Viata Rom. (R.), 1910, 17

| Proprietatea Bibliotecii 


Universității laşi 


et 


HIR 


4039605 Periodice 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII V. 77 
IAȘI 7419 


TABLA DE MATERIE 
Volumului XVII 


(ANUL V, NUMERELE 4, 5 și 6) 


1.— Literatură 


Pag. 
I Agirbiceanu.— Popa Man (sfirsit) i - 5 
S E Vecinul nostru Hudri e e 289 
N. N. Beldireanu. —Bareagiul : A e 302 
Simina Bran—Cintet.—Camelia (versuri) , : 85 
Alice Călugăru.— Din fuga pirăului. — Burueni (versuri) 313 


M. Codreanu.— Sonete (Turnul Babel.—Cătră poeți. 
In ceasul întâi.—ln ceasul de apoi.— Stri- 
goii.— Cantilena mamei) . e 57, 195 2 
Ana Conta- Kernbach.— Pulbere... (cugetări) 


7 

C. Hogaş —Cucoana Marieta . : e 202 

I, Mimulescu.— Romanța soarelui (versuri) . 168 
D. Nanu.—Infringe-te, o muză... (versuri, trad. din 

„Voix inttrieures* de de V. Hugo) Di 

M. Sadoveanu. — Uliţa Rădăşenilor ` e 58 

A e lon Rusu Ungureanu e š 190 

C. Sandu- Aldea. — Scrisori A e . e 161 


- Non moriemini — Ploae de varš.— Sora 
lrina.- Tu ce vei fi iubirea mea odată... 
(versuri) 


A. Toma. - 


_ II. —Ntuaii,- 
şi din sirăinătate 


T. A, Bădarău.— Din lumea furnicilor (Rolul regimu- 
lui alimentar în determinarea lormelor Co: 


Pag. 


g0, 182, 326 


-Articole.—Serisori din ţările romine 


loniale la furnici şi termite) 170 
— Pagini din istoria ştiinţelor í 315 
llie Bărbulescu. Din lumea balcanică (Bulgaria. —Con. 
gresul neoslav din Sofia) . 89, 364 
G. Bucovineanu. Scrisori din Bucovina (După alege- 
rile comunale.— Trupa Liciu in Bucovina) 12v, 295 
Colaboratorii hevistei.— Note pe marginea cărţilor 
(Cărţile despre Moldo-Valahia a lui M 
Carra şi G. Le Cler. M. Sd. Creangă. 
G, L—Un geniu nefericit. HI i 328 
I C. Filitti--Despre abuzurile consulilor în epoca 
gulamentară 339 + 
Dr. C. C. Grorgescu-Severin. — Aplicarea legii invoe- 
lilor agricole (Rezultatele generale ale 
nouei legi) (sfirşit) . 63 
G. Ibrăileanu. Votul universal (Opiniuni ale unui di- 
letant) ET 
T. P.—Din carnetul unui om de eri (Barbații uri i şi 
amorul.—Misoghinism : 197, 35 
G. Pascu. — Numele ui Ti Smineşte A Á a 
A. Philipbide.—Un specialist romin la Lipsca (sfirsit) 33 
Gh. Poenaru, — Scrisori din Ardeal 249 
O. Suna. — Scrisori din Ardeal rai culturată.— Noul 
episcop al Caransebeşu ui.—Sinoadele e- 
parhiale,— Marele sprijinitor al culturii ro- 
mineşti ` Vasile Stroescu Bcc arc a. 
fesorilor) e 386 
FIE, Cronici 
7. A. B—Cronica er (origins şi natura come 
telor} è 106 


LN —) 
Pag. 

A Ee 

N. D. Goceg, Cronica teatrală Keen şi 
„Duelul*) . A 112 
— Cronica teatrală à 2 242 

1. G. Duca.—Cronica externă (Un moment greu penr 
tru Tinerii Turci.—Politica d-lui Briand) . 237, 376 
Erato.—Cronica artistică (Ștefan Popescu) 103 


onica economică (Cum se 
făceau anchetele oficiale acum zece ani) 233 
Izabela Sadoveanu.— Cronica literară (Jean Morcas. 
— Profiluri literare: Girolamo Rovetta. — 
Profiluri femenine: Selma e el EI 95 228, 370 
Gh. Topirceanu.— Cronica veselă e de 
Adio.—Romanţa Automobil pai 246, 384 


G. 0. i n sagem —Cr 


1V.-—Miseecllanea 


P Nicanor € Co.—(Bjornstjerne  Bjărnson. — Mark 
Twain.—-In extremul occident, — „Însemnări 
privitoare la istoria culturii romineşti,.— 
Polte moscovite.—Un specialist romin la 
„. Viena.—ln afară de literatură, A Scrii- 
tori şi Curente*.—Cătră cetitori.—Litera- 

onsă* —Cetind pe d. Maiorescu. 
— Pauline Garcia-Viardot.—D. Aurel Po- 


povici.—Cind morţii vor Învia. Ra si 
nis- 


deM clar. — Dela a 


124, 257, 399 
V.— Recenzii. 

£ Agirbiceanu.— Două iubiri (O. Di 267 
nghel şi St men —Gireşul lui Lucullus (L S) 262 

N. Bänescu.—George Barit Rolul lui in cultura na- 
țională (A. C.) 408 
J Bardoux. — Silhouettes d'Outre manche (D.X) 272 

E. Boineti—les ATAA medicales. Leur cena 
i i 13 
Stanislas Cihoski — Statistica rală Se 


bes Delage et M. ES Théories de l'évo- 
lution, (H. A 418 
_ Paul Bee e d Sentiment. (Dr. N, OI e 417 


IV 


1. Chiru- Nanov. —Păcate vechi (|. 5) . 
Emile Faguet.—De l'amour de soi. (Dr. N. Q.) 
Anatole France — Albina. (|. SL > e 
Paul Gaultier. La vraie education. (M. CA - 
A. van Gennep.—La formation des ligendes (NM. ].) 
Em._Girleanu.—Nucul lui Odobac (I. S). . 
Ç; geng n despre politica lui Petru-Ra- 
H H A D H H D 
iad Tatil lui Constantin Cantemir cu 
Austriacii, (L N). . a z e 
Artur Gorovei.—Datinele noastre la nuntă. C S.) . 
Gabriel Hanotaux.—La democratie et le travail (M.].) 
Dr. Andrei Iiescu-Lespesi.—Răvaşele unui doctor 
(2 broş.) (G.P) . à . 
Omar Khâyyăâm.—Rubâiyât. (Dr. N. Q). : m 
Paul Loes. — Le Syndicalisme contre VEtat (M. C) 
P. Mendousse.—L'ăme de l'adolescent. (O. B) z 
J. de Morgan.—Les premières civilisations. (M. C.) 
D. Negru—Cum ne nastem? Cum trăim ? Cum mu- 
rim? CT A Bi . e 4 
Hi. Oswald. — L'Energie (M. S.) X TR 
Col. Se. Panaitescu—Curs de topografie (Cetirea 
cărţilor) (N. Pi - E s 
Henri Pirrenne.— Les anciennes démocraties des Pays- 
Bas. (M. LU A , e 
Hi. Poincare.—Savants et écrivains M. S} 
C. Răduleseu-Codin si D 


. Mihalache.— Sărbătorile 
poporului, cu obiceiurile, credinţile şi u- 
nele tradiţii legate de ele (G. P.) K: 

T. A. Rădulescu- Pogoneanu.— Studii (Citeva pagini 
din tinerea lui Eminescu. — Kant și Emi- 
nescu.— Traducerea „Criticii raţiunii pure”. 
Pregătirea lui Eminescu pentru o catedră 
de filozofie la universitatea din laşi. —O 
traducere în franțuzeşte a pastelurilor lui 
Alecsandri. — Activitatea pedagogică a lui 
A. Odobesccu.— Poeziile lui Cerna.—Pro- 
fesorul Maiorescu) (T. Si . d ` 

Firmin Ros.—L'Energie américaine (Evolution des 
Etats-Unis) (M. C.) ; ; 

M. Sadoveanu.—Povestiri de seară (| Si 


Marguis ap Totu couchant de la monar- 
Sofocle — Fier (traged. în cinci acte, trad. de G. 
Murnu) (M. ]) e A e e 


A. ea reen Heine şi Ed. Grenier. 
HI. Sudermann. — Stane de piatră (piesă in patru acte, 
trad, de E. D. Fagure) (X. Y) . g 
1. Tanoviceanu,— Marele spătar Ilie Ţifescu şi omo- 
rirea lui Miron şi Velişco Costin (G. FI 
G. Tutoveanu.— Albastru (|, S.) A A > 


VI. — Revista revistelor, 


„Arhiva“ — + D D D D DH 
Svanie Arrhenius. — Planeta Mart, după cele mai nouă 
cercetări. e e é e 
Richard Assmann.— Vintul şi navigația aeriană 
Eduard Bernstein. — Marx şi Bakunin j 
e ` Eficacitatea grevei politice 
Benrubi.— Misticismul filozofic al lui Spir . 
Giulio Bertoni.—Originele poeziei lirice italiane , 
Chauncey B. Brewster. —Idealul social şi Biserica 
creştină > . e 
Sydney Brooks.— Criza in Marea Britanie ` 
harles H. Cajffin.— O critică a artei în America 
Felicien Challaye. —Chestiunea finlandeză 
Henri Charriaut.— angermanismul in Belgia 
P. G. La Chesnais.—Bjornstjerne Björnson 
+Convorbiri Critice“. $ . 
Cumpăna“ 


Jacques Daugny.—Lupta Puterilor in Manciuria 

pati Daan. Viiol limbii franceze, 

+l acia . e e ` A 

Jean Finot—Carta femeii şi societatea de mine i 

André Foniainas—Opera şi pasiunea lui W. Sha- 
espeare . i A : e 

Umberto Gabbi.—Lupta contra malariei in ţările ci- 
vilizate e ai A e 

Guy Grond — Adversarii democraţiei 

Paul Gsel—Utilitatea artiştilor, $ e 

Henry Joly.—Marea proprietate in Italia de Nord 

„Junimea Literară |, A 6 . e 

Gustave Lanson.— Trezirea conştiinţei sociale şi pri- 

mele idei de reforme politice e 

Gabriel de Lautrec. —Mark Twain ` e 

Marius-Ary Leblond.—Captivitatea unei limbi 


. D 


Pag. 


147, 


404 


IY 


Pag. 
. Lehmann. — Religiunea lui Thomas Carlyle, 424 

Ge omg res dintre America de Nord 
şi cea de Sud. š Ă 3 j ps 

Gite Meire: Jnyiimintul secundar în Franța“ 
de Bouasse . e e A Ă 152 
E. W. Maunder.—„Canalurile* din Marte . k 153 
Jean Mèlia—Cum lucrează d. Briand e . 420 
Guido Menasci.—Otto Julius Bierbaum e e 277 
Louis Meéril--Turci şi Bulgari 8 E $ 149 
Regis Michaud.— Mark Twain . i r 152 
„Nona Revistă Romînä*. e e e + 275; 419 
„La Nouvelle Revue". A > EI A 420 
Henri Poincare.— Raportul dintre morală şi stiință . 277 
Pierre Ouillard.— Jean Morcas > 7 e (CH 
„Revista Politică si Lilerară* - à a 275 
„Revue de Dialectologie romane" e - e 423 
„Revue de Roumanie á À K 419 
„Săptămina* . e b : 3 e 275 
„Saturday Review“ Proclamarea . e 157 
» —Robert Koch, s ? Ru 1 
e  — Autoritatea Conferinţei. —Factorul Austriac 427 
„Semâănătorul* A š e e ` 419 
G. Sergi.—Cum poate şcoala educa e , 152 
„ Transilvania" x e Ee A 419 
E. Trouessari. — Marile sporturi cinegetice modcrne 132 
„Viaţa Sociala* > à 3 ; — 147 
Iohannes Wandland.— Die Gedankenwelt Leo Tolstoi's 155 
Wally Zepler.—Individul în anarhism p $ 425 


VII. —Miyearen intelectuală în străinătate 159, 283, 430 
VIII. — Bibliografie . y A s 286, 433 


1910. ANUL v, 


Viața Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


APRILIE, No. 4. 
e—a 


SUMAR 
A <a Es Pona Man (sftrgit). 


Ee + - Non moriemini — Ploaie de rară 1 rersuri |, 
A. Philippide `... `. Un specialist romin la Lina. 
M; Codreanu ... . . . Soneze (Turnul Babel- tii poeti). 
M Sadoveanu. . , , Ulita Rådäşenilor, 
a V E F OA Primeste, o muză, (versuri j. 
Dr. Const. C. Georgescu- 
Sova a e. 3 Aplirarea Legii învoelilor agricole | Rezultatele 


enerale ale were? legi —Spîrgit 
Simina Bean `... Caen, Camelia (versuri), 
Ana Conta-Kernbach . . Pulhere.. 
itie Bărbulescu `. Din lumas balennică | Bulgaria). 


izabela Sadoveanu . Oronien literară `. fen Mordas), 
to 


stotter + Oronica artistica (Stefan Popes), 

DR ee za diy ` ee științifică | Origine şi naturacometalor). 
NP Coca 1. +. Chantaa teatrală | Necunoscuta“ pi „Duelul“ 3. 
Gh. Topirceanu . , , . Cronica menelă (Noapte de Mai), 

G. Bucuvineanu , . . . Scrisori din Fueominu (Dupi alegerile comunale) 
P. Nicanor A Ca. >. , Miscellanea (Björnstjerné Björison, — Mark: 


privitoare la Întoria culturii rominegti” — 
Poft morconite—Un specialist român Je, 
Viena.— In afară «le literatură....— „Seriitant 


Rovenzsii: Em, Golea. „Nucul ini Odobas*; Loun Ubire-Sasov, .Picais vohis O. To 
Meat Albastru; N. Sadoveanu, „Povestiri de uri” —L Bonge Marna, Riootrez. (go, 
Swi- J. Dimitrie Sagra. „Cum no mpte * Cem tekl Oups murin "zf A, MC 
Måtulginm Ondin yi D, Mihalauhe, sărbătorile poporului ea obamiueiiv, erwdininte s$- nnule tra 
digis Jeer de sler: De. Andret Mirea (Lespeaii „Măvasele vam date 9 P, ~nni Sr. 
Panaitemea. „nrs dn topografie”. —5, P. — A. Tat (e pnep. „La formation den Lëzemnges: NI 
D. Oswalt, L'Energie: =I. <. -Pirmin Hor, „Energie amürjuainp (E vulirtien des Hiat nise. 
Pasi Logg «fe Brrpdiraiteme votre Ia "NM. 0. = Manpuln de Sozur. „An Citdhant d la 
Mommark — D. X 


Hextatn Revistetor: Lunea fărul, Jura Literară. Öisvortiri (Gelies. Viaţa Wonială, 
"7 umpâna, Varia, La Surg eebe Kavi, Mereare de Pranen, La Bern. La Rovne ân Moie, Revne 
Zen idies. Rerun de Mdtaphssiyos et de Murate, Maren, Autukeeg esenta, Doutscde Itorne, 
Destscbe Itusdsichan Arehiv für hmialebsenmhaft ond Rosisipalitik, The Xarth Amwrinan Be. 
Pe. Satiimăay beriem, 


Mimenrea £ Meleotuniă in strnimâtate 


Redacţia d Adieu. Str. Golia 52, 


IQIO 

= Kabes TEE, 

Vinja Rominesscà spare ionar ca auy 100 da pagini, — Abonamentu? ie 

ect nk an ÎN jei; Jamâtatn de sn $ ei. Numirn 2 Int — Pont învățători, preoţi de satai 
niet be an 16 ini, jtimmâtate de an Liù, — Puntra Amatro-Onparie ey ap 13 omcen H 


= ` jumi- 
Mate de an î coroana 50 h, Yumăral 3 ogtonge — Besten Baahi. ou Zi. 19 coana: jumi 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ, C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimăneştianu, D, An- 
ghel, prof. univ. 1, Athanasiu, Jean Bart, N. Bafaria, G. Bogdan-Duicé. 
dr. P. Bogdan (docent), C. Botez, I. Botez, Octavian Botez, Í. Al. Brätes- 
cu-Voineşti, Vintilă I. Brătianu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. 
D. Călugăreanu, |. Ciocirlau, N. D. Cocea, M tadreanu, G. Coşbuc, 
prof. |. cav. de Cuparencu, Ana Conta-kernbach, Barbu Delavrancea, |. 
G. Duca, V. Eftimiu, Pompiliu Eliade, Elena Fara 0, A. N. Game, N, 
Gane, Octavian Goga, C, Hogaş, C. Hoisescu, G, brăileanu, căpit. N, 
Jonescu, G. C. fonescu- Sişeşti, Nat. Iosif. St. O. Iosif, dr, S. Irimescu, N. 
Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon. V. Loichifd, E. Lovinescu, 
dr: I. Lupaş, dr. N, Lupu, prof. univ. dr. M Manicatide, Constanta 
Marino, 1. Minulescu, I. Mironescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, 
St. Morärescu, V, G. Morţun, D. Munteanu-Rimnie, G. Alur- 
nu, JL Nădejde, Alexis Nour. dr. Aurel! cav, de Onciul, in- 
giner N. P Panaitescu, locot. colonel Se, Panaitescu, G. Pasen, D. 
D. Pătrășcanu, Horia Petra- Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pom iu, Matilda Poni, Sp, Popescu, 
dr. St. Popescu (docent), D. Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. OG. Proca 
10. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, |. Raian, George Rà- 
netti, Radu Rosetti, izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu» 
Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. de. V, Sion, dr, Alex. 
Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Tatușescu, I. Teò» 
dorestu, D, A. Teodora, George Tofan, Iorgu Toma, Em. Triandafii, 
AL Tzigaræ-Samurcaş, dr A Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod 
AL Vlăhuță, N. Volenti şi aiţii 


Condiţiile de abonare 


IN TARA; 
Pe an e ` s b R , Ba 
De jomàlate de an e . H e 9.5 


Un numar i ; e e > e 
Abonnţii cure nu-și vor achita abonameniul in mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 let pe an yi 2 leipe i nn. ca indemni. 
Zäre pentru incasatori, 
Pentru invatatori, preoti de sat, primar! şi funcționari sâtesti, stu. 


damit si elevi, pe un (5 lel, pe inmitate de an 7.50,- Acești pot plati ju 
trei eale a cite 3 lei trimise eu nnlicipure), 


IN AUSTRO-UNGARIA : 


Pe an e e f $ A , f5 coroane 
Pe jumătate de an e . e 7 eat, 50 h 
Un numar — 2 eoroane 


Abonamental anus? se poate achita in trei rale de cile cinei cornune 
din patru in patru luni. 


IN BASARABIA: 


Pe an e A ` j d E 
Pe jumălate de an d d A 4 Goreng 


Un numar 5 š e ° e 1 rubia 
CH Lë mag anual se poale plati la fecure doua luni cite 2 ruble. 
IN STRĂINĂTATE: 
an A š e . - e d 
Pe jumătate de an e e a d ri lo 
Ua număr - E D D E: D TER 2 lei 50 b. 


Viața Romînească 


Viaţa Romînească 


Ce 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XVII 
Anu V 
BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
IAŞI 


DANI 


Redactia şi Administraţia: Str. Golia No. 52 


1910 


Popa Man 


IV 


Anii puseseră smocuri întregi de fire argintii In barba groasă 
şi lungă a părintelui Man. In biserică, In odăjdiile sfinte, avea 
Infățişarea unui patriarh venit de departe, foarte liniștit şi tare 
cuvios, Teleguţenii umpleau in fiecare duminică bisericuța de 
lemn, căci popa Man cinta tot mai frumos cu cit imbătrinea, şi 
spunea cazanii care mergeau drept la inimă. 

Moşia nu şi-o mai lucra dinsul. O dădu, în jumătate, oa- 
menilor. El, toamna, n'avea decit să'şi deschidă grinarele, grăun- 

le-i veneau, trierate gata, in saci sătui, In carele Teleguţenilor. 
ra, de vro cincisprezece ani incoace, foarte blind părintele Man. 
Teleguţenii spuneau ` 

„lată un om mulțămit. lată un popă detreaba“. 

In vremea aceasta popa "ai zidise casă nouă, casa lui, de piatră 
şi cărămidă, casă largă și luminoasă. Oamenii din Teleguţa nu 
mai văzuseră incă aşa ferestre mari, A cheltuit mult cu zidirea 
cea nouă, dar de bani nu se plingea părintele. 

„Ce de bucate vinde în tot anul popa nostru, mâi oameni 
buni“ —-spuneau Teleguţenii. 

Şi vindea popa îniradevăr multe bucate, și nime nu ştia 
unde pune banii cei mulți. 

Il vedeau că trăeşte bine, trăeşte din belşug. Deşi ti Incă- 
runțise smocuri întregi din barbă şi păr, obrazii lui stăteau să crape 
de atita sănătate, de svicnirea undelor calde ale singelui. In ochii 
lui era o duioşie, o moliciune, care-i imprumuta multă blindeță 
bet lui bărboase. 

Oricare Teleguţan îi era prietin. Cind întilnea pe vr'unul pe 
drum, Il oprea, sta cu el de vorbă şi-i da sfaturi. Ajuta chiar 
pe cei săraci și multe ingropări a făcut de cinste. 

Trecuse vremea ca Firuța sa se mai mărite a doua oară. 
Baădicul loniţă şi nevastă-sa stăruiră destul, dar m'au izbutit. 

„Cum să-ți mininci tu aşa tinerețele, lată hat E rău că 
sa intimplat aşa. Dar n'avem ce face, Morţii cu morţii şi vii 


6 VIAŢA RONINEASCA 


cu vii, Aşa-i legea din lume. O ţiră de avere ai, harnică eşti, 
tinără eşti, nu mai aştepta". 

Dar fata nu-i asculta, 

„V'am ascultat odată şi, vedeţi, n'a eat bine. Acum läsa- 
ți-mă să umblu şi de capul meu“. 

La biserică, la morţi, la toate serbările creştineşti însă Fi- 
ruța era totdeauna de față, Cind era ger de crăpau stejarii și 
ouăle de corb, cind era vilor cu lapoviţă, cind era prin sat o tinā 
de să se Ingloade carul gol, Firuţa, cit ce auzea clopotul, por- 
nia la biserică, 

„Bună femee văduva lui Nicodim" —spuneau Teleguţenii, 
cind o vedeau cu atita rivnă pentru cele sfinte. 

Şi tot la şase săptămini Firuţa ridica un parastas pentru 
sufletul lui Nicodim, şi impărțea pomană la săraci. 

„Cinstită văduvă“ —ziceau acum Teleguţenii, privind cu sfială 
la femeea aceasta, care s'a schimbat atit de mult în cei zece ani 
de văduvie, Obrazii et căpătară o mare lrăgezime, iar în ochii 
ei plutea o induioșare stăpinită, dulce, 

Popa Man, pe lingă obiceiul ce şi-lținea de mai înnainte 
de a cutriera noaptea sămânăturile, mai luase un obicei acum. 
De multeori în zori, dar mai des după-amiezile, işi lua copoul 
şi pușca și pleca după epuri. Eșea cu pușca 'n spate pe dru- 
mul prătos, și chipul lui voinic apărea cind Intro parte, cind in- 
tr'alta a hotarului. Alteori însă, mai rar, se duceau fără copou. 
Şi atunci işi alegea același loc de pinda. Era în partea dinspre 
apus a Teleguţei o pădure, la poalele căreia un Teleguţan avea 
o luncă. În lunca aceasta se cosea mai întâi din tot cuprinsul 
Teleguţei. Şi 'ndată da otava moale, mai tot tritoiu, și aici, cit 
ce se insera, eşiau epurii urechiați, cu ochii holbaţi, să ronțăe 
din triloiul tinăr. Eşiau din pădure, după ce ţopăiau în restim- 
puri mari prin Îrunziş, ascultind,. 

Aici, intr'o cotitură de pădure, aştepta părintele Man cind 
venia lără copou, Dar rar se intimpla să impuşte atunci ceva. 
Caci nu se așeza bine, şi mișcarea uşoară a frunzelor 0 făcea 
să și intoarcă privirea spre pădure, de unde venia Firuţa. 

De citeori nu cutezau să se intilnească noaptea la Firuţa 
acasă, se Intiiniau aici, în cotul acesta de pădure. Era ascun- 
zişul cel mai depărtat de sat, pe unde, indată ce dau umbrele 
sării, nu mai umbla nime. 

Femeca i se lăsa in brațe bolnavă parcă. Omul acesta pu- 
sese atita stăpinire pe inima ei, încă demult, decind era la ci în 
gazdă, incit Firuţa, pentru o intilnire ca aceasta, era gata să um- 
ble ziua întreagă pe cimp, strecurindu-se printre sămănături, pin- 
dind să no bage de samă cineva, până ce ajungea In pădure. 
lar aici, in apropierea cotiturii, ar D aşteptat un veac şi nu s'ar 
fi chatt din loc până ce nu venia Man. Ca fată, ca nevastă şi 
ca văduvă i-a fulgerat de multeori prin gind intrebarea grozavă : 
Ve te poţi iubi tu cu un popă? Nu ştii că-i fața sfințita? 

u știi c'ai să ajungi talpa iadului ?* 


POPA MAN T 


Dar șoapta aceasta de oprelişte ti aţița şi mai tare sinițurile, 
Si după fiecare intilnire se mai adăuga o verigă la lanțul ce o 
lega de Man. 
ep Se intimpla rar de tot ca la despărțire să-i dee lacrimile. 
Dar cind se induioşa astfel, popa Man trebuia să mai rămină, cu 
primejdia de a-l apuca ziua la Firuţa. AN 
Şi totdeauna intre ei urmau, atunci, aproape aceleaşi cuvinte : 
— Ma tem, tare mă tem eu citeodatä, părinte, de păcat. 
Să vezi numai, Dumnezeu n'are să ne crte. 

Popa Man nu cra niciodată bucuros de scenele acestea. 
Cerca so mingle. . > 

— N'ai grijă, letijo ! Ce facem noi, la urma urmei ? Facem rău 
cuiva ? Asuprim noi pe cineva? Ce facem noi? lacă ne lăsăm 
duşi de soarta care ne-a legat de-olaltă. Ce crezi tu, de nu 
era așa hotârit, mā putea ținea cineva pe mine in Teleguţa ? 
Niciodată ! Că cu, pân' a nu te cunoaşte pe tine, aşa am fost 
ursit: să cutreer lumea, Hei, şi citam umblat eu, cit am aler- 
gat! Numai singur unul Dumnezeu ştie. Şi 'n urmă a fost așa 
să ajung în sat și să tecunosc pe line. Ei bine, să-ţi spun eu ceva, 
un lucru mare: omul nu merge de buna lui voe. O putere mare, 
ascunsă, neințăleasa ii poariă paşii. Ce ma făcut pe mine, a- 
colo innaintea bisericii, in ziva cind mai intăi am văzut poporul 
din Teleguţa, ce ma făcut să-l aleg pe bădicul Ioniţă de -gazdă ? 
Nu ştiu. Nam ştiut nici atunci. Vezi bine, tu ai fost, dar dece 
tu, asta nu o ştiu, Și cind te-ai măritat, nam mai Injäles nici 
atita, Sam crezut că nu nie dat să ni se unească drumurile vie- 
ţii. Ne-am intilnit m sara aceia în vie, şi ni sau unit, Cine 
ne-a pus să ne intilnim? Am câutat noi intilnirea aceasta ? Ei 
bine, să-ți spun, tot puterea aceia neințăleasă care ma lacul să 
aleg casa voastră. Şi cind nu ne-am vorbit ani de zile, cind 
eu am trăit cu un singur gind, cu al agoniselii, ți-aduci aminte 
cum ne-am ințăles indată? Ai simţit tu atunci păcatul, te-ai gin- 
dit la păcat? Nu. Nici eu. Indeplineam ceia ce nu sta în pu- 
terile noastre să nu facem, şi tu vezi bine că numai de-atunci are 
viața noastră ințăles. Să-ţi insemni ceva, Jepto ` puterea aceia 
peințăleasă e tare cuminte. 

Kenn acestea le spunea popa Man, privind in gol, destul 
de liniştit. Numai cind femeea plinpea și mai departe, se scu- 
tura de-odată și glasul i se schimba: S 

— Acum e de ajuns, ințelesu-mai? Acum e o prostie 
să mai boceşti. Ce tot pâcat și iar păcat, ştii tu ce-i păcatul ? 
Ştie vrun om în lume ce-i păcatul ? Iți spun ei cănime nu ştie! Toţi 
vorbesc de el, dar nu ştiu ce-i. age pps ape arene o iau de 
păcat, atunci bieţii oameni gem cu toții sub povoara cea mai 
grea ce se Se inchipui. Atunci eu ar fi trebuit să cad zdrobit 
de nenumărate ori pănă acuma. Și toţi oamenii. Dar tu vezi cå 
eu trăesc, alții caşi mine incă trăesc, 

Cerca s'o cuprindă uşor, s'o apropie de sine. Dar lemeea, 
cu toate deslușirile ce i le da popa Man, răcea, înțepenca, şi 
ochii, ingreuiați de o adincă tristeță, priveau în påmint. 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


Man nu putea räbda. Se scula și da să plece. Dar atunci 
lemeea dintro săritură era în gitul lui, I! giugiulea, Il săruta, ti 
muia inima, şi el se opria. 

— Te drag de mine și acum? Aşa-i Man? Ah! cit ar fi 
de bine să fii numai Man, să-ți pot zice numai așa, să nu-ţi mai 
zic părinte. Vorba aceasta mi-e grozav de grea. 

— Bine, nebuno, nu'mi mai zice niciodată părinte, zi-mi pe 
nume, zi-mi atunci Emanoile, cum mă chiamă din botez. 

— Da—zicea lemeea—numele acesta e tare frumos Da, 
Emanoil am să-ţi zic. 

Şi începea să-l mingile iarâşi. 

— Ştii ce-aşi mai dori, Emanoile ? Sâ nu se mai lumineze 
niciodată. Să nu-ți mai văd barba, să nu-ți mai văd haina preo- 
cască. Să te simt numai aproape, să te știu al meu, 

Popa Man, la cuvintele acestea, simțea junghiuri'reci. De- 
mult băgase de samă că preoţia lui e un sloiu de ghiață, un 
caer de întuneric, care de multeori învălue inima muerii. 

Ş'avea o senzaţie ciudată la gindul acesta. Totdeauna se 
deschidea parcă o intrebare in sufletul său, o intrebare pe care 
o simțea amară, dar pe care n'o pricepea, n'o vedea. Femeea 
insă nu-l lăsa acum să cadă pe ginduri. Il inlânțuia cu braţele 
moi, pline, şi-l intreba: 

— Tare mă iubeşti tu, Emanoile ? 

— Dece mă intrebi ? 

— Ai mai iubit tu vr'odată, Emanoile ? 

— Nu, nam mai iubit—răspundea el acum. Şi cu cit răs- 
pundea mai des așa, simțea tot mai mult că'ntr'adevâr dragos- 
tele lui de până acum n'au însemnat nimic. Foc de pae. Nici 
durere, nici bucurie nu i-au adus acelea. Chiar şi pe preuteasa 
lui n'a iubit-o, îi era numai milă de ea cind se gindea c'a lä- 
sat-o in lume, Chipul Ilenuței lui i se ştersese cu totul din su- 
fet. In patima ce’! stăpinea acum, de-atiția ani, preuteasa era 
moartă pentru el. Cind a venit mai intăi în Teleguța şi s'a a- 
şezat aici, se gindea cu milă la ea; cind au inceput  Intilnirele 
lui cu Firuța, se pindea ca la un duşman, cu ură. Dar decind s-a 
lăsat dus de patima dragostei ca de o apă mare şi adincă, la 
preuteasa nu s-a mai gindit nici de cum, Cind îi vine vr'odată 
in minte, umbra ei e aşa de uşoară, așa de spâlăcită, incit popa 

Man are impresia că vede un fir de trestie uscată, cum loşneşte 
la adierea vintului. 

___ Cind merge părintele Man cu copoul la vinat, nu se intoarce 
niciodată lără epure. Că sint mulţi șoldani In cucuruzii satului. 
Fate eng enn) pe drumurile crescute cu iarbă, printre 

nun, să laşi cinele să se strecoare în mindr i 
să stai cu cocoşul tras. Tree 


Cind se intoarce cu vinatul aca a Ma E 
ros de vorbă cu toți drumeții. să, pop n e tare bucu 


— Acum—zice el-—oamenii spun că ii nu i-c Ingăduit 
să umble cu pușca. Dar eu umblu, Morte 4 d om nu fac, Dar 


moarte de dobitoc? Dodr-Dumnezeu deaceia ne-a pus mai 


mari pe påmint pe noi, ameni, să stăpinim sălbatăciunile. 
Zimbeşte supt musta are, și-şi vede de drum, iar Tele- 
-guţenii, cind il vâd cu uredhăalul, zic aşa 


„Popa nostru țelește iad, Ăsta să fie în bătae, ştiu că n'ar 
trimete gloanțele vintului”. i 

Dar totuşi, popă ca nu are nime. Cind se intil- 
mese cu Rominii din satele vecine, nu mai slirşesc cu laudele, 
Popa nostru așa, popa nostru pe dincolo. Slujba aşa frumoasă ni- 
“me nu mai cintă. Cazanii ca cl, nime nu mai spune, , 

In strană, In locul lui lerotei diacul, cintă acum un diecel 
'bălan, cu glas de fată mare. E o sărbătoare acum să mergi la 
biserică în Teleguţa. SP 

Dar, temeea, Firuța, de multeori are ginduri ciudate acolo 
An biserică. I se pare citeodată ca popa cela mare, zdravân, care 
en altar, nu-i Emanoilul ei. E atita cuvioșie, atita sfințenie chiar 
An mişcările, în fața ei glasul lui... Dar eind ii zăreşte ochii, tre- 
sare cutremurată. Ba da, e Emanoil. Şi ea, nemernica, a făcut 

un om ca acesta să spurce altarul, să batjocorească locaşul 
"Domnului 1 Mare pedeapsă are s'o ajungă. lată, toți oamenii 
stau cu capetele plecate cind câdelnițează popa, tofi privesc cu 
-sfială la dinsul, şi nar avea dece, căci totul e o minciună. 
Da, ca şa bătut joc de tot satul. 2 

De multeori, iniricată de gindurile acestea, n'ar D voit să 
mai meargă la biserică, Şi totuşi, cind auzia clopotul, trebuia 
să pornească, Ea trebue să fie acolo, să observe ce femee se 
mită mai deosebi: la părintele, să-l apere, dacă Teleguţenii ar voi 
să-i facă vrun râu. Căci de mulicori, acolo în biserică i se 
pârea că oamenii privesc zimbind întâi la ea, apoi la popa, de 
multeori credea că satul intreg cunoaște taina ce le unește su- 
fetele lor păcătoase. Şi atunci ura pe Teleguţeni şi-i era milă 
de popa. Atunci l-ar fi apărat de tot satul pe părintele Man. 

Popa mult lucru nu avea în sat. Din ce trăi avea din bel- 
ug, și astlel peste zi gindul lui pleca de multeori să colinde 
departe. Şi ce gindea peste zi, ce judeca, noaptea povestea Fi- 
“ruţii. Intro sară o intrebă: Aë, 

— Ştii la ce m'am gindit eu azi, fetițo? 

— La ce? 4 a 

-- M'am gindit că dacă ai ști tu cine-s eu, popa Man, mai 
iubi tu incă? 24 

Femecn se trase puţin dela cel și-l privi cercetătoare. 

— Ce vrai să spui cu asta? i 

— Multe vreau să spun. Dar mai bine tac. Vad câ tu 
„de-acum te temi de mine. d 

— Nu. mä tem, dar tu nu mi-ai pus niciodată întrebarea 
asta până acum,  - i 

— De frică, muere, vâd cu că ţi-e lrică, şi deaceia nu-ți 
“spun. M'am gindit că ar fi bine... dar acum judec altfel. In stir- 
Şi, nu-i lucru mare, Nici-un om nu cunoaşte pe altul. Chiar 


19 VIAȚA ROXBIXEASCA 


de Dar spune toată istoria vieţii lui, ce-ai şti tu? Nu i-ar pu- 
tea spune o minciună? Şi de n'ar fi minciună, In sufletul unui 
om poţi ceti vr'odata ? 

— Tu eşti popa din Vălcea—zise lemeea de-odată, 

— Ei, iaca să-ți spun, nu-s popa din Vălcea. 

— Dar n'ai zis tu aşa? Nu mi-ai spus tu? 

— Am minţit,—zise popa zimbind. 

Femeea se lumină de-odată: „Văd cu că glumeşti. Vrai să 
mă sperii*— „Cum—lăcu ea repede, infiorindu-se-—tu vrai poate să 
mă sperii ca să mă părăsești ?* Man incepu să-i tiicuiască, dar 
numai frinturi din vorbele lui sauziau. Plinsul, vorbele aprinse 
ale lemeei umplură casa. „Ti-e dragă alta, asta ai vrut să spui“ 
--gemu ea in urmă, zdrobită, 

—  Linișteşte-te, nebuno, nu-i adevărat. Credeam că-i bine să 
ştii istoria vieţii mele, să văd de mai ţii ş'atunci la mine. Cine 
ştie ce se poate intimpla. Se poate s'o auzi odată dela cineva. 
Dar acum nu-mi mai pasă. Acum ştiu că oricine aşi fi, ești 
legală amarnic de mine. 

Şi Emanoil o imbrățişă cu duiaşie, 

Dup” un restimp zise popa: „Ce licăloşi sintem noi oame- 
nii clteodată. Ni se pare că nu preţuim nimic, că numai putem 
nimic, Ş'apoi de-odată simţim iarăşi putere de uriaş in noi. 
Dintr'o vorbă, dintrun gind, sufleţul nostru crește, işi ia zborul 
lui cutezător, şi vedem că toate ne sint cu putință“. 

Tăcu un restimp, dar lemeca nu răspunse. „Noi—adause 
el—ne putem face fericiţi ori nenorociţi, după cum lăsăm aripele 
să zboare așa cum le cirmuește voința noastră care simte binele, 
ori după cum däm cirma minţii. Crezi tu, femee, in viața veş- 
nică, dincolo de moarte 2* 

__ Popa puse intrebarea asta trist şi abătut, ca purtat de gin- 
duri depărtate şi amare, 

— Cred— răspunse femeca, Cum n'aşi crede 3 
„== Şi trebue să crezi. Dar spune-mi: pricepi tu ce va fi 
viața aceia ? Asta n'o știi, asta suflet de om n'a poate şti. Eu 
m'am gindit adeseori, dar n'am putut afla nimic, Ei bine, dacă 
nu pofi şti cum va fi dincolo, să n'ai dreptul să ţi-o trăeşii pe 
aceasta de acum, aşa cum afli tu că-i bine 3 

Femeea nu pricepu. li zise: 

— Dece mă intrebi astfel de lucruri pe mine? 

— Nu ştiu nici eu. Dar n'am pe altul pe nime, şi trebue 
să te întreb. Dacă ai şti a-mi da un răspuns, mi-ai aduce o mare 
ușorare. 

Firuţa pricepu că-i popa supărat, incepu să plingă, şi acesta 
lu tot răspunsul ce i-l putu da. Fu bine Şatita. Popa Man o 
mingit, vorbiră apoi de alte lucruri. Şi din sara aceia Emanoil 
Man se simţi mai legat ca oricind de văduva lui Nicodim. In- 
gtt end = cele mai mulicori erau insă pline de bucurie. 

„Se nlimpla să-i copleşască o tristeță neințale 
presimţire de nenorocire, P WEE 
Firuţa işi vedea, peste zi, de agoniseala sa, ținea slugă, 


POPA MAN 44 


ținea car cu boi. Teleguţenii nu se mirau câ văduva lui Nicodim 
e totdeauna bine Imbrăcată,—decind era fată Teleguţenii tot așa 
o ştiau, d 

Casa ei, îndată ce se insăra, sătenii o Inconjurau, Unii 
chiar credeau că vine, noaptea, Nicodim acasă, alţii nu mai 
credeau, dar toți înconjurau primejdia.—De cele mai multeori 
popa venia de cu vreme, indată ce se lăsa noaptea. Rar da de 
vro piedică, de trebuia să mai colinde cu murgul lui pe hota- 
rul Teleguţei. 


Teleguțenii povestesc şi acum ce-au auzit din bâtrini. Zice 
că'ntr'o sară din Cireşar sosi în Teleguţa o jupineasă. Innaltă şi 
uscățivă, trecea grăbită pe drum, nu da bineţe nimânui, ci se 
indrepta spre casa părintelui Man. Şi nu peste mult „deschise 
portița şi dispăru in curtea popii. Oamenii nu știau cine-i, nu 
ştiau ce caută la popa. Dar părintele Man era acasă in sara. 
aceia, femeea întră la dinsul, şi ușa n'a mai deschis-o nimeni 
pănă dimineața. L 

„Vre-o rudenie de-a popii“ —şopteau slugile prin curte. 

„Vr'o soră poate“ —ziceau alţii, 4 

lar pe drum, pe la portițe, incă In sara aceia Teleguţenii In- 
cepură să creadă tot mai tare un zvon, o vorbă ce-o slirni o 
bătrină din sat: 

„Asta-i preuleasa popii Man", A 

Şi începură să se gindească la ceia ce pănă acum nau 
luat în samă, „Popa a trebuit să aibă o nevastă—işi ziceau, Nu 
ne-a vorbit, nu ne-a amintit o singură dată de ca. Unde-a lä- 
sat-o, decesa părăsit-o? Cum a stat aproape douăzeci de ani 
singur, lără nevastă ? Ce suflet e in popa acesta pe 

Şi de-odată oamenii incepură să se neliniştească, Incepură- 
să cerce a pătrunde In tainele vieţii părintelui. Şi de-odată omul 
acesta, cu care se obişnuiră de-atila vreme, care le plăcea, a- 
păru ca un străin innaintea lor, Caşi cind acum le-ar fi căzut 
mai intăi in sat, e Sr 

In noaptea aceia părintele Man nu ei nicăiri. Firuţa in zä- 
dar il aşteptă, în zădar se lrămintă toată noaptea cu gindurile. 

Emanoil Man nu pricepu ce caută jupineasa aceia la eb 
acasă. Crezu in urmă că-i o străină care vine să-i ceară un 
sfat, ca la un duhovnic, şi o conduse in odaia lui, unde-şi avea 
cârțile. Femeea pârea venită depe un drum tare depărtat. 
Era ostenită, vestmintele ei erau terielite, pline de praf, slirticate. 

Şezu pe-un scaun, şi ochii ei tulburi rātācirā prin casă, 
Apoi zise cu silā: 

„Ce mai faci, Emanoile 2" 

Popa tresări, privi nedumerit la străină, De unde I cu- 
noaște ? De unde ştie câ-l chiamă Emanoil? Nu putu răspunde. 

— Le mai faci, Emanoil Manovici ?—1| întrebă a doua oară 
femeea, cu glasul plin de sila şi de durere. ZZ 

— Ce să lac, bine. Dar cine ești d-ta, de unde-mi ştii nu- 
mele, ce cauţi la mine ?—răspunse acum repede popa. 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


— Hei, cine să fiu! laca o muere, iaca o muere necăjită. 
Umblu şi eu aşa prin lume, Ce să fac? Umblu prin lume.—Şi 
privirea ei râlăcită se purta greoiu prin casă. Nu căuta la popa, 
nu privea anumit la ceva. Sta plecată din spate. 

-- Să-mi dai ceva de mincare—zise ca. N'am mincat de azi 
dimineaţă. Și simt așa o rozâtură ciudată iac' aici,—și arâtă cu 
mina, cu degetele incirligate, spre pintece. 

— Dar cine ești tu, lemee—zbieră acum popa cu glasul 
schimbat de groază, cu faţa palidă ca de mort, 

— Nu striga aşa tare —zise lemeea, adunindu-se ca un ariciu. 
Nu zbiera că mi-e frică. Dă-mi tu, Emanoile, ceva de mincare. 

Popa-i aduse repede bucatele, Ce nenorocire, Doamne, se 
gindi el, să-mi cadă o nebună la casă acum in puterea nopții ! 
Se trase de-oparte, pe-o laviţă, și privea la lemeca care imbuca 
cu lăcomie, Ochii, gura, obrazii ei, toate păreau cuprinse de 
zgirciuri. 


Dar îndată ce se sătură, pe faţa ei se așeză o linişte mare, 
o indesltulare plină de pace. 

— Acum ifi mulțămesc—zise ca. Tare mi-a fost foame. 
Acum ţi-ai făcut o pomană cu mine. Dumnezeu are să-ți 
răsplătească, 

Se ridică incet, își luă cirja în mină, plecă, dar cind să 
iasă pe ușă, se intoarse de-odată innapoi, spre spaima popii. 

— Era să'mi uit. Era să mă duc. Dar eu am venit aici 
c'o treabă mare. Nu șade aici Emanoil Manovici, popa din Te- 
leguța ?—Și privi la popă caşi cind acum l-ar vedea mai întâi 
în viață. 


-= Aici, muere, aici locueşte. Eu sint Emanoil Manovici, 

Jupineasa privi voioasă la el, surise. 

— Aşa? tu eşti? Da, adevărat, lată că acum te cunosc. 
Bine! Ce mai faci tu, Emanoile ? 

Pe popa Man |! cutrierau fiori reci, şi sudoarea ii Imbro- 
"bodi fruntea. Ce să facă el cu femeea aceasta ? Ca o volbură 
de teamă ti umplea din cind în cind sufletul, apoi sufletul ii 
răminea gol, rece. 

— Ce pot să-ţi dau, cu ce să te ajut?— zise el, 

— Pe mine? Cu nimica. Eu am venit aici. Acum eu nu 


mă mai duc dela tine. Bine că te-am ahat.—Şi zimbi iar cu 
mult amar. 


___— Ce vei face tu aici la mine? Săracă iemee! Dumnezeu 
“Ştie ce-i avea pe suflet. Se poate că mari păcate... 
Femeca se ridică de-odată ` ochii ei priveau speriați acum, 
se părea că vrea să scape pe undeva. 
— Da—zise ea ascuţit, cu glasul schimbat, frint. Eu 
am fâcut mari păcate ş'am venit la tine sā mä spovedesc. Auzi, 
Emanoil Manovici, ce am să-ți spun. Am să-ți spun lucru mare, 


“dar tu să taci, tu să nu strigi, In casă vreau să fie liniște. 
e Ea şezu din nou, ridică un deget lung, slab, spre tăcere, şi 
-incepu : 


POPA MAN 13 


„Eu am ucis un om. Dar nuun om cu păcate, ciun copil 
nevinovat. Copilul dormea în pat lingă o femte, şi era copilul 
acela tare frumos, dar femeea era tare nenorocită, Fusese fru- 
moasă odală, avea ochi albaştri ca o cicoare, şi un păr... Doamne- 
ce mai păr.—Femeea işi duse o mină la cap, pipăindu-și părul 
prin broboada veche și spâlăcită.— Fusese femeta frumoasă şi-i 


„era drag bărbatul, Dar el, mişelui, o înşelă, o părăsi şi plecă in 


e. Râmase lemeea cu lacrimi pe obraz, şi lacrimile éi nus 
en) uscau. D dorea pe cel dus, Il aștepta cu patimă să se 
intoarcă. Dar el nu mai venia. Oamenii incepură să scoată veşti 
rele de cel dus, incepură să-l ocărască. Femeea lui, pe care 
eu œ ştiu, se topia văzind cu ochii. Eu băgam de samă ce se 
intimplă In casă. Vedeam bătrinii supăraţi, vedeam copilul, ne- 
vinovat cum suridea In aşternut. Incepuse să zică „mama“ și 
nu ştiu cum începuse să zică şi „tata“. Tată-tău, se pindia femeea. 
aceia, € un mișel și un ticălos. Dar îi plăcea cind pruncul spu- 
nea vorba asta. Işi amintea de cel dus şi lacrimi “i porneau dela 
inimă, căci cu toată inima il iubise pe cel depărtat. 

„Eu urmăream de-aproape durerea acelei femei. Şi cu ctt 
vedeam că ea e mai perită, simțiam o mare ură pentru copil. 
Sămăna leit cu tatăl-său. Imi pusesem în gind să răzbun amar 
pe femeea aceia. Şi astfel m'am hotărit să-i omor copilul, so: 
scap de amintirea celui dus, iar eu să plec in lume, şi să tot 
merg, până unde voi intilni pe fugar. Şascultă acum, E.manoile, 
ce-am facut*...—Femeea sâri de pe scaun, privi aiurită în jur de 

ine, căzu Írintä la loc, şi zise: d 4 z 
P „Intr'o noapte, dormia şi femeea şi copilul, şi era o li- 
nişte de moarte în casă. Eu mā scol tiptil de unde păzeam şi 
dintr'o săritură am fost la pat. Ghiarele mele se incleștară adinc, 
ca de uliu, în grumazii albi şi fragezi ai copilului. Cind strigă 
mama desnădâjduită, cind săriră bâtrinii din somn să pună mina 
pe mine, eu nu mai eram. Rătăceam undeva departe. Plecasem 
ca pe aripi de vint să-l caut, să-l aflu pe tatăl copilului. Hei t- 
suflet de om nu poate şti ce sa coborit în sufletul acelei femei, 
după ce 'şi văzu copilul ucis. Din pârul ei frumos abia mai ră- 
maseră citeva smocuri, tot şi l-a smuls, și In zbierătele. oame- 
nilor care căutau pe ucigaș, de frică işi perdu minţile. Cu mine- 
are noroc, Dacă eu n'aşi fi, mișelul acela de bărbat al ei ar trăi 
mereu In tihnă undeva, caşi cind nimic nu s'ar fi intimplat. Ea 
sărmana, după ce'şi perdu mintea, nu mai putea să-l caute. Dar 
cu trebue să-l aflu, trebue săl găsesc*.— Aici lemeea privi mai» 
i a Man in ochi. r | 
ban Ii privi indelung, cu rr cu dor, cu patimă, gi de-odată. 

i scaun în hohot de ris: e 

Saz Een şi aflat. stai! Tu eşti Emanoil, tu eşti popa- 
it*. 

S ne după hohotul de ris, tn care spusese cuvintele, o copleși 

un plins zguduitor. Săreau zdrențele pe dinsa, şi lacrimile-i. 

curgeau pirae. 


DI VIAŢA ROMINEASCA 


Popii Man, cecind iși incepu străina povestirea, i se puse 
un junghiu la inimă. Și cu cit innainta cu vorba lemeea, junghiul 
acela îl tnjepa, Il siringea tot mai tare, oprindu-i inima să mai 
bată. La glasul cu care povestia jupineasa "i veni o amintire 
tare depârtată. Cunoștea ceva din glasul acesta. Dar de demult, 
vor fi douăzeci de ani de-atuncea. Cind Insă lemeea 1} pironi 
cu ochii ci tulburi, junghiul acela 'i pătrunse de tot inima, şi 
părintele Man albi cum-li varul, şi capul îi căzu pe piept, barba 
lui groasă, câruntă, se restiră in neorinduială, şi un suspin, ca 
de un anima! injunghiat, ti cet din piept.— Pe jupineasa aceasta 
abia acum o cunoscu: era Lenuta, preuteasa lui, 

Femeea, după ce isprăvi cu plinsul, se ridică, se apropie 
de popa Man, şi-l atinse pe umăr: 

„Scoală Emanoile—li zise—cu n'am să-ţi fac nimic. Eu o 
să te apăr de vrâjmași. Eu n'am să incep acum a răzbuna pe 
biata Lenuta, preuteasa*. 

Emanoil Manovici insă nici nu se ridica, nici nu putea zice 
o vorbă. Sta așa frint, inlemnit, cu pleoapele lăsate. 

Femeca incepu să-l mingte pe frunte, pe păr, pe barbă, 
De-odată se opri şi zise: 

— Ai imbătrinit, Emanoile. Barba ta-i căruntă. — Suspină 
şi-l mingile din nou.—Ah! săracul Manoilul meu, cit-ii el de su- 
părat acum. Durerea i-a legat limba şi i-a uscat lacrimile. 

Popa auzia cuvintele, pricepea glasul cunoscut, şi ca intrun 
vis urit, Tei deschise puţin pleoapele, arâtindu-și luminile tulburi, 

= Ce-ai păţit tu, sârmană lemee ?—zise el cu glas adinc. 

— Eu ?—strigă dinsa—eu n'am păţit nimic. Cu mine nu-i 
nimic. Dar a patt ceialaltă, lenuţa, săraca preuteasă, De dinsa-i 
rău. Preuteasa şa pierdut minţile. 

Emanoil Manovici se trezi greu, Tot trupul și-l simțea 
moale, ca bâtucit, abia-şi putea ridica braţele şi picioarele. Se 
şterse la ochi, privi in casă, caşi cind ar vrea să ştie unde se 
afla. Stătu apoi mult pe ginduri. Cerca să afle un razim, căci 
simica cum se alundă ca'ntr'o prăpastie. Gindul mintuitor i se 
ivi Intâi ca o slabă diră de lumină. Dar lumina aceia creştea 
năpraznic, i se păru că inundează de-odată casa intreagă. Asta 
nu-i preuteasa lui, nu-i lenuţa! E o biată nebună care s'a rä- 
tācit la dinsul. Ah! cum nu s'a gindit mai de vreme că-i cu 
neputinţă să ajungă până la el o femee din așa depâărtări! El 
nu-i trimis de nici un vlâdică aici în sat, pe el nime nu-l cu- 
noaşle, nime nu știe cine-i. -Chiar să fi plecat Ienuţa In urma 
lui, cum l-ar fi putut afla? 

Şi lumina ce-i străbătu toată ființa, 1 încălzi, H întineri 
parcă vu zece ani. „lală—iși zise el-—nlemee nenorocită. A um- 
blat prin lume, a auzit de un Emanoil Manovici, atita tot“. 

eg Femee—zise popa, ridicindu-se. Stai şi ascultă-mă acum 
tu. Ceia ce spui, eu nici nu cunosc, şi nici nu ştiu. Am lăsat să crezi 
că-s Emanoil Manovici, ca- să te linişteşti. Nu ma poți cunoaşte, 
Pe mine nime nu mă ştie, Tram dat de mincare, iată niște bani 
de drum, pleacă in ştirea Domnului. 


aci = SĂ AIR AARE: 


N'apucă să-i dee banii. Wees plesni zg intinsă şi 
i se durigară, țăncănind, pe podele, pe supt pat. ` A 
CSR sa Hei, tu d ticălos mi-ai rămas, Emanoile—zise, „liniş- 
tindu-se în grabă.—0O tristeţă mare, can faja unci gropi iubite, 
se aşeză în ochii şi pe fața lemeei. Şi tristeța aceia limpezia 
tot mai mult privirile ei. Plingea acum domol, suspina ca un 
în toată firea. 
p gi Crezi tu, Emanoile, că nu tè cunosc ?—incepu femeea 
ivindu-l cu trist K 
Vë ee ege femeea la dinsul, cum spunea cuvintele, 
au mai arăta cu nimic că i-ar fi mintea tulbure. 
— Visezi, biată lemee—răspunse popa infiorat. 
— Nu visez, Emanoile. Pe tatăl tău l-a chemat Petru și a 
guțätor de porci. 
n gi: Da, tata Le fost neguțător mare. L-a cunoscut multă lume. 
Ai putut auzi ai d-ta ceva—răspunse popa cercind să se liniş- 
tească. Lumina de mintuire în care se innecă n clipă, incepu să 
can A putut cunoaște mulţi—continuă femeeca—dar nime 
au știe cum a murit. Eu ştiu. 4 
— Cum?—intrebă popa privind-o ţintă. 
— L-au impuşcat. L-au impuşcat cind trecea Dunărea. 
— De unde ştii asta, nenorocito ?—răcni acum părintele sã- 
ind depe scaun ca muşcat de șarpe. E i 
a SP mi-ai spus — zise femeea cu durere. Ştii, ne plimbam 
odata prin grădina noastră. Plouase o săptămină încheiată și 
vadul, care trecea pe la fundul grădinii, venia cu valuri mari. 
Ne-am oprit să-l privim. Tu ai inceput să lremuri, ochii H s'au 
întunecat, și eu te-am intrebat cu inima neliniştită ce ai. Atunci 
mi-ai spus istoria lui Petru. Ne intorceam spre casă, şi mi-ai 
ă tu... 
poa Pine ti astupă Insă gura cu palma lui lată: „Destul, des- 
tul, ajunge, nenorocito*. Glasul lui avea asprimea vintului, în 
abrazii lui pârea că gan Implintat ghiarele paseri de pradă, şi 
ochii lui de păcură incremeniră aprinşi, ca doi ochi de lup flä- 
mind, în noapte. £ 
Noe ce-l crezuse că-l află mai innainte, îi lunecă pentru 
totdeauna de sub picioare. li pāru pe-o clipă câ trebue să-și 
adune toate puterile să se țină in aer, cu o putere supraome- 
nească, pentrucă pămintul s'a fost deschis să-l inghită. Intr'o 
clipă, ca o lulgerare, avu simțimintul acesta, dar în clipa urmă- 
toare, innebunit, izbi cu pumnul Incleștat în capul femei, care 
sta plecată pe scaun innaintea lui. Izbi cu sete, cantrun duș- 
man, pe care i-a reuşit să-l pună supt genunchi. f 
Femeca gemu de durere și căzu întinsă, cu fața in jos, 
dele, 
> d clipele care urmară în odae fu o tăcere de moarte. Fi- 
şlitul domol a merilor dela fereastră pătrundea prin ferești, prin 
păreți chiar, ca niște şoapte depärtate, reci. Popii Man ii fulgerá 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


de-odată prin cap să deschidă fereastra, să sară in noapte şi să 
alerge, să nu se mai oprească. Dar ce se va intimpla cu femeca? 
Nu-i moartă, o vede cum se cultremură din cind în cind. Femeca 
regen e într mon nevastä-sa, Cearcă să se gindească la trecut 
ar nu poate. Nu poale cugeta nimic. Stă aşa inmărmuri S 
geg e? se prăpădească lumea, S EE 
ntrun acces de furie femeea sări acum drept în pici 
şi cu leng rătăcită alergă spre uşă. a ZER 
— Stai, muere. Stai, nenorocito—zise popa, prinzind- 
vreai SE sie ? Stai aici. E noapte get SS? SES 
— N'ai să dai din nou?—intrebă femeea - 
privind mina mare a lui Man. SE 
— e N'am să mai dau. 
— Nici n'ai să mai strigi—intrebă din nou, aiurit 
după popa care o irâgea dela uşă. iti zu 
i Nu—răspunse acesta. 
base așeză pe scaun, umilită, ca un ce i i 
Gates ine hămesit, căruia 
— Dela mine tu nu mai i pleca—ti zi ici ai 
rămli cite zile vei mai avea. ae TEE 
Femeea-l privea, lără să-l mai e idi i 
i ius unoască. Se ridică în silă 
„Eu trebue să plec. Trebue să aflu pe Emanoil M ici“ 
Dar popa, arzind de friguri, o luă de orga ai 
odae e orz Şi încut uşa, e DEES 
opa rămase privind in gol, privind stăruitor şi incorda 
Şedea după masă, şi simțea cum i se răcesc pici ee? 
rop Leien picioarele, cum îi 
recuse miezul nopții cind se trinti imbrăcat in 
Vreme indelungată un singur gind H stăruia mereu in MAS: 
cit de repede innebunesc oamenii! I se părea ciudat că-i aşa 
linişte in casă, afară, în gindul şi inima lui. | se părea ciudat 
câ'n loc de cap are un uriaș glob de sticlă, rece, ingheţat, prin 
care poale privi. Oricine ar veni, ar putea pătrunde cu privirile 
prin capul lui. Şi inima lui, inima nici nu-i mai bate. Se 
pipăe la stinga, n'o mai simte; se pipăe la dreapta, n'o ană nici 
acolo, Nici nu se putea gindi să doarmă. I părea că niciodată 
E E mat E CC somnul. Dar alară se izbi ceva fringindu-se 
a ; get Së aer : 
p e ZE opa tresări, își zise: nu-i nimic, a căzut o țiglă 
Ca o uşorare, ca o minglere, după zgomotul i 
Í H ` acel 
mintea popii Man incepură se apară nai sfioase intai” ier 
tot mai clare, tot mai luminoase, care se inchegau intrun şir 
sm. rain pet rufe grea din viaţa lui. Şi popa Man se mi- 
um le poale vedea aşa de li i 
eg sa sufla, șa de limpede, mai clare ca un lucru 
_ incepu deci să se gindească la viaţa lui i Si 
ci să g eer asupra Intimplărilor, Re i za 
e trezise, copil, intrun sat bânățean, aproa d i 
ca i e 
țării sirbești, Tatăl său cra sirb de neen, want Petru en 
neguțător de porci, iar mamă-sa romincă. Satul lor era mare şi 


POPA MAN 17 


puternic, şi avea şcoală vestită in toată Imprejurimea. Aici a 
umblat popa Man mai întâi la şcoală. Pecind el se aşeza, in 
sările de iarnă, în patul de lingă câmin, văzu de multeori feţe 
ciudate de oameni bărboși, fețe străine, la ei In casă, Povestiau 
incet, ling'un pahar de vin cu tatăl său, povesteau cu capetele 
unul într'altul. Mamă-sa venia rar în odaia aceasta, cind erau 
oamenii cei străini acolo, aducea vinul și mincarea, și iar eşia 
afară. Dacă se'ntimpla vr'odată să'şi facă de lucru prin casă, să 
vină la băiat, la Emanoil, bărbatul privea urit la ea, şi dacă rā- 
minea şi atunci, popa Man işi aduce aminte cum răcnea tatăl său: 

„Muere. nu te duci odată? Aici nu-s vorbe pentru mueri* 

Atunci nevasta eşia, iar Petru Manovici se apleca iar la 
bărbaţii cei bărboși. Vin, Jet aduse aminte popa Man, se bea 
mult in serile acelea la ei in casă, dar ortacii dela masă nici- 
odată nu vorbiau tare. Popa Man a văzut mult bănet pe masa 
aceia vopsită galben, mult aur şi multe hirtii, care se impârțeau 
intre ortaci. 

Cind străinii se depărtau, Petru Manovici îi petrecea totdea- 
una, dar băiatul Emanoil nu auzi niciodată portiţa scirțlind, 

Mamă-sa se vedea că nu era bucuroasă de vizitele acestor 
străini. Totdeauna, cind sosiau, ingălbenea ai părea că o scu- 
tură frigurile. 

De multeori, intre bărbat şi femee, după ce se duceau străi- 
nii, băiatul Emanoil auzia vorbe aprig rostite, seat aprinse, 

— Petre, Petre—ii zicea lemera —lasă-te de oamenii aceştia, 
că mare să ne fie bine pe urma lor. 

— Ti-am spus să nu te amesteci, Eu îs bărbat la casă, 
eu poruncesc. Un cap de lemee ce-și poate pricepe? 

— Pricep atita că nu-i bine. Cu aceşti tilhari... 

Dar Manovici, indată ce auzia cuvintul acesta, iși eşia din 
fire, zbiera, amenința cu pumnul. 

Băiatul Emanoil se aduna ca un ariciu In colțul patului, şi 
asculta ingrozit. Dar mamâă-sa, se vede, era o lemee cuminte: nu mai 
zicea nimic, ci eşia in curte şi plingea cu lacrâmi amare, blăs- 
tămindu-și viaţa. 

Emanoil la inceput incă se ingrozia de străinii aceia, cind 
veniau la et, Där incetul cu incetul sa dedatcu ei, ba aştepta cu 
patimă serile de intilnire. Cind vedea grămâgioarele de aur pe 
masă, ochii lui se aprindeau ai o veşnicie ar fitot privit la strā- 
lucirea aceia caldă, 

Petru Manovici lipsea cu săptâminile de-acasă. Umbla după 
negoțul lui şi cutriera multe sate, multe oraşe. Cind se intorcea 
era totdeauna mulțămit, vesel, şi aducea copilului jucării. 

Popa Man iși aminteşte că de citeori venea tatăl său acasă 
spunea lemeei: 

„Tu muere, pe Emanoil o să-l văd popă. Acum eu sint 
așa cum sint, dar pe băiat mi-l vreau popă. E bun lucru azi 
să fii popă“. 

Şi după ce-a isprăvit cu şcoala dela ei din sal, Emanoil 

2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


se trezi, fecior de cincisprezece ani, că-l ia tatal s i i 
f . că- său intro di- 
mineaţă în căruță, o umplu cu strae, cu de ale mincării şi is 
din curte, pecind mamâ-sa plingea la portiță, 
_— Am să te duc la oraș, Emanoile, și am să te fac popă 
— vm isa ci după ce eşiră din sat. 
opa Man iși aduce apoi aminte de anii petrecuţi la o 
- D + + må- 
nästire alumată şi părăsită. Abia erau șase câlugări a trei-patru 
candidaţi pentru preoţie, d Aici invăță in scurtă vreme sirbeşte 
şi Ge fe să priceapă slujba din biserică şi vorbele călugărilor. 
e iața de aici însă, la inceput nui plăcu lui Manoil. Dar 
ndată ce invăţă sirbeşte, îndată ce i se deschiseră ochii să vadă 
sei in mănăstire şi ce-i în jurul ei, băiatul lui Manovici se simți 
a Lë lui. In scurt timp cunoscu toate tainele mănastirii, a- 
ică a călugărilor. Călugării văzindu-l isteţ, și-l lacura repede 
prietin gr prea = petrecerilor lor. 
e WE racului copilul contrabandistului Manovici — zis g 
zi pare simțuri de vulpe bătrină. deg 
manoil auzi cuvintele, dar nu pricepu ce-i v i 
i t A - rba S 
ienien și ar: edi bucuros că sfinţiile-lor incepea SCH se 
ul. ceasta o simţe i zării 
l-ar E de tovarăș la că, die rea STEE să 
opa Man vede și acum beţiile ce se tră 
a D D E ca A 
trea aceia Intunecoasă și veche. Ce vinuri sata e 
gat ce mincări | i we 
Alugärasut Emanoil nu era le i 
i i gat de mănăstire. i 
er SE Zeg sta cit fi plăcea, Şi de citeori tă Deng din 
) ui prin oraș și prin preajma mănăstirii i 
vea pareri veste pentru eie. pårinte, WE 
| A a ințăies In grabă că oamenii aceştia cu hai 
n'au nici-un Dumnezeu, şi-i incurca de sia on in oare Ve 
weg Za li se aprindea obrazul de rușine az Via 
1 aminti popa Man de cea dintai aventur i 
i tan « ă tinerea > 
terrier pacii Net boss Sg Pee pe picior de razboi zg 
stos. I u se limpezească tre ; 
eri răminea şi pe viitor prielin al călugărilor, cind peer nt Ke 
miază se trezeşte cu mamă-sa, plinsă și amăriia. gë 
zé Co vn acum indată, Emanoilul mamei, acasă 
SS" 2 n SE eteeet cind da să treacă Du 
i ască. e: č 
= acas aË gpl te rupul lui s'a culundat în apa ver- 
S Zap op TE gll ad mpi şi din cind în cind ti zicea 
en așa are să s i 
tocat pei ln wën dezbare de tilharii ege ZE ia 
: asă, Unărul Emanoil Manovici nu avea 
ea stare, 
ae pita: parcă umbla argint viu, şi ochii lui Ke 
STE SC Ge SE să-l pună la lucru, să-l dedea cu traiul 
ngraras Sg se ura cu toate, și umbla lela prin sat 


Şi Intro sară se irezește Emanoil cu trei bărbați, străini 


POPA MAN 1 


după port şi după vorbă, că intră în casă, pecind mamă-sa era 
la o vecină. 

— Bună sara—ziseră noii sosiți. Dacă nu ne inșelăm, tu ești 
Emanoil Manovici, feciorul lui Petru. 

— Aşa-i,—răspunse acesta. 

— Ascultă, Emanoil Manovici—zise tot cel dintăi, Pe ta- 
tal tău, pe Petru, l-au împușcat pe Dunăre şi trupul lui l-au min- 
cat peştii. Ţi-a fost drag ţie Petru l/anovici?—Şi-l ţintui din 
doi ochi de păcură. 

— Drag — răspunse ficiorul, cutremurat de amintirea mortului. 

— Acest Petru Manovici a fost ortacul nostru cel mai pre- 
{uit Noi intram in foc unul pentru altul, Dacă ţi-a fost drag 
prietinul nostru, tu, Emanoil Manovici, trebue să l răzbuni. Tre- 
bue să ne ajuţi nouă să-l răzbunăm. 

In inima feciorului zvicni o undă puternică, şi zise: 

— Am să vă ajut și cu viaţa, 

Işi strinseră mina, și incă in noaptea aceia peri cu străinii 
şi trecu riul învăluit în ceaţă. 

Mamă-sa a inceput să-l bocească ca pe un mort. Simţea dinsa 
unde a dispărut feciorul ei. Decind ti văzu luminile acelea ju- 
căuşe in ochi, o săgeată amară o străpunse, simțind cum sea- 
mână cu tată! său. Dac'o intrebau oamenii, vecinii: undei Ema- 
noil, le spunea că s'a întors la mănăstire. Doamne, cit ar fi lost 
şi pentru ca de liniştitoare vorba aceasta, dacă ar fi fost adevă- 
rată! Citar fi dorit ea s'ajungă feciorul său popă, să slujască 
leturghia în biserică! Şişi facea mustrări cä nu La lăsat la 
mânăstire. Dar ca atunci, la vestea cea grozavă, îşi perdu ca- 
pul, şi simţea câ trebue să'și țină copilul lingă sine, 

Vr'o trei ani a rătăcit prin lume, cu ortacii tatălui său, con- 
tinuind negoțul bătrinului. 

Odată, işi aduce bine aminte popa Man, șa simțit moartea 
tare aproape. Intro furtună pe Dunăre, periră toți soţii lui în va- 
luri; şi el abia scăpă cu viaţă. 

Atunci s'a făcut o mare schimbare intrinsul. Singelei se 
potolise, gindul i se lumină, şi-i veniră mai intăi pe buze cu- 
vintele: „sârmana mamă !* Sa simţit pe sine intro prăpastie 
plină de glod, cu sufletul ticăloşit, şi cel dintai gind de Indrep- 
tare i-l aduse amintirea mamei sale, 

Se scutură odată, se ridică, şi după multă cale, ajunse acasă. 

A doua zi s'a dus Intr'alt oraş, unde era vlădica şi i-a spus 
ce are pe suflet: căa stat peste doi ani la mânâstire, ştie slujba 
bisericii şi ar vrea să se preoțească, 

Viadica-l privi mulțămit pe tinărul acesta innalt şi irumos. 
Luptele sufleteşti din zilele din urmă ti dădură feţei sale tinere 
multă cuvioşie. 

— Se poate, fiule. Numai întăi sâ'mi aduci adeverinţă dela 
sfințiții părinți, şi vezi să te căsăloreşti. Ori poate călugăr 
wreai să fii? 

— Nu, Sfinţia ta, popă la sate vreau să fiu. 


20 VIAȚA RONISFASCA 
a 


Nau trecut trei luni, se insură, se preoți sei ciştipă şi 
parohie. 

De partea aceasta a vieții lui, popa Man ar fi voit să nu'şi 
mai aducă aminte. Träise bine un an şi jumătate cu preoteasa 
lui. Femeea lui il iubea cu palimă, şi se alipia de ființa lui 
puternică, ca edera tinără de stejar. Preoteasa lui, Lenuţa, era 
lată de preot, avea trupul gingaș, părul mătăsos, și doi ochi ca 
doi picuri mari din seninul cerului. Popaorenii ţineau la el, căci 
avea glas frumos, sluja minunat, şi cra un om harnic, 

Dar cra aici in sat un logofat la moşia hoerească, şi logo- 
fatul acela avea o spalâtură de nevastă, Frumoasă femee, dar 
a dracului. Işi pusese ochii pe popa, şi cum bărbatul său era 
puțin pe-acasă, câuta In toate chipurile să sii apropie pe popa. 
S'a dus Io fără să bănuiască nimic rău, sa dus apoi, atras de 
O putere mare, caşi cind ar fi inlänțuit de lanţuri tari și grele. 
Şin urmă fugi cu ea ln lume, Cit au trăit la olalta? Mai ni- 
mic, Dar pornit odată, nu s'a mai intors acasă. Ș'a făcut cărți 
minciunoase ş'a inceput să colinde prin lume, adunind milă pen- 
tru biserici. Astfel ajunse in urmă şi in Teleguţa, Iñ apropierea 


sfintei Invieri. Aici a dat cu ochii de Firuţa. Frumoasă fată, 
voinică Iată, 


Amintirea Firuţii ii aduseră popii deodată toate gindurile 
acasă, Abia acum incepu să simtă toată nenorocirea ce 1] lo- 
vise In noaptea aceasta. Ce-o să facă el acum? S'o lase, să 
lugā din sal, să se Spinzure ?  Simţirea i se trezise puternică, 
aprinsă, 

Sări din pat in ferești băteau zorile dimineţii. „Eu aici 
am să râmin*- zise popa cu glas tare, „O viață de om nu se 
slarmă pentru un nebun ce fia eşit în cale“. Cine-a venit la 
dinsul? O femee nenorocită Ce-a făcut el? A alungat-o ? 
Nu. Ca un creștin şi preot adevărat a lăsat-o în casa lui, i-a dat 


noaptea trecu a, cind a inceput sa-i descopere viața părintelui ? 
Are să spună la o slugă, la o vecină, are sa desvâlue taina ce-i 


„Asia n'are să se intimple* —zise popa cu glas tare. 
Incă in dimineaţa aceia spu i 
vedea-o la casă să n'o poarte rău; că e o biata nebună, care 
nu va strica la nime nimic, şi pe ca 


slugile. „E o femee nenorocită. Are să 
Nu strică la nimeni nimic", 


POPA MAN 2 


mmm 


In cele patru zile Man se convinse că preoteasa nu va 
mai spune o vorbă despre duşmanul pe care-l urmărește. Se 
făcuse blindă, aproape se tira la o vorbă, la o privire a popii. 
Pârea că'și uitase cu totul istoria aceia, Incepu să minince cu 
lăcomie, şi trupul ci incepu să se invioreze, li fâcuse popa rind 
de ceva haine şi femeea se bucura ca un copil, săruta straele 
noi, Şi de-atunci incepu să privească la Man cu dragoste, cu 

cu umilință. i 
zis Ah mare rapi isprăvil lot, şi se simțea mulțămit, i se 
pāru chiar că nimic nu se intimplase în viața lui tihnită, | 

Dar cind eet mai Intāi pe uliţă, Teleguţenii priviră miraţi la 
el. Popa Man Imbătrinise tare. Pârea ca ceva-i frint în el: um- 
bla aplecat de spate, Cast cind ar duce o povoa:ă grea, 

I se pāru lui ciudat că ochii trecătorilor se aţin după din- 
sul, Nici cind până acum oamenii nu sau oprit în drum să 

dinsal, | 
pe d ge că de-acum işi poate incepe viața lui obiş- 
nuită, simți o mare neindeminare, o stingăcie ce-l umplu de 
teamă. Nu cuteza insă să cerceteze de unde-i izvorăşte acea 
neindeminare. Ca Intro nețârmurită depărtare simțea răspunsul, 
ai ta, 
se Slupile se dedară cu străina, a pu curte; trecea în 
G iniştită, tăcută, minunindu-se de hainele Noi. 
Kä Si luaţi cps lg spunea popa—să nu iasă din curte, 
ori să nu sară gardul prin grădină. Ar fi păcat să mai rătă- 
ască prin lume. 
gem ien? se mirarà îinlăi de găzduirea asta, repede insă 
ințăleseră că un popă trebue să fie pildă de bunătate, 
Bun suflet de creștin“ — spuneau bărbaţii. 
"Inima miloasă* — intăriau lemeele, Pie A 
Numai Firuța nu pulca să creadă în istoria cu nebuna. Zä- 
darnic cerca popa să o raion ar Firuța plingea cu lacrimi tm- 
i i ca în chinuri mari. E 
what zwee Femeea e demult a ta, poate să-ţi 
iar nevasta. A SÉ 
um =: Inţălege, nenorocito— răspundea popa cuprins de lriguri— 
ințălege-mă că no cunosc. A cerut milă dela mine ai i-am dat, 
Ce-ai fi vrut? S'o svir! alară ca pe-un cine? : | 
— Dar iţi place de ca—spunca ţipind Firuţa. O ţii la tine 
acasă, Dece o ţii la tine arid GEES că-i på- 

A» acat şi are să te ba u A 

si mag ci o paräsia atunci şi pornia cu murgul în noaptea 

cimpiilor. Firuța, numai după ce cunoscu pe jupineasa aceia, 

spusele popii, 

aia d Leader, Emanoile, ţi-ai făcut o pomană cu dinsa, Gär. 

mana, cit-ii de blindă şi de bună. Şi cum privește citeodată la 

tine ca la un soare. Trebue să fie nenorocită. ` 
— Da-—gemu părintele —e foarte nenorocită. Dumnezeu știe 

decini umblă ca. prin lume, Îâră nici un căpâtâiu. 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


0 = mmm 


Cind mergea acasă, o ala totdeauna aşteptindu-l. „Gindiam 
câ nu mai vii* zicea femeea, gudurindu-se ca un căţel. Dar popa 
ii arunca o privire, şi lemeea se strecura in casă, cutremurată 
de groază, 

In hainele curale, nouă, ce le avea acum, se infățişa mai bine. 
Nu mai pârea aşa de perilă. 

Dar popii Man pe zi ce mergea îi era tot mai mare groază 
de dinsa, de casa lui, In silă pleca acasă de prin sat, şi cind 
ajungea la poartă, un slui de ghiaţă i se punea la inimă. Mai 
ales serile simţea cum U scuturau lrigurile, cind se intorcea acasă. 
Cerca incă, se opintea din toate puterile, să țină departe simțul 
realităţii. Dar acesta se apropia, ca o furtună. 

În citeva zile obrazii lui imbătriniră, şi o tristețţă mare se 
așeza tot mai statornic, tot mai deplin, în ochii lui şi in toate 
trăsăturile feţei, 

— Eşti bolnav, Emanoile — p zicea Firuţa cind se inlilncau. 
Spune-mi ce ai pe suflet, i 

— N'am nimic, muere, dar nu poate omul ride intrea- 
ga viaţă. 

— Tu ai o taină grea, Emanoile, haide spune-mi-o ţi mie. 

— Ce taină? Ce säit spun? N'am ce-ţi spune, tu, cap 
sec —zicea el minios. Ce vreai tu cu mine? Vreai să mă chi- 
nueşti, să mă pui la muncile iadului? lacă aicea-s, D ce vrai 
cu mine. 

Cind auzia Firuţa astfel de vorbe, incepea să pling", să-l 
inlănţue cu brațele: „Săracul meu Emanoil. Are el o durere, o 
durere mare*, 

Acasă la popa slugile puteau spune puţine veşti despre ju- 
pineasa cea străină. Ea râtăcea toată ziua prin grădină, prin 
curte, şi ochii ei tulburi căutau departe. Un singur lucru li se 
păru ciudat slugilor: jupineasa totdeauna simțea apropierea popii 
Man. Atunci fața ci se lumina o clipa, şi-l aştepta In praz. 

Dar noaptea slugile auzeau în casa unde dormia străina, de 
multeori, plins și gemete. Atunci, in odaia popii se aprindea lu- 
mina, Şi o umbră mare trecea mereu depe un părete pe altul, 
până cind se făcea linişte in odaia vecină. 

Şi după nopţi de-acesiea cu lumina aprinsă, popa Man era 

tare palid şi abătut, şi niciodată nu minca dimineaţa. 
s Dar popa Man, după vechea-i datină, dormia rar acasă. 
Slugile nu ştiau niciodată cind se intoarce. Nici nu'şi băteau 
capul cu preumblările lui de noapte. Il știau așa decind iși 
lucra insuși moșia. 

Care le fu mirarea, cind intr'o zi lemeea ce-a străină îi In- 
trebă, cu glas aşezat, ca un om in toate minţile : 

— Unde merge calare părintele noaptea ? 

— Merge de-şi caută sâmânăturile —ziseră ei 

— Are sâmănături ? 

— He hei! ba bine că nu, 

-= Şi in toată noaptea se duce? 

— Da, aproape totdeawna. 


POPA MAN 91 


-— Aşa? Atunci e bine, atunci las că ştiu, nu'mi mai spu- 
ne nimic. 

Şi de-atunci începu să-l spioneze, noaptea, pe Emanoil, cind 
pleca. Se strecura tiptil, ca o umbră, pe urma lui, şi cil ce 
eşia pe poartă părintele, dinsa se strecura uşor afară şi privea 
încotro apuca. Popa lua totdeauna drumul spre lanuri. Dar fe- 
meea U urmărea numai pânla capătul satului, apoi se in- 
toarcea repede. 


Povestesc Teleguţenii după spusele bătrinilor că n'au trecut 
şase săptămini decind a venit străina aceia la popă, şi părintele 
Man începu să bea in circiuma satului. Acasă nu-i plăcea sā 
meargă nici peste zi, iar de umblat pe cimp şi pe ulițele satu- 
lui se săturase să tot umble. 

Cind merse mai întâi beat la Firuţa, aceasta nu voi să'şi 
creadă ochilor. 

— Vai de mine, Emanoile,tu ai bäut mult astăzi. Si după 
cit imi parc, ai băut rachiu. 

— Da, am băut, Şi de aici incolo am să beau mereu. 
Nu poți tu ști cum eşti de fericit cind incepi să-ți uiţi de toate. 
Şi de asta rachiul e băutura cea mai minunată. 

Femeea se zbătea să-l abată dela gindurile acestea, dar 
Emanoil o inlânțuia cu patimă. 

— Sa laci—zise el—tu nu știi nimica. Eu pricep ce-i în 
lumea asta. Şi deaceia băutura şi pe line n'am să vă părăsesc 
până la moarte. a 

Şi 'ntr'adevăr, popa Man incepu să fie oaspele cel mai d 
al circiumei din sal, Bea dimineața pe inima goală, bea spiri 
tare, de i se roșau ochii, bea după amiezile, abia imbucind 
cite ceva. 

Teleguţenii se mirau, clătinau din cap cu durere. 

— Mat, dragii mei, oare ce să fi pățit popa nostru de s'a pus 
cu altita foc pe băutură ? 

Abia apucau să vie duminicile să-l vadă treaz, să-i audă 
glasul domol şi plăcut de altădată. 

Şi după cum se culunila în patima aceasta, aţițindu-şi me- 
reu simțurile, legătura lui cu văduva lui Nicodim era tot mai 
puternică. De multeori răminea lemeea incremenită, cind nici 
nu se insera bine, şi se trezia cu popa în casă. 

— Pentru Dumnezeu, Emanoile, are să te vadă cineva. Are 
să ne prindă cineva odată pe amindoi. i 

— Prindă-ne—zicea popa surizind. Pasă-mi mie de cineva 
in lumea asta? Nu-mi pasă! 

Așa a dus-o vara şi toamna Intreagă. Prin inimile Telegu- 
țenilor, după fiorul de durere, trecu altul de nemulțămire, cind 
il văzură pe popa lor cum merge Iimpletecindu-se pe doua 
cărări. 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


— Un popă nu se cade să aibă așa o patima—işi ziceau ei 
şi se gindeau cu durere la vremile acelea, cind părintele Man 
se purta aşa de cuvios, ca cel mai bun duhovnic. 

Dar spre sfirşitul toamnei, străina cea de-acasă incepu să-l 
urmărească pe Manoil şi pe cimp. De multeori calul popii se 
oprea sforăind, ciulind urechile, cind o umbră ușoară se pier- 
dea in lanurile printre care mergea popa. Deseori chiar popa 
Zären negreţa ce răsărea şi ici şi colo, pe unde-şi purta el mur- 
gul. Şi cind a văzut-o odată bine, așa Innaltă, cum se strecura, 
ca bătută de vint, prin lanuri, sufletul i se cutremură de groază. 
„O stafie* —zise popa și impintenă calul, care porni nebun peste 
cimp, 

— Nu-i nimic, Emanoile, H imbuna lemeea lui Nicodim. 
Ţi sa părut ție. N-ai crede doar şi tu în stafii. 

Dar popa nu'şi venise încă în fire, cind de-odată uşa se 
deschise, şi jupineasa cea străină intră ca o furtuna: 

— Tu-mi erai câțeaua, ha ? mi purtai pe Emanoil prin lu- 
me! Ah, bine că vă aflu, Demult vă caut, Acum în urmă am 
So răzbun pe săraca llenuţa cea nebună. Şi am să-i spun: „Nu 
mai plinge, muere. Nu-i vrednic să plingi după el. Nu mai 
suspina, că iată prietina ta te-a răzbunat“, Si cu un hohot gro- 
zav sa repezit ca o pasere de pradă asupra celor doi, Popa 
Man, An locul şirei spinării, simți că are o coloană de ghiaţă, 
dar şi aşa. zdrobindu-se parcă, Intro clipă o prinse cu brațele 
mari, care acum avea putere de uriaş, şi o aruncă afară, în drum, 

Un vaet prelung, infiorător, se auzi afară, iar in urmă liniş- 
tea se făcu iar stăpină, o linişte grea, innărluşituare, caşi cind 
aerul ar fi fost din metal topit, 
` Dimineaţa slugile nu mai afară pe jupineasa cea străină 
nicăiri.  Cercetară, la porunca popii, pănă şi'n fintină, dar ză- 
darnic, “Numai In spre sară niște Teleguţeni, care fuseră intr'alt 
sal, cu simburi la o piuă, să stoarcă uleiu pentru postul Crăciu- 
nului, aduseră o veste. Ci-că ar fi pescuit In satul acela pescarii 
din riu o mnbhindeață imbrăcată în haine nemţeşti. Era moartă, 
umflată şi vinătă. Dar ochii ii erau deschişi. Indat au cunos- 
cut-o că'i jupineasa ce sc așezase la popa dela ei. 

___„Ă scapat popa de ncbună* —spuneau Teleguţenii, ca uşu- 
rați de o povoară. Fi nu credeau în vr'o legătură dintre popa 
şi ea, dar simţiră că viața popii a inceput să se schimbe de- 
cind intimplarea adusese pe femeea aceia la dinșii în sat. 

g — Nu-i mirare că s'a apucat de băut. Cine La pus să trå- 
iască c'o nebună supt un acoperiş—ziceau femeele. 


V 


In anul acela jarna se puse decuvreme. Nu trecuse două 
săpiămini in postul Crăciunului și neaua acoperea intinderile, ca 
un val nesirşit „de giulgiu alb, strălucitor. 

Teleguţenii iși puseră vitele, oile, pe fin, şi prin fiecare o- 


POPA MAN 25 


gradă se vedeau clâi de fin descoperite. Mirosul de fori uscate 
adia prin aer ca o mireasmă dulce. Pe drum se arâtau şi ici 
şi colo pilcuri de copii cu săniuțele. 

Teleguțenii nu erau bucuroşi c'a dat așa de iute alba'n sat. 
Le-a trece mult fin, şi cine ştie dele va ajunge nutrețul, primă- 
vara, la arat. 

Popa Man râmase tare abâtut în urma veşti ce i-o adu- 
seră Teleguţenii. Pe drum, prin curte, dar mai ales acasă, i se 
arăta mereu chipul celei fugite, aşa cum spuseră oamenii: um- 
fată, vinâtă, cu ochii deschişi. Cind auzise mai întâi vestea, i 
se păru că o pialră grea de moară i se luase depe inimă. In 
urmă nare dece să se mai teamă, nare dece să se mai pă- 
zească. Cit i-a stat nebuna la casă, trebuia să-şi adune, în fie- 
care clipă, toate puterile, ca să nu vadă, să nu simtă realitatea. 
Avu senzația că'n restimpul acela a trebuit să plutească în aer, 
să nu alingă cu picioarele pămintul. Acum, în urmă, putea să 
se razime, 

Abia făcea clțiva pași insă, şi chipul moartei i se arăta, 
şi atunci simţea cum pâmintul se deschide să-l inghită. 

Popa Man cerceta tot mai des circiumele satului. Cu veni- 
rea nopților lungi de iarnă, Emanoil simțea tot mai tare puterea 
dușmanului nevăzut, care se apropia de el, li punea o mină de 
ghiață pe frunte, şi cu cealaltă îl incleșta de git, Cast cind 
l-ar fi Incolăcit un şarpe rece, așa grăbia pe drum, privind cu 
teamă în lături, pănă ce ajungea la circiumă. Aici incepea să bee 
cu sete, cu patimă. 

Nopțile de iarnă, lungi ei monotoane, sint prilej de multe 
răutăți. In ctrciuma unde bea popa Man incepură să vină regulat 
cițiva Teleguţeni, să se așeze la masa popii. Şi Emanoil era 
tare bucuros de creștinii aceștia. 

— Voi sinteți creștini adevărați—le zicea Emanoil, după ce 
se amefia puţin.-—Voi nu părăsiți pe păstorul vostru niciodată, 
Nici In bune, nici rele. Aşa poporâni imi plac mie. 

Popa scotea clte-o hirtie de zece, de douăzeci, o punea pe 
palmă, o izbea pe masă: „Hai, bădică Niculiţă, hai și adu-ne vin. 
Am așa o sete!* Circiumarul aducea vin, şi popa inchina cu 
Teleguţenii aceia până noaptea tirziu. 

Oamenii beau, rideau tare, pecind popa incepea să le spu- 
nă istorii minunate dintr'alte ţări, incepea să le spună glume. 

Citeodată Tei ridica ochii, privea aiurit prin fumul gros de 
tutun, ce plutia prin casă ca nişte nourași tăiați de vine groase, 
albastri. Atunci glasul lui ce schimba, se innäsprea : 

—De cine-mi pasă mie, mâi?— striga popa isbind cu pumnul 
în masă, —Mie nu-mi pasă de nime. Nici de Dumnezeu. Ce 
are Dumnezeu cu mine? Nu-s eu om, nu-s eu popă? Da, mie 
de nime nu-mi pasă. : 

Teleguţenii Il ascultau buimăciţi de cap, nu puteau pricepe 
vorbele popii, dar, la inceput, se ingroziau de vorbele acestea, 
Mai tirziu insă s'au deprins cu ele. Rideau, clătinau din cap a- 
probind, pecind rinjeau din dinţii mari. 


Ka VIAŢA ROMIXEASCA 


— Las” părinte, d-tale nu-ţi are nimeni grija. Dumnezeu nw 


ţi-e duşman, şi Teleguţenii țin mult la d-ta—zicea vr'unul din ei. 


Ceata creştinilor care se aduna pelingă masa popii era tot 
mai numeroasă. Incepură, dela o vreme, să curgă vorbe mur- 
dare la masa aceia, cind dintr'o gură, cind dintralta. Emanoil 


se bucura, asculta cu sete, se amesteca in vorbă, lrăgea cu ure- 
chea la poveştile ticăloase ale beţivilor, 

Şi de multeuri, cind eşia in puterea nopții din circiumă, clă- 
tinindu-se, popa Man nu'şi mai lua drumul spre casa văduvei 
lui Nicodim, ci, povăţuit de vrun Teleguţan beat, intra cind in 
curtea unei văduve din sat, cind intr'alteia. 

Nu trecu mult și prin Teleguța eşi un cintec. Se auzea 


cind din gura unei neveste, cind din gura unui fecior, Cintecul 
era nou-nouj: 


Cind tun!) în biserică 
Fetele'mi pun piedecă, 

Şi cind tun in leturghie 
Ele 'mi trag cu ochiul mie. 


Intäi eşi cintecul acesta prin sat, şi numai după aceia Te- 
leguţenii Incepură să auda de isprăvile popii Man. 

—Se vede că navem noi noroc la popă —ziceau unii. 

— Stați mäi, să vedem. Poate nu-i adevărat— spuneau alții.. 

Dar Teleguţenii zădarnic cercară să arăte mincinoase svo- 
nurile eşite prin sat, 

Popa Man cit a ţinut dulcele Crăciunului nu s'a mai des- 
état, La biserică venea pe două cărări, slujba o greşa, se o- 
pria de-odată popa in altar, ei diacul cel tinär aştepta cu gura 
căscală în strană. 

— Mat, așa n'are să fie bine. Cu popa nostru n'are să fie bine — 
spuneau Teleguţenii amaăriţi, cu feţele triste, eşind din biserică. 

Pe la Firuţa popa Man da mai rar acum. Femeea, desnă- 
dăjduită, il aştepta in fiecare noapte cu groază, şi totuşi cu 
palimă, 


— Pe unde umbli tu, Emanoile ? Ce-i de capul tău, sărace? 
—il intreba, 

Popa o privea cu ochii tot mai tulburi. 

—Ce ai tu cu mine, muere ? Ce vreai tu? Să mă ucizi ? Vreai 
să plec în lume, să nu mä mai vadă puiu de om? Taca, tu eşti 
o nemernică. Am şi eu o bucurie, şi vreai să mi-o stingi. Vreai 
să mă sugrumi, Firuţo. 

Cadea, gemind, pe-un scaun, pe-o laviţă, şi lemeca nu mai 
cuteza să-i zică nimic. Vedea cum se stinge, cum il ticăloşeşte 
băutura. La urechile ei ajunsese tirziu cintecul cel nou. TI in- 
Wiese şi-l crezu intr'o clipă. 


1) „latru*, 


POPA MAN LL 


Femeea, într'o noapte, incepu să-l descoase. Dar abia a- 
tinse cintecul cel nou, ana Man se ridică, o privi cu duș- 
mânie : d 

„Tu eşti dracul, femee. Ce ai tu cu mine? Ce ai tu cu 
cărările mele ? Ei, parcă mie-mi mai pasă de cineva. Acum 
nu-mi mai pasă de nime*. Se depărtă un pas dela ea, şi ei 
cepu să urle de-odată, eșit din fire. „Tu ma tragi la Loge 
Tu, căţea ! CA de n'ai fi fost tu, alt om ași D eu astăzi. Tu m'a 

H 
we ad il asculta cutremuratā. Plinsul incepu s'o sgudue 
toată,  Suspinele ei se zbăteau intre păreții casei, cași cind zdren- 
tele unui vilor ar fi inchise aici. 


—Da, Emanoile--zise ea—eu am mare păcat. Pentru mine 
i-ai părăsit femeea, reoteasa. i i 
s — Ce temee, case? ?— strigă popa îngrozit. Eu nam 
avut femee, cu n'am avut preoteasă, 

izbi uşa, fugi in noapte, alungat de vedenia moartei. Ca- 
sele popii Man aproape toată iarna au fost părăsite. Rar da E- 
manoil pe-acasă, rar făcea foc in odae. Cind se intimpla să 
doarmă acasă, lumina nu se stingea toată noaptea. Prin odaâile 
vecine suerg mereu vintul, se auziau glasuri stinse, treceau of- 
taturi, şi popa asculta toată noaptea, cu ochii deschişi, mari, 
ingroziţi. i i 

Rar insă putea să aștepte dimineaţa acasă. Se scula in 
puterea nopţii, şi alergind, pornia la circiumă ori la vr'o văduvă 
e "Poia se ticăloşise iute. Prindea lemeele pe uliţă, le pişca, 
spunea vorbe murdare. Dela o vreme se legase cu totul de o 
văduvă, una Măriuca, o femee a dracului și beţivă. Apucase 
patima aceasta incă pănă nu aveau popă în sat. „ŞI acum, ne- 
ruşinată, umbla cu popa pe oi, bea cu elin circiumă. Dar tot 
mai mult işi duceau băutură la văduva acasă, şi şi petreceau 
wg Ve Man nu mai putea trăi treaz. Ziua la amiaza-mare 
nu se mai sfia de nimeni, mergea la Măriuca, şi s'apucau de băut. 

Venise postul Paştilor, şi popa nu mai intra la biserică 
peste săptâmină, ca 'ntr'alți ani. d 

Numai duminica șin sărbători ținea leturghie. Și atunci 
incepuse să aibă obiceiuri ciudate: după leturghie, chema in al- 
tar pe prielinii lui, cu care bea in circiumă, se apucau de povești, 
vorbeau tare, pecind imbucau din prescură și beau din vinul 
de slinta taină. | 

Teleguţenii erau tot mai amăriți. Așteptau zādarnic In- 
dreptarea popii, şi se Ingrozeau de batjocura ce o vedeau In 
bisericuţa lor. | 

Pe la mijlocul postului, prin sat se răspindi o veste nouă. 

— Se 'nsoară popa nostru, măi oameni buni—vorbiau Tele- 
guțenii, cu durere. 


E VIAŢA ROMINEASCA 


— Nu se poate !—spuneau alții. 

— Ba iaca se poate! 

— Unde s'a mai pomenit să se'nsoare un popă a doua 
vară? Ori na fost insurat? Dar nici atunci. Popă sfințit nu 
se poate insura. 

Dar văduva cea beţivă, Măriuca, duse vestea in tot satul: 
ea va [i preoteasă ! Şi ridea cu neruşinare, 

Fruntaşii satului, la vestea asta, se adunară în grabă la stat. 

— Noi nu mai trebue să suierim—incepu un moşneag. 
Biserica noastră nu trebue s'o lăsăm pingărită de pagini. Popa 
trebue să fie cel dintăi om in sat. Acum noiam râbdat că vi- 
ta'n jug, şi rău am făcut. Popa beţiv nu mai are sfințenie. Cine 
să-l mai sulere In biserică? Noi l-am suferit, și rău am Iăcut, 
Apoi a început să umble după mueri. Trebuia atunci să-i in- 
cuem biserica. N'am incuiat-o, şi râu am eut. Acum, se vede 
că s'a abătut cu totul dela Dumnezeu. Oameni buni, să ne stă. 
tuim, să isprăvim într'un chip cu popa. 

Şi fruntașii satului incepură să vorbească cu durere, cu re- 
voltă, cu desgust, 

Cind se imprâștiară, hotărirea era facută ` de va cerca popa 
să se cunune, îşi va minca popia in Teleguţa. 

Şi Teleguţenii m'avură mult să aşteple. Intro sară sosi 
un popă bătrin în sat, trase la casele lui Man. Măriuca vesti 
îndată noutatea ` aista-i popa ce-i va cununa. 

In sara aceia Mâriuca merse la popa Man acasă. Se au- 
ziră acolo cintece, se auziră chinituri. In toată Teleguţa era li- 
niște mare. Niciun om nu umbla pe ul ca altădată. 

