar numai la epocile de năpirlire, 
cit chitina era subțire şi lumina pătrundea mai adinc în țăsături. 
Îndată ce tegumentul se intărea pigmentarea râminea neschim- 
bată la orice fel de lumină ar fi fost expusă larva 

Rezultatele acestor experiențe sint foarte importante, dar nu 
ne permit incă generalizări, căci omizi de speuii inrudite sint 
complect insensibile acţiunii luminii difuze şi pigmentaţia lor 
specifică se desvoltă in orice fel de lumină ar fi crescute, F 
posibil că urmărindu-se efectele luminii difuze continuu la mai 
multe generațiuni să se determine o variațiune chromatică in 
sensul copierii nuanţei mediului. 


BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECȚIA NAŢIONALA 257 


Homochromia alimentară. Se cunosc cazuri in care pig- 
mentarea e rezultatul alimentării. Am citat nişte melci marini, Do- 
ris, cu specii divers colorate după felul bureților pe care-i con- 
sumă. Sint galbeni cei care consumă bureți galbeni, roşii cei 
care se hrănesc cu bureţi roșii, etc, În acest caz homochromia ein- 
tre animal şi victima sa. Alți melci, Lamellariile, se hrănesc 
cu un fel de tunicieri, Synascidii, şi indivizii se colorează după 
pigmentul alimentului. In ambele cazuri avem a face cu o di- 
fuziune a pigmentului alimentar in țesuturile animalului şi pig- 
mentarea dispare cu vremea, dacă animalul schimbă regimul sau 
e fläminzit. 

Şi aceste cazuri de homochromie alimentară nu ne permit 
generalizări ; prudența ne dictează să declarâm că pină acum 
nu avem elemente suficiente pentru a stabili care sint factorii 
ce determină homochromia, 


IV 


Se cunosc alte fapte care complică şi mai mult problema. 
S'a stabilit curentul je imigrațiune a citorva specii animale In 
medii cu care prezintă o perlecta homochromie ; ele vin insă din 
medii unde nu aveau nici un avantaj din coloraţia lor şi in care 
nu vedem ce factori au contribuit la dezvoltarea pigmentului lor 
caracteristic, Un fel de greier, locuitor al dunelor de litoral, are 
culoarea albă-cenuşie, dar el e originar din regiunile ierboase, 
unde trăia in tovărâșia altor specii de grieri de culori variate. 
E sigur că el a venit gata adaptat noilor condiţii de viață. Am 
cat cazul [iliilor ce mimează perieet frunzele de Psidium, Ele 
aveau forma şi coloraţia innainte de a se aclimatiza arborele în 
localitățile unde trăiau mai innainte aceste insecte curioase. E- 
xemplele s'ar putea Inmulţi. 

Trebue să ne oprim atunci la ipoteza unei origini prea- 
daptative, fie că această preadaptare e manitestă ori in stare po- 
tențială ? In acest din urmă caz mediul nou ar provoca apanția 
bruscă a însușirilor mimetice şi ipoteza dezvoltării încete şi in- 
tervenția selecţiei Intre indivizi nu mai are nici un sens, Cugnot 
dă oarecare importanţă originei preadaptative ; ințelegind că a- 
nimalul a luat o anume infâțişare prin combinaţia „intimplătuoare* 
a unor culori, ce se găsesc izolat şi la specii vecine, Cå mai 
in urmă, animalul, găsind un mediu pentru care era mai adap- 
tat, s'a stabilit în el. Slâbiciunea unei atari ipoteze e evidentă. 

Dacă pentru homochromiile simple am putea admite o ori- 
gine preadaptativă, putem admite şi pentru homochromiile mime- 
tice, copiante ? De sigur; dar cu acelaşi sucres: ipoteza cade la 
cea dintâi critică, deşi In favoarea ei par a veni oarecare fapte, 
In adevăr, compărind multe specii de animale inrudite Intre ele 
ne convingem că particularităţi de formă şi desenuri perlect imi- 
tâtoare ale mediului, întrunite la unele animale, le găsim izolate 
la dilerite forme vecine, Liniile ce imitează nervurile dela Kal- 

s 


-25A T. A. BADARAU 


lima, părţile transparente ce dau iluzia gâurilor, prelungirile ari- 
pilor ce fac impresia codiţilor de pe frunze, etc. se găsesc, izolat 
sau întrunite cite 2—3 la un loc pe același fluture, fără ca din 
aceasta să rezulte pentru fluture o asemânare cu mediul. Aceste 
constatări permit o generalizare? Putem afirma că din combi- 
naţiuni Intimplătoare, nedeterminate de factori externi şi interni, 
»e naşte homochromia ? „Preadaptarea“ şi atribuirea rolului co- 
virşitor întimplării nu sint explicaţiuni; cel mult ne păzesc de 
greșala de a atribui un rolutil exagerat acestei imitări a mediului. 


Să examinăm rolul „selecţiei naturale“ in evoluţia acestui 
interesant caracter. 

Admiţind în totul utilitatea homochromiei, peniru anima- 
lele ce posedă atare însușire, putem afirma că acest carac- 
ter e născut prin intervenţia selecției naturale ? E indoelnic, Căci 
ari animalul s'a adaptat brusc şi s'a folosit de avantajul ce re- 
zultă din copiarea mediului, ori a dispărut, în mediul cu altă nu- 
anţă de cit a lui, innainte ca adaptarea definitivă să fi putut avea 
loc, Selecţiunea, dacă a avut vre-un rol, a contribuit numai la 
conservarea speciilor adaptate de mai innainte mediului în care 
S'au aşezat sau care aveau în stare potenţială posibilitatea unei 
„adaptări brusce, prin mutaţiune. Se lecţiunea a asigurat victoria spe- 
ciilor mai apte, nu indivizilor care prezentau un caracter adap- 
tiv neinsemnat și care se putea Intâri şi fixa prin intervenția se- 
decţiei naturale, Şi, Instirșit. daca selecţia dirijează dezvoltarea 
şi fixarea caracterelor utile pentrure specii de animale, ce sint 
1n necontenită evoluție subt alte raporturi râmin cu totul nea- 
daptate mediului In privinţa colorațiunii ? Melcii Helix nemoralis 
şi hortensis, care, in urma ploei, ieşind după hrană, se expun mier- 
lelor şi sturzilor care-i nimicesc, n'au obținut pigmentul aşa de 
util. Helix nemoralis datează dela inceputul erei cuaternare; 
de atunci incoace a suferit numeroase variațiuni in numârul dun- 
gu'itelor negre de pe coaja şi In nuanţa generală a fondului. A- 
plecarea spre o continua evoluţie n'a lipsit; specia a fost conti- 
nuu expusă distrugerii; uni: indivizi vor fi avut accidental cu- 
lori protectoare şi cu toate aceste melcii n'au devenit homochromi 
cu mediul. 


Ipoteza selecţiei naturale se prezintă tot aşa de slabă în 


explicapa acestei curioase adaptări, caşi părerile opuse ale unor 
naturahşti moderni. Aceştia se silesc să dovedească, cum am spus, 
rolul covireitor al “intimplarii» In acumularea unor caractere variate, 
existente izolat pe alte specii, adunate la un loc pe unele forme a- 
nimale, Instinctul de conservare a intervenit ulterior, zic acești 
biologi, şi a condus animalul să se folosească de insuşirile a- 
părute şi acumulate „Intimplător“. 

Intre aceste două concepțiuni extreme, râmine, cred, loc 
pentru o ipoteză în acord cu multe fapte cunoscute şi In acerd 
cu concepția lamarckistă despre influenţa factorilor externi in mo- 
delarea organismelor. Mediul, in luptă cu factorul intern, cu pa- 
trimoniul ereditar, determină anume funcționare a organelor, mo: 


T 
BIOLOGIA EXPERIMENTALA ȘI „SELECŢIA NAȚIONALA" 259 


delează unele pärți ale organismului şi din raporturile lor funcționale 
cu toate celelalte părți ale corpului rezultă, In cursul generațiu- 
nilor, adaptări perfecte la mediu. Ca aceste modificări adaptative 
se tac lent ori brusc e o chestie secundară. Fapt important e că 
ele apar și influența modificâtoare a mediului extern asupra pa- 
trimoniului ereditar este o realitate. 

Intrebarea ce se pune e: hnmachromia este produsă de a- 
genții exteriori ? Ipotetic trebue să răspundem afirmativ şi expe 
riențele, cum am văzut, ne dau un inceput de confirmare, Cind 
se vor cunoaşte mai bine influențele radiaţiunilor multiple şi 
variate din mediul extern, cind se vor studia în amănunte mo- 
dificările pe care aceste radiațiuni le produc în substanța pro- 
toplasmică, se va putea verifica carei mecanismul pigmentării 
organismelor în armonie cu mediul, 

Le Dantec are o teorie foarte seducătoare asupra modului 
de acțiune a diastazeior asupra substanțelor fermentescibile, Di- 
astaza ar da anumite forme vibratorii substanţei cu care vine în 
contact, ar digera-o cum s'ar zice in termen biologic, E proba- 
bil că vibraţiunile luminoase, mişcările cinetice moleculare și 
alte multiple manilestări ale energiei se influențează una pe alta, 
se asimilează ca să zicem aşa şi aceasta nu numai în lumea 
bruta ci şi In lumea vieţuitoarelor. Ființa vie e modelată prin 
funcţionarea organelor subt acţiunea mediului; In intimitatea struc- 
turii ei coloidale mediul produce modilicâri de care nu ne pu- 
tem da sama, pe care nu le putem incă cunoaşte, pe care le 
surprindem numai în anume manilestări ce noi le credem utile 
şi puate şi sint, dar în producerea şi evoluția lor n'a intervenit 
nici o entitate metafizică, ori care i-ar Îi numele, „Selecţiunea 
naturală“ nu e forță care dirijeajă evoluţia, ci o simplă expresie 
prin care traducem un fapt; „intimplarea“ e ascunderea nepu- 
tinţei noastre de a găsi factorii unui lenomen, determinat, fară 
indoiaiă, de energii fizice si chimice, Ia organisme lucrurile se pe- 
trec insă aşa de complicat şi avem aşa de puține cunoștințe a- 
supra influenţii forțelor naturale asupra coloidelor organizate, că 
e greu de schițat in amânunte v ipoteză, prin care să pâtrundem 
mecanismul unui fenomen pe cit de râspindit pe atit de misterios. 

Sa ne resemnâm. 

In loc să căutăm scopul in toate manilestările naturale, In 
loc să punem la baza originei homochromiei utilitatea ei pentru 
organism, e mai ştiinţific, mai în acord cu ceia ce cuncaştem 

in domeniul energiei şi materiei, să admitem că asemânarea de 
colorație e un produs fatal, o rezultantă a interacțiunii patrimo- 
niului ereditar al speciei şi individului şi a factorilor fizici şi 
chimici din mediul exterior. Că unele din animale se folosesc in 
lupta pentru viața de această asemânare, că la altele sa des- 
voltat un instinct special, care intervine in mod util cind anima- 
lul e amenințat; câ la alte animale există însuşirea şi lipseşte 
instinctul; că, în fine, in multe cazuri homochromia e cu totul 
inutilă pentru conservarea individului, toate acestea sint ches- 


Do e e a 


240 T. A. BADARAU 


m Smetana poeeme memene meg ore 


tuni de interes peniru noi, dar totuşi secundare; rezolvindu-le 
nu facem prea mare progres In cunoaşterea fenomenelor intime 
ale vieții. Chestiunea cea mare, lundamenială în această pro- 
blemă, râmine : care-i mecanismul desvoltării pigmentării in ar- 
monizare cu mediul și care sint toți factorii care intră în ac- 
țiune ? La aceasta nu putem insă răspunde pe baza experienţii, 
singura ce are cuvint hotăritor. x 
Pentru moment, EAEn 3 grație metodei experimentale, 
slăbiciunea ipotezelor curente şi reducind la justa lor valoare 
criticile exagerate, trebue să ne mulțumim că este tot mai puţin 
loc In stiințele biologice pentru naivităţile finalistice a la Ber- 
nardin de Saint-Pierre, chiar cind aceste naivităţi sint luate 
sub! aripa protectoare a glorioasei ipoteze a selecţiei naturale, 


T. A, Bădărău, 


OT anA 


Note pe marginea cărților 


PRINTRE TOMURI BRĂCUITE 


3. Le lys dans la vallée, —Am dat de numele acestui ro- 
man, întiia oară, în E/ena iui Bolintineanu... Eram prin clasa a 
patra de liceu. L-am cumpărat cu primii bani ce mi-au căzut 
in mină şi l-am citit, după examenele generale, la umbra unor 
trandafiri din grădina internatului, 

Am înțeles puţin din el, pe vremea aceia, şi l-am lăsat, cu 
o floare îngropată intre file, pe laviţele mele. Au trecut anii, au 
venit alte zile și am citit a doua oară Le lys dans la vallee. 
Dar se vede cà nici de data aceasta nu l-am ințeles destul de 
bine, fiindcă iată-mă azi, după douăzeci de ani dela prima ci- 
tire, căutină, printre tomuri brăcuile, acelaşi roman al lui Balzac 
şi în paginile lui parfumul Horilor culcate altădată. 

-Din punct de vedere retoric, e un roman strălucit, ca 
toate ale marelui scriitor, Taine, tn celebrul său studiu asupra 
lui Balzac, discutind invinuirea pe care mulți pe atunci şi mulţi 
de atunci incoace i-au adus-o acestuia, cum că nu ştia să scrie 
iranțuzește, aduce ca probă de limbă şi de stil tocmai O pagină 
din Ze lys dans la vallée şi anume descrierea jerbelor de flori, 
pe care Felix de Vandenesse le compunea pentru d-na de Mort- 
sauf, cu dinadinsul şi elocința unor scrisori de iubire. Admi- 
rind pagina reprodusă, Taine mârturiseşte că acel care a scris-o 
îşi cunoştea limba foarte bine, numai că o întrebuința în felul lui. 
Din punct de vedere psichologic, Le lys dans la vallée e un 
roman inşelător. Mai toți l-am citit și 1! citim în anume Impre- 
jurări ale vieţii noastre și de aci un izvor neintrerupt de ferme- 
cătoare Inșelare! Profesioniştii, cind sint inteligenţi, sint mai 


22 G. GALACTION 


bine aşezaţi ca noi ceilalţi, ca să judece posibilitatea sufletească 
din acest roman. Cind il citeşti intiia oară, a doua oară... pri- 
vind prin descrierile şi prin istorisirea autorului ca printr'o fili- 
grană de aur bătută cu mărgăritare, ca să vezi dincolo : situaţii, 
amintiri şi un chip, ţie nesfirșitde scumpe, Le lys dans la vallée 
e încintător și fără de cusur! Cine stă să mai analizeze actele 
lui Felix şi ale Enrietei, cind citirea lor se schimbă pentru tine 
intr'un vin delicios care Imbată dintr'o dată ?... 

Fi-va cineva care să nu fi citit această carte a lui Balzac ? 
Pentru acest problematic rămas în urmă trebue să spun că En- 
rieta e contesă de Mortsaut, locueşte la țară, in Turena, întrun 
castel de pe valea Indrului şi e crinul care imbălsămează valea 
aceasta. Felix de Vandenesse e copilul oropsit al unei nobile 
familii regaliste (sintem pe la 1815), a crescut prin străini, lipsit 
de orice afecţiune părintească şi a adunat în inimă-i dureri, gin- 
duri, filozofie... mult mai grele ca pentru virsta lui de douăzeci 
de ani. D-na de Mortsaul este icoana ideală a mamei și a so- 
ției catolice, Are doi copii palizi şi suferinzi, Are un bărbat 
aproape bâtrin, ruinat sulleteşte mai mult decit trupeşte de ma- 
rile necazuri, de multe dureri ale Emigrării. Intre cei doi copii 
care trebuesc zi cu zi inviaţi și impinşi spre viață și Intre so- 
tul bolnav, cu toane, uneori complet nebun, d-na de Mortsaut 
iubeşte pe Felix de Vandenesse cu o dragoste care face pe In- 
geri să lăcrămeze,.. Şi Balzac compune o dramă de platonică 
iubire, aşează o scară de condițiuni serafice, pe lingă care scara 
lui Iacob rămine în umbră. 

Dar Felix de Vandenesse, copilul sanguinului Balzac, nu 
putea să se hrănească multă vreme numai cu sorbetul de tran- 
dafiri dela Clochegourde, Ajunge mare secretar al regelui Lu- 
dovic XVIII și, fireşte, interesant pentru toată lumea care gra- 
vita imprejurul tronului, O englezoaică prestigioasă, lady Dud- 
ley, un diavol incintător, întinde laţul larmecilor ei lui Felix 
Fat-Frumos şi Felix cade L.. Dar atit n'ar fi nimic. Balzac simte 
nevoe să ridice, innaintea spectatorilor săi plini de admiraţie, 
greutăți și mai mari, Din diplomatul Felix de Vandenesse face, 
pentru moment, un mare apiamiu şi mulțumită acestei slabi- 
ciuni trecătoare aduce la o laltă, pe o noapte ploioasă dar la in- 
tervale și cu lună, pe cele două protivnice, d-na de Mortsaul şi 
Lady Dudley. Deşi noapte, deşi ploaie (dar şi lună) cele două 
femei, una in trăsură, cealaltă câlare, se văd, se măsoară, se 


_NOTE PE MARGINEA CARŢILOR ma: 


mea ceea 


<intăresc reciproc şi fără greş, se lotografiaza nepieritor — și toate 
acestea in mai puţin decit a trebuit ca să le scriu!... li trebuia 
lui Balzac un asemenea contrast rarisim, un asemenea grup is- 
pititor : un Inger şi un demon iubind—zefirii paradisului şi fla- 
cările iadului! — pe acelaşi iubit. Dar dupace vitejia a fost fa- 
cută, dupâce atletul a intrat între culise, iată cum judecă el. 
singur minunatul său „tour de force*—: Après avoir lu votre ré- 
cit avec attention qu'il merite, et vous savez quel intérêt je vous 
porte, il m'a semblé que vous aviez considérablement ennuyé 
lady Dudley en lui opposant les perfections de M-me de Mort- 
sauf, et fait beaucoup de mal å la comtesse en l'accablant des 
ressources de l'amour anglais. (Natalia de Manervilie câtre con- 
tele Felix de Vandenesse). 

Balzac a voit cu dinadinsul să construiască o nouă scară 
a lui lacob și anume cu toți crinii, cu toate florile pe care Fe- 
lix le culegea din livezile castelului Clochegourde şi nu pentru 
mai mulţi ingeri, ci pentru unul singur, care urca spre cer, En- 
rieta Blanca de Mortsaul. E un moment cind se simte bine că 
am pârâsit pâmintul şi că plutim in aer: Felix se innapoiase de 
la Paris să-și revadă crinul lui din valea Indrului. Era mai tn- 
drăgostit ca totdeauna. Într'o zi de vară, d-na de Mortsauf Ilia 
in vie și-i destăinueşte că bărbatul ei, cu care de multă vreme 
nu mai avea raporturi maritale, Iși reclamă drepturile lui de soț, 
D-nul de Mortsaul li urmărește, ajunge asudat subt nucii unde 
se opriseră Felix şi Enrieta şi chiar In ziua aceia se bolnăveşte 
grav, Ce vă inchipuiţi că se Intimplă ? Felix şi Enrieta se fac 
infirmieri şi vre-o cincizeci de zile şi cincizeci de nopți veghiază 
cu schimbul la căpâtiiul bolnavului, pănă ce il scapă dela moarte 
și-l văd iar pe picioare, Şi pe aceşti doi oameni care se iu- 
beau cu palimă nu-i transformă și nu-i doboară—pe unul in 
braţele celuilalt — nici tăcerea grea din camera mutribundului, nici 
nopțile de veghe, nici dimineţele coniuze și bintuite de șerpii 
dorințelor, nici oboseala, nici primejdia pe care o Ingrijeau în 
pat şi voiau s'o facă sănătoasă! 

D-na de Mortsaul trebuia să moară. Torturată de soțul ei, 
de grija copiilor, de iubirea ei nesatistăculă şi mai ales de ge- 
lozia pe care Felix făcuse totul ca s'o agraveze, d-na de Mort- 
sauf trebuia să moară... Şi moare după patruzeci de zile, în care 
nu doarme, nu mânincă nimic şi nu bea nimic. Moartea ci este 
un capdeuperă de ireal. Să lăsâm deoparte faptul câ Enrieta, pe 
patul morţii, simțind și văzind că Felix a venit, mai poate să 


254 G. GALACTION 


se imbrace, să se facă frumoasă şi să-şi premenească odaia. E 
şi mai remarcabil faptul că această femee, care nu dormise de 
patruzeci de zile, poate să țină discursurile pe care le ține si să 
conducă actul al cincilea al morţii ei ca un adevărat director de 
scenă, 

Acel impărat roman, care a ținut să moară și a murit în 
capul oaselor, mar fi făcut mai bine, De aceia interesul cărţii 
Jui Balzac scade cu cit ne apropiem de pagina din urmă. Moar- 
tea crinului dela Clochegourde nu ne mai induioșează— ca întlia oa- 
1ă, ca a doua oară... Omeneşte, lucrurile n'au putut să se petreacă 
astiel şi romancierul nu poate să ne domineze pănă la urmă. Dar 
d-ra de Mortsaul a avut ideia să lase lui Felix o scrisoare-tes- 
tament, cu indatorire să n'o citească decit după inmormintarea 
ci. Această scrisoare e o genială stingăcie Balzac aruncă un 
nour de cenușă peste alba lui statuă, cu atita trudă, cu atita pre- 
tențiune ridicată, 

Cu toate acestea cartea e frumoasă şi mult interesantă, nu 
numai prin calitățile marelui scriitor, dar chiar şi prin luxurian- 
tele lui defecte. Dacă s'ar putea susține paradoxul că sint unii 
scriitori la care defectele sint de folos fiindcă le conferă un si- 
giliu mai definitiv, mai prețios, Balzac ar fi cel dintiiu dintre ei, 
La acest scriitor totul pare legitim şi scuzabil: digresiunile, in- 
cidentele savante sau tecnice, descrierile interminabile, cuvintele 
nepotrivite, construcțiile strimbe, incărcâturile şi luxul insolent. 
Balzac pare privilegiat ca Etna şi ca Vezuviul, cind sint in e- 
rupțiune: fam, scorii, cenuşă, pietre şi lava clocotitoare care do- 
goreşte subt toate acestea: nimic nu e de prisos, nimic de in- 


„dreptat | 
G. Galaction, 


Evoluția arheologiei şi rezultatele 
explorațiunilor arheologice " 


Cuvintul arheologie n'a insemnat Intotdeauna studiul mo- 
numentelor, 

Scriitorii greci prin apyatvhkoyia înțelegeau știința trecutului, 
La Platon acest cuvint Insemnează ştirile despre eroi, despre ge- 
nerațiile oamenilor şi despre originile statelor, ştiri prea adesea 
ori legendare. 

În epoca romană scriitorii greci, ca Diodor din Sicilia și 
Dionisie din Alicarnas, intrebuințează cuvintul zpyatiegia: pentru 
a desemna istoria primitivă sau istoria timpurilor mai vechi, pen- 
tru care nu sint documente sigure. Acest cuvint a lost tradus 
de scriitorii latini, păstrindu-i același sens. Astfel la Varro, An- 
liquitaies e traducerea cuvintului &pyawhoția: 9). Bizantinii, ca de 
pildă istoricul Syncellos, din veacul al VIN-—IX-lea, ii dau 
acelaşi Ințeles. 

Origina sensului modern trebue căutaţă în secolul al XVII-lea, 

In acest veac cuvintul păstra încă înțelesul antic, mai ales 
ja tavățaţii engleji ca Rous °} şi John Potter $), 

Primul, care i-a dat un Inţeles apropiat celui din timpurile 
noastre, este medicul francez şi călătorul insemnat din Lyon, 
Jacques Spon (1647—1685). El considera monumentele ca lu- 
cruri de sine stătătoare, care interesează religia, istoria, politica 
şi ştiinţa. Studiul lor l-a numit archéologie sau archeographie *). 

Dar adevăratul creator al numelui arheologiei, în sensul 
modern, este profesorul dela Gotha, Christian Gottlob Heyne, 
care in 1767 a tratat despre arheologia artei în antichitate, Ar- 
chaeologie der Kunst des Altertums.*) Elevul său, profesorul 


1) Acest mie stadiu n format obiertul leeţlanii de deschidere a cur- 


lui de arheologie dela Facnltatea de Litero din Tagi. 
N 5) "E. Bollie Wesen und Methode der Archaeotogie p. 1, în Hand- 


huch der Archaeologie, Miinehan, 1918. S 
3), Areharnlogie atticae or mer antiquities, london 1637. 
4), Archacologia graseca or the an ori of Greece, galei, 15951899, 
5). Jacques Spon. Misrellanea e varii Joint (Leg 1879, 2 
„1658; lagi Recherches curieusea iguités, Lyon, 165 i 
i Aa ie der Kunst des Alinan in besondere der Griechen 


. Archaeslopi 
und Römer, Braunsweig, 1822. 


35 O. TAFRALI 


Joh. Fr, Siebenkees (+ 1799) a publicat, la rindul său, în 1799, 
cel dintăiu manual de arheologie, Handbuch der Archaeologie. 1) 

Numele de arheologie capâtă cetățenia delinitivă pe la stir- 
șitul veacului al XVIII-lea și mai ales pela inceputul celui de 
al XIX-lea. 

Vedem chiar că in Ítalia, la Roma, se alcătuesc două instituți- 
uni, care Îl adoptă In titlul lor. Aşa găsim în 1821 Accademia 
pontifica romana de arheologia, iar in 1828 internaţionalul Znsti- 
inulo di corrispondenza arheologica. 

Studiul insă al monumentelor are un trecut mult mai vechiu. 

Lăsind la o parte pe cei antici, mai ales pe câlatorul-arhe- 
olog Pausanias şi pe unii Bizantini, In timpul renașterii Inul- 
nim o mişcare intensă pentru studiul monumentelor vechi. In- 
tre erudiţi s'ar putea cita In primul rind Cola di Rienzi, Poggio 
(1380—1459) 2), Biondo (1388—1468) 3) etc.. 

Pela 1478 Pomponius Laetus (1425—1498) organizeaza pe 
lingă Quirinal o Academie de anticari. 

Instirşii, Renaşterea dă o atenție extrem de mare monu- 
mentelor antice, dela care se inspiră artiştii şi savanții. 

Mișcarea aceasta pâtrunde în toate țările, dar mai ales in 
Franţa, 

in 1665 se fondează In această ţară o Academie de arhi- 
iectur, iar in anul urmâtor una de Pictură şi sculptură, 

In 1679 se pun bazele celebrei secțiuni a Institutului fran- 
cez Academie des inscriptions et belles lettres, 

Franța ja astfel un avans asupra celorlalte ţări g 

Tot din această țară pornesc câlâtori harnici şi inteligenţi, 
care înlesnesc, prin relațiunile şi desemnurile aduse, studiul ar- 
heologiei. 

După Jacques Spon, urmează călătoria marchizului de Noin- 
tel, pe la 1670, care aduce desenun dela Partenon: apoi avem, 
in acelaşi secol, călătoria lui Thevenot % şi Tavernier 1), 

in veacul al XVII-lea au loc calătoriile lui Le Bruyn ?), a 
botanistului Tonrnelort *) şi a lui Paul Lucas. 

Englejii devin emulii Francejilor In acelaşi veac. Printre 
cei mai renumiţi sint Chishull, care a călătorit In Asia 9), şi mai 
ales celebrul Pococke to), 

Instirșit, în secolul trecut intilnim pe lingă câlători, misiuni 
insemnate ştiinţifice franceze, germane, engleze şi daneze, care 


1). 2 vol. Nürn , 1799, 1800, 
2). Autorul operei varietate fortunas urbis Romae. 
3). Roma instaurata. 


4). B. Sauar. Gesihichte der Archaeologie în Handbuch der Archaew- 
logie, München, 1918, p. 90, 
5). Voyage au , 1689. 


8). As rd au Levant, 1718. 
9). Antiquitates Asiaticae, 1728, 
10). Discription of tho East, în frant. In 1771. 


EVOLUȚIA ARHEOLOGIEI W7 


fie prin säpāiuri, fie prin studiul monumentelor tn ființă, creiază 
din fundament ştiinţa arheologiei. 


Concepţia despre arta şi lumea antică a variat şi ca pe 
măsură ce se făceau nouile descoperiri, 

Studiul monumentelor a pornit dela Renaștere, după cum 
am spus. 

Ce se cunoștea alunci ? S s 

Ruine de temple, statui și alte obiecte din epoca romană, 

Asupra lor a lost atrasă mai intâiu atenţiunea savanților și 
a artiştilor. Ă f 

Acesta este primul stadiu al arheologiei. EN : 

In curind insă călătorii şi mai în urmă arhitecții francezi 
şi engleji debarcă in Grecia şi in Asia Mică, unde iIntiinesc mo- 
numente de o artă superioară, Aducerea sculpturilor Parteno- 
nului la Londra întărește noua concepție ce-şi făcea lumea des- 

rta antică. TR 
i cea asistâm la al 2-lea stadiu al arheologier: Grecia e 
recunoscută definitiv drept măcastra artei și a civilizaţiunii cla- 
sice, care e obirșşia civilizațiunii moderne. i | . 
ză Dar cercetările urmează mai departe. Săpăturile din Asia 
şi din Egipt silesc pe savanţi să recunoască că originile civili- 
zaţiunii şi ale artei meñiteraneene trebuesc căutate în valea Ti- 
grului şi a Fuiratului precum și în valea Nilului. 

Şi acesta constitue al treilea şi ultimul stadiu al concep- 
țici despre lumea şi arta antică. 


Să dăm citeva detalii despre această evoluție, | 
Adevăratul fundator al studiului ştiinţific al arheologiei este 
johann Ioachim Winckeimann, care in 1763 a publicat o istorie 
a artei In antichitate Geschichte der Kunst des Allertums. 
Winckelmann a emis pentru prima oară ideia că arta naște, 
creşte şi decade In societatea care a produs-o şi că prin ur- 
există o istorie a artei, | À 
ms Dar el n'a cunoscut nici arta egipteană, nici pe cea chal- 
deană, asiriană şi persană; vasele apoi pictate, alară de puţine 
excepţii, dormeau iaca in necropolele etrusce, campaniene Și 
i. N 
aan” dinsul Incoace se fac multe descoperiri. Partenonul 
e cunoscut mai bine; se descoperă templul din Egina şi Figalia 
i fac săpăturile din Olimpia. SSN A 2 . 
e» n Seye perii a intemeiat metoda, elevii săi duc ema w 
parte ştiinţa. Intre ei cei mai renumiţi sint: Zoega, fundato 


263 0. TAFRALI 


studiului coptic şi premergătorul lui Champollion precum şi En- 
nio Quirino Visconti !), 

Vin apoi scriitori de seamă în Anglia, in Germania și în 
Franţa, care își impart meritul descoperirilor. 

Graţie acestor erudiţi, faptele se clasează mai bine, liniile 
schițate de maestru sint reluate şi indreptate in multe părţi. 

După răzbuzele provocate de revoluțiunea lranceză și râz- 
boaele imperiului, mersul arheologiei iu repede, Întreaga Eu- 
ropă se interesează de studiul istoriei şi al monumentelor. Des- 
coperirile arheologice lărgesc orizontul cunoștințelor noastre a- 
supra popoarelor Orientului, 

Indărătul bogatului şi strâlucitului decor al civilizaţiei gre- 
”0-romane, se incepe a se Intrezări adevărata antichitate 3). 

In vremea expediției lui Napoleon în Egipt un număr de in- 
vățaţi francezi vin cu el în această țară, 

In curind Champollion descoperă cheia ierogiifelor, care 
dezvălue secretele atltor inscripțiuni insemnate şi care permit 
cunoașterea istoriei Egiptului, 

Ceva mai tirziu consulul francez Botta din Mossoul şi con- 
sulul englez Layard descoperă Korsabadul, Nimroud, Niniva în 
Mesopotamia. 

Asiria şi Chaldea reinviază. *) 

Innainte de explorațiunile acestea nu se știa mai nimic de 
ele. Citeva nume de regi, citeva legende, conservat: de autorii 
greci şi atita, 

Graţie săpăturilor o întreagă civilizaţie minunată reapare 
deodată, cu templele, cu palatele, cu statuele, cu basorelielurile 
şi cu numeroasele sale inscripțiuni. 

Acestea din urmă păstrară muliă vreme secretul lor. Des- 
cilrarea lor insă n'a Intirziat să vie şi atunci o intrează lume 
necunoscută s'a dezvăluit omenirii. 

Mareţele rămășițe ale palatului din Persepolis şi ale mor- 
mintelor regale erau semnalate de mai bine ce doua serole : dar 
numai prin relațiunile insuficiente şi prin desenurile călătorilor 
mai vechi. Ker Porter însă, Texier, Flandrin aduc, în a doua 
jumătate a veacului al XIX, releveuri şi descripțiuni exacte. Co- 
piile luate după textele gravate pe pereții acestor edificii, pe 
stincile Persiei şi ale Mediei, permit genialului cercetător Eugene 
Burnoul să găsească cheia alfabetului cu care s'au servit un 
Darius şi un Xerxes, 

Arta și civilizaţia Mesopotamiei și a ţărilor vecine s'a pu- 
tut Insfirşit lămuri mai bine. 

Astfel se ajunge a se deosebi două focare de civilizaţie, 
ale căror origini se perd in noaptea vremurilor: unul dealungul 
văii Nilului, altul in basinul fluviilor Tigru şi Eufrate. 4) 


1) Opere, Il museo Pio-Clementina, t. I, 1739—1207; Monumenti Gabi- 
ni della villa Pineiana 1797; Description des Antiques du musde royal; 1830, 
2). Perrot et Chipiex. JJistoire de l'art dans V'antiquitét. 1. Introduction, 
5). Vezi: Guigaiant Progrès des dudes relatives à l'Egypte et à lO- 
rient Paris, 1867. 
4). Porrot et Chipiez. Ibid, 


EVOLUȚIA ARHEOLOGIEI 269- 
N ii isti ahia a E E ec 


Aceste două focare işi incrucișează influența pe țărmurile 
arientale ale mării Mediterane, 

Multă vreme nu se ştia ce parte trebue să se acorde aces- 
ter influențe la deşteptarea geniului grec. Cind s'a cunuscul bine 
Fenicia prin cercetările lui Ernest Renan au jost învățați ca 
Helbig, care au acordat Fenicienilor meritul de a fi fost propa- 
galorii acestor influenţe. 

Teoria aceasta a fost susținută de unii şi combătută de al- 
ți; astăzi pare a sc reveni tn favoarea ei, 

Nu e mai puţin adevărat insă că influențele chaideene au 
putut veni direct la ţărmul Asiei Mici fără intermediul Feni- 
cienilor, 

Calatorii engleji și franceji ca Hamilton, Fellows, Texier şi 
alții semnalaseră, în prima jumătate a secolului trecu, curioa- 
sele monumente ale Lidiei, ale Frigiei, ale Capadociei, ale Li- 
ciei, de care In parte s'a imbogăţit muzeul britanic din Londra. 
Se intrezăria, dar in mod vag că trebuia să se cerceteze câile, 
pe unde au pătruns alltea invențiuni, atitea idei, al câror leagân. 
era Chaldea. 

In Cipru, prin cercetările lui Lang şi. pot să zic şi ale lui 
Cesnola,—cu toate că acest din urmă a fost de curind prins în 
flagrant delict de Inşelătorie,—au arâtat de asemenea Incrucisarea 
celor două inñuenje, egipteană și asiriană, în artă şi in scriere, 

Au mai venit în urmă alle descoperiri, ca cele al: lui Salz- 
mann la Rodos, descoperirea apoi a tezaurului dela Palestrina 
in imprejurimile Romei. ca să ne aràte firele conducatoare, pe 
unde trecură influențele Egiptului şi ale Asiriei, care au electri- 
zat pe greci ca să lăurească sirălucita lor civilizaţie. 

Instirșit, cu incepere dela 1877—1900 un consul irancez 
din Asia centrală, de Sarzec, face săpături la regiunea numită 
Teilo şi are norocul să descopere statui chaldeene a căror ve- 
chime se ridică la vreo 3500—4000 de ani a, Chr.') şi cu care 
sa îmbogăţit muzeul Luvrului. i i 

Ele nu sint decit premergătoarele artei primitive statuarice 
a Grecilor. E 

In timp ce se citia [oaie cu foaie cartea antichităţilor ori- 
entale, domeniul antichităţii clasice se imbogâţia şi el foarte mult. 

Lordul Elgin, pe la inceputul veacului trecut, câpâta voie 
printr'un firman al sultanului să ridice basorelieturile Parteno- 
nului, pe (are le ceda muzeului britanic în 1816. 

In fața acestor basoreliefuri, artişti şi savanţi căzură de a- 
cord a declara, câ nimic nu intrase până atunci în muzeele eu- 
ropene mai superi: r ca artă Se putea contempla de data asta 
frumusețea greacă. aşa cum a concepul-o şi a realizat-o Atena, 
In epoca ei de inflorire. 


n a dee rob ra Boasi, Diruari 5 CAAO I e 
villa royala chaldăenne p.i urm. ef. Revue d Assyriolog. „P 
şi iara, et 1 Lion Faso. Catalogue das Autiquitós Chaldéennes du Louvre- 
1 


270 0. TAPRALI 


Cam în acelaşi timp, în 1811, veni descoperirea frontoa- 
nelor templului din Egina de câtre arhitectul englez Cockerell şi 
pe care l-a cumpărat regele Bavariei pentru gliptoteca din 
Munchen. 

Sculpturile aceste formează una din etapele, pe care le-a 
străbătut arta greacă spre a ajunge la perfecțiunea clasică. 

Muzeul din Londra se mai imbogăția, în aceiași epocă, cu 
frizele templului lui Apollon Epikourios de lingă Figalia (1811 — 
1815), contimporane cu Partenonul. Ele arâtară ce putea deveni 
arta unui Fidias sau a unui Alcamene în afară de limita Atenei. 

Veni apoi expediţia franceză din Morea (Pelopones), căreia 
i se daloresc citeva descoperiri, intre care unele metoape ale 
templului din Olimpia pe care le posedă astăzi muzeul Luvrului ; 
iar in 1878, Germania insârcină pe Ernest Curtius cu săpăturile 
dela Olimpia, care ne-au dat pe lingă frontoanele şi metoapele 
celebrului templu al lui Jupiter, şi două statui de artă incompa- 
rabilă : Hermes al lui Praxitel, și Victoria luindu-şi zborul a lui 
Peonios, 

De atunci şcolile străine din Atena şi din Roma s'au In- 
trecut In zelul lor pentru săpături. Francejii desgroapă Delosul 
şi Delfi, Germanii şi Austriacii, Troia, Micene, Tirintul Pergamul, 
Priene şi Efesul; Americanii, Corintul; se fac săpâturi de ase- 
menea la Roma, In Sicilia şi la Pompei; Societatea arheologică 
greacă din Atena face săpături la Epidaur, la Eleusis, pe A- 
<ropole a Atenei, etc. ca să nu vorbesc de cit de cele mai in- 
semnate, 

Primele din aceste descoperiri au permis să se studieze 
arta greacă, nu după copiile romane, cum se făcea până atunci, 
ci după originalele inseşi. 

Pe de altă parte arhitecţii şi savanții studiază cu deamă- 
nuntul arhitectura antică, 

Unele procedee ale arhitecților greci devin cunoscute. Așa 
englezul Penrose arată artificiul prin care constructorii Propilee- 
lor şi ai Partenonului, dind o curbură uşoară liniilor coloanelor, 
reuşiau să le reprezinte, printr'o iluzie optică ca drepte. 

Hittort, studiind ruinele din S'cilia., demonstră rolu! insem- 
nat, pe care la jucat pictura in cerorațiunea edificiilor grecești, 
Principiul polihromiei era descoperit, 

O altă ramură Insemnată a artei sint vasele, descoperite 
cu miile in necropolele antice, 

Gerhard In 1831, printr'un faimos raport ') despre vasele 
de la Vulei, deschide calea studiului lor, 

Vedem dar că se putea incerca scrierea unei opere despre 
arheologia greacă. 

Şi In adevăr, printre altele, cală să citām In primul rind 
pe cea a unui erudit genial, Oulried Mūller, care a trâit In prima 


1). Rapporto intorno i vasi Volcenti. Annlele institutului de cores- 
pondență areheologien t MI, p. 2.8 Vezi istoricul studiilor de ceramică în 
¥. Š.: vaag Catalogue des vases antiques du Laourre. Paris, 1896—1906 


. 


EVOLUȚIA ARHEOLOGIEI mi 
OnE e SENE 


Jumătate a veacului trecut. Nimeni printre contimporanii säi n'a 
facut o sforțare ma! mare pentru a centraliza, in vaste cercetări, 
antichitatea clasică. Artist, poet, erudit, filolog şi literat, el a a- 
dus servicii imense literaturii, mitologiei şi istoriei grecești !). 

Printre numeroasele sale scrieri, ceia ce ne interesează mai 
mult este Handbuch der Archaeologie der Kunst, publicată in 
1830 *). Ea deveni, la timpul său, câlăuza indispensabilă pentru 
toți acei care voiau să se inițieze In arta antică. 

s Totuşi şi opera aceasta are o greşală capitală: Orientul 
lipseşte, 

j In naşterea şi dezvoltarea religiunii, a artelor, a poeziei şi 
a științii greceşti, Orientul joacă un rol foarte insemnat. A-l ne- 
glija, insemnează a nu dori explicarea originilor civilizațiunii 
elenice. 

Totuşi, Ottfried Muller are o scuză. 

: Cind şi-a scris opera, Egiptul singur deabia incepea să 
iasă din vălul uitării; iar Botta işi Intreprindea săpăturile sale 
celebre din Mesopotamia, trei ani după moartea marelui învățat 
german. 

Originile artei greceşti, repet, trebuesc căutate In Orient. A- 
ceasta nu ridică de loc meritul Grecilor, Graţie superiorității ge- 
niului lor ei au coordonat, clasat şi perfecționat descoperirile an- 
terioare ; iar In privinţa artei au ajuns să conceapă şi să reali- 
zeze frumosul etern. 

Grecia însă, pe care o numim noi antichitate, a venit re- 
lativ tirziu in istorie, cind deja civilizația avusese un trecut de 
veacuri, 

Dela Ottiried Muller sau scris multe opere de arheologie 
greacă. Nici una insă nu e mai vastă și mai complectă decit 
[Histoire de TArt dans l Antiquité, concepută şi scrisă de Perrot 
Şi Uhipiez, Ei dau, insiirşit, originilor locul ce-l! merită, Egiptul, 
“Chaldeea şi Asiria sint tratate în primele două mari volume, o- 
pera avind până astazi nouă tomuri, fără a fi ajuns încă la isto- 
ria artei în perioada clasică. 

Totuși dela apariţia acestei istorii a artei cite noui desco- 
periri nu Sau făcut! Aşa că monumentala operă, care face o- 
arin ştiinții franceze, riscă să fie învechită înnainte de a fi luat 
sfirşit, 

In volumul al VI-lea se tratează despre civilizațiunea mice- 
niană, despre săpăturile celebrului Schliemann, descoperitorul 
Troiei. al Micenei şi al Tirintului. 

Ori, pănă acum ciţiva ani se socotia că civilizațiunea mi- 
ceniană nu e decit însuşi evul mediu grec, preludiul civilizaţiu- 
nii clasice, Dar iată că această concepție e înlăturată prin sä- 
păturile, incepute in 1900, de şcoala engleză, la Cnossos în Creta 


Il Din micile sale scrieri s'a putut alcătui cinci volume do Kunstar- 
chħacologische Werke, Berlin în-15, 1575. 
t). Hrosiaa. Cartea a arut mai multe ediţii, 


272 0. TAF RALI 


subt conducerea lui Evans şi de şcoala italiană la Phaestos şi Ha- 
ghia Triada subt conducerea lui Fredericco Halbherr, Pernier, 
Savignoni şi Paribeni. ') 

Săpăturile acestea aduc descoperirea unei civilizaţiuni, nu- 
mită de arhrologi cretană sau egeană, din care decurge cea mi- 
ceniană ca un fel de decadență. 

Nicăeri ca în civilizațiunea egeană nu se pot prinde mai u- 
şor influenţele orientale şi egiptene. 

Al Vllea volum dar al operei lui Perrot şi Chipiez trebue 
neapărat prelucrat. 

Astăzi după ultimile cercelări, bazale toate pe descoperirile 
arheologilor, se pot fixa jaloanele istoriei civilizațiunii medite- 
raneene *), 

Originile ei, precum am arătat, trebuesc căãulaie în valea 
Tigrului şi a Kulratului, 

Peste o populaţie de agricultori neolitici vine rasa semitică 
a Accadienilor, care ṣtiuse să innainteze in cultură. Ea se așează 
în Chaldea de sus, care devine țara Accadiană. 

Stabilirea noilor veniți nu se face fără zauduiri şi lupte. O 
parte din vechile triburi, pe jumătate  semitizate, emigrează şi 
urcă valea Tigrului și a Eulratelui. Ele ajung în Siria şi In E- 
gipt, țări pe care le găsesc aproape în aceiaşi stare ca patria 
lor înnainte de sosirea Accadienilor, Valea Nilului iertilă, abundă 
in tot felul de bunuri. Cunoştințele aduse de noii veniţi, se per- 
fecţionează repede şi se ajunge a se alcătui cultura faraonică, 

Cit priveşte Siria, Capadocia, Mesopotamia de sus, unde 
condițiunile de traiu sint mai grele, cultura nu ia avint aşa de 
repede. 

Aceasta este starea lumii In momentul cind istoria își ia 
naşterea. 

Citeva secole înnainte de anul 4000, Accadienii domină 
peste Intreaga Chladee. 

Dar statul accadian pentru a trăi trebui să ocupe in- 
treapa cimpie, dela care depindea viitorul lui. Aborigeni, care 
nu accepiară jugul lui, sint impinşi câtre munţi. 

Innaințe de anul 4000 Elamul, ultimul refugiu al autochto- 
nilor din cimpie, cade subt dominația sumero-accadiană. 

Noul siat al lui Sargon cel vechiu şi al lui Maram Sin, li- 
ber din partea mării, din partea Arabiei şi a munților Persiei, îşi 
intinde puterea către Occident, cuprinde Euiratele de sus, Siria 
şi chiar, se zice, Ciprul, 

Imperiul acesta este cel al cimpiei, căci nicăeri Accadenii 
nu abordează regiunile muntoase. In munţii Libanului Autochto- 
nii pot să trăiască in toată siguranța, 

Cam in aceiaşi epocă, opera servitorilor zăului Horus, se 
termină in valea Nilului, iar Menes fondează in Tebaida monar- 
hia laraonică, 


1) Vezi René Dussaad : Les civilisations prehellenigues, Paris, 1910 
2). De Morgan. Les premières civilisations, pasaim, 


EVOLUȚIA ARHEOLOGIEI n3 


Acum în Chaldeea şi în Egipt artele strălucesc în toată 
splendoarea lor, 

Cu incepere dela dinastia a IV, navigatorii egipteni cală- 
toresc pe marea Mediterană şi acostează in luate golturile insu- 
lelor egeice şi pe ţârmurile Siriei, unde -aduc principiile civilizaţi- 
unii, pe care ei înşişi le-au primit din. Asia. Aici Insă cultura a- 
siatică pătrunsese deja în mod direet-pe uscat. 

O nouă civilizație ia naştere al cârei centru pare pănă a- 
cum a fi insula Creta. De aci ea se intinde in Grecia și chiar 
până în ltalia, in Sicilia și pe coastele orientale ale Spaniei. 

Intrebuințarea metalelor, a scrierii, a picturii, a sculpturii 
In toate artele și in toate industriile, sint deja răspindite în Asia 
centrală şi in basinul Mediteranean, pe cind restul lumii se află 
incă, în cea mai mare parte, în stare neolitică, 

Dar iată că apar popoarele emigrante ale Asiei septentrio- 
nale, care se arată în acelaşi timp pe toate frontierile lumii civi- 
lizate de atunci. 

lranienii înnaintează în două ramuri: una cătră nord, alta că- 
tre sudul platoului Persan. 

Preelenii, veniţi de prin părțile noastre, dela Dunăre, ocupă 
Tracia şi amenință Asia Mică. 

Apoi precursorii Celţilor, urmărind mersul soarelui spre a- 
pus, ajung pănă la oceanul Atlantic, aducind cu ei cunoștința 
industriilor metalurgice. : 

Astfel vechile rase ale Asiei, dominate la sud și cuprinse 
în munţii Taurus, ai Armeniei și ai Caucazului, sint amenințate 
din partea de Nord. Ele vor dispărea cu încetul pentru a nu 
tămine decit triburile caucaziene, pe care ntunții lor le-au con- 
servat până la noi. A 

Vechile popoare ale Europei se amestecă In chipul acesta 
cu năvălitorii, 

După 1500 de ani de existență, imperiul Sumero-Accadian 

ere. 
i: Elamul, pe la anul 2500 a. Chr., rămas independent in munţi, 
işi recucereşte provinciile pierdute din cimpie. Puterea semitică 
ia  shrşit pentru moment şi rasa turaniană redevine stăpină Asiei. 

Dar nici Elamul nu stă mult la ctrmă. Două noui regate a- 
par In țările semitice: Chaldeea și Asiria. Unul se ridică pe rui- 
nele imperiului Accadian, celalt, ocupind valea mijlocie a Tigru- 
lui, modest la început pentrucă avea totul de creat, nu inter- 
vine decit mai tirziu în destinele Asiei anterioare. tă 

Egiptul se dezvoltă şi mai mult, și își întinde dominaţiu- 
nea este hotare. > 

perne elamită, răsturnind vechiul Accad, are de rezul- 
tat o emigrare spre Apus. ora gonite pătrund In Egipt subt 

Icsoşi sau ni, SP. 
a oaze pal za influența Fenicienil or în Medite- 
rană, ei înşişi semiţi emigraţi din golful Persiei. Ei pas de 
distrugerea marinei egiptene prin invazia Iesoşilor şi de ză 


574 VIAŢA ROMINEASCA 


dența thalassocrației cretane, Colonizarea Fenicienilor incepe in 
marea Mediterana. 

Egiptul insă reuşeşte să-şi scuture jugul icsos, Din frămin- 
țările acestea țara aceasta, destul de pacinică In trecut, trăind mai 
mult in defensivă, renaşte cu un spirit cu desăvirşire transfor- 
mat, Ea devine ambițioasă, agresivă, cuceritoare. 

Asia centrală e din nou turburată de invaziunea Cosseeni- 
lor, despre care nu se ştie bine de unde veniau. 

Acum se ridică un nou mare imperiu în Asia anterioară, 
al Kbitiţilor sau al Heteenilor, care intră în conflict cu statele 
vecine şi mai ales cu Egiptul. El se întinde dela țărmul Asiei 
Mici pănă la Caucaz şi fluviu Araxe 

Vreme de trei mii de ani lupta de preponderență s'a des- 
făşura! intre două elemente etnice, Intre cel semit şi cel autoch- 
ton. in curind ele se amestecă şi dețin multă vreme Intreaga ci- 
vilizaţie mondială. 

Dar din nou se ivesc perturbări. Hoarde, ieșite din Asia de 
Nord, se pun în mișcare spre sud. Ele coboară în Tracia, in 
Grecia continentală, în Italia şi în Asia pe platoul Iranului. A- 
menințind să distrugă totul tn calea lor, sint din fericire oprite 
de puternica împărăție usiriană, care singură intirzie cu citeva 
secole câderea lumii vechi, 

Asiria totuşi se arată nedemnă de această lume, Ea stăpl- 
peşte la un moment dat intreaga Asie anterioară și Egiptul, cu- 
cerind totul şi ţinind in friu popoarele prin groaznice devastări 
şi vărsări de singe. 

In curind insă şi Asiria cade subt loviturile hoardelor cime- 
riene dela Nord şi ale Sciţilor. In locul ei se ridică Mezii şi în 
urmă Perșii. Deja insă se innalță un alt popor, care era menit să 
devină părintele civilizațiunii noastre, și să pue un stirşit civili- 
zaţiunii semite: acesta este poporul Grec. > 

___ Cu el incepe era relativ modernă, cea a preponderenței ra- 
sei indo-europene, în care fază ne găsim in ziua de astăzi, 

Grecii dispar curind de pe arena politică, dar cei ce se rt- 
dică in locul lor, Romanii, zdrobesc ultimele rezistențe alc Car- 
taginezilor, ei înşişi semiţi, și devin stâpinii lumii, răspindind 
binefacerile civilizaţiunii şi ale culturii greceşti. 

Aceste rezultate istorice le datorăm In foarte mare parte 
descoperirilor arheologilor, care au pus la dispoziţia savanților 
un material nou extrem de bogat de inseripţiuni şi de monu- 
mente. 

Aceste monumente trebuesc cunoscute de orice om cult. Ele 
sint martorii cei mai autentici ai evoluţiei civilizațiunii noastre. 
Studiul lor va alcătui obiectul cursului nostru, 


0, Tafrali, 
Iași, 26 Noembrie 1913. ra: 


N m me 


Marea 


(Din scrisorile unei necunoscute) 


Intr'una din zilele verii trecute, intr-un cerc de prieteni şi 
<unuscuți spuneam că sint silită de afaceri să petrec clteva zile 
än orăşelul C. 

O prietenă de-a mea, Alina, m'a invitat atunci să găzduesc 
la moşia ci, in marginea oraşului, cu toate că nu-mi putea ţine 
tovărăşie, fiindcă nu stă la moşie decit cele șase luni mai câl- 
“duroase ale anului. 

Cind ajungi la locuința Alinei, trăsura face un ocol larg, 
pe o alee de tei, pănă la casa care se râsiață albă, mare şi cu 
streşinile joase in lundul grădinii, 

Un servitor bătrin, cum tot mai rar se intilnesc astăzi, m'a 
primit cu ochii buni şi plini de zimbet, ca pe un oaspe binevenit ; 
— C'oniţa a pregătit pentru dumneavoastră biblioteca 

Prietena mea, deşi absentă, tmi făcea astfel din prag cins- 
tea ospitalităţii, 

Inăuntru, pretutindeni, o atmosferă primitoare şi prietenoasă, 

Biblioteca era o odae lungă, şi cărțile acopereau un perete 
întreg, misterios şi atrăgător; scoarța galbenă a romanelor mo- 
derne, legăturile delicate ale poeţilor celebri, scoarțe străluci- 
toare, scoarțe roase şi volume destrunzite, 

După ce le-am privit In treacăt, am deschis numaidecit 
uşile largi cu geamuri mari, câte, legate din stejar, se Impingeau 
cu ancvoe şi am ieşit pe terasa care răspundea In ograda gos- 
podăriei. Acolo te simțeai numaidecit la țară. 

Sosisem pe 'nserate. Am prinzit singură pe ceardac, nu 
am intrat in casă decit cind s'a intunecat de tot; atunci m'am 


376 VIAŢA ROMINEASCA 


uitat imprejurul odăii, care era acum a mea, aşa cum exami- 
nezi pe cineva cu care intimplător eşti sortit să trăieşii; m'am 
uitat, ca să prind atmosfera de noapte a odâii, subt lampa cu 
răsiringeri roşiatice pe care o aprindea bătrinul. Locurile, mai 
mult decit oamenii, au infățişeri de zi şi de seară... Aci, subt 
lumina slabă, care mergea topindu-se din mijloc spre unghere, 
lucrurile răsăreau şi se ascundeau plăcut; am ştiut numaidecit 
că nu Imi va fi frică, cu toată uşoara ciudățenie ce se desprin- 
dea din singurătatea casei nelocuite şi din tăcerea de pretutindeni, 

Pe biuroul din mijloc erau intr'un pahar trei trandafiri albi— 
de atunci știu ce dulce parfum au trandafirii albi: un parium 
de regret şi de amintire,—Alâturi, un divan mic, aştepta lenea 
trupului. 

Patul se ascundea in umbra odăâii, in dosul unui paravan 
pe care alergau acele ciudate, copilăreşti şi emblematice dese- 
nuri ale artei japoneze, Lingă bibliotecă se rezema o scară u- 
şoară de Iringhie de mătase impletită, 

Mam urcat pe ea şi am desprins de sus o carte mare şi 
veche.  Prictena mea, inchipuindu-și că biblioteca îmi putea f 
colțul cel mai plăcut al casei, nu se inșelase. Fusesem demult 
o cititoare pătimașă ; acum citeam numai rar, şi pe alese, dar 
cărțile, mirosul lor, pipăitul lor, imi erau o tovărăşie prețioasă. 

Pe tomul, care avea file cam mucezite, scria cu caractere 
demodate „Légendes des Pays du Nord“, și singur titlul făcuse 
să răsară in aer umbre uşoare de Elf de ghiață ; eram pe cale 
de a nu citi nimic, adincită in propria mea visare, cind dintre 
file a lunecat un teanc de hirtii: scrisori... sau un manuscript ? 

Scrisori! Unele pe format obişnuit, altele pe foi comune 
de caet. 

Cu gesturi Incete am voit să le pun la loc... dar pe urmă 
am simțit imboldul să citesc... 

Dacă ar fi fost ziuă și lumină, ar fi invins deprinderea con- 
venţiilor, și mi-ar fi părut incorect să-mi arunc măcar ochii pe 
ele. Dar era noapte, o jumătate de lumină roșie, şi linişte aga 
de mare, incit gindul ţi se părea incă prea sgomotos |... 

Aveam dinnainte un volum vechiu, ca o carte de magie, 
Și tineam la indemina mea un suflet, —findcă un teanc de scri- 
sori e un suflet, 

Ce lectură poate fi mai pasionantă dectt aceia a inimii o- 
meneșii ?,.. Dar mai presus de toate convențiile, din mine, din- 


MAREA 277 


năuntrul meu aşteptam musirarea. Şi nu mă mustra nimic. Dim- 
potrivă ceva obscur minase mina mea câtre acest volum, cel 
mai vechiu dintre toate. 

Şi am citit: 


18 Augusi 
Sintem la mare „Zi 


Sintem la marel... La băi de mare aş zice, dar nu e ace- 
laşi lucru, Marea e apă, orizont, singurătate... şi băile de mare 
sint sgomot, petreceri, muzică şi lume multă. 

Parcă te văd! Te bucuri că eşti liniștită la moşie. Ţie 
Aţi place la țară, la munte, la mănăstire, acolo unde nu sint oa- 
meni; vederea lor te stinjenește, te obosește, şi te schimbă. În 
lume nu mai ești aceiași din intimitate, aproape nu te mai recu- 
nosc,—tu ai un grăunte de mizantropie, Zici:—mă simt grozav 
de hine singură... Singură. Ce elastice cuvinte! 

Singură mă simt și eu bine, dar eu sint singură peste tot 
şi totdeauna, Zădarnic Imi impreun şi imi alipesc sufletul de 
alții... tot singură rămin. 

Şi cu totul dimpotriva ia, cind sint izolată In mijlocul na- 
turii, atunci nu mai pot singură, nu mă mai regăsesc. Se 
vede că acolo sint semenii mei, şi în mijlocul lor mă simt in- 
tre mulţi. Poate că aşa fusese orinduit întăiu,—să fiu plantă, 

Nu ride! nu glumesc decit pe jumătate, cred sincer că ar 
putea fi aşa... 

Mă duce imprejurarea singură, Intro poiană, pe lingă un 
izvor, la munte,—sau la mare. Împrejur, nimeni. Mă aşez pe 
iarbă sau pe stincă, şi Imi zic: Ce linişte! Ce bine e acum 
de gindit!... Dar nu pot gindi nimic. Mi-e cugetul imbrobodit, 
pasărea ciripitoare a cugetării mută, fluturaşii fanteziei ador- 
miţi. Acolo... frăesc numai, trăesc... Cum să-ți spun? 