Şi 'ntr'un tirziu cei trei Car și porniră spre biserică. Dar 
cind dau să treacă prin cimitir, de după prunii negri se ridi- 
cară patru umbre, il prinseră, il umilară pe popa Man pe sus, 
şi dispărură cu el in intuneric. Nu se opriră pănă in hotarul sa- 
tului de-al treilea. Aici, in puterea nopţii, ca la o comandă 
-stâtură. 

— Nu știm cine eşti. Nu ştim de unde ai venit. Nu ştim 
unde mergi—zise unul din feciori. Poate că ne-ai adus un nou 
blăstăm pe sat. Dar în Teleguţa nu-ți vei mai pune piciorul, 
Nu tremura, că nu te batem. Eşti, poate, fața sfinţită, Dumne- 
zeu singur are să te judece. 

Acum Il sloboziră din brațele lor de fier, şi popa, răcnind 
“ca o fiară rânita, sări în noapte ca intr'o prăpastie 


De popa Man nici cei mai bătrini din sat nu'și mai aduc a- 
minte, Dar povestea lui o ştiu Teleguţenii și astăzi. In Teleguţa s'au 
perindat de atunci un şir intreg de popi, unii mai buni, alții mai 
răi. Se 'mbulzau să ajungă la păstorirea acestei biserici, care a- 
vea o eclezie așa de frumoasă, —zestre râmasă dela popa Man 
cel de demult. Numai cit de pâmintul acesta, cei dintâi popi 
“care veniră după Man, nu prea avură noroc. Rar anul, în care 
-så n'o bată piatra. Şi se'ntimpla să ploae picuri grei, plini de 


POPA MAN 27 


-- 


roadă peste moșia Teleguţenilor, numai eclezia o bătea grindina 
ca cu imblăciile. e 4 

Se mira popa cel nou, işi punca minile 'n barbă să şi-o- 
smulgă, dar Teleguțenii nu se mirau, ; 

— Are să treacă, părinte, şi blăstămul acesta. Numai de- 
ocamdată trebue să suferi paguba. Blăstâmul se ia cu greu,. 
dacă s'a pus odată. r 

Telegujenii erau convinşi că, pentru păcatele şi ticăloşia 
popii Man, vine şi biciue ghiața. Ba in anii cei dintai, după ce 
sau scăpat de Man, alau pe hotar anume arsuri pe pajiște, 
prin lunci, Intro poiană din pădure. 

„Şi pe-aici s'a odihnit vrodată popa Man“ — spuneau oa- 
menii, inconjurind arsura, 

Dar pe cum treceau anii şi amintirea popii Man se Intu-- 
neca, așa se micșora şi blăstămul ce apăsa asupra ecleziei. Grin- 
dina vijlia tot mai rar de-asupra satului, și popii din Teleguţa. 
incepură să'şi umple coşarele, 

Chipul părintelui Man nu mai inspăimintă azi pe nime, nu- 
mai cind se aude cintecul ce trăeşte şi azi pănă şi 'n gurile- 
copiilor : 


Cind tun în biserică 

Fetele 'mi pun piedecă, 

Şi cind tun in leturghie 
Ele 'mi trag cu ochiul mie 


numai atunci incep Teleguţenii să spună cite-o ispravă de-a. 
lui Man. 

Astăzi este biserică nouă în sat, cu turn innali, strălucitor, 
e altă casă parohială, Dar femei frumoase 'n Teleguţa ca pe- 
vremea popii Man nu mai sint. Pâmintul azi e mai puțin, și 
munca oamenilor mai grea. Rar Saude azi cintecul plugarului, . 
cind flerul luciu al plugului rănește pămintul. Azi, să dea pe-- 
aici popa Man, nu s'ar mai opri în Teleguţa, 


(sfirşit) I. Agirbiceanu 


gege 


NON MORIEMINI.., 


Destule Cinturi plinse 'n noapte! 
Viers nou sfințește a mea gură— 
Voi nu ştiţi Crezul ce vestește 
Isbinda razei de căldură. 


O, dacă-ar fi în voi credință 
Att cit slabul strop de soare, 
Ce pilple 'ntr'un fir de iarbă, 
Într'un fugar suris de floare! 


"Scinteia cea destemniţată 


Nu-i stinsă—nu, cind foi se scutur': 


Renaşte 'n picul clar de miere, 
Sclipeşte 'n vint pe-aripi de flutur. 


` Oricit virtej de visuri moarte 
Pe pieritoru "mi trai s'ar cerne, 
Ascult ciniind în adincimea-i 
“Un imn al sevelor eterne, 


* Cum simt, şi 'n cintul meu vremelnic, 


Un picur din puterea vie, 
Ce 'ncununat-a codrii Doinei 
* Cu-o lrunză,— verde pe vecie! 


PLOAIE DE VARĂ 


Era o rugare 'nselată, 
O lincedă, caldă dorire, 
Stioasă tinsoare de buze 
De cităva vreme prin Fire... 
„Dar azi, pe sub ceas de chindie, 
Porni prin Innalturi poruncă, 
Şi sute de mini neștiute 
Largi vilnice sure aruncă 
Pe cer şi pe ţarini şi luncă; - 
Vor parcă ferită să De 
De orice privire 'ntinată 
O taină ce va să se ţie 
Măreaţă, In larg de tărie.— 


E-o grea adăstare 'necată 
În toată făptura. Ci iată, 
Şoptit, ca de-o gură ce 'mbie, 
Întii fu un susur de burā, 
Apoi o pripire de picuri— 
Urzire zorită şi deasă 
De lungi argintii borangicuri 
Ce parcă vor tainei să-i țeasă 
Un văl uriaş de mireasă, 
Larg lreamăt se 'nalţă prin fire, 
Un plins de fior şi de bine, 
i mintea smerită pricepe 
'n zări nevăzute incepe 
"O dumnezeiască nuntire 
Durată 'ntre cer și 'ntre glie. 
Eosbna luare in braţe, 
Un spasm aiurit de cuprinderi, 
Dulci cuminecări de iubire 
Primire de dar pe intinderi; 
Săruturi se pierd In suspine; 
Un vaer de dor şi beție 
"Se-avintă spre sporul ce vine, 
Şi stuhuri se 'ndoae spre stuhuri, 
"Şi vint câtre vint, prin văzduhuri, 
De svonul nădejdii cuvintă— 
De bunâ-vestirea cea sin) 


„Dar iarăşi se fac mai incete 
-Șuvoaele ploii destule... 


VIAŢA ROMIXEASCA 


Scăzu ropotirea—şi stete.— 
O boare de hume sătule, 
Un miros al grielor crude, 
Crescut din ogoarele ude, 
Răsufletul vine să 'mbete. 
Pe-aici, pe acolo, rărite, 
Se rup pinzătorile ceţii— 
Si'n ramuri e-un cintec de-odată: 
Ca uite, şi Domnul vieţii, 
Stăpin al tot sporului rodnic, 
Pe limpezi tării se arată 
Cu dulcea suridere-a frunții 
Şi-i falnic şi sfint ca un fire 
Ce ese, zimbind dimineții, 
Din cortul de taină al nunţii! 


A. Toma. 


Priam 


Un specialist romin la bipsca 


IN 


Precum vede onoratul lector, nu este greu să publice ci- 
neva un anuar de studii asupra filologiei romine, cind este aşa 
de puţin scrupulos, încit publică pănă şi monstruozităţi ca "La, 
teinisches îi und ki a D-lui Sextil Puşcariu, şi cind anuarul cu» 
prinde atit de puternice momele pentru cele dobă feliuri de can- 
didați la doctorat, pentru candidaţii care ap de spus ceva şi pen- 
tru acei care n-a de spus nimic. Candidaţii care aŭ de spus 
ceva sint ademeniţi de publicarea gratuită a tezel şi de subven- 
Bea de 125 de lei. Candidaţii care n-au de spus nimic sint a- 
demeniţi pe de-asupra de faptul că vor căpăta doctoratul în filo- 
logica romanică prin publicarea unei teze de filologie romină, pe 
care nimeni nu va ceti-o şi nimeni nu va controla-o. Nu Dl. 
Weigand, ci un par să fi fost şelul seminarului romin din Lipsca, 
şi disertaţiile prezentate pentru a fi publicate în anuarul semina- 
rului ar fi fost tot atit de numeroase. Și să fi fost într-adevăr 
un par scha seminarului şi disertaţiile n-ar fi fost mal fără dis- 
cernămint publicate. Ce scop a avut statul romin cu inființareaj 
seminarulvi din Lipsca? Să provoace niscal lucrări de valoare 
pe terenul filologiei romine? Dar tocmal pe Dl. Weigand şi-a 
găsit să-l aleagă de conducător? Statul romin a fost insă in- 
dus în eroare de repulațiea de savant a D-lui Weigand şi a- 
jungem acum la această importantă chestiune, cum este cu pu 
tință ca un om at de slab pregătit ca DI. Weigand să se bu 
cure de aşa mare autoritate atit in ţara noastră cit şi în străi- 
nătate. 

Mal too în nofanul de docenți, profesori extraordinari, pro- 
fesori ordinari, care se găsesc la cele vreo 20 de universități 
germane, se ingrămădeşie pe ici colea și citeun nechemat. Dar 
apol DI. Weigand, cind şi-a pus în cap să se facă profesor uni- 
versitar, a avut prudența să-şi aleagă acea specialitate, care este 
mai puțin cunoscută in lumea apuseană, anume filologica romi- 
nească. Se găsesc, este drept, cițiva romanişti în Germania și 
în Austria, care nu numal că cunosc limba romină, dar sint re- 

3 


3 VIAȚA ROMINEASCA 


lativ binișor orientați în privința tuturor chestiilor privitoare la 
filologiea romină. Astfel in fruntea tuturor trebue citat proleso- 
rul H. Suchier din Halle a. S., care de zeci de ani ține cur- 
suri asupra limbii și literaturii romine, singurele cursuri ştiinți- 
fice de această natură care s-au ținut în Germania”). Insă a- 
ceastă ocupaţie, cu filologiea romină, este la dinşii numal o a- 
nexă, pentrucă grosul activităţii lor se desfășoară pe alle tere- 
nuri ale romanisticei, mai ales pe acel al limbil și literaturii 
franceze. In asemenea Inprejurări erorile D-lui Weigand, chiar 
dacă ar D observate de unii filologi din patriea D-sale, sint tre- 
cute cu viderea, mai ales că, dacă noi Rominii îl suferim pe DI. 
Weigand așa cum este şi-l ajutăm chiar cu sume insemnate, ce 
nevoe să aibă compatrioţii D-sale de a-i da pe față slăbiciunile ? 
Şi faţă de cine să-i dea pe față slăbiciunile ? Cind vorbeşti ceva, 
trebue să fie cine să te asculte. Marea majoritate insă a roma- 
niștilor germani habar n-ai de limba rominească Şi, cela ce e 
mai grav, directorii celor două reviste mai insemnate de filolo- 
gie romanică din Germania, DI. Grăber, directorul dela Zeit- 
schrift für romanische Philologie, şi Di. Vollmöller, directorul 
dela Kritischer Jahreshericht über die Fortschritte der romani- 
schen Philologie, nu ştia boabă rominească"*), Pentru aceştia 
acela ce spune DI. Weigand este lucru sfint. Ma rog, dacă Di, 
Weigand este şeful „Institutului pentru limba rominească“, cel 
subvenționat cu zeci de mii de lei de statul romin, dacă D-sa este 
membru corespondent al Academiei Romine incă dela 31 Martie 
1892 (De abia publicase DI. Weigand pe atunci lucrarea sa a- 
supra Olimpovalahilor, din care am cules nol atitea frumuseţe 
In studiul de față), dacă D-sa publică două volume, Die Aro- 
munen, asupra Macedorominilor (Din care am cules atitea su- 
perbe lucruri in acest studiu, şi care „mişunăd de greşeli“), dacă 
publică apoi fără intrerupere 15 anuare, /ahresberichle des In- 
stituts für rumänische Sprache ( Rumănisches Seminar) zu Leip- 


*) Este de notat cu această ocazie că profesorul Suchier nu este niei 
membru corespondent ul Academie! Romine, iei docorat ul statului romina. 
Gustul pentru filologiea romină a fost insufut de profesorul Suchior și fa- 
= e W altar vg jer, sare d aen la universitatea din Marburg, ince- 
pind cu semestrul de farnă e re t logerī 
ri] inaintea mmol numeros auditoriu, gë, op VE EES 

**) Cit de slab este reprezentată limba romină în cercul do studii al 
filolo; lor din străinătate, se poate vide şi din următoarea înprejurara. Un 
candidat la doctoratul în Biologie romanică dela universitatea din Berlin 
vola să-și aleagă ca teză o chestie din filologiaa rominoaacă. „Niciodată na 
volă permite”, a zis prolesorul Tobler, „să treacă cineva doctoratul la mine 
eu un subieet din filologien romineaseă, amr nu ot romineşte*. „Dar 
oricum“, a intimpinat atunci eundidatul, „D-le profesor, tot trobue să fi avind 
D-voastră oarecare canoștinți asupra limbii rominești“, „Apol ușa“, a ră 
puns Tobler, „are să vie poate cineva mini cu o teză dintr-o limbă ufricană 
și mi-a sice: “Tot trebue să fi avind D-voastră, Die profesor, oarecare ou- 
eng Gs e7 eech La merite limba eet ori o limbă afri- 

ora umal cu lim cu ba f ză 
de italiană orf de provensală a ușor de Geh filologie ee, SZ e 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 35 


zig (Din care am dat atitea strălucite exemple și in care mate- 
riile publicate de DI. Weigand insuş—exceplindu-se codex Di- 
monie—trebuesc notate ori cu cuvintul #eexactitate, ori cu acel 
de banalitate, ori cu un semn de Intrebare), dacă în streit apt- 
blicat acel monument numit Praktische Grammatik der rumă: 
nischen Sprache, „cea dinuiu gramalică obiectivă a limbil rc- 
mine", el, dacă a lăcut toate aceste isprăvi, cum n-au să creadă 
romaniştii care nu știa boabă rominească că DI. Weigand este 
o autoritate In filologica romină ? Dar cum se face că a ajuns 
Di. Weigand o autoritate In țara noastră? Mai oo noi Romi- 
nii sintem oameni speriaţi, cum se zice, speriați intre altele de 
nume nemțeşti. De l-ar chema pe cineva Popescu, ori Geor- 
gescu, ori Tănăsescu, ori chiar Zamiirescu, și dacă ar scri ori- 
ce lucru de samă pe terenul vreunei stunn oarecare (ceia ce de 
altiel e aproape imposibil, vezi Specialistul Ramin In Viața Ro- 
minească anii I şi D, noi däm din cap cu indoiala. Indatāce 
însă il va chema pe cineva Schultze orl Meyer ori Müller, nof | 
cetim cu admirare toate incpțiile. Apoi DI. Weigand a simţit 
cu o fineță, care nu poate să-i facă decit onoare, că este aici, 
in Rominia, un om care conduce, printr-un dar secret hărăzit de 
dumnezeă, opiniea publică a cercurilor celor inalte (dar numai 
a cercurilor celor inalte) în ce privește activitatea ştiinţifică din 
țara rominească și depe restul globului pămintesc, şi s-a pus 
bine cu dinsul. Acel om fermecător, inpotriva cărula orice forță 
se starmă ca sticla, este DI. Ion Bogdan. DI, Bogdan este un 
om blind şi paşnic (cel puţin, aşa-l arată chipul), are aşa o in» 
fațoşare că să zici: „Acesta? hm... Ce putere poate să albă? 
Si cu toate acestea te inşeli. E grozav de puternic, Se întil- 
nesc astlel prin romane fiinţe in aparență blinde, paşnice, un fel 
de oi, care insă Invirtesc după placul lor pe tofi oamenii cu care 
vin In contact. In romane acest dar este dăruit de poet, dincoace, 
la DI. Bogdan, darul sigur că vine dela D-zeu. Daa aşa de 
incet vorbeşte, incit poți zice că mal degrabă şopleşte, și atit de 
puţine lucruri spune, incit par că mai n-ar spune nimic, şi cu 
toate acestea glasul lul, spusa lui farmecă precum fermeca gla- 
sul sirenelor, D-sa chiar are nişte calupuri de vorbă, din care 
scoate la ocazie ediții pop, dar stereotipe, precum: „lucrare ce 
se ridică mult deasupra lucrărilor obișnuite — dovedeşte stăpini- 
vea domeniului de cunoştinți căruia aparține — competinţă in fe- 
Wuritele ştiinți ajutătoare—stăruinţă in urmărirea detaliilor celor 
mal mici—claritate în expunerea principiilor şi faptelor grupate— 
soluţiunile ce se dan chestiunilor controversate şi aprecierile ce 
se fac asupra teoriilor hazardate sint cele mal potrivite şi cele 
mal juste în starea de astăzi a cercetărilor—ultimul cuvint al 
ştiinţil—scriere senină — ultimele cercetări ale invăţaţilor apuseni — 
dacă citeva din opiniile D-lul *** sint discutabile, această in- 
prejurare nu scade intru nimic valoarea constatărilor facute-- 
nu pot intra în detalil—spirit strict științific— rezultatele trainice 
ale unul studiu temelnic—productul unul spirit distins—lace e- 


36 VIATA ROMINEASCA 


Doch", Aceasta cind laudă. lar cind dezaprobă: „lucrarea nu 
se ridică mult deasupra lucrărilor obișnuite—nu dovedeşte stă- 
pinirea domeniului de cunoştinți căruia aparține—lipsă de com- 
petinţă In lelluritele ştiinți ajutătoare—lipsă de stăruința in ur- 
mărirea detaliilor celor mai mici— obscuritate in expunerea prin- 
cipiilor şi faptelor grupate —soluţiunile ce se datt chestiunilor con- 
troversate şi aprecierile ce se fac asupra teoriilor hazardate nu 
sint cele mai potrivite şi cele mai juste In starea de astăzi a 
cercelărilor— acesta nu este ultimul cuvint al științii—scriere pă- 
timaşă —acestea nu sint ultimele cercetări ale invățaților apuseni 
—dacă citeva din opiniile D-lui *** nu sint discutabile, această 
inprejurare nu măreşte intru nimic valoarea constatărilor făcute. — 
nu pot intra în detalii—spirit neștiințific—rezultatele şubrede ale 
unui studiu netemeinic— productul unui spirit ordinar—este de- 
parte de a face epocă“, (Vezi Convorbiri literare 190| pag. 235 
sqq. şi Viaţa Rominească vol. II pag. 502). Cel mat hazliă din a- 
ceste calupuri este ca „nu poate intra In detalii*. Din lipsă de 
spațiu! Şi cu toate acestea, măcarcă scrie ori şopteşte aseme- 
nea banalități, toji din cercurile inalte (dar numai din cercurile 
inalte) se uită in gura D-sale ca intr-a unui prooroc. Poţi să 
tipi cit de tare, poți să argumentezi cit de puternic, degeaba, DI. 
Bogdan zimbeşie şi şoptește „face epocă“ şi te înfundă, De ce 
tipi tu mai tare, dece şoptește el mal încet şi totus te dovideşte. 
Dar dela dumnezeu! laca, cb doar n-am vorbit In formule goale, 
in fraze banale, in generalități care nu spun nimic, în afirmari 
nebazate pe nimic, ci am probat prin exemple că DI, Weigand 
işi bate joc de limba rominească şi fa pe Romini la sigur, So- 
coji că are să mă creadă cineva dincercurile cele înalte? În im. 
săș Academia Romină, areopagul Științii romineşti, oricare ne- 
muritor va lua studiul de față și va căuta să Ințăleagă ceva dintr- 
insul, se va adresa cu dinsul în mină D-lui]. Bogdan şi-l va 
intreba: „Ei, ce ziri?* Şi DI. Bogdan va şopti zimbind: „DI. 
Weigand — autoritate europeană—stăpineşte domeniul de cunoş- 
tinți— competent in feliuritele Sint! ajutătoare —soluții—chestii 
controversate —nu pot intra tn detalii—face epocă...*. Şi nemu- 
ritorul va mototoli in mină cu dezgust aceste pagini şi va rā- 
mine convins că eu vorbesc depe cela lume. Ce poți face D-lui 
l. Bogdan? Cum te poți pune cu forțele supranaturale? Caci 
este evident că, dacă te dovedește cu aşa de slabe mijloace, tre- 
bue să fi avind a face ori cu vreun dar din partea lui D-zeu ori 
cu vreunul din partea necuratului. Insă dacă DI, Bogdan este 
vrăjitor, nu trebue să uite D-sa că este şi Romin şi că cu vră- 
jile D-sale poate să aducă pacoste țării intregi. D-sa este pu- 
ternie, este extraordinar de puternic, și cercurile cele inalte, prin 
darul pe care i La dat dumnezeă ori ucigă-l toaca, fac tot ce 
spune D-sa;: Insă nu trebue să abuzeze de această putere. Ar 
irebui să se gindească că verdictele date de Domnia sa nu sint 
ca ale noastre ale cestorlalți, care n-avem a face cu necuratul. 
Noi zicem de un lucru că-l bun, de altul că-i răi, ai adesea pro- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA Ku 


bäm spusele nuasire cu probe puternice, dar cele spuse de noi 
se trec, se uită, ru țin multă vreme; în timp ce vorbele D-sale 
aù oarecum pecetea nemuririi. Nu trebue DI. Bogdan să se 
joace cu puterea D-sale. Dar dacă cumva se linguşește pelingă 
Daa vreun om răi şi ajunge cu ajutorul D-sale la o putere pe 
care nimeni n-o mai poate slărma (sigur, dela o putere mare 
altă putere mare rezultă), așa e că işi va muşca minile de ciudă? 

Şi așa, pe de o parte din cauza ignoranței compatrioţilor, 
iar pe de alta cu ajutorul puterii supranaturale a D-lui |. Bog- 
dan, a ajuns DI. Weigand puternic, profesor, gel al seminarului 
rominesc, celui subvenfionat cu zeci de mii de lel de statul ro- 
min, și redactor la Kritischer Jahresbericht al D-lui Vollmăller 
pentru filologiea rominească. 

Care aŭ lost consecințele că un om atit de slab pregătit ca 
D-sa a fost insărcinat să facă dät de samă asupra progreselor 
filologiel romine? 

Mal intii Daa se pune în dările sale de samă din- 
tr-un punct de videre atit de jos, atit de elementar, atit de 
analfabet, incit pentru restabilirea adevărului cineva trebue să 
facă un curs intreg, în care să expună chestiunea sub toate fe- 
tele. Recensiile făcute de oameni competenți sint de aşa na- 
tură, că atanci cind cineva ar vre să arăte vreo scapare de vi- 
dere, vreo eroare a recensentului, are trebuință numai de o a- 
luzie, de o indicație, deoarece terenul pe care se mişcă atit re- 
censentul cit şi cel care răspunde recensentului este tot atit de 
bine cunoscut ai unuia şi altuia. Cind insă recensentul e on a- 
geamiu cu desâvirşire și cind în aceiaş vreme, grație inprejură- 
rilor expuse mai sus, are atita autoritate cum are DI, Weigand, 
sarcina celui nedreptăţit este penibilă. Ştiinţa nu este de așa 
natură, că s-o poţi stringe In pacheţele, pe care să le dai ca 
niște praluri de doltorii pe la toţi analiabeţii ce ar prinde gust 
ori ar ave ocazie să te critice. Nu vi s-a intimplat niciodată, 
fiecăruia dintre D-voastră, lectorilor, în breasla lui, să primiţi 
observaţii din partea ageamiilor in materie? Nu ţi s-a intimplat 
niciodată ca cineva (să zic că D-ta, lectorule, eşti astronom) ca 
cineva care n-a învățat astronomie niciodată, să fi incercat a te 
convinge că pămintul nu se invirtește inprejurul soarelul şi să 
te fi provocat a-l convinge de contrariu? Cum era să-l con- 
vingi? Sa-l iaj de o minecă şi să te urci cu dinsul prin văz: 
duh pănă dincolo de eclipțică? Aceasta nu se putea. Sa-l con- 
vingi cu argumente ştiinţifice, cind el nici elementele de aritme- 
tică nu le-a învățat vreodată? Nu D s-a intimplat, poate, ca 
chiar să-ți fi batut din pumni și să-ți fi spus că te-a dovedit? 
Nu vi s-a intimplat nimârul nimic de acest fel niciodată? Fe- 
riciți oameni! Mie mi s-a intimplat, şi pentru acela am inălbit 
inainte de vreme, Dar n-aş fi crezut niciodată că mi s-ar pute 
Inttmpla aceasta cu un redactor dela o așa de insemnată rev A 
precum e Kritischer Jahresbericht a D-lui Vollmăller. Di. Wei- 
gand imi critică etimologiile pe care le-am publicat in Festgabe 
für Mussafia (Kritischer Jahresbericht LX, 80). EI bine, hai să 


— 


Dp VIAŢA ROMINEASCA 


mă sacrific, dar odată pentru totdeauna. Şi lectorul să albă răb- 
dare, pentrucă chestiunea este mai serioză decit poate păre la 
prima videre. Nu este chestiunea aici că aș vrea cp să rele- 
vez o nedreptate ce mi se face, ci e o chestiune de adevăr şi 
de dreptate in general. 


Etimologiile publicate de mine in Festgabe fur Mussafa 
sint privitoare la elemente vechi grecești din limba romina. 

lată cum stă lucrul cu elementele greceşti din limba 
noastră, 

Elementele grecești din limba romină sint de trei vriste: 
vechi greceşti, mediogrecești şi ncogrece. Elementele vechi gre- 
ceşti s-au introdus pe vremea cind Incă nu exista limba romli- 
nească ca o limbă aparte romanică, sint clemente anteromineşti. 
Nu este trebuință ca ele să existe în afară de romina şi In alte 
limbi romanice, pentrucă trebue să se aștepte cineva ca, după- 
cum pe celelalte terenuri, tot aşa şi pe acel al imprumuturilor 
din limba greacă, să existe provincializme, adecă fenomene mär- 
ginite la un singur teritoriu, Ba trebue să se aştepte cineva a 
priori ca imprumuturile din limba greacă să fie mal numeroase 
in rominește decit in oricare altă limbă romanică, penlrucă Ro- 
minii, şi inainte şi după romanizare, au fost cel mal în contact 
cu Grecii dintre toți Romanii. Şi iarăș este cu putință ca unele 
dintre aparentele elemente grecești să nu fie elemente grece, ci 
elemente autohtone. 

Sint mai multe mijloace pentru a constata vechimea unui 
element grec din limba romină. 

1. Au avut loc schimbări anteromineşti de sunete. Până 
acum a fost scoasă la iveală numai o categorie de acest fel: 
Cuvinte care prezintă africatizarea explozivelor. a) k-ţi4-vocală 
accentuată — ZA vocală accentuală, g-i-țvocală accentuală — 
&+voculă accentuată, t+-!-+ vocală accentuată — E vocală accen- 
Iuală; in toate aceste cazuri iHvocald accentuată este reprezen- 
tat prin 5, care s-a pronunțat ii. Despre aceasta a vorbit initia 
Miklosich în Beiträge Vok. UL 17: „na fost reflectat odată prin 
iu, ori mal degrabă a sunat cindva in vreo perioadă veche ca 
du. Pentru acela dur, zaconic ture ` ş5pos... macedoromin antur- 
zeaşte din grec. wogita prin miur-, nīur-... ïu pentru » se gă- 
seşte în vechiul sloven egtupla afragzoc". Beiträge Kons. |, 78: 
„cokan Hammer: compară mmâwm, Curtius Studien 4, 266; čim- 
bru: Din äre: Amindonă formele se bazează pe un mai vechiu 
tiu, ca far pe giur, opos. După Miklosich am repetat cu ex- 
plicarea lul giur din yòpos prin pronunțarea Zu a lul » în Prin- 
cipi 159: „vata: ğur—yðpos"*). Apoi în Altgriechische Ele- 


*) Cu această ocazie am făcat in Festgabe für Mussafiu următoarea 
observare: „Totus aflu cu mirare dein Eugen Herzog, cum că ueost fapt a 
fost descoperit de Ovidiu Densuşianu în anul 190]: «Explicarea lui giur— 
This este foarte nimerită şi pronunțareu greculai ©% en Zu Îşi găsește tot- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 39 


mente din Festgabe für Mussafia Ap sqq. am scos la iveală ur- 
mătoarele etyma: churică— pna ; clurilă— rbp hos; chumărat, 
ciumăresc, clumăros, chumurluesc, chumurluială — pop poi; ciu- 
fură—winas ` ciuc, ctucă—xihas ; ciuchulesc, ctulesc, ctuciulete, 
ctuctuleț, ctul, ciulea, ctuleț, ciulică—xsia : cimbru Di Äre ; 
cimel, chumel, cimilesc, ciumilesc, cimililoare, clumilitoare, ci- 
imilitură, ciumililură—bouâs ` cloc, Cipa zeg, La urmă G. 
Pascu in Arhiva laşi XV, 442, XVI, 423, XVII, 352 a dat urmă- 
toarele etimologii: cimpotñ — sën Zu ; ciupă—xbay; cioplea — topi ; 
cloric— une ` cãot—yotós; ctulihoae—abhhâş ` ciută — rntiâs ; ciu- 
clur—xmăos ; ciupesc, cioplesc, clupelesc—rhzuc, wra ` şiiob, gtin- 
beiñ-—-otbzog. P) k+i+vocală precedate de accent—t+vo- 
cală: muslajä—ypnatissa"). 3) Cuvinte care prezintă africa- 
tizarċa lui c, g inainte de e sonant, į sonant: amügesc— pajdo 
(Hasdeu); argea—äyphha (Hasdeu); fnger—äyyskos; şliresc— 
zéie (G. Pascu in Arhiva laşi XVI, 428); vergi Aert, 

2, San păstrat sunete vechi greceşti. gescht ` mariny — pg 
*»p-; Papură—râzbpos (Miklosich Beiträge Vok. II, 16); stup— 
mnog (G. Pascu in Arhiva laşi XV, 446); roombd seim än, 
(G. Pascu ibid. XVIII, 36); trufie— popi, o=ğu (vezi exem- 
plele de sub 1), =b: Age asi ` biserică—ţastătai, ; 
brincă — Bpáyzos. =k: casc—yâsm; creştin —chrestianus 
(Columna Traian 1882, 607). =p: slerp—tmgos, proas- 
påt—zpósgatos (Cipariu Gramatica I 84). Sunetele vechi 
greceşií, care s-au prefăcut In neogreaca in nişte sunete ce lip- 
sesc limbil romine, nu le Tan în considerare: 3 (in vechea grea- 
că d, in ncogreaca spiranta fonica ingleză OI ` drac— pân; 
drum — pus. D (in vechea greacă t aspirat, in neogreaca spi- 
rantă alonă ingieză fi): feacă — biun; temelii — Osui, 

3. Cuvintele au accentul latinesc: der Air. ` biserică — 
Panini; ndfură— ăvațogă ` Scórpie—ospzós; arged — Brian: 
spin—szavós ; prosóþp—zpóswzoy ` creştin — parc, 

4. A avut loc o alunecare de sunet foarte veche rominească. 
d+n—in: brincă— Bräunse ` creştin- ypionavós; înger Zus, 


mal unalogul în teg pe iu a Inglejilor care vor să vorboască franțu- 
zegoen. Arehiv lat. Lexikographie XII, 599", Herzog, care e loarie sus- 
ceptibil, a si răspuns în Zeitschrift XXXI, 388: „Nu pot pricepe de folii eum 
+a închipuit Philippide că ep aş f sustinut, că Dousuşianu a descoperit că 
"Dt este etymon al rominesculul giur. Binevotască a se gindi bino n a- 
cela ce am spus oñ şi va afla că eñ vorbesc despre explicarea vocalei. Din 
acest punct de videro se deosebeste Densuşianu de losich complect”. 
D-apoi toemal nu-l vorba despre ncein că giur s-ar deriva din "ës, ci despre 
explicarea vocalei, despre pronunțarea lui 3 ca Zu, şi anume tocmai despre 
pronunțarea lui 2 ea în În gura . Miklosich spune doar lamurit : 
„5 d fost reflectat vântă ca fe", Cum că deja Groeit pronunțaă așa, aceasta 
n afirmat-o Miki „numat en o posibilitate: „ori suna mal dograbă în limba 
grecească ca iu“!!! Bigur că Herzog tot n-a înțeles. a 

st SZ Toate etimologiile, la cure pu se citează uutorul, añ fost dato 

e 


A0 VIAȚA ROMINEASCA 


hos ; păringă — páka- (Lambrior In Contemporanul VI: 349, VIl 
275); spin— saavâs. 

5. Cuvintul lipseşte In neogreaca: ausiyis (romin amurg 
Hasdeu ; in neogreaca perilrastic, ó mape toô Anäier ră npdidara) ; 
ăppia (neogrec fzóystov) ` Bpáyzas (neogrec Bpăprasua, ÄLanä zg 
yopo»); Sipa (romin zamă ; neogrec nuds, Dol ; rpóopatos (neo- 
grec ïyzapoç): amavic (neogrec ayévawc) ; »râpreas (neogrec žxap- 
ROS, Orsizas) ; zäit (neogrec xovrâs, xovrápu, mânat, zanr); gpi 
zg (romin frică, neogrec pios, pen än, Badia). 

6. Cuvintul are în neogreaca cu totul alt înțeles, avațagi, 
romin ndfură, inseamnă in romineşte ‘oblata, hostia non conse- 
crata, panis qui ad sacrificium offertur, ex quo pars quaedam ad 
illud conficiendum decerpitur’ Ducange sub sdhoyiz, şi există in 
neogreaca, insă cu un înțeles cu totul altul, relation, rapport, 
requeie, pelition, supplique, cu care înțeles a fost împrumutat de 
limba romină din neogreaca sub forma anaforă, un dublet al 
lui mdfură. Cuvintul neogrec corăspunzător rominescului nd- 
fură este horiz. Numal mediogrecul àvaşopá are un înțeles 
care se apropie de acel al rominului ndfură, inseamnă anume 
‘panis at sacrificium eucharisticum destinatus’, adecă “illa pars 
quaedam quae ex hostia non consecrata decerpitur ad sacrificium 
conficiendum”. —zpósozrov de unde rominul prosop, essuie-main, 
Handtuch, inseamnă in neogreaca, ca şi in vechea greacă, față, 
visage, Gesicht. Pentru prosop, essuie-main, are neogreacă cu- 
vintele "epétanzten, metotta, xxl. tph, de unde rominul frz- 
fie, orgueil, Hochmuth, inseamnă tn neogreaca plăcere, délices, 
volupté, Wollust. Pentru frufie, orgueil, are neogreaca cuvintul 
rapas, "ENEE, 27 Con, de unde rominul agonisesc, ac- 
quérir, erwerben, inseamnă in neogreaca a se lupta, combattre, 
lutter, kämpfen, ringen, Pentru agonisesc, acquérir, are neo- 
greaca cuvintele žrout®, x:põaiwo, xspăiţea. — nam, de unde ro- 
minul drac, diable, Teufel, inseamnă în neogreaca zmäň, dra- 
gon, Drache. Pentru drac, diable, are neogreaca cuvintul ZA. 
nins, de unde rominul diavol, 

7. Cuvintul e foarte rāspindit. Aşa, de pildă, cuvintul frică 
se găseşte şi In dacoromina și in macedoromina şi în istroromina, 
in toate părțile ca un foarte întrebuințat cuvint, incepind dela 
cele mai vechi monumente literare (praxiul dela Voroneţ, psalti- 
rea şcheiană), 


Niciunul din aceste mijloace nui sigur. 

1”... Alricatizarea lui E g inainte de e, i se găseşte în 
multe dialecte neogrece (Pont, Cipru, Creta ; multe insule din 
marea Egee, precum Amorgos, Thera, Naxos, Syra, Chios; apoi 
Atena, Megara, Aigina, Cume in Eubea, multe regiuni din Pe- 
lopones, Locrida, Italia de sud): (d şi Ze sai, ferós— »způs, ferf 
—xsţi luminare, ef? Sat. țitome—xsitopa: stan culcat, baut? ao 
bob, úkufe 3 persoană singulară dela xxx am auzit, sțizo— 
gin despic, čumóme şi fimime — zona: dorm, culta — anchia 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 4i 


pintece, svo- än mă plec, şčulí—mi cine; ándzelos— 
ăyqsos, andzisiri—àyaistos (citește unghisiri) cirlig. Thumb, 
Handbuch der neugriechischen Sprache 12.—Tot aşa ți—ţi se gå- 
-seşte In diferite locuri, mai ales in Pont şi Capadocia ` ktimațida 
—xirpatis, rețini= yni rişină. Thumb 19. 

2' In multe dialecte neogrece, mal ales in Laconia, Ai- 
„gina, Megara, Atena, v=—u (súko—oxa zmochină, musiri--uDatpi 
mistrie, ksurizo—vpiţa rad, stuppi — aggies cil), ori=lu cu a- 
fricatizarea lul E g, intocmai ca in romineşte (Exemple vezi supt 
UL Thumb 5. 

A. In ce priveşte accentul, este de observat că, dacă nu 
se mai adaogă şi alte consideraţii, nu se poate pune bază pe un 
ducru atit de schimbător, care prezintă o mare stabilitate numai 
în cuvintele băștinașe, 

A". Aluaecările de sunet foarte vechi romineşti ne pol duce 
în sus numai până la inceputul perioadei romineşti, nu mai 
«leparte, 

A. Poate că cuvintul a existat odată In neogreaca și pe 
urmă a dispărut. Trebue să se ia apoi in considerație că teza- 
rul cuvintelor neogrece ni este in mare parte necunoscut. 

6'. Cuvintul a avut poate odată in neogreaca înțelesul din 
zomineşte și apol La perdut. Aici lar trebue să se la în consi- 
deratze chipul foarte necomplect In care ni este cunoscut dicţio- 
marul neoprec din punct de videre semasiologic, 


Aşa, ca să dan un exemplu, in Festgabe für Mussafia 56 
en am considerat pe ciocan ca derivat prin dn din cioc—sixas, 
Jar pe bizantinul tlozávov l-am considerat ca un imprumut din 
rominește. Se poate insă intimpla ca limba neogreaca să fi po- 
sedat mai departe pe vechiul grec txivj=timos, să-l fi dezvol- 
tat pe acel teritoriu, unde vechiul grec m devine neogrec jiu, în 
Jiukdni, şi apoi să-l f perdut, astfel că rominul ciocan să fie 
an imprumut din neogreaca. 


Numa! unde toate cele 7 momente, ori macar mal multe 
din ele, se găsesc prezente, putem susține cu oarecare siguranță 
că avem a face cu un element vechii grecesc. Insă ce fel de 
element vechiu grecesc? De pe vremea cind Rominii eran incă 
Daci ori Traci? Ori de pe vremea cind et incă vorbiau latineşte ? 
“Ori mai degrabă de pe vremea pecind limba rominească incepuse 
deja să fie o limbă romanică ? *) 

Criteriul 1 exclude numai momentul ‘cind limba romineas- 
“că incepuse deja să fie o limbă romanică”. Criteriile 2, 3, 4, 


*) Pont u acest moment a propus Ciparia (Principia de limba 85} in- 
“eputul secolulul VH, cind Phoeas a ulangat timba latină din cancelarios 
bizantină. Cu această epocă se potriveşte și aceia pe care Griiber în Arehiv 
für luteinische Lexik I 43 o hotărăște pontra limbile romanice In 
general : timpul cind într-o provincie cela depa urmă resturi sle stă- 

Moyer-Llibke In Gröber's Grundriss ed, LL 355 propune 
„inceputul secolului VI, invaziunile Slavilar,* 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


5, 6 admit toate trele alternativele, Aga, de pildă, se poate e 

frică să fie un cuvint dac *), pentrucă “adicalul e neng ai 
găseşte și In latinește (frīg-us, Îrrg-idus, frīg-ēre, frīg-escere), şi 
nu se poale Intimpina nimic Incontra posibilităţii ca el să se fi 
gäsit şi in o a treia limbă indogermană, de pildă in limba dacă. 
De altfel acest cuvint se găseşte in limba albaneză, sora limbiý 
dace, frikä, nu ca Imprumut din neogreaca, cum socoate G. Me- 
yer, căci lipseşte in neogreaca (vezi mai sus sub 5), ci ori ca 
un element vechiă grecesc, ori mal degrabă ca un element au- 
tohtan. Dar iarăş se poate—cela ce cred că e mai prubabil—ca 
rominul frică să De un imprumut din vechea grecească, fără ca 
să se poată hotări dacă imprumutul s-a făcut din vechea gre- 
cească propriu zisă (Inainte de impăratul Justinian), ori dela Ince- 
putul limbii bizantine, dacă imprumutul a avut loc inainte de 
granifa limbii rominești **), ori după dinsa. 

Există Oarecare aversiune față cu admilerea de elemente 
vechi grecești în limba rominească şi incă o mai mare aver- 
siune faţă cu admiterea de elemente romanice şi vechi germane. 
După „Mine acesta e un prejudiţiu care nu poate fi decit dăună- 
tor Sint, Istoriea veche a Rominilor este foarte obscură şi toţi sint 
de părere că numai istoriea limbil romine ar putea să aducă oare- 
care lumină in această privință. Dar ce lumină putem noi 
spera să căpătăm, cind punem cercetărilor graniţe arbitrarii, 
cind din slabele noastre cunoştinți asupra preistoriei Rominilor 
scoatem argumente pentru anumite direcții in cercetarea limbii 
Şi nu permitem prezenţa în romineşte decit a anumite elemente ? 
Aş vrea să atrag atenţiea lectorului asupra unui punct, Cind se 
iăgăduceşte existența in romineşie a niscaiva elemente vechi ger- 
mane, se lăgăduește prin aceasta existența ṣi a oricăror elc- 
mente romanice, pentrucă toate limbile romanice posed in mare 
măsură cuvinte vechi germane şi este imposibil, dacă am ad- 


=) Asupra păreri eñ Dacii ar fi fost stirpit, că nu sa 

Zeus cu Romani, că nu s-ar pute proba că or h vreun Doe she zue 
dim a romină, s-a pronunțat deja Schuchardt (Vokalisinas des Vulgărlateins 

42) în mod negativ contra lui Roesler. Această părore astăzi se poate 
considera ca definitiv probată falsă. Este cu stit mal de mirure că e CH 
sit up noñ apărător în Mohl, Introduction à la chronologie du latin vak 
gairo pag, Di, care tot so mai bazează pe afirmarea tuf Eutropius că „Dacia 
diutarno bello Derebali viris fnerat exbnuasta“ şi pe opiniea din Gerber Grund- 
riss I 410 n d-lul Gaster, „qui le premier a démontré IS! Vinveaisomblance 
de la soi-disant întluence dace, A laquelle an rapportait jusqu'ei plusiours des par- 
tieularites du roumuin moderne «t que le savant romaniste attribue avee infiniment 
plus de raison |!] aux Bulgares tuuraniens «ui au VII siècle envahiront la pénin= 
sule des Balkans et lu troublèrent si profondemont*.—Asapra nesre kriise de 
a pisi elemente dace în limba romină, deta Kopitar ineepind pesta Schu- 
santa, y erupe» ri fc Hasdeu, vezi n mea Introducere În riea lim- 
mă d en ori a ne e son, Do atunci nu s-a mai publicat nenpra acestui 


"71 Este lucru- runoseut că Ọ era reflectat în limba latină 
de ex. Țâpoc — farus, poss fruges, și că această redare eg: 


prin fa avat oe în mod regulat dala n dot jumătate a seculului ` 
Stolz, Lateinische Grammatik în Iwan Miller Handbuch, D Ce Der se 


în vechea grecească în mai li R 
Griechische Grammatik ibid n aaa P devenise deja f (Bragmnun, 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 45 


mite imprumuturi din limbile romanice, să nu se fi strecurat în 
romineşte şi elemente vechi germane, indirecte, dar totuş vechi 
germane. Însă pe de o parte este imposibil de tăgăduit că nu 
s-ar fi găsind in rominește imprumuturi—nu numal indirecte, ct 
şi directe—din limbile romanice (Și nu vorbesc, negreșit, inţe- 
lege doar lectorul, de neologizme, ci de Imprumuturi străvechi, 
dinainte de veacul XIII), pentrucă Rominii aŭ trăit ma! mult incă Im. 
peninsula balcanică decit in Dacia, iar locuitorii aceştei penin- 
sule ai fost totdeauna în contact direct cu popoare romanice, 
care, fără a mal vorbi de raporturile prietenești, au venit în pe- 
ninsulă ca cuceritoare şi ap fundat state, dintre care unele aŭ 
durat pănă trziù incoace în timpurile moderne. lar pe de 
altă parte, dacă un element vechii german s-ar fi strecurat 
in romineşte prin mijlocirea limbilor romanice, ar fi adeseori 
imposibil de constatat că Intr-adevăr prin mijlocirea limbilor ro- 
manice s-a strecurat. Să daŭ un exemplu. Pe verbul citesc, 
care insemncază ‘socotesc, mă gindesc, cred, plănuesc, prubu- 
luesc, imi trece prin minte, ochesc, pun ochiul, imi aleg din 
ochi, fixez cu ochiul locul unde trebue să lovesc, indrept spre 
acel Inc țelul armei mele, nimeresc la țintă, mă gidesc la”, eu 1l 
pun în legătură cu istrorominul hifesc, arunc, țintesc, serbo-croa- 
tul pt. arunc, neogrecul amezäie, văd, mă uit, francezul guetter, 
italianul guailar, privesc, provensal guaitar, pindesc, observ, pri- 
vesc, vechiu german tvahten, stau de strajă, Wache halten, faire le 
guet, şi-l consider ca un element vechiă german în limba romină Să» 
presupunem că acest cuvint s-a introdus in romineşte și In neo- 
greaca prin vreo limbă romanică. Cum s-ar putea proba acest 
lucru? Nu este mai cuminte să stabilesti numai apropierile și să laşi 
hotărirea pe socoteala unor timpuri mai fericite ? Ştiu loarte bine 
câ exislă un mijloc sigur de a eet din incurcătură, anume acela 
că să derivi cuvintul rominesc din limba croată, pe cel croat 
din limba neogreacă, iar pe cel neogrec să-l consideri pur şi: 
simplu ca ncogrec, ori din contra. Asemenea ctimologii sint Insă: 
prea eltine, Asupra posibilității ca limba romină să fi făcut di- 
rect imprumuturi din limba veche germană nu este locul să 
vorbesc aici, 


Cu mult mai ușor se pot proba elementele ncogrece dim 
limba noastră. 

i. Kap avut loc in ele alunecări anteromineşti de sunete; 
strachină —Aospänrun (sic, accent neogrec), testace, schalenförmig. 

2. N-a avut loc In ele vreo alunecare de sunet foarte veche- 
"ominească ` folos—öyskos, profit, Nutzen, cu Z neprefăcut în r. 
Accentul s-a schimbat prin analogiea sufixului e, 

3. Există in ele sunete neogrece: vdroar—fápapos ` pedep-- 
ag, aotistul dela za äzie, cu fonelizmul neogrec fs — 
vs (fs). Ya 

4. Se păstrează accentul grec ` puilimă — situa. 

5. Cuvintul lipseşte în vechea greacă: säliir—mprip, 


H VIAȚA ROMINFASCA 


Trebue numal să se bage de samă la elementele neozrece 
dacă avem a face cu un imprumut direct, ori cu un imprumut 
indirect, de pildă prin mijlocirea vechei bulgare, Un mijloc dea 
ihotări asupra acestui punct este prezența vreunei alunecări de 
sunet imposibile în rominește, cum este cazul cu călugăr, de 
exemplu, care este numai indirect neogrecul xzhóyýapos prin slavul 
kalúger, deoarece in asemenea imprejurări o accentuat nu se 
preface in # accentuat In limba romină. O incercare de a se- 
„para elementele neogrece direct imprumutate de cele indirect 
imprumutate şi In aceiaş vreme de a scoate la iveală pe acele 
elemente care au lost imprumutate Inainte de perioada fanariotă 
(după criteriul că cuvintul se găseşte ori nu se găsește in limba 
veche rominească), a lăcut cu bun succes G, Murnu (Studiu a- 
“supra elementului grec antelanariot In limba romină, Bucu- 


rești, 1894). 


Dupăcum a imprumutat limba romină din limba neogzreacă, 
tot aşa a imprumutat multe şi limba neogreacă din limba ro. 
mină, Asupra acestui sublect vezi G. Murnu Rumänische Lehn- 
Wörter im Neugriechischen, München, 1902 TL La cele spuse de 
Murnu adaug eu următoarele. Limba neogreacă mişună de vor- 
be latinești, ori romanice. Multe iși vor fi trăgind originea din 
latinește, multe din italienește, etc., multe insă işi trag originea 
din romineşte. lată cuvintele pe care le-am gäsit in textele scri- 
se în limba neogreacă curat populară, așa numita zpósmwyņ "ez, 
sa (limba proastă), publicate de Thumb la slirșitul gramaticii 
sale: geriet, Gerti, deminutiv veryúla, vargă, întrebuințat şi des- 
pre o fată naltă şi cu taliea supțire,=dacoromin vargă, macedo- 
romin viargä, albanez lipsește, italian verga, latin wrga (ole 
i véres in e2ă, ke mlă veryúla p-ayapò. Toate fetele sint aici, 
precum şi fata pe care o iubesc. 137.—ton perikălesan i iya- 
téres tu, i miă na ț Iert ena fórema insiko, 3 Ali èna fakioli in- 
‘ĝikò, k-i mikrâteri to hrisó verși. Il rugară fetele, una sā-i adu- 
câ o haină din India, alta să-i aducă un turban din India, cea 
"mal mică să-i aducă varga de aur, 144). Aici aparține perso- 
najul de basmu și numele de familie Xposofspyic.—urlizo, pin- 
desc=dacoromin veghez, maceromin vegliu, albanez lipseşte, ita- 
lian vegliare, latin vigilare (o Håros ton eviylisen apó psili 
rahula, Haros îl pindia depe un virf inalt de munte. 131).—26- 
Jos, nenorocit==dacoromin dor, macedoromin dor, albanez lip- 
seşte, dalmat du/, italian doglia, latin doleo (se fónaxa o 26llos, 
na mu ĉôkis oliyi voltia. Te-am chemat, nenorocitul, ca să-mi 


*) Marnu spune că unicul săă mergător În aceste cercetări ar fi 
Gustay Moyer, Neugriechischo Studien 1, Wien, 1894. Insă în acelas an cu 
neg wi E Aron veel uge limbii și litoraturii ro- 
mine, ed. IL Los » pag. 54—36, nişte notițe asupra acestui subiect, ma- 
„careă privitoare la elemente de deosebite feliuri şi deosebite valori, Din 
stadiile neogrece ale lul Gustay Meyer ef am putut cerceta namal stadiile 
DI şi IV (Elemente latinești si romanice). Studiile H (Elemente slave, alba- 
eze şi romiueşti) și | mi-a fost pănă acom imposibil să le capăt, 


UN SPECIALIST RUMIN LA LIPSCA a45 


dai puțin ajutor. 159).—kaveliris, călăreț= dacoromin călare, ma- 
cedoromin călar, albanez kelinar, kaliur, kalioräs, italian caval- 
laro, latin caballarius (ma na ton ke katevene fu kâmbus kave- 
lăris, Dar iată, câlărețul se scobora deja la cimp. 131).—bâmbos, 
cimp=dacoromin cînfp, macedoromin cîmp, albanez lipsește, dal- 
mat bitomp și kinp, nalian campo, latin campus (isiha pu ine 
ta vună, isihi pu in-i câmbi! Ce liniștiți sint munţii, ce liniştite 
sint cimpiile ! 129).—kardța, trăsură=—dacoromin căru(ă, mace- 
doromin căruță, albanez kurroță, italian carrozzu— carrus4--ucea 
(na alohtera... travuse ti psáða sa karoța. Un cucoș trăgea ro- 
gojina ca o trăsură. 187). — $uvénda, convorbiremdacoromin cu- 
vint, macedoromin cuvendă, albanez kuvănt, dalmat kunvlant, 
italian convento, latin convenlus, conventum (na ho tus longus 
sindroliă, me ta Verlă kuvenda. Sâ trăesc cu pădurile şi să vor- 
besc cu fiarele, 129), — buvendidzo, vorbesc = dacoromin cuvintez, 
macedoromin-albanez-italian lipseşte, derivat imediat din conven- 
lus, conventum (ekuvendiasan polin org. Aŭ vorbit multă vre- 
me unul cu altul. 145).—/ianotremulos, uşor tremurător=daco- 
romin lin, tremur, macedoromin lenis lipseşte, treambur, alba- 
nez lenis lipseşte, trămp şi trem, dalmat tremalo, italian leno, 
tremolo, latin jenis, tremulus (llanotrémuli spiĵa. Scintee uşor 
tremurâtoare, 161).—parakunustizo, a se destălnui cuiva==daco- 
romin cunosc, macedoromin crenoscu, albanez konaştis, dalmat 
komiiask, italian conosco, latin cognosco ab apù tts ki 266i 
mi tu vasiliă Zen parakunusiţin. De aici inainte nu s-a mal des- 
tăinuit împăratului, 191).—ponende, apus=dacoromin apus, ma- 
cedoromin apus jos, albanez poneni, punent vint dinspre apus, 
italian ponente, latin ponens (úlon ton kâzmo yirepsa, ponénde 
ke levânde. Toată lumea am străbâtut-o, apusul şi rāsāritul. 
135).—suşila, săgeată—dacoromin săgeată, macedoromin sä- 
dzeată (sădzitez Papahagi Basme, sudziulă Kavalliotis ; Sfyită 
Dalametra îşi trage originea din neogreaca), albanez lipseşte, 
dalmat salattu, italian suetia, latin sagitta (altă ta mâvra mâtia 
ötan t- aniyoklis kt. otan ta hamilonis, sites me varis. Cind 
clipeşti din ochi şi scobori ochii la pămint, Imi arunci săgeți, 
139). —sela, şamdacoromin şa, macedoromin zue, albanez şaliă, 
dalmat siala, italian sellua, latin sella (o Härondas sérni tus 
niús apó brostá, tus yérondas katópi, ta trileră peĉópula sti sel 
araĉðlazména, Harondas tirăște atirnaţi, pe tineri inainte, pe bä- 
trini dinapol, şi pe frágezit copii la şa. 130).—skdla, scară=da- 
coromin scară, macedoromin scară, albanez şkald, dalmat skiala, 
italian scala, latin scala (skåla ston kâto kbzmo. Scara la cela 
lume. 131).—skamni, scăunaş=—dacoromin scaun, macedoromin 
scamnu, albanez şkămp, dalmat skiiain, italian scanno (páre to 
skamni fe kate fa scăunașul şi șezi pe dinsul, 186).—travi, ` 
trag, =dacoromia frag, macedoromin trag, albanez lipseşte, dal- 
mat fruar, italian tragere, trarre, latin trahere (enas balomatis... 
trâvise éna bâto ke skâtose sarânda mişes. Un ciobotar cirpacii 
a dat odată cu talpa (propriu: a traso talpă)și a ucis patruzeci 


45 VIAŢA ROMINEASCA 


de muşte 151.—ena alohtera... travise ti psáða sa karota Un 
cucoș trăgea rogojina ca pe o căruță. 187). Aici aparţine fra- 
visi, lovitură (me mniă travisiă skotosa sarânda psihes. Cu o 
lovitură am ucis patruzeci de suflete. 151).—ţekuriă, lovitură de 
secure=dacoromin secure, macedoromin-albanez lipseşte, dal- 
mat sčor, italian scure, latin securis (i 2râki... apelâsisan to 
vrăâi na ton htipisun óli ap mniă ţekuriă. Zmeii aŭ hotărit ca 
“sara să-l dea toţi o lovitură de secure. 152). 

Dintre acestea ponende (din Creta) este sigur de origine ita- 
liană. De ce origine sint însă celelalte? Pe vişlizo, kaveldris, 
kámbos, kardța, kuvenda, kuvendiazo, sajiia, séla, skála, skam- 
ni, țekurid Gustav Meyer le consideră ca imprumuturi din lati- 
meşte ; pe verza, verpila, vert, lanotrimulos (pe care-l cunoaş- 
te numai in elementele sale constitutive lends şi tremula) le con- 
sideră ca imprumuturi din italienește ; pe ĉólios, parakunustizo, 
„travă nu le cunoaşte. Pentru fuvenda, kuvendidzo s-ar pute re- 
vendica (chiar contra autorităţii lui Gustav Meyer) o origine ro- 
minească, Conventus, conventum numat in romina şi in alba- 
neza au Ințelesul de vorbă, povestire, vorbire, in toate celelalte 
limbi romanice, In special în limbile dalmată şi italiană, şi tot 
aşa in mediolatină, insemnează întrunire, înţelegere, mănăstire. 
Dacă cuvintul neogrec ar fi lost introdus nu din romineşte, ci 
„din latinește, probabil ar fi căpătat acelaş înțeles pe care-l are 
În celelalte limbi romanice, lar nu tocmal inţelesul pe care-l are in 
“rominește, Să se mai observe că dintre limbile romanice nu- 
mal limba romină posede forma prezentului -ez din cuvintez şi 
că tocma! neogreaca posede alături cu kuvénda un kuvendidzo 
(De altfel -dzo, -idzo sint forme de prezent tot allt de intrebuin- 
afate în neogreaca, ca şi -ez In rominește). 


Aşa stă chestiunea din punct de videre al vreunor impru- 
muturi eventuale pe care le-ar fi făcut limba romină din limba 
greacă, antică, medie orl modernă. Cind cineva cunoaşte deta- 
liile mai sus expuse, pentru cunoașterea cărora, negreșit, trebue 
„oarecare muncă şi oarecare răbdare, dacă dă peste un cuvint ca 
cimbru, al cărui etymon, direct ori indirect, este sigur grecul 
Dänen, va judeca cuvintul rominesc precum şi reflexele sale slave 
„vechiu bulgar čabrū, dubră, polon čõber, dobr, ceh fabr, čubr, 
čibr, serb čubar, rus şi rutean caber) din punctul de videre al 
legilor fonologie! romineșii şi slave, și va constata că conform 
-acestor legi din fú- dela inceputul cuvintului 0bp8pov se putea 
dezvolta sunetul č numal în rominește, pecind în limbile slave 
trebuia să se dezvoalte, in vechea bulgară și, în polona f, în 
ceha f, In serba £ Şi dupâce va constata acest lucru, mergind 
mai departe, fiindcă cunoaşte detaliile mai sus expuse, nu se va 
speria de posibilitatea existenței a niscaiva elemente vechi gre- 
cești în limba romină şi va conchide după toată dreptatea ca 
cimbru este un cuvint vechiă grecesc in această limbă, pe care 
-apol dela Romini l-ati imprumutat Slavii şi Ungurii (2ombor), a- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 27 


fară numai dacă nu va admite că vechiul grec fiumbron a de- 
venit dumbron în vreun dialect neogrec dintre acele care africa- 
tizeazā pe 1 inainte de ş+-vocală, şi apol din acel dialect neo- 
grec s-a răspindit la Romini şi la Slavi, O asemenea presupu- 
mere, macarcă puţin probabilă, maf ales că limba neogreacă nu 
cunoaște în marea ei majoritate decit pronunțarea Bimwra, tot 
m-ar fi așa de curioasă şi de simplistă ca aceia că cuvintul ro- 
minesc e imprumutat dela Slavi or! (incă şi mai simplist) dela 
Unguri. Putea să o facă aceasta Cihac, pentrucă pe vremea lul 
nu se cunoşteau in acel grad ca astăzi raporturile limbii romt- 
meşi! cu limbile invecinate pe de o parte și istoriea limbii romi- 
peşi pe de alta. Dar astăzi, dupăce-ți probez eŭ lucrul, să te 
scobori incă mai pe jos decit Cihac și să-mi spui că cimbru 
Lan imprumutat Rominii dela Unguri, iar Ungurii Lan impru- 
mutat dela Slav] ! „cimbru este ungurul săcuesc csămbăr, acest 
din urmă a venit dela Slavi, lar cuvintul slav a venit din gre- 
ceşte în timpuri vechi“ ! Scurt şi cuprinzător. Cum să nu crezi, 
dacă spune DI. Weigand? As Sea —Din chumărat, minios, 
năcăjit (Avram Corcea, Palade poporale 13), clumăresc, ‘à lua 
gust amăricios, vorbind în special despre vin’ (Laurian), clumă- 
ros, 'cum e gustul guluei şi al porumbelor' (Baronzi, Limba ro- 
«nină şi tradițiunile eï 1, 105). ciuuriueze, *'Rominii din Siretiù 
înțeleg sub ghințuri nodurile ce se fac în corp, cinl singele din 
cauza recelei se inchiagă, şi care cauzează dureri şi slăbăciune 
de nerve. Cind cineva capătă aceste noduri se zice că e cim- 
murluii, că s-a ctumuriuit” (Marian Descintece 199), ciumurlu- 
Zulă, 'constă în o slăbăciune a trupului provenită dintr-o muncă 
forţată sad dintr-o beţie năstrușnică, ce ţine 3—4 zile de a rindul! 
dŞezătoarea IL 130), 'cind omul are această boală I! dor toate 
<iolanele, tot trupul' (Șezătoarea V, 57), ea am făcut o grupă 
şi am pus-o în legătură cu italianul cimurro, ‘O boală parti- 
culară a unor specii de animale patrupede domestice..., în 
urma cărela curge din nas într-una un fel de lichid ca apa. 
Se zice şi despre om. A avea cimurro se zice despre unul 
care e in toane rele ori minios' (Tommaseo). Şi să se bage 
de samă cum cimurro italian pe de o parte insemnează un sola 
de boală, și anume un fel de gulunar, lar pe de alta foame rele, 
minie, şi cum In rominește clumuriuesc pe de o parte inseamnă 
boală, iar clumărat, chamăros, clumdresc pe de alta inseamnă 
minios, năcăjit, amării, acru. Este evident că acelaş proces se- 
masiologic a avot loc în vorba italienească cimurro, ca şi In ro- 
minescul cimmur, dela care eù deriv toată grupa clu mărat —ctu- 
snăresc—ciumăros — ctumaur uesc --clumuriulală, Nu trebue să vie 
în mintea culva, care va judeca macar cit de cit asupra lu- 
-crului, că rominescul chumur=italianul cimurro ? Evident că 
da. Tot atit de natural trebue să vie In mintea unul om, 
care cunoaște raporturile dintre limba romină şi cea greacă 
expuse mal sus, care nu se sperie ca de o gogoriță de even- 
duale elemente vechi greceşti în limba romină, şi care totodată 


45 VIAŢA ROMINEASCA 


cunoaşte lonologiea romanică, în special pe cea romină, că ur» 
grecesc open Get, dezvoltat in yopobgpovs supt influința analo- 
gulul de înțeles zatáčýovs, se potriveşte foarte bine, şi din 
punct de videre al lormei şi din punct de videre al ințelesului, 
pentru a explica originea italianului cimurro şi a rominului cin- 
mur. pooh poj inseamnă scurgerea sucurilor. |n greceşte mal 
sint insă doù cuvinte care însemnează scurgerea sucurilor, a- 
nume attert, şi argon. Supt influința luy sazatiet xa- 
tápos a căpătat ai gură poň o formă alăturată ynuobppovs. 
Din acest Humúrrus tocmai cimúrro trebuia sā iasă în italie- 
neşte din punct de videre al sunetului, şi tocmai chumiir trebuia 
să iasă în romineşte. Inţelesul de scurgerea sucurilor s-a păstrat 
in italienește in mod foarte bătător la ochi. Macar că mal puţin 
bătător la ochi, acest înțeles de scurgerea sucurilor s-a păstrat 
insă şi in cuvintele rominești, căci acea boală cu ghinduri şi cu 
dureri In tot trupul, pe care o reprezintă cuvintele cřumurluesc, 
ciumuriuială, a fost considerată de popor ca un reŭmatlizmu, 
rheumatismus, 'psvpasauic, adecă lot ca o scurgere de sucuri, 
Cuvintul jawpart aude într-adevăr şi el tot scurgere de sucuri insem- 
nează, şi medicii grec! printr-o scurgere de sucuri explicaa o- 
riginea acele! boale care dela dinşii încoace tot retimaliamu se 
numește in toate limbile civilizate (afară de ungureşte). Ce cauză 
vor fi dind medicii de astăzi reumatizmului, nu ştii, dar popo- 
rul romin La dat aceiaș cauză Cast medicii greci: o scurgere 
de sucuri. Asupra lul ctunmurinesc, ctumurluială inainte de mine 
a cercat Tiktin să dea o etimologie (Pe ciumärat, ciumäresc, 
ciumăros €l nu le cunoaşte), anume le-a pus în legătură cu cea- 
mur, cuvint de origine turcească, ce inseamnă påmint hlelos frà- 
mintat și amestecat cu pae tocate, care serveşte la facerea pă- 
reților unor case: adecă se face cineva, cind e bolnav de ctu- 
merluială, moale ca ceamurul ! Eù am dat etimologiea de mai 
Sus Şi am pomenit câ cuvintul rominese ciumur a fost împru- 
mutat de Unguri : csâmăr, greață, indispoziție. Atita La fost de 
ajuns să alle DI Weigand şi a şi găsit soluţiea din punctul său 
simplist de videre : „Philippide spune lucrurile tocmai pe dos“, 
exclamă D-sa, „Rominii aŭ imprumutat cuvintul dela Unguri, nu 
din contra“ ! Da ciumăral, ciumăros ? „Acelea sint derivate dela 
cimnă* ! A [ace asemenea derivări, inseamnă a întoarce ştiinţa 
ron.inească cu o sulă de ani inainte de Cihac. Eù nu zic că am 
numai decit dreptate, măcarcă ctimologiea propusă de mine e 
foarte probabilă, dar să afirme cineva asemenea... (dacă aş [i de- 
licat la vorbă, ca DI Weigand, indată aş găsi cuvintul) cu atita 
singe rece, trece intr-adevâr peste margmile inchipuirii.—In ciu- 
rică—aopizris şi chuzilă—xbptăăcc eù am găsit două motive pen- 
tru care ar pute fi considerate ca elemente vechi grecești, pro- 
nunțarea lul o ca în și alricatizarea lul A. DI Weigand face in- 
timpinarea următoare ; „cturică—xopiaais, Ciurilă — gäe: (či 
inainte de accent se preface In Au: cireașă, ciureaşă, etc. nu 
sint o probă pentru un vechiu grecesc 5)“, Prin acest incurcat. 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 4 


chip de a se exprima DI Weigand a voit să spună că “ciurică 
şi «lurilă nu conţin nimic In ele care să probeze o pronunțare 
tu a lui », din cauză că în cireașă, şi incă şi în alte cuvinte, se 
observă o prelacere a lul ci in chu" se zice de pildă clureașă. 
Deci dela capul locului s-a zis cirică şi cirilä şi numai prin 
posterioara prefacere a lul ci în clu aù rezultat actualele ciuwrică 
şi cinrilă'. Cind argumentează astfel, DI Weigand uită că nu e 
vorba la ciurică şi clurilă numai de pronunțarea Yu a lui », ci 
şi (mai ales) de alricatizarea lui $, de prelacerea lui 4 în č. Dar 
vorba milă nu-l justă, pentrucă implică o prealabilă cunoaştere 
a unui lucru: U/I un lucru pe care l-al știut. DI Weigand nu 
Ştie nimic și m-a știut mclodală mimic asupra chestiilor acestor, 
de imprumuturi din grecește in romineşte şi din romineşte în 
ceşie. | s-a permis însă de DI Vollmâlier să facă recensii 
Kritischer Jahresbericht şi mā inlundă, spre mai marea edifica 
a filologilor din Germania, cu ciureşe. Cum să mai stau de vorbă 
cu D:sa ? Ce să-l spun ? Ce să-i explic? De unde să încep?— 
Despre ciutură cu zic aşa: „Substantiv. 1. Vas de lemn, 
cu care se scoate apă dintr-un puț. Hama, situla, modiolus ; 
seau A puiser; Schuipleimer. 2. Vechii romin. Vas de lemn, cu 
care se aduce apă dela fintină, Hama, situla ; sean ; Eimer. Bi- 
blia 1688 pag, 16', 258°, 260*. 3. Un vas de lemn cu pintecele 
turtit şi rotund. Lagoena lignea ; facon plat de bois; platte höl- 
zerne Flasche. 4. Partea dela coada pipei care se ține în gură. 
Prostomis ; bouquin; Mundstück der Pieile. 5. Vaisseau fixé de 
distance en distance A la circonférence d'une roue hydraulique 
pour recevoir l'eau motrice, auget Dame Terminologie poporană 
150. 6 O roată de moară de apă cu fusul vertical. Librata rota 
aquaria ` turbine; horizontales Wasserrad Dame Terminologie 
148, 7. „Moară mică cu roata în apă* Vicia Glosariu de cuvinte 
dialectale. Parvat molae aquariae ` petit moulin å cau; kleine 
W assermihle. Cuvintul se mai găseşte In limbile turcă (clotra), 
albaneză (clotră, clutură), sirbā (cuiu ah ungară |ciutora), neo- 
greacă dela Paros qem, G. Meyer sub cuvintul albanez), în 
toate părţile cu ințelesul 3. Numai cuvintul unguresc in afară de 
înțelesul 3 mai are şi ințelesul A. Foarte probabil la bază a fost 
ințelesul 3 ori ceva analog (vas pinticos): kiúlula, deminulivul 
lui Aigin vin: ‘orice vas gol și pinticos' Passow. De acelaş 
origine este italianul ciotola, cupă, pahar.“ Şi iata ce intimpi- 
nare face DI Weigand : „ciutură (forma citură o lasă Philippide 
la o parte, pentrucă nu-i convine) sigur că nu este un impru- 
mut direct din vechea grecească, penirucă se găsește in toate 
limbile balcanice și s-a putut introduce in rominește ori din 
limba ungurească ori din cea bulgărească.” Aşa proceda Char, 
Orideciteori găsia un cuvint rominesc prin vreo limbă străină, 
numai decit il considera ca imprumutat din limba aceia. Foarte 
comod! Pe clutură, de pildă, Cihac, dupăce La inşirat refexele 
din limbile turcă, albaneză, bulgară, neoslovenă, sirbă, ruteană, 
ungară, l-a hotării că-i turcesc. Sigur că a tras la sorți. "Toi as 
4 


w VIAŢA ROMINE ASCA 


a procedat şi DI Weigand, decit Dan a scos din pălărie doi 
sorţi, unul cu limba bulgărească şi altul cu limba ungurească. 
Eù, cind m-am hotărit să consider pe ciufură ca un cuvint romi- 
nesc de origine veche grecească, pe care apol îl vor fi imprumutat 
din romineşte diferitele limbi balcanice precum și limba ungurească, 
am avut oarecare motive. Mal Ton am avut motivul că din kiu- 
fula conform cu alunecarea sunetului rominească tocmal ciutură tre- 
bula să iasă în romineşte, Apoi am avut motivul că cuvintul ro- 
minesc ciutură are şapte înțelesuri, invremece reflexele lui din 
limbile străine au numai unul din aceste şapte înțelesuri, In sfir- 
şit am avut motivul că cl se mai găseşte Incă într-o limbă ro- 
manică, anume în limba italiană. Ce motive au avut însă Cihac 
şi DI Weigand, cind au considerat pe clutură, unul ca de ori- 
ginė turcească, far celălalt ca de origine bulgaro-ungurească ? 
Poate DI Weigand să probeze că chutură este cuvint băştinaş 
bulgăresc ori băştinaș unguresc? Ori, daca-l consideră DI Wei- 
gand pe ciutură ca imprumutat in bulgara şi în ungureasca din 
limba grecească, poate Dan să probeze că conform cu fonolo- 
giea bulgară şi ungurească ar fi putut eşi din kiufula bulgăres- 
cul ciutură şi ungurescul ciutora ? Şi dacă-l consideră DI Wei- 
gand pe ciutură ca imprumutat in bulgara și In ungureasca cin 
limba grecească, poate D-sa să ni explice cum se face că Bul- 
garii şi Ungurii ap derivat din grecescul xiros pe kiúlula cu a- 
jutorul unui sufix latinesc -ulus * „Simur*, zice DI Weigand, „Si- 
gur că chutură nu este un imprumut direct din vechea grecească 
pentrucă se găseşte In toate limbile balcanice şi s-a putut intro- 
duce in romineşte ori din limba ungurească orf din cea bulgă- 
rească.“ Mai sigur nici că se poate | Sigur că pămintul nu se 
invirteşte inprejurul osiei sale, pentrucă de multă invirtiturā ar 
căpăta oamenii boală de mare! Dar notița câ „forma cifură o 
lasă Philippide la o parte pentrucă nu-i convine* ce haz are: 
Forma cifură se găseşte numai In dicționarul Tut Polizu, un dic- 
ționar suspect. lar deminutivul cilurea se găsește numai in- 
tr-un loc din Ispirescu Basme 330: „Să-mi cauţi două citurele, 
răspunse vulturul... Căută ursul citerelele.* Adecă dacă citam 
forma citură, ce folos ori re pazubă aş fi avut eù de acolo ?.— 
Despre ciocan zic eu între altele următoarele : „Neogrecul fukáni 
a lost pus în legătură cu vechiul &recese äng Miklosich Tür- 
kische Elemente | 38), este insă mai degrabă==rominul ciocan, 
pe care Bizantinii l-au imprumutat dela populațiea romanică a 
peninsulei balcanice. Deia Bizantini ag imprumutat apoi Perșii 
atit jocul cu mingea cit şi cuvintul“. La acestea intimpină DI Wei- 
gand: „Natural că lucrurile s-aă petrecut țocmal din contra, căci, ab- 
stracție făcind de motivele de fapt, nu peate cuvintul pers cřu- 
gaw ceaugan să fie un imprumut din limba bizantină“. Natural ? 
m poate să fie un cuvint persan imprumutat din limba gre- 
cească ? Mai ales că sint şi „Motive de fapt* !—Și acum știți 
care e motivul pentru care caut eu zădarnic elemente vechi gre- 
cești in limba romineasca ? ÎI spune Di, Weigand: „Philippide a 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA SU 


i j —¥bpos [sic], căci n-a băgal de samă că 
ost indus in eroare prin pur — pas [sic], că í i 
a este un cuvint moştenit din latineşte.“ Va să zică, atunci 


“cind Miclosich explica pe giur din yòpos prin reflexul în gura 


ui » ca ñu, el, bietul, nu știa că ghur s-a introdus 
pna e vremea cind limba romină era incă limbă Wi 
nească ! Și cind am scris ea in Festgabe für Mussafia pag 50: 
„lur n-ar fi putut proveni din "pas, dacă Te nu s-ar oys: 
dus într-un timp cind latinul g Incă nu incepuse a se pre ceai a 
alricata 2. cu alte vorbe dacă giur n-ar fi un otet an alc 
snînesc. De acest solu, adecă elemente vechi greceş an af 
mineşti sint cuvintele care vor fi discutate mai departe; cin 
am scris ci aceste lucruri, nu ştiam că giur esteun ana anie: 
rominesc. Ziceam anteromânesc, drept, dar se mg DE pasi 
Weigand, cù numai ziceam, dar nu şi cugetam! Şi m A che 
tocmai acum DI Weigand că cuvintul giur este moșteni ` o 
tineşte. Si doar DI. Weigand recensiea acelul arficul al Sa in 
Festgabe lor Mussafia o face în Kritischer Jahresbericht! Şi doar 
in recensiea-acelui articul, in care cu am spus că giur e S 
element anferominesc, în recensiea tocmai a acelui gene m 
acuză că n-am băgat de samă că giur cun cuvint reg ep artă 
Kolossal, ar zice un Neamţ. Nouă, Rominilor, ni vine pe limb 
altă vorbă faļā cu o asemenea ip gar ea E ei 
, „ Ştim noi, ştim cu okt), n-ail . Veigand, c 
pe aa a in limba romină prin limba latină. EL. şi ce sae 
de aici ? De aici iese tocmai că, dacă s-a putut gege? Wa 
in limba rominească prin limba latină, apol tot așa și a 59 T 
vinte greceşti s-au putut introduce in limba perete pa 
limba latină, că adecā e foarte probabil că vor fi existin e ag 
mineşte și alte elemente vechi greceşti ! Dar să nu ni ia A 
«em vremea degeaba invăţind pe un cal băâtrin la en pă e 
vecem la altă consecință ma! gravă a faptului că un o 
Weigand a ajuns să aibă atita influinţă. 


ameni care nu trebuesc să aibă putere, pentrucă a- 
ger dinsa. Aşa li-l firea lor. O anecdotă Private, e 
acest fapt povestește Miron Costin la a doua domnie a lui Ra- 
«ul Vodă cel mare: „Avea o slugă Radul Voda incă pre r 
pilăriea sa, căruia socotind că nu-i este hirea de moi Asie “a 
iea dea mină, iară boerie nu-l da. Ce el, văzindu-se Ge rg 
rindul altora, pe hirea omenească ce este pururea si en A 
v så hie inire cel de cinste şi de frunte, s-aùŭ rugat mm Ge 
Jitului şi boerilor să Radului Vodă pentru dinsul, s$ rar 
hie uitat, hiindu-i slugă de atita vreme şi aşteptind in oaie 
+tăpinu-său să hie şi el între oameni. Grâit-aui boerii cu o 
pentru d, să nu hie uitat, ca o slugă veche ce era, că şi slu- 
gile in nădejdea stăpinilor săi, să agiungă şi el a hire intre = 
meni, mai mult slujesc, Räspuns-àù Radul Vodă boerilor: «Mie 
să nu vi se treacă cuvintul vostru nu mi se cade. lară eu știu 
hirea omului că nu-l de boerie. lară „daca-l voiă weg Aë 
voea domniilor voastre». Şi a doŭa zi Lan chemat și La 


52 VIAŢA ROMISEASCA 


vătăjiea de divan, care era de cinste in zilele Radului Vodă, şi 
aprozii de divan cit mai de cinste nice la o domnie n-ai fost. 
Cu urșinice mulți şi cu cabaniță cu jder și cu hulpi imbrăcaţi, 
şi ori la cine si la ce boerin mergea cu carte domnească, in pi- 
cioare sta boerinul pină ce celia cartea, - N-au trecut săptă- 
mina, aù și venit jalobă din tirg la divan dela nişte femei pre 
acel vătav de aprozi nou. pentru silă ce le făcuse şi le bătuse 
în tirg. Au căutat Radul Vodă la boeri şi l-au zis: «Aa nu 
v-am spus că acest om de bocrie nu este? lară câtră dinsul 
aŭ zis: eko măre, incă pe bocrie n-am apucat a-ţi zice». Şi 
au și zis armaşului: «le-i girbaciul». Şi au pus de Lan dat 
300 de toege”, 
In dovă felluri se manilestează firea omului care nu merită 
să albă o putere ori o inlluință oarecare. Mal intiiu se starte 
de dinsa, jet Tese din fire, iși pierde cumpăâtul. Apoi se serveşte 
de ea nu pentru a lupta pe faţă, ci pentru a lupta pe din dos 
cu şeapte şi cu intrigi, 
DI Weigand, cu defectuoasa cultură pe care a prins-o depe 
ici depe colea, inzestrat insâ--cela ce nu-i contestă nimeni—cu 
puterea de a străbate din fuga calului dealuri şi văi in curs de 
luni de zile In şir, ar fi putut fi un organ folositor in organizmul 
vreunui stat, dacă i s-ar fi incredințat alta slujbă, nu acela de 
şeful unui seminar filologie. D-sa, din cauza aceştei interver- 
tiri de roluri, şi-a perdut cumpâtul. Aşa se poartă, că pare că 
ar fi stăpin în ţara romineasca, iar Rominii ar fi un fel de säi. 
batec], care trebue să asculte orbește de sfaturile şi hotăririle, 
care de care mai nesâbuite, ale D sale. Dă pe hominii mace- 
doneni Huluarilor, da sfaturi Academiel romine şi vrea să-l im- 
pună publicarea a anumite opere, lrimete felicitări aceștei inalte 
instituții cu ocaziea vreunor hatăriri luate de dinsa (care-i con- 
vin D-lui Weigand) şi-i recomindă, fără să fie intrebat, colabo- 
ratori la dicţionarul limbii romine, stă citeva ceasuri prin dife- 
tite localităţi romineşti şi alā cu toate. acestea preciz că sint 
3000 de Bulgari in Buzău, 7000 de Bulgari in Ploeşti, 2000 de 
Buluari în Cuteana, 7000 de Bulgari in Alexandria, etc., schimba 
numele localităților din romineşte In bulgāreşte şi preface pe Pu. 
tinei in Putenic,.. mă rog, ca in Satul lui Cremene. Şi se supăra 
amarnic, dacă intimpină vreo Impotrivire, dă din pictor şi ame- 
mnță, Vorbe grele, ca neruşinat, stupid, H curg din gură. Un 
biet primar, intrigat poate de faptul cà acest invâțat, care de 
ahiel câlAtoria inarmat cu tot feliul de teşcherele dela autorită- 
țile din Bucureşi, se interesa mai mult de CH Bulgari sint prin 
diferitele localităţi, decit de alte chestii, l-a chemat la primărie 
Să-i cerceteze inca odata hirtiile. „A avut nernşinarea (Unver- 
schämtheit) să ma cheme incă odată la primărie,* exclama Di 
Weigand. (VNI Jahresbericht pag. 242). DI. G. Pascu a avut 
indrăzneala să-l scoată la iveală citeva din numeroasele slâbă. 
ciuni. „Cine scrie asemenea siupiditute (Blödsinn) nu merită sa 
fie luat ia serios,* exclamă Dl. Weigand cu ocaziea unei neri- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSC 4 Ka 


novate elimologii a D-lui G. Pascu (Vezi pentru aceste diferite 
lapte articulele D-lui G. Pascu din Arhiva laşi Noembre 1907, 
lanuar 1908, şi Dialekte der grossen Walachei von G, Wei- 
gand in VII Jahresbericht pag. 234 sqq). lar dela Lipsca vin 
fără incetare ştiri pela ziarele romineşti despre activitatea D-lui 
Gustav Weigand. Una tipică s-a publicat ln Universul din 4 
lulie 1909: „Ce frumos ar îi fostsă se vadă şi Rominii In acest 
convoia istoric. Ne-ar D văzut lumea ţara şi neamul In realitate, 
ne-ar fi văzut pe noi cei din regat, pe Transilvăneni, pe Buco- 
vineni, Bănăţeni, Basarabeni, Macedoneni, ne-ar fi vazut in rea- 
litate in unitatea noastră etnică și culturală. Noi um f fost 
mindri că in cele mai frumoase costume ce ar fi fost am fi re- 
prezentat ţara şi neamul. Dar lucrul nu a fost să fie cum 
trebuc, nu doară că Rominii nu au fost invitaţi, dar pen- 
trucă cererea D-lui prolesor Dr. Weigand de a se „trimite cos- 
tume dela teatrul naţional s-a lovit de un articul din legea tea- 
trelor. Noi ştim însă că în alte vremuri tot acest articul nu a 
fost atit de sever. Dacă intervențiunea D-lui profesor Dr. Wei- 
gand a rămas fără rezultat, adăugâm câ Daa s-a ostenit pentru 
aceasta numai şi numai să vadă țara şi neamul rominesc, pe 
care D-sa cu udevărul îl iubeşte, cit mai frumos şi cit mai 
demn reprezentate...* DI Weigand iubeşte neamul rominesc ! laca 
o fericire, care trebuia în adevâr să se facă cunoscută tuturor 
Rominilor prin ziarul Universul. Domnul Gustav Weigand ne 
iubește ! Pare că ar fi vorba de impăratul Napoleon ! i 
Cu toată indolența noastră rominească, devenită proverbială, 
care ne face intre altele să suferim dind din umere. batjocurile 
străinilor, Late uneori în gura mare chiar în propriea noastră 
țară, cu toată indolența aceasta, tot s-a găsit pe ici colea citeunul 
care să releveze in treacăt slăbăclunile D-lui Weigand. II ve- 
nise odată la gind, de pildă, că a descoperit Meglena, care fu- 
sese inainte de D-sa cunoscută şi răscunoscută din toate punctele 
de videre, şi ca am scos la iveală cam in batae de joc această 
ciudata pretenție, Altă data DI losii Popovici n-a mal putut su- 
feri părtinirea cu care DI Weigand vorbia despre Bulgari In- 
tr-un aşa numit seminar filologie rominesc, precum şi neexac- 
titâțile publicate de DI Weigand asupra dialectului bănățean, şi 
a protestat prin graiă şi prin scris. Altă dată DI G. Pascu a 
infruntat, în mod aspru dar drept, chipul defectuos in care asiu- 
diat DI Weigan dialectele rominesti, părtinicea ša fațā de Bul- 
gari, şi in genera) slaba sa pregătire ştiințilică. Ca să-şi rāz- 
bune, DI Weigand n-a gasit nimic mai bun de fäcut decit, pro- 
ftind de influiaţa pe care o are, să intervină prin scrisori calom- 
nietoare pela diferite reviste in sensul ca să ne impiedice pe 
mine, pe lusit Popovici şi pe G. Pascu de a mal publica ceva 
prin tevistele acelea. Mie, care nu pomenisem nimic despre 
Meglena pe vremea acela și aveam trecere pela Convorbiri Lite- 
rare, iatā ce scrisoare mi-a trimes cu intenţiea ca să Impledece 
pe losil Popovici de a publica ceva in acea revista. „Prea o- 


54 VIATA ROMINEASCA 


norate Domnule Coleg, Aseară, pecind stam după şedinţa semi- 
narială la un pahar de bere inpreună cu elevii mei, am aflat 
dintr-un izvor sigur spre marea mea surprindere că D-voastră aţi 
ajutat pe Popovici să-și publice articulul din Opinia. Acest ar- 
ticul eù nu l-am cent şi nici nu mă interesează să ştiu ce scrie 
un Popovici despre mine, imi este apoi indiferentă părerea pe 
care marele public o are despre mine şi despre activitalea mea, 
Ţin însa foarte mult la judecata şi la părerea puţinilor bărbați 
competenţi, cu care se poale discuta In hRominia asupra chestii- 
lor filologice, şi printre care pe D-voastră vă socotesc in prima 
linie. Fiindcă nu-mi pot explica procedarea D-voastră altfel de- 
cit că Popovici m-a calomniat cumva pelingă D-voastră, vă rog 
să-mi comunicaţi despre aceasta, Popovici nu va suferi aici din 
căuza aceasta niciun neajuns, pentrucă acest individ este prea 
mizerabil (der Mensch ist viel zu erbărmlich), ca să ţin soco- 
teală de dinsul. Nu pot admite ca Intre noi dof, care lucrăm in 
acelaș direcție, pentru a râăspindi adevăr și lumină asupra unor 
lucruri, asupra cărora stăpinesc incă în țara D-voastră părerile 
cele mai extravagante, să se ridice un zid din cauza intrigilor 
unul mizerabil calomniator (eines elenden Verleumilers), care va 
fi destul de caracterizat atunci cind vă vola spune că niciunul 
din compatrioții lui ce aici nu este în relație cu dinsul (dass 
keiner seiner hiesigen Landsleute mit ihm verkehrt). Onoratul 
meu coleg Suchier, cu care adesea am vorbit despre D-voastră, 
apolt DI Grumăzescu din laşi, în sfirsit oricare membru al se- 
minarului de aici, Pușcariu, Stinghe, Rădulescu, Săvescu, etc. vă 
vor Spune, dacă-i veți intreba, că niciodată n-am vorbit des- 
pre D-voastră decit cu cea mai mare consideraţie, și chiar acum 
de curind mi-am etprimat bucuriea că tocmai D-voastră aţi fost 
insărcinat să lucraţi marele dicţionar. Aştept un răspuns prie- 
tenesc și sint al D-voastră cu totul devotat, Gustav Weigand, 
DS Aţi primit al cincilea anuar al mei? Lipsca, 24 lanuar 
18995, En nu m-am lăsat ademenit de linguşirile D-lui Wei- 
gand, şi am trimes un manuscript al D-lui Popovici la Convor- 
biri Literare cu rugămintea de a fi publicat, tar puţintimp după 
acela am publicat in Omagiu lui Tit Maiorescu o notiță asupra 
pretențiel D-lui Weigand de a fi descoperit America. La scri- 
soarea D-lui Weigand am râspuns, dar aşa fel, că săi dan a 
ințelege că nu mă volu lăsa inșălat de  linguşirile  D-sale la a- 
dresa mea, nici de insultele D-sale la adresa lui Popovici, Ar- 
ticulul lut losif Popovici insă a rămas ingropat în cartoanele 
Convorbirilor, Se vede că DI Weigand linguşirile câtră mine 
le-a mai repetat și câtră alţii.— Şi a prins mare cludă pe mine 
DI Weigand şi cind a văzut că am publicat un studiu in Zeit- 
schrift fur romanische Philologie, pe care făgăduiam să-l continuă, 
a trimes D-lut Griber o cartă postală cu următoarea scurtă In- 
trebare:  „Ptea onorate D-le profesor, Vă rog să-mi spuneţi daca 
aprobați etimologiile pe câre le-a publicat Philippide în Zeit- 
schritt.“ "DI Gruber, care n-avea de unde să ştie că in- 


UN SPECIALIST ROMIN LA LIPSCA 15 


tr-ọ scrisoare câtră mine acelaş domn Weigand mă ridica in 
slava ceriului— ceia ce l-ar fi deschis ochii poate—şi care in a- 
ceiaş vreme e mai slab în bălâmăle decit mine, a săril in sus 
speriat şi, ca să nu-l creadă cumva DI Weigand că-l prost, a şi 
tăspuns tot printr-o cartă postală: „Ferească Dumnezeu, eù nu 
aprob etimologiile lui Philippide“. Di, Weigand şi-a Irecat mi- 
nile şi in entusiazmul succesului a scris pe cotorul unui mandat 
postal trimes la Viaţa Rominească următorul ordin: „Nu mai 
publicaţi prostiile lui Pascu, căci habar n-are de filologie.* Ce 
fericit ar li lost DI Weigand, cind ar fi reuşit ca prin şoaptele 
D-sale călră mine, câtră D! Grober şi câtră redacţiea Vieţei Ro- 
mineşti să ne impiedece pentru totdeauna de a mai publica ceva, 
şi pe Lost Popovici, şi pe mine, şi pe G. Pascu! Asta eo 
fericire depe vremea inchuizitorilor. cind se ardeau cărțile pe ru- 
guri. Dar cel puțin inchizitorii Iimpicdecau pe fată pe oameni 
să-şi publice gindurile, şi nu din punctul de videre al lor 
personal, ci din acel al religiei creștine. Istalalt, profesorul 
de la civilizata Lipscă, vrea să incâtuşeze gindul liber al unui 
om din răzbunare personală, şi pe ascuns, prin scrisorele şi prin 
intrigi. Mal frumoasă purtare nici că se poate. Numele ce i s-ar 
cuveni ar trebui imprumutat vocabularului obişnuit d-lul Wei- 
gand. Dar este vremea să sfirşim. Dacă-şi aduce aminte lec- 
torul, eu dela acest vocabular trivial al D-lui Weigand am ple- 
cat, cind mbam propus să dau pe față slăbiciunea sa D-sale 
și a școalei D-sale. Dacă cel puţin n-ar fi injurat oamenii, Lag 
ñ lăsat poale în plata lui D-zeu, pentrucă doar sun că inpreju- 
rările sint mai puternice dech mine ṣi că cerc marea cu dege- 
tul cind voesc să deschid ochil connaţionalilor mei şi compalri- 
aților D-sale. DI. Weigand insă injură oamenii ai aceasta m-a 
facut să-mi ies din sărite Dintre lectorii mel sint unia care se 
vor fi convins de adevărul celor spuse de mine In privința ac- 
tivităţii ştiinţifice a D-lui Weigand, dar sigur cà nu este nici- 
unul care să nu se fi convins că ar trebui Di Weigand să se 
ferească ca de foc de a mai da oamenilor epitete ca— mi-l ru- 
şine că trebue să le pomenesc— stupid (vezi V. R. vol, XV pag. 
27), ori neruşinat (vezi mai sus pag, 52), ori mizerabil (vezi mai 
sus pag, 54). 


Adaos 


La cuvintul vighet (V. R. vol. XV pag. 28): Dan losii 
Popovici şi Nic. Drâganu imi fac cunoscut că acest cuvint In- 
tr-adevăr îşi trage originea din wie geht es, dar 1) nu-i de ori- 
gine rominească, ci ungurească, 2) nu-i de origine populară, ci 
e un termin de cărturari, născut și întrebuințat intiiù în biurou- 
rile de comerţ ungurești, 3) nu inseamnă 'Hausierer, marchand 
ambulant, colporteur, coropcar', ci ‘Reisender, commis voya- 
geur, Va să zică vigheț cel real e un cu totul alt cuvint de- 
cit vighef cel fals al D-lul Weigand. Acest din urmă, pe care 


56 F VIAȚA ROMINEASCA 


DI. Weigand ni dä ca un cuvint rominesc, popular şi cu înţe- 
lesul de coropcar, este imposibil să-și tragă originea din toie 
geht «s. Cel dintiia, care e un cuvint unguresc, cărturăresc, cu 
înțelesul de commis voyageur și nâscut în biurourile comerci- 
ale magh'aro-evreești, unde limba curentă e maï mult incă nem- 


țeasca decit ungureasca, cel dintiiú vighej, ungurescul vigicz, e 
foarte posibil=wie geht es. 


La cuvintul 7olapfel (V, R. vol. XVI pag. 35): Dl D 
Russo imi atrage atenţiea că Tollapfel e Eierapfel, adecă pătlā- 
gea vinātă, şi trimete la Mever's Konversationslexikon sub So- 
lanum şi Gemlisepilanzen II No. 1. Va să zica după DI Weigand 
‘nā lilice analtă, aroşă ca mirdzeane” ar fi insemnind ʻo floare 


[adecă o fata] inaltă și roșie ca o patlagică vinătă ! 


A. Philippide 


SONETE 


Turnul Babel 


Cu indrăzneală-un punct de intrebare 
Sfruntā, pe vremi, a Cerului mistere ; — 
Sa rabde, Dumnezeu avu putere, 
Destul de mult, semeața'i incercare. 


Dar il opri din falnica 'nălțare 

Cind îi simţi nesocotita vrere... 

Şi orice gind, de-atunci, zădarnic cere 
Atit de sus să se ridice 'n zare. 


— Babelic turn, măreața ta ruină 
Nâsculu-s'a din setea de lumină 
Ce pururea pe om va să! ucidă, 


Căci visul tău în veci o să rivnească 
Spre lumi, de unde să se prăbușească 
Din cărămidă peste cărămidă. 


Cara poeţi 


Vă vreau, poeţi, cu inimi irămintate ` 
Doriţi, vr ai rideţi, plingeţi. Firea 
Să'şi oglindească 'n voi nemârginirea 
Alcătuirii sale variate. 


Şi sufletele [ie-vă 'ncercate 

De patimi cit de multe, Fericirea, 
Durerea şi minia şi iubirea 

Să clocotească 'n voi amestecate. 
Precum de fulgere se 'ncarcă norul, 


Aşa să vi se'ncarce 'n suflet, dorul 
De-a vă ‘nälja prin cunoștinți cuvintul, 


Ca "n armonii să'i intrupaţi prisosul, 
Slăvind un singur paradis: Avintul... 


Şi-avind un singur Dumnezeu: Frumosul. 


Mihai Codreanu 


Ulița Rădășenilor 


Livezile de pe ulița Rădăşenilor incep să inflorească, în pri- 
măvara aceasta, ca şi acum şaizeci de ani: dar dintre oamenii 
vechi cari au sălășluit pe aici puţini tare se mal bucură azi de 
lumina soarelui şi de strălucirea florilor. 

E foarte mult de-atunci; pe atunci era vremea lul Moguoro- 
gea, a lui lon Creangă Năcăuaș, a lui Flâminzilă ei Ochila. Pe 
atunci umbla cu pa;l mârunţi pe uliţa noastră moş-Bodringă cu 
fluerul supt suman, și era fericit că-l incălzeşte un noû soare şi-i 
minzie vintul primăverii. Se arăta cu un zimbet trist, din um- 
bra căsuţii lui, şi Pavel Ciubotaru. Vasile Fieraru işi deschidea 
abloanele cavalier, aţița focul şi pornea foiul. Trecea cu poteap: 
non și In straele cele mai bune, pâșind rar după tactul cirjil, pā- 
rintele Neculai Șoldânescu zis și popa Buliga. Şi guspodarul 
lon Savin şi Dumitru Ploiţa şi alţii işi arătau fețele cinstite la 
pori, ieșeau lingă podeţuri şi prindeaă a vorbi despre roada cim- 
pului și a livezilor. Cireşii ert bătrini dela căsuţa «domnului Erni- 
le» pe-atunci erau mai tineri, dar tot umbreau ulița şi se um- 
pleau de flori ca de o spumă uşoară; au inflorit şi azi, pe cind 
oamenii cei vechi aproape toți dorm în țintirimul dela Oprişeni. 

Eat am mai ieşi! odată să vâd strada nouă pietruită şi in- 
tru citva civilizată. Paşii oamenilor sună sonor pe caldarim: 
lămpi Washingihon se înnalță trufaze in două ori trei locuri, 

Mă intilnesc cu Ploiţoaia, femeie veche; cu părintele Ion 
Savel, om vechii. Poate numai el singuri mai stăruesc din lu- 
mea de altădată ; au fost contimporani cu toate minunatele lu- 
cruri povestite în «Amintiri»; au vorbit cu lon Ştefănescu, zis 
mal tirziu Creangă, şi cu crişmărița care a fost aşa de frumoasă 
şi de darnică, care avea vin bun şi ochi frumoşi, Toate aces- 
lea Sau petrecut cu citeva zeci de ant înnainte de ane naște noi. 

Stau de vorbă cu aceşti oameni din vremi de altădată şi 
la povestirile lor trecutul se reclădeşte. lata casa cu No. 48. 
Aici a locuit în anii cincizeci Pavăl Ciobotaru şi au stat in gazdă. 
ucenicii Catichetului, Erau băeţi dela munte, voinici şi veseli. 
Dormeau pe Ian aşternule cu lăicere aspre, lăccai cu rindul 
mincare pentru toți din tainul adus de părinţi, umblau la școală 
şi nu prea, şi se năcăjeau cu mi-ți-i-ni-vi-li. Ciubotarul era un 
om sărac și cu sănătatea cam şubredă, ciştiga cu grei ciţiva so- 
rocoveţi cosind şi bâtind in cuie ciubote de piele de vaca. Sara 
sta la taclale şi la poveşti cu dascălii, Uneori noaptea sulerea. 
de năzbitiile lor, căci Măcăii eran oameni cam aspri, cu obice- 


ULIȚA RADAȘENILOA 59 


iori cam sălbatice. Soba pe care ap dărimat-o cind cu poștele 
şi-a făcut-o el singur la loc, cioplind cărămida cu ciocanul ciu- 
botărici, şi soba aceia strimbă st plecată într'o parte a mai du- 
rat multă vreme, dar n'a mai încălzit pe Pavăl, căci el de tinâr 
a murit şi l-a dus pe drumul tuturor, întrun sicriu siniliu, pä- 
rintele Neculai Șoldănescu. 

Despre această cuvioasă faţă bisericească, am aflat că era 
foarte iubitoare de cele sfinte şi ținea la mare pref băutura, a- 
dică singele Domnului, precum şi celelalte petreceri laice. Sfin- 
ția-sa locuia tot pe ulița noastră, intro căsuță care azi sa lăsat 
pe spate și caută spre pămint, parcăa odihnă, Astăzi locuiește 
în ea domnul Andriescu, scriitor de jalbe. Pe atunci era im- 
prejmuită cu un zaplaz lucrat cu meșteșug din lierăstrău; şi pä- 
rintele Buligă, care mai era un om cam fudul si lăudăros de 
felul lui, eşea în ogradă supt cele două răchiţi bâtrine, se așeza 
pe un scaun şi sta acolo cugelind, ca un boer din vremea ve- 
che. Era îmbrăcat cu anteriă de suvaiă, incins cu taclit, şi, 
stind pe ginduri, luma dintr'un ciubuc lung de trei cofi şi sor- 
bea dintr'un felegean de calea. Dar după cit ştiaă cunoscuţi, lu- 
leaua ciuhucului n'avea tulun şi îclegeanul turcesc era gol; căci 
aşa era fälos din firea lui, părintele Buligā. Uneori ieşea in 
stracle-i frumoase și pâșea măreț pe uliţă, avind în mină o 
cirjă de protopop. Dar de multeori işi lăsa mindria şi boeria, 
şi se incurca cu dascălii dela Paval Ciubotaru. Alunci își ri- 
dica poalele anteriului în briū, se prindea de după cap, la joc, 
cu flăcăi şi ajungea ca cel mai din urmă dintre pravoslavnicii 
creștini. lar moș Bodringă făcea de mulleori drumul pină la 
crişmărița cu pricina, aducea vin de cel bun, nebotezat, „zece 
parale oca, şi cinta cuvioșilor din Nuer. Se zauduia casa și bie- 
tul Pavăl se temea să nu i se dărime soba. Moș Bodringă, pri- 
etinul dascălilor, tovarășul lor de vremuri bune şi rele, avea a- 
șezarea cam peste drum de ciubotar, şi stăpinea o câsuță mărunlă 
in fundul vgrăzii, şi dela căsuță locul se lăsa repede și prāvā- 
latie inspre uliţă. ` 

In Pi detii moș Bodringă, după moartea babei, la 
cițiva ani, sa gindit să intindă un praznic, şi după multa strā- 
duință, cu ajutorul prietinilor lui Humuleşteni şi alții, a intins 
la soare, cam pe la Sfintul-Gheorghe, o masă lungă incărcată cu 
străchini pline de plachie, sarmale şi alte bunătăți. Pe cind 
creştinii adunaţi cinsteau un pahar dulce şi incepeau a prâznui, 
dintr'odată o năvală de nouri sa imbulzit de-asupra lirgului și 
s'a rupt intro ploae grozavă, şi tot praznicul moşneagului l-a 
dus şuvoiul la vaie, în mijlocul drumului. Aşa, na avut parte ` 
moş Bodringă să prăznuiască amintirea babei lui, pesemne unde 
fusese răposata o femeie tare In clonţ şi făcuse zile fripte moş- 
neagului cit trăise cu el. Şi sa mingliat moș Bodringă, gin- 
dindu-se că precum tunau nourii cerului, aşa tuna şi gura fară 
măsele a babei lui, odată. Și cu prietinii lui, Humuleștenii şi 
alții, se ducea la crișmărița cea bună la inimă, care era fata vor- 


N 


"0 VIAȚA NOMINEASCA 


nicului dela Rădășeni şi care işi petrecea tinereţa cu voebună 
intr'o crișmă ce și azi trăeşte la marginea unei dumbrăvi, intre 
“Oprişeni şi ulița Rădășenilor. Ce frumoasa era vieaţa, și cum 
uitau invăţăceii gramatica și ohtoicul cind ieşea llincuţa cea fru- 
moasā în dumbrava de mesteceni; şi avea un tulpan verde pe 
“cap şi venea rizind cu minecile s"ilecate, aducind chef şi voe- 
“bună, ochi șireţi şi vorbe cu ințelesuri. ! 

Intr'un lirziu, cind lucea luna plină și slorăia sirăjerul in 
“şanţ supt un podej, se Intorceaù cintini de inimă albastră. 5i 
“toți mahalagiil dormeau, căci se culcaseră, ca de obiceiă, odata 
scu gâinile; iar cintecele nu-i puteau trezi; și cind conteneau In- 
wăţăceil, incepea undeva privighetoarea şi venea o adiere din 
livezile inilorite. Atunci se oprea Ștelânescu lon, zis Creanga, 
şi grăia: «la statt, mai băeţi, ş'ascultați, l-auzi cum îi zice pri- 
wvighetoareas. 

Astfel a petrecut moş Bodringā şi şi-a urmat prietinii şi 
la bucurii şi la năcazuri. Prietin a fost cu ti şi cind găzduiau 
la Vasile Fieraru, care cra un om ciudat şi slädäus ca şi nico- 
vala și ciocanele lui. In această casă, azi strada Rădășeni No. 36, 
ai petrecut o toamnă. Şi intr'un rind, pe vremea ploilor moc- 
nite, la vreme de noapte, pe cind stăteau Macaii la sfat cu fie- 
rarul și cu moşneagul, aud vaete şi chemări, Es afarā, şi văd 
prin intuneric şi ploaie, in mijlocul drumului, o momiiaţă, «Care-i 
acolo, bre? strigă fierarul. En sint! răspunde un glas de fe- 
meie. — Da de ce strigi şi chemi?—Vai de mine, oameni buni, 
m'am inglodat şi nu mai pot ieși din bein ie Auzind această 
tinguire, a păşit in ulița. cu indrăzneală, și cu ciubotele lucrate 
de Pavâl, gliganul Ion Mogorogea, şi precum ridicase cindva în 
spate un car de lemne, asemenea a ridicat şi pe babă şi asco- 
s-o la liman. lar botinele el, care rămăseseră in ben, s'a dus 
și le-a adus Ştefânescu lon, 

Așa era strada noastră pe vremea aceia. ` Acuma aa pre- 
făcut. Totuși au râmas livezile cu frumuseţile lor; și 'n nopți cu lună 
plină cintă pustnicile privighetori ; Şau mai rămas clean bătrini 
“ce-și aduc aminte de lucrurile şi de oamenii despre care vor- 
beşte marele povestitor dela Humulești. Amintiri şi morminte : 
asupra lor licăreşte un ochiu și-o lacrimă ; din negură și din ne- 
cunoscut le scoate cu un zimbet cel ce-a fost lon Creangă. Ceva 
“din sufletul lul mai pluteşte parcă prin aceste locuri, de aceia 
poate i-a mai râmas străzii noastre ceva din poezia trecutului ; 
“de aceia poate mai cintă in livezi privighetorile, și de asta mulți 
„din cei cari dorm în ţintirim la Oprişeni incă oan fost uitaţi. 


Mihail Sadoveanu 


—— 


- 


Ré 


A N 


INFRINGE-TE, O MUZA... 


er .—— 


Înfringe-te, o muză cu imnuri de aramă, 

Ecou al legii drepte, din nepâtruns noian, 

Tu glas muiat in flacari, cind furia te chiamă, 
Sbucnind scintei din sufet, ca lava din vulcan } 
Strunează-ţi «irz zăbala miniei... mai aşteaptă, 
Dar cind suna-va ceasul, la rindul tău, vorbeşte. 
La pindă pin' atuncea te wta, stai deşteaptă, 

lar tremurul revoltei pe buze “ţi impetreşte ` 
Înnâbuşă în tine o dreaptă răzvrătire | 

În veacul Asian care ne risipim ființa 

Ca apa 'n uragane spre rod sau pustiire, 

Cind nu vezi decit ura turbind şi neputința A 
Cum cearcă 'n van să miște poveri în neclintire, 
Cind vezi zdrobiţi Samsonii sub templele 'n căderc- 
„ — E cel mai tare acela cen friu are putere. 
Astfel ades’ oceanul, un val abia 'ncreţeşte.... 

Ci până la furtuna ce stă'n apropiere, 

Culege-te, —tăria de-o stringi in îrine, creşte, 

În fața tuturora, sus fruntea desvăleşte. 

Treci albă, o zeiță ce'şi poartă calm cununa, 
Ce dă tirziu pedeapsa, —dar pentru totdeauna, 
Ce forța incordindu-şi in braţul ci de stincă, 

Să prăvălească poate oricind, — dar nu vrea incă? 


Mergi totuşi, —soarbe lumea In ochiu-ți insetat. 

Şi toți acei Cen umbră urzesc vre un păcat 
Vinturători de martă de biiciu, drept artă mare, 
Apostoli ai minciunii cu ginduri schimbătoare, 
Cu răutatea 'nfiptă în inimi ipocrite 

Cu merit de paradă In forme aurite. : 
Toţi mici şi mari ce poartă drept semn neindoios. 
Vățărnicia 'n zimbet ascuns. invidios, 

Deia pigmenul vremei steril, coclit in fiere 

Şi până la tribunul fricos ca o muere, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Ce-i gata la răspintii să pălmuiască-o lege, 
S'asmute jos poporul, să cenzureze-un rege, 
Toţi cei ce zi şi noapte simt patimii arsura, 
Şişi vad pe drnjdii viața pierduță, răvâşiță, 
Amicul ce te vinde sporind in duşmani ura, 
Toți, toți, —să te privească cum mindră, liniştită, 
“Saluţi, din mers de glorii, păduri in adiere, 
Tăcută, —fruntea "pn umbra gindirilor severe ! 


“Priveşte 'n aste inimi cu ochiu-ți arzător, 

. Şi cind se intreba-va, urai, cel blind popor: 
„Pe.cine o să cadă, din lumea risipită 

Al ochiului tău trăznet ?—cu fruntea umilită 
Privindu-şi fiecare nelegiuirea 'n sine, 
* Cutremurat să-și zică: «de n'ar cădea pe mine!» 


t Dar păn atunci,— mergi încă, senină, rece, mută... 
„De dinşii nu s'atingă din toga ta, o cutà.... 

Și toţi mişeii aceia vor tremura de-acum 
“Vazind cum uriașe, în pulberea din drum, 
"Culcată la picioare-ţi, minia ta de zeu 

Îşi reazămă de liră, calm, unghia-i de leu! 


(V. Hugo,—Voix intérieures) D. Nanu 


weenn me eaa 


Aplicarea Legii învoelilor agricole 


Rezultatele generale ale nouei legi 


Din cele ce am constatat în acest studiu, rezultă că noua 
dege a invoelilor agricole a dat rezultate mulţumitoare în primul 
an de aplicare sch a fost bine primită de săteni. 

In primul rind, sătenii au ciştigat prin noua lege un func- 
ționar foarte util lor, inspectorul agricol, un protector la vreme 
de nevoe, căruia îi este incredințată supravegherea aplicării legii"). 
“Tot inspectorul agricol este acela care previne conflictele agrare, 

i prin aceasta el aduce servicii reale intregii ţări. asigurindu-i 
iniştea de care are nevoe pentru o normală dezvoltare, 

Legea a realizat un alt progres, d'an cum am văzut, prin 
instituirea comisiunilor regionale, care şi-au îndeplinit rolul cu 
mult tact, reuşind să armonizeze interesele celor două clase şi 
să prescrie în mod anticipat soluţiunea conflictelor agrare "1 

Islazurile comunale, iarăşi, au dat rezultate mulţumitoare, 
-după cum am probat cu cifre, şi credem că cu timpul chiar så- 
Zen vor cere să fie transformate tp lucemării, mai ales că sta- 
“tul şi-a luat sarcina de a distribui gratuit intrun șir de ani 

nta necesară pentru sămânarea islazarilor cu plante furajere. 

În comunele unde s'au constituit islazuri comunale, sătenii 
au mai ciştigat prin noua lege siguranța că vitee lor vor avea 
în viitor hrană, că islazurile nu vor mai fi sâmânate cu altceva 
decit cu plante de nutreţ. 

Prin distribuirea gratuită a siminţei plantelor de nutreţ 
şi prin primele ce constitue legea, prin art. 58, tuturor agriculto- 


1) S'au intentat de cătră inspectorii agricoli în anul trocnt 1.657 acţiuni 
pentru contrarenţiuni ee SÉ 

2) Sintem toarte ți că instituţiunea Inspectorilor agricoli, pre- 
em și acel: a comisiunelor regionale, au fost păsite utile, aproape couto- 
mitent cu noi, de cătră un, atit de competent și cu antoritate ca d. 
i fost 


Th. Rosetti, preşelinte ui miui superior, (Vezi discursul rostit la 
Renat, în ziua de 3 Docombrle 1909), erf 


CA VIAŢA HOMINEASCA 


e 


rilor, cultura acestor plante se va răspindi, aşa incit în viitor 
va H posibilă o creștere raţională a vitelor,—ceia ce vine toc- 
mai la timpul potrivit, odată cu deschiderea graniţelor cătră. 
Austro-Ungaria. 


Obligaţiunea contractului scris bu numai că va pune mai 
multă regula și mai multă siguranţa in învoeli, dar va împedeca 
manifestarea multor neînțelegeri. 

Pe lingă aceasta, contractele scrise vor forma un material 
toarte important de cercetat, pentru a cunoaşte in amânunțime 
raporturile agrare dintre proprietari sau arendaşi şi săteni, 


Obliguțiunea registrelor va impedeca pe viitor ca să se 
mai ivească discuţiuni cu ocaziuneu rătuelii şi va feri pe unii 
proprietari sau areodași de tentaţiunea de a opri zile de lucru 
sătenilor, pe alţii de a uita din zilele muncite de săteni, 

In caz de conflicte, la juriecată, registrele vor lamuri pe 
judecător asupra dreptății fiecăreia dintre părți. 


Ceia ce încă n'am arktat pănă acum ca resultat absolut și 
netdgătuit al legii, este cà dijmuitul, care da în trecut naştere 
la atitea conflicte, se face la timp, legea prescriind termene ur- 
EA dela 15 zile la 30 zile pentru această operaţie, și pe- 

epsind cu distituirea pe administratorul de plusă care n'ar 

proceda din oficiu la dijmuit, dapă cererea uneia din părți, -—iar 
pe partea, din cauza cărei s'a intirziat dijmuitul, supunind-o la 
o amendă de'a 500—1000 lei. 

Acesta este un punct foarte important cistigat de săteni 
ca rezultat al nouei legi. 

Intirzierea dijmuitului aproape a dispărut din țară. Nu 
se mai aude de dijmuit, ca sub vechiul regim, care să nu se 
efectueze până în Martie. 

Proprietarii sau arendaşii care int incă recalcitranți au 
fost daţi in judecată şi au capâtat maximum de pedeapsă, 1000 
lei amendă, plus pluta daunelor cauzate sătenilor A 

Deasemenea. au dispârut din partea proprietun ilor şi arenda- 
şilor, din cauza dispozițiunilor art. 5, actele arbitrare, ca acelea 
de a impedeca pe săteni de a-și ridica recolta deja dijinuită depe 
cimp, opuindu-i alte datorii neprovenind din contractul de aren- 
dare à păminturilor pe care recolta a fost produsă, sau pentru a 
torța pe săteni a se nent la muncile respective in epoca cuvenită. 
Pedeapsa pentru astfel de contravenţiuni este dela 200 — 500 lei ; 
ceia ce desigur va impedeca pe proprietar sau arendaş a cumite 
astfel de fapte arbitrare °). 

1) Cităm ca exemplu cazul uromiasului din comuna E. jadeţul Arges. 


3) Cităm o ame de 200 lei, Inată pentru astfel de contraventie de 
arondașul din comuna B., judeţul Dfov, > 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE 65 


Au mai dispărut, grație dispozițiunilor art. 54 şi următorii, 
măsurătorile fr sistemul pogoanelor mari, cînd era vorba ca 
sătenii să muncească la proprietar sau arendas, şi al pogoanelor 
mici, cind era vorba de a li se da pămint în arendă. 

Maăsurătorile falșe ce s'au găsit pe aiurea au fost aspru pe- 
depsite de judecători, după cererea părţilor sau a inspectorului 
agricol '). 


Legea, pedepsind aspru pe primarul care n'ar veghea la 
respectarea prescripţiunii din art. 96, anume aceia ca ţăranul 
să nu poată fi executat pentru două zile ale săptăminii, Vinerea 
şi Simbata, a curmat un alt mare abuz ce se comitea sub va- 
chiul regim, cînd sătenii munceau siptămini întregi dearindul 
numai pe tarlalele proprietarului sau ale arendaşului, neglijind cu 
desăvirgire pe ale lor. 


Ca rezultat al legii mai avem pe acela că au dispărut 
toate actele arbitrare şi abuzurile pe care le săvirşeau pro- 
prielarii sau arendaşii. : 

Tanainte vreme proprietarul sau arendaşul era ca un senior 
feudal pe moşia lui. Cast seniorii Evului Mediu, aveau o armată, 
cameni inărmaţi, Turci, care păzeau persoana şi moşia sa. Pro- 
prietarul sau arendagul era şi judecător, căci el decreta pedap- 
sele pentru dulictele sătenilor sau câlcarea angajamentelor ?), | 

Tocmai aceasta este una din cauzele pentru care proprie- 
tarii sau arendaşii critică legea cea nouă. Un proprietar, criticind 
legea, pa spunea că astăzi, sub noul regim, dacă săteanul nu se 
invoeşte cu munca la el pe pretul ce i se impune, are nici un 
mijloc de constringere asupra lui. Innainte vreme îi da vitele 
afară din izlaz, sau îl ameninţa că-i confiscă recolta depe cimp. 
Azi nu mai sint posibile aceste abuzuri, căci imediat țăranul 
reclamă inspectorului agricol, care fie pe calea judecății, fie pe 
cale administrativă, impiodecă să se execute constringerea. 

Innainte vreme, cind proprietarul sau arendaga] avea nevoe 
de sătean, îi promitea pămint in condițiuni avantajoase şi pentru 
mulți ani, dar, odată nevoia trecută, fâcea uitată promisiunea, 
iar săteanul n'avea nici un mijloc să oblige pe proprietar a-şi 
respecta angajamentele, 

1) Chim oaral arendașalui din comuna C., judetul Buzou, care a fost 
condamnat la $5000 lei despăgubiri și amendă, al arendaşului din comuna A., 
judeţul laşi, procum şi al arendagului din comuna B., acelaşi judet. 

Cunoastem alt az în jud. Arges, unde pro rul, amenințat fiind eu 
durea în judecată de inspectorul agricol, a despăgubit pe săteni, cure și-au 
retras atunci reclamațiunea. 

2) Găsim în contractele vechi dispozitiuni ca ncosteu ` 

Proprietarul va psi, cum ta crede de cutiință, pe fiecare locuitor 
găsit cu furturi sau făcînd stricăciuni. 

Locuitorii, care nu vor manei bine porumbul san nu vor curăţi locarile 
date lor de mărăcini, vor da 40 lei de ha., fără nici o altă hotărire judecă- 
torească (Vezi contractele în vigoare în anul 1906, jad. Mehedinţi). 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


Astăzi săteanul reclamă inspectorului agricol, care chiamă 
pe proprietar în judecată pentruca invoiala să fie respectată '). 

Innainte vreme săteanul executa orice i se pretindea de 
proprietar san arendas, 

Azi insă, dacă săteanul se consideră neobligat, nu se exe- 
cută decit in cazul cind va fi găsit vinovat, pe cale judecă: 
torească, 


Cit priveşte ruşfeturile, putem spuna că şi ele sint pe cale 
de a dispărea,— deoarece sătenii pe de o parte au devenit mai 
independenţi, nu mai consimt a plăti ruşteturi, iar pe de altă 
parte inspectorii agricoli sint fără crutare cind descopâr exis- 
tența unui ruşfet *). 

O altă inovuţiune însemnată a legii, care a dat rezultate 
fericite, este protecțiunea acordată muncii naționale. Se ştia 
că innainte vreme muncitorii agricoli străini năvâlcau în fiecare 
primăvară în țară el concurau pe sătenii romini la muncile a- 
gricole. Noua lege, prin art. 37, nu permite intrarea in tară a 
muncitorilor străini decit cu o prealabilă autorizaţiune a Consi- 
liului superior, dată în urma unei anchete făcute în iocalitute de 
inspectorul agricol. 

Deasemenea, prin mijlocire, inspectorilor, se intocmesc liste 
de muncitorii disponibili din diferite părţi ale ţării, ceia ce uşu- 
rează cu mult angajarea lor de cătră marii cultivatori, pe a că- 
ror moşii nu se află brațe suficiente. 

Arensile au scăzut si ele, chiar dacă nu până la maximum, 
insă s'au redus simțitor din ceia ca erau innainte, după cum 
am set cind am discutat rolul şi activitatea comisiunilor re- 
gionale. 


Salarile s'au ridicat prin efectul legii. Acesta este un 
lucra constatat de toată lumea. Se plătesc muncile chiar peste 


1) Un caz în comuna O., judeţul Mehedinţi, unde arendașul a promis 
că lasă osoarele sătenilor. În toamnă însă le ja ogoarele (porumbiștele). 
Inspectorul reclamă și judecata obligă pe arendas et ține angajamentul. 

Alt caz, din comuna L, judetul Argeş: arendasri face învoeli de rä. 
mintari pe 2 ani, al doilea an insă, dă afară pe sătenii învoiţi. Inspectorul 
agricol intervine, jadecătarel obligă pe proletar să rospocte învoinla. Så- 
tenii reintră în mosie pu cale judecătoreusceă. 

Abuzuri de acest fel erau numeroase snb vechiul regim, dur po atunci 
săteanul nu avea nici un mijloc să le curme, 

2) E destul să citim cazul unui domn inspector din jadețnl R., care, 
in una din inspecţiunile făcute în judeţ, a descoperit că sătonii seceruu pe 
cimp niște pogoane de rușfet, și a indemnat pe săteni a nu mai continua 
secerațul, dooarece ruștaturile sint interzise. 

Proprietarul, cn să nu'și vadă griul nosecerat, a fost nevoit să plă- 
tească sătenilor prațari exagerate, 

Un alt srendas din comuna Me, județul Buzau, deși avea angajați pa 
săteni prin contract În munei de rosiet, sătenii dertarind că au primit banii 
la facerea contractului, cu toate că nui primise in realitate, și-a văzut 
contractul anulat, după cererea inspectorului agricol. 


„i 


APLICAREA LEGII INVOELILAOR AGRICOLE 67 


minimum TL In Romanați s'a plătit hectarul de seceră gi 24 lei, 
minimum fiind 16 lei. 


Chiar cind se transformă sumele datorate de săteni pentru 
arendări de pămint în munci, săteanul nu mai este expus u se 
achita executind numai muncile cele mai grele, seceră sau prașilă, 
căci comisiunele regionale, după cum am văzut, au hotărit ca 
săteanul să execute froforțional din toate muncile care consti- 
tuese munca complectă a unui fel de cereale, 

Innainte vreme ştim cit era de încărcat săteanul: toate 
sumele ce le datora pentru pășunat, pentru arendări de pămint, 
pentra avansuri luate ia iarnă, pentru cumpărare de nutreţ vi- 
telor sau hrană familiei sale, sau instrumente de munch, era 
transformate în pogoane de saceră, praşilă sau cărat. 

Din această cauză, el îşi neglija cu desăvirşire muncile 
respective, care sint şi cele mai principale, pe pămîntul său, și 
cu toata acestea tot răminea cu munci neexecutite, care i se 
socoteau peste valoarea reală, drept clauză penală ?). 

Săteanul sau se achita, dind tot numerarul ce-l avea, tot 
ce cistigase întrun an, sau răminea dator, şi pentru aceste 
d i i se stipulau dobinzi fabuloase”). Chiar pentru siminta 
dată de provrietar sau arendas i se percepea o dobindă de 30°/o. 


Ca abuzuri care au mai incetat putem cita și acela că sa 
rezerva o întindere ridicolă de izlaz, aşa incit vitele n'aveau ce 


să pască, 

Mai mult decit atit: se specifica in contracte clauze ca 
acestea : chiar sătenii care n'au vite sint obligați a plăti erbă- 
ritul a două vite *). 

Astăzi izlazurile trebuesc măsurate, vitele numărate de două 
ori pe an, conform art. 34, și e fixat de comisiuni numărul 
vitelor care se pot întroduce la hectar, 


Alt abuz care s'a suprimat este acela care privea sămința 
în contractele de dijmă. 

Innainte vreme in contractul dijmei la taria, deşi proprietarul 
lua toată recolta, totuşi sămința era procurată de sătean, ceia 
ce era nedrept. Astăzi comisiunile regionale au hotărit ca sà- 
minja să De procurată de proprietar, pentru partea ce i se cu- 
vine ce dijmă. 

S'a mai suprimat şi abuzurile cu pindăritul. Azi paza hol- 


1) Vexi cazurile citate de d. inspector general Garoiid, în ruportul 
său din Noombrie 1909, 

2) In contractele vechi găsim că preţurile din contracte, drept clauză 
penală pentru muncile uate, erau mai mari decit preturile obişnuite 
chiar eu 2, (Vezi Ancheta ugrară din 1907, învoelile agricole, p. Vi-n). 

3) D. Ionescu, fostul procuror ganeral la Curtea do din lasi, el- 
tează cazuri în care se luan dobingi de 1200 la sută pe an. legea, în grt 
52, prevede că nu se pot sti dobinzi mai mari de 3", pentru datorii. 

4) Vezi ancheta a a Ministerului de intorne, pag. XVI, 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


delor trebue să se facă de oameni angajaţi de săteni. Nu se mai 
aude de ciorărit, goricârit şi alte taxe de acest fel. 


In resumal, principalul rezulta! al legii a fost că au încetat 
abuzurile la care erau expuşi sătenii şi care prin vechimea lor 
deveniseră mai respectabile decit chiar drepturile, căci, după cum 
zice Voltaire, „nimic mai respectabil decit un abuz îmbătrinit* '). 

Acest rezultat este foarte de samă, căci ceia ce exaspera 
pe săteni, sub vechiul regim, era nu atit creşterea arenzilor, cit 
mai ales abuzurile și actele arbitrare, tribulaţiile ce sufereau. 

Sătenii înțelegeau oarecum de ce li se percepea de cătră 
arendaşi arenzi din ce in ce mai superioare, căci ştiau că și 
aceștia plătesc proprietarilor arenzi din ce în ce mai mari, dar 
nu puteau să înțeleagă mizeriile din fiecare zi ce li se făceau, mai 
ales întirzierile de dijmuit, prin care pierdeau munca unui an 
intreg şi erau expusi să capete pelagră, amenzile de tot felul 
ce cargeau pe capul lor, sau expulzările nejustificate din izlaz, 
rătuelile nedrepte *), ete. 

Protestau, din cind în cind, contra acestor abuzuri și acte 
arbitrare, prin revolte. 

Este de sperat că, in viitor, abuzurile fiind în imposibilitate 
de a se produce, grație noei legi, țara va fi cruţată de neno- 
rociri ca cea din. 1907, căci cessante causa, cessat effectus. 


In al doilea rind, ca efect general al legii avem pe acela 
că țăranii, văzindu-se protejaţi, au căpătat conștiință da perso- 
nalitatea lor şi nu se mai lasă a fi nedreptaţiţi 9). 

Pe de altă parte, s'a petrecut o adevărată schimbare în mer- 
talitatea lor, cind au văzut judecători amendind pe proprietari 
şi arendași pentru contravențiuni la Legea invoelilor agricole 4). 
Pănă aici şi-au închipuit, ceia ce era foarte periculos, că legile țării 
sint făcute numai in contra lor şi că jadecătorii sint plātiți să-i 
amendeze numai pe el, 


— 


1) Pentruca cineva si'i facă idee de abuzurile ce sufereau sătenii. 
n'are decit să cotoaseă din Ancheta ugrură „invoalile agricole, p- XVI si 
urm., clauze extrase din diferite contracte. Faptul că sint trecute in eon- 
tracte serise ne arată că ele se considerau ca legitime. 

2) Amenzi pentru rătueli nedrepte sau dat multe sub imporiul nouel 
legi. Cităm cazul arepdașului din comuna F., judațal Ilfov, 

3) Sa zis că țăranul nare curajul să reclame. Noi am avut ocaziu- 
nea să ne convingem că țăranul, sub imperiul nouei logi, roelamă cu dropt 
sau chiar fără drept, contra oricui, 

Cităm cazul foarte tipic, cunoscut nouă personal, cînd sătenii au recla- 
mat pentru măsurători false pe unul din cei mai muri proprietari din tarà 
yi fruntaș politie. E regretubil că sa constatat că reelamuțiunea lor era 
fondată. 

4) S'au pronunţat în anul 1909 de judecători amenzi de 33,611 lei in 
oke Dolj, Prahova, Ilfov și lași, Numai în Dolj amenzile însumează 
ei. 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE Ka 


Proprietarii şi arendașii mau fost măpăshuiți prin noua 
lege. In ancheta intreprinăă de revista pei ada Agrico- 
la“ 1, toți marii cultivatori răspund că legea le-a adus fò- 
loase, ca d. ex. siguranța executării muncilor angajate, posibilita- 
tea de e, încasa prin perceptor datoriile din pășunat, stabilitatea 
prețurilor; proprietarul e mai sigur sub toate raporturile, şi in 
nici un caz legea nu l-a atins, adică nu l-a nedreptăţit. 

Un alt efect al legii a fost acela că proprietarii şi arenda- 
şii au inceput să se obişnuiască cu ascultarea legilor şi să nu 
se mai considere in afară de legi ca până acum 3). 

Mulţi proprietari, am avut ocaziunea să ne convingem, au 
intrat anul acesta de bună vos în legalitate, fâră a mai fi ne- 
voe ca inspectorul agricol să recurgă la judecată. 

Teama de a nu-şi pierde prestigiul faţă de săteni, prin che- 
murea lor in judecată, determină pe proprietari sau arendaşi să 
se conformeze legii. 

Inspectorii agricoli nu s'au arătat dușmani marei proprie- 
taţi, ci au căutat să ţie cumpânu dreaptă, căliuzindu-se de pre- 
ceptul: respect proprietăţii, respect muncii. 

N'au dat dreptate sătenilor, cu orice preţ şi în orice caz, 
după cum sar putea crede "1 


Se atribue legii rezultate funeste pentru săteni. 

S'a susţinut astfel că unul din rezultatele generale ale 
nouei legi a învoelilor agricole a fost acela că proprietarii sau 
arendașii au inlocuit arendările făcute sătenilor in dijmă, in jude- 
tele unde se obisnueşte această cultură pe o scară întinsă, prin 
arendări în bani *), 

Vom arăta, în cele ce urmează, că cei ce cred că legea a 
avut acest rezultat se ingeală. pă 

In adevăr, luind anii 1907 şi 1909 *) şi comparind, după sta- 
tistica Ministerului de Domenii, arendările în bani cu arendările 


1) Vezi Rominia Agricolă, Anul Illea, No, 50, 51, Sa. 

2) Cităm cazal al unui proprietar, care, urmind concepțiunea ve- 
che, considerindu-se în ufură de Igi, a reclamat d-lui prim-ministru pentru o 
amendă luată intro contravențiune invoelilor agricole, cerind ca re- 
clamajiunea săi fie pusă în discuțiunea Consiliului de ministri, care să-i ri- 
dice Ka dată de cerere dia h 

daştem cin pectorii au stărult pe proj i 

a supune judecăţi ii pe ce nu munciseră bine gt en a pri = 
nat pe gg să însă la muncă, înfierind pe sătenii ca nu-și respectă anga- 
jamentele. 

Dealtfel şi instrucțiunile primite de tori dela Consiliul superior 
al agriculturii sint În acelaşi sens. Vozi circulara No. 2199, pag. 1L 

4) Vezi Radu Mandrea, op. cit, pag. 3). 

d) Laăm acești ani, pentrucă unul este anterior legii, iar altul 
terior, In același timp n'avem statistici agricole după fe posesiuni Lag 
pentru acesti doi ani, 


Za VIAȚA BOMINEASCA 


PO 


în dijmă, în cele 4 judeţe din ţară unde acest din urmă mod dJe 
cuitură este cel mai răspindit, obţinem următorul tablou, care 
ne arată cu cit au sporit sau au scăzut flecare din aceste in- 
voali în anul 1909 față de anul 1907; 


Arendärile in bani Arendările in dc? 


Judeţul Dolj +5898 ha, +22385 ha. 
A Romanați — 1393 , 4-10044 , 
Š Teleorman — 385 ,„ +331/2 , 
3 Vlagca +4315 , -432745 


Acest tablou ne arată că, pecind arendările în dijmă au 
crescul în mod constanti, cu cifre chiar foarte insemnate, cum a- 
vem d. ex. pentru judeţele Teleorman și Vlaşca, !nvoelile in 
bani au crescut şi ele în donn județe, insă cu cifre foarte mici 
față de cele in dijmă, iar în alte două judeţe, ceia ce e și mai 
important, au scăzut, cu puţin, este udevărat, însă scăderea de- 
vine foarte insemnată, fiind dat că in acelaşi interval învoelile în 
dijmä au crescut foarte simţitor, 

Şi curios e că tocmai în judeţul Romanați, de care se vor- 
beste autorul mai sus citat, invoeiile în dijmă nu numai că nu au 5că- 
zut, dar din potrivă au crescut cuo cifră însemnată, cu 28.79%, 
pe cind cele in bani, de care autorul spunea ch se înmulţesc în 
paguba învoelilor în dijmă, s'au impuţinat cu D Via. 

Fapt şi mai ca:acteristic, şi care probează că susținerea 
autorului de care vorbim nu poate fi exactă, este cà cultura în 
dijmă a început să se introducă în ultimii ani, chiar în Moldova, 
în dauna celei in bani. 

Astfel, în judeţul Tutova, cultura în dijmă a ocupat, în 1907, 
5.138 ha. sau 36.88", din întinderile arendate de săteni, în 1909, 
& ocupat 8.656 ha, sau 39.92%, deci un spor de 3518 ha. aan 40° ; 
Re cind cultura în bani, de undein 1907 ocupa 63.12%, în 1909 
na mai ocupat decit 60.080 din întinderile arendate la săteni. 

Mai mult de cir atit: chiar ducă considerăm fara întreagă, 
deşi în Moldova cultura in dijmă e foarte puţin răspîndită, 
constatăm totuşi că această cultură formează majoritatea, 

Astfel în 1909, ultimul an pentru care avem o statistică 
agricolă, cultura în bania ocupat 603.419 ha. sau 15,3%, pe cind 
cea în dijmă a ocupat 603.992 ha. sau 18.20, un flus de 29 
peniru învoelile în dijmă. 

Nu numai statistica, dar chiar logica lucrurilor ne obligă a 
considera ca neexactă afirmațiunea că învoelile în dijmă s'au re- 
dus sub imperiul nouei legi. 

In adevăr, prin noua lege s'a pus o limită arenzii în bani, 
pe cind nu s'a pus şi nici nu se putea pune vre-o limită pre- 
ţurilor cerealelor, care tocmai în aceşti ultimi 2 ani au fost ex- 
trem de urcate, 


H 


APLICAREA LEGH INVOELILOR AGRICOLE Ti 


Asttel în cit e foarte natural ca proprietarii sau aremdaşii 
să prefere a da sătenilor påmint în dijmă, luind o parte de re- 
coltă, decit a percepe o arendă in bani, limitată prin lege). 

De altfel incurajarea culturii în dijmă a fost urmată si de 
legiuitorul din 1907. Atit d. ministru de Interne, în expunerea 
de motive a legil, cit şi mai ales raportoral legii Ja Cameră, se 
exprimă în termenii cei mai favorabili vorbind de acest contract, 
„ca prezentind forma cea mai fericită a asociaţiunii efective in- 
tre proprietar gi ţăranul care cultivă pämintol“. 

Dar se va zice că contractul de arendări in bani rămine 
totusi superior celei în dijmă, prezentind pentru proprietar avan- 
tajul da a putea transforma în manci, conform, art., 2, ultimul 
aliniat. sumele datorita de sitean pentru arendă, munci caro se 
execută pe tarlaua proprietarului sau arendasului. Graţie acestei 
transformări, în loc să percenpă o dijma de una şi una, percepe 
o dijmă superioară, căci, după cum am văzut, cind am vorbit de 
munca la turla, aproape în toate județele, pentru un pogon pri- 
mit, săteanul execută mai mult de un pogon cu desâvirşire, s- 
ceasta fiindcă munca cu desăvirgire a oui pogon de griu, con- 
form tabelelor comisianilor regionale, valorează mai puțin decit 
arenda unui pozon de påmint. 

Se uita ims ch, în acest caz, cheltuiala săminţei o suportă 
proprietarul, adică o cheltuială aproximativ de 17 iei, pe cind, 
în sistemul transformării banilor datorilă pentra arendă în munci, 
proprietarul sau arendaşul. cistiga munca pentra jn de pogon, 
care valorează 5 lei. 

Deci rezultă in favorul dijmei deavalma un avantaj de 12 
lei de pogon. 

Dar, depå cum am arătat, sint judeţe, cum de ex. Brăila, 
Ialomița, unde munca cu degăvirșire a unui pogon de griu este 
mai scumpă decit arenda pămintului în bani, aşa în cit, dacă 
cele susținute de autorul mai sua citat ar fl exacte, ar trebui 
tocmai în aceste județe să se răspindească sistemul dijmei, cs 
find mai avantujos. 

Ori, cercetind statiaticele, vedem, contrar, că în aceste ju- 
dete iuvoslile în bani au sporit şi cale în dijmă s'au impuținat, 

Astfel găsim în statistica Ministerului de Domenii : 

1 «mi SI 1 kilä */, de ertu la on, tu ul 
de 100 Wach Es eg din ultimii oi KOOSA DOBARA i i 
nea |. püminturie de cen mai bună calitate, d, ex. Doljul: 

Partes propriotaralut ___ Partea giess 
52.304- din coeceni 625043 din coceni 
In sistemul în bani 20 lei 135 lei + coconi de 
(maximum reg. l-a) pe întreg pogonul 


Doacein SR, de po Valea Buzeului, care arenda înnainte Le 
lege numai în , ne-a afirmat că, sab imperiul nouei legi, nu dă pămint lu 
săteni decit numai în dijmă 


în sistemul dijmei 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


Judetul Anul In bani în dijmă 
1907 ` 16080ha. 69.109 ha. 
Brăila Jan ss" ie : 


1907 26254, 80.208, 
Ialomiţa i 1909 61724, 49.835 ` 


Aceste cifre ne arată că răspindirea sistemul arendârilor 
în bani in dauna celor in dijmă, sau vice-versa, nu se datoreşte 
raportului dintre arenda in bani a unui pogon și prețul muncii 
cu desăvirgire a unui pogon, ci sint alte cauze care hotărăsc 
felul invoelilor. 

In primul rind, arendările în bani se răspindesc în regiunile 
cu populaţiune puţin deasă, unde arendaşii şi proprietarii caută 
să'şi munca prin aceste transformări, căci cu modul a- 
cesta țăranii sint siliţi a se invoi cu prețul minimum din tabele 

Tot această cauză ne explică de ce arendârile in bani sint 
mai răspindite in Moldova. 

In al doilea rind, invoelile în bani se răspindesc în dauna 
celor în dijmă pe moşiile latifundiare, unde operaţiunea dijmui- 
tului devine extrem de grea şi cere un personal numeros de 
supraveghere. De aici vedem că în Brăila și Ialomița invoelile 
în dijma s'au redus cu mult în interval de doi ani, în aceste 
judeţe găsindu-se cele mai numeroasa latifundii !). 

In al treilea rind, modul in care muncesc sătenii pămintul, 
priceperea acestora, încurajează cultura în dijmă. 

Astfel am văzut cà în judeţele unde sătenii muncesc bine 
pămintul, cum d, ex. în Dolj, unde sătenii sînt adevărați artişti 
in modul de exploatare a solului, cultura in dijmă progresează 
şi a ocupat anul trecut 53.50" din intinderea dată la săteni 3) 

Avantajul sistemului în dijmă, cînd pămintul se lucrează 
bine de săteni, este că fără capital în risc, nici măcar al simin- 
Fei, proprietarul sau arendaşul poate realiza beneficii frumoase, 

Mai este o cauză care ne explică pentru ce transformările 
banilor în munci nu se respindesc prea mult, anume aceia că, 
după cum ne spunea un mare proprietar din Dolj, atunci cînd 
oste lăsat săteanul să muncească în comptul arendei, munca tui 
nu este atit de productivă, căci țăranul munceşte a lene, iși în- 
chipue că munceşte „pe degeaba“, așa incit este preferabil din 
acest punct de vedere, al productivității muncii,—care e foarte in- 
portantă în agricultură, muncile trebuind repede executate. —a 
se plăti muncile cu bani gata, decit a se scădea săteanul din 
arenda ce o datorește. ` ` 


1) In județul Jalomiţa se gäsese 40 de mosii, iar In judetul Brăila A9 
intin 3000 ha. rR 


de moşii, mai se de o Sat 
Oreangi. Proprietate rurală, pag. LXX). 
, 2) Cuanoaştem un mare ge din regiunea cen m fertilă a ja- 
dețului Dolj, care dă la sătoni intreaga sa mosie de 1500 pog. în dijmă. 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE 73 


Dar chiar admițind că arendările în dijmă s'ar impuțina, 
sau chiar ar dispărea cu desăvirşire, aceasta nu ar fiin paguba 
săteanului. t 
In adevăr, după cum am văzut, în sistemul dijmei, partea 
shteanului este de 62.50 lei -+ A coceni de pe un pogon, pe 
cind în sistemul spre mi bani partea lui este de 125 lei + 
cocenii depe în n 4 
Are dice pe urină arendării în bani, marele avantaj, 
foarte apreciabil, că păstreză nu numai toată recolta, dar şi 
Zeit cocenii ?). A 
Dispariţianea culturii în dijmă n'ar fi de regretat, nici din 
punctul de vedere al propâşirii agriculturii. 
Autorii sint unanimi în a condamna sistemul de exploatare 
în dijmă, ca fiind un sistem arhaic, care impiedică orice progrese 
agricultură "1. 
pere in data său de economie rurală, explică foarte 
i asta 2: X 
îs T a samă viciu economic al culturii în dijmă, zice 
Roscher, este acela că nici cultivatorul şi nici proprietarul nu 
sint interesaţi a face sacrificii considerabile pentru exploatare, 
căci fiecare ştie că jumătate din sporul recoltei ce s'ar obține 
prin aceste ameliorațiuni aparține celuilalt, care n'a făcut nici 
un sacrificiu pentru aceasta”, i 
Vom chuta a ilustra cele scrise de Roscher prin exemple : 
Sa presupunem un pămint care are nevoe de irigaţiuni. SA pre- 
supunem că dijma este una şi una, productia unui ha. de porumb 
valorind 84 lei, partea proprietarului este de 42 lei. ` 
Luzrările de irigație costa pa proprietar o anuitate de 40 
lei pe ħa.. Presupunind că recolta ar fi indoită, prin facerea iri- 
gaţiunilor, adică ar valora 165 lei, partea proprietarului ar fi de 
54 lei, din care reducind 40 lei cheltueli, bepeficiul său s'ar urca 
la 44 lei numai. i 
Proprietarul deci nu are interes să realizeze această ame- 
lioraţiune, : b 
Sa vădem dacă țăranul are interes să îmbunătățească cul- 
tura, Admiţind un pâmint de o calitate mijlocie, a cărui pro- 
dueţiune în porumb ar valora 84 lei, fiecare, cu dijmă una şi 


1) Asa se explică de ce țăranii preferă arendările în bani, 


Se primese multe reclamațiunl la i mate, prin care sătenii se 
D ceazlunea incheerii invoelilor, că prop vrea să lo is dijma, pe cind 
J pe să plăteaseă arenda în bani, Cunoastem un eaz, între altele, Z jad. 


vii com, B. unde, nefiind vontrart seris, diferendul a venit innaintea jade- 
Mo care a dat dreptate sătenilor, hotărind ea proprietarul să pereeapă 
arenda în 

2) P. U. Garojlid, an cunoscător adine al problemei a , în toate ©- 
SES tere Be do cultară. Vezi mai ales Sec? în chestia 
agrară, pag. Di și armăt. D. - de părere a se interzice 


pro- 
duce din ce în ce mai puțin şi chiar ducă partea laată de proprietar nu s'ar 
ail, totusi aici Mes nici agricultura nu pot să propăseastă, Vezi Me- 


orme L E 
f ) G. Roscher, ang d'Economie politique, rarule pag. 235 ẹ oi 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


una, ar lua 42 lei. Dacă țăranul ar face ogor de toamnă si ar 
întrebuința ingrăşâminte chimice, valoarea producţiunii ar putea 
creşte cu 63 franci. 

Dar cum țăranul trebue să împartă acest spor cu: proprie- 
tarul, nu ar beneficia decit de 31 lei 50. Cheltuelile l-ar fi cos- 
tat 40 lei, şi el ar incerca o pagubă. Deci nici țăranul n'are inte- 
res a face sacrificiu pentru a mări producţiunea. 


> 


S'a mai susținut că un ait efect al legii a fost acela că 
cultivatorii mari numai arendează sătenilor locuri pentre griu 1 

Statisticele Ministerului de Domenii ne arată că această 
susținere este lipsită de tameiu. 

In adevăr, cultura griului s'a madriț la săteni dela 42.29, 
din totalul culturii acestei cereale in 1907, la, 46.07%, în 1909,— 
pe cind la marii proprietari a Schaut dela 58.93%, în 1906 ia 
53.71% în 1909, “ 

Cultura totu.4 a acestei cereale, la mari şi mici cultivatori, de 
unde era de 30.39? din totalul culturilor de cereale din ţară, a 
scăzut la 28.36%/0. 

Deci nu se poate pretinde că cultura grîului a crescut la 

săteni in mod relativ, ci în mod absolut, deoarece intinderea 
cultivată a acestei cereale n'a crescut. 
í Pe de altă parte, nu se poate pretinde nici ct săteni și-au 
inmuițit cultura griului pe păminturile lor proprii, de oarece cul- 
tura pe păminturile proprii nu s'a mărit in 1909 faţă de 1907, 
din contra a scăzut dela 68.80%, la Op. Däi, din intinderea totală 
cultivată de săteni. 

„Deci cultura griului s'a mări! pe porțiunea luată dela pro- 
Prietar, care u crescut in aceiaşi interval dela 31.20 lẹ 33.509 
din întinderea cultivată de săteni. 

„Este însă adevărat că cultura porumbului se găseşte foarte 
puțin răspindită pe marea proprietate, şi că, din contra, proprie- 
tarii sau arendaşii cultivă aproape numai griu şi păioase pa 
rezerva lor *), 

Aceasta însă nu este efectul legii, cio tendință naturală şi 
foarte explicabilă la marii cultivator, fiind dat că griul are o 
valoare comercială mare, formind cerealu prin excelență de ex- 
port, cu muncă relativ eftină, pe cind porumbul are o valoare 
eu een mică şi cere muncă scumpă. 

oata că şi săteni n-ar cultiva decit griu, dacă poruml 
n'ar forma baza alimentării lor, e Se 
1) Radu Mandrea, op. cit, pag 19. 
2) Statistica cultarilor anuale n Minist. de Domenii ne arată că în 1909 
porumbul a ocupat la săteni 35.47%, din cultura între din ţară, iar la marii 


cultivatori (Adr, —Urtal şi păiousele ocupă 81%, er 
cu cereale de marii cultivatoi pă 81%% din întinderea cultivată 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE 79 


Am constatat la sătenii tendința, mai ales sub influența pre- 
or mari din ultimi ant, de a cultiva din ce ince o mai mare 
întindere de pămint cu griu. Chiar în regiunile unde săteni wa- 
veau obiceiul si cultive această cereală, au inceput şi ei s'o 
tive ! 
Si Sei credem că, dach s'ar reduce sătenilor locurile de po- 
rumb, sprea li se da de griu, sătenii cei dintăi ar fñ nemulţumiţi, 
căci n'ar avea unde cultiva cantitatea de porumb necesară pen- 
tru hrana lor și a familiei lor. 
Aceasta s'a văzut în primăvara aceasta, cind, din cauza în- 
linselor sămănături de griu lăcnte astă toamnă, au fost mai pt- 
ţine locuri disponibile pentra porumb decit în alți ani ?). 


Un alt rezultat funest, care se atribue nouei legi a învoc- 
lor agricole, esta acela că u dezvoltat munca în regie, adică se 
ine cum că proprietarii şi arendaşii, din cauza condiţiunilor 
nefavorabile în care se găsesc sub imperiul nouei legi, au mărit 
zezarva lor, adică partea din moşie exploatată pe sama lor, mic- 
suring ipso facto partea ce o arendau la säteni, fie in dijma fie 
in bani, aşa incit legea a înrăutățit situatiunea țăranilor, căci 
sub vechiul regim vor fi fast săteni exploataţi şi li se va fi per- 
ceput arenzi mari, insă da bine de rău căpătau pămint în care 
să producă hrana necesară lor şi familiei lor, pecind azi sint ex- 
pusi a muri de foame, incit o f fost rău cu răul de atunci, 
dar este de o mie de ori mai rău azi, cind sint lipsiţi de pămint. 
Sa verificăm întru cit această afirmaţiune este exactă. 
Dezvoltarea muncii în regie este un fenomen adevărat, însă 
nu este efectul touei legi a îmvoelilor agricole. ` ` 
In adevăr, tendinţa proprietarului de a-şi mări rezerva este 
un fenomen vechiu, care sa manifestat ca mult înnainte de apli- 
carea legii, > 
D. Radu Rosetti, cel mai profund cunoscător al chestiei 
ţărăneşti, ne arată *) această tendință manifestindu-se încă după 
tratata! dala Adrianopole din 1829, care, decretind libertatea co- 


I) Am opaak ln un mare proprietor din Dolj, comuna R., că, de unde 
atum Dë în urmă nu da de loc locuri de griu ln săteni, a început să den 
` mm ultimii ani J 
Pe alocuri în jad. Argeş am constatat că, deşi proprietarii ar voi să 
den sătenilor locuri de griu, aceștia mu primese sub motiv că n'au sămință, sau, 
chiar dacă an, riscă o sumă prea mare. ZER 
Am putut constata că, în jad. Dolj, apronpe toți propriotarii dng lo- 
uri de griu sătenilor. 
aw des primit la inspectoratele agricole în primăvara ncoasta sute 
uni în acest sens. 
E E > ca să satisfacă eg e sătenilor, uu fost ne- 
voii a le da izl să le samene cu porumb. , 
e 3) Radu Mosetti, Pentruce sau răsculat sătenii, p. 99 și urm.; pag. 
209 şi urm. 


T6 VIAȚA ROMINEASCA 


merţului pe Marea Neagră şi pe Dunăre, a avut efectul de a 
mări prețul cerealelor și, prin aceasta, a încurajat lu marii culti- 
vatori cultura în regie pentru comerțul extern. De atunci încoace a- 
ceastă tendinţă a mers accentuindu-se datorită imprejurărilor econo- 
mice in care s'a găsit țara noastră. 

„Când numerarul se substitue produselor în natură, în e- 
conomia naţională și cind renta fonciară creşte, agricultura ca- 
pătă caracterul une: industrii speculative, 

„De aceia constatăm, în orice țară, în care imprejurările 
mai sus arătate se reunesc, o vie tendința la marii proprietari 
de a dezvolta exploatarea în regie şi de a retrage, prin aceasta, 
locurile de pămint ce ei acordau micilor cultivatori is. 

' Răspindirea căilor de comunicaţie in mod prodigios după 
1870, înmulţirea capitalurilor, eftenirea mașinelor agricole "h, au 
contribuit in largă măsură la introducerea muncii în regie. 

Dezvoltarea muncii în regie este azi un fenomen aproape 
general în agricultura noastră, recunoscut de toată humnea 3). 

In ancheta întreprinsă, cu ocaziunea expoziției din 1906, de 
d. C. Scraba, aproape tonte răspunsurile la întrebările puse pri- 
măriilor au aceiași concluziune: „mizeria țăranilor provine din 
faptul că partea cultivată de moşie de câtră ţărani se micso- 
rează mereu, marele cultivator cultivind din ce în ce mal mult 
pe sama sa“. 

Această tendinţă veche la marii cultivatori şi-a alins apo- 
geul în ultimii ani, sub influența prețurilor exagerat de urcate 
ale cerealelor, 

Kila de griu atingind preţul de 120 lei, desigur că marele 
cultivator are tot interesul a mări rezerva sa, mai ales cind se 
prezintă şi toamna aşa de favorabilă pentru sămânarea acestei 
cereale. cum a fost toamna lui 1909. Sa nu atribuim deci nouei 
legi dezvoltarea muncii în regie, câci sint alte cauze mai pro- 
funde care explică acest fenomen. Cu sau fără lege, celelalte 
împrejurări existind, munca în regie tot s'ar fi dezvoltat. 

e alocuri s'au atret dat moşii in întregime la săteni şi a 
ceasta a inbunătăţit în mod simţitor starea locuitorilor depe 
acea moşie. 

Aceasta nu însemnează insă că sătenii din întreaga ţară 
şi-au imbunătaâţit starea, mărindu-şi intinderea de cultură. 

Din potrivă, fenomenul general şi care trebue să ne dea de 
gindit, este că sătenii din ntreaga țară în imensă niajoritate 
işi văd intinderea moșiilor ce capătă dela cultivatori reducindu-se 
in mod relativ, dacă nu chiar în mod absolut. 

1) Roscher, op. cit, pag. 222. 

2) Cu sau fără legea nouă, maşinile agricole tot sar A introdus, A- 
cesta esto un fenomen universal și natural in agricultară. Chiar sătenii un 
Inceput să se servească de maşini agricole. 


8) Noi am văzut multe moșii, din care nu se dau sătenilor de cit ! i 
spre cultură, restul se exploatează în regie. 


= 


APLICAREA LESH INVOELILOR AGRICOLE 17 


Înmulțirea ulațiunii agravează situația. 
Cunoscut Aer pa arinina noastră este foarte prolifică. 

In ultimii 10 aai populațiunea a sporit in mediu cu 90.460 
suflete pe an. Dacă mortalitatea n'ar fi aga de mare, sporul 
populațiunii ar întrece cu mult această cifră. 

Acest fapt ne explică de ce, cu toate că întinderile pe pä- 
minturile proprii a IER de Deeg sint foarte strimtoraţi 

riveste loco e : 
" arhin rurală s'a înmulţit in acest interval de $ ani 
tu 270.000 suflete, pe cind întinderile exploatate s'au mărit cu 
100.000 hə., ceia ce revine la 2 ha. de capi de familie, întindere 
insuficientă pentru a hrâni o familie şi pentru a-i procura toate 
veniturile necesare care să facă mii Ke ET e im- 
brăcăminte, ete., —din ce in ce crescinde. 

A trabuit deci, pentruca să se complecteze fiecărui sătean 
cel puţin 4 ha., să se tae dela învoiţii vechi, aşa incitehiar pe 
moşiile unde marii cultivatori n'au redus întinderile cedate să- 
tenilor, ba chiar le-au mărit, Ae cuvenită fiecăruia s'a mic- 

in înmulţirea invoiţilor *). : 
n Unii Ee Gr regie va atinge limita proprietăţii, 
adică se va intinde pe întreaga suprafaţă a moșiilor. e 

Noi vom căuta să respingem, în cele ce urmează, aceas 
credință, adică posibilitatea pentru marii cultivatori de a-și er: 
ploata moşiile fară a da nici o porţiune sătenilor, fie in bani, 

fie în dijmă. S 
iai adeete un proprietar poate exploata moşia sa prin ur- 
A le sisteme ` ? 
8 aria Sistemul dijmei, arendind moşia la săteni în dijmă. 
2. Sistomul în bani, arendind moşia la săteni in bani. 
2. Sistemul regiei, impropriu numit, cu vitele și instru- 
entele sătenilor, i Gë 
d 4. Sistemul regiei, propriu zis, cu vitele şi instrumentele 


ei. 
Am vorbit deja de cele două iz reg şi am arâtat bene- 
ficiile proprietarilor în amindouă sistemele. ` 

Avantajal cel mare ce prezintă aceste sisteme de exploa- 
tare esta că rizicul se reduce la zero, rizic care în agricultură 
este foarte frequent. 

Sistemul + col de al ş-lea presupune iarăși arendarea i 
pâmint la săteni, căci, dacă marele cultivator va înceta de a da 
påmint ja săteni, aceştia nu vor mai avea interes dea întreține: 
un capital de exploatare aşa de mare, fiindcă, dacă uzi sătenii A 
(ren un capital de exploatare, vite şi instrumente, cu mu 


1) Această suprafaţă n trecut dela 2.304.459 ba. în 1907, la 2.623.900, 
i ieat rit cu 110.560 ha. S 
a "Ta Giel ne stanen că, de unde acum 20 de ani prd că 
tean căpăta moşia sa 10 pog., azi numai capătă deelt 6 pog, dog 
derea ce cerouză sătenilor în total s'a mărit. 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


mai numeroase decit au nevoe, cu care se lucrează mosia ma- 
relui cultivator, aceasta o fac în schimbul avantajului ce-l au de 
a primi pămint dela arendas, 

Dispărind acest avantaj, va dispare şi acest capital de 
exploatare, sau, în cazul cel mai bun, va fi in mod simţitor redus. 

Prin această reducere a vitelor gi instrumentelor de ex- 
ploatare, invoelile de munci se vor urca cu mult. 

Ci! priveşte sistemul al q-lea, exploatarea cu vitele şi in- 
strumentele proprii, este aproape imposibil de gindit ca vre-o 
dată proprietarii latifandiari din ţara noastră ar putea suporta 
imensele chaltueli ce nacesită acest sistem. 

Dacă latifandiile din ţara noastră ar fi trebuit să se exploa- 
teze de proprietari, cu vite și instrumente proprii, demult ar fi 
dispărut, 

Ceia ce lace rentabilă și chiar posibilă exploatarea latifun- 
dară in Rominia, este arendarea în dijmă şi in bani a unei părți 
din moşie, restul ei fiind cultivat cu vitele şi instrumentele 
sătenilor. 

Cifrele ne arată cu prisosinţă că acest sistem este mai de- 
zavantajos decit cela 2 sisteme dintâi '). 

D. Garofiid, în extrem de interesanta sa carte „Problema a- 
grară şi soluţiunea ei“, ne arată că deficitul care ar rezulta din 
înlocuirea sistemelor da exploatare întrobuințata azi, prin sis- 
temu! exploatării în regie, ar atrage pentru marii cultivatori un 
deficit de 74 milioane şi 14 lei, caro ar acoperi aproape valoa- 
yea rentei °}. 

Cu o singură condițiune o moşie se poate exploata com- 
plect în regie, cu aceia de a nu depăşi o întindere de 500 ha, 

Ori, în cazul acesta sint prea puține din proprietăţile mari, 
21,42" din intinderea proprietăţii mari *). 

Rămine deci stabilit că, în întinderea actuală, moşiile nu se 
vor putea exploata fără a se arenda o parte la săteni. 


+ 


Chestiunea mare care se pune este de a şti dacă intinde- 
rea ce se arendează la săteni este suficientă. 

Am arătat că, sub presiunea populaţiunii, chiar dacă marii 
cultivatori nu si-ar fi mărit rezerva, partea ce se arendează 
la săteni din marea proprietate tot n'ar fi ajuns. 

Innainte vreme sătenii se plingeau că D se da pămint prea 
H 


D Vezi calculul făcut de d. C. Gargflid, Problema agrară şi solutii- 
non ei, pag. 61, notă, 

2) Vezi calenlal amănunţit în C. Garofitd, Problema ugrară și solu- 
țianea ei, pag. 61, şi urm. 


3) C. Creangă, Proprietatea rurală în Rominia, pag. LXXII, 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE 19 


scump; de aici înnainte se vor găsi nemulțămiţi mai ales că nu ie 
ajunge pămintul ce li se cedeasă din marea proprietate, 

Problema ce se pune azi este mai gravă decit în trecut, și 
este regretabil că nu s'a rezolvat, după revoluţiune, cînd imprejură- 
rile erau favorabile. Va trebui să fie rezolvată cit de curind de 
câtră oamenii noștri de stat, dacă nu voim să avem o mişcare 
şi mai singeroasă decil cea din 1907. 

Cum se va înfrina tendința proprietarilor de a mări re- 
zerva lor? 

Chestiunea este prea vastă pentru a răspunde acum la ea. 
Ne rezarvâm pentru a o trata în o altă lucrare, cu toată amă- 
nunţimea ce o comportă. ER 

E destul să spunem depe acum că două soluțiuni ni se 
prezintă : 

1). A stabili o servitute pe marea proprietate. 

2). Sau a cumpăra o parte din marea proprietate spre à 
o vinde la săteni). 


Modipcările şi complectările ce se impun a se aduce Legii 
imvoclilor agricole. 

Ca orice lege, noua Lege a învoelilor agricole este iovită 
de imperfecţiuni şi lipsuri, pe care practica zilnică lo indică şi pe 
care legiuitorul va trebui să le îndrepte intrun viitor cit mai 
apropiat, i 

Noi semnalam mai multe modificări şi complectări, ce se 
impun a se aduce legii. 

1) Credem, în primul rînd, că trebue să se acorda inspec- 
torului agricol toată autoritatea cuvenită. 

Să se inscrie în lege, în mod formal, dreptul inspectorului 
de a controla registrele proprietarilor şi arendașilor. 

Si | se dea mai ales puterea de a pedepsi aspru organele 
administrative, în caz cind elerefuză a-i da concursul °), fără de 
care el nu poate să-și îndeplinească misiunea, avind o circum- 
scriptie foarte întinsă şi neavind subalterni direcţi. Această re- 
formă e cu atit mai necesară, cu cit administraţiunea fiind în 
mina oamenilor politici, fatal va căuta a sprijini pe proprietari 
şi arendași. 

2) Toate contravenţiunile in materie de invoeli agricole ar 


1) Problema cerind o rezolvare entă, nu se poate aștepta a f re- 
zulvată numai pris Cassa rurală sau obs . 

2) In legea actuală există un singur deziderat în acest sens, fără sunc- 
țiune, în art. "7, Sar întări deasemenea autoritatea in ralui, dinda-i pu- 
terea de n du amenzi lor și arenduaşilor. Căci de ce ar avea dreptul 
un jandarm să dea amenzi și mu un Inspector agricol, care oferă mai multe 
garanții de imparțialltate şi seriozitate ? 

Să nu se zieñ că sar da o putere mare  inspectoralul agricol, fi- 
indeă partea ce s'ar simţi pe Ar séendett, ar avea drept de apel la 
judecătorul de pace. 


DN VIAŢA ROMINEASCA 


trebui judecate, în prima instanță, de inspectorul agricol, care va 
fi obligat să motiveze pe larg hotărirea ce va da. 

Partea nemulțumită cu hotărirea va face apel la judecito- 
rul de pace respectiv, 

Dar se va putea obiecta: ce folos ca să judece inspecto- 
rul, cind la urmă tot judecătorul va hotări 3 

Răspundem că ideia ce emitem ne-a venit văzind în prac- 
tică cit de greşit se judecă contravențiunile la Legea învoelilor 
agricole în sistemul de astăzi, cînd judecă numai judecătorul de 
pace, care, oricit s'ar sili, nu poate interpreta şi cunoaste moti- 
vele de drept şi de fapt, in mod mai amănunțit, ca inspec- 
torul agricol. Din această cauză multe dispoziţii dia lege, luate 
în sprijinul sătenilor, se intorc contra lor. 

In sistemul nostru, inspectorul, motivirdu-şi cu amănun- 
time hotăririle, în caz cind părţile vor face apel la judecător, a- 
cesta va avea la îndămină tot materialul necesar și se va pu- 
tea cilăuzi de considerentele inspectorului, aşa încit erorile de 
judecată vor fi imposibile 1). 

In orice caz, chiar dacă nu s'ar admite această modificare, 
se impune însă ca inspectorul agricol în mod obligator să fie 
citat şi să asiste la judecata contravențiunilor la Legea învoe- 
lilor agricole, el fiind un procuror agricol,—spre a susţine acu- 
zaţiunea şi a da lămuririle necesare, 

3) Să se ridice maximul de întindere şi vite, ce întră în 
prevederile legii, la 10 vite mari şi 20 ui, câci în sistemul de 
azi legea neocrotind decit 6 vite mari şi 10 oi, toate prisoasale 
sint taxate de proprietari cu preţuri fabuloase, și in acest mod 
se eludează în mod indirect maximum. 

4) Să se suprime art. 36 din lege, caro prevede că învoa- 
lile de munci, făcute cu 30 zile innainte de începerea muncii res- 
pestive, nu intră in prevederile legii,—deoarece acest articol 
lasă o portiţă foarte mare, prin care se poate eluia minimum 
de salar, 

In adevăr, care e scopul minimului de salar ? 

De a impiedeca salariile să cază sub o anumită cifră. ŞI in 
ce regiuni salariile sint depreciate ? Tocmai in regiunile unde 
populaţiunea e prea deasă şi în regiunea dealurilor, unde cere- 
rea e mică, 

Ori, prin art. 36, legea lasă tirgul muncii liber tocmai a- 
colo unde această libertate ar trebui să fie ingrădită, Căci, in 
regiuaile unde braţele sint rare, desigur că ai fără intervenţia 
mimimului salarile tot ridicate ar fi. 


1) Pentru o mai multă garanţie, am fi putut cere ca comisiunile re 
ionale să judece în prima instanță, însă ideia aceasta trebue respinsă prin 
posibilitateu de fapt de a se convoca membrii consiliilor regionale la fie- 
care moment şi din considerentul că o juridicțiune inferioară nu se poste 
compune din mai mulți membri decit una superioară. 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE Si 


Această Geperaizrg a minimului se impune cu atit mai 
mult, cu cit din ce în ce oferta de brațe în agricultură se mä- 
reste, în mod natural, prin sporul populaţiunii, şi prin restrin- 
gerea porțiunii date sătenilor din marea proprietate, în mod 

ial. 

Existenţa acestui articol permite proprietarilor sau arenda- 
şilor din regiunile populate să nu mai invoiască pe săteni la 
munci în timpul ernii, așa încit sẹ tae creditul sătenilor, în plus 
că, în momentul muncii, proprietarii sau arendaşii plătesc muncile 
sub minimum. 

Se mai eludează minimum grație acestui art, 36, prin acela 
că muncile ce execută sătenii, ca să se scadă din datoriile con- 
tractate faţă de marii cultivatori, pot fi considerate de aceştia 
ca intrind în prevederile art. 36, nefiind angajate prin contracte, 
așa incit pentru păminturile arendate de sătean el plăteşte 
maximum, insă muncile i se socotesc sub minimum. 

5) Să se interzică soldaţilor a se angaja la munci agricole, 

Teama de soldați obligă pe săteni ai angaja munca pe 
pret derizoriu. 

ti) Să se prevadă amenzi penale pentru toate contravenţiunile 
la Legea invoelilor agricole şi să se proporţionalizeze pedeapsa 
cu contravenția comisă. 

In legea actuala siot contravenţii, toate contravenţiile din 
întreg articolul 52, d. ex. rusteturile, invoelile verbale, pindărit, 
care nu se pedepsesc. Numai cit proprietarul sau arendașul ce 
se constată că in rugteturi, este obligat a plăti muncile sătea- 
nului, sau a face contract scris, sau a restitui pindaritul, 

Noi credem că o amendă in plus e absolut necesară pen- 
tru a face să dispară cu desăvirșire aceste dări ilicite. 

Este necesară amenda, mai întâi, fiindcă este un principiu 
de drept, că infractorul nu numai că trebue să despăgubească 
pe partea lezată, dar trebue să ia o pedeapsă, fiindcă a tulbu- 
rat societatea şi n'a respectat o lege. 

In al doilea rind, fiindcă in sistemul de azi drendașii sau 
proprietarii pot repeta în fiecare an acelaşi joc, prevăzind în an- 
gajamentele verbale rusfeturi, neincheind învoeli scrise, ete, 
fiindcă ştiu bine că, în cazul cel mai rău, cind este prins de 
inspector, va fi obligat numai a plăti muncile la săteni sau a 
face invoeli scrise. ; 

Decretindu-se amenzi severe, proprietarii sau arendagii vor 
înceta de a contraveni la lege, ştiut fiind bine că amenda e serioasă 
şi că va trebui să o achite. Legea se va aplica oarecum in 
mod automat. 

7) Maximum şi minimum să se stabilească pe comune, 
iar nu pe regiuni, aceasta ca să se acomodeze mai potrivit con- 
dițiunilor locale şi ca si se evite inconvenientul ce există azi, 
cind în toate comunele dintr'o regiune se percepe chiar maxi- 
mum sau se plăteşte chiar maximum din tabele, deşi comisiu- 

D 


82 VIAŢA RO MINEASCÀ 


nile regionale au avut în vedere, la stabilirea maximulai, comu- 
na cea mai avantajată din regiune, iar la stabilirea ruinimului, 
comuna în care salarile sint cele mai joase din regiune. 

8) SA se hotărască că, în arendările in dijmă, cocenii sau 
paele să aparţină toate sătenilor. Aceasta ca să se impiedece spe- 
cula ce se face de proprietari sau urendași cu vinzarea părții 
lor de pae sau coceni, căci aproape totdeauna sătenii, avind tre- 
buinţă mare de coceni, cumpără dela proprietar partea ce li se 
cuvine lor!) 

9) Să se permită, în comunele unde s'au constituit islazuri 
comunale, ca proprietarii sau arendaşii să nu aibă învoeli de på- 
şunat, decit pentra vitele ce n'ar putea să hrănoască în islazul 
comunal. 

Azi proprietarii după ce vind islaz comunii şi degrevează 
astfel moşia, fac concnrență nepermisă islazurilor comunale, 

Din această cauză invoelile in islazul comunal sint foarte 
puţin numeroase, astfel incit comuna nu poate achita islazul 
din învoeli, ci e nevoită să atace gi fondul comunal. 

10) islazurile comunale sa fie scutite de impozite, statul 

„trebuind să facă și el sacrifici) in favorul acestei opere da utili- 
tate generală. 

_11) A se stabili în mod dar servitntea de pășunat pe 
miriştele, porumbiştale şi cositurile moșiilor, „la vaine pâture“, cum 
se numește, în favorul sătenilor învoiţi în moşie, fle cu munci, 
fie cu locuri. 

Aceasta intrucit n'aduce nici un prejudiciu proprietarilor şi 
intrucit ar fi o mică compensare pentru surcina cea mare im- 
pusă în mod indirect sătenilor, de a'şi întreţine un capital viu 
atit de insemnat. 2 

Neexiatind această servitute, se poate elada maximul de 
pășunat, prin aceia că sar putea percepe pentru pişunatul mi- 
riştilor nişte prețuri exagerate, care ar urca cu mult învoiala 
peste maximum. 

12) Sa se inscrie In lege obligațiunea pentru proprietari 
de a face oferte de islaz atit pentru eege cit şi ee ») 

__ Coneluziune generală.— Noua Lege a invoelilor agricole a- 
plicindu-se In modul in care am arătat şi dind dapă un singur 
an de aplicare roadele ce am vàzut, ce concluziune putem trage? 

Trebue să märturisim că e departe de noi gindul că a- 
ceastă lege a rezolvit în mod definitiv chestiunea învoelilor a- 
gricole la noi în țară. 

1) D. Th. Rosetti a citat în discursul rostit la Sena 
Lee ec unai proprietar care şi-a făcut munca pe 4000 eg z 

H In legoa actuală există o dispozitiun 
dar din cauza Sit redacţiuni iar fana e era Are fe mizeria 
ce e E at e e aaa Ta 
Apoi această deosebire numai are azi rațiunea e wie, SS 


APLICAREA LEGII INVOELILOR AGRICOLE 53 


Insă trebue să constatäm că regimul libertăţii în materie 
de învoială agricolă a tost incercat şi am văzut că ne-a dus 
la catastrofa din 1907. 

Era nevue deci de o lege intervenţionistă, căci regimul in- 
tervenţionist, orice s'ar zica, a reuşit, în occident, să indulcească 
raporturile dintre capital și muncă, 

Noaa Lege a învoelilor agricole fiind pătrunsă de acest spi- 
rit, a nevoe să fie experimentată cu sinceritate intrun şir mai 
lung de ani. 

Dnpă cum am arătat deja, de abia in anul trecut,—nu nu- 
mai sătenii şi marii cultivatori, dar chiar organele însărcinate cu 
aplicarea legii,—au pătruns mecanismul ei și au avut la indd- 
mină toate eiementela necesare ca să o aplice in mod serios. 

Cum se poate vorbi, aşu dar, de falimentul unei legi, care 
nici nu şi-a căpătat măcar o complectă aplicare ? a 

Ca legea a fost criticată, aceasta nu ne miră, căci există 
vre-o lege pe lume, de care să nu se poată zice decit bine? 

E regretabil însă că nu s'a criticat intr'un spirit de aen: 
lută independenţă şi imparţialitate. 

i că noua Lege a invoelilor agricole nu poate fi con- 
siderată ca ceva definitiv, căci nimic nu este definitiv în mate- 
rie economică gi socială. | 

Principalul este de a ne indrepta din provizoriu în provi- 
zoriu cătră solułļlunea cea mai bună. 

Ca orice lege, şi noua Lege a invoelilor agricole este sus- 
ceptibila de corectări. 

Dar nu se poale nega că constitue un progres în materie de 
reglementare a îmvoelilor agricole. 

Credem pentru aceasta că noua Lege a învoelilor agricole 
atinge idealul? Nu. e 

Idealul n it că este in libertatea convenţiunilor, Dar 
după cum se suprimă libertatea politică, în anumite momente 
de efervescenţă politică, cind această libertate ar deveni pericu- 
loasă, tot aşa in materie economică se impune citeodată a se 
suprima libertatea, recurgindu-se la legi intervenționiste. 

Rezolvarea definitivă a chestiunii invoelilor p rii nu se 
va putea da decit prin dispariţia oricărui raport de dependenţă în- 
tre săteni şi marele cultivator. 

Suprimarea acestui raport, in mod trecător numai, se va 
realiza de cătră obştile de arendare de moșii, cind ele se vor 
răspindi în toată țara, iar în mod definitiv, prin trecerea chiar 
a proprietăţii latifundiare, in cea mai mare parte, în minile mi- 
cilor cultivatori. 

Casa rurală pe de oparte IL sătenii prin cumpărături fā- 
cute direct, sau poate chiar o lege de expropiere până la o anu- 

1) Casa rurală, în forma el actuală, are v singură mare vină, unume 
rg pese: EES așteptăm prea mult, ca ea sin- 
gură să schimbe repartițiunea fonciară. 


8t VIAȚA ROMINEASCA 


mită întindere a marii proprietăți pe de altă parte, vor säv îrşi 
această operaţiune. 
Schimbarea fundamentali a repartițianii proprietăţii fun- 
ciare în Rominia este operă de „longue haleine", care cere timp. 
„Deaceia, orice lege, care revşeşte să previe conflictele ce 
ocazionează invoelile agricole gi să curme motivele de nemul- 
umire ale uneia din părțile contractanta, până la desăvirgita 
rezolvare a chestiunii agrare, este o lege binevenită. 
__ Privită din acest punct de vedere, noua Lege a învoelilor 
agricole ne apare ca realizind un progres netăgăduit. 


(sfirşit) Dr. Constant C. Georgescu-Severin 


kg ag 


CÎNTEC 


Tot uitindu-te la mine 

Cu privirea visäioare, — 
Am simțit că'n piept odată 
Mi-a crescut o albă floare. 


Mă uimea, văzind cum creşte 
Dintr'o undă de lumină, 

Şi simțeam că tot mai tare 
Prinde floarea rădăcină, 


Dar cind s'alinta mai bine 
Pe tulpina ei subțire, 

Tu "'ncepeai s'asculți de-odată 
Alte cinturi de iubire. 


Şi de-atunce floarea ceia 


- Nu trăieşte, nici nu moare ; 


Ochii tăi cind se îndură 
Să-i trimeat' un strop de soare, 


Ea se 'nalță—parcă 'nvie, 
Tremură şi iar se-inclină, 

Cind o laşi uitată'n umbră 
Fără picur de lumină. 


r — s 4 


IS 


VIAȚA ROMINEASCA 


CAMELIA 


Cu briu de flori să 'ncinge iar rodnicul påmint, 
Şi între flori mai albă—camelia răsare. 

În nopțile cu lună tu străluceşti mai tare, 

Dar singura podoabă ţi-e albul tău vestmint, 


Tu nu eşti floarea ceia pe care o poartă'n sin 
Fecioarele, ce'n inimi ascund a lor iubire, 
Frumoasele fecioare cu mijiocul subțire... 

Tu n'ai simţit fiorul acelui vis pågin, 


Ce-n nopţi fierbinți sărută petalele de crin. 
Asemeni unui suflet care-a trăit o viaţă, 
Înfäşurat în golul simțirilor de ghiaţă, 

Şi n'a ştiut ce-i plinsul, în veci i-a fost străin, 


Na 'mprăştiat în juru-i o undă de parfum, 

Nu sa 'ncălzit în focul din razele de soare. 
Asemenea cu dinsul ești tu, sărmană floare, 
Mireazma la pe nimeni n'o să oprească'n drum... 


Şi nechemat doar cine se va indura să stea? 
Tu, albă, tristă floare, tu floare ca de ceară, 
Tu străluceşti zădarnic în nopțile de varā, 

Cu singura-ţi podoabă, —vestmintul tău de nea. 


Simina Bran 


| Pulbere... 


— 


Dacă gindirea poate să nu fie durere, reflecțiunea e totdea- 
una o sote aţă. Mulţumiţi pot fi deci numai aceia, care viețu- 
esc din traiul altora şi nu şi-l adincesc niciodată pe al lor. 


Nu face ca ceilalți: ţi s'ar lua în nume de rău imitarea ; 
dar, mai presus, nu face alifei +... 
Li 


Nimic mai nestatornic ca bunele intenții; nimic mai şubred 


ca hotărtrile cuminţi... ode 
Venite pe pina lung şi migălos al reflecţiunii, ele se văd 
la tot pasul întrinte de spontaneitatea proteică a instinctului, 


Chipul mai sigur să te 'nțelegi cu semenii tăi, este, pănă 
acuma, tot tăcerea... 


Cadrul unui nume : 


Din toți ciţi 11 stimează, cu singură-l cunosc; 
Din toți ch îl cunosc, eu singură-l stimez... 


Virtutea pe care n'o preiindem—ba nici o ingăduim !—de- 
cit nouă înșine, este mindria. 
* 
Care-i măsura valorii individuale ? Bunurile aduse mulţimii ? 
— Răminem toţi pigmei... 
Birlelile aceliași mulţimi ? 
— Eşim toți uriași... 


88 VIAŢA RONINEASCA 


ké 


Teorii sociale, care să-şi fi găsit o Infăptuire dăinuitoare 
sint singure acele create de judaism : 
elementară a concepţiei de 
anihilare a individualităţii. Celelalte toate stat scurte popasuri 
ale minţii în drumul dela una la alta, ori stadii trecătoare cătră 
o doctrină care va să se găsească de aici innainte. 


bd 


Bărbaţii sint mai artişti dect 
să joace rolul lui Iosif față de P 
de a pară loviturile ridicolului ? 


t femeile ` prea puțini s'ar găsi 
utifar. Şi ce-i arta decit chipul 


KL 
Nimic nu schimbă viața, ca mersu-i neclintit... 
+ 


Maternitatea e marele distrugător al individualitāții, 


Orice vristă e frumoasă in 


perspectiva viitorului ori a tre- 
cutului ; nici una in actualitate... 


Care să lie esența propășirii de pănă acuma? Să nu fie 
egalitatea In fața mediocrităţei ? 


O nenorocire doare mai tare tn două momente : 


cind ne 
amenință şi cind simţim 


că amintirea ei tinde să se stingă... 


Să nu vorbim de rău 


pe nime? Doar acesta e subiectul 
de-apururi neistovit,... 


Ana Conta-Kernbach 


legea talionului, forma 
dreptate şi legea lui Crist, de deplină 


Din lumea balcanică 


Bulgaria 


din urmă date statistice, (tipărite 'n Ianuarie 1908 de 
si de? in revista rusească din Petersburg: „Zurnal Minis- 
terstua narodnago prosvěštenija“), numărul total al populației regatu- 
lui Bulgariei era în acel an de 4.158.409 locuitori; dintre aceştia: 
3.312.547 numai Bulgari, iar restul de aproape 850 mil erau Ve 
Greci şi alte naționalități. Aceeaşi statistică mai spune că, în atară fue 
acest număr ai Bulgariei propriu zise, ar mai îl trăind statornic 100. 
Bulgari în Rominia, E interesant, poate, a observa că T. Florinskij, pro- 
fesor la Universitatea din Kiev, în cartea sa „Lekciji po slavjanskomu 
jazykoznaniju“, tipărită în acel oraş la a. 1895, aşa dar cu 13 ani înna- 
inte de studiul statistic ai lui Petrovski, scria (în vol. I, p. 59) că atunci 
erau în Rominia numai 30.000 Bulgari. ŞI e interesant a se arăta aceasta, 
peniruca apoi, comparativ cu statisticele noastre, să se vadă de ra 
cumva € vreo exagerare panbulgăreassă sau panslavistă la Petrovs Ă 

De altfel datele statistice ale studiului lu! Petrovski sint conside» 
rate astăzi de Bulgari ca mai exacte decit ale lul Florinskij; de aceea 
eje sint reproduse şi de calendarul lor „Slavjanski kalendar“, apärut 
în bulgäreşte la Sofia intre Nocimvrie 1909 şi Ianuarie 1910. 

Fie oricum această numărătoare, dar „Buletinul lunar“ a! Servie 
<lului statistice] din Bulgaria, (buletin care apare "mn fiecare lună la Sona 
"n franțuzeşte şi bulgăreşte sub titlul: „Mesečni statisticeshi Izvestija“), 
ae arată ceva ce-i, poate, mai puțin supus bănuelii, şi anume că în a. 
1909 veniseră in Romina din Bulgaria, la lucru, 2.774 supuşi Bulgari. 

Viaţa politico-socială a acestor peste 4 milioane de suflete ale 
Bulgariei se mişcă în cadrul a cel puţin 6 partide politice de guvernă- 

nizate şi a votului universal. 
e gena: a observa că, diferenţiarea acestor partide s'a făcut 
acolo nu după niscalva idei economice sau de alt sol principiale, d 
mai cu seamă după autoritatea unor persoane cu influență 'n mulţime, 

Fireşte, sin Bulgaria sint oarecari curente sociale cu idei conser- 


30 VIAŢA NOMINEASCA 


vatoare, liberale, radicale, progresiste, socialiste—cum e la noi sau în: 
Sirbia ; dar în Bulgaria nu aceste idel constituesc individualitatea parti- 
deior ei politice şi pare că nu ele dau directiva mişcării acestor partide, 
ci mai mult anumite personalităţi politice, Astfel că, chiar dacă un par- 
tid pare a avea mai mult idei conservatoare, el, totuși, se numeşia „par- 
tidui Stoilovist*, după numele şefului organizator al lui. Tot astfel, un 
alt partid, care pare a avea mai cu seamă idei liberalo-progresiste, se 
numeşte „partidul Ţancovist”, după numele şetului care l-a organizat. 
După aceeaşi normă, altul e „partidul Radosiavist”, iar altul „partidul 
Stambulovist*, acesta după numele vestitului şef al său, Stambulov. 
Mai este şi un „partid Karavelist, după numele lui Karavelov, deşi 
acesta e in mare parle micşorat prin crearea altui nou partid. La a. 1907, 

Malinov crează, din multe elemente Karaveliste, un partid, care deocam- 

dată pare a stărul să aibă drept temelie a individualităţii sale nu o per- 
soană ci o idee; acest nou partid—care chiar acum e la putere—e acel 

ce se numeşte „panid democratice, ui cărui membri se numesc pe sine 

„democrați*, şi căruia, de altfel, chiar celelalte partide îi zic deocamdată 

tot aşa. Cu o ia fel acestuia apucătură mai modernă, s'a înjghebat, şi 

de fapt acum se organizează,—ca şi'n Sirbia şi la aoi—un „partid so- 

cialist”, care nu poartă, cum vedem, numele unei persoane şi care şi-a 

făcut chiar o revistă de dostrină, cu numele „Sduremenna Măsăl“, a- 

dică, în traducere, „Gindirea contimporană”, 

Onoratu! meu coleg. d. A. D. Xenopol, scria, întrun articol po- 
litic din „Noua Revistă Romină* dela 4 Aprilie 1910, că diferenţiarea 
vieţii politice in mai multe partide de guvernămint ar fi o, evoluție fi- 
rească şi semn al maturității vieţii publice la un popor; dindu-ne pildă 
de aşa diferenjiare pe Anglia sau Franţa, Igi încheia gindirea astfel: 
„Necesitatea neapărată a imbogăţirii vieţii de partid în toate statele în 
care această viaţă are un rost, şi deci nevola neapărată ca şi în Romi- 
nia să înceteze jocul de basculă între cele două partide aşa numite is- 
torice ` conservatorii şi liberalii, şi injghebarea nouei vieţi politice să se 
facă pe existența mai multor partide, reprezentind fiecare un mănunchiu 
de interese deosebite“. ` 

Dar mulţimea partidelor politice din Bulgaria, dependența vieţii lor 
de Rusia, alcătuirea individualistă şi violența, pe care le vom vedea, a 
luptelor dintre ele, ne-ar arăta, poate, că nu această mulțime ci altceva 
ar îi, în adevăr, un semn al maturității vieţii publice. Fireşte însă de 
nevoe oriunde de un partid democratic in compoziţiune, progresist în 
tendinţele saie, dar reprezentind fonciarmente ideile de conservaţie 
socială, 

Activitatea vieţii politice şi sociale a Bulgariei, pornind din cu- 
prinsul acestor partide de guvernămint şi al Constituţiei, se sintetizează, 
cu privire la politica externă, în ceea ce mai cu seamă regele face, iar 
in politica internă în ceea ce personalităţile partidelor pun la cale. In 


DIN LUMEA BALCANICA CU 


amindouă insă, pare că Rusia regulează totul,—ceea ce nu se vede nici 
Sirbla nici în Muntenegru. 
" Bulgaria e o țară cu deosebire practică şi realistă, pria chiar tem- 
peramentul bărbaţilor ce o conduc; de aceea, in mare parte, umblă şi 
după reclamă, Ea urmăreşte nu numai să lucreze, să se dezvolte, ci 
incă şi ca această lucrare, progresele ei, să fie tăcule cunoscut străină- 
ut sub o formă cu mult maf mare decit sint în realitate. De aceea, 
Bulgaria nu numai că deseori trimete în Europa misiuni de profesori şi 
învăţaţi, cari să vorbească elogios despre ea, dar încă prezintă şi o altă 
curiozitate rezultată din aceiaşi tendinţă a politicei externe a ei. Anu- 
me, de ani de zila, regele Ferdinand călătoreşte mereu în apusul Eu- 
ropei, în acelaşi scop al politice! externe bulgare. lar acest scop e Cp: 
siderat aşa de integrantă parte din nevoile Bulgariei incit—cum spune 
şi ziarul Mir dela 18 Aprilie 1910 —de mulţi ani, toate guvernele care 
s-au perindat au pus în Budgetul statului suma de 500 mii lei „pentru 
cheltuelile regelui pe căile ferate din Austria şi Germania”. O curiozi- 
tate, care arată o puternică deosebire de tere între noi şi Bulgari, 
iar între ei şi alte state din Baicani. 
perii eră a partidelor se mişcă întreţesută de votul universal 
prevăzut de Constituţie şi, în deobşte, de un filorusism care "i răpeşte 
e orice simţ de meatirnare, 
e Sege arie universal, partidele politice din Bulgaria îşi au or- 
ganizările şi cluburile lor nu numai in oraşe ci şi la sate. Pentruca 
să se vadă cum lucrează politica în satele ci, să art aci acțiu- 
nea in ele a partidului lul Gešov care, impins de tendinţele mai mo- 
derne ale democraților şi socialiștilor, a început a se numi „narodnata par- 
tija”, adică, pe romineşte, „partidul poporului”. In ziarul Mir se vede 
că acest partid (caşi celelalte, de altfel) e condus în sate de: un birou 
numit „birou sătesc“, ajutat de un „stat* adică „comitet executiv” cum 
am zice noi la oraş. Biroul se compune din: un preşedinte (uncori €, 
alături de acesta, şi un preşedinte de onoare), un vice-preşedinte, un se- 
cretar şi un casier; lar „sfatuit se compune, după mărimea satului, de 
un număr de membri variabil între 9 şi 5. Intr-unele sate mai mari 
există, în organizarea partidului, şi o „comisie de control“ compusă în 


ce ee conducătoare Un pe cetățenii satelor în curent cu 


mişcările ale partidelor dela Solia şi, în acelaşi timp, îi duc la 
luptă gen celorlalte partide. Cind interesele electorale sau de sit 
soi cer, partidele provoacă întruniri publice mai mari în cite un sat, 
unde siat convocate alte sate dimprejur, Astiel, ca să dau un exemplu, 
ziarul partidului poporului, Mir, din 11 Aprilie c., vesteşte următoarele ` 
„Satul Glavan, din districtul Hirmanlii. La 20 ale lunei acestea, a treia 
zi de Paşte, partidul va ţine întrunire în satul nostru; la ea sînt convo- 
oi membrii şi cei cari simpatizează cu „partidul poporului“ din satele 


SH __ VIAŢA ROMINEASCA 


vecine: Vojvodovo, Mădrec, Vladimirovo, Stražari, Medni v e 
mogtnik, Nabozna, Cerepovo şi Bâlgarska-Poljana. Va geg dat 
dev: despre situația partidului poporului şi despre organizația lui”, 
Dar cu toată această Organizaţie şi actiune a partidelor politice la 
sate, şi cu tot votul universal, pe care ea se întemeiază, de tapto opo- 
ziție de control lipseşte în Bulgaria până acum. Dovadă că” educația po- 
litică a masselor încă nu s-a făcut. Un istorie al Bu'gariei actuale 
George Bousquet, consilier de slat onorar acolo, spune, în cartea sa 
„Istoria poporului bulgăresc“ apărută la Sotia in 1909, că: „lipsa unei 
opoziții parlamentare, care să tălmăcească opinia publică şi “să lucreze 
spre a o deplasa, care să critice şi să controleze faptele guvernulu! 
aşa ca să-i lumineze şi modereze mersul, constitue de altfel! o regreta- 
bilă lipsă în mecanismul vieţii pålitice", Asa scrie frans un cetățean 
Bulgar şi bărbat cu situație oficială, De altfel adevărul acestei spuse a 
lui Bousquet se şi vede s. ex, intr-un fapt. Anume, la a. 1907 partidui 
stambulovist era la putere sub preşedinţia lui Petzov; atunci iinplinea 4 
ani de guvernare, aşa că trebuia să facă noi alegeri generale pentru 
altă perioadă de 4 ani. Dar pentrucă acest partid socoti că a guver- 
nat desin! acum, deşi majoritatea Sobraniei ii acordă incredere nemăr- 
ginită şi cu toate că avea o mare majoritate, se retrage de bună voe 
Atunci prinţul acordă puterea partidului de curind format, democratie al 
lui Malinov. Acesta face alegenle generale şi, cu toate că în Camera 
precedentă Stambuloviştii avură o enormă majoritate (spune însuşi Bous- 
"duet la p. 357 a Istoriei sale), acum, grație presiunilor guvernului 
nici unul din ei nu tu ales. Dar chiar şi din şefii celorlalte partide nu 
izbuteșie a îl aie; de cit Danev, şeful progresişiilor Ţancovişti, el ir- 
suşi aa numai din anumite ci nsiderații, 
poi o allă nolă, care-i chiar foarte caracteristică a vi i 
a Bulgariei, e filorusismul imperios al aproape tuturor a a capra 
Buverneie nu se pot menţine la putere, de cit dacă politica lor e în 
sensul vederilor şi dorințelor Rusiei,— aşa cum era la noi pela 1848 şi 
in vremea Regulamentului Organic, Spre a invedera realitatea acestei 
afirmäri, să dau citeva exemple, pe cari, de alitel, le povesteşte — deşi 
cu alt scop—chlar pomenila carte a lui Bousquet, 
| In a. 1878, cind se îăcenu incheerile de pace între Rusia şi Tur- 
cia, după război, Rusia, prin tractatul dela San-Stefano crea o „Bulgarie 
mare în care intra şi Macedonia şi Rumelia Orientală. Dar la a. 1885 
cind principele Alexandru Baltemberg, ajutat de ministerul Stambulov 
de atunci, printr-o lovitură revoluționară smulge Turciei Rumelia Orien- 
tală, Rusia, cea dintăi şi energic se opune acestei incorporări, Faptele 
şi ştirile ce avem ne arată că acum Rusia se împotrivea pentru că Stam- 
bulov era cel mal mare adversar al ei, şi pentrucă acea încorporare a 
Rumeliei se făcea fără ca Rusia să fi fost întrebată dacă convine politi- 
cei sale. Ba detronarea prințului Alexandru de Battemberg a fost tot e- 
fectul politice] lui antiruseşti, pe care o făcea în sensul vederilor primu- 


DIN LUMEA BALCANICA KN 


iui său ministru Stambulov. Prin preoţii bisericei bulgărești şi prin o- 
ler ce avea în oștirea bulgărească, Rusia lucra ca nici un partid poli- 
tic să nu poată face în Bulgaria altceva, de cit ce ca (Rusia) voia. 
Bousquet mărturiseşte aceasta, spunind că, chiar după plecarea princi- 
pelui Battemberg, „ea (Rusia) nu se mulțumea numai cu demisia lui, 
dacă piecarea prințului nu ar fi fost urmată de o schimbare de sistem 
şi de o intoarcere la protectorat”. 

Dar singurul partid politic hotărit, graţie nu atit sufletelor cari îl 
alcătuiau, ci numai omului de Ier care-l conducea, era partidul stambu- 
losist. Acesta impotrivindu-se năzuirilor ambiţioase de tutelare ale Ru- 
sici, îi repeta mereu că „Bulgaria e numai a Bulgariior* şi că el vrea 
„Să scape ţara sa de luiela rusească“, 

Stambulov, care, în acest sens, deci protivnic Rusiei, conducea pu- 
ternicul său partid, voi să işi indrumeze țara tot astfel şi după ce Bul- 
garia îşi aduse de prinţ pe actualul Ferdinand. Rezultatul definitiv a 
iost că, toate celelalte partide şi preoțimea ca şi mare parte din ofițe- 
time, aţiţaţi de agenţii Rusiei, îi ajung neimpăcăii duşmani ` partidul lui, 
in cele din urmă, din pricina Rusiei, trebui să se retragă de la putere 
(ca şi Baitemberg), lar la 15 Iulie 1895, în stirşit, pe la ora 8 seara, în- 

suşi Stambulov, fu omorit de cine-va „care n-a mai fost descoperit". 

Dar mai stat şi alte exemple din carl să se vadă conducerea 
Bulgariei după Rusia. 

La chiva ani după omoritea lui Stambulov şi slăbirea relativă a 
spiritului antirusesc din partidul lui, demnitatea naţională bulgărească se 
ridică din nou. La 1901 prințul e nevoit să admită un minister sub 
Petrov şi cu elemente stambuloviste, Acesta o duse pină la 1906, stä- 
bind oarecum nota antirusească a răposatului Stambulov. In acest an 
insă, accenluind ceva mai tare demnitatea bulgărească față de Rusia, 
spune chiar Bousquet că fu nevoit să se retragă „în urma unei peinte- 
legeri cu agentul Rasiei, Şteglov”. 

Alt exemplu. In 1906, după retragerea cabinetului Petrov, vine în 
lotu-i alt minister condus de Petkov, Acesta, împins de demnitatea na- 
țională, se purta rezervat faţă de Rusia şi voia să-şi ducă țara în bune 
legături şi cu Austro-Ungaria. Rezultatul lu că celelalte partide, care 
sint îmbibate de panslavismul rusesc, uneltese impolrivă-i greve, miş- 
cări studenţeşti şi comploturi, şi la 11 Martie 1907, Petkov, pe cind se 
ducea pe jos dela Sobranie spre casă, tu omorii cu focuri de revolver, 
iat ancheta „a dovedit—precum se spune de obicei şi în Bulgaria, cind 
criminalul e prins că „asasinul era un detracat, care n-avea complici şi 
care lucrase sub impulsiunea urei sale personale”, Așa explică Bous- 
quet omorirea lui Petkov, spre a spăla oarecum demnitatea Bulgariei; 
dar activitatea lui Petkov de o parte şi împrejurările de alla ne arată că 
politica-i antirusească a fost adevărata pricină a omorirei lui. Partidul 
lui Pelkov—nici el—ru se putu menţine la putere, deși nou-i preşe- 

dinte Gudev slăbi mult nota antirusească şi chiar prezidă solemnitatea 


o VIAŢA ROMINEASCA 


inaugurării statuei „ţarului liberator", La 16 lan. 1908 vine la ctrmă alt 
partid, acel aşi numit democrat al lui Malinov, care guvernează şi astăzi. 