«Cind zici că e o linişte de auzi cum crește firul de iar- 
bă... Aşa sint eu,—nu aud cum creşte, am trecut virsta... Aud 
insă cum bate viața în vinele mele. Zici uneori: ia pune ure- 
chea şi ascultă, Eu ascult atunci palpitul fără să pui urechea, 
Şi nu mă pot reculege deloc... mă distrează orice: un biziit im- 
perceptibil de pingânii, gestul unei frunze care s'a dislipit din 
pom, un fluture care a plecat de pe o floare şi stă să vadă unde 
să se aşeze, pe macul de colo sau pe sulfină?... Apoi trebu- 


%8 VIAȚA ROMINEASCA 
rile, activitatea vreunui mușuroiu de furnici în mişcare. Asta ntb 
e glumă... la ele treburile sint impärțite cu rost, afacerile sint 
covirşitoare,—e o organizaţie foarte serioasă, Dacă te incurci a- 
colo la privit, iţi trece o zi Intreagă. 

Dar şivoiul mic al unui pirău pe pietriș, palpitant ! 


O diră de apă care a trecut pe colo, şi mai adinioară pe: 


alături... Acum pe unde va trece ?... Cum o să fi singur și li- 
niştit în mijlocul atitor prieteni... cind eşti cu de ai tăi? Cua 
ceştia mă Inrudesc eu, cu toate buruenile cimpului, cu toate di- 
hâniile pămintului. Dincolo, între oameni, totdeauna am simţit 
o barieră transparentă dar reală, Intre mine și ei, 

De aceia mă amestec așa de mult printre ci, vorbesc, pe- 
trec, glumesc, numai ca să rup zăgazul sau să pipâiu mai bine ;. 
ca să văd deslușit că sint ca ceilalţi. 

in mijlocul mulţimii vorbind, rizind, mă simt singură, mă: 
izolez şi mă adun limpede cu mine, stau la pindă şi cu o re- 
peziciune uimitoare judec, cintăresc, gindesc, visez... şi nu Imi 
pot amesteca viaţa cu viața lor intr'un aluat omogen; se des- 
prinde totdeauna ceva străin, de altă esenţă, care nu se poale 
combina. 

In sgomot şi mulţime sint vecinic singură, şi acel eu, care 
paralel cu viața vieţuită trăeşte în mine, e uneori cuminte, bla- 
jin, prudent, nu mişcă, nu suflă de teamă ca cea mai mică adiere 
să nu mă turbure; alteori ridică in mine furtuni, 

Ne place singurătatea la amindouă, —de aceia ne iubim, 
de aceia și de multe; dar o ințelegem deosebit De ce spun ew 
că cuvintele sint sărace şi că fiecare sullet trebue să aibă: 
limba lui ! 


19 August. 
Cazino-Muzică 


leri după ce ţi-am scris, am intrat la Cazino. Pe la 6 seara, 
„ora chic*. In partea stingă cintă orchestra lui S. și cum Marea- 
cu zgomotul ei acopere instrumentele, şi terasa e prea mare, de: 
partea cealaltă cintă o bandă de şapte inși. Acolo nu poți stră- 
bate; lumea In loc să umble stă grămădită; să găseşti o masă, 
nici vorbă nu e. 

Acel care dirijează e un neamţ mic, slab şi urit. 

Ca să fie mái innalt, e urcat pe o cutie mare de lemn In- 
toarsă pe dos şi îmbrăcată în -pinză roșie,—drept estradă... 


_____ MAREA 273 


El... cutia... Nu e estetic, pare o şedinţă de scamatorie. 
Neamţul cintă cu vioara, are un arcuș indrăcit şi place, Ştii tu 
ce e țiganul lăutar pentru romanța rominească ? Asta e neamţul 
pentru muzica clasică. E ţiganul ei. Cintă cu foc, cu inspiraţie, 
şi calcă cu toată libertatea peste regulele sfinte ale unci execu- 
ţii pure. Cintă pasionat, smintit... ți se pare că o sā i se spargă 
vioara in mini, E plăcut să-l asculți, „iţi da senzaţii“. Nu m'aş 
mira să aud că vre-o venerabilă matronă sau vreo dudue ro- 
mantică l-a răpit. Ce nevrednicie! Sa ne lipsească pe toți de așa 
muzică ! Nu e insă cu neputinţă. Prestigiul talentului e totdea- 
una mare, şi nu fie cine ştie să despartă arta de artist 

Cu privire la muzică, —ştii ce-mi vine In minte? Fiecare 
din noi e un instrument,—fiecare suflet are sunetul lui. Aşa de 
pildă : unii au o vioară... alții un pian discordat... alții o man- 
dolină ... unii castagnete... cellalt un cimpoiu, un trombon, o 
quitară.... Alții gramoloane,—adică sint veseli, trişti, sau sensi- 
bili, numai pe plăcile altora; mai sint şi finere, piculine, sint 
şi ţiuitori de moşi.... Inchipueşte-ți un suflet care ar suna ca 
toba mare! Sint şi harle minunate ca sufletul täu, Alina.. Al 
meu are două instrumente,—lireşte două. Am statornicit că tră- 
esc dublu: un fluer duios, care cintă cind sint în mijlocul 
naturii, cintă o doină simplă, molcomă, aromitoare... şi cind 
sint Intre oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumul- 
toasă. Să porți mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e 
obositor, nu e aşa, amica mea? Sint şi zile, cind cinta divina 
armonie a vre-unui solo minunat... sint şi astfel de zile,—pu- 
ține, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastă sint azi.. Imi 
vine să pling fără pricină... Am eu aşa zile fluide, dar tu? Ce 
intrebare! tu nu,—tu ești cuminte. 

Da, ...Sint şi ceasuri bune. Să le lăsâm să doarmă, ..să nu 
le deşteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne in- 
toarcem lingă gardurile peste care ne-a aruncati vreun stuliș 
partumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vre-o 
bucurie... să nu cercetăm colțurile de văi și coastele de dea- 
luri pe unde am lăsat vre-un suspin să cadă... să nu alergâm 
intriguraţi pe cărările unde am auzit vre-un cintec cum n'a mai 
fost altul... să nu răscolim cu mini ce prolanează pămintul unde 
am ingropat vre-o amintire. E o durere zadarnică. Nu mai gā- 
sim—nu se mai intoarce — acelaşi paipit, aceiaşi izbitură de singe 
in piept şi obraz,—așa cum au fost nu mai reinvie. Trebue să 
ţi-o spui cu putere numai jie singur, că să nu le trezeşti nebun 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


căutind, pe cimpiile pustii, florile odinioară căzute din mila dru- 
mului, 

Să porți în tine o orchestră! valuri de armonie sā se 
înalțe și să se coboare ca jocurile maării. Ce obositor cintec! A- 
desċa mă doare trupul de truda lui... 

Prin ce greșală s'au inchis in mine aceste melodii, care 
nu se vor intrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un şipot 
prins întru stinci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină 
de el singur? Din picătura din care s'a creat, de ceia ce a lost adus 
in ea de lanțul nestirșit al eredităţilor ? 

De ce poartă el pedeapsa atitor dorinţi de care nu are vina ? 

Ce bine ai fost tu născută, așa cumpănită, aşa domoală.. 
aşa cuminte ! 

Mă grăbesc, e ora dejunului. Nu pot insă lăsa edistrac- 
tile» să mă impedice de la plăcerea de a vorbi cu tine zilnic, 
sau aproape, 


22 Angus, 
Băi de mare 


Trei zile fără să-ţi scriu! Asta iţi spune cit de puţin timp 
Imi rămine pentru mine. 

Dimineaţa e ocupată cu băile; toată mişcarea orașului e 
dislocată către malul mării. Tu nu ai fost la mare,— numai la 
munte. Să-ţi descriu fără şir ceva din Intrebuințarea acestor di- 
mineţi. 

Plaja e minunată, nisipul larg și marea fără orizont. Cea- 
sul insă nu e potrivit pentru contemplaţie, iți lunccă mai lesne 
ochiul pe alte nimicuri. Au făcut un pod meschin de lemn, 
Innaintat puţin, în mare, în chip de estacadă. Un fel de «Ponte 
dei delicii», 

După ce ai făcut bae, sau innainie, sau în zilele cind nu 
faci de loc, priveşti de pe pod, faci psichologia scâldatului. Zic 
„Psichologia“ peniru mine, fiindcă ceilalți fac tocmai contrariul. 
Au şi dreptate oamenii: e cu neputinţă să nu fii distrat de la 
problemele psihice, de problema „des formes et des contours*, 

Nu e o chestie de disprețuit, nici lipsită de seriozitate... 
(Spune pudicului tău bărbat, dacâ ar avea indemn să se scan- 


dalizeze, că dezvoltarea fizică e o problemă serioasă a vremilor 
nvuă). 


MAREA 281 


Sint, In mare, sau în felia de mare hotărită băilor, irei do- 
menii bine determinate: unul pur masculin, unul femenin (pen- 
tru băi serioase și femei thnite) şi unul mixt, De prisos sāți 
spun că acesta e „al tuturor eleganțelor* şi că tot acesta stir- 
neşte şi satisface cu prisos curiozitatea privitorilor, Am privi! şi 
eu de citeva ori. Poţi sfatui pe Fräulein a ta, care e atinsă de 
fobie, să ia băi în departamentul ăsta. Am văzut costume--nu 
pot zice că nu erau complicate—dar rezolvau definitiv pro- 
blema de a te muia în mare și de a ieşi tot așa de uscat cum 
ai intrat. Pantofi... corset.. pălărie. Sa ştii că mânuşi nu se 
poartă. Ce grozăvie! Eu care mă revolt contra nevoii imperi- 
oase de a interpune ceva între carne și sărutarea valului. eu 
care visez o plajă nedescoperită, lingă o mare necunosculă—și 
unde să nu mai regăsesc poteca pe care am venit. 

Să nu ne depărtăm! Azi vreau să te facsă surizi, şi vreau 
să surid şi eu. 

Sint şi alte costume reduse, care se apropie mult de acest 
ideal a] meu, dar e între unul și altele diferenţa care e Intre adevăr 
şi impudoare. 

Se ia deci subt aceste forme variate lecţii de innotat. 
Domnii,—cu intăietatea lor In actele de curaj. —învaţă pe doamne 
şi domnişoare diferite figuri, dintre care cea mai grea, fiindcă 
o execută mai de predilecție, este „faire la planche*, F şi cea 
mai interesantā de privit Constă în realizarea plutirii biblice; 
numai că pe cind Mintuitorul umbla în picioare, Magdalenele 
noastre stau răsturnate, doar cu ochii la ceruri. Sint momente 
cind simţi nevoia să-ți aduci aminte că adevărul e gol—că nu- 
dul nu e impudic, că statuarea e o artă... simţi nevoie de ar- 
gumente tari pentru a suferi priveliștea. Atunci intorc ochii spre 
plajă, 

Pe nisipul fin se plimbă perechi estetice, Ochii lunecind 
pe celelalte grupuri mi se opresc intimplător pe frumoasa doamnă 
V. In Jlirt aprins cu elegantul domn X. 

Conversaţia lor, din care apuc ceva, e un amestec uimitor 
de limbagiu apas, şi obscurism simbolic, 

Din apă, porneşte un țipăt pe toate tonurile... a venit se 
vede vreun val mai mare. 

Ce are vare domnul X? Pare vădit nemulţumit, —citesc pe 
figura lui neexpresivă o gravă preocupare. Vorbeşte incă doam- 
nei V., dar e distrat, şi ochii li sint aţintiţi pe un punct... MA iau 
după ochi şi găsesc punctul. 


382 VIAŢA ROMINEABCA 


E virful ghetelor domnului X. Valul grosolan le-a udat. 

Aşa ghete frumoase, și care luceau așa de bine!... Simt 
cugetările cum se frămiată subt fruntea tinărului imbecil: „Ce 
plăcute —cugetă el adinc--ar fi băile de mare, dacă nu ar fi 
Marea... Rlestemata de apă! Aşa ghete bine lustruite !*. 

Domnul X. de necaz vorbeşte acum romineşte curat. 

M'am intrerupt puțin. Nimic! Treburi—fleacuri. Ce zi- 
ceam ? Da, 

De obiceiu fac băi. Ce mult Imi place să mă scald în 
mare ! Aleg un loc mai departe, şi mă apropii, 

De cum calc pe nisipul ce arde, simt o emoțe. Privesc 
apa. Nu am văzut-o două zile la fel. Netedă ca luciul unei o- 
glinzi, are In nemişcarea ei ceva perfid şi atrăgător. Te uiţi la. 
cimpia ti lină şi adormită, te gindeşti cit e de adincă, clte no- 
iane de valuri stau gata să se înalțe, cite furtuni stau ascunse 
la pindă. In zile de acestea, culoarea ei e strălucitoare și nesi- 
gură ca tăișul unei lame de oțel... 

Aşa o fi fost, cind de pe virful turnului Regele legendar 
a asviriit In Ea cupa lui de aur... 

Alteori se increțeşte In unde mici, din care parcă nici una 
nu e mai mare decit alta, transparente ca inelul tău de opal. 

E frumoasă iar, cind goneşte repezi una după alta valuri 
albastre ce par ocirmuite de cineva, aşa de regulat işi sparg 
dantela spumei de mal. 

E minunată cind tnalja talazuri adinci, verzi ca smaragdul, 
le privesc cum se joacă ca nişte balauri, cum fac și desfac turle. 
Astfel era In ziua cind s'au culundat în ea Hero şi lL.eandru,. 

Atunci e baia bună; la fiecare spărtură de val auzi țipele 
felurite : de irică, de plăcere, de alintări, de graţii... 

Culegi din sunete, date biografice. 

Mai rar e tulbure, cenușie, neagră, deo culoare căreia nu-i 
poli da nume; se răscolesc din fundul ei toate otrăvurile, 
parcă peste noapte a spălat toate păcatele lumii, şi a tirit cu- 
loare de lut pămintesc, 

Băeșşiţa iți spune: „Azi e bună baia, coniță, are metaluri“... 

Cind ai ajuns pe nisip, lingă ultima transparență a apei, 
pui piciorul incet, şi Îl tragi inapoi. E rece! Şi abia te-a des- 
merdat. Mai incerci—și nu poți... tremuri toată. E în fiorul a- 
cesta ceva voluptuos... Şi reincepi, fiindcă e şi durere şi de- 


MAREA 283 


liciu. Faci cu Indrăzneală un pas innainte, te cutremuri... şi din- 
tr'odată te alunzi... Acum te-ai deprins, cauţi jocuri noi, noi bu- 
curii, 

In zilele dintii, cind de abia ai apa la glesne, simţi frica 
nemâărginirii ; iți pare că marea Intreaga geme şi pornește de- 
departe spre tine, că vine să te ia cu unda mică, aceia care cea 
din urmă se sparge de picior, 

Şi cu asta te deprinzi. Şi pe urmă mergi innainte, la adinc, 
Capeţi mereu cutezanţă mai mare, 

Da! cind te scalzi, marea ți dă ceva din voluptăţile ne- 
cunoscute ale vieţii: te apropii... te infiori... te atingi... şi spe- 
rios te dai Inapoi. Apoi te mai cutremuri, mai incerci... şi te a- 
funzi dintr'odată în mările tulburi ale patimilor, şi cauţi noi jo- 
curi şi noi senzaţii... 

Apoi, nesăturat, te duci la adine, 

Nici apa nu e două zile la fel... şi nici tu cu ea, 

Alteori nu vrei, nu poţi suferi atingerea ei, dar îţi zici : 
„trebue“ —şi nu te dai inapoi. Şi fară să te dai inapoi incă re- 
fuzi E în refuzul ăsta o durere voluptoasă, puternică Şi ciu- 
dată. Cugetul iți pretinde gestul,—sulletul ţi-l sfâtuește, şi tru- 
pul nu vrea. Inļelegi că trebue, că e bine, şi pui piciorul in 
apă, nu îi tragi Inapoi, eşti nemişcată, pasivă, chiar fară nici un 
fior exterior,—nu te cutremuri... Şi atunci, impotriva sufletului, 
impotriva cugetului, simţi în tine până la marginea senzaţiei, vi- 
olența refuzului.. Carnea plinge, ţipă, nu vrea. Din buzele strinse 
pe dinţii incleştaţi nu ese nici un sunet, și totuşi auzi şi ți se 
pare câ ar putea auzi şi altul cum ai gemut lung. Ce minunată 
manifestare a vieţii instinctive, a vieţii In sine, independent de 
voința noastră. Eu cunosc atunci crucificarea, braţele în țin- 
tā, caliciul sorbit, roata torturilor, chinul apei, 11 ştiu deslușit 
in gitul meu innăbuşit, din care nu iese strigătul... Toate, până 
la marginea lor, In chip minunat și chinuitor le simt... pentrucă 

apa rece, 
al: Sa nu-mi zici: „Nu-ţi place apa rece?" Ar insemna că 
nu am știut să-ți impaărtăşesc nimic. Nu e apa care nu-ţi place. 


Apa care ţi-a fost dragă, pe care ai iubit-o, rece şi limpede, în. 


care altădată te jucai cu bucurie, dela care ai luat adesea des- 
merdări—plăceri. . deşi fără asemânare cu cruzimea simţirii de 
acum, f | 
dovedeşte mie stăpinirea instinctelor obscure. 


Dacă sint vreunii, care să extindă aşa departe voluptatea, . 


Acest refuz al tău, al lucrului urit, al celui apropiat, Imi» 


BRA VIAȚA ROMINEASCA 


atunci eu desigur am In organismul meu ceva care lipseşte, sau 
ceva care doarme,—și voiu pleca necunoscind un mare dar al 
vieţii, 

Ciudate sezoane... ore... minute-ale cărei! Ciudate taine 
ale trupului! 


24 August 
Dansul 


Vrei să ştii cele mai mici amânunte, lți fac pe plac. 

M'am imbrăcat aseară cu o rochie neagră. Nu e nouă, dim- 
potrivă, dar are ceva în forma ei care e armonios. Negrul mie 
imi place: e ca un fond de pinză pe care se desprinde fața, 
Cineva din ai mei mi-a spus :—Ești decoltată, nu pui ceva la 
git? Ai un fir de aur, cu un fluture de smalţ, e frumuşel,— 
Da, e irumos, dar nu-l pun. -- De ce? — Fiindcă gitul gol e 
mai mindru, e ca gitul de lebăda. Pare a zice tutulor celor ce 
„poarlă pâteli: Eu nu am nici una, fiindcă nici una nu mi place. 

Un git gol cere mereu colierul pe care nu-l are, şi pare 
a-l chema. 

Cum ar trebui să fie podoaba unui git, care vrea să rămle gol, 
fiindcă toate giuvaerurile nu sint destul de scumpe pentru el? 
Ce zici? Frumoasă ar trebui să fie, Alina! Eu imi inchipuese 
un șuvoiu de pietre, a căror strălucire ar fi aşa de mare incit 
nu ai putea vedea decit lumina, nu şi forma geometrică sau mă- 
rimea lor. Zadarnic s'ar apleca cineva aproape ca săi vadă lu- 
“crătura, l-ar orbi numai un foc de scintei ce curg, şi dacă l-ai 
desface și l-ai da în mina vre-unui curios, i-ar părea că li lu- 
necă pe degete un val de apă sclipitoare, 

Aşa ar trebui să fie.. Sau din mărgăritare, pescuite unul 
“cu unul din scoici : sărutările mării, albe, cu opacilăţi misteri- 
oase, cu lumini ce Invie şi se sting, cu rotunzimi ciudate, ne- 
tezite de taina valului. 

De aceia tmi place mai bine gitul gol... fără firul subțire 
-de aur, de care atirnă un fluture de smalţ. 

Gttul gol, care işi așteaptă podoaba, ca sufletul curat care 
a trecut printre bunurile lumii, gol de avuții, şi acum işi aş- 
teaptă răsplata.  Gitul gol care ar fi știut să poarte povara bo- 
gățiilor sclipitoare și care nu a primit pomenile mici, trufaş şi 
crezind că i se cuvine cit de mult... ca şi viața săracă, care a 
“respins micile amăgiri, socotindu-se destoinică de lumina co- 
pleșitoare a destinelor mari. Gitul gol, fără mărgele mărunte— 
-sufletul gol fără concesii mărunte. 


MAREA 285. 
A 
Am luat-o razna, Alina. Tu ești de vină, Imi tot spui :— 
„Scrie mult— scrie lot“, 

Ne-am dus la Cazino. E pe marginea mării, şi impaca de- 
şărtăciunea petrecerilor de lume, cu priveliștea splendorilor na- 
turii. 

Vorbești nimicuri... şi marea murmură. 

Rizi tare de prostii... şi marea geme. 

Te uiţi la pălăria senzaţională a doamnei X... și pinze se 
desprind pe mare. Intri să dansezi un vals... şi marea îşi încurcă 
orchestra cu ţiganii. E o cură permanentă de anihilare. Stingi 
patima mării cu nemernicia vieții de pe țărm, şi îneci micimea 
traiului zilnic în amarul nemărginit al mării. De aci un oarecare 
echilibru, 

Dansezi | Ce plăcut e dansul.. e pentru mine una din cele 
mai bune plăceri ale vieţii. i 

Se desprinde dintr'un colţ o mutră necunoscută, ţi se pre- 
zintă, şi iţi cere un vals, 

Te scoli mai încet ca de obiceiu şi faci primii paşi în silă. 
Apoi pornești, Intâiu alene, doar se va descuraja dănţuitorul, pe 
urmă mai vioiu:—și-a inceput muzica vraja.—Ce legătură mis- 
terioasă e intre un cintec de dans și picior! Unul poruncește 
cellalt ascultă ; e în mişcaiea asta cadenţată un farmec mare, e 
măsura, Ritmul viu, trăit, Cei care nu-l cunosc, sint lipsiți de 
una din fețele frumosului, 

Aseară am dansat singură, Stii, visul nostru dela şcoală 
— să dansezi singură și fără să pari nebună! Cu un scaun gro- 
solan de lemn,—e urit. Dar singur ! 

Cu altul, oricit ar fi de bun dânțuilor şi tu oricit ai fi de 
siliă, trebue să-ți dai pasul, să-l potriveşti, să-ți facă concesii sau 
să-i faci concesii, E şi asta o imperechere, o impreunare, unde 
se ciocnesc două personalități, două caractere, Nu poţi găsi, —şi 
aci e vecinica minune,—nu poți găsi doi paşi, două mișcări ab- 
solut aceleași, dela sine. Una din ele trebue să se supue celei- 
lalte,—eterna lege a sclaviei. Degeaba fac revoluţii ; totdeauna 
vor fi tari şi slabi, stăpini și copie vals unul care conduce 

i altul care urmează... Dar acestea-s glume, „ina 

á p totuşi frumoasă armonia finală a doi dânţuitori care se 
potrivesc, cum se zice. Mai totdeauna se face în jurul lor un gol, 
un gol admirativ şi expresiv. Uritul se ascunde, are şi el o pu- 
doare. Şi în timpul unui vals, cei doi simt că au fost și ei 


= 386 VIAŢA ROMINEASCA 


cineva. Cavalerul meu, el nu era nimeni, O minune ! Nu simţeam 
conducerea lui discretă, nici prezența lui supărătoare, nu ştiam 
- dacă face paşi, nici cum, —era idealul, 

Nam băgat de seamă cum Il chiamă; la imprejurări de 

asica, alară numai dacă iți prezintă pe Edmond Rostand, numele 
„e absolut nelolositor, 

Ma legânam, lunecam, Incet, mai iute, ameţitor, în voie. Nu 
“ştiu prin ce minune mia trecut prin minte căam inconjurat sa- 
lonul cel mare de trei ori, şi căe timpul să incetez. M'am oprit 
-cam ameţită şi mi se pare că nici nu am mulţumit bietului om, 

Cineva, la spatele scaunului, mi-a dat evantaliul ; 

— Dansează bine iinărul ? -Nu ştiu. —Cum nu ştii, şi ai 
“făcut trei tururi!—A ! da, am ocolit de trei oril E drept, cu 
un dânțuitor cunoscut ar [i fost compromiţător, cu unul necunos- 
cut era cel puţin ciudat, 

Da, foarte bine dansează. 

Cum nu mă uitasem la el, mi sa deșteplat curiozitatea 
să-l văd; l-am câutat prin sală cu ochii, dar nu l-am găsit, nu 
l-am recunoscut. Plecase, sau era acolo pierdut in grâmada de 
haine regre. Cine știe, poate işi [ăcea vreo iluzie, vreun vis! Ce 
ar îi fost? iluziile sint singura pomană ce putem risipi în trea- 
căt... Şi vise trecătoare, Numai ele nu inşală, Ele nu promit ni- 
mic. Ştii că sint deşărtăciuni, și iată că ţi se umple sufletul şi min 
tea de ele, Nu le-ai cerut nimic... și Ifi dau, Pecind realitatea, 
ea trebue să-şi ție cuvintul, ea trebue să plătească, şi de cele 
mai multe ori nu poate. 

Şi mie mi-au dat uneori oamenii visuri, le am inchise în 
tainița inimii in sertarul amintirilor, Trecători... fantome... zbu- 
râlori. 

Uite vezi, dănțuitorul meu era un zburător, de aceia nu il 
simţeam alături de mine; era impalpabil, 

Dansul de acum,.. al nostru!... 

Dar dansurile sacre! să fi o baiaderă într'un templu unde 
drept coloane au crescut copacii seculari, și crengile lor boltese 
învelitoarea ; să fii un Idol cu chip straniu, un colț de față pa- 
lidă, Intr'o carapace de aur şi rubine; să faci mişcările con- 
sacrate ale rtuiilor misterioase, pe care zadarnic le priveşti, că- 
ora, ca să le poți înțelege sensul adinc, trebue să-ți fi trecut 

: ritmul lor In singe de două mii de ani, Să fii o preoteasă pe 


MAREA 287 


wun altar păzin, cu paşi uşori, cu vălul pe faţă, pentruca minu- 
nata lumină a chipului să nu ademenească ochiul dela grația 
mişcărilor. Mlădieri.., Aplecări,.. braţe intinse, trupuri ce par a 
cinta... văluri ce se lipesc, caşicum ar fi ude, de trup,—apoi se 
“desprind şi filfile ca iinpinse de vint.. Dansul e Poezia mişcă- 
rii, e supremul poem al vieţii, fiindcă mai mult decit cuvintul, 
mai mult decit cintecul, e o manifestare directă a Ri... ceia ce 
nu cuvintează, ceia ce nu cugelă, ci numai trăește. 

Corpul ondulează şi lâră glas povesteşte misterele religii: 
lor trecute, spune secretele existenţelor, 

Trupul plinge... ride... se ascund -.. se dă... Acum nici braţele 
ru mai mișcă, nici minile —ochi ai trupului decapitat, — singur trun- 
chiul se Incovoaie, se fringe. Şi citim ca pe o carte, istoria vre- 
unui popor din vechimile intunecoase şi până acum. Cum a trāit, 
cum a suferit, cum a luptat, cum a conceput viața, cum a iubit... 
-ce zei a inchipuit, ce idealuri a slujit, ce doruri i-au rämas și 
ce puteri ! 

Sä fii o baiaderă sacră... să fii o preoteasă pe un altar pâgin! 

Am ieșit pe terasă. Era intuneric. La ora aceia tirzie nu 
mai era nimeni afară şi stinseseră aproape tot, O răceală se urca 
din apă... m'am apropiat de balustradă și m'am aplecat peste 
mare, 

Valurile erau mari şi negre şi gemeau. În tund luminile unui 
vapor licăreau călătoare. Ceva mai departe pe lerasă, mai pri- 
vea cineva, şi chiar în spatele meu- nici nu bâgasem de seamă 
—două glasuri vorbeau domoale M'am uitat spre dinşii cu un 
sentiment de duioşie. Nu ştiu ce pace se desprindea din noapte 
şi din singurătate Mi sa pârut că cei trei, care caşi mine Íu- 
giseră de lumina şi de oameni, trebue să fi fost dintr'o țară cu 
mine... din țara fără margini, fără contururi, fără frontiere a su- 
fetului 

Nu le distingeam fața, deci nu le ştiam numele... fața și 
numele şi traiul, şi gesturile de toate zilele... Atitea minciuni, 
atitea concesii Imprejurărilor... Ştiam numai că ei trăesc in mi- 
nutul acela sufeteşte. Cu fiecare val se ducea câtre nemărginire 
un vis, cu fiecare undă o iluzie, lar in dunga Sspumoasă a Va: 
porului, atitea daruri nedesluşite, atita seie de depărtări, atita 
foame de alte țârmuri, tremurau in noi cum tremura licărirea 
luminilor pe vasul ce se depărta. 

O scindură râtâcită se zbătea łn valuri, lingă stinci, subt 


388 VIAȚA ROMINEASCA 

balconul de care mă rezemasem, Se intorcea... se rostogolea,.. 
se afunda, -şi iar plutea... nu mai nesigură și mci mai frāmin- 
tatā ca un suflet. 

Alaturi de mine glasurile domoale ale celor doi vorbeau 
tihnit, intrerupt, cuvinte banale, nimicuri, Eram așa de aproape, 
incit la lumina slabă i-am putut desluşi, El cărunt, Innalt, cu faţa 
ginditoare și obosită, Ea frumoasă, elegantă și fără virsta ho- 
tărită, intre 25—35 de ani. Ştiam acum cine sint... Nu este aici 
doar nimeni, a cârui viață amânunțilă să nu ţi se poată po- 
vesti pe degete de unul sau altul. O. ceia ce poți alla, ceia ce 
pol inventa, ceia ce se poate şti!... Nimic, 

Misterul fiecărui suflet. Ceiace ar fi vrut să fie... ceia ce ar 
fi trebuit să fic.. ceia ce ar fi putut să fie L.. 

Nu judecata, nu sentința uşoară, crudă și nedreaptă a fap- 
telor aparente, Mecanismul lor obscur, forțele instincuve care le 
cirmuesc, sărbătorile inimii şi doliurile ei tainice. 

Cronica, cronica nemiloasă atribuia celor doi drumuri deo- 
sebite, nu ij impărechea în nici una din acele bânuieli desgus- 
tătoare, monedă curentă a vieţii de băi. De Ea se ocupau puţin, 
cu uşorul dispreţ ce se acordă virtuţii. — de El spuneau mai mult 
nenumăratele anecdote ce se leagă de oamenii care se disting 
prin fire ori situație. 

Nu m'am depârtat, am rămas acolo in voia impresiilor şi 
vag am auzit ce spun, Se uitau prin luminile geamurilor cum 
trec perechile de dănţuitori, ca niște umbre chineze, în mişcările 
deșânţate ale vre-unui Tango oarecare. 

—„ Niciodată nu simt mai bine cit am imbătrinit, decit cind 
privesc un bal modern, E atita distanță dela valsul meu, până 
la dansul de acum, incit tmi inchipuesc că am o sută de ani!“ 

— E desigur un secol, intre sufletul d-tale şi al lor*, zicea 
că. Avea un timbru limpede dar parcă învăluit In ceața unei o- 
boseli. „De altfel incep şi eu să fiu din altă generaţie... a bos- 
tonului acum în agonie... Cu toate astea era cel mai frumos“. 

— „Aşā spuneţi toate, că e lrumos... Eu nu pot compara ni- 
mic cu valsul, valsul inaripat—ameţitor*, 

— Da, da! prea ameţitor: după o jumătate de tur, sint 
fără răsullare, Am încercat odată (aveaţi plăminii trainici pe 
vremea aceia); e prea iute... nu ai timp să prețueşti momen- 
tul... e dansul avinturilor repezi şi scurte, al epocilor războinice, 
—trebue să-l fi găsit un ostaş, între două lupte. 


3 MAREA 29 
E ca ai abeau cocarde E E 
— „Cu putință. Totuşi mi se pare mie că, dacă mai dansam, 
ie-aş fi putul convinge, aş fi ştiut să-mi apăr valsul“, 
—eEu sint gata ori cind să te inițiez in farmecul valsului 
bostonat*. 
Rideau uşor. 


. . . . . 


Două lopeţi au bătut valurile, M'am uitat In intuneric şi 
am simţit o plăcere să alund in noapte ochii peste măsură des- 
chiși. Trecea pe lingă țărm o barcă cu un lopâtar, Scosese haina, 


Şi cămaşa lumina uşor in intuneric. Se auzea numai palpitul 


cadențat al lopeților în obstacolul talazurilor tulburate.... „mi se 
pare că te-aș fi putut convinge"... „e desigur un secol intre su- 
etul...“ Frazele spuse adineaori cu tonul degajat al nimicurilor 
banale de salon, frazele glumeţe și superficiale asupra dansului, 
se repelau acum cu o uşoară vibraţie pe sunete, M'am Intors 
să mă uit.. Cei doi nu mai erau acolo. Ciudat! Cuvintele au şi 
ele fantomele lor... Acestea rămăsese se vede risipite primprejur 
in aer, şi auzeam acum ecoul lor. Imprumutau un sens nou, pe 
care nu-l aveau adineaori ; păreau a avea tonuri uşoare de re- 
grete și dorinți, pe care acei ce le-au rostit nu le pusese intrin- 
scie, Eie... Cuvintele! vorbeau acum, cum ar fi vorbit sufletele 
lor adinci pe care singuri nu le cunoşteau, fiindcă simţirea ob- 
scură nu se urcase până la păturile conștiinții. Pareri de rău 
şi melancolie după ce ar fi putut fi.. şi nu fusese... şi nu era 
să tie niciodată. Valsul cu inlânțuirea lui trecătoare, ritmică şi 
armonioasă |... 

Așa filfiiau ușor cuvintele, până cind undele lor s'au topit, 
Mi se pare că am suris, de ceia ce mi se păruse, de ceia 
ce era. 

Tocmai atunci din barcă un glas sa ridicat, cald şi adinc, 
pe cadența cunoscută a unei romanțe venețiene. Cinta in voie 
şi In singurătate. Cinta... pentru nimeni şi pentru fiecine, şi gla- 
sul nestinjenit se indoia subt pasiunea sunetelor, se fringea subt 
căldura simţirii. 

Vocea minunată a strigat pe o nolă, a țipat nebunește, 
lung. 

Lăsase lopeţile in loc şi se legâna.... pe urmă lopeţile au 
inceput iar să baltă... şi sa depărtat, 


. . . . Li - . . . Li . +. + . * . . . Li . . . 


290 VIATA ROMINEASCA 


Mi-am adus aminte de un tablou, popularizat de litografie : 
Un pescar pe o mare neagră ca acum, și rezemat de barcă; tru: 
pul gol al unei femei pe jumătate scos din apă, Valurile aco- 
pereau restul corpului, păstrindu-i enigma: Femee sau Undină? 
Tot peisagiul in umbră, şi numai braţele goale în lumină, bra- 
ţele intinse, prinse pe după gitul lui cu o mișcare așa de tare, de 
pasionată, şi de expresivă, că ințelegeai că sărulul lor nu se 
mai poale desface. 

Şi marea, şi cerul, şi barca, şi omul, ca tund de tablou, 
prinse parcă intr'o clipă de imobilitate, de suspensiune a miş- 
cării, şi pt ele desprinzindu-se ca un simbol, gestul leneș, dulce, 
moale, rotund, puternic, etern al brațelor albe... La ce mare va 
fi visat artistul, cu pescarul strins Incâtușat de braţele femeii 
cu trupul enigmatic al fatalităţii ? 

Mi era frig! Aveam umerii goi. Am intrat în sala care mi 
s'a părul greoaie de lumini şi suflare omenească, mi-am cerut 
haina şi am plecat, 

Vezi, Alina, aseară pe terasă am avut un moment impre- 
sia că mă aflu cu oameni de ai mei, şi totuşi m'am simțit tristă. 
Cintecul are asupra mea puteri dureroase... nu mă odihnește, nu 
mă distrează, mā doare de bucurie, deşteaptă şi trudeşie toate 
coardele de orgă din trupul meu. 

Tirziu, cind nu mă mai putea turbura nimeni, m'am dat 
jos din pat... nu ştiu de ce patul îmi părea urit ca o celulă, 
M'am așezat lingă geam, pe un scaun mic, cu capul în mini 
și coatele pe genunchi. Aș fi vrut prezenţa unei prietenii, cu 
braţe tari și alintâtoare, Mi-era capul greu, şi l-aşi fi rezemat pe 
genunchii cuiva.. și ași fi adormit aşa, ştiind că mă veghează. 
M'am gindit la tine, prietenă)... 

Prietenia... ce dar al vieții! 

Sā suferi şi să fii singur, dar să ştii că, undeva, cineva te 
iubeşte, Să fii trudit, dar sà ştii că sint braţe care ar vrea să 
te poarte, Sa-ţi Ge frig.. şi să-ţi aduci aminte de sinul cald al 
prieteniei. Să nu te odihnești, să suferi, să tremuri... dar să știi. 
Adormisem și eram și deșteapiă. Simţeam dureros până la as- 
fixie acel gol de care ţi-am vorbit, acea senzaţie ciudata de vid 
In piept, ca şi cum inima ar fi pe punctul să cadă intro pră- 
pastie, şi apoi brusc se propteşte in ceva. 


MAREA 231 


O suferință obscură şi cu atit mai tristă, cu cit nu are nume 
ħotärit care să cheme mila celor dimprejur. 


Doctorul ar zice: „Vezi! ţi-am spus că acrul de mare nu 
« bun pentru dumneata !*... 


«Te Imbrăţişezi, Alina, 


Mortensia Papadat-Bengescu. 


Pierrot în negru 


Da, recunosc : decorul 
E impecabil; luna 

Işi spune iar minciuna 
Şi parcul repertorul... 


Şi tu 'n acest Eden 

lți porți cu 'ndeminare 
Tinuta de rigoare 

De „princesse lointaine". 


Dar nu 'ncerca să cinți 
Cuplete 'n unison 

Cu mecanismu-alon 

Al nervilor mei frinți... 


Căci sufletul meu, Doamnă 


E-un lac pustiu și-uitat 
Ce "n veci a înghețat 


Intr'un amurg de toamnă... 


Gestiunea industrială şi comercială 
a statului şi comunelor. 


In fața problemelor economice ce lrâmintă viața modernă 
a popoarelor, vechea concepțiune a liberalismului economic — in- 
crustată In aceleași forme dogmatice în care a fost intronată a- 
cum ọ sută de ani de câtre marea revoluţie Iranceză—nu mai 
poate azi da soluțiunile cerute de Imprejurările actuale şi potri- 
vite cu timpurile în care trăim. 

De această nepotrivire se pare că au Inceput a se con- 
vinge azi şi cele mai conservatoare cercuri, pe care le vedem 
în ultimul timp că, părăsind formulele inguste ale acelui tradițio- 
nalism economic, incep să caute a cunoaște cit mai aprofundat 
latura economică a vieţii sociale, pentru a putea conduce şi le- 
gilera in concordanță cu împrejurările şi nevoile reale ale vieții 
moderne, 

Nu mai departe decit acum ctteva luni. in Germania, consi- 
lierul de stat Kuehn nu se sfia să pronunţe în Reichstag, cu o- 
cazia discuţiei proectului pentru Introducerea monopolului de stat 
a petrolului, următoarele cuvinte semnificative : 

„Atunci cind In viața economică a popoarelor au loc trans- 
„lormări profunde, cind mai ales se formează organizaţiuni eco- 
„homice aşa de puternice, incit gradul lor de dominațiune In- 
strece tot ceia ce cu o generaţie înnainte ne-am închipuit ca po- 
„sibil, atunci trebue să luăm măsuri moderne de aparare. Statul 
„modern nu mai este in stare să se apere cu mijloacele intre- 
„buinţate în trecut, el trebue să adopte mijloace nouă potrivite cu 
„timpul şi cu Imprejurările In care trăim.“ !) 

Azi, cind formele de viață modernă s'au întins mai peste 
toate țările, nu se mai poate tăgădui că tendința dezvoltării ge- 


1) ȘI sint semnificative acele cuvinte, nu prin noutatea sau originali- 
tatea concepțiunii, ci prin faptul că ele sint pronunțate de reprezentantul 
ofeial al unuia din cele mai conservatoare guverne din Europa. 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


nerale şi în special a celei economice a societății moderne in- 
clina spre o extensiune din ce in ce mai mare a atribuţiilor şi 
competențelor statului şi spre o lărgire şi o autonomie din ce in 
ce mai efectivă a administraţiilor locale şi in special a celor co- 
munale. 

Până acum citeva decenii, in alară de citeva categorii de 
activități rezervate statului numai ca niște prerogative tradiţio- 
nale, ') ca de pildă oarecare monopoluri fiscale (al tutunului, câr- 
ilor de joc, alcoolului, etc.), citeva intreprinderi exploatate de stat 
spre siguranța publică (poște, arsenale. pulberării, etc.) şi două- 
trei privilegiuri ce decurgeau din vechile drepturi regaliene (ba- 
rerea monetei, în citeva țări proprietatea Minelor, etc.),— în alară de 
acestea, zic, se considera de către vechea şcoală economică li- 
berală aproape un sacrilegiu ca statul să se amestece in dome- 
niul activității economice, care era rezervat numai intreprinderi- 
lor private, ele singure fiind in stare—spunea școala clasică— de 
a menţine echilibrul economic, determinat de libera concurență 
și bazat pe imuabila lege a cererii și ofertei, 

Cu timpurile nouă, teoriile vechei şcoale pierd din rigurozita- 
tea lor şi economiştii moderni Incep să se intrebe pentruce sta- 
tul,— care în definitiv e, sau ar trebui să fie, intruparea intereselor 
publice și care in majoritatea cazurilor este unul din cei mai 
mari deținători de bunuri,—ar fi lovit de această permanentă inap- 
titudine. 

Cu oarecare sfială Incep să se facă experiențe, *) la ince- 
put în raza mărginită a comunei și apoi extinzindu-se la admi- 
nistraţii generale de stat, şi se constată că diverse Intreprinderi 
industriale şi comerciale pot fi tot aşa de bine, dacă nu chiar 
mai bine, girate de administraţiile publice caşi de cele private, 

Prusia şi Anglia sint pionierii acestui curent de naționali- 
zare şi municipalizare, care găsește răsunet în cel mai scurt timp 
in mai toate țările civilizate, în special în Italia, Elveţia, Franţa şi, 
mai puţin tn Statele Unite.) Mărginindu-se, la început, la satisfa- 
cerea celor mai elementare nevoi publice (căi de comunicaţie, 
poşte, etc), statul măreşte din ice în ce domeniul colectivitaţii 
prin inmulţirea iuncţiunilor şi competențelor sale; iar municipalis- 
mul pătrunde din ce în ce mai adinc in viața modernă a oraşe- 


1) Căci, find chestiunea de domeniul economie, nu mai vorbim aci de 
instituția judiciară, socialistă de secole, snu de necia a educaţiei și instruc- 
nnii, care, cu toată resislența clericală, se transformă În toate țările din ce 
in ce mai mult în servicii publica 

2) Experienţe, care în definitiv nu sint decit relvări de activitate de 
stat, căci acesta a exercitat provizor în diverse perioade şi împrejurări is- 
torice—in general în cele mai eritico—mai toate genurile de artivitute re 
interesează viața publică. 

3) Nu mai vorbim de Noua-Zedanda, care este expresia celui mai dez- 
voltat etatism, de osreco legislația și sistemul de puvernămint insesi, prin 
constituția dela 1852, par a fi inspirate de doctrina socialismului de stat 


(Vezi State socialism in New-Zealand by James E, Le Rossignol and W. D. 
Steward). 


GESTICNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 25 


lor şi a centrelor civilizate, aşa că astăzi putem afirma că nu 
există în țările civilizate activitate industrială sau comercială, in 
care statul să nu-și manifeste direct sau indirect prin unitatea sa 
naturală — comuna-—influența, cite odată concurența și adesa chiar 
monopolul său, 

În general statele au căutat să atragă în raza lor de influ- 
enja acele industrii, care aveau cea mai strinsă legătură cu tre- 
buințele de primul ordin ale cetăţenilor şi care, tocmai din aceas- 
tá cauză, erau mai accesibile monopolizării priva'e, adică așa 
zisele industrii fundamentale, cum sint în primul rind acele ce 
corespund necesităţilor esențiale ale societăţii ca transporturile 
pe uscat şi apă, poşte. telegrafe și telefoane, instituții de ajutor 
ŞI asigurare, monetării, bânci de scompt şi emisiune, etc., —in scurt 
toate acele organizaţii care asigură şi regulează circulaţia bunu- 
rilor şi relaţiile dintre oameni ; în al doilea rind acele industrii 
care produc materiile prime necesare tuturor celorlalte branşe 
secundare de industrii, precum sint: industriile extractive (câr- 
buni, fer, tițeiu, peatră), industria lemnului, forţe hidro-elecirice, etc ; 
si in al treilea rind acele industrii care produc şi lurnizează o- 
biectele de prima necesitate ale omului ca apa, pinea, zahărul, 
sarea, iluminatul, locuinţa, şi intr'un grad mai resirins alimen- 
tele (lapte, unt, carne, coloniale), produse farmaceutice, imbră- 
cămintea, incălțămintea, ete. 

O mare parte din aceste industrii sint de pe acum nație 
nalizate pe de-a'ntregul, iar altele sint în curs de a fi naționali- 
zate pe măsură ce industriile private işi manilestă mai puternic 
si mai apâsâtor tendințele lor munopolizatoare ) și pe măsură 
ce statele democrate se îngrijesc mai mult de soarta claselor a- 
pasate. 

? Asifei poştele sint exploatate In toate ţările de câtre stat; 
lelegrafele şi telefoanele de asemeni, cu excepțiunea numai a 
Seatelor.Unite, în care aceste servicii se exercită de două sau 


1) Acele din industriile fundamentale, care aa rămas in unele țări ln 
mod exclusiv în sfera capitalului şi a iniţiativei private, prozintă uproape 
toate un grod du fuziune și conventrure foarte avansut: tele grafole în Sta- 
tele-Unite, exploatarea Căilor ferate în țările ande statul nu le-a răscumpă 
rat, sorviciile de navigaţie Huvială și maritimă se află în minile unui nu- 
măr restrins de companii particulare, care su sadesa legături chiar interna- 
tonala: eiteva societăți de asiguraro, în special necele pe viată, îşi impart 
monopolul mondial, citeva grupuri financiare fără distincţie de naţionalitate 
finunțoaz: băncila de emisiune private, trustul Standard-0il dictează condi- 
tille de desfacere unei triple alianțe de petrol ce stăpineşte întreaga lume, 
srustal zaharului și al alcoolului dependente de un grup de capitalişti influ- 
enţoază toate fabricile şi rafinăriile private; jar industria metalurgică, în spo- 
cial a forului, a cărbunelui și industria textilă, reprezintă tipurile celor mai 
perfecta monopoluri private. Ba chiar în industriile alimentare și a imbră- 
cămintei, care prin patura lor sint mai puţin supuse unei aca tări capito- 
liste, observăm în ultimul timp +i în oraşele mari, manifestindu-se diverse 
sisteme do concentrare tehnica şi comoreială (mari magazine nerale, si- 
cursile nenumărate, cooperative deghizate, ete.) care nà a elimina conci- 
reata si a subjuga comerțul acestor articole de prima necesitate, 


296 VIAȚA ROMINEARC 4 


atat în d a tema a D 


de trei companii particulare; Căile ferole se exploatează In intre- 
gime de câtre stat In Germania, Belgia, Suedia, Austria, Dane- 
marca, Rominia, Italia și Elveția (acestea din urmă două țări au 
răscumpărat abia in ultimii ani toate liniile particulare); numai 
in parte statul exploatează Căile ferate in Rusia (circa trei pă- 
trimi), In Franţa (deabea un sfert) păstrindu-şi insă dreptul de 
monopol şi asupra rețelelor de linii concesionate, spre deosebire 
de Anglia şi Statele-Unite unde statul nu are nici-un drept şi nici- 
un amestec direct în administrația Cailor ferate. ') Seviciile de 
navigație fluvială şi marilimă sint mai în toate țările concesia- 
nate la mari companii (numai statul german Iṣi exploatează sin- 
gur vastele lui canaluri) cărora statul le acordă doar subsidii fie 
subt formă de prime de Incurajare, fie subt formă de recompense 
pentru serviciile publice indeplinite : poşta, etc, 

Nu mai vorbim de marinele, șantierele navale, şi arsena- 
tele militare care sint, dintr'un motiv uşor de ințeles, în mai toate 
țările, exploatate exclusiv de stat, 

„Toate statele iși bat moneta lor, fie în propriul lor compt ca 
Anglia și Belgia, fie prelevind oarecare beneficii la fabricaţie, 

Instituțiile de asigurare şi prevedere socială (asigurări de 
stat contra boalei, invalidității, bătrineţii, in special a lucratori- 
lor,asigurări contra șomajului, incendiului, ete. au ciștigat de par- 
tea lor in ultimul timp mai toate statele civilizate, ajungind chiar 
d iaa şi asigurarea pe viaţă ca în ltalia prin legea din 

} Băncile de emisiune sint în cea mai mare parte pe cale de 
naționalizare, statul participind la beneficii cu societățile cărora li 
sa concesionat această prerogativă sau exploatind direct bănci 
de emisiune, ca Rusia şi Germania. 

Proprietățile domeniale, colective sau comunale a moşiilor, 
pădurilor, minelor, canalurilor, fără a mai vorbi de acele ale dru- 
murilor, şoselelor și riurilor, navigabile, se intilnesc in mod obi- 
cinuit in mai toate țările. 

Nu mai vorbim aci de monopolurile fiscale uzuale in mai 
toate țările, —impuse de nevoile  bâneşti din ce in ce crescinde 
ale statelor, — ca monopolul tutunului, al sării, al spirtului, al cār- 
ților de joc, ete. i 

i Dar partea cea mai interesantā a acestui curent de națio- 
nalizare este desigur trecerea diverselor intreprinderi de utili- 
fate publică in sfera activităţii municipale. 

„Apa, gazul, electricitatea, tramvaele,-— fAră a mai vorbi de 
vechile servicii de edilitate, salubritate şi higiena publică, —sint 
in ultimul timp, în cea mai mare parte din oraşele mari, munici» 
palizate : iar regia directă alimentară (lapte, carne, legume, peşte, 
zahăr, pine, etc.), chestiunea locuințelor eltine şi aprovizionarea 


1} Aci companiile concesionare, fuzionate în ultimu! ti 
măr eit se poate mai redus, sint considerate ea pcopeleiare perperue ale di- 
n 


mea construite de ele și aprobate numai de parlament p un „private 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 397 


combustibilului preocupă azi în cel mai tnnalt grad cercurile mu- 
nicipale conştiente de rolul lor şi cu adevărat democrate, dind 
uneori soluțiuni a câror rezultate practice au surprins și pe cei 
mai Sceplici. 

De pe acum numărul regiilor municipale de apă, gaz, e- 
lectricitate şi tramvae se urcă la 1825 in Anglia, 850 în Elve- 
ţia, 570 în Italia și numai regiile de apă și gaz singure ating în 
Germania un total de 3210, 


Această estindere a luncţiunilor şi competențelor statului, 
—care a mărit şi diferenţial în ultimii 30 de ani, in mod cu totul 
neaşteptat, cimpul vieții politice a tuturor statelor civilizate (po- 
litică financiară, vamală, colonială, socială, etc.) "| şi în special 
aceia care se traduce in fapt prin curentul de naţionalizare şi mu- 
nicipalizare a exploatărilor industriale sau comerciale ce stau in 
legătură cu nevoile generale ale societăţii, —este un fenomen care 
sa impus dela sine şi a cârui dezvoltare, determinată, susținută 
şi stimulată de evoluția economică, ia din ce în ce proporții 
mai mari. Ea nu poate fi luată drept o operă doctrinară, căci 
niciodată teoriile preconcepute n'au fost în stare să dea naștere 
la fenomene sociale, şi oricum am boteza aceasta tendinţă de 
expansiune a influenţii statului: etatism, municipalism, socialism 
de stat, socialism municipal, socialism conservator etc., ea nu 
râmine mai puțin un fapt concret, izvorit şi dezvoltat din cerin- 
tele şi nevoile reale ale societăţii moderne. j 

Dacă cel mai ortodox socialism, ca concepție doctrinară, a 
adoptat şi inscris în programul său multe din punctele mani- 
festate de această tendință, în special municipalismul,—nu ur- 
mează pentru spiritele obiective că trebue să confunde un sis- 
tem de teorii, ori cit de precis şi de științific ar fñ alcătuit, cu un 
fapt concret ca acel al municipalismului, care este departe de a 


1) Şi pentru conducerea acestei vieţi politice romplare, nu mai e su- 
ficient astăzi ca oamenii de atat să fie buni pia şi buni jurişti, el ei 
trebue sau cel puţin ar trebui să fie mai ales buni economisti, adocă buni 
gospodari. Dar cum calităţile unul bun gospodar în timpurile trecute erau 
prea putin cultivata în cercul elementelor predestinute de a avea condors- 
rea vieții politice, statele moderne, cole mai conservatoare chiar, nu s'an 
dat la o parte de a-și recruta aceste elemente—nu atit din spirit domoera- 
tie, eit din necesitatea imperioasă de a satisface nevoile nonă ale societății, 
din neindeplinirea cărora ur avea de suferit întreg organismul și mai cu 
samă cel politie al țărilor—din masa mare a poporului si burgheziei, Astfel 
vedem atum eijiva ani In Germania conservatoare pe Dernbarg, amilul 
director al băncii din Darmstadt, lulnd conducerea dopurtamentnlui ministe- 
rial al coloniilor, după cum în tara lorzilor şi a nobleții ereditare, fi | u- 
nul mie fermier de sat, Lloyd George, ajunge ministru și sufletul mişcării 
progres'ste ce are loc azi în viaţa sociulă $ economică a Angliei; iar în o- 
raşul cloricalismulni—Roma—vedem pe ovreiul Nathan, care transformă pri- 
măria comunală în o vastă magazie generali, 


293 d VIAȚA ROMINEASCA 


deriva din socialism, intrucit a existat ca fenomen social In ma; 
toate perioadele istorice— vezi apeductele romane, comunităţile 
medievale, etc.— cu mult anterioare socialismului doctrinar, şi care 
nu reclamă (caşi intreaga tendință de naţionalizare, ca să nu 
zicem socializare, spre a nu ne speria de cuvinte), pentru pu- 
tinja desvoltării şi aplicării sale, transformarea societății actuale, 
ci se poate alloi şi prinde pe Insâşi organizația de azi a so- 
cietāții 1. 

„De aceia considerăm ca o prejudecată nedreaptă faptul cà 
partidele politice se înscriu pentru sau contra acestei tendințe 
de naţionalizare şi municipalizare, nu după necesităţile şi cerin- 


jele reale ale societății ci după tradiţiile inguste al iti eat 
de partid, *) fi pa t guste ale politicii 


„La noi în ţară chestiunea gestiunii de stat a fost pusă in 
discuție Incă de mult timp, de oarece sintem un stat care a 


i 1) Ori tocmai acesta este motivul pentru care de multa ori fot tli 
van ridicat cel dintài contra acestei tendințe de lărgire a ret rm Fes 
tuloi actual. Aşa sorial-democrații germani s'au opus cei dintăi contra pro- 
ectului lui Bismarek de a monopoliza tabacul, mai tirziu contra proectului a- 
supru monopolului griului propus de Kaunitz. și nu de mult contra propu- 
norilor agrarienilor do a transtorma Reichsbunkul intr'o instituţie de stat: 
„A cere astăzi crearea unei bănci de stat--zicea Sehoonlank în He iehsragul 
din 1599—ar ñ en să furnizăm arme Junkerilor, a le facilita proectele lor 
de spolinţie, n contribui cu ei la puralizarea progresului producției moder- 
ne“; iar anul Ireeut cu ocazia discuţiei procctului iutrodueerii monopolului 
de petrol în Germania, din aceleaşi motive, social-democraţii au vorbit şi vo- 
tat routra acestui ea ar Şi înşişi socinl-democrați noștri ua luat deja 
poziţiune contra proectului de re re peer este încă In studiu—căci prin 
această măsură, spun ei, s'ar intări burghozia şi s'ar lovi proletariatul, 
; io doctrină, căreia nu-i mai ajange mizeria de azi a societății şi prè- 
dică sporirea ei, ridicindu-se cu toată puterea contra oricărui mijloe de tn- 
drepiare și ameliorare a cnndij unilur aspre ale vieţii de azl 

2) Doctrica socialistă nu constă in întrunirea şi gruparea unor desl- 
derate, cure do multe ori pot îi—și experienţa a demunstrat-o—perlect accep- 
tabile societăţii noastre, ci constă în o anumită concepțiane a statului şi a 
societăţii viitoure, Prin urmare punetela înserise în programul sociulist, a- 
tita timp cit prin ele mu se uflă trecut firul rog ul acestei conceptiani so- 
cialiste, şi le poate insuş: şi cel mai reacționar pur tid politie, fără n atinge 
prin seen : aripa godteiloe salo genera'e, 

Altei, dacă consiierăm lucrurile numai în aparenţa lor b 
mărturisim că sintem toţi azi mai mult sau mai ir e socialisti: Were Ban 
all socialists now" exelumă Chamberiasin, eare în atitea privinți e un con- 
servator; socialist e guvernul englez cind decretează confiseareu de către 
rată a supravalutelor nemuneite; socialist e guvernul italian cind monopo- 
izează asigurările private pe viață; socialişti sint chiar conservatorii din tara 
no n once: votează legi de prevedere socială cu aceia a d-lui D. Neniţescu; 
ra şti sint liberalii noştri, cind întronează regimul Întorvențiunii directe 
e stat A m cunoscutele legi agrare din 1907; socialişti sint primarii, caro 


munieip z te sint toste guvornele ca 
la uşararea şi îmbunătățirea traiului ha malţi, chit ri 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 29% 


păstrat prin tradiţie o serie de monopoluri (asupra sării, tutunu- 
lui, şi in timpurile mai recente asupra chibriturilor, cărților de 
joc, hirtiei de ţigarelă) ; am răscumpărat incă din timp (1880 
drumurile de fer,—rel mai puternic factor pentru dezvoltarea eco- 
nomică a unei ţări; am creat un inceput de navigaţie fluvială şi 
maritimă aparținind exclusiv statului, fără a mai vorbi de ser- 
viciul poştelor şi telegrafelor şi de insemnatele domenii ale sta- 
tului ; jar tn ultimul timp administraţiile comunale ale citorva 0- 
raşe mari au inceput să preia în regie directă sau interesată di- 
verse exploatări de interes public: tramvae, gaz, lumină elec- 
vică, canalizare, aducerea şi distribuţia apei, etc.. sy 

Aceia ce ne surprinde insă este tocmai nehotărirea şi in- 
consequenţa ce domneşte In cercurile politice relativ la proble- 
mele cu caracter economic, de a căror rezolvire pare să depinda 
in bună pane indreptarea şi regenerarea vieții noastre sociale, 
in care de o lună bucată de vreme se resimt în mod perma- 
nent simptomele urei stări de lucruri anormale. : 

O disproporție din ce in ce mai accentuată inire ceia > 
ciştigā şi ceia ce trebue să cheltuească pentru viaţa de toate ~i- 
icie omul cu mijloacele resirinse, aduce cu sine o stare de des- 
curajare şi degenerare a păturilor ţărăneşti şi muncitoare și de 
demuralizare şi corupție a pâturilor funcţionăreşti, De a:i râs 
coale şi greve cu o periodicitate din ce în ce mai jrecventă, a- 
menințind să zdruncine din temelii alcătuirea așărămintului nos- 

acial, i 
H Sintem o fară in care abundă destule izvoare de bogăție 
națională, pentruca— puse în stare de producţie — să le facem să 
se reverse în mod cumpânil asupra tuturor claselor, In special 
a celor de mijloc şi celor de jos, atenuind pecit posibil acel 
tenomen —cu caracter general, este drept, însă de o asprime mai 
mare la noi, ca in alte ţari—al scumpirii traiului, a adr s0- 
juțiune ia pentru noi caracterul unti grave probleme sociale. 