Dar şi partidu! lui Malinov pare-se că guvernează numai pentru că 
lovește în cei ce vor să se relieleze împulriva năzuirilor de tutelare ale 
Rusiei, Revista din Sofia „Bâlrarska Sbirka*, în număru-i din Martie 
1910, ne spune că: „însfirşit, după 2 ani de oscilări, majoritatea demo- 
cratică [a lui Malinov] din Sobranie, care cra Impedicată de opoziţie, 
primeşte cu aclamații ca să se facă anchetă cu privire la activitatea gu- 
verielor stambuloviste Petrov— Petkov— Gudev şi apoi ca aceste cabi- 
nete să fie date în judecală*, Propunerea de a-i da în judecată se in- 
temeiază—spune „Bălgarska Sbirka*-—pe următoarele învinuiri: a) că 
acele guverme stambuloviste, toate, In folosul lor personal, de multe ori 
au călcat constituţia, b) că, mai mulţi dintre miniştrii lor su delapidat 
sume marfi din averea stalului. Apoi, zice mai departe propunerea So- 
braniei de a-i da în judecată, „afară de aceste invinuiri, presa çi publi- 
„cul mal fac acelor miniştri şi site acuzăsi, cari încă sint necercetate şi 
nedovedite, ca fabricare de hirtie, cumpărare de sare, abuzuri cu antre- 
poziteie bâncei bulgare, schimbarea traseului nouilor linii de cale ferată, 
şi altele“. 

A crede că atiția miniştri au făcut aşa de multe şi mari hoţii, cum 
pretinde ancheta Sobraniei, ar îi să plingem în de obşte pe poporul 
bulgar, care astfel de fruntaşi dă din cuprinsul său. 

„Dedesuptu!* anchetei e insă Rusia şi tendinţele filoruse ale par- 
tiduiui dela guvern al lui Malinov, cari ar voi să descompună şi să dis- 
trugă partidul stambulovist; să distrugă partidul care mereu învaţă po- 
potul bulgăresc că „Bulgaria trebue să fie a Bulgarilor*, dar nu a inte- 
teselor Rusiei după cari conduce statul său, în vremea din urmă mai 
ales, atit regele Ferdinand cit şi Malinov,—cum spune, între alții, ziarul 

-din Solia Mir dela 7 Aprilie 1910, care numeşte „regim personal al re- 
gelui", bulgăreşte „ličnijat rezim*, pe acesta democratic, şi cum de cu- 
rind spunea chiar Večerna Pošta. 

Aceasta e dar caracteristica vieţii politice a partidelor din Bulga- 
ria, Tot ca o caracteristică a ei, care o deosebeşte de nol, e incă şi 
faptul că: un întreg partid de pguvernămint, acel „al poporului“ de sub 
Gešov luptă hotărit impotriva regelui Ferdinand; în ziarul Mir, zilnic 
îl invinuește pe rege că Îşi caută şi aduce la clrmă numai guverne per- 
sonale, cari să ţină socoteală numai de voința, ambițiile şi interesele lui, 
dar nu vrea guverne cari să fle expresia curată a dorințelor şi nevoilor 
poporului. 

lată dar atitea elemente, prin cari viața politico-socială a Bulgariei 

„se deosebeşte de a noastră, prezentindu-se cu o formă şi un fond cu 
„totul particulare. 


lie Bărbulescu 


Cronica literară 


— Jean Mortas — 


„ideile trec cu o repeziciune inspăimintătoare în secolul nostru“, 
zice Anatole France, aruncind o privire melancolică asupra evenimentelor 
i ontemporane vieţii sale, 
"E o Sue intre ideile primilor maeștri : Flaubert, Gau- 
Ger, Goncourt, Bouilhet, Baudelaire, cu conceptele lor abstracte despre 
„un frumos pur, existind „în sine“ şi „veşnic, despre o artă imperso- 
nală şi în atară de viaţă, „divinitate monstruoasă, pe care artistul trebue 
să o cultive şi să o servească ca un ascet”, şi ideile generației imediat 
următoare, Coppée, Sully-Prudhomme, Bourget, Anatole France, Melchior 
de Voguë, ctc, care au „învăţat a ceti in cărțile lui Darwin, Spencer şi 
Taine“. Dar iată că şi această generaţie, care se măgulea că „a cultivat 
arta“ şi a „studiat natura“, se vede la rindul său dată în lături cu bru- 
talitate de o nouă pleiadă de scriitori, simboliştii, care-i desprețuesc me- 
todele şi-i nesocotesc idealul. Şi pe aceştia insă îi priveşte acum Ana- 
tole France dela umbra „ultimilor platani* din drumul vieţii lui, pier- 
zindu-se în veşnicia Malei, ca nişte umbre amăgitoare... Nu-i departe 
vremea, abia 1886, de cind tinărul Atenian, Jean Mortas, păşeşie min- 
dru în arena luptelor literare şi aruncă o sfidare îndrăzneață „parnasie- 
{ilor şi naturaliştilor“ cu manifestul simboliştilor, publicat în coloanele 
ziarului „Le Figaro“. A venit vremea, strigă manifestul simbolist, să 
readucem În Franţa „arta autentică“ în Jocul acelei „arte mijlocii“ a rea- 
“ştilor, ce nu a dat decit o poezie obosită, sau josnici oameni de me- 
şteşug, tără scintee de talent. 

Romantismul şi realismul au fost în adevăr mari revoluții literare 
in secolul nostru, ele au provocat certe şi polemici violente, au zgu- 
duit puternic lumea cugetătoare şi au modificat adine gustul contempo- 
sanilor lor. Dar, în deosebi de simbolişti, au debutat cu opere de ge- 
niu, din care critica a descifrat şi scos la lumină legile unel estetici noi, 
căci zice Anatole France : „critica nu poate instrui întru nimic pe un 
geniu, ci toată învăţătura şi-o trage dela el.* Romantismul a lărgit cel 


ag VIAȚA ROMINEASCA 


înțăi orizontul suiletului modernilor, a dat adincime, generozitate, avint 
simpatic sentimentelor noastre, descătuşind forma şi fondul de lanţul 
greu al multor prejudecăţi. Realiştii ne-au readus spre natură, de care 
së depărtaseră prea mult romanticii în primul lor avint; operele lor in- 
seamnă lriumlui raţiunii asupra rătăcirilor imaginaţiei şi sint în gustul 
spiritului pozitivist ai vremilor în care s-au născut. Manilest an lansat 
şi unii şi alţii. poiemici şi certuri vehemente, argumentări imbelşugate, 
alirmări nesocoiite au pornit şi dintr-o parte şi dintr-alta.—dar ce a ră- 
mas din toate aceste? Operele lor nemuritoare numai—şi ceia ce aceste 
opere au creat în cultura şi gustul modem, spre a da naștere la alie 
opere cu tendințe noi, perfectibile spiritului nostru.  Manifestele, pole- 
micile şi acuzările lor au dat naştere la cela ce numim „Ştoala natura- 
listä.“ Discipolii, care sint intotdeauna mai credincioşi spiritului colei 
decit maestrul care a Intemeial-o, au sfirgit cu „naturalismul“, „verismul”, 
elc., însfirşi! cu o artă, care, chiar creată de pameni cu oarecare taieni, 
e disgrațioasă, brutală, complect lipsită de perspectiva şi idealitate. 

Parnasienii şi genezația lui Anatole France au fost continuatorii 
primei mişcări „naturaliste“, pe core au desăvirşil-o şi au intelectualizat-o ; 
nu sint inovatori, ci urmași de talent ai acelei mişcări, lată ce zice A» 
natole France despre generația sa: „Ne-am apropiat de adevâr cit am 
putut; am descoperit o părticică din frumuseţa care, fără formă şi fără 
culoare, dormea în pămintul sgircit. N'am declamat niciodată, am fost 
artişti conştiincioşi și poeţi adevăraţi, Am vrut să învăţăm multe, fără a 
nădăjdui să ştim vreodată mult, Am purtat în suiletul nostru cultul oa- 
menitor mari ; ne-a lipsit desigur avintul, Indrăzneala şi geniul cerceță= 
tor de căi noi, dar am fost stăpiaiţi, mi se pare, de simţul fineţii încîn- 
tătoare şi al desăvirşitului,* 

Aceasta insă nu ie-o iartă simboliştii, numind mişcarea lor „încer- 
care meschină şi onorabilă” fără de nici o valoare, pentrucă nu zcinno- 
eşte întru nimic arta şi gustul Tomm contemporane, ci se măipineşte la 
banaia şi palida imitare a predecesorilor, El fac însă greşala de a de- 
buta cu manifeste şi polemici vehemente, ciudățenii uimitoare, lungi 
consideraţii filozofice, în loc să creeze pur şi simplu o operă de artă 


„ definitivă şi puternică, prin care să impue „noua tendință a spiritutui crestor” 


contemporanilor lor, după cum au făcut-o naturaliştii şi romantici. Sim- 
boliştii condamnă cu violență ca greşit şi Dia tot ce s-a făcut innaintea 
lor, atirmind cu suticiență a fi ei cei chemaţi să restabilească „arta au- 
tentică”, şi această atitudine e o imprudenţă Ia de o generație formată 
ia şcoala unui Saint-Beuve, Taine şi Anatole France, care e posedată 
de demonul! îndoelil şi are putinţa de a înţelege şi ingădui manifestările 
cele mai deosebite ale sufletului omenesc, cînd ele sint realizate în o- 
pere de talent. Nu mai există fanatism literar, pentrucă nu mai înțelege 
„bătălie de idei* pe terenul acesta, cearta literară nu mal e posibilă, 
şi se primeşte cu indiferență manifestul cu graiu bizar, încilcit şi neobiş- 
nuit, care prociamă furios că va întrebuința o limbă plină : .d'impollues 


CRONICA LITERARĂ 97 


vocables, la période qui s'arcboute alternant avec la période aux defail- 
lances ondulées, les plčonasmes significatlis, les mysitrieures ellipses, 
Tanacoluthe en suspens, tout trope hardi et multiforme“... Generația care 
fusese educată la şcoala subtililor cugetători, care „au desiăşurat acea 
inteligenţă fericită ce ingădue şi impacă toate, admiră toate formele fru- 
mosului,” primeşte cu răceală pe aceşii novatori care vor să sfärime to- 
tul, spre a alcătui din haosul ruinilor o artă atit de indepărtată de con- 
dițiile normale ale producţiilor literare, încît „armoniile se vor combina 
cu culorile în simboluri, spre a reda legătura dintre lumea aparențelor 
deşarte şi cea ideală, singura reală, şi a o face clară şi inteligibilă 
tuturor.“ Dela Homer încoace însă condiţiile poeziei au variat prea pu- 
țin, observă cu multă fineţă Anatole France, iar cel mai bun mod de a , 
„inova* este a inova puțin şi tără voia şi intenția expresă a ino- ` 
vatorului... 

Simboliştii, cu toată dorința lor arzătoare de a „reinnoi” arta con- 
temporană, cu toate aspiraţiile lor ncmărginite, s-au mulțumit insă a fi 
îndrăzneţi şi răzvrătiți în intenții... 

Operele lor, ca toate faptele din univers, s-au supus,cu vola sau 
fără voia svăpăiaților lor autori, legilor veşnice ce ne ocirmuesc. Ele 
au inovat puţin, tot atit de puţin caşi ale parnasienilor, fiindcă, dacă 
parnasienii au fost urmaşi, simboliştii sint predecesori, premergători ai 
acelui Mesia, aşteptat încă de lumea noastră contemporană ca să ne 
indice „noua tendinţă a spiritului creator." 

Jean Mortas, poetul mort atit de neașteptate acum decurind, a 
fost privit ca unul din şefii mişcării simboliste; iar manifestul său lan- 
sat în „Figaro“ şi comentat de Anatole France in „Le Temps“, precum 
şi al doilea răspuns al său lui A. France, alcătuesc adevăratul credo al 
şcoalei simboliste. In anul 1886, cind a publicat manifestul, nu scrisese 
decit două volume „Les Syrtes* şi „Les Cantilenes“, în care nu se gă- 
sesc nici urme de „purul concept sau „idee în sine“. „Les Syrtes” sint 
versuri de tinereță, scrise sub influenţa parnasienilor şi mai ales a lui 
Théophile Gautier, descrieri elegante, intr-un graiu precis şi cu expresiuni 
directe. Tot simbolismul lor stă în exprimarea ideilor abstracte prin ana- 

în imagini concrete: 
pir mpi m alge un cercueil vide dans une tombe." 

lar limba nu prezintă nici o inovaţie îndrăzneață, decit predilecția 
pentru unii termini rari, neobişnuiţi sau arhaici. Versul In genere e clar, 
afară numai de cazurile în care vrea să-şi ridă de cetitor, sau să-şi aplice 
cu tot dinadinsul principiile de estetică pentru a zăpăci pe naivi: 


Ai-je sucé les sucs d'innomes magisteres ? 

Quel succube au pied bot m'a-t-il donc envoute ? 
Oh! ne l'être plus, oh! ne l'avoir pas été! 

Suc maléfique, ô magisteres délétères ! 


98 VIATA ROMINEASCA 


„Cantilenele” sint versurile sale simboliste, sau scrise cu intenţia 
de a fi simboliste, Dar şi aici simbolurile nu sint nici numeroase, nici 
obscure, de cele mat multeori metafore dezvoltate şi mulliple, exprimate 
in strofe întregi, uneori chiar în poeme, şi devenind astfel alegorii, dar 
fără multe complicaţii şi foarte uşor de interpretat. Cantilenele simboli- 
zează mai ales sentimente complexe, stări de suliet vagi, plutitoare, ce 
nu pot fi analizate, nici exprimate în limbaglul direct, care e prea bru- 
tal în preciziunea lui. Cintările scurte sint ca nişte melodii, în care ima- 
ginile şi muzica versului suggerează stările turburi din anumite clipe 
ale vieţii suileşti ; 


Sous vos longues chevelures, pelites fées, 

Vous chantătes sur mon sommeil bien doucement ; 
Sous vos longues chevelures, petites iċes, 

Dans la forèt du charme et de l'enchantement. 


Dans la forât du charme et des merveilleux rites... 


. -+ D H [el D D DH D D D 9- « . D D D D D D -. 


Ceia ce rămine însă ca definitiv ciştigat, nu numai pentru simbo- 
lişti, dar pentru poezia franceză in genere, este o mare înm'ădiere a ar- 
tei de a versilica, prin care versul capătă multă muzicalitate. Totuşi 
Jean Mortas nu a fost partizan al versului tiber, ci al unui vers mai 
liber. Toată acea mare revoluiie, în formă şi în fond, anunțată în ter- 
meni atit de surprinzători, se reduce în definitiv la prea puţin lucru: 
„ fondul e, cum s'a văzut, foarte departe de melailzica germană cea ins- 
pirat manifestul, iar forma abia îndrăzneşte să se ridice impotriva unor 
regule ce încă atingeau cu lanţuri prea grele versul, între alte hiatus-ul 
şi cezura, continuind astfel evoluţia începută de Victor Hugo şi preco- 
nizată mai tirziu de Théodore de Banville. 

Din toată profesia de credință, dintre toate principiile proclamate 
cu o aşa pornire războinică în manifestu! şcoalei simboliste, unul singur 
rămine ca un principiu de activitate stabil în toată viaţa lui Jean Moréas : 
„libertatea formei pentru cea mai desăvirşită libertate a cugetări“. Şi 
iată-l pe acest campion înverşunat al simbolismului, pe partizanul cel 
mai hotărit al cosmopolitismului, acel ce s'a inspirat din izvoarele cele 
mai deosebite; Baudelaire, Gautier, Poë, Heine, Shakespeare, Cervantes, 
reintors cu „Le Pelerin passionné” la tradiţii, izvorul limpede al poeziei 
naționale, creind o nouă şcoală: romanismul, Acest poet „grammairien“, 
cum il numeşte M. Barrès, a fost intotdeauna atras de formele vechi ale 
sintaxei, lăsate în părăsire de graiul francez modern, iar dorinţa aceasta 
de a reinnoi limba actuală anemiată, sărăcită, curățită de atitea expresii 
pline de farmec, de culoare şi putere, ce făceau strălucirea lmbii din 
secolul al XVI-lea, a fost odinioară preocuparea romanticilor, care însă, 
fiind oameni fără erudiție, n'au putut crea decit o „sintaxă descusută şi 


fără rasă“. Morcas cunoaşte lim: 

manisi erudit în adevăratul înțeles 
Din primele sale opere, a 

are simțul limbii, căci „pune m 


nceză veche în perfectie, e un rò- 
1 cuvintului, 
pasionat pentru chestiile de limbaj, 
intro dată iocmai pe cuvintul exact, 
pe imagina limpede și forma piăriă“, zice Analole France, Dacă e 
obscur pe unele locuri, aceasta amai din cauza predilecţici sale pen- 
tru formele vechi ale sintaxei, pentru substantive şi inlinitive ce nu se 
mai întrebuinţează azi în limbă, şi mai ales prin abuzul inversiunilor, 
elipselor şi eliziunilor, Şi astfel poetul naționalist francez, născut in 
Atena, începe lupta Impotriva elementelor „barbare“ din limba franceză 
modernă şi proclamă intoarcerea la strămoşii scriitori din timpul Renaş- 
terii şi al Evului Mediu, care int fiii şi strănepoții Latinilor şi Grecilor. 
In anul 1893 întemeiază Jean Mortas şcoala „romană“, scoțind o nouă 
ediţie a volumului „Le Pelerin passionné“, din care înlătură toate poe- 
mele ce aveau în ele urme de simbolism. Zicem că a întemelai şcoala 
romană, aceasta însă nu poate fi decit un fel de a ne exprima: „eru- 
dit ca un bătrin umanist, spirit subtil, iubitor de lungi şi frumoase 
dispute, lupte intelectuale* —zice Anatole France, nu e de mirare că a 
putut să grupeze în jurul său discipoli gata să-l urmeze, oricare i-ar fi 
fost steagul. 
Se poate insă privi această încercare altfel decit ca un „joc şi o 
plăcere de poet subtil“, cum zice Beaunier, şi de erudit talentat? Se 
poate oare să încapă complexitatea sufletului nostru modern, şi mai ales 
a sufletului modern francez, în formele arhaice, naive şi stingace ale 
trecutului medieval? Mortas a izbutit, ce e drept, să creeze capo-d'opere 
in genul acesta şi sa însuşit foarte bine această estetică creată prin o 
curioasă întoarcere indărăt în cursul vremurilor; şi-a însuşit o clipă 
nu numai chipul şi limba cavalerilor de-odinioară, ca romanticii, 
predecesorii lui pe această cale, ci şi felul lor de a gindi şi ase purta; şi-a 
pus toată ştiinţa şi tot talentul a-şi simplifica sufletul său hrănit de tot ce 
literatura omenească a produs mal subțire şi mai desăvirşit ca artă şi 
meșteșug, şi a-l aduce la diapazonul sufletelor acelora vechi, siingace şi 
naive, Spirit critic, înzestrat cu un dar de observaţie ascuţită şi cu o 
imaginație stăpinită intotdeauna de rațiune, el e mai mult intelectual 
decit poet. Aceasta a făcut posibilă desăvirşita lui adaptare nu numai 
la întreaga literatură străină, aşa incit versurile sale „Airs et Récits" ar 
putea D privite ca o „legendă literară şi artistică a secolilor*, ci şi la 
spiritul şi opera a trei-patru secole de veche literatură franceză, cu 
totul necunoscută, făcînd din „Le Pelerin passionné“ o operă de istorie 
literară, în care redă în versuri incintătoare psihologia, ideile poetice, 
felul de a realiza în limba lor arhaică acest fond, Această operă in- 
seamnă o erudiție şi o muncă uimitoare; pentru a scrie „Le Dit dun 
Chevalier qui se souvient", cu descrierea tuturor iubitelor sale şi felul 
cum acestea l-au trădat, a trebuit să cerceteze şi să spicuiască peste 


DA VIAŢA ROMINEASCA 


douăzeci de „romans*,—şi iată această operă literară ținind un loc tn- 
semnat În critica literară franceză, 

In toate producţiile aceste, sufletul lui Jean Mortas ne apare ca 
plăsmuit din tot ce a creat literatura omenirii de veacuri. E! nu priveşte 
natura, nu simte iubirea, nu visează, nu doreşte şi nu regretă decit prin 
cugetarea şi plăzmuirea poetică a lumii întregi, din toate clipele din 
timp şi din spaţiu, In versurile lui cele mai simple şi mai uşurele sint 
ecouri din vechile mituri greceşti, frinturi din superstiții căzute în uitare, 
credinți moarte, legende roase de rugina vremii. Muza lui ia uneori a- 
titudinea vechei muze ateniene, dar împrumută şi podoaba sentimenta- 
lismului cam duiceag din pastoralele franceze, eleganța rafinată a poeziei 
Renaşterii, gustul pervers pentru Lucifer, „cavalerul cu picioarele ca nişte 
turci“, strigoii şi piticii născuţi din imaginația copilăroasă a poporului 
de pescari, urmaşii de azi ai glorioşilor Atenieni. Cu această erudiţe 
deosebită ce îl ține oarecum prizonier, cu logica spiritului său critic şi 
controlul neincetat al raţiunii sale asupra imaginaţiei, care-l sileşte să 
păstreze măsura chiar în acele versuri în care ar vrea atit de nebuneşte 
să reformeze estetica, el nu putea să creeze opera sa definitivă decit ca 
inovatorul de care vorbeşte Anatole France, inovator ce inovează puţin 
şi fără intenţia de a inova, în măsura talentului său firesc. 

In volumele „Stances", din care publică două în 1899 şi patru în 
1901, revine din lungile sale peregrinaţii prin literaturile atitor secole şi, 
renunţind de a mai crea o şcoală nouă, caută să-şi regăsească şi să-şi 
exprime adevărata sa personalitate, revine la clasicismul! sau parnasia- 
nismul primelor sale încercări. 

Din toate studiile amănunțite asupra limbii la originile el, în vo- 
cabularul şi sintaxa el, capătă o siguranță în deosebirea valorii termeni- 
lor şi o aşa perfecţiune in expresie, o așa măsură şi preciziune în alcă- 
tuirea frazei, incit, cu toată răceala şi simplicitatea lui, clasicismul lui 
Mortas e un clasicism din vremile noastre, un clasicism cum treia 
să fi fost la poetul ce a continuat a fi parnasian, a încercat a fi simbo- 
list și romanist, a fost un atit de credincios şi logic urmaș al romantis- 
mului în tendinţile sale cele mai caracteristice. 

Moreas şi-o scos inspiraţia poetică din inteligenţă numai; în toată 
activitatea sa, i-a recunoscut precumpănirea în crearea şi ordonarea lumii: 


Esprit astucieux, adorable puissance 
Qui sans cesse guide ma main 
Sur la corde sonore et nargues l'innocence 
De mon entendement humain, 
Ah! ne te lasses point d'éclairer les ténèbres 
De ma vie au sombre dâtour 
Et de faire germer dans ses fentes funèbres 
Les fleurs plus belles que le jour. 
(Stances II). 


CRONICA LITERARĂ 101 


a proclamat-o intotdeauna ca principiu renovator al artel mo- 
derme sub formă d: par concept mai întăi şi apoi a confundat-ọ cu 
îrumuseța ` 


=. Que l'intègre Beauté 
Pénètre notre esprit avec tranquillité 
Ainsi que l'eau reçoit un rayon de lumière... 


Ei li datoreşte simţul măsurii, cumpătarea, In care s'a perfecționat 
cu timpul şi care l-au făcut să dea durerii, desnădejdei sufletului său 
dezamăgit, accentul acela de tinguire stăpinită, atit de mindru şi calm, 
atit de depărtat de izbucnirile violente obişnuite altor poeţi, ce-şi cîntă 
durerile şi deziluziile, în versuri: 


Le coq chante là-bas: un faible jour tranquille 
Blanchit autour de mol; 

Une demière flamme aux portes de la ville 
Brille autour de l'octroi. 


O, mon second berceau, Paris, tu dors encore 
Quand je suis eveillé 

Et que j'entends le pouls de mon grand coeur sonore 
Sombre et dêpareilié, 


Que veut-il, que veut-il, ce coeur! Malgré la cendre 
Du temps, malgré les maux, 

Pense-t-il reverdir, comme la tige tendre 
Se couvre de rameaux?!,.. 


Suterinţa lui se preschimbă în artă, în divina poezie menită: 
A couvrir de beauté la mistre du monde. 


Viaţa lui întreagă a fost stăpinită de puterea acestei inteligenţi, el 
a trăit singuratic în mijlocul oamenilor şi al zgomotului, legăturile sale 
de prietenie nu au fost dech legături de inteligenţă, lungi dialoguri plato- 
niciene, discuţii vii ce ridicau la înnălţimea consideraţiilor generale cele 
mai vulgare evenimente ` 


Que ce soit dans la ville ou près des flots amers 

Au fond de la forèt ou sur le mont sinistre, 

Va, pars et meurs tout seul en récitant des vers. 

Ce sont troupeaux encore les cygnes du Caystre. 
(Stances II). 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


Credincios vieţii sale întregi, pînă ce a intrat în agonie a vorbit cu 
prietenii despre artă, care a fost preocuparea intregei sale activităţi şi a murit 
zice Pierre Quillard, ca un erou care-şi împlineşte destinul, deşi nu 
aştepta nimic nici de la Zei, nici dela D-zeu! 

Cu Jean Moréas s'a stins în lumea literilor o nobilă fire de inte- 
lectual şi un poet, dela care rămine „Les Stances“, capo-d'operă ulmi- 
toare prin perfecțiunea şi simplicitatea sa, și care realizează în chipul cel 
mai desăvirşii legătura dintre ritm, graiu, stil şi idee, 


izabela Sadoveanu 


Cronica artistică 


Ştefan Popescu 


Spectatorul, după ce a rătăcit cit vatimp nedumerit şi cuprins de 
îndoeli prin salele cu gust aranjate ale Expoziţiunii Tinerimii artistice, 
printre operele ailtor simbolişti, pointilişti, primitivi şi etc., în care gus- 
tul, simţul culorilor şi estetica sa au fost puse, adeseori, crud la fncer- 
care, se opreşte, în fine, în faja opere! lul Ştefan Popescu, în care gă- 
seşte ideia inspirătoare şi mijloacele de realizare, în armonie cu ceia ce 
s'a deprins a privi ca operă de artă consacrată. Pictura lui Ştefan Po- 
pescu nu e o enigmă propusă spre desciirare unui grup de inițiați și 
oameni de megieşug, nu e o rafinare a bizarului şi ingeniosului, ea se 
adresează marelui public, vorbeşte sufletului nostru întreg, inteligenții 
ca şi senzibilității noastre. Artistul are conşiiința unui ideal, credința 
în existența unel frumuseți adevărate, dorința de a o găsi şi grija de 
de a o reda. De aceia opera sa e senină şi pasională în acelaşi timp. 
Tehnica sa desăvirşită, instromentul acela perfect pe care e aşa de stă- 
pin, nu se scoboară niciodată la virtuozitate, la efectul căutat, voit, for- 
fat, care loveşte, silueşte alenţia spectatorului, fără a-l mulţumi gustul 
artistic. În operele sale se simte acea admiraţie pentru natură, nemăr- 
Sinz, fără preocupare egoistă, fără scopul voit de a o reda, admiraţia 
marilor peisagişti Corot, Turner, Toyon, despre care Ruskin zice că a- 
duce uitarea urii, alinarea dorului de răzbunare, ertarea şi credința. Ca- 
tifelsres umbrelor, mlădierca firească a liniilor, sint făcute cu dragoste, 
parcă au fost dezmierdate de ochiul care le-a văzut şi mina care le-a 
zugrăvit. Ştiinţa lui de a compune, care l-a fost recunoscută de toţi ca 
o calitate distinctivă, e tocmai în urmărirea şi studiul îndelungat şi pa- 
sionat al naturii, şi astfel descopere poezia priveliştii celor mai obişnuite 
scene din viața cimpului, un colţ de pădure scăldatin lumina bogat co- 
lorată a toamnel, o cimpie cu eg pomi şi tufani sub un cer jos în lu- 
mina întunecată şi tainică cu sträicht) neaşteptate din timpul unei fur- 
tuni, sau acel simplu şi obişnuit peisaj ce are atita frumuseţă în mo- 
notonia sa, sub cerul cu nouri rop) şi atit de felurit luminaţi, din „După 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


ploae*. Iubirea naturii îl face pe Popescu să îngrijască amănuntul în 
planul întăi, care apare întotdeauna conturat clar şi precis, real şi pal- 
pabil pe fondul, in care perspectivele se împletesc In linii deslegate, 
Intro nelămurire voită, pentru a da impresia depăitării, zarea largă, in- 
finitul spaţiului îndărătul clipei precise, a locului văzut atit de limpede 
şi de exact de ochiul ascuţit al pictorului. Nici o dibuire, nici o ezi- 
tare în redarea acestor amănunte, ele par atit de bine prinse, încit pe- 
nelul le zugrăvește dintr'odată, le desemnează dintr'o singură trăsătură, 
Grija de amănunt, impresia aceasta de „tablou sfirşit* In opoziție cu 
„poşadeli* obişnuite pictorilor noştri tineri, nu Impedică lărgimea factu- 
rii, libertatea penelului, şi nu s'ar putea zice că Popescu e un pictor 
care „pignoşează*:—maniera sa € vie şi degajată. Simţi însă că ai a face 
cu un artist care a lucrat mult, tocmai pentru ca să capete acea stăpl- 
nire a tehnicii, care dă libertate desăvirşită artistului in tratare, putinţa 
de a urmări natura In liniştea ei măreaţă şi armonia ei firească şi a o 
reda În realitatea el adevărată, aşa cum o vede ochiul şi o simte inima 
sa, Scopul său nu e a-şi arăta dibăcia, măestria lui nu se scoboară 
nicăiri la virtuozitate de procedeu, ci e numai mijlocul care li serveşte 
peniru a reda cit mal credincios viziunea entuziastă a naturii. De aceia 
în peisagille sale nu alege privelişti de spectacol, iar ţăranii säi nu-şi 
caută nicăiri atitudini pitoreşti şi de efect, nu se grupează după nece- 
sitatea de a forma subiecte de tablouri, nu pozează nicăiri pentru a fi 
zugrăviți, ci, la muncă sau la odihnă, se mişcă sau stau grupaţi după 
normele vieţii ce o au într'inşii. Artistul urmăreşte planul naturii, caută 
să prindă, în orice ar zugrăvi, liniile acele ce exprimă esența firii, redind 
ca întrun rezumat puternic întregul trecut In clipa prezentă şi expri- 
mind aceia ce Ruskin numeşte „adevăr vital“. Atten generaţii au re- 
petat aceleaşi mişcări şi au făcut aceleaşi gesturi în decursul atitor vea- 
curi, şi aceasta trebue să le dee perfecțiunea, uşurinţa, naturaleţa, fru- 
museţa naturală şi graţia rustică atit de bine prinse şi de viu redate de 
pictor la țăranii şi țărancele sale, la muncă, în „La secere“, „Bătutul po- 
rumbului”, ca şi in odihnă, în „Cina muncitorilor“ şi în „Popas“. 

Pinza cea mai insemnată, „Muncitorii la cină“, impresionează din 
primul moment prin puterea ei de adevăr. E măreaţă cu perspectivele 
acele fuginde din fundul tabloului şi grupele de muncitori la cină, sã- 
mănate pănă în depărtare, evocă, nu o scenă din viaţa de la țară, ci 
această viaţă intreagă, lumina, spațiul, munca, traiul zilnic, In linii mari 
şi în amănunte, cum sint acele unelte de gospodărie şi mămăliga de 
sub cortul improvizat la stinga. Fiecare grup de țărani ce ospătează, 
chiar acele ce nu pot H decit indicate în schițe prea uşoare din cauza 
depărtării, uimesc prin adevărul şi naturaleţa atitudinii, 

În grupul de pe planul întăi fiecare personagiu e viu şi adevărat, 
e el în parte şi țăranul nostru în genere, acelaşi şi atit de diversificat 
în atitudini, In felul de a şedea, de a duce lingura là gură şi a bea din 


CRONICA ARTISTICĂ 105 


oală, Un moşneag in stinga,cu o față isteață de povestitor de iznoave 
şi glume cu înțelesuri, între o nevastă, cărela ştergarul li aşterne o um- 
ră aurie peste lrunte şi ochi, şi un Romin smead, ce duce lingura la 
gură cu acea gravitate aproape religioasă a ţăranului nostru. şi toți bär- 
baţi şi femei, văzuţi din spete, din faţă sau din profil, au un fel dea 
şedea, o mlădiere în faldurii de la camaşă și de la haine, un relief și o 
realitate materială, care-ţi dau iluzia că-i poţi pipăi ca pe nişte oameni 
"TTT peisagiile mici, acelaşi adevăr și malaraleța aceiași perspectivă 
de fond, care le face să apară ca o fereastră deschisă asupra infinitului 
vieţii dela țară, aceiaşi Praţie a mişcării desăvirgit executată de o ființă, 
în care deprinderea de a munci Ja cimp a devenit un instinct, felul o- 
bişnuit şi firesc de a trăi ca o urmare a moştenirii atitor strămoşi, dar 
mai ales e de observat armonia Încintătoare dintre ei şi cadrul în care 
se desfăşoară viaţa lor, Figurile omeneşti din aceste peisagii par a 
face parte din cadrul acela cimpenesc tot atit de firesc ca şi dealurile, 
colinele, tulanii, copacii şi lanurile de griu din cuprinsul cimpurilor. Fe- 
meile par nişte flori mari de cimp în lanurile aurii, mai ales în acele 
fuste roşii de un roş atit de dulce în umbra şi atit de triumfător şi lu- 
minos în nuanțele deschise. aiit de just ca ton lingă galbenul lanurilor 
şi aurul porumbului din drăgălaşul tablou „La bătutul porumbului“. De 
altminteri preocuparea constantă a artistului pare a D justeţa tonului 
«mai mult decit strălucirea culorii. Ce armonie în distribuirea luminii 
în acea liniştită şi poetică scenă din tabloul „In faţa bisericii”, ce ega- 
litate în intensitatea diferitelor tonuri şi ce umbre uşoare transparente, 
<e calm în lumină, in umbră, în tonul culorii, în atitudinile şi mişcările 
oamenilor.—E toată evlavia şi poezia zilei de sărbătoare în sat. In fie- 
care tablou artistul are o surpriză, cu acelaşi procedeu, cu aceiaşi ma- 
nieră artistul izbuteşte să fie mereu altul, să-și destăşure personalitatea 
în mod armonios, răminind mereu acelaşi, să arunce în fiecare nouă lu- 
crare o lumină asupra sufletului său. „San Marc noaptea“ se înnalță cu 
miile sale de podoabe şi culorile ce se reflectă abia phicite în întune- 
ricul transparent al nopţilor venețiene, o evocare a trecutului, un vis al 
lui Ocheanos, măreț şi impresionant, cu umbrele Veneţienelor svelte, ce 
se strecoară printre coloane învăluite în şalurile lor negre. În „La mare” 
lumină, spaţiu, strălucire, simplicitate în privelişte. O singură observare 
în ceia ce priveşte cerul în genere: s'ar părea că artistul e obsedat de 
amintirea altor ceruri, la noi azurul, lumina de sus, acea care se reflectă 
atit de frumos în tot ce pictează Ştefan Popescu pe pămint, pare a fi 
«nai albă, mal strălucitoare, mai francă decit cerul cu azurul cam stins 
al peisagiştilor francezi, este singura „defailiance* ce impresionează o- 
chiul spectatorului în această operă atit de bogată și de desăvirzit ar- 
monioasă a pictorului, es 


— ee ai 


Cronica științifică 


Origina şi natura cometelor 


În momentul cind scriu această cronică, nu ştiu dacă pămintul va 
trece sau nu prin coada cometei Halley; dar ştiu că posibilitatea aces- 
tui eveniment preocupă toată lumea, pe care ziarele o Un în curent cu 
tot felul de date. 

Cometa Halley s'a bucurat în toate timpurile, cînd a apărut, de o 
deosebită atenţie, din pricina mărimii şi frumuseţii sale. Ea a făcut 
aşa impresie în lume, incit astronomii curioşi au găsit notate, prin di- 
ferite scrieri şi la diferite popoare, mai toate revenirile acestei comete 
de mai bine de două mii de ani incoace. Ceia ce este interesant e ch 
multe din apariţiile cometei au coincidat cu evenimente sociale remar- 
cabile, Dintre ele nu voi nota decit coincidenja între căderea Constan- 
tinopolului şi apariţia cometei Halley din 1453. 

Dar nu numai acestor coincidențe se datorește puternica impresie 
pe care cometele o fac asupra omului, ci mal cu samă faptul apariţiei 
lor neaşteptate. In stabilitatea eternă a raporturilor aparente dintre astre 
şi in regularitatea matematică a mișcărilor lor, vagabondajul comete- 
lor pare cu totul nenatural, ca ceva extraordinar, în orice caz. Nue 
dar de mirare că omul a legat, de multă vreme, întimplările istorice de 
apariția „stelelor cu coadă“. 

Astronomii au dovedit, însă, că şi aceşti aşiri rătăcitori urmează 
drumurile impuse de legile nestrămutate, universale ; ba, pentru sute de 
comete, calculele sint așa de precise, Inc, în orice moment, un obser- 
vator astronomic poate spune în ce parte a universului fără margini 
se găseşte cutare sau cutare din ele. Intrebuințarea recentă a fotogra- 
Hiei în astronomie a pus In mina observatorilor un mijloc de a desco- 
peri cometele, chiar cînd, fiind la miliarde de km., nu pot fi zărite 
nici cu telescoapele. 

Multă vreme cercetările astronomice s'au mărginit să determine dru- 
mul descris de comete, să calculeze repegiunea cu care ele îşi fac cursa 


CRONICA ȘIINŢIFICĂ 107 


în jurul soarelui şi să siabilească data exactă cind ele vor trece prin 
fața soarelui. 

In această epocă a studiilor astronomice s'au stabilit, pentru citeva 
comete, şi abaterile ce le-au suferit în drumul lor din pricina influenţi 
altor corpuri cereşti. S'a mai stabilit apoi că între comete şi meteori 
(stele căzătoare) sint strinse, foarte strinse relation, 

Cind spectroscopul a permis analiza materiei cometare, atunci cu- 
noşiințele asupra acestor musafiri au crescut considerabil. Astăzi, cind, 
în ultimii 10 ani, concepțiunile noastre asupra structurii materiei şi a- 
supra formelor şi transformărilor energiei universale s'au modificat sim- 
titor, rezultatele studiilor amănunțite, ce se vor face asupra comelei, 
sint aşteptate, în lumea științifică, cu o vie şi legitimă nerăbdare. 

Nu e de mirat, prin urmare, că în vederea sosirii cometei Halley, 
s'au împrăştiat zeci de savanţi pe la observatoriile astronomice, presă- 
rate în diferite regiuni ale pămîntului. In fiecare din observatorii, co- 
meta va D supusă măsurătorilor, analizei spectrale, | se va fotogralia 
capul, coada şi toate mişcările pe care va binevoi a le face, încit lite- 
ratura ştiinţifică —ce va apărea după marele eveniment dela D, Mai a. 
c„—va întrece, poate, toate scrierile publicate pănă acum asupra tutu- 
tor cometelor, 

Problema care preocupă mult spiritele e acea asupra originii şi 
naturii comelei, de care mă voiu ocupa în a doua parte a cronicii de 
față, In prima parte voju arăta cum s'a stabilit înrudirea cometelor cu 
stelele căzătoare, 


Relaţiunile dintre comete şi stelele căzătoare. Meteo! sau ste- 
lele căzătoare sint corpuri cereşti, în genere mici, care, intrind în sfera 
de atracţiune a pămintului, cad spre el cu o iuțeală de peste 70 km. 
pe secundă. Pătrunzind în atmosfera terestră, acești corpi cereşti se în- 
călzesc, devin luminoşi. In unele cazuri corpurile aceste au un volum 
mic şi din pricina căldurii, născută prin frecare, se topesc şi nu ajung 
la pămint. Existenţa lor o cunoaştem după urma luminoasă pe care o 
lasă In aer. In aceste cazuri avem a face cu stele căzătoare. 

in alte cazuri melteorul e prea mare şi nu se topeşte întreg,cl a- 
junge la pămint. Asemenea „pietre din er" sau uranoliți sint astăzi 
mulțime prin muzeele statelor civilizate, şi mulțumită lor ne putem da 
samă de compoziția meteorilor, Cind uranolitul intră în atmosfera pã- 
mintului, devine luminos şi are aparenţa unul glob de foc. Sub această 
formă e numit bolid, 

Compoziţia chimică a uranolitelor e complexă; in genere, predo- 
mină în ele fierul, nichelul, cobaltul, siliciul, substanțe ce sint şi pe pă- 
mint. Un fapt, care merită o deosebită atențiune, e acela că meteo- 
rii cuprind în masa lor citimi mari de gazuri. 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


Stele căzătoare a văzut oricine; numai astronomii, care au notat 
toate fenomenele importante din existența lor, au ajuns insă să stabi- 
lească înrudirea dintre ele şi comete. 

S'a remarcat că sint citeva zile—nopţi—pe an, în care numărul ste- 
lelor căzătoare e foarte mare. Astfel în fiecare an între 10—14 August, 
cad mulțime de stele dinspre constelația Perseu. Ele au fost numite in- 
trun cuvint Perseide. Intre 13 şi 16 Noembre, în fiecare an, iarăşi cad 
multe stele, insă dinspre constelația Leului, Aceasta e epoca Leonide- 
lor. În sfirşit, între 23—27 Noembrie cad meteori dinspre constelația An- 
-dromedei (epoca Andromedidelor). 

Avem, prin urmare, o periodicitate anuală în căderea meteorilor 
dinspre cele bei constelații citate. Dar s'a observat şi o periodicitate 
mai lungă, Asifel, din 33 în 33 de ani, la epoca Leonidelor, e o ade- 
vărată ploaie de stele. Din 13 în 13 ani avem ploaie de stele la epoca 
Andromedidelor. 5 

Astronomii, urmărind aceste fapte, au stabilit că în jurul soarelui 
se mişcă, pe anume drumuri, adevărate nebuloase de corpuri mici, stă- 
fimături ale unuicorp ceresc mai mare. Drumul parcurs de aceste cor- 
puri a fost cu preciziune stabilit şi el intretae drumul pămintului. La 
epoca de intretăere, unii corpi sint atraşi de pămint şi cad spre el. Pen- 
Aru a ne explica ploile de stele dela perioade mai lungi, n'avem decit 
să ne închipuim că în afară de corpii mici, cam depărtați între ei, este, 
undeva pe orbită, un adevărat roiu de meteori. Acest roiu se Int, 
neşte cu orbita pămintului la 13 ani (Andromedide), ori la 33 (Leonide), 
şi din el cade ploala de stele. 

O dată acest lucru stabilit, astronomii au putut preciza timpul în 
care trebue să cadă ploaia de stele, cum prezic şi momentul trecerii co- 
metelor prin faţa soarelui. 

Schiaparelli, mare'e astronom italian, studiind orbitele acestor me- 
teore le-a găsit analoage cu orbitele cometelor şi stabileşte strinsa rela- 
Dune dintre meteori şi comete. El afirmă chiar că unele comete sint 
în legătură cu citeva grupe de asemenea meteori, aşa că descriu aceleaşi 
orbite, Schiaparelli mai afirmă, în sfirşii, că stelele căzătoare sint foarte 
probabil rezultatul dezagregării cometelor. 

Cercetările de mai tirziu au confirmat această părere. Astfel, or- 
'bita Perseidelor e identică cu acea a cometei descoperită de Tuttle la 
1862, lar obita Andromedidelor e tocmai acea a cometei Biela, dispărută 
din 1852. La epocile cind ea trebuia să apară din nou (1872 şi 1885), 
a câzul, la 28 Noembrie, o mare citime de meteori. 

Relaţiile între meteori şi comete sint prin urmare de netăgăduit, şi 

-acum putem trece la subiect. 
II 

Astronomul A. C. D. Crommelin pune la punct —ca să zicem 
aşa, —In revista Scientia, chestia originii şi naturii cometelor (the ori- 
gin and nature ot comets), şi părerile Jul le rezum mai jos. 


CRONICA ŞUNŢIFICĂ wo 


Crommelin nu crede venit momentul să se caute o soluție com- 
plectă problemei relative la natura şi origina cometelor, dar socoate că 
e necesar să mărginească cimpul în care se pot căuta soluţiunile, 

Crommelin arată că cometele periodice aparţin sistemului solar, Prin- 
urmare, în sfera de influență a soarelui trebue căutată origina lor. Asu- 
pra acestei chestiuni s'au emis trei ipoteze: 1. cometele rezultă din e- 
tupțiunile ce se produc în soare; 2. ele rezultă din erupţlunile ce se 
produc în planetele mari, gigantice, a căror stare e analoagă cu a soa- 
telui ; 3, cometele sint fragmente rătăcite din nebuloasa primitivă, mama 
sistemului nostru solar; că, prin urmare, propriu vorbind, cometele nu 
sint inrudite, direct, nici cu una din massele cosmice, care formează sis- 
temul nostru solar actual, 

a, Pentru idela originii solare pledează două fapte: întâi, că e- 
rupțiunile de gaz, ce se observă pe soare, se produc cu aşa iuțeală, In- 
cit e sigur că ajung la depărtări foarte mari de acest asiru; al doilea, 
spectrul cometelor e ca acel al fotosferei soarelui. Dar, pe de-oparte a- 
ceastă origină nu ne-ar explica existența ferului metalic, solid, în sim- 
burele cometei; pe de altă parte, calcule astronomice precise dovedesc 
că, după uz timp oarecare, cometa trebue să ajungă iarăşi pe soare,— 
ceia ce însă observația nu dovedeşte: cometa Halley e observată de acum 
peste 2000 de ani şi nu dă nici un semn că va cădea pe soare. Sint 
încă şi alte dificultăţi, care se opun ideel unei origini solare, 

b. in jurul planetelor gigantice, cum e Jupiter, călătoresc, în 
sbor nebun, mai multe comete, şi astronomii descopăr, în fiecare an, 
altele nouă. Pe lingă Jupiter mai au comete Saturn, Uran şi Neptun. 
Chiar cometa Halley a fost cindva în sfera de influență a acestei din 
urmă planete, 

S'a susținut că materia cometelor ar fi rezultatul unor erupţiuni 
neinchipuit de groaznice, pe lingă care catastrofa din 1883, la erupția 
vulcanului Krakatoa, ar îl un nimic. In sprijinul acestei idei vine fap- 
tul că în atmosfera lui Jupiter se petrec tulburări de o extremă violență 
şi că o pată mare, roşă, permanentă, e semnul unui cataclism puternic. 
Apoi, nişte rînduri de pete albe, în atmosfera aceleiaşi planete, ar fi 
semnul unor groaznice erupţiuni. 

c. A trela ipoteză, privitoare la origina cometelor, pretinde că a- 
cești vagabonzi cosmici sînt fragmente desfăcute din nebuloasa primi- 
tivă şi izolate de ea. La această ipoteză au ajuns astronomii căutind 
să explice considerabila depărtare a cometelor de soare, chiar în timpul 
perlheliei. Un lucru Insă ingreuia ipoteza: soliditatea simburelui, care 
nu putea rezulta, aşa cum este, din nebuloasa primitivă, 

Ar trebui să admilem că nebuloasa primitivă nu era gazoasă, d 
meleorică, formată din bolizi. 

„Meteorii sint corpi aşa de complexi, din punct de vedere al struc- 
turii şi compoziţiunii lor, incit ar fi greu să-i considerăm ca reprezen- 
tind forma primitivă a materiei: ei ar fi mai curind nişte sfărimături din 


110 VIAŢA ROMINEASCA 


lumi anterioare. Această idee ne conduce, în mod natural, la ipoteza 
recentă a profesorilor Moulton şi Chamberlin, ipoteza planetesimală“, 

Această ipoteză se bazează pe existența unul soare izolat, care 
se răcise şi prinsese coajă. De acest soare s'a apropiat, într'o vreme, 
un ait soare, sub influența căruia celdintăi a suferit enorme tulburări. 
Atunci s'a desfăşurat în univers una din acele drame, de care nici idee 
nu ne putem face, şi al cărui act final a fost însă constituirea sistemului 
nostru solar de azi, cu soarele, planetele, rolurile de bolizi şi deci cu 
cometele sale, Meteorii, astfel produşi, păstrează proprietăţile cojei soa- 
telul izolat, coajă cere cuprinsese In ea mulțime de gazuri (pe care le 
găsim în meteori). 

Deşi oarecare observajluni astronomice sprijină ideia unor drame 
cosmice, ca cea descrisă mal sus, totuşi, aplicată la comete, ipoteza 
Moulton şi Chamberlin e mai curind o concepţie plauzibilă şi nu o i- 
poteză cate ar avea la bază măcar citeva fapte observate. 

Prin urmare, asupra originii cometelor, Crommelin nu găseşte nici 
o ipoteză justificată pe deplin. 

Asupra naturii cometelor, Crommelin socoate bine stabilit că nu- 
cleul e format din o cantitate mai mare sau mai mică de meteori. 

E probabil că meleorii aceştia degajează continuu mici citimi de 
gaz (cel puţin in vremea cit sint în vecinătatea soarelui). Părerea mai 
veche că în jurul simburelui cometar ar fi o atmosferă primitivă este 
Inadmisibilă, deoarece, dacă ar fi fost, s'ar fi perdut demult, cum s'a 
împrăştiat atmosfera lunel. 

Citimea de gaze, cuprinse în meteorii din capul cometei, e, de- 
sigur, limitală, deacela la multe comete periodice s'a observat o mic- 
“şorare a cozii pe măsură ce îmbătrineau. Desigur că multe comete au 
rămas fără coadă şi atunci au dispărut din vederea noastră. Aceasta a 
fost, după toate probabilitățile, soarta cometei Biela, de care am vorbit 
mai sus. Faptul că o cometă, cum e aceia a lul Halley, are o coadă 
enormă, ce pare că a rămas tot aşa de mare vreme de 2000 de ani, 
ne-ar dovedi două lucruri: 1. că numai la perihelie—în apropiere de 
soare-—cometele degajează mai multă materia gazoasă, altfel... fac eco- 
nomie, şi 2. că bolizii ce formează nucleul sint foarte mari. Prima 
părere ne face să credem că cu cit o cometă vine mai sar prin faţa 
soarelui, cu atit işi păstrează mai multă vreme coada. 

In sprijinul ideei că nucleul e solid vine faptul că, la această 
massă, se pot aplica legile gravitațiunii universale, pecind la coadă nu, 
Trecerea cometei Halley la 5 Mai prin Dia soarelui va clarifica chestiu- 
nea solidităţii simburelui, 

Ce forţe produc coada cometei ? Pentru a explica pricina dega- 
jării gazelor din simbure n'avem nevoe să recurgem la altă forță decit 
căldura soarelui ` dar, pentru a explica pentruce coada e totdeauna în 

„direcţia depărtată de soare, adică pentru a explica repulziunea cozii de 


CRONICA ŞIINŢIFICĂ ui 


cătră soare, s'an emis trel ipoteze: 1. repulziunea materiei cozii e pro- 
dusă de presiunea luminii ; 2. ea e datorită repulziunii electrice; 3. ea 
e rezultatul bombardării mecanice a electronilor sau părticelelor de ma- 
terie pe care soarele le aruncă cu violență în spaţiu. După toate pro- 
babilităţile, fiecare din aceste trei forțe au partea lor de acțiune, cea din 
urmă jucind rolul cel mai important, Asupra primei ipoteze, care pare 
mai curioasă, voiu da citeva lămuriri. 

Teoria şi experienţa au pus în lumină presiunea pe care o exer- 
cită razele de lumină. Nichols şi Hull au reuşit, cu ajutorul unor pro- 
ecțiuni luminoase, să formeze un fel de cozi cometare din sport foarte 
fini ai unei ciuperci, spori care cădeau dintr'un aparat asămănător cu un 
ceasornic de nisip. P. Lebedew anunţă in „Scientia“ că a reuşit să 
construiască un aparat, prin care se poate urmări, cu ochiul, efectul pre- 
siunii razelor luminoase, şi crede că simpla presiune a luminii ar putea 
explica repulziunea gazelor degajate de simburele cometei spre a 


forma coada. 
Dar se ivesc şi alte dificultăţi, din care cea mai importantă e ur- 


mătoarea ` coada cometei nu e tocmai în direcţia liniei ce ar uni centrul 
cometei cu centrul soarelui. Dacă direcția cozii ar îi determinată nu- 
mai de forțele solare, coada ar avea această direcţie. Ori, măsurătorile 
dovedesc că este destul de apreciabil unghiul pe care direcţia cozii îl 
formează cu direcția soare—cometă. Această abatere ne face să bănu- 
im nişte forțe de repulziune în afară de cele cu origina solară. 


Din cele spuse mal sus se poale judeca cit de interesantă este 
„problema cometelor şi la chte Intrebări cred că vor răspunde astronomii, 
fizicienii, chimiştii şi filozofii, după studiile precise care se vor face a- 


supra cometei Halley. 
Oricite date se vor aduna, este probabil că nu vom şti mai mult 


asupra originii cometelor ` vom avea, însă, informațiuni mai precise des- 
pre natura cometelor, grație progreselor pe care le-a făcut in anii din 
armă fizica-cosmică, 


T. A. B. 


ef Pe 


Cronica teatrală 


„Necunoscuta* şi „Duelul“ 


Stagiunea teatrală s'a Inchis. Ca toate lucrurile la noi, ambele 
teatre, deschise cu entuziasm, cu Încredere, Intrun moment frumos de 
întrecere şi de emulaţiune, s'au închis în nepăsarea generală. Aproape 
nu se ştia că se mal joacă, Necunoscuta la Naţional, Duelul la Tea- 
trul Davila, au fost parcă anume alese pentru Inmormintarea stagiunii. 

Necunoscuta e o melodramă care ar îi stors lacrimi generoase şi 
respectabile generz Gei de-acum 15—20 de ani. O femee alungată de- 
la căminul conjugal, ajunsă prostituată, apol ucigaşă, adusă în faţa ju- 
raților, apărată de propriul ei fiu care on cunoaşte, achitată, recunos- 
culă de soțul ei de odinioară, ertată şi murind în momentul împăcării, 
în sinul familiei, lată toate elementele melodramei clasice, Adăogaţi 
problema morală pe care o pune autorul: dacă adulterul semeei trebue 
să fie ertal sau nu, şi veți avea icoana perfectă a Diesel lui Bisson, 

Această problemă morală se pune din actul întăi. Soţul înşelat şt 
care şi-a alungat soția necredincioasă e anunțat că o doamnă il aşteaptă 
in salon. Doamna nu-i altcineva dec! soția Doch, Rugăminţi, la- 
crimi, tringeri de mini, nimic nu e în stare să înmoae inima bărbatului 
uitragiat. Deşi o iubeşte, căci o iubeşte încă, el pune mal presus de 
sentiment, de dragoste, de pocăința celeia care a greșit, cinstea familiei. 
In numele cinstei acesteia, În numele moralei curente, care poruncește 
bărbatului inşalat să-şi lepede soţia sau s'o ucidă, eroul nostru, spirit mai 
calm şi insulleţit de sentimente mal mult burgheze, se decide pentru 
prima soluţie, Deci rugămințele vor D zădarnice. Soţia vinovată va 
pleca. Soţul va păstra copilul și, fireşte, şi zestrea, o sută sau mai 
multe sute de mii de lei. După plecarea ei, cum era de aşteptat, salva- 
torul moralei conjugale îşi va prinde capul intre mini şi va cădea pe 
un scaun, doborit de lupta sufietească ce s'a dat intr'insul. In această 
atitudine îl găseşte un prieten din copilărie. Amindoi se uită surprinşi 
unul la altul. Vai, cum au înbătrinit! 

Prieienul a iubit o iemee, n'a fost iubit, şi-a plecat în lume să-şi 
potolească durerea şi să uite. El invidiază fericirea celuilalt. Dar a- 


CRONICA TEATRALA ng 


cesia ride amar, li povesteşte tragedia lui casnică, Ii spune cum adini- 
oarea chiar soţia trădătoare şi pocăită i-a cerut ertare şi cum el a avut 
tiria să fie neinduplecat. 

In clipa aceasta problema se complică, Femeia pentru care prie- 
tenul a plecat în lume, e tocmai femeia alungată. In numele iubirii de- 
odinioară el îşi impune nobila datorie să convingă pe bărbatul înşelat că 
trebue să erte. După un şir de argumente sentimentale, şi cu concur- 
sul binevoitor al autorului, bărbatul e convins, Ca în vremurile emoji- 
onânie ale melodramei, amindoi prietenii îşi string mîinile şi-şi şterg pe 
furiş lacrimele din colțul genelor. In momentul acesta solemn, se lasă 
cortina, 

In actul al doilea sintem cu vre-o douăzeci de ani în urmă. Soţul 
şi prietenul nu-şi putuseră pune planul în aplicare. Femeia apucase să 
se imbarce pe un vapor pentru America. E destul s'o vedem intrind 
Intro odae sărăcăcioasă de otel, îmbătrinită, veştejită, obosită, urmată de 
„tipui“ ei, un fel de craidon sgomolos, vesel, vulgar, ca să ințilegem 
tot ce s'a petrecut în aceşti douăzeci de ani. Trecută din bărbat In băr- 
bat, alunecată pe povirnişul viţiului şi al mizeriei, cu cht perdea farmecul 
şi graţia tinereții, venea acum, minată de întimplarea oarbă, să debarce 
întrun port oarecare al țării ei natale. Ultimul ei amant, chemat de 
nişte vechi prieteni în vederea unor afaceri rentabile şi dubioase, o a- 
ducea cu dinsul. Acesta ştia ceva foarte vag din viaţa ei. Bânuia mai 
mult că odată şi-odată făcuse parte din lumea bună. Cind prietenii lui îl 
caută la otel şi-i spun despre ce este vorba, anume de-o societate care 
să fie în curent cu păcatele fiecărei familii bogate, astfel ca să se poată 
exploata teama lor de scandal, el se gindeşte imediat la amanta lui, Îşi 
aduce aminte că odată ea-i vorbise de o zestre mare. O întreabă pe 
departe, îi smulge citeva mărturisiri, dar face prostia să-i destăinuiască ce 
urmărește. Prostituata urlă ca o fiară rănită. Nu, asta nu. Nu-i pasă de 
zestrea ei. Nu vrea să ştie de bani. Copilul ei, singurul ei copil, nu 
trebue să afle ce-a ajuns mama lui. Amantul se încăpăținează, îi stri- 
gä că ştie acum destul ca să facă cercetările el singur. ŞI pe cind, fu- 
tios, se îmbracă şi vrea să plece pe uşă, ea, prostituata pingărită dar 
mamă neprihănită, se repede, ia revolverul, îi ane calea şi, pentrucă 
el vrea să treacă cu orice preţ, trage într'insul, 

In actul al treilea o găsim în faţa juraţilor. Judecătorul de 
instrucție n'a putut săi scoată un singur cuvint din gură. Recu- 
moaşte crima şi atit. Zădarnic preşedintele îi pune întrebări peste 
întrebări, zădarmic îi arată că tăcerea ei absurdă li îngreuiază si- 
tuația. Incruntată şi mută, ea aşteaptă osinda. Numai cind avocatul 
tinăr care o apără, o Indeamnă cu vorbe blinde de compătimire, ea se 
înfioară şi parcă are o presimțire stranie. Dar deodată un țipăt strident 
ridică publicul în picioare, Preşedintele a pronunţat numele avocatului, 
şi numele acesta e numele copilului ei. Căzută cu capul pe banca a- 

8 


114 VIAŢA ROMINEASCA 


cuzării, plingind cu hohote, nu mai ştie nimic, nu mai simte, nu mai 
aude pledoaria care va smulge juraţilor un verdict de achitare. Scoasă 
pe brațe din sală, nu se va trezi decit în actul al patrulea, in casa so- 
Dim? de altădată, între mobilele cunoscute, între prietenul, bărbatul şi 
copilul ei. Inconjurată de dinşii, în ultima licărire de lumină a agoniei, 
ca-i recunoaşte, primeşte ertarea unuia, sărută fruntea altuia şi moare 
în apogeul virtuţii răsplătite, cum se moare în melodramele serioase şi 
cinstite. 

Dacă vă întrebaţi : ce a vrut să demonstreze autorul în lungul ce- 
lor patru acte, căci fără îndoială a vrut să demonstreze ceva, e greu de 
găsit un răspuns mulţumitor. Cel mult femeile mărilate pot învăța că 
nu trebue să părăsească niciodată căminul conjugal, chiar cînd dragos- 
tea, mai puternică decit toate legile morale şi decit sărmanele convenţii 
omeneşti, le indeamnă să-și caute fericirea în alte brațe, decit într'ale 
bărbatului legitim ; iar bărbaţii pot scoate învățămintul că niciodată nu 
trebue să fie neindurați cu femeia care a păcătuit şi care se întoarce 
pocăită. Cum vedeţi, o morală dulceagă, un fel de politică împăciui- 
toare pentru amindouă sexurile, aşa ceva ca o transpunere în domeniul 
sentimentelor a principiului politicianilor fricoşi: armonia dintre clase. 

După chipul şi asămănarea piesei, aşa a fost şi interpretarea. De- 
corurile străvechi şi uzate dădeau perfect de bine impresia vetustăţii 
acțiunii şi caracterelor. Am revăzut pentru a nu ştiu citea oară eternul 
salon, alb odinioară şi azi cenușiu, care parcă privește zimbitor şi iro- 
nic, cu ochii nenumărați ai spărturilor şi găurilor de tot felul, opera ar- 
tistică a direcției, 

D-na Demetriad, aşa de ştearsă în toate rolurile stagiunii acesteia, 
a fost însufleţită şi daa de desfăşurarea intrigii melodramatice. Insfir- 
şit a putut şi daa să plingă, să se vaete, să-şi fringă minele, lără teamă 
că va trăda intenţiile autorului. Dacă d-nei Demetriad i-ar fi plăcind 
să-şi amintească epoca entuziastă a copilăriei, cu ce emoție trebue să-şi 
H adus aminte de vremea cind plingea instal la cele „Două Orleline“. 
D. Sturza a fost declamator atit cit îi Ingădue rolul. D. Alanasescu a 
fost simplu şi emoţionant "118 exagerare. Daa a reuşit să dea o 
notă de realism modem pledoariei din actul al treilea, Păcat că în 
actul al patrulea nu s'a putut întrina şi-a alunecat pe panta melodrama- 
tică. D. Constantinescu, în rolul tipului vulgar şi vesel, foarte bine, In 
total, o interpretare care ar fi stors lacrimi cit pumnul generației con- 
temporane războiului independenței, dar care, în vremea noastră de gus- 
turi subtile şi rafinate, n'a putut să miște decit sufletul veşnic tinăr al 
galeriei. Cu Necunoscuta la Naţional s'a intimplat, într'un fel, ceia ce 
s'a petrecut cu Duelul, din alt punct de vedere, la Teatrul Davila. 

Duelul e o piesă cu caracter strict local. Problema pusă de au- 
ter se desemnează intrun cadru nu numai local, dar specific unei clase, 
sau, mai bine, unei caste sociale, Cu toată pretenția de generalizare a 


CRONICA TEATRALA UK 


problemei: conliictul dintre ştiinţă şi religie, duelul dintre ideile mo- 
derne, în ce priveşte iubirea şi prejudecățile religioase, In privința ace- 
leiaşi iubiri, Lavedan n'a izbutit să scoată altceva din cele trei acte ale 
lni decit o anecdotă interesantă in citeva scene, banală în cele mai multe 
şi foarte puţin verosimilă în total, mai cu samă pentru un public cu 
desăvirşire străin tradiţiilor şi preocupărilor religioase. 

Inchipuiţi-vă o lemee, fireşte din lumea marc, şi care se îndrăgos- 
teşte de un om de ştiinţă. Doamna se lereşte să-şi dea pe față iubi- 
rea, are aerul că nu cală în intimitatea prietenului ei decit un senti- 
ment vag şi ideal de tovărăşie intelectuală şi, pe deasupra, îşi dă aere 
de liber-cugetătoare, Cast dinsa, omul de ştiinţă a răbdat luni de zile 
în tăcere, fără să-şi destăinuiască focul inimii, simțind instinctiv, cum 
sint mai toţi bărbaţii, că drumul cel mai sigur la desnodămintul iubirii 
e o prietenie caldă şi nebănuitocre. Cum insă prietenille acestea dintre 
bărbaţi şi femei se stirşesc de obicei cu declarații inflăcărate de dra- 
gosie, eroul lui Lavedan nu va face nici el excepții la regula generală. 
În actul întâi, asistăm la scena fatală a destăinuirii. Doamna, ca orice 
doamnă din lumea bună care se respectă, în primele cinci minute pare 
supărată şi deziluzionată, in cele cinci minute următoare se revoltă şi ia 
hotărirea irevocabilă să nu-l mai vază niciodată, iar în ultimele cinci mi- 
nute, în fața durerii adevărate, a suferinții care face să tremure glasul 
grav de rugăminţi şi cald de făgădueli de fericire, se induioşează, se in- 
bunează şi promite o întilnire apropiată. 

Din nenorocire însă, doamna liber-cugetătoare fägäduise intilnirea 
fără să-şi consulte duhovaicul. 

Intro anumită lume, ceremonia aceasta a consimţimintului divin 
nu e o simplă formalitate, Ea face parte din dezvoltarea normală a in- 
trigilor amoroase, Vă inchipuiţi prin urmare mirarea şi nedumetirea pu- 
blicului nostru, care un act întreg, actul al doilea, a trebuit să asculte 
sfaturile duhovnicului şi să urmărească peripeţiile premergătoare consim- 
țimintului divin. Cu siguranţă, printre miile de Romini care au azistat 
la reprezentațiile Duelului nu s'a găsit unul care să inţăleagă sau să ad- 
mită amestecul preotului într'o afacere intimă de ordin lumesc; şi aşi 
pune rămăşag că dintre miile de Romince n'a fost una care să evoce în 
sufletul ei amintirea unui duhovnic binecuvintind cu un gest îngăduitor 
şi bun inocentul păcat al unui amor nelegitim. Din fericire, la noi iu- 
birile se leagă şi se desieagă cu o Incomparabilă uşurinţă. Probabil că 
aceasta a fost şi pricina pentru care cea mai mare parte a actului al 
doilea a interesat foarte puţin publicul nostru. 

Cea mai mate parte numai, căci slirşitul actului acestuia şi citeva 
scene din ultimul act au izbutit să fie pe placul spectatorilor. In ade- 
vâr, în această parte a piesei, acţiunea se complică pe neaşteptate. Gra- 
ție întrucitva intervenţiei divine, intervenție secondată de concursul au- 
torului, se Intimplă minunea că duhovnicul din actul al doilea e tocmai 


116 VIAȚA ROMINEASCA 


fratele omului de știință. Ambii fraji nu s'au văzut de ani de zile. 
Nici nu mai ştiu aproape de existența lor. În orice caz, omul de ştiinţă 
nu cunoaşte locuinţa fratelui Iui. Neliniştit însă ca toji bărbaţii care aş- 
teaptă prima intħinire, temindu-se că doamna nu se va ţine de cuvint, o 
aşteaptă în preajma casei ei, o vede plecind într'o direcţie opusă locu- 
inţii lui, o urmăreşte, o surprinde intrind într'o casă necunoscută, urcă 
scările după dinsa, bate furios la ușă, şi-o găseşte în momentul psiho- 
logic al spovedaniei, în chilia preotului şi fratelui lui. Duelul începe. 
Preotul face apologia castității; omul de ştiinţă slăveşte trumuseța glo- 
tioasă a iubirii. Duhovnicul arată penitentei lui calea spinoasă a renun- 
ţării şi recompensa minunată a raiului ceresc; omul de ştiinţă făgădu- 
eşte plăcerile supreme ale voluptăţii şi insinuiază zădămicia răsplatei 
dumnezeeşti, Chiar după ce doamna pleacă, turburată şi ştiind mai pu- 
țin ca oricind ce să facă, ambii adversari se măsoară cu ochii şi conti- 
nuă cu înverşunare duelul lor. Cuvintele sint atit de pătimaşe, preotul 
apără cu-atita înflăcărare drepturile incontestabile ale Mintuitorului asu- 
pra aleselor lui, omul de ştiinţă, simțind că-i scapă prada, tună şi ful- 
getă cu-atita impetuozitate impotriva făţărniciei religioase, incit specta- 
torul prevede în fotoliul lui că, dacă nu intervine grabnic degetul lui 
Dumnezeu, duelul se va termina cu un cadavru. Spectatorul nu s'a 
înşelat. A doua minune se săvirşeşte. Autorul a tras o altă sioară. 
Duhovnicul s'a îndrăgostit de penitenta lui. 

In actul al treilea ne-o mărturiseşte el însuşi. Poate că nu mai erg 
nevoe. Dar pentrucă o coniidență face totdeauna plăcere, o ascultăm 
fără prea multă nerăbdare, Allăm aşa dar In actul al treilea că în due- 
lul dintre iubire şi Dumnezeu, Dumnezeu, probabil cu o maliţioasă plă- 
cere, în vederea perpetuării speciei, s'a lăsat bătut. Doamna, vindecată 
de biserică, de raiuri şi de duhovnici, va cădea în brațele omului de 
ştiinţă ; pe cind preotul indrăgostit va lua toiagul misionarului şi va 
porni spre continente mai prielnice propagandei creştine, să propovădu- 
ească unor vagi triburi sălbatice principiile şi deliciile renunțării. Aşa 
se afirmă binefacenile civilizației: cînd nu mai poţi să faci răul la tine 
acasă, te silești să-l faci aiurea, 

In rolul preotului, d. Bulandra a pus mai mult patos decit căldură 
concentrată, D. Bulandra e prea tinàr şi prea înflăcărat pentru rolurile 
impregnate şi constrinse de disciplina bisericii. D, Manolescu neintrecut ca 
patimă sobră şi comunicativă. Ceilalţi au făcut ce-au putut din carac- 
tere cu desăvirşire străine vieţii noastre şi dintr'o piesă absolut indiscitrabilă 
pentru ua public sceptic şi plin de-o filozofică nepăsare față de pro- 
blemele religioase. 


N. D. Cocea 


a fata 


Cronica veselă 


Noapte de Mai 


Sărman cismar! 


Ce demon te-a ursit să stal 


Pe tripiedul tău barbar, 
În noapte limpede de Mai? 


pă 
omoara tinereţii e 


sszezzo 

ben 

EE 

RHN 
d 


Dr 
d 
g 


118 


VIAȚA ROMINEASCA 


În căptuşala-i de mătasă, 
Te 'ndeamnă visul tău curat 
Să pui o formă graţioasă 
De picioruş aristocrat... 


O vezi la bal.. Aşa, Inaltă 
Şi elegantă ca o floare! 


D 


În ploaia de confetti, saltă 
Perechile dănțuitoare, 


Şi visul tău acum te-arată 
Frumos, ca un locotenent, — 

Cind vii în faţa ei de-odată 

Şi "i faci uşor, un compliment: 
—Dansaţi cu mine, domnişoară ? 
— Mersi ! răspunde ea încet. 

— Şi "n luxul care vă 'nconjoară 
O string! la pieptul tău, discret. 


Te prinde redingoia bine, 
Sint mindre ghetele de lac,— 
Zimbeşti, încrezător în tine... 
Apoi, cind muzicile tac, 
Uşor vă strecurați afară, 

Prin parcul nesfirşit,—să stai 
Cu ea pe-o bancă solitară, 
În noaptea tainică de Mai. 


i "ţi tremură de-odată mina, 
d te pindeşti c'ai săruta 
În raza lunei, pe stăpina 
Pantotului din mina ta! 


O, mina ta rudimentară 
Cu piele aspră de toval! 


Acum In pieptul tău coboară 

Revolta caldă,—ca un val: 

Alungi vedeniile triste 

Din lumea celor fericiţi, — 

à mii de ginduri anarhiste 
aprind în ochii tăi trudiţi, 

O, cum al răscula norodul, 

„Sărmana plebe care-asudă“"— 

Ai da nebun cu calapodul 

În rindutala asta Lu 


CRONICA VESELA 


Va trebui să vie-odată 


Acel feerie 


viitor... 


i 'n mintea ta înfierbintată 
e vezi de-odată orator: 
Infțăcărat rosteşti trade, 


mea după tine. 


Se 'nalţă de baricade 
i cad palatele 'n ruine. 
u vezi, în noapte, mii de torţii, 


„Femei cu 


despletit“,— 


Prin aer trece duhul Morţii 
Ş'al răzbunării vint cumplit. 


Dar, pină una alia, iată 
Pe tripiedul tău barbar, 


Cu fruntea 
Ai aţipit.... 


"n mină răzimată 
Sărman cismar | 


Gh. Topîrceanu 


m m 


119 


Scrisori din Bucovina 


După alegerile comunale 


Una din cele mai priincioase legi realizată de dieta, a 
cărei mandat a expirat In anul acesta, a fost reforma comunală. 

Reforma comunală a fost absolut necesară. Administraţia 
comunelor noastre a fost şi este Incă una din cele mai rele ce 
poate exista undeva, intrun stat european. Comunele noastre e- 
rau administrate de clici ridicate prin diferite mijloace la cirmă, 
care clici ințelegeau minunat de bine să risipească in scurt 
timp sume fabuloase, Aceste comitete comunale, în frunte cu 
primarul, erau în cele mai multe cazuri instrumente oarbe in mina 
notarilor comunali, lipsiţi de orișice scrupule. Aceşti notari erau 
ca niște pașale, care dictau fără să sufere vre-o contrazicere. 
Dacă mai adăogăm și lipsa de control din partea statului, care 
se lolosia de primarii incorecți ca agitatori şi unelte electorale 
contra partidului romin şi aceiaș lipsă din partea comitetului țării, 
organul prin excelență chemat să supravegheze asupra averilor 
comunale, vom avea în linii mari un tablou fidel al halului in 
care ajunseseră majoritatea comunelor noastre. Astfel au fost în 
scurt limp ruinate şi sărăcite comune, care dispuneau de averi 
de milioane de coroane. Pădurile sătești, tolocile, toată averea 
imobilă a fost istovită Intr'un timp foarte scurt. Pe urma aces- 
tei istoviri a averii naţionale au ciştigat numai străinii, căci cei 
mai mulți primari incorecți și-au perdut averea proprie, şi au 
infundat şi pușcăriile. 

Reaua administrație a comunelor pe deoparte, spiritul tim- 
pului, care nu mai sufere ca mulțimea poporului, care poartă 
toate sarcinile, să De esclusă de la administrarea banilor ei greu 
agonisiți, cereau imperios o reformare a tnvechitei legi comunale, 
in primul rind al legii electorale pentru comună şi apoi a mo- 
dului de administrație. Legea, care a lost primită în programul 
partidelor ce formau majoritatea dietei, care program e opera es- 
clusivă a lui Aurel Onciul, a fost votată şi sancționată după o 
luptă indirjită cu elementele rele ale satelor conduse de Evrei 
speculanți, 

Atunci deja strigau mulți că reforma nu e bună, că dă prea 
mari drepturi maselor, care n-au şcoală politică şi că aceste mase 
ajunse la putere vor risipi şi mai rău averile comunale, nea- 
vind simţul responsabilității, Alegerile făcute după reformā s'au 
silrşit și mulți din cei cu proorocirile se bucură afirmind că s'ar 
fi implinit prevederile lor. Cu toate aceste nu-i așa. E evident 


SCRISORI DIN BUCOVINA * fi 


că greşesc cei ce fac lucrul acesta acuma după primele alegeri 
şi avind încă aerul a spune că o indreptare nu există. E ade- 
vărat că alegerile prime n'au avut acea reușită pe care o do- 
riau şi o așteptau unii din aderenții legii. Sint insă prea ridi- 
culi ceice pun această nereușită pe socoteala legii. Legea e bună 
şi puţinele lipsuri care se vor ivi în decursul anilor sint foarte 
ușor de indreptat. Ințelege orișicine că nici cea mai bună lege 
nu poate da foate roadele după o singură aplicare. 

Rezultatul alegerilor comunale, mai ales în ce priveşte co- 
munele romineşti nu e tocmai satislăcător, Dar acest lucru 
nu trebue căutat în lege ci cu totul în alte imprejurări. E prea 
înrădăcinată la noi în țară comoditulea şi indolența; e prea mare 
lipsa de organizare și nu e deci de mirat dacă rezultatele ori şi 
cărei acţiuni sint mizerabile. La noi lumea aşteaptă în adeva- 
ratul înțeles al cuvintului „mură 'n gură“. Activitatea marei ma- 
jorități se rezumă In a sta intins trindav pe divan și a critica. Unul 
critică partidul că nu face nimic, dar el nu se mişcă, altul critică 
jurnalul că e rău redijat, dar singur nici nu-l cunoaşte și așa 
mai departe. Acestea trebue știute, căci atunci e evident că nu 
legea poartă vina pentru parțiala nereușită a alegerilor. Ca să 
ne dăm mai bine sama de acest rezultat vom vorbi mai întâi 
de alegerile din sate şi apoi de cele din oraşe, In cele mai 
multe din satele noastre noi formām majorități zdrobitoare, aşa 
că pericolul ca străinii să intre in reprezentanța comunală e es- 
clus pentru cazul cind conducătorii satelor işi dau silinţa ca prin 
muncă dezinteresată să-și ciștige increderea poporului, care, re- 
cunoaștem că e greu de ciștigat, intrucit purtarea din trecut a 
claselor suprapuse a lost de așa natură că poporul a trebuit 
s'o piardă, 

Din nefericire, această primă condiţiune a lost implinită în prea 
puține locuri. In cele mai multe sate cărturarii noştri nu fas 
nimică sau aproape nimica pentru popor; sint cunoscute cazu- 
rile cind preoți şi invățători cere stau cu deceniile intrun sat, 
nu numai că m'au făcut şi nu fac nimică, dar descurajează şi pe 
cei ce ar dori să facă ceva cu fraza stereotipă, că în acest sa! 
nu se poate face mimică. Şi mai rău e cazul cind între invăța- 
torii aceluiaşi sat domnesc certe, intrigi, din care ies articole de 
gazetă, batjocori şi judecăţi şi nici o faptă de samă. Stind ast- 
del lucrurile, e explicabil că numai Intro parte mică a satelor 
noastre au reușit alegerile cum se cade. O primă gresalä fun- 
damentală şi generală a lost lipsa orişicărei organizații in ve- 
derea alegerilor și deci şi lipsa de unitale. Alegerile aceste, 
care sint un fel de pregătire pentru alegerile generale dietale 
care se vor face la toamnă, urmau să se facă sub parolă anli- 
semită : alungarea Evreilor din toate comitetele comunale, Lipsa 
de organizație a tăcut că în unele comune Evreii, ca să contra- 
balanseze o eventuală acțiune contra lor, sau aliat cu un grup 
de țărani contra clasei culte, — desigur o mare ruşine. In cele 
mai multe sate Evreii, simțind slăbiciunea poziţiei lor, au Intre- 


129 VIAȚA ROMINEASCA 


buințat un truc, care a reuşit de minune. Evreii au dat parola z 
nici un Evreu, dar şi nici o leancă, ci numai sumane (ţărani). 

Acest infam mijloc de agitație a prins şi astfel intr'o serie 
de comune clasa cărturarilor a fost scoasă cu desâvirşire din 
reprezentanța comunală. In cele mai multe cazuri ea şi-a me- 
ritat soarta, fie in urma indolenței arătate pentru interesele ţără- 
neşti, fe că se angajase prea mult pentru clicele vechi, pe care 
masele, ajunse la putere, le urau din tot sufletul, 

Dureros e numai că au lost loviți de aceiași soartă şi cifi- 
va oameni de merit, ceia ce i-ar putea descuraja de a continua 
opera de luminare incepulă la sate, Celorlalţi credem chiar că 
a fost bine că li sa administrat o lecţie bună; poale să le 
servească pe viitor. Dar va zice cineva că doară nu e râu ca 
administraţia comunelor să intre excluziv in minile țăranilor. Da, 
aşa ar fi și nimene n'ar avea motiv să se supere dacă ţăranii noş- 
ui ar D puţin mai luminaţi, dacă ar D destul de maturi ca să-şi 
facă singuri afacerile şi dacă în dosul lor mar sta Evreul cu sfalu- 
rile sale. Aici e marele pericol. Mi-a lost dat să väd cu ochii 
cum comitete intregi comunale, neascultind sfatul preotului ṣi al 
învățătorului se lasă conduse de FEvreiaşi minori care au deve- 
nit de o obraznicie uimitoare, Şi mai rău e în satele în care 
pe lingă ţărani a reușit unul—şi e destul numai unul—sau mai 
mulți Evrei şi nici un cărturar, Asile) de sate sint pierdute, 
Cu ocazia ultimelor alegeri sa putut face o constatare foarte du- 
reroasă. In multe sate sa pulut vedea că majoritatea colegiu- 
lui al treilea, format din codașii satelor, din lucrătorii cu palmele 
sint clientelă evreească. Și astfel Evreii sint stăpini astăzi pe 
colegiul al treilea, cum stăpiniau innainte, în urma birului mare 
ce-l plăteau, colegiul prim. Aici e locul cooperativelor ca să 
scape această clasă din ghiarele cămâtarilor. Lupta contra ele- 
mentului evreesc, purtată deocamdată numai prin ziare, trebue 
organizată și condusă cu sistem sau trebue părăsită. Căci e 
evident că, aşa cum e purtată in prezent, e numai în delavorut 
nostru. 

Sint puţine satele, in care Rominii locuesc amestecați cu 
Rutenii, şi in cele mai multe din aceste elementul romin a ră- 
mas biruitor la alegeri, scoţind pe Ruteni cu desăvirşire din co- 
mitetele comunale. O dovadă că, bazindu-ne pe Rominii din a- 
cele comune şi pe generaţia bătrină desnaționalizată, am putea 
obține succese frumoase și pe alte terene, d, ex. pe cel şcolar. 

Interesante şi pline de invăţături pentru noi au fost alege- 
rile din oraşe. In orașele de pe teritoriul romin, neavind nicio 
naţionalitate majoritatea absolută, totul depinde dela alianțele e- 
lectorale. O alianţă electorală era dinnainte indicată prin situa- 
ţia politică generală : alianța Rominilor cu Nemţii creştini-sociali, 
sau şi pe bază mai largă alianța tuturor creștinilor contra Evre- 
ilor, Această alianță însănu s'a realizat. Cu excepția dela 
Gura-Humorului, unde alianța a fost cinstită și a adus şi un re- 
zultat in colegiul al doilea și nu e allt vorba de rezultat—cit de 


SCRISORI DIN BUCOVINA 123 


probarea alianței—in toate celelalte orașe ea a dat un fiasco 
complect. 

Rău s'au purtat aliații noştri in Cimpulung, dar absolut mi- 
zerabilă a fost ținută lor in Vatra-Dornei, unde alianța a fost 
tradată pe faţă. Intimplările acestea au o însemnătate mai mare 
decit numai pentru un moment; ele pol foarte uşor zdruncina 
puternic alianța existentă şi pol forma punctul de plecare 
pentru o nouă orientare a politicei Rominilor din Bucovina. E 
nevoe deci de citeva cuvinte explicative. 

in Bucovina sint două feluri de Nemţi: coloniştii azezaţi 

la sate, țărani, care se ocupă cu agricultura şi creșterea vitelor, 
separați de Romini in sate proprii (în cele mai multe cazuri), şi 
elementul biurocratic din oraşe, compus din fel de fel de nea- 
muri austriace. Aceştia formează majoritatea partidului Nemţi- 
lor naționali şi sint cei mai hotăriți dușmani ai Rominilor, mai 
ales pe terenul cultural. Din fortăreața tor, dela direcţia bunu- 
rilor—ce ironie a soartei: administrația moșiilor mănăstirești, 
dărnite de domnitorii și boerii romini, ajunsă citadela dușmani- 
lor rominismuluil—conduc prin organele lor, administratorii sil- 
vici, străini importaţi din afară, agitația pentru strimtorarea ele- 
mentului romin. O provocare nemaipomenită a acestor Rem 
la adresa Rominilor e cazul recent cu alegerile comunale din 
Vama (districtul Cimpulungului). Minoritatea nemţească din Va- 
ma şi Prisaca (Eisenan), comună mică alipită in timpul din ur- 
mă la Vama aincercat speculind neunirea Rominilor să scoată 
majoritatea din administrația comunală şi, după ce-a fost bătută, 
strigă că i s'a făcut nedreptate. Acești Kemp dela oraşe, intru- 
cit nu sint urmaşii coloniştilor şi ai țăranilor nemți, ci conglo- 
meratul incolor de biurocraţi centralişti şi germanizători, ne sint, 
numească-se ei liberali ca pe timpul vestiţilor president Pace 
sau Bourgignon, sau naționali ca azi, ne sint cei mai mari duşmani. 
Aceasta s'a văzul şi cu ocazia introducerii limbii romine in a- 
gendele citorva comune din Bucovina, împrejurare care i-a scos 
pe Nemţi din sărite şi i-a făcut să insceneze o violentă campanie 
„ziaristică contra Rominilor. 

Din această scurtă analiză e evident că rezultatele ultime- 
lor alegeri în comunele noastre, intrucit ele nu sint satisiăcă- 
toare, sint de atribuit nu legii, care ar fi rea, ci neiscusinţii noas- 
tre, faptului că n'am cunoscut imprejurările și n'am înţeles a ne 
folosi de ele. O pregătire temeinică a alegerilor, ținind samă de 
toate imprejurările, ne va aduce cu totul alte rezultate. Aceasta 
o dovedeşte cazul Cimpulungului. 


G. Bucovineanu 


Miscellanea 


jerne rason 


Micul popor norvegian, care s'a impus lumii europene nu- 
mai prin valoarea sa culturală, a pierdut luna aceasta pe cel 
mai mare scriitor și cetăţean al său. Puţine vieți omenești au 
fost desigur, în epoca noastră, mai bogate, mai bine indeplinite, 
mai lrumoase, in armonioasa măreție a desiăşurării lor, ca acea 
a lui Björnstjerne Björnson. Fiu de pastor, Björnson s'a născut 
ła 1832, la Kvikne, sat aşezat intr'una din regiunile cele mai 
aspre şi mai sărace ale Nordului, Dela părintele său, a moştenit 
vigoarea, seriozitatea, idealismul moral, darul de a conduce su- 
fetele. Ca copil a trăit intre țărani, a simțit şi a gindit cu dinşii. 
Basmele și cintecele populare impreună cu legendele vechi nor- 
vegiene au fost primele lui lecturi. La universitatea din Cristia- 
nia și-a tăcut studiile superioare şi a cunoscut literatura daneză. 
Foarte repede a devenit cunoscut prin polemicele lui răsunătoare, 
prin activitatea lui de critic şi jurnalist. Nuvelele sale țărânești, 
una mai ales, Synnöve Solbakken, apărută la 1857, răspindiră 
numele său în tot nordul, In aceste nuvele, viața ţăranului era 
idealizată, Björnson o descria la lumina vechilor legende, dar în 
ele se oglindeau citeva din trăsăturile cele mai profunde ale ca- 
racterului popular norvegian ` religiozitatea adincă, laconismul şi 
concentrarea spiritului sub influența unei naturi grandioase şi 
amenințătoare, dorința de a se Innâlța dincolo de orizonturile cu- 
noscute, Urmară apoi poezii și drame in care individualitatea 
scriitorului apârea din ce in ce mai puternică de sub invălişul 

spiritului popular. Poeziile sale insuflețite de un lirism aprins, 


MISCELLANEA 125. 


de sentimentul viu al naturii ai de dragostea pămintului strā- 
vechiu, au consacrat pe Björnson ca poetul naționali al Norvegiei. 
Ca director de teatru la Bergen şi Cristiania, a scris ` Intre lupte, 
Sigurd cel râu, Arnljot Gelline, Hulda, Maria Stuart, piese isto- 
rice mai ales din trecutul eroic al Norvegiei, în spiritul roman- 
tismului, falşe uneori ca psihologie, dar puternice, pline de poe-- 
zie şi de mişcare dramatică, Pe la 1870, Björnson devenise cel 
mai cunoscut și mai popular din scriitorii Norvegiei, dar con- 
cepția sa asupra vieţii, pătrunsă de naționalismul clerical şi şo- 
vinist al lui Grundiwig, era copilărească şi naivă, orizontul său- 
intelectual ingust. Se apropia de patruzeci de ani, şi pentru unii, 
izvorul viu al inspirației sale părea istovit. Dar acest spirit vi- 
Kurs şi bogat conţinea puteri latente. Sub influența mişcării cul- 
turale daneze, pornită de Brandes, talentul seu renăscu, şi cu a- 
vintul unei linereți nouă işi manifestă adevărata lui individuali- 
tate. Ochii săi se deschiseră la lumina culturii apusene, orizon- 
tul său deveni mai larg. Björnson înțelese valoarea știinţii, invăţă- 
să prețuiască valoarea sufletească a omului, oricare ar fi naţia 
sa şi se pătrunse de spiritul vremii sale. Operile lui se resimţiră 
de influența realismului și de ecoul problemelor sociale şi etice, 
care trâmintau conştiinţa neliniştită a epocii sale. Falimentul, 
una din piesele sale cele mai cunoscute, biciuiește moravurile 
negustorilor, Redactorul e o satiră singeroasă a presei norvegiene, 
Regele, piesă mult timp interzisă, e un atac impotriva monarhiei 
și-o apărare elocventă a crezului său republican, Mänusa şi Leco- 
narda, inspirate de rigorismul moral al Nordului, sint o pledoarie 
pentru drepturile femeii. Dar opera cea mai puternică și mai 
innaltā a lui Björnson, aceia care la impus lumii europene, e 
drama „Mai presus de puterile omeneşti“. In prima parte, Björn- 
son a descris nevoia imposibilului, inerentă sufletului omenesc, 
aşa cum ea se manifestā in credința In minuni. Poezia melan- 
colică a munţilor norvegieni invălue caracterele şi acțiunea a- 
cestei drame, in care intensitatea cmoţiei creşte din act la act, 
numai prin evoluţia sufletească a personajelor. Poetul a pus tot 
geniul său în evocarea figurii impunătoare a pastorului Sang, 
care cade în clipa in care indoiala îi pătrunde în suflet, In a 
doua parte a dramei, apărută în 1895, tendinţa spiritului omenesc 
de a trece dincolo de puterile sale se manifestā sub forma in- 
cercărilor brutale pe care le face anarhia, pentru a distruge or- 
dinea socială actuală. Greva cu brutalitățile sale, cu. mizeria, cu 
speranţele ci, cu iniringerea sa finală se deslăşoară In scene de 


KA 


126 VIAŢA ROMINEASCA 


o mărime tragică, Autorul are credința că numai din Sentimen- 
tul fräțesc al durerii omenești poate eși împăcarea finală a ad- 
versarilor și vindecarea rănilor adinci de care singerează socie- 
tatea actuală. Björnson nu are desigur in operile lui dramatice 
adincimea lui Jbsen, marele său compatriot, nici puterea severă 
şi aspră a gindirii lui. Găsim însă în ele o simțire mai ome- 
nească, mai multă sănătate morală, un orizont mai puţin intune- 


cat, Pe cind Ibsen lovește şi distruge cu o logică necruțătoare ` 


şi neindurată, Björnson atacă instituțiile cu tot focul temperamen- 
tului său combativ, dar faţă de oameni el se arată blind, iertă- 
tor, tolerant, chiar pentru acei care intrupează credinți opuse 
ideilor sale. Un optimism senin, o putere neinvinsă de viaţă şi 
de veşnică tinereță, insulleţește operele sale care, după cum 
spune Brandes, pare că răsfring în ele razele soarelui de April. 
Acest scriitor a fost și un mare cetățean. Activitatea literară a 
lui Björnson a fost strins legală de activitatea sa politică şi so- 
cială şi de viața întreagă a poporului norvegian. Orator de o 
rară putere, șef al stingii radicale, luptător neobosit, Björnson a 
contribuit mai mult decit oricare altul la independenţa Norvegiei 
şi la triumful ideilor democratice. Mai bine de cincizeci de ani, 
cu condeiul sau cu cuvintul său inspirat, Björnson a semânat în 
sufletul poporului său credințele și idealurile care i-au frâmintat 
mintea, trezindu-l la o viață mai intensă, mai conştientă şi mai 
innaltä, Ideile mari și generoase ale vremii noastre au găsit tot- 
deauna un ecou în marele său suflet, pe care cea mai mică ne- 
dreptate îl atingea dureros. Clasele apăsate cași naționalităţile 
asuprite au găsit In bătrinul Björnson un luptător neobosit, care 
a pus în serviciul cauzei lor drepte toată căldura spiritului său 
entuziast și toată puterea autorității sale morale. Cu dinsul apune 
intr'o lumină de epopee una din figurile eroice ale vremii noastre, 


Mark Twain 


Aproape neobservată In cercurile literare din Europa, inre- 
gistratā in treacăt de jurnale prin citeva banale rinduri, a trecut 
moartea marelui scriitor american Mark Twain. Samuel L. Cle- 
mens, cum e adevăratul său nume, născut la 1835, a dus in ti- 
nereţă o viață anevoioasă și plină de peripeții, viață tipică de 
altfel pentru acea puternică generaţie de self made men, din care 
făcea parte. Ucenic într'o tipografie, apoi plutaş pe Mississippi, 
el lu nevoit să părăsească acest meșteșug, cind traficul pe riuri 


MISCELLANEA 17 


decăzu, şi intră în jurnalistică făcindu-şi intäile încercări la Ne- 
vada. De aici trecu la San Francisco, făcind numeroase câlăto- 
rii ca corespondent al unui mare jurnal de acolo. Tot în acest 
timp işi publică el intăile sale schiţe și impresii de călătorie. 
Devenind din ce în ce maicunoscut ca scriitor, Mark Twain pă- 
răsi San Francisco şi jurnalistica, trăi citva timp la Buffalo, a- 
poi până la siirşitul vieței la Hartford. 

A scris mult, schiţe, nuvele, romane, impresii de călătorii. In toate 
predomină acea notă de indefinisahilă și exuberantă veselie, de 
un comic adinc şi inofensiv în acelaş timp, lipsit de tăișul as- 
cuţit al satirei, sau de ajutorul eltin al jocurilor de cuvinte, un 
comic nesilit, sănătos, lipsit uneori poate de fineță, dar care nu 
cade niciodată în bulonerie și cu atit mai puţin în acel gen 
suspect de istorioare picante, pe care ai le strecoară bărbații la 
ureche între două pahare de vin spre sfirșitul mesei, cind fețele 
se inbujorează şi ochii se aprind. Un comic dobindit prin mij- 
loacele cele mai simple, din care el a ştiut să scoată adeseori 
efecte extraordinare și care a fost denumit humor, cuvint vag şi 
neprecis, pe care unii işi inchipue a-l preciza mai mult adâugin- 
du-i calificativul de anglo-saxon. Humorist e, inadevâr, uneori 
Shakespeare, humorist e adesea Dickens, humorist e mai intot- 
deauna Mark Twain, totuşi cită deosebire între ei! In scena gro- 
parilor din Hamlet surisul spectatorului se termină întrun sus- 
pin. En acea mică scenă evocarea intregii vieți, cu vâlmâşa- 
gul ei crud, cu alternarea ei neinduplecată, oarbă, de clipe triste 
şi vesele! Cetind sfirşitul aventurilor onorabilului domn Pick- 
wick, cetitorul jet şterge pe luriş n lacrimă Intre două ultime 
hohote de ris. Autorul descrie cu atita induioşare tribulațiunile 
acelui om prea cum se cade, a cărui inimă bună şi fire copi- 
lărească, deși I fac adeseori comic, îl impiedecă insă întat- 
deauna de a fi ridicol! Dar în isprăvile lui Tom Sawyer, eroul 
favorit al lui Mark Twain, sau în peripeţiile furtului elefantului 
alb, cu greu se va putea găsi aceste trăsături. Mark Ţwainnu 
a fost un spirit satiric, sau, cind a vrut să fie, nu a reușit prea 
bine, —dovadă „Mai tare decit Sherlok Holmes". El nu are nici 
accente de duioșie decit in mod cu totul excepţional şi cu atita 
mai puţin nu are el ceva din ironia tragică shakespeariană. Şi 
totuși, toți aceşti trei autori sint humorişti. In adevâr, terminolo- 
gia literară are uneori o elasticitate nebănuită. Comicul la Mark 
Twain e ceva obișnuit, firesc, e ca risul la copil, Copilul ride 
de o nimica, ride de o sticlă ce străluce, ride de o rază de soare 


128 VIATA ROMINEASCA 


ce intră in odae, ride de un sunet, ride de o foare, care toate 
sint transfigurate şi iau proporții imense in bogata lui imagina- 
De şi putere de a se iluziona. Risol e la el ceva natural, or- 
ganic, lipsa lui e un semn patologic, prezența lui e o trimbițare 
E) vieţii sănătoase, triumlătoare. Tot atit de natural, de firesc e 
comicul lui Mark Twain. Se poate spune că în el ride risul 
enorm al unui neam întreg, al neamului său tinăr şi energic, ca- 
re-şi alirmă şi în acest chip irezistibila lui vitalitate. 

Dintre cele mai bune opere ale lui Mark Twain citâm : sA- 
venturile Ini Tom Sawyer*, un minunat studiu de psihologie a co- 
pilului, „Viala pe Mississippi* pe care o cunoscuse atit de bine 
in tinereță, „Un Jonken la curtea regelui Arthur“, roman istoric 
in care, cu prilejul unor povestiri glumeţe, e redată cu o rară 
pricepere ai in o lumină de multe ori neașteptată viața de pe 
la inceputul veacului de mijloc, „Omul care a conrupl Hadley- 
burg-ul”, o farsă uriașă, gargantuescă, in care un om conrupe 
un intreg oraș, celebru prin virtutea sa, insfirşit nenumărate schițe 
şi nuvele, din care unele ca „O noapte Tără somn", „Cum am 
redacial un jurnal de agricultură“ etc. vor râminea cu drept cu- 
Vint celebre. O parte mai puţin cunosculă a scrierilor sale sint 
impresiile din călătorii, care, dacă nu ne inșelăm, nici n'au lost 
traduse în vre-o altă limbă. Mark Twain, carea călătorit mult, 
a avut un neintrecut talent de povestitor. Descrierile sale scrise cu 
o artă deosebită, au marele dar de a te face să vezi indata lo- 
calitatea și Imprejurarea de care e vorba. E unul din rarii po- 
vestitori, care ştiu să redee in chipul cel mai fericit, prin cite- 
va scurte lrăsături numai, ceia ce se numește culoarea locala. 
Adevăr! modele in această privință sint descrierile sale din 
Noua Zelandă, din India, sau acea a citorva şedinţe „furtunoase“ 
in parlamentul austriac, Cătră sfirşitul vieții scria tot mai rar 
şi operele sale din această epocă, deși incă pline de vervă, nu 
ajung la innăâlțimea acelora din linereță, Intre aceste opera. de 
declin putem cita: „Tom Sawyer detectiv“, „Mai lare decit Sher- 
lok Holmes" ctc. Cu moartea lui, America iși perde scriitorul 
cel mai de frunte,—lumea întreagă pe unul din cei mai mari 
humorişti, 


În extremul occident... 