Avem un sol de o feritate rară; avem „păduri seculare, 
păşuni incă intinse, dealuri cu vii reputate şi livezi ; avem Du- 
närea, artera cea mai proprie pentru propășirea economică, cu 
gurile ei la Mare şi cu bălțile ei producătoare de peşte ; avem 
ruri şi căderi de apă ce reprezintă o disponibilitate de energie 
neinchipuită; avem un subsol ce nu este mai puţin bogat : pe 
trolul, sarea, lignitul, carierele $i diversele materii pene 
sint de pe acum puse în valoare şi lasă să se intrevadă Z volt 
de bogății neaşteptală;—şi cu toate aceste avuţii, ce de n eazā 
din solul şi subsolul nostru, not plătim mai scump ca 3 te țări 
cu mult mai sarace toate obiectele de prima necesitate : p 
carnea şi mai toate alimentele, combustibilul, lumina, Por miră 
mintea, şi toate produsele industriale. — nu mai grauri zahâr, 
hirtie şi peşte, a căror rage sent revoltătoare pe 

statul o tolerează şi 0... subven $ . 

Eai Majoritatea populației din ţara noastră, la sate caşi la oraşe, 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


duce un traiu mai aspru decit în cea mai saracă țară, bind îm 
neputinţă a-şi agonisi subsistența zilnică, cu toată această rară 
impârechere de avuţii, ce nu și găsește asemânare în nici-o țară 
de pe continent, 

Nu este aceasta oare una din cele mai triste anomalii ? 

lată dece am crezut că este de un deosebit interes pentru 
noi a cerceta in marginile ce ne permit cadrele unei reviste— 
chestiunea gestiunii de stat din punct de vedere general şi în 


special In raport cu condiţiile economice şi politice ce le oferă 
ţara noastra, 


+ 


Dela inceput trebue să recu 
de stat este o antipatie veche, 
in memoria căreia concepțiune 
tărimul economic, reminiscențel 


noaștem că împotriva gestiunii 
moștenită dela ieneraţia trecută, 
a de stat păstra Incă, mai ales pe 


e odioase ale regimului feudal: şi 
de aceia detractorii gestiunii de stat şi ai municipalismului nu 


au avut nevoe de prea multe şi serioase argumentări spre a clş- 
tiga adesa de partea lor opinia publica, 1) 

Oricite defecte însă s'ar pune in sarcina gestiunii de stat, 
(delecte care, dacă există astăzi, sint legate, cum vom vedea, mai 
mult de modul de organizare decit de insăşi natura statului), se 
pare că sa ajuns azi la convingerea fermă,— bazată mai mult 
pe plitica de interese decit pe acea de sentimente, pe politica de 
rezultate decit pe acea de formule și dogme, *) — că statul, in 
fața problemelor nouă ce se ridică, nu mai poate păstra rolul pa- 
siv la care lau condamnat economiştii vechi, ci ia din ce in ce 


1) Este, însă, lu mijloe o confuxinne a eoncepțiunii de stat, pe care 
aceşti detractori an expl - - 


căruia se ridică dinşii, nu mai există 


pranda) aşa cum ni l-a transmis juriştii secolului al 16 şi 17-leu (Bodin, 
lobbes, Putlendert), ci pe noțiunea de apt. 

El există, el trăeste în tonte laptele 
aeea ființă omnipotenta, care nu sufore să crească lingă el nici o viață in- 
dependentă, ci ă în germene, o simțim fn toate 
mișcările şi manifestaţiile vieții moderne : solidarism, cooperatism, sindicnlism, 
şi in toate formele ucelul rosaus i general 


socialo actuale, el nu mai este 


al usociaţiunismului, câtre care 


voperativă a evului media, 

de care se tem antietatiştii și antimunicipaliştii, nu mai este nstăzi posibilă. 

Raporturile sociale ale trecutului tn viața veonomică aveau un caracter obli. 

pe Iprestația servieiilor subt regimul feudal) pe cind azi au ur caracter 

ber, contractual (schimbul de servieii şi mărfuri făcindu-ma subt regimul 

legilor comerciale}, Corporaţia regimului vechiu era o asociație de indi- 
vizi, pe cind statul modern este o asocințtie de interese. 

2) Chiar științile cconomieo-politice pare că incap să dea mai pațină 
importanță principiilor abstracte și teoriilor complexe ce formau partea lor 
esențială de până acum şi să se bazeze mai mult pe o parte mai elementară, 
am putea spune pe o branșă laterală a lor -statistica—pentru a pipăi di- 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 50t 


asss monom ereer marea erer ermreeama 


r economic mai activ, rol pe care-l dezvoltă în de- 
i yp ia posedante, clasei capitaliste și In folosul ne 
üvitäții, Prin urmare statul modern nu mai este pir apere 
heghemoniei sociale şi cuvertura intereselor private ale ee 
ziei* cum pretindea Marx, ci devine el însuşi o forţă parasi ara 
o putere capitalistă distinctă dbrnag opusā—nu din principiu, 
i di ejurări— clasei capitaliste. A y 
poa pan lumină trebue judecată azi gestiunea de ea 
Ea nu trebue socotită după beneficiile şi dividendele pesoen 
ale intreprinderilor, ci după interesele generale ale sea îi 
Şi, din acest punct de vedere judecate ezita e, solda 
nimeni nu va putea contesta avantagiile orare a se i 
eră exploatarea de stat față cu cea particulară, 4 P medina 
beneficiile pe care exploatarea de stat le realizează, în adie 
fie vărsate in minile unui numâr restrins de ceea mie 
in casa generală a statului, uşurind prin. aceasta = e aa 
rect impozitele marei mulțimi a cetățenilor; în a i c:adlpre 
neexistind, ca în exploatarea capitalistă privată, por paa oa 
clusivă a ciștigului maxim, exploatarea de stat, die pas Free 
in regie, va putea să elimine preocupaţiile de - ara a e 
e duc rr d social mal maali, ca anl 
inspire de preocupaţii de un : i j! 
a Tainas] n al lucrāätorilor şi personalului ear mă 
mPa scn td Comat, 7 etouc” generale ale 
: i a serviciilor destina c oii > 
une fa d menajarea patrimoniului național şi a intereselor ge 
ii viitoare, etc.. A ca Sa 
ca cehe acestui articol nu ne poate permite nr ep ra 
detaliu discuţiile interminabile incense Intre ee aci aibe 
tractorii gestiunii de stat, vom remarca A Ee acil a 
discuţii se reduc In fond la acuzarea pince a nos e 
activitatea statului in domeniul economic, iniatu ella de bre 
curență, violează pe deoparte libertatea nina ra charge 
triei, iar pe de alta anihilează inițiauva privat 
iu oricărei omea TA ingusta Intradevar Iibere. ln 
stadiul de azi al capitalismului Și al parere râpă mea rosd 
Trusturile, sindicatele şi cartelurile care n ef rarae 
sursele aprovizionării măriurilor necesitate de esa UG 
țiale ale omului n'au eliminat ele oare prin yae a Eei ai 
concurență şi nu defin cele oare întru perm 
PERIA aroa incontinuă s societăţii, direcție pren: 
ter ix eroi tată a panapo te-a şi imaginează apno mina cot mai atit 
TU X yannara se pare spre viață, spre gi ioaia lumea. visurilor și 
|! A E nasiirgito, după ce um ocolit-o atitu timp prd eile trans 
sie” pindirii. Toad și filozofia, după ce a rătăcit destul timp pe căile. trans 
aderi ale i eee dei indiri i aceasta Sin din armà nu poate fi decit 
ar i 
tea hiona nr oid de cum un scop al celei diutăi. 


-302 t L BOJSESCU 


metțul şi industria acestor produse, oricit de private ar fi ele? 
Ce inseamnă legile de protecļiune și intervențiunele diverse pe 
care Inşişi aceşti industriaşi şi comercianți privați le reclama 
dela stat? Este în memoria tuturor cum acum 5 ani la noi în 
țară toți comercianții şi industriagii de petrol (rafinării) au inter- 
venit disperaţi la stat pentru a-i ocroti de contu:ența — destul de 
leală de altmintreli, intrucit a uzat numai de mijloacele ce le 
punea la dispoziție comerțal liber—a marei companii americane. 

Urmarea a fost legea distribuţiei petrolului, care numai un 
exemplu de libertate comercială nu poate îi, Şi avem numai în 
cercul destul de strins al vieţii noastre economice exemple zil- 
nice de astfel de intervențiuni pe care le reclamă losişi indus- 
triaşii — eri meseriaşi de incălțăminte, azi cofetarii, mine mora- 
rii şi bratarii—contra altor categorii de industriași. Ce insamnă 
toate aceste intervenţiuni urmate de rezulamentări, dacă nu toc- 
mai scoaterea industriei şi comerțului de subt regimul acelei mult 
cintate libertăţi comerciale ? 

Dar cooperativele şi tovărăşiile de tot felul ce vedem cu 
bucurie că se manilestă de un timp incoace chiar In restriasa 
noastră viață economică, şi a cărei dezvolare ne străduim s'o 
extindem cit mai mult, nu impietează oare asupra libertăţii co- 
merțului ? 

Vedem deci cit de absurd și lära temeiu este acest pretext 
de „noli me tangere* al libertăţii economice, care se pune în calea 
dezvoltării activității de stat, 

Trecem acum la celalt puternic argument contra gestiunii 
de stat: anihilarea iniţiativei private. 

Ce insamnă oare exaltarea aceasta a inițiativei private? Ea 
este rodnică şi minunată atita timp cit este pusă la serviciul in. 
divizilor care se imbogăţesc din mizeria și lipsurile altora şi de- 
vine deodată condamnabilă şi fară eleet cind ca este pusă în 
serviciul comun al colectivități. 

Iniţiativa unui Rockfeller sau a unui Cecil Rhades '), — care, 
pentru combinaţiile lor financiare, sint in stare să deslânţuiasea 
un războiu, să ucidă sute şi mii de cameni, să arunce în sâră- 
cie sau să lipsească de lucru mii de familii —aceasiă inițiativă este 
admirabilă ; dar cind cetățenii liberi ai unei comune, sâtui de a 
fi lăsat să se Imbogăţească pe spatele lor societățile private, ho- 
tărăsc să-şi conducă ei singuri propriiie þor afaceri, această ini- 
țiativā e condamnabilă şi chiar periculoasă ! 

Prin ce huzard miraculos se pot Iniruni toate calitățile de 
devotament şi capacilate numai la salariaţii întreprinderilor při- 
vate, pe cind acei din intreprinderile statului şi ale comunelor 
sint complect lipsiţi de aceste calități ? 

lată de ce ni se pare lipsit de rațiune a pune astlel ches- 
tiunea in mod principial, predicind exclusiv inițiativa privată şi 


1) Spune un entuziast municipulist: L, Garnier. 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ŞI COMERCIALA 303 


condamnind pe cea care reprezintă colectivitatea. Nu ne vom 
lăsa sa lunecâm In consideraţii teoretice, pentru a reedita pole. 
micele interminabile dintre susținătorii şi detractorii gestiunii de 
stat; ci ne vom adresa experienței şi realităţii faptelor, pentru a 
vedea că spiritul de iniţiativa, deciziune şi inovațiune se poate 
intiini periect de bine, ba chiar prin escelența, in intreprinderile 
colective, cind modul de organizare a acestora e favorabil dez- 
voltării acestor calități. 

Ce este oare dezvoltarea uriașă a acţiunii municipale a co- 
munelor engleze, dacă nu expresiunea acestei inițiative colective ? 

In cea mai mică comună engleză vom găsi o activitate e- 
conomică, ce va face să roşeasca pe consilierii comunali ai ca- 
pitalei noastre. 

Municipalităţile și intreprinderile de stat, zic economiştii or. 
todoxi, sint greoae, rutiniere, şi progresul industrial şi comercial 
incompatibil cu administraţia lor. 

Dacă ar fi spus: cu telul lorde administraţie, le-am da până 
la un punct dreptate, câci—cum vom vedea mai departe — există 
in adevăr o nepoirivire între felul ordinar, centralizat şi biurocra- 
uc, al aiministraţiilur comunale şi de stat și Intre gestiunea in- 
dustrială şi comercială; dar a stabili in mod absolut şi principial 
această incompatibilitate, insamnă a ignora nivelul la care a a- 
juns progresul technic şi industrial al Intreprinderilor engleze şi 
germane cu caracter colectiv. Comparați în aceste țări utilajul 
unei Intreprinderi private cu acela al unei intreprinderi de stat: 
Şi pe cind la aceasta din urmă veți găsi tot ceia ce technica are 
mai nou şi mai perfect, la cea dintâi veţi găsi—dintr'un motiv 
de parcimonie uşor de ințăles — mașinile și instrumentele cele 
mai Invechite. 

In Manchester, spune L., Garnier, municipalitatea a instalat 
stațiuni hidraulice in condițiuni excepționale, ce denotă progresul 
și periecțiunea technică cea mai desāvirşitā, Mai multe munici- 
palități, intre care Liverpool, au imaginat de a intrebuința scur- 
sorile şi apele menagere pentru alimentarea maşinilor lor spre a 
pulea oferi publicului serviciile pe preţul cel mai redus. 

In Manchester, spune L. Garnier, antrepriza municipală de 
gaz din Glasgow, pentru a populariza sistemul de incâlzire cu 
gaz, care revenea mai eltin ca cărbunele, a Impăârțit sobe speciale 
de gaz In locaţiune claselor sărace; şi de unde In 1892 erau 8000 
de astfel de sobe In locaţiune, in 1904 erau 28,000, Care intre. 
prindere privată ar fi făcut acest lucru ? lată deci că există o ini- 
pativă colectiva. Este chestiunea numai de a şti să o cultivâm 
şi să o Indreptām pe adevărata cale. 

Nu vom urmări mai departe campania dusă contra gestiu- 
nii statului şi comunelor, în fruntea căreia s'a aşezat de curind 
cunoscutul economist francez Ives Guyot,— căci ni se pare că, ori 
cite argumente s'ar aduce in această chestiune, nici unul nu 
poate egala pe acela că nevoile reale ale tuturor nu pot să de- 
vină în nici un chip prilejul de beneficii pentru citiva. 


Dt I HOISESCU 


Râmine Incă destul cimp, în afara exploatării acestor ne- 
voi esențiale ale omului, pentru exercitarea inițiativei şi indus- 
triei private în formele destul de numeroase ale activităţii ome- 
neşti — articole de lux, arta, etc.—a căror varietate creşte în raport 
cu progresele civilirațiunii, 

De altmintreli nici nu se cere excluderea Intreprinderilor 
private şi rezervarea exclusiv pe sama statului a tuturor exploa- 
țărilor cu caracter de utilitate publică. Nu dreptul de monopol 
exclusiv, care de multe ori este mai rău, îl reclamăm pentru 
stat, ci posibilitatea — mai întâiu din punct de vedere juridic și a- 
poi din acel administrativ —ca statul și comunele să poată substi- 
tui pe cale liberă, prin avantagiile şi superioritatea lor de explo- 
atare—eltinătate, calitate, promptitudine, corectitudine, tratament 
de personal, ete.—prin concurență deci, industria privată. 

Liberă este aceasta din urmă sā continue exercitarea mai 
departe a exploatărilor asupra cărora statul sau comuna nu şa 
afirmat monopolul—şi e bine, cum am spus, ca acest monopol să 
fie cit mai rar inființat—căci aceasta nu poate fi decit spre bi- 
nele consumatorilor şi spre stimulul şi controlul reciproc a celor 
două inițiative. 

Pentru a invedera rezultatele practice şi progresele reali- 
zate de țările civilizate pe acest teren, vom urmări în cit mai pu- 
ține cuvinte mişcarea ce a avut loc in viața economică a cltor- 
va din aceste țări In ultimii timpi. 

In Germania incă de pe timpal lui Bismarck s'au pus ba- 
zele unor reforme economico-sociale In sensul extinderii şi or- 
ganizării statului economic în favoarea claselor de jos (asigură- 
rile sociale obligatorii, răscumpărarea și naţionalizarea Câilor fe- 
rate, etc.) nu atit poate din spirit democratic, cit din concepţiu- 
nea că interesul general al statului politic va avea de suferi! 
dacă viața economică a poporului nu va fi prefăcută şi Inbună- 
tățită, In timpurile mai recente, graţie în parte influenţei socia- 
lismului de stat (Kathedersocialsmus) asupra cercurilor condu- 
cătoare, vedem că organismul economic al statului se dezvoltă, 
diferenţiindu-se din ce In ce mai mult de statul politic, a cârui 
doctrină este și rămine incă reacționară. De aceia vedem în 
Germania acest anachronism imposibil In altă ţară că, alături de 
un stat politic conservator, se dezvoltă un stat economic demo- 
crat, care, mergind in multe puncte paralel cu socialismul, caută 
să întindă din ce în ce mai mult cercul atribuțiilor sale şi să pà- 
trundă din ce în ce mai adinc In domeniile rezervate până acum 
inițiativei private. Astfel în afara exploatărilor, In care ne-am 
obișnuit deja a privi acțiunea statului ca naturală, cum sint: 
poştele, telegraful, telefonul, drumurile de fer, în care Germania 
oferă exemplul unora din cele mai perfecte organizațiuni de stat, 
Germania mai posedă exploatarea marilor canaluri, minele de 
huilă din Silesia de sus, din Deister şi Oberkirchen, din West- 
falia şi Sarre, care reprezintă astăzi (numai minele) peste 100,000 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA $05 


salariați şi lucrători. Saxonia exploatează minele de argint, cu- 
pru şi plumb din Freiberg ; iar Prusia singură exploatează lig- 
nit, minereuri de fer, cupru etc., chilimbar, gips, săruri de po- 
lasă şi sare gemă, furnale şi turnătorii de fer şi alte metale, 
care reprezintă o armată intreagă de salariați şi lucrători, 

Tot statul exploatează și marea Bancă a Prusiei, precum şi 
casele de asigurare de stat; iar în anul trecut s'a aprobat mono- 
polul comerţului de petrol şi in stare de proect se află monopu- 
lul asupra energiei electrice pentru intregul imperiu. 

In ce privește exploatarea comunelor, Germania are numă- 
rul cel mai mare de regii municipale: apă şi gaz cu un total 
de peste 3.000 de regii, electricitate (220), tramvae (86), locuinţe 
municipale eltine, abatoare, servicii municipale de alimentaţie (må- 
celării. brutării, pescârii, lăptării, etc.), magazine, etc.. 

In Anglia, ţara clasică a îindividualismulu: economic— 
spre deosebire de Germania care pâstrase prin tradiţie un vechiu 
mercantilism, pe care sa prins uşor acţiunea economică pornită 
de statul modern—statul nu ş'a putul extinde cercul sâu de in- 
Huenţă In domeniul activiţății economice decit in ultimii ani, 

In schimb comunele, grație tradițiunilor de guvernare locală 
— self government—au oferit încă din 1890 un cimp fertil pen- 
tu activitatea municipalistă, care In unire cu mişcarea coopera- 
țivă au dat rezultatele cele mai bune şi care servesc azi de mo- 
del tuturor municipaliştilor, 

Londra, Birmingham, Glasgow, și chiar—culmea ironiei— 
Manchester, cu toată şcoala manchesteriană, sint azi cetăţile sfinte 
ale municipalismului, 

Spaţiul nu ne permite a face o dare de seamă mai deta- 
liată asupra acestor rezultate !) şi ne vom mărzini numai să a- 
rătâm că In alară de regiile de apă, gaz, electricitate şi tramvae, 
care se ridică ele singure la cilra de 1805, mai găsim in rega- 
tele-unile o serie de servicii publice municipalizăte, ca de pildă: 
locuințe cltine pentru populația saracă şi în special pentru lucrători, 
servicii municipale alimentare, lurnituri de cărbuni, vapoare pe 
Tamisa, hale, pieţe, etc. 

Statistica arată că in 1910 capitalul angajat In aceste intre- 
prinderi municipale pentru totalul oraşelor engleze trecea de ci- 
fra de 15 miliarde şi numai în ultimii 10 ani a cresculcu 9 
miliarde. 

'Trebue să recunoaştem că la dezvoltarea acestei mişcări a 
contribuit cu mult şi neobosita propaganuă lâculă de gruparea 
cunoscută subt numele „Fabian Sucrely*, care era alcâtuită exclu- 
siv din economişti literați şi oameni de ştiinţă (ca Bernard Shaw, 
Sidney Webb şi Graham Wallas) 2), 

1) Vezi, pentra detalii M. Boverat: Socialisme municipal en Anglo- 
terre şi Municipal Jear Book. (1908—1911). 


2) Originalitaten Fabienilor—spune un observator imparțial, L. Caza- 
mian ia „Li Angleterro moderna“ (eitst de Viuţa Romineascâ)—e in tactica lor: 


I 


306 1: HOISESCU 


ea 


in ultimii ani, cum am spus, insuși statul se hotărâște,—m- 
pins de mișcarea democrată și mai cu seamă muncitorească, re- 
prezentată prin asociaţiunile profesionale „Trades-Unions* 1), pre- 
cum şi de mizeria din ce In ce crescindăa claselor de jos, —a 
rupe cu vechea politică încrustată In formele egoiste şi brutale 
ale liberalismului economic. Şi acest curent de ingrijorare pen- 
tru buna stare a păturilor de jos și în speciala celor muncitoare 
işi găsește expresia In guvernarea liberală cu incepere dela 1906, 
sprijinită In partea ei de activitate cu caracter economic și 50- 
cial de partidul muncii (Labour Party). Subt această guvernare 
se votgază in 1908 asigurările obligatorii pentru bătrineţe, prima 
lege care deschide ciclul reformelor sociale inscrise In progra- 
mul democratic şi progresist al liberalilor. In 1911 această lege 
este lărgită prin proectul lui Lloyd George, cu asigurările sociale 
impotriva boalei şi a invalidității, care în multe puncte trece 
chiar mai departe decit asigurările sociale din Germania, 

Odată cu lărgirea clmpului asigurărilor sociale, Lloyd Geor- 
ge nu se sfieşte să depună şi proectul asigurării împotriva lip- 
sei de lucru, a șomajului (Unemployment), care reprezintă 
una din problemele cele mai grele izvorite din organizarea mo» 
dernă. 

Tot acest guvern a votat în 1908. in vederea stabilirii echi- 
librului economic şi social, „legea consolidării dispoziţiunilor re- 
Jative la bunurile mici* prin care li se dă comunelor puterea ad- 
ministrativă și financiară de a cumpăra sau arenda păminturi la- 
tifundiare?),—in scopul ca, la rindul lor, såle vindă sau să le a- 
rendeze locuitorilor subt controlul şi cu asistența comisarilor ofi» 
ciali, urmărind prin această lege reconstituirea unei clase a mi- 
cilor proprietari. 

Pe baza acestei legi sau putut împărți în intervale de 4 
ani, de cind funcţionează, circa 65,000 hectare la aproape 13.000 


metoda lor constă în o continuă inf'ltrare în opinia publică, prin o neince- 
tată propagandă a felului socialist de gindire in prezentarea suluțiunilor 
particulare ale problemelor zilei în detalii, fără a speria spiritele prin pro- 
gramul scopurilor finale, în introducerea ca să zicem uşa... a dozei tot mai 
mari de preferințe morale şi determinaţiuni materiale, care pregătesc resli- 
zarea treptată a colectivismalui, Acoustă ponetrațiane a diferitelor straturi 
sociale, si mai cu deosebire a partidului liberal, de spiritul socialist este u- 
nul din factorii principali ni evoluției, care a antrenat acest partid, În masa 
lui, cătră o politică democrată mai netedă şi mai indrăzneaţă... 

1) Asaciaţiunile profesionale „Trades-Unions*, recanoscate legal în 
1875. deși nu sint organizate politicoşte, au avut o Înriarire precampâni- 
toare, cum nu se poate vedea în nici o țară din continent, asupra cereuri- 
lor conducătoare. De abea în i903 se constitue partidul muncii (Labour 
Party) cure reprezintă interesela Trade-Unloniştilor şi-şi propune de a aduce 
la indeplinire revendicările muncitorești, adoptind pentra aceasta o politică 
oportunistă și ferindu-se a cădea în in a social-democraţivi. 

2) Cu ocazia votării acestei logi lordul Balfour a spus în Parlament 
că guvernul liberal tinde să transforme pe landlorzi în pc at pia de 
rentă, fiindcă li se tăgăduoşto dreptul să fixeze prețul arenzei sau măcar 
să-și aleagă arendaşii—in toate aceste chestii intervenind din oficiu orga- 
nele judiciare și administrative (Viața Rominească, No. B | 1911 p. 292, 


A Y 
E 


GESTIUNEA INDUSTRIALA 8! COMERCIAL A 30 


locuitori, în loturi de 13—14 arii.—Cererile insă au fost de trei 
ri mai mari, 

Dar pentru punerea In aplicare a acestor reforme sociale 
trebuiau însemnate mijloace financiare, Ori, imensele venituri 
ale regatului unit şi ale imperiului său colonial find absorbite a- 
proape în intregime de sporirea continuă a sarcinelor militare, 
—bugetul Angliei, care de un şir de ani se prezintă cu deficite de 
citeva sute de milioane, nu mai putea face față sarcinelor nouă 
impuse de aceste probleme sociale. Puterea de impozabilitate 
indirectă ajunsese la maximul ci și nu se mai putea spera ni- 
mic în această direcție. Atunci partidul liberal, consecvent li- 
niei de purtare ce şa lras-o încă dela inceput, nu s'a dat la o 
parte să recurgă la impositul supra valutei (unearned increment), 
—udică asupra sporului nemeritat al rentei, asupra succesiunii, a- 
supra proprietăţilor neclădile şi necultivate, etc., avind norocul să 
găsească opinia publică pregătită pe această cale prin propa- 
ganda faimosului cerc „Fabian Society“, 

Şi astfel această doctrină a restituirii profitului nemeritat, 
adică nemuncit, câtră colectivitate, — formulată întâiu de fiziocraţii 
francezi '), dela care Karl Marx o imprumută pentru a-şi for- 
mula una din cele mai principale teorii ale socialismului său,— 
iși găseşte pentru prima oară o aplicare practică In Anglia, prin 
un sistem de impozite multiple asupra diverselor feluri de profit 
pe care le procură munca și în special proprietatea, 

Şi ciclul acestor relorme nu pare a fi de loc închis, Săne 
amintim că anul trecut in urma grevei minerilor cu ocazia dis- 
cuției la răspunsul mesajului regal din 15 Februarie 1912, d. 
Ramsay Macdonald, prezidentul partidului muncii, a prezentat 
‘Camerei Comunelor, ca remediu pentru reaua stare de lucruri, o 
serie de proecle: fixarea salariului minim pentru lucrători (care 
s'a şi votat pentru lucrătorii minieri), naționalizarea Câilor ferate, 
-a Minelor, şi alte monopoluri, i 


In Franța avem de observat cu surprindere că, cu toată 
forma politică democrată a guvernămintului, dezvoltarea econo- 
mică a statului şi municipalhsmul n'au făcut progresele enun- 
ate pentru celelalte două ţări ; şi aceasta își are desigur explica- 
ia in faptul că cercurile conducătoare, deşi democrate, şau ab- 
sorbit intreaga lor activitate in organizarea lormti politice a sta- 
tului, lăsind pe planul al doilea mişcarea propriu-zisă de orga- 
mizare economică. În special cauzele care au impiedecat până 


1) Ca toate că Stuart Mill incă din 1965 serie In prea arm sale de 
Economie Politică următoarele : „Progresul normal al unai son i care se 
îmbogățește tinde continuu a mări venitarila proprietăților funciare, dindu- 
le can mai mare parte din bogăţia comună, fără nici-un rise şi fără nici-us 
avans din partea lor. Elese inuvuțesc, cum am spune, dormind, fără muncă, 
Sără rise şi chiar fără economie, Ce drept au aceste societăți, după princi- 
„piile de jastiție socială la această acamalare de bogății ?* 


308 1. HOISESCU 


acum dezvoltarea şi organizarea economică a stalului și comu- 
nelor franceze sint: în primul loc, legea şi mai cu seamă jurispru- 
denja franceză, care— fidele incă principiilor individualiste— inter- 
zic in mod formal anume regii, apoi rutina administrativă şi a- 
plicarea sistemului ordinar (centralizat şi biurocratic) de adminis- 
trație şi comptabilitate publică, care influențeazā mai mult chiar 
decit rigorile jurisprudenţei, paralizind orice iniţiativă in direcţia 
dezvoltării economice. Din aceste cauze chiar acele adminis- 
trații de stat, care există astăzi în Franţa, au dat rezultate mai 
puţin mulțumitoare ca In celealte două țări: Germania şi Anglia, 

După marele program de lucrări de utilitate publică ') din 
1879, cunoscut subt numele de programul Freycinet (Ministrul de 
atunci al Lucrărilor publice),a cărui executare a lost în mare 
parte zădărnicită din cauza crachului financiar din 1682,—urmă 
programul îndrăzneţ a lui Waldeck Rousseau. Legea acestuia 
din 1884,—prin care se recunoaşte „sindicatelor uvriere* fiinţă le- 
gală şi se creiază „bursele muncii“, destinate a fi marele regu- 
latoare a ofertei şi cererii de brațe muncitoare,—-lormează baza 
pe care se reazimă de aci innainte viața economică a Franţei. 
W. Rousseau vedea în sindicalism forma cea mai potrivită pen- 
tru dezvoltarea acţiunii colective in domeniul economic subt e- 
gida statului şi comunelor. 

Pācat numai că conducătorii acestei mişcări,—ln loc de a o 
canaliza, in sensul relormării vieţii econumice, aşa cum atf făcut 
Englejii cu Trades-unionismul lor, —au subordonat-o aproape in in- 
tregime vieţii politice, dindu-i mai mult un caracter revoluționar 
decit reformist 

Aşa socialiștii, în frunte cu Guesde care a avut o aşa de 
mare inrlurire asupra inceputului acestei mişcări, nici nu voiau 
să audă la Inceput de acțiunea municipală, ci-şi precizau doc- 
trina lor, pe care voiau s'o insulle intregului sindicalism, prin for- 
mula : „Inlăiu revoluția, adică exproprierea, şi apoi serviciile pub- 
lice* şi numai mai Urziu, cind văd succesle partidelor așa nu- 
mite posibiliste In acţiunea lor municipală, încep să privească 
cu ochi mai favorabili această acţiune. 

În 1892 socialişti guesdişti izbutesc să pună mina pe ci: 
teva primării principale (Roubaix şi altele mai puţin importante) ; 
iar in 1896, cind toți socialişti se raliază la acțiunea municipală, 
oraşe mari ca Dijon, Toulon, Lille, Marseilie sint cucerite la a- 
ceastă acțiune *). 

La 30 Mai 1896 in faimosul discurs dela Saint-Mandé, 


1) Costul acestor lucrări se urra la suma enormă de 5 miliardo fr, din 
eare un miliard pentru navigat a interioară, 24 miliard pentra porturi și 3), 
miliarde pentru Căi ferate, Durata executării era fixată la 10 ani, După 
erachul financiar din 1859, s'au executat en multe modificări numai primele 
2 categorii de lucrări; iur, în co priveşte Căile ferate, s'a renunțat construi- 
rea mai departe şi, prio convenţia din 1853, s'a concesionat marilor compa- 
nii private şi aceste linii. 

3) Dar dacă oraşele de provincie sint cucerite mai uşor pentru poli- 


GESTIUNEA INDUSTRIALA SI COMERCIALA 309 


care era predestinat să devină programul socialiștilor parlamen- 
tari, Millerand, entuziasmat de rezultatele municipalismului, dā- 
dea de exemplu această operă municipală pentru ceia ce trebue 
să devie opera națională a socialismului : 

„Dare aceste mici colectivități urbane şi rurale, punind ml- 
„na pe distribuțiile de apă, de lumină, de forță motrice, pe or- 
„Ranizarea transporturilor, pe serviciul In comun a maşinilor ag- 
"icole nau substituit In sfera lor proprietatea sociala proprie. 
„tății capitaliste 7*, 

Trebue să recunoaştem însă, cum am spus, că dela Wal- 
deck Rousscau incoace mişcarea  sindicalismului In loc să 
servească ca o pirghie la organizarea socială modernă, așa cum 
© concepuse Rousseau, sa menținut In cadrul strimt al unei or- 
ganizaţiuni de partid politic, In care formula de aplicaţie imedi- 
atà pe terenul economic, necesitată de nevoile reale ale mase- 
lor, era legată şi deci intirziată de rezolvarea altor probleme cu 
caracter exclusiv politic. 

Aşa se explică acea fază de lincezală şi şovăeli care a fà- 
cut ca Republica Franceză să rămină mult, pe terenul reformelor 
economice, în urma altor state mai puțin avansate pe calea 
democraţiei teoretice. 

In 1907 Ministerul Ciemenceau încearcă să readucă la or- 
dinea zilei chestiunea reorganizării economice a Franţei Infâți- 
sindu-se cu un bogat program de reforme printre care voiu enu- 
număra : 

Reforma administrativă bazată pe principiul descentralizării 
şi al aulonomiei, 

Asigurarea lucrătorilor pe principiul obligativităţii, rescum- 
părarea Căilor ferate, naționalizarea Minelor şi impozitul pe venit, 

Insă afară de răscumpărarea în 1908 a unei părţi din Căile 
ierale (acele de Vest), care nu reprezintă nici a S-a parte din to- 
talul liniilor ferate, şi de problema asigurării lucrătorilor care a 
fost rezolvată în 19:0 de câtră Ministerul Briand, și aceasta pro- 
babil subt imperiul grevei generale izbucnite în acel timp la Ca. 
ile ferate,— toate celelalte reforme, deşi au format şi formează 
incă obiectul discuţiunilor celor mai vii în corpurile legiuitoare 
franceze, mau izbutit insă să fie transformate în legi până azi, 

Ialia. După Anglia şi Germania, Valia este acea care a 
făcut mai multe progrese pe calea municipalismului și a dezvol- 
tării economice a statului, Astfel putem Inşira o serie întreagă 


tica de municipalizare, Parisul rezistă încă şi pănă nzi—în afară de serviciul 
pompelor funebre, care a fost municipalizat în 1900 si de rogiila cointere- 
sate pentru gaz şi apă (innnintea acestei regii, scum citiva uni chiar se plă- 
lea m. e, de gaz 30 centime, tarii stabilit de peste 20 de ani, pe cind mu- 
n eipalităţile engleze il oferă cu §—10 centime m. c.),- toata celelalte servi- 
eii publice sint concesionate, Dela 1910 comuna mai exploateuză funicularul 
«lin Belleville şi-a enriară da pavela pentru străzile oraşului, iar prin legen 
din J) lulie 1912 sẹ aatoriză oragul is să imprumute 200 -hissas fr. 
pentru a contribui la construirea de locuințe eftine sua În nehizitionarea și 
asavarea imobilelor deja existente, 


310 1. HOISESCU 


de servicii publice municipalizate !): 435 regii de apă, 66 regie 
de electricitate, 50 regii de gaz, 12 regii de tramvae, 14 băi pu- 
blice, 185 abatoare, 3! farmacii municipale, apoi antreprize de 
pompe funebre, de irigaţii, gheţării, uscâtoare şi depozite de po- 
rumb (maïs), vinzare de grine, sămințe, plante, vii şi arbori fruc- 
tiferi, mori şi cuptoare (drept regulatoare normale a prețurilor), 
antreprize de afişaj public, lavoare, antreprize de ridicat gunoa- 
etc. 

e Legea din 29 Martie 1903, prin care se regulează in mod o- 
ficial exploatarea serviciilor publice de cătră municipalități, enu- 
mără 19 leluri de servicii, care pot cădea in sarcina municipali- 
tăților. Prin aceiaşi lege se determină şi modul de procedare la: 
răscumpărarea concesiunilor exploatate de industria privată, 

In domeniul exploatării de stat, în afară de poşte, telegrafe 
şi telefoane, toate rețelele de Drum de ler au fost tāscum- 
părate dela companiile privale prin legile din 1905 şi 1907,-- pre- 
cum şi monopolul tutunului, sării și loteriilor. Aceia ce repre- 
zintă însă un pas mai innaintat în acest domeniu decit chiar în 
alte ţări, este desigur monopolizarea societăţilor de asigurare pe 
viață şi care s'a făcut de cătră Ministerul Giolitti prin legea din 4 
Aprilie 1912. S 

Elveția de asemeni se allă destul de innaintată pe calea 
municipalismului şi, după cum am văzut, numai regiile de apă, 
gaz, electricitate şi tramvae se urcă la cifra de 350. Aceia ce 
este insă demn de remarcat este regia alimentară cu care se 0- 
cupă de un timp incoace comunele cantonale. 18 comune au fä- 
cut cu succes Incercări pe acest domeniu spre a combate scum- 
pelea traiului, Astlel Zurich a însărcinat acum 4 ani societatea 
cooperativă „L.ebensmitlelverein Zarich* cu vinzarea peştelui pe 
prețul costului cu o prelevare de 2 sau 3 la sută, } 

Saint-Gall a organizat de asemeni vinzarea peştelui şi le- 
gumelor in regie sau prin cooperative. Fribourg, Lucerne, Bema, 
Lausanne, etc. au cumpărat şi vindut in diverse perioade (mai cu 
seamă în acele de scumpete excesivă) diverse măriuri alimentare = 
cartofi şi legume diferite, precum şi combustibil. Rezultatul a fost 
că s'au scoborit prețurile concurenței particulare la 18 — 24% 
pentru cartofi, 30—50oj, pentru peşte şi 15—40oje pentru com- 
bustibil *). Ei 

Statul elveţian, pe lingă exploatările obicinuite : poşte,tele- 
foane, Căi ferate (răscumpărate în 1903), cărora a izbutit să le 
dea o administrație cu totul autonomă, mai administrează mono- 
polul alcoolului de cartofi și alte exploatări de un ordin 
secundar, Ja 

Alte țări innaintate pe calea municipalismului şi a gestiunii 
de stat sint: Danemarca ?), cu circa 75 antreprize de stat la care 


1) Edg. Milhaud, Annales de la régie directe 1911—1912, 
2) Edg. Milbaud. Los annalles de ln régie directe. Fevrier— Avril 1912. 
3) Raportul G. Schelle, 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 311 


corespunde un total de circa 8.009 lucrători şi 130 antreprize co- 
munale cu circa 3.000 lucrători și salariați; Austria, care po- 
sedă monopolul tutunului, sării, prafului de puşcă, a Câilor fe- 
rate, a lotăriilor, mai posedă o imprimerie naţională, docurile, 
păduri și domenii, mine; iar municipalităţile expioatează uzine 
de gaz, electricitate, stabilimente horticole, abalvrii, case de eco- 
nomie, uzine hidraulice, tramvae, jurnale populare, instituţii de 
munte de pictate, etc.. 

Rusia a mers şi mai departe cu gestiunea directă lo- 
cală: vinzare de maşini agricole, de carne, de medicamente, 
de traduceri din Molière şi Milton, Dostoiewski etc., vinzare de 
maşini de cusut, etc. !) 

In afara unui insemnat numâr de monopoluri care în ge- 
nere sint fiscale (tutun, alcool—care e una din cele mai vaste ad- 
ministrațiuni de pe lume, avind încasări anuale de peste un mi- 
liard şi jumătate; iar petrolul a lost de citeva ori subt regimul 
monopolului), Rusia a răscumpărat şi exploatează cam trei pā- 
trimi din Drumurile sale de ler (circa 50.000 km.) inclusiv Tran- 
siberianul și și-a rezervat monopolul emisiunii biletelor pe care 
le face Banca Rusiei, instituție de stat care emană direct dela 
Ministerul de finanțe din S-t Petersburg 2), 

Cit de intins e spiritul de monopolizare in Rusia—din ne- 
norocire insă urmărind mai mult avantagele liscalităţii, decit a 
unei bune administrații--se vede şi din faptul că anul trecut să 
propus Dumei monopolizarea intregului comerţ de cereale (inclu- 
siv exportul). 

Nu putem să incheem această expunere a progreselor mu- 
nicipalismului şi a gestiunii statului in diferite țări fară a ne opri 
și asupra Statelor-Unite din America. Aci graţie unei abando- 


1) Dată fiind starea de lucruri politică din Rusia, ne exprimăm toată 
indoiala dacă această gestiune e pur administrativă sau e făcută in intere- 
sul Bseul al municipalitiților şi statului, 

2) Este momentul oportan să velevăm aci că cea mai mure parte din 
țările pe care le-am enamārat consideră dreptul de a emite bilete de buncă 
ca un dropt r guliun, dar po eare bau concesionat, pentru porioade mai miei 
sua mai mari, instituțiilor particulare sau societăţilor pe acţiuni, care exer- 
cită monopolul plătind tezaurului, subt diferite forme, remize mul mici sau 
mai mari luo acest chip deține Hanea Franţei ucest monopol pănă ln 1920; 
Reichsbank are acest monopol poata Germania, limitat insă prin vechile 
concesii dute innainte do 1870 bănuilor de stat particulare; Banca d'ltaliu, 
Banca de Neapoli şi acea de Sicilia işi impurt intre ele monopolul emisi- 
unii, după eo guvernul a incetat de a emite ei însuşi biletele; Banca Aus- 
tro-Ungariei are acest monopol numai pentru citeva provincii, de oarece gu- 
vernul a procedut la retragerea biletelor de stat, in același timp în care 
termină reforma monetară, 

In Anglia nume: oase bănci emit incă bilote; dar dela actul din 1884, 
nici-o altă instituție wouă mu mai poate avea această prerogativă şi Banca 
Angliei este succesoarea desemnată a tuturor acelor bănei care, pentru un 
motiv sau altal, nu mai pot uza de prerogativa lor. 

intre țările care aa concedat monopolul emisiunii mai sint: Belgia care 
a concedat acest monopol Băncii Belgiei până la 1929 ; Spania, Băncii Spu- 
niel pănă la 1921; Portugalia, Băncii Portugaliei pănă la 1992; Rominia, 
Băncii naționale pănă ln 1930, ete. (L/Industrie Houmaine, Oct. 1905), 


312 1. HOISESCU 


nări complecte din partea statului a tuturor drepturilor şi prero- 
galivelor sale, chiar a acelor inerente ideii de stat, privatizarea 
mijloacelor de producţiune și concentrarea industrială şi comer- 
cială a întreprinderilor au ajuns la maximum cu Întreg convoiul 
lor de rele sociale : scumpirea excesivă a traiului, crizele şi ne- 
siguranța continuă în toate ramurile de activitate, politicianismul 
şi corupția, tte.. Po. aa 

Trei prezidenţi se schimbă la şefia republicei în ultimii zece 
ani avind inscrisă, In fruntea programului lor, lupta contra trus- 
turilor şi reorganizarea vieţii economice subjugate. 

Şi cu toate măsurile legislative şi prohibitive încercate de 
primii doi prezidenţi, Roosevelt şi Talt, coalițiunile au găsit me- 
reu o formă subtcare să răsară din nou şi să tulbure viaţa eco- 
nomică a republicei, scăpind prevederilor legislative. Aşteptăm 
opera actualului prezident, W. Wilson, care pare a nu se mul- 
tumi cu intervențiuni legislative care pot fi oricind subtilizate, ci 
voeşte a păși pe calea acțiunii directe a statului spre a înirina 
cruzimea marelui capital, care doboară tot ce Intilneşte In ca- 
lea lui 1%), 

De altmintreli noua generaţie de intelectuali pare să aibă 
destulă influență asupra opiniei publice pentru a pregăti şi de- 
termina acest curent nou, la care se va ralia negreșit toată ma- 
sa poporului care n'a avut decit de suferit de pe urma vechei 
stări de lucruri, 

Deşi statul nu exploatează aproape nivi o intreprindere a- 
fară de poşte, căci toate celelalte servicii publice ca telegrafe, 
telefoane, Căi ferate ṣi chiar in cea mai mare parte invājāmin- 
tul sint Intreprinderi particulare, —totuşi In ultimul timp municipa- 
lismul incepe a ciştiga teren văzind succesele din Anglia. 

O propagandă vie se duce de „National Municipal Lea. 
gue” in favoarea municipalismului. Încercări reuşite in New- 
York, Baltimore, Louisvile, Indianopolis, Cleveland, Columbia, etc.. 

Şi acum după ce am văzul mersul acestui curent de nați- 
onalizare şi municipalizare în mai toate statele civilizate, să ve- 
dem cum se prezintă lucrurile la noi în țară. 

Noi posedam un numâr de monopoluri liscale mai mare de 
cit în mai toate țările. Astfel avem; Monopolul tutunului (care 
singur produce un venit de 33 milioane anual), al sării, al chi- 
briturilor, al cărților de joc, al hirtiei de ţigaretă în participaţie 
şi al pralulului de puşcă, Alături de aceste monopoluri, la care 
trebue să adăugăm și monopolul îabricării monetei şi in ultimul 
timp al circiumelor la sate, dar care din punctul de vedere al 
acestui studiu nu pot f de un interes deosebit,—statul romin mai 


1) In Mesagiul dela 8 Aprilie 1913, actualul preşedinte W. Wil- 
son declară; „Partidul actual pane cu să nşareze poporul de sarcini 
cit mal repede posibil, sehimbind radical regimul fiseal, aplicind ca tontă 
rigoarea logea contra trustarilor şi monopolvrilor private şi deschizind toste 
dramurila unei prosperităţi generale și continue”, 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA MA 


exploatează : Căile ferate (cu o rețea de 3.590 km.) cu excepţia 
citorva rețele de puțină importanță, care sint exploatate fie 
de întreprinderi particulare ca: Buzău-Nehoiaş, Mărăşeşti-Panciu, 
fie de judeţe ca: Ploeşti- Vălenii de Munte, Pucioasa-Moreni etc. ; 
poştele, telegraful şi telefonal; serviciul luvial şi maritim cu do- 
curile şi intrepozitele din Galaţi şi Brăila, şi portul Constanţa, de 
o însemnătate mondială, precum şi un şantier naval la Turnu Se- 
verin; apoi domeniile şi pădurile statului din care o mică parte, 
circa "he, se exploatează In regie directă; pescâriile şi stațiunile 
balneare (Govora, CAlimâneşti, Lacul Sarat şi Techirghiol), In 
cea mai mare parte concedate; imprimeria statului, Casa de de- 
puneri, consemnațiuni şi economie; —nu mai vorbim de diversele 
instituțiuni financiare privilegiate de stal: Banca naţională, Cre- 
ditul urban și rural, Banca agricolă, Creditul vitico!, etc; iar in 
principalele comune urbane s'a făcut In timpul din urma un in- 
ceput de activitate municipală, asupra căreia vom insista în de- 
osebi mai tirziu. 

Prin urmare tendința spre o gestiune de stat la noi în țară 
este vădită şi o putem constata de altmintreli în atitudinea opi- 
niei noastre publice din ce In ce mai puţin ostilă față cu proec- 
tele diverselor monopoluri şi întreprinderi de stat. ce sau votat 
in ultimii 50 de ani. De unde monopolul tutunului la 1864, subt 
domnia lui Cuza, a fost admis numai în urma unci aprige lupte 
duse in numele principiilor libertăţii economice (monopol care 
de altmintreli n'a durat decit trei ani)j,—in 1872 cind sa votat 
reinființarea aceluiaşi monopol se constată deja o schimbare în 
spiritul opiniei ; iar in 1886, data care corespunde cu Inceputul ac- 
tivităţii municipale din Anglia şi Germania, vedem cit de uşor 
a lost admis monopolul chibriturilor şi al cărților de joc ; şi mai 
tirziu in 1900, pe vremea crizei financiare, monopolul hirtiei de 
țigaretă ma mai provocat aproape nici o obiecţiune. 

Poștele, telegralul şi telefonul au fost dela inceput exploa» 
tate de stat şi publicul n'a avut niciodată de făcut vre-o obiec- 
țiune contra exploatării de stat a acelui serviciu, decit doar mä- 
runte critice motivate de o administraţie delertuoasă. 

Caile ferate au fost la Inceput concesionate unei societăți 
particulare străine,—concesionare motivată până Ja un punct 
în acele vremuri atit de lipsa de capitaluri şi credit a ţării 
noastre cit şi de lipsa de personal ; statul romin a avut gri- 
jā insă să-şi păstreze dreptul de răscumpărare, de care a u- 
zat in 1883. Cu ocazia acestei răscumpârări, chestiunea gestiu- 
nii de stat a lost pusă în toată amploarea ei și, cu toate acestea, 
după cit cunoaştem, ea n'a dat naştere la prea multe discuțiuni, 
—toată lumea fiind ușor convinsă de necesitatea economică şi stra- 
tegică ca mijloacele de transport să fie cu totul in stăpinirea sta- 
tului. 

Mai severe critice s'au ivit cu ocazia inființării serviciului 
de navigație Huvială şi maritima, mai ales că, aproape pretutindeni 


314 L ROISESCU 


statele s'au mărginit numai a subvenționa serviciile similare. 

Faţă cu extensiunea lormidabilă a traficului pe apă. statul 
tomin nu putea râmine nepăsâtor, din moment ce căpâlase ac- 
ces la Mare şi cind pretindea să-şi afirme intletateu pe Dunărea. 
El nu mai putea aştepta, câci așteptase deja prea mult, trezirea 
şi îndreptarea iniţiativei private in această direcție și de aceia 
infiinţarea de câtră stat a primei marine comerciale in 1896 a 
fost salutată cu entuziasm de toți acei ce urmăreau emanciparea 
pe toate căile a vieții noastre economice, Dar creațiunea unui 
serviciu lluvial şi mai cu seamă maritim era sirins legată cu 
creațiunea de debuşeuri largi şi sigure. 

Dacă pe Dunărea, prin natura lucrurilor, găsirea de debu- 
şeuri nu prezenta prea mari dificultăți, pe Mare insă eram re- 
duşi la piețele Orientului, cu care relaţiile noastre comerciale 
trau de abia incepute. 

Acestui fapt se datoreşte dezvoltarea înceată şi extrem de 
dificilă a acestor servicii, care au făcut să se inregistreze aproape 
incontinuu deficite, deficite care— la rindul lor—au expus şi expun 
incă aceste servicii la cele mai severe critice Nu tăgâduim că ele 
prezintă serioase lipsuri şi lasă mult de dorit in modul lor de 
administrație din cauza imcompetenţei comerciale de azi a sta- 
tului nostru. După cum vom arâta insă în altă parte, statul are 
pretenția de a cumplecta lipsurile şi a da o nouă organizație 
acestor servicii spre a le face să răspundă tuturor cerinţelor 
moderne, i 

Se agitā incă și azi chestiunea concesionării serviciilor 
pomenite unei societăţi particulare ; sint insă atit de multe și 
atit de grave chestiuni economice, legate de funcționarea 
lor, incit sperm că statul nu va abdica—chiar de ar fi să 
primească intr'o cinstită tovârășie inițiativa privată— dela rolul 
său principal de conducător şi regulator. 

Insă o activitate de stat care să aibă o influență cit mai 
directă asupra ușurării traiului celor mulți şi a regenerării vie- 
ţii noastre economice şi sociale, a avut loc deabia in ultimii ani. 

Legea tocmelilor agricole din 1907 cu minimul de salar și 
maximul de dijmă şi arendare, şi cu obligativitatea din partea 
proprietarilor de a pune la dispoziţia țăranilor in anumite condiţi- 
uni islazuri comunale,—legea contra țrusturilor arendăşeşti (1908), 
— înființarea Casei rurale (1908), instituţie la care statul contribue 
cu jumătate din capital (5 milioane lei), avind de scop inlesni- 
rea creditului necesar pentruca țăranii cultivatori de pămint să 
poată cumpăra păminturi,— precum şi alte legi, votate subt inriu- 
rirea crizei din 1907,—reprezintă un pas indrăzneţ a statului ro- 
min pe calea internaţionalismului, dacă nu subi forma unei ges- 
tiuni directe, dar subt aceia a unui control și participări în ges- 
liunea privală ce interescază colectivitatea, 

La 1910 se votează legea pentru punerea în valvare a pü- 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 315 


minturilor din sona de inundație a Dunărei, menità să redea 
culturii ţării o suprafață de 500,000 hectare !); iar în 1912 in- 
trăm in faza relormelor de iînnaltă prevedere socială cu legea 
asigurărilor muncitoreşti, care se votează cu asentimentul — în 
ce priveşte principiul legii—a tuturor partidelor politice, şi tot in 
1912 se votează instalația de conducte (pipe-lines) pentru trans- 
portul produselor petrolilere dela centrele de producţie la Con- 
stanţa, precum şi trecerea bunurilor de mină moartă in stăpini- 
rea statului, 

Prin urmare trebue să constalăm că sintem în plin mers, 
cel puţin pe calea, legislației spre lărgirea atribuţiilor şi compe- 
tenţelor statului pe târimul economic şi că opinia publică?) nu 
priveşte de loc cu ostilitate lărgirea acestei activităţi. 

Se naşte insă Intrebarea pentru noi: sintem noi pregătiți ca 
stat a pătrunde mai departe cu pinzele intinse in domeniul naţi- 
onalizării diverselor bogâți naţionale şi a municipalizării diferi- 
telor servicii publice ? 

Nu vom sta la îndoială a răspunde că nu, 

Nu sintem pregătiți. Şi iată de ce: 

Un stat care nu este expresiunea reală a colectivității pu- 
blice şi care are o organizaţie exclusiv politică, cum este statul 
nostru, nu va putea avea o gestiune eficace In domeniul a tivi- 
tâții economice. A pune pe un astfel de stat să gireze direct 
intreprinderi economice, inseamnă a lărgi cercul abuzului, prodi- 
galitâţii şi a lavoritismului politic, 

Dacă azi există totuşi două-trei administrații relativ bune, 
intre care In primul rind vom numi pe aceia a Căilor ferate şi apoi 
a poştelor,— care deşi prezintă inconveniente, imperiecțiuni şi lipsuri 
provenite in special din o prea mare concentrare a serviciilor de mari 
administraţiuni şi din lipsa unei direcţiuni comerciale, cu toate lipsu- 
rile lor, pot suporta comparația, mai cu seamă cea dintâi, cu cele mai 
bune administrații similare din străinătate, —apoi aceasta se datoreşie 
faptului că tocmai, pentru a le scoate de subt influența nefastă a 
statului politic, li s'a dat o autonomie relativă, care le-a permis 
dezvoltarea de azi. Şi incă cu toată această autonomie avem 
de inregistrat şi In aceste administrații din cind in cind ameste- 
cul şi influența dezorganizatoare a statului politic. 

De aceia, innainte de a proceda la mărirea sferei atribuțiu- 


-~ nilor statului şila crearea de nouă organe a acestui stat care să 


satisfacă trebuințele nouă ale societății, vom trebui, dacă voim să 
facem operă sănătoasă. să remediem relele fundamentale de care 


1) O incercare in mic cu deplin succes sa şi făcut de stat la Moșia 
Sparautov, în sapr. da 40 Hectare, 

2) Nu trebue să punem in socoteala spiritului public și nici chiar po- 
litie acea memorabilă dar tristă luptă dusă acum de curind cu ucuziunea 
înfiinţării societășii de tramvae comunale din Bucureşti, care a fost deter- 
minată nu atit de motive și principii pol.tice, et de resentimente politice şi. 
chiar personale. 


316 1 HOISESCU 


ea Dea ae i 80 pam ae a atena ee ETE 


sulere astăzi statul nostru, sfärämind cadrul rigid al statului de 
azi—centralizator şi biurocrat—in care se atrofiază toate activitā- 
şile sociale, 

Spre a da statului expresia reală a colectivităţii publice, 
trebue trezită şi chemată întreaga masă celățeneasca la partici- 
parea vieţii publice și politice, căci este clar câ—pentruca ex- 
ploatarea bunului colectiv să se facă spre folosul tuturor—trebue 
ca guvernămintul să aparțină tuturor. Să nu uităm că un stat, 
care reprezintă în sistemul său de guvernămint numai o minori- 
tate, va ajunge în activitatea sa economică la un administrativ 
arbitrar şi la un favoritism de clasă în detrimentul intereselor 
colectivităţi. Ori nimic nu e mai periculos pentru echilibrul social. 

Şi nu e suficientă reforma electorală —oricit de largă și a- 
dincă ar fi ca— pentru a ne inchipui că totul se va transforma 
ca prin farmec; ci, pentru a ridica viața noastră publică la innal- 
țimea problemelor economice actuale, va trebui ca Insâși orga- 
nizația statului să fie schimbată şi amphficată, 

In starea actuală de organizație, statul ce in genere inapt 
pentru o activitate economică mai largă şi reputația de rău ad- 
ministralor pe care detractorii gestiunii de stat şi a municipa- 
lismului o strigă în toate pârțile şi la toate ocaziile, nu este cu 
totul nemeritată. 

In condițiile actuale, în adevăr statul e un rău administra- 
tor, de oarece atit statul cit şi comunele nu au o organizaţie 
compatibilă cu gestiunea industrială și comercială, 

Cum putem noi cere unui stat sau comunelor,—de tipul 
celor a noastre, —să îndeplinească funcțiuni industriale şi Cò- 
merciale, cînd ele sint educate şi organizate numai ca corp po- 
fitic şi numai pentru operațiuni politice şi administrative, Este 
de admis ca organizația acestor state şi comune politice, tacrus- 
tată în aceleaşi forme de aproape un veac, să se poată adapta 
condițiunilor necontenit schimbătoare ale vieţii economice, cind In- 
seşi societățile comerciale, pentru a se adapta acestor condițiuni, 
trebue să-şi schimbe necontenit legislaţia lor. Dacă voește a lua 
parte activă la viața economică a poporului, statul modern, ple- 
cind dela unitatea naturală — comuna —trebue sâ-și schimbe sis- 
temul actual de administraţie, emancipindu-se şi diferenţiindu-se 
cit mai mult de statul politic și introducind in nova sa organi- 
zaţie principiile de autonomie şi de descentralizare locală și cit 
mai mult spirit... comercial, 

Şi pentru a emancipa administraţia economică de inrluri- 
rea statului politic, trebue a realiza aceia ce a realizat Elveţia, 
ceia ce e pe cale să realizeze Germania și ceia ce am văzut 
că lipseşte Franței —adică a face o cit mai mare sleosebire Intre 
funcţiile pur politice sau guvernamentale ale statului şi funcțiile 
sale economice, între ceia ce Srhaele numeşte Staatswirthschalt 
şi Volkswirthschalt sau intre ceia ce cu o expresie mai plastică 
Saint-Simon denumeşte administrația oamenilor și administrația 
4ucrurilor 1), 


1) Citat de E. Vandervelde, 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 31 


Ori, pentru exercitarea acestor două soiuri de funcțiuni, tre- 
buesc create statului organe dilerite, căci a cere statului să in- 
deplinească cu aceleaşi organe mai multe luncţiuni ar fi cam a- 
celaşi lucru cum am cere organismului omenesc Să se Serveas- 
că cu acelaşi organ la diferite funcțiuni. 

Politica şi administraţia (economică) unei ţări sint lucruri 
tot atit de distincte ca ochii şi urechile organismului omenesc. 
A face administraţie prin politică este ca şi cum am cere ure- 
chilor să vadă sau ochilor să audă, 

Este prin urmare necesar, dacă voim ca administrația să se 
inspire numai de interesul general, indepărtind preocupările po- 
litice, ca —innainte de a da puterilor publice nouă arme—să luăm 
măsuri şi precauțiuni solide de autonomie, pentruca politica de 
partid să nu pătrundă in domeniul politicii economice ; căci, ori- 
ce regim politic am imagina, partidul politic va f totdeauna ten- 
tat de a se folosi, în profitul său propriu, de instrumentul pe care o 
democraţie prea increzătoare i l-a incredințat, 

Neluind aceste mâsuri riscăm ca primele experiențe ale 
gestiunii de stat să fie mult mai detestabile decit acele ale in- 
dustriei private, lucru ce ar duce repede pe cei mai mulţi la con- 
cluzia unei incapacităţi fundamentale a colectivității de a admi- 
nistra direct propriile ei afaceri, 

Spre a judeca efectele acestei imixtiuni a organelor politice 
in domeniul administraţiei economice, nu e nevoe să căutăm în 
altă parte exemple. Ţara noastră oleră din cele mai tipice. 

In afară de administraţiile diferitelor servicii şi bunurilor pu- 
blice puse direct subt dependența diferitelor Ministere, şi In care 
--bine Ințeles— preocupările politice şi electorale prevalează toate 
celeaite consideraţii, dar chiar în cele citeva administrații pe care 
ne am deprins a le considera ca avind o oarecare auionomie 
cum sint d. ex, poştele şi Caile ferate, serviciul hidraulic, ser- 
viciul de navigaţie fluvial şi maritimă şi alte citeva iustituțiuni 
create în ultimul timp cu intențiunea de a fi scoase de subt in- 
riurirea politică ca: Casa Pădurilor, Cusa Meseriilor, etc ,— chiar 
in acestea se resimte adesa amesteculabuziv și dezorgani- 
zator al statului politic. 

In capul serviciului poştelor, de pildă, m'am obicinuit a 
vedea o personalitate politică, —avocat, lost deputat, senator, etc. 
— care se schimbă mai intotdeauna odată cu guvernele şi care 
nu are, şi nicinui se cere,alt merit sau titlu decit acela de a fi a- 
dus servicii insemnate, nu tăgăduim,—dar cu totul de alt ordin, 
decit acela indicat de postul ocupat, — partidului din care face 
parte. Este clar doar că serviciul poştal nu are nimic politic în 
el; el nu poate fi dirijat prin urmare in mod folositor decit deo 
persoană care să aibă cultura specială și competența tehnică 
obținută numai prin absolvirea anumitor şcoli speciale sau tre- 
cerea prin una sau mai multe filiere ale serviciului. 

Pentruce atunci să se pună în capul acestui serviciu uns 


DIR 1. HOISESCU 


figurant politic, care nu poate în termen de citeva zile, luni sau 
chiar ani—alară dacă nu e vorba de un om dotat cu excepţio- 
nale facultăți —să-şi aproprieze cunoștințele și experiența nece- 
sară spre a conduce în mod util o astfel de instituţie. A 

Şi, neputind-o face, el constitue pe deoparte o piedică la bu- 
nul mers al serviciului prin luarea de măsuri arbitrare,— căci, 
oricit de necunoscâtor al nevoilor serviciului ar fi un director 
general, el nu va renunța niciodată la afirmarea autorităţii și 
puterii sale, care aduce cu sine o funcționare defectuoasă şi 
chiar o desorganizare a serviciului; pe de altă parte el este 
poarta de intrare a imixtiunii politice cu tot cortegiul de rele: 
numiri, avansări şi disgraţii nemeritate, care provoacă crearea 
unui biurocratism parazitar prin suprimarea stimulului ce ar tre- 
bui să domnească Intr'o instituție in care munca şi cinstea sint 
ån mod just evaluate şi răsplâtite. 

Acelaşi lucru putem spune şi de Căile ferate, caşi de 
celelalte servicii anexate acestei direcţii : serviciul hidraulic, flu- 
vial, maritim, etc.. Deşi aceste administrații au in capul lor per- 
soane in genere competente, luncţionari de carieră ajunşi la trep- 
tele cele mai innalte ale erarhiei acestor instituţii, insă ei —nefiind 
direct răspunzători de gestiunea lor—trebue să depindă de Mi- 
nisterul lucrărilor publice, —acesta singur fiind răspunzător în fața 
corpurilor legiuitoare ue actele directorilor şi a celorlalți func- 
ţionari responsabili. Nu este aceasta o anomalie destul de ciu- 
dată? Servicii dirijate in fapt de funcționari competenţi, dar ires- 
ponsabili, şi dependente de Miniştri responsabili dar incompetenţi! 

Acestui fapt se datorește lipsa de unitate, continuitate și 
elasiicitate in dezvoltarea acestor servicii, dezvoltare care nu 
pose din această cauză să urmârească şi să păstreze in mod 
“strins leșătura cu trebuințele reale ale țării. 

Acestui fapt se datoreşte—peniru a nu cita decit un exem- 
plu—spectacolul ciudat ce ni-l oferă dispoziția generală a reţelei 
noastre de Câi ferate, dispoziţie în care se vede mai mult pre- 
dominarea unor interese locale sau private decit tendinţa uni- 
tară şi dezinteresată impusă de nevoile generale economice şi 
strategice ale țării. Astfel asistăm la construirea de linii cu to- 
tul secundare şi de interes local ca: Bucureşti-Olteniţa, Roman- 
Buhăeşti, Ploeşti-Urziceni. Urziceni-Slobozia, Pucioasa-Sinaia, etc. 
şi aminâm necontenit construirea liniei de interes general Cra- 
iova-Caracal-Roşiori- Bucureşti. 

Stagnarea pricinuită în anul acesta activității noastre econo- 
mice și care amenința să se transforme în o adevărată criză eco- 
nomică, e o lecție aspră adusă sistemului actual de organizare a 
mijlocelor noastre de transport, sistem dezvoltat subt regimul 
politic de azi. 

Oricite credite s'ar vota, pănă cind nu vom da autonomia 
“şi libertatea de mișcări acestor servicii, ele nu vor putea să 
satisfacă în mod deplin nevoile reale şi complexe ale țării. 

De ce nu am imita exemplul Elveţiei, care, prin legea de 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 319 


organizare a Căilor ferate răscumpărate in 1898, a stabilit o des- 
părțire strictă Intre politică și gestiunea de stat ? 

Acolo administrația Căilor ferate conservă față cu puterea 
centrală o autonomie largă şi desăvirşită. Membrii consiliului 
diriguitor sint desemnați—parte de consiliul federal, parte de a- 
dunarea lederală şi parte de diferitele cantoane. Funcţiunile lor 
sint incompatibile cu funcțiunile politice ṣi guvernamentale. Ei 
sint tt nepoliticieni, în loc de a fi politicieni profesio- 
MIŞU, 

Chiar in activitatea noastră comunală şi județană,— de 
şi conform principiilor constituției noastre şi în scopul emanci- 
pării vieții administrative şi economice locale este încredinţată 
corpurilor elective — consiliilor judeţene şi comunale, găsim to- 
uşi în Moare defectele acestui fel de organizaţiune, 

Alese prin lupta de partide şi puse subt Inrturirea politică 
prin tutela prefectorală, aceste consilii nu sint decit niște auxiliari 
subordonați puterii executive centrale şi ca atare departe de a 
avea inițiativa, imparțialitatea, continuitatea și responzabilitatea 
pe care au crezut să le-o confere legiuitorii cind au incredințat ale- 
gerea lor corpurilor elective. 

Cu astfel de consilii ce se schimbă în masă la doi sau 
trei ani odată cu guvernele politice, 5) şi cu funcţionari incom- 


1) Mesugiul Consiliului fodoral din 25 Martie 1897. 

2) Deşi după legile noastre actuale durata mandatelor adunărilor lo- 
cale esta de 4 ani, termen destul de scurt pentru unitatea şi continuitatea 
unei opere publice, cu toate acestea sint puţini membrii care pot uza de 
mandatele lor pa întregul termen, majoritatea consiliilor fiind dirolvata tn- 
nainte de expirarea termenului pe considorațiuni politice, deşi dizolvarea ar 
fi trebuit să fie un act absolut excepțional, în logătură numai cu grave 
chestiuni de admini 

Astlel pentru consiliile județene, spune un fost prefect (Viaţa noas- 
ră paua de G. Corbescu), dela data punerii în aplicare a legii din 1894 
pănă la 1911 în 20 de județe (lăsind la o parte Dobrogea! s'au făcut 86 
alegeri pentru cas normal de expirare a mandatului, față de 131 alegeri 
în urma dizolvărilor. Cu alte cuvinte din media alegerilor pe judet, care 
a fost circa 7, numai 2 alegeri s'au mr pentru caz normal de expirare 
a mandatului, Dacă um intra în amănunte, am găsi 4 jadeţe în care nu 
s'a făcut docit o singură alegere pentru cazul normal de expirare a manda- 
tului, în 5 judeţe numai 2, în 5 județe trei, ete. Pe de altă parte s'au fä- 
cut în urma dizolvărilor: în ō judeţe cite 7 mlegari, în 4 judeţe cite 6, în 
alte 4 județe cite & alegeri pentru acelaşi motiv, 

In rezumat, dela punerea în aplicure a legii din 184, consiliile jade- 
tiene s'au premenit în întregime la aproape fiecare 2 ani, atunci cînd legen, 
pentru motive prea legitime, a fixat durata gestiunii lor ła 4 ani. 

Pentru consiliile urbane de reşedinţă, situaţia este încă și mai rea. 
Dela 1902 la 1912, în interval de 10 ani, din 32 consilii, unul singur 
şi-a îndeplinit, o singură dată, un mandat normal. Toate celelalte au fost în 
mod continuu dizolvate, ceia ce revine că la o singură alegore, făcută în 
urma expirării termenului mandatului legal, s'an făcut 140 alegeri în urma 
dizolvărilor, In 18 judeţe, consiliile au fost dizolvate pănă la 5 ori în a- 
cest interval; în 9 judeţe consiliile au fost dizolvate în fiecare an, trei ani 
de-arindul ; iar in 1912 s'au mai dizolvat 14 consilii cure fusese alese în 
anul precedent. 

La schimbarea regimului în 1911, într'an singur an s'a cerut dizolva- 
rea a 50 consilii etene (adică tonte), 44 consilii urbane (din totalul de 
72) şi 509 consilii rurale. 


320 I. HOISESCU 


petenţi şi iresponsabili, care-şi ascund actele subt iscăliturile con- 
silierilor şi aceștia la rindul lor subt ordinele mai mult sau mai 
puţin fățișe ale organelor executive (politice), sintem departe de 
a servi cauza permanentă, impersonală şi obiectivă a lucrului 
public, 
Dar nici această reformă singură—autonomia -nu va pu- 
tea fi suficientă să remedieze in mod radical viaţa noastră e- 


conomică. j 
Autonomia ihcredințată serviciilor publice nu trebue sā 


conducă la autocrație, 

Pentruca aceste servicii să funcţioneze in adevär in in- 
teresul general, va fi nevoe de o reformă şi mai adincă n chiar 
modul de administraţie şi de control al acestor servicii, indreptind 
toate deiectuozităţile organizaţiei rutiniere de azi, Inâbuşiie de o 
centralizare dusă la exces şi un biurocratism parazitar și lipsit 
de orice iniţiativă. 

In toate serviciile publice, de stat sau de comună, se simte 
azi o dificultate extremă de a obține un rezultat util—un rende- 
ment efectiv, ca să vorbim în termeni tehnici— chiar dela lunzţio- 
narii cei mai destoinici şi cei mei inteligenţi. 

Cauza este că aceşti funcționari n'au nici iniţiativă, nici 
răspundere. Fiind Incâtușaţi de dispoziţiuni şi reglemente admi- 
nistrative care nu permit, mai cu seamă in domeniul industrial și 
comercial, nici una din combinaţiile şi procedeurile care alcătu- 
esc progresul intreprinderilor private, iar nesuccesul afacerilor 
neprivindu-i direct, ci repercutindu-se pe Intreaga scară a erar- 
chiei biurocratice pentru a se pierde in biurourile direcțiunii cen- 
trale,—nu este de mirare că acești functionari, oricit de destoinici 
ar fi, ajung la urmă, lovindu-se de inerția organizației din care 
fac parte, să se dezintereseze de reuşita intreprinderilor ce le este 
incredințată şi să execute numai aceia ce li se ordonă in mod 
expres sau numai atit cit e necesar ca să-şi moliveze prezența 
lor în serviciu, 

Dacă adăugăm la aceasta şi lipsa de stimul provocată prin 
faptul imixtiunii politice în virtutea căreia viitorul şi cariera u- 
nui funcţionar nu mai depinde de munca şi meritele personale 
ale fiecăruia, ci de considerente cu totul de altă natura,— atunci 
vom avea complect psichologia funcţionarului de stat. 

Cu astfel de funcţionari nu e de mirare câ serviciile de 
stat au tendință continuă de a deveni greoae şi a lincezi In for- 
mele cele mai invechite şi a avea un coeficient de productivi- 
tate mult interior intreprinderilor particulare, 

Auzim de altmintreli în fiecare an, cu ocazia votärii buge- 
telor, cele mai violente recriminări contra plagei funcjiona- 
rismului sterp şi bugelivor,!) şi cu toate acestea nu vecom 
nici o schimbare a acestei stâri primejdioase de lucruri, 


GESTIUNEA INDUSTEIALA SI COMERCIALA ERI 


: Faimoasa descentralizare administrativă este prezentată ca 
un remediu salutar acestei stări, pe care oamenii noștri politici 
o anunţă în programele de opoziţie, dar pe care nu au curajul 
s'o Jnfāptuească atunci cind primesc responsabilitajilé puterii y 
Şi bine fac, credem 'noi, acei ce nu se prâbesc de a in- 
troduce in sistemul politic de azi regimul descentralizării, câci 
nu s'ar face decit să se agraveze starea de lucruri. s 
In adevăr, deşi nu se poate contesta în principiu avanta- 
jele de competenjă şi promptitudine ale administrației descentrali- 
zate, prin punerea serviciilor locale cel mai aproape şi mai grab- 
nic la dispoziția acelor ce au nevoe de ele, ṣi prin cunoaşterea 
exactă şi directă a nevoilor reale locale, —cu toate acestea nu tre- 
bue šā uitām că atunci cind mandatarii și conducătorii acestor 
servicii sint eşiți din lupta de panide, cu cit cimpul de bâtae 
este mai strimt, cu attt viciile administrative sint mai mari, cu 
ae ge ma, șanse ca invingätorih să persecute pe cei in- 
să tolereze şi j îi i 
a d și să inchida ochii la toate neregulele și 
Avem doară exemple suficiente despre aceaa resti 
nea de toate zilele a administrației noastre ladusas k e 
Descentralizarea va putea numai atunci să dea roadele aş- 
teptate, cind—pe de o parte--serviciile publice vor îi obținut o au- 
ionomie cit mai largă posibilă ce e necesară, cum am văzut 
spre a opri influența deplorabilă a intrusiunii politice, — iar pe de 
alta— cind ele vor f organizate pe o bază nouă, inlocuind tutela 
ministerială sau prelectorală prin controlul real şi independent 
ai consiliilor locale şi încredinţind gestiunea directă unui consi- 
hu de administrație, alcâtuit pe anume principii de responsabili- 
ati stabilitate şi cununuitale, adoptind deci în ceia ce privește 
elor sri DA iot ceia ce practica Intreprinderilor private a 
Caci trebue să recunoaștem că azi dezvoltarea Intreprinderi 
lor private, subt forma socittățilur anonime şi a diverselor siste- 
me de concentrare, tinde să transiurme lumea iulustriala din ce 
in ce mai mult intro vasiă biurocrație, in care fiecare iuncţionar 
sau lucrător este o părticică dintr'un organism tot așa de com- 
plex şi impersonal caşi a unei administrații de stat, 


imdoiulă au nevoe de functionari, dar sporul depăsește cu mult nevoi 

cestor administrații. Prea murele ler număr Pa functionarilor În erp 
situație priveligeată, ci una nenorocită: Ji se rlosehid iluzii, pe cure nu o să 
poată niej un guvern să ie sutislucă. Avem azl în ţară, dacă socotim pe cei 
comunali, jndețent si zi statului, peste 145,009 funcționari, Dacă ținem sea- 
mă de proporția functionarilor Isap din populația rurală și de cea orňse- 
uească, la 5 bărbali majori revine upruape an functionar. La sate avem ti 
miloune loc., dintre care numai o mică parte sint funeţionari publici. Am 
ujans astie] să avem funrționuri foarte multi: cei mai mari bine plătiți, coi 
SAO Dee plătiți” (Discurso! d-lui V. Brătianu, în sedista dis 30 Mar- 


12 


i 


L HOISESCU 


Ş 
[i 
Li 


Pentruce atunci să nu transplantăm în intreprinderile de 
stat modul de organizare a celor private, !) cu consiliile lor de ad- 
ministrație răspunzătoare tață de acționari (In cazul intreprinde- 
rii de stat față de contribuabili), cu directorul independent şi râs- 
punzător moralminte şi materialminte față de consiliile ce l-au a- 
les şi numit,,şi cu modul de recrutare şi renumerare a persona- 
lului, nemotivat de alte consideraţiuni decit acelea ale meritului 
şi ale serviciilor aduse întreprinderii, *) NEA 

Regimul inamovibilității funcționarilor, introdus în institu- 
ţiile de stat—judiciare, de instrucție, etc.—In care este vorda 
mai mult de conştiinciozitatea şi calităţile morale ale funcționa- 
rului decit de capacitatea și forța lui de muncă, nu poate fi in- 
trodus cu acelaşi succes în intreprinderile economice, Puse la 
adăpostul influenţii şi arbitrarului politic, prin organizația bazată 
pe principiile de autonomie şi descentralizare, regimul inamovi- 
bilităţii şi a avansării la vechime nu mai poate insemna pentru 
intreprinderile economice decit o primă de incurajare, dată indo- 
lenţii şi incapacității, şi o indrumare spre autocratismul biuro- 
cratic atit de dăunător intereselor economice ale unei intreprinderi. 

in intreprinderile cu caracter economic trebue să domneas- 
că sistemul meritului şi al alegerii pentru a stimula energiile 
şi forța de muncă a funcționarilor şi a face posibila accesiunea 
la cele mai innalte funcții oamenilor tineri, plini de energie şi ini- 
țiativä : calitāți indispensabile în gestiunea marilor Intreprinderi. 

Dacă In administrația Câilor noastre ferate, inamovibilitatea 
acordată funcționarilor ingineri prin legea corpului technic a a- 
dus foloase incontestabile, aceasta se datorează faptului că, lip- 
1) Minlsteal italian Giolitti ca oeazia votării legii monopolizării asiga- 
rărilor pe vinţă spune în expunerea sa de motive: E 

„N'avem întențiunena de n crea un nou organism de biuroerati, ei o 
„udevărată intreprindere independentă, care nu va diteri de afacerile private 
„de același fel, decit prin faptul că ea va fi proprietatea statalui. Faptul 
„că icenstă introprindere aparține statului nu implică ea ea să aibă un cs- 
„actor diferit de acela al întreprinderilor private : pentru noi, singura di- 
„forentă se sta în faptul că proprietarul ne este un particulur=, 

2) Astfel a făcut Anglia pentra a patea da activităţii municipale dez- 
voitarea do azi care este—o recunoaşte toută lumea—incoronată de suecos. 

Comitetul executiv sau directorul care se găseste in capul unei ex- 
ploatări manieipale nn este acoperit de răspundere prin caracterul sân ad- 
ministrutiv, ci el suportă personal greselile pe care le comite, Bine plătit, 
relativ independent, si nelegat de regulele unei comptabilități publice desti- 
mate cu totul unei alte întrebmințări decit aceia a unei bure administrații, el 
poate Înera ca un adevărat industrias. 

El este numit și angajat de cătră consiliul comunal. Acest consilia, 
In rindul ăn, este ales prin un suteagin censitar, dintrun mediu esenţial 
mente comercial, formind astiel adevărate mlanări comerciale, care trans- 
poartă în afacerile publice o parte din spiritul lor comercial, 

Controlul se «xecută In afară de acela al guvernului şi prin o co- 
misiunea „elective nuditor- care exercita un control imediat a eomptarilor si 
gestiunii municipale și reprezintă un fel de dnlegaţia a colectivității econo- 
mice interesate: en judecă legalitatea cheltnelilor, urmărește trauda si-si Jn- 
deplineste această misione pes onoarea funcţiei, in mod grətnit (Vezi 
Jaray. Indastries municipalisées), 


GESTIUNEA INDUSTRIALA $I COMERCIALA 523 


sită de autonomia şi organizarea unei adevărate Intreprinderi e- 
conomice, această inamovibilitate era singurul corectiv al imix- 
tiunii politice. Dar acest tratament special al unei categorii de 
funcţionari a adus cu sine un fel de heghemonie, o dezvoltare 
unilaterală, o impugnare—ca să zicem aşa—a Intregei adminis- 
trații cu un spirit exclusiv technic, în dauna organizării generale 
şi mai cu seamă comerciale a acestei instituții. | 

In organizarea bazată pe principiile de autonomie, compe- 
tență și responsabilitate nu mai poate fi vorba de imixtiunea po- 
litică, de favoruri și protecțiuni,—căci este clar că un director 
care va ști că, pentru a-și conserva locul, va trebui să obțină 
rezultate bune în întreprinderea ce-i este incredințată, va căuta 
să-și recruteze și să trateze personalul avind In vedere numai 
capacitatea și forja de muncă); pe cind azi un ministru sau un 
director general sint preocupați de alte considerente In recruta» 
rea şi remunerarea personalului din administraţiile ce le sint In- 
credinţate, fiindcă cu totul! alte considerente motivează conserva. 
rea portofoliului ministerial sau a postului de director general. 

Numai. dind fiecărui funcţionar partea sa de autonomie şi 
răspundere se va putea spori productivitatea intreprinderilor de 
stat, numai așa se va putea înirina plaga biurocraţiei de azi, și 
numai astfel organizația serviciilor de stat ar ciştiga elasticitatea 
și libertatea de acţiune a câror lipsă o face astăzi improprie u- 
nei gestiuni industriale ṣi comerciale. 

De sigur că aceste condiții nu se pot realiza de azi pe 
mine şi nici nu pot fi sancţionate prin un simplu decret; cele 
reclamă o elaborare legislativă insațită de o educaţie economică, 
la care trebue să colaboreze toate elementele conștiente şi dori- 
toare de binele țării, 

Atunci cind statul romin va fi remediat aceste rele funda- 
mentale, dependente, după cum am văzut, de detectuozitatea sis- 
temului politic şi a modului actual de organizare a administra- 
titor publice, numai atunci statul nostru va putea păşi în 
mod sânâtos in domeniul activităţii economice, unde va găsi un 
cimp destul de larg, fară a impila prea mult activitatea şi ini- 
țiativa privată. Căci trebue să ne ferim de a cădea în sectarism. 

Nu acapararea în orice chip şi cu orice preţ a intregei ac- 
tivilăți private, ce se manifestà in domeniul industriilor pe care 
le-am denumit fundamentale, trebue să urmărească statul, ci el 
trebue să intervină—avind posibilitatea de a o face în mod efi- 
cace— numai acolo unde inițiativa privată abuzează de puterea sa, 
in dauna majorității populației sau acolo unde din cauza renta- 
bilității nesigure sau prea mici a unor Intreprinderi, iniţiativa 
particulară se dezinteresează de dezvoltarea şi bunul lor mers. 


1) Aceasta nu exelule însă că și întreprinlerile economice să albă un 
regulament în caro să se prevadă anumite condiții de admisibilitate, stabili- 
tate şi penalitate a Înneționarilor și a cărui justă aplicare cade în atribu- 
tiile directorolui și eventual a mnel comisiani speriale. 


pe 1. HOISESCU 


i i i sior industrii, a- 
de pildă, ') în prima categorie a ace : 5 
mică S jakia para ei centrale care regulează circulația. pupa: 
rilor şi relațiile dimre. oameni, statul are de apr pa d ră 
aizat ia primul loc transporturile pe uscat şi pe apă, a amară read 
ficienţă stinjinește ie ra parcurg ear noastre naţi 
jerderi considerabile in avuția ţării. i 
a Ultimele evenimente politice (mobilizarea piaco. gas Anna 
carul să pună în o. tristă evidenţă lipsurile și deiectele 
e ri ferate actuale sint neindestulătoare ŞI departe pd Aa 
putea face laţă in mod ia: gi TT E și 
ede-in ultimii ani. Cauza rezi i fi 
era mijloacelor materiale,— linii, vagon see Y cae rep 
i i te in , 
depozite, ateliere, etc.—pe de altă par asrezbgp nica ud 
rezidă—cum am mai spus—in lipsa orga izârii ce : 
a dileriielor servicii și In reaua întrebuințare a materialului ce 
îi Poze de comunicaţie pe apă sint şi mai aperi 
am putea spune chiar că le avem numai de formă. O prag dag 
citeva zeci de vase şi vro 15 remorchere pe Daniren şi ie, 
iar pe Mare 5 cargoboturi vechi de t? bug a ia po e 
curind,—toale avind un tonaj total de cite 
uda cind numai prin portul Sulina putem compta see 
nostru la 5 milioane tone. lată cu ce llotă voim noi s 
im pieţile Orientului ! . 
a răi astfel de mijloace de transport nu trebue să ne pene 
că produsele țării noastre se transportă greu Şi poumpa t t 
pierd, se strică, se întirziază mărturi, şi ca se aduce a p 
gube producţiunii și muncii naționale. i 
à here dàm acestor intreprinderi o structură cu zare 
rat comercială, conducindu-ne de principiile de h ceea ee 
gzanizare ce am enunțat mai sus, pentru a putea să le bai 
potrivit nevoilor reale ale țării şi paralel cu dezvoltarea ec 
mică a ei, leii t 
mi Şi pentru a complecta opera desăvirşiă in domeniul pusei 
triei iransporturilor, statul nu trebue så Intirzie de a g mă $ 
zabile riurile principale ale țării şi a Incepe construirea de ta mesa 
iuri cart să lege aceste riuri intre ele sau cu Dunărea, -n sar 
astfel putind pune in adevărata lor valoare avuţiile ţării și 
ales acele din regiunile muntoase, € f A, 
Odata cu aceste lucrări de navigabilitate şi canalizări s ar 
putea realiza şi irigarea terenurilor imprejmuitoare, ceia a ar 
impinge lorțaminte agricultura pe calea acelei faimoase cu e 
intensive, menita a spori aşa de mult rodnicia muncii națiuna e 
Liber este statul să-şi asocieze in toate aceste lucrări, In 
măsura in care va crede de cuviință, inițiativa și capitalul pri 


ârgini ine indari care 
1) Ne mărginim să trecem aci în revistă principalele întreprind 
cad in te de iniuenţă a statului, rezervindu-ne dreptul u reveni cu uită 
ocazie în detalia cxupru Becărei intreprinderi, 


GESTIUNEA INDUSTRIALA SI COMERCIALA a25 


vat ; aceia ce este esențial însă e ca el sānu abdice nici un mo- 
ment dela rolul conducator. 

Trecind dela industriile de transport la celealte instituții 
centrale care asigură relaţiile intre oameni, nu vom stăĂrui usu- 
pra poştelor. telegrafelor şi telefoanelor a' căror caracter etatist 
nu-l mai discută nimeni azi, și ne vom mărgini numai să spu- 
nem şi aci câ, pentru satisiacerea deplină a necesităţilor publicu- 
lui şi societății, aceste servicii trebue şi ele sa fie bazate pe 
aceleaşi principii de autonomie și Organizare pomenite mai sus. 

Mai departe statul trebue sa caute a dezvolta din ce in ce 
mai mult instituțiile de credit. tinzind cit se poate mai muit spre 
democratizarea capitalului. Inceputul este făcut prin Banca Na- 
ționalā şi instituțiile de credit patronate de stat, precum şi prin 
bâncile populare, 

Mai de vreme sau mai tirziu, instituțiile de credit vor tre- 
bui să aparțină în intregime statului, atunci cind lumea vaf pā- 
trunsă de corcepfiunea câ in rinduiala justă a lucrurilor sta ca 
supravaloarea nemuncită aparținind colectivități nimeni nu o 
poate specula şi statului îi incumbă datoria de a i-o restitui In 
mod integral. 

In o ordine de idei apropiata stă problema asiuurărilor si 

a asistenții sociale nu numai a celei muncitorești, care este à- 
bordată prin legea meseriilor de curind pusă in aplicare, dar a 
tuturor formelor de asigurare, pe viaţă, incendiu, agricultură, ctc 

Statul nu poate privi cu nepăsare ca în numele unei ide, 
de innaltă prevedere socială, cum este asigurarea, publicul să fe 
speculat şi Inselat de citeva societăți care g'au constituit în țara 
la noi un adevărat monopol privat cu beneficii —nu putem ate- 
nua atributul— scandaloase. 

Se impune deci ca statul, călcind pe urmele Italiei, să mo- 
nopolizeze toate asigurările, ') cu atit mai mult cu cit inceputul 
e fâcut cu asigurările muncitoreşti, st just ar fi ca numai o sin- 
gură clasă să profite de solicitudinea şi pratecțiunea statului 

Dacă trecem acum la a doua categorie de industrii funda- 
mentale, adică acele care produc materia brută necesară celor- 
lalte branşe de industrii ca petrolul, lignitul, sarea, carierele şi 
orice mine, precum şi pădurile, căderile de apă, etc.,—vom obser- 
va că—aceste industrii lormind baza pe care se reazimă Intreaga 
noasiră viaţă economică, —este imprudent şi periculos a le lasa 
jocului inițiativei private, a cărei fluctuații şi dezordine pot så 
pericliteze intreg edificiul economic. 

Numai statul poate oferi condițiile de siguranță și de sta- 
bilitate a acestor industrii de care are nevoe—pentru n cântinuă 
dezvoltare— viața economică a unei țări tinere ca a noastră, *). 

Și apoi, in afara de aceste avantaje imediate ale exploată- 


1) Germania sre asizurările contra incendiilor monopolizate de aproape 
trei sarole. 


3) Avem un exempla vorbitor în eresterea actuală exorhitantă a pre 


Di 


da i MOISESCU 


a pe eee e meant în eee imbata 


rii de stat, trebue să mai ținem seamă şi de faptul câ avuţiile 
solului și suLsolului, alcătuind patrimoniul pe care generaţiile 
şi-l trec dela una la alta, nu avem nici un drept ca noi să an- 
gajăm in mod necondiţionat acest patrimoniu în dauna generaţi- 
ilor ce vor urma, 

Exploatarea particulară este ştiut câ nu are in vedere con- 
servarea şi amenajarea rațională a avuţiilor ce fac obiectul intre- 
prinderii lor, ci storc “let ce poate îi mai de valoare şi cit mai 
repede, lără a se Ingriji cit de puţin de ceia ce va urma. Ex- 
ploatarea sălbalică—R aubbau—este caracteristică exploatării par- 
ticulare in această categorie de industrii. 

Nu e nevoe să amintim de minele de fier ale Belgiei, „mi- 
ses au pillage par leurs concessionaires”, (spune deputatul socia- 
list belgian E. Vandewelde), nici de basinurile huiliere din An- 
glia, ruinate şi compromise pentru 50 de ani de o exploatare par- 
ticulară lacomă, — ci e destul să privim la noi in ţară ceia ce se 
petrece cu exploatarea sau mai bine zis cu devastarea pâdurilo: şi 
a zăcămintelor de petrol de câtră societăţile particulare, in ge- 
nere străine, spre a ne convinge de tristul adevăr. Munții in- 
iregi au rămas goi de pe urma acestor exploatări, mii de hec- 
iare de pădure au fost exploatate fară amenajamentele impuse 
de codul silvic şi fară a se lua măsuri pentru regenerarea på- 
durilor exploatate. Societăţile particulare n'au avut in vedere de 
cit rentabilitatea capitalurilor lor, fară a se ingriji că prin acest 
jel de exploatare nu numai că se sleeşte in mod risipitor o bo- 
gâție principală a ţării, dar se schimbă insuşi climatul ţării, regi- 
mul ploilor şi al apelor,— pâgubind prin aceasta în mod indirect 
agricultura şi industria Intreagă a ţării. 

Acelaşi lucru şi cu zâcâmintele de petrol, 

Nu putem şti cu siguranţă intinderea acestor zăcâminte in 
țara noastră, nu putem şti valoarea io viitor a acestui minunat 

izvor de energie, şi cu toate acestea regiuni intregi sint astăzi 
pierdute sau compromise prin săcâtuirea de câtă societățile par- 
țiculare străine numai a zăcâmintelor uşor și eftin de exploatat 
şi prin inundația apelor subterane provocată de o exploatare ira- 
țională și o economie rău ințeleasă. 

Si dacă ar fi numai aceste motive de salvgardare a intere- 
<elor generațiilor viituare ale ţării şi incă ar fi sulicient pentru a 


țurilor olulai şi derivatelor lui, creştere nemotivată #atracit nici una din 
condiţiile esenţiale alo producţiei acestui produs nu sau modificat in a- 
ceastă proporție in ultimul timp. Această creştere, cure este aproape 0 tri- 
plare a preţurilor dinnainte, a cauzat ò întreagă pertorbațio în industriile des- 
tul de numeroase ce sint in strinsă dependență sle industria petrolului, Peste 
3000 de morari cure introduseseră motoare de luuzină, coia ce insamnă o 
investire de aproape 2 milioane numal In instalatii, se văd azi siliţi să re- 
bunja la acest izvor de energie din cuuzu scumpetei benzinei (dela 8,50 la 
34 loi). De asemeni Căile ferate care introduseseră ţiţeiul ca combustibil li 
majoritatea locomotivelor, se altă azi intrun grea impas din cauza acestei 


scumpiri. 


GESTIUSEA INDUSTEIALA ȘI COMERCIALA 327 
a. 


opina asupra exploatării de s 
stat, d 
Sanţe — asupra cărora am insistat, altada:ă in coloanele acestei 


care pr i i 
rai ata p pearl poe a prima necesitate a omului 
evite ile + apa, pine, zahar, gaz şi 
e minat, electricitate, combustibil, imbracaminte alia onia 
use iermaceutice, etc, e ii tei 
și 7 o , 
dul prin a iie loc că protecționismul indus. 
t Xägerat de urcat, a f 1 i 
exäg orţat ev ; 
trá i engine Spre o privatizare din ce in ce pi as i tzara 
SP ete 4 za incerca să depiasâm cauzele scumpirii excesive 
rii gti fer Arms In țara noastră de un şir de ani făcin 
ee irita a numai de Imprejurări fatale : creșterea popula- 
me e Eat ăuruiul, ele, nu este mai puțin adevărat ca regi 
eet: Aa protecţionist, de care industriaşii au uzat şi pa 
a Ci ere uit intro măsură Insemnată --după noi cea i gog 
pnatä—la inasprirea condițiilor de traiu a clasel op? 
mijlocii, elor sărace şi 
iş di i tii 
m anii naea scompie traiului e un fenomen general şi 
nt, d or împrejurări fatale lege uşi 
ta Iri; egate de inst - 
sari re gin ue ne Înca a suporta această ans 
narg sura subt care se manifi | 
sa à j itestă in toate țările : 
* ni gar dna a plăti, subt pretextul incurajārii eah o pa 
emisa: Ă e prima necesitate ca zaharul, lemnul petrolul 
men ne, să è construcţie (varul, cimentul, cărămida, etc.) alimen- 
e e, ; un preț indoit şi Intreit ca în alte tàri din cauza € 
ane şi et facute intre industriaşi naționali nu atit ps 
See ema pp de conservare a industriei, cum ar li acela al 
iapă iesi beta lucției in limitele consumaţiei, cit pentru a putea 
pinge pohafiunea populației naționale la limita ce i 
tariful vamal exagerat de urcat. căci 
fu Rei rime a aa orei simt de judecată, nui plătim 
- ategoriiie de marfuri produse de fabrici 
p t 
auge tu, decit acelea pe care le importăm din o reia 
e i celea din urmă au de suportat insemnate cheltueli d 
tansport şi vamă, n seta 
ea proprietarul casei de inchiriat, care reclamă chiriile e 
ude gari pa: care le cunoaştem cu toţii, fiindcă materialele de cons- 
gi. ce a amida, varul, cimentul, lemnul, cuele, ete — măteriale 
| importate, —a trebuit să le plat cu 
i im] ească cu u 3 . 
ră ali din cauza cartelurilor şi invoelilor ilicite. dei fabri 
Tanp Suta şi pănă la umilul vinzâtor de piață care si 
Fann raeg legumele sale, ce iarâși nu le-a importat, un pre 
n ma mare ca in trecut, fiindcă, spune el viaţa ez 
z 5 


523 1. HOISESCU 


seen te nana moaca ceea 


scumpit astazi — imbrăcăminte, locuință, incălzit, zahar, pine : 
toate sint scumpe—şi ca atare Înrțal e şi cl să vindă mai scump 
cartoful ori fasolea cultivate pe petecul sâu din marginea oraşului 
cu tot atita muncă cași în trecut: întreaga viaţă economică este 
incătuşată, ca întrun cerc ce se stringe din ce în ce mal tar, 
de acest fenomen al scumpirii traiului, de pe urma căruia su- 
feră toate păturile sociale consumatoare, fapt care Incepe să aibă 
acțiune nu numai asupra stării economice şi sociale a ţării, car 
chiar asupra condiţiilor politice, 

Statului şi in special municipalităţilor le e rezervat un rôl 
mare In rezolvirea acestui grav problem, 

Pe lingă mijloacele indirecte pe care le posedă statul, pentru 
a indulci consecințele aspre ale acestei stări de lucruri cum 
ar fi: reducerea taxelor vamale la o limită rezonabilă, — ceia ce ar 
avea de efect imediat scoborirea prețurilor la o categorie Intreagă 
de mărturi: apoi dezvoltarea maximă a producției agricole prin n 
cultură intensivă la care statul poate contribui prin îmbunătăţiri 
funciare. irigații, canalizări, prin industrializarea agriculturii și 
prin reconstituirea micii proprietăți, — în afara acestor mijloace, zic, 
municipalitățile au posibilitatea de a interveni direct luind în ex 
ploatare acele categorii de intreprinderi speculate sau nezlițate 
de inițiativă privată, YE i 

„Comunele trebue să iasă din malul lor pur administrativ, 
pentrucă cie sint responsabile de viața, de siguranța şi de hu- 
na stare a comunitāților"; expresia este a lui Chamberlain, care 
e un progresist destul de moderat. 

Autorii legii de organizare a comunelor noastre (legea din 
1494) au văzut în comună un organism administrativ ŞI nu un 
organism economic şi de aceia sarcinele comunelor enumâraie 
de această lege se reduc la cele de ordin mai mult sau mai 
puțin administrativ, Abia în uitimul timp necesitățile complexe 
ale vieţii moderne au impins comunele urbane spre n lărgire a 
atribuțiunilor lor, mai ales în categoriile serviciilor j de higiená, 
salubritate şi transport. Deşi legea din 1894 nu limitează în mort 
restrictiv serviciile pe care comuna je poale miunicipaliza, întru 
cit art. 5 (al. f.) spune categorie că comuna poute să subviră 
(afară de sarcinele enumărate prin avea lege) la orice sarcini 
i-ar mai fi impuse prin lege, totuși există o opinie tradihonală, 
care a fost până mai dâunâzi in vigoare în erle mai multe țări, 
in baza căreia unele servicii ca: apa, iluminatul, caile de comu- 
nicaţie, pot f de fapt exploatate in regie său concesionate de co- 
mună, iar altele tot atit de esențiale ra: lucuință, combustibilul, 
alimentele etc. nu pot fi exploatate decit de industria privată, 
Desigur că această diierenţiare intre servicii tot ailt de esen- 
tiale trebuințelor omeneşti nu-şi poate avea altă explicare decit 
aceia câ exploatarea țechnică a primei categorii de servicii nu se 
poate face în mod convenabil decit suht forma de monopol, pen- 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA 22 


iru simpla rațiune de ordin economic că exploatarea acestor ser- 
vicii subto singură direcţie, aduce cu sine o considerabila scà- 
dere de cheltueli. Nu vom vedea două companii de gaz sau elec- 
tricitate impărțindu-şi clientela unni singur raion, nici 2 compa- 
nii de tramvae exploatind aceleaşi linii. Cind prin excepţie acea- 
sta se  întimplă—cum ar fi cazul chiar în Bicurești—alunci 
aceasta nu poate fi decit o stare de provizorat, care duce în 
mod necesar, experiența a probato totdeauna, ori la dispariția 
uneia din societăți ori la fuzionarea lor. !) 

Şi dacă serviciile din această categorie nu pot [i exploa- 
tate decit subt formă de monopol, cine urmează să aibă exploa- 
tarea acestui monopol: Comuna sau societăţile private ? 

După indelungate controverse, care se invirteau cum am 
văzut asupra principiului de libertate economică, s'a ajuns în fine 
în mai toate ţările-—graţie avantagiilor realizate pentru consu- 
matori prin incercârile reuşite ale municipalităților engleze și ger- 
mane ?) şi a altor țări—la concluzia aproape generală că comu- 
nele pot să preia farà contest exploatarea acestor servicii şi In 
multe țări s'a inscris ca un monopol rezervat excluziv comune- 
lor exercitarea acestor servicii. 


1) In Glasgow au funcţionat mult timp 2 companii pentru serviciul s- 
mpi, care-și făceau o nprigă concurență în dauna con-umatorilor. Cartierele 
ogute erau disputate, pecind colo sărace ersun lăsate fără apă. In 185p 

municipalitatea puse capăt acestei aventuri și răscumpără ncest serviciu spre 
multamirea tuturor consamutorilor enre puteau acum, fără nici o diforenlă 
să aibă apă bună și suficientă. Acelaşi lueru În Liverpool şi încă aci cazul 
deveni și mai grav, din moment ce ambela societăţi au fuzionat; prețul apai 
se orc uşa de mult incit cei săruei erau nevoiți să o corgească. 

3) O comparaţie clasică între explontarea romunală și cən privată o 
oferă donă orase engleze pentro servicial gazului do iluminat, La Manebes- 
ter gazul este în regie, iar la Liverpool este eoneedat. Populația din Li- 
verpool eşte gazul cu 23, mai scump en cea din Manchester, în plus ece- 
tàțenii liverpool plătese 8.75 fr., lneaţinneu comptorului, un depozit de 
trei ori mai mare şi choltuelile de instalaţie, eare sint gratuite la Manches- 
ter. Dacă antrepriza gazului ar fi fost făcută în aceleaşi condiții la Mup- 
chester casi la Liverpool, consumatorii din Manchester ar fi trobuit să piš- 
teară anual 5.400.009 fr. in plus: în loe de aceasta orașul Manchester rea 
lizează un profit de 1.730.000 fr. din enre jumătate revine direct ectătenilor 
subt formă de scădere de impozite Si acesta nn o doeit un cag tipie, In- 
treaga experienţă engleză este doveditoare. Lu Glasgow punerea în regie a 
tramyaelor a toincidat cu o scădere de 33", a tarifelor. (La Garnier). 

In Geneva, orusul earo à preluat dela 1896 serviciile de np, gaz și 
electricitate, roulizează un mie beneñeiu din illaminat și din apale menajere, 
insă distribuo strict pe pregu? costalni forţa motrice hidraulică şi electrică. 
Prin combinaţii ingenioase, a scoborit preţul lampi de 50 Watts la o mij- 
locie de o centimă și un sfert pe oră, po cind vechile companii particalure 
ineâsiu 5 eentime, 

Mutin citează donà orase mici în Anglia, cure furnizează gazul în 
mod gratuit la toţi loenitorii. 

Lu Sehaerleek în Belgia, spune Vunderwelde, deficitul serviciului upe- 
lor este acoperit prin n taxă speciali proporţională cu venitul. 

La Paris, companiile de gaz particulare furnizam pănă mai anii tro: 
cuti gazul de iluminat cu J0 centime m. e. (tarif fixat încă dela începutul 
instalațiilor) pe cind în orașele engleze in eare aceste servicii au lost ma- 
nicipulizute se plătește numai 8—10 centime pe metrul eub. 


80 1. BOISESCU 
Ce = 


La noi chestiunea de drept e destul de vagă în această 
privință—şi aceasta s'a constatat odată mai mult din discuţiile 
memorabilului proces al tramvaclor comunale—iar de fapt co- 
munele nu exploatează in regie directă decit serviciul apelor, 
celelalte servicii fiind In genere concesionate mai în toate ora- 
şele societăţilor private sau cel mult societăților cointeresate, De 
şi considerăm in principiu gestiunea directă ca forma cea mai 
potrivită şi mai avantajoasă, pentru exploatarea intreprinderilor 
de interes colectiv, totuşi innainte ca comunele să primească o 
organizație cu adevărat comercială, nu le putem incredința in- 
treprinderi cu caracter industrial şi comercial prea complex. 

De aceia considerăm forma cointeresată ca un provizorat 
superior intreprinderii particulare, trebuind insă să tindă câtre 
gestiunea directă, 

In privinţa celeilalte categorii de servicii se contestă în ge- 
neral comunelor competența gestiunii subt motivul cunoscut că 
är lovi prea direct libertatea comerțului şi industriei, 

Țările practice, Anglia şi Germania, cind s'au convins de 
eficacitatea municipalizării ; din experiența făcută cu serviciile din 
prima categorie, n'au stat prea mult să-și piardă vremea în ast- 
iel de consideraţii teoretice ci au procedat cu energie şi stâăru- 
ință la introducerea regiilor directe in toate direcţiunele ce ve- 
neau In atingere cu trebuințele generale, 

Populaţiunea nu întreabă dacă municipalitațile fac socia- 
lism sau nu, ci faptul că plăteau mai eftin apa, gazul, electrici- 
tatea, și in ultimul timp pinea, carnea, cartofii, locuinţele şi com- 
bustibilul, era cel mai convingător argument pentru menținerea, 
desvoltarea şi extinderea acestei activități comunale. 

La Reggio-Emilia, in Italia, comuna deschide o farmacie 
municipală şi imediat aceasta vinde medicamentele cu 66" mai 
eftin decit farmaciile private. La Friburg in Brisgan, se des- 
chide o măcelârie comunală, care reduce prețurile cu 12" şi pune 
astfel capăt speculei practicate de sindicatul măcelarilor şi lucru 
curios, a doua zi după deschiderea mâcelăriei comunale, preţul 
pinei se scoboară ; brutarii Ințelesese lecţia, 

La Vevey, anii trecuţi, comuna cumpără cartofi en gros şi-i 
revinde cu 9 fr. 70 suta de chilogr,—ceia ce face aproape 25° 
subt cursul obişnuit. 

La Verona, comuna crează o brutărie municipală : pinea 
se vindea innainte cu 51 centime kilo: brutăria municipală o face 
de o calitate mai bună şi o vinde cu toate acestea cu 42 cen- 
time, deci cu 20%, mai eltin. 

La Budapesta acelaşi fenomen : brutăria municipală vinde 
la inceput cu 26 centime, apoi chiar cu 22 centime kilo de pine 

"superioară ca calitate a aceleia pe care brutarii particulari o vin- 
deau cu 37 centime şi pe care, după deschiderea brutăriei co- 
munale, au scoborit-o la 28 centime. Prin urmare brutăria mu- 


GESTIUNEA INDUSTRIALA ȘI COMERCIALA sar 


niĉipalāă u izbutit să realizeze consumatorilor o economie de 
“le T). 

la Zürich, cum am văzut, comuna Insărcinează societatea 
cooperativă „Lebens mittel verein Zilrich* cu vinzarea peştelui 

pe preţul costului doar cu prelevare de 2—3" şi izbutește ast- 
fel să scoboare preţurile cu 30— 50°, 

Alte orașe din Elveţia ca Saint Gall, Lucerna, Berna, Lau- 
sanne şi oraşe mai mici se ocupa cu regia directă alimentară 
(cartofi, legume, peşte etc.) precum şi cu aprovizionarea combus- 
tibilului, reuşind să scoboare preţurile concurenţii particulare cu 
18—24". pentru cartofi şi legume, şi cu 15—40. pentru com- 
bustibil, | 

Țara noastră e linără şi în plină dezvoltare incă, la noi nu 
poate fñ vorba de tradițiuni scolastice atit de inrădăcinate, _ Ineit 
să avem de dus lupta grea pe care au dus-o celelalte ţări. Re. 
zultatele practice realizate din experienţa celorlalte țări, trebue să 
pu fie singurul criteriu pentru indreptarea activității noastre mu- 
nicipale, si: i 

Construirea de locuințe eitine, aprovizionarea şi vinzarea 
in regie a lemnelor de foc și cărbunilor, regia directă alimen» 
lară (măcelārii, brutării comunale, regia directă a peştelui, legu- 
melor, laptelui, untului, etc.) amenajarea halelor şi mijloacelor 
de transport eltine şi directe (trenuri alimentare) ateliere şi ma: 
gazine comunale in legătură cu industria casnică, etc. et, 
jată domeniul lecund spre care ar putea cit de curind să se in- 
drepte activitatea municipală a oraşelor noastre, 

Incercările timide ca societatea comunală pentru construi- 
rea de locuințe eltine și depozitele comunale de lemne de loc şi 
càrbuni, Incercate de primăria Bucureşti, pentru a cãror iniţiativa 
avem toate cuvintele de laudă, nu sint insă decit umbra palidă 
a nui întreg sistem de activitate, bazat pe o nouă organizație 
cu adevărat comercială a comunelor. $ NAR, 

Caci repetâm, comunele lărgindu-şi necontenit atribuţiile ce- 
rute de necesitățile complexe ale vieţii moderne, se transtormă 
in adevărate case de comerţ, pecind legislația şi sistemul lor 
de administraţie datează din o epocă In care ele nu lăceau acte 
de comerţ, 

Prin urmare pentru a deschide comunelor un cimp larg In 
activitatea economică, trebue så punem de acord legea cu fap- 
tele, înscriind in lege, aşa cum a făcut Italia prin legea din 29 
Martie 1903, competența generală a comunelor, adaplindu-le 
on sistem de administraţie hazat pe principiile expuse de auto- 
romie şi responsabilitate, . : 

Caci nu înţelegem prin această lârgire de compelențe şi a- 
ir.buţii, să Inființam din comună o instituție autocrată, ci Inţele- 
gem crearea unui grup Social nou, care să reprezinte expresia 


i Edgară Milhaud „Annales de la regie directe“, 1911, 


332 "1 MOISESCU 


— 


desăvirşită a tuturor cetățenilor, debarasați de intermediari şi tn- 
grijindu-şi singuri de propriele lor interese, 

Comuna viitorului tinde a fi o cooperativă de consumatie, 
care atlta se va fi dezvoltat incit va fi cuprins in ea intreaga 
masă a cetățenilor. 


Sfirşind acest studiu, nu trebue să uităm a adăuga că ina- 
ceastă mișcare spre o nouă forma din viața economică, se vor 
inregistra desigur şi oarecare nereuşite, (vezi cazul primarului 
din Elbeul)!) de care nici activitatea privată nu e scutită ; se vor 
intilni greutăţi provocate mai ales de pasiunele ŞI interesele con- 
trarii a citorva care clştigă azi banul ușor al spoliaţiunii şi al 
trindăviei, şi care nu se vor impăca aşa repede cu ideia că de 
acum Innainte nu vor mai putea compta decit pe serviciile reala 
ce vor aduce societății. Toate aceste dificultăţi însă, nu vor pu- 
tea să impedice calea deschisă spre societatea viitorului, socie- 
tate care se va constitui pe aceia a trecutului, cu aceleaşi ele. 
mente şi cu aceleași instituţii chiar, nu răsturnindu-le insă, ci 
numai dispunindu-le așa fel incit să curespundă nevoilor noua şi 
timpurilor în care trâim. 


C. Hoisescu. 


BIBLIOGRAFIE 


Jaray — Industries pe artar 
> send la réie sta ră 1910 — 1312, 
ym verat.— soeielisne municipal en Angleterre E 
sultats financiera. . = i p au în 
Jves Guyot—Sophismes socialistes et faits cemomiqurs, 
. „a _ Gestion par létat et les municipalités, 
Zeitachrijt für Komunal potitil: und Gemeinde Socialismus. 
Municipal Jearbook, 1908—1910, 
A Duguit—Ze droit social, le droit individue? et ta transformation de 


L. Garnier.— Ia lecon de létranger, 

B. Schaw.—Municipal gorernment in Continental Europe. 

Paul Louis. —Mistoire mouvement dical en France. 
ja „Le sindycalisme contre Vitat. 

Le Roy-Benulieu. 7/ctat moderne et ses fonctions. 

Thissen 0. —Saziale Toctigkeit der Gemeinden. 

i A Fredbatae & Lewy site —L'orpanisation Cemmomigue da la co- 

A. Mater.— le socializme conservateur., 

Leonard Darwin (Maj)— Municipal trade. 

K y Énna Pp A ae pp Ai Tirolulion îmluatrielie, 
vista economi nancia 7—19] 2). 

Viaţa Romintască 10081018). (Vi 


1) Esto încă ta memoria tuturor enzul de anul treeat a marulni 
din Elbeuf, eare se sinucide din cunza nereusitei retard ie esre le 


comuni, —ecaz ce n fost asa de exploatat d A 
rimentul ideii gestiunii comunale. xploatat de presa reacționară în 


Cronica literară 


æa 


Alired de Vigny 


Franja serbează anul acesta 50 de anf dela moartea poetului 
care a lost una din gioriile ei cele mai pure. 

Printre marii poeţi romantici din prima jumătate a secolului trecut, 
Vigny apare ca o forjă izolată. In viață el na cunoscut ca dinşii suc- 
cesul şi a fost aproape un Învins. Nici azi şi nici mai tirziu poezia lui 
nu va atrage mulţimea și nu va fi niciodată accesibilă maselor. 

Cu ca, sintem departe de spontaneitatea și abundența unui Lamar- 
ine, de elanul şi puterea vizionară a unul Hugo, de pasiunea aprinsă și 
tinără a lui Musset, Și totuși în fața operei atit de viguroase şi de bo- 
jate a acestor trej mari reprezentanţi ai romantismului, unii îndrăznesc 
să prefere poezia intelectuală, sobră, severă, a lui Vigny. 

Ei descopâr într'insa o esență mai prețioasă, mai fină, cu un par- 
fam mai rar. 

Aş vrea, după atiția alţii, să poj lămuri ceva din ceia ce face ori- 
jinalitatea şi farmecul acestei poezii și să pot fixa citeva trăsături din 
Vzionomia nobile! personalități care a creat-o. 

Unul din caracterele care se observă dela prima vedere În poeziile 
lui Vigny e impersonalitatea, Romantismul a adus in lume libera èx- 
panziune a cului și poeţii săi au umplut universul cu coniidenţi asupra 
misterelor inimii și a aventurilor vieţii lor sentimentale și intime. 

Nimic din toate acestea la Vigny. El na dezvălit niciodată, nici 
chiar prietenilor, tainele vieţii lui sufletești și Sainte-Beuve spunea des- 
pre dinsul că a trăit totdeauna secret. Impotriva acelor care-și etalează 
personalitatea şi o dau în spectacol vederilor profane, Vigny avea no- 
tija repugnanță a sufletelor distinse şi un sentiment de rezervă şi de dis- 
crepie l'a îndepărtat totdeauna să facă acest gest care į se părea vulgar. 
Canţininiu-şi sensibilitatea lui extremă c'o iorță morală superioară, Vig- 
ny ma volt să dea lumii nimi: dintrinsa ci a căutat să o impresioneze 
numai prin idei, 


834 OCTAV BOTEZ 


e 


Dar, pentru a nu cădea îintr'un didacticism abstract şi rece, el tre- 
buia să dea acestor idei o formă poetică concretă și vie şi nu putea să 
facă acest lucru decit reprezentindu-le prin imagini, prin personaje sau 
prin evenimente dramatice. In prefața care însoțește volumul său de 
versuri, Vigny a putut serie c'o legitimă mindrie: „Le seul mérite qu'on 
n'ait jamais dispute a ces compositions, c'est d'avoir devancé en France 
toutes celles de ce genre dans lesquelles une pensée philosophique est 
mise en scène sous forme épique ou dramatique". 

Aspiraţiile cele mai adinci ale spiritului său făceau din el un poet 
filozof și îl indreptau spre cea mai înaltă formă a poeziei simboliste în 
adevaratul ei înțeles, 

lată una din poemele filozofice ale lui Vigny, cea mal cunoscută 
și poate cea mai perfectă, Moise. 

E o evocare a lumei biblice, evocare puternică, plină de viață in- 
tensă și de dramatism. Poporul evreu, în drum spre pâmintul făgăduinței, 
Ingenunchiat în faţa altarelor, figura profetului centenar respectat şi ta- 
mut, ca fond muntele Sinai și peisajul oriental, toate se desfășoară in- 
naintea noastră într'o viziune maiestoasă şi splendidă. Ca și tablourile 
minunate ale lui Victor Hugo din „La Legende des Siècles“ și acesta ar 
putea să trăiască prin el însuși. Dar el conține ceva mai mult. Indirect 
ne suggerează o idee și ne silește să ne gindim la ea. in glasul mişcat 
al profetului în fața Dumnezeului său, nu vorbește numai persoana lui 
muritoare, ci auzim murmurind în el tinguirea oamenilor de geniu din 
toate timpurile, condamnaţi prin însăşi genialitatea lor la izolare și la 
“suferință: 


„Si tôt que votre soutile a rempli le berger, 

Les hommes se sont dit: „Il nous est étranger ;* 

Et leurs yeux se baissaient devant mes yeux de flamme, 
Car its venaient, hélas! d'y voir pius que mon âme. 
Jai vu l'amour s'tteindre et l'amitié tarir; 

Les vierges se voilatent et craignalent de mourir. 


Idee profundă, care, dacă am întilni-o exprimată direct în altă parte, 
ne-ar impresiona desigur ; cu cit e crescută însă valoarea ei poetică şi 
emotivă cind o auzim spusă de Moisi, primind tablele legii încunjurat 
de fulgere! 

Acest procedeu de intensificare a ideei prin alegerea abilă a per- 
sonsjelor şi a decorului care fac corp cu că și o dramatizează. 

„Arta de a exprima cugetarea sa Într'un chip misterios şi figurat 
“care sugerează ideile mai mult decit le indică, le învăluie şi le mărește 
mai mult decit le traduce și le luminează ')“ Vigny a avut-o întrun 


1). F. Strowsky. Tablenn do la littérature française an XIX-o siécle, 


CRONICA LITERARA 335 


chip deosebit, împreună cu darul Inăscut și prețios de a gäsi analo- 
gii ascunse între faptele vieții sufleteşti și evenimentele lumii fizice. 
Lupul care primește ultima lovitură fără să scoată un strigăt arată omu- 
lui atitudinea pe care trebuie s'o aibă în faţa soartei. (La Mort du Loup). 
Cugetătorul care asvirle în lume o idee e asemeni marinarului care, în 
momentul naufragiului, aruncă în mare butelia care cuprinde jurnalul de 
bord, iar drumul pe care ideia și-l croieşte în lume samănă cu călătoria 
buteliei în voia oceanului pănă în clipa în care ea e descoperită. (La bou- 
teille à la mer). „La Maison du berger” reprezintă fericirea liberă de- 
parte de sgomotul inoportun al lumii prozaice. 

Dar mai presus de aceste însuşiri poetice pe care le-au mai avut 
şi alții, stă puterea și adincimea de gindire a lui Vigny, Ea are 
ceva rar şi unic, Spre deosebire de ceilalţi poeţi romantici care, cind a- 
tacă probleme mari filozofice cad de obiceiu intr'o reverie vagă sau in- 
tr'o banală retorică, Vigny e un cugetător care are idei precise și din 
toată opera lui o concepție a vieţii complectă, unitară, de o structură a- 
proape logică, se degajează, pentru acel care pătruns de farmecul ei 
o studiază cu atenție. 

Această concepție, produs al unei siorţări reflexive de o mare vi- 
goare dar care îşi are desigur izvorul profund în temperamentul trist şi 
mindru al poetului, e de un pesimism sombru. Vigny însuşi numea o- 
pera lui, poemul epic al disperării. Acest pesimism nu duce totuși ca 
acel al filozofiei budhice, reluat de Leconte de Lisle, la negația absolută, 
ci stirgeşte printr'o afirmare tristă, dar hotărită şi curajoasă a acțiunii și 
a vieţii, 

Vigny a simţit ca puțini alţii în lume realitatea răului, a durerii, 
a îndoelii, a păcatului original care apasă asupra omenirii. 