Intr'un ziar german dela 7 Maiu (2 i g : 
următoarea telegramă : (24 April st. v.), am eem 


Londra, 7 Maiu.—Popmlaritatea rogelui se vede din tarea, pe care- 
envi 
a ţinut-o eri intro adunare conducătorii socialist Wit E cc eg cu dare o- 


MISCELLANEA 129 


cazie a cerut anditorului să cinte imnul național. El adăogă apoi: „Simţese 
u din adincul inimii mele, că regele este cel mai mare om de stat 
il are acum lumea, Pacea lumii e cu desăvirșire sigură în 
Zeep. E genge povara a de bunăstarea omulai sär- 
De fapt e e tatăl nostru al tuturora. Mă rog din adineul inimii, ca 


el se ne fio con x 
E vorba alei de un socialist englez, 


E vorba aici de un socialist englez, repetăm şi noi. 
Şi să se aibă în vedere şi faptul că la 24 April încânuse 
aştepta moartea regelui. 


„Însemnări privitoare la _istoria culturii rominești“ 


Revistele „Falanga“ şi „Semănătorul“, prin penele d-lor M. 
Dragomirescu şi G. Vilsan ne-au pus la indămină citeva „în- 
semnări privitoare la istoria culturii rominești“. 

D. M. Dragomirescu e nemulțumit că d. Mehedinţi nu dis- 
cută cu d-sa. D. Dragomirescu crede că d. Mehedinţi il tace din 
răutate. D. Dragomirescu mare dreptate. D. Mehedinţi, sintem si- 
guri, e condus de sentimente mai onorabile. D. Mehedinţi tace din 
prudență. D., Mehedinţi, după o scurtă, dar concludentă experi- 
ență, a băgat de samă că, oridecite ori îşi expune „ideile“, calcă 
cu piciorul sting. D. Mehedinţi calcă cu acest nenorocit picior, 
chiar dela 'nceput, dela numele proprii străine. De aci şi xeno- 
fobia sa progresivă: Cum mai deteriorează un nume, devine şi 
mai xenofob... Şi aşa, din nume în nume, a ajuns la xenofagie. 

Innainie de a fi scris celebrele sale cele două articole des- 
pre „americanism*, toată lumea vorbea de lada de fier a d-nei 
Humbert, în care d. Mehedinţi işi ținea închis tezaurul său de 
idei şi de ştiinţă. Intro zi, deschizind lada din imprudență, s'a 
putut observa că ca nu închidea decit pe Kebias şi pe Mihai 
Twain, zis şi Samuil Klains. 

Aşa stă chestia, d-le Dragomirescu ! 

Dar crezind că tăcerea d-lui Mehedinţi vine din dispreţ, 
d-ta tinjeşti de o mare suferință. Da ai vrea să fii numaidecit 
injurat. O oră... să te injure, o oră, şi să mori! 

Degeaba tinjești, d-le Dragomirescu, căci d, Mehedinţi nu te 
desprețueşte, nu poate să te despreţuiască. Oricine te poate des- 
prețui, afarăde d. Mehedinţi și de Junimea intreagă cu d. Maio- 
rescu în frunte. Căci d-ta ai o situaţie admirabilă. Din partea 
aceia eşti invulnerabil. 

Junimea, cu toți d-nii Mehedinţii ei, nu te poate desprețui, 


căci d-ta îi poți ținea Junimii următorul limbaj : 
9 


130 VIAȚA ROMINEASCA 


„Nu mă pofi asasina prin despreț, căci țiam fost director 
cinci ani, Pe unde e Mehedinți, cu am trecute. 

„Nu mă poți asasina prin despreţ, pentruca, acum trei ani, 
cind ai jubilat vrista de patruzeci de ani a Convorbirilor, eu am 
scris în numele tău articolul-ditiramb intitulat: „Direcţia noastră 
literară“, şi nu Mehedinţi“. 

„Nu mă poți asasina prin despreţ, pentrucă m'ai numit pro- 
fesor de literatura romină modernă, pe care o predau la univer- 
sitate şi o analizez in revista mea.—Pe mine m'ai numit, şi nu 
pe Mehedinţi pe care l'ai desemnat ca geograf, nu ca istoric şi 
critic literar“, 

„Nu mă poţi asasina prin despreț, căci unul din membrii 
tái, profesorul P P Negulescu, a adus elogii nemărginite ope- 
relor mele literare, in raportul de recomandare ca profesor“. 

„Nu mă poți asasina prin despreț, căci, în ipostasul de A- 
cademie, mi-ai premiat două cărţi“. 

Ze 

Și multe alte lucruri i-ar putea spune d, Dragomirescu Ju- 
nimii, reprezentată, să zicem, prin d. Maiorescu, Si ce-ar putea 
răspunde Junimea prin d, Maiorescu ? 

„„D. Vilsan are un zimbet batjocuritor pentru d. Dragomi- 
rescu, cind îi aminteşte „despreţul* Junimii... S'ar părea că d. 
Vilsan, care face parte din „cercul convorbirilor literare“, nu cu- 
noaşte nimic din defunctul amor al d-lui Dragomirescu cu Junimea, 

Şi totuşi, un episod nu-i e necunoscut. D Vilsan vorbeşte In 
„Semănătorul“ de ingratitudinea d-lui Dragomirescu faţă cu foş- 
tii săi amici junimiști, care „l'au ajutat să ajungă“ profesor! Şi 
care pentru acest siet, s'au strădânuit așa de grozav! Căci, cum 
ne spune d. Vilsan, a fost nevoe de adus profesori cu birja de 
acasă, iar pe alţii din străinătate, pentru a ajuta la recomanda- 
rea d-lui Dragomirescu ca profesor. 

Ei, cind socoți pe cineva atit de indispensabil literaturii ro- 
mine, îl poți despreţui? H poţi injura? Il poţi trata de sus? 

Cu privire la această recomandare, d. Vilsan spune că d, 
Dragomirescu, ca să fie confirmat de ministrul de atunci, a fost 
nevoit să tradeze pe tovarășii săi şi să treacă In partidul minis- 


trului... e 
Cine e mai vinovat aici? D. Dragomirescu, ori d. minis- 


tru de atunci ?—Admirabile „Insemnări* pentru „istoria culturii 
rominești* 1... Şi admirabile „insemnări* pentru a surprinde a- 
supra faptului ceia ce s'ar putea numi procesul de creare al „in- 


MISCELLANEA 13i 


telectualilor, savanților, scriitorilor“ şi „idealiştilor* romini, cu 
care se mindrea d. Maiorescu dăunăzi ! 

La rindu-i, d. Dragomirescu ne furnizează „insemnări“ nu 
mai puțin interesante, în aceiaşi ordine de fapte şi de idei. 

Daa denunţă „cercul Convorbirilor literare“ că şi-ar crea și a- 
propria, intelectuali, savanți, scriitori“ și „idealişti“* prin premii, burse 
„leicipare*, etc. —instirşit, d, Dragomirescu acuză pe foştii săi amici 
de „cumpărare de suflete“. Gravă “acuzaţie! Dar „cumpărarea“ 
asta de „sullete* prin „leicioare* etc. se practică acolo numai 
de trei ani? Decind și-a mutat cortul aiurea d. Dragomi- 
rescu? Pe vremea directoratului şi colaborării d-sale nu se 
„cumpărau suflete“? Pe-atunci ținea daa piept cumpărătorilor? 
Şi acuma, daa plecat, nu mai are cine le ţinea piept?... Hm! 


Din toată polemica asta interesantă, a eșit unul insultat fără 

să aibă nici o vină, E d. Cerna. Nevoile polemicii lau dus 
pe d. Dragomirescu să vorbească de „certificatul“, „premiile“ şi 
„lecicioara* d-lui Vilsan şi... de „mincarea* și „paralele“ ce 
i-a dat d-lui Cerna. Cu d. Vilsan mai merge, deşi nu putem 
admite procedeul. Zicem că mai merge, pentrucă polemica, aşa 
cum au dus-o aceşti domni, nu se putea să nu ajungă aci: „Po- 
lemizezi* azi, „polemizezi* mine, ei de la o vreme ajungi și la Jet. 
cioară* şi „certificat“, la „trădarea“ „amicilor*, etc. Dar d. Cerna ? 
Acest poet e tamponat pe degeaba... Şi are un noroc nebun d, Cerna... 
Odată cu duelul Dragomirescu- Vilsan, a mai lostsă se intimple alt e- 
veniment literar considerabil: D. Lovinescu a rupt cu d. Drago- 
mirescu. Şi ce credeţi c'a urmat de aici? Foarte natural: a fost 
izbit d, Cerna, În loc să-l primească cu „bine-ai ven" în templu! 
literaturii, unde face pe gazda, d. Lovinescu a fost nevoit să ia 
cam aspru pe poet, pentrucă acesta a fost lăudat de d. Drago- 
mirescu. D. Lovinescu ştie bine că d. Cerna nu e „vinovat? și 

„poate nici bucuros“ de acele laude, dar mare ce-i face, nu-i 

poate respecta... neutralitatea, In războiul ce a pornit impotriva 

„bondarului“ dela Convorbiri critice... 


Pole. EE 


Cetim in „Universul* următoarea telegrumă, asupra căreia 
atragem atenția tuturor duşmanilor „germanofilismului* politicii 
externe a Regatului romin: 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


Chestiunea gulițiani, serie ziarul oficios Nowoje Wremja, are pentra 
Rusin nu numai un caracter național şi confesional, ci şi o eet se 


de Rusia in secolul trecut îşi au obirșia in Ă iarnă împărătesei Ecaterina, 
Dacă Rusia ar fi stăpinit Carpaţii în J854 n'ar fi abandonat princi- 
undrene etc. 


„Trăiască Japonia ! 


Un specialist romin la... Viena 


In ultimul moment primim revista d-lui Weigand, în care 
un doctor,—dr. lie Bacinschi-Mâidăneanu, Viena, Martie 1910,— 
ia apărarea „meritosului învăţat german“. 

D. doctor discută #na din cele 115 greșeli semnalate de d. 
Philippide în gramatica d-lui Weigand, Şi cere achitarea „meri- 
tosului etc...* 

E un strălucit specimen de ceia ce s'ar putea numi „spe- 
cialistul romin in polemică“, acest domn doctor dela Viena! 

Cit despre această una greșală, nu ştim dacă d, Philippide 
va avea onoarea să... răspundă. Deocamdată dan şi-a luat va- 
canță: ia parte la lucrările Academiei. Poate-i va răspunde 
cindva d-lui doctor, ca să-l dumerească... cindva, cind va fi mai 
puţin cald. Poate nici nu-i va răspunde... Forse che si, forse 
che non... 

Şi acum : atenţiune! Un nou „indrumător*! D. doctor ga- 
sind că „tonul“ d-lui Philippide e „regretabil“, se exprimă (tex- 
tual) : 

„Am dori să lipsească (acest ton) din cercetări ce se pre- 
tind ştiinţifice“, 

Ai dori? Dece nu dai un decret? Dar, må rog, cine eşti 
dumneata, care „ai dori“ ?—Şi ce fel de doctor ești, dacă nu ştii 
să pui diagnoza? Cind „meritosul invățat German: numeşte pe 
colegii săi: „shepizi*, „heruşinaţi*, „iizerabili* —tonul „Tegre- 
tabil* e al d-lui Philippide: 


În afară de literatură... 
—— ara te literatură... 


Un domn,—ocupaţia : aspirant la „Iruntaș politic*, —al cărui 
nume € inutil să-l scriem într'o revista literară, a afirmat la o Intru- 
nire publică din Bucureşti, că... „Viaţa Rominească* este o revistă 
antimilitaristă ! 

Pe estradă, intrun It innalt, trona d. Maiorescu („Progre- 
sul adevărului* Critice, ed. Minerva, vol. I). 


MISCELLANEA 133 


aStriitori şi Curente“ 


„Junimea Literară“ din Cernăuţi, inregistrind apariţia cărții 
d-lui Ibrăileanu „Scriitori şi Curente“, spune că acest volum 
este „format din articole şi recenzii publicate în Viața Romi- 
nească“. — Ţinem să rectificăm aceasta informaţie: Numai artico- 
lele despre Brătescu-Voinești, C. Sandu-Aldea, Vlahuţă şi o 
parte din cele consacrate lui Sadoveanu au fost publicate in 
„Viaţa Rominească“. Celelalte : despre Momentele lui Caragiale, 
Curentul eminescian și articolul despre primele volume ale lui 
Sadoveanu, au fost publicate mai demult, în alte reviste. 


SS ës 


Anunţăm pe cetitorii noștri că d. Octav Minar nu are nici 
o legătură nici cu redacţia, nici cu administrația revistei noastre. 


P. Nicanor & Co, 


SD a e 


Recenzii 


Em. Girleanu. Nucul lui Odobac. 
Nuvele și schițe. Minerva, Bucureşti. 
După antites volume de schije și nu- 
vele, este foarte caracteristic pentru d. 
Girleanu că nu a ajuns încă să aibă o 
atitudine literară proprie, hotărită, un 
fel al său statornie de n vedea lumea 
si viața, de a reda realitatea. Domniu- 
sa este uneori romantic, în senzul ero- 
nat al ultimilor reprezentanți al ro- 
mantismului, ldealizează natura, adi- 
că compune cu pictorii ce lucrează 
fără model, din capul lor, „de chic” 
cum zice francezii. Atunci prozintă tipuri, 
care nu au nici o legătură cu impre- 
Jurările, violează legile vieţii şi ereiază 
o lume neverosimilă, lipsită de acea 
„probabilitate posibilă“, fără de care nu 
poate să oxiste operă de artă de valoare. 
Astiel e navela „Nucul lui Odobac”, 
piesa de rezistență din volumul de faţă, 
și to'ntrebi unde sint şi mai ales unde 
pot fi împrejurări de viaţă ca acelo deseri- 
se de autor in satele noastre? Aces- 
tea sint oare relațiile dintre sătean 
şi sătean, dintre sătean și primar, ast- 
fol poate fi viața lẹ sate, sau măcar 
este în acen nuvelă o viață a satului? 
Autorul compune bucăţică cu bucă- 
Heñ și adeseori se vede unde a fost li- 
pită bucăţieca, iar tipul intreg e lipsit 
de logică, de caracter și adevăr. Citi- 
torul bagă de samă îndată luerul a- 
cesta, deși untorul caută, ep un belşug 
de vorbe, de gesturi și de afirmări, să 
te facă să vezi cu scamatorul la bilelu 


ceia ce doreşte. Mos Toader, eroul, e 
un om tare la trup şi În suflet, ne s- 
firmă autorul, e dintrun neam de rä- 
zeşi, oțeliţi în lupte. Dar nici o faptă 
nu adeverește aceste afirmări, îşi batè 
nepotul cind află că vrea să se însoare 
fără voia lui, sehimbă citeva vorbe 
destul de banale în lupta cu noră-sa, 
Raja, amenințări copilăreşti, incearcă 
să o omoare cind află că vrea să-l ră- 
pue nucul și apoi se sinucide, spinzu- 
zintu-se de erăcile nucului spre a muri 
odată en el. Dar unde-i e tăria sufle- 
teuscă ? 1.. Mitru e o umbră Drä niei 
un fel de realitate, cit despre Ruja e 
un tip alcătuit din roeminiscențe: Carmen 
si Fulga lui Alexandri, și e nofirese, tea- 
trål şi eam ridicol. Nu mai vorbim de 
intriga care aduce deznodămintul, şi ca- 
re-i copilărească... Cind am zis că ideall- 
zează natura —am vrut să zic că o 
aranjează cum li place d-sale, fără să 
țină samă de adevărul real şi fără 
să se întrebe dacă publicul o va putea 

primi aşa cum Lo prezintă dan, Ce să 

mai zicom de „Petrecere*?! Procedeul 

acesta de a lua o anecdotă curentă și 

a o „dezvolta“ sub formă de brestă 

literară, e un procedeu pe care poate 

să-l judece oricine. Dar se vede că 

autorul n-a avut niciodată prilejul să 

ia parte la o petrecere la țară şi nici 
măcar na auzit „strigături* In horă, 
altfel s'ar fi simțit stingherit să pue 
In gura țăranilor spiritele acele fără 
sare, de cafenea de provincie. 


RECENZII 135 


Cind nu è romantic în felul in care 
am arătat, e realist in senzul acelor 
veriști, epigonii realismului, enre se 
strădănuese să copieze credincios în 
toate amânunțimile un tip banal sau o 
intimplare oarecare din viață. Pe cit 
de lipsită de oriee control ul rațiunii, 
de orice spirit de critică e imaginaţia 
autorului în povestirile romantice, pe 
atit de servilă e în coplarea acestei 
realități, — Nici o perspectivă, nimie 
rare să dea réliof, semnificaţie, culoare 
ea UOratorul, D-uul Seneca... 

E foarte caracteristie că d. Girleunu, 
cure are nşu de slabe intaiţii asupra 
paichologiei Binţelor din lumea „unde 
se cuvintă“, se încumetă a ne iniția în 
mistorele sufletului „lumei în care nu 
se cuvint", E dropt că mijloacele noas- 
tre de control sint mai mărginite pe 
acest teren. Totuşi logica noindurată 
nu primeste ca bano decit acele pro- 
dueţii literare, ala căror „reulități pro- 
babile" dau dovezi de veraeltate chiar 

în domenini fantazini. Lucrul se vede 

că nu e usor nici chiar cind e mult 
talent.. dovadă „Cħhanteclair™. Dom- 
nis-sa pare a avea psichologia unul dile- 

Zant, care priveşte literatura ca o dis- 

tractie a orolor neocapate şi nu-şi dă 

samă ce grav en substitui ceva din 
imaginație firii adevărate a lucrurilor, 
sau al adăuga ceva din această ima- 
ginaţie. Nu are evlavia și conştiinţa 
adevăratului artist pentru arta sa. Nu 
simți în cele ce serie grija dea Ñ sin- 
etr, preocuparea de a pătrunde adevă- 
rul, de a-l lega cu sufletul său și de 
al reta întreg cit so poate de intreg, 

„Eroaren in cazul acesta e că imagi- 

najia e o funețiune co ma dă ea re- 

virt deelt minciuni, cind operația ei 
conzistă in u arăta lucrurile aşa cum 
sint“, (C. f. R. de La Sizeranne în 
cartea sa Ruskin et la Religion de 
la Beauté). 

Serie într'un stil curgător și cu o 
ușurință, căreia I se datorese în parte 


lipsurile londului și banalitatea adese- 
ori întilnită in stilul său. 


4 

Ton Chiru-Nanoyv Picate Vechi. 
Nuvele şi Schițe. „Biblioteca pentra 
Toţi“. Editara Librărioi L. Alcalay. 

DI. Chiru-Nanov nu s's convins încă 
de puterea dramatică a realităţii și de 
efectul ce se poate obtine In povestire 
prin redarea simplă și cumpătată a a- 
cestei realităţi. Il atrage iucă melodra- 
ma, exageraţia, sentimontalismul fals, 
poza și atitadinoa romuntică, Aceste 
sint „Păcate Vechi” într'o operă nouă. 

s 

G. Tutoveanu, Albastru. Edit. Mi- 
nerva, Bucuresti. 

Versuri corecte și muzicale, imagini 
frumoase, dar aşa de rar o cugetare 
ingenioasă sau o almțire mai vie, mai 
originală ` 


Un nor subțire 'mbrobodește luna 

Ca pe-o sultană vălul de matasă, 

De după deal luceatăral se'nnalţă 
Privind cu drag spro-u nopților orălasă, 
Un cintec blind ca zis de mandolină 
dE clar păriu 'ntre răchite ; 
Flăcău şirot, îl prind în ori ce sarà 
Doinind poveşti eicoarelor iubite... 

E 'n firea toată farmec și 'ndrăgiro, 


Şi de cer solipirile din stele 
Revere ca zărilor senine, 


Si-atita ehin singurătăţii mele. 
(Seara). 


4 

M. Sadoveanu. Povestiri de seară. 
Ediţia Minerva, Bucureşti, 

Ateagem atenția asupra nuvelei „Ceu- 
sul al doilea“, din acest volum, care 
este ul vinellea din seria ce s'a publi- 
cat dela Insemniările lui Nicolae Manea, 
ultimul despre care a vorbit Viața Ro- 
minească. Revista noastră nu mai sre 


uevoe a vorbi publicului despre Mihai 


Sadoveanu, cititorii îl cunose și apa- 
riția unui volum de el este În totdea- 
una un eveniment ce nu trece neob- 


sorvat. 
L 8. 


ge i 
qi e 


E 


E 
em 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


wi 
George Murnu, Electra. Sofocle) tra- 
pedie în cinei acte, traducere. Biblio- 
teca Teatrului Naţional, Minerva, Bucu- 
rest. 
Anul acesta sa intimplat un eveni- 
ment urtistic, caro nu a fost relevat 
dapă importanța sa: una din piesele tra- 
gicului atenian a fost jucată pe seena 
Teatrului Naţional din Bucureşti, Nu ştim 
cum va fi fost primită piesa de public, 
ea a fost însă fericit aleasă, căci So- 
focle, sirens atică, cum Îi ziceau rei 
vechi, realizează tipul perfect de tra- 
geilie clasică, așa cum îl înțelegea Bol- 
leau. Electra o a minune în ce priveşte 
contoxtura fabulei, mersul progresiv al 
acțiunii şi interesului, adevărul carac- 
terelor, arta infinită din expunere, care 
nè face să cunoaştem într-un moment 
locul scenei, numele și planurile per- 
sonajelor şi ora cind incape acțiunea. 
Subiectul piesei care seraportă la teri- 
bilele Intìmplāri din Micona, după lua- 
rea Troiei, poate fÀ rezumat în clteva 
linii: Oreste, seăpatzși trimes din pa- 
trie de Electru, cind Agamemnon à 
fost ucis de Clitomnestru și Egist, s0- 
țin şi fratele sňu, se întoarce, însoțit 
de Pilade și de pedagog, să răsbune 
pe tatăl său, Necunoscuţi, dingil adue 
vestea falsă că Orestea murit lu jocu- 
rile delfice ; crezuţi, pătrund în palat 
şi ucigașii lui Agamemnon sint pedep- 
siţi. Din acest subiect, prin o artă ex- 
trem de rafinată în simplitatea el, So- 
locle a făcut o sguduitoare tragedie, 
prin reeunoaşterile şi peripeţiile ce au 
loc. Să le arătăm pe scurt: După expune- 
re, apare Electra în prada unei violen- 
te dureri;ea se tome că Oreste a uitat 
promisiunea de a veni so răsbune. Pe 
cind vorbeşte cu corul, compus din fe- 
cioare miceniene, vine Crisotemis, sora 
sa, și o informează de un vis al Cli- 
temnestroi, vis ce pare a'i anunța cova 
fericit. Coral o întăreşte în speranță, 
Vine insă bătrinul pedagog, care îi a- 


nunţă moartea fratelui și o eufundă în 
dureri şi mai mari, pecind Ciitemnas- 
tra se bucură și o insultă. Muma sa 
conduce pe bătrin in palat săi ofere 
ospitalitate, şi pe scenă apar doi stră- 
ini, care aduc urna cu presupusa renaşă 
a fratelui ei; dar, înduioșat de plinse- 
tele desperate ale Electrei, Oreste nu 
se ponte opri şi sẹ dă pe faţă. Electra 
trece dela o extremă durere la o ez- 
tremă bucurie. Aceleași schimbări de 
situații brusce și isbitoare se întimplă 
tuturor personajelor. (litemnestra, inspăl- 
mintată de un via, caută să liniştească 
manii soțului iritat și să imblinzească 

minia zeilor; dar, pecind invoca pe A- 

polon, apar străinii ce-i vestese moartea 

lui Oreste şi en se crede scăpată ucam 
de tematul duşman, pe care-l recunoas- 
te indată, și moare uelsă de fiul ei. 
Chrisotemis, care a văzut po mormir- 
tal tatălui său ofrande ce o fac să crea- 
dă că Oreste s'a întors, vine vesolā să 
ananțe ştirea surorii sale, dela care afā 
că fratele său a murit, şi bucuria ei an 
sehimbă într'o vie durere. Egist, în sfir- 
şit, aflind dorita moarte a lui Oreste, 
aleargä spre casă, să se convingă, și, 
cind ridică vălul cei se spune că aco- 
pere pe mort, vede cu groază emis- 
veul Clitemnestrei și pe Oreste viu în fo- 
ta lni. Astfel, din toate părțile numai 
surprize, treceri neaşteptate dela durere 
lu bucurie, şi dela veselie la desperare. 
Aristot considera felul acesta de piese, 
pe care îl numea implex, ca cel mai 
perlect şi mai propria de u provaca 
în spectatori teroarea și mila. 

Despre calităţile de limbă, despre 
grația și ologanța stilului, e de prisos a 
mai vorbi; toți ştiu ce plăcere provoa- 
că cetirea tragodiilor Iui Sofocle, 

Traducătorul Elcctrei a avut de in- 
vins multe greutăți în privința aceasta, 
şi eu oarecare rezerve putem afirma 
că a renșit; d-sa a păstrat metrica o- 
riginalului, ceia ce l-a ajutat să redea 
vioieianea pasionată a dialogului. 

M. J. 


RECENZII 137 


ais 

Dimitrie Negru. Cum me naştem 7 
Cum trdim? Cum murim? Un vol. 
de 272 pag. in 8, cu 94 figuri, Bueu- 
rosti. Minerva, lei 2. 

O carte de ştiinţă popularizată ! ŞIn- 
că bună, în tot înţălosul cuvintulai bun, 
si serisă romineşte ! 

Autorul, prosector la Facultatea de 
Medicină, un tinăr, care întrunește Der: 
foet două calităţi: ştie despre eria ce 
vorbeste şi expune limpede ceis ce 
vrea să spună, œ reușit să facă o ade- 
vărată lucrarea de „ştiinţă populari- 
zată“. 

Incepind cu o comparaţie foarte re- 
usită între nașterea, viaţă și moartea 
unui stejar şi a unui om, autorul iși 
precizează metoda cu care va dezvolta 
chestiunile ce aro de tratat. 

In prima parte a lucrării se ocupă 
de stadiul oului şi-l pune În compara- 
ție cu ființele monocelalare. Apoi ur- 
mărește dezvoltarea oului la un animal 
inferior (amphioxas) și în urmă se ocu- 
pă de fazole principale prin care trece 
larva, embrionul, tătul omenesc, pănă 
in momental eind capătă forma, chipul 
de om. 

In partea a Il-a se ocupă de organe, 
aparate, sisteme, deseriindu-le forma, 
părțile, aşezarea in corp, raporturile 
dintre ele. Un capitol deosebit o des- 
staat dezvoltării organelor din foile 
embrionare, iar altul funcţianilor orga- 
nelor şi aparatelor. Cu această ocaziu- 
ne sint atinse şi chestiunile ce produc 
imbolnăvirile organelor, precum şi chi- 
pul eum se apără organismul contra 
bolilor. Foarte intorosante sint capitolele 

„Seereţiani interne“ şi „Funcţianile de 
legătură eu lumea din afară“. 

Partea HL. Cum murim 7*,--incepe 
«n constatarea că moartea e consecința 
vieţii şi arată cum se uzează organele, 
cum se pierd legăturile dintre celule. 
„Prin urmare, desincerea vieţii gene- 
rale în toate vieţile particulare care o 
formează, și urmările grave ce poate 


avea această desfacere pentru acesta 
din urmă, constitue moartea unui or- 


Autorul dă o deosebită atenție vieţii 
celulare şi tratează chestiunea altoilor 
sau grefelor animale, Citez, ca titlu 
de curiozitate, cum ar putea cineva că- 
păta un nas... pierdut: „unui om tara 
şi-a pierdut nasul, pentru a H face la 
loc, se sapă în muşebii dela braţ o in- 
căpere pe care se lipește suprafața sin- 
gerindă a rămășiței lui de nas. Se ţine 
legate bine impreună și liniştit vre-o 
10 zile şi atunci se constată că carnes 
braţului s'a prins de nas. Se tae atunci 
in carnea braţului o bucată de forma 
unal nas și, desprinzind-o de bruţ, ba- 
cata de carne rămine prinsă de nas. 
Chirurgul o mai potriveşte atunei, ea 
să-i dee o formă en a nasului, o aco- 
pere cu piele tot prin altoire şi întă 
cum s'a făcut nas celui care mavea”. 

Autorul se pronunță pentru ai 
tatea organismelor monocelulare - 
mureşte cum viața Binţelor plaricelula- 
re se continuă prin elementele germi- 
native. 

„In natură se pare că ființa nu mai 
are importanță din moment ce a patut 
trece „făclia de viață* fiinţei care o 
urmează, 

„De uceia moartea organismului o í- 
rească dela acen vreme, cind rolul lui 
e sfirșit: moare o grămădire de celule 
netrebuitoare, după ce a asigurat viața 
eternă celor prinelpale“. 

Figurile sint bine alese şi bine eg: 
cutate, 

Folicitäm autorul pentru lucrarea in- 
teresantă co a dat ia lumină şi pentru 
curajul ce a avut s'o serie şi so tipă- 
rească, curaj eu atit mai de admirat, ca 
elt e bine cunoscut cu ce groasă se 
apropie lumea cetitoare dela noi de 
cărțile de știință, fe şi de „ştiinţă po- 
pularizată”. 

T. A. B. 
eta 


C. Rādulescu-Codin şi D. Mihala- 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


che. Sărbătorile Poporului cu obice- 
inrile, Credinţele şi unele Tradiţii le- 
gate de ele. Culegere din părțile Mus- 
eelului. Bucureşti, Academia Romină, 
1909, 1 broş. in § de 122 pag. prețul 
1 leu Mb, 

„Cele cuprinse în acest volum=— spun 
autorii—sint cunoscute şi culese de nol 
de prin satele Negrostl-Sgripceşti, Pri- 
boeni, Țigănești, Golesti-Badi, Budiş- 
teal şi Leordeni—în care o parte a sa- 
tului sint locuitori veniţi din Man, 
lingă Cimpulung—tonta aceste sato a- 
ilate în Muscel... Tot ce dăm aici ln 
lumină e bine știut de nol*, 

Volumul, publicat de Academie, nu 
cuprinde cuvonitul glosar. Academia, 
se știe, ține mai mult la aspectul or- 
togratie al unei cărți si mai puțin la 
uspectul tehnie-stiințifie. 


D 

Dr. Andrei Diescn (Lespezi). Rā- 
vagele unui Doctor. Bucuresti, Univer- 
sula, 1910, 2 bros. în 16, prima de 106 
pag. a doña de 125 pag., prețul Bech. 
roln 30 b. (No. 5 și 6 din “Biblioteca 
pentru Popor’ publicată de Casa Seon- 
lelor), 

Alături de cărți de un folos contes- 
tabil, Casa Şeoalelor n inceput n pu- 
blica o serie de cărţi populare, a că- 
ror răspindire printre săteni va fi de 
cel maï mare folos. 

D. Dr. Iliescu, care de noăă ani de 
rile trăește printre săteni, dă prin a- 
ceste broşari o serie de sfaturi higie- 
sice scrise într-un stil popular: Cuvint 
către săteni, cine sint puși să uibă gri- 
D de sănătatea ţăranului, Despre bon- 
lele de care ne putem păzi, Pentruca 
țăranul se îmbolnăvește mal usor şi se 
lecuește mai cu grei decit tirgovaţul, 
Prieinile pentru care mor vopiil la fa- 
ră, Creşterea copiilor, Despre hrană, 
Pentru moase și tele ce au nevoe de 
moaşe, Despre pelagră, Despre beţie, 
Despre oftiză, Despre boslele lumești, 

D. L, eare consacră o parte din tim- 


pul săi pentru a seri asemene cini, 

dă dovadă de un spirit în adevăr de- 

mocratie şi merită toate inudele. 

Cu această ocazie dorim două lu- 
ceruri: 1. Casa șeoalelor să ne onore- 
ze şi pe nol cu iren exemplar din 
toate cărţile pe cure le tipărește ;—2. 
Autorii moldoveni, ca d, L, să facă co- 
rectara eu cea mai maro îngrijire, de- 
oarece, în textul autorilor, zățarii mun- 
teni introdue adeseori muntenisme. 

LP. 
sie 

Colonel Sc. Panaitescu. Curs de to- 
pografie. (Partea cetirea hărților), 1909 
Bucureşti. Institutul de arte grafice E- 
minescu. 

Harta este socotită de şeoala de azi 
ca unul din mijloacele cele mai insem- 
nate pentru învățămîntul goografiel. De 
aceia cele mai umile școli de sut, casi 
cele mai innalte, caută să poseadă hăr- 
tile necesare pentru predaren ucostui 
obiect. Cu trebuinţa lor treptată, teh- 
nica hărților a mers progresind, incit 
hărţile de azi sint un compromis de 
ştiinţă și de artă, atrăgătoare la studiu 
și plăcute la vedere, 

Avind insă harta ca scop prineipul 
de a ne reprezenta suprafața pămintu- 
luj, cu toate aceidentale mai importante 
ale terenului, en a devenit foarte com- 
plicată, iar înțelegerea el nu-i dată 
oricui. De aceia una din proble- 
mele învăţămintulai geografiei a deve- 
nit cetirea hărţii, adică întelegerea di- 
feritelor semne convenționale, adoptate 
în decursul timpului, pentru reprezen- 
tarea prin desemn a suprafeţii pămiu- 
tului. 

Publicaţia de faţă se referă la citeva 
din lecţiunile făcute la Șconla superi- 
oară de război despre cetirea hărților, 
și anume se ocupă cu starea lor ač- 
tuală. 

Se începe cu citeva noţiuni generale 
asupra insemnătăţii cetirii hărților pen- 
tru militari, indicindu-se și căile pentru 


RECENZII => 


ajangerea ucestui scop. Se dau apoi lă- 
muriri vum Sa năseat nevoia unui al- 
fabet cartografie, numit atlas de semne 
convenţionale, arătindu-se și cerințele 
principale te trebuese indeplinite de 
acest atlas, 

Importanța hărților militare e reca- 
noseută de toţi, și de acela și caută ar- 
matele de azi să-și procure hărțile ve- 
rinilor, harta fiind un mijloc foarte bun 
pentru a judeca terenul și contribuind ln 
evitarea surprinderilor şi înlesnirea ro- 
canoaștorilar. 

De parece operatia cea mai frequen- 
ță e marșul, hărțile sint chemate să 
dea asupra marsarilor Information? cit 
mai complecte, arătind obstucolele ce 
sur putea întilni în cale, ete. 

Trei sint mai ales chestiunile tratate 
in această broşură, en destule amâănun- 
te și en date precize: desenul plani- 
metric, figuratul terenului si conten- 
(iunile scrierii cartografice. 

In enpitolul despre desemnul plani- 
metric (cap. IN, se expun cerințele prin- 
cipale, cure eontribuese la exactitatea și 
claritatea reprezentării. De aceia o har- 
tă topografică trebue să consemneze cit 
se poate mai multe date, figurate In 
majoritatea enzurilor prin semne con- 
venționale, iar nu prin imagini reduse 
la seară, Semnele însă să fie astlel tn- 
toemite, încit desemnul să nu înearce 
prea mult harta. 

Examinindu-se din acest punet de 
vedere hărţile militaro topografice ale 
diferilelor armate europene, se vede ne- 
contenii urmărită același ideie da are- 
prezenta cit se poate mai multe infor- 
mațiuni relative la marșuri, făcindu-se 
o comparuiie intre harta austriacă 
(aso) si Cen germană (Ui), 

Intrebuințarea diferitelor culori pen- 
tru diferențiarea diferitelor categorii de 
obiecte e explicată cu exemple bine a- 
lese. Diferitele accidente planimetrice 
sa mai diferențiază după forma semne- 
lor convenţionale, avindu-se în vedere 
că forma semnului să ne destepte ideia 


obiectului reprezentat, construeţiunile» 
pomii, puțuri cu cumpănă, prin forma 
lar), 

Ca încheere a acestui capitol se sra- 
tă cum s'au aplicat toate aceste semne 
convenţionale planimetrice pe hărţile 
noastre, la diferite foi, şi pe hărţile ra- 
să (Basarubia), bulgară, germană, aus- 
triacă, sirbeaseă, 

Capitolul DI se ocupă eu figuratul 
terenului. 

Studial terenului, făcut prin ajutorul 
hărților, face posibil ochilor să Imbră- 
țişeze o porțiune mare din suprafața 
solulului. Din punct de vedere plani- 
metrice e de ajuns să cunoastem sem- 
nele convenţionale sle planimetriei, r2- 
portul de mărime reprezentat prin sca- 
ră, ca să ajungem a regăsi pe teren 
indicaţiunile date de hartă. 

In ce priveşte insă figuratul terenului 

e maj grou a ne da socoteală de pe 
hartă, dacă domină cutare sau cutare 
formă de teren. De aceia studiul figu- 
ratului de teron cere o muncă mai ma- 
re În cotirea hărților. Se expune aici 
categoriile de hărţi pentru reprezenta- 
rea formelor terenului: hărți orometri- 
ce, modelate şi cele eare sint un com- 
promis din aceste 2 feluri, precum și 
pe ee se buzenză fiecare din ele. 

Se arată cum sa fost aplicate semne- 
le convenţionule ale figuratului de to- 
ren pe hărţile noastre, Incepind cu fou- 
ia din nordul Moldovei, ridicată la 1870 
seria XI, coloana R. desenată de loc. 
M. Grozen, azi general. De asemenea 
se descrie cartografia străină, stotinu- 
sa în relief atit calităţile, cit si defec- 
tele lor, 

Ultimul capitol (IV) tratează conven- 
fiile scrierii cartografice, Serierea car- 
togrufică complectează datele planime- 
triei şi ale nivelmentului, Forma, ori» 
entarea și dimensiunile sorierii sint în 
legătură cu importanța localităţii san 
obiectului denumit, Convenţiunile serie- 
rii cartografice fiind de a ugura cetirea 
hărților, se va stabili un raport lesne 


140 VIAȚA ROMINEASCA 
ent aura rc ia iancu e 


de ţinut în minte între genul, orienta- 
rea şi dimensiunile literilor şi între na- 
tura şi importanța obiectelor, Se arată 
tum sint clasate diferitele accidente, ce 
trebuese denumite po hărţi, după atlu- 
sul nostru de semne convenționale din 
1902, precum şi calen care a urmat-o 
institutul nostru geografie in ce priveşte 
dimensiunile şi locul serierii la diferi- 
tele obiecte. Și în acest capitol, ca în- 
ehelere, se studiază scrierea din tarto- 


grafia străină. 


După citeva date asupra progresului 
cartografici, realizat de institutul nos- 


si răspindirea poveştilor, legendelor, 
mituril>e, ete.—Șeolile naturaliste, flo- 
logice, evemorista, etc., au apas acum, 
şi pe baza imenselor colecţii de folklor 
st cearcă noi explicări, se fac noi teorii. 

În volumul de față, directorul revistei 
de etnologie, van Gennep, ne dă ve- 
derile școalei etnologice și psihologice 
şi discută cele citeva legi ce se eredo 
că prezidă la formarea, răspindirea şi 
evoluția legendelor. 

Un prim fapt pus în lumină de cer- 
cetările etnografice e valoarea utilitară 
n legendelor şi miturilor, care sînt ne- 


tru geografic, dela 1905 incoace, se tre- cesare la menținerea sl organizarea 


ce hi ultimul capitol (VI), eare enprin- 
de unele observațiuni drepte asupra 
studiului teronului in corpurile de 
trupă, njangind la coneluzin că nu se 
dă destulă atenție asupra acestei părți 
delicate a instracției militare. Dease- 
- menea se atrage atențianea asupra la- 
cunii din şeoalele noastre militare, care 
nu pregătesc pe elevi cum trebue să 
înveţe ei la rîndul lor pe soldați, 

Cum se vede din rezumatul chestiu- 
nilor trutate în această publicaţie, lu- 
crarea e destul de serioasă şi face cin- 
sle autorului ei, 

Totul e bine studiat şi documentat, 
Deşi cartea are un cuprins curat ştiin= 
tiñe, totuși modul atrăgător cum sînt 
tratate aceste chestinni, dealtfel aride, 
o face destul de interesantă. 

N, P. 
+e 

A. van Gennep. La formation des 
Tegendes, 1910, Paris, Ernest Flamma- 
rion, un volum de 326 p., prețul 3,50. 

Folklorul, care îşi are origina în 
romantism şi în stadiul literatarilor o- 
rientale, s'a dezvoltat In cursul veatu- 
Imi trecut cu o repeziciune uimitoare, 
grație politicii de naționalități şi ex- 
tensiei imperiilor coloniale, care, dind 
posibilitatea de a se cunoaşte mai de 
aproape credințele şi legendele atitor 
popoare, au răsturnat o mulţime de teorii 
relative la locul de origine, naşterea 


socinlă ; în inceputurile sociale, activi- 
tatea literară populură, departe de a 
fi un lux, o activitate estetică, este nn 
clement organic, o instituţie fundamen- 
tulă, fără care societăţile semicivilizate 
şi-ar perde unul din elementele lor 
principale de cobesiune. Acest lucru e 
curacteristie și povestirii morale, pro- 
prie semicivilizaţilor, oameni de o pro- 
undă moralitate, căci concepţiile nmo- 
rale asupra lumii nu se nase decit în- 
trun stadiu de innaltă dezvoltare in- 
teloetuală. 

O elasifcare n diferitelor povestiri 
esto aproape imposibilă din enuza in- 
finit de micilor deosebiri si pentrucă, 
evolaționind, temele sint aiel mituri, nici 
legende, aici poveşti, după imprejură- 
rile externe si modificările sociale. 

Un principiu de datare îl găsim in 
faptul că localizarea, individualizarea 
şi utilitatea unui mit, a unei legende, este 
la inceputul formării acestora; deasemi- 
nea, o legendă morală e anterioară 
uneia amorale.—Incercarea de a face 
o repartiție geografică a temelor a ară- 
tat că producția tematică nu depinde 
niel de limbă, nici de rasă, nici de ci: 
vilizaţie, că unele teme, cum eu obiec- 
telor miraculoase, care corespund ere- 
dințelor în magie, sint universale, al- 
tele insă nn trec anumite limite, bine 

stabilite. Un alt principiu de clasare 
s'a găsit în ciclurile tematice, combi- 


RECENZII 14t 


raf do teme simple, care sint și ele 
supuse curentului de localizare gi 
personificare, pe de oparte, și celui de 
delocalizare şi depersonificare, pe de al- 
ta. În aceste cicluri, temele se combină 
în o ordine anumită, peguenţe tema- 
tice și comparația variației acestor 
sequențe ne poate da cheia multor pro- 
bleme ridicate de stadiul literaturii 
populare, 

In cartea a Ii-a sint studiate legen- 
dele relativa la lumea naturală, născută 
din cele trei concepții de a-și repre- 
zonta formarea și organizarea univer- 
sului: zoomorfică, antropomorfică gi 
normală. Tustrele aceste concepţii fiind 
primitive, și legendele explicative co- 
respunzătoare sint primitive, răspindite 
deapotrivă la toate popoarele, variind 
insă în proporție. Astfel, legendele cu 
personaje animale sint mult mai nu- 
merouse, pecind legendele relative la 
lumea astrală sint infinit de puţine.— 
Cind aceste legonde sint explicative, 
obiecte de credință și rituale, ele sint 
anterioare povestirilor ce urmârese un 
scop pur estatic,—Stadiul legendelor 
relative li lumea supranaturală este 
ponto cel mai interesant, dar nu putem 
primi decit cu multe rezerve afirmaţiile 
autorului. După ce arată caracterul 
actual şi local al legendelor relative la 
demoni, evoluția divinității prin diso- 

clațiuni și precisiani succesive dola 

totem la rou, autorul împarte în trei 
grupuri totalitatea acestor legenda: 
rituale, cele mai vechi, religioase și 
istorice În legenda rituală și druma- 
tizată, în riturile magice și de initiare 
vodo van Gennep origina dramei ac- 
tuale. Eroii civilizatori, măseați din 
totemi şi strămoşi, sfinţii și martirii, nu 
provocat nasterea a nenumărate le- 
gonde; evoluţia lor e fixată cu clari- 
tate. In afară însă de legendele rela- 
tive la fiinţi sapranaturale, imaginate 
de teamă, utilitarism magie şi econo- 
mic, sau de sentimentul roligios, sint 
legendele istorice, Caro este gradul lor 


de veracitate ? Limitele delormării n- 
dovărului în legende este variabil pen- 
tru deosebitele categorii logice; o exme- 
titate istorică nu se poate atribui nici 
timpului, nici locului, niei indivizilor. 
Prin cercetări s'a dovedit că un fapt 
istoric nu poate fi reținut de memoria 
colectivă mai mult de 5—6 generaţii; 
cataclismele, emigrnţiile, faptele de or: 
din cultural, ote., sînt mai multă vreme 
reținute, dar sau sint transportate in- 
tr'un trecut vag ṣi confuz, sau sint in- 
tinerite; raportarile temporale se de- 
plasează continuu, fantazia și gregala 
fiind normale chiar la oamenii civilizaţi. 

Asupra capitolului relativ În forma- 
rea epopeelor, în earo nutorul exprimă 
idei ce ui se par contestabile, sperăm 
să rovenim altădată. — Van Gennep crede 
că din cîntecele- fabule magice, prin 
diferențiare posterioară, s'a născut și 
proza și poemul religios și dramatic şi 
epopeia ` aceasta din urmă este, după 
părerea sm, totileauna opera bai sin- 
gur individ, 

Terminăim, enumerind enuzale de for- 
mare ale legendelor, cure se nase din 
observația unul fapt real, sau din vis, 
din balucinaţii provocate de dorinţi, 
ete. avem, în sfirșit, lagende iconogra- 
fice, istorice şi patriotice, Legendele, 
odată formate, sint transmise din loe 
în loc de povestitori, soldaţi, negustori, 
pelerini, ote., şi sufăr variațiunl fatale. 

Legile ce cirmuese aceste schimbări 
nu-s incă bine stabilite; etteva principii, 
deja indicate, sint: localizarea, delocu- 
lizarea, individualizarea, dezindividua- 
lizarea, temporaţia, detemporația, com- 
vergența și disociația.—Alto legi for- 
mulate san nu demonstrează nimic, sau 
se redue la cele de mai sus. 

In generasi lunt, studiul din van 
Gennep ele o lnerare de sinteză ad- 
mirabilă, care, dată. fiind starea actuală 
a cunoștințelor noastre folklorice, pre- 
int desigur lacane, este însă indis- 
pensahil celor ce se ocupă cu litera- 

tura populară, şi, desigur, tuturor: 


142 VIAȚA ROMINEASCA 


acelor pe care-i interesează chestiile 
culturale. 
M. J. 
s'a 
W. Ostwald. //Energie (trad. din 
nemţeşte). 1910, Paris, 3 fra. 29 
Tosto descoperirile făcute în diferitele 
domenii alọ fizicei, dela Descartes pină 
` în zilele noastre, ap navut la bază con- 
cepţia mecanistă a marelui flozof. Me: 
canismul“ nu se mulţumeşte să cerco- 
teze legile generale ale fenomenelor, 
exprimindu-le prin relation? matema- 
tice între cantități observabile și pw- 
tind fi măsurate. Un fenomen îl con- 
sideră numai atunci pe deplin studiat, 
cind il poate „explica“, reducindu-l In 
o mişcare de atomi materiali. Sub im- 
periul acestei concepții s'a creat și 
perfectionat teoria color mai bine cu- 
moscute părţi ale fizicei: în primul rind 
„utustica“, În care mecanismul vibra- 
Viunilor explică perfect innălțimea, inten- 
sitatea şi timbrul sunetelor muzicale ; 
apoi, prin analogie, „optica“, introdu- 
cind un mediu ipotatie, elastic, dar ne- 
ponderabil, numit otor; In sfirsit, teoria 
mecanică a căldurii, capilaritatea, ete, 

Dela o vreme însă, decind cu marile 
progrese făcute in studiul electricităţii 
şi odată eu stabilirea principiilor ter- 
modinamice, o mulțime de fenomene noi 
se lăsuu din ce în ce mai greu a fi ro- 
duse, potrivit pretenției lui Descartes, 
la „materie, figură și mişcare", „Mecu- 
nismul*, dupăce se urătase așa de fe- 
tund timp de citeva secole, devenea 
steril față de noile probleme, Misiunea 
lui părea sfirsit și se simțea nevoia 
de a fi înlocuit en altceva. 

Acest altceva n'a intirziat să apară. 
Po de o parte, unii fizicieni au căutat 
să lărgească atomismul, prin descom- 
pmnerea atomului de materie întrun 
roiu de atomi de electricitate, animați 
de iuțeli de rotație vertiginause, iden- 
tificind astfel în ultimă analiză materin 
cu electricitatea. Această teorie nu fă- 
eta insă docitsă amive problema; pen- 


= ben 


tru a o complecta, trebuiu gäsità o te- 

orie mecanică a electricității, 

Mult mai adineă, din punet do vede- 
re filozofic, a fost crearen concepţiei 
„energetice“ a naturii, ca armare u prin- 
cipiilor termodinamicei, Lucrarea de fa- 
tä a celebrului profesor din Lipsca are 
de scop vulgarizarea, printre camenti 
de ştiinţă, 3 acestei concepţii, care, du- 
pă dinsul, este menită să den, inte'uu 
viitor foarte apropiat, rezultate insem- 
nate, în toate domeniile: Bzică, chimie, 
biologio, psihologie și... soelologie. 

Dupăce expune în citeva capitole 
preliminare istoricul inchegării princ- 
piilor de mecanică rațională, cară au 
condus la ideia de conservare a ener- 
giei mecanice, înspirindu-se mai ca sa- 
mă din clasica operă a lui Mach, au- 
toru! trece lu descoperirea celor două 
principii ale termodinamicei, Povestea 
descoperirii echivalentului mecanie al 
căldurii de cătră Mayer, esto extrem 
de interesantă; eu deosebire, ideia da 
a reproduce textual primul memoris a! 
lui Mayer dă capitolului o culoare 
foarte originală. 

Mult mai important esto însă capito- 
lul urmätor, tratind despre principia! 
lui Carnot, mai cn samă finde ncest 
principiu n'a fost niciodată asa de bi- 
ne cunoscut de oamenii de ştiinţă, es 
eel dintăi, din pricina formei ubstracta 
a expunerii lui Clansius. [Un exemplu 
frapant de necunoaştere a principiului 
lui Carnot este teoria cu totul prreșită 
a mechilibrului nestabil al omogenului“, 
emisă de Spencer în „Principiile“ sale. 
Importanța pentru „energetică“ n acos- 
tul principiu stă in aceia că el este 
intr'o contrazicere ireduetibilă cu „mo- 
canismul* cartesian. Iată, în citeva co- 
vinto, în ce constă chestiunea : 

După prinelpiul Jui Carnot, pontrica 
să se poată transforma căldura în tra- 
valiu mecanic, trebue să existe o dife- 
rent de temperatură; transformarea 
nu se ponto face decit printr'o trans- 
portare de căldară dola un izvor ma 


RECENZII 143 


cald la altul mai rece, și nicidecum 
invers. Fenomenul este din acest punet 
de vedere ireversibil şi conduce li o 
degradare a energiei, cum spun Engle- 
zii, adică, prin egalizarea tem 

energia calorică utilă, transformabilă 
în energie mecanică, devine din ce în 
ce mai mică, Ori, tocmai această irever- 
sibilitate e în contruzicere cu o expli- 
care mecanică a căldurii ; căci orice fe- 
pomot, eare se poate reduce pumai la 
mişenre de atomi materiali, este revor- 
sibil: n'svem decit să ne inchipuim 
toți acești atomi opriți pe loe la un 
moment dat şi lansați cu viteze direct 
opase celor dintãi; sistemul va trebui 
să treacă, în ordine inversă, prin toata 
stările lui anterioare, 

Capitolele următoare cuprind expu- 
nerea concepţiei energetice. După Ost- 
wald, cusarul cel mare al „mecunisma- 
lui elasie este importanța pe caro o 
dă materiei ponderabile, lăsind pe un 
picior de inferioritate imponterabilele: 
căldura, lamina, electricitatea. Polemi- 
cele, violente uneori, ee le-a dus în ju- 
rul acestai chestiuni, sint cunoscute de 
toată lamos științifică. In definitiv, spu- 
ne el, prin co ni se revelează nouă ma- 
teria? Prin groutate, prin volum, prin 
formă. Dar focare din aceste proprie- 
HU nu este decit efectul unei forțe, u- 
nei energii: energia de gravitație, ener- 
gia de volum (presiunea), energia de 
formă (elasticitatea) Materia ne este 
cunoscută numai ca suport al acestor 
energii, fără de care ca nu mai păs- 
trează nici o realitate. Dar dece pri- 
vilegiul acestor forme speciale de e 
nergie ? Oare căldura și electricitatea 
nu sint tot aşa de nceesibile simțurilor 
noastre ? 

Conceptul de energie este mult mai 
general decit acela de materie. Orica 
cantitate de energie cuprinde doi fac- 
tori : unul de intensitate şi altul de ca- 
paeitate, numit şi factorul material al 
energiei, Factorii de intensitate nu sint 
udițiomabili şi măsurubili in sensul o- 


bişnuit al matematicei; așa e presiunea 
ca factoral energiei de volum, înnălți- 
mea de cădere ca factor al gravităţii, 
potențialul electric, temperatura, Fae- 
torul de capacitate, extensiv an ma- 
terial, se bacură din contra de propri- 
etăţilo materiei, patindu-se aduna și mä- 
sura: volumul, greutatea, cantitatea de 
căldură, de electricitate. Factorul de 
intensitate reprezintă numai un nivel lu 
caro se află factorul material. Cetitorii 
care san muncit adoseu în şcoală să 
deosebeuseă noţiunile de potențial şi 
cantitate de electricitate, temperatură 
şi enntitate de căldură, etc., vor ceti 
eu o deosebită plăcere frumoasă expu- 
nere n lui Ostwald din cap. VIII si IX. 

Cu ajutorul acestei concepţii, auto- 
rul caută să schițeze, în ultimile enpi- 
tole, o teorie a vieţii și activităţii psi- 
hice. Nu insist asupra lor, și nici au- 
torul nu ered să fi avut pretenția de 
a fi făcut un pus important în cunoas- 
terea mai exactă a acestor fenomene. 
Mă voi mărgini să citez, ca o curlozi- 
tate, aplicarea principiilor termoñina- 
micai în sociologie. 

Toată istoria civilizației este istoria 
perfecționării neincetate a instrumen- 
telor de muncă. Aceste unelte nu sint 
insă decit nişte mașini de transformare 
n onergiei omului, sau a naturii, in e- 
nergie utilă omenirii, 

Aplicind deci organizațiilor sociale 
criteriul de apreciere al maşinilor, pnr- 
tom spune că o organizatie socială este 
cu atit mai superioară, cu cit transtar- 
marea energiei omeneşti în energie u- 
tilă se face cu mai puțină pierdere, sau 
ea un mai mare „rendement*, cum ae 
zice în limbagiul tehnic. 

Cite n'ar fi de spus, în privință „ren- 
demont*-ului inferior al maşinii milits- 
re, birocratice și parlamentare din zi- 
lele noastre! 

M. 8. 


+" 


Firmin Roz, L'Energie américaine 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


(Evolution des Etats-Unita). Paris, Er» 
nest Flammarion, 8.50. 

„Biblioteca de filozofio*, pe care li- 
brăria Flammarion o publică sub di- 
recţia lui Gustave le Bon, ne-a dat 
pănă acum două lucrări, în eare seim- 
brățişează în linii muri, dar pe baza a 
numeroase fupte şi observaţii, evoluția, 
starea actuală și perspectivele pentru 
viitor ale unor din ţările însemnate ale 
lumii,— Japonia și Germania. 

In volumul de față Firmin Roz face 
cam acelaşi lucru pentru Stuatele-Unite. 

Autorul urmăreşte să puie în lumină 
„înlănțuirea cauzelor și efectelor, to- 
talitatea conddițiunilor exceptionale din 
care au eșit trisăturile caracteristier 
ale indiridului şi ale societății, pen- 
tru a ne înfățișa mai ales, în dosul 
activității economice desvålite pe pri- 
mul plan, puterea idealului care, pu- 
nind în serviciul acestei societăți toate 
forțele vii ale religiunii, ale educaţiei 
gi ale acțiunii sociale, o îndreaptă eñ- 
tră un viitor ale cãrui greutăți nu 
trebue să ascundă ochilor noştri jà- 
piduințele”, 

Potrivit acestui scop, autorul studis- 
ză în primul capitol (Individul yi 80- 
cietatea) cauzele şi modul cum s'au tn- 
trunit şi combinat deosebitele elemente 
etnografico spre a forma un popor tu 
un caracter bine determinat; se ocupă 
apoi în al doilea capitol (Evoluția e 
conomicã) de activitatea mare ca pro- 
duciitor de bogății a acestui popor; 
caută în al treilea capitol (Idealul na- 
tional) să arăte că, dacă activitatea e- 
ronomică ocupă aen de mure loe în 
viata poporului american, nu-l absoar- 
be însă cu totul, cică acest popor are 
un ideal; că pe baza acestui ideal s'n 
croat geniul naţional american care se 
exprimă prin literatură și artă, care 
dacă îm primele lor faze au fost cu to- 
tul dependente de literatura și arta 
Enropei, eapătă din ce în ce mai mult 
o zionomie proprie (Cap. IV— Evolutia 
intelectuală). Dupăce seoate astfel în 


relief formarea şi caracteristica geniu- 
lui american, autorul studiază în al 
einciloa capitol (Evoluţia politică) mo- 
dul cum s'a format şi transformat con- 
ducerea politică și cum sa constituit 
statul federul prin unirea diferitelor 
state particulare. In al şaselea capitol 
în sfirşit (Problemele), autorul cerce- 
tează chestiunea raselor, în special n 
Negrilor, şi chestiunea socială, procesul 
dintre capital şi muncă, probleme de a 
căror rezolvire atirnă în maro parte 
buna desvoltare a statului. In conclu- 
zie uutorul compară Statele-Unite en 
republicele sud-americane, arată econ- 
dite deosebite în care s'au format și 
desvoltat si rezultatele pentru viață a 
ncestor împrejurări. 

Toate chestiunile atinse de Firmin Roz 
in această lucrare sint bine expuse, 
foarte clar redate şi sprijinite pe in- 
formaţii bine alese. 

In special capitolul întitulat Erol: 
ţia intelectuală e msi personal, mai 
original şi poate şi mai necesar, Intru- 
cit pănă acum sa studiat mult mai pu- 
țin enltura Amoricunilor de elt activitm- 
tea lor economică. 

In totul, cartea, foarte bine scrisă. 
so coteşte cu multă plăcere şi e ocon- 
tribuție însemată pentru cunoaşterea 
Statelor-Unite și pentru înțelegerea tră- 
săturilor caracteristice ale poporului 


american, 
D 

Paul Louis. Je Syndicalisme contre 
l'Etat, 1911. Paris, Felix Alcan, prix 
3.50. 

E foarte gren de rezumat un articol 
de rovistă nì lui Panl Louis: am sim- 
Via alesen, căntind să rezamez aimi- 
rabilele studii, pe care le publică din 
cind în cînd in „Mercure de Franco”. 

O carte însă e absolut imposibil. In 
stilul coneis, în logica strinsă, în fap- 
tele bine alese şi coneludente, în for- 
ma Inpidară în care-şi alcătueşte tot 
ce serie, nu găseşti un rind, o frază, 
o vorbă parcă de prisos. Nu te poți 


RECENZII 145 


botări să renunļi la nimie. Tot ce pune 
în paginile sale e de un interes capital, și 
fiecare idea e aan de strins legată de 
celelalte, încit ma poți lăsa nimic — 
sau dacă lași, ai impresia că ai Stir, 
mat o minunată consteueție arhitecto- 
mică, pentruca să arăţi cuiva cite o 
colonă frumoasă, etto o frescă, vre-un 
colţ do zid, ori altă ceva din ruine... 

Și upoi cnm să găsești, pontru a pres- 
curta, fraze mai scurte, expresii mal 
piine de înțeles, formale mai adequate 
decit ale lui Paul Louis ? 

lată dece nu vom da aici decit o 
idee generală de cuprinsul acestei ex- 
trem de interesante lucrări, fără a in- 
tra in umănuntele ei și fără gindul de 
a scuti de cetirea cărții pe cetitorul m- 
cestor rinduri,.. 

Cartea e alcătuită po un plan foarte 
simplu; cuprinde trei părți, formate fie- 
care din cite o serie de capitole, 

In prima parte— Statul modern—si- 
toral analizază diferitele elemente ale 
statului do ari (puterea politică, parla- 
mentarismul, armata, marina, justiţia, 
budgetul, învăţămintul, logislația, ate), 
arătind originea, evoluția gi rolul lor 
An statul modern, ca mijloace de vero 
tire u intereselor clasei posedante şi de 
apăsare a claselor dominate; în a doua 
parte—findicalismul—ne dă ur sodiu 
asupra acestei mişcări muncitoure, ară- 
tind pricinilo care i-au dat naştere, pri- 
mele ei începuturi, evoluția şi rolul oi 
economic-sotial ; în sfirșit, în partea a 
troiu— Lupta—autorul ne arată anta- 
gonismul ireductibil dintre statal mo- 
dern şi sindicalism, primejdia pe care 
acesta o prezintă pentru stat și mijlou- 
cole sale de luptă, 

idoia centrală, firul conducător al 
lucrării e acesta: 

Pecind socialismul parlamentar, pie- 
cind dela ideis greşită că ar putea 
transforma societatea, folosindu-se de 
factorii setuali do guvornămint, caută 
să lapte pontru a cuceri puterea poli- 
tică şi a făuri legi în sensul tendințe- 


lor sale,— sindicalismul revoluţionar, 
convins că statal actual e apărătoral 
claselor posedante, ştie că nu se va 
putes schimba structura capitalistă a 
societății decit prin distrugerea instru- 
mentului de stăpinire, statul modern, 
cu toate mijloacele sale, funeţionarism, 
armată, budget, ete. —si luptă în con- 
secință, 

Astfel, sindicalismul atacă chiar a- 
xistența statului modern, punindu-se fă- 
Us şi direot în luptă cu el, luptă care 
nue îngădue nici an fel de concesie, in- 
trucit unul din luptători trobue să fie 
numaidecit nimieit, Și sindicslismul e 
cu atit mai primejdios pentru stat, en 
cit mni mare se face concentrarea mun- 
eitorimii sub stengurile sale. lar cind 
sindicalismul va câstiga și elementele 
sociale pe care se sprijină statul mo- 
dern,—armata, funcţionarii, ete.,— căci 
păturile de jos ule acestora au și ele 
o soartă foarte rea şi sint utrase spre 
sindicalism,—atunei el va determina de- 
zuagregurea statului și a structurii sọ- 
ciale capitaliste, pe care statul o repre- 
zintă, și va organiza societatea pe ba- 
ze nouă. Acesta mai ules va f rolul n- 
sotiaţiilor mnaneitoare, iar lapta lor éon- 
tra statului modem e numai „un pre- 
ludiu pentru un mare viitor“. 

Dar sehema accusta a noastră e mu- 
mai.. o schemă și nu dă nici pe do- 
parte o idee clară despre valoarea căr- 
ţii lui Paul Louis, Ba, redus la un sim- 
piu sehelet, conţinutul Imerării nici nu 
pare a est din eadrul ideilor curente 
asupra chestiunii, 

Cine va eoti însă cartea lui Paul 
Louis va vedea că vina e numai a noas- 
trä, sau, mai bine zis, a rezumatului, 
care, —ta orice rezumat, =—=reduce lu un 
simplu schelet un organism plin de via- 
ti, de vigoare și de framuseţă, 

M. C. 
t's 

Marquis de Ségur. Au Couchant 
de la Monarchie. 1910, tome |, Calmann- 
Lévy, prix 7.50. 


19 


145 VIATA ROMINEASCA 


D. de Ségur e un istorie de rute“ 
in toată puterea cuvintului, pătruns de 
tradițiile şcontel istorica fruntoze, ores- 
cut într'o atmosferă familială prielnică 
dezvoltării uptitudinilor ce moştenisa 
dela un Întreg şir de strămoșii, pentru 
cercetarea și lămurirea problemelor tre- 
entului, D-sa e un profund cunoscător 
al oamenilor şi împrejurărilor dän neel 
secol al 15-a, asupra studiului căruia 
se 'ndreaptă în ultimii ani cercetările 
tuturor erudiţilor din vremea noastră, 
poute pentru asămâănurea zorilor unor 
prefaceri sociale iminente ec caracetori- 
zenză umîndouă epocile, Volumele sale 
asupra mareșalului de Luxembourg si 
a Iuliei de Lespinusse, pe lingă multe 
nite lucrări, îi dau desigur autorului 
autoritatea necesară pentru a întroprin- 
de opera deosebit de rea, 3 cărui In- 
ceput ni-l prezintă acum: a căuta să 
prezinte în adevărata lor lumină figu- 
rile atit de hulite de istoricii secolului 
trecut, a lui Ludovie XVI-a și a regi- 
nel Marie-Antoinette, Din domnia lui 
Ludovic XVl-a nu se cunoaste, în de- 
obşte, decit eei din urmă ani, acei ai 
tragediei ce şi-a luat sfirsit pe scările 
guilotinei. Jneepul domniei e foarte pu- 
țin cunoscut, după cum sint foarte pu- 
țin eunoscute sforțările nenorocitalui 
suveran, conştient de moştenirea upăsă- 
toare, peste puterile sale, pe care bu- 
nieul än, Ludovic XV, i-o lăsase. Din i- 
cele timpuri nu se cunoaşto decit parten 
scandaloasă, cum e celebru afucere „du 
Collier“, Domnia lui Ludovic XV-a fä- 
tuse revoluția inevitabilă, si chestiu- 
mon era de-a se sti numai dacă 
schimbarea politică şi socială se va 
face prin suveranul de drept divin, sau 
ca suprimarea lui, Domnia lui Ludovic 
XVI-a a fost epoca de tranziție, incor- 
cările zädarnico ale unui organism bol- 
nsv, co'și dă sumă întrucitva de boa- 
la ce-l distruge, de-a impledeca stirs) 
tal iminent, Primii ani de domnie, n- 


tunei cind organismul mai aven [incă 
putinţa de-a lupta, au rămas în umbră 
faţă do anii desnodămintalui, și toata 
acele siorțări bine intenționate au fost 
intunecate de patimile politice ep s'au 
deslănțoit odată cu revoluția si m'an a- 
juns Incă a se potoli. Va mni trobui, 
desizur, încă multă vreme pentru a se 
recunoaşte bunavolnțu, cel puțin, u mi- 
timulni rege absolut, Că suveranul n'a 
fost În innălțimoa vremurilor, e de ne- 
tägāduit; acolo unda era nevpe da un 
geniu, nu se afs decit un om simplu, 
dar bun, cu bune întenţinni, constient 
în mare parte de porieo! și sincer în 
încercările salo de-a remedia rănl. In- 
tre 174 a 1781, timp co nutorul își 
propune a deserie, cu ajutorul lui Tur- 
got și apoi a Ini Necker, Ludovic XVI-a 
incearcă în deosebita chipari de-a îmlbna- 
nătăţi starea dezastruoasă de lucruri 
ce diinuia în rogutul său, Primul vo- 
lum povesteşte istoria ministerului lui 
Turgot, primul capitol al domniei, din- 
done o sintoză critică, ce lipsea pănă 
acum, u nenumăratelor memorii, mono- 
grafii și pamilete ale timpului, punind 
în lumină figurile caractoristico nle vre- 
mii și fatalitatea imprejerărilor. Acto- 
rii acestei tragedii siugeruase, Ludovit 
XVI-a, Marie-Antoinetie, fraţii ropolui, 
Turgot, Malesherbes, Maurepas, Choi- 
seul, precum și rolurile dea doua mină, 
Cast mulțimea fără număr de figuranti 
din masele furtunoase ale poporului, 
sint zugrăvite de autor cu o măestrie 
desăvirșită, întrun sti pens dar co 
lorat și Imminos, caruhiscă și intere- 
senză pe cetitorul ce urmăreate acele 
zădarnice încercări, zărind în fundul ta- 
bioalui furtuna ingrozitoare ce avea să 
se deslănțuiască pentru n dărămu, în- 
gropind nenumărate victime, edificiul 
social pe care stăpinii se 'ncarcau fără 
succes a-l consolida, 
DX 


rm Ee pe 


Revista Revistelor 


Luceafărul (No, 9 şi 10). Ancheta 
asupra  „poporanismului*  eontinua. 
Priveliştea e interesantă. De fiecare 
număr, unul sau doi cupetători. De 
data asta un cugolător În doua nu- 
mere, Că è unul vast: e d. M, Dras 
gomireseu, eritienl ubiceliv, care luptă 
pəsiru udavăr. Ce e poporanismul, nu 
prea ştie bine d, Dragomirescu, Dar 
îl vlasibea en energie, cu inverşunare, 
em entuziaam, cu frenezie : Poporanism 
primitiv, poporanism  lenparumental, 
poporanism tendenlios, poporanlsm po- 
ziliv, poporanism revoluționar, popora- 
nism artistic, poporanism colectiv, po- 
poranism energelie, poporanism for- 
mal... Nici nu bânveşte d, Dragomirescu 
ce humor sânătos are. 

In No. 10, d. Tazlauaau publică un 
articol despre „Noul episcop al Ca- 
ransebeşului“, dr. Miron Cristea, un 
bărba! inzestrat en toato calităţile, ce 
lo poate dori un om. Reproducam, din 
acest articol, cuvintele spuse de dr. 
Miron Cristea în fața altarului: „Fa- 
güduese că credința şi legea strămo- 
şească, limba și cultura rominească, 
vor fi stelele ennducâloare ale activi- 
tăţii mele. Și nu mă voiu abate niei 
în viitor dela calea cinstita de bun 
Romin şi de convins orlodox*.—Se 
dau şi două ilustraţii, care înfățișează 
pe părinții noului episcop: un Gran 
şi o lăraneă, in opinci. Ca mindru 
trebue së flo dr. Miron Cristea de o- 


riginea sa, care dovedegle că lol va 
este acum işi datorezie sie insuşi! Şi 
ne pindim ce ofensă arzătoare ar simţi 
că i se tace, un „ajuns“ dela noi din 
Regat, căruia o răvistă i-ar scoate la 
iveală pe părinţii săi țărani! La noi 
Lob nu un ideal: să De boeri, „ella 
sociala“, şi sa D se uite, să li sa ierla 
pata: originea țărântască, „maimu- 
Lepasch" cum zice d. Duiliu Zamllrasev. 
Junimea Literară (No. 4). D. 
laneu I. Nistor publică un interesant 
articol asupra Legäturilor da comerț 
cu Bistrița, ale Moldovei. 
Convorbiri Critice (No. 3). La 
eritie al d-lui Dragomirescu, tratind 
cu o rari compatenţă acelaşi „popora- 
nism*, pe care dincolo il hiperelasifică 
maestrul, ne acuză că am plagiat... 
pardon! ne acuză că am numit pe 
Anatole Franco poporaniel (7... N'am 
afirmat niciodată asemenea lucru des- 
pre autorul lui Sylvestre Bounard, 
cum nu Tam ufirmat nici despre... 
Bergson, Apropos: d. Simionescu-Rim- 
niceanu arată in Luceafărul c'a fost 
bergsonizal, şi dn, de criticul d-lui 
Dragomireseu. i-l şi pune pa două 
coloane.— Dacă lucrurile continuă să 
meargă aşa cu cele două colane, apoi 
în curind opera acestui „critic“ are să 
ia aspectul podului dela Cernavoda.., 
YVinţa Socială (No, 3). Literatura, 
în acest număr, e reprezentată prin 
marele Baudelaire (o traducere), prin 


143 VIAŢA ROMINEA SCA 


d. Galaction, vare nu e lipsit de talent, 
prin d. Tudor Arghezi care, cu sigu- 
ranță putom spune acuma, e cena, şi ar 
putea dovani cineva, dacă n'ar a- 
ven curioasa plăcere de a se exprima 
sibilin, prin d. Davidescu, care vrea 
din toale puterile să aiba talent, prin 
d. Demetrius, care sa rosemnal in 
această privinţă, şi prin d. N. D. Cocea, 
scriitorul fin pe care-l cunoaştem.—E 
do romareal că in această revistă şi-au 
dat intilnire mai Io? acei ee repre- 
zintă lu poi ceia ce sar putea numi 
literatură „decadenta”. 

Oare felul acesta de literatură să 
De expresia ideologiei unei clase ti- 
nere şi viguroase, care lupta impo- 
triva imbâtrinitei şi docrepitei socie- 
taţi de azi ? Ori poule,—deşi fără nici 
o inrudire intre ele,—lileratura asta 
şi idealurile sociale ale revistei au, 
totuşi, ceva coman: revolta Impotriva 
formelor tradiționale ? 

In ultimul moment primim No. Lal 
aceslei rovisle. D. S. Labin, intr'un 
arlicol despre Çhestia evreiască, vor- 
beşte şi de noi. Spicuim in grabă: 
dan se miră eñ in Raminia chestia 
evreiască e privită altfel decit aiurea, 
chiar şi de „democrați“. In adevar, 
chestia erreiască la noi are cu totul 
altă însemnătate, decit alurea. Cine 
s'a preumbiat prin oruşele şi urâgelale 
Moldovei, va pricepe imediat chestia 
evreiască, mai bine decit pe orice altă 
cale, Dacă oraşele Lyon, Marseille, 
Bordeaux, Toulouse, Toulon, Grenoble, 
ete, din jumatatea sudică a Franței, 
ar avea aspectul Moldovei, ar f al- 
câtnite dintr'o populație harniră şi o- 
țelita In lupta pentru traiu, dar cu o 
aliă limbă materna şi do conversaţie 
derit coa franceză, cu up alt ideal 
cultural şi național decit cel francez, 
oare „democratiei“ din Franța nu i 
Sar impune o dureroasă problemă, 
de care ari habar n'are? Și oare dach 
un Jaurès ar vizitu oraşele Moldovei, 
War incepe să priceapă „barbaria“ 


„democraţiei“ romine ? Teoreticianul 
socialismului german, Chal Kautsky 
(şi Incă germanizal D nu s'a despărțit 
de Marx asupra cheslici Cehilor, pe 
care Marx îi malmena în operele sale > 
Și erede d. Labin că sintem fericiţi 
noi, „democraţii“, de aceasta tristă 
situație: complicarea antagunismelor 
de clasă cu unul național ?— Bine inţe- 
les câ in toată aceasta discuție sint 
excluşi intelectualii caro s'au desevre- 
izat.—D. Labin aminteşte declarația 
d-lui Ibrăileanu (dintr'o scrisoare des- 
ehisă eătră d. Gherea) ră, pe cind era 
socialist, era impotriva acordării de 
drepturi la Evrei. Aşa e! Dar intreg par- 
tidul era aşa—şi d. Gherea, căci, pen- 
tru noi, drepturi Evreilor insemna îr- 
tărirea burgheziei, duşmana proletaria- 
tului, Din alte consideratii teoretice, dar 
aceiaşi atitudine caşi acuma. Şi o spu- 
num, fiindcă e aşa, nu ca să duvedim 
cu orice prot imutabilitaţi intelectuale, 
cate nu sint intotdeauna semn de su- 
perioritate.—Şi Evreii au o vină, zice 
d. Labin. Da! Dar alt vină. In loc 
ca intelectualii Evrei (raspindiţi pela 
ziare, unde dau tonul!, să lumineze o- 
pinia publica asupra extraraganțelor 
d-lui Cuza („Cubalul”, „omor ritual” 
eteh, extravaganțe care De impresie 
asupra vulgului şi stirnese o teribilă 
ură do rasă și religioasă,—in loe de 
aceasta, intelectualii Evrei îşi cheltuose 
talentul insultind şi ealomniind, exas- 
perind lumea, care, desigur pe nedrept, 
tace pe toți Evreii vinovaţi de calom- 
niile intelectualilor publicişii.—D. S. 
Labin reprogeuză d-lui Stere eñ păstrea- 
ză o tăcere „puțin curalerească” faţă cu 
un memoriu al Evreilor, în care e 
vorba de idei susținute de d. Stere 
lu „V. Hr, Aceasta „lăcere pulin ca- 
valoroască* e singura insulta din ar- 
ticolul d-lui Labio, seris dealiminire- 
lea foarte urban... Dar d. Labin, dacă-l 
intereseaza scrisul d-lui Stere, ar fË 
putut constata ugor, ea d. Stere n'a 
scris de multe luni in „V H: (măcar 


mica polemică cu d. Pana, ar f tre- 
buil să-l lamureasca). Dar o ceva mal 
mult: d, Stere lipseşte foarte demult 
din țarii. Şapoi, daca pe d. Labia 1l 
intereseaza aşa de mult chestia asta, 
de ce n'ar admite că pe d, Stere ar 
fi pulut sa-l intereseze mai mult alte 
chestii. —rhiar dacă era in ţară gi 
seria ? 

Dur această notij n luut proporții 
teribile! 

P.S. Şi totuşi... De cind am seris 
rindurile de mai sus, pănă acuma (la 
corectură), am găsit intrun ziar e- 
vreese reprodusă acea faimoasă sta- 
tistică din memoriul eu pricina, pe 
care d. Stere n'a avut „cavalerismul 
ete.* Iată ee e: 30,000 meseriaşi Evrei, 
şi 73,900 meseriaşi Romini, în toată 
fara. — Apoi: 23,588 patentari Evrel, şi 
71,245 patentari Romini in toată țara.— 
Imaginaţi-vă acum ea în Franta ar fi 
100.000 meseriaşi sirdini, si 200,000 
meseriasi Francezi; —100, 000 patentari 
străini, şi 300,000 patentlari Francezi!!! 
Și statistica din memoriu consoleazä 
pe Romiui cu cei 113,901... tuneţionari! 

Dar dacă ar fi numai alit ! Stalialica 
vorbeşte de fată țara... Dar o parle 
din țară (Oltenia, o bună parle din 
Muntenia) nu e incă inviasi de Evrei. 
Sint rari Evreii în Oltenia; lol rari 
incă în Munlenia de apus și sud; mai 
mulţi spre nordul Munteniei... Cei 
30,0010 de meseriași şi 22000 de prn- 
tentari apasă mai ales asupra Moldo- 
vei! Care e proporţia, în Moldova, 
inte Rowmini şi Evrei?—Sa vie d. Labin 
si facem o preumblare prin laşi—și 
n'o să mai aibă nevae de „statistică“, 
Ori prin Botoguni, Dorohoiu, Foiticeni, 
Piatra, Roman, Bacau, Birlad, ele., şi 
toate orăşelele Moldovei... 

Şi eegal dori d vnastra? Drepturi 
politice Evreilor? Apoi ln vazul aces- 
ta, târă să mai vorbim de alie conse- 
cinţi, proprietatea mare din Moldova 
(şi nu numai din Moldova) ar cadea 
in mina Evreilor. —Aşu dar, meseriile, 


REVISTA REVISTELOR 143 


comerțul, industria și proprietatea ma- 
re (și funcţiile) ar fi in mtoa lor. “iam 
avea alunri jos o țărănime romineas- 
că, inr sus, cu teribila lor putere po- 
Htică (chier yi dacă ar fi votul nni- 
versal), clasele superioara evreegti!.. 
Ca'n acena parte din Galiţia, unde tä- 
rănimea ruteană zace mizerabilă sub 
jugul strain polono-orruase, 

Cumpâna (No, Io D. Sado- 
veanu răspunde cuiva, care a seria 
intrun ziar politic că Däcasn! po- 
porului, admirabila gazetă pentru 
ţărani a d lor Sadoveanu gi Gorovei, ue 
f fost un ziar politie „poporanist*!!! 
—in luna uceasta, p poranismul a ob- 
sedat pe mulți!—Intorosuni e că d. 
Gorovei face purte din partidul al 
cărui ziar afirmă că Jdvagul a lost 
poporanist... Fără indoiala că ziaristul 
nici n'a văzut Rävagul poporului. 

Facla ne ulacă in cinslea noastră 
de oameni. Ca ziar politie, e natnral 
wo tacă. E o particularitate a presei 
noastre. Noi insă nu putem pisi pe 
acest teren, cu at mai mult, cu eit 
nici nu ştim cu cina avem onoarea så 
stăm de vorbă, câci publicația acoasta, 
peavind nici director, niei redaelori 
mirturisiţi, nu pultem ști cine e răs- 
punzălor de notițele meiscălite—afara 
decit în cazul cind autorul lor ar fi 
„Societatea pe actiuni Aderdrul*, sin- 
gura persoană pficială care-şi declină 
numele. 

La Nouvelle Revue (April, 
1910). 

Sub titlul Turei şi Bulgari, Louis 
Miril ne då o privire generală asupra 
forţelor armate da care aceste două 
puteri din Peninsula Baleanică ar pu- 
tea dispune întrun caz de războiu. Da- 
yal pe faptul eă Bulguria, incurajata 
de ultimele succese faţă de Turcia, va 
căuta sa devie o putera de primul 
rang in Peninsula Balcanică și ca nu 
va renunța niciodată la visul oi de 
a enceri Macedonia, autorul artieolu- 
lui crede că mai curind ori mai tir- 


t50 VIATA ROMINEASCA 


sin un războiu Intre Turcia şi Bulga- 
ria e inevitabil, In acest război Ru- 
sia și Austriu, împăcate din nou, vor 
azista ea simple sporlalonare şi nu vor 
interveni docil lu negocierile diplo- 
matica dela finele ostilităţilor, 1ază for- 
telo armate aie Tarviei și Bulgariei 
siot foarte disproporţianute, — Turcis, 
cu cele 529 batalioane de infanterie, 
523 escadroano de cavalerie şi 271 ba- 
tarii da arlilerie alo of, riilicindu-sa ca o 
putere armată formidabila faţa de vei 
315.000 de oameni pe eure-i posta mo- 
biliza Bulgaria în caz da rēzboiu. Cu 
toate ucezlea şansele rnzboiului nu ar 
ñ aşa de disproporționute, penlrură, 
cea mai mara parte din trupele lur- 
cești fiind în Asia, Turcia nu ar pu- 
teu avea, innajute de 25 zile dela mo- 
bilizare, decit 120.000 de oameni, po 
cind Bulgaria ponte avsa în 10 zile 
toată armata ra pe picior de râzboiu, 
Tot interesul Bulgariei ar f deci să 
intrerupă relaţiile ruse, să meargă 
imediat usupra Constantinopolului, să 
ohie lu primela 15 zile oarecare suw 
cese, după caro diplomaţia europeană 
să intervie pentru a pune eapăl con- 
fietului. De altfel, Bulgaria își dă sa- 
mă de aceasta, şi tocmai de aceia lu 
proclamurea independenței a procedat 
bruse şi prio surprindere, aga că Tur- 
cia nu a putut să se opue. Și arsasla 
va fl totdeauna tactica Bulgariei, 

Pangermanismul in Belgia eslo lit- 
iul unui articol, în rare Henri Char- 
rigut scoate lu relief progresele mari, 
pe care expanziunea germani le face 
in această țară „neutrá*, progrese pt 
cara le favorizează naționaliștii fla- 
manzi, care luptă in cootra râspiadirii 
limbii franceze şi a spiritului latio, 
fără a intelege că fae jocul Germani- 
lor. Autorul e ingrijit mai ales de pro- 
ponderanța economică, pe care Germa- 
nii o ciştigă din ce în ce mai mult in 
uceastă [ară şi de influența lor tot mai 
puternică asupra spiritului publie din 
Bolgia. 


Mercure de France (April, 
1910), 

Iotrun arlicol imtitulet opera şi 
pasiunea lui Willian Shakespeare, 
André Fontainas expune in seurt viața 
marelui dramaturg, după reconstitui” 
rea fâcula de Frank Harris, în luera- 
rea sa „The Man Shakespeare and hia 
tragie life story“. Faţa de invențiile 
şi de paiviläțile adunate cu timpul a- 
supra persoanei şi chiar existenței lui 
Shakespeare, Frank Harris a chulat 
să reconstilulască viața serlitorului din 
opora sa, conlrolind datele și informa- 
Hie astfel căpătate cu puţinele acte 
autenlice ce au rimas do pe acel timp. 
Shakespeare a fosil un om care a au: 
ferit mult şi viaţa sa e redată, mult 
mai mult decit se credea înnainte, în 
sonelele şi piesele sale de teatru: 
Hamlet, Romeo, Macbelh au frā- 
sături comuna şi reprezinta evoluţiile 
aceluingi caructer, evolutiile autorului 
insusi, far femeile din opera lui nu 
siul decit imaginea cind reală, cind 
idei a femeilor cu care a fos! în 
contact ori pe care le-a iubil. In scurt, 
iată biografa lui Shakespeare renns: 
Hituită de Frank Harris: S'a păscut 
din păriați bine situați, la 156$, la Strat- 
ford; a edpătul primele iuvățături de 
pe acele vremuri, apoi tatăl rä mg: 
gustor—sărăcină şi ruinindu-se, Sha- 
kespeure o dus o tinerelă grea și cam 
dezordonată; s'a insurat de linăr cu 
o fată mai in virstă cuS ani decit ol, 
pe care o sedusese şi pe caro nu n 
putul- suferi toata viaţa, deși a avut 
dela ea doua fete gi un băet. Fâcta- 
du-se actor şi autor de piese, u ajuns 
bogat şi la vristn de 34 de ani s'a 
inamorat de Mary Tiiton, o dumă de 
onoare a reginei, dar a fost tradat in 
acest amor şi a suferit foarte mult, 
din care pricină s'a şi retras la Strat- 
ford, unde şi-a petrecat ultimii ani in 
tristet, 

Pierre CQuillard publică un seurt ar- 
ticol, în care Igi arată impresiile asu= 


REVISTA REVISTELOR 15i 


pra operei portului mort de curind, 
Jaan Moras, Sint numai rileva pa- 
gini, în care autorul, prin ciluţii luata 
din opera poetului, caută să scoala 
ia veli+f natura distinsă a Isi Jean Mo- 
réas, sufletul lui inamorat e frumu- 
sețelo naturii şi ale trecutului, 

La Revne (Main, 1910), 

Jean Finot, directorul arestei re- 
visie, publică un articol Carta femeli 
şi societatea de mine, in care ple- 
deuză pentru egalilutea de drepturi 
cirile şi politice intra cele ouă sexe. 
Argumentele uuturuiui sini cele obig- 
nuite: femeia pu o inferioară ca inte- 
ligențà bărbulului, nici ca putere inven- 
tirä, dovadă numernasele înventiuni 
fonrte ingeninase dalorite ei, nici en 
putere de iunea în ştiiață, de exem- 
plu d-na Curie şi dn Ayrton; nu e 
interioară nici în ce priveşte calitiițile 
morale, ba din polrică, Chemata să 
colaboreze la formarea legilor, ea va 
da o viaţă nouă parlamentarisinului, 
amenințat do falimonl, şi vieții noas- 
tre puliliea şi sociale. „Cligeuila 
politica obişnuite işi vor schimba 
conținalul şi aspectul Viața publică 
reinoită și purilieatā nu va mai lt do- 
meniul exeluziv al politicianilor de 
profesie, care Irese do pe urma liber- 
taţii şi o murdâras+”, 

Prelutiadani, unde li s'au acordat a- 
eeste drepturi, en vizut influența lor 
binefăestoare ` criminulitalea, hberti- 
pain), alenolizmul, delapidarile, nepo- 
Dana) “au redus considerabil, famis 
lia si moralitatea a fost intarita ; fe- 
meis, lulu parte în luptele politica, 
n'a perdut nimie din enracterul său 
de Inmee. Argumentul, cum ca feme- 
ile sint din firo rencontre, nu o jus- 
tificat nici de intorie, căci femeilor se 
datorește răspindirea creștinismului, 
marea revoluție dela baza lumii mo- 
derne, nici do practica actuală, cei 
femeile, acolo unde un dreptul, au vo- 
tat, după interesele locale, fie cu so- 
eialigtji, De cu partidul conservator, 


Libertatea politică, acordată, va trans- 
forma profund şi în biae personalita- 
tea lemenină. 

Orivito ironii s'ar putea face po si: 
cotenlu tabloulul ademenitor al dlui 
Finot despre bunurile ce vor impre- 
sura sovietalea trăind sub regimul e- 
gulității sexelor, este insi o ceriniă 
de dreplate, caro va trebui salisfácu- 
tä cind ea, 

La Rovne du Mois. (April, 1010}. 

Sub litlui de Trezirea conştiinţei 
sociale şi primele idei de reforme 
politice, Gustave Lanson ne da mu 
studiu  asapra coneopliei politice a 
veacului XVII, La dept vorbim, eca 
dintai desmorțire a conştiinţei sociale 
are loc intra 1092, cind se formează 
la Luxembourg, la abatele de Choisy, 
un fel de Academie de ştiiuţi politice, 
şi intra 1729, cind ss deschid in piața 
Voøndômo reuniunile clubului „de VEn- 
tresol", ȘI chiar ea opere literare, 
celo dain caro iacep mişeares, din 
earo va eyi flozofa politică a veacu- 
lui al XVI-a, sinl: „Lea Cararidres* alo 
lui La Bruyère (1657), Je Détail” nì Ini 
Boisguillabert (1605), „Télémague" al 
lui Fifnslon (1699) gi „Dôme royale" a 
mareșalului Vanbaa (4707), Dar mai 
ales în cursul veacului al XVili-u se 
dezenila conştiinla publică şi so in- 
Iregese doctrinele revolutionare, care 
an contribuit aşa de mult la sehimba- 
ren organizaļiei politice-sociale a lu- 
mii. Autorul arlicolului urmäreşie for- 
marea şi răspindirea noilor doelrine 
în conceptiile unor scriitori ori oa- 
meni politici ca Fougerolle, Boulaiu- 
villiers, Saint-Simon, ete. şi conchide că 
dacă un Voltaire ori un Montesquieu 
au fost in Anglia, nu trebue sa se a- 
firme că declaralia drepturilor omu- 
lui şi ideile politice au fost importate 
din Avglia, ei că influența Ideilor strai. 
ne a intrat in Franţa intrun curent 
deja format şi sub presiunea stării de 
fapt care îi dăduse nastere. 

Réigis Michaud publică un mic studiu 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


asupra seriilorului american, mort de 
curind, Mark Twain. După citeva date 
biograñre, analizind opera marelui u- 
morist, autorul articolului caracteri- 
zează astfel această operă: Mark Twain 
nu-i numai uu mare umorist, ci și nn 
filozof ; povestirile lui afirmă eu tarie 
idealul democrației americane ; ca ar- 
tist, el este, după Dickens, unul din 
cei mai mari caricaturiști ce au scria 
in limba engleză; el a dal ndesta sa- 
tirei forma unei epopei; sub traves- 
tirea humoristului, Mark Twain este 
Homerul democrației americane, care 
se oglindește intreaga in opera sa cu 
toate calitațile ai defoctela sale. 

Revne den Idées, (April, 1910). 

Gilbert Maire, analizind cartea pro- 
fesorului Bonasse asupra invăţâmin- 
tului secundar In Franța, segate in 
lumină defvetele urestui Incăţămial, 
care nici nu e apt să den olovilor eul- 
turala pgenerulă, nici pure un carac- 
ter peaclir.  Buuasse care ra irvală- 
mintul elasie să fle un tnvatimint de 
lux, pentru elitā, lar masei populare, 
să îi se dea un invățămint utilitar, 
după mwlodele pedagogice germane 
şi engleze. În invrățâminiul elasir, el 
e de părere să se dea o importanța 
mai mare cn acum relorieei şi logi- 
cei, caro sint o gimnastică a spiritu- 
lui, un exercilin care-l prepară pen- 
tru asimilarea notiunilor şi pentru 
ubsorpţinnea lor. 

Intr-un studiu interesant asupra ma- 
rilor sporturi ¢ynegetica moderne, 
Ii. Trouessart crede ci fauna bogată 
a Africei centrale e monitè sã dis- 
pară intr-un viitor apropiat, inaintea 
colonizării care se intinde mereu pe 
vastul continent, Pretutindeni vipa- 
tul şi erbivorele saibatuce au fost ini- 
micii eimpiilor cultivate şi dupa eum 
au disparut în colonia Cap, vor dis- 
părea și in Sudan. 

Pesle n jumatate de secol, marile vi- 
nâtori africane nu vor fi decit amintiri. 

Reyne de Métuphysique et 
de Morate. (Martie, 1910). 


Intrun lung studin asupra adver- 
sarilor democraţiei, Guy Grand a- 
rată opoziția ce exists (nice fi- 
lozofia tradiționalistă a unui Maurras 
sau Bourget gi filozofia sindicalista a 
unui Surel. Filozofia tradiționalistă e 
in esența ei o filozofie spiritualista 
suu teist, inspirată direct de spiri- 
tualismul platonician sau de eel eres- 
tin.  Rationalismul său e, cu toate 
pretențiile sale, de onența teologică, 
căci, după cum a arătul Nietzsche, na 
e o deosebire de nalură intre lumea 
transcedentă a creştinismului şi acea 
a lui Platon, Filozofa sindicalista, e 
dimpotriva uteista, sau, cum spunea 
părintele săv, Proudhon, antitaistă, 
fiindcă ea protestează contra tiraniei 
rațiunii teologice în numele empir 
mulai. 

Nuova Antologin (Martie, t910). 

(i, Sergi. Cum poate şcoala educa, 
Cunoscutul inväļat italian se ocupă in 
ucest articol cu problema organizării 
şevalei elementare. Cei mai malti din 
acel care se pling et şcoala nu educă, 
zica el, n-au stiut să găsească udevă- 
ratele pricini ale acestui insucees. Multi 
ered, de pildă, că invățămiatul reali. 
gios aro puterea de a edora- suflatele 
şi văd in lipsa acestui invațâmini cauza 
scăderii. Ei nu bagă samă insă că 
modal de a preda religia în şeoale nu 
are nici o valoare şi nu poate f nici- 
decum izvorul unei educaţii morale şi 
religiase, de oarece nu e derit o 
expunere seară şi neinsullețila de 
dogme şi precepte, care nu pot migea 
niei o simtire in sufletele cupiilor. Pen- 
tru a găsi adevăratu cauză, e uovoa 
de a annliza calitatea vopiilor, cara 
frecvontează gcoalele elementare. Dia 
acest punct de vedere, ei se impart 
în două elase ` copii din familii care 
au viața usigurată, fie prin avere per- 
sonslă, Be prin slujbe sigure la stat 
şi copii dia familii sărace, Cei dintăi 
găsese acasă grija părinților lor atit 
in ce-i priveşte pe dinşii, elt şi in ce 
priveşte şeoala; coi do al doilea nu gā- 


REVISTA REVISTELOR 153 


sese nimica. Părinţii constrinşi să 
lipsească de acasă, îi lasă de capul 
lor, ei mu au nici cărți, nici caete în re- 
Sol ` pot fagi dela şeoală eind vor, 
fară frieă da control, due o viață de 
stradă, care, tocmai în cartierele Jo- 
cuite de asemones copii, o de cen mai 
demorulizatoare spaeie.—Dar intre a- 
coste două extreme mai exisla o clasă 
intermediară : sint copiii micilor mes, 
teşugari, care de timpuriu trebue sa fle 
meșteșugari ei insişi, pe cara părinții 
nu-i pot lăsa timp indelungat lu şcoală 
şi care din copilărie trebue să ajute 
la munca. Pentru toţi copii acestor 
două din urmă clase sociale, geoala 
actuală nu o suficienta, căci scopul 
şeoalei ar trebui să fie pe de-opurie 
dezvoltarea intelvetuală, iar pe de alta 
râspindirea de cunostinți utile vieţii, 
Pe acestea din urmă copii eluselor 
muncitoare nu le găsesc in scoală.— 
S-a introdus, e drept, de citva timp, 
lucrul manual, cu o oră sau doua pe 
săplâmină ` acest Ineru manoal e un 
joe şi poate f util numai copilului 
eare mare să devie lucrător, ca odis- 
traeļie dela munca intelectuala. Im- 
portanță ar pułoa avea dacă i s-ar a- 
acorda nu două ore pe săptămina, ci 
doua pe zi şi dacă s-ar preda aşa ca 
copilul să Iprele un meșteșug caro 
să-i sorveastă În viața. Cu aevasta 
s-at face şi educați», caci munca educă, 
Şcoala trebue să devie activa: o ja- 
mătate din orele ei pot fi destinate 
invatării limbii şi celorlalte conog- 
tinţi elementare, jumatatea ceutaltä 
insă trebue sa Be consacrată invăţării 
unui meşteşug, Această şroală ar f o 
preparaţie pentru şcoala superioara de 
arte și meserii, pentru acei care ar pu- 
tea-o mai tirziu frecventa. 

A da copiilor, cara uu să derinä Ju- 
erători, acoiagi seoală engi acelora 
eare au să-şi continuă stadiile inai 
departe, cum se face astazi, estè—econ- 
chide Sergi—o greșală fundamentală, 
periculoasă pentru popor şi pentru eè- 
ducația sa morală. 


Secientia (Aprilie, 1910}. 

E W, Maunder se ocupa de ches- 
tiunea ranalurilor din Marte, despre 
cara s'a publicat şi în V. R.—in fanua» 
rie a.c.—uu interes mt articol. Maun- 
der rezumă seria descoperirilor prin- 
cipale privitoare la uceastă planetă, 
dela inventarea lunetei astronomice 
până astăzi, EJ stabileste ca numarul 
cunoștințelor noastre pozitive e foarta 
restrins şi că, dela 1830 incoace, nu 
s'a descoperit nimic eu lotul nou. 

La 1830, Boer şi Madlar, serviadu-se 
d: luneta em deschidere de Ti em, au 
constatat oarerari pote, din care două 
mai insemnate, pe cure le-au fixat in 
desemnurile lor. Aceste doua pete, nu- 
mite mai tirziu Lacus Solia ai Sinus 
Sabaesus, au fost constate si în obser- 
vaţiunile da mai tirziu, precizindu-}i- 
se numai conturul. Dala 1830 iucoace, 
Dawes (en luneta de 20 em), apoi 
Sehiaparelii, vu o luneta da aceiasi des- 
chidere, şi în sfirşit Lowel! (en laneta 
de 45 em, diametrul deschiderii) au des- 
voperit şi o mulțime de detalii acolo 
unde observatorii dela 1530 vâzusera 
uniformitate, Aceste descoperiri sa da- 
torese perfeețiuali instrumentelor şi tec- 
nicei obseryațiunii. Existenţa eanaluri- 
lor depe Marte, susține Maunder, este 
o pură iluziune datorita imperfectiunii 
iustrumentelar şi condiţiuniloe de vi- 
zibilitate a obiectelor prea depărtate. 

Maunder, pria experientele sale pro- 
prii şi prin nte altora, asupra vizibi- 
Htăţii la distanţe mari, stabileşte că 
petele izolate par rotunde, oricare ar 
fi forma lor,—jar petele succesive, la 
distunțe mici, relativ, dau impresiunea 
de linii drepte, de „canaluri“. 

Prin urmare, „vatele“ şi „canaluri- 
le“ lui Lowell mar fi decit aparențe. 

Considerentele sprijinite pe fizialo- 
gia ochilor w'ar sdruneina ipoteza ta- 
nalurilor, dacă nu ar veni În spriji- 
nul lor şi obsarvațiunile facute în 1909, 
cind a avut loe o opozitie favorabilă 
pentru observarea planetei Marte, In- 
tre 20 Septembrie şi 27 Noembrie, s- 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


nul treent, astronomul Antoniade, 
președintele rociclaţii areologice, a fä- 
cut observații la Mendon, cu luneta de 
Siem, Pe baza vbeerrațiunilor sale, 
Anloniade formulează următoarele 
coneluziuni; 

L Aspectul real e] planetei Marie 
e un aspect palural, comparabil cu ne 
cel al pămintulul şi al lanei. 

IL. In condițiuni favorabile de ob- 
servațiuna au se Fede nici urmă de 
reien poomelrică, nici urme de cana- 
lizare, plăuvită şi execatată de genia- 
lii ingineri bănuuţi de Lowell, 

UL  „Hegiunile continentale“ ale 
planetei nu sint uviforme, ei prezinta 
pete cam ceuuszii, cure diferă mult in- 
tre ele din punet de vedere al epp: 
rului şi ui inlensității culorii, Grupuri 
răzlețe de pete find observate cu in- 
strumente mai putin puternice, dau i- 
Juzia de canuluri. 

Autoniude adaugă: nu s'a văzul, fä- 
ră indoials, niciodată un canal reni 
pe Marte si no s'ar vedca nici dope 
Phubos, ecl mai upropial satelit al 
planelei. 

Deuntische Revue (Mart, 1010), 

Cunosculul astronom din Stockholm 
vanie Arrhenius publică in acest nr, 
un studiu asupra planetei Mart du- 
pă cele mai novă cercetări, Se ştie 
că, după lucrările lui Flammarion (La 
plante Mars, 1892, şi partea II, 3902) 
şi ale lui Lowell (Mars as the abode 
of life, 1009), a-a popularizat foarte 
mult părerea că Mart ar f locuit, ba 
incă de flinti Inzestrate cu o inteli- 
gență superioară locuitorilor pämtu=- 
tului. Părerile contrare, ale unor in- 
vățali mai sceptici, au rămas smult 
mai puţin cunoscute, Svante Arrhe- 
nius îşi propune să dovedoascà, ba- 
zindu=se po cela mai noi cercetari, ch 
viața pe Marie, sub orice formă, e 
departe de a À probat. Prima chos- 
tie e de a se dovedi existența vapo- 
rilor de upă în natinosfera planetei. 
Primele cercetări, făcute de Huggius, 


Janssen şi Vogel, părură a proba e- 
xistenţa vaporilor de apă au ele ser- 
viră de baza crodiuţii că Mart ar f 
locuit. Dar coreetăzile mai tirzii şi m 
condiții mai bune, ale lui Champbell 
şi Marehand, ujanseră la un rezultut 
negalie. Astfel lucrul deveni indoelnie. 
Lowell atunci şi cu colaboratorul său 
Siipher pornirā o serie do observați- 
uni ia observatorul lor din pustiul 
Arizonei, al căroz rezultat fu că aşa 
numitele „bandele do plang" in spec- 
trul Ini Mart se srātarä mult mai pu- 
ternice derit in spectrul lunii. Faptul 
părea acum sigur stabilit. Champbell 
insă, peniru a controla aceste rezul- 
late, Det împreuni cu alți savanţi o 
serie de observații, depe muntele Whit- 
per in California, care inlăturind une- 
je greşeli facuta de Slipher, se ajum- 
sp la rezultatul că intre spectral luuei 
şi wel al planetei Marte nu există 
nicio deosebire in privinţa „bandelor 
de plose", A dona chestiune e acer a 
temperaturii, Cercetările lui Uristian- 
sen în Copenhaga su arâtat că tem- 
peratura mijlocie pe Maito 6—37 gra- 
de Celsius, Asifel credința că pe Mart 
ar exisin o vegetație este numai o i- 
luzie, Marele mister al planetei insă 
il formează aşa numitele canaluri. Pä- 
rerea lui Flammarion şi Lowell, că ele 
ar D nişte colosale lucrări de ingine- 
de, nu mai poale fi susținulă Ti eu 
temperatura ce, cum acum se ştie, 
domneşte pe planeta. Parerea mult 
mai probabilă, deși mai puțin cunos- 
eută, este că ele ar fl niște colosale 
erăpăluri ju scoarta planetei, provo- 
cate de treptata răcire a interiorului 
planetei. In rezumat, deşi Mart nu e 
un corp cerese cu desăvirgire mort ca 
luna, deoarece mul posedă încă o 
suplire almusferă, este totuşi o pla- 
netā inghețata, pe cara nu pol exis- 
ta ființi organico gicu atit mai pația 
inteligente, 

Deutsche Rundschan (Mart, 
1910). 


REVISTA REVISTELOR 155 


Iohannes Wenudland—Die Gedan- 
kenwelt Leo Tolstois. Concepţia de 
viaţă a marelui seriilor rus e răsări- 
ia din experiențele și simţirile sala 
personale. În punctul culminant al vie- 
ţii sale, lu 1878, el incepe seria serie 
eriiar sale filozofice cu opara „Spove- 
dania mea”, in care el dă seamă pu- 
blicolui de propriele sale lupte sufle- 
leşii, pricinuite de chinuiloaren inire- 
hare: Care e sensul vieții ? Marele vi: 
sător nu putea să-şi trălasră, în mod 
naiv, zi cu zi viaţa, fără să-şi dea so- 
eoteală de ce sons, ce valoare și er 
scop are arlivitalea sa, El cauta intai 
răspunsul la filozofi; studiază cu are 
doare pe Kant şi pe Srhopenhuuer, 
earesl incinta, dar al cărui răspuns nu-l 
poate multumi, căci conscevența aces- 
lui răspuns era sinuciderea. Un mo- 
ment Tolstoi era să tragă chiar uceas- 
tă concluzie; ideia sinuciderii îl ur- 
mârea uşa de adine, incit el renunță 
do a se mei duce la vinat pentru a 
mu fi ispitit să-şi tndreple arma spre 
sine tasuşi. Un drum de salvare i se 
prezintă: religio, El simte ep un ade- 
vàr mai adine trelmo să se ascundă 
in sincera credință, dooareee oame- 
nii care o posedă, au up scop şi gi- 
sese un sons in viața lor. Atunci so 
pune el şi învaţă limba greacă şi cea 
«braieă pentru a potea ceti vechiul şi 
noul Testament in original „Critica 
Teologiei dogmatice“ şi „Scurtă ex- 
plicare a Evangheliei“ sint roade ale 
acestor studii, Acum i se luminează 
lui sensul vieţii. Viaţa aniinalică, no- 
ințeleaptă, e viața egoista și selonsă 
de plăceri, Aceasta viață duce în mod 
fatal la lupta tuturor eontra tuturor şi 
nu aduce niciodata multumirea dorin- 
telor. Adovărata viaţă inteleapta se 
cuprinde iutr-un singur precept: iu- 
beşte pe-aproapele tău; aici poți eist 
fericirea şi această fericire nu-ţi poa- 
te fi ripită de nimeni. Tolstoi 
ca cel mai important in Crestinism toe- 
mai ceia ce lui Nietzsche i se pare mai 


rexpingător. Toate trăsăturile blade, 
fenenine, ele creștinismului: răbdarea, 
renunțarea, umilinta, jorifirea de sine, 
atit de antipalice filozofului german, 
H atrag pe Tolstoi, aga incit el pune 
ca piatră fundamentală a doetrinii zale 
principiul: „Na trebue să te opul ră- 
ului“. ŞI radical şi unilateral, urmă- 
reste el ae at principio, pănă în ulti- 
mele sule urmâri. Intreburea e avom 
dacă în viaţa sa Tolstoi a fost eon- 
seereal em tuvălătarile sale. Nu se 
poate nega ci n-a avut voința einslita 
de a o fire: n părasit Moscova, s-a 
retras la tara, a îmbrăcat baisa ţară= 
neasct, a inceput să ducă viața cea 
mai simpla, dar până la ullimele con- 
secvențe pa mers. După ei, și propri- 
tatea privata şi banii sint duşmani 
si Ibertaţii individului, sint mijloace 
de apăsare şi toluşi el o un mare pro- 
prietur. Trăeşte simplo, fára lux, dar 
nu ven Cum ar cere teoriile sale, A- 
devărul o ră sici sa lovit do rezisten- 
La familiei sale ai a trebuit sa so su- 
pue ucestui compromis, Principiile sa- 
le sau sfármat de rezistența cercuri» 
lor celor mal npropialte de el. 
Archivy fitr Soziniwissen- 
sehkafı und Sozialpolitik, 

(ln Verbindung mit Werner Sombart 
und Max Weber) Tübingen Verlag J. 
C. Mohr. 1010, Apare in bruşuri tri- 
mestriale de eite 500 pp. 

In numărul de Ianuario so gàsogte 
un articol interesant: Marx şi Baku- 
nin, de Æi. Bernstein. 

Şi interesul acestui articol, mai cu 
samă, constă in faptul ca Bernstein, 
un cunoscător netăgăduit de compe- 
tent al marxismului, şi totodată unul 
din cei eare au lucrat mai mult în 
senzul lui, se încearcă să reabiliteze 
pe Bakunin,—nu atit pa omul politic, 
cam utopist, cit caracterul Tu, ta 
de crilicele pălimaşe, cu care nu l-a 
cruțat K, Marx. 

Căci In aprinderea luptelor politice, 
in sinul laternaționalei, «it şi aiurea, 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


Marx lu calificat pe Bakunin, de: 
Spion rus, spirit sehismalic al Inter- 
naționalei muncitorilor, incorect to 
privința caracterului, 

Bernstein arată cit de injuste au 
fost aceste atacuri, gi ni-l infăţizenză 
pe Bukunin, muneindu-se in sudoare 
să lraducă in rusește „Capitalul” lui 
Marx, pe cind acesta Il ponegrea ca 
sehismatic şi aproape ezeroe, 

Cind, tu anul 1848, popoarele slavone 
şi populația romină, din țările kabs- 
bargice, s-au răsvrritil inpotriva Ger, 
manilor şi Ungurilor, care facusera 
revoluţia liberalt, Marx a luat apära= 
ren Germanilor şi Ungurilor in po- 
tiva populațiilor, care reprezentau 
«onlrarevolulia, adică contra Slavilor 
şi Rominilor, pe ciod Bulkunin,—demo- 
eratul internaţionnl,—a luat partea na- 
Vionalităţilor asuprite, contra tuturor a. 
supritorilor şi a salalal congresul pan- 
slavist dela Praga. 

Marx l-a acuzat că face jocul țarul 
din Rusia, căc? miscarea Slavilur, Ro- 
minilur, ete, o socotea o miscare rese- 
ționară, conservatoure, care se opune 
vecidentalizării împeriului austriac, si 
deci avantgarda autorratismului rasese, 

El socotea şi pe Homini intre popu- 
Jaţiile „mici şi dobitouce* (stierinpligi, 
compuse din țărani a muncitori a- 
agricoli, sprijinitori ai reacţiunii, 

Si Bernstein spune: „Cine însă, de- 
mocral cosmopolit, en Bakunin, se in- 
temeia in prima linie pe apărarea tu- 
luror apăsutilor în contra npăsători- 
lor, şi ca Rus opozant simțea o vie 
antipatie în contra Germanismului pa 
atunci puterale in birocraţia Rusiei, 
ln ucela trebuiau st treacă complect 
pe ultimul plan punctele de vedere e- 
economice şi istorice, care determinau 
apreciarea lui Marx, ba întru cit nu-i 
rămineau chiar complect incomprebeu- 
zibile sau nu-i păreau o marotă*.—.Mal 
mult Incă, (poziţia lui Marx Dä de 
Cehi) se intovărășeşte cu o repulzie 
proprie mai eu samă lui şi prietenu- 


lui şi tovarăşului său Fried. Eagels in 
potriva micilor naţionalităţi, care pre- 
tind la o existență independentă in- 
tra marele națiuni istorice, şi care re- 
pulzie a rămas, fie că „cele naţiona- 
lități aparţineau familiei de popoare 
ori slave, ori romanice, ori germa- 
nice“. 

K. Marx desprețuia atit de mult mu- 
ționulitaţile mici, neistorice, înelt, după 
cum a arâtat dL C. Stero (Socialde» 
mocratism sau poporanism), a fost jig- 
pit de uprecierile magistrului său 
chiar K. Kautski, cind a fost alina la 
„cehia, 

The North American Review 
(April, 1910), 

Marea inlhuenţă pe care o are şi 
østazi religia creştină la popoarele 
Anglu-Saxono se explică nu atit prin 
însuşirea de rasă n acestor popoare, 
cit mai ales prin puterea de adaptare 
a crestinismului la toate nevoile vieții 
zilnice, Aici n-a căuta! să siluiuscă 
evoluția sorietații in direcția unui in- 
teres deosebit, ci s-a silit necontenit 
să Be un factor viu şi ulil realizarii 
idealurilor sociale şi o formulă prac- 
tica în viața Bocărni individ. Aici re- 
ligis erestină n-a căulat să-şi facă 
drum deosebit de acei al societății 
laice, ci a străbătut în societatea laică 
să se identifice eu viața ei: intr-un eu- 
vint, să se laiciseze, Preotul nu esto 
un simplu fancţiumar bisericesc care 
transformă anvonul fn biurou; cea 
mai mare parte din activitatea lui de 
elerie se dosfagură în sinul socielații 
laice, unde e privit ea îndrumător. 

In acest No. episcopul Chauncey B, 
Browster—ldealui Social şi Biserica 
creştină —arata utilitatea religiei in 
societate. Societatea burgheză reali- 
zată după Revoluția Franceză so ca- 
racterizează prin individualism; prin- 
cipiul asociației era o idee necu- 
noseulă impiraţiilor oficiale ale Re- 
voluției. Mai tirziu, secolul al nouă- 
sprezecelea se caracterizează prin prin- 


REVISTA REVISTELOR 157 


cipiul asociației în naţionalitate. După 
cam secolul al nouăsprererelea se ca. 
raclerizează prin cooperația polities, 
asifel secolul nostru încopa să se ca- 
racierizeze pria cooperația sociali. 
Sintem, fâră indoială, în o stare de 
tranziţie spre o societate democratica, 
in caro rezolvarea problemelor poli: 
tiee implien factori sociali. 

Oricare ar f programele reforme- 
lor sociale susținute—fie pur socialiste, 
sau infiltrate de soeialism—ele se re- 
simi do progresul ideilor democra- 
tice. Religia ereştina impliea şi ea 
tendința epocei. Sint puncte de deo- 
sehire intre socialism şi ereștinism, 
eu doctrine sociale, atit din punet de 
vedere al procedării, cit şi din punet 
de vedere al doctrinei morale ` cu toate 
aceste insă nu 'este antagonism intre 
spiritul doctrinei loi Hristos gi a lui 
Marx. Creștinismul admite schimba- 
rea sociclații prin evoluție nu prin re- 
voluție, şi nu cade in eroarea vizio- 


"narilor de a considera un curcubeu 


drept punte de trecere peste o esta- 
ructă. Creștinismul îşi då seama ea 
a sfarma un ohiect în bucaţi e mai u- 
gor decit a-l reconstrui, mai cu seamă 
cind obiectul sfarmat e de o stuc- 
tură complexă. Mecanismul socielă- 
ţii mu se poale îmbunătăţi decit trep- 
tat. Aceasta procedaro poate fi slip 
matizată eu semnele de oportunism, 
Musa nu poale f părăsila de vroşti- 
nism şi mu se poate contesta eñ 
în Anglia democrația a facut pro- 
greso numai prin aceasta procedare. 
Apoi, «ocinlismul erede ca statul o 
cel mai puternie factor în opera de 
regenerare a societății, perind ereg- 
linismul pune mal mari speranțe în 
rolul Familiei. Creştinizmul invinuește 
s scialiamul de malerial'sn și indivi- 
dualism şi propagă solidaritatea to- 
ciulă şi idealismul dezinteresat, Cu 
toate aceste deosebiri şi invinuiri so- 
cinlismul se asamâna cu creştinism 
in curajul de a ataca pe faţă nedrep- 


tăţile sociale, in spiritul de jertfa şi, 
in idealul democratie. Problema care 
se pmo acum rreşiinismului ou este- 
de a ereştiniza socialismul, ei de aso- 
eializa creştinismul pină la punctul! 
care va permite ea principiile ideale 
ale religiei să vg transforme in norme- 
vonerele de conducere a societăţii, Este 
o datorie a creștinismului de a trans- 
forma idealurile sociale în realilăţi ac- 
tuale. Rolul creştinismului e de a se 
scobori din opera speculațiilor teolo=- 
pice şi a interveni de fapt în cazurile 
conerelo de nedreptate şi neumanitate, 
Creştin's nul este pentru os men şi ori- 
co este amenes: nu poate A strein 
de domeniul creştinismului. Stera reg: 
tinismului se identifica eu insăși viaţa 
şi implică intervenirea lui în loste 
problemele vielii contemporane. Da- 
toria creştinismului o de a pregati 
democraţia sreolului nostru, purilicind-o . 
şi inobiliad-o prin spiritul invațătu- 
rilor lui Hristos. 

Saturday Review (Mai). 

Proclamarea. lu legătură cu moar- 
lea atit de regretată a lui Eduard ai: 
Vil-a şi en suirea pe tron a lui George, 
al V-a, rovista publicà un interesant. 
articol asupra modului cum sint pro- 
damat noii regi ai Angliei. Fapt ca- 
racleriilic o că vr ora comunelor şi 
chiar camera lorzilor nu intervin de 
obicei intru nimie ca corpuri parla- 
mentare la proclamarea noului rege. 
Proclamaţia sună asifel: „Duci noi 
lorzii spirituali şi temporali ai aces- 
lui regat, inpreuna cu acei din Con- 
siliul Privat al defunetei Sale Majea- 
taţi, Inpreună eu Lord=ul Mayor, eu 
Consilierii Comunali şi Cetaţenii Lon- 
drei publicăm acum şi proelumăm.,..* 
In adevăr lorzii au privilegiul de a pro- 
clama pe noul rege, dar nu în cali- 
tate de membri ai camerei lorzilor, ei 
ea pairi ai regatului. Istoria acestei 
forme de proclamaţie a suirii pe tron, 
datează din 1603, cind coroana e tre- 
cută dinastiei Stuart. Pina atunci fe- 


153 VIATA ROMINEASCA 


care rege se proclama singur. El tre- 
bula sä intārească din pou pe toți 
funcţionarii şi demnitarii in posturile 
lor, căci eu moartea regelui anterior 
inceta şi mandatul lor, aşa că pină la 
noua întărire ei erau considerați ca 
simpli particulari. Singurii demnitari 
cari rămincau în toată tara erau pai- 
rii ereditari. Masacrul nobililor in tim- 
pol războiului celor două roze şi po- 
litica aşezată şi cuminte a Tudorilor, 
ti Um pe lorzi departe de eirmn stu- 
tului şi în acest limp toată conduce- 
rea o avea regele şi sfatul său pri: 
vat. Aceasta era situaţia constilulio- 
nală, cind apropriindu-ze moartea E- 
lisabetei, sfatul privat incepu să se pre- 
gătească în vederea proclamării noului 
rege. Atunci cițiva pairi mai insemnaţi 
intervin amintind membrilor sfatului, 
eh prin incetarea autorității regelui 
ei nu mai sint decit persoane private 
tăra prst şi fâră autoritate. Lorzii 
invocau un document anterior râzbo- 
iului celor doua roze prin care sespe- 
cilica, că în caz ce regele e incapabil 
să exercite puterea sa, daloria de ao 
-exercita revine lorzilor spirituali şi 
temporali din regat. In consecinţă ei 
reductară o proclamație prin care 
vestoau suirea pe tron a lui James | 


rege al Angliei, Franţei şi Irlandei 
şi eare samănă upruape intocmai cu 
proclamația citată mai sus, prin care 
se anunță suireu pe Iron n actualului 
rege George al Va De atunci şi 
pină azi proclamarea suirii pe tron 
sa făcut în uceşii termeni cu oare- 
cure mici modificări afară de două 
excepţii. 

In udevăr Carol ÎL afost proclamat 
rege de parlamentul care detrontse 
pe predecesorul său. Proclamația sună ; 
„Deci noi lorzii şi Comuna adunaţi 
acum în Perlament,.*. A doua excep- 
ție e la suirea pe iron a lui Wilhelm 
de Orange, u cărui proclamare e fá- 
cuta de lorzi, camera comunelor, Lor- 
d-ul Mayor, consilierii comunali şi 
cotâțenii Londrei. Interesantă è şi 
origina acestui drept al pairilor ere- 
ditari de a proclama ca un corp a+ 
parte, deosebit de sfalul privat pe 
noul rege, Sir Wiliam Anson în ear- 
tea sa „Law and Custom of the Con- 
stitution* erede că tl îşi are origina 
in acele yechi adunări cunoscute sub 
numele de Witan sau Commune Con- 
eilium, care se adunau tot în scopul 
de a alege şi dea proclama pe noul 
roge. 


eege 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE 


H. Brémond. ` Latäin religi- 
euse. Paris, Perrin et Co, 

Autorul studiază cele două conversi- 
uni ale lui Pascal, cure după cum se 
ştie a fost chinuit de problemele ce sint 
In legătură cu credința religioasă, 
Henri Chantavoine. L'Education 
Joyeuse. Paris, Hachette, 5.50, 

In subtitlurilo laerării acesteia, auto- 


"rul arată cum trebue să se facă edu- 


catia copiilor în vacanță și în familie, 
pentru ca să se uneasei plăcutul eu fo- 
lositorul, ' 

Georges Herbert. Guide pratique 
d'éducation physique. Paris, Vuibert 
et Nony, 8 fr. 

Cartea aceasta bogată în ilustraţii, în 
care se arată aspectul corpului ome- 
nose în diferite activităţi, tinde să dea 
o nouă îndrumare edueuţiei fizice, prin 
aceia că propune să se aleagă pentru 
gimnastică acele mișcări obicinuite, care 
desvoltă mai mult și mai armonie corpul. 


yeni, histoire de Orient de 1700 à 
SE Paris, Ernest Leroux, 2 vol., 

E biografia fostului domn romina Ni- 
colae Mavroyeni şi + descendenților săi 
săi, redată nga de pe larg şi în legă- 
tură cu evenimentele timpului, incit de- 
vint o adevărută istorie a orientalui. 


Camille Jullian. istoire de la Gaule, 
tom. IU; La Conguite romaine et les 
premières învasslona germaniques. 

Al treilea volum din marea lucrare 
a lui Jullian ssupru istoriei Gallei, din 
care primele două volume apărute in- 
nainte stndiau geografia, etnografia, 
constituția și starea socială n acestei 


regiuni, 
ŞTIINŢĂ 


Dr. Galtier-Boissitre. Hygiène now- 
velle. Paris, Laronsse, 3.15. 

Lucrare serisi în spirit cu total prac- 
tie, putind 8 utilizată de părinții da ïa- 
milia, de profesori at de oricine. 

Dr. P. F. Armand Delille., Anti- 
corps, antigènes et diviation du com- 
plément. Paris, Masson. 1.95. 

O mică monografie in eare sint èx- 
puse citeva noțiuni fundamentale rela- 
tive la mecanismul imanității vacci- 
nări, ote, 


SOCIOLOGIE, ECONOMIE POLI- 
DCL DREPT, 


William Fontalirant. absurde sou- 
verain, dtude critigue du système € 
lectoral actuel, Paris, Giard et Brière, 
1 fr. 

Un mie studiu în eare se arată rè- 
lele sistemului electoral actual în Franța 
şi mai ales incurcăturile caro rezultă 
din fracţionarea și amestecarea parti- 
delor şi etichetelor politice. 


180 VIAȚA ROMINEASCA 


Eugène Fournitre. La Sociocratie, 
Paris, Giard et Brière, 2.50. 

Expunerea unei doctrine economice 
care tinde la accis ca societatea să sp 
guverneze prin sine însă-și, prin gju- 
torul asociațiilor. 


ARHEOLOGIE, CĂLĂTORII 


F. de Fossa. Je Château historique 
de Vincennes. Paris, H. Durngon, 2 
vol., 50 fr. 

Lucrare documentată, cu multe ilus- 
trații, cuprinzind istoria acestui castel 
incepind din timpurile cele mai vechi, 
de pe vromes lui Cesar. 

Achille Segard, Za Sicile Paris, 
Plon, 3.50. 

Autorul ne dă impresiile sale din că- 
lătoria prin Sicilia, prezentinda-ne mo- 
mumentele şi operele de artă, și urmele 
civilizaţiei dispărute. 

Baron et baronne Conrad de Me- 
yendorii, L'Empire de Soleil. Ha- 
chette, 15 fr. 

Impresii din călătoriile făcute de a- 
utori prin regiunile Boliviei şi Perului; 
interesante deserieri de locuri şi obi- 
eciuri, precedate de o lungă introdu- 
cere, in care sint descrise popalaţiile 
primitive alè acestor regiuni, 


CHESTIUNI MILITARE 


Général Devaureix. Notes et sou- 
venirs sur la Campagne de 1870 (er: 
més du Rhin). Paris, Lavauzelle, 

Sint notele şi impresiile serise de s 
utor pẹ (atunci locotenent) în timpul 
cit n fost prizonier în Germania, după 
capitularea dela Metz. 

E. Lesueur, Pour lélucation du 
soldat. Paris, Berger-Levrault, 

O serie do conferențe asupra unor 
subiecte ca: organizația judioiară, le- 
gislaţia muncitorească, asociaţiile agri- 
cole, ete, 


— 


CRITICĂ LITERARĂ st ARTE 
TICĂ 


Charles Drouhet, Ze poète Fran- 
çois Mainard, Jon? (7)—1646. Etude 
critique d'Histoire littéraire. Paris, 
Champion, 10 fr. 

Lucrarea compatriotului nostru, de 
Ch, Drouhet, profesor la universitatea 
din lasi, asupra pootului Mainard ne 
dă o bogată expunere n vieţii şi ope- 
rei poetului, 

Charles Druuhet. ` Zahlen chrono- 
logique du Poète Francois Mainard, 
accompagné de Lettres inédites. Paris, 
Champion, 4 fr. 

Autorul restabilește ordinea cronolo- 
gică a serisorilor lui Mainard publica- 
te de Flotte în 1652 fără nici o meto- 
dă, şi ne dă ei citeva scrisori inedite, 

Frédéric Lachevre, WM. Charles 
Drouhet et le Problème des deux May- 
nard. le Foème Ie Phħilandre. Ré 
ponse. Paris, Champion. 

Frôđlêrie Lachèvre face oarecare re- 
zerve asupra lucrării d-lui Droubet. 
Albert de Bersaucourt. Francis Jam- 
mes, poète chrétien. Paris, Fake, 

Un mie stadiu asupra postului Fran- 
cis Jammes, cu privire mal ales la con- 
copțiu lui religioasă, așa ceum ea tran- 
spiră din poeziile sale. 


LITERATURĂ 


Rent Bazin. La Barrière. Paris, 
Calmann Levy, $3.50. 

Un nou roman al cunoscutului serii- 
tor, roman inspirat de chestiunea reli- 
gioasã, atit de actuulă încă în Franța. 

Marcelle Tinayvre. 17 Ombre de l'a- 
mour. Paris, Calmann-Levy, Ab, 

Poveste de iubire nenorocită, in care 
transpiră aceleiaşi preocupări asupra 
credințelor religioase, eng în roma- 
nul Iui Rene Bazin. 


Compilator 


E geg m 


TTT STEE LL. E TE > "TN 


1910. ANUL v. Maiu. No. 5. 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


Serisari 

Romanja soarelui | versuri), 

Din lumea furnicilor (Rolul regimului ati- 
mentar în deferminarea formelor coloniale la 
Jurniei yi termite), Cu 2 figuri în text, 


C. Sandu- Aldea š 
L Minulescu ... . 
T. A. Bådārāu . 


A. Toma... > Sora Irina | versuri. 
M, Sadoveanu. lon Rusu Ungureanw 
M. Codreanu Satan (soneta: În ccazel întăi. lu ceasul de-apoi ), 
E a Seng Din carnetul unui om de eri + Bărbaţii uriti şi 


amorul), 

€. Hogäsş =.» e e e Cona Marieta. 

LE Ibrăileanu eee a Votul univerzal (Opiniuni ala unui diletant). 

Izabela Sadoveanu . Cronica literari ` Be giwet literare: Girolama 
Rorettal. > 

Cronica eperitomied (Cuin sè fäceau anehetele 
oticiale acwm zew ani), A 

Cronica extera | Un moment grew pentru Ti- 
mett Tarih y 

Cronica teatrală. 

Cronica veselă 7 Adio), 

Serisi din Ardeal. 

Miscellanea | Literatură „che o mai —€ “tind pe 
d, Maiorescu. — Pauline tiarciw Vardot— D. 
Aurel Popovici). 


G, C, loneseu-Siṣesti . 
L G. Duca 


N. D. Cocea 

Gh. Topirceanu . 
Gh. Poenaru d 
P. Nicanor & Co, 


R Recenzii: D. Anghel și Er, O, jeet, „Chresni mei Loculles*: L A. Rătulemu-Papgonnani, 
„SID : Ciya pagin! On tinereja Juj Loipecscn - Kant + Egtnascn, Taatürrres „Oritieti ragi- 
Wal pare — Pregătirea Ini Pmimesru pentru o catedră du Ping ës la Universitatea din Papl O 
tradeaza în franțnzeşte a pantelnrilor ni Alechanutri —Aerzmprra pedrgoghâ a lwi A Odubeseu 
— Puegbn Ini Cerna, Profesor oi Maiercacn: 1 SH rnéërrparn, „Stone de piatră* =X Ya 
luan Agirbiesma, „Donă iabiri.—0, B.—i. Tanotivesnu, „Marele Spărar e Țifesen si canerirea 
-= eg dën ei e P Raid Hapvagng. „Le Dimoeratie ei la Trarail*. ~M. 3.— 

moare. d anis et becrtrpimr —— M, sf ge Watgen jè HIE .- = 
Jar 2 Bardovx. „Rildónètiss A'Outre Mam her- D. Lë EE Ke 


Sang Revisin revistelor: Merzeta Politică si Liter, Arkiva, Făprămina, Noar Bereist $. 
cani pă, La Sege berne, Mercpnre dn Franca, La Revue. Nihora Aal logis. Brian d'Italia, 
Ae ais ho Here. Fozislistiarde Mangts- Bette. The Xorth amerin Regio, Satanitay Rovik 


Miscarea fnieteciunih in siràinātate, 


Ei hliogrute 
IANI 
Redacția şi Administrația: Str. Golia 52. 
1910 


Viața Nomineaneă p Sc 

m im Stare Umar euù aproximaniy J30 d , — Abo 

tet: en an 13 ei; Jumătate de an 9 let, Aan k A at — Pead ir. mărire E 

adeptii un an 35 ini, jumătate de aa 7.50, — Pentra Anaero- Ungaria! un aa 1£ coroane; opd. 
de an T cormaze $0 h. 2 coroane — Pentra Dasaratea ` op an è ruble; jude 

tete de an 4 rabie, Xomârul I Pubi, Panizo mtrăimătate ` ap an 23 lel; Jemătate de an Î? lel. 


i 


Viaţa Romiinească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ, C, STERE şi Dr, l. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimăneştianu, D. An- 
ghel, prof. univ. |. Athanasiu. Jean Bart, N. Baţaria, G. Bogdan-Duică, 
dr. P. Bogdan ! docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, |. Al, Brătes- 
cu-Voineşti, Vintilă J. Brătianu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. 
D. Călugăreanu, I. Ciocirlan, N. D. Cocea, M. Codreanu, G. Cosbuc, 
prof. l. cav. de Cuparencu, Ana Conta-Kernbach, Barbu Delavrancea, l. 
G. Duca, V. Eftimiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. 
Gane, Octavian Goga, C. Hogaş, C. Hoisescu, O. Ibrăileanu, cãpit. N. 
fonescu, G. C. lonescu-Sişeşti, Nat. Iosif, St. O. Iosif, dr. S. Irimescu, M. 
Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon, V, Loichiţă, E. Lovinescu, 
dr. |. Lupăş, dr. N. Lupu, prof, univ. dr. M. Manicatide, Constanţa 
Marina, |. Minulescu, I, Mironescu, S. Mandrescu, Const. Morariu, 
St. Morărescu, V. G. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G. Mur- 
nu, l. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav., de Onciul, in- 
giner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. 
D. Pătrășcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. 
A. Philippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, A . Popescu, 
dr. St. Popescu (docent), D. Popovici-Bayreută, prof. univ, dr. G. Proca 
10. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, l. Raian, George Ra: 
netti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, C. Sandu- 
Aldea. H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr, V. Sion, dr, Alex. 
Siătineanu, A. Stavri, maior Alex, Sturdza, dr. D. Tatuşescu, LL Teo 
dorescu, D. A. Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, Em. Triandafil, 
AL Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida-Voevod, 
Al. Vidhuţă, N. Volenti şi alții, 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an e n e e e , Ip In! 
Pe jumitale de ap A e E e SE" 
Un număr ii 


Abonaţi! care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct var 


n a 
trebui să plătească în plus 4 lei pe nn si 2leipe ió nu, ca indemni- 
ina i a N PN a 


! tru met tor, preoți de sat, primari si functionari sătești, stu- 
der "Dean 13 lel, pe jumătate de an T50. (Aceştia put plati in 
trel rae p vite 5 lei trimise ca anticipare), 

IN AUSTRO-UNGARIA: 

Po an 


zare pentru incasatori, 
onmino 


e e e e e . 15 coroane 
Pe jumâtule de an y e 7 eng, 50 h 
Un număr . e e . è . 2 coroane 
Abonamentu! anuat se poate achita in trei rate de cite cinci coroane, 
din patru in patru luni. 
IN BASARABIA: 
Pe an e ` ` „5 ruble 


Pe ju atute de an è b » 3 4 ruble 

Un numar e e e ° e 1 rubla 
Abonamenlul anual se poate plati la fiecare două luni cite 2 ruble 
la achitaro. 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an e A 5 è x .  92lei 
Pe jumâtute de an é A e a il lei 
Un numâr , 2 lei 50b. 


wezi urmare pag. 3-a coperții 


4 
t 
K 


A en SÉ Și had e K gé e SC wl Ge 


SCRISORI 


Dragul meu, 


lată-mă intors din țara Prusacului frisch gebackener Doktor., 
HU scriu din casa părintească In care nu mai venisem de cinci 
ani şi in care simt că prind iar rădăcini, 

„Azi dimineaţă la orele patru am fost în gara Poiana şi de 
acolo pornii pe jos spre Rişniţa, dar nu pe şosea ci pe-o pote- 
cuţă prin pădure. Mi-a plăcut intotdeauna mai mult potecuța 
tăinuită decit drumul mare. 

Pădurea se deșteptă in glas de privighetoare şi iarba era 
plină de rouă. Un vă! albăstriu părea că 'nvăluie tot pămintul. 
Imi venea să mă tăvâlesc prin iarbă, să string copacii în braţe, 
să sărut pămintul bun și rodnic care ne ține pe toți. Cind am 
zărit satul în care m'am nâscul, am stat în loc şi m'am uitat 
mult la el, Mi se părea că mă intorc biruitor dintr'o luptă grea 
şi în mintea mea incepură a suna versurile lui Goethe: 


Du mussi steigen oder sinken, 
Du musst herrschen und gewinnen, 
Oder dienen und verlieren, 
Leiden oder triumphieren, 
Amboss oder Rammer sein. 


Soarele răsări şi dârui fiecărui copac, fiecărei vietāți, 
fiecărui fir de iarbă o umbră drept tovarăș.  Picâturile de 
rouă începură a scinteia. Fiecare frunzuliță purta o piatră 
prețioasă, sărbătorind astiel răsăritul slintului soare. Era ca 
o tevărsare de perle. Și razele aurii ale dătâtorului de viaţă să- 
rutau cu aceiași bunălate cea mai mică vietate, cea mai smerită 

1 


we VIAŢA ROMINEASCA 


floricică. Sărutarea lor de foc ştergea în citeva clipe lacrămile 
strălucitoare ca boabele de diamant. 

Ciocirliile ciripeau pe sus, cercind să se 'nalțe spre soare. 
Mă oprii şi mă uitai multă vreme la una din ele. Se urcă, se 
urcă mereu şi ciripea necontenit. Cu cit se urcă mai sus, cu 
atit se micşoră mai mult iar glasul ei abea se mai auzea. Şi 
ca şi cum tăria inălțimilor albastre, ar fi iulgerat-o, amuţi de-o- 
dată, se dădu peste cap, şi căzu spre pămintrepede ca un glont, 
insemnind prin aerul limpede o linie dreaptă, ncagră, ca un 
trăsnet de intunerec. 

Cind mă apropiai de sat, un miros de liliac veni pină la 
mine. Inchisei ochii şi-l sorbii adinc în piept. Nicăeri nu mi- 
roase mai frumos liliacul ca 'n Rișniţa noastră, Şi inţelegeam 
bine că e Paștele, Paştele nostru, pe care "n copilăria mea mi-l 
inchipuiam ca un Năcăiandru gătit de sărbătoare, cu un ou roș 
in mină si cu flori de liliac la pălărie. , 

Iar bucuria părinților mei n'o pot spune prin cuvinte... . 

După masă mă dusei in grădină. O privighetoare suspină 
intrun pom. Un vițeluș gălbior era priponit de un salcim. Cum 
mă văzu, începu a mugi. Apoi se uită țintă la mine cu ochii 
lui negri, rotunzi, mari, umezi şi lucitori. Din cite fapturi sint 
pe lumea lui Dumnezeu nici una nare ochi frumoşi ca boul. 
MA apropiai de el şi incepu a-mi linge mina cu limba lui aspră 
ce-mi gidilă podul palmei. | 

Multă vreme am stat In grădină, impresurat de amintirile 
copilăriei. Şi cind m'am indreptat spre casă, din nepătrunse a- 
dincimi ale ființii mele se ridică şi se lămuri In sufletul meu, 
dorul de a scri. Trei ani n-am mai scris nimic, dar acum vreau 
să-mi incerc norocul și puterile cu un roman. 

<Eu sint poate umilul şi răbdătorul pescuitor de perle care 
se culundă în adincurile mării şi ese deasupra apei cu minele 
goale, cu fața invineţită». Dar de ce să nu nădăjduesc că odată 
şi odată voi pescui şi cu o perlă, o perlă cit de mică spre ao 
dărui ncamului meu ? 

Tu ce mai faci? Scrie-mi ctt de curind pe adresa de mai 
jos. Peste două luni ne vedem în Bucureşti. Pină atunci iți 
trimet multă sănătate. 


C, Focşa 
Com, Rișniţu prin gara Poiana 


SCRISORI 165 


Iubitul meu prieten, 


Strașnică bucurie a fost pe mine cind am aflat că te-ai in- 
tors, Bine-ai venit! Bine-ai venit, biruitorule! Ai muncit şi ai 
biruit. S'a adeverit deci deviza noastră: prin muncă la biru- 
ințā. Ferice de tine, dragul meu, Şi să dea Dumnezeu să 
mergi Inainte. Tot inainte! 

Duminica trecută am lost şi eu la țară. M'am sculat de 
noapte, mi-am așezat in spate sacul cu merinde și cu cărți, 
mi-am luat toiagul şi cind se lumină de zivă am plecat. Dupa 
trei ciasuri de umblet, m'am oprit la marginea unui lan de ra- 
piţă in floare, sub un ulm bätrin, nu departe de un sat ascuns 
între pomi. M'am întins pe iarba, cu faţa in sus, cu mlinele pe 
piept, cu ochii la cer. 

Stăteam nemișcat, cuprins de o dulce aromire și mi se pă- 
rea că sulletul meu se topește ca un abur in liniştea cimpulni, 
in lumina soarelui. Frunzele ulmului se legănau incet şi din 
cind în cind, ca o fulguială de ninsoare, cădeau dintre ele sc- 
mințe rotunde, albe, străvezii, ca nişte solzi de argint. lar la- 
nul de rapiță cintă. Era un cintec lin, dulce, uşor, ca o rugă: 
toate albinele din sat năvăliseră pe rapița in floare. Şi marca 
aceia de flori galbene precum şi zumzetul albinelor mi-au adus 
aminte o sceaă din Trionfo della Morte pe care l-am cetit amin- 
doi acum şase ani la şosea. O mai ţii minte? Un slol de leie 
culegeau Don galbene și Favetia cintă : 


Tutte le fontane sono secche 
Pover Amor mio ! Muore di sete. 


lar tovarăşele ei ciripeau refrenul : 


Troma lari lira lari lalera 
Troma lari lira "viva l'amore ! 


Multă vreme ascultai muzica harnicelor albine, imnul mun- 
cii lor fără preget Ma rezemai apoi intrun cot şi văzui lingă 
mine un mac ce ardea cu o vie flacără roşie în lumina zilei. 
Gingașa floare se legâna uşor pe o tulpiniţă lungă și mladioasă 
şi părea că sta gata să lumege. Intinsei mina şi o rupsei. Pe- 
talele ei păreau carbonizate jos şi cum le alinsei, se și scutu- 
rară. Ce brutală e cea mai uşoară atingere a mlinilor omenești | 


1654 VIATA RONINEASCA 


Ci in zumzetul dulee al albinelor se săvirşea nunta florilor 
de rapiță. 

Dia cind în cind treceau pe lingă mine drumeți, SC p? 
jos, care cäläri, care în căruțe și mi se pârea câ toţi se uit 
mine foarte ciudat, Numai un moşneag alb colilie se opri In 
faţa mea, işi dete căciula pe ceafă, își infipse degetul cel mare 
dela mina stingă "n briu şi oftă: 

— Calu, nepoate! l : 

— Cald, moşule !—ii răspunsei cu şi mă strinsei ca spre 
a-i face loc lingă mine. 

— De unde eşti ?--mă intrebă cl, așezindu-se în fața mea. 

— Din Bucureşti, 

— D'apoi, nepoale : ce se mai aude? 

— Ce să s'auză, moșule ? Bine, pace! 

— Da despre pămint se simte ceva? 

Nu ştiu, moșule, că n'am de unde. : i l 

— S'a strimpiat pămintu', nepoate ! S'a 'nmulțit lumea. Tre- 
buie pâmint, Ea 

Nu-i răspunsei nimic. Moşul mă întrebă iar: 

— Te uiţi la rapiță? 

— Da, 

— Padure, nu altceva! Şi-i plina de alghine. Fi, "E 
cele! Fàpturi de-ale lui Dumnezeu şi ele. Lea see a rele 
siat unele cind sinl întăritate? Au o mușcălură Inveninată, 

— Da de ce „muşcă“, moșule ? : 

— Se apără şi ele, săracele. Dar vezi d-ta: albina care 
muşcă, moare şi ea curind. Pe semne că ca-i lăsată de Dumne= 
zeu să facă numai bine și dacă face rău, moare., Mai rămii sā- 
nilos, nepoate ! Ëm 

Si mosul se ridică şi plecă domol, sprijinindu-se in bat 

Dar vorbele lui imi rămaseră în minte şi mă puseră pe 
ginduri. Ceea ce-mi spusese el, era adevărat: albina care înțeapă, 
moare în două-trei ciasuri și ca. Lupta pentru trai a wier? 
indivizii cu arme felurite: ghimpi sau tepi, ghiare, co i į; 
coarne, picioare croite pentru fugă, ciocuri ascuţite, ete, Dar ori- 
cit de felurite sint aceste arme, ele nu au decit una şi e 
chemare, unul şi acelaș scop: conservarea individului. Acul al- 
bisci nu pe altceva decit oarmă de apărare, Acest ac, pe dinâun- 
tru pol, e în legătură cu glanda veninvasă, iar pe dinalară epre- 
vāzut cu nişie ctrlige,. Din cauza acestor criige acul nu mai poate 
«şi din rană, iar albina moare, căci se „rupe“ trăginu de cl. 


SCRISORI 183 


een 


Dacă orice armă de apărare servește pentru conservarea 
individului, ar trebui ca şi acul albinei să servească acelaş scop, 
Ori, tocmai acest ac e pentru albină, pentru individul-albină o 
adevărată armă de sinucidere. Atunci cum tâmine cu conserva. 
rea individului 3 

Taina pare de nepătruns, Ea se lămureşte insă de Indată 
ce ne arlucem aminte că albinele formează un stat, un stat foarte 
bine organizat, un stat permanent. Pentruca statul lor să nu fie 
desmembrat, trebue ca indivizii să nu se izoleze, să nu poată 
trăi separat. Albinele care s'ar putea izola, ar D numai acelea ce 
ințeapă, Caci dën 40.000-—50.000 de albine care se nasc intrun 
stup In decurs de un an, numai 20—30 ajung de Ințeapă. Albina 
care se foloseste însă de ac, moare. Prin urmare, ca individ, 
ca nu se poale conserva și nu poate transmite mai departe ten- 
dinţa ci separatistă care ar desmembră obştia. Dar Ințepâturile albi- 
nelor apără statul de primejdii. Iar perderile nici nu se simt, căci în 
locul unei albine moarte es altele. Acul albinelor nu e deci o 
armă pentru conservarea individului ci pentru apârarea ohştiei 
Și albinele care Inţeapă, alcătuese 0 ardă curaginasă despre 
care se poate spune cu drept cuvint că moare dar nu se predă. 

Am scos apoi pe iubitul meu Carlyle și am citit din e] pină 
pe la chindii cind am pornit spre casă. Seara m'a apucat pe 
drum. Am stat citva timp in loc de mi-am umplut ochii cu fru- 
museţile ei. Pe marginea drumului erau două vetre de trifoiu 
roșu. Și frunzele lrifoiului se pregăteau să doarmă peste noapte, 
lipite una de alta, ca niște mlini impreunale pentra rugăciune. 
Multe minuni vedem pe lumea asta dacă ne uitâm cu băgare de 
seamă in jurul nostru, dacă răsbalem cu privirea prin „vestmin- 
tele* ce acoperă orice lucru. „Inceputul ințelepciunii — spune Car- 
Ivle în Sartor Resartus—e de a privi țintă la vestminte sau chiar 
cu Vederea armată pină ce acele vestminte devin străvezii*, 

Cind vii în București? Te rog să-mi arăţi ziua şi trenul 
cu care soseşti. Vreau să te întimpin la gară. Cum merge ro- 
manul? Aş putea să am şi eu o ideie de subiectul lui? 


Te imbrăţișez frâțeşte 


Neculai Gruia 


ett menu, 


Scrisoarea ta m'a bucurat foarte mult și te rog să mă ierţi 
că am intirziat atit de mult cu răspunsul, Ştii la ce m'am gindit 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


după ce am isprăvit-o de citit? Să ne apucâm noi amindoi odată 
să scrim o carte de ştiinţă vulgarizală, o carte din care oricine 
are dorința să se instruiască—se intelege că e vorba de cei ce 
n'au putut urma prea mult la invățătură—să folosească fără prea 
multă bâtae de cap. Cartea n'ar trebui să fie mare dar ar tre- 
bui să coprindă indestulătoare dovezi pentru a incredință pe ci- 
titori că fiinţele viețuitoare se inmlădie după locul şi imprejură- 
rile în care sint ursite să trăiască şi că, la urma urmelor, omul 
e frate cu firicelul de iarbă, Trebue să facem pe oameni să iu- 
bească natura şi ei vor deveni astfel mai buri, mai muncitori, 
mai cinstiţi. Un popor care nu iubește natura, nu poate trăi, Ce 
zici? Te legi? 

MA intrebi cum merge romanul? Mult as fi dorit săţi dau 
de ştire că merge bine, dar nu pot. Dimpotnvă: nu mai scriu ni- 
mic la el, l-am lăsat. Are Goethe undeva in Faust, aceste două 
versuri; 


Zwei Seelen wohnen, ach! in meiner Brist, 
Die eine will sich von der andern trennen... 


Le ştii! Păstrind, se ințelege, proporţia, versurile acestea mi 
se pot aplică şi mie. Două suflete deosebite luptă în mine şi 
lupta lor mă istoveşte, Ma deştept cu rivna de a scri o nuvelă 
și după citeva ciasuri de muncă încordată, mă pomenesc gindind: 
„uite, cu ce fleacuri imi pierd cu vremea!* Atunci rup tot ce 
am scris şi incep a mă ocupa de ştiinţa mea, Dar a doua, a treia 
zi se ridică în sufletul meu o adincă părere de rău pentru ma- 
nuscrisul rupt şi atunci las cartea de ştiinţă ca pe ceva nespus de 
arid. Din cauza acestui neincetat sbucium, nu mă pot inhămă la 
o lucrare mai serioasă. Numai cu știu ce luptă crincenă am dus 
pină mi-am lucrat teza de doctorat. Acest conflict ameninţă să 
dureze toată viaţa mea, ceea ce ar însemnă să nu mă disting 
nici in literatură, nici în ştiinţă. Mă mingii insă cu nădejdea că 
in alţii mai mari ca mine conflictele de acest fel s'au sfirșit prin 
biruința definitivă a unuia din suflete, 

Deocamdată caut să mă odihnesc spre a prinde puteri de 
luptă pentru viitor. Dimineaţa mai citesc pe Darwin, peste zi 
mă duc pe cimp. Mă lungesc în iarbă şi ascult, privesc. In 
jurul meu e o liniște desăvirșită. Soarele răscoace pămintul, iu- 
țeşte șerpii, aruncă în fundul bin valuri mari de ape fantas- 
tice, inchide ochii florilor gingaşe de cimp, soarbe spre cl cio- 


Ki SCRISORI Ai 
ene 


cirlii. Fluturași albaștri plutesc pe lingă mine ca nişte flori de 
in minate de adieri. Aripioarele lor nu fac nici un sgomot, par 
a fi ceva imaterial. Din cite vieţuitoare sint pe lume, numai pe 
fluturi n'am pus niciodată mina. Pentru ce? sa fie oare de 
teamă de a nu le şterge pulberea de pietre preţioase de pe ari- 
pioare sau Sala ce mi-a coprins sufletul incă de mic copil cind 
waer mo spunea că fluturii duc apă celor morţi? 

y: uminica mă duc la horă şi acolo mă ie- 
tenii mei din copilărie. Ei sint acum oameni eee ré 
pii. In copiii lor recunosc trăsăturile foştilor mei prieteni. Şi 
acele trăsături sint mai lămurite, mai curate, ca intro icoană 
inviorată printr'o nouă coloare. „In cei cițiva centimetri pătraţi 
ai feţei, omul găseşte loc pentru trăsăturile tuturor strâmoșilor lui...“ 

Aseară am fost in luncă impreună cu un frate al meu E? 
lăraş cu schimbul. Am impiedecat caii şi ne-am lungit In iarba 
Greerii țirliau și sgomotul lor era atit de viu, incit dela o vreme 
mi se pāru că tot văzduhul suerg, tremurind in cercuri concen- 
trice Intocmai ca fața unei ape în care arunci o piatră. Din cind 
in cind cirsteiul tăiă pacea nopții cu scirțiitura lui ca de ferăs- 
trău. Cerul era impodobit cu mii de pietre preţioase, mari, li- 
căritoare, Toată invâțătura mea se topi deodată in feeria sculat 
nopți de Mai şi mă simțeam frate cu toţi flăcăii risipiţi prin luncă 

lar azi dimineață, cind m'am deşteptat, hainele mele erau 
umede de rouă şi in sufletul meu simţeam o nelămurită părere 
de rău că m'am  indepărtat de cei ce sint atit de munch, atit 
de necâjiţi şi atit de aproape de minunile naturii. 
Eu sper să vin in Bucureşti pe la 15 lunie. In orice caz 
Mi dau de știre la timp. Mi-e dor de nopţile noastre de odinioară, 


Al tău 
C. Focşa 


Publicate de C. Sandu-Aldea 


effet 


ROMANȚA SOARELUI 169 | 


Dau hucte noi smochinilor uscați, i 
Dau bronzului figură omenească, 

Şi Regilor— 

Pe socluri de marmură 'nşiraţi — e 
Poruncitoare gesturi, ca'n veci să poruncească, 


lar cind cobor— d 
Cind alba 'nfiorare 
Se sbate 'n capa negrului repaos; l 
Asvirl sămilața nouă in vechile tipare 

Şi-ascult Perpetuarea, cum fredonează 'n haos !... 


1910 lion Minulescu 


ROMANŢA SOARELUI 


| Lui Mihail Sadoveanu 


Răsar, 

Mă nait, 

Cobor 

Şi-apoi dispar... i d 

Şi-apusul meu, e totuşi răsării ! S 
Sint vagabondul zilei, de-apururi solitar — 
Portret unic şi veşnic, expus în Infinit! 


Cu magica-mi baghelă uriaşe — 
Stăpina hotăririlor, eterne, 

Deştept măturătorii albelor oraşe 
Şi-adorm intirziații negrelor taverne. 


Dau fluviilor graţii de reptile 

Si mărilor priviri fosforescente, i 
lar munților din zare, aspecte de gorile, 
Şi brazilor, pe coaste, poziții indecente. 


däs PPT S A NATE tii aie a e € T e ar r a, 


Din lumea furnicilor... 


Rolul regimului Lëtze in deferminarea formelor coloniale 
la furnici şi termite 


Acum vre-o 10—12 ani, vienezul Schenk anunţase ca a 
descoperit mijlocul, prin care se va putea hotări, după voința, 
ca mamele să dea naştere la Fett frumoşi sau lene Cosinzene. 
„Descoperitorul* afirma că toată problema determinării sexului 
e 0 chestiune de regim alimentar. Dacă femeile insărcinate ar 
urma un anume regim,—al cărui secret il avea numai Schenk, — 
atunci sr hotâri mai dinainte sexul viitorului lor copil, 

Schenk dobindi o celebritate elină, mulțumită ziarelor de 
tiraj; lumea ştiinţifică nu i-a dat, Insă, nici o atențiune, cu toate 
că „descoperitorul“ işi răzăma teoria pe oarecare date pozitive 
din viața și modul de inmulțire al animalelor inferioare, din via- 
ţa insectelor sociale in particular. 

Schenk se folosea greșit de cunoștințele pozitive ; căci ceia 
ce sc cunoştea precis nu era privitor la problema determinării 
sexului, cum vom vedea mai jos. 

Se știe că, la insectele care trăiesc în societăţi sau colonii, 
munca socială este împărțită între indivizi : unii muncesc la clă- 
direa locuinţilor, adună hrana, cresc puii etc., alții ingrijesc de 
înmulțirea coloniei. După rolul lor social, indivizii unei colonii 
sint grupaţi In caste și subcaste, care dileră intre cle nu numai 
prin funcțiunea socială, dar şi prin conformaţia lor trupească. 

Interesant e faptul că însușirile particulare adaptative, de- 
formările profesionale, ca să zic așa, nu se moşienesc din tată 

în fiu. Toţi indivizii unei colonii, oricărei caste ar aparține, aw 


DIN LUMEA FURNICILOR 17} 


aceiaşi mamă, pe matcă sau regină, singura femelă fecundă din 
colonie.  Deosebirile, ce vor destina indivizii cutărei sau cutărei 
caste de lucrători, sint provocate, insă, în viaţa larvară, prin un 
regim alimentar special, 


Intro colonie de insecte se deoscbesc, în genere, trei gru- 
pe de indivizi: bărbaţi, femei și neutri. 

Funcțiunea principală a bărbaţilor este să lecundeze feme- 
lele. Acestea depun sute şi mii de ouă, pentru a spori colonia 
și a răspindi specia. Neulrii, care lac toate lucrările coloniei, 
sint insecte la care organele de reproducere rămin nedezvoltate, 
se dezorganizează, ori lipsesc. La Inceputul vieţii larvare organele 
sexuale există, larvele mici au un sex determinat; in cursul dez- 
voltării, insă, organele sexuale se atrofiază sau dispar şi indivi- 
dul, ajungind adult, e neutru, 

Regimul alimentar joacă rolul principal în determinarea a- 
cestei forme neutre şi desigur şi in determinarea dileritelor caste 
de nculri, 

Se ştia, de mai bine de 300 de ani, că albinele hrânesc 
în mod deosehbit—cu hrană de calitate mai bună, cu pastă re- 
gală-— larvele care trebuie să devină regine (mâlci). Intimplindu- 
se că regina unui siup să moară, fără să fi depus ouă în câmă- 
ruțele speciale ale fagurilor- in bolci—atunci lucrâtoarele aleg 
una din larvele cele mai mici și o hrănesc cu pastă regală. Prin 
această Ingrijire specială larva aleasă devine matcă, adică i se 
dezvolta deplin organele de reproducere ; pe cind surorile ei, 
de aceiaş vristă, hrănite mai prost, devin lucrătoare, „neutre”, 
cu organele de reproducere rău dezvoltate. 

Lmucrătoarele, asi mătcile, sint albine de sex femenin ; nu- 


mai că cele dintâi pot depune ouă, cele din urmă nu, în condi- 


țiuni normale. Sexul masculin nu atirnă de calitatea şi cantita- 
tea hranei, ci de altceva. Matca poate depune ouă fecundate ori: 
nelecundate ; din cele dintăi ies regine sau src din aceste 
din urmă ies bărbaţi. 

La furnici şi termite—de care mă voi ocupa In acest ar- 
ticol—sint de asemeni: bărbaţi, regine şi neutri, decit aceşti dim 
urmă sint de mai multe forme, adică în aceste colonii aven un 
polimorfism al neulrilor. Sub forma cea mai simplă şi in mo- 
dul cel mai uşor de remarcat, deosebim lucrătoare şi soldaţi; 


Rx 


Ris 


172 VIATA HOMINEASO A 


deşi intre lucrătoare se pot recunoaște, după funcții și uneori după 
Ansușiri trupești: săpătorii, zidarii, crescătorii de larve, ingrijitorii 
plantelor de cultură, ai animalelor domestice, ete. 

Se pune intrebarea: Cum determină crescătoarele de larve 
evoluția acestora In cutare sau cutare sens, pentru cutare sau cu- 
tare castă ? 

Chestiunea e cu at mai importantă, cu cit, pentru furnici 
cel puțin, s'a dovedit, --din studiul faunei chiblibarului,—că in 
terțiar nu erau așa de mari variaţiuni de forme, că, adică, polimor- 
fismul neutrilor e o achiziție recentă în viața socială a furnicilor. 

Studiul vieții sociale a furnicilor şi termitelor în colonii 
mari, deplin dezvoltate, prezintă dificultăţi de neinvins, incit ches- 
tiunea determinării formei individuale, prin variaţia de hrană, ar 
fi rămas nerezolvită, dacă nu s'ar D întrebuințat o melodă specială, 

Această metodă constă în a urmări o regină fecundată şi 
izolată, decind își caută Jocul să pună bazele altei colonii, pină 
cind colonia dobincdeşte toate elementele de care are nevoe, A- 
ceastă metodă fu suggerată de observațiuniie făcute asupra vie- 
ţii sociale a viespelor şi în particular a viespelor mari, a gărgău- 
nilor (Fespa crabro) 

Coloniile de gărgăuni— care au 200 —300 de indivizi—se 
«distrug toamna, Toţi indivizii pier, afară de femelele lecundale. 
Aceste Işi caută un adăpost şi râmin ascunse pină primăvara 
următoare, Îndată ce timpul se incâlzeşte, femelele ies, iși cau- 
tă un loc potrivit şi cladesc, —dintr'un fel de carton, fabricaţie 
specială, — citeva câmăruțe, celule, In care şi depun celte un cu. 
Avem, prin urmare, un inceput de colonie. Larvele ce ies din 
primele ouă sint hrănite mizerabil şi de aceia râmin mici Şi ne- 
wire. Îndată ce se dezvoltă complect, neutrele, lucrătoarele, a- 
deargă după hrană, se ocupă de clădirea fagurilor de carton, in- 
grijesc de creşterea puilor ce se nasc treptat-treptat. Acești pui, 
mai bine brâniţi, cresc mai mari, dar rămin tot neutri. Cu cit nu- 
mărul lucrătoarelor din colonie sporeşte, cu atit larvele sint hră- 
nite mai bine şi in cursul verii apar chiar indivizi cu organele 
sexuale bine dezvoltate şi pot depune ouă. Din aceste ouă nu 
ies decit bărbaţi, care vor fecunda mai apoi femelele, Spre toam- 
nă— după ce femelele au fost fecundate — viesparul se distruge şi 
rămin viitoarele fondatoare de colonii nouă. 

Cercetările anatomice dovedesc că dezvoltarea organelor 
sexuale merge paralel cu belşuuul de hrană; că între primele 


DIN LUMEA FURNICILOR 173- 
neutre, apărute primăvara, și femelele ce apar spre toamnă, sint 
treceri nesimţite. 


Sa urmârim acum rezultatele dobindite în privința rolului: 
regimului alimentar la furnici, 

E lucru cunoscut că unele furnici fac mușuroae, sâpind în 
sol şi urcind ţărina la suprafața pămintului. Galeriile, săpate şi 
aranjate cu un adevărat geniu arhitectonic, sint diferite, ca for- 
me, după necesităţile coloniei. Alle furnici scobesc în lemn mii 
şi mii de galerii şi camere, destirate creşterii larvelor sau in- 
prămădirii de provizii, etc, 

Bărbaţii şi femelele au, în deobşte, aripi ; neutrii n'au nici- 
odată aripi. Intre femele şi intre neutri se poate observa un po- 
limorfism interesant, 

Sint specii de furnici la care femelele nu diferă de lucră- 
toare, de neutri, decit prin o dezvoltare mai mare a ochilor şi 
mai ales prin forma şi mărimea toracelui şi abdomenului. Tora- 
cele e mai mare la femele, pentru că in el sint muşchii necesari 
mișcării aripelor, iar in abdomen sint organele de reproducere. 
Există, insă, femele fară aripi, şi in acest caz diferența, intre ele 
ai lucrătoare, se remarcă numai prin mărimea abdomenului. Sint, 
In schimb, alte furnici, la care reginele (femelele) se deosebesc 
aşa de pronunţat de lucrătoare, incit e foarte greu să se stabi- 
lească strinsa lor inrudire. Mai înainte,--cind cunoștințele asupra 
dimortismului reginelor erau şi mai puține,— lucrătoarele şi Ie- 
melele din aceiaşi colonie erau considerate ca genuri diferite, 

Polimorlismul e ai mai interesant In casta neutrilor. Se 
deosebesc, la diferite specii de furnici, adevărate subcaste, unite 
sau nu între ele prin intermediari. Astfel, se pot deosebi: lucră- 
toare mici și lucrătoare mari sau „soldaţi“, care diferă nu nu- 
mai prin talia lor uriaşă, dar şi prin mărimea capului, Dar ală- 
turi de giganți nu lipsesc adeseori şi pigmeii, care au, de sigur, 
un rol util in colonie şi nu vor fi servind pentru distracţia cas- 
telor mai... nobile, 

La fiecare castă şi subcastă forma corpului şi a diferitelor 
sale părți corespund unor anumite funcțiuni sociale, Deşi lucrul 
c foarte interesant, nu voi cita decit o singură formă de soldat, 
forma de gardian. La unele lurnici, trâăitoare în lemn, sint sol- 
daţi care au capul mare, cilindric, puţin mai subțire la frunte, 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


Acest cap aşa de mare servește ca... dop. In adevăr, toată slujba 
acestor indivizi este să stea pe la găurile prin care galeriile co- 
munică cu exteriorul şi să astupe acele găuri cu capul lor Er 
lindric. Un arhitect din colonie ştie, probabil, perfect circonterința 
capului soldaţilor de gardă, câci găurile sint tocmai atit de mari 
cit dopurile—capetele gardianilor. Cind o furnică vine de afară, 
soldatul se dă cițiva paşi Indărăt, unde-i galeria mai largă, şi 
face loc lucrătoarei. Imediat ce aceasta a trecut, gardianul işi 
reja postul in primire. 

La albine am văzut cum hrana determină forma. Acolo lu- 
crul e simplu. La furnici, insă, lucrul e prea complicat, incit, 
pină acum, nu putem da un răspuns definitiv. După toate pro- 
babilităţile, furnicile care ingrijesc de creşterea larvelor propor- 
ționează citimea şi calitatea hranei și au, desigur, o artă extra- 
ordinară In a crește puii și a-i destina cutărei sau cutărei cu- 
riere. Cetitorul nu va fi uitat că strămoșii furnicilor actuale, tur- 
nicile din terțiar, aveau un polimorfism aşa de interesant, şi 
va trage din această cunoștință concluziunile fireşti. i 

Dacă problema determinării lormei nu e deplin rezolvită, 
ea nu va rămine multă vreme în starea în care e astăzi, pentru- 
că cercetările, după metoda de care am vorbit mai sus, se tn- 
mulțesc şi primele rezultate sint foarte importante, 

Studiile recente au stabilit mai Intâi două lapte, care tre- 
bue menționate chiar dela inceput: s ! 

1. Ca femelele träesc nu o vară, cum se credea, ci, uneori, 
20 de ani. Lucrătoarele trăesc și ele cițiva ani; 

3, Femelele fecundate rezistă foarte mult la foame. Dacă au 
umiditatea necesară, ele rabdă mai multe luni de foame şi hră- 
nesc larvele cu ouâle lor, Acest din urmă fapt e de o impor- 
tanță enormă, el explică cum este posibil ca o femelă singură, 
izolată, să pună bazele unei colonii nouă. 

Rezistența la foame se datoreşte unor rezerve alimentare. 
În abdomenul voluminos al femelelor sint două grămăgioare de 
grăsime, două corpuri adipoase, cum se găsesc la larvele de in- 
secte și în particular în starea lor de mumie, de pupă sau cri- 
salidă, cind nu se hrănesc, dar au nevoe de rezerve considera- 
bile pentru organele care se formează din nou. Tot ca rezerve 
alimentare mai servesc furnicilor femele și organele devenite 
inutile prin lipsa de funcțiune; aşa sint muşchii puternici 
care au servit la zbor. Cercetările histologice au stabilit fazele 


DIN LUMEA FURNICILOR 175 


de dezorganizare a ucestor muşchi şi modul cum ei servesc la 
nutrirea generală a femelei şi indirect a progeniturii sale. 

Cunoscind aceste fapte, să urmărim primele lucrări ale tur- 
nicilor femele. Se ştie că femelele aripate, care se lasă la pä- 
mint după zborul de nuntă, pierd aripele şi incep a râtăci, cău- 
tindu-şi un loc potrivit. Cind l-au aflat, işi fac una sau citeva ga- 
derii și le inchid orice comunicație cu exterio-ul, Furnica, astfel 
sechestrată, incepe a îngriji de inmulțire. Depune un număr 
mare de ouă. Din aceste, clleva se vor dezvolta şi vor da larve, 
celelalte, care n'au apucat a se dezvolta, vor servi ca hrană lar- 
velor. Fabrica de ouă luncţioneară necontenit, furnica consumă 
mereu din rezervele sale alimentare, dar in curind nu mai este 
singură. Un număr însemnat de lucrătoare devin adulte şi incep 
a lua pe sama lor grijile coloniei, şi polimorfismul lucrâtoarelor 
şi apariţia soldaţilor se face pe măsură ce regimul alimentar 
variază. 

Nu toate furnicile iși hrânesc insă prima serie de larve cu 
ouăle lor, Așa, de exemplu, lurnicile Sanba (Atta) din America 
Meridională, —lurnici cultivatoare de ciuperci, — hrănesc primele 
larve cu cea dintâi recoltă de ciuperci, recoltă pregătită chiar de fe- 
mela fecundatā. Ea duce cu sine, atunci cind pleacă să fondeze o 
nouă colonie, și o bucăţică din miceliul ciupercii, şi din primul 
moment al instalării incepe și cultura. Dar ciuperca nu se dez- 
voltă decit pe locuri ingrăşate : femela ingraşă terenul cu pro- 
priile ei excremente. După ce lucrătoarele au ieșit, aduc, insă, bu- 
cățele de lrunză, pe care le pun la putrezit spre a face gunoiul 
necesar. 

Nimic mai interesant decit a privi o armată de lucrătoare, 
cind vine dela recolta de frunze, Fiecare are bucata de irunză 
intre lălci și o ţine ridicată drept in sus, ca pe un steag, „Cind 
pe un lor mai ridicat, spune Bates, cuprind cu privirea drumul 
mare, pe care inaintează aceste milioane de bestiole in masă 
compactă, cu stindardele lor verzi pe cap, mi se pare că vâd un 
bălaur uriaș, ce se tirăşte agale pe påmint; şi acest tablou, care 
se desface pe fondul gâlbui al locului, este cu atit mai viu, cu 
cit toate drapelele sint agitate de uşoare ondulațiuni“. 

Cind In furnicarul cel nou numărul lucrătoarelor sporeşte, 
ciuperca se dezvoltă şi ea repede și larvele au hrană mai din 


belșug și desigur mai variată, incit şi lormele coloniale devin 
mai lelurite. - 


176 VIATA ROMINEASCA 

Dar, cercetind felul cum furnicile pun temelia societăților 
novă, naturaliştii au descoperit că nu toate furnicile imping spi- 
ritul de sacrificiu şi prevedere aşa de departe, ca cele citate mai 
sus. Unele işi lac culcușul in apropiere de colonia-mamă; ele 
au chiar oarecare galerii prin care locuinţa cea nouă comunică 
cu cea veche, dela care imprumută desigur hrană şi un număr 
mic de lucrătoare. Alieie procedează In felul primilor locuitori 
ai Romei: lură... Sabinele, adică un număr de larve şi nimfe 
dela alte muşuroae, care, dacă nu vor spori direct colonia ca 
strămoaşele noastre, vor contribui insă indirect, aducind hrană 
larvelor ce se vor naşte din ouăle fondatoarei coloniei. 

Sint, apoi, şi furnici care cuceresc prin vicleșug un popor, 
pe care-l exploatează în profitul descendenței lor, Aceste își dau 
osteneala să capete încrederea unor trădători ai coloniei, care, 
din prostie probabil, primesc femela străină, o ingrijesc dindu-i 
toată atențiunea pe care o merită o regină. Cind femela venetică 
a căpătat simpatiile unei Där din colonie, ca incepe a-și curâţi 
drumul câtre tron, ucizind femeile de baștină. Cind nu mai rä- 
mine nici una din rivale, atunci incepe ea să ouă; poporul de 
furnici D creşte larvele şi incet-incet un popor nou va substi- 
tui pe cel vechiu. 

ln slirşit, sint şi furnici care, ajungind să [ie hrânite de co- 
lonii străine, se lenevesc, pierd putinţa de a mai îngriji de ne- 


voile coloniei. Femela bine hrănită depune ouă nu prea nume- ` 


roase, Larvele ce ies din aceste ouă sint bine hrânite şi de- 
vin toate regine, toate in măsură să depună ouă. Aceste regint, 
incapabile să lucreze ceva pentru colonie, träesc ca parazite citā 
vreme colonia e pulernică. Dar furnicile harnice Incep a se tot 


impuţina prin bătrinețe şi moarte, şi atunci intreaga colonie se 


dezorganizează. 

Dacă ne-am aminti din nou de furnicile depe vremea de- 
punerii chihlibarului, am putea spune: „Socictăţile de furnici, 
după ce au atins un grad insemnat de prosperitate, prin dife- 
renjiarea lor în caste şi prin o putere minunată de înțelegere a 
condiţiunilor de traiu, degenerează — In citeva specii—şi cad pină 
la parazilism t)“. 

* 

Termitele, numite furnici albe, sint insecte ce locuese în 

regiuni calde. Toate evită lumina, lucrind mai ales în lemn sau 


1) C. Emery, Il polinorfismo e la londazione delle società nogli insetti- 


ER — n... WE d P 1.” TT web ”.  —-" wg 


DIN LUMEA FURNICILOR... 477 


în pămint, aşa că primele lucrări sint foarte greu de urmărit, 
cercetătorul neavind nici o indicație asupra locului unde in- 
cepe lucrarea, —Termitele nu aparțin aceluiași grup de insecte 
cărui aparţin furnicile şi albinele ; ele sint insecte mai inferioare, 
avind metamorfozele mult mai simple; larvele abia ieşite din 
ou au aspectul părinților, cu mici deosebiri. 

Termitele sint foarte interesante din mai multe puncte de 
vedere: 1° prin polimortismul colonial, mai complicat chiar ca 
al furnicilor ` 20 prin clădirile enorme pe care le fac unele s 
cii; 3% prin moravurile lor, războinice uneori. S 

Dacă despre moravurile furnicilor—insecte mai cunoscute — 
ard es prea st: cu privire la ceia ce putea contribui la lu- 

i de GER Ke > > 
zeama ar, d moravurile și locuinţile termitelor voi 

1. La termite se prezintă cazul interesant că „neutrii* sint de 
ambele sexe, adică sint şi bărbaţi și femei la care nu sau dez- 
volat organele de reproducere. Intro colonie de termite se deo- 
sebesc, pe lingă un rege (bărbat) și o regină (femelă) mai multe 
Iecrătoare— bărbaţi şi femei, mari şi mici. — Acest popor de mi- 
loane de lucrătoare şi soldaţi e descendența regelui și a reginei, 


Fig. 1. Termite. Patru frati, dar ce deosebiri ! ] 

bărbat: : merătoare ; b, ` 

e t; sus e regina plină cu SS: (Toate figurile în Langg x 
Soe | 


Regele e mai mare decit neutrii, are aripi citeva ore din tinereţa 
ne SEN e cam tot atit de mare şi a avut și ea aripi scurt 
mp; a pierdut aripile înnainte de a-şi alege o locui i 
de a fi lecundată. i: RAN 


178 VIAŢA ROMINEASCA 
Se i iii 


— 


După ce se clădesc câteva camere de locuit, regina şi regele 
sint închişi, pe viață, Intro cameră mare, vastă, centrală, cu 
multe uşi, dar așa de inguste, incit regina nu va mai putea tre- 
ce printre ele odată ce va D fecundată. După fecundaţie regina 
se deformează cu totul: capul şi pieptul râmin tot mici, pe- 
cind pintecele se umilă şi devine enorm, cit un castravecior, 
De aici înnainte femela mai nu se mai poale mişca; hrana i-o 
aduc lucrătoarele şi tot rolul ei se reduce să fabrice ouă: mii 
şi milioane de ouă, pe care lucrătoarele le apucă şi le duc în ca- 
mare speciale de clocire. 

2. Muşuroiul unor termite e o movilă de pămini de vre-o 
5—6 metri innălțime, dar nu e ca o Ap sau un stog regulat, 
i cu multe turnuri și turnulețe. Toată movila e străbătută de 
sute şi mii de camere, cå- 
mâăruțe, coridoare, etc, etc., 
de care figura alăturată a- 
bia ne poate da o idee.- 
Deşi gâurită, această movi- 
lā de păminte foarte rezis- 
tentă. Nu rare ori, pe o a- 
semenea clădire, stă de stra- 
jā vre-un bivol—speţa lo- 
cală—care e Insărcinat, de 
turma din care face parte, 
să iscodească imprejurimile. 
Cu toată greutatea sa, bivo- 


Fig. 2. Dee ierg cker ar lul nu strică nimic. A stri- 
le termito ură mult mai simplă dec ` E 
E rele R, loja regală; s, celule Cao clădire de termite nu 


de serviciu. e lucru uşor. Mormanul clă- 
, dit de aceste furnici albe, din pămint amestecat cu balete lor 
cleioase, e tot așa de tare cao clădire de cărămidă, Trebue mun- 
că pentru a tāia o termilieră şi a cerceta conţinutul ei interior, 
Făcind o comparație între proporțiunea care există între un 
muşuroi de termite şi talia unei lucrătoare și intre talia unui om 
şi turnul lui Babel, piramida lui Cheops sau vre-un sgirie-no» 
uri din America, vom rāmine ruşinați de neputința noastră. 
Dacă omul ar vroi să facă vre-un monument, așa ca pro- 
porția intre el şi mărimea sa să fie ca proporția între termitieră 
şi termită, atunci ar trebui să faca o clădiere cam cit Ceahlăul: 
de peste 1600 metri innâlţime și cu o circonierință cam tot cita 
masivului de lingă Durău. 


c 


DIN LUMEA FURNICILOR... 179 


3. Moravurile termitelor variază dela o specie la alta. Mai 
toate sint îndrăzneţe, viteze. Dintre cele mai de remarcat prin 
vitejia lor sint fermitele războinice (Termes belicosus). Aceste 
locuesc prin Abisinia și Africa Orientală. Ele fac clădiri foarte 
mari și solide. In colonie eo neintreruptă activitate, ca intr'un stup 
de albine. Singuri soldaţii stau de obiceiu leneşi, nu fac nimic, 
poate că nici nu petrec. În timp de primejdie plătesc, insă, cu 
ființa lor : mor fără regret, pentru salvarea coloniei. La primele 
lovituri de cazma,—spune un naturalist, — lovituri prin care se 
sparg citeva galerii din mușşuroiu, se văd alergind sentinelele cele 
mai din apropiere, Se dă alarma. In curind toată colonia e in cu- 
rent cu situația. Combatanţii apar la spârtură, mişcă în toate Gär. 
Die capul lor mare, deschid și inchid cu sgomot cleştele — fălcile 
—şi apucă ce intilnesc, Dacă au prins ceva în cleşte nu dau 
drumul, decit atunci cind s'a stins orice licărire de viaţă din tru- 
pul lor. Le poţi rupe membrele, le tai corpul în bucățele; citā 
vreme mai sint muşchi, în legătură cu fălcile, care n'au murit, 
fălcile rămin incleştate, Dacă un soldat apucă mina sau picio- 
rul săpătorului, singele țișnește indată. Din mușcătura provoca- 
tă de fiecare soldat curge ceva mai mult singe decit volumul 
mușşcătorului. Dar nu numai scurgerea de singe, care-i destul 
de importantă cind apucă zeci şi sute de termite, ci durerile 
mari, provocate de muşcături, sint cele mai supărătoare, Indige- 
nii, care umblă fără haine şi încălțăminte, sint curind puși pe fu- 
ză de termitele viteze, iar Europenii nu scapă lără să capete mul- 
te râni şi fără să piardă destul singe, 

După această scurtă digresiune să ne intoarcem la subiect, 
şi anume să vedem cum se pun bazele coloniilor nouă şi cum 
se provoacă oarecare mudilicări in indivizi în raport cu regimul 
alimentar, Depe acum trebue să spun, insă, că asupra ultimei 
chestiuni avem puține date precise, 

Calonii nouă de termite încep a se lace înnainte de sezonul 
ploilor. Spre acest sezon ies larve ce capâtă curind aripi şi, f- 
indcă nu pot sbura bine, pindesc o sară cind e vint şi atunci 
ies din colonii, milioane, Cr mişcările aripelor, şi mai ales cu 
puterea vintului, termitele aripate sint împrăștiate la depărtări nu 
prea mari. Acesta nu e un sbor nupțial, cum ela albine şi fur- 
nici, căci termitele aripate nau ajuns incă la maturitate sexu- 
alā, ci o simplă imprăştiere. 

Viaţa aeriană a termitelor e de scurtă durată. După citeva 
ore dela ieșirea din colonie, aripele se vestejesc şi toate termi- 


150 VIAȚA ROMINEASCA 

tele cad la pămint. A doua zi pămintul e acoperit de milioane 
de nenorociţi, care, incapabili să lugă, cad prada animalelor şi 
mai ales a omului mincător de furnici. Acesta așteaptă cu ne- 
răbdare momentul roirii termitierelor, spre a face recolta de fur- 
nici albe, Puţine termite scapă totuşi de masacru; mai ales 
cele care au fost întilnite de soldaţi şi lucrătoare ce ies şi ele 
in număr mare din colonie. Termitele sexuale se adună perechi; 
o femelă şi un bărbat, ce se recunose mai mult după chipul cum 
merg : femela innainte, bărbatul imediat după ea. Sub protecția 
lucrătoarelor și soldaților diferitele perechi iși aleg cite un loc 
anumit şi pun bazele coloniilor nouă. 

Chiar dela început, cum vedem, în colonia de termite sint 
lucrătoare și crescătoare de pui, deaceia hrana e şi mai abun- 
dentă și mai variată. Larvele de termite se hrănesc cu tot Felul 
de substanțe animale sau vegetale, dar mai ales cu lemn măci- 
nat. Ele minincă şi saliva termitelor mai bâtrine şi excremen- 
tele altor termite și conținutul intestinal al altor. In sfirşit, unele 
termite sint cultivatoare de ciuperci, în care caz hrana principală 
e acest vegetal 

Cu asemenea hrană variată nu e de mirare să găsim, chiar 
în termitiera nouă, o mare variație de lucrătoare şi soldaţi. 

Intrucit și cum influențează regimul alimentar, am spus că 
se știe prea puţin. Dar observaţiunile făcute asupra termitelor 
in care viaţa socială ai polimortismul nu e aşa complicat, au 
adus oarecare lămuriri, Astfel zoologul Grassi a cules informa- 
țiuni foarte interesante dela specia Calotermes flavicolis din lta- 
lia. Aceste termite işi hrănesc larvele nou născute cu salivă. 
Apoi, după ce au ajuns o talie oarecare, adoptă un regim mixt, 
adăugind regimului cu salivă nutrirea cu conținutul intestinal al 
altor termite. Se cunoaște regimul alimentar la care sint supuse, 
în acest caz, larvele, după aspeclul intestinului. Intestinul lor 
apare atunci ca o pată închisă, care se vede prin pereții subțiri 
ai abdomenului. Observind la microscop conţinutul intestinal, 
Grassi a găsit un număr de flagelați foarte curioși. 

Se întimplă că in colonie a pierit, prin un accident, regele 
sau regina, sau ambii. Trebue, firește, înlocuiți imediat. Un nu- 
măr oarecare de larve, a căror dezvoltare e cam înnaintată, sint 
supuse la regimul salivei, excluziv, Acest regim are ca efect 
dispariția paraziților intestinali şi dezvoltarea repede a corpului şi 
a organelor sexuale, in particular. Sexul Insă e determinat chiar 
la larve, cum am spus și mai sus, 


DIN LUMEA FURNICILOAR.. 18t 


S'a mai dovedit că și ciupercile au un rol in determinarea 
formei individuale.  Lucrătoarele şi soldații adulți nu minincă 
ciuperci ` hrana cu ciuperci e rezervată reproducătorilor, larvelor 
mici şi larvelor mai mari (nimielor), 

Saliva şi ciupercile sint alimentele «uaternare (azotoase); 
lemnul şi conţinutul intestinal sint materii mai puţin nutritoare. 
Combinind iscusit cele două regimuri, termitele pot favoriza, pro- 
babil după voință, unul sau altul din sistemele de organe; pot 
obține dezvoltarea soldaților mai mari ori mai mici, sau a lu- 
crătoarelor cu diversele lor forme, precum și dezvoltarea indivi- 
zilor aripaţi : bărbaţi şi femei. 

E foarte probabil că lucrările lui Grassi şi a celorlalți zoo- 
logi, care S'au ocupat cu chestiunea, vor provoca cercetări nouă, 
care vor clarifica in amănunte rolul regimului alimentar in de- 
terminarea formei individuale la insectele coloniale. E foarte 
posibil ca asemenea cercetări să contribue la explicarea şi a altor 
fenomene din biologia reproducerii, 

Din expunerea făcută asupra rezultatelor dobindite din cer- 
cetările şi experiențele de pină acum, cetitorul işi va fi format, 
sper, părerea că regimul alimentar joacă un rol covărşitor In 
destinul fiecărui individ al societăţilor de insecte şi că insectele 
însărcinate cu hrana puilor posedă secretul de a varia acest re- 
gim, după nevoile sociale. Sprijinindu-ne pe aceste fapte pozi- 
tive şi pe studiile poleontologice ale faunei chihlibarului putem 
admite, ca foarte plauzibilă, ipoteza că; insectele sociale lucrea- 
ză in mod conștient, cunosc, în toate amănuntele, combinaţiile 
de alimente, care vor provoca o formă colonială sau alta, şi— 
ceia ce ni se pare mai important— această pricepere e o achizi- 
He recentă in viața insectelor sociale, e o dovadă de evoluția 
lor intelectuală şi socială, 


T. A. Bădărău. 


PN i EE 


Sora lrina 


I 


Jalnic toaca ttngue prin noapte 

Veste dind că-i ruga de utrenu... 

Şi în şir, cum filie vedenii ` 
Trec sub lună Maici în lungi vestminte ; 
Intră 'n bolți, pe rind, 

Mut ingenuchiind 

Sub intunecimi de arcuri sfinte. 


Naltā, sub cununa ce i-o pune 
Candela de sus cu raza-i sfintă, 
Stă doar Sora tinără ce cintă, 
Sta lăstarul cel de neam, lrina— 
Crinul scump și rar, 

Jertia pe-un altar— 


Crin ceresc ce-și cintă 'n nopţi lumina!... 


S'a născul din rugă la icoane, 
Prunc tirziu, bătrinului Vel-Vornic ; 
EL cu gind spre cele sfinte dornic, 
Cald prinos a dus-o mânăstirii— 
— Datină demult, 

Spin uitat nesmult 

Din cununa cea de fori a Firii... 


SORA IRINA 


Și 'nnoi tot schitul şi-i trimese 
Danii,—scumpe chipuri şi potire, 
Cruci bătute 'n aur și zamiire, 

Şi, —ca vrednic să le 'ncheie lanţul, — 
Azi sosi poltit 

Zogravul vestit, 

Soare tinăr ce-a uimit Byzanţul. 


A intrat şi el de-o clipă, eată-l,— 
Nalt şi mut In sumbra lui hlamidă, 
Ochii-i sorb, din umbra de firidă, 
Îngerul ce cîntă "nm raze sfinte, — 
Vrajă-i, ori e vis ?— 

Cerul stă deschis ?— 

Imnul biblic el şi-aduce-aminte : 


«..„Cine eşti, ce te arăţi ca zorii 

5i aleasă ca lumina lunii? 

Rază din cununa albiciunii 

Cintec ce spre cer te sui, uşoară 

Ca un fum de nard 

Ca tămii ce ard»— 

— Da, en veci-visata lui—« Fecioară»?! 


Dar Irina tot mai dornic nalță 
Gene n tremur spre cerescul mire, 
Glasu-i e-o mireasmă de jertfire 

Și cu-aşa duioasă feciorie 

Cintu-i creşte 'n sus— 

— «Tie doar, Isus...» 

Şi se 'nchinâ—eTie, Doamne, Dei 


— „Slint Logodnic palid, nu ne-o cere! 
Nu destă rânite mtini din cuie 

Ca pe crinii păminteşti să puje 
Picurări de 'nsingerată rouă! 

Ține larg şi sfint 

Braţe 'ntinse 'n vint 

Să vestească 'n lume: Pace vouă! 


VIAȚA ROMINEASCA 


„Ai iubit și-ai fost iubit: ajunge— 

lartă blind ce Dau greşit strămoșii, — 
lartă !— pentru calzii, durerogii 

Ochi ce te-au iubit—mai ţii tu minte ?— 
Ochii çelor trei 

Plinse, dulci femei 

Ce-au venit cu miruri la morminte !... 


„Pe surisul veșnic, ce din cruce 
L-ai suris Mariei din Magdala, 

Jur, Isus, că mi-ar fi dulce fala 
Spini să 'ndur şi crucea răstignirii— 
De-aș putea, murind, 

Umbrei dulci să-i prind 

Nimb de veci din slava nemuririi !...* 


„„.Dar prelung porni din umbre ison, 
Surd un vaer gol prin bolți innoată, 
Şi, cum freamătă pădurea toată 

De fiorul nevăzutei toamne, 

Plinge psalmul lor, 

Cald-tremurătar, 


Lung prin noapte: —eȚie,—ţie, Doamne...» 


I 


Seninul scinteie "np fereasträ— 
Şi-aruncă furnicări de vieți 
În lumile de frumuseți 
Ce "mie mina lui măiastră 
Pe bolta sfintā şi 'n pereți... 
În față-i, şade zimbitoare 
Irina, —singura oglindă 
Din chipul cărei stă să prindă 
Neindoioasele resiringeri 
A tot ce-i bun de pus în Îngeri 
Şi "np ochi de Preciste-Fecioare,— 
Căci nu-i in ea nimic ce moare. 


SORA IRINA 


HI pare-un tinâr Dumnezeu 

Chemind din ochii ei mereu, 

Ca dintr'o rodnică vecie, 

Dorminde lumi ce vor să fie. 

Şi cine ştie, cine ştie, 

Din sufleteștile-i tăceri 

Ce nevisale primăveri 

Va ști puternicul să cheme !— 

Ea stă uimită şi se teme. 
Ades, el conteneşte sporul 

Ce naşte gindul lui trulaș, 

Și merg de vorbă la olaltă 

Prin răcoros-aromitorul 

Brădet al codrului doinaş. 

Umbroşii brazi iși bat aripa, 

Şi păsări cintă 'n slava “naltă, 

Şi ce bogată 'n viață-i clipa! 

El ti arată "n jur risipa 

Atitor bucurii curate; 

Ea 'şi ține inima ce bate,— 

Şi "n calde graiuri turburate 

Ea 'ncearcă gindul lui să 'ndrume 

Spre-o altă, ne'ntinată lume 

—Ce "n cărți doar' are adumbrire! 

Cu crini ce nu ştiu veştejire.. : 


— „În vis, mă turbură de-o vreme 
Povestea dulcei mucenice 

Pe-al cărei nume sfint, — Irina, — 
Nevrednică mă simt a-mi zice. 


„În leagăn de 'mpăraţi crescută, 
Din neam pâgin, jertiind la zei, 
Strălumină la chip şi minte 
Din şirul semenelor ei. 


„Dar tatăl îi zidi în piatră, 

Şi daurit şi 'n multe fețe, 

Un turn de stele,-—să petreacă 
De cer aproape și să 'nveţe. 


VIAȚA RONINEASCA 


„Urca de-i tilcuia stihia 

Un vraciu, de stele cetitor, 
Un zodiaș bătrin,—dar tainic 
În Domnul mărturisitor. 


„Ştia descetlui și visul 

Și rost adine din el să 'nchege— 
Ori Domnul l-a sortit anume 

Un vis Domniței să-i deslege... 


„Că vezi, i s'arātā prin noapte 
Un porumbel că intră lin 

Şi pune pe tipsia scumpă 

O verde mladă de măslin ;— 


„Şi mai veni un vultur falnic 
Sburind cu filfiiri uşoare 

Şi puse pe tipsia scumpă 
Cununi cu flori strălucitoare; — 


„Şi mai veni un corb şi puse 
Un șarpe 'n scumpa ei tipsie... 
Cu țipăt se trezi copila 
Şi zise vraciului să vie— 


„Să n'o mai spun,— i-o ştii povestea, — 
Dar am așa, păreri nebune 

Că minunatul vis incearcă 

Și "n traiul meu cuvint a spune... 


„Au nu-mi aduse porumbelul 
Mlădița verde de măslin 

Cind Domnul mi-a trimes solia 
În umbra păcii să mă 'nchin? 


SORA IRINA 157 


„Şi vulturul cu sborul fainic, 
În semuirea mea, aş zice, 

E gindul tău trufaş ce ştie 
Prin slavă drumuri să despice; 


„Cu sfintul dar ce-ai smuls din ceruri 
Ai vrut prin noaptea mea să treci, 

Pe umbra unci + de-o clipă 

Să pui cununi cu flori de veci! 


-Dar ce vrea negrul corb să fie ?— 

Nici șarpe nu ştiu ce menește... OO 
O, dă-mi vre-un semn, vre-un sprijin minţii, 
Mă tem aşa copilăreșie |*— 


«. Sint vraciu, dar nu albit de vremuri 
Și nu demult tilcuitor—- 

Şi stele știu ceti și vise 

Abea din cerul ochilor. 


«Dar cred, că nici măslinul rodnic, 
Nici păsărica drăgostirii, ` i 

Nu pot fi soli trimeşi să-ţi schimbe 
În criptă--raiul cald al Firii. 


«Ci şerpi şi corbi, năluci şi spaime, 
Alungă-le 'n pustiu și 'n noapte,— 
şi-ascultă ruga de 'nflorire 

de 'ngină 'n vis pădurea np şoapte— 


«Cu ce adinci dorinți setoase 

Fa cheamă valul plin din stincă!— 
Nestins sărut ce bea din soare 
Oitind spre cer eternu-i „Incă“! 


VIAȚA RONINEASCA 


«Isvorul, ce se 'nchide 'n cremeni 
Şi nu-şi dă vieţii unda vie, 

Sub codri morţi—el insuși moare 
Sorbit de propria-i pustie. 


«Şi mute cremeni spun Cuvintul 
— Duiosul, veșnicul, Inaltul 1— 
Ca bunul vieţii se sporește 

Prin jertia de-a iubi pe altul. 


«Cit arde 'mpărăţia razei 
lubirea-i singura credință — 

Şi 'n om, în flori, în stinci suride 
Treimea-i cea de o fiinţă, 


«Zici inimii să nu iubească — 
Întii zi-i rodnicului soare 

Să nu arunce larg prin lume 
Și 'n tine caldele-i isvoare—; 


«Să taie firele luminii 

Ce torc bujorilor vestmintul, 

Şi fes cintarea "p pieptul mierlei, 
Şi 'n valul mării pun avintul :— 


«Şi, cind din mreji ce-l chiamă veșnic, 
Pămintul o să-l faci să saie 

Desprins din frinele iubirii 

Și-a sărutării de văpaie, 


«Cind n'o mai arde 'n nici o rază 
Puterea dornicului „Vino!“ 
Atunci vei stinge şi sărutul 
Ce-l pun pe ochii tăi, Irino !...»-— 


SORA IRINA 


„„Şi-o "nvălue "np fior de brațe— 
E-o clipă îără de hotare— 
Sărutul lor e sfint şi tainic 
Ca vinul de Cuminecare,.. 


Prin naltul slăvii mii de păsări,— 
Şi codri "o mârmurul de seve,— 
Si undele 'n abisuri— nal 

Un psalm spre Viaţa cea aieve! 


A. Toma 


PT PP rr 


lon Rusu Ungureanu 


Intr'o zi, la o moară din marginea tirgului, am intilnit un 
om cu ciudată îniățișare. Capul lui sămâna cu capetele Chine- 
zilor de pe cutiile de ceai. Aceiaşi ochi mici și oblici, umerii 
obrajilor eat, același fuior de barbă rară, Se vedea a D un om 
năcăjit ` cu obrazul ars, cu o privire trudită. Sumanul şi ițaril 
H erau peteciți, dar curați In cap purta o căciulă albă, cu za- 
gară neagră. Sta liniștit, răzimat de un stilp; parcă se gindea 
la lucruri adinci, Din cind în cind, un gospodar încărca o lopăţică de 
făină din postavă ai se apropia de dinsul. El se indrepta cu 
un zimbet prietinesc, cu citeva cuvinte murmurate, şi aducea 
dela șold în faţă o traistă vristată.  Gospodarul turna făina ; el se 
răzima iar de stilp, cu aeru-i de amărăciune. 

O vreme l-am observat de-aiarä ` apoi m'am Indreplat spre 
el. Cind ma văzut intrind, sa descoperit şi s'a ploconil cu sme- 
renit. Îmi zimbi şi mie ca unui prictin şi aşteptă să-l vorbesc, 

Il intrebai citeva lucruri, De unde e, cum il chiamă. In 
vuetul mori] el se pleca spre urechea mea şi rostea vorbele cu 
greutate, din gitlej. Avea o intonare tristă şi blindă, parcă voia 
să plingă. 

Şi numele-i era curios : loan Rusu Ungureanu! 

«Eù ts din colo, de la munte, depe apa Bistriţei... Is un 
om beteag, îmi zicea el, nu mai pol munci cu palmele... Is be- 
teag în coş. De purtat mă port cu greutate. Şi umblu așa, de 
ici-colo, şi creștinii cei buni mă miluesc... 

— Nevastă, copii, al? 

— Am avut, dar nevasta a murit de mult, de pe cind eram 
om teafăr. lar copiii sau răzlețit prin lume; numai aşa, din cind 
în cind mă intilnesc cu el...» 

Eșirăm afară din vuetul morii. Omul iși acoperi incet, cu 


— Ae, An lf E 


ION RUSU UNGUREANU 1% 


grijă, pletele cărunte. Umbla cu greutate şi zimbea necontenit. 
In faţa soarelui clipi de clteva ori. 

«laca şi siintul soare, zise el; siintul soare niť prietin, el 
totdeauna ne vrea binele...» 