Prin glasul lui Isus, această omenire se tingue în faţa Divinităţii : 


Mal et doute! en un mot je puis les meitre en poudre., 
Vous les aviez prévus, laissez-moi vous absoudre 
De les avoir permis—c'est l'accusation 
Qui pèse de partout sur la création, 
(Le mont des Oliviers) 


Destinul antic, lanţuriie de plumb ale fatatității încătuşau odinioară 
activitatea omului : 


| Depuis le premier jour de la creation 
Les pieds lourds et puissants de chaque destince 
Pesaient sur chaque tête et sur toute action. 


Doctrina creştină a graţiei nu ne-a adus nici ea libertatea: 


Oh! Dans quel désespoir nous sommes encore tous! 
Vous avez élargi le collier qui nous Ile, 
Mais qui donc tient la chaine? Ah! Dieu juste, est-ce vous? 


Isg OCTAV BUTEZ 


In faţa adversităților „soartei, omul caută in iubirea femeii un re- 
tagiu şi o alinare: 


Quand le combat goe Dieu fit „pour la créature 

Et co re 408 sem able, et contre la nature... 

Force e à chercher un sein, où reposer, 
Quand ses yeux sont en pleurs, il lui faut un baiser. 


Dar nimic nu e mai inṣãlštor ca acest refugiu, nimic mai felin şi 
mai periid ca sufletul femeii, Nu există poate în toată poezia omenirii 
versuri mai puternice impotriva amorului și a femeii, versuri de un accent 
mai pasionat şi mai tragic în care trece parcă ceva din suflul teribil a 
profeților. Bibliei ca acele din „La Coltre de Samson“: 


Une tutte éternelle en tout temps, en tout lieu 

Se livre sur la terre en présence de Dieu 

Entre la bonté d'Homme et la ruse de Femme, 
Car la femme est un être impur de corps et d'âme. 


Natura a fost pentru toji poeţii romantici o contidentă şi o conso- 
latoare, către care-şi plecau sufletul intro naivă şi pioasă adoraţie. 

Pentru Vigny ea nu-i decit marea indiferentă, pururi impasibilă şi 
mută în fața durerii noastre; 


Ele me dit: „Je suis Vimpassible théñtre 

Qui ne peut remuer ië pied de ses acteurs; 

Mes marches d'émeraude et mes parvis d'albâtre, 

Mes colonnes de marbres out les dieux pousculpleurs. 

Je m'entends ni vos cris ni vos soupirs; à peine 

Je sens passer sur moi lu comédie humaine 

Qui cherche en vain au ciel ses muets spectateurs. 
„La maison du berger.” 


Sdrabiţi de greutatea vieţii, ceilalți poeți romantici găseau ultimul 
adăpost in sinul Divinităţii şi libertinul Musset scria in focul durerii şi ai 
credinței „L'espolr en Dieu”. Pentru Vigny această incercare e zădar- 
nică, nimeni nu răspunde din cer chemării noastre disperate după cum 
nimeni n'a răspuns lui Isus in ceasul de cumpână: 


II se courbe å genoux, le front conire la terre; 
Puis regarde le ciel en appelant „Mon père!" 
Mais le cel reste sourd et Dieu ne réponds pas. 
„Le mont des Oliviers,* 

Şi în faţa acestei universale ostilităţi a soartei, naturii, fe neiiși 
Divinită ţii, care trebue să fie atiludinea noastră? Sub jugul aspru al du- 
terii, omul de obiceiu plinge, se revoită sau imploră sperind mereu într'o 
lume mai bună, Aceasta ne înjosește: 


CRONICA LITERARA 337 


Gémir, pleurer, prier est également lâche. 


Un stoicism resemnat și mindru e singurul lucru care poate con- 
veni sufletelor virile : 


Fais énergiquement ta longue et lourde tâche 

Dans la voie où le sort a voulu tappeler, 

Puis, après, comme moi, souffre et meurs sans parler, 
„La mort du Loup,” 


lar cel mai bun răspuns Divinităjei surde la vocea durerii e dig: 
prețul nostru senin și lipsit de orice murmur : 


S'il est vrai qu'au Jardin sacre des Ecritures, 

Le fils de l'Homme ait dit ce qu'on voit rapporté 
Muet, aveugle et sourd au cri des créatures, 

Si le Ciel nous laissa comme un monde avorté, 
Le juste opposera le dédain à l'absence 

Et ne répondra pius que par un froid silence 

Au silence éternel de la Divinité, 


Atitudine pănă la care nu se pot ridica cei mai mulți şi care nu 
poate fi uşor suportată. Omul va simți totdeauna nevoia unei ordini di- 
vine, care cel puţin dincolo de viaja pămintească să răsplătească virtutea 
şi să răzbune suferința. Nimic, îmi pare Insă, nu poate întrece în nobleţă, 
nimic nu poate exalta mai muit sentimentul demnității noastre omenești ca . 
această atitudine. Ea e semnul unel mari forțe interioare şi conștiente, 
şa unei mindrii superioare care nu se complace în contemplarea naivă 
a lucrurilor eterne, ci revarsă toată capacitatea el de iubire asupra sâr- 
manei fiinţi trecătoare, care singură gîndeşte şi sufere, Un suflu etic de 
o incomparabilă înălțime vibrează In aceste versuri: 


„El je dis ă mes yeux qui lui trouvaient des charmes: 
Ailleurs tous vos regards, ailieurs toutes vos larmes, 
Aimez ce que jamais on ne verra deux fois“, 
„La maison du Berger.” 
Vigny era pătruns de „maiestatea suterinţii omeneşti“ şi mils hi 
profundă, de altă calitate decit mila atişală şi sgomotoasă a unui Hugr , 
îmbrăţişa intreaga omenire : 


Ce Sisyphe éternel est bezu, seul, tout meurtri, 
Brûlé, précipité, sans jeter un seul cri, 
Et m'avouant jamais qu'il saigne et qu'il succombe 
A toujours ramasser son rocher qui o j 
ú úte.“ 


Prin suferință şi prin reflexiune, omul se ridică deasupra naturii, 
şi reuşeşte să-şi stăpinească şi să şi disciplinez: instinctele sale primitive. 
13 


ESE : VIAŢA ROMINEASCA 
Ton règne est arrivé, pur roi du monde 


Quand ton aile d'azur dans la nuit nous surprit, 

Déesse de nos moeurs, la guerre vagabonde 

Régnait sur nos aïeux. Aujourd'hui c'est l'écrit! 
„L'esprit pur." 


Și cugetarea lui Vigny stirşeşte în „La bouteilie à la Mer“ prin- 
trun imn de speranţă în triumful spiritului omenesc asupra materiei i- 
nerte, prin credința In victoria grea, dar finală, a Ideei, singura divinitate, 
asupra tuturor forțelor întunericului : 


Le vrai Dieu, le Dieu fort est le Dieu des idées... 


Şa spas cu drec! cuvint că în opera lul Vigny artistul nu e la 
. silimea cugetătorului 4! a poetului. Mai totdeauna în poemele lui, con- 
sapția e superioară execuţiei şi numal rareori, în „Moise“, în la „Mort 
du Loup" sau în „La colère de Samson” se poate spune că aceasta e 
impecabilă. Pretutindeni, în celelalte poeme se pot găsi chiar de acei 
care nu privesc numai cu lupa, versuri neglijate sau incorecte, 
perilrase displăcute, obscurităţi, imagini disparate sau incoherente, 
pete mici care nu distrug niciodată, dar slăbesc pe alocuri efectul po- 
elic total. 

Ca putere de invenţie verbală şi ca facilitate de expreşie Vigny 
era desigur inferior celortalți poeţi romantici. La el se simte uneori 
lupia artistului care nu păseşte uşor cuvintul cel mai adecvat ideilor. 
Pentru aceasta și poate şi din cauza tensiunei constante a gindirii, ver- 
suriie lui lasă uneori o impresie de monotonie şi au cite odată ceva 
masiv şi dur. 

Acest poet care nu iubea natura a ştiut totuşi să redea citeva 
din aspectele ei în peisaje schiţate fugitiv dar cu o artă fină şi sobră. 
In acord cu sens bilitatea si, peisajele de amurg şi de noapte sint 
acele pe care le-a zugrăvit mai cu deosebire : 


Le crépuscule ami s'endort dans ia vale, 

Sur Vherbe d'emerande +t sur l'or du gazon 
Sous les timides jones de la source isolte 

Et sous le bois râveur qul trembte å l'horizon, 

Se balance-en luyani dans les grappes sauvages, 
tette son manteau gris sur le bord des rivages, 
it des fleurs de la nuit catr'ouvre la prison. 


Aceste versuri suggerează mai mult decit evocă, In ele senzațiile 
de lumină şi de umbră primzază îsță de cele de culoare şi epitetele cu 
un caracter vag luate din viaţa sufletească contribue la spiritualizarea 
peisajului şi au un intens elect afectiv, 

Siinţul pltorescului nu lipsea deasemeni lui Vigny şi dacă el nu 


CRONICA LITERARA 539 


avea uriaşa putere de viziunea lui Hugo sau geniul pictural atit de pre- 
cis şi de minuţios a lui Leconte de Lisle, intilnim pretutindeni în opera 
lui, în „Eloa“, în „La Boutelile à la mer“ mai cu seamă, descrieri de un 
colorit puternic şi portrete vii cum e în „La colère de Samson“ super- 


bul portret al Dalilei. 
Mai desvoltat poate decit simțul vizual la Vigny era cel auditiv. 


Versuri ca acestea : 


Jaime le son du cor, la soir au fond des bois, 
Soit qu'il chante les pleurs de la biche aux abois, 
Ou Vadieu du chasseur que l'écho faible accueille, 
Et que le vent du nord porte de feuille en feuille. 


care incintă auzul prin minunata lor sonoritate, se intilnesc des în pot- 
ziile lui Vigny, j 

Neintrecut e Însă acest poet În arta de a condensa în citeva ver- 
suri de o energică conciziune, cugetări puternice și profunde. Versul: 


Seul le silence est grand, tout le reste est faiblesse. 
sau versurile finale din Moise: 


Josué savanţait pensiv et pâlissant, 
Car il était déjà l'élu du Tout Pulssant 


sint parcă gravate in bronz, ne suggerează o lume de ginduri și deschid 
înaintea noastră o perspectivă imensă. 

Dar alături cu gravitatea care e nota lui obicinuită, Vigny posedă 
uneori și darul graţiei seducătoare și insinuante. In Eloa, în versurile 
sublime și voluptoase în care vorbește Demonul, în „La Maison du 
Berger* mai ales, poema În care Vigny a pus poate mai mult din su- 
fletul său, găsim detalii de o delicateță pe care nu mulţi poeţi au 
atins-o : 


„Sur mon coeur déchiré viens poser ta main pure, 
Ne me laisse jamais seul avec la Nature, 
Car je la connais trop pour nen pas avoir peur. 


sau siirșitul acestei, imperfecte dar divine poeme! 


Oh | qui verra deux fois ta grăce et ta tendresse, 
Ange doux et plaintif qui parie en soupirant ? 
Qui naitra comme toi portant une caresse 

Dans chaque éclair tombé de ton regard mourant, 
Dans les balancements de ta tête penchée, 

Dans ta taille dolente et mollement couchée, 

Et dans ton pur sourire et amoureux souffrant ? 


Pr 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


sint versuri care pun în mișcare fibrele cele mai ascunse ale sufletului 
nostru și puterea lor de rezonanţă e infinită. 


E ușor de înțeles că un poet de felul lui Vigny nu putea iace 
şcoală. Totuși nu se poate spune că influența lui a rămas fără ecou în 
poezia franceză din a doua jumătate a secolului trecut. Impersonalismul 
său a contribuit desigur întrucitva la formarea esteticei parnasiene. In 
Suly Prudhomme poezia lui filozofică a găsit un demn continuator care 
dacă nare vigoarea și precizia gîndirii sale, sapropie mai mult de noi, 
are ceva mai femenin şi mai dulce. In poezia simbolistă partea lui de in- 
fluență e greu de lămurit, Desigur însă, chiar la cei mai aleşi din repre- 
zentanții săi, această poezie na atins înălțimea filozofică a lui Vigny. 
Cu toate pretenţiile ei de cugetare poezia simbolistă n'a avut decit ve- 
leiţăţi speculative care mau putut să se ridice mai presus de un mis- 
ticism obscur sau vag. Poeţii viitorului vor găsi poate în opera lui 
Vigny utile suggestii, 

Dintre cititorii de versuri, acei care păstrează pănă în toamna 
virstei dragostea caldă a vieţii, optimismul inalterabil şi iluziile anilor 
tineri, sufletele expansive ca şi cele femenine, se vor înclina poate în- 
naintea lui Vigny, nu vor iubi însă niciodată prea mult pe acest poet 
care parcă na cunoscut tinereță, care n'a sutis, al cărui spirit de un 
realism aspru, necruţător, e aproape intotdeauna de o strălucire rece, 
de o gravitate severă şi maiestoasă, 

Alţi poeți vor vorbi mai mult aspirațiilor şi chemării lor intime. 
Dar sufletele concentrate şi meditative pe care le-a atins devreme aripa 
durerii, care au simţit şi Inţeles adversitatea forțelor cosmice şi au fost 
jignite de brutalitatea vulgară a celor sociale vor găsi nu odală in a- 
ceastă poezie sombră dar mindră, nobilă, de o distincție—supremă, un i- 
deal refugiu. ȘI poate că nu vor sorbi din ea numai amarul. În lupta 
continuă de idei, în individualismul anarhic în care se zbate epoca noas- 
tră, şi operele poeţilor, —fie-mi ingăduită această naivitate, — pot servi une- 
ori ca punct de cristalizare a vieţii morale, pot fi colțul de stincă 
intro mare de îndoeli. Şi din acest punct de vedere poeziile iui 
Vigny pot insemna peniru unii, ceva asemănător cu ceia ce au lost 
cugetările lui Marc Aurel pentru elita intelectuală a omenirii, în lungul 
curs al secolelor. 


Octav Botez 


Pa... 


Cronica teatrală 
IASI 


Onoarea.— Cafeneaua cea mică.— Mihail Strogoti. 


Luna aceasta Teatrul Naţional ne-a oferit reprezentarea piesei O- 
noarea a lui Suderman, E desigur una din cele mai bune piese ale ma- 
relui scriitor german. In țara autorului ca a avut un succes enorm. Re- 
prezentarea ei pe scena teatrului nostru e cu atit mai bine venită cucit 
asemenea „regaluri” artistice ne sint acordate cu parcimonie. Dealtmin- 
trelea teatrul german modern este puţin cunoscut la noi. Aceasta e de- 
sigur o lipsă însemnată în cultura artistică a publicului. Și ceia ce sa 
reprezentat na fost totdeauna ceia ce această literatură dramatică origi- 
nalä avea mai bun. 

Onoarea è mai întăiu de toate o puternică dramă socială. Unul 
din aspectele cele mai interesante ale literaturii dramatice nordice înde- 
obște e tocmai curajul cu care sînt tratate marile probleme ale societății. 

Nota aceasta din piesa lui Suderman nu è ceva nou în literatura 
dramatică germană. Ea începe din prima jumătate a secolului XIX, Deo- 
sebirea e că, pe cind la aceşti scriitori discuţiile pur teoretice formau 
însuși miezul producțiunilor lor, la Suderman concepţia socială reesă din 
viața desfăşurată înnaintea ochilor spectatorului. Autorul dispare cit mai 
mult posibil din opera sa, Aceasta e atit de adevărat încit atunci cind 
intrun pasagiu mai lung dela sfirșitul piesei sar părea—poate fără drep- 
tate—că vorbeşte însuși autorul, lucrul acesta ne izbește ca ceva străin, 
ca un intrus strecurat din nebăgare de samă. 

Mă gindesc la o altă piesă socială, Banii lui Mirbeau, reprezen- 
tată anul trecut, Spuneau unii altădată că ea traeşte prin critica extremă in- 
dreptată impotriva societății. Sint colțuri de viață văzute de un ochiu 
pătrunzător, dar prin gura atitor personagii simți foarte bine că vorbește 
însuși autorul, și de multe ori în contrazicere cu caracteristica generală 
a personagiului. 


42 VIAȚA RONINEASCA 


Să încercăm să expunem în citeva cuvinte subiectul piesei lui Su- 
derman. Robert Heinicke, fiul unor muncitori săraci, prin munca sa şi 
sprijinul patronului fabricii, unde lucrau și locuiau părinţii săi, ajunge să 
ocupe un post de incredere în întreprinderea patronului Mihlingh şi e 
trimis In scopul acesta în Indii. Intors după un mare număr de ani în 
casa părintească, idealul său e ridicarea familiei umil $, care locuia în fun- 
dul curţii fabricii. Dar sufletu-i, format pe baza culturii şi a unei evo- 
luții ascendente, e altul decit al familiei sale și, cela ce e mai grav» 
e mult superior acestuia din urmă. El vine în atingere de aproape cu 
sufletul de rob al muncitorului, învățat să į se calce tatul în picioare, 
bucuros cind umilirea-i e răscumpărată cu un pumn de bani. i 

Omul însă, depărtat atita vreme de cămin şi intors insfirșit a- 
casă, se simţea fiul care datora atita acestor sărmani bătrini, istoviţi de 
năcazuri. Își simțea sufletul plin de dorințe de a-i ridica până la dinsul, 
scutindu-i de grija zilei de mine, dar mail presus de toate să le lumine- 
ze şi să le înnalțe sufletele, sădindu-le în inimi sentimentul demnităţii o- 
meneşti. Dar foarte curind constată cu durere că toate aceste aspirații 
sînt lucruri neințelese de ai săi, că zilnic prăpastia se sapă tot mai adinc. 
In cele din urmă familia întreagă—coalizată într'un bloc puternic prin le- 
gătura indisolubilă a prostiei şi inferiorității sufletești şi devenită bogată 
prin despăgubirea oferită de patronul Mühlingh ca preţ al necinstirii su- 
rorii lul Robert de către fiul său Curtius—sfirşeşte prin a izgoni din 
sinul el pe acest fiu netrebnic, care îndrăznea să le tulbure prin scrupule 
absurde bucuria bunului traiu, venit atît de tirziu, după o viaţă de pri- 
vațiuni, 

Am lăsat dinadins la o parte o mulțime de amănunte, totuși atit 
de semnificative. M'am mărginit la urmărirea ideii centrale. ȘI apoi nu 
ştiu cum sar fi putut rezuma atita viață intensă, cuprinsă în cele patru 
acte masive, închegate cu măestrie. 

Ceia ce lace ca această piesă să lase o impresie atit de puternică 
__în afară de viziunea puternică a realității—e, cum să zic, punctul de 
perspectivă de unde autorul privește viața desfăşurată, Privirea-i strā- 
bate şi mai de sus şi mai adinc: cercul vizual cuprinde o întinsă și bo- 

ată suprafaţă. 

y Ce ie ei sintem de acele piese, interesante fără îndoială, dar 
care privesc viaţa cu ochi de miop! E drept, se descopăr cu chipul a- 
cesta detalii nouă de artă, dar sintem tot atit de luminaţi asupra celor 
înfăţişate, precum, privind vlața microscopică dintro picătură de apă, 
sintem edificați asupra vieţii tumultuos de bogate a oceanului, din care 
ea a provenit, 

La spectacolele-bibelouri un sentiment de curiozitate ne îndreaptă 
privirea în toate colțurile scenei ; dar la reprezentarea acestor piese pro- 
funde care-ţi ridică în suflet valuri de sentimente și considerațiuni, stai 
cu răsuflarea oprită, stalul şi haina nu te mai încap. 

Să ne oprim asupra cîtor-va considerațiuni, O primă ploblemă. ri- 


CRONICA TEATRALA a 


cicată ce piesa lui Suderman e aceia a declasării. Ea n'a putut avea ca- 
racterul general de azi decit dela sfirsitul veacului XVIII, cînd pumnul 
de fier al revoluţiei franceze a siârmat despărțiturile fragile de fontă 
turnate de Împrejurările politice şi sociale ale trecutului, A 

Din straturile adinci ale poporului, din mulțimea nenumărată im- 
prăștiată în largul cimpiilor şi în adincul munților, energii nouă de vi- 
aţă sau ridicat la suprafață, au cerut dreptul la un traiu mai omenesc 
éreptul de a Tua parte și ele la formarea vieții sulle şti a puparalui 
din care făceau parte și dreptul la cirmuirea însăși a estui popor. „Şi 
a fost spre binele unora şi a iost spre răul altora“, vorba d-lul Brătes- 
cu-Voinești. 

intelectualul, după ani de învățătură și de experiență de multe ori 
dureroasă în viaţa tumultoasă a orașelor, sa simțit obosit de impresiile 
rouă şi prea numeroase căpătate şi a căutat să-și plece capul - spre g- 
dihnă acasă, cele mai deseori în interiorul liniştit al c zei părintești din- 
tr un sat îndepărtat, alteori—în ţări de industrializare uternică—în că- 
suța umilă din fundul unei străzi Intortochiate, întunecoasă și murdare, 
Nădăjdula că aici va găsi inslirșit pacea sufletească atit de mult dorită, 
Dar sufletul nu mai era al copilului neștiutor de odinioară. El venea 
imbogăţit de toale achiziţiile culturii europene şi mai presus de toate 
venea pătruns de sentimentul demnității omenești, rezultatul atitor ani 
de cultură dezinteresată. Acasd însă nu fu înțeles și nu putea fi înțeles. 
Sufletul îi fu sfişlat în două, de iubirea pe care o avea pentru ai săi cei 
dragi, dar care acum îl erau atit de străini, şi de conștiința marilor i- 
dealuri, care acolo, între străini, îl susținuseră şi-i Impiedicaseră deza- 
gregarea sulletească, 

Sufletele slabe aruncară de pe umeri această povară grea a gin- 
curilor mari și ori se scoboriră la aspiraţiile inferioare ale mediului din 
care proveniseră, ori—sceptice și blazate —se alipiră cum putură la ce- 
lelaite clase. Și unii și alții blestemară „gindul nebun“, care-i „desrădă- 
cinase“ de ai lor. 

ȘI lată și acest Robert Heinicke. In primul moment nu înțelege 
prăpastia sufletească, care fatal se săpase între el și al lui, nu înțelege 
că intre el și ei „veacuri sint de cugetare, o istorie,—un popor“. Numai 
iaptul brutal al izgonirii din casa părinţilor săi îi pune în fată adevărul, 
Şi atunci, el, care avusese accente de revoltă profundă împotriva patro- 
nului și fiului său, împotriva clasei stăpinitoare, izgonit în acelaș timp 
de propria sa famille, se simte plutind în aer, e un „declasat“, Piesa lui 
Suderman se opreşte la acest moment psicologic. Ea ne arată căile no- 
uă ale eroului său. Ba da: „Ingerul“ iubește pe „demon“. Fiica patra- 
nului Milhlingh, care zi cu zi simțea urcindu-i-se în suflet despustul pen- 
tru minciuna stăpinitoare In casa părinţilor săi, urmează pe Robert. Și 
un fapt asemănător e și în Banii lui Mirbeau. Mai puțin amestecate în 
lupta directă pentru traiu şi totuși, sau poate tocmai de aceia, trebuind 


BH VIAȚA ROMINEASCA 


să sufere mai mult uri„ările ei dureroase, femeile au o simpatie ṣi ințe- 
legere înnăscută pentru purtătorii revoltei sufletești. 

O însușire, care se relevă In tot decursul celor patru acte, e fina 
observație psicologică a autorului, Şi desigur această calitate l-a con- 
dus pe Suderman la descoperirea adincilor frămintări sociale. 

Ne-am bucurat că o piesă de o valoare atit de nediscutată a avut 
parte de o interpretare deosebită. 

D. Demetrescu-Radu, în rolul bătrinului Heinicke, ne-a dat una din 
cele mai frumoase creațiuni ale d-sale. Jocul d-sale a fost de o natura- 
leţă desăvirșită, naturaleță care mergea pănă în cele mai mici detalii. Cu 
un deosebit simț al măsurii, ne-a înfătișat rind pe rind: bucuria naivă a 
bătrinului la vestea sosirii fiului, admiraţia afectuoasă pentru fiul ajuns 
aşa de sus în scara socială; admirația și mai profundă pentru patronul, 
care e și mai sus decit fiul său, foarte sus, foarte bogat şi foarte pu- 
ternic; resemnarea supusă pentru capriciul neînțeles al lui Robert, de a-i 
lua cu el în Indii, cind cu toţii puteau trăi foarte bine în patria lor: și 
instirşit indignarez imbecilă și precaută împotriva fiului, care vola să 
răstoarne erarhia și supunerea socială stabilită de veacuri. 

D. Cuzinschi, In rolul contelui Trost, prietenul lui Robert, a avut 
de asemenea o irumoasă creațiune. Mi se pare, e prima dată în această 
stagiune, cind d-sa renunţă la rolul principal din piesă. D. Cuzinschi e 
un actor bun și cu numeroase resurse artistice, ceia ce îi permite să 
joace bine atit în dramă, cit și în comedie. Il aplăudăm totdeauna bucu- 
ros. Dar d-sa va admite împreună cu noi că, oricit de variat ar fi jocul 
d-sale, nu totdeauna rolurile principale din piesă sint cele care-l convin 
mai mult. Il felicităm pentru fericita inspiraţie de a fi ales rolul acest 
secundar din Onoarea, rol care i-a convenit de minune. 

O mică observaţie. D-sa accentulază frazele într'un chip cu totul 
particular : un accent puternic pe primele cuvinte, care descrește la stir- 
şitul frazei într'atit încit là ultimele cuvinte se aude numai un gilgiit de 
sunete şi-ţi rămine să le descoperi senzul numai după mişcarea precipi- 
tată a buzelor. Am o groază cind d. Cuzinschi e Iniuriat și fraza e lun- 
gă. Mai ales dacă d-sa deține rolul principal, sint sigur că piesa o aud 
numai pe trei sferturi; restul trebue să-l complectez cu imaginația. 

D-ra Cirjă, în rolul fiicei patronului Măhlingh, a jucat cu multă dell- 
cateță și realism. Ne exprimăm părerea de rău că, în decursul lunii aces- 
teia, am văzut-o întro singură piesă, 

D. Profir a susținut fără ezitare și cu talent rolul principal. D-sa 
e în continuu progres, || admirăm mai cu samă pentru siguranța scenică 
și dicţiunea clară. 

Bine d-nii Damira, în rolul patronului Mibhlingh, și Florescu, un 
clement nou al teatrului eșan, în rolul lui Curtius. D-sa a izbutit să ne 
facă să simțim în adevăr un sentiment de antipatie pronunțată împotri- 
va fiului patronului. 


CRONICA TEATRALA 345 


D-na Profir, care în Floare de răsură ne-a redat unul din cele mai 
izbutite roluri ale d-sale, a avut nefericita idee să șarjeze rolul Alimei din 
piesa lui Suderman. Tipul redat de d-sa e viu fără îndoială, dar na fost 
aşa în intenţia scriitorului german. 


Am asistat la reluarea Cafenelei mici a lui Tristan Bernard, Mär- 
turisesc, nu prea am eșit încintat. Piesa scriitorului francez—despre care 
am vorbit în altă cronică și care are desigur reale calități-— nu prea su- 
jere piatra de incercare a reluărilor. Neavind o semnificare adincă și fi- 
ind bazată mai mult pe spirit, pierde cînd e văzută de mai multe ori, 
De la o vreme elementul de operetă ese prea mult la iveală, 

Am spus altă dată că succesul ei se datorește în mare parte jocu- 
lui artiştilor și în primul rînd am relevat jocul d-lor Petrone, Deme- 
trescu Radu și Vernescu-Vilcea, Ca să fiu complect, adaug acum pe d-nii 
Damira, Boldescu și Cuţulescu. lu general însă ansamblul mai slab decit 
în stagiunea anului trecut, 


In fața unei săli foarte pline—cu toate că preţurile fuseseră ridi- 
cate—s'a reprezentat Mihail Strogoff, curierul țarului. Citeva epizoade 
caracteristice : asistăm la scoaterea ochilor curierului țarului, la aprin- 
derea unui oraș, la bombardarea unei case, la defilarea unei companii, 
la adueerea unui măgaruș autentic pe scenă, Intriga: o comedie melo- 
dramatică sau o melodramă comică de gustul cel mai inferior. Dar intri- 
gä e de ochii lumii: e un pretext pentru arătarea unor decoruri fru- 
moase şi a perlecțiunii tecnicei noastre teatrale. Am admirat împreună 
cu numerosul public toate aceste spectacole scenice interesanie și am 
aplaudat din toată inima pe actorul principal: d. regisor Cuzinschi. Un 
amănunt personal: în noaptea acela am avut vise de o magniticienţă o- 
rientalä 


C. Alexandrescu 


Cronica veselă 


D. Ibrăileanu a fost decorat cu 
Bene- Merenti clasa 1 pentru me- 
rite literare. 


Credeam că-i numai o poveste, 
Cind colo este 

Adevărat : 

Te-au decorat! *) 


Eu am pe cap proecte grele 

Cu care lupt, 
Dar vestea asta m'a 'ntrerupt 
Din ocupațiile mele . 


Și la moment 
Mi-am zis :— Să-i fac vre-o două stanţe, 
Să-i telegrafiez urgent 
Condoleanţe... 


+) Afai aseară trista veste. 


CRONICA VESELA AT 


Citesc și recitesc misiva, 
Nedumerit mă uit la plic 

Şi nu-mi explic: 
Ai publicat ceva 'n Arhiva ?,. 


Te-i fi aflat cindva 'n eclipsă 

Si-ai scris un studiu analitic ?... 

Sau poate Spiritului critic 
l-or fi găsit vre-o lipsă ?... 


Cum aș putea descoperi 
Maşinăria ? 

Să ştii că N, N. Zaharia 

A iscălit ceva „O. I"! 


Sau altă pană anonimă 
Te-a lăudat cumva la Motru ? 
Păcat că n'am aici o rimă 

In „—otru“! 


Vezi, eu... cu toate că n'am dat 

Lucrări mai vaste, 
Am scris destule versuri proaste 
Şi totuşi nu m'au decorat. 


Dar trebue să lămurim 
Acest mister... 

Nu ai cumva vr'un omonim 

Funcţionar la minister ? 


Sa ştii c'aici e 'ncurcătura ! 
Eu iți spuneam 
Că toţi aceștia se cam 
Ocupă cu literatura.. 


Da a pp eenean 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ai vre-o protecţie de fustă ?... 
O, aș putea 

Să-ţi fac aluzie... dar nu stă 
In firea mea. 


„De geaba caut înainte 

Că nicidecum 

Nu-mi vine 'n minte... 
M'am întrebat și azi pe drum, 


Mă 'ntreb şi-acum, cind stau alene 

Cu braţele subt căpătii : 

De ce te-au decorat cu Bene 
Merenti clasa | ?... 


Da, știu că te-a 'njurat la Noua 
Revistă, tipul clandestin... 

Dar cel puțin 
Să ţi-o fi dat de clasa Il-a! 


Că n'ai făcut vr'un rău cuiva, 

Ca om, ba dimpotrivă, 
Nu eşti persoană ofensivă... 
Ce-or fi avut cu d-ta ? 


Că ziua "ți oblonești odaia, 
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,— 
Și 'n toate nopțile veghezi 

Ca cucuvaia . 


Incit ne speriem acum 

Cind îţi zărim pe stradă mutra, 

De parcă ne 'ntilnim în drum 
Cu Brahmaputra ! 


CRONICA VESELA 


„Ci mulţumește-te încalte 
C'un singur hap, 
Căci omului îi vin și alte 
Nenorociri pe cap. 


Ce-ai zice dacă, bunăoară, 
Intr-o privință 

Te vor distinge-a doua oară 

Cu... Bărbăție şi credință ?! 


G. Topirceanu 


DE 


Cronica economică 


Cooperativele orășenești 


Intreaga activitate economică a omenirii se bazează pe două mari 
principii: cooperația şi specializarea.  Cooperaţia, adică conlucratea în 
comun ; specializarea, adică exercitarea uneia şi aceleaşi profesiuni. 

Din timpurile preistorice şi pănă azi sau aplicat aceste două prin- 
cipii, ele ajungind azi la cea mai înaltă perfecțiune. Cind un membru 
al primei familii se ducea să pesculască şi altul se ducea să vineze, 
pentru a aduce cele necesare hranei şi Imbrăcămintei, atunci ei aplicau 
desigur inconştient, principiile cooperaţiei şi specializării, tot aşa precum 
azi se aplică aceste principii întrun mare trust american, cind o fabrică 
produce un obiect, o a doua produce un alt obiect și a treia combină 
aceste două obiecte pentru a contecţiona un al treilea, 

Aceste două principii au dat naştere, în decursul vremurilor, la 
cele mai variate asociațiuni, dela societăţile cele ma oligarhice, trus- 
turile, pănă la cele mal democcatice, cooperativele, adică acelor asocia- 
puni, care se compun dintr'un număr variabil de persoane al căror scop 
este ridicarea economică a membrilor: ei prin coniucrarea în comun. 

Asociaţluni pentru ridicarea economică a membrilor cu numele 
de cooperative au existat încă din timpurile cele mai vechi, dar ele nu 
erau cooperative în înțelesul modern al cuvintului, căci aveau la baza 
lor principii umanitare sau socialiste, iar nu principli economice. 

Primele încercări practice de cooperative s'au fäcut în prima ju- 
mătate a sec. al 10-lea, cînd condiţiunile economice au fost favorabile 
dezvoltării acestor instituțiun!. | 


+ 


Sistemul corporațiunilor, în cate meseriaşi! şi comercianții şi-au vå- 
zut încătuşată activitatea lor timp de citeva secole se prăbuși în urma 


CRONICA ECONOMICA 351 


revoluţiei franceze din 1789. Pe la stirşitul sec. al 18-lea se reveni deci 
la individualismul de odinioară, la principiul libertăţii muncii şi al con- 
curenţii. Libertatea aceasta de mult aşteptată a dat un impuls puternic 
intregii activităţi economice, Forțe noi apărură, invenţii folositoare Im- 
biinziră forţele naturii, mijloacele de transport contribuiră într'o largă 
măsură la înmulţirea tranzacţiunilor. Ne mai fiind nici o îngrădire İn cea 
ce priveşte mijloacele şi scopul, se desfășoară o luptă aprigă pentru re- 
alizarea unui ciştig cit mai mare. Fiecare medalie îşi are însă versul 
său. Libertatea economică desființă liniştea de odinioară, goana după 
clienți incepe, prețurile scad, ialşiticările se înmulțesc, producţia creşte 
enorm, ceia ce provoacă crize, aduce ruine intreprinzătorilor şi licenţi- 
area lucrătorilor. 

Fiecare individ se simțea din ce în ce mai izolat, din ce în ce 
mai slab în concurență cu ceilalți, In lupta pentru existenţă. Şi de aceia, 
precum odinioară, spirite înnalte au luptat pentru individualism, tot aşa 
acum alte spirite tot aşa de alese au început să lupte pentru solidarism. 

Nu numai intelectualii vedeau necesitatea reînvierii spiritului de 
asociaţie, da şi toţi acei ce erau În arena economică, fabricanţii, mese- 
fiaşii mari şi mici, funcţionarii şi lucrătorii toţi aveau pe buzele lor, 
Unirea, ancoră de scăpare, cătră care se îndrepta privirile tuturor ace- 
lora care pluteau izolați pe oceanul vieţii economice. 

Punerea in practică a acestor dorinți generale nu a intirziat, cu 
toată protestarea unor filozofi ca Nietschze—care susțineau că—ten- 
dință spre asociare înseamnă o degenerare a omului, o neincredere în 
forțele sale. 


Fabricanţii se asociară pentru a infrina concurenţa, comercianții 
işi string rindurile pentru a opune rezistență fabricanţilor, care ar abuza 
de puterea lor, meseriaşii, lucrătorii şi funcţionarii se unesc pentru a 
nu se lăsa striviți de puterea capitalismului. 

Astfel s'au născut cartelele, trusiurile, trade-unions, sindicatele şi 
in fine cooperativele. 

Cooperativele, mai ales cele orăşeneşti sint deci „copiii nevoii“ 
zămisliți de actualul sistem economic. 

Deci acolo unde capitalismul a repurtat cele dintăi și cele mai 
mari succese acolo trebue să căutăm leagănul coopezatismulul orăşenesc, 
cu alte cuvinte în Anglia, 

Anglia a fost cea dintăi țară, în care capitalismul în scurt timp a 
năruit vechiul sistem economic, al meseriilor, ridicindu-se pe ruinele 
sale. Unul din efectele acestei transformări a fost ingreuiarea existen- 
jei celor reduși la starea de proletari. Atunci 28 lucrători țesălori din 
Rochdale s'au asociat pentru a-şi procura în comun alimentele de prima 
necesitate. Cu o miză de 0,20 bani săptăminal au strins la slirgitul a- 
nului un capital de 700 lei, cu care In Decembrie 1844 au deschis pri- 


352 VIAŢA ROMINEASCA 


ma cooperativă de consum zisă a echitabililor pionieri din Rochdale. 

Programul acestei cooperative a fost aşa de bine alcătuit, incit şi 
azi poate servi de model. 

Meritul cel mare al pionierilor din Rochdale e de a fi pus cei 
dintăi în practică adevăratele principii cooperatiste. 

1) Vinzarea pe preţul zilei 2) vinzarea cu bani gata şi 3) distri- 
buirea beneficiilor în raport cu cumpărările făcute. 

La început cooperativa a avut de luptat cu mari greutăţi, cu lipsa 
de capital, şi experiență, cu indiferența şi chiar batjocura publicului, 
Holyoake, care a publicat în 1857 istoria pionierilor din Rochdale, ne 
spune între altele că, asociaţii stăteau In camera tristă şi obscură din 
dosul magazinului, ca nişte conspiratori în subsolul Parlamentului, nici 
unul nu avea îndrăzneala să ridice obloanele, pănă cind unul mai in- 
drăznej, fără a se îngriji de ceia ce va zice lumea, ridică obloanele şi 
in citeva minute pune prăvălia în mişcare. 

Cine se gindea că, cu un început aşa de modest, să aibă coope- 
raliva aceasta In 1859, adică după 15 ani, 3000 membrii cu 730,000 lei 
capital şi 2% milioane dever. 

Frumosul succes pe care această cooperativă l'a avut, a îndemnat 
şi pe alţii să înființeze asemenea cooperative; totuşi dela 1844—62 
mişcarea a fost lentă. După 1862 cooperativele orăşeneşti luară în An- 
glia adevăratul lor avint. Afară de cooperativele de consum, s'au infin- 
jat şi numeroase cooperative de construcții, Cooperative de credit şi 
producţie, s'au înființat foarte puţine şi astăzi sint foarte slab reprezen- 
tate, de oarece în Anglia capitalismul a devenit stăpin pe întreaga acti- 
vitate economică. 

Cu totul altele au fost condiţiunile economice in Germania. Aci 
capitalismul nu a putut să schimbe aşa de repede vechiul sistem eco- 
nomic, deşi ameninţa să transforme lotul în molecule, și atunci, dar toc- 
mai cind această ameninţare a devenit mai pronunțată, tocmai atunci 
căzu sămința cooperatistă pe pămintul Germaniei, aruncată fiind de ju- 
decătorul Schultze din Delitsch. Acesta în simpatia pe care o avea pen- 
tru meseriaşi şi micii comercianţi, în dorința de a-i menţine în starea lor 
de independență, se gindi să înființeze societăți cooperatiste de credit, 
aprovizionare etc. in principalele oraşe, pentru a putea pune în mina 


meseriaşilor aceleaşi arme, cu care capitalismul lupta: credit eftin, ma- 


şini şi materii prime eftine etc, 
El înființă 1849 în orăşelul lui Delitsch prima cooperativă de £- 


provizionare a timplarilor; amicul său dr. Beruhardi inflință imediato 


cooperativă de aprovizionare a croitorilor şi una a cismarilor în Ewer- 
burg; în 1850 Schulze înființă şi prima cooperativă de credit. 

A avut de luptat Schultze-Delitsch cu multe greutăţi, chiar gu- 
vemul era ostil acestei mişcări; uneori conducătorii cooperativelor erau 


chemaţi in fața tribunalelor şi condamnaţi. El a avut de luptat şi cu | 


st 


lj 


ii 


i 


553 CRONICA ECONOMICA 


adversarul său teribil Fr. Lassalle, conducătorul muncitorimii, care—nu 
în cooperative de credit—, ci in cele de producţie cu capitalul statului 
vedea scăparea muncitorimii. Cu toate că Lassalle, cu elocința şi spiri- 
tul ce-l caracteriza, zugrăvea în culori ispititoare avantagiile himericelor 
sale creaţiuni, totuşi ideile practice cele bazate pe solidarism au trium- 
fat. Cel dintăin a murit, după ce şi-a văzut dispărind una cite una pn- 
ținele sale organizaţii cooperatiste, celalt a murit, inconjurat fiind de 
sclipitoarele lumini ale numeroaselor sale cooperative. 

Continuatorul operei lui Schulze, dr. H. Criiger, directorul Untu- 
nii generale a cooperativelor şi profesor la Academia de înnalte studii 
comerciale din Berlin, a pus şi pune aceiaşi rivnă pentru dezvoltarea 
cooperativelor orăşeneşti, 

Cele mai numeroase cooperative sint cele de credit, după care ur- 
mează cooperativele de consum, construcții, etc. 

In Franța, promotorul mişcării cooperatiste orăşeneşti a fost Bu- 
chez ; in urma propagandei acestuia se fondă în 1830 prima cooperativă 
de conducție a bijutierilor, după care nrmară alte citeva cooperative de 
producție, avind la baza lor mai mult principii socialiste. Ele au lăsat 
o urmi puternică în mişcarea cooperatistă. in 1848 s'au inliințat mai 
multe cooperative prin subvențiile acordate din fondul de 3.000.000 franci, 
dar, ele neavind o bază solidă, s'au desființat loarte repede, 

Dacă citeva au mers bine, sau transformat în sozietăţi capitaliste, 
După 1867 începe o a doua mişcare cu mai mult noroc, graţie legife- 
rării cooperativilor și abordării altor terenuri (S'a trecut dela coopera- 
tivele de producţie la cele de credit şi consum), 

In Italia cîţiva admiratori ai lui Schulze Delitzsch, între care şi 
fostul prim-ministru Luzzati, au fost promotorii Idel] coopetativelor oră- 
şeneşti. Și au început cu cooperativele de credit prin 1860 nu atit pen- 
tru a procura credit eftin meseriașilor, ci pentru a-i deprinde cu econo- 
mia, căci, după cum spunea Luzzati, prin economie se poate ajunge la 
credit, iar nu prin credii la economie, 

la Ítalia sau dezvoltsi în ultimul timp o categorie specială de 
ccoperative numite : „Società di braccianti*, care jau in antrepriză lu 
crării publice sau private, pe care le execută prin asociaţii ccopuraterii 
toți muncitorii. 

la Beigia tot un admitator al lui Schulze Delitzsch, Léon d'An- 
drimont, a pus bazele primelor cooperative de credit şi de consum, 
cate s'au răspindit răpede priutre masele muncitorilor; cea mal mare 
parte din aceste cooperative nu mai urmează insă politica independentă 
a lui Szhulze a discipolilor săi, ci sint luate de curentul socialist. Cele 
mai renumite cooperative socialiste sint: Vorrnii, La Maison du Peu- 
pie, ètc.. 

14 


V. M. IOACHIM 554 


In Rominia mişcarea cooperativă orăşenească este de dată recentă, 
căci noi, avind în vedere situația noastră de stat agricol, spre deosebire 
de popoarele din Occident, am început cu cooperativele sătești, Abia 
tirziu, după ce sa văzut frumoasele rezultate obținute la ţară, sa pus 
şi la oraşe bazele citorva cooperative de credit, consum, producție şi 
construcţie, mai ales în urma legii din Decembrie 1909, care asimilează 
cooperativele orăşeneşti cu cele sătești, dindu-le aceleaşi avantagii ca 
şi acestora, 

In urma acestei legi sau întfințat citeva cooperative orăşeneşti, 
mai ales bănci populare (in 1910 erau 13) şi cooperative de consum. 
S'au incercat chiar cooperativele de producție, dar fără vreun succes, 
Cooperativa „Progresul“ care instalase o fabrică modernă de incâlță- 
minte, după o scurtă existență a fost declarată in state de faliment. 

Chiar dintre cooperativele de consum, a tăror reuşită depinde numai 
de spiritul cooperatist ai membrilor, unele după cițiva ani au lrebuit să 
lichideze. 

lipseşte pănă acum o statistică a mersului cooperalivelor orăşe- 
neşti ła noi; asemenea statistică ar fi interesantă, mai ales pentru a ști 
cite din societăţile numite cooperative sint întradevăr cooperative. Dacă 
ne-am lua după numele de cooperativă, am putea spune că stăm bini- 
şor in ceia ce priveşte mişcarea cooperativă orăşenească, Dar nu ştim 
dacă din cele citeva sute de societăţi ccoperalive, ce avem, sint 30—40 
cooperitive în adevăratul inţăles al cuvintului. Cele mal multe sint c0- 
operative capitaliste, adică societăţi care, pentru simplificarea formalită- 
ților, au îmbrăcat haina cooperatistă, dar au spiritul capitalist, de oarece 
ele nu urmăresc ridicarea economică a membrilor, care fac uz de coope- 
ralive, ci au în vedere numai ituctiticarea capiialului acţionarilor. 

Caracteristica acestor cooperative e că impart beneficiul în raport 
cu capitalul, iar nu în raport cu uzul făcut de cooperativă, de ex.: o coope- 
tativă de consum va împărţi profitul in report cu capitalul depus, iar nu 
în raport cu cumpărările făcute. 

Din cooperativele ce mal râmin trebue să scoatem apoi pe cele 
socialiste, adică acelea care urmăresc ridicarea economică a membrilor 
cooperativi, dar nu se opresc aci, ci au şi un alt scop mai innall: înlo- 
cuirea actualului sistem economic printr'un sistem socialist, propagind 
lupta de clasă. Caracteristica acestor cooperalive e că impart beneti- 
<iul în raport cu uzul făcut de cooperativă, dar nu impart Întreg bene- 
ficiu, cl rejin a bună parte pentru realizarea idealului lor prin propa- 
gandă socialistă, prin înființarea de producţie prime, etc., 

Cele ce rămin sint cooperativele propriu zise, pe care le-am pu- 
twa numi cooperative conservatoare, pentrucă ele urmăresc ridicarea e- 
conomică a membrilor cooperativei în actualul sistem economic. Pentru 
fondatori, ele sint scopul iar nu mijlocul pentru realizarea vreunui alt 


PD -o 


355 CRONICA ECONOMICA 


scop: aceasta spre deosebire de celelalte cooperative, pe care le-am pu- 
tea numi reformiste, care nu se mulţumesc cu îmbunătăţirea soartei e- 
conomice a membrilor, ci, intocmai caşi cooperativele socialiste, fintesc 
la formarea unui nou stat, statu! cooperatist, fără a propaga lupta de 
clasă. La noi mişcarea cooperativă orăşenească e prea slabă pentru a 
putea avea reprezentată şi această categorie de cooperative. 

Trecind la cauzele, pentru care mişcarea cooperativă la oraşe nu 
a putut iua avintul dorit, găsim întraitele;: 

a) Lipsa de experienţă a celor chemaţi să facă uz de cooperative; 
b) lipsa de capital; c) reaua credință a unor administratori; d) urmă. 
riri de idealuri peste puterile cooperativelor și mal ales e) lipsa unei 
educaţii cooperatiste, 

Dacă s'ar lace meseriașilor, funcționarilor şi lucrătorilor noşiri o 
educație cooperatistă sănătoasă, arălindu-le cum pot profita de bineface- 
rile cooperaţiei, desigur ca arlua şi la noi această formă superioară de 
organizație economică dezvoltarea dorită. 

Instituțiile: Casa Centrală a Meseriilor, Liga „Deşteptarea“, etc., 
create peniru dezvoltarea spiritului cooperatist, sînt bine venite. 

Dar acestea au in programul! lor de activitate şi alte scopuri: de 
aceia cred că ar fi foarte nimerit o asociație de economiști, coopera- 
fişti, meseriași, funcționari, et-., care să nu aibă de scop decit propa- 
ganda cooperatistă în oraşe, prin scrieri, conferinți, formări de coope- 
tative, împărtăşiri de sfaturi, control, congrese, etc., 

O asemenea asociație ar da nu numai indemnul a se fonda co- 
operative acolo und: deviza va cerr, dar arazăta şi calea sănătoasă, pe 
care trebue s'o apuce cooperativele nouă înființate, căcinu e destul a 
forma cooperative pentru a avea avantagiile acestea, ci trebue a le forma 
după toate principiile consacrate de experienţă şi știință; altfel neincre- 
derea şi descurajarea va cupriade pe cei ce ar dori din toată inima să 
coniribue la ridicarea economică şi socială a celor „mulţi şi mici”! 


. 
* + 


Innainte de a enumera citeva din principiile ce trebue observate la 
formarea unei cooperative orăşeneşti, să vedem care sint avantagiile a- 
cestei organizațiuni economice, căci numai în cazul cind cooperativele 
sint o organizație economică superidară celei existente, numai atunci se 
impune o propagandă cooperatistă şi la oraşe. 

a) Primul avantaj, din care decurge toate celelalte, consistă în a- 
ceia că cooperativa nu e o asociație de capital ci de persoane, şi deci 
de unde, spre ex.— Intro societate anonimă—capitalul e guvernatorul so- 
cietăţii, în cooperativă e servitorul e“. Urmarea este că nu capitalul va 
profita de serviciile cooperativei, ci persoanele care fac uz de aceasta, 

Consumatorii iatr'o societate de consum, Împrumutați! şi depo- 


V. M. IOACHIM 336 


nenţii într'o societate de credit, lucrătorii intr'o societate de producţie etc.. 

b) Cooperativele, prin organizaţia lor democratică, au o puternică 
influență educatoare ; aşa faptul că fiecare are numai un vot, oricare sr 
fi numărul acţiunilor fate, pe fiecare să fie mai conştient de drepturile 
şi datoriile lui. 

Apoi, interesind pe membrii la administrația societăţii, îi face să 
se obişuulască cu lucruri poate necunoscute lor pănă atunci. Nu arare- 
ori s'a observat ca prin cooperativă simplii meşieşugari să ajungă cei 
mai iscusiţi bancheri. 

c) Prin cooperative se observă o mai dreaptă repartiție a produ- 
sului muncii, pentrucă ele nu au in vedere profitul, ci numai buna 
stare a membrilor, care fac uz de cooperativă, 

d) Graţie cooperativelor se poate pune oarecare rezistență specu- 
laţiunilor. Cel mai bun mijloc de luptă contra coaliţiunilor negustorilor 
sau fabricanţilor sint cooperativele. 

e) Cooperativele, cind sint bine organizate, pot servi la regula- 
toarea preţurilor, atit în ceiace priveşte alimentele de prima necesitate, 
cit şi în ceia ce priveşte chiria, creditul, munca. 

Ca avantagii speciale ale principalelor cooperative avem : 

A) Cooperativele de consum 1) eltenesc articolele de prima ne- 
cesitate, 2) înlătură falşificarea mărfurilor şi lipsa la cintar, 3)silesc pe 
membri la economii prin Impărțirea beneficiilor la siirşitul anului în rz- 
port cu consumația făcută, 

B) Cooperativele de credit, 1) reduc dobinda, 2) dezvoltă spi- 
ritui de economie, 3) ajută dezvoltarea celorlalte cooperative, 

C) Cooperativele de construcții, 1) reduc chiriile, 2) îmbunătăţesc 
condiţiunile hipienice de traiu, constituind case confortabile, 3) dă posi- 
bilitate şi celor săraci să devină proprietari prin sistemul anuităţilor. 

D) Cooperativele de producţie, Infrățesc munca cu capitalul, din- 
du-i fiecăruia răsplata ce i se cuvine. 

De aci nu rezultă că trebue neapărat să se înființeze cooperative 
oricind şi oriunde, Nu, din contra, trebue procedat cu cea mai mase pre- 
cauție la fondarea unei cooperative, mai ales la orașe. 

Principiile, care ar trebui observate, ar i următoarele : 1) Să se 
cerceteze bine dacă este navoe de cooperativă. Dacă negustorii sau fa- 
bricanţii fac aceleaşi servicii, în conidlițirni mai bune decit le-ar face o 
cooperativă, atunci terenul pentru fondarea cooperativei lipseşte. 

2) E necesar ca membrii viitoarei cooperative să depună un osre- 
care capital, proporționai cu afacerile ce vor să facă. 3) Să se facă 
O oarecare selecție între cei ce vor să fle membri, 4) Să se aleagă e 
lemente de conducere de bună credință şi experimentați, la orage cern- 
du-se multă pricepera şi cunoştinţe pentru a conduce o aiscere. 

5) Ca consecință serviciul făcut de administratori trebue plătit, 


6) Să nu se unească cooperalive cu diferite scopuri ca o €oope- 
fativă de credit cu una de consum, eti., 


357 CRONICA ECONOMICA 


7) Să se evite pe cit posibil cooperativele profesioniste, afară 
bineințeies de unele cooperative, cum de ex. cooperativele de aprovi- 
zionare, În comun, care prin natura lor trebue formate numai din mem- 
bri cu aceiaşi ocupaţie. 

8) A se căuta să se infiinjeze şi să se menție cooperativa nu- 
mai prin mijloace proprii, fără a se recurge la subvenţii şi ajutoare, 

Acestea sint, în linii generale, principiile cooperatiste, cunoscute 
de experiența trecutului, pe lingă care trebue observate şi alte reguli 
speciale pentru fiecare fel de cooperativă. N ecunoştința acestor reguli 
şi principii, unite cu lipsa interesului pentru cooperative, sint după cum 
arătai principalele cauze, pentru care mişcarea cooperativă orăşenească 
la noi nu a luat avintul dorit; căci, de fapt, la noi cooperativele de 
consum, credit şi aprovizionare în comun, au un teren prielnic de a se 
dezvolta, mai ales că nu avem încă o industrie mare. 

Pentru a da un impuls mişcării cooperatiste 1a Oraşe e nevoe Încă 
de multă propagandă, de multă educaţie cooperatistă ; de aceia propu- 
nem formarea unei asociaţii pentru dezvoltarea cooperativelor orăşe- 
neşti şi am speranţa că o asemenea asociație nu va întirzia să se for- 
meze. 


Scrisori din Paris 


„Conierinţă* despre balcanici. — Auditorii, -— Un indemn câtre sit- 
denţii romini din străinătate. Pentru Legaţiunea romină. 


In aceiaşi zi, la citeva ceasuri unul după altul, două fapte intere- 
sante se intilnesc, pentru a ne surprinde In mod bizar. 

Deoparte gazetele franceze publică extrase din acte bulgare, din care 
se vede că regele Ferdinand îşi caută in străinătate sprijinul trebuitor 
șubredului său tron, zdruncinat de acuzările oamenilor politici bulgari, 
care nu se sfiesc a mărturisi că atacul de la 30 lunie—începutul celui 
de al doilea războiu balcanic—a fost poruncit de către rege și că Bulga- 
rii sint ei vinovaţi de nenorocirile ce sau abătut asupră-le. 

De altă parte afișe mari, verzi, vestesc în litere groase că în sala 
„Scoalei de înnalte studii sociale“ d. Robert Pelletier va ţinea, sub pre- 
şedinția d-lui Louis Leger, membru al Institutului şi profesor la Collège 
de France, o conferinţă, al cărei subiect este lămurit îndeajuns din afiş: 

„Adevărul asupra Bulgariei” și în sub-titlu: „Alianţa balcanică“, 
„Cele două războaie“, „Tratatul dela București“, „Bulgaria calomniată“, 
„influența franceză în Bulgaria“, 

Numele d-lui Louis Leger îmi amintește trecuta d-sale atitudine 
faţă de noi, atitudine care se desfăşoară clar din scrierile d-sale, în care 
sa ocupat de Rominii din Transilvania. 

Știu că d. Robert Pelletier este un slavofil cu convingeri perso- 
nale şi cu teorii nouă”). 

Văd pe afiș că tratatul dela București va fi discutat, că Bulgaria 
este o victimă calomniată. 

Mă grăbesc dar să mă duc și să ascult această conferință, prezi- 
dată de un om de importanța d-lui Louis Leger. 

In sala mică din liniştita stradă a Sorbonnii se îngrămădese mulți 
ascultători, multe doamne din înnalta societate a coloniei bulgare din Pa- 
ris, multă studențime în mijlocul căreia am bucuria să aud graiul romi- 
nesc, bucurie uşoară la Paris și mai ales în cartierul latin—vestitul 
„quartier*, 


- Bucuria îmi este mai mare, cînd aud în jurul meu cîteva studente 


1) Aflu în urmă că d-sa are şi alte consideraţii de a fi slavoiil. 


339 SCRISORI DIN PARIS 


— cred că erau siudente—care, intr'o moldovenească limpede, se Intrea- 
bă cu ingrijorare „ce va spune conierențiarul despre Noi, 

Privesc cu multă curiozitate pe studenții bulgari, cu atit mai întu- 
resanţi pentru mine, intrucit n'am cunoscut pe nici unul pănă azi şi nici 
mam văzut nici unul, de vreme ce nu sint în capitala Franţei decit de 
un an, timp în care studenții bulgari caşi cei greci, serbi sau turci lip- 
seau aproape cu totul, din pricina războiului. | 

Revăd în ei figurile ce mi sau întipărit în minte de mic copil, cind 
vedeam, vara la ţară, la „bulgărie* pe acei oameni tăcuţi, muncitori şi 
mereu preocupaţi. 

li ascult, fără a-i pricepe, cum vorbesc încet între ei, îi cercetez 
mereu și (fie intimplarea, fie realitatea) sint izbit de asemânarea veci- 
nilor mei cu unele figuri, europenizate, aşa de cunoscute a'e studenti- 
lar japoneji. 

Ochii mai ales le sint sclipitor! și negri ca al lul Tokeramo, lär 
femeile mă impresionează prin trăsăturile lor atit de pronunțate și de 
aspre, prin culoarea măstinie a feţei şi neagră a părului, 

Mă înşel poate ; dar toate, cu puţine excepţii, mi sau părut loarte 
brune și măslinii. Se poate ca în această impresie să fi fost înșelat și de refle- 
xele luminii din sală şi de oarecare idei preconcepute, dar—privind mereu la 
ceice mă înconjurau,—nu vedeam nimic din caracterele rasei slave: nici 
o frunte largă, nici o privire visătoare, nici un cap blond, așa cum se 
vede adesea la numeroșii studenți ruși de aci, Nu trebue mult spirit de 
observaţie ca să reosebești pe Bulgar de Slav. 

ȘI mal văd în sală mulți Greci, Sirbi și Turci, veniți cași mine 
să se documenteze asupra incurca'elor probleme balcanice şi mal cu sen- 
mă să audă ce se spune Francezilor pentru restabilirea „adevărului a- 
suprà Bulgariei calomniate”. 

E drept că auditorul se compune din străini, în mare parte, în cea 
mal mare parte. 

Sint şi Francezi în sală: din intimplare am şi la dreapta și la 
st'nga mea cite unul. 

Am avantajul de a fi luat de ei drept Francez şi caut să-i las in 
această credință, pentru a putea să le cunosc mai bine gindurile și sen- 
timentele în ce ne privește pe noi Rominii. 

Citesc „Le Temps" şi „Le Journal des débats politiques et litté- 
raires” pănă să se Inceapă conferința, și dupăce am isprăvit de privit 
pe Bulgari, 

Cum mă grăbisem să ajung mal din vreme, spre a-mi găsi un loc 
bun de unde să aud clar ce se spune, am răgaz să citesc rubrica „afa- 
cerilor orientale“ a celor două jurnale franceze atit de cunoscute și de 
serioasa», 

Găsesc în „Le Temps" o interesantă scrisoare a marelui istoric 
sirb d. lakchitch, al cărui frate, colonelul lakchitch, a murit pe cimpul 


GH. RAUT 360 


de războiu, acum citeva luni. Istoricul sirb și de data aceasta, cași în 
nenumărate rinduri de cind au izbucnit războaele balcanice, pune în a- 
devărata lor lumină situaţiile respective ale popoarelor balcanice şi arată 
cu probe, pe care și le ia din declaraţiile oamenilor politici bulgari, re- 
producindu-le intocmai—ceia ce înlătură orice bănuială de părtinire—cum 
că Bulgarii sint singurii făuritori ai nenorocirilor lor. D-sa reproduce 
polemicele la care au dat naștere în Bulgaria luptele dintre cele două 
partide opuse, Stambulovist și Rusofil, și relaţiile care au urmat în mod 
firesc acestor polemici de partid şi care au făcut situația regelui Ferdi- 
nand așa de critică în cit „Bulgaria“, organul d-lui Danei, nu se sfieşte 
să spue că „abdicarea monarchului mu poate întirzia”. 

lar „le Journal des Dâbats* din astăseară, după ce fixează în mod 
clar adevăratele responsabilităţi, arată ceia ce nu mai este azi o taină 
pentru nimeni, că adevărații responsabili de nenorocirile Bulgariei nu 
sint nici d. Gheșoli, nici d, Danei, cum au scris atit de des jurnalele 
"noastre, bucurindu-se de „prostia acestui doctor de pe urma căreia ţara 
noastră a avut numai foloase“ și căruia unii propuneau să i se ridice o 
statue la noi, nici generalul Şavoi, ci Majestatea Sa Ferdinand |, țar al 
Bulgarilor. 

lată-mă dar cu câteva clipe înnainte de a asculta revelaţiile d-lui 
R. Pelletier, patronate de d, L, Leger, intă-mă lămurit, sau din nou lä- 
murit—căci o ştiam mai de mult—asupra situaţiei în Bulgaria ponegrită. 

Aceasta pentru punctul de vedere politic; în ce privește altă ches- 
tie mult desbătută de un timp încoace, aceia a „cruzimilor bulgare“, ști- 
am din diferite reviste și jurnale că Bulgarii sau făcut odioşi prin cru- 
zimea lor şi, scoborindu-mă spre „quartier* în lumina sumbră și poso- 
morită a acestei seri ploioase de toamnă, îmi aminteam în mod vag de- 
claraţiile făcute astă iarnă unui corespondent de ziar de un tînăr intelec- 
tual bulgar care, cu o vădită. mulțumire sulletească—şi cu cită inconști- 
ență, Doamne—se lăuda că „el singur“ a ucis, nu doar într'o luptă ci 
cu ocazia devastării unui sat, șase oameni... care, sărmanii nu-i puteau 
opune nici o împotrivire, căci viteazul intelectual avusese elementara 
prudență de a nu-și măsura puterile deci! cu oameni dezarmaţi. 

Şi-mi mai aminteam, înnainte dea se fi ridicat, datorită d-lui Pel- 
letier, vălul ce acoperea adevărul asupra acestor cruzimi, îmi aminteam, 
din întunericul în care zăceam și eu și Franţa neștiutoare de adevăr, a- 
cum chemată la lumină, că Pierre Loti a scris—in ce priveşte cruzimea 
bulgară —pagini atit de dureroase pentru tot ce-i omenesc și atit de in- 
fiorătoare pentru poporul bulgar. 

Cind am păşit pragul sălii dela Scoala innaltetor studii sociale, am 
avut ca 0 viziune lugară coperta cărţii lui Pierre Loti, „La Turquie a- 
gonisante“, copertă pe care se vede capul fără nas şi fără urechi al u- 
nui Turc, așa cioplit--drept simbol, pare-se, al blindeții propovăduite de 

sus—de către creștinii plecaţi într'o nouă cruciadă, spre mintuirea fra- 
ților de sub jugul hain al dușmanului secular, 


361 SCRISORI DIN PARIS 


Mai știam că ancheta rinduită, spre verificarea atrocităților bul- 
gare, ajunsese în scurtul timp cit n'a fost impiedecată să lucreze, la niște 
rezultate care erau atit de favorabile Bulgarilor, incit aceştia au avut 
tot interesul și au reuși! prin partizanii lor, membri al comisiunii de an- 
chetă, să o împedice de a ancheta mai departe. 

Cu acest redus bagaj de cunoștinţi și amintiri iată-mă-s gata să as- 
cult pe d. R. Pelletier. 

Cunoștinţi puține poate, dar precise, iar amintirea celor șase Turci 
uciși de doctorul bulgar, deși vagă, Imi era Insă prețioasă, Dar să-l as- 
cultăm pe d. R. Pelletier, director al „Revistei Națiunilor“, 

D-sa citește o scrisoarea d-lui L, Leger, care, din cauza boalei și a 
vristei înnaintate, esta silit să lipsească dela această „conlerință destinată 
să reabiliteze o ţară ponegrită, o țară vitează și civilizată“, 

Nici de data aceasta d. Leger nu pierde ocazia să se ocupe de 
Romini și scrie că a fost „foarte uimit de atitudinea și amestecul Ro- 
miniei, în conflictele balcanice“. 

După această scrisoare servită ca „hors d'oeuvre” și drept conso- 
lație naivilor, care au crezut un moment în realitatea celor scrise pe a- 
fiş șicare privesc întrebători spre tribună, unde figura onorabilului domn 
Louis Leger întirzie să se ivească, conlerențiarul, cu o atitudine hotărită, 
cu o voce clară şi puternică, începe apologia Bulgariei, apologie care va 
fi adesea întreruptă de sgomotul unui public vădit ostil şi indignat în 
urmă de hiperbolele d-lui Pelletier. 

D, Pelletier declară dela început că scopul său este să arăte 
Franţei, „ţară de dreptate şi de idealuri umanitare", că a greșit cînd in 
urma războiului a! doilea balcanic și-a schimbat atitudinea faţă de Bul- 
garia zdrobită de cinci „complici“, —termenul și-ar avea mai bine locul 
intrun cod penal. 

Nepărtinitorul conferenţiar găsește cu cale să se mire de schimba- 
rea bruscă a presei franceze, care în urma articolelor elogioase, din tim- 
pul primului războiu, sa întors deodată impotriva Bulgariei şi a sfărmat-o, 
sub greutatea unei campanii de presă nedreaptă, și interesată, să 
zic curat, plătită, —lasă a se înțelege, d. Pelletier, învinuind pe alții de 
un păcat, de care, Imi spune vecinul meu francez, d. Pelletier n'ar fi 
tocmai străin, 

D-sa persiilează apoi pe marele scriitor Pierre Loti; sala devine 
din ce în ce mai enervată și, la afirmaţia d-lui Pelletier că cele scrise 
de Loti sint pure invenţii, vecinul meu scos din fire strigă : „Vive Pierre 
Loti qui honore la pensée humaine et la France”. Aplauze care par a 
uimi pe conlerențiar, 

După ce face istoricul Bulgariei, după ce compară pe Clovis cu 
nu știu care rege al ci și după ce vorbește despre războiul dela 1877, 
fără a pomeni de noi, d, Pelletier, fiindcă nu cunoaște adevărul sau as- 
cunzindu-l fiindcă îl cunoaște, declară—închipuiţi-vă—că Rușii au cuce- 


GH. RAUT 362 


rit Plevna și au creat „marea Bulgarie“, constituită în conformitate cu 
geografia. 

Această „Mare Bulgarie“ ar fi trebuit să se întindă, după concep- 
țiile d-lui Pelletier, în limitele pe care vroia să şi le croiască Bulgaria 
din preajma celui de al doilea războiu, „Mica Bulgarie“ să-i zicem. 

Dar „Marile Puteri“, veşnicele mari puteri, s'au amestecat iarăși și 
n'au admis în 1878 crearea acelei mari Bulgarii care ar fi rezolvat deo- 
dată toată chestiunea orientului Europei ; Macedonia rămase sub Turci, 
incit războiul din 1912 este astfel explicat ca o urmare a greșelii de 
la 1878, 

Sintem dar în 1912; războiul a izbucnit ; rindul nostru vine, 

Vorbind despre Rominia cu multă batjocoră, d. Robert Pelletier 
spune că „Rominii, în urma unor glorioase victorii, despre care istoria va 
vorbi intotdeauna, au spoliat pe Bulgari lulndu-le un teritoriu asupra că- 
rula nu avea nici un drept“. 

Aceste declaraţii senzaţionale nu-s de natură a linişti avintul stu- 
denţilor romini, la care se adaugă acela al Sirbilor și al Grecilor, 

Zgomot mare: d. Pelletier reuşeşte totuși să-și impue glasul d-sale 
pe care toți i-l admirăm, și declară că această hrăpire de teritorii bulgare 
era datorită „poftei pe care ni-o dase digerarea recentă a Silistrei“, 

Doamnele și studenţii bulgari aplaudă din răsputeri și strigă: „C'est 
une honte*. 

Cind se isprăvește vacarmul acesta îngrozitor, produs de aproba- 
rea vorbareță a unora și de dezaprobarea zgomotoasă a altora, îmi lau 
indrăzneala și destul aer in piept ca să strig din răsputeri „Vive la Rou- 
manie“, 

Strigătul meu este acoperit de aplauze și de dezaprobări ; studen- 
ţii bulgari cer să fiu dat afară, pentru această obraznică întrerupere ; o 
doamnă bulgară, de o rară irumuseţă şi de o şi mai rară iritabilitate mă 
insultă cu vorbe violente. 

li răspund calm: „On voit bien que vous ètes Bulgare". 

Ìn timp ce zgomotul creşte, am bucuria să aud strigindu-se de către 
Francejii de lingă mine: „oui, vive la Roumanie soeur de la France", 

Cum soarele vine după ploae, liniștea vine și ea după tulburare și 
conferenţiarul iși continuă în același atmosferă seria de platitudini, din 
care a alcătuit această „Macédoine“, !) scump plătită de legațiunea Bul- 
gariei la Paris. 

Să continuu a rezuma ? Dar e de prisos fiindcă cele ce urmează 
nu-s de cit un soiu de neadevăruri, care n'au nici măcar avantagiul de a 
fi inteligente. 

Ascultaţi citeva exemple : 

Alianța balcanică n'a fost opera Bulgariei care nu vroia „le par- 
tage de la Turquie, mais l'autonomie de la Macédoine, seulement". 


err. 


e Nn 1 Í 


i 
be 


i 


363 SCRISORI DIN PARIS 

„C'est la Serbie et la Grèce qui, a cause de leurs ambitions et pré- 
tentions sur la Macédoine exigèrent l'alliance sur les bases du partage 
de la Turquie“. 

Citez textual după notele ce am luat, 

Victoriile aliaţilor au fost datorite numai Bulgarilor „qui s'elancă- 
rent comme une avalanche sur le Turc“, 

Lule Burgas este asemănat cu Mukden, lar soldatul bulgar cu un 
„ancien chevalier qui s'enva libérer le frère chrétien", 

Vedeţi de departe efectul produs de acest nobil şi generos câvaler, 

In Macedonia—continuă d. Pelletier—nu există Sirbi ci numai 
Bulgari. 

Atacul de la 17 |30 lunie, aflăm cu multă surprindere, nu este da- 
torit ordinului regesc ci manevrelor făcute de armatele greacă și sirbă şi 
mai ales asasinatelor de Bulgari, făcute de către Greci la Salonic. 

Regele actual al Greciei este numit „Monsieur Constantin XII, re- 
porter allemand*. 


Atrocităţile despre care sa făcut atita vilvă nau fost făcute de 
Bulgari ci suferite de e. 

Rominia nu trebuia să ia teritoriile luate fiindcă ea are interesele 
sale îndreptate inspre Transilvania. *). 

Tratatul dela București nu poate fi admis de Bulgaria, după cum 
cel de la Francilor! nu poate îi admis de Franţa. D. Pelletier excelează 
în comparații. 

ŞI ca încheiere, adresindu-se Franţei, d, Pelletier îi cere să în- 
tindă braţele Bulgariei nevinovate, Bulgariei singura prietenă a ei în orient. 

La auzul acestor nouă descoperiri, vecinul meu din stinga, un sim- 
patic bătrin îmi şopteşte : 

„C'est pour ça qu'il (regele Ferdinand) vaă Vienne. Il a peur qu on 
ne le jette à la porte"; şi după ce ni se mai anunţă de d. Pelletier că 
d-sa este singurul care cunoaște istoria şi adevărata situație a Slavilor 
din Balcani vecinul mea adaugă: 

„La légation de Bulgarie ma pas pour ton argent" *), 

Conferinţa a luat sfirşit. Studenţii bulgari din jurul meu, care au 
auzit desele întreruperi ale celor doi Franceji de lingă mine și mau vă- 
zut împărtășind dezaprobările lor—ale Francezilor—vor să ne execute 
„ă la bulgare“ și vin, pe un ton necuviincios din partea unor tineri să 
ceară socoteală vecinului meu francez, un bătrin de vre-o 60 ani, de 
îndrăzneala de a nu fi bulgarofil. 

La observaţia mea că nu șade bine unui străin să dea lecţii de 
purtare unui francez, cind mai ales străinul caută să cîştige bunăvoința 


1). Năstrușnică argumentare. Cu să putem avea Transilvania, Irobue 
—erode d P., să lăsăm să ni se ia Dobrogea—in lipsă de graniță strategică, 

2). Expresia foarte semnilieativă cure se poate traduce: „Pentru cit a 
plătit Jegaţinuea bulgară ur fi putat ares un apărător mai bun“. 


GI, RAUT sët 


franceză prin conferințe ca aceasta plătită şi, pusă la cale de guvernul 
bulgar, furia intelectualilor incepe a fi primejdioasă. 

Un tinăr bulgar declară magistral bătrinului Francez: „Ce n'est pas 
la peine d'étre Francais si on est comme vous*,—adică, dacă nu-ți plac 
Bulgarii, degeaba mai ești Francez. 

lar eu nu scap teafăr decit datorită intervenției unul coleg al meu 
Negru, fiul fostului rege al Dahomeiului. 

Fii de rege—chiar cei de rasa neagră—impun Bulgarilor. Doamna 
bulgară imi aruncă o ultimă privire plină de dispreţ. 

Buchete de flori sint oferite d-lui Pelletier, acest mintuitor al Bulgariei. 

Cind mă găsesc din nou in stradă ştiu că d. Robert Pelletier este 
un slavofil distins, căruia argumentele sunătoare ale Bulgarilor măresc 
doar ardoarea pentru cauza Slavilor (?) bulgari. 

Mai știu că Francezii ne privesc azi mai favorabil decit pe Bulgari 
și că aceștia nu vor înceta niciodată a ne duşmăni. 

Am văzut-o în privirile acestor doamne cărora eleganța și arta 
ultimului costum creat de moda parisiană nu le acopereau în deajuns as- 
primea și pornirile lipsite de farmecul blindeții femeeşti, 

Am văzut-o în atitudinea tinerimii culte bulgare, lipsită de orice 
delicateță sufletească și rămasă în stare de sălbătăcie — ierte-mi-se acest 
cuvint prea tare pe care îl scriu cu părere de rău, fiindcă aș vrea să 
pot vorbi bine de tinerimea unui popor vecin care are, toji o ştim, ca- 
lități incontestabile dar din nenorocire și defecte iremediabile, 

Dacă ar fi numai pentru a înşira părerile D-lui Pelletier, păreri 
care În definitiv nu ne interesează prea mult sau, dacă ar fi pentru a 
face cunoscut citeva violenţe de limbagiu manifestat de o doamnă bul- 
gară sau de unii din compatrioţii ei, nu m'aşi fi hotărit să scriu aceste 
rinduri. 

Conferința d-iui Pelletier, fie ea patronată efectiv sau nu de d. L. 
Leger sau de altul, nu înseamnă nimic, privită prin prizma rezultatului 
la care se poate ajunge, căci d. Pelletier nu va schimba nici sentimen- 
tele Francezilor nici harta balcanică, oricit ar fi de convins d-sa că o 
poate și că trebue s'o facă. 

D. Pelletier a spus lucruri prea naive ca să poată găsi aprobarea 
altora decit a Bulzarilor, care, dacă nu cred ei singuri în argumentele 
invocate de apărătorul lor, doresc măcar să înşele pe alții, 

Ceia ce este de reținut, ceia ce înțelege cel mai neatent ascultător 
al acestei conferințe, este tendința urmărită de Bulgari de a se reabilita 
în ochii Franţei, 

Nu văd nimic altceva în conferința de astă seară decit manifes- 
tarea evidentă a acestei tendințe. 

Conferinţa aceasta, inspirată direct, nu doar de sentimentele sla- 
vofile ale d-lui Pelletier, ci de legaţiunea bulgară, nu este decit un nou 
mijloc de apărare, mai energic sau mai slab, venit să se adauge la cel 


203 SCRISORI DIN PARIS 
qiu E EN als 


întrebuințat de Bulgari, în fiecare zi, adică la articolele de jurnal şi co- 
municatele oficiale ale legațiunii bulgare din Paris, 

Lăsind la o parte mijloacele întrebuințate pentru realizarea aceste 
tendinți de reabilitare şi de apărare şi fără a mai discuta frăgezimea ar- 
gumentelor invocate, trebue să recunuaştem că ea este în sine şi fireas- 
că și lăudabilă, 

Ce am făcut noi Rominii, iarna trecută cind presa iranceză ne cin- 
tărea pe noi cu același cintar și cu aceiași măsură de care caută Bulga- 
rii să scape acum ? Nimic, Tinerimea romină din Paris îşi pierdea ener- 
gia și capacitatea în discuțiile sterie ce se urmau între cele două Soci- 
etăţi ale studenților romini, discuții ale căror moliv era adesea o copi- 
lărească chestie personală, a cutărui membru sau preşedinte, 

Și dece două societăți a căror intreagă activitate se mărginea la 
informaţii răutăcioase trimise gazetelor din țară de către una în contra 
celeilalte ? 

E drept că aceste societăţi, deși două, nu erau suficiente pentru a 
grupa în jurul lor pe toți tinerii romini din Paris, spre a realiza astfel 
un contact necesar în orice moment, cind o mișcare serioasă, energică 
şi conştientă s'ar fi impus din partea acestei pături intelectuale ce re- 
prezinta întreaga noastră țară în ochii Francezilor. 

Societăţile nu grupau în jurul lor pe toți Rominii, fiindcă unii din 
ei se țin în afară de orice mişcare iar alții găseau mai folositor să-și 
treacă timpul la „Vachette“, vestita cafenea din cartierul latin, altădată 
locul de întilnire al unui Verlaine, Maurice Barrès și al altor oameni de 
litere celebri, iar acum mal în urmă al studenților romini, pe care ii 
puteai vedea din stradă, culundaţi în problemele Incurcate ale vnui joc 
de cărţi, convinși că şi ei la rindul lor vor contribui astfel cu ceva la 
gloria numelui Vachette. 

Aşa dar, pentru un motiv sau altul, tinerimea universitară romînă 
din Paris nu sa mișcat, vorbesc de o mişcare generală și demnă, ca să 
protesteze în contra nedreptăților de astă iarnă ale presei franceze, 

ȘI de ce ar [i făcut-o? Numele pe care îl poartă Rominul între 
străini n-o fi doar mal preţios decit petrecerile—așa de variate și de a- 
trăgătoare—ale unei bune părți a compatrioților noştri, 

Dar oare legațiunea romină din Paris a luat măsurile, pe care 
studenții nu aveau timp să le aducă la indeplinire, poate sub autoritatea 
sa oficială de reprezentanță în regulă, a făcut demersurile necesare, a 
trimis comunicate jurnalelor franceze, cum vedem în fiecare zi că fac fie 
legațiunea bulgară, fie cea greacă, etc., comunicate prin care să protes- 
teze contra neadevărurilor scrise pe socoteala noastră, şi prin care să 
arăte opiniei franceze, că nu sintem numai o țară de „spoliztori“, că nu 
sîntem chiar o „sucursală“ a Germaniei sau o „vasală“ a Austriei ?*) 


*) Acesta oru tonal articolelor franceze asupra noastră, în timpul pri- 
mului războiu baleanie, 


GH. HAUT 566 


Nici unul din aceste comunicate, din aceste protestări n'a ajuns la 

nja noastră. 
paper in timpul acelei campanii de presă, cu un publicist fran- 
cez, fost membru marcant al diplomaţiei franceze, d-sa îmi spunea cu 
oarecare jenă: „Nos journaux ont assurément tort de croire tout ce que 
les Bulgares et comp. leur disent sur votre compte et le leur font écrire, 
mais vous autres Roumains pourquoi ne r&pondriez vous rien, pourqaui 
votre légation se contine-t-elle dans un mutisme si profond et si inex- 
plicable”, 

Cit adevăr în aceste vorbe! 

Noi Rominii avem nevoe de evenimente puternice care să ne zgu- 
due, ca cel din vara acestui an, şi să ne scoată astfel din amorțeala în 
care, nu știu anume de ce, sintem intotdeauna cufundaţi, 

Această amorțeală și dezinteresare pe care toji o manifestă, este, 
e drept, mai slabă, la acei care se găsesc departe de țară, fiindcă între 
străini știi mai bine să-ți preţuești și să-ți iubeşti neamul. i 

Dar cît de departe îmi pare totuși tinerimea romînă din Paris de 
acea stare sufletească, în care ar trebui să se găsească spre a trece dela 
sentimente la fapte. 

Vina nu e numai a studenţilor ; ceia ce le lipsește în primul loc, 
este o direcție superioară, care să adune în jurul ei toate forțele tine- 
rimii romine, direcţie atit de țrebuitoare unor tineri, care abia intrați în 
viață, se găsesc într'un centru atit de mare ca Parisul, înconjurați de 
mrejele sale atrăgătoare și fără nici un sprijin moral, nu mai vorbesc de 
cel material, căci cei ce n'au mijloace nau ce căuta la Paris, zice-se 
în anumite cercuri studențești. 

Această direcţie nu poate veni decit dela legațiunea noastră. 

Să mi se ierte mie, un neînsemnat student, de a cuteza să vorbesc 
despre atribuțiile și menirea legaţiunii noastre regale din Paris. ° 

Calificativul regal o invälue în ochii mei, de o adincă venerație, 
dar adevărul poate fi spus—socot—și celor mari care, în multiplele o- 
cupaţii luătoare de timp ale activității diplomatice, mau doar vremea să 
se ocupe de studențimea romină în marea capitală a lumii, 

Şi de ce nu, mă rog? 

Am auzit că un fost ministru al nostru la Paris, e mult de atunci, 
aduna în jurul lui, măcar odată pe lună, întreaga sau aproape întreaga 
colonie romînă de aci, lucru greu firește, fiindcă această colonie este 
Joarte numeroasă, 

Dar oare, dacă acel bun obiceiu mai dăinueşte azi, studențimea 
romină nu e socotită ca făcînd şi ea parte din colonia noastră, studen- 
lime care—aș vrea să se știe—formează, în proporție cu populația țării 
noastre, cel mai mare număr de studenți străini în Paris din întreaga 
lume ? 

Să mu se creadă că preconizez aci legaţiunii noastre un rol care 


367 SCRISORI DIN PARIS 


—— 


nu eal ei, acel de guvernantă a micilor și tinerilor Romini din Paris; 
nu doar așa departe merge cutezanița noastră. 

Ceia ce ar trebui să facă levațiunea noastră n'ar fi atit faptul de a 
aduna din cind în cînd în jurul ei pe studenții noștri, pe artiştii noștri 
din Paris, tineri fără sprijin, ca să le asculte păsurile și să-i ajute pe cel 
ce au nevoe, că ar îi destul, deocamdată, şi faptul de a găsi, cind nevoia 
te duce la ea, tin siat bun, precis, o vorbă bună, mai înaltă atenție și 
mai puțină dezinteresare. 

Să se observe că nu aduc nimărul în special învinuire ci că ceia 
ce critic este întregul sistem, este o Inrădăcinată tradiție, care e nu nu- 
mai a legațiunii noastre la Paris, cl a intregului nostru organism guver- 
namental și social—tradiţie care se poate rezuma în această vorbă : de- 
zinteresare înăuntrul și in afara țării de situaţia, de mentalitatea şi de 
activitatea studențimii, care, lăsată de capul el, nu promite mult pentru 
viitor. 

Multe ar fi de spus despre această chestie, în aparență fără nici 
o importanţă, dar în fond, una din cele mai serioase, 

Dar aceasta ne-ar duce prea departe. 

Așa dar pe deoparte studenții, reprezentanţii ţării de mine, pe de 
altă parte, legațiunea noastră din Paris, reprezentanța țării de azi, nau 
făcut ce era de a lor datorie. 

Pentru unii, toată această discuţie poate părea inutilă sau tirzie, 
fiindcă ea se ocupă de fapte trecute şi „consumate“. 

in orice caz aceasta nu e părerea mea; e întotdeauna bine, chiar 
mai tirziu de atras atenția asupra lipsurilor noastre și e Intotdeauna bine 
să ne folosim de fiecare prilej, pentru a trage din el învățătura ce se 
impune. 

Este iarăși un bine să vezi răul acolo unde se manifestă şi nu este 
o vină să indrăznești a vorbi despre greşelile unora—cei mai mulţi, poate 
și din tinerii noștri din străinătate. 

Nu vor fi ei mine miniştrii ţării inăuntrul şi în afara ei? 

Acestea sint, într'altele, reflexiunile ce vin în mod firesc în min- 
tea celui care a văzut mai departe decit ingăduiau păreții sălii dela Şcoala 
inaltelor studii sociale, care a auzit mai mult decit glasul d-lui Pelletier 
și a înțeles mai adinc adevăratul sens al conferinţii acesteia. 

Dacă ele vor supăra pe unii din studenţii romini de aci, voiu avea 
mingierea de a ști că nu acei buni sau simţit atinşi. 


Paris, 5 | 18 Noembrie 1913. Gh. Răut 


Scrisori din Bucovina 


— Bilanţul politicii romineşti din Bucovina — 


Politica națională a Rominilor din Bucovina se inchee in 
anul 1913 cu un fiasco complect. Şi să nu se creadă că avan: 
sind această judecată, pe care vom căuta s'o sprijinim pe do- 
vezi, ne asociem acelora care cred că nenorocirea Rominilor bu- 
covineni e de căutat în faptul că avem două partide politice şi 
nu unul unitar, solidar in toate chestiunile. Nu, sintem dincon- 
tra de părerea că existența celor două partide este necesară, este 
reclamată de trebuinţile politice ale neamului nostru şi de nece- 
sitățile evoluţiei politice. E drept că atunci cind am avut, pen- 
tru scurt timp, un partid politic a domnit liniște, Liniste cont- 
plectă, insă acea linişte era finişlea morții polilice. N'am cu- 
noscut o perioadă inai sarbădă in politica Rominilor bucovineni, 
mai lipsită de orice spor, mai săracă In idei şi inițiative, mai 
lipsită de energie in alară și de sinceritate Inläuntru decit a- 
veastă perioadă Je impäcare, străbătută și ea de fcl de fel de 
„disidenţi* pe față și dușmânii ascunse. Mai intăiu lipsa de 
sinceritate : partidele „inlrăţite“ se pindiau cu neincredere, „şe- 
ful“ n'avea încredere in colaboratori şi „colaboratorii* recunoş- 
teau numai de formā pe şef. Apoi, nimeni nu se simţia Inda- 
torit să lucreze : toată activitatea partidului unit se reducea la 
discuţii sterile şi intrigi din ce In ce mai respingătoare. O presă 
lipsită de avint, căci n'avea de unde lua, reprezenta neamul, 
peste tot locul compromisuri, de cele mai multe ori în adevâr 
compromițătoare In interesul afirmării păcii naţionale. 

O astfel de politică de amorjealä, de menajare a celor cu 
musca pe căciulă, a celor slabi, nedeciși, şovăitori, e mai dău- 
nătoare decit cea mai aspră luptă politică cinstită Aici e lu- 
crul principal. Sintem pentru dovă partide, chiar in sinul nea- 
mului nostru, dacă interesele reale existente ale neamului nos- 
tru le cer. Dacă există deosebiri programatice atit de mari in- 
cit nu pot intra în cadrul unui program, e bine ca ele să şi alle 


SCRISORI DIN BUCOVINA 369 


expresia intrun program de partid, să le cunoaștem și să ne pu- 
tem conforma. 

_ Astfel de deosebiri nu le putem iniātura nici prin innābu- 
şirea lor, care ar da loc la o explozie primejdioasă, In stare să 
zgudue edificiul nostru naţional mai rău dectt toate luptele po- 
litice și nici prin contralacerea lor, cum s'a incercat. 

„__ Astfel de deosebiri reale există în sinul poporului romin 
eri „Bucovina, oricit ar căuta să le nege nelnțălepătorii și prefă- 
cuțu. 

Cei ce n'au simțul realității își intorc veșnic ochii spre 
trecut şi oitează după vremurile de „odinioară“. Aceşti fantas- 
tici, ca să nu le zicem mai rău, dovedesc însă că, pe lingă că 
nu Ințeleg prezentul cu necesilăţile şi calităţile lui, nu cunosc 
nici trecutul, pe care, dacă l-ar cunoaşte, n'ar mai dori să-l re- 
învie. Care trecut politic? Doară acel trecut politic, cu excep- 
ţia anilor de luptă pentru autonomia țării, e, din punct de ve- 
dere național, un lanț de dezastre, care ne-a adus în situația des- 
tul de grea de azi. Că intr'o vreme acel trecut se prezinta în 
afară ca un tot armonios, e destul ca să nu-i cercetâm roadele, 
care-s foarte amare şi să ne închinăm afarenții ? 

De unde provine acea deosebire de vederi, de care am A- 
mintii! mai sus? Provine din faptul că interesele claselor so- 
ciale din care se compune poporul nostru nu sint armonizate pe 
deplin pănă în prezent. Cu zece ani în urmă sa Introdus în 
politica bucovineană un element nou, cunoscut până atunci nu- 
mai după nume la zile de sârbâtoare: țăranul. 

Acesta, deşi modest din fire și sos, caută totuşi, impins 
de nevoile sale, să-şi facă loc în politica bucovineană, trebuind 
să dislocheze elementele mai vechi, care pănă in momentul tn- 
troducerii elementului țărănesc ocupaseră toate locurile tn poli- 
tca Rominilor bucovineni, deşi în dependență servilă de guvern. 
Din acest proces de dislocare, violent in forma în care-l prezintă 
conducătorii, dar lent in fond, sa născut un conflict da interese, 
care şi-a găsit expresie în formarea unui partid nov, 

Greşiţi sint toți cei ce exagerează meritele celor ce-au dat 
impuls şi prima formă mişcării țărâncști, care —ce-i drept—pulea 
så Intirzie incă o bucată de vreme, dar nu putea să lipsească 
ca și cei ce-i Injură pe inițiatorii mișcării, arătindu-i ca trădă- 
tori naționali. Dacă ar dispărea azi cu toții reprezentații aces- 
tai curent, mine s'ar ivi cu bună seamă alții; dovadă că mişca. 
rea nu-i opera unor persoane interesate, ceia ce pici n'ar fi po- 
sibi, ci manifestarea unor interese existente, Şi aceste interese 
sint de cea mai mare importanță pentru politica națională a Ro- 
minilor din Bucovina, căci sint interesele clasei celei numeroase, 
celei mai trainice a poporulul nostru, unica pe care ne putem 
răzima intr'o politică sănătoasă şi bine lundamentată, x 

Clasele intelectuale la sate, preații,— căci invățătorii n'au ju- 
cat innainte vreme nici un rol politic sau prea nelnsemnat, la o- 


rașe puținii funrţionari in mare parte instrăinaţi şi numărul dis- 
15 


370 VIAŢA ROMINEASCA 


parent de boieri nu pot uita atotputernicia din trecut şi căutind 
să păstreze cit vor mai putea din ea, sint contrarii curentului fä. 
rănesc, oricit de mult ar accentua, pentru fața lumii, că admit 
toate cererile țăranilor. 

E prea firesc ca să nu fe aşa. Deci iată avem desemnate 
două curente politice, care trebuiau să-şi afle expresia In doua 
partide. Existența acestor partide e pe deplin justificată şi în- 
cercarea stupidă de a le arunca la un loc, fără a creia serioase 
garanţii, pentru respectarea drepturilor fiecărei părţi, poate pro- 
duce o confuzie foarte primejdioasă. Nu acesta poate fi scopul 
unei politice deștepte şi inteligente a Rominilor bucovineni, ci 
—dacă în lăuntru e necesară lupta, şi ea e necesară, pentrucă 
lupta e viaţă şi din luptă ies elementele viguroase — atunci luptă 
să fie inlăuntru, cu condiție ca ea să fie purtată in mod cin. 
stit, cu arme leale peniru principii şi nu pentru persoane, iar în 
afară de organizarea intereselor naţionale in lupta cu celelalte 
popoare. 

Aşa ar trebui să fie, fiindcă e natural. Trăim in Austria, 
care cu multele sale naționalități e ca o carte deschisă din care 
putem Invâța, dacă nu sintem analfabeți, Nici n'am trebui să 
ne văietăm după trecut, căci—in alară că el nu-i demn de icre- 
miadele noastre—nu se mai intoarce. Avem dovezi, Exista până 
la Introducerea elementului țărănesc în viața politică o viaţă po- 
litică mai solidară, un grup politic mai compact, mai armonizat 
decit Polonii din Galiţia ? Şi ce-s azi? Cu toată tradiția lor, 
cu toată sforțarea de a părea uniţi, o luptă vehementă pe toata 
linia Intre elementul vechiu atotstăpinitor, care se crimponează 
de putere și-şi drapează interesele clasei sale cu mantaua inte. 
resului național şi elementul tinăr poporal, care, luptind pentru 
inchegarea idealului său, trebue să spargă edificiul vechia, în 
care nu poate intra şi devine „trădător“. Exact ca la noi şi ca 
aiurea! Şi comparaţia se potriveşte mai departe, Şi Polonii se 
află tntr'o grea luptă de apărare contra Rutenilor caşi noi, şi 
numai cu greu pot stabili Intre dinșii o formulă comună ca s'o 
opue taberei contrare a Rutenilor. Dece dezvo'tarea politică 
In Bucovina să fie alta decit in tomä lumea ? Sar putea? O 
pot crede numai fantasticii care traiesc în palatele lor din aer şi 
o pot afirma numai perfizii, 

Deci fiascul politicii Rominilor bucovineni nu se explică din 
faptul existenţi celor două sau mai multe partide politice din 
Bucovina, cum de sigur o afirmă unii şi o repetă alţii, ce nu 
ŞI au dat nici cind osteneala să cugete singuri, căci aceste par- 
tde trebue să existe, după cum a alirmat-o aceasta și un poli- 
tictan atit de moderat şi prins în mrejele tradiţiunii, cum e d. 
Constantin Hormuzachi (vezi Rominismul anul D, ci din felul 
cum aceste partide 1şi inţeleg programul şi poartă lupta, 

Avem pe deuparie Part'dul democratilor romini, partid de 
care e legată evoluţia politicii romineşti din Bucovina de zece 


SCHISORI DIN BUCOVINA 371 
aa E 7 


ani incoace; partid unitar, rezistent, în care, dacă s'a schimbat u- 
nele persoane, nu s'a schimbat conducerea şi In fața acestuia 
un alt partid, care vecinic iși reface firma—nuțional popora! pe 
timpul lui Iancu Flondor, la Inceputul mișcării democrate, apă 
rărist mai tirziu, naționalist azi,—avind aceleaşi elemente funda- 
mentale, preoțimea, lunţionărimea, aceiaşi țintă, dar schimbin- 
du-şi conducătorii. Mai sint şi grupulețe mai mici ca grupul 
proprietarilor mari și grupuri personale ale disidenţilor sau ace- 
lor ce alā că politică se face de tot uşor dacă nu ești inregi- 
mentat nicăeri și nu trebue să te expui pentru apărarea vreunui 
principiu nici să contribui pentru existența unei prese, ci eşti pur 
Şi simplu «Komin bun». 

Lupta se duce între cele două tabere ale democratilor şi 
naționaliștilor, — grupulețele personale balansind intre ele. Dacă 
lupta S'ar duce pentru principiile acestor rouă grupări, care nici 
nu sint aşa de divergente, ca să fie o luptă pe viață şi moarte, 
lupta ar fi frumoasă, inălțătoare şi folositoare, 

Democraţii ar lupta pentru cerinţele poporului, complectinul 
activitatea lor dela inceput cu legi de caracter social, economic 
şi cultural, fâcind din țărănime un factor puternic, cult şi inde- 
pendenti; naționaliștii ar ținea seamă de interesele naționale ge- 
nerale de școală, biserică, mişcare culturală Şi literară. Deschi: 
deţi jurnalele din Bucovina să vedeți Insă, ce se petrece de fapt, 
In locul principiilor, personalitățile, In locul discuţiilor folositoare, 
cercetărilor temeinice, indrumärilor necesare — injurii, calomniări, 
denunțări. Deşi deprinşi cu certele personale $ pline de venin 
ale Bucovinenilor, totuşi ceia ce ne-a adus anii din urmă intrece 
orişice margine. 

Organele de partid: Viaja Nouă (partidul naționalist) şi 
Foaia Poporului (partidul democrat sau țărănesc) sint o vastă 
colecție de Invective personale, intre care tâlhar, pollogar, etc. 
sint expresii de salon. E o ziaristică de ciomag, cum au bote- 
zat-o [barte nimerit redacinrii rapausatei «Vremea Nouă» (orga- 
nul poporal a! naționaliștilor), Dar n'au fost de ajuns batjocurile 
şi clevetirile din gazele, din adunări, din dietă, partidele au 
inceput și un războiu de afişe pe zidurile oraşelor spre bucuria 
puţin ascunsă a tuturor străinilor, Mi 

Toate popoarele din Bucovina sint divizate politiceşte, dar 
nici unul nu dă priveliştea destrăbălării naționale ca partidele 
romine. 

E poporul romin din Bucovina atit de puternic că să-şi 
poată permite o luptă Iratricidă care a luat dimensiunile arâtate? 

Neamul rominesc din Bucovina numără 273.000 suflete, 
meşnegi şi copii; e, In majoritatea lui țărănească, inapoiat in 
cultură din pricina vitregie: vremurilor și din pricina Indolenţii 
conducătorilor săi din trecut și prezent, e lipsit de ori şi ce or- 
zanizație politică, e in privința economică aproape calic. In fața 
acestui popor, ai cărui conducători se urmăresc cu cea mai des- 


a72 VIAȚA ROMINEASOA 


gustătoare ură, stau numeroși puternici dușmani: Rutenii, care 
ne amenință cu desnaţionalizarea, căpătini succurs din Galiţia, 
un neam tenace, condus de şovinişti, care evită fraza lată dar 
urmăresc faptele, care a facut in ultimii 30 de ani progrese ui- 
mitoare, toate pe socoteala noastră, scofindu-ne din multe şcoli. 
pe care le-am rutenizat, strimloriadu-ne in biserică, pe care vrau 
s'o stăpincască ; Ovreii, care ne ameninţă In existența noastră 
economică şi cuceresc la sate din zi In zi tot mai mult teren 
proletarizind țărănimea, care-şi ia lumea'n cap, fiind inlocuita cu 
Galiţieni sadea, care odată veniţi, nu se mai întorc; Nemţii, care 
pun piedeci de nelnvins culturii noastre naţionale, 

Ca să poți rezista atacurilor acestor neamuri, care la un loc 
sint nu numai mai numeroase (522,000 suflete Tajā de 273,000), 
dar şi mai bine organizate pe terenul politic, economic şi cultu- 
ral, avind şi concursul connajionahlor din alte ţări (in Galiţia 
sint 3 milioane Ruteni, Nemţii sint 10 milioane în Impărâţie și 
au de partea lor toată administraţia birocratică, Ovreii sint, lucru 
in deobşie cunoscut, cel mai solidar popor din lume) neamul 
nostru ar trebui să aibă o organizaţie politică model (care Im 
lăuntru ei admit cite partide vreij—și exemple avem destule, de 
bună oară cele 26,000 Poloni din Bucovina cu o organizaţie po- 
ltică, culturală şi economică de învidiat—o activitate culturală 
condusă unitar şi după un sistem bine chibzuit şi netulburată de 
consideraţii politice, şi o organizaţie cconomică, care să repre- 
zinte punctul de razim al intregului neam. În loc de aceasta a- 
vem : pe lerema polilic patru partide politice în dietă: conser- 
vatori (deputații proprietăţii mari, 4 la număr, intre care un ar- 
mean), naționaliști, democrați şi independenți ; Decare partid a» 
vind şi disidenți şi nuanţe, şi cea mai deslrinata luptă politică 
din cite s'a văzut în ţară; pe ferenul economic organizații eco- 
nomice minate şi începuturi, care promiteau, discreditate, pe fe- 
veni culiural siorțări răsleţe, lipsite de o conducere unitară, 
iar pe ferenni social, ingimfare şi confuzie, 

Este poate timpul! de faţă potrivit pentru astfel de lupte po- 
litice ? 

Din conlră. Pentru această luptă distrugătoare, Rominii şi-au 
ales cel mai nepotrivit timp. Tocmai cind la porțile neamului 
nostru bat cele mai vajnice afaceri culturale şi politice, care a- 
ting direct existența noastră, se dă la Romini lupta. O chestiune 
de existență şi demnitate națională e chestia bisericească, pe care 
mulți o poartă în gură, puţini. o înțeleg şi mai puţini lucră sin- 
ceri şi în interesul neamului la resolvirea ei. Cu ani în urmă 
Rultenii au cerut despărțirea bisericii şi ar fi fost gala la conte 
siuni pe care azi nu le vor mai face. Un bărbat erudit şi lumi- 
nat ca răpăusatul profesor dr* V, Găină a pledat in mod con- 
vingător pentru despărțire. Cine avea interes să-i ție pe Ruieni 
mai departe în biserica? Era speranţă că în viitor işi vor mo- 
drea pretențiunile sau se credea că în ljiva ani ti vom înghiţi # 


SCRISORI DIN BUCOVINA 573 


Această greşală de Inrăpâținare vom plăti-o scump. Dar această 
areșală n'a rămas izolată, altele i-au ermat. Discuţia sar N pu- 
tut urma in dietă, unde celelalte partide neamestecindu-se, Ro- 
minii și Rutenii s'ar îl putat învoi. Dar dieta a lost declarată 
de necompetentă, iar parlamentul, in care insă ne vom feri să 
punem în discuție această chestiune, la fel, Convocării congresu- 
lui bisericesc se impolriveşte pătura intelectuală a Rominilor din 
Bucovina, In frunte cu preoțimea. Deci care-i forul competent, 
inaintea căruia să se discute alacerea ? Oficioşii răspund ; nu-i 
nici unul, alacerile bisericii ortodox-orientale din Bucovina fiind 
un rezervat al Coroanei. Și Rominii s'au adresat Coroanei prin 
două meetinguri, dar delegația ce avea să înainteze Memoriui 
Rominilor n'a fost primilă, 

Și atunci un partid politic din Bucovina, uitind se vede 
<ă a declarat că e contra ca dieta parlamentului sau congresul 
bisericesc Să-i spuie cuvintul în această afacere, a ales in mod 
unilateral o delegaţie a Rutenilor, avind asigurări se zice, că 
atit cit vor ţinea tratativele, nu se va produce nici o schim- 
bare in biserică. Şi delegația noastră se pune la discuţie la 
masa verde şi „in principiu“ chiar se uneşte cu delegaţia ru- 
teană, după cum ne spunea un comunicat olicios publicat pe 
acea vreme In toate ziarele. Apoi hutenii îşi lormulează şi in 
special cererile și atunci deabia deschid Rominii ochii, In urma 
acestor cereri atit de caracterislice pentru politica nesăţioasă a 
Rutenilor, dar totodată alit de bine venite pentru orientarea po- 
liticei romineşti, dacă aşa ceva ar exista și de fapt nu numai 
după nume, negocierile stagncază, 

Deodată, ca un lulger din senin, se răspindeşie vestea câ 
consilierul consistorial rutean A. Aanastyrski a fost namit vicar 
zenerul, Cercurile romineşii susțin cu Indărătnicie că știrea nu 
poate fi adevărată, dar izvorul din care a pornit ştirea (organul 
politicianului rutean Coco Warsilko care este şi un fel de cen- 
zor al politicii romineşti) era o indicație că știrea avea temeiu 
sigur, Până la sosirea știrii oficiale, domneşte confuzie generală 
şi care de care dintre  matadorii naţionali se avintă la declaraţii, 
că-i imposibil, că preoţii nu-l vor recunoaște, că Mitropolitul nu-l 
va jura, că nu-l vor lăsa în reşedinţă ete. Cind sosește știrea, 
confuzia devine şi mai mare; greșelele incep a curge, Dar opo- 
ziția îndirjită dela inceput, judecind după vorbe, se molcomeşte, 
Ziarul clerical «Viitorul», confiscat de vr'o două ori, declară că 
preoțimea a vorbit, iar noi o așteptăm să făpluiască. Manas- 
tyrski e jurat; orice opoziție Incetează şi fiasco e complect. Ca 
un epilog sarbăd vine o interpelație la care guvernul nici nu 
răspunde. A 

Recunoaştem că situația nu era şi nu este uşoară, dar cei 
dintăiu ar trebui să-şi recunoască greşala; acei ce-au incurcat 
situația prin politica lor unilaterală şi pātimaşā, a 

Cunoaștem la multe neamuri din Austria tracțiuni politice 


s74 VIAȚA ROMINEASCA 


care se combat vehement, dar nu cunoaştem nici un caz ca din 
această luptă să fi eşit periclitate, nimicite, interesele imperioase 
ale neamului respectiv. Acest specimen de politică le-a fost re- 
zervat Bucovinenilor. Chiar dacă numirea lui Monastyrski cu 
toate perspectivele ce ni se deschid pentru viitor ca Mitropolit 
rutean, abandonarea şi periclitarea regiunilor amestecate n'ar fi 
un pericol atit de mare cum li se pare unora, pentru rezolvirea 
chestiei bisericești din Bucovina In mod unilateral, fără con- 
cursul Rominilor, ea totuşi inseamnă un fiasco al politicii romi. 
neşti, ai cărei conducători, dacă ar avea simţul responsabilității 
şi-ar trage consecințele, aducindu-şi aminte de cuvintele: „Dacă 
mina-ţi slabă,..* 

Sa cercelăm insă altă chestiune, poate că acolo politica 
bucovineană a răsbit la un rezultat satisfăcător: e chestia limbii, 
pentru care alte popoare conştiente şi organizate duc lupta de 
zeci de ani, Nici un popor din toată Austria nu duce o robie 
de limbă ca poporul din Bucovina. Nici rolul de Cenuşotcă nu-l! 
joacă limba noastră in Bucovina: în diregătorii nu-i admisă, din 
comunicația zilnică ti scoasă de limba nemțească vorbită de in- 
telectuali, toți naționaliști ai frazei late, şi de limba ruteană vor- 
bită de popor în părţile unde locuește dimpreună cu Rutenii. In 
timpul din urmă unii învățători au început a scrie romineşte ac- 
tele şcolare, pe cind majoritatea preoţilor scrie nemţește; tot aşa 
primăriile, care n'au notari, cunoscători de limbă, și până şi co- 
mitetul țării, corporațiunea autonomă chemată tn primul rind să 
respecte drepturile Rominiior, scrie nemțeşte. Cine să aibă inte- 
res să ne introducă limba noastră: străinii, ca să piardă terenul 
de sub picioare, sau biurocraţii centralizaţi ? 

Nici atita ma izbutit politica rominească din Bucovina ca 
măcar de fața lumii inscripţiile pe instituțiile publice sa fie ro- 
mineşti Trebuie să ne mulțumim cu inciniătoarele traduceri din 
gările din Bucovina şi din unele vagoane, care circulă numai pe 
liniile bucovinene. S'a produs in anul acesta un conflict de 
limbă la tribunalul din Cernăuţi. S'a ridicat un mare foc... de paie. 
Discuţii peste discuţii, declarații din ce in ce mai umflate, adu- 
nări, articole şi la urmă o minusculă şi limidă interpelaţie la care 
până azi, cred că nu greşesc, n'a răspuns nimeni; apoi tăcere 
mare, linişte, recăderea în vechile păcate. Și limba nemţească 
stăpinește atotputernică, iar „Valahii* orbiţi de conducătorii lor 
ahtiaţi după titluri, avănsări, decoraţii etc., aşteaptă o binevoi- 
toare milă dela ministrul dreptăţii, care să permită ca să se 
vorbească şi In limba lui Stefan și Mihai inaintea simandicoa- 
selor feje ale unor judecători jidovi din Galiţia sau nemți din 
Bohemia, care declară ca neruşinare că sint chemaţi să apere 
drepturile limbii nemțeşti. 

Şi ca o ironie a soartei, citesc tocmai acuma legea de limbă 
ce a votat-o dieta bucovineană. In Bosnia, turcească până la 
1878, cind se implineau o sută de ani de administraţie austriacă 


p 


SCRISORI DIN BUCOVINA 875 


in Bucovina, se poate așa ceva, căci poporaţiunea e conştientă 
de drepturile sale şi conducătorii ştiu cu ce scop au fost trimişi 
in dietă: in Bucovina moldovenească limba romincască nu-i su- 
ferită nici în vre-o obscură cancelarie comunală. 

In Bosnia nu poate funcţiona o şcoală particulară cu drep- 
tul de publicitate dacă nu se Invaţă obligator limba sirbo croată: 
in Bucovina, dar, ce să mai zic? Această lege bosniacă care 
admite ambele alfabete, latin şi cirilic, care introduce limba în 
toate ramurile administrației, a fost vehement combătută de opo- 
ziția radicală strbească pe motiv ca la câile ferate s'a admis în 
comunicaţia internă şi limba nemțească. Şi la noi în Bucovina 
nici casierii dela gările din regiunile cele mai romineşti nu ştiu 
boabă romineşte ! 

Sa amintim afacerile şcolare: ubracoismul omoritor din 
aşa zisele licee romineşti, pe care Rutenii l-au înlăturat din pu- 
terea lor și pe care Rominii il apără şi menajează parcă ar A- 
vea un interes deosebit ca să crească o generație de corcituri, 
lupia pentru dreplul părinților de a-și înscrie copiii lorin şcoala 
în care doresc, îâră a fi siliţi să-i trimită Intr'o şcoală de desna- 
ționalizare. 

Dar la ce-am vorbit de alaceri de importanța celor de sus, 
dacă deputaţilor romini nu li-a dal succes până azi, timp de 
vro 10 ani de zile, să scoată dela guvern zidirea unui edificiu 
pentru liceul IH din Cernăuţi, zis şi rominesc fiindcă are intre 
elevi 2/a străini și Intre profesori numai jumatate; liceu, care 
potrivit structurii sale interne cu utracvismul pocit e adăpostit 
in 4 sau 5 localuri infecte din Cernăuţi, la mai mulți kilometri 
depărtare unul de altul? 

Sau au vrul, şi dacă da au putut deputații noştri impie- 
deca ca corpul didactic al liceului gr.-or. din Suceava să nu fie 
impiestriţat cu fel de fel de elemente ? 

Dar dacă din punctele de vedere atinse mai sus, activitatea 
deputaților noștri ne apare negativă, mai este un punct, care tre- 
buie inscris la activul lor: activitatea economică, pe care au In- 
dreptat-o atit de bine incit azi pămintul Bucovinei e acoperit de 
ruinele organizaţiei economice. 

Doi ani s'a dat lupta in jurul sandrii, care s'a fäcut In stir- 
şit, după ce la pierderile mari sau mici sa mai adaus o pier- 
dere de aproape un milion ; aceasta sigură şi provenind numai 
din incăpăţinare și palimă politică. 

Şi deci rezumind, putem zice: înlăuntrul certe inveninate, 
ură, palimă, lipsă de sinceritate, lipsă de ideal, în afară lipsa 
de orientare, de energie, Cu astfel de organizație şi politică nime 
nu poate cere ca să avem rezultate, care ar putea veni numai 
pe urma unei munci sincere, coordonate in vederea lecuirii dure- 
rilor de care sulere neamul nostru, 

O revizuire a politicei romineşti din Bucovina se impune 
până ce dezastrul arătat în rindurile aceste nuia dimensiuni mài 
mari. 


376 VIAȚA ROMINEASCA 


Sa se inaugureze o politică rominească intransigentă, por- 
nind dela nevoile reale ale neamului nostru, ocolind clişeele ira- 
zelor tradiționale, cu care se debitează de zeci de ani şi înain- 
lind spre idealul nostru: întărirea neamului nostru pe pămin- 
tul strămoșesc, pănă ce'şi va reciștiga poziţiile pierdute, putind 
dispune singur de soarta sa, 

Sa se rupă cu alianțele suspeele, să se abandoneze politica 
de cerşitorie şi câpâtuială şi să se înceapă politica de muncă. 
Atunci, fară lupte dezgustătoare, singur prin forța lucrului adevă- 
ral şi cinstit, vor dispare și persoanele şi sistemul compromis, 
ce stăpinesc politica Rominilor bucovineni, al cărui bilant se tn- 
cheie cu un deficit mare. 

f Ianuarie 10H, 


Spectator. 


MISCELLANEA 


O intimpinare din partea medicilor militari activi 


(Deşi scrisoarea d-lui Dr. Col. V. nu ni se pare destul de docu- 
mentată şi doveditoare, din sentiment de imparțialitate, supunem pu- 
blicului cetitor întimpinarea d-sale). 


Domnule Director, 

în numerile 7, $ şi 9 ale „Vieţei Romineşti”, cu data de Iulie, 
Aug. şi Sept. a, c., au apărut 2 articole asupra serviciului sanitar mili- 
tar în campania din Bulgaria, din care unul, datorit d-lui dr. Manicatide, 
cuprinde „Insemnări“ şi asupra altor chestiuni privitoare la armată ; lar 
al doilea, scris de di. dr, Ştefănescu-Galaţi, se ocupă absolut numai de 
acesi serviciu, 

Şi unul şi altul sint categorice În acuzaţiunile pe care le aduc 
întregului serviciu sanitar militar. 

Aţi observat desigur că nici un medic militar activ (contrar in- 
tendenței) nu a răspuns pănă acum nici un sind campaniei violente ce 
s'a dus prin ziare conira serviciului sanitar militar din activitate; vă 10g 
să nu credeți că acesta e un semn de slăbiciune din partea corpului 
din care continuu a mă mindri că fac parte, cu toată trista stare de 
deconsiderare in care a lost adus. Dar medicii milițari conştienţi de 
datoriile lor, pe lingă că nu au voie să polemizeze, cred că apărarea 
venită de la oameni competenţi— chiar întirziată—va îi mai preţuită de- 
cit a lor proprie; în consecință așteaptă, cu multă răbdare, finitul lucră- 
rilor onor. comisii de anchetă militară numită de Consiliul de Miniştri. 

Această comisie are îndoita obligație: de a propune imbunătăţi- 
rile, indreptarea !) corpului sanitar militar şi de a stabili tăspunderile. 


. 1) N. R. Dacă se rocunvaşte nevoia de „indreptarea“ şi de „a stabili 
re. excsemeri Sea articolelor d-nilor d-ri Manicatide și Stelănescu-alați 
āmine neatins. 


338 VIAŢA ROMINEASCA 


Ultima e negreşii mai grea, căci trebuie bine cercetat dacă, şi care, îm- 
prejurări sau oameni au contribuit la situația din Bulgaria; iar partea 
intăia este concluzia acesteia de a doua. Aşa fiind, pentru moment nu 
putem decit numai să protestăm, fâră a insista, că intreg corpul sanitar 
militar activ a fost aşa de uşor condamnat, fără să se controleze cau- 
zele, nici chiar de către oamenii de valoare. 

Există însă o acuzaţiune de care comisia de anchelă nu are a se 
ocupa şi deci trebue să o relevăm noi: este acuzajiunea de . . . . laşi- 
tate ce se aduce corpului medico-militar din activitate ! 

Nimeni dintre acuzatorii serioşi nu a pronunţat acest cuvint grav: 
„laşi”, căci atunci chestiunea s'ar fi agravat rău; dar perilrazele intre- 
buinţate au ajuns să sădească această idee în opinia publică. Or, acea- 
stă acuzațiune o considerăm altfel cind ea izvorăște numai din pene 
anonime ori prin pamflete violente şi altfel cind ea se exprimă printr'o 
revistă ca „Viaţa Rominească*, sub semnătura a dol medici sețloşi, pro- 
fesori de facultate, care credem că au convingerea faptelor ce au des- 
cris. Credem deci că mijlocul ce! mal demn este să le probăm contra- 
riul, luminind astfel în acelaș timp opinia publică. Pentru aceasta vă 
rugăm pe Dv., domnule director al „Vieţei Romineşti“, să ne înlesniţi 
a răspunde tot prin revista Dv, 

Mai întăiu o explicație: dacă am întirziat cu acest răspuns, este 
pentrucă a trebuit să ne îndeplinim formele militare de a ni se da att- 
torizarea să răspundem. 

Relevăm acum acuzațiunile în sine. 

DI. dr. Manicatide serie astel la pag. 131 din „Viaţa Rominească* 
(nr. 7—8;: „Mai întăi o constatare dureroasă făcută de cei mai mulţi 
colegi: mare parte din medicii militari în activitate işi rezeruaseră lo- 
curile mai puțin expuse, lăsînd pe celelalte medicilor rezervisti“. lar, 
ca probă, d-sa arată că ambulanța diviziei l-a active (acea din care fà- 
cea parte) avea numai personal de rezervă „pentru că (continuă d-3a) 
ambulanța noastră trebuia să însoțească de aproape divizia l-a, care a 
mers înainte“, 

Asupra lipsei personalului activ Ja toate ambulanțele şi spitalele 
mobile (căci d-sa a adus un argument eronat: nu lipsea numai la di- 
Vizia l-a, dar la toate formațiunile), asupra acestei lipse vom reveni mai 
la vale. Ne întrebăm insă cum crede dsa că medicii militari activi 

ştiau dinainte că divizia l-a are să precedeze celelalte trupe și deci au 
iugi (pag. 132 rRe pă 4—5). Dar tot d-sa, în rîndurile imediate şi 

umeroase (pag. 132 rindurile 6—17) denunță că 1 secţiei l-a 
al acelei ambulanțe şi şeful coloanei de Arsana x Biene rasă fi, 
au stăruit şi au obținut să fie mutaţi la alte „locuri '2) mai ferite”! 
Rindurile din urmă, mi se pare, că nu se împacă cu cele dintii, pe care 
trebuia doar să le complecteze şi întărească, 


Nu vom replica cu acuzațiuni reciproce, nu la adresa personală 


MISCELLANEA 379 


a celor doi autori din „Viaţa Romineascâ* care sint prea bine cunos- 
cuți ca medici pricepuţi dar şi energici; oricind însă am putea opune 
o listă prea lungă de medici din rezervă, chiar şi colegi de protesorat, 
care au fugit de la datorie sau au refuzat de a se ocupa de holerici, 
etc. Sintem insă mult mai rezervaţi, pentru că de altfel cu aceasta nu 
ne-am apăra, Nu putem insă lăsa să treacă ocaziunea de a mulțumi al- 
tor medici civili distinși ca d-nii prof. Cantacuzino, Teohari Anibal, d-ril 
Jianu L, Tatuşescu, etc., care au muncit cu toată inima şi în tăcere, tără 
a acuza.*) 

Di. d:. Șietânescu-Galaţi care, pecind işi tipărea articolul, a avut 
ocaziunea să controleze parte din afirmaţiunile sale, a introdus aceste 
coreclări în articol, dar din impresiile d sale anterioare şi din dorința de 
a arăta adevărurile aflate în urmă, a rezultat un fel de duş scoțian pen- 
tru noi, medicii militari activi care alternativ sintem Incălziţi (prin fraze 
ingăduitoare) şi apol mal mult scoboriţi la zero. Aşa: 

„Cu toate acestea nu se poate tăgădui că în actuala campanie me- 
dicii activi au lăsat formațiunile inaintate numai în seama rezerviștilor. 
La formarea așa numitelor carnete de mobilizare, medicii militari, £) 
care au intrare şi trecere pe la statele majoare, sau aşezat sistemati 
în serviciile mai comode. Dintre formațiunile destinate să Între în zona 
de operaţiuni, numai regimentele aveau ca medic şei cite un medic ac- 
ve toate celelalte formațiuni sanitare rar aveau cite un medic 
activ, 4—5 în toată armata de operațiuni, Toţi medicii activi erau sau 
la formațiunile de etapă, care nu întră în zona de operațiuni sau, cei 
mai privilegiați, la așa numitele cartiere şi state majoare“, („Viaţa Ro- 
minească Nr. O pag. 314—315*). 