Îl întrebai: 

«Şi cum trăești singur ? 

— Nu trăesc singur, Oamenii cei buni toţi mi-s frați. In- 
tru întrun sat şi mă opresc la poarta unui Romin, O nevastă 
mă vede şi se milostiveşte. Vede că mă port cu greutate şi 
că nu vreau răul nimărui, Nat, omule, zice, un où şi puțin- 
tică făină... De-acolo mă duc în altă parte: găsesc alt suflet 
bun, mă aşez lingă foc şi-mi pregătesc puţinul ce-mi trebue. 
Bogdaproste ! zic; şi de-acolo mă duc la o fintinà. Imi dă şi 
fintina apa, şi eu mă întorc la răsărit și mulțămesc lui Dum- 
nezeu pentru bunătățile lui... 

Eu îs prietinul oamenilor, zise el iar, după puţină tăcere, 
şi cu oarecare taină, Cind ti secetă şi trec numai nouri albi pe 
departe, prin fundurile cerului, vin oamenii la mine şi-mi zic 
așa: Bade loane, moș loane, adu-ți aminte şi de noi, că ne 
trebue ploae. atunci mă duc eu la apa Bistriţei și cad în 
genunchi şi mă rog la Maica-Domnului: Maica-Domnului ! zic, 
Shinta-Nascătoare ! indură-te de noi cel păcătoşi! Desleagă iz- 
voarele cerului! Dă poruncă nourilor să lese ploac... Să curgă 
ploae curată ca apa Bistriţei, că sufăr cimpurile și-s Insetate vi- 
tele... Dach nu ţi-i milă de noi, fie-ţi milă măcar de vitişoarele 
creștinilor...  Ascultă-mă, maică, pe mine păcătosul.— Și Maica- 
Domnului se îndură, mă ascultă și dă ploae. 

Saşa cind se timplă de vin nouri ott şi necuraţi, cu 
ghiață, şi Incep a bate clopote de spaimă, eu iar mă gindesc: 
Cum să se prăpădească așa munca omului, toate ostenelile şi 
lacrimile lul? Şi ştiu vorbe pe care le spun, asupra balaurului 
şi asupra nourilor spurcați, şi se duce piatra pe pustii locuri, şi 
scapă satele creştinilor... De-aceia şi oamenii cari pot munci 

nu mă lasă pe mine, beteagul, şi-mi dă fiecare ce poate și ce-l 
lasă inima...> 

loan Rusu Ungureanu mă invălui Intro privire caldă şi o- 
chif i se umeziră. Oltă apoi, şi se aşeză pe Jan, Vuetul pie- 
trelor, bătaia teicilor, glasul oamenilor umpleau moara. Citeva 
găini ciuguleau de la picioarele noastre grăunțele risipite in bå- 
tătură. In soarele cald de primăvară, loan Rusu închise pleoa- 
pele, apoi pāru a-și aduce aminte de ceva și se intoarse spre 
mine. 


1% VIAȚA ROMINEASCA 
i 


«Azi am intrat in tirg, zise el, m'am dus să văd o prietină 
a mea... Stă aici, în ulița Rădășenilor. Am cunoscut-o de cind 
era numai atita, nici n'ajungea cu capul chimirul oamenilor. Ei, 
pe urmă a crescut, s'a făcut lată mare ṣi s'a dus după un tirgo- 
văţ, care-i slujbaș... Am auzit că tare frumos scrie: are mină 
uşoară... Și mă duc ca s'o văd. Am purtat-o în braţe, sam hră- 
nit-o, și de la grea boală am scâpat-o. Zic: Poate-a pune pri- 
beagului ceva pe un colţ de masă. Da'ea, cind m'a văzut la poartă 
că-i rid cu prietinie, tare s'a mal supărat și nu m'a cunoscut: 
şa prins a ţipa... Eŭ am plecat capul și m'am dus de la poarta 
ci. Ach cițiva ani era fată la noi în sat, Aen era lrumoasă şi 
gătilă: cucoană... și şi-a schimbat căutâtura... Ce să fac? Sintun 
biet sârman, nu m'a cunoscut. M'am intors din drumul men ş'am 
venit la moară aici, unde m'au miluit oamenii cu puțină fărină... 

— Cei ce se ridică de jos asupresc mai tare pe sărmani, 
zisel ep. 

— Asta așa-l, răspunse Ungureanu, suspinind, Asta am bä- 
gato de samă de mult. Eù am apucat vremi mai vechi, Am a- 
pucat vremea cind nu știa nimeni de judecător şi de primar. Ju- 
decata să făcea la curtea bocrească și vechilul era mai mare... 
Șapoi băteau pe oameni pentru datorii și-i judecau ei la curte in 
voia lor,.. 

— Cind a fost asta? Inainte de Cuza? 

— Eï, de mult, dar după ce-a dat Voda-Cuza păminturile... 

— Apoi pe-atunci eran primari şi judecători... 

-— Ea ştia? Eu așa am apucat la noi. C'apoi de pe-atunci 
au prins a se ridica la felurite slujbe dintre al noştri, Şapol mă 
gindesc la vorba dumitale, că ci mal tare ne-aâ fript... Era pri- 
mar unn Jipa şapol mi-a luat biru de două ori, Sa venit ş'a 
treia oară, în puterea nopții.. Eu am indrăznit a spune o vorbă, 
el m'a turnat la pămint cu vătăjeii lui, Și rău man usturat; san 
căutat în ladă și numai vre-o opt franci şi jumătate ap găsit, şi 
Lan luat. Apol de atuncea din bătaia ceia am rămas eu slab de 
piept... 

— Cum se poale una ca asta? Doar nu era țara în pradă, 

— Ei, nu era. Dar ce puteam face? Casa umbla primarele 
cela al nostru Jipa, in puterea nopții, ei implinea oamenii pentru 
datoriile preceptului,.. 

— Noaptea nu-i voe să umble perceptorul, nici să Impli- 
nească.... 

— Ştia, știa, zise cu blindeţe Ungureanu. Am ştiut eu chiar 


10N RUSU-UNGUREANU 198 


atunci, după ce m'a bătut și m'a năcăjit și mi-a luat opt lei și ju- 
mătate... C'apoi s'a timplat atunci mare poznă în satul nostru, 
Mai la vale de mine ședea unu' Gheorghe Ursu, gospodar vred- 
nic, da iute din firea lui. Tot auzea el zvoană prin sat, că țipau 
femeile și copiii. Pune el pe nevastă să inchida ușa, Şi se duce 
Jipa şi la dinsul. Era in puterea nopţii. Pune Jipa mina pe ant 
şi sculură ușa și strigă: Deschideţi, mai! Da" femeia din casă: 
Cine-1? Nu deschid, nu-i bărbatu-mei acasă.—Așa ? şi 'ncepe 
primarele a sudui. Nu-i acasă? Dach nu deschizi, stric ușa. Sa 
plătiți banii birului, că vă ia dracu... Şi poc! in ușă, poc!— 
Atuncea Gheorghe Ursu a eşit in tindă şi a impins pe femee în 
casă. A pus mina pe o sapă, a deschis ușa șa eșit în prag cit 
era de mare şi de voinic. — Care-i mai? Ce bir in pute- 
rea nopții? Ce căutați voi să spargețīi uşile oamenilor? Ce 
căutați pe la neveste?... Da primarele de colo zice: MA! eù îs 
Gheorghe Jipa. Cind a zis vorba asta, Gheorghe Ursu l-a pain 
cu muchea sapei. L-a culcat la pămint. Pe urmă La apucat de 
păr și l-a tras în casă. Vaătăjeii aŭ impuns-o la fugă, Apoi el 
în casă l-a năcăjit o vreme, că cela nici nu se mal putea tinca 
pe picioare de bătut ce era... 
Și cum îi judeca Gheorghe Ursu pe primar, s'a vestit în 
Sat, şi s'a0 strins femeile care aveau bărbaţii la lucru la cimp, 
pe care le prădase Jipa şi le implinise, şi m'am dus şi ea. Şi 
Gheorghe Ursu pusese pe primar pe-un scăunaș și nevasta-i pu- 
sese intr'o strachină niște sarmale ş'alăturea o bucată de māmā- 
ligă, şi gospodarul !l indemna să minince,. Minincă, măi! Da- 
ca-i năvălit în casa mea la vreme de noapte, cată să mininci |— 
Da Jipa era așa de bătut și îngrozit, că nici nu ştia pe ce lume-i 
şi m putea bleşti nici-o vorbă...— Dacă nu mininci, atunci să-mi 
dat, mäi bade! zice Ursu... Dacă nu cet, iți mai daŭ un ro- 
pot de ciomege... Cum știi tu, măi, să viri in boale copiii şi fe- 
meile şi să stilceșii pe cei nevoeşi?... Frate cu noi ești tu, mäi. 
ori dușman?... Şi l-a dăscălit atunci Gheorghe Ursu şi i-a luat 
paralele şi le-a dat inapoi la femei... La scos parale şi din Ciu- 
bote, sa făcut socoteală până 'ntr'un ban... Da ep mă uitam 
şi tot imi ștergeam cu minica o leacă de singe care-mi dădea 
pe nas... și mă gindeam: Cum o indrăznit Gheorghe Ursu sā 
dee in omu' stăpinirii?... Că stăpinirea-l de la Dumnezeù și-i 
cu primejdie dacă te ridici impotriva el... Eu am plecat capul, 
ce să lac? Da' Gheorghe Ursu a făcut o poznă ca aceasta... 
laca așa s'a intimplat, stet oftind Ungureanu. Da' ce ochi 
3 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


avea Gheorghe Ursu şi ce braț de criță!... C'apoi n'a mal tn- 
drăznit primarele să se ridice impotriva lui... En ca omul cel 
slab, m'am lăsat In voia celui tare, sam rămas cel bătut și cel 
horopsit şi cel beteag... lar Gheorghe Ursu bine n'a făcut ce-a 
făcut... 

— De ce n'a făcut bine? 

— Hei... de ce... căci Dumnezeu ne are în grija lul. El 
ne dă ploae, el ne dă și piatră şi seceta. El ne dăboale şioa- 
ment răi, pentru păcatele noastre. Acestea sint orinduiri drepte, 
și trebue să suferim şi să zicem aşa: Asta-l voia lui Dumnezeu 
slintul. 

— Apol tot voia lui Dumnezeu ş'acolo. 

— Unde? 

— Acolo, în sat, cind a întărit el braţul lui Gheorghe Ursu...» 

Ion Rusu Ungureanu se intoarse deodată spre mine cu ochii 
măriți de uimire. Apoi iși scutură incet capul şi oftaă: 

«Ei, nu, asta nu se poate. Dumnezeu ne porunceşte să fim 
blinzi şi să suferim. De ce să ne miniem? Eu nu mă minii. 
„Prietina mea, pe care am crescut-o ş'am apărat-o, m'a alungat 
de la poarta eï și nu m'am supărat; am oltat ei m'am dus. Unii 
m ap lovit; am răbdat şi m'am dus pe drumurile mele... Noi 
sintem ca niște gize, ca nişte pulberi, trebue să ne stringem, să 
tăcem şi să lăsăm să ne poarte vintul, Dumnezeu are grijă şi 
de puțina noastră viaţă şi de hodina noastră cea din urmă... Eù 
aşa mă gindesc in gindul meu şi mă impac, și trec şi eu prin 
lumea asta. Tare-l frumoasă lumea asta a lul Dumnezei, tare-i 
bine să trăești și să te incălzești la sfintul soare... Şi vine un 
creştin şi te miluește, şi altul trece şi-ţi spune o vorbă bună... 
şi toate cite sint rele le uităm...» 

„Omul mei oltă iar. Apoi zimbi cu mare dragoste şi-şi trase 
dinainte traista: un om li aducea o lopâţică de făina. 

«Bogdaproste ! zise beteagul cu blindeţe, — Dumnezeii să-ți 
sporească insutit....» Se inchină spre cel ce-l dăruia, își scoase 
din cap căciula şi-şi făcu cruce. Apoi işi intoarse spre mine 
zimbetul blind şi fața amărită şi grăi: 

«Asta-i mămâliga săracului... Dumnezeu are grijă de noi 
cași de paserile cerului...» 


Mihali Sadoveanu 


Kt de vomissement Impar Ja la boren 
Ma force à me bouabar le nes devami Daer, 


STÉPHANE MALLARMI 


Cind apâru Lumina 'ntāia dată 

Cu 'ntregul ci cortegiu de mistere, 
De sterpe irămintări şi de durere, 

Satan dormea in Pacea 'ntunecată. 


Stridentul sgomot I1 trezi de-odată 
Şi, părăsind adinca lui tăcere, 
Porni să vadă larga 'nvăpăere 
Şi-a Razei sărbătoare minunată. 


Ci iată-l sus, pe culmi de curcubee, 
Privind a suferinței odisee, ` 
Cu ochi ce fulgeră dispreţ și ură. 


Cu pumnii strinşi, statura și-o Inclină, 
Răcnind prin gol ca 'ntr'o detunătură: 
„ÎN jur război pe veci de veci, Lumină!...* 


VIAȚA ROMINEASCA 


In ceasul de-apoi, 


Dies irae, dies illa, 
Solvet saeclum in favilla, 
Teste David cum Sybilla. 


En dacări toată trăinicia Firii 

Şi secolele din Eternitate, 

De strigăte de goarnă, vin, chemate, 
În sus, spre treptele Dumnezeirii. 


Se sguduie amestecul clădirii 

Întregii Lumi. Din bolți intunecate, 
Vin sufletele toate, re'ntrupate, 

Şi trec In sbor spre tronul Mintuiril. 


Născutul din Iosif teslarul, ţine 
În mină cumpăna de Rău şi Bine... 
ŞI-I rindul lui Satan. În neclintire 


Balanța stă; Satan spre Crist zimbeşște ; 
lar Dumnezeu, cu brațu 'ntins, rostește = 
„Pe-acesta... il scutesc de cintărire*.. 


Mihai Codreanu 


Din carnetul unui om de eri 


Bărbaţii uriți şi amorul 


In cel din umă volum (V) de Propos Litieraires, apărut 
de curind, Emile Faguet publică un delicios articol intitulat Qui 
épouser, pe care-l recomand... celor interesați. 

Transcriu următoarele cuvinte : 

„Un fapt foarte cunoscut, foarte constatat, căruia incă nu 
i sa dat o explicaţie multumitoare : Bărbaţii uriți sint foarte iu- 
biți de femei, atit de iubiți, incit cei frumoşi ar deveni geloşi, 
dacă n'ar găsi în fatuitatea lor o răsplată cu totul indestulătoare“. 

„Foarte cunoscut*! „Foarte constatat“!.... 

In adevăr, pentru criticul francez, această fericită soartă a 
bărbaţilor uriţi e in afară de orice îndoială. E o idee la care ei 
ține foarte mult, căci a revenit de citeva ori asupra ei: 

Incă de mult, intrun articol despre Lassalle [Propos Lil. 
teraires, vol. I) Faguet vorbea de „extraordinarul ascendent pe 
care frumuseța fizică il are asupra bărbaților“ şi nu și asupra 
femeilor, „căci, a spune aceasta,—zicea el,—ar fi o mare gre- 
şala“.... 

Acum cifiva ani, în Amours homines de lettres, vorbind 
de iubirea dintre Sainte-Beuve, care era „foarte urit şi timid, din 
cauza asta, cu femeile*, şi dintre d-na Hugo, psicologul francez 
scria aceste cuvinte, prețioase pentru mulți din cetitorii săi, pen- 
tru acei, bine ințeles, pentru care constatarea nu venea prea tirziu : 

„Cei un trăese adesea o bună parte din viață, fără să ştie 

câ bărbaţii vr au prodigioast succese femenine*... 


Dacă acest fapt e sigur,— „foarte cunoscut* şi „foarte con- 
statat*,—atunci cum se explică el? 

Dar mai intăiu, cu toate asigurările lui Faguet, e sigur 
oare acest fapt? 

Că un bărbat urit poate fi iubit (cași o femee urită; mai 
des insă decit o femee urită) nu încape nici o indoiala. O ştie 
toată lumea. 


198 VIATA ROMINEASCA 


Dar Faguet nu spune această banalitate, EI spune cu totul 
altceva. Afirmarea lui vrea să răstoarne credința comună. După 
el, bărbaţii uriți sint mai primejdioşi pentru liniştea femeilor de- 
cit cei frumoși. 

Aşa să fie? 

Nu cumva ceia ce numeşte Faguet un fapt „foarte cunos- 
cut* şi „foarte constatat“ e o generalizare bazată pe observaţii 
greşite ? 

Nu cumva nenumăratele capricii, pe care le inspiră bărba- 
ţii frumoşi, l-au făcut pe Faguet să treacă cu vederea pasiunile 
mari inspirate de aceiași bărbaţi frumoşi ? Nu cumva mulțimea 
capriciilor inspirate de cei frumoşi La impiedecat pe Faguet de 
a vedea pasiunile inspirate de dinşii ? Mai ales că pasiunile, ca 
vinovate, sint țăinuite, pe cind capriciile nu ? Și, pe de altă parte, 
bărbații uriți nepulind inspira și capricii, ci numai pasiuni, —oare 
nu aceste fapte l-au făcut pe Faguet să tragă concluzia greșită 
că: Numai bărbaţii uriți inspiră pasiuni mari, în loc de cea a- 
devărată că: Bărbații vi inspiră numai pasiuni mari ? 

S'ar putea... 
Dar, insiirşit, să admitem câ Faguet are dreptate. 


Atunci care este explicaţia ? 

In ultima sa „versiune“, Faguet dă şi o explicaţie, lat-o: 

După dinsul, „femeia crede că găsește în bărbatul urit o 
siguranță, pe carc n'ar găsi-o aiurea; ea se aşteaptă la o cre- 
dință întemeiată pe modestie și pe recunoștință, lucru în care ea 
nu se înşală; dar sentimentul e cu totul natural“ (adică incon- 
ştient, fără calcul). 

Explicaţia mi se pare greșită. 

Dacă femeia, cum zice Faguel, iubeşte pe un bărbat urit, 
pentru a avea „Siguranța“, atunci, după însuși Faguet, ea „se 
înşală“, atunci „sentimentul ei natural“ o învaţă greşit, căci bär- 
batul urit, fiind prin definiție un provocator de pasiuni mari, el 
nu prezintă nici o „siguranță* pentru viitor... Dacă e vorba de 
siguranță, „sentimentul ci nalural* ar trebui s'o inveţe să iubească 
un bărbat frumos, care prezintă, după Faguet, mai mulți sorți 
de „siguranţă“, 

Numai atunci explicaţia lui Faguet ar fi justă, cind femeia 
Nr. 1 ar avea altă psicologie decit femeile Nr. 2, 3, etc., viitoa- 


rele ispititoare ale bărbatului. £ [Ar trebui ca femeile Nr. 2, 3, 
eic., să nu iubească şi ele, după feoria lui Faguet, pe bărbaţii uriți ! 


Fiindcă în acest momeit-ri'avem altceva mai bun de făcut, 
şi, fiindcă chestiunea poate fi interesantă pentru... unii din ceti- 
torii acestei reviste, să incercâm alte explicaţii. 

Schopenhauer, In Metafizica amorului, spune că femeile iau 
foarte puţin in samă frumuseţa bărbatului, mai ales acea a feței. 
Filozofia populară romină hotărăşte chiar gradul de irumuseţă 
necesară bărbatului : să fie puţin mai frumos decit dracul !... 

Nu ştiu ce anume insușiri cere unui bărbat filozofia popu- 
lară, Probabil că tot aceleași, pe care le cere și Schopenhauer: 
putere; forță musculară, caracter, curaj. 

(Este exclusă urițenia din degenerare. E vorba aici numai 
de cea virilä). 

Aşa dar, după acest vestit teoretician al iubirii, însuşirea 
prin care un bărbat place mai mult este... dar ce-ar putea să 
fie 71... este bărbăfia, care, cu un cuvint mai tecnic, se numeşte 
virilitate, — adică vigoarea, 

„Femeia, dimpotrivă, place prin irumuseță şi prin gingășie. 

Un mare romancier a spus câ „în iubire bărbaţilor le tre- 
buesc forme şi culori; ei vreau imagini. Femeile nu voesce de- 
cit senzații“, 

Formula, oricit de elegantă, e cam brutală și, ca să declin 
orice răspundere, mă grăbesc să denunt numele romancierului. 
E Anatole France. 

Ințeles bine, acest alorism explică pentruce femeia trebue 
să fie frumoasă, iar bărbatul bărbat ! 

In concepția elenică, care a ştiut să simbolizeze atit de 
perlect lucrurile naturii, nimfele erau idealul de graţie şi de fru- 
museță, — pe cind satirii erau atit de viguroşi, incit erau jumă- 
tate animale... 

In L'fle des Pingouins, in care totul e simbolizare,—puate 
că autorul n'a voit să spună altceva, cind a povestit amorurile 
fetei Orberose, care, după ce iubeşte întâiu pe eroul Kraken, și 
apoi pt păstorul Marcel, siirşește prin a iubi cu o frenezic, ne- 
cunoscută de ea până atunci, pe un bouar,—care nare nici 
nume,—de o uriţenie dusă până la hidoşie, 

Deja, in La Rotisserie de la Reine Pedaugue, marele ro- 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


mancier-filozol ne zugrăvise pe frère Ange, „une béie puante*, 
care inspiră o pasiune nestinsă intr'un suflet dealtfel extrem de 
uşuratic, in sufletul frumoasei fete galante Caterina, cea cu o- 
chii de viorele... lar în Le Mannequin d'Osier, acelaşi romancier 
ne prezintă pe un traitant, Pauquet, „cel mai urit om din vre- 
mea sa, şi cel mai iubit de femei“. 


Pentruce, în definitiv, urlțenia nu numai câ n'ar D o pie- 
dică, dar ar fi o insuşire favorabilă pe lingă temei ?—Nu cumva 
pentrucă este un semn de animalitate, adică de virilitate, pe 
cind frumuseţa o îndepărtare dela animalitate ? Căci un om 
urit,—un satir capriped, „une bete“, chiar „puante*, un „bouar* 
oribil. —e mai spre strămoșul antropoid al omului, tfăgădueşte 
mai mult instinctului feminin. 


Dela Venus, Inamorată de războinicul Marte, dela gingașa 
castelană al cărui suflet se pierdea, cum ar zice poeţii, după vi- 
teazul și necioplitul cavaler medieval, până la Mariţele noastre 
din suburbie, care, conform cu Metafizica amorului, cintau pe 
vremuri : 

lubesc pe militari, 
Infanterişti, tunari,— 


femeile au fost Intotdeauna mai puţin rezistente la atacurile oa- 
menilor de arme, decit cele mai puțin rezistente forturi. Și a- 
ceasta erarhic : dela recruți pănă la maiori, căci, de aici încolo, 
incep să joace rol mai mult amintirile... 

Unia,—civili bine inţeles,—care in asemenea ocazii devin 
indată misoghini, au crezut că au și explicat această dezarmare 
a femeilor in fața militarilor, cind au adus In cauză slăbiciunea 
intelectuală a sexului frumos care, „sălbatic“, zic acești miso- 
ghini de ocazie, e fascinat ușor de culorile strigătoare și de au- 
răria podoabelor militare... lar cei mai „invăţați” nu s'au putut 
opri să nu vorbească de coloraţia mai puternică a masculilor la 
pâseri, etc... 

Nu cred un cuvint din această eltină metafizică innăcrită. 
Sint sigur că dacă preoții s'ar imbrăca in cel mai orbitor roş, 
sau in cele șapte culori ale  curcubăului, şi dacă, pe deasupra, 
s'ar incinge cu cele mai aurite paltale, —și dacă le-ar veni ideia 
bizară să se ia la intrecere cu militarii, nu numai că ar fi bå- 
tuți, dar ar răminea şi In urma civililor, căci hainele lor feme- 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 201 


est, şi ocupaţia lor pur spirituală nu sint făcute să samene 
“furtuni în sufletele frumosului sex. 

Militarul ! Militarul e războinicul. Ocupaţia lui, menirea 
lui e lupta, lupta fizică. El e, sau e presupus a fi vigoarea! 


Dar... dar adevărul e aşa de greu de găsit... mai ales cind 
te apuci să faci „psicologia lemeei* !! Și apoi, orice sar zice, 
adevărul, caşi minciuna, nu e unul. 

Se poate ca această explicație, mai mult biologică, să De 
adevărată pentru unele iubiri, pentru cele mai multe, pentru iu- 
birile naturale, adică pentru iubirile fără complicaţii sufletești, 
pentru iubirea nimielor antice și a fetelor din suburbiile noastre... 

Dar desigur că iubirea femeilor pentru cei uriţi,--şi acuma 
putem spune că şi pentru cei a căror uriţenie se datorește es- 
tropierii ori degenerării,—desigur că iubirea aceasta poate izvori, 
da fiinţele din lumea „civilizată“, dintr'un sentiment curat ome- 
nesc, pe care idealiștii il pot numi „Innalt*, dacă voesc: Un 
bărbat urit poate fi iubit tocmai pentrucă nu are calitățile ca să 
fie iubit]... O femee poate iubi pe un bârbat, ca să-i aline su- 
“ferința că nu poate fi iubit... Şi oare această jertfă de sine nu 
poate fi şi ea cauza marii pasiuni a femeei care se „jertieşie* ? 
Căci —cine nu ştie ?—iubim mai mult pentru ceia ce dăm, decit 
pentru ceia ce ni se dă,—şi mai ales pe acei, pentru care ne 
jerm. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, 
nu are altă cauză... 


Sau... şi altă explicație, pentru un alt gen de femei: Un 
bărbat care se ştie urit, fiind lipsit de fatuitatea bărbaţilor fru- 
most, are in purtarea cu femeile acea atenție, acea supunere, ia 
care ele sint atit de senzibile ai care le captivează... 

„ Stot mai fi şi alte explicații, pe care le las pe sama ce- 
“titorilor și mai cu samă a cetitoarelor. 

„Dar oare are dreptate Faguet? ! 


Cucoana Marieta 


oi Alţi oameni, alte timpuri !.... 

lată pentru ce nu găsi nimeni nici prea mojic, nici prea ne- 
cuviincios pe Andreiu, nepotul Căpitanului Enache, cind, intro 
sară, sosind de pe coclauri la moşul său, Căpitanul, umplu așa, 
fară de veste și cum se afla de pe drum, ușa salonului plin de 
lume, cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepeptânată, cu um- 
bra neagră a imensei sale pâlării, cu cele două opinci de la pi- 
cioare nu mai puţin imense şi cu infäjişarea de broaște stri- 
vite, iar, peste tot și peste toate, cu vestita sa manta, care ar fi 
putut sta cu cinste și pe umerii de stincă ai Panaghiei.... Cine 
nu cunoștea pe Andrei, nepotul Căpitanului Enache !.... 

l Cucoanele, mai cu samă, işi dădeau ghionturi pe ascuns. 
și vorbeau pe şoptite inde ele, cind îl vedeau. 

— Doamne, dragă, mai văzut-ai tu, de cind eşti, un om așa 
de sucit și de hursuz ca nepotul ista al Căpitanului? Eu, una, 
drept să-ți spun, nu-l pot suferi... 

Şi legănindu-se in cumpănă pe scaun, işi făcea vint a lene 
cu evantaliul, uitindu-se nehotărit inainte şi cam pe sus... 

— Eu, Lenţo, dacă m-ai crede, nici nu i-am prea luat sama... 
Aşa de puţin mă interesează, că nu-ți poţi inchipui... 

Şi, odată cu vorba, işi intocmea, în oglinda din față, cu 
degete albe ai iuți, un zului indărătnic şi negru, ce-i tot cădea 
în jos pe frunte și nu se astimpăra binișor la locul lui, 

Ba, cite odată, se găseau şi cucoane mai indrăzneţe, care 
să-l dojănească in fat, cu gind de a-l mai ciopli şi a-l mai 
scoate din hursuzlucul și obișnuita lui mojicie, 

— Doamne, domnule Andreiu, ii zicea din cind in cind 
cite una dintre ele, adică de ce n-ai fi şi d-ta om ca alți oa- 
meni ?... Nu ştiu, zău, te faci, ori ești din firea d-tale așa hursuz ?... 

— Şi dacă-s hursuz, cuconiță dragă, adică ce treabă ai 


CUCOANA MARIETA EI 


mata cu mine numai decit? Ia, te rog, să mă lași In pace cu cusururile 
mele, după cum te las și eu in pace pe mata cu cusururile matale... 

— Să mă crezi, domnule Andreiu, răspundea cucoana, pu- 
nindu-i uşor şi prieteneşte mina pe umăr, să mă crezi, că de 
s'ar găsi cineva, care să-mi spună cusururile în faţă, eu nu m'aș 
supăra, cum te superi d-ta; ba, din potrivă, mag bucura a 
Lag mulțămi.... 

— Eu nici nu mă supăr, nici nu mă bucur at nici nu-ți 
mulțămesc, răspundea Andreiu cu cea mai mare nepăsare ; atita 
numai pot să-ți spun, că mata, cuconiță dragă, nai dat incă 
peste cineva, care să-ți spună verde, în faţă, toate cusururile cite 
le ai; şi... slava Domnului! ești plină de cusururi, ca oaea de 
curnuţi, fie vorba intre noi... 

— Domnule Andreiu, i! intrerupea cucoana retrăgindu-și 
mina şi acoperindu-și gura cu ea, în semn de mirare, domnule 
Andreiu, dar ştii câ ești cam... 

— Obraznic.... ştiu; dar fără vicleșug la vorbă. 

— Vicleşug, nevicleşug, ia te rog, să-mi spui, cam ce a- 
titea cusururi ai găsit, adică, d-ta la mine". 

— Mai multe decit la toate cucoanele de pe fața pămintu- 
lui... Mai întăi, te superi de adevăr, al doilea, ia, te poltesc, ui- 
tä-te puțin in cea oglindă... 

Şi lvindu-o la braț, cam cu de-a sila, o ducea dinaintea 
oglinzii. 

— la uită-te, urma Andreiu arătind cu degetul în oglindă, 
adică cei doi ochi de colo, care nu ştiu ai cui or fi, în loc de 
a se părea rupți din albastrul cerului, nu puteau ei să bată, ceva, 
mai in floarea frunzei de varză? Şi in loc de a fi așa de uci- 
gaşi şi plini de păcate, precum sint, nu puteau ei să fie nevi- 
novaţi şi blajini, cam așa, de pildă, cum ar fi doi ochi de ca- 
pră moartă ?.... Genele t., pentru ce, mă rog, numai decit, gene- 
aşa de lungi, de mătăsoase și de negre? Nu cumva s-a gindit 
cel ce ţi le-a dat, să ingroape, sub umbra lor stuloasă, sufletele 
tuturor proştilor, ce s-ar uita in ochii d-tale 2... 

— la, te rog, lasă-mă.... 

Şi, cu o mişcare aproape nesimțită, voea să-și scoată mina-i 
mică de sub brațul vinjes al lui Andreiu. 

— Mă rog... mă rog... incă n-am siet cu cusururile, zi- 
cea el siringindu-i mai tare mina sub braț; vezi că le superi?... 
Şi ai atitea cusururi !.... Mai multe, chiar, de CH curnuţi are o 
blană de oae, care umblă prin pirloage... 


SA VIAŢA ROMINEASCA 


— Domnule Andreiu, da ştii că ești ?.... 

— Nesulerit și obraznic... știu... mi-ai mai spus-o odată ; 
"totuşi ascultă... N-ai putea să-mi spui d-ta, cam ce Soare ţi-a 
fost tată și ce Auroră ţi-a lost mamă, de ţi-a pus pe cap așa, 
“fără cumpăt, tot aurul şi toată lumina razelor lor z — 

— Mä rog, mult mai ai? 

Și iarăşi dădea să scape de sub braţul lui Andreiu, 

— la rizi o leacă, o ruga Andreiu, ținind-o pe loc. 

Şi cucoana, ca sugestională, ridea... 

— Vezi ?... urma Andreiu, numai cit se uită cineva la din- 
țişorii d-tale cei albi şi mărunți, şi se și simte muşcat de suflet: 
bine ințeles, că acel cineva n'am fost, nu sint şi nici nam de 
gind să fiu vreodată eu... 

Cu o mișcare iute și nervoasă lovea ușor peste față pe 
Andreiu cu toată lărgimea deschisă a evantaliului său și, smun- 
cindu-şi repede mina-i albă şi mică de sub brațul lui, fugea, fără 
“să zică nimic, şi se răsturnă molatec pe canapeaua din fundul odâii. 

Şi, lucru de mirare!... mai pe urmă, cucoana noastră işi 
schimba cu totul socotința şi nu mai găsea pe Andreiu nici 
“obraznic nici hursuz . ` 


Cu cucoanele, însă, bătrine, care făceau pe tinerelele, An- 
drei era crud şi viclean Ce $ 

Caăpitâneasa de gazdă, cucoana Savastița, mătuşa cam de 
plop a lui Andreiu, o lemee mică, uscățivă, subțirică şi nici 
tocmai urită și nici tocmai bătrină, zmunci lui Andreiu pălăria 
“din mină și mantaua din spete... 

— Ce, dracu, Andreiu, zise ea dindu-le Maăriucăi să le ducă 
incolo, mai de-oparte, ia mai lasă la naiba din cele obiceiuri şi 
-apucături ale tale; mai ciopleşte-te o leacă, mäi băete.... 

Şi Andreiu, prinzindu-și mătușa în brațe, o sărută cu zgo- 
mot pe frunte... 

— Da obiceiul și apucătura asta, zise Andreiu, privind-o In 
-ochi şi fără a-i da, incă, drumul din brațe, ce zici, mătuşica 
dragă, so las la naiba? 

— Fugi, lasă-mă că mă umpli toată de colb, zise ea zmun- 
„cindu-se ca o zvirlugă şi scăpind din brațele lui Andreiu; ţi-ai 


CUCOANA MARIETA 205- 


găsit s'o scoată cineva cu tine la capăt... Ia, mai bine, du-te și 
tu şi joacă ceva cu cele fete; nu sta degeaba... 

Şi petrecerea întreruptă pentru o clipă işi urmă cursul mai 
departe ` care jucau maus, care preferans, care pichet sau con- 
cină, care santase, care lanschenet.... In fundul salonului, o clae- 
de duduci stăteau in cerc pe scaune și jucau ceva, 

— Mä rog duducilor, zise Andreiu, intrind fără ceremonie- 
şi oprindu-se drept in mijlocul lor țanţoș și cu minile în buzu-- 
nare, mă rog, este poroncă de la mătușica, Căpităneasa, să vă 
jucaţi toate cu mine. 

— lut... se auzi țipind ușor una mai spărioasă... 

Şi citeva din ele dădură să se scoale de pe scaune şir 
So plece. 

— Mă rog, mă rog... să nu dezerteze nici una de la post, 
că am ordin de la Căpitan s'o aduc intre spângi la urma ei, ori: 
de unde ar fi... 

— Da ce?... Noi sintem soldaţi ?.. protestā glumeţ una mai. 
indrăzneaţă, 

— Răcani, duducă; pân' la soldați mai va, 

— Serios ?... 

— Aşa de serios, incit să faci bine, frumoasa mea nedisci- 
plinată, să te scoli de pe scaun și să-mi stai smirna Inaintea 
superiorului, căci am să-ți dau ceva ordine, 

— Trăiţi |... zise ea sculindu-se iute In picioare şi stind 
dreaptă și țapăn in fața lui Andreiu; trăiţi, dont... 

— Sergent, complectă cu glas aspru Andreiu. 

— Träiji! don Sergent .. 

Şi ridica soldätegte la timplă tot latul minii, cu palma-iv 
mică şi trandafirie spre alară. 

— Da ce faceţi voi aicea, măi Andreiu, întrebă Căpitanul: 
Enache, care se apropiase nesimţit și privea la isprăvile lui 
Andreiu. f 

— Trāiți, don Căpitan, răspunse el salutind milităreşte, ia. 
şmutruluesc iste fete... 

— Bine; să mi le dai la raport pe cele nedisciplinate ; şi, 
foarte grav, plecă în altă parte. g 

Şi şmotrul se sfirşi cu gajuri, cu „poşta merge“ cu „ade- 
văr şi minciună“, cu prăjituri, cu ciocniri de păhăruțe pline cu 
vin, cu ris, cu gălăgie și mai la urmă de tot, chiar cu vorbe in-- 
țepătoare şi cu prietenii stricate intre duduci... 


206 VIAȚA ROMINEASCA 


Si nici nu se putea altfel: Andrei era unul şi duduciie 
erau o clae.. 

— Bine, Andreiu, li zise Căpităneasa acestuia, dupăce toată 
lumea se imprâștie, da ce făcuşi tu Tincuţii, de-o eat fata așa 
de supărată ?... 

— Eu ? Ce să-i fac?... nimic. Ce vrai să-i fac eu cu casa 
plină de lume?... Ne-am jucat de-a „adevărul şi minciunā“ şi, 
cind mi-o venit mie rindul, i-am spus că-i urilă și frumoasă; trea- 
ba ei, dac'o luat pe „urită* drept adevâr şi pe „frumoasă“ drept 
minciună, 

— Doamne, Andreiu, tare mai ești mojic... Drept răspuns, 
Andreiu o prinse în brațe și o sărută pe frunte. 

— la astimpără-te, zise ea, apucindu-l cu o mină de ure- 
che şi cu cealaltă lovindu-l ușor peste obraz... 

Şi fiindcă nu se mai zmunci din brațele lui, o mai sărută 
incă odată pe ochi... 

— Da, ştii, zise ea desfăcindu-se insfirșit din braţele lui 
Andreiu, știi că avem musafiri dela laşi ? 

— Ce musafiri ? 

— Pe cucoana Marieta B... 

— Cucoana Marieta D 3 N-o cunosc, 

— Cum n-o cunoşti? Cucoana Marieta B... ai mai văzut-o 
mi se pare, odată la noi, 

— Poate, dar nu-mi aduc aminte; prin urmare n-o cunosc. 

— S-a culcat mai de vreme, că era obosită de drum; de 
aceia n-ai vâzul-o `n iasară. 

— Să doarmă dumneei sânătoasă și să se scoale şi mai 
sănâtoasă; da tu-mi spui lucrul aşa, mătușică dragă, ca şi cum 
cucoana Marieta dumitale m'ar interesa. 

— Jan ascultă, Andreiu: cucoana Marieta, macar că-i bä- 
trină, dar cam face pe linerica și-i cam plac băcții așa ca tine; 
şi cum te ştiu eu, tare mă tem să nu faci vre-o una de-ale tale ; 
caută şi-ţi viră minţilen cap, că cu cucoana Marieta o 'mplinești 
numai decit. 

— Eu?... 

— la sama să nu fii mojic... 

— Da curte am voe să-i fac, mititica mea mâtuşică ? 

— Numai să nu fii mojic. 

— Da de ţi-a plăcea cum m'oiu purta, ce-mi dai? 

Şi plecindu se spre ea, voi s'o sârute, 


CUCOANA MARIETA 27 


— OI! tare mai eşti obraznic, fugi incolo, zise ca, Impin- 
gindu-! uşor şi lerindu-şi puţin capul Intro parte. 

A doua zi, la prinz, Căpitanul Enache sosi de la cafenea ve- 
sel că fusese biruitor—se vede—in vr'o luptă de concină sau 
de santase,.. 

— Savastiţă !... strigă el de la poartă, Savastiţă! ia vezi să 
pue masa 'n grădină, şi mai repede, că mi-i foame, 

Și, până ce să se așeze masa sub nucul cel mare din fun- 
du grădinii largi, Andreiu şi moş Enache se războiră cu biru- 
inţă schimbătoare într'o luptă de santase, în care Căpitanul Ena- 
che trecea drept mare meșter. 

— Buni patruzeci şi fora ! strigă Căpitanul Enache întrun 
rind, arâtind din mină, fără să dea Jos, riga și dama de cupă; 
am trei, că n-ai prins nici o carte și ești capot... 

— Capot, musteciosule erou de la Smirdan! Capot.. ei și, 
adică ce mare treabă ? ai trei şi pace bună, 

— Trei, ca să ştii tu, puschiule, cu cine joci. 

— Bine, bine; da Turcilor, peste Dunăre, tot aşa le stri- 
gai: „Buni patruzeci ai lora* ? ori mai zvirleai cărțile din mină 
şi umpleai cele tule ? 
| — Mā, Andreiu, am să-ți rup urechile. 

— Bine; da păn' mi-i rupe urechile ia spune-mi, te rog, 
ce mincare-i cucoana Marieta, musafirul d-tale de la laşi? mi-a 
spus mătuşica de-o cucoană Marietă... 

— Ei, şi ce ţi-o intrat Ben cap, numai decit, cucoana Ma- 
mieta? Ce mincare să fie ?... la o babă nebună şi nimic mai 
«nult.,, îi stup de bani şi socoate că cu banii îşi poate întocmi 
zbirciturile... o babă nebună, care face pe letișoara de optspre- 
zece ani. 

— Ştii că m-am hotărit să-i lac curte? 

— Nu mă mir de loc, că, doar, tot așa ai mai făcut tu şi cu cu- 
<oana Tarsiţa ş'ai intors capul babei de-o ris tirgul o lună de zile... 

Masa era gata. 

Inainte insă, de a se aşeza la masă, Andreiu zări pe cine- 
va venind spre nucul din fundul grădinii, unde se aflau, de o 
<am dată, numai el cu Căpitanul. 

— Nu cumva aceia-i cucoana Marieta, moșule? îl întrebă 
el pe Capitan, 


2m VIAŢA RONINEASCA 


— Ba chiar dumneei, răspunse Căpitanul ; uite-o ce sprin- 
tenā vine, parcă-i o feiişoară de optusprezece ani... 

ŞI, de s-ar fi oprit lucrurile numai la atita, i s-ar fi putut 
cinta cu drept cuvint ` 


Floricică de pe şes 

Te-am indrăgit după mers, 
Că ţi-i mersu legânat 

La inimă m-o sacat... 


Dar cucoana Marieta avu nefericita idee de a se apropia Sp 
de a saluta, pe Andreiu mai cu samă, după acea formulă pro- 
prie femeilor din lumea înaltă, în puterea căreia se cere, ca tru- 
pul să stea țapăn, cind salută, şi numai capul singur să undu- 
leze molatec și ușor inainte și inapoi; ochii, dest istoviți de bă- 
trineţă, să imbrace un soiu de melancolică și visătoare morbi- 
deță; gura, deşi desilorită, să se contracteze, totuşi, intr'un imper- 
ceptibil zimbet grațios, inocent și tot odată protector; zulufii, rău 
bot, deşi negri-roşii pe deasupra şi suri la rădăcină, să se țină 
totuşi, mindri şi neclintiţi, la treapta lor înaltă de eterică aureolă; 
iar evantaliul, care singur cunoaşte limba tainică a inimii feme- 
ești, să stea nerăbdător şi gata de a comite vr'o indiscrețiune.., 

Pecit se putea da cu socoleală, așa pe deasupra, cucoana 
Marieta trebuia să fi jucat cotradanţ cu Ruşii lui Chisselei, după 
pacea dela Adrianopol... 

Cum, insă, Andreiu era politicos cu toată lumea, cind voia 
şi cind, mai ales, iși croea în minte vr'o poznă, şi, de oarece 
Căpitanul Enache nu-l prezentase, apoi făcu un pas inainte şi, 
cu Inclinarea reglementară și, tot odată, cea mai graţioasă 
din lume ` 4 

— Doamna mea, zise el, ertaţi, vă rog, oarecare neajun- 
suri... Căpitanul nostru nu prea cunoaşte regulele subțiri ale lu- 
mii. El e jumătate urs jumătate om... uitați-vă la dinsul... da- 
ți-mi voe, prin urmare, să mă prezint Andreiu... 

Această intrare in materie plăcu cucoanei Marietei ; aşa ce? 
puţin, trebui să socoată el după surisul grațios, cu care ea-i 'n- 
tinse aristrocratica-i mină, spre a i-o săruta. 

li sărută mina. ? 

Păcat numai, că lui Andreiu nu-i plăceau parlumurile sp 
cucoana Marieta era așa de pariumată, până 'n virful unghiilor, 


CUCOANA MARIETA 29 


— 


in cit ucise intr'o clipă, cu molatecele sale violete de Parma, 
mirosul rustic şi bărbătesc al nucului, sub care se allau. 

Sint trei lucruri, trei pacate femeești, s-ar putea zice trei 
crime capitale, pe care Andreiu nu le putuse certa niciodată, in 
viața lui, cucoanelor de tot soiul şi anume: Sluţenia, bătrineța 
și parfumurile... Ei bine, cucoana Marieta se făcea vinovată în 
ochii lui Andreiu de toate aceste trei crime de inaltă tradare că- 
tre secsul său ; trebuia, deci, pedepsită şi... o pedepsi. 

— Sinteți dela laşi, domnule, îl întrebă ea cu glas subțire 
şi mlădios, dupăce se așeză la masă lingă dumneei, 

— Nu, doamnă, nu sint dela laşi şi, drept vorbind, nici 
r-ași putea spune lămurit de unde sint... 

— Cum aşa ?. 

— Foarte simplu, doamnă ; eu sint de nicăiri și de pretu- 
tindeni, ca ori ce fantastic, care călătorește veșnic şi care-şi pe- 
trece viața numai pe coclauri., De felul meu, sint, chipurile, 
avocat; dar dispunind de mijloace de traiu, am legat la 
gard toate codicile de legi şi m-am lasat slobod pe cursul fan- 
taziei mele ; imi petrec viața călătorind prin lumea întreagă. 

— Da?.. facu ea cu oarecare mâreţie, aninindu-şi servetul 
în guleraşul bluzei... Socoteam că sinteți dela Jost, 

Şi cu vădită desamăgire, Infipse furculița într-un picior de 
puiu cu smintina, 

Căpitanul boldi la Andreiu niște ochi de taur şi cit pe ce 
să zgudue masa şi pe toți cei dinprejur cu rugetul de leu al 
risului său... 

Andreiu îi făcu semn să se stâpinească şi se stăpini, 

— Trebue să cunoașteți multe limbi, domnule, (1 întrebă 
din nou Cucoana Marieta, uscindu-şi grațios și repede, cu ser- 
vetul, roua ce-i lasase pe buze vinul turnat de Andreiu in paha- 
rul dumisale. 

— Desigur doamnă, răspunse acesta, afară de limba fran- 
ceză, noi turiștii sintem ţinuţi să cunoaștem şi limbile orientale, 
altfel n-am putea vizita locurile, unde vechea omenire a lăsat 
cele mai adinci și mai măreţe urme despre trecutul său; cunoșe 
limba arabă şi ceva sanscrită ; discilrez cu mare ușurință hiero- 
glilele egiptene ai cuneilormele asiriene şi babilonene... 

Și căpitanul boldi iarăși la dinsul niște ochi de taur, dar 
se stăpini. 

Mătuşica zimbea şi-şi caută de mincare. 


210 VIAŢA ROMINEASCA 


— Va să zică D-voastră ați voiajat mult?... Sinteţi un om 
fericit, domnule. 

Şi melancolia visâtoare, ce o cuprinse, n-o impedecă, totuşi, 
de a desface delicat at după toate regulele, cu degete resfirate și 
subțiri, o aripă de puiu fript... 

— Fericit, doamna mea, n-ar fi tocmai cuvintul, care să 
zugrăvească starea mea sufletească... viața are ascunsuri triste, 
peste care, de multe ori, sintem nevoiţi a arunca o haină de 
sărbătoare, țăsută din aur și petre scumpe... Cit despre voiajat... 
O! dai. In această privință aș putea da inainte lui Cristofor 
Columb, Marco Polo, Vasco de Gamma, Bartolomeu Diaz...... 

Căpitanul nu mai putu râbda... 

— Da, mă rog, cine-s toți marţaloii aiştia, măi nepoate ?... 

— Ce te amesteci moşule, unde nu-ți ferbe oala ? Cine-s?.. 
Cine să fie ?... la nişte marţaloi, ca toți marțaloii... Ce mä stin- 
ghireşti, mă rog, dintr-ale mele? Mai bine ia dă cel măr in- 
coace... nu acela... celalalt, c-am să curăţ pentru cucoana Ma- 
ricta... Ce naiba, moşule, te ştiam că poți citeodată, să fii și 
mai puțin cazon. 

— Hat. bat, bat, făcu cucoana Marieta, rizind din toată 
inima. 

Şi de-ai fi lasat la o parte pe Ruşii lui Chiselei, ai fi cre- 
zut că ride vesel o fetişoară ce șeisprezece ani, 

— Ştii că eşti nostim, domnule ?.. incheie ea, intorcind spre 
Andreiu capul cu zulufi cu tot și Infăşurindu-l într-o privire, in 
care regulamentul organic n-avea nimic a face... 

— Semne răle, cugeta el; are să se schimbe vremea... 

Oferi cu graţie cucoanei Marietei o fâlie de mär curâţit In 
virful cuţitului. 

— 0h!.. merci bien l.. zise ea, Inclinindu-şi uşor şi grațios 
capul, in semn de mulțămire ; şi luind delicat cu virful a doua 
degete fălia de măr, muşcă din ea cu o gingășie de doisprezece ani. 

— O să staţi mai multe zile în oraş, domnule, 1l întrebă 
ea privind aiurea şi ainditoare, 

Caăpităneasa işi făcu treabă ai se sculă iute dela masă, ne- 
putindu și stăpini risul. 

_— Depinde, doamnă, răspunse Andreiu, turnindu-şi un pa” 
har de vin ; aştept nişte scrisori dela o societate de turiști, care 
actualmente se allă in Cairo, acele scrisori au să mă hotărască 
de plec sau de mai rămin. 

— Bine, zise ea, bătind repede și nervos cu evantaliul tn 


CUCOANA MARIETA zu 


podul palmei, bine, dar viaţa aceasta a d-voastră trebue să fie 
obositoare de tot... ar trebui să mai aveţi şi zile de odihnă... 

— Viaţa incă nu m-a obosit, doamna mea, zise Andrei, 
dind alt înţeles vorbelor sale; sint Incă prea tinăr, pentru a- 
ceasta ` cind insă, e vorba de odihnă, apoi cred că tocmai a- 
ceasta m-ar obosi, 

— Dați-mi voe să nu vă înțeleg ; ceia ce spuneți e un non-sens, 

— De loc, scumpa mea doamnă... pentru un om, care, 
pină la virsta de douăzeci et opt de ani, a străbătut India de la 
Ceilan la Benares, Arabia de la muntele Sinai pină la Meca şi 
Medina ; care a dormit pe ruinele Palmirei și ale Balbecului, 
care a străbătut Egiptul dela gurile Nilului pină la Cataracte, 

— Apoi, pe mine să mă ertaţi, că am ceva treabă, zise că- 
pitanul sculindu-se de la masă; să ne fie bine, și ertați. Savas- 
tiä, ia să vii să-mi scoţi din ladă cele hirtii. 

Andrtiu rămase singur cu cucoana Marieta sub nuc, 

Ureul incepea de aici, 

— Şi ziceaţi 3. 

— Ziceam, doamna mea, că, pentru un om, care, până la 
asemenea virstă, a străbătut in lung şi în lat jumătate din globul 
pămintesc, odihna, dacă nu, e ceva necunoscut, e, în tot cazul, 
ceva ridicul, 

— Trebue să fi avut multe aventuri In voiajurile d-tale 
cele lungi ?... 

— Aceasta se ințelege dela sine, doamnă ; oi... de cite ori 
m'am fost în primejdie de a fi siişiat de lei, mincat de tigri sau 
înghițit de vrun boa-constrictor 1... Mă infior ş'acum, cind Imi a- 
duc aminte... 

— Aveţi dreptate lL.. Intimplările de felul acesta sint inspăi- 
mintătoare şi amintirea lor e dureroasă ; dar, de multe ori, sint 
râsplătite prin altfel de intimplări mai puţin grozave și mai puțin 
şnspăimintătoare, a căror amintire e plăcută, zise ea cu inţeles 
şi bătind repede cu evantaliul in podul palmei. 

Cucoana Marieta, netăbdătoare, intra de-a dreptul în materie. 

— A! dacă nu mă inşel, faceţi aluziune la aventurile mele 
galante ?... 

— Tocmai, zise ea zimbind și făcindu-şi vint cu evantaliul, 
fară să aibă nevoe. 

Pericolul era iminent. 

— CH pentru aventuri de soiul acesta, scumpa mea doam- 


212 VIATA ROMINEASCA ui 
nä. zise Andreiu cu o prefăcută modestie, n-am prea avut parte. 
Mutra mea, ertați-mi expresiunea, m-a apărat sau, mai bine zis, 
mi-a făcut soi in totdeauna. OL.. Cite desamăgiri, cite dureri 
n-am întimpinat eu de pe urmele nelericitei mele mutre!,.. 

Intoarse capul şi-l privi zimbind. 

— Ha! bat, bat, izbucni ea de-odată întrun ris din 
toată inima, 

Şi bătind din palme cu evantaliul cu tot: 

— Ştii că eşti nostim ? 

Şi cucoana Marieta avea dreptate; Andreiu era cam nos. 
tim; cel puţin, aceasta era şi socotința mai multor cucoane de pe 
vremuri, 

Ori cum, dar Andreiu, de astă dată, incepu a se căi... 

— Cine dracu, mă puse pe mine—se gindi cl—să mă dau 
drept iubitor de tot soiul de ruine, să ştiu turcește, să am a face 
cu lei, cu tigri și cu șerpi, să dorm prin ruine cu şoarerii şi cu. 
broaștele Balbecului şi ale Palmirei, şi mai cu samă, să vorbesc 
rău de mutra mea". Căci femeile, ori cit ar fi ele de bătrine, 
prind slăbiciune numai decit, pentru ori ce soiu de oameni, fie ei 
chiar turişti, care se abat din linia comună a celorlalți muritori- 
şi care, pe deasupra, mai au şi nepreţuita insuşire de a fi de 
două-zeci şi opt de ani. 

Hotărit, pericolul era iminent şi trebuia numai decit inlăturat. 

— Dar cum? se mai gindi Andreiu, să mă scobor eu, în 
ochii cucoanei Marietei, de la treapta inaltă de turist, la acea de 
simplu muritor, după cum sint? Să mă lepăd eu de hierogliiele, 
de cuneilormele şi de piramidele mele 2... Să incetez de a mai 
îi stişiat de lei şi de tigri sau inghiţit, cel puțin, de vrun boas 
constrictor ? Să nu mai dorm cu cu şoarecii ei broaştele Palmi- 
rei şi ale Daibecului, numai spre a face pe cucoana Marieta să, 
nu se mai uite așa de galiș la mine? Cu nepulință!.... Odată tu- 
rist, turist rămin, şi pace bună, de-ași şti, chiar, că cucoana Ma- 
rieta și-ar boi mai ștraşnic zululii și s-ar scâlda cu strae cu tot 
intro mare de parfumuri... Foarte bine, dar cum să inlâtur pri- 
mejdia?... 

— Doamna mea, zise el sculindu-se de pe scaun după cea 
mai desăvirșită regulă de bună cuviinţă; dați-mi voe să mă retrag ; 
am de expedia! o corespondență grabnica pentru Constantinopol ; 
nu lipsesc, totuşi de a regrela, că stut silit, pentru moment, să. 


CUCOANA MARIETA 213 


mă despart de plăcuta d-voastră societate ; sper însă, că o săvă 
mai văd... 

Şi-i oferi brațul. 

Atita mai trebuia £.. 

— Mulţumesc... 

Şi sculindu-se molatic de pe scaun ti luă b-ațul, 

— D-voastră, turiștii, zise ea făcindu-şi nervos şi repede 
vint cu evantaliul, sinteți nişte oameni nesuleriți... 

— De ce, doamna mea? o intrerupse Andreiu cu mlădierea 
de gl:> cea mai sentimentală din lume. 

— Decet... 

Și intorctnd spre Andreiu capul cu zului cu tot, îl privi crud. 

— Privirea d-voastră, scumpa mea doamnă, mă face să bä- 
nuesc, că vam jignit cu ceva; de e vr'o greşală la mijloc, vă 
rog să primiţi scuzele mele. 

— Domnule, să lăsăm greșelile şi scuzele la o parte ; m'am 
hotărit să te pedepsesc cu totul pentru altă ceva... 

— Să mă pedepsiți? dar pentru ce anume, scumpa mea 
doamnă, şi în ce chip? 

— Pentru ce, ai să afli maitirziu; in ce chip, însă, o să afli 
numai decit; mini sinteți încă aici? 

— Cred că da, 

— Ei bine, doresc de mult să fac o escursiune prin pădu- 
re și incă n-am găsit pe cineva, care să mă acompanieze, 

— Cred bine, cugetă Andreiu. 

— Tot zici d-ta, că odihna te oboseşte; vei fi aşa de bun 
să mă însoțeşti ?,,, Aceasta ar fi pedeapsa, 

Idila se ivea la orizont, 

— Dacă numai astfel, doamna mea, stiți să pedepsiţi, apoi, 
atunci imi pare râu că n-am comis față de d-voastră mai multe 
greşeli ; totuşi sint nerăbdător să-mi cunosc vinovâţia... 

— Da... da... e e mare vinovăţie la mijloc din partea d-tale, 
am să ţi-o spun mai tirziu, dacă nu cumva ar fi de prisos... 

Şi 1l privi galiş in ochi și rugâtor oare cum... 

— Dracu mă puse.. işi zise Andreiu In sine... 

— Numai nu uitaţi, domnule, că eu sint foarte matinală, 
zise ea, cind fu pe punctul de a intra In casă. 

Și, depărtindu-se puțin din fața lui Andreiu, cu o dela sine 
mișcare şi cu un zimbet din cele mai Ingerești, 1i intinse pănă 
la gură mina-i parlumată. 


OX VIAŢA ROMINEASCA 


o ———— - 


— Nu uitaţi, doamnă, că sint turist, şi că, pentru specia a- 
ceasta de oameni, odihna e ceva necunoscul, răspunse el săru- 
tindu- mina cu o prefăcută câldură. 

Se mai uită incă odată inapoi la dinsul; așa trebue să să 
fi uitat Hero la Leandru... 

Şi dispăru in odaea d-sale, 

— Ei, ei. acu i-acu se gindi Andreiu, intrind in casă, 
unde căpitanul stătea lungit pe pat ca o tinjală, cu fața np sus 
şi cu ţigara 'n gură, 

— Da bine, mă Andreiu, zise el intorcindu-se pe o parte 
şi răzămindu-se intrun cot, bine, mă, minte ai tu să te-apuci de 
'ntors capul babei ?... 

- Mini, vestitule şi musteciosule erou dela Smirdan, cu și 
cu baba facem o escursiune în pădure, 

— Mai Andreiu, cind, dracu, ai să te mai laşi tu de blăs- 
mëtt ? 

— Îndată ce m-oiu retrage la pensie cu gradul de căpitan. 

— Ce grad, ce pensie, ce căpitan, spune Andreiu ? intreba 
măluşica Savastița, care întrase tocmai atunci pe uşă şi prinsese 
cele din urmă vorbe ale lui Andreiu. 

— Intreabă-l şi tu să-ți spună, zise căpitanul, întorcindu-se 
cu fața la perete, spre a dormi; hai, cărăbâniţi-vă de aici, că 
mi-i somn. 

— De ce căpitan, de ce pensie spuneai tu, Andreiu ? il Intre- 
bă din nou mâtușica, cind fură amindoi în altă odac. 

—  Inchipuești-ţi, mătușşică dragă, că moș Enache vra nu- 
maidecit să fiu cuminte și så mă las de blăstămâții !,. 

— Ei, şi?.. 

— Fi, şi... Spune tu, dacă asta se poale? 

— Da cum să nu se poată? Uite, asară de pildă, cumin- 
te-ai lost, să mă ei tu pe mine'n braţe şi să mă săruţi de faţă 
cu toată lumea ? frumos ţi-a șezut? 

— Fără indoială că frumos, nu cumva nam voe să-mi să- 
rut cu mătușele mele cind vrau și cum vrau ?... Cine ce treabă 
are cu ele ?... 

Și impresurind-o cu brațele pe după git, o sărută pe obraz. 

— Şezi binişor... fii cuminte... 

— Mini dimineaţă, mătușică dragă, plec in pădure cu cu- 
coana Marieta și, fiindcă nu mi-i nici un fel de mâătușică, apoi 
să dai tu poruncă lui Gagearău, țiganul tău din ogradă, să se 


[AIP er 


—— 


CUCOANA MARIETA 215 


ţină de ea și de mine cit colea ca la cinci zeci de paşi, da nu 
cumva să ne peardă din vedere; să-şi facă treabă prin pădure, 
cum a şti cl şi să se ţină de noi; da nu cumva să se dea dus, 
chiar de Lag bate; auzit-ai mătuşică? că de unde nu, apoi să 
ştii că nu te mai sărut nici odată. 

— OI... ce mare pagubaă.. ii [i socotind... 

— Aşa-i mălușică Cat să trimiţi pe Gagearău ? 

— Am să-l trimel, răspunse ea scurt; şi plecă din odae. 

A doua zi, cucoana Marieta fu mai matinală decit Andreiu, 
cind acesta intră dimineaţă In grădină, d-neci Il aşteptă sub nuc. 

Imbrăcată într'o rochie scurtuță in floarea celui mai inchis 
albastru, strinsă pe talie de un colan negru cu paftale de argint 
în partea de dinainte; cu sinurile sugestiv împinse în sus de un 
corset cu teluri de rä. cum se purta pe vremuri; cu zulufii 
toi negri roşii, dar Dot proaspăt și, de astădată, până la rădă- 
cină ; cu citeva şuviţe de pâr tot negri-roşii lăsate slobod pe 
ceală, in voea suflărilor molatece de vint; cu picioruşul d-sale 
grăsului strins în nişte pantofiori de marochină neagră cu reflexe 
aurii; cu un săculeţ plin cu nimicuri lemeeşti pe o mină, cu um- 
breluţa în alta; cu o pălăriuță aproape băeţească pe cap, cucoa- 
na Marieta era gata de drum... De-ar fi văzul-o cineva pela 
spete, i-ar fi dat cinsprezece ani, virsta, pe care, desigur trebuia 
s-o fi avut pe timpul Ruşilor lui Chisselef. 

Luară în grabă cafeaua cu lapte şi plecară, 

— Cunoaşteţi drumurile prin pădure, domnule, întreabă ca 
pe Andreiu, aninindu-se cu intimitate de braţul lui sting. 

— Ţineţi mult să mergeţi pe drumuri cunoscute, doamna 
mea ?, o întrebă el afectuos ; în cazul acesta, nu ne potrivim de 
loc în gusturi, 

— 01... Nu... ingâimă ca; de cL.. 

Şi îndeplini reticența stringind uşor de braţ pe Andreiu, 
cu oare care ingrijire vecină cu frica. 

— De tz. o întrebă el zimbind şi privind-o pâtimaş prin- 
tre zulufii negri-roşii, de sus in jos. 

— Mici teamă să nu rătăcim... 

— Da?... şopti el pasional. 

Şi plecindu-se pân' in dreptul fejei sale, o privi arzător in 
ochii ei istoviţi, 

Cucoana Marieta se mulțumi să-i răspundă cu o privire de 
bolnăvicioasă și molatecă voluptate, fără să zică nimic. 

— Sint in viață, doamna mea, urmă Andreiu pe un ton a- 


210 VIAŢA ROMINEASCA 


foristic și meditativ şi îndreptindu-se de cum stâtea plecat, sint 
in viață rătăciri de acelea, care prețuesc mai mult de cit drumul 
cel mai drept la Paradis... Şi, mai la urmă, pentru ce, adică, Pa- 
radisul pămintesc ar fi, el, așezat tocmai în văile depărtate ale 
Casemirului asiatic și nu s-ar găsi, mai de grabă, cu toți ingerii 
lui, în văile munţilor acestora ?... Uite, doamnă, eu, care am stră- 
bătut în lung și 'n lat mai toată bâtrina Asie, vă mârturisesc, 
că, nici odată, n'am lost mai fericit acolo de cit aici: şi, de mi-ar 
D permis să spun tot adevărul... 

Şi indeplini reticența stringind ușor, cu dreapta, mina mică 
Şi inmânușată a cucoanei Marielei, care răsârea grăsulie şi ro- 
tundă deasupra încheeturii braţului sting al lui Andrei, 

I se păru, că-i răspunde, la această galanterie, cu o strin- 
soare de braf ușoară, nervoasă şi tremurătoate... 

— Ce mizerabil saint). cugeta el... 

Intorcind, insă, inapoi, zări pe Gagearâu cu o traista in git 
şi cu o săcure pe mină, că se ţinea de dinşii cit colea. 

Aceasta li dădu curaj și se hotări să râmină mizerabil pân” 
la slirșit, 

Cotiră la dreapta pe cursul unui ptrău. 

— Mergem departe ?... intrebă sfios cucoana Marieta. 

— Mergem fără slirşit, doamna mea, câci adevaratele feri- 
ciri nu se pot găsi decit la capătul nesfirşitului.., 

— Şi e departe capătul nestirşitului d-tale, domnule turist? 
Aş fi curioasă să ajung și eu odată pănă acolo, zise ea cu glas 
mlădios şi buze subțiri, râcorindu-și grațios fața cu evantaliul.... 

— Depinde, doamnă, după cum merge cineva spre țintă 
mai repede sau mai incet. 

— Dan. să mergem atunci mai repede, 

Şi se alimă molatic și greu de brațul lui Andreiu. 

— DI OL.. cugetă el, dar asta-i chiar repede de tot; cel 
puțin Gagearău de n'ar merge prea incet... 

intoarse capul și se uită indărăt. 

Gagearău se ţinea de dinşii cit colea, ciocănind cu săcu- 
rea în cite un copac, din cind în cind. 

— Şi pe d-voastră, doamnă, nu vă mișcă de loc priveliş- 
tea fermecătoare, cu care dimineața imbracă munții și pădurile 2... 
Eu, unul, care am trăit o mare parte din viața mea la sinul ne- 
vinovat al Naturii, am prins o nemărginită dragoste pentru ea... 
O rază de soare, o suflare de vint, un clâtinat de frunze, o pi- 


—— mp rm e rm - 


2 d fb — 


y” 


= 


CUCOANA MARIETA 217 


câtură de rouă, un fir de iarbă minglet de vinturi uşoare, un flu- 
ture ce se imbată de aer şi lumină, mă mișcă şi au, in sufletul 
meu, un răsunet de poezie mai dulce, mai curată şi mai nevino- 
vată, decit toată literatura poetică la un loc.. 

— Aţi cetit pe Lamartine, 

— Apă cu zahar, doamnă. 

— Dag. 

— O singură strofă imi place din tot Lamartinul d-voastră : 


Gagearău se ținea de dinşii cit-colea, ciocânind că săcu- 
rea prin copaci, 
— Mä simt obosita; n'am putea să stăm undeva la umbră ? 
zise cucoana Marieta, privind galiș pe Andreiu. 
Desnodămintul fatal se apropia... 
— Cum nu, doamnă ?... uite, în umbrişul cel de colo, zise 
el arâtind spre dreapta un loc potrivit pentru odihnă. 
Şi-i răsăriră în minte chipurile antice ale lui Aeneas şi 
Didona... 
Se aşezară la umbră. 
— AL. făcu ea de-odată, spărietă, 
— Ce e, doamna mea? se grăbi so intrebe Andreiu, cu- 
prins, el însuşi, de o spaimă prefăcută. 
— Cineva... 
— Doamna mea, zise Andreiu cu glas intunecat și plecind 
cu desnădejde capul, nesiirşitul nu mai are capăt... 
— Dar, insfirşit, n-ai putea să-l intrebi ce caută pe aici?... 
— De sigur, doamnă, o să-l intreb şi o să caut, chiar, vre- 
un mijloc spre a-l depârta. 
— Ei! omule... Eit... prietene!... strigă Andreiu câtră Ga- 
_gearău ; ia fă-te 'ncoace. 
Şi-i făcu semn cu degetul. 
Gagearău se apropie, iși luă căciula din cap şi aştepta. 
— Da cu ce treabă pe-aici, prietene ? 
— Apoi, crestam seminceri, să ertați. 
— Ce seminceri, bre? 
— Apoi, ti dat pe-aici parchetu 'n (äere şi Insâămnăm co- 
“pacii, care trebue să rămie de sămință. 


ap VIAŢA ROMINEASCA 


— A! Inţeleg; şi mulţi copaci ai de crestat ? 

— Apoi toată pădurea de la Doamna şi până la Calu-lapa... 

— Ce biiguești tu, bre? Ce cal? Ce iapă? 

— Apoi aşa se cheamă locurile pe-aici, cucoane. 

— Şi "'ncotro-s caii și epele tale, bre? 

— Apoi colo, hät, departe, zise el arâtind cu mina spre 
stinga, se cheamă Calu-lapa, iar aici, de unde staţi dumilorvoas- 
tră, incepe Doamna, aşa se cheamă locurile pe la noi. 

— Fi-ți-ar caii și epele aluririte, da mn altă parte nu-ți gä- 
seai de crestat copaci? Numai decit pe Calu-lapa? Ai să sperii 
cu săcurea ta ghionoaele și veverițele... 

— Apoi, dă, dacă așa avem poroncă, zise el sucindu-și 
căciula intre mini. 

— Na, bre, zise Andreiu, scoțind din pungă cițiva golo- 
gani; na, du-te şi bea şi tu la crișmă o garală de vin, că-i f 
ostenit, 

— Foarte mulțămim dumilorvoastre, cucoane, da n'om pu- 
tea, că, uite, amu trebue să cada sivlicultoru, Şapoi vai de noi,. 
dacă nu ne-a găsi la crestat copaci, 

— Da ce? Nu cumva are să vie şi sivlicultoru pe aici ?... 

— D'apoi 9... l-am lăsat la cantină cu negustorul care-o 
luat pădurea. 

— Să fii şi tu şi sivlicultoru şi negustorul tău alurisiţi.. 
kamt. cară-te dinaintea mea, 

— Apoi ne rugăm de ertare, cucoane; dă, dac'aşa avem 
poruncă |... 

CGagearău plecă, dar rămase pe-aproape, ciocănind cu sà- 
curea prin copaci. 

Tăcut, posomorii, Andreiu plecă capul in jos, fără să zică 
nimic, 

Cucoana Marieta, cu privirea perdută in nesfirșit, iși lăcea 
repede vint cu evantaliul. 

— Doamna mea... 

— Cind plecați? il intrerupse, Intorcindu-se aşa de repede 
spre Andrei, in cit i se cutremură zulufii, 

— Cred că o să mai stau citeva zile, 

— Sä- mergem, zise ea, sculindu-se sveltă și luindu-l de 
braţ, ca şi cum ar fi voit să-l ridice de jos. 

Plecară inapoi spre casă. 

— Mini mergem în altă parte, nu-i aşa? zise ca privindu-l 
galiș în ochi, 


CUCOANA MARIETA 29 


— 01... da... răspunse el scurt şi intunecat, căutind a da 
intregei sale stări sufleteşti o înfăţişare de desnădejde; dai o 
să mergem în altă parte... obt. cind oare vom ajunge la capă- 
tul acestui nestirşit ?.... 

Şi cel mai mare tragedian n-ar fi putut să dea o intonație- 
mai desperată acestei ultime proposiţiuni.... 

— Ei, lasă... se grăbi ca să zică, mergem mini în altă 
parte; şi... 

Dar un „şi* sub care se ascundea o neslirșită comoară de 
negrâite fericiri... 

— Mare mizerabil mai stat). cugetă el. 

Sosiră acasă. 

Spre sară, Andreiu ceru de la mâtușica un plic şi o hirtie- 
de scrisori; ba găsi la ea și citeva picături de parfum; pariumă 
hirtia și incepu: 


Scumpa mea doamnă ! 


„Nimic nu € mai amăgitor şi mai nestatornic decit ferici- 
„rea... E mai uşor să prinzicu mina o rază de soare, să opreşti 
„in loc o suflare de vint, să intirzii, din zborul etern, pasul fatal 
„al timpului, decit să poţi hotări pe această fantomă strălucită, 
„ce se numeşte „Fericire*, de a zăbovi o clipă, spre a mingiea 
„un suflet desmoştenit... Aceasta e povestea eternă a celor mai 
„mulţi şi, pentru moment, propria noastră poveste. O depeșă 
„grabnica mă cheamă, pentru poimini, la Buda-Pesta și trebue 
„să plec... Plecind insă, duc cu mine cea mai plăcută amintire 
„şi speranța, In acelaşi timp, că vă voiu revedea curind la laşi, 

„lar locurilor, pe care le părăsesc cu atita părere de râu,. 
le veţi zice din parte-mi din cind în cind, 


Qu'il soit dans ton repos, qu'il tz Ser dans tes orages, 

Bean lac, et dans esec tes riants coteaux, 

Et dans ces noirs et dans ces roos sauvages 
Qui sur tes ea deen z! 

Qu'il ent e a 3 ui et qui passe, 

Dans les bruits pr boris par tas or are 


Dans l'astre an front d'argent qui blanchit ta surface 
De ses molles claris! 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


Que le vent qui gémit, le roseau qni soupire, 

Quo les parfuma lógeres de ton air embanmė, 

Que tout ve qu'on entand, l'on voit ou l'on respire, 

Tont dise! „ils ont aime 
Era să subsemneze 
„Un mizerabil“ 
Dar se răzgindi şi subsemnă: 
„Cu cea mai desăvirşită afecțiune“ 
„Andreiu....* 


Lipi frumuşe! şi cu îngrijire plicul, scrise adresa: 
D-nei Marieta D. 
Loco 


Lasă mătuşicăi scrisoarea spre inminare la destinație; iar 
a doua zi, in revărsatul zorilor, călare, precum venise, apucă 
‘färā țintă drumul printre munţi. 


C. Hogaş 


Cer 


VOTUL UNIVERSAL 


—  Opiniuni ale unui diletant 1) — 


Mi s'a părut întotdeauna curios că există oameni, care se- 
pot ridica din principiu impotriva vatului universal. A fi din prin-- 
cipiu impotriva participării marii majurități a oamenilor teferi la: 
trebile statului, pe care ei îl alcătuesc şi-l susțin cu munca şi cu: 
singele lor, mi sa părut intotdeauna un fe} de impertinență.— 
Că cei „inculţi“ nu se pricep în politică? Că o țară s'ar duce de 
ripă, dacă marea majoritate a cetățenilor ar hotări de interesele tä- 
rii,— de interesele lor ?— Dar e treaba ei, a țării, a acelei mari majo- 
rităţi, dacă va duce țara de ripă, dacă se va duce pe sine de ripă !— 
Ca cei puțini, „invățaţii“, vor fi şi ei periclitaţi din pricina pros- 
tiei ţării? Ei şi ?!—Dar această soartă, de a [i robul societății, 
nu e ea inerentă vieţii omenești? Nu sintem toți nevoiţi să r- 
peciäm morala comună, izvorilă din viaţa turmii? Nu sintem: 
siliți să ne supunem în fiecare moment unei norme de viață, pe 
care noi n'am voit'o, pe care noi n'am decretato? Nu sintem o-- 
mon de vii (un Parnell de exemplu) pentru „greşeli“, pe care 
noi nu le recunoaștem că sint greşeli? Nu ne ducem adesea in- 
războiu, fără să ştim pentru ce murim,—și uneori știind că mu- 
rim pentru o cauză nedreaptă, ori chiar luptind impotriva unei 
cauze drepte? 

Dar primejdia aceasta a votului universal este o simplă i- 
poteză. Cind a periclitat o societate, cind a dus la ruină o ţară, 
votul universal ? 

Chestia nici nu merită discuţie! Şi, dealmintrelea, altăceva 
mă preocupă. 


1) Aceste opiniuni nu angajează decit pecel ce le iscăloşte. D.S 
lipsind din țară, > apară lua cunoștință Ode G. L SS 


222 VIAŢA ROMINEASCA 


Democraţia romină, de mai bine de douăzeci de ani incoace, 
a cerut votul universal, pentruca tot poporul să-şi spună voinţa 
sa; peatruca deputaţii, și deci legile, să fie expresia voinţii po- 
porului întreg; pentruca întreg poporul să poată controla faptele 
guvernului, etc, etc.—tot lucruri mari și „europene“... 

| Noi nu sintem așa de optimişti. Nu credem că aceste va- 
riate fericiri ar urma imediat acordării votului universal. 

Marea masă a alegătorilor, țărănimea, war şti ce să facă 
cu acest vot, nu s'ar putea folosi de el, ca să-și arate „voinţa“, 
ca să facă ca legile să fie expresia acestei „voințe“, ca să „con- 
troleze*, etc, s 

` Desigur, sub regimul votului universal, cind ţăranii ar vota 
«direct, mulţi la un loc, amestecați cu alegătorii din oraşe, şi deci 
cind oamenii politici ar fi nevoiți să li se adreseze şi lor, ca 
să-i ciștige (fie ai demagogic,—căci probabil că, la inceput, de- 
magogia ar inflori),— desigur că atunci țăranii n'ar fi aşa de pa- 
sivi ca azi. Dar cå marea lor majoritate ar şti cum, ce şi pe 
cine să voteze, nu credem, 

Faptul că imediat după răscoale, o candidatură pur rä. 
nească a trebuit să fie susținută mai mult de guvern, decit im- 
“pusă de țărani, faptul că această candidatură a trebuit să fie a- 
părată de guvern impotriva diferiților orăşeni, care periclitau acea 
candidatură țărănească, faptul, ca să fim mai clari, că färanii n'a- 
veau Incredere In ei inşiși şi parcă se mierau să aleagă un sim- 
plu țăran In acel rol de „boer* care e deputăția,—faptul acesta 
este şi el o dovadă că țăranul e prea innapoiat, prea primitiv 
“pentru a se folosi de mordernul mecanism al votului in interesul 
său "9 incă fn interesul său adevărat ai bine înțeles! 

Simplul fapt că țăranii nu cer votul universal este de ajuns 
ca să concludem că ei... n'au nevoe de el şi că n'ar şti ce să 
facă cu el. 

Şi totuşi, votul universal frebue acordat! Trebue acordat, 
<oniorm cu acel principiu, —care a prezidat la toată desfășurarea 
e noastre contemporane,—contotm cu principiul că, într'o 
antet innapoiată, forma trebue să preceadă fondului 

Bang ue introdusă, dacă voim să avem apoi şi fondul, 

Le Educaţia politica ţăranul n'o poate avea, decit dat la şcoala 
politică. Cineva a spus foarte bine că, după cum trebue să te 


VOTUL UNIVERSAL GO 
bagi în apă ca să poți înnota apoi, tot aşa și țăranul, trebue mai 
Antăiu băgat In viața politică, ca să poală so priceapă pe urmă- 
„.. Aruncat în viaţa politică, ţăranul se va bălăbăni nesigur multă 
vreme, dar apoi va incepe să înnoate, „broșteşie* la Inceput, 
„voiniceşte* mai pe urmă. 

Dar, pentru ţară, folosul va veni mai innainte de trezirea fä- 
xănimii. Va veni chiar imediat. Căci, la 'ncepul, înnainte de 
drezirea ţăranului la viața politică, votul universal va avea ca 
urmare întărirea guvernelor. 

Azi, un guvern este slab, pentrucă este la discreția „ale- 
gătorilor*, adică a coteriilor, a „familiilor* importante din punct 
de vedere electoral, care 1 „trintesc* dela putere, dacă nu-s $a- 
tisfäcute, a „electorilor*, cu care un guvern trebue să umble ca 
<u niște vase fine, ca să nu se... strice, a cutărui mem- 
bru influent, care are o sumă de „partizani* intrun club, a ca- 
tegoriilor sociale restrinse, care-și urmăresc cu energie interesele 
for adesea egoiste şi protivnice interesului general, etc. etc., —în- 
streit cine nu ştie în ce stă „slăbiciunea“ guvernelor. 

Această slăbiciune, tace pe guverne să fie mai rele decit 
ar fi altmintrelea. Dacă un partid n'ar fi silit de „partizanii* săi 
să facă „concesii“, nedreptăţi, „infamii* chiar, ori să se dea in- 

dărăt dela măsuri bune, pentru a nu supăra pe unii „partizani“, 
ori pentru a nu nemulțumi cutare categorie socială restrinsă,— 
acel partid ar fi mai bun. Orice ministru ar face mai puţine lu- 
emp rele, dacă, pe lingă acele pe care le face din nepricepe- 
rea, răutatea sau interesul său, n'ar face alte zeci şi sute, mt: 
puse de partizani,— căci altmintrelea se duc electorii, se supără 
importanta familie din orășelul X, care are 5 voturi la colegiul 
1, devine disidentă o parte din cutare club, etc. 

Imediat ce un ministru nu place acestor interesante perso- 
nagii şi categorii, ele incep să-l „controleze“, conform „consti- 
goe". 

Dind insă drept de vot țărănimii, guvernul ar avea o colo- 
sală zestre guvernamentală fară plată, fâră obligaţii, — şi deci orf- 
ce guvern ar alima mai puțin de „alegători“, de coterii, de fami- 
Da cea cu 5 voturi la colegiul I.. Țăranii ar avea rolul acelor 
‘pairi numiţi de câtră prinți, cu care aceștia majorează nobleța, 
<ind ea se opune unei reforme... 

Nu-i vorbă, iluzii mari să nu ne facem. Electorii şi suita 
dor, tot vor avea importanță, —și deci guvernul nevoe de ei,— căci, 


224 VIAŢA ROMINEASCA 


d RR i Ri, 


pentru a mișca masele, tot va fi nevoe de cadre. Dar, oricum, 
cind însuşi votul familiei cu cei 5 nu va mai avea așa insemnă- 
late, guvernul va fi mai puţin „conirolat* de „alegătorii“ săi 


şi va fi mai bine, să zicem: mai puțin 'rău! 


„Aşa că, dacă nu se poale aduce adevăratul control al ţării, 
cel puţin, prin votul universal, se micșurează „controlul“ fami- 
liei cu cei 5, care costă pe stat, sub formā de slujbe, subvenţii 
etc., zeci de mii de franci; care calcă legile şi jupoae pe cei 
mici, tolerați pentru că-s 5 la colegiul |; care răstoarnă guver- 
nul, îndată ce acela vrea să pună ordine in afaceri, ori să facă 


legi ce nu convin celor 5... 


Aşa dar, votul universal este necesar, 

Atunci, poporul va deveni un rezervoriu, din care se vor 
tot ridica conștiinți,—pe încetul,—şi astfel, pe nesimţite, acest re- 
gim electoral va tot deveni din ce in ce o realitate, va deveni 
tot mai mult glasul țării, până ce, la slirşit, vom avea un ade- 
vărat popor conştient de drepturile şi de datoriile sale, de ne- 
voile țării, de chipul de a lecui aceste nevoi. 

Li S - 

Dar cine să realizeze aceasta reformă? 

Dar cine o poate realiza ? 

Să vedem, căci chestia nu mi se pare așa de simpla, 

Unde acest drept e cerut de cei interesați, lucrul e relativ 
ușor. Dacă, la noi, ţăranii ar alege pe cei 30 şi ceva de depu- 
taţi ai lor cu mandat imperativ; dacă ar trimite in dealul Mitro- 
poliei citeva căruțe cu un milion de petiții pentru votul univer- 
sal, cine s'ar putea opune? i 

Dar acest lucru nu se poate intimpla la noi. 

Votul universal trebue dai cuiva, care nu-l core, 

Cine să il dea? 

Desigur, un partid, care ar avea nevoe de această reformă, 
fie in interesul său, fie în acela al țării, . 

Un partid, care ar avea nevoe de votul universal, e parti- 
“dul liberal, Legile ce a făcut, şi altele pe care va trebui să le 
facă in viitor,—legi pentru țărănime, —impune acestui partid re- 
forma electorală. 


fi ON 


VOTUL UNIVERSAL 25 


Dar poate face un partid această reformă ? 

Să vedem. 

Reforma electorală se face printr'o adunare constituantă, a- 
leasă anume pentru acest lucru, 

Nu se poate face prin surprindere, 

Ce-ar spune un partid alegătorilor, cind s'ar prezenta în 
fața lor la alegerile pentru constituantă? 

Oricit de dibaciu ar vorbi, în fond ar spune următoarele 
lucruri alegătorilor colegiului T și II (căci colegiul III ar fi adus, 
„pe căprării*, ca să-şi voteze propria-i ridicare la viața politică!): 

Votaţi constituanta, pentruca să vă iau din mină puterea 
politică, prin care vă salisfaceți interesele personale, de familie, 
de clică, de clasă, etc. Prin care mă puneţi la strimtoare, pe 
mine, guvern, ori de citeori mi-i milă de banii ţării! Entuzias- 
mează-te, cetățene, şi votează-mi constituanta | 

Sint unii oameni politici, care cred că cetățeanul se va „en- 
tuziasma*.— Argumentarea e aceasta: In vremuri normale, în a- 
devăr, cetățeanul e egoist, se gindește numai la el. Dar în vre- 
mea unei agitații pentru o reformă mare, innaintată, se produce 
un fel dej sulet social o „psicologie a mulțimii*,—cind în om 
nu mai vorbesc interesele sale obişnuite ci allăceva. In aseme- 
nea momente, omul e gala de sacrificii, sufletul său se revarsă 
peste interesul egoist... | 

In adevăr „psicologia mulţimii“ are multe surprize, și e po- 
sibil ca acei care vorbesc astfel să aibă dreptate... Dar e și 
posibil să n'aibă dreptate. 

Alţii, mai mizantropi în privinţa idealismului omenesc, aduc 
o altă consideraţie In favoarea posibilității unei constituante pen- 
tru votul universal, Ei zic că, în țara rominească, un guvern 
are așa de mare prestigiu in fața alegătorilor in anul intăiu de 
guvernare, cetățenii alegători socot aşa de neclintit un nega 
in acel prim an, incit, ori cu ce reforme ar veni guvernul, ei 
capătă marea majoritate a colegiilor electorale. — E posibil și 
asta... Dar oare nu e posibil și contrariul ? 

Eu mă 'ntreb necontenit: Entuziasma-se-va în deajuns ce- 
täjeanul ? Suggestiona-se-va în deajuns cetățeanul de prestigiul 
„primului an" ?—Sinucide-se-va cetățeanul”? i d 

Renunţa-va „lamilia* noastră la situaţia ce are prin cei A 
ai säi la colegiul I? La slujba, pe care o poale extorca, prin vo 
tul săupientru fiul ei, pentru nepotul ei, pentru bunicul ei lee pă 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


soacra ci? Renunţa-va crişmarul, mai mult sau mai puţin bucureg- 
tean,— negustorul de mititei, de tulburel şi de patricieni, —renun- 
tava el la puterea-i electorală, cu care poate „ruşina* un gu- 
vern ce nu-l lasă să otrăvească „poporul“? 

„ Mi-e frică și de Zaharia Trahanache, şi de Jupin Dumi- 
trache, și de Rică Ventureanu... 

Caci cetățeanul romin a devenit foarte conştient, chiar şi cel 
din colegiul II (cel din colegiul | e conştient lucru mare, chiar 
dela introducerea constituției. Ba chiar din vremea Fanarioţilor, 
Ba și mai dinnainte: din vremea lui Mihaiu Viteazul. Etc). Ce- 
tățeanul romin „colegiul Ir a devenit foarte conştient. De cițiva 
ani are o educație politică perfectă. Mai ales cel din Bucureşti, 
viscera cea mai Insemnată a țării, 


Această „conștiință cetățenească* s'a dovedit perlect: 

Partidul liberal n'o fi făcut chiar ceia ce spun gazetele sale, 
dar tot a făcut ceva. Şi „slăbiciunea“ sa nu vine din ceia ce a 
` fäcut rău, ci mumai din, ceia ce a făcut, sau măcar a voit să 
facă bine, 

Alegătorii colegiilor actuale l-au pus în mai multe părți în 
minoritate, pentrucă în vremea crizei a făcut „economii* şi „su- 
primări*, ce nu i se pot uita; pentrucă a făcut ceva pentru tä- 
rani; pentrucă a schițat măcar un gest, prin care dădea a înțe- 
lege că vrea să mărească puterea de rezistență a țărănimii; pen- 
trucă a voit să calmeze entuziasmul crişmarilor din toată ţara, şi 
in Bucureşti și a birtașilor, casapilor și altor otrăvitori patriotici ; 
pentrucă au venit alte partide, care au făgăduit că vor pune ca- 
păt acestor „scandale* liberale, etc. etc, 


Cu cițiva ani In urmă, ar fi fost relativ mai uşor de căpă- 
tat o constituantă pentru votul universal. Greutatea ar fi fost cu 
colegiul I, cu voturile lui, cu protestările lui, cu mişcările lui de 
stradă (căci „poporul* bucureştean nu e greu de ridicat impo- 
triva votului pentru... popor !), cu amenințările lui sus, sus detot, ete. 

Acuma însă e mai greu. 

Pentrucă, acuma, partidul liberal a pus problema țărănească, 
care a trezit pe orăşeni. Până nu de mult, „vot restrins“, „vot u- 
niversal*, „colegiu unic*,—pentru orăşeanul din colegiul Îl era 
egal, El știa că nu prea are cuvint în trebile țării, dar ştia, în 


A 


VOTUL UNIVERSAL Sai 


același timp, că trebile acestea sint conduse conform cu intere- 
sele sale... Doar in numele lui,—clasa nouă burgheză, —se fäcu- 
seră şi se fäceau toate, 

Acuma insă, a văzut că poate fi și altiel. A văzut că un 
guvern poate să se mai intereseze şi de alții, cu alte interese, 
uneori contrare cu ale sale. Şi sa „trezit“ colegiul II. 
put să aibă educație politică ! 

La educația aceasta a contribuit mult partidul conservator- 
democrat care,—in lupta lui pe viață şi pe moarte cu cellalt par» 
tid conservator, —s'a adresat la toate interesele „lezate“ ale oră- 
șenimii și a ajutat-o să se „trezească“ cu... o oră mai inainte. 

Şi, insfirşit, acest civism al colegiului II s'a intimplat să 
fie admirabil incurajat şi ajutat de „legea lui Lascar“, care a fä- 
cut inviolabilă familia cea cu 5 voturi din orășelul X, inviolabil 
crişmarul, inviolabil casapul, inviolabilă toată lumea l}. 

Așa dar, colegiul IL care innainte era Buvernumental şi ar 
D dat oricite constituante guvernului, fără măcar să bănuiască 
că-și taie creanga de sub picioare, sau, în cazul cel mai râu, ar 
fi putut fi silit să voteze o constituantă pentru votul universal, — 
acuma, colegiul acesta incepe să voteze, foarte luminat, conform 
cu interesele de clasă, de clica, de familie, de persoană, şi ni- 
mene nu-l poate sili să faca altfel, căci secretul votului li e 
garantat 

A, dacă vre-un partid l-ar fi dat inainte—acest vot univer- 
sal! In bunele vremuri, cind chestia țărânească nu era pusă, cind 
colegiul II nu era educat „cetățeneşte*, cind electorii nu-şi bä- 
tuseră capul să facă acea faimoasă lege Lascar, care avea să 
facă din toți alegătorii romini Catoni din Utica t... 

Dar nici un partid n'a venit cu votul universal! 

De ce? din multe cauze, din toate cauzele, pentru care cei 
ce au nu dau și altora, Dar trebue să mai fie şi alta: Pro- 
paganda social-democraţiei romine. Social-democrația romină do- 

vedea aşa de strașnic, că imediat după introducerea votului u- 
niversal țărănimea romină va aranja trebile ţării conform cu cel 
mai strict interes de clasă al ci, —că bieții „burgheji* nu 
puteau decit să-şi zică: Aşa?! Apoi las că vă däm noi vot uni- 
versal!... Căci sucial-democrații.—lucru curios!—nu se adresau 
țăranilor arătindu-le foloasele votului universal, Ei se adresau 


A ince- 


In privința acestei legi, vezi „Partidele noastre polilice*, de sabsem- 
patul, „V. Rz, Anul IV, No. & 


225 VIATA ROMINEASCA 

„burghejilor* şi, printr'o admirabilă tactică, de care nu pot să 
nu mă felicitez și eu, ii speriau că are să fievai şi amar de ei 
cind vor da votul universal, 


Atunci ? Este imposibil să avem votul universal ? 

Nu e imposibil, dacă au dreptate optimiştii, care vorbesc 
de altruismul izvorit din „sufletul mulțimii“, ori de prestigiul ire- 
zistibil al unui guvern nou venit la putere. 

lar dacă aceşti optimişti nu au dreptate, — dacă cetățeanul 
nu se va entuziasma, și dacă maturitatea lui politică va fi des- 
tul de înnaintată ca să nu fie surprinsă de noutatea unni guvern, —a- 
tunci nu mai rămine decit ca fruntașii politici inţelegind superio- 
rul interes al partidelor lor și al ţării ca guvernele să fie mai 
„despotice“, mai puţin „controlate* de „alegători, —să se coali- 
zeze impotriva propriilor lor partizani şi a alegătorilor, peniru a le 
smulge puterea politică din mină... 

Ca mai tirziu țărănimea, devenind conştiență, se va amesteca 
in trebile țării? Că sărbătoarea categoriilor sociale jouissante va 
D tulburată de acei nechemați, îmbrăcaţi in sumane ?... Dar asta 
va fi tirziu!... Clasele noastre de sus să n'aiba ele măcar patrio- 
tismul de a spune: „Après moi le déluge“ 2. Nu credem... Mai 
ales că acel potop, fot trebue să vină odată!... Că venirea lui va 
D grăbită prin acordarea de pe acuma a formalității votului u- 
niversal ?! 

Dar atita concesie trebue să facă cei din virful piramidei 
sociale! 

Nu uitaţi că acestea sint simple şi umile opiniuni ale unui 
diletant, 


G, Ibrăileanu 


` ee 


Cronica literară 


Profiluri literare: Girolamo Rovetta 


A fost unul dintre cei mai noi scriitori ai Italiel, Născut în Bres- 
cia la 1853, a murit zilele acestea, încă destul de tînăr. Fizionomia sa li- 
terară e greu de prins şi de redat întro cronică de revistă. E tot atit 
de vie, de nobilă şi nestatornică precum e şi chipul multora dintre com- 
patrioţii săi, a căror expresie nu poate fi prinsă decit în instantanee, 
sau de penelul agil al vre-unui maestru, 

Girolamo Rovetta e, nu un independent, ci un capricios, care nu s'a 
hotărit pentru nici o direcţie anumită, n'a voit să ştie de nici o formulă 
şi nu şi-a bătut capul cu nici o teorie, Din toată opera lui nu ai putea 
să vezi lămurit dacă e pesimist sau optimist, romantic sau clasic, verist 
sau idealist; nici dacă şi-a pus în gind să alcătuiască romane de sen- 
zaţie cu fapte şi intrigi sau să redee caractere şi tipuri. 

Soarta i-a hărăzit o viaţă uşoară. A trăit Intro lume rafinată ; în 
salonul maicii sale, rămasă văduvă de timpuriu, destul de frumoasă şi 
de bogată, se aduna tot ce era mai strălucit și mai cunoscut în Italia. 
Mai tirziu, cind mama sa se căsători cu contele Pellegrini şi se mută ia 
Verona, viaţa urmă să zimbească tinărului Girolamo, care era vioi şi 
bine înzestrat din fire. Viaţa aceasta fără greutăţi, în care totul îl răs- 
tăța, pe de-oparte, iar pe de alta, extrema sa uşurinţă de a scrie—a pu- 
blicat mai mult de douăzeci de romane şi vre-o douăzeci şi cinci de 
piese de teatru—l-a făcut adesea să producă în grabă, fără să aprofun- 
deze, fără să dea timp creațiunilor sale să se inchege şi să se deslu- 
şească, fără să dea răgaz spiritului său critic să-i controleze imaginația şi 
fantezia sa capricioasă şi neinirinată. 

A căpătat, din lumea aceia rafinată, graţie, eleganţă, ştiinţa de a 
nuanţa, dar a ciştigat şi uşurinţă prea multă, uşurinţă şi acea versalitate, 
eclectism ce e semn de inteligență, dar şi de lipsă de putere sufletească. 
Acesta e dealtmintrelea defectul multora dintre scriitorii noştri contempo- 
tani: prea cunosc multă literatură, prea înțeleg mult, şi, dacă nu au o 
putere de geniu excepțională, opera lor se resimte, e ca opera lui Ro- 


2% VIAȚA ROMINEASCA 


vetis, un ecou al tuturor curentelor literare din vremea lor, nu are vi- 
goare şi unitate, 


Rovetta are insă darul de a reda viu, colorat şi plin de varietate, 
mediul în care se mişcă personagiile sale, adeseori foarte superficial a- 
nalizate,—şi aceasta dă o mare pulere de viață operei sale, 

Subiectul pieselor sale sint alese cu acelaşi eclectism indiferent, 
ce-l caracterizează pe Rovetta: romane mondene, piese istorice, revolu- 
ționare san naţionaliste. Dar totuşi tipurile pe care le reproduce şi studiază 
ma! de preferință sînt luate fireşte mai mult din mediul în care a trăit, 
aristocrația banului, burghezia aceia ajunsă de curind prin puterea ba- 
nului, În această pătură însă nu sint nici caractere bine desinate, nici 
sentimente adinci, nici personalităţi interesante. lar artistul, care răstrin- 
pe în opera sa o asemenea pătură socială, se mulţumeşte cu observaţiile 
ce se pol tace uşor şi în abondenţă asupra apucăturilor sale brutate şi 
creiază, în loc de tipuri cu o Individualitate pronunțată, pasiuni şi sen- 
limente generale şi abstracte, un fel de a fi şi a simţi al tuturor, banal 
şi obişnuit. Rovetia se adaptează la acest fel dea simţi general, în loc 
de a impune un fel al său de a simţi şi a privi lucrurile, nou şi dease- 
bit. Lipsa aceasta de viață interioară e inlocuită în scrierile sale prin 
calități de rasă şi calitățile individuale ale lui Rovetta : toţi eroii săi au 
darul de a-şi exterioriza sentimentele şi toate stările sufleteşti cu atita 
putere, incit se comunică imediat sufletului spectatorilor sau cetitorulul, 
Romanele sin! foarte lungi, dar nicăiri autorul nu se substitue persona- 
giilor sale, ele se agită, vorbesc indelung şi fac gesturi, sint mereu în 
scenă şi dan astfel iluzia vieţii, o aparență de strălucire şi vioicinne 
care seduce imediat. Urim, iubim şi suferim cu eroii săi, chiar dacă 
îi socolim ca pe nişte creaturi josnice sau vulgare, şi romanul trebue ce- 
tit până la sfirşit, ne interesează şi ne mişcă, oricum l-am judeca. 

Aceste calități fac mai ales izbinda pieselor sale de teatru, dimpre- 
ună cu darul acela de a face dialoguri minunate, pline de A propos şi de 
răspunsuri de efect. Dar, deşi este printre actorii dramatici ce au obt, 
nut mari succese dramatice, cu piesele Trilogia Dorinei, I. Disonesti, 
Principis de secolo, Romanticismo, totuşi, caşi in romane, e lipsit de pu- 
tere, de originalitate, nu are o concepţie despre lume şi viață, o atitu- 
dine anumită în faja lor. Trilogia Dorinei, primul său succes la teatru, 
e o operă cu tendinţi naturaliste; dar în /. Disonesti, Rovetto devine 
un imitator al lul AL Dumas fiul, iar în celelalte două este de up idea- 
lism exagerat şi in toate un foarte dibaciu minuitor al truc-urilor, un 
om de meşteşug mai mult decit un artist, —și prin aceasta se explică în 
parte succesele sale scenice. 


Totuşi, multe dintre personagiile sale sint adevărate portrete, şi 
dacă, pe lingă ştiinţa de a nuanța, autorul ar avea și vigoare, multe din- 
tre ele ar putea lorma o interesantă galerie de tipuri pentru o epopee 
socială. Dar Rovetta e întotdeauna grăbit, rămîne la suprafață şi recur- 


CRONICA LITERARA 1 


ge, pentru a mişca, a interesa și a amuza, la un truc de teatru, punind 
în contrast personagii vițioase, pungaşi fără nici un scrupul, cu virtuți 
de acele aproape imposibile, deasupra puterilor omeneşti, —ceia ce face 
să pară romanul artificial și neindeminatec, Cu toată indiferența sa mo- 
raă, Roveita pare totuşi a avea predilecțiune pentru personagiile sate 
destrăbălate mai mult decit pentru cele virtuoase, în tot cazul le redă 
ma bine decit pe aceste. Uneori, aceste tipuri de imorali sau de amo- 
tali au un fel de naivitate, de inconştiență plină de bonomie, ca acel 
Mateo Cantasireno din romanul Baraonda, care plin de datorii, hărțuit 
de creditori, izbutește prin îndrăzneala şi iscusința lui să mai ia incă 
bani dela aceşti creditori, pentruca cu aceşti bani să facă alte combi- 
nati, din care să-i plătească sau măcar să le inchidă gura şi să se fm- 
bogățească şi el însuşi, Alteori, ca Giordano Mori din romanul /doi, 
ettul, o adevărată secătură, e un perfect comedian, care, cu darurile lui 
firești, strălucirea privirii, gestul larg şi elegant, glasul plăcut şi muzi- 
cal, se invirteşte ca conferențiar printre lumea bogată, cu gindul de aa 
demeni o femee cu stare, care să-l ia de soț, Izbuteşte să intoarcă capul 
unei fete tinere, Ema, care însă, fiind fină şi inteligentă, băgă de seamă 
după căsătorie cursa In care căzuse. || părăseşte pe Giordano, dar Ro- 
vetta a prins slăbiciune de şariatanul acesta fără scrupul şi caută să-i 
tacă o batrineţă fericită cu averea pe care i-o dă Ema, spre a scăpa de 
dinsul, şi alte consolaţii tot aşa de nobile. 


Purtrețele de femei însă sint acele pe care autorul caută să le redea 
cu mai multă îngrijire şi în care reuşeşte mai bine. Dar şi aici tipu- 
rile amorale il atrag mai mult şi din ele face mai adesea eroinele scrieri- 
lor sale. Uneori, le ideaiizează fără nici un scrupul, făcînd din elein- 
geri cu trăsături omeneşti, ca acea ducesă Maria Deleda din Mater Do- 
lorosa ; dar se pare că nu e o figură reală, ci mai mult o invențiune 
pe care imaginaţia artistului a născocit-o spre a zugrăvi mai bine pe 
fiica sa Lolla. Lolla e In adevăr tipul geniului rău, a diavolului ispiti- 
tor, elementul dizolvant, distrugător al caracterelor celor mai tari. Fe- 
mee rece, fără temperament, perversă numai prin imaginaţie, cere to» 
varășului de viaţă o abdicare complectă a personalităţii sale, o absor- 
bire desăvirgită a voinţei de fer a soțului ei, ce e virtutea insăși, tn ca- 
prițiile şi contrazicerile el; o femee care-şi calcă datoriile şi devine a- 
dulteră numai pentru a-şi procura prin aventuri emoţii şi excitaţii, Cele mai 
multe din eroinele lui Rovetta sint tipuri de aceste perverse adeseori 
sub masca eviaviei, intotdeauna lipsite de orice scintee de sullet, fără 
altă viață sufletească decit senzualitatea, făcind răul pentru plăcerea de 
ai face, pentru a-şi mulţumi curiozitatea născută din imaginaţia lor per- 
versă. S'ar părea că răul, tot răul, vine dela ele; stricate ele înseși, 
pervertesc şi distrug totul în jurul lor. 


In fața răului, a perversităţii şi a stricăciunilor de tot letul, autorul 
nu e plin de acea ertare izvorită din milă, din ințelegerea adincă a fi- 


232 VIAȚA ROMINFASCA 


tii omeneşti cu toate slăbiciunile ei, ci e îndulgent din indiferență mo- 
rală, din lipsa de credință intr'un ideal moral, din lipsa oricărui avintşi 
a oricării aspirații. Părerile sale în morală şi politică par a fi acele ale 
bătrinului Marino din La Reoltă, „Partidele ! zice el, sint mai rele de- 
cit crocodilii, căci devorează oamenii fără măcar să le plingă soarta cind 
li digerează. Partidele tinere sint ca copiii, rele şi violente; cele deja 
vechi sint ca bătrinii, egoiste şi Jager, 

In romane de acele în care, ca în Baraonda, în care autorul a vrut 
să ne reprezinte lumea modernă a banului şi în care are adeseori admi- 
rabile tablouri din acest mediu, pline de culoare şi de relief, —lipseşte 
totuşi ceva pentruca ele să fle opere de artă adevărată, creajiuni du- 
rabile. Lipseşte o concepţie despre lume şi viață, care să dea operdu- 
nitatea organică, sinteza, şi să prezinte figurile din acel roman ca pe 
nişte tipuri reprezintind o epocă, un moment social. 

Scepticismul este desigur cea mai desăvirzită metodă intelectuală, 
dar ca soluțiune a problemelor ce frămintă sufletele noastre este omo- 
titor pentru orice operá de cugetare sau de artă. 

ŞI totuşi Rovetta a fost o figură destul de însemnată în literatura 
comemporană italiană, un scriitor plin de varietate şi foarte inteligent, 
iar în viaja practică a fost un îndărătnic luptător Impotriva opiniei pu- 
blice, care multă vreme a fost deslănţuită Impotriva pieselor sale de tea- 
iru, a căror „premieră“ era regulat finerată, graţie intrigilor şi cabalei, şi 
pe care pănă la urmă şi-a ciştigat-o cu desăvirşire, pănă într'atit, încit 
Trilogia Dorinei a fost pusă alături de Tristi amori a lui Giacoso şi 
Moglie ideale a lui Praga. 

Izabela Sadoveanu 


be 


Cronica economică 


Cum se făceau anchetele oficiale acum zece ani 


E unul din semnele bune ale vremei nouă, că a pătruns şi în şti- 
inja noastră, în special în cercetările cu caracter economic, spiritul se- 
ver şi metoda riguroasă, care domneşte demult în ştiinţa occidentului. 
Na fost însă din nenorocire totdeauna aşa şi anumite reminiscenţe exer- 
cità şi azi o influență, care trebue semnalată pentru a putea fi înlăturată. 

Una din fasciculele publicate de comisiunea de anchetă agricolă 
depe lingă Ministerul agriculturii, industriei şi comerţului, instituită acum 
zece! ani, este şi Sarcinile proprietăţii rurale de Dimitrie S. Neniţescu, 
fost director la Banca Naţională şi actual preşedinte al consiliului de ad- 
ministrație al Casei centrale a băncilor populare, Această fasciculă cu- 
prinde date foarte preţioase şi sigure cu privire la datoria lpotecară a 
proprietății în Rominia şi asupra raportului dintre această datorie şi din- 
tre valoarea proprietăţii şi venitul ei. Aceste date sint şi azi utilizabile, 
şi oricine se interesează de această chestiune trebue să-i lie foarte re- 
cunoscător autorului pentru luminoasa lor coordonare. 

Fascicula aceasta cuprinde Insă şi un tablou al repartizării pro- 
prietăţii, se ocupă şi cu problema repartizării impozitului ` ori, aceste părți 
au devenit nişte anacronisme, pe care sint convins că azi nu le-ar mai 
subscrie nici autorul lor şi asupra acestora vreau să atrag atenţiunea, 

pentru a scuti pe unul ori altul dintre cetitorii acestei răspindite lucrări 
de a-şi face pe temeiul lor o convingere care nu corespunde—şi n'a co: 
respuns de altfel nici la 1901 —realităţii. 

lată, de pildă, cum repartizează autorul proprietatea rurală în Ro- 
minia :*) 


4,403.379 ha. proprietate ţărănească (moşneni, clăcași, improprietăriții 


însurăței, etc.) 
143.122 „ moşii parcelate de Stat în loturi mici şiin curs de vinzare 


1) Pag. 87. 


nk VIAȚA ROMINEASCA 


1.787.857 „ proprietate mare particulară, fără păduri 
3.825 „ moşii cedate de Ministerul domeniilor altor autorități 
239,024 „ moşii de-ale Statului ce nu se pot vinde 
496,339 „ proprietăţi de mină moartă 


Care au lost izvoarele, după care a fost alcătuit acest tablou, care 
prezintă Rominia ca pe un Eldorado, autorul nu ne spune în lucrarea 
Ini,—un procedeu inadmisibil în ştiinţă şi cu atit mai inadmisibil într'o 
anchetă cu caracter oficial, 

Interesant este însă comentarul acestui tablou şi concluzia pe care 
autorul se simte indreptățit s'o tragă : 

„Din acest tablou al repartiţiei terenului cultivabil vedem că pro- 
„prietatea rurală ţărănească, adică moşnenii, foştii clăcaşi, insurăţeii, in- 
„5umează in momentul de față 4.408.379 ba, şi dacă ținem seama de 
„suma de 143.122 ha., moșii parcelate de Ministerul domeniilor şi pen- 
„tru care nu mal este de indeplinit decit formalitatea punerei în posesie, 
„atunci vedem că proprietatea mică este de 4.551.501 ha.. fără păduri, 
„în timp ce proprietatea rurală mare este de 1.787.857 ba. fără păduri. 

„Proprietatea țărănească este de 2: ori mai mare decit proprieta- 
„lea rurală mare şi se cuvine deci să suporteo mai mare parte din im- 
„pozitul funciar rural !), 

lar în prefaţă: „Văzind insă tabloul repartiţiei proprietăţii noas- 
„tre agricole, după care din 6.978.596 ha. ale întregei supraiețe de te- 
„ten cultivabil, fără păduri, proprietatea țărănească este de 4.408.379 ba. 
„in afară de cele 143.122 ha. asupra cărora urmează a se face numai 
„punerea în stăpinire, faţă de 1.787.857 ha. a proprietăţii mari, nu ne 
„Putem stăpini de a afirma că înființarea Casei rurale, prin intermediul 
„căreia să se cumpere proprietăţile mari, spre a fi apoi împărțite {ära- 
„ranilor, ar fi fost o mare primejdie națională. 

„S'ar fi sfărmat şi acest mic rest de rezistență ce ne-a mai rămas“, "A 

Recenzămintul fiscal din 1905 a stabilit însă că proprietatea ru- 
rală mai mare de 100 ha, are o întindere de 3.787.192 ha., deci numai 
cu doud milioane de hectare mai mult decit cifra stabilită, nu se ştie 
după ce date, de d-nul Neniţescu. Dacă adăogăm însă şi proprietăţile 
Statului şi ale Coroanei, care trebuesc fireşte adăogate la proprietatea 
mare, atunci întinderea acesteia se ridică la 4,416,192 ha.. Dacă mai a- 
vem în vedere că pădurile sint numai în mică parte in stăpinirea țăra- 
nilor, atunci tabloul devine şi mai favorabil acesteia din urmă. 

Tabloul dat de d-nul Neniţescu Intro publicaţie oficială, tipărită 
în Imprimeria Statului, apare deci ca un tablou de pură fantezie. In re- 
alitate, Rominia nu e—se ştie şi e bine să se repete—un Eldorado al 
proprietăţii mici, ci tocmai dimpotrivă, Recenzămintul fiscal şi lucrările 


CEA 


= 


l} Pag. & 
£) Pag. 8. 


CRONICA RCONOMICA 235 


recente ale d-lui dr, Creangă au dovedit-o pe deplin; iar Casa rurală a 
iuvat ființă nu ca o „primejdie naţională“, ci tocmai ca un scut de apă- 
rare a primejdiei naţionale care bătea la uşă. 

Alcătuirea tabloului de mai sus se poate însă pănă la un punct 
înțelege şi indreptăţi prin lipsa de cadastru, ori de un alt mijloc sigur 
de investigaţie. 

Ka s nu se poate însă cu nici un preţ înțelege sint considera- 

unile autorului asupra impozitului "1. i 
: Se ştie că impozitul funciar era, la 1900: or, pentru proprietăţile 
cultivate direct de proprietar, fr, pentru cele arendate, în cazul cind pro- 
prietarii locuesc în țară, şi 12", pentru cele arendate, în cazul cind pro- 
prietarii locuesc în străinătate, lată textual consideraţiunile d-lui Ne- 
niţescu. 


„1. Venitul net al proprietăţii agricole asupra căreia se aplică 
VU i 154.625.476. 
5 sche Ge fiind impus cu 5%, el cuprinde deci toată proprieta- 
„tea țărănească, fiindcă ţăranii îşi cultivă singuri pămintul şi ceva pro- 
„prietate mare, şi anume aceia ai cărei proprietari îşi cultivă singuri mo- 
„şiile şi domiciliază în ţară. e ` 
„2. Venitul net al proprietăţii agricole asupra j a 
căreia se aplică Gr, este de . . a.so seno 53.058.373. 
ý „Acest venit aparține numai proprietăţii mari a- 
„rendate, căci numai venitului net al proprietăţii aren- 
„date se aplică fonciera de Gr, pe an. 
„3. Venitul net al proprietăţii asupra căreia se dakita 
lică 12), este de , . s o . ene . . . oo „246, 
e „Acest venit aparţine numai proprietăţii mari, de- 
oarece numai proprietarii mari pot locui în străinătate 
$ Total No. 2 şi 3  57:304.869.78 
ă ra m venitul de 57.304.869.78, care este numai al pro- 
PSP arzi ear de lei 154.625,476.08, care este venitul pro- 
„prietății țărănești, neglijind chiar proprietățile mari nearendate E 
„al căror venit este cuprins-tot în suma de 154.625.476.08, vedem 
„venitul proprietăţii mici este de 2 ori şi 69 mai mare decit al proprie- 
SH en considerațiuni vor să demonstreze faptul că: „este deci 
drept ca şi impozitul plătit de proprietatea țărănească să fie mal mare 
de mai bine decit 2: ori decit al proprietăţii mari”. 

Las la o parte faptul că proprietatea mică e socotită ca avind o 
întindere mult mal mare decit are în realitate ; las la o parte faptal că 
pe nedrept evaluările venitului proprietății mici sint mai ridicate; vreau 
să atrag insă atențlunea numai asupra părţii subliniate de mine din citat. 


1) Pag. 88 si 89. 


236 VIAȚA ROMINEASCA 


Pentru a justifica impozitul disproportional, pe care-l plăteşte pro- 
prietatea ţărănească, d, Neniţescu îi aruncă în spinare, cu inocență, 
întregul venit al proprietății mari nearendate. Domnia-sa zice de 
venitul impus cu 5*, că cuprinde venitul proprietății ţărăneşti şi ceva 
proprietate mare. Acest minunat ceva reprezintă însă, după vorbele au- 
torului, însuşi întreaga proprietate mare nearendată. 

lar mai la vale autorul zice: „heglijind chiar proprietăţile mari 
nearendate şi al căror venit este cuprins tot în suma de 154,625.476.08 
etc. (vezi mai sus), 

Acest neglijind, care nu poate trece nici într'un discurs de întru- 
nire publică, e extraordinar de inexplicabil, cind vine dela un financiar 
ca d. Neniţescu. Pentruce neglijează autorul? Pentruce să pui în 
spinarea țăranilor ca venit mal multe zeci de milioane ale proprietății 
mari nearendate ? D. Neniţescu ştia megreşit un lucru de notorietate 
publică, că o mare parte din proprietățile mari sint exploatate de însişi 
proprietarii lor. După statisticele ulterioare, numărul moşiilor căutate de 
Insişi proprietarii lor s'a dovedit a fi aproape jumătate (48.12%) din 
numărul total al moşiilor şi mai bine de 38, din întinderea totală a 
proprietăţii mari, A pune deci pe sama țăranilor un venit uriaş de mal 
multe zeci de milioare, pe care nu-l au, pentru a justitica impozitul dis- 
proporţional pe care aceştia îl plătesc: a trage concluzia că şi din punctul 
de vedere al stăpinirii pămintului şi din punctul de vedere al venitului, 
țărănimea stă de două ori şi jumătate mai bine decit proprietatea mare 
şi că deci trebue să-şi plătească de două ori şi jumătate mai mult, este— 
trebue să recunoască oricine—inadmisibil. 

ŞI o astfel de lucrare a fost destinată să lie—şi va îi fost de fapt— 
izvorul de informaţie al celor Den să conducă şi să legifereze | 

Cit de dăunătoare pot fi Sint! astfel de rezultate, care se ti- 
păresc în publicaţiuni oficiale, se invederează şi din aceia că ele se răs- 
pindesc fără mult control, ca date absolut sigure. Astfel, găsesc in teza 
de doctorat a d-lui Constantin Jormescu '), reproduse la pag. 47 şi 50 
toate cifrele analizate mai sus, privitoare la împărţirea proprietății, la 
venitul funciar şi la impozitul ce plăteşte şi e drept să plătească marea 
şi mica proprietate, 


Autorul însuși ar trebui să impiedice acest lucru şi să pună aceas- 
tă carte la index, pentrucă ea aduce rătăcire, 


Jena G. C. lonescu-Şişeşti 


1) Die geschichtliche Entwickelung und der nwă Zustand 
der rumänischen Landwirtschaft von Const, Jormesea "ech 1901). 


Cronica externă 


Un moment greu pentru Tinerii Turci 


Era de prevăzut că regimul constituțional din Turcia va avea să 
lupte cu numeroase greutăți. In genere, nimic nu e mai greu decit să 
dai unui popor o viață nouă. Evoluţiunea popoarelor nu este ca o 
istorie scrisă într'o carte: întorci pagina şi începe altă poveste. Viaţa 
popoarelor este un lanț, în care toate inelele se țin şi toate decurg u- 
nele dintr'altele. Fiecare clipă de prezent e imbibată de trecut şi poartă 
intrinsa germenul viitorului. Din acest veşnic şi nedespărții amestec e 
țesut tirul vremurilor. Una din cele mai mari iluzii ale reformatorilor 
din toate timpurile a fost de a crede că vor putea să despartă, printro 
linie limpede de demarcaţiune, trecutul de prezent şi prezentul de vii- 
tor. În realitate, ele sint contopite laolaltă şi nici o mină omenească nu 
le poate despărţi. Se tot zice: „la vremuri nouă oameni noi”. Greutatea 
pentru apostolii vremurilor nouă stă însă In faptul că ei nu dispun decit 
de oameni vechi şi că mecanismul complicat al unui stat modem ne- 
funcționind numai prin luceferi, ci prin gloata cea numeroasă a perso- 
malului care asigură mersul ziinic al aparatului guvernamental, viaja 

nouă trebue să se plimădească pagea her emmer oss B mg 
obiceiuri şi deprinşi cu o altă mentalitate, această greutate, 

că rc aha sociale ar fi mai puţin anevoioase. Dar, dacă e pretutindeni 
greu să creezi elementele cerute de nevoile nouă, poate că nicăeri această 
greutate nu a tost mai mare decit în Turcia, din cauza colosalei deosebiri 
dintre ceia ce a fost acolo şi cela cese ceresă fie astăzi. La dreptul 
vorbind, în Turcia ne găsim mai puţin în prezența unel lumi vechi şi 
a unei lumi nouă care vrea s'o înlocuiască, decit în prezenţa a două lumi 
cu desăvirşire fără nici o legătură între ele, Intradevăr, vechea organi- 
zare a Imperiului Otomaa era o organizare In esență religioasă. Ea is- 
vorise din concepțiunile coranului, era viaţa şi lumea, privite prin pris- 
ma învățămintelor lui Mahomet. Poate că aceasta ne şi explică dece 
această organizare se prăbuşea, La suflarea puternică a spiritului ştiin- 


238 VIAŢA ROMINEASCA 
tific, religiunea mahomedană a primit şi dinsa o lovitură crincenă. Era 
deci firesc ca societatea întemeiată pe o credință care se clătina, să se 
îi clătinat şi dinsa la rindul ei. Societatea, pe care Tinerii Turci se stră- 
dănuesc so intemeeze azi, e clădită pe o temelie cu totul deosebită, ea 
porneşte dela concepția modernă a lucrurilor, a vieţii, a raporturilor din- 
tre oameni. Bine înțeles, Tinerii Turci se păzesc să apară în ochii po- 
pulaţiunilor musulmane ca nişte atei şi ca nişte vrăjmaşi ai religiunii 
strămoşeşti. Ar fi fost din partea lor o prea mare greşală de tactică, care ar 
ingreuia încă situaţia lor deja îndeajuns de critică. Pe de altă parte, ei 
îşi dau prea bine seamă dece instrument admirabil de guvernămint este 
religia Intro societate innapoiată, pentruca să se lipsească de concursul 
ei. Dar oricare ar fi atitudinea lor aparentă, în sufletele lor s'a stins 
credința de odinioară. Chiar dacă cred in divinitate, Intro ființă supra- 
omenească prezidind destinele lumii, ei fatal văd lumea sub o altă lu- 
mină decit aceia a coranului, orizontul lor e mai larg, toate cunoştințile 
ce mintea omului a dobindit în decursul veacurilor îi fac să judece 
altfel lucrurile, şi, chiar dacă cumva morala lor este deo puritate mai 
puţin perfectă decit aceia pe care a predicat-o Mahomed, e fiindcă formulele 
frumoase, dar de o aşa extraordinară simplicitate, ce puteau indestula su- 
fietele primitive şi senine ale vremurilor de demult, nu mai pot să satis- 
tacă cerinţile multiple ale sufletelor de azi, frămintate de îndoială şi 
stăpinite de atita dor de cercetare. 

Aşa fiind, e lesne de înțeles că Tinerii Turci au de îndeplinit nu numai 

o organizare politică diametral opusă celei de pănă acum, dar încă de 
relăcut sufletul însuşi al poporului ce vor să ocirmulască. E destul să 
pui problema sub această formă, pentruca să-i zăraşti pe dată, printr'o 
sintetică viziune, toată intinderea şi toată gravitatea, e Cela ce sporeşte 
încă dificultăţile Tinerilor Turci e că din nefericire ei nu se găsesc inna- 
intea unui singur popor şi prin urmare a unui singur sullet,ci in fața 
unei sumedenii de popoare, unele mal înnapoiate, altele mai înnaintate în 
civilizațiune, unele mai dornice, altele mai refractare progresului, unele 
sprintene şi energice, altele fataliste, şi că ei trebuesc în opera lor de 
construcțiune socială să ție seamă de toate aceste note deosebite şi æ 
desea divergente şi să scoată un tot armonic din această gamă plină de 
alitea disonante. 

* Răscoala care a isbucnit în Albania nu este decit o dovadă a a- 
cestei dificultăţi. Albanezii, perduţi în munţii lor, răstățați de Abdul Ha- 
mid, au păstrat nu numai datinile unor vremuri demult dispărute, dar 
şi un suflet medievalic, Spiritul modern, care a suflat dealungul Bos- 
forului, care a pătruns în palatele, în căzărmile, în şcolile, pănă şi în 
focarele teologice ale lumii mahomedane, acest spirit modern, de ala 
cărui farmece au fost seduși, deopotrivă, Arabii din Yemen, Sirienii din 
Liban, Armenii dela poalele Caucazului şi Turcii dela Eufrat, Musulma- 
nii din Arhipelag şi Otomanii din Anatolia, a ocolit ținuturile Albanezi- 
lor, Prefacerile care se săvirşesc azi in Turcia ei nu le înțeleg şi le 


CRONICA EXTERNA 239 


privesc cu duşmănie. Răscoala li se înfăţişează ca singurul mijloc pen- 
tru a înlătura ceia ce, după credința lor rătăcită, constitue un adevărat 


„pericol. Şi iată cum Tinerii Turci, care au atita trudă ca să domine ele- 


mentele otomane, ca să învingă la ele tradiţiunile trecutului, fanatismul 
religios, prejudecățile, intotdeauna grele de desrădăcinat, şi toate fireştile 
impotriviri ale celor ce pe vremurile despolismului beneficiau de fel de 
fe] de privilegii, iată-i pe aceşti Tineri Turci siliți acum să lupte şi cu 
Albanezii, nevoiţi să-i facă să priceapă nevoile de azi, formele de gu- 
vernămint fără de care în civilizațiunea modernă un stat nici nu mal 
poate să-şi apere interesele şi neatirnarea. 

In asemenea condițiuni, ce vreţi să insemneze pentru Tinerii Turci 
isbinzile pe care trupele lor le pot ciştiga în Albania? Liniştea ma- 
terială, liniştea trecătoare ; liniştea adevărată insă nu. Aceasta nu ţi-o 
poate da decit adeziunea sufletească a Albanezilor la noua organizare 
de stat a Imperiului Otoman. Ori, această adeziune n'o poți dobindi de 
azi pe mise, prin decrete sau prin intervenţiuni militare; ea nu poate 
rezulta dech cu vremea, incetul cu încetul, dintr'o întreagă operă de 
convingere, de luminare, de pregătire sufletească şi de educațiune po- 
Mitică, 

La urma urmei, Tinerii Turci ar putea să mai biruiască aceste greu- 
Hu, dacă cel puţin ar fi lăsaţi in vola lor. Dar în jurul lor stau Marile 
Putri, care nu se pot obişnui cu ideia că Imperiul Otoman este un teri- 
toriu la care trebue să renunțe. Şi toate aceste Puteri, unele din de- 
prindere, altele din lăcomie şi din interes, stau la pindă, gata să se fo- 
losească de cea mai mică greşală a Tinerilor Turci şi veşnic dispuse să 
aile elementele turbulente şi să incurajeze tentativele de dezordine. 

In sfârşit, Tinerii Turci au găsit o serie de chestiuni pe jumă- 
tate rezolvate de alţii, dar a căror impopularitate se revarsă asupra lor. 
Aşa a fost cu Bosnia şi cu Herzegovina. De fapt, erau 30 de ani 
decind se dăduse soluția acestei chestiuni. Anexarea n'a fost decit 
confirmarea unei vechi stări de lucruri. Deasemenea şi cu Creta. Dela 

1898, Creta este perdută pentru Imperiul Otoman. Alipirea ei la Gre- 
cia nu mai putea fi pusă la indoială deindată ce Puterile protectoare au 
recunoscut insulei o administraţiune autonomă, sub conducerea unui 
innalt comisar, desemnat de ele, iar nu de Sublima Poartă. Faptul că la 
1906 Puterile protectoare, adică Anglia, Franţa, Rusia şi Italia, au confe- 
rit regelui Greciei dreptul de a desemna innaltul comisar, și că la 1909 
aceste Puteri s'au retras şi au lasat insula pe mina unui comitet natio- 
nal şi a unei Camere care proclamase formal unirea Cretei cu Regatul 
Elin, au întărit puternic soluțiunea dată încă dela 1898, şi nu mai tre- 
bue să ne mai mire atunci dacă Cretanii protestează astăzi Impotriva a- 
celora care vin să le nege dreptul de a se considera ca legați de pa- 
iria mamă. 

Deşi Tinerii Turci au moştenit insă dela Abdul Hamid şi dela Ma- 
rele Puteri chestiunea astfel incurcată, opinia publică H va face pe dinşii 


eu VIAȚA ROMINEASCA 


săspunzători, dacă cumva Grecia anexează pe față Creta. Lumea va 
spune că venirea lor la putere a grăbit sau în orice caz n'a fost în sta- 
re să împedice lichidarea Imperiului Otoman ; iar de-ocamdată, înloc 
ca Tinerii Turci să'şi concentreze puterile ca să inzestreze Turcia cu fi- 
nanțele pe care nu le are, cu justiția care e încă coruptă şi nedreaptă, 
cu armata care e plină de lipsuri, cu flota care este aproape rezistentă, 
cu administrațiunea care e tot destrăbălată şi venală, ei sînt siliți să'şi 
piardă vremea ca să discute cu Puterile protectoare, ca să adreseze note 
diplomatice întregului aeropag european, ca se amenințe Grecia cu un 
tăzboiu, în cazul D care n'ar renunța, cel puţin de-ocamdată, la reati- 
zarea ambiţiunilor ei, 

Nenorocirea este că aceste greutăți imbărbătează pe toţi cei ce au 
vre-o pretenție asupra Imperiului Otoman. Macedonia,—iîn care iarăși 
Tinerii Turci nu sint vinovaţi de nimic, căci su găsit-o aşa cum e azi,— 
nu aşteaptă decit un gest de slăbiciune dela Constantinopole, pentruca 
să se pue iarăşi în mişcare. Bulgarii, Serbii, Grecii, Kuţo-Vlahii se simt 
mai fericiţi sub regimul constituțional decit sub despotismul hamidian. 
Tinerii Turci le asigură tuturora o autonomie națională mai desăvirşită, 
dar în sufletul lor arde încă poita de a scutura jugul otoman şi de a 
se alipi fraţilor lor, care sînt grupați la hotare în state nealirnate. A fost 
destul ca Albania să se răscoale, ca Creta să se agite, peniruca la a- 
ceştia toţi să renască dorul de libertate şi toate visurile naţionale care 
decurg dintr'insul, Bulgarii, in deosebi, care sint mai dirzi şi mai între- 
prinzători, ridică capul. Sub cuvintul că Tinerii Turci favorisează ele- 
mentele sirbeşti în dauna lor, ei au reînceput să organizeze bande şi să 
facă in tot cuprinsul Macedoniei o aprigă propagandă. Dela Sofia nu 
le vin decit aprobări. Bulgarii din Regat nu mai vorbesc şi nu mai vi- 
sează decit intruparea Marei Bulgariei. Opinia publică nu se sfieşte 
acolo să ceară guvernului să intervie în Macedonia, şi fiindcă regele 
predică liniştea şi prudenţa, e invinuit pe fața de laşitate şi ameninţat cu 
detronarea, dacă cumva continuă să se mai pue de-acurmezişul curen- 
tului naţional. 

In faja acestui adevărat potop de greutăţi interne şi externe, Tine- 
rii Turci au avut pănă acum un mare merit: nu şiau perdut cumpătul. 
Cu o mare stăpinire de sine, au luat repede toate hotăririle cuvenite şi 
au ținut piept tuturor pericolelor. 

In Albania, au trimis pe generalisimul Mehmed Seihket-Paşa, minis- 
irul de războiu, care cu sabia şi mai ales cu cuvintul a restabilit maxi- 
mul de linişte ce se poate nădăjdui, avind in vedere împrejurările acelei 
provincii, In Macedonia, ei au luat fără intirziere măsurile de ordine ce 
se impuneau. In chestia Cretei, au declarat lămurit Puterilor că vor con- 
sidera anexarea insulei ca un casus belli şi au făcut totdeodată toate 
pregătirile militare spre a putea la nevoe să translorme în douăzeci şi 
patra de ore amenințările lor în tapte. 

Rezultatul acestei atitudini bot rie e că Albania se potoleşte, c 


CRONICA EXTERNA 241 


Macedonia pare a nu mai cuteza să se agite, că puterile protectoare se 
declară gata să sprijine cu cea mai mare energie drepturile de suzera- 
nitate ale Porjei asupra Cretei, că la Atena demagogii, întotdeauna mai 
sgomotoşi decit indrăzneţi, încep să bată în retragere şi că, în genere, 
atit în Turcia, cit şi în Europa, lumea are de-ocamdată impresia că Ti- 
nerii Turci domină greaua situațiune pe care o au dinnaintea lor. CH 
timp vor putea so domine, este o altă chestiune. In orice caz 
ei au în sprijinul lor două arme puternice: întăi, Turcii care cu 
nici un chip nu vor tolera vre-o nouă desmembrare a Imperiului 
* Otoman şi sînt gata să dea pentru aceasta tot sprijinul lor Ti- 
nerilor Turci, şi. al doilea, Marile Puteri, care ştiu foarte bine că, în ziua 
în care Tinerii Turci n'ar mai putea să domine situațiunea, va începe în 
Balcani o conflagrațiune generală, şi care neavind nici un interes s'o 
provoace, ba, dimpotrivă, temindu-se, şi cu drept cuvint, de repercuţiu- 
nile pe care o asemenea conflagrațiune le-ar avea asupra întregului e- 
chilibru european, sînt hotărite să ajute şi ele din toate puterile lor ac- 
tualul guvern otoman. Tinerii Turci ar merita să iasă învingători din 
grelele incercări prin care trec în momentul de faţă, nu numai pentru- 
ca altmintrelea pacea internaţională ar îl amenințată, dar şi pentrucă sfer- 
țarea lor este una din cele mai frumoase, din cele mai bărbătești, din 
cele mai interesante din cite ne este dat să vedem azi pe supralața 
globului pămintesc, Ceia ce face farmecul şi originalitatea ei, e că a- 
ceastă siorțare are, pe lingă avintul şi idealismul tinereţii, şi toată ma- 
turitatea de judecată, toată măsura şi cumpătarea acţiunilor care cunosc 
realitățile vieţii. 


I. G. Duca 


mn Deene 


Cronica teatrala 


Acum, după un an de teatru, după ce-am urmărit piesă cu piesă 
activitatea dramatică a ambelor scene din Capitală, avem de indeplinit o 
ultimă datorie faţă de stagiunea expirată, Fără pretenție şi fără siste- 
malizare pedantă, să aruncăm o privire generală asupra operei intreprin- 
se şi realizate, să extragem din varietatea repertoriului şi din telul in- 
terpretării ceia ce constitue caracteristica ambelor direcţii, să scoatem In 
relief calităţile şi defectele esențiale şi, pe cit e posibil şi folositor poate, 
pentru o lămurire mai deplină a vieţii noastre artistice, să tragem învă 
țămintele şi concluziile ce se impun în interesul stagiunilor viitoare. 

Prima concluzie şi cea mai îmbucurătoare e dovada, făcută în 
stirşit, că două teatre nu sint prea mult pentru publicul Capitalei. Fi- 
reşte, o asemenea concluzie ar părea stranie sau ridicolă aiurea. In alte 
țări, oraşe cu o sută de mii de locuitori, nu cu trei sute de mii, au 
două şi trei teatre. Să nu uităm însă că populaţia Capitalei abia Incepe 
să-şi obişnuiască ochii cu focul rampei. Politica, cărţile de joc, cafe- 
nelele sau pur şi simplu inoiensivile serate familiare, ocupiad incă un 
rol covirşitor în viața cetățeanului romin. Cunosc oameni de samă, 
foarte capabili în specialitatea lor şi adeseori înzestrați cu o cultură ge- 
nerală, dar pe care îi veţi putea întilni ori unde, la cluburi, la curse, pe 
Calea Victoriei, la şosea, sau chiar la Capşa, numai la teatru nu, 

Cind prin urmare cu un asemenea public, parcă turnat pentru 
amiileatrele circului, sau pentru sălile de cinematograf, două teatre pot 
să trăiască, şi să trăiască incă binişor, e un semn că o schimbare im- 
bucurătoare în orientarea vieţii publice spre o viață mai intelectuală şi 
mai artistică e pe cale să se săvirşească. Prevăd obiecţiunile. Mi se 
va spune că o bună parte din locuitorii Capitalei vin la teatru din sno- 
bism, sau din orice alte cauze, cu desăvirşire străine artei. Că atmos- 
tera sălilor noastre de spectacol e îngheţată, lipsită de entuziasm şi de 
acea căldură comunicativă, care se stabileşte intre artişti şi un public 
inteligent şi priceput într'ale teatrului... Foarte adevărat. Nu cunosc in- 
tradevăr spectacol mal interesant decit spectacolul pe care-l oferă pu- 
blicul nostru. Piesa e frumoasă sau stupidă, interpretarea e minunată 
sau absurdă, stalurile, lojile, galeria subliniază cu aceleaşi monotone a. 
plauze fiecare sfirsit de act. Nu se aplaudă nici puterea unel 
nici jocul superior al unui actor, ci se aplaudă 
bicelul să se facă de citeori se lasă cortina. Lipsa aceasta de discernă- 
mint, de spirit critic, are fireşte o înriurire funestă asupra actorilor șia- 
supra direcţiei. Dacă publicul înghite tot ce i se dă şi oricum i se 


scene, 
penizucă aşa s'a luat o- 


CRONICA TEATRALA H 


dă, la ce nevoe să se mai trudească oamenii ca să realizeze o formulă 
de artă mai înnaltă! Niciodată n'am înțeles mai bine placiditatea noas- 
tră naţională, indolența orientală a concetăţenilor depe malurile Dimbovi- 
tei, ca în urma citorva reprezentații din stagiunea aceasta. 

Am azistat la anumite scene, care în orice altă țară din lume ar fi scu- 
lat sala în picioare Intro pornire ideală de revoltă, de şuerături şi de 
huidueli. La nol, publicul se mulţumeşte să aplaude din virful degete- 
tor.  Hotărit, ori ce-ar spune ziarele guvernamentale, nu sintem un po- 
por cu temperament revoluţionar. Dar, dacă sintem de-o blindeţă ve- 
cină cu prostia şi dacă în sufletele noastre dormitează o indolenţă, rudă 
bună cu nepriceperea, în fața frumosului şi a uritului, cu siguranță că 
sintem în schimb poporul cel mai neastimpărat şi mai zurbagiu depe 
toată suprafața pămintului. Dacă aşi avea veleităţi poetice, aşi compara 
sgomotul vag care domneşte perpetuu în sălile noastre de spectacol, is 
şoaptele şi cu freamătul pădurilor. Pe cind actorii se trudesc, se Io: 
mia, asudă pe scenă, spectatorii îşi schimbă Impresiunile fără SS 
stringerea acela ipocrită a oamenilor civilizaţi, îşi urmează cu sen - 
tate converzaţiile incepute la bufet, şi mai presus de toate tuşesc, ză 
şesc incontinuu, tuşesc cu o neobosită şi imperturbabilă constanţă, 
pitolul tusei e un capitol unic şi eminamente naţional, În me, 
cind acțiunea teatrală atinge punctul culminant, cind nervii actorilor na 
tncordați, cind liniştea pare că se va restabili o clipă, deodată, fără a 
introducere, cineva tuşeşte sgomotos şi imediat, precum în miezul nop- 
ţii cintecul celui dintii cucoş trezeşte toți cucoşii mahalalei, tot astfel, 
din toate colțurile sălilor noastre de spectacol, răspund zece, douăzeci 
de (ost, tuşind în cor pe toate tonurile şi pe toate glasurile. Nu e da 
mirare că foşnetul şi tusa din ges stinjinesc cel puţin, dacă nu opresc 

i inspiraţia actorului, 
x mS ponpe asemenea public, se joacă de cele mai 
multe ori, de mintuială, şi un director de leatru, de pildă d Ellad, e 
indreptățit să nu considere vasta d-sale incompetență pe tărimul SS 
mai prejos de incompetenja publicului. Popoarele au guvernele şi ci- 
care le merită. 
pia perenă ca Sb un singur remediu la starca aceasta de lis 
cruri nu putea să fie decit Inflințarea unui al doilea teatru, care, prin 
teama concurenței, să dea naştere unei emutații fericite şi să ție loc de 
controlul pe care publicul neglija să-l exercite, În adevăr, Teatrul Da- 
vila, în alară de propria lui valoare, are o valoare inestimabilă prin fap- 
tul că a silit direcţia Teatrului Naţional să-şi caute o îndrumare pe alte 
căi decit pe cele bătătorite de rutina administrativă. Nu vrem să spa- 
nem prin aceasta că o instituție grenge, cum e acela a unul teatru sub- 
venţionat, a păşit deodată cu sprintenie și cu eleganță pe drumurile 
nol ate artei. Nu. Evoluţia nu se face întro singură zişi d Eliad nu 
putea să renunţe fără o stringere de inimă la tot trecutul d-sale de pro- 
fesor, Dar cum Iimprejurările sint de multeori mai puternice decit vo» 


Su VIAŢA ROMINEASCA 


ința omului, direcţia Teatrului Naţional, cu voia sau fără voia ei, s'are- 
simţit de vecinătatea direcţiei concurente şi rivale. S'a resimţit în mai 
multe feluri. In primul rind, jocul actorilor şi ansamblul general au fost 
mai îngrijite ca în trecut. Fără ca rezultatele să corespundă străduinţi- 
lor, s'a simţit totuşi o preocupare vagă în direcţia aceasta. Şi cum în 
țara noastră intenţiile preţuesc mai mult decit faptele, am admirat adese- 
ori ideia fericită pe care a avut-o direcția, lăsind d-lui Gusti mină liberă 
in ce priveşte distribuirea rolurilor. Oricine cunoaşte cit de puțin pro- 
funzimele egoismului omenesc va înțelege cit de greu e să renunţi la 
unele privilegii şi la anumite prerogative. D. Eliad, înţelegind că n'are 
calitățile cerute unul bun regisor, a ştiut de citeva ori să renunțe la o 
îndeletnicire străină competenţei d-sale, faptă dezinteresată şi nobilă, pen- 
tru care şi-a asigurat admirația şi recunoştinţa noastră. 

Dece nu putem spune același lucru şi în privința repertoriului ! 
Fără indoială că alegerea pieselor e partea cea mai dificilă şi mai de- 
licată ce se poate pune unei direcți teatrale, mai ales la noi în țară. In 
străinătate o piesă se joacă de sute de ori. La noi, după zece-două- 
sprezece reprezentații, adeseori după două sau trei, reţelele serale scad 
văzind cu ochii. In asemenea condiţii fireşte că sarcina de căpitenie a 
unei direcţii e să alcătulască un program bine studiat şi apropiat inte- 
resului public şi mijloacelor trupei, Inființarea Teatrului Davila a inles- 
nit mult această sarcină. O întreagă categorie de piese, în special co- 
mediile moderne, a trecut in repertoriul acelei de a doua scenă. Tea- 
trul Naţional avea o mare datorie de implinit: De unde pănă acum un 
an trebuia să facă faţă gusturilor celor mai variate ale publicului, să 
distreze pe unii, să cultive pe alții, să emoţioneze, să inveselească, să 
fie pentru cei mai mulţi un mijloc de a-şi petrece o sară în chip plă- 
cut, — în ultima stagiune s'ar fi putut renunța la mijloacele de ademenire u- 
şoară a spectatorilor, şi o direcţie inteligentă ar fi putut face din Tea- 
trul Naţional ceia ce trebue să fie prima noastră scenă: cea mai In- 
naltă şcoală pentru răspindirea culturii artistice în popor. 

In locul ţelului acestuia, actuala direcţie şi-a ales un altul sau nu 
şi-a ales nici unul. Citeva piese în adevăr bune (Corbii, Electra) au 
fost sacrificate printr'o interpretare detestabilă. Cei care au avut noro- 
cul să vadă cum se joacă la nol teatrul clasic, cu siguranță că s'au să- 
turat pentru totdeauna de clasicism. Şi cine să-i invinulască ? La urma 
urmei, trei acte extravagante şi absurde dintr'o comedie bută, bine ju- 
cată, sint preferabile unei tragedii de Sotucle, masacrată pe scena Tea- 
trului Naţional,—tot aşa cum e mai preferabil S'asculți o bandă de lžu- 
tari cintind cinstit un cintec de inimă albastră, decit să te asurzească cu 
o simfonie de Beethoven. Vrea d. Eliad să-şi dee seama de importan- 
ţa netăgăduită a interpretării ? Să-şi amintească cum se juca Diavolul 
în stagiunea trecută, cu d-na Voiculescu, şi cum s'a jucat în stagiunea 
aceasta, cu d-ra Tina Barbu. Sau să se inirebe ce a făcut succesul celor 
două comedii ale stagiunii: Revizorul şi Prostul ? 


CRONICA TEATRALA ER 


Dar d. Eliad nu se va întreba nimic. Comicii neintrecuţi ai Tea- 
trului Național pot să De liniștiți; actuala direcţie nu va epuiza fortele 
lor, In schimb, vom vedea pe d-nii Liciu şi Soreanu jucind cu o im- 
perturbabilă seriozitate roluri grave de tragedie. Şi să nu ne mirăm 
prea mult. Să nu ne mirăm văzînd cum la Teatrul Naţional din Bucu- 
reşti se joacă tragedii cu o excelentă trupă de comedie; să nu ne mis 
"äm că nimeni nu se gindeşte la educaţia artistică a publicului căruia | 
se dau piese proaste, cu justificarea că sînt romineşti, interpretări săl- 
batece, cu scuza că operele sint clasice, sau melodrame vulgare (vezi 
Necunoscuta), cu argumentul suprem că... fac rețetă. Ah! reţeta! Fa- 
ceļi loc! Jos pălăriile pănă la pămint! Trece graţioasa stăpină a visuri- 
lor d-lui Eliad, 

Am cunoscut-o Intro zi de primăvară, cum sfirşisem de scris ul- 
tima cronică teatrală asupra ultimei piese jucată la Teatrul Naţional, Tre- 
ceam pe bulevard, înveselit de un gind ironic şi de razele soarelui, cind 
d. director general al teatrelor m'a intimpinat cu un zimbet prietenos pe 
buze şi în ochi cu o mustrare malițioasă. M'a luat de braţ şi, rugindu- 
mă să-l însoțesc pănă la Teatru, mi-a reproşat cu multă bunăvoință u- 
nele aprecieri, impresii şi ironii din cronicele trecute. in parantez, d. 
Eliad e omul cel mai amabil din lume. Ca între oameni însullețiți de 
intenţiile cele mai delicate unul pentru altul, discuția a lunecat uşoară, 
elegantă, cu opiniile adevărate şoptite în surdină. D, Elad işi cinta o- 
pera, îşi aprecia activitatea, îşi justifica intenţiile şi părerile susținute in 
cronicele acestea, Vorbind astfel, ajunserăm în fața Teatrului. impozanta 
clădire avu darul să resiringă în privirea directorului general o rază de 
mindrie legitimă. Probabil că din cauza sgomotului, care în ceasul a- 
cela venea ca un clocot de ape dinspre Calea Victoriei, d. Eliad nu 
mai auzea ce spun. L-am văzut deodată înnălțindu-se, venind în fața 
mea, Apoi cu un gest larg, cu glasul impăcat al omului care şi-a D. 
cut datoria, rosti vorbele acestea lapidare: 

— Şi cu toate acestea am încheiat stagiunea cu o rețetă de citeva 
zeci de mii de franci mal mare ca în stagiunea trecută. 

Argumentul era zdrobitor. 

După o clipă de nedumerire, după ce-am văzut pe d. Eliad dis- 
părind cu paşi mărunți şi repezi prin una din vastele porţi ale templu- 
lui artei, mi-am lăsat capul în piept şi mi-am zis cu amărăciune :—Aşa 
e! rețeta e totul... rețeta e suprema virtute... reţeta e arta. 

Din fundul sufletului numai, de-acolo de unde se agajă cu îndă- 
rătnicie ultimele speranțe şi ultimele iluzii, un glas se innălța şi murmura 
timid şi desnădăjduit : 

Cine ştie L.. Poate că la Teatrul Davila rețeta nu va fi totul. 


N. D. Cocea 


eegene 


Cronica veselă 


Adio 
(Proprietăresei mele) 


Trec anii, trec lunile 'n goană 
Şi 'n sbor săptăminile trec... 
Rămii sănătoasă, cucoană, 

Că "mi lau geamantanul şi plec! 


Eu nu ştiu limanul spre care 
Pornesc cu bagajul acum,— 

Ce demon mă pune 'n mişcare, 
Ce şoaptă mă 'ndeamnă la drum! 
Dar simt că m'apasă păreții... 

Eu sint chiriaş trecător: 

In senrtul popas al vieţii 

Vreau multe schimbări de decor. 


+ 


Am stat la mansardă o lună. 

De-acolo, de sus, dela geam, 

Şi ziua şi noaptea pe lună 

Priveam ca la teatru, madame! 

Cind luna "mi venia la fereastră, 4 
Oraşul părea că mă chiamă 

Să văd In lumină albastră 

Fantastica lui panoramă... 


CRONICA VESELA 27 


Mai sus, intro cameră mică, 
Făceau impreună menaj 

Un moş, un actor ş'o pisică. 
lar dincolo, jos, la etaj,— 

O damă cu vizite multe, 
Ş'alături de ea un burlac : 
Un domn serios dela Culte, 
Cu cioc şi cu ghete de lac. 


De-acolo, pe-o vreme ploioasă, 
Mi-am pus geamantanu 'n tramvai 
Şi-abia am ajuns pin' acasă,— 

Pe Berzei, la c'onul Mihai. 


Ţin minte şi-acuma grădina, 
Ferestrele unse cu var... 

În față sta c'oana irina 

ŞI 'n curte un fost-arhivar: 
Vedea-l răsărind la olaltă 
Un colţ luminos de iatac, 
Pridvorul cu iederă 'naltă 
Şi flori zimbitoare "mn cerdac. 


Pe-atunci înflorea liliacul 

Si noaptea cădea parfumată, 
Umplind de mirezme cerdacul,— 
Şi-avea arhivarul o fată... 


Stam ceasuri întregi subt umbrarul 
De flori, aşteptind neclintit 
(C'avea obicei arhivarul 

Să storăe noaptea cumplit...) 
Tirziu, cind se da la-oparte 
Perdeaua,—părea că visez ! 


m. Şi iar am plecat mai departe, 
De teamă să nu mă fixez. 


(Străine privelişti fugare,— 
Voi nu ştiţi că 'n inimă port, 
O dulce mirezamă de floare, 
Parfumul trecutului mort!) 


VIAȚA ROMINEASCA 


+ 


Ş'am stat la un unchiu, pe Romană, 
Ţin minte... Dar unde n'am stat? 
La domnul Manuc,—o persoană 
Cu nasul pujin coroiat,— 

La doamna Mary, pe Regală 

(O, cum mă ruga să nu plec! 
Mi-a scris chiar o carte postală),— 
Pe strada Unirii la Şbeck,— 

Pe Grant, lingă birtul lui Sterea, 
Pe Witing, pe Tei la Contort,— 
M'a dus pretutindeni puterea 
Aceluiaşi tainic resort. 

C'aşa mi-e viața: o goană,— 

Şi toate durerile trec... 


Rămii sănătoasă, cucoană, 
Că'mi iau geamantanul şi plec! 


Gh. Topirceanu 


KEE 


Scrisori din Ardeal 


A fost o luptă lungă şi cumplită, o incleștare indirjită la 
care am azistat. După trei luni de campanie electorală, soarta 
țării s'a hotărit în două zile. Alegerile sint pe isprăvite și par- 
tidul guvernamental a repurtat o mare biruinţă. 

le două partide de opoziţie kossuthistă sint bătute. Par- 
tidul d-lui Justh, care ceruse înființarea băncii naţionale ungare 
şi desfacerea economică de Austria—ca o pregătire a desfacerii 
politice—azi e redus dela 140 la vre-o 40 de mandate, 

Dar guvernul nu a cruțat nici opoziția miluită a d-lui Kos- 
suth, care s'a redus cam la jumătatea celor vre-o 90 de mandate. 

Guvernul va dispune de o majoritate covirşitoare şi, cel pu- 
țin deocamdată, omogenă. La cei vre-o 245 de deputaţi guver- 
namentali aleşi pănă azi se vor adăuga probabil vre-o 15 depu- 
taţi independenţi, cu program 67-ist, şi vor face să crească ma- 
joritatea cu alte ciştiguri ce se aşteaptă cel puţin la 270 din 473 
deputați, Cei 40 de Croaţi vor vota și ei probabil cu guvernul, 
in chestiile care privesc Ungaria și Croația, pecind in celelalte 
ei nu au vol. 

Vechile mari majorităţi ale regimului liberal sint deci res- 
tabilite şi ideia dualistă a recucerit terenul pierdut în Ungaria, 
Majoritatea kossuthistă a fost redusă la mai puţin de 100 de 
mandate; ideia kossuthistă e respinsă in vechiu-i domeniu : cer- 
curile electorale curat ungurești; guvernul a reușit să ocupe chiar 
şi acolo citeva poziţii (bunăoară cetatea martirilor unguri, Ara- 
dul, care a ales pe contele Tisza contra tribunului kossuthist 
Barabăs). 

Viena nu-şi tăinueşte bucuria. Nu Viena parlamentară şi 
democratică, ci Viena oficială, cercurile curții impărăteşti. Din 
Bosnia, unde se află actualmente, impăratul Fracisc Iosif a adre- 
sat primului ministru, contelui Khuen, o telegramă de felicitare 
pentru succesul lui electoral. Este bucuria împărătească legiti- 
mă? Are politica dinastiei şi a monarhiei motive de a se bu- 
cura de succesul d-lui Khuen şi a artei electorale a d-lui Jeszen- 
szky ? Avem prea multe cuvinte pentru a ne indoi de aceasta. 
Inţelegem, ce-i drept, bucuria bătrinului suveran, Stafia kossu- 


250 VIAȚA ROMINEASCA 


thismului antidinastic e alungată ; dorințile şi trebuinfile monar- 
hiei vor găsi o majoritate docilă, gata a vota orice sume pen- 
tru intărirea situației externe a monarhiei, Noua majoritate un- 
gurească nu inseamnă insă decit o potolire efemeră a focului 
kossuthist, iar nu stingerea lui. Ea nu poate reprezinta o soluţie de- 
finitivă. Căderea partidului kossuthist nu exprimă renunțarea la 
idealul kosuthist în poporul unguresc. 

Corpul electoral unguresc nu s'a convertit la deakism, ci 
a obosit numai de lungile crize mistuitoare şi doreşte să se recu- 
leagă, dorește liniştea progresului şi a consolidării interne, spre 
a relua lupta mai tirziu cu puteri proaspete. Idealul kossuthist 
e bătut, dar nu-i infrint. El s'a retras numai în adincul sufletu- 
lui unguresc, de unde va izbucni din nou ca o dorință nein- 
vinsă, ca o Dach veşnică ce arde și mistue de patru sute de 
ani gindul acestui popor, însetat de neatirnare națională. 

lată ce spune organul de frunte al presei ungurești, insuşi 
tee Budapesti Hirlap, despre noua fază a politicei 
ungurești : 


t Marele Sisif (partidul kossuthist) s'a urcat pe virful muntelui, dar pia- 
tra s'a rostogolit din nou în vale. Trebue să incepem iarăși a o urea la 
deal ; odată și odată va trebui să izbutim a încununa culmea muntelui cu 
piatra.. Acuma (la alegeri) nu a luptat mafi ci partidele, Națiunea 
munceşte, adună puteri, așteaptă un nou prilej şi moi trebue săi pregătim. 
Na ER zgomot și nechtbautotä provocătoare, nu in obstrueționitm, ei eu 
înțelepciune, cu idei, cu muncă, seriozitate, stărnință și abnegațiune. 


Acestea nu sint fraze, ci exprimă gindurile adinci ale po- 
porului unguresc intreg. Kossuthismul nu a pierit deci şi nu va 
pieri niciodată. Din rezerva în Care sa retras, el se va răscoli 
iarăși și va porni din nou, va reincepe munca de Sisif, va pindi 
prilejul, clipa; odată și odată nădăjdueşte să incununeze muntele 
cu piatra pe care o rostogoleşte de sute de ani... 

Noua majoritate guvernamentală nu poate fi decit un suc- 
ces efemer ; soluțiunea definitivă este una singură: dărîmarea e- 
xhemoniei unguresti. Cită vreme eghemonia ungurească se men- 
ține, dind poporului unguresc un domeniu de putere şi stăpinire 
mult mai mare decit i se cuvine după număr și intindere, el va 
Intrebuinţa plusul acesta de forță pentru realizarea Ungariei in- 
dependente. Cită vreme eghemonia ungurească va D în ființă, di- 
nastia și monarhia vor pătimi de aceste două mari crize sta- 
tornice : criza kossuthismului şi chestia naționalităților din Ungaria. 

Amindouă sint efectele aceleiaşi cauze şi se găsesc în strin- 
să legătură intre dinsele. Desființarea eghemoniei ungurești le 
va pune capăt și monarhia va regăsi liniștea ei internă, izvorul 
puterii externe. lată pentruce chestiunea naționalităților din Un- 
garia e punctul unghiular al crizelor ungurești. Odată deslegata, 
eghemonia ungurească va inceta și cu ea, impreună, şi kossuthismul, 
care nu va mai ameninţa în mod serios monarhia. 

Rominia va trebui, pe cit se poate, să contribue la atinge- 


SCRISORI DIN ARDEAL Kai 


rea acestui scop,—aceasta pentru noi și pentru dinsa, pentru exis- 
tenja ei de-opotrivă. Numai monarhia austriacă, puternică şi a- 
şezată nu pe piciorul de lut al eghemoniei ungurești, ci pe echi- 
librul de puteri al tuturor popoarelelor mari şi mărunte, poate 
asigura şi existenţa țării romineşti. 


A cuie noua majoritate? A d-lui Khuen, primul ministru, 
sau a i Tisza, prezumtivul prim-ministru ? Chestiunea aceasta 
e hotăritoare pentru viitoarea evoluţiune politică. De-ocamdată, 
cum am spus, majoritatea e omogenă, e o singură masă mare, 
plină de beţia succesului, fericită de posesiunea mandatului. Cind 
beţia se va risipi Insă, vor veni marile chestiuni care vor avea 
darul să destacă tabăra guvernamentală în nuanţe bine precizate. 

Este, bunăoară, probabil că elementele agrariene—şi partidul 
e plin de conți și baroni latifundiari—nu vor vota fără oarecare im- 
potrivire sau recompesaţie convenția comercială cu Romina, Vor 
mai veni desigur şi alte chestiuni la ordinea zilei, care vor con- 
tnbui la formarea procesului de diferențiare. Chestiunea princi- 
pală va fi însă reforma electorală (căci nu mai indrăznesc a 
vorbi de votul universal), 

D Khuen a venit, ce-i drept, cu mandatul precis dela AL 
S, impăratul de a legiui votul universal. Dar cine mai are nai- 
vitatea de a crede căo majoritate, care-şi datoreşte existenţa le- 

ii electorale actuale, să o schimbe într'un mod atit de radical ? 
Toti cei ce reclamă cu stăruință şi sinceritate votul universal o 
fac nu pentrucă doresc o simplă sporire a numărului de alegă- 
tori, ci pentrucă, cu ajutorul acestui spor, doresc o schimbare a 
parlamentului însuși, a partidelor, a raportului de puteri dintre 
ele. Votul universal pentru ei e numai un mijloc pentru alt scop ` 
reducerea partidelor istorice şi introducerea altor partide, care azi 
se află in afară de corpul legiuitor al Camerei, mai ales introdu- 
cerea în Cameră a partidului naționalităților şi a curentelor de- 
mocrate şi socialiste. Ei nu vor numai o schimbare în corpul 
electoral, ci mai ales in corpul parlamentar. Ei bine, aici se cioc- 
nese lalşii prieteni ai votului universal cu prietenii lui sinceri. 
Falşii lui prieteni sint in fond potrivnicii lui, sintpotrivniciiunei schim- 
bari în lăuntrul parlamentului, sint actualele partide care se tem de 
pierderea predomnirii in parlament și cred că sistemul rotației par- 
jamentare, pe care doresc să o introducă, se tulbură sau se ni- 
miceşte prin votul universal. Nuanţa liszaistă covirşeşte in par- 
tid şi capul ei, contele Tisza, a rostit in timpul campaniei elec- 
torale zecimi de discursuri de agitație contra votului universal ai 
a preconizat o politică de exterminare a partidelor naţionale, mai 
ales a partidului național rominesc. Mai mult chiar, ziarul Bu- 
dapesti Hirlap publică a treia zi după alegeri un articol, prin 
care face bilanțul alegerilor. Concluzia ce trage e că Viena sa 
putut convinge că, şi cu actualul sistem electoral, dualismul se 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


poate menţine şi că prin urmare o reformă electorală nu mai e 
necesară nici chiar din punctul de vedere al Vienei. Guvernul, 
ce-i drept, a făcut imediat declarația că acest articol nu exprimă 
vederile lui. Dar, cum Budapesti Hirlap e şi el un organ guver- 
namental, rostul articolului său e evident. Guvernul a sondat 
publicul prin o ştire, pe care tot el, de-ocamdată, o desminte, spre 
a constata impresia pe care ar provoca-o in lumea ungurească 
și spre a se convinge dacă ea provoacă împotrivire, 

Dacă impăratul a avut în vedere,la numirea noului guvern, 
pregătirea votului universal și soluțiunea chestiunii naționale, el 
se va Incredința în scurtă vreme că nici una din aceste două re- 
forme nu se va realiza. Noua majoritate inseamnă deci in amin- 
două punctelele dejucarea voinței împărătești spre reforme de- 
mocratice, prin oligarhia ungurească. E repetarea unei vechi po- 
veşti, pentru care mai mulți Romini și-au vărsat singele şi Horia, 
Cloşca și Crişan au murit, frinţi de roată în piața Belgradului. 

Şi se pare că vor mai trebui astfel de jertfe pină cind vo- 
mia poporului şi a impăratului se vor putea intiini şi implini. 


kd 


Partidul naționalităților nemaghiare a suferit o iniringere 
cumplită la alegeri, Din cei 24 de deputați naționaliști au reuşit 
să De realeşi 8, adică 5 Romini (d-nii dr. Alexandru Vaida 
la Arpaş, Ştefan C. Pop la Siria, Teodor Mihali la Ileanda, Va- 
sile Damian la Baia de Criş şi Nicolae Şerban la Făgăraș), şi 
3 Slovaci (d-nii Ferdinand luriga, Franz Skiciak şi dr. Paul 
Blaho). Rominii cu deosebire au fost cumplit decimaţi: din 14 
sau intors 5. Au căzut d-nii luliu Maniu, Aurel Vlad, pă- 
rintele Vasile Lucaci, Vasile Goldiș, loan Suciu, părintele Gh, 
Popovici, Ștefan Petrovici, iar d-nii Nicolae Onciu şi Aurel Novac 
renunțaseră de bună voe a-și mai pune candidatura, Privind 
lista celor căzuţi, ne dăm seama că pierderile noastre sint grave 
şi supt raportul calității. Vor lipsi figuri parlamentare distinse, 
ca d-nii Maniu, Goldiș, Vlad şi Lucaci, 

Care sint pricinile pierderilor noastre ? Se poate spune că 
mişcarea noastră națională a scăzut şi că puterea idealului na- 
țional a slăbit in poporul rominesc ? Nu. Concluzia aceasta o vor 
trage cel mult potrivnicii noștri, care vor să prezinte cu orice 
chip partidul național drept un partid de „aţiţâtori* care fac o 
mișcare meşteșugită, fără aprobarea poporului. Poporul s'a pur- 
tat aproape pretutindeni foarte bine, a primit pe canditați cu in- 
suflețire, a respins in marea-i majoritate banul şi băutura străi- 
nului. Sintem absolut siguri că, dacă alegerile ar fi lost libere, ca 
întrun stat cu adevărat constituțional, s'ar fi ales cel puţin 
25—40 de deputați romini. 

Cauzele intringerilor noastre sint de natură indoită: presiu- 
nea administrapei şi lipsa de energie și organizare a partidului 
nostru însuși. Trebue să adaug Insă imediat că din aceste două 


SCRISORI DIN ARDEAL 253 


cauze partea de vină a celei dintâi e mult mai covirşitoare decit 
a celei de a doua. Dacă amindouă aceste cauze ar fi lipsit, par- 
tidul trebuia nu să mențină numai, ci să fndoiască chiar nu- 
mărul său de mandate. Lipsa plus-ului pe care eram in drept 
să-l așteptăm, se datoreşte in parte vinei noastre ; dar minus-ul 
de mandate este desigur meritul d-lui Jeszenszky, care a co- 
mandat armata administrativă şi militară, cu talentul, cu energia, 
lipsa de cruțare și scrupul pentru viața omenească a unui ade- 
vărat general. 


se pusese numai cu trei zile innainte de alegere, etc. etc. 

D. va trebui să se supue unui balotaj la Chişineu. 
E remarcabil faptul că, la Virseţ, candidatul naționalist Reinhold 
Heegn a pus pe fostul ministru Lang în balotaj. Dacă va reuşi: 
să fie ales, va fi primul deputat naționalist german în parlamen- 
tul unguresc. 

După alegeri primul ministru a avut insă nerușinarea să 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


unui ziarist că nicăiri na fost „nevoe* de intervenţia 
pb şi că guvernul poate spune liniştit că nu a intrebuințat 
nici-un mijloc „lipsit de nobleță* („unedel*). Şi totuşi cit de uşor 
l-am erta, dacă ar fi Intrebuințat mumuai mijloace lipsite de 
gegen spus că avem și noi o parte de vină la infringerea 
noastră. Curentul de critică impotriva felului cum afacerile parti- 
dului naționalist sint conduse are desigur multă indreptâţire ; 
ar fi insă greșit dacă vina principală a căderilor sar pune în sr: 
coteala greşelilor noastre. Autorul îniringerilor este desigur d. 
Jeszenszky, secretarul general dela Interne, care a avut aparatul 
electoral in mină. Voi aminti insă şi invinuirile ce se ridică impo- 
triva partidului național, deşi pină acuma ele au fost puţin ex- 
i in publicitate. 3 Le 8 
dig critica cu multă dreptate că acţiunea partidului e lipsită 
de energie, stăruință şi unitate. Partidul nu a exploatat in de-a- 
juns cei patru ani de deputăţie In scopul organizării și a agita- 
Dei politice. Nu avem o presă bine organizată. Partidul ar tre- 
bui să creeze mai ales un ziar popular răspindit în multe zeci 
de mii de exemplare şi ar trebui să cultive legăturile cu presa. 
Azi, ziare cu cele mai bune intenţii ar putea să urmeze o tactică 
tocmai contrară intereselor partidului, neavind nici-un contact cu 
conducătorii partidului şi nefiind puse In curent cu tactica lui. 
Guvernul a oprit, ce-i drept, organizarea partidului, dar stal 
oameni, ca d. lon Suciu, care afirmă că organizaţia, pusă pe baze 
nouă, se poate crea și fără invoirea guvernului. Nu s'a căutat a- 
poi îndeajuns legăturile cu alianții noştri naturali, străinătatea, 
care are simpatii pentru noi și partidele antiungureşti ale Austriei, 
Se critică şi felul cum a lost făcută campania electorală. 
Acţiunea partidului a fost cam tardivă și lipsita de energia da- 
torită. Tratativele cu guvernul s'au prelungit iara a da un re- 
zultat, numărul candidaţilor a fost prea mic şi sa publicat foarte 
tirziu, cind partidele celelalte își numiseră demult candidații. Sa 
publicat un manifest electoral, lipsit de avintul şi câldura mari- 
lor momente in viața unui popor, într'o formā foarte puţin literară, 
Campania a fost lipsită de mari manifestații, in care agitația electo- 
torală să-şi fi găsit punctele de apogeu (poate cu excepția adu- 
nării dela Orăştie). Au lipsit discursurile de concepție largă (sau 
cel puţin nu au fost publicate), prin care s ar D dat analiza su» 
prinzătoare a situaţiei şi a platformei alegerilor și care ar fi dat 
conștiinței publice o expresie sintetică şi o indrumare unitară și 
hotărită. Presa noastră incă părea lipsită de înțelegerea deplină 
a situației. Articolele de agitație au lost prea puţine. Aminţese 
insă un articol frumos și puternic de imprecațiune la adresa trä- 
dătorilor, scris în tonul biblic şi pe înțelesul poporului, apărut in 
„Lupta“. Aceasta nu va să zică insă că fiecare candidat în parte 
nu şi-ar fi făcut datoria. D. Goldiş la Rodna a depus o muncă 
uriaşă, tot astfel au făcut mari sforțări d-nii Maniu, Vlad (mai 


PO II mpa. 


SCRISORI DIN ARDEAL 25 


ales la Caransebeș), Vaida, Lucaci, Şerban, etc, Caderea lor se 
datorește corupției şi ilegalităţilor administrative fâră păreche, care 
au pus pe Romini in afară de lege, 


Ce-i de făcut? Intrebarea aceasta e azi pe buzele tuturor A- 
legerile au lăsat o mare amărăciune și decepție în spiritele tu- 
turor. Lumea nădăjduise un progres, un spor de mandate, şi 
ep și pesimiștii au crezut intr'o pierdere de două-trei mandate 
cel mult. 

Descurajarea și amorţeala, care stăpinise Innainte de procla- 
marea activismului parlamentar, ameninţă a covirşi sufletele mul- 
Dm, A doua zi după alegeri, „Lupta“ publică scrisoarea gene- 
ralului Traian Doda câtră preşedintele Camerei. Generalul Doda 
fusese, innainte de proclamarea pasivităţii, ultimul deputat na- 
țional care, cu toată teroarea guvernului, mai reușise să intre în 
Cameră. Atunci Doda declără că nu-şi va ocupa locul într'o Ca- 
meră aleasă în baza corupției şi teroarei. A fost un gest frumos, 
— dar întrebăm ce rost a avut publicarea acestei scrisori tocmai 
acuma ? Vrea ziarul din Budapesta să preconizeze intoarcerea la 
pasivitate ? Dacă da, atunci publicarea acelei scrisori e o grèt- 
șala şi dovedeşte Incă odată ceia ce spuneam + că presa noastră, 
de data aceasta insuși ziarul oficios al clubului, e lipsită de orien- 
tare din partea conducătorilor noştri. Intoarcerea la pasivitate ar 
insemna să privim în tăcere la dizolvarea partidului național şi 
să dăm loc liber formării unui partid rominesc moderat. Guver- 
nul are astăzi vreo 8 deputaţi romini guvernamentali și ei pot 
forma germenul din care va incolți partidul moderat. Orice alu- 
ziune la pasivitate + o incurajare a Rominilor moderați, şi ziarul 
care face astfel de incurajări săvirșește o mare greşeala. 

Datoria nostră e de a nu ne lăsa toropiți de duhul descu 
rajării şi al inerției. Descurajarea noastră ar fi legitimă intrun 
singur caz : dacă sar D dovedit că poporul nu este cu noi și 
nu vrea să știe de politica partidului naţional. Dacă sar dovedi 
cu adevărat că politica aceasta nu are temelie şi nu are rădăcini în 
conștiința poporului, atunci concluzia renunțării ar fi dureroasă, 
tar inevitabilă. Dacă sar dovedi că pătura noastră intelectuală 
nu mai are trebuința idealului naţional şi credința în el şi că 
dorința de luptă s'a stins, atunci concluzia aceasta ar D logică. Dar 
alegerile acestea ne-au dovedit, cu toate dezastrele lor, incă odată 
că poporul e cu noi şi că clasa de intelectuali e dornică de ideal 
şi de luptă pentru acest ideal. 

Partidul naţional va trebui deci să trăiască mai departe, 
El va trebui să-și urmeze innainte lupta şi, dacă actualii lui con- 
ducători l-ar dizolva chiar şi ar trece cu toți in tabăra guver- 
nului, el ar trebui reconstituit. Căci cită vreme sint Romini în 
țara aceasta, cită vreme ei mai vorbesc romineşte, trebuinţile vieţii 
naţionale, exprimate de programul nostru național, vor exista in- 


2% VIAŢA ROMINEASCA 


totdeauna și lupta acestui popor nu poate avea decit două sfir-- 
şituri : sau el se va desnaţionaliza, sau va izbuti prin luptă să-şi 
cucerească toate atribuţiile vieţii naționale. Orice altă stare e un 
provizorat, o fază de pregătire şi trecere spre una din aceste 
două stări, singure definitive. 

Mişcarea noastră națională, ca orice mișcare, e supusă rit- 
mului de suire şi coborire al evoluţiei naturale. Ea merge ca li- 
nia unei spirale ce pare a se intoarce de unde a plecat, dar la 
orice intoarcere se găsește mai innălțată cu un grad. Sintem in 
faza de întoarcere, în faza coboririi, dar în realitate am progre- 
sat și recăderea actuală pregătește un avint și mai puternic. 
Cine are ochi vede pretutindeni pregătindu-se avintul. Avem un 
popor mai trezit, mai conştient ca inainte, și generația nouă e o 
lăgăduială bună şi curată, Tineretul e plin de simţire și de gin- 
dire mai rominească decit innainte, e plin de neastimpăâr; dorul 
luptelor viitoare îi arde in vine. parcă oștirile viitoare 
ce se ridică din pămint, figura conducătorului se desprinde tot 
mai lămurit, cu sufletul curat şi împătimit de durerile neamului 
intreg, cu glasul limpede şi îndrăzneţ, şi flamura cea nouă incepe 
a se desface incet din cutele iei. Căderea, in loc de a ne descu- 
raja şi risipi, ne indirjeşte hotărirea, ne inverşunează sufletele și 
face să se stringă rindurile mai bine. Dezertarea citorva suflete 
slabe este o curățire şi innalță calitatea luptătorilor. 

Nu, domnilor trădători, nu, domnilor pasiviști, noi vrem luptă, 
nu vrem o pace ruşinoasă sau liniștea nelucrării, vrem să ne 
măsurăm puterile, să ne incordăm mușchii incărcați cu ener- 
gia puterii și a tinereţii, vrem freamăt de război și așteptăm 
nerăbdători ciocnirea cu vrăjmașul secular al tuturor părinţilor și 
strămoșilor noștri! 

Gh. Poenaru 


PP A R D OE E O A 


Miscellanea 


Literatură „absconsä“ 


Nu ni se poate 
de imputa că sintem excluzivişii în apreciarea opere- 
In articolele, în cronicile, în recenziile n 
Ă oastre am lăudat 
de toate şcolile: clasice, realiste, romantice, simboliste, etc, ud 
Unii publicişti s'au arătat chiar nedumeriți de această abatere de- 
la programul nostru „poporanist*, parcă poporanismul ar fi o şcoală lj- 
terară, şi nu : întăiu o chestie de naţionalizare a literaturii culte, fie ea cla- 
sică, romantică ori simbolistă ` şi în al doilea rind o chestie de simpa- 
tie artistică, fie artistul simbolist, romantic ori clasic ! 
Mal ales simbolismul „nostru“ a băgat 
A pe mulji in nedumeri 
parcă între simbolism—şcoală literară care, în ultima Sa SE 
gestia în locul exprésiei, suggestia a cela ce nu se poate exprima—şi ìn- 
tre poporanism ar fi o contradicție ! 
Există însă la noi un început de literatură —un 
~un ecou întirziat al 
are literaturi străine,—pe care o vom numi „absconsă*, cu un cuvint 
ntrebuințet in Franţa de înşişi reprezentanţii acestui fel de literatură, 
ir ea nu-i putem aduce aplauzele noastre. 
ce caracterizează această literatură „absconsă“ este că ea n 
poale b înțeleasă decit de autorul ei şi de cijiva iniţiaţi. e 
Scriitorul îşi exprimă stările sufleteşti prin cuvinte 
şi figuri de stil, 
care nu sînt înțelese decit de el şi care, deci, nu sint în Ce să evoce 
în sufletul nostru stările sufleteşti ale poetului, 

: Inchipuiţi-vă un poet, care ar avea particularitatea să „audă colo- 
tat”. El va traduce sunetele din natură prin culori. El va pricepe per- 
fect ce a spus În propria-i poezie. ŞI vor pricepe şi aceia care sufăr de o 
identică „audiție colorată”, lar dacă poezia e şi simțită puternic, dac 
senzațiile de auz sint puternic şi exact exprimate prin... imaginile de 
văz corespunzătoare, atunci poezia aceasta va putea face o mare im- 
presie asupra lor, 

Dar noi, care nu auzim roş, verde şi indigo ? Dar chiar acei care 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


sufăr de „audiție colorată”, dar aud glasul privighetorii albastru, şi nu 
galbän ca 

Sau, inchipuiţi-vă un poet de aceştia „absconşi”, care ar vedea 
intre lucruri nişte raporturi, nu noud, ci imposibile pentru mintea nor- 
mală omenească? Dacă poetului „clipele* i sar părea, cine ştie 
din ce cauză, „triunghiulare“? Şi le-ar opune altor clipe din trecut, 
cind poetul era fericit, cind „clipele“ erau „romboide“ ? Sau dacă, fi- 
cînd comparații, ne va spune că ochii iubitei sale sint ca două gituri de 
girată, şi minile ei ca două patrafire? Ştim noi, bieţi cetitori, ce va să 
zică clipe triunghiulare şi cum sint minile ca două patraiire ? Poetui 
poate ştie. Cine ştie ce asociații bizare de idei l-au condus la aceste 
comparații? Cine ştie ce şi dü termeni intermediari tac legătura între 
„clipe“ şi „triunghiulare“, între „mini“ şi „patrafire“... Dar noi?! 

Nu e aşa că această poezie,—oricit de frumoasă o îi fiind în felu! 
ei, „în sine*.—trece pe lingă noi, nu există pentru noi? 

Noi nu credem în această poezie. Limba are ca funcţiune trans- 
miterea stărilor sufleteşti dintr'un suflet in altul. Ea cun instrument, și 
nu un scop. Dacă s'ar putea face această transmisiune mai uşor prin 
altceva, prin curenţi electrici de pildă, ne-am putea dispensa de dinss. 
Avind această menire, limba va fi cu atit un instrument mai perfect, ca 
cit îşi va îndeplini mal uşor, mai repede şi mai exact iuncţiunea... 
Idealul, cum s'a zis de-atitea ori, e să exprimi gindiri cit mai complexe 
intro formă cit mai simplă. 

Dealtmintreiea, istoria literaturii întregi, dela Homer până azi, e 
martoră că nici un seriitor „abscons* m'a trăit, Rămas-a vre-unul, cau 
fost intotdeauna ? In lupta pentru traiu, au învins nomai scriitorii clari, 
care pot îi pricepuţi în toate vremurile, pentrucă voros: tuturor oame- 
nilor. 


Aceasta, însă, nu insemnează claritate cu orice prej. 

Ceia ce trebue să urmărească poetul, e toată claritatea ciià com- 
portă subiectul său, sentimentalitatea sa.—Este evident, că unei poezii 
simboliste —prin definiție flotantă şi vaporoasă, penirucă vrea mai ales 
să suggereze,—nu | se poate cere claritatea unui sonet de Heredia. 

Dar această „neclaritate* inerentă poeziei simboliste, neclaritate 
care, dacă întrece necesitatea, devine primejdioasă,—tocmal ea trebue 
să facă pe poetul simbolist să se exprime cu toată claritatea cită e po- 
sibilă, cità comportă felul acesta de poezie,—Sint unia însă, care caută 
anume să fie cit mai neclari, pentru a fi cit mal... simbolişti! 

Şi e păcat de unii, prin versurile cărora, ca printr-o ceață destăcută 
ici şi colo, zăreşti adesea bucăţi de cer albastru. D. Tudor Arghezi e 
unul dintre aceştia. —La d. Minulescu, ceața s-a imprăşiiat aproape de 
tot. Cetitorul are un exemplu chiar în Nr, de faţă al revistei noastre. 
Poate că „Romanja Soarelui“ nici nu mai e simbo'istă. Dar e admirabilă. 


MISCELANEA 358 


eege ee A 
Cetind pe d. Maiorescu 


Intrun „Adaos din 1908* ta studiul d-sale Literat 
De A ura rom 
străinătatea (Critice, ed. Minerva), vorbind de starea actuală a Seil 
mg i Jegen? gees printre scrierile care se ocupă cu „e- 
u ite de Romini* intere: 
eri ale d-lui Mehedinți”. pi ege 
Scrierile acestea ale d-lui Mehedinţi des 
pre „elementele fizice ale 
ege gea de Romini*, sint, în adevăr, „interesante“, sînt chiar 
abile, ca și industria mare a lui Caţa 
uge pis e a lui vencu, ele sint admirabile 
la schimb, d. lorga gare scrieri. Cind aminteşte des i 
' e pre istorici ` 
junge la d. lorga, d. Maiorescu vorbeşte numai de: „comoara de es 
„cumente, descoperită şi pusă la indămina publicului de nepilduita str- 
„Kuinjă a d-lui lorga*, Atita tot: un simplu colector de documente, 
Iar d. Radu Rosetti nici nu este amintit. 
D. Radu Rosetti. se ştie, e „subversive, 


Cu acesală ocazie, am asistat din nou la procesul de form E 
nui „intelectual, savant, scriitor” şi „idealiste, are al u 
In numărul trecut al .V. R." am văzut cum a fost 
i ENAA intel 
şi savantizal d. M. Dragomirescu. eclualizat 


Pauline Garcia-Viardot 


Divinul Turghenev a revenit i ii 
Bun eeng enit la ordinea zilei cu ocazia morţii de 

Pauline Garcia-Viardot, sora ilustrei Malibran, a fost o cintăreață 
vestită pela jumătatea veacului al XIX-lea. 

Paulina Garcia a tăcut cunoştinţă cu Turghenev la 1843, la Petersburg 
pe cind marele scriitor avea 25 de anl. ui 

Turghenev o admira pentru surprinzătoarea ei inteligență şi pen- 
tru talentul ei, el spunea : „geniul“. De altmintrelea, şi George Sand o 
numea „le plus beau génie de femme de notre dpotue" 

Dar Turghenev n'a fost numai admirator, ci şi un adorator al ei, 
Se zice că intro zi a fost atit de fericit că Paulina i-a trecut batista ei 
pariumată pe frunte, şi l-a plictisit pe Biclinsk! atit de mult cu expan- 
siunea acestei fericiri, insit criticul s'a supărat şi La spus că sufere da 
sadism. 

La 1847, Turghenev părăseşte Rusia odată cu Paulina, care în a- 
cest timp devenise d-na Viardot. De-acum inainte el va colinda Eu- 
topa, urmărind pe cintăreață in toate peregrinaţiile ei, la Paris, Bruxe- 
iles, ia Courtavene! In Brie, unde fzmilia Viardol avea o casă, şi um 
de și scrie unele opere, Intre alte şi o paste din nemuritoarele Povzs- 
tiri ale unui vinător. Acum, învață şi spanloleşte, ca să se înțeleagă 
cu mamă şi mătuşii Paalinel, bn 


PSR VIAȚA ROMINEASCA 


Desigur, că pricina pentru care Turghenev şi-a petrecut viaţa în 
Franţa, a fost şi D-na Viardot, El singur spunea, că ceia ce-l face să 
stea departe de patrie e D-na Viardot şi fiica lui, pe care incă din 1850 
o încredinţase prietenei sale. 

La 1864, d-na Viardot se retrage din teatru şi se stabileşte la 
Baden. Turghenev îşi face, şi el, o casă în această localitate, în veci- 
nătatea prietenilor săi, şi incepe să ducă o viaţă cu totul artistică... Ru- 
şii, care au fost întotdeauna geloși oarecum de străinii care le răpiseră 
pe marele lor compatriot, pun în circulaţie o mulţime de răutăţi: că Tur- 
ghenev e un factotum al familiei Viardot, că aduce acasă vinatul Domnului, 
că poartă prin oraş caetele de muzică ale Doamnei (mai tirziu vor vorbi 
de „guvernanta“ lui Turghenev !) şi altele. De fapt, Turghenev se gă- 
sea foarte bine, familia aceasta |! satistăcea nevoia de societate, iar ta- 
lentul muzical al d-nei Viardot era o veşnică destătare pentru acest mare 
iubitor al frumosului. 


Acolo, la Baden, el scria livrete peniru operetele compuse de d-na 
Viardot, aranja cuvintele cintecelor ruseşti, a căror muzică o aranja ea. 
Asculta pe Gluck şi pe Mozart, favoriţii prietenii sale, căreia 
Wagner nu-i plăcea,—şi juca uneori piese de teatru. Aşa, se spune 
că într'un rind ei au jucat Krakamiche ultimul vrăjitor, cu Turghenev în 
rolul lui Krakamiche, în fața regelui și reginei Prusiei, a marelui duce 
şi marei ducese de Baden şi a altor alteţe, şi că, cu această ocazie, a 
ținut şi un speech, în care a imitat, uşor, pe Napoleon III, lucru care 
a produs mult haz în... asistenţă, 

La 1871, după rărboiu, familia Viardot strămutindu-se in Franţa, 
Turghenev a urmat'o,. in Australia tm'aşi duce după dinşii“ zicea el. 
La Paris el stătea la etajul al treilea al unei case, ale cărei elaje de 
desubt erau locuite de prietenii săi. In curind îşi cumpărară, în tovără 
Sie, o vilă la Bougival. 

La 1883, Turghenev moare sub ochii d-nei Viardot, care a po- 
vestit intr'o scrisoare, dată de mult publicităţii, agonia şi moartea bä- 
trinulul ei prietin, 

După moartea lui Turgnenev, d-na Viardot a făcut cunoscute multe 
din scrisorile primite dela el, scrisori foarte importante prin ştirile ce con- 
țin, prin observaţiile sale pătrunzătoare și prin stilul său unic, În cartea 
lui Emile Haumont—lvan Tourgucnef, la vie et l'ocuvre—după care 
am luat mai toate datele acestea, se citează multe fragmente din aceste 
scrisori. (Cartea e bogată în date biografice, dar e mediocră în partea 
el critică). 

Si acum, după 27 ani dela moartea marelui ci prietin Ivan Ser- 
gheici, acela care străbătea odată triumiător Europa, a murit în vristă 
de 90 de ani! Desigur, că acuma vor eşi la iveală muite scrisori ate 
iui Turghenev, cele mai intime. care vor arunca lumini nouă asupra 
vieţii şi operei sale, Deocamdată, s'a găsit un roman, care, după 


j- MISCELANEA 31 


titlu, Viaţa de artă, şi după faptul că d-na 
publice decit peste 10 ani, desigur că 
dintre ea şi Turghenev. Din romanul acesta lipseşte o mică parte de 


pela mijioc, Turghenev, care a zugrăvit episoade din viața sa în Prima 
dragoste, în Asia, în Ape de primăvară, etc, n'a zugrăvit nicăeri „ro- 
manuj" său cu d-na Viardot, al cărui caracter, pe cit ştim, încă nu e 
bine definit—şi nici măcar n'a pus În vre-o operă tipul prietenii sale... 
Ivan Turghenev a fost cel mai delicat scriitor din toate timpurile. 


D, Aurel Popovici 


D, Aurel Popovici a tipărit o carte, în care insultă „democraţia“ 
mondială în cele 14 idiome ale habsburgicei sale monarhii. 


In același carte, d. Aurel Popovici dovedeşte că „democraţia“ nu 


Viardot a hotărit să nu se 
conţine povestirea legăturilor 


există. 


Autorul uită insă că, fără existența acestei „democraţii care nu 
există, daa n'ar ținea un condeiu liber în mină, ci, lobag ardelean, ar 


duce nemeşului respectiv găini, ouă, pene de giscă şi celelalte pocloane, 
pentru a căror listă ci. Istoria Rominilor de A. D. Xenopol. 


P Nicanor & Co. 


Recenzii 


D. Anghel și St. O. Iosit, Cireşul 
tui Lucullus. Minerva, Bucureşti. 

nët D. Anghel şi St. O Iosif ne-au 
dovedit că nu ştiu face decit mici ca- 
po G opere; fia În versuri, fie în proză, 
Povestirile secarte din volumul de faţă 
na sint compoziţii pentru revistă și, de: 
si serise în fuga condelului, fără pre- 
tenție, aproape fiecare din ele è o o- 
peră deəsăvirşită. In fiecare din ele e 
o idee, ce se desfăşoară in narațiune, al- 
cătaindu-i unitatea organică şi dindu-i 
valoarea vitală, în acea formă cte nu 
aparține decit acestor autori, 

Ce fn în nuanțe şi ce puternic în li- 
rie esențiale e Lucullus! Cite stări 
sufletești abia atinse de fraza autori- 
lar, cite idei şi sentimente nu se ridică 
în preajma celor trei-patru pagini dola 
sfirșitul nuvelli! Nu ştii ce să admiri 
mai mult: puterea de evocare a descrip- 
țiilor, imaginile prețioase din viziunile 
via eolorate şi poetice, sau măsura și 
gustul cu caro neesto frumoasei sint 
dăruite cetitorului, 

„Şi în dimineaţa uceasta strălucitoare 
de primăvară, pe cind destinul urzea 
în umbră rostul atitor măriri şi cata- 
strofo, bătrinul alb ea o fantomă, pă- 
sind încet printre colonade, după o 
noapte de orgie se îndrepta sprijinit 


de o seluvă spre terasa de marmură 
de unde obișnuia să rontempleze pri- 
velistea fără seamăn a orașului etern, 

„La zgomotul pașilor ee se apropiau, 
un stol de porumbei, speriat, se'nălţă 
şi dosfăca o ghirlandă albă în senin. 
Un păun îsi deschise coada ca un e- 
vuntaliu și peri în umbră. O mieri s- 
runeă un tril de faut. Departe, Roma 
vuia de pulsaţia vieții care nu cunoaste 
astimpăr*.,. 

Dar ar trobai să citez pănă la 
sfirşii toate acele deseripții scurte, 
desehizind însă perspective nestirşite 
apra Romei și sufletului bătrinulai ce 
fusese una din uloriile ei, pentruca 
cineva să-și poată inchipui tontă finoța 
şi nobieța morală a închoorii. Cetitorul 
e rocunoscător poeților că şi-au ales oa- 
drul celor donă mai desăvirșite dintre 
aceste miei cupo d'opere, „Cireșul lui 
Lucullus” şi „Răsplata lui Criton“, în 
lumea senină n antichității, 

„Trandafirii roşii* sint serisi într'o 
formă deosebită, de o naivitate voită, ca 
stingăciile pline de graţie ale artistalui 
rafinat, care a tot farmecul și 
poezia legondei şi a respectat freschefa 
și noutatea simiimintelor, spontuneita- 
tea lipsită de orice mesteşug a acestor 


piăsmuiri ale unei imayinaţii primitive, 
dar pline de viață, 

Poţitorii Amfitritei sint una din m- 
rele scăpărări seinteetoare ale fantuzioi 
lni A. Mirea, din cure s's născut și „Re- 
gina Mab". lar „Spovedamniilo sint 
pote pline de interes, cagetări subtile, 
hnagini prețioase, o vie și neintreruptă 
împrovizare n unui spirit ep pare a 
na-si eunouște singur bogzăţiile. 


E 

l. A. Rădulescu-Pogoneanu, Studii: 

eva pagini din tinereța lui Emi- 
mesei — Kant gi Eminescu, Traduce- 
roa „Criticii rafiumii pare”, — Pregäti- 
rea Jud pentru o catedră de 
Fitosafe la Universitatea din Josi, 
O traducere în frantuzegte a pastelu- 
rilor iui Alezanlri.— Activitatea pe- 
dagogia lui A. Odobescu. Poeziile 
lui Cerna. — Profesorul Maioresen, 

sub numele de Stadii, d, Rădulescu- 
Pogoneanu publică o serie de articole 
ce nu apărut în Convorbiri Literare. 
Dintre ueeste, cele mal interesante sint 
desigur cele relative la Eminescu, atit 
pontracă sint  privitoure ln marele 
sostru poet, cit at prin metoda pe care 
autorul o aplică pentru reconstituirea 
citorvu clipe foarte interesante din 
viata poetului şi răbdarea și suyaeitu- 
Tea en care cunță să segajeze unele 
mute din personalitatea se, puțin eu- 
wosente de marele public, precizind 
unele condițiuni ale vieții snie şi sub 
Infinonța căror lecturi și stadii a ince- 
put a se dezvolta această originală per- 
sonalitate. In urticolal „Citeva pagini 
din tinerea lui lminesca“ e vorba de 
eonflietul dintre Eminezru și societatea 
„Nominin Jună* a studenților români, 
Acest conflict esto urmarea trecerii lui 
Eminescu dela „naționaliști“ la socie- 
tatea „Junimea“, căci şi aici ajunsese 
ecoul luptelor dintre fruntasii culturii 
romine de pe vremuri. Eminescu era 
conoscut ca părtay al „eosmopoliţilor*, 
prin disențiile sale cu studenții si mai 
ales vu prilejul serbări deln mănăsti- 


RECENZII 243 


ron „Putna*, intru pomenirea lui Stefan 
cel Mare, cind Eminescu se arătase pe 
fată partizan al Junimii. Fiind în eo- 
mitetal central din Viena, pentru pre- 
gătirea acelei serbări, dimpreună eu d, 
Slaviei, aleseră ca judecători al dife- 
ritelor proecte de „cuvintare fastivă“ 
pe d-nii Maiorescu, J. Negruzzi și Po- 
gor, cela ce stirni o adevărată furtună, 
și Eminescu dimpreună cu d, Slaviei 
fură nevoiţi a părăsi comitetul „Romi- 
nici June“ (IN7I), Analizind acele ei- 
teva pagini în cure e povestit faptul 
și sint expuse vederile poetului în n- 
ceastă epocă n vieţii sala, autorul seouta 
în relief multe din trăsăturile caraeta- 
ristice ce vor alcătui personalitatea cea 
mal puternică şi mai originală din toată 
mişcarea noastră culturală. 

In stilul său natural, limpede gi fără 
podoube, en multă conștiințiozitute și 
metodi, d. Rădulescu-Pogoneanu fare să 
roiasă fizionomia serioasă a tinărului 
de 21 de ani, care păntreuză o nga ag: 
ninătate în mijlocul anei controverse 
violentă şi piină de putimă, atita ohiee= 
tivitate în replică la atacurile nedrepte 
şi de multe ori injurioase nlo adversa- 
rilor. EI repare încă dolt începutul 
vieţii acela ce a fost şi a rămas pănă 
la sfirşitul vieţii sale: un om stăpinit 
de un paternie si luminat sentiment 
national. Trecere: sa dela „naționa- 
Hem" la „Junimea“ mu a fost decit o 
urmare + dezvoltării logice a persona- 
lităţii sale, o urmare a matarităţii ein- 
getării sale și a dezvoltării judecății 
sale eritice. In fond al rămine etia ee 
a fost dela inceput, un naționalist sin- 
cer şi convins, cum trebuia să fie omul 
care a cunoscut profund cele două ma- 
nifestări concrete ale vieţii sufletești 
ale unni popor: istoria şi limba, aşa 
cum trebuia să fie omul care a cunos- 
cut mai de aproape si prin el însusi, 
pentrucă a trăit în ele, tonte tările 
romineşti. Aceasta a făcut din el acel 
jurnalist fără pereche în istoria presei 
noastre, ce ştia să pue peste patimile 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


mici și interesele trecătoare ale lapte- 
lor politice, problemele cale mal insem- 
nate ale culturii noastre, şi tot aceasta 
a dat limbii sale „atita energie acumu- 
lată, atita adincime şi atita frumuseţă 
fermecătoare, atita claritate splendidă 
şi plastică“. El nu a fost numai un cu- 
getător şi o personalitate puternieñ și 
originală, ci a și primit o pregătire te- 
meinieă pentru a-și dezvolta uceastă 
fericită organizare firească: pe de o 
parte, studiul udineit și amănunțit al 
istoriei si limbii, pe de alta, o bogată 
cultură filozofică în genere şi studiul 
luzofiei lui Kant în specie, pe care și 
intreprinde säl traducă în opera sa 
cena mai desăvirșită ; „Critica rațiunii 
puro“. Influensa aceasta a lui Kant a- 
supra lui Emineseu, noțiunile pe care 
le-a luat din en, cugetările repezi ce i 
le împrumută in unele coneluziuni san 
de care se serveste ca centru de re- 
Hoxiane pentru subiectele sale proprii, 
toate acestea sunt puse în evidență cu 
multă claritate şi imeusință de d. Dä. 
duleseu-Pogoneanu, atitin articolul său 
„D corespondenţă Intre Eminesen şi d, 
Maiorescu“, eit şi in articolul „Kant și 
Yminescu”.— Traducerea „Criticii raţiu- 
pü pure”, o face Eminescu În ve- 
doran pregătirii sale pentra profesorat. 
Interesante sint toate observaţiile pe 
care d, Rădulescu Pogoneanu le ` Ines 
ssupru limbii din traducerea lui Emi- 
nescu, reconstituind munen intelectuală 
x poetului pentru a traduce po Kant 
in limba noastră încă așa de puţin a- 
daptată pe atunci cugetării filozofice 
moderne și arătind importanța po carw 
a avut-o uceastă traducere, ca ò pre 
gătire, care, zice dan, „bu săltat pe ne- 
simţite la aces ideală frumuseţă 4 pro- 
priei sale cugetări“ —Din aceste arti- 
cole, cit și din articolul „Activitatea 
pedagogică n lui A. Odobescu“, se poate 
observa metoda d-lui Răduleseu-Pogo- 
neana, despre eare um pomenit la in- 
ceputul recenziei. Domnis-sa resonsti- 
tmește en râbdare şi pricepere, din do- 


cumeontele ce le are la indămină, Bazin 
nomis sufletească a personagiului, In 
legătură cu mediul, po care-l evocă in 
citeva trăsături destul de caracteristica 
pentru al reinvia. Apoi, în această fi- 
aionomie, destul de complect și vioi 
redată, scoate în relief nota nouă pe 
care vrea să o rodee, obiectul studiu- 
lvi său. Astfel, activitatea pedagogică 
a lni Alexandru Odobescu se armoni- 
zoază eu toate celelalte caractere ale 
personalității sale, infățişindu-so totuşi 
intr