Regret că d, dr, Ştelănescu-Galaţi a putut să mai lase să se tipă- 
rească partea l-a a frazei ultime—care nu este numai invidioasă ci chiar 
acuzătoare,—după ce, cu citeva zile mai Inainte de a face corecturile ar- 
ticolului său, avusese întimplător sub ochi acte oficiale care îi explicau 
această repartizare de medic; activi la formațiunile sus zise, D-sa ştia 
că cel puţin „galoanele late medicale” (cum le-a conferit titlul un vio- 
lent, dar neputincios pamflet, căci galoanele late vor perzista după cum 
găloane late sint şi în ramura civilă). D-sa ştia că aceste galoane au ce- 
rut, înainte de plecarea în Bulgaria, să fie trimişi In zona de operaţiuni, 
dar nu li sa admis cererea, pentru rațiuni de serviciu pe care ei nu e- 
rau în drept a le discuta și pentru rațiuni de regulament (regret că nu 


1) D. dr. Manicatide ne atrage atonția că dsa a lucrat tot tim- 
pal la f- talul de holerici din Orhania împreuuă cu d. dr. Teohari, și la 
vaeci e preventive din toată divizia l, unde a fäcut singur peste șase 
mii de inoenläri, urmind dispozițiile d-lui dr. Cantacuzino, E drept că ur- 
maren pentru d-sa d fost neacordarea chiar a dreptului de inaintare precis 

revăzut în lege, (N. R. 
á 2) Vir -å tnak aici ar insemna că toţii au trecere, deci toți... Era 
mai bine dacă se controla cum se fae carnetele de mobilizare şi cine le lac. 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


le cunoaşte d-sà), care impuneau la aceste formațiuni obligaţiuni ce nu 
puteau fi indeplinite de rezerviști, Oare apoi d-sa nu mai ştie cu chă 
stăruință sau acățat la locurile lor galonaţii de rezervă infirmi, despre 
care d-sa vorbește cu atita ironie la pag, 316? „Sentimentele frumoase" 
ce li se păstrează (unul a mărturisit că vrea să moară general, dar alți! 
voiau să-şi rectitice pensia) au contribuit nu se poate tăgădul la dezas- 
trul cunoscut, 

Dar tot d. dr. Ştefănescu-Oalaţi zice (la pag. 314) că: „armata 
in campanie are nevoie de 800 medici și nare activi decit 164“. lar ta 
pag. 315 face astfel socoteala: „recuncaștem, incă, insuficiența numă. 
rului medicilor activi (mal la vale nu recunoaște Inmulțirea! Nota noas- 
ră) pentru a încadra serviciile în modul arătat mal sus, de oarece. pu- 
nindu-se numai cite unul la fiecare din cele 136 regimente de toate ar- 
mele—fără marină și pionieri—pe care Te ridică armata în timp de răz- 
boiu, abia le acoperim cu cei 35 malori, 68 căpitani şi 36 locotenenți 
medici, cit are armata. Nu mai rămine să se încadreze cu cel 9 colo- 
neli şi 15 loc.-coloneli, serviciile medicale la 5 corpuri de armată, 10 
divizii, 10 ambulanţe divizionare, $ ambulanţe de corp de armată, 5 spi- 
tale mobile, 5 spitale de etapă și 5 de evacuare“, 

lată deci că Insuși autorul articolului răspunde infirmindu-și acuza- 
|iunea sa că, afară de medicii șefi ai regimentelor și de alți 4—5, „toți 
melicii activi erau la etape (și 4 la marele cartier) ; pe cind în reati- 
tatë la etape erau numai 3 medici superiori (dintre care 2 ceruseră mu- 
tarea Înainte) iar 7 inferiori, total 10 la 25 formaţiuni de etapă! (15 
spitale și 10 depozite de bolnavi). Toți erau acolo din ordin, dar nici 
nu-și „rezervaseră locurile“, cum afirmă d, dr. Manicatide, nici nu „sau 
așezat sistematic în serviciile mai comode”, cum afignä d. dr. Șteţă- 
nescu-Galați. Cela ce e mai curios este că oamenii care cunosc organi- 
zarea serviciului sanitar militar, se pling că etapele, care ar fi putut 
scăpa de dezastru serviciile din zona operațiunilor, nu au avut o bună 
conducere pentru a veni imediat în ajutorul acestora dit urmă; pe cind 
d-nii d-ri Manicatide şi Ștefănescu se pling că etapele au înghiți! perso- 
nalul, care a căutat să fie înghițit, 

Cind se aduc asemenea acuzaţiuni unui corp printr'o revistă de 
importanța „Vieţei Romineşti':, trebue să se controleze absolut tot: 
căci otrava răspindită prin o asemenea revistă nu e ca cea, care nu se 
ia în seamă, a ziarelor de scandal și a pamiletelor. 

Medicii militari activi constată cu regret că, dăcă de vre-o 10 ani a 
început o campanie acerbă contra lor, condusă însă pănă eri numai de 
clțiva medicastri ; astăzi e o coaliție formidabilă, în care din nenorocire 
au luat front și medici de seamă. In alte ţări, ca Franța și Anglia, me- 
dicii de rezervă au societăţi pentru susținerea serviciului sanitar militar 
activ ; la noi mulți vor să-l doboare cu totul; din fericire sint și destui 
care vor să-l ridice, dindu-i ce-i trebuie: aer curat, lumină, căldură, etc. 

Recunoaștem că articolul d-lui dr. Ștefănescu-Galaţi are gentileța 


mi on 


E 


RR 


MISCELLANEA 351 


semememtat tnt ine aa ati ia reemer 


am aaa mem în mata aaa one ati nemo 


de a găsi corpul sanitar militar „de sigur superior în dorința de a servi 
armata cu ultima fibră a Inimei* (pag. 310).—singurul cuvint drept pen- 
tru care-i mulţurnim—şi conclude că are datoria de „a nu-i da cu picio- 
rul“; cum voesce mulţi. 

Corpul sanitar militar are deplina convingere că nimeni nu-l va al- 
tera forma sa militară; el e însă departe de a fi impasibil, în ce pri- 
veşte acuzările ce i se aduc de; Inerție, incapacitate și altele de această 
natură; trebuie însă să fe disciplinat și să aştepte ca timpul să aducă 
lumina şi fiecăruia răsplata. 

In ce priveşte Insă pusilnnimitatea, lașitatea, corpul sanitar mili- 
tar poartă uniformă și respinge cu vigoare toate acuzațiunile de aces! 
fel ce i sar aduce, deslarind că nu primeşte lecţii dela nimeni, 

Pentrucă dv, Domnule Director, ați binevoit a accepta publicarea 
acestui răspuns prin care să se convingă de contrar doi distinși medici, 
pe care madiele ii convinsese în rău—și odată cu ei publicul cititor ;— 
vä mulțumim cu recunoștință și vă rugăm a primi toată osebita noastră 
consideraţie, 


Colonel Dr. V. 
în mamele mai multor medici militari activi. 


Cind va apărea dicţionarul Academici? 


Dicționarul Academiei a Început să se redacteze de către d, Pug- 
catu la 1 lanuzr 1905. De atunci și pănă acuma, adică în 8 ani, au 
apărut 13 tascicole: 9 fascicole cuprind literele a şi p, 4 fascicole cu 
prinde litera f şi din g pân la cuvintul grozav. ; 

Dupăzum se ştie literele a+ġ+e constitue un ştert din dicţiorar, 
Dacă a+b cuprind 9 fascicole, volumul | va cuprinde deci 18 fascicoie, 
jar întresga lucrare 72. 

Dacă cele 13 fascicole s'au publicat în 8 ani, apoi pentru Intreaga 
lucrare vor trebui 44 de ani. 

In această socoteală no! am admis prin ipoteză că d-l Puşcariu şi 
impreună cu cele două echipe de lucrători se vor bucura statornic „de 
acelaşi sănătate şi de aceiaşi vigoare, de care s'au bucurat atunci cind 
au început redactarea, acum Ș ani Îi ură, j 

In cazu! cel mai bun deci, Academia va trebui să mal aştepte 36 
de ani de-acum înainte, ca să-și vadă Tnstirşit dicționarul gata. 

„Şi cînd te gindeşti că lucrarea aceasta a trebuit să fie părăsită 
de d, Philippide—şi o făcea d. Philippide, nu d. Puşcariul—pentrucă 
nu i se acordau & ani, chi îl mai trebuiau în 1905, ca s'o termine l. 


-382 VIAȚA ROMINEASCA 


'Contuzie..., 


Intr-o tevistă literară, celim la rubrica „ecourilor* : 

„m Volumul d-lui M. a fost bine primit de presă. „Viața Romi- 
nească” i-a apreciat în mod elogios valoarea literară, lar d. Mace- 
donski a publicat In „Universul“ o dare de seamă plină de laude." 

Nu ştim cum a fost darea de seamă a d-lui Macedonski, cu care 
se vede că rivalizăm in judecarea operelor literare contimporane ; recen- 
zia noastră însă nu putea da-loc la nici o confuzie. O cităm în intregime : 

„Volumul d-lui M. cuprinde o puzderie de schițe foarte mărunte, 
scrise într-un stil limpede, gazetăresc, fără pretenție. Unele interesează 
mai ales prin partea lor anecdotică, cele mai multe Insă sint cu totul 
lipsite de interes." 


Dela Administraţie. 


In editura noastră a apărut zilele acestea un frumos volum de nu- 
vele şi schiţe, al d-lui G. Galaction. 

Numeroşii cetitori ai acestul artist puternic şi original vor găsi ia 
volumul Bisericuța din Răzoare, pe lingă cele citeva bucăţi publicate 
in această revistă, şi altele pe care nu le cunosc. 


Atragem binevoitoarea atenţie a abonaților noştri asupra anunţului 
„de pe foaia volantă, ataşată la acest număr. 


a... 


i: O ip E 6 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti* 


Îi 


Dispariția marelui cetățean Spiru Haret im une Iașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oris un m crasa demn 
de memoria lui. 

Facem apel la toți cetitorii şi prietenii noştri, care în cea mai 
mare parte au dus lupta pentru deșteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, să sprijinească inițiativa luată de „Viața Romi- 
nească“, cu prinosul lor oricit de modest. 

: Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate-—cu indicația 
specială : „pentru monumentul lui Haret" —administraţiei revistei noas- 
tre. In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor. 


„Viața Rominească“ 


l LEI B. 


Suma din urmă 6373, 65 


Lista d-lui Em, Teodorescu, prof. univ., Bucureşti : 
Dr. N. T. Deleanu 10, Dr. T. Salociu 20, Radu H. Ionescu 


3, C. I. Popescu 3, Em. Teodorescu 100, în total ,. 136 — 
Lista d lui Dim. C. larca, inginer, Bucureşti : Dim. 

C. larca 20, Const. larca 10, C. A. Filotti 5, Wally A. Fi- 

fotti 5, în total . à 40 — 


Lista d-lui Dr. P. Dimitrescu, Pucioasa-Dimboviţa : 
Dr. Zoe 1, Jeny Mihailescu 1, Dr. P. Dimitrescu 3, în total 5 — 
N. Petrescu, Banca de Comerţ, Cavalla (Grecia) 3 
Lista d-lui Al- Alessiu, consilier la Casaţie, Bucu- 
rești: Emanoil Anastasiu magistrat 20, Grigore Cazimir, in- 
giner 20, Al- Alessiu 20, în tota . c s-s a os . 
A. Suciu, consilier la Casaţie, Bucureşti . . . . , 
Lista d lui Th. Ardelcauu, magistrat, Bacdu : Dr. A. 
Hesselman 10, Bancu Comerţului 10, V., L*Dumbravă 2, O, 
Cornea |, G. Berea avocat 2, Jacques Klein 2, Cristea Cris- 
toreanu 2, G. Florescu, industriaş 5, Gh. Morţun avocat 2, 
1, D. Şova avocat 2 Viciu D. Teodorescu şei portârel 2, 
M. lgner proprietar 2, Banca de Credit Bacău 2, George 
Paul Cite, 30, în oa ai ea a e ela ti 
I. Athanasiu, prof. univ., Bucureşti . , ...- -- 
D-na Ana dr, Radovici, Bucureşti e Pat 3 100 — 
Dr. G. Rădulescu, Budeşti-litov FI E pepe DRE 4 — 
Lista d-lui Dim. lordăcheana, Andrieşeni, jud. laşi : 
Spiro-Paul 5, Gh. Ciobanu, inv. 2, P. Florescu, inv., 1, Pe- 
tru Codreanu agricultor 1, loan lonescu agricultor 1, Mihai 
urcanu primar 1, Maxim Cojocaru, funcționar comunal |, 
r. Rotaru idem 1, Al. Florescu idem 1, V. Chiriac agricul- 
tor 1, D. Soescu agent sanitar 1, V. Cososchi înv. 2, Ne- 
chifor Rugină agricultor 1, M. Urmă agricultor 1, St. I. Bal- 
tas agent la percepție 1, D. Popovici perceptor 1, L Tiţu re- 
vizor şcolar 1, Gr. Giambaşu comerciant 3, Dim. lordă- 
chianu 4, întota ....,... pi 30 — 


De reportat . . 0538 08 


954 VIAȚA ROMINBASCA 


Lista d-lui C. Rădulescu, A pier, Bucureşti: C. Ră- 
dulescu 5, I. Oltenschi inginer 2, D, Bănescu inginer 5, l. 
lacovachi inginer 2, C. N, Vitcu avocat 5, Inginer G. Sion 
3, Inginer Radovici 3, Inginer C. Nica 5, Inginer D. Stoica 
$, Inginer P. Butu 5, Inginer M. Radu 2, loan Dima 1, Al. 
Jalbă 1, Inginer N. M. Dimitrescu 2, Inginer V. Stănescu 3, 
Gh. Nicolau iuginer 5, Inginer P. |. Ceacutta 5, Inginer I. 
Dimitrescu $, Inginer St. N. Mirea 5, Inginer N. şat 5, 
M OA A EE ALE a ES A E E A 
Lista d-lui Gh. lonescu-Şişeşti, Herăstrău, București : 

G, lonescu-Șişeşti 2, D. Tomescu 1, N. O. Popovici-L.upa 2, 
G. Cipăianu 2, St. Dimitrescu-Spătaru |, C. Filipescu 2, S. 
Cioengea |, I. nu 2, A, Georgescu 1, D. Ștefănescu 1, 
O. Moscovescu 1, Mina Popescu 1, C. Băluţ Cruceru 1, Er. 
Medianu î, în total . . s en e eee ema e 
Lista d-lui Inginer ]. Cassetti, laşi: losi? Cassetti 10, 
Banca „Albina“ a personalului atelierelar C. F, R. 50, Coo- 
perativa „Albina“ a atelierelor C. F. R. 50, Antinescu Al. 
1, Gavrilescu |. 0.50, Teodorescu Benone 1, Anghelichi AL 
0.50, Climescu N. 0.50, Rădulescu 0,50, Eug. Botez 2, în total 
Lista d-lui Dr. A. Ananiescu, Săveni (Dorohoi): Dr, 

A. Č. Ananiescu 10, Teodor C. Ananiescu 1, loan Cusin 1, 
Îşi COR n reale eee aia 200 ESD o MIRE marite 7 e 
Total. 


116 — 


12 — 


7062 65 


RECENZII 


—— 


Mircea Dem, Rădulescu, Lei “de 
piatră, versari. „Socec“, Bucuresti, 1914- 
Preţul 3 lel.— 

Un elegant volum de versuri ole- 
gante. 

Cotitorii noştri cunosc po d. Mircea 
Rädalescu din multe poezii publicate 
în această revistă. E un poat tinăr, prin 
excelență descriptiv, care vine ta lite- 
ratură ca subiecte inedite pantra noi, 
cu un stil bogut și inventiv, cu o for- 
mă impecabilă din punetu! do vedere 
al prosodiei, şi cu un vocabulur dezu- 
rind introdus în literuturu versilicută, 

El ciută viața sub s3pectul oi pietu- 
ral, culegindu-și subiectele din sfera 
celui mai superficial şi colorat moñer- 
nism. Cintă oraşul, Munca, Maros și vi- 
aţa elogantă, 

Oraşul mare, cu aspectele lui de zi 
şi de noapte, strada animată, vitrinele 
luxoase, echipajele, automobilele, cope- 
rişurile cu ogeaguri mute şi melancoli- 
ca, trec rind pe rind, ca la fotoplas- 
tie, pe dinaintea ochilor nostri, întz'un 
alai strălucitor şi sgomotoa. lare ori 
se desprinde cite o notă da reculegere 
speculativă, Citez din cea mai fru- 
moasă bucată n volumului—,Coperi- 
gurile“ ; 


„Jar cînd pe străzi se lasă tâcersa fu- 
nerară 

Ri'n sufletul meu crește sdlbatica iu- 
bire, 
Doar numai éu şi ele veghem în noa 

A a tea pi See i 

Aproape de lucefari şi de ne mârginire, 


D-l Mircea Rădulosea cîntă, san mal 
bine zis, zugrăvește şi Munca, dar nu 
pe cea dè la tură ei tot munca me- 
dernă, din porturi, fabrici şantiere: 


Cu ritmuri sonore ciocanele cad, 

Isbite metalele sumă, 

Cu ritmuri sonore ciocanele cad 

Și neagra clădire e pared un zad 

De forțe ce'n valuri sadund ! 
(„Cintecul ciocanolor*) 


wAcum se 'meepe lucrul, Și în ateliere 
Larite greu vibrenal sonorele metale, 
Giganticele roate din vaste șantiere 
Se mişcă subt o oarbă, demonică pu- 
tere— 
Ritmat s'aud ciocane, cum cad pe nò 
corale.. 
(+Privelişti moderne* 1j 


In „Marine” de nssmonea, după ce 
zugrăveşta marea veşnic neliniștită, cu 
aspectele ci variate, cu valurile ce so 
sparg de diguri, ca vapoare, catarguri, 
fur şi cazino, ne deserle munen fobrilă 
și încordată din port,—pitorescul el. 

In slirşit, poetul cintă și viața ele- 
gantă; pootizează lasul. Din cauzi n- 
ceasta s'a apus, —şi cei ce-l admiră din 
snobism o ered—eă d. Mircea Räädu- 
lascu e un poot uristocrat, ssu mai bi- 
ne zis, aristocratie, Nu sintom de ate- 
iaşi părere. Nol eredem că omul pot- 
tizează da obicei tocmai celace na are. 
(De altminteri d. Rădulescu, In poezia 
„Unei uristorrate*, singur ne mărtari: 
sojte că e un „ploben*, un boem). In 


16 


adevăr, un „aristocrut* na s'ar gindi 
nici odată să-și cinte în versuri luxul, 
să'şi poetizexe echipajul, saloanele, sto- 
fa ciorapilor iubitei, tracul şi inolole: 
toate acestea sint banule pentra ol. Ar 
fi caşi cam m'aş apoca cu să pootizer, 
să-mi cînt în vorsari umbrela, şoșonii, 
lampa. stofa paltonului şi cartela dela 
birt. Alţii cure na le nu, („golanli” cum 
la zico madam Bruunşteln), poate că 
le pootizează fără ştirea moa, nitindu- 
se cu jind la ele, cum se uită simpati- 
eul nostra poat la „mătăsurila“, la „blă- 
nile de urşi”, la „echipajele ce'n soare 
scintelază orbitor*, la ciorapul aristo- 
cratei şi la „magica splendoare“ a u- 
nui salon boaresc ca toate minunăţiile 
lai intangibile, într'o nospte de bal.. 

Fireşte că forma poeziilor e şi de as- 
tă dată splendidă, chiar cind Intrupea- 
să niște dorinţi și aspirații nemărturi- 
sita, dar atit de copilăreati. Ba uneori 
fixează chiar impresii de o surprinză- 
toare justeţă. lată, de pildă, după co 
ese de la bal: 


Și simbind mi-aduc aminte, 
Prin sdpada ce se cerne, 
Cum o clipă mal'nalinte 
Toate Imi păreau eterne: 
Rochiile elegante 

Cu nuanțele lor pale, 
Aventurile galante, 
Tainicele madrigale, ete, 


Cite odată lasă inzistența poetulai 
devine de-adrepul supărătoare, căci fri- 
sează mnabalagismul : 


Ri nu-i zăreşti chipul femeii frumoase 
Co'n dreptul laminei, cu gesturi diserote, 
“Ți-arntă piciorul cel fin, sub mdiase.. 
În earo volaptos palpită sonorul fognet 
de mătase... 
O, ne-am iubi pe Wlâni de urși, pe 
borduri 
De dantetări... 
Brațe albe, cnfundate 


În manşoane de hernind.. 
Și sinurile albe, sub biänuri pi dan 
tele... Ete, ete. 


După cito i-am spus pănă acum, co 
titorul a înţeles că, în acest volum, 
nici nu poate fi vorba de vre-o con- 
copţie asupra vieţii, de frămintări, de 
ginduri, de sentimente profunde, 

Idei şi sentimente pu sint, decit doar 
"nişte crimpte încidontale, nişte Incepu- 
turi vagi do mărturisiri, ceva aşa cum 
ar fi o intenţie de coadă la o maimu- 
ță antropolormă, ierte-ml-se compara- 
țin, Nici nu sa putea altfel, poeziile fi- 
ind, după cum am spus, In majoritatea 
lor, deseriptive. 

D-l Mircea Rădulescu se achită, re- 
pede şi naiv, într'o strofă din prima 
bucată, în ce priveşte concepția sa s- 
supra vieţii. N'o citez întreagă, căci 
am făcut prea multe citații. Viaţa: 


E-o veşnică serbare cu foc de artificii 


spuna d-au, carncterizindu-și minunat 
inspirațiila, 

Poetul e destul de tinăr. Cind se 
va da afand ta valtoarea vieţii îşi va 
schimba, poate, acaastă concepție. 
Atunci poate nu va mai scrie cu ntita 
uşurinţă, versuri atit dọ exuberante. 

Ba chiar de pe scam a început: ul- 
tasem să vă spun că, pe lingă citeva 
accente de spontană sinceritate eare 
sparg rigiditatea formei, pe lingă el- 
teva strofe pline de nestăpinit şi tine- 
resc savint, există in acest volum 
şi două-trei bucăţi (Damonul, Noap- 
te de iarnă, shirşitul citorsa Ma- 
rine) care na sint pur descriptivo, în 
caro prinde a se sbato șarpele perfid 
al noliniştai... Cu D-zeu înainte! Ii u- 
rez d-lui Rădulescu să fie nelerieit, 
pentru ca al doilea volum să ne Înse 
în suflet ceva mai malt deelt colori și 


RECENZII s87 


—— eeen rasa sata a pa, 


imagini grațioase, co se prefac în pul- 
bere do lumină după ce ai închis car- 
ten, 


Lă 


A. de Herz. Bunicul, comedie in 
trei acte, 1914, edit, Flacara, prețul 
2 lei. 

Anul acesta. dramaturgii noştri se 
pare ră n'an mej fost În inălţime, 

Inceputul l-u făcut d, Vietor Eftimiu. 
Totuşi, eind le gindeaşti că de elțiva ani 
d-sa lrăeşie numai dia zesirea lvi „In- 
şiră-te mirgărite“, adica u Ilenei Co- 
sinzene și Pal-Promos, adică n unor 
personagii create de-a gata de Inchi- 
puirea poporului.—te uimeşie fanome- 
nale rebilibristă grație căreia d. Efi- 
miu îți dA iluzia ră totddauna cade, 
ca mita, în picioare. 

Oricum însă, nu mai e ce-a fost. V'a- 
duceţi aminte, anul trucul: „Păinjenul 
a mincat Coroşul.. Cocoșul a mincat 
păianjenul... Faust... Cocoșul... Cioci- 
pat... Phianjenul...* A fosto betie, un 
delir. Și toem»i În urmă s-a aflat, în 
sfirsit, ră Păianjenul a mineat Cocoșul. 

Anul neesta dee și cu Bunion? nu 
s-au mai întremincear. 

In adorar, se pare că noua comedie 
a d-lui Herz n'a avut succesul Păian- 
jenului. 

Publicul de teatru e foarte capri- 
cioa, Nimeni pn-i poate explica profe- 
rinţele, nimeni nu-i poale preveni gus- 
turile. Totuşi, despre „Păianjenul“ pu- 
teai spune rā o să-i placă. ŞU su- 
bieclul piesei: O tinără văduvă, iu- 
bita de bărbaţi, invidiută de femei yi 
po socoteala căreia se spun multe, do- 
vedeşte aceluia po care Il iubeate, nu 
pumai că n'a avut nici un amant, dar 
¿biar pe bârbatul ei cu câre trăise 
puțină vreme, l-a silit s'o lase nea- 
tinsă... Autorul incearcă astfel să re- 
abiliteza cinstea femeilor „anturale” 
pe cure lumea le bi:feşte uneori fară 
molir real. Eun subiect drăguţ, uşor, 
picant, parizian, pe care lademinarea 


manage aaa 


a t sereme memes -eneen cemeeeeveeer ae 


prematură a tinârulu sulor a știut na 
brodeze trei acte driguţe, ele., şi sa 
flsteze amorul-propriu al multor spee- 
tatoare. 

Dola un subieet eu acesta, care-l 
eonvenoa de minune, d. Harz a trecut 
la un subiect mal greu. 

ln Bunicul, d-sa ne di un fel de 
Don-dnan din Bucurrati. ajuna pe pra- 
gul bătrineţii. Manola Corben |! chia- 
mă. Despre èl ni se spune cñ a avut, 
pănă mai eri, multe „succese”, lar'acom 
nu se poale resemna eu ideia cà a 
Imbätrinit, Şi acest donjuan se înneu- 
că la mal: Tormai la virsta eind con- 
simţimintol unei femei lucepe să te 
nnliniştească mai mult decit refuzul si, 
Corben se inamorează de n fala rare, 
natural, iubește pa altul. Simţiţi com- 
Bietul, Lupta, aproape tragică, sforți- 
rile zadarnice şi amărăclunea bitrinu- 
lui eurtezan care, In fața jorimului in- 
succes, se convinge in sfirzit că tre- 
bve să renunțe pentru totdeauna la 
amor. 

Şi cam ol a făcut din amor o carieră, 
singura lui preocupare, —fără amor 
viața ti apare lipsită de orice interes 
și perspectiva bătrineţii îl sperie, Căci 
nu oxistă bătrinețe msi tristă, mai a- 
mară doeii a ncostor oameni, care nu 
pot găsi un refugia în sinul familiei. 
In zadar d. Herz lo spunecă pot găsi 
o mingiere, o soluţie, In rolul de bu- 
nic; această minglera nu poste fi de- 
cit în rolul de tată și alături de aceia 
din care trebuiau să facă mai mult o 
tovarăşň de necazuri decit un instru- 
ment de plăceri. 

Rubieetul, eare a ispitit şi pe alţii, 
e foarte interesant das intrece pute- 
rile d-lui Ilerz. Melancolia acaslui do- 
clin ar fost mai mişeatoare san mai 
impresionanlă, dară autorul ar îi iz- 
butit să facă din Corbea un persona- 
giu mal simpatie, ori, printr-un gene- 
ros romanlism, să-i imprumute mai 
multă măreție. Dar Corbea ne apare 
atit de egoist şi de prezumţios, el o 


e ame o aua ua a a 


fensenză in noi sentimente alit de gin- 
pașe şi sncersele lui ni se par alit da 
puţin meritate, incit nici un singur 
moment nu pulem să compălimim cu 
sulerivța lui culpabile,. Pe de alta par- 
lo, persoragiul cu ct:tiga în măreție 
ceiace a pierdut în simpatia noasiră. 
Nu ştiu cum, dar elod 1l ştii că edin 
București, ciad I) mai chiamă şi Ma- 
nole Corben,—suecasele lui iți par atit 
de meschine ! 

Literatura spusului e de vint. Don- 
Juan a ispitit pe vremuri multe con- 
deo ilustre, n bantat multe imnaginaţii, 
Literatura din “nainte de 1800 și 
mai Mrziu a individunliatilar, a roman- 
tirilor, cari l-au poetizat imprumntin- 
du-i eu genernzitata o selnteo din su- 
Metul lni Mefisto, a facut din el un 
personsgiu considerabil, 

Astăzi Don Juan si-a pierdol anre- 
ola. S'a burghezii. Froncezii ti zic, sim- 
pla : „homme A-femmes*, E BoAmi. 
E tipul bnana!, uneori Jogimfat şi a- 
nosi, pa care-l poţi întilni oriuude. E 
perannagiul in fatu căruia wa oprit cu 
adincă mirare d, Marz, fecerrind să-l 
explire—acum !—şi +ă-i consoleze bi- 

` trinețtelo, 

Dar tinarul nostru nutor a trăit proa 
puțin, ea să ne mai poală spune ce- 
va oou despre un aalfel de persona- 
giu şi a cetit, poate, prea putin ca 
să-şi doa seamn că ceisce na spune 
s'a spus de mallă vrvime—din nainte 
chiar de Liaisona dangereusea — şi 
neaseminat ma! bine, 

Manole Corhaa al d-sale nu se cm- 
noaşte niei +] siogur pe sine, El ere 
de et a plăcut femeilor Bindeă „a ştiut 
să le vorbeasra”, In rvul'ate, el a 
ştiut să le vorbeaaeă, toemai pentru- 
că le-a plăcut, (Dace le-a plăcul,—iata 
o taină cn care nimeni au'şi mai bate 
capal astăzi), 

Un „horame-ă-fa n mes" se naşte, nu 
se tate. Toata einqnența galantà şi 
tot modul Jui de a so comporta n'ar 
A platit mare lucru, dacă el n'ar fi 


venit po lume cu acea lainică purti- 
rularitale, cara făcea ea lemeila sii 
cadă in breţa ca forile secerate. 
ritul lui personal nue mai more decit 
meritul unei hirtti uuse cu clei, 
care prinde muste. 

Și eum acesti onmani au totdeauna 
ambiția să croadă en itbutese mai a- 
lea eu ezpul în întreprinderile lor a- 
m.oroase, pura lui Manolo Corben e 
plină şi ea de sentințe şi de formule 
contradictorii, 

Intr'un loo, dind sfaturi altuia, el 
zice: „Dacă ar A după mine ti-aşi 
spune să mergi înainte. Po mine m'aa 
înnebunit totdeauna fomeile cari a- 
veaa pe altii în jurul lor. Ambiţiunea 
de a-i da la o parte”... ŞI, totuşi, pa- 
țin mai departe: „Cînd a început fe- 
meei sd-! placă altul, de geaba îi mai 
baţi capul“ ! Dacă vezi că nu merge 
en d-na Rain, Iat-o deocamdată, vine 
vromei cind ni să vii la rind"! Apoi 
iarăși: „E altul eu dinsa,— mergi drept 
înainte. daut a pa atirșito ca dinsul, 
aşteaptă !* Si, în sfirsit, din non: 
„Vito, ea.. nu mam gindit mă fac 
curte anyi fomai. pină tind n'am vä- 
zut'o în tovărăşia altora“... „ii dădeam 
la o parte pe toți și Invingeam tot- 
deanna“ l... Bietul Cochoa sa încurcă 
răn în teorii, fdeile lui (puține!) nu 
marg de acord: se elocnase, sa ineca- 
looă, se alungă, ca nisto eingănii spe- 
riste, într'un fund ie pahar. En unul 
stiu că na m'as dnra niciodată la d. 
Herz, să-i cor sfatui în amar. „Margi 
drept inninte dar stai pa loo", mi-ar 
spune, „Stai pe loc dar margi dropt 
înainte... Margi.. stni.. mergi... stal,..* 
Și mss trezi deodată că more şi 'na- 
inte şi 'acdărit—celace de ultminteri 
$ lnm încă din liceu, fără să întreb pe 
d. Herz.. 

Aş mal relova și altele, ag mai vorbi 
şi despre celelalte porsonngii, dar mă 
tom ca această racenzio să nu în pro- 
portilo unel cronici dramatice. Meritul 
o al d-lui Herz, căci dintre tinerii nog- 


tri dramaturgi e singurul eare nu vine 
cu piese în fata cărora nu poți doeit să 
ridiel din umeri şi să troci. La d-sa cel 
putin, vezi cova care senmănă a preo- 
impare mai serionaă, a întrebare, a 
curiozitate pslehologică. ŞI dară Bu- 
micul nu no satisface, dacă tipurile nu 
sînt vigaroa rolietute, dacă nețianea, 
cu toată vivacitatea dialogului, stag- 
uoaz, na mulțumim totuşi că d. Horz 
ne duco cu îndrăzucnlă întrun medin 
nou pontra literatura noastră, pa care 
nimeni nu ba zugrăvit incă, Na cu- 
nonştem nici viața do toate zilele nici 
palehologia oamenilor din această ela- 
să socială, din care, ca Tadominaren 
sa scenică, d. Herz va izbuti poate să 
deprindă cîndva tipari trăitoare,.. Va 
izbuti însă nomai atunci, cind rairate- 
le-l sprineeno se vor prăbuşi pe ochi 
şi cînd intro elè ne va adinci cuta 
verticală a cogatătoralui concentrat în 
sineşi, a observatorului obişnuit să-şi 
aduna intr'o adine, sintetică si por- 
sonnlă sobeletate reznltatelo observan- 
țiunilor sale. 
G. T. 
-e 

Dr. N. C. Paulescu., Fisiologie filo- 
rafică, Spitalul, Coranul, Talmudul, 
Cahħalul, Franc- Masoneria. Bucuresti 
1913, 

O carte bizară prin titlu şi prin cor- 
ționtul ei, și pentru nivo'ul culturii noas» 
tre destul de semrilientivă, Autorul o 
profesor la facultatea da medicină din 
Bucuresti și romemorindu-şi probabil 
unele date dio cursul na care-l tirèt- 
levilor încape prin n ne lămuri: co o 
an medic? ce o un bolnav? co o un 
spital? Dar pentru acest savant anti- 
darwinian, spiritualist si catolic, „madi- 
tina“ e buza principilă a filozoliel si 
de aceia, pòrăsind ropade chestiile do 
specialitato profesionulă, d sa diser- 
tează asupra Coranului pontru a ajun- 
ge mal repede la Talmud şi deci lu 
chestia ovroiască atam lu ordinea si- 
lef. Cu multe citații scoase cu stăruin- 


— o 2000o 


ta din pamfletele antisemitismnlui fran- 
cez d-sa ne arată ca Talmudo), „codul 
unei banda do hoţi şi de lasi asasini”, 
predică cămătăria, feanda, jurhmintul 
tale, că nu ennoaşte caritatea și glo- 
rilică omorul ritual, Tustrind prin e- 
xemple demonstrativo— da a căror nu- 
teocitato nu se indoieşta o clipă și 
caro stirşose natural en entul Huilis— 
existența cm-rurilor rituale, d. Paules- 
eu spane că „ln noi în Rominie nso- 
manen crima trebue să fle foarte ușor 
de realizut* și caută să dovedeasei a- 
coasta în următoarele rînduri carnet 
ristico pentru mentalitatea acestui sa- 
vant şi universitar romin : „Acum pa- 
tru san cinel ani se găsi in Bucuresti, 
pe un maidan, un băiat mortde monr- 
te violentă, Pentri a stabili ilentitatea 
cadavrulai, poliția publică o instiinţa» 
ro, udresută părinților eare pierduseră 
de eurinil un fiu, pentruca mă vio să-i 
recunoască eorpul, Atunci, spro stupa- 
factis penernală so vtaură vre-o dovă- 
saci da mame, venind dezolnte la mor 
gä, ca să roclamo flocare trupul copi- 
lolai ei, care dispăruse fără să-i mai 
dea de urmă“, Ar fi fost da dorit mai 
multă precizie atit în interesul adavă- 
rulal eit şi al celor „vre-o douăzeci de 
mame dezolate*, dar d. Panlezcu era 
grăbit să trone la Cahal fn cărui 
doserlere rivalizează cu d A, C. Cuza, 
Aflăm că „statal evreese a porzistat 
pănă azi subt formă do Cahal” că „a 
ceat Calal a Iueunjurat de un adine 
intererie şi nu se ştio dacă nu există 
şi azi undeva un jidan învestit cu pa- 
teren regală“ că această tainică ormi- 
niznția o „agentul propagandei perfide 
a materiallsmalul, a ideilor liberalis- 
mulai, a ideilor liberaliste, sociaiiste, 
anarhisto—el este puterea ocnită n 
franemnaoneriel*, 

Cu şi atia alui teoretiuleni antise- 
miți și profunzi Blozoti ui istoriei, d. 
Paulescu faco Cahalului și deti popo- 
rulai orreiese, marei și neașteptata 0- 
noara de a găsi în ol cauza eficientă 


a tuturor evenimentelor insemnate ale 
istoriei evului media, ale istoriei mo- 
derne şi a cole! contemporane. Dola 
apariția creștinismului poporul ovroa a 
căutat să slăboască biserica creştină, 
divizind-o ; „In asomonoa condiții mni 
mult decit perplexe, o ideo infornală 
Humină dovla lui lada. Trebuia să facă 
po creştini să lupte, ci înșiși, în eon- 
tra creștinismului“, Toate oraxiile re- 
cunose după d-sa „o origine jidovaseă* 
Incepind cu eblonismul şi sfirșind cu 
protestantismul „care se întinse ca rtia 
asupra celor mal multe popoare de 
rasă anglo-gormană* (D. Paulescu are 
pentru protestanți aversiunea catolicu- 
lui fanatie, pentru d-sn lezniţii sint bra- 
vil soldaţi al lul Christos). Dar nu na- 
mal reforma, chinar revoluţia, marea rè- 
voluție franceză e pentru d. Paulescu 
opera Cahalului. 

Cităm textual; „Văzind că nu lere- 
ușește cu minciuna, ei făcură un mare 
pas care lo aduse, odată cu drepturile 
dorite, căderea monarhiei și răsturna 
rea bisericel creştine, dașmana lor è- 
roditară. Ei creară Pranemasonoria și 
en ajutorul ei preparară și săvirșiră Ma- 
rea Revoluție zisă franceză, care ar tre- 
bai mai bine să se numească Ravolu- 
ţia jidăneuscă“, Azi sub republica frane- 
mazonă „jidanii au njuna să fio stăpi- 
nii abeolați ui Franţei“ şi, rivnind să 
vucoreaacă şi Europa, „ai inventară, u- 
wal după altul, donă sisteme sociale 
politico economice și anume: un ful 
liberalism şi un psoudo-socialism, zla 
și marxizm după numele autorului, ov- 
reiul K. Marx. La aceste două sisteme 
se alipi un al treilea, anarohismul, cure 
le constitue un fal de coadă veninoa- 
să”, Mai original, dacă nu mai amu- 
zant e autorul atunci cind sustine cu 
10 motive că şi răscoala țărănească 
din 1907 e tot opera Cubalului. „Na- 
mai ei au avut şi an nevoe serie, d-sa, 
să tarbare adine țara pentruca Euro- 
pa, implusă de Cahule şi de Francma- 
sonerie, să se oreadă vbligată să inter- 


89% RECENZII 
APOI SU Oi e Pe CU in ORE aer zu 


vie şi să la acorda, fără voia noastră, 
acele drepturi atit de mult dorite”, 

Şi mal departe: „De altminteri, ci- 
ne altul—ducă nu jldovii prin Caha- 
lele lor—a putut să procure fondurile 
colosale—care trebue să se fi suit la 
zeci de milioane de lei—fonduri nece- 
sare răsculării unui popor intreg*, 

Dacă aceste idei filozofico-sociale 
prin ingenioasa lor adincime vor faca 
să suridă pe unii cititori, toți vor A 
desigar senzibili la urbunitatea tonu- 
lui şi la eleganța stilului acestui sa- 
vant universitar, 

Evreii din fară sint „uneori para- 
ziţi rău ficători în acelaşi limp hoţi 
şi asasini,* alloori „o jumătate de mi- 
lion de pungași şi de proxeneţi“. „Ji- 
danii ce seriu la gazetă cauta să tres- 
ră pe alţi jidani la nemurire murdă- 
vind enloanela ziarelor cu greţoasele 
lor nume“, „DI. P. P. C, e politicianul 
trompelă a Jidanilor“ şi d. Paulescu 
„uu poata traduce in romineşle bol- 
borosasla de neintăle: a jidanului, vi- 
c'sanul jupin Nubăm Cata“, D-sa in- 
cearei uneori a fi şi spiritual şi ex- 
presii alese ra „puinunlean”, „biehirie”, 
—expresii pe rare le-am auzit cindva 
la un cura de economie politiei, —ies nu 
odată din pana sa, 

No cred că cineva ur putea să facă 
un mai mare serviciu evreilor din ţa- 
ra noastră dect lraducind această o- 
perà într'o limbă strains, 

Citind-o, opinia publică europeană 
ar avea o imagina Adela a anlisemi- 
tisnului nostru, aşa cum e reprezen- 
lat de intelectualii săi. 

N. X. 
s'e 

Maximilian Sanielevici. Bazele f- 
manciare ale asigurării contra acci- 
dentelor. 1918, Bucureşti, „Minerva“ 
Prețul 1 lon. 

DI. M. Sanielovici aduce în discuji- 
uno o chestiune importantă și care, ln 
țara noastră, e doparte de a f satis- 
făcător rezolvată ; asigurările contra 


RECENZII am 
A oe NI 


accidentelor întradevăr au nevoe de 
tndreptări şi introgiri, 

Autorul vorbeşte —despro „regimul 
asigurării facultative sau regimul li- 
bertăţii”, en în Franța; despre „re- 
gimul asigurării obligatorii, ea liber- 
tatoa alegerii mijloacelor*, ca în O- 
landa; şi apoi despre „regimul asigu- 
tării obligatorii propriu zise“, ca în 
Gormania și Austria, 

În vreme ce în Franţa și in Olanda 
nu sint asigurări impotriva boalei, ci 
numai a accidentelor, vletimile fiind 
deospăgubite, dar nu și ingrijite, — tu 
Germania gi Intr'o osrocnre măsură în 
Austria, unde domină principiul obli- 
gativităţii, Instituţiile de asigurare în 
contra necidentealor sint foarte mult a- 
jutate de organizațiile asigurării obli- 
gutorii în contra boulel. 

D. Sanioleviei, în afară de aceste, a- 
rată şi celelalte deosebiri intre siste- 
mele enunțate și discută pe larg cele 
douk sistome financiare, care fae te- 
melia acestor organizaţii de asigurare: 
sistemul acoperirii capitalurilor con- 
ştitutive și sistemul repartiției, 

„Sistemul financiar al acoperirii ca- 
pitalarilor constitutive ale rontelor es- 
te urmarea principlului că focare an 
financiar suportă întreaga sarcină a 
accidentelor co se intimplă în cursul 
lui*, 

Iar, potrivit sistomaulai numit nl sim- 
ploi repartiţii, „fiecare an financiar su- 
portă numai cheltaelile efectiv plătite ; 
astfel ratele diferitelor rente nu ant 
suportata toate de anul financiar, cind 
s'a intimplat accidental, ci în anii f- 
nanciari, în caro ficare rată de rentă 
oste plătită“, 

D. Sanielovici eritică sistemul repar- 
tiției, dind drept argument şi faptul 
că însăși Germania, care n preconizat 
acest sintom acum treizeci de anl, ca- 
ută nstăzi să se apropie de sistemul a- 
coperirii capitalurilor constitutive. 


Inafirșit autorul se ocupă de orga- 


nizarea asigurării și de regimul ei f- 
nunciar în Romina. 

Legiuitora! din 1912 a adoptat prin- 
cipiul „do asigurare în contra boalei, 
în contra accidentolor de muncă, în 
contra invalidității de bonlă şi bătrt- 
neçe", întrunind „în mod obligator pe 
toţi patronii, într-o singură mutuali- 
tate, avind monopolul acestei asigu- 
rări“. 

De sigur că mutualitatea unică este 
eta mai potrivită organizație pontru o 
țară mică, cum e a noastră; și, iarăși, 
fără îndoială că sistemul acoperirii ea. 
pitalurilor constitutive ar fi fost col 
mai nimerit. 

A fost ales, insă, sistomal repartiţiei 
introgit, ce n drept, cu nişte rezerva 
importante, pẹ caro leginitoral nn le 
prieizează în deajuns. Totuși se aplică 
şi sistomul acoperirii capitalurilor con- 
stitutive asupra donă clase de indus- 
trii; 1) Minele și deei petrolul, carie- 
rele, pădurile și choresteole, și $) con- 
strueţiile, săpăturile de pāmlat, cons- 
trucţiilo do chaluri şi în general „orice 
exploatări temporara“ de care vorbeşte 
legon, în opoziţie cu Introprinderile do 
lungă durată din categoria întăia, 

Urmarea acestei dispoziţii este că 
se imparte în două mutunlitatoa, pe 
care legea o declarase dintru început ca 
unică: „eăci nu se pot combina într'o 
singură mutaalitate cele două sisteme 
financiare”, Din pricina aceasta, vor Ñ 
conflicte şi nomulțamiri între asigurare 
şi întreprinzătari. 

D. Sanialevici termină spunind ci- 
teva cuvinte danpre întreprinderile sta- 
tului cenre nu fac parte din asociaţiu- 
noa patronală, ci fiecare suportă sin- 
gură riscal asigurărilor : lucru împovo, 
rător,— dacă nu pentru Instituţii mari 
cam sint căile ferate.—cel puţin pen- 
tru cele mici. În amindouă carurile 
însă sint mari groutăți administrative. 
Răul s'ar romedia numai prin intro- 
ducerea generală a sistomulul acope- 
ririi enpitalurilor constitutive, permi- 


tind fără nici un inconvenient incor- 
porarea întreprinderilor publice la mu- 
taalitatea unică ce Sur cron“, 
Ra. 8 
s*es 

St. Gh. Morărescu. Operaţiuni de 
Burså pi Arbitragii. Tipograba Nic. 
], Anastasesca, București, Preţul Lei 5. 

Oricum vrea să studieze mnai de a- 
prospe o chestiune economi:ă sua cr 
mercială se iaboște totd-aanu de sã- 
răcia literaturii noastre in această di- 
recţia, —sărăcie datorită în mure parte 
puţinulai interes ce păna mal acum cit- 
va timp s'a dut acestor chestiuni, 

Observăm însă ca satisfacție că de 
ciți-va uni, tineri, care au avut ocazia 
să so udapo în străinătate la bogăţia 
literaturii ee nomico-comere ală, caută 
să umple golul ce există la moi po a- 
cest tărim, fie prin tradaceri, fo prin 
studii compilatoare sau originale. 

Dosigur că această muucă,—wmuntă 
destu? de grea, căci de multe ori na- 
torul bătătoreşte caloa, na o răsplătită 
cam ar trebui, ba chiar autorul faca 
gacrilicii materiale. În asomenea con- 
dițiani nu putem decit să fim recunos 
cători acelora care fără sperunţi vre- 
unni succes moral sua material, con» 
tribuo totuși la îmbosăţirea literaturei 
noastre oconomiev-eomerriale, 

Aceste idei mi-au fost sugerate do 
citirea volumului d-lai A. Gh, Morărescu 
retaritor la operațiuni de bursă şi arhi- 
tragil. 

De mult se simțea la noi lipsa unui 
studiu asupra burselor,--studii, care să 
servească pe deoparte drept căiăuză 
color ce fae afaceri do bursă, iar po 
de altă parte să vulgarizaze teculea 
operatiunilor financiare în legătură cu 
borsa. 

Folul cam e alcătuită lucrarea d-lui 
Morărescu, În care se expun tutr'ùn 
stil clar și concis tot poia ce Intil- 
neşte în practica afacerilor de bursă. 
(Legea burselor, timbrele, impozitele 
efectelor, agenlii de schimb, operațiuni 


In bani, pe termon, en prime, stelage, 
ete, ete.) face din ncoastă lucrare un 
manual, ce se ponte întrebuința en 
folos atit de cei vorsați In afacerile de 
bursă, elt şi de cel laici, mai ales că 
autorul s'a servit în alcătuirea acestui 
studiu şi do experienţa proprie dobin- 
dită la una duo cole mai mari institu- 
ţii de bancă, al cărei fanctionar onte. 

De sigur că valoarea lucrării ar 6 
fost şi mai maro dacă ar fi rezervat 
mai multe pagini studiului burselor 
in Roruiula, chci, dacă în cela ce prl- 
vește burselo străine și operaţiunile de 
bursă în general so poate consulta li- 
teratura bogată din |. franceză, ger- 
mană, italiană ete, în ceia ce priveşte 
țara nous'ră, n'o să găsim decit citeva 
articole răzlețe prin ziure și roviste de 
specialitate, 

VML 
+s 

François Simiand. La methods po- 
glive en cruce Conomiqwe.— Paris. 
Felix Alcan, 1911, 308 pg. 

E o reunire du şapte studii sau freag- 
mevle de studi eritico şi in parte 
construclive de dvctrinā şi mai ales 
de melodologie economică. Parte dia 
aceste studii [II NI, IV, V] au fost 
scrisa de autor, care e conferențiar la 
Soala practică de luslle studii, ca re- 
cenzeni pealru partea economică la 
„Anul Soeiologi:“ də sub direcţia lui 
Durkhalm; unul | VL] e ua studiu i- 
nedi! ; attul [I] e o | diciousă lucrare 
de debutant ; iar altul [ VII] eo co 
municare făcută la al 3-lea cong es 
inlorunţional de filozofie. 

Economia politică tradițională e a- 
priorică, Boalista şi iadividualistä- E 
aprioried, latrucit postulează un anu- 
mit faclor psibologi: snu uu grup de 
anumiţi factori psihologici, dela care 
plecind ceată să construiască, prin o 
metodă pur deduclivă, vu sistem de 
economie politică genaral şi definitiv, 
Aşa, de pilda, printre economişlii mai 
recenți, Cossa plaucă, de altfel caşi 


RECENZII 


—— a ē MM 


aHii mai vechi, dela interesul perso- 
nal, care, zice el, impinge pe om să 
saule maximum de folos pentru mi- 
nimam de irudä; Wagner, dimpotriva, 
pleacă dela un grup de cinci factori 
psihologiei: patra avind un caracter 
interesat: tendința de a cäula folo- 
sul economie propriu.. teama de pe- 
deapsă şi speranța intro rasplata... 
sentimentul einstei., nevola de meļj- 
une... şi al cincilea avind un caracter 
dezinteresat; sentimentul datoriei şi 
teama de uemulţumire de sine, Auto- 
rul obzerră, cu drept cuvint, că pos- 
lularea inot asemenea factori nu o 
decil rezultatul unei observari paiho- 
logice în larga mâsură inconştientă 
și nemetudică yi ca, prin urmare, sta- 
bilirea lor, pe lingă că nu e pur apriori- 
că, a și lipsita de o udevărala valoare. 
„Da oarece, in tot cazul, observarea 
intervine, ng trebue paro en oa să ñe 
conglientä şi metodica 2* Și, facind a- 
coasta intrebare, autorul recomandă, 
in locul aresiui pretins apriorism in 
economie poiitica, aposteriorismul spi- 
violul pozitiv. Economia polilieă tra- 
di onal e finalista, intrucit confun- 
diwl, sau mai bine, nedeosebind ta 
chip riguros punelul da vedere pur 
teal da punelul de vedere pur ve 
titabil, consiruéste mai mult siate- 
nm despe cela cu osla ea du fapt, 
Landry îşi imtemoiază tooria sa des- 
pre procrolol la capital pa „propozi- 
Ua că roparlilia în timp cea miai fo- 
lositoare a venitului unui individ e a: 
cela, cara li asigură, penlra toata mn- 
mëtlele, epuiilatea ultimelor trebufuii 
satialavule”, Autorul observă, cu drept 
wvini, vă această propoziţie e o ve- 
dere rațională personală, po care im- 
suzi ecuuvinislul recenzal o rerunoustu 
ca alare, de oarece el alirmà că pu- 
(ii sial oamomii vare să-şi den soco- 
tsala de seest criteria de erhilihrere 
a eønsumării. Efferiz deoseli sie inle 

resn! aderăzal, piicà reia cer el creda 
ca alare, da inleresul putaliv, adică 


ceja ce socot oamenii că e interesul 
lor, şi dă ca obiect economiei poli- 
tiee cercetarea interesului adevărat 
astfel ințele». Autorul recomanda o ri- 
guroasā deosebire intre punctul de ve- 
dere pur real şi punelul de vedere 
pur veritabil [normativ] pentruca atj- 
ința economică propriu zisă să se con- 
stilue în chip eu totul independent de 
orite preocupare praeliea şi pentruca, 
numai aşa, în urmă, să se inlocmeas- 
că, In conformitate cu cea dintai, și o 
șliință economică aplicată, Economia 
polilica tradițională e individualist, 
intrucit postulatele sale psihologice 
sint sugerate de psihologie pur iadi- 
viduula, Ori, „bomo cennomicus* i- 
muginat de această şcoală economica 
e o pură abstracție șia pură ficţiune, 
tot aşa după cam e şi „omul politie» 
ul Blozofiei politiev-soeiale a veacului, 
care a ingăduit murea 'revuluțir, Au- 
torul recomanda intemeinreu econo- 
miei politice nons pe o psihologie so- 
ciala, pentrocà, zice el, de fapt „urti- 
vitslea ṣi pasivitulea eronomici a o- 
mului pureed, in orice moment, de la 
roneursul, ovuziția sau comllarea mai 
multor factori; şi ucezte arţiuni gi pa- 
siuni se ileusebese şi ta schimbă pen- 
iru aceleaşi cuzuri după sacirtaţi, du- 
pă «poce, după mediuri, dupa clase 
şi după grupuri“, 

Cu un cuviul, în locul economiei po- 
litico apriorice, bnuliste şi individua- 
liste da pănă acum, aulurul propune 
să sa constiluo o economie politică s- 
posterivrieă, cauzalista [pur vxplicu= 
țiva] gi sovialisiă (in Ințelisul de ea- 
racler opus caraclesului individuulist |. 

E, tu alţi lermeai, n iarerenru de a 
justifica Intre buințarea, in domeniul 
economie, a melo lei pozitire, preco- 
pizule de Durkho m în domeniul so- 
ial gir şi aplicate, intre alții, de Lé- 
vy Bühl im domeniul moral. 


54 RECENZII 


Pierre Delbet. La Science et la Ré 
alité. Paris, E. Flammarion. 

Na mai ştiu cine a spuscă omul pro- 
țueşte mai mult ceia ce face prin în- 
suşiri dobindite, decit ceia ca face prin 
calitățile naturale, ca care a lost fn- 
xestrat, Autorul, de cara pe ocupăm, 
trebue să fie un profesor oxcolent la 
facultatea de medicină din Paris și 
poate şi un savant de samă, dar ca fi- 
losof, cred că nu greşesc mult dacă 
volu spune că rămine în afară do lo- 
zoe. No avind nici măcar inițiaţia fi- 
lozofică, nu numai că nu dă vr'o so- 
lație la vr'o problemă filozofică, dar 
nu pune nici măcar una din acele pro- 
bleme. 

„Spre nenorocirea mea, educația mea 
a fost îndreptată în direcția literară şi 
am făcut un an de filozofie. Mi s'a pre- 
dat metafizică şi am trecut printe'o eri- 
ză teribilă, a cărei amintire şi astăzi 
Imi este dureroasă. A-și regindi gin- 
diren imi apărea ca munca cea mai 
zudaruici ce ponte s-o facă nu creer”. 
In altă parte: „Asistăm de citiva ani 
la un spectacol straniu. Mulţi filozofi 
in loe do a se plasa faţă m faţă cu 
nutara, au luat loe, ea altădată, în fata 
ideilor lor. Cu aceaste sa rovenit la 
discuţiile ca preocapun pe scolastici*, 

Pentru acest sutor, dacă nn mă in- 
sel, națiunile de Știință şi de Realitate 
se confundă, ceia ce insamnă san că 
nb eşti deloc filozof, sau că ești mai 
filozof decit toţi Aluzobi, 

„Pentra a stabili valoarea senzaţii. 
lor nostre, nici nu-i navoe do n face 
să intervie asimilarea funcțională la 
lui Felis Le Dantec); e suficient ta 
pentru ucuiuşi oxeitație, reacția colula- 
ră sì fie aceiași şi nici un spirit stiin- 
tic nu Sar putea îndoi că aerastă ro- 
actie n'ar îi același. Dacă en o acelasi 
pentru o oxtitulie anumită și nici n'ar 
putea fi altfol, repetarea fenomonalui 
trage după sine in mol necesar sta- 
bilirea concord ı tei intre excitare și 
reatţie, usa că ueeastă reactie devin y 


revelatoarea exeitației. Astfel se stabi- 
leşte o cunoaștere a lumii oxteriosre 
ce nu poate fi inşălătore. Ea poate fi 
şi este foarte necompleetă, dar nu poate 
să fie eronată, Oricum ai privi lnera- 
rile, ducă le ini dela apariția primei sub- 
stanje vii, eşti condus Ta chip forțat 
la această cuncluzie, eñ senzațiile noas- 
tre nn ne inşală asupra lumii exteri- 
oare, „Aşa dar, senzațiile noastre sint 
adecvata cnuzei ce le produce; ela 
sint conforme cu realitatea“, 

„Pe de altă parte, ideile no fiind decit 
amintiri, au aceiași valoare obiectivă 
euşi senzațiile, Ideia generală n'ada- 
ogă absolut nimie la realitate. Panetul 
capital e de u-şi da bine samă că i- 
deile generale sint rezultatul funetio- 
nării fiziologice, a asimilării funcţio- 
nale a celulelor cerebrale“, „Din tot coia 
co precede rezultă că în creerul omm- 
lui nu pot fi deelt idei corecte asupra 
lumii exterioare”, 

După biologi, nr trebui să mori i- 
mediat dap ve-ai spus sau seris o 
prostie ! Dar tol după biologi, prosti- 
ila sint ideile generale ce derivă din 
senzațiile interne. 

„Oamenii au o plăcore extremă să se 
observe pa ei Insişi şi de siri a venit 
tot răal*, În rezumat: 

„Ideile erogene sint reflexul fidel al 
naturii, Ideile endogene nu corespund 
la mici o realitate“, torolare, Ideile 
oxogone n'au „d'empreinte humaine“. 
Stiinta nu păstrează niei o urmă din 
origina sa umună. Aşa, de exemplu, 
spațial și timpul sint realități indepen- 
dente de umanitate, Despre Poinearv, 
autorul serie: Le scvant et le philo- 
snphe devalent faire en lui bien mau- 
vais minagze, Avea dreptate Jules Le- 
maitre să oxelume: Quanıl les mêdecins 
s'en mêlent! Și lotasi _jeprouvals de- 
puis longtemps un hesoin violent de 
savoir oñ jen suis du voyage seienti- 
fique qmi est ma vie, Ce besoin ost de- 
venu pen à pen une torture: j'ai senti 
que je ne pourrais pþursuivre mes tra- 


4 


vauz habituels qu'après avoir fait mon 
exnmen de conscience gênéral*. Va- 
loaren ştiinții o afirmă—după acest a- 
utor—armătoarele patru noţiuni : 

1) Transformismul lamarekian per- 
mite inţălegerea omului și e singurul 
garant de valoarea cerierului omenese. 

2) Energetica realizează unitatea vi- 
sată a științii și debarasează spiritul de 
ierarhia legilor, 

3) Teoria cinetică, schimbind seara 
problemelor științifice, reduce noțiunea 
eauzalitiții la o necesitate aritmetică, 

+) Ultimile cunoștinți dobindite asu- 
pra moleculelor și atomilor au wn ea- 
racter absolut, 

Din cole de mai sus se vede clar că 
după aceustă „filozofie“, explicarea o- 
mului—de pildă — constă în suprimarea 
lui: eum zice Boutroux: Quand Thomme 
mangea le fruit de l'arbre de la science, 
il signa, bien réolloment, son arrêt de 


- mort. După aceiaşi „filozofie“, stiinta 


ar fi un lucru În sine, una și aceingi 
pentra toate locurile si pentru toate 
timpurile, ce ar cuprinde tonte dome- 
niille şi s'ar conlunda cu realitatea 
conceputa iarăşi ca un lucru în sine. 
Sareina omului War reduce la a ridica 
cit mai mult din vălul de ignoranță ce 
acopere această ună şi același știluță 
şi realitate. Ori, după cele mnai multe fi- 
lozofii, știința e un produs al spiritului 
omenesc, o invenţie a lui și nu ọ des- 
coperire, e relativă și Imparte soarta 
spiritului we o creiază TR 
s 

Yves Delage et M. Goldsmith. La 
Farthénogènese naturelle et expéri- 
mentale. Editura E. Flammarion, Paris 
1813, Un volum de 340 pe. Preţul 
350 lei. 

Biologia a fost un teren prielnic in 
care au incoltit si s'au desvoltat tot- 
deauna probleme foarte importante. A- 
cum doeurini n ridicat o nouă pro- 
blemă si foarte interesantă de nutură 
a tulbura multe păreri sedimentate si 
a schimba malte concepţii, E problema 


RECENZII 395 


Partenogenezei experimentale. Şi la- 
crarea d-lui Delago și a d-nei Gold- 
smith e singura pănă acum care-și pro- 
pune să arăte „evoluția treptată a j- 
deilor biologilor în chestia Partenoge- 
nezei experimentale, fazele prin care a 
trecut es precum şi termenul atins“ 

Partenogeneza experimental! Pănă 
mal eri o simplă expresie în vocabu- 
larul Biologiei. Astăzi una din proble- 
mele cele mai pasionante ce se agită 
în cimpul vast ul acestei ştiinți, frä- 
mintini gindieile multor naturaligti şi 
m Să lăsăm pe autorii cărții să vor- 
benscă, „Cette question dela Parthino- 
génese expérimentale n'a pas de rivale 
dans la Biologie pur lı hardiesse pres- 
que invrais semblablo do ses ambitions 
ot par l'étrangetė stupefiante de ses 
résultats“, 

Innainte însă dea spune ceva din 
conținutul aşa de bogat a! lucrării, să 
vedem ce'nsamua Partenogenoză, Eti- 
mologia euvintalui poate lămuri eu sin- 
gură intru cilva şi po cei depriuşi nu- 
mai en literature. Prin Partenogeueză 
se inlalege producerea unui animal sau 
unei pluule de câtră elementul toxuna? 
femel, fără sjutorul celui maseul. Se 
vunose multe cazuri da partenogeneză 
mai in touto grupele de plante şi a- 
nimale. 

Dar cele mai de multe ori, celula 
ou, eare e la origina plantelor și ani- 
malelor provine din contopirea celor 
două elementa sexuale sau gameți. A- 
creasta conlnpire poartă numele in Bi- 
dlogie de fecundutie. 

Gamelul femel nu poale fi insă fe- 
condat devit după co a solerit ma- 
turația. „Ori, perioada de maturaţie e 
intovărăşilă de fenomene curioase prin 
care oul se desbracă do o parte din 
elementele sale constituliva cele mai 
indispensabile Jumătate din ermnati- 
pa nvel-ară şi totalitatea centrului sân 
energelie, rentrosomul*, 

Odata oul malur nu numai că-i in- 
capabil st se dezvolle singur mai de- 


5936 RECENZII 


meme re 


parte, dar după scurtă vreme moare, 
dacă nu e fecundat. 

„In parienogeneza naturală, din con- 
ira, oul continuă să se dezvolte sin- 
gar, însă fenomenele aşa de speciale 
ce'ntovărişese maturuţia nu se mai 
indeplinesc, cel pufiun in întregimea 
lor, şi oul rămiue inzestrat eu sub- 
stanțele și organele necesare evoluți- 
ei sale ulterioare”. 

Partenoganera experimentală cenut 
ia vonatringerea oului matur de a-şi 
continua evoluția fară ajutorul sper- 
mstozoidului sau in genere a gamelu- 
Iui mascul. 

Acţiunea acestuia e Iploeniti in parte 
prin aceia a diversilor factori, fizici 
sau mocatisi, 

E drept că ma toate speciile anima- 
la se pot dezvolta pe cale artifiriala, 
insă cerestările măresc din zi în zi 
număra] lor. Și de unde pâna uzi nu 
sau putul căpăta decit inceputuri de 
ssementare ori larva care n'au trait 
ranit, fin că orau puțin viabile, tie din 
¿auza greplaților de crestere, aslăzi 
Doiago recpeg!e „si cennducă aecastă 
evoluție pună la forma adults, Inzes- 
rată en produse sexuale ṣi să Inchete 
astfel cielnl evolutiv al partenorene- 


zei experimentale". 


Delage caro e unul din cei mal va- 
lorogi ebreetilori la aceantă directie 
a laera! en onăle Echinodermelor (in 
special da Stroneyloeentrotua lividus), 
Tăcindu-si experiențele pe coastele At- 
lantienlui fransvr in staliunen zoolog. 
gica dels Rosenfi 

Dar s4 párisese aceste consideratii 
pentru a păzi In enpriosal cărții, care 
na poale fi rezumat amănunţit aici. 
Lacrarsa e împărţită ia trei părti din- 
Ire enre cele două din urmă ti sint 
miszul. Oslätorol deprins să-şi rātā- 
epaseă paşii sin domeniile Binlogiei 
va găsi in cartea lui Delaye şi u d-nei 
Umdsanitk, na elimen! întărilor, bus 
=tunalant pentro drum. Specialistul 
va găsi în cu un malarial bogal, bixe 


ales și uşor de minuit, nemai avind 
mevoe să alerge la numeroasele me- 
morii răzlețite ale atitor autori, care 
au lucrat in această direcția: 

Partea La cuprinde proliminările 
Inerârii. la ea se vorbește despre Par- 
tenogeneza naturală, fenomenele cito- 
logice de maluraţie şi se spun gene- 
ralitaţi asupra Partenogenezei oxperi- 
mentale arātindu-se imporiania deo- 
sebit ce prezintă ncoastă problemi- 
„Partenogenera experimentala este u- 
na din manifestările cela mai proban- 
te ale influentei factorilor extremi in 
dezvoltarea unei finti şi unul din ca- 
pilolele cele mail importante ale ace- 
lor studii ce năznleze să facă un loc 
din ce în ce mai larg proceselor firi- 
cu-ehimice în Biologie“, lodireet re- 
sultatele ei constitulese o dovadă no- 
uå şi puternică conceplici lamarehiene. 

Partea a Iba intitulatā: Factorii 
Partenogenezij expérimentale cuprinde 
pumeroaaele ceerveläri da partenoge- 
neză artificiali pe care autorii lurră- 
rii le expun clasindu-le „după cate- 
goriile de factori la care sa farul a- 
pel“. 

intăiu sint expuse cercelărila lu care 
experimentaturi ca: Tichowirofl, Ma- 
lhsws, Mae Clendon, Balnillon elr, 
s'au folosit de diferiți factori mera- 
piei. In genere eorcetirila de acestia 
natură siot puțin numeroase şi m'au 
reusit de eit asupra ouălor unor spe- 
cii de pnimale eu oarecare inclinare 
naturală spre dezvoltarea pertenoge- 
neticė. 

Mult mai numeroase şi mai impor 
tante sint acele experiența in cure s'a 
recurs la inlevoniia factorilor fizico- 
chirai i. Dintre factorii fizici s'a stu- 
diat aeţianra fuminii, n lemperalurii, 
a electrirității, raaiului, presiunii o- 
smulive ete. Experienlele siat destul 
de numeroase, ti elieacitalea mai ma- 
te a unora din acezii [actori n dat 
naştere la teorii explicative. 

lasa în cele mai numeroase cerve- 


tari asupra Partenogenezei experimen- 
tale s'a intrebuințal ca reactivi sub- 
stanţe chimice variate : acizi, baze, di- 
ferite soluţii saline, otrăvuri, licifianţi 
ai prolaplasmei (alcool, eter) ete, ete. 
Delage şi americanul Loeb, doi din 
vei mai de samă experimentaturi, au 
iutrebuințat substante chimice in car- 
vèlärile lor. 

Alti serie de experiențe e acea in 
care s'a facut apel la substanțe orga- 
nice vii din organism: spermi dela 
alte sperii de animale, singe, serum, ete. 

lasă aceşti din urmă factori s'au ară- 
ta! mai puțin capabili de a produce 
dezvoltarea virginali a ovâlor, decit 
cei chimici, 

Totuşi in unele cazuri, şi experien- 
tele lui Bataillon au probat-oș numai 
aceste subslante organice au dat re- 
zultate satisfăcătoare, cum a fost cu- 
zul eu Ambbienele, a căror evoluție 
a fost dusă pănă la metamorfoză de 
Bataillon, care intrebuinţa ca reactiv 
parlenogenisunt loucocitele. 

Factorii chimici au dat insă rezul- 
tatele cele mai frumoase si acțiunea 
lor intervine în teoriile cele mai ge- 
neralo de partenogeneză {a lui Leb şi 
Delage). 

E de notat că oricare ar fi factorii 
utilizaţi (fizici, chimiei, nu mecanici), 
nul virgin reaclionează intrun singur 
fel subt influența lor: se divide suc- 
vesiv iu numeroase părți. După cum 
retina produce senzaţii luminoase, 
muozehiul se contractă, oricare l-ar fi 
«xeitantul. Faptul că oul se comportă 
la fel faţa de feluriţii factori parte- 
nugenetici Ingreuiază mull explicarea 
modului de acțiune a acestora. Sint 
donă chipuri de a vedea; 1) Deluge 
a propus următoarea soluție provi- 
zori „ceia co este specific in parte- 
nogeneză artificială, nu e agentul par- 
tenogenelie, nu e rauza eficienta, ci 
reacţiunea oulai*; 2) „după al doilea 
chip de a vedea, subt diversitatea cau- 
zelor aparente s'ar ascunde unul sau 


RECENZII 397 


cițiva faclori eficienţi, aceiași in toale 
cazurile, vare ar f cauza imediată a 
segimentárii“, Această ipoleză e mai 
probabilă decit prima. 


Partea a LFa intitulata : Marele 
teorii moderne ale Partenogenezei, cu- 
prinda: expunerea şi critica acestor 
teorii, concluzia la care se ajunge si, 
la urma un tablou sinoptic al cerce- 
tarilor facute, in ordine cronologica, 
Tot in această parle se vorbeşte de 
partenogeneză la mamifere si om, 
luindn-se drept punet de sprijin niste 
experiențe a lui Ọ şi G. Hertwig. 

Pentru explicarea modului de av- 
țiune a factorilor parteazogenutiei, s'au 
emis vreo patra teorii mai principale 
pe care numai le anunţ aici. Rezu- 
mares și discutarea lor m'ar duce prea 
departe. 

1) Teoria murfogenezei chimice, e- 
misä de americanul Læœb care a făcu 
experienle lol cu ouale Echinoder- 
melor, pe coastele Pacificalui califor- 
uian şin stațiunea geologică dela 
Neapole. 

2) Teoria morfogeneaei coloidale, 
datorită lui Delage și diferind mult 
de prima, in schimb avind puncte de 
asemănare cu cea urmaătonre, 

3) Teoria morfageneze electrice, du- 
torita mai multor naturalisti (R. S, 
Lillie, Mac Clendon, Newton Iarwey). 
Aceasta teorie, a cârui autor princi- 
pal éste Lillie, e cea mai tinară şi e 
considerată ca cea mai eu viitor din- 
tro toate, 

4) Teoria catalizei organice și he. 
teraplastice, E cea mai puțin pene- 
tranta dintre celelalte trei. A fost e- 
misă de un naturalist francez: Ba- 
taillon, 

Toate cuprind cite ò parte de ade- 
văr, insă au multe puncte slabe si 
de multe ori fac apel la ipoteze con- 
testabile. Iata ce zic autorii lucrării 
despre aceste teorii; „Dacă In stu 
diile de purtenogeneza experimentală, 


398 RECEYZII 


—— — 


rezul'atele materiale au depășit pre- 
vederele cele mai optimiste, din con- 
tra concluziile teoretice au rămas de 
desubtul speranțelor legitime“. 

Pe linga claritatea expunerii şi o- 
biertivitatea în discuţii, autorii mai au 
marele merit de a fi invristat lucra- 
rea en o sumă de capitole importante 
de chimie zicala : proprietaţile solu- 
țiilar şi presiunea uemolică, despre 
ioni şi acţiunea lor în soluţii, electri- 
zare de contact, tenziune superficials 
şi slare coloidala, 

Si alternanţa aceasta intre capito- 
lele de biologie şi cels de pură ehi- 
mie-Biiealn, socotită şi de aulori cu o 
irăzătură din cele msi originale mai 
utile „la cărții, e pnţin obişnuită in 
earţile de Biologie. 

In sfirsit cereotările de parleoge- 
peză experimentală au procelal oare- 


„care lumină asupra fenomenului fe- 
cundaţivi, asupra constituției chimice 
a celor doua elemente sexuale, și au 
adus o nouă confirmare principiului 
lamarekian vi infuenții Tuelorilor me- 
diali asupra dezroltării unei ființi. 

Problema partenogenerei experi- 
moulale nu prezinta prin urmare un 
simplu interes de curiozitate, ca find 
un produs al iscusinţii şi sagacitații 
omeneşti. 

Dar chiar numni alit interes să pre- 
zinie, apoi „niciodată omul n'a dat o 
dovada m»i sirâlucila despre puterea 
acțiunii sale asupra substanţii vii de- 
cit în ziua în care a putut să înlo- 
culuseă printr'o simplă acţiune fizico- 
chimică intervenția misterioasă şi in- 
finit de delicată a *permatazoitului 
in penerulie, lară a modilea întru ni- 
mic natura produsului”. í 

C. Nit. 


REVISTA REVISTELOR 


Lucenfárnl An. XII, No. 1. 

Dio articolul d-lui Taslávanu „Anul 
1913*, ram sfirsitul: 

„Un istorie german, A. Wirlb, vor- 
bind de Români serie urmatoarele: 
Rominii sint cea mai tanase rass a 
pămiulului. Rominii su dispărut ven- 
curi desrindul, ca părniele din lurus și 
Carst, eari curg mile inlcegi pe sub 
přmint, Au răsărit deodată In veacul 
al XII-lea şi de nstadută nu ramas. 
Deatunri s'an aul ea un polop jur 
imprejur. Trăese, in afară de țara lor, 
sub nu mai putin do patru slèpiniri 
străine, dar nici un popor stàpinitor 
n'a izrbulit să-i distrugă. Dimpotrivă 
distrug ei pe stapinilori, Aceasta au 
observal-o mai ales Maghiarii ṣi tro- 
huie că-i vor simți ṣì Ruşii şi Slavii 
de Sud, li simţim şi noi Germanii, 
căci Sașii din Ardeal au inceput să 
se rominireze. Nu msi puțin au sim- 
Vi Bulgarii pe Culorlachi, răspiudiţi 
in Pind, Albania, Tesalia, Macedonia 
de Sud şi Serbia de Sud. Elementul 
rominese, răspinidindu-se en focul, e 
foarte probabil că, in viitor, va stă- 
pini şi teritorial pe Slavii de Sud, 
Linia de cucerire a Mominilor merge 
dim Ardeal spre Adrianopol, dealun- 
gul căreia le putem prufeţi un triumi 
etnie desarirzit, 

Alţii speră mai mult în viitorul 
nostru ca noi înşine. 


O intensivă și lreuză ronstiiulă na- 
tional poata determina soarla noa- 
sira din viilor. Anul 1915 a Ineureat 
şi mäi mult chestiunea orientala, Ea 
nu se reduce astăzi numai la Dar- 
danele, S'a muta! mwi la desl, unde 
legea de fer u priacipiului national 
mai are de rezolva! probleme, poate 
mai mari ca cele din Balcani, Pentru 
noi Românii foarte imporlante. Ele 
ne cer pregiliri pe loste lerinrle, 
Intreaga noastră viala naţionala tre- 
boe să Äe ealăuzită in vederea ma- 
relui vitor. 

Avem deplină încredere in ener- 
giile conslienle ale poporului nostru 
şi in personalităţile lui comlucâtoare, 

Aşteplam să vie şi peniru noi un 
1913+! 


Este evidont eñ fraţii de peste ho- 
tar dau dovadå de un optimism şi de 
o insulleţire cu mull mai vie devit 
a mnoasiră, n cviscarpatinilor, cind è 
vorba de infaptuirea „idealului nostru 
national". Neràbdarea lor virilă şi prog- 
nosticurile lor—cit de nairo—sint ori- 
cum inviorðloare şi preferabile pseu- 
do-apaliei dela noi, 


Convorbiri literare, No. /2. Nici o 
nuvelă, nici o schiţă, nici mäcar un 
fragment de roman in acest din ur- 
mă numâr al vechei reviste. Litera- 


400 REVISTA REVISTELOR 


tura vesificala lasă, e reprezentată 
printr'o poezie („Majestății Sale Regi- 
nei Elisabeta“) a d-lui Duiliu Zamă- 
reseu, D-sa, am spus-o de multă vre- 
me,—elnd nu face teorii, sau diseur- 
sori, sau pieso de teatru, este un poet 
elegant care stapineşte cu dibăcie o 
formă limpede şi personulă în versuri, 

Mercure de France (Noembre, 
Decembre, 1913. 

Intr'un articol intitulat Asupra lui 
Emile Zola, Maurice Le Blond da 
o seurtă caracterizare a personalității 
şi a marelui seriitor. Imprumutind 
vorbele lui Laurent Tailhade, autorul 
numește pe Zola „poetul singur epie 
al Franței, romancierul social, einta- 
relul prodigios al vieţii, care sa a- 
dresat poporului, care a ştiut săi 
descopere căile sufletului, care a pi- 
truns atit da adine conştiinţa mulți- 
milor, eare i-a zugrăvit chinurile, mi- 
zeriile, resiguațiile, poftele, rovoltele, 
visul ubseur şi generos—acel care 
trebue să trăiască şi după moarte in 
memoria şi în inimile oamenilor”, Des- 
pre opera lui Zola, Le Blond spune 
că e „mai mull decit romanul unei e- 
poce (e vorba, firește de „Rougon- 
Macquart*) e chiar epopeia speriei u- 
mane, Înale intr'o epocă de tranziție, 
persistind, transformindu-sa în cercul 
definit al unui mediu social, suferind 
modillearea sguduirilor intelvetusle şi 
vitale ce le-a provocat secolul al 
XIX-a”, Examinind învinuirile cei sau 
adus lui Zola, Le Blond arată eñ el 
nu era orgolios, cum su spus, căci 
ceia ce părea la dins) miadrie nu 

era decit increderea in măreţia: mi- 
siunii lui; că învinuirea că Zola nu 
e un scriilor-artisi nu rezistă eriticei, 
dacă sa observă grija pe care, mai 
ales in primele romane, o are pentru 
„detaliile da stil, pentru bijuteria ver- 
bală”, şi dacă se ține senma de mā- 
estria compunerii, in care e nelnlre- 
cut; şi în sfirgit că opera lui Zola nu 
poate fi invinnită de imoralitate pen- 


trucă, dacă el nu a ascuns părțile w- 
rite ala vieţii, apoi el nu le-a desva- 
luit pentru a aţila pe cstitar la con- 
ruptie, ci mai curind pentru a-l Inde- 
părta dela ea. Zola a fost on luptator 
şi alaturi cu grandioasa lui operă li- 
torară, tocmai prin teoriile sale, prin 
viaţa şi prin luptele sale, el s'a im- 
pus atenlivi publiee şi a stirnit atita 
vilva în jurul numelui său. Cu tonta 
acestea o lucrare de ansamblu asu- 
pra operei lui Zola nu există incă și 
auterul crede că eu nu va intirzia de 
a se serie, ) 

Metoda de compunere a lui Sten- 
dhal. Analizind schita unui roman ri- 
mas neterminat intre manuserisele lui 
Stendhal, Henry Debraye scoate ci- 
teva observaţii asnpra modului eum 
işi componen scriitorul francez roma- 
nele sale. Fiind lipsit de imaginaţie, 
Stendhal copia din viața mai ales și 
prineipalul erou al său era de obi- 
ceiu... el Insuşi. Stendhal acria ronis- 
nul său de mai multe ori pentru că 
in prima redacție el punea numai 
părțile cele mai insemnate, intimplà- 
rile dintro personugiile principale, si 
numai la redurțiile de mai pe urmă 
el punea viața socials, eadrul cel ma- 
re al romanului, adñugind o`servaļii 
asupra vieții, scene văzute ori traite. 
Romanul de rare se ocupă aice De- 
braye nu a fost lerminal—caşi multe 
altele ale lui Stendhal din pricină eñ, 
trăgănindu-l mult, i-a lipsit jo cele din 
urmă entuziasmul şi memorig. 

La Nenvelle Revue (Noembre, 
Decombre, 1813}. 

O expunere sumară a situaţiei ero- 
ate in Balcani în urma războselor res 
cente, găsim fn Scrisoarea din O- 
rient a Iuni Chatir. Autorul erede că 
„orizontul politie al Balcanilor rămine 
tnearcat de amenințări și de primejdii * 
atit din pricina rezultatelor nesatistăcă. 
toare la care Bulgarii au ajuns, eit 
şi din rauza insulelor Marii Egee: „u 
coste insula lăsate de fapt în mina 


REVISTA REVISTELOR 40 


tireciior şi reclamate în principiu de 
Turci, vor constitui exact ea odinionră 
Creta, un focar statornic de discordii 
și de animozităţi“, Cu toate acestea, 
desi Bulgaria a căutat să provoaca un 
now răsboiu intre Grecia și Turcia, nu- 
torul crede că aceasta din urmă are tot 
interesul ea pacea să nu mai [ie tulbu- 
rată în Baleani, căci altfel, un nou 
conflict ar ridica chestiuni şi prob- 
leme asupra cărora Turcia nu poato 
decit să caute a se troco cu vederea, 
— cum e chestiunea strimtorilor. Afară 
de asta, pentru consolidarea internă n 
Tureiei, e nevoe de liniște pentru a se 
putea naşte încredere în stabilitatea 
instituţiilor ei politice și sociale, Situ- 
ația internaţională vbliză pe Turcia de 
asemeni la paee şi linişte, In Imperiul 
turcose diferitele puteri europene can- 
tă să-și capote zone de influență: ln 
nord Rusia, la răsărit Anglis, în sud 
Franţa şi peste tot Gormania. Astfel 
politica externă a Turciei „devine din 
zi în zi mai compleză și mai compli- 
cată“. lar Turcia, care nu se poate baza 
cu siguranță pe sprijinul nici anei pu- 
teri, trobue să caute a (ine un echi- 
libru în jocul de interese al tuturora, 
Ca şi Turcia, celelalte state din Bal- 
cani au nevoie de linişte, pontru a-și 
putea consolida și puna în valoare no- 
ile teritorii obținute şi pentru a se pu- 
tea refaca in urma atitor jertfe și pier- 
deri. Astfol că e de nădăjluit că pri- 
mojlia unei noi conflagrațiuni în ori- 
ental european e pentru ritva timp in- 
lăturată, 

Asupra Canalului de Panama găsim 
interesante dute în articolul contelui 
Poidloé. Canalul tot are ùo lungime 
de 129 kilometri şi e format din mai 
multe părţi: părăsind postul Colon din 
Atlantic, corăbiile merg 12 km. la ni- 
velu! Oceanului ; apoi prin 3 ecluze 
succesive sint ridicata la 26 metri des- 
supra mării, in lacul Gatun prelungit 
de tăetura Culebra (la un loe 5? km. 
de lungime): de uice se coboară prin 


cluso San-Miguel cu 9.50m. in lacul 
Miraflores, de unde printr'un sistem de 
donă ecluse se coboară cu 16 metri in 
vecanul Pacific. Tet drumul se va face 
acum în 10—12 ore, după dimensiunea 
și viteza vaselor. Prin canal nu vor 
putea trece vase mai mari de 47,000 
de tone (dar chiar azi sint vase mul 
mari: Imperator 50,000, Aquitania 
43,000). Canalul de Panama va avan- 
taja economiceste America mult mai 
mult decit Eoropa, a cărei comunica- 
re eu Oriental Asiei va rămine tot prin 
Inoz. Astfel se poste spune că „iniția 
tiva lui Lesseps a cărui statue va f 
ridicată la Colon, va naves ca rezultat 
că n înzestrat America cu o armă re- 
dutubilă împotriva Europei industriale 
şi comerciale“, 

Nuovu Antologin. (Noembre, De- 
cembre, 1915). Giuseppe Seri, Cum 
trebue fondată școala popalarā. Prin 
o lego ndusă in nnal 1904, ministrul 
Orlando, botări ca la şcolile primare 
de patru clase, să se mai adauge Incă 
două, a Da și n 6-a, pentru neoi cure 
nu au de gind să-şi continue studiile 
in școli superioare. Pentru aca-ta cla- 
so complimonture, legen stabilen ca 
materiile de predare, în afară de Hin- 
ba matarnă și noțiuni de istorin patriei, 
„canto, lucrul manual, agricultura si 
alte materii care răspund unor trobu- 
inți speciale“. Din cela ce prevede le- 
goa insă, na sa aplicat decit Iuerul 
mansal, neglijindu-se cu totul intenti- 
ile legiuitorului care vorbise de agri- 
cultară si alte muterii de trebaință lo- 
cală. Lacrul manual a devenit nstfel 
piatra unghiulară pentru acest învăță- 
mint complementar, monit să foloseas- 
că fiilor sătenilor. Un asemenea Învă- 
țâămint însă a lucrului manual, il ere- 
de autorul de valoare nulă şi complert 
nefolositor, față de scopurile urmărite 
prin legea Ini Orlando. Lucrul manusi 
e un joc, pe care eolarii il fac co 
plăcere, pentru că-l distrage dela plic- 
tiseala lecţiilor; e un joc activ și es 


42 REVISTA REVISTELOR 


atare satisiace nevulle vristei copilă- 
reşti, care ure nevoe de activilate şi 
suportă ea greu numai pasivitatea, Nu 
se ponte iarăși nega că contribue, în 
oarecare măsură, la educarea simturi- 
lor, în special al văzulni și tuctului. 
Dar în ce privește scopul principal al 
invățăminatului, pregătirea pentru mun- 
ca efectivă, po caro şcolaral va aven 
de indeplinit, mai tirziu, în viaţa sa, 
nu are nici o valoare, îi lipseşte com- 
plect orice semnificaţio—căci osto un 
joc. Lucrul manual, e just, w relevat 
un fapt de mare importanță, fără a fi 
e] creatorul fenomenului ; s-a văzut s- 
dică ea educaţia adevărat se poate 
căpăta prin activitate şi nu prin pasi- 
vitatoa la care şeoala adesea condam- 
nă pe copii. Munca, prin urmare, face 
mai malt decit toate procoptelo morale 
dietate şi explicate de dascăl; lucrul 
manual a arătat valoarea renlă a ade- 
văratei munci, cînd din joc s4 trece 
la forme efective, dar prin el insușinu 
e suficient pentru a da o educatie să- 
nătoasă, Munca nu trebue să lie un 
jòc ci o ucinicie pentru munca elacti- 
vă care-l aşteaptă pe școlar, end va 
intra în viață. In condiţiile actuale, 
orice meserie și-ar alege tinărul după 
terminarea şcolii, el a complost lipsit 
de orice cunoştinți necesare acelei me- 
“ serii. Şcoala populară de care e ne- 
voo, e numai aceia care să dea, pe de 
o parte, noțiunile educaţiei civile și 
culturii mentale, iar pe de alta, Indru- 
mări pentru feluritele munci, ce se re- 
leră la arte şi mesorii, 

Guglielmo balradori, Alfred Rus- 
sel Wallace, Neostorul şcolii evoluțio- 
niste, emalul lui Darwin, A. R. Wal- 
lace, a murit la 7 Nov„ in vristă de 
91 de ani. El erna ultimul supraviețuit- 
tor din neea generaţie aleasă de natu- 
ralişti, care pe la jumătatea ‘veacului 
trecut, nu aruncat temeliile unei din 
cele mai mari prefaceri indeplinite in 
storia atiinții și eugotării omenești. 
Retras de mulţi uni în locuința ma de 


DN ——— 


țară dola Wimborne în Dorsetsnire, tră- 
ia în mijlocul florilor şi cărților sale 
din modesta prusie de 5000 fr., pe cure 
i-o acordase în 1881 recunuștința pò- 
porcini său, mărg'nindu-şi activitatea 
intelectuulă lu proecte de reforme so- 
cinle şi la afirmarea convingerilor sale 
spiritualiste şi spiritiste. Doctrina evo- 
luției ca concepție generală, ca afirma- 
re a unităţii vieţii, ca explicaţie a tu- 
turor speciilor şi formelor de exis- 
tentă organică, ea rezultat al unor mo- 
dibeări progresive, transmisibile prin 
ereditate, a fost întrevăzntă de mulţi 
tanainta de Durwin, Wallace şi Spen- 
cor, dar namni ueoștia a rengit să o 
fondeze științificaște. E intoresaut de 
observat că atit Darwin cit şi Wallace, 
care în acelaş timp şi independent de 
Darwin, a ajuns ln teoria selecției nu- 
turale, și-au luat inspiraţia de acelaș 
izvor, „Încercarea asupra principiului 
Populaţiei" a lui T. R. Malthus, apă- 
rată în 1798, Wallace povesteşte in 
Autobiografia sa, că afindu-se Intro 
zi de Fobrnar 1858, bolnur In Ternate 
dio Malesia, unde să studieze fauna 
minunată a acolui archipelag, ia venit 
in minta enrtea lui Malthus, pe vare o 
citise cu vre-o 12 ani mai înnainte, si 
gindinia-se la cauzale care împodică 
înmulțirea raselor sălbatice, sa gindit 
să le aplice şi la animalele inferioare 
şi a ajuns astfel la ideia selecţiei na- 
turale, Atunci a seris el memoriul „Ă- 
supra tendințelor variațiilor de a se 
depărta de tipul originar“, pe care l-a 
trimis lui Darwin. Oricare ar fi influ- 
ențu lai Malthus asupra descoperirii lè- 
gii selecției naturale de Wallace. ea 
nu s'a aratat decit în urma foarte mul- 
tor studii și volage do studii, făcute 
încă din prima tinereță, căci ol pără- 
sise curind studiile de urhitoctură pen. 
tra a putea ca profesor de engleză în 
colegiul din Leicester să-și consacre 
timpul liber colecţiilor sale de insecte- 
Urmărind dela inceput explicarea ori- 
ginii speciilor, el se duse pentru patru 


REVISTA REVISTELOR 40 


ani în Brazilia, unde stmdiñ Hora jär- 
murilor Amazonului ; apoi studiă timp 
do opt ani, în alt voiaj de studii, toată 
zona dols Sumatra In Noua Guinea, 
stabilind linia numită „livia lui Wal- 
laco* care separă Archipolagul Malale 
în două grupe distincte. El adună nst- 
fel 125,660 de exemplare pentru istoria 
naturulă, din cele mai variate sperii, 
in operele salo: Arhipelagul Malate 
(1855, Selacţiunea naturală (1870), Dis- 
tribuția geografică a unimulelar (1876), 
Natura tropicală (I879), Vista Insule- 
lor (1880), Darwinismal (15%), 4 adus 
inconmensurabile servicii stiinții. El 
n'a fost numai un mare om de ştiinţă 
ci şi un nobil caracter, capabil de nb- 
negatie și desinteresar-, liber de orice 
invidie, cum probează no-trămutata sa 
prietenie ca marele său rival, Darwin, 

Dentsehe Rundschau, Noombrie De- 
chembrie 1913) Z. Benrubi, Schiller 
și Rousseau. Schiller, ca orite post, 
a încoreat să exprime in Întreaga sa 
operă poetică, au singur muro adovăr, 
n singură intuiție fundumentală, cure 
formează legătura spirituală ee uneşte 
intrun întreg toate operele sale din 
diferitele perioade ale dezvoltării sale, 
Această legătură spirituală ponte f de- 
finită eu dorul wnei armonii Interne în 
viața omenirii. Dintre promergătorii lui 
Schiller, J. J. Rousseau e acols m că- 
rui tendință fúndamentalš, arată cea 
mai mare înrudire eu s pootului. Schil- 
ler singur pare càn recunoseat-o, vind 
in încereareu să „Asupra pooziei nai- 
ve și sentimentale“ numeşte pe Hons- 
senn un poet sentimental, Această do- 
rință după o armonie internă, comună 
amindorora, se arată la Schiller dela 
Incepat. În operele sale din tinoreță, 
mărturiseşte el singur că indignarea 
pentru jignire, domnităţii sale ome- 
nesti, și-a găsit expresia In Rousseau. 
in „Oda asupra lui J. J, R.* își expri- 
mă Schiller deagustul provocat da di- 
zarmonla epocii sale. Acelus lucmn se 
vede şi-n elegia „Asupra mortii unni 


tinăr". Nu numai insă subt formă de 
revoltă își exprimă poetul idein sa fun- 
damentslă, eil şi'n mod pozitiv, precum 
in ciciul de cintece pentru Laura. In- 
îlnența puternică a lui Rousseau şi do- 
rul după o armonie morală, stăpinese 
opera sa carneteristică din tinereță „Ho- 
ţii”; şi acelaș lucru se punte zice și 
despre a doua dramă „Conjuraţia lui 
Fiesco” şi tot aşa de mure e simpatia 
lui Sehiller pontru Rousseau și in „Ka- 
balo und Liebe“, care pare că e pre- 
lueraroa dramatică a problemei soci- 
ale din „Noua Heloise”. 

Inrudirea sufletească dintre Schiller 
şi Rousseau continuă şi-n epoca do ma- 
turitate a pootului. Diferiţi interpreţi 
susțin că Sehiller cu timpul s'a indo- 
părtat de R., ba chiar că intr'amindoi 
s-ar îi născut un contrast, Asta inseam- 
nā încă a susținea că activitatea poe- 
tului n-a avat continuitate. În realitate 
insă s-a schimbat numai forma, fondal 
a rămas acelaş. Influența lui Kant, Goe- 
the.  Flehte, n-an distrus înrudirea su- 
fletească ou Rousseau, ci moi degrabă 
an adineit-o—eraa dar ei inşişi profund 
influențați do cugetătorul elveţian. Nu 
se poate, de ex., considers marrhisul 
Posa, care urmăreşte cn toată puterea 
sufletului său o existență mai armoni- 
tă, ca intruparea omului ideal visat de 
Rousseau? Și poezia „Zeii Greciei” e 
caracteristică, din acest punct de ve- 
idere, en și imnul „An die Froude”. 

Dispoziţia fandamental elegică a suf- 
letului poetului, adinea sa nomulţumire 
tu realitatea care-l inconjura şi nevoia 
co o simțea de o mai mare armonic în vi- 
aţa omenească, se vèle tlar şi-n cole 
mai de pe urmă producţii ale lui, de 
p- In poezia intitulată „Der Genius*, 
ori în „Das Ideal und dans Leben“. 

Mar Planck, Nouă căi în cunoş- 
tinţele fisicale — E o euvintare cu 
care antorul, unul din cei mai mari fi- 
zieiani ai timpurilor de astăzi, şi-a i- 
naugurat rectoratul la Universitatea 
din Berlin. Avintul fără de seamân pe 


N 


mi REVISTA 


care și l-a luat, ln timpurile din urmă, 
cercetarea exporimoatală fiziculă, a pro- 
dus atitea descoperiri și a stabilit a- 
titea fapte nonă, incit se pare că par- 
tea teoretică a fizicii, care deduces ex- 
plicarea diverselor fenomene din anumite 
principii stabilite, începe să se clatine, 
nemai fiind suficiontă. Pretutindeni 
principii de demult stabilite şi adine 
inrădăcinate, sint utucate și inlocuita 
«u hipoteze nouă. O mai de aproape 
vercetare însă, arată că nu e vorba de 
o distrugere, ci mai mult de ọ intre- 
gire și lârgire s edificiului. Faptele nouă 
neindooluie stabilite, cer revizuirea to- 
ariei, în cure ele nu mai pot incăpeu, 
principiile landamentulo însă ale fizi- 
cii, precum acela ul conservării ener- 
giei, al cunsorvării mărimii mișcării, 
al efectului minim, principiile Termo- 
dinamicii au rezistat. Cein co a tre- 
buit să se schimbe nu fost acele 
principii de ordin secumlar, care erau 
mimiso fără discutie, ca lucruri care 
so 'nțologoau do la siae si caro o- 
rau considorste ọnurocum cu bază a tu- 
turor dezvoltărilor teoretice. 

Astiei a a intimplat cu credința in 
neschimbarea atomilor chimici, Faptul 
eontinuei călduri dezvoltate de orice 
combinatio earo conține radiu, uepu- 
tind răsturna prineiplu! conservării e 
nergiei, a aratat că trebue de admis n 
schimbare în insasi atomul do radin- 
hipoteză care apoi sa doredit pè ñe- 
plin, 

Tot aşa se admiten, ca dols sina Ìn- 
țeles, reciproca independentă n timpa- 
lui și a spațialui. Jntrebaren dacă 
«ouă fonomene, intimplute în două 
diverse locuri, sint sau mu simultane 
se hotăra fără n mai ţinea seamă de 
observatorul ce execută măsurarea tim» 
palui. Astăzi nu mai e așa. Experimen- 
+a foarte fine, optica și electrodinami- 
ee, au stabilit faptul, cunoscut sub 
numele de „relutivitutoa migeării, care 
«ontrazicea principiul stabilit de Mau- 


REVISTELOR 


wal—lLorenta în electrodinamică, al 
constanței iuțelei luminii, după eare 
iuțeala de propagare a luminii în spa- 
tiu vid, e independentă de mişcarea 
izvorului de lumină. Dacă so conside- 
ră că relativitatea mişcării e dovedită 
experimental, atunci trebuia înlătura! 
sau principiul constanței iuțelii lumi- 
nii, san ree proea independenţă a tim- 
pulai şi spuţiului, şi acest din urmă a 
fost jertfit. i 

Un al treilea principiu, iarăși admis 
de toţi, era acela al continuității ori- 
cărei acţiuni dinamice, concretizat 1n 
cunoscutul dicton „natnra non facit 
sultus*. Acest principia a venit în co- 
liziune cu principiile termodinamioti : 
se paro că in realitate, natura face 
salturi. Astfel de pildă pentru a aduce 
o bucată de cupru dela temperatura 
do—25W, la acea de—24%, adică pen- 
tru a o îucălzi cu 1", nu e nevoa de 
uceiaşi căldură ca pentru a încălzi ou- 
pral do la O lu +19; ei de o căldură 
de vro-e treizeci de ori mui mică, A- 
cast fapt, şi altele, nu se pot explica 
prin teorin clasică și trobue o altă i 
poteză, după care energia se prerintà 
în anumite, definite, cuantumuri, În a- 
tomii corparilor materiale si în mod 
analog şi la cele imatorinle ca lu- 
mina şi căldura. 

Denische Revne (Noembriu și 
Decembrie 1913). Prof. W. Branca, 
publica ws studiu, în două articole, 
despre Hipotezele asupra originii vi- 
eii Nu e vorba numui de origina 
vieții pe pămint, ci în general, in In- 
treg unicorsul. Nu se poate concepe cu 
iatre cele 500 de milioane de stele 
Axe—sori—utumui una ure planete și 
ca viața ar A mărginită numai pe ð 
singură planetă. 

E fara indoiala că şi alte stela aw 
planete, dar fiindeă planetele sint fală 
de masa stelelor, naumai nişte infirmi 
stropi—masa lotala n luturor plane- 
telor faţa de soare e 1, a pâmia- 


REVISTA REVISTELOR 4 


tului de '/sssws—nu pol să apara nici 
pe cele mai sensibile plăci fotografice. 
Bine ințoles nu orice planeta e po- 
trivită peniru vială. Aşa de pilda, 
dintre planetele soarelui nostru, Mer- 
cur, din cauza apropierii, e așa de 
ferbinte, că apa nu poate exista docit 
in stare de vapori, iar Neptun e aşa 
de rece că apa e numai supt formă 
da ghiată. Astlel se cer anumite ron- 
diții pentru posibilitatea vieţii intrun 
moment dat; aceslo condiţii se pot 
indeplini acolo unde inca lipsesc şi 
pot dispărea acolo unde erau. Cind 
condițiile de lumină şi căldură devin 
favorabile, apare viața, Cum se in- 
Hmpla asta insă, nu se ştia și toate 
hipoterale facuta pină acum, chiar și 
cele eù aparențe de știință, au rămas 
numai hipoteze nedovedite. 

Primu hipoteză o găsim în Biblie, 
emoscata poveslire a ereației. Aceu- 
stă ipoteză sa bazează pe admiterea 
unei minuni, crearea din nimic, şi bine 
imțeles nu poate A crezuta decit de 
acei ce ered la minuni, 

A doua hipoteză, loarla răspindila 
inire oamenii de ştiintă, afirmà : viala 
pe påmint n-a fost cvroata, el s-a nă+- 
cut, dela aine, din suobslania moarta, 
imoeganică. Aceustă hipole ză insi, tagi 
nees din Biblie, se hurează ln reuli- 
tute tot pe o minune, căei crearea 
vieţii diali-o combinare de varbop, 
hydrogen, oxygen şi azul, tară o cau- 
ză cunnseulă, e o minane, Toate ex- 
periențele au dovedit pana acum, và 
din materie moertă, na se naslo vi- 
atā, că vixța npare nomaj acolo unde 
preexislau germeni vii. Sar puler 
misține, că acest lucra nu se mui 
poste intimpla azi, dar s'a putul o- 
alà, Geologia na arată lasă cu tol- 
dentnu an existat pe påmint aceleasi 
legi natarale, care ezislä și astazi, 
Dacă sa admito conditii speciale, care 
an existal numai in momentul apa- 
ritiei vieții şi care apoi an dispărul, 
se rade in conlrazicere en lupiul ca 


şi atunci au Irebnit să domnească, 
pentru persistența vieții apârule, con- 
diții asemănătoare eu cele de azi. ln 
imprejurările de azi, se ştie, ea in 
un corp, în care au fost ucişi tofi gor- 
menii de viața, (prin sterilizare), viața 
nu mai apare. Un aga corp sterilizat 
a fost intreg pămintul, după ce a 
scăzul marea temperatura dala to- 
cepul, şi-aluaci nici pe el nu pulea să 
apară viaţă, din muterie nolnsuñețita. 

Nepulini rezista această hiputeza, 
admit unii o a treia: viaţa n-a fost 
nici croată, nici nu s-a năsent, ei tol- 
denuna a oxistat, a aparţinut male- 
rici. Materia esta vie, nu exista ma- 
lerie moartă, Cein ca nol numim vi» 
alà e numai n formā specială, Acea- 
sta bipoteza a fost susținută de Preyer 
şi acut do eurtod do cålra Martin. 
După el, viața a oxistat jotai şi din 
cu s-a format materia moartă. Viaţa 
e mişcare, tol eo se miza, dici, tra- 
eşle; astfel mares, forul, cure respiră 
absorbind oxigen. Acum numai j ear- 
bonal, oxigenul, byilrog: nul şi azotul 
sint purtatorii vieții; ubtădata insă si 
alto elemente putoan produca viața- 
udieă miseareu, Cind pămintul ora in 
stare inennlvsccnlă, mişeare existan, 
deci exiñta viata ș eu răcireu înimupora- 
lurii elementele depo alunri şi-un peor- 
dut faenltatva da u trai, s-au solidificat, 
nu sjuns moarlo și viata romase În 
utra urmei rêštrinsà nuni le eelo 
petru elemesta rara [urmwsză proto- 


plasm». 

Acestei bipoleze so poate obicrla 
că eu iva coccèplol de vivaţi, tatr un 
ințelas cu tolul decsohit da erl obişnuit, 


Nu pultem ronsidera va vin lol cetaca 
vedem cho La migrare, ci bymal eia- 
ce se mige dola sior, cciu cu sro mi,” 
care achva, 

A pateu și ultimu hipoteze, do eei 
mai puţini impinga, osta : axi Ià mi- 
lerie vie şi malorie mouri; viula nici 
n-a fost creată, miri nn s-a păscut pe 
pânial ori pe alta planetă, ri m dusă 


406 REVISTA 


de meteorite de pe o planetă pe alla 
şi exista dela inceput, din vegvicie, è 
tot aşa de veche cași materia. Dacă 
lnmea stelară există din veșnicie, nu 
avem niciun moliy ca să nu admitem 
că şi viuţa există din veșnicie. E car 
ca viața !rebue să exista și pe plane- 
tele altori sori; acest lucru se poale 
constata dară ne gindim că meteori- 
tele ee cad pe pämiat, venind din t- 
nivers, conțin humus, caro nu se for- 
mează din pulrezirea materiilor orga- 
niee prin colaborarea unor fermenti, 
adică a unor organisme vii. Daca din 
univers cade hamas pe pămiat, e foarte 
probabil ca el să f adus nici germe 
nii de viaţa. S-ar putea obiecta ca a- 
semones meloorile devin incandes- 
conte prin frecarea cu almosfera pä- 
minlului, faptul insă nu e exact pen- 
tru cele mici, acestea se inferbinla 
numai la suprafață, rămin reci în in- 
terior. S ar mai pulen obiecta eñ spa- 
țiurile interplanotare fiind extrem de 
reci, germenii de viață, pot persista, 
ta stări anabiotice, asemânătoare cu 
moartea, dar că relnviu lo condiţii fw- 
vorabile. Insfirşit v'ar putea obiecta, că 
eu această hipotezi, s-a + trămutal mn- 
mai problema pe alta planetă, de un- 
de ne-a venit viaţa pe påmint. Deelt 
numai această bppoteză, admile viața 
ca existiud din vesnicie, deci nu are 
nevoe să-i caule torcepotol nicdiri. 
Vințu e deci tot aga de veche, ea și 
lumea stelară, în care trăim. Univer- 
sul există din veșnicie, eñci e impo- 
sibil ca el sa se Ñ născul din nimiz. 
Cum e insă posibil să admitem veş- 
nirin, vind stelele arată o evululie 
mărginită, ad'ea un incepul și un «fir 
şit? Daea acest proces evolutiv s-ar 
i indeplinit din veșnicie, atunel el a- 
cum ar fi de infinite milioane de ani, 
terminat şi orice viață ar f sinsă. Pro- 
cesul evoluliv jusă nu i terminat, deri 
trebue să fi avot un Inrepul. Ca să 
poată esi din aveastà dilemă, Haeckel, 
şi-a imaginat, că stelele, cind se ri- 


REVISTELOR 


cese, se izbesc iulimplâlor unele de 
altele, prin aceasta davin incandes- 
cente, dovin iarăşi nebuloase și Incep 
evoluția d'a capo, veşnie. 

Fizicianul Chwolson a aratat că o 
asemenea ipoteză e imposibila, Stelele 
răcindu-se, işi imprășiie căldura în u- 
aiversul infni! și astfel, eu timpul 
căldura se pierde, distribuindu-se în 
infinit, şi astfel eu limpul, chiar Io- 
timplioda-se rioeniri, stare de incean- 
descenţă nu se mai poate produca, și 
acest proces, după ilaeckel, trebuind 
så sa intimple din vesnicie, de mult 
ar f trebuit să diapară căldura. 

Un al doilea mod dea scăpa din 
dilema, ar fi următorul: Fizica recu- 
uonşie astăzi în materie numai ener- 
gie. Există inss diferite forme de +- 
nergie : electrică, calorica ete, Dacă 
acum, materia supt forma et actuală, 
a avut mai fnginte o cu totul alta 
formà, atunci actualul univers ar a- 
vea un incepul, şi materia ar îi totuși 
veşnică. Dar care a fost forma ante- 
rioacă ? Știm ea atomii siot compuşi 
din electromi, taainte deci de baza 
actuala a fost cea electrică, cin] exis 
tau numai eleclromii, Atunei se naşte 
intrebarea din ce s-a născut fazu an- 
terioură, electrica $? Nu cămine decit 
să admitem o veşnică naştere a fazei 
a doua din iniâiu şi a celei intai din 
a dous, înlr'o lulinită reprlire. Acest 
Jueru il admite Arrhenins, barinda-se 
pe propriet ile radiului, care la tem“ 
perntuii obişnuite, se descompune, 
produrind enorme cantităţi de eal- 
dură, și iarăşi la temperaturi mari, se 
formează, consumind iarăşi enorme 
eantitaţi de căldură. Astfel aceste cor- 
puri radioactive formează un perpe- 
tuum mobile. Teoria lui Arrhenius, tm- 
să cerea vesniea formare de peba- 
loase, de temperaturi joasa și e silit 
caşi Haeckel sa le admită ca nascute 
din eloeniri, ccia ee nu se poale, cum 
am văzut mai sus. Dacă s-ar putes, 
mebulnasela ar Á in orice caz incan. 


REVISTA REVISTELOR 407 


descente şi nu reri, cum îi trebue Ivi 
Arhenius. Daci şi byppteza lui nu se 
poate susține. Rămine numai adeva- 
rul că nu ştim nimic, 

Sozinlistinehe Monnisheite. 
(Noombre 1913). Dr. Leonida Bissso- 
lati. Alegerile camerei italiene din 
1913, Prin reforma electorală in Ita- 
lia, a ereseut numărul alegătorilor de 
in 3 la 9 milioane. Prima probă a 
aceslui rezultat a fosi urmatoarea: 
s-au ales in cameră 310 Liberali eon- 
stituţionali (insinte 372), 78 Socialisti 
{inainte +1), 70 Radirali (inuinte 51), 
33 Catuliei (inainte 20, 17 Republicani 
(insinte 23). Astfel Liberalii au per- 
dut 62, Repvblicanii 6 mandate. 12 
din aceste mandate le-au cișligat Ca- 
tolirii, 19 Radiealii, 37 Sneialiştii, 50- 
visliztii so despart în Irei grupe: ufi- 
cialii 53, reformiştii 20 şi indepen- 
denţii 5. 

In primăvara anului 1911, a venit 
la guvern Giolitti, cu ua minister com- 
pus din Liberali şi Radicali; progra- 
mul sàn conţinea : votul universal ES 
prospe} ṣi monopolul asigmărilor pe 
viața. Giolitti inceares să atraga in 
cabinet şi pe sociulişti, pasul nu reuși, 
lasă piin aceasta soclalişii, care a- 
bunei erau vaiți, luară caracterul unui 
partil de guvernamin!. O parte din 
liberuli so ridică în cootra guvernu- 
lui, din pirina monopolului; isbue= 
nind războiul din Lybia, şi liberalii şi 
vonservalurii, ineelară orice opoziţia, 
Sorialiştii intrasingenţi, en dusmanul ai 
răzbuiului, incepură lupta contra gu- 
vernulai, renuuțini şi la reforma elec- 
torala şi la monopol., In vara anului 
1912 reforma electorală fu votată; ge- 
fal socialiștilor ortodocși, Turati, dec- 
lură ră nu are incredere inlro refor- 
mă, care an e vistigatii de prolelariat 
prin el insuşi—pareă socialiștii din 
Cameră m-ar f fost reprezentanţii pro- 
let>riatului! Noile alegeri le-a facut 
guvernul, întrebuinţind ra propagan- 
dà succesul avut în râzbuiu, isp soria- 


liştii, din polriră, combätind razboiul 
Reformiştii, deşi oi combat războiul, 
nu s-au mărginit numai la un program 
vegativ, de opoziția cu orice preţ, ei 
au alras atenţia Imeratorilor asupra lo- 
gislaţivi sociale. La alegeri socialiștii 
oficiali s-au dublat, şi reformiştii de 
asemenea. Italia de Nord a trimis In 
Cameră cei mai mulţi socialişti ofi- 
ciali, pe cind reformiştii s-au ales mai 
mult în părțile de sud. Pricina e, ca 
populația de sud find mai săracă, 
are mai multa inţelegere pentru re- 
formele de imbunataţire imediată. In- 
trebarea e, ce influenta vu avea nu- 
mărul mărit de socialişti în camera 
actuală ? So vor mărgiui socialiștii 
oficiuli, numai la opoziţie stearpa, rå- 
minindă veznie izolaţi ? Bissolati ere. 
de eå atunci cind de atitudinea celor 
d3 de socialisti, va depinde faptul 
dacs Italia va avea un guvern reac- 
{ionar sau un guvern democral, oi 
tocmai din pricina numărului mai 
mare și deei a răspunderei mai mari, 
sefvor botāri sa iea şi o parle poziti- 
vā şi activa. 

Nurodni prava. (Sofia, 27 No- 
emb. 1913). Zice ca a Rominiei „Car- 
ten Verde” srulă limpede tinula ei 
faţa de răzbniul baleanie, Documen 
tele din carle invedereuză, le acei ca 
au fâcul o, un singur srop: sÀ arate 
ră Hominia n trebuit ră se folosens- 
că de împrejurări, spre a so mări in 
proporii: dinainte determinate, ră sa” 
și dea osteneala de a ști unde să so 
fixeze en să ajungă la acest rezultal, 
Această sialornieie in scopul urmă- 
rit ne limuraşie acele oscilări ale 
politicei ramineşii, oseilari euro au 
impinsn să Nirteze cind cu Rasia eind 
ru Franța, şi să cneheteze cu Austria. 
Din toate astea Turcia va trebui să 
scoată o prelioasă învățătura, Trac- 
tatele balcanice, cara « au dat pu faţa 
acum În urmă, arata Inainte de toate 
complotul pregătit Impotriva oi, eu 
parliriparea efectiva a Rusiei şi cu 


408 REVISTA REVISTELOR 


eonvimțimintal tăcut al Anstro-Unga- 
riei. Deci, aceste dato să ne aducă 
moderna ințelepeiune, anume acea 
eare constă din faptul că si ne pă- 
zim de srice și oricine, şi să dim bä- 
nuitori cel mai mult către asia care 
se arnlă câtre noi cei mai buni prie- 
teni. 

The North American (Noem- 
brie şi Decembrie, 1913). D. Svento- 
zar Tonjoroff— Tratatul din Bucu- 
rești — protesicază eu o violenti m- 
miărăciune impotriva „sinistrelor pr- 
gini ale Tratatului din Bucureşti”. 

Manifestul tarului Ferdinand, spune 
autorul, nu e o compoziţie retorică: 
Bulgaria se va reabililu din catastrofa 
din 1913 printru un al treilea război 
balcanic. Națiunea care n-a perit în 
cele cinei sule de ani de dominațiu- 
na turecascii, care în 1438 a nnexat o 
provineie turreascã fără o lovitură de 
pugeš, şi în 1908 a rupt tratatul de 
Berlin si gin eñpătat independenta 
fară să praronce tulburări, n dovedit 
o uimitoare eapacilute de a face im- 


posibilul. Bulgaria îşi pune cauza ei 
in Insugi priucipiul justiţiei. Ea fave 
apel la simpatiile lumii pe baza as- 
pirațiilor ei legitime. Intreaga naţiu- 
ne bulgară, dela coliba păstorului pănă 
la palat e hotarită smsi desăvirgeas- 
că unitatea națională. Timpul va veni. 
Aliaţii eure şi-au impus voința lor er- 
bitrară asupra Bulgariei la Conferinţa 
din Bucureşti au sămăpat dinţii dra- 
gonului mitic. 

In No. din Decembrie, D. Florence 
Deoftwich Ravens! ure o inleresunlă 
contribuție la analiza caracterului ma- 
pei seriitonre tranerze George Sand. 
EL o găseşte atit de extraordinară in 
geniul si lasugirile ei incit o consideri 
eu o lege în ea însăși. Cărţile ei par 
că iucep a se citi din ce in ce mai 
pulin : afară de vreo şase volume, ros- 
tul pare en lotul uitat. Cu toale aceste 
ea rămiue cea mei mare femoe din 


timpul ei, care, în timpul vieţii cipa. > 


formut o almocferă de consolare, spe- 
rana i inspiraţie In lumea 
mulți. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoşti i 
| ; ştinta autorilor că manuscri - 
srl i da nu se înnapoiază ; în schimb, piei eta 
ăror ri urmează să se publice in revistă 
ingtiinfați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela pia 
KW manuscrisului. 1 
datà cu trimiterea manuscrisului i 
u frir ui, autorii sint 
să ne comunice şi onorarul doril; în caz sha aa 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei, l 


M akae pa e 

. pi ' "e & Se adresa de i i. 

leanu strada Golia 52, Iași. a utila 

Ae ANO gepe (științi naturale, fizice 

j icaie, etc.) se vor trimite d-lui s G 

ane i ; Co) e d-lui Dr. A. NI, 
„ Str. Ntirbey-Vodă, 111 bis, București. 


Pentru tot ceea ce pri ini 
> priveşte administrația”: cere 

DE Aurie, aeae inserare de anunciuri, ete ji 

nistrației revistei „Via nească“ 
strada Golia, 52, Iasi. site 4, die iti 
A. D-1 l. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
ra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor. 


Persoanele, care dores 
i oresc sa se aboneze la P 
Romineascå, sint ru e la Vafa 
: 4 gate så se adreseze ini ai 
prin mandat postal. Administrației 


Au aparut în editura revistei „Viaţa 
Rominească“ şi se afla de vinzare la principalele li- 


brarii din tară. precum şi la administrația revistei : 


|. AL Brătescu-Voineşti. Jn lumea dreptății. Nuvele, Un vo- 
lum, în 86, de 290 pagini.—Preţul 2 Lei 

A, Philippide, Specialistul Romin. Contribuţie la istoria cultu- 
rii romineşti din sec. al XIX-lea. Un volum, în lormat mare, 
de 96 pagini. — Preţul 1 Leu 50 Bani. 

M. Lermontov. Demonul. Poemă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“, O 
placheta elegantă, pe hirtie velina, format special, de 64 pa- 
pini.— Preţul 1 Leu 

St. O. losii şi D. Anghel. Legenda Funigeilor. Poem drama- 
tic, in trei acte, O plachetă elegantă, pe hirtie velină. format 
special, de 60 panini.— Preţul 1 Leu. 

G. Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura romincască. Un Vo- 
lum, în 80, de 267 pagini. — Preţul 2 Lei. 

G. Ibrăileanu. Scriitori şi Curente, Un volum în 80 de 320p. 
Preţul 2 lei 

D. D. Pătrășcanu. Schijo și Aminliri. Un volum în 8&8 de 292 
pagini. Preţul = Lei 

A. Stavri. Luminişuri (Versuri) Pr. 2 Lei 


PRETUL 2 LEI 


GUSTAȚI 


Berea Bragadir“ 


şi după ce vă veţi convinge că este 


Cea mai bună, 


Cea mai gustoasă, si 
Cea mai sănătoasă, 


Pa 


Cereţi-o pretutindeni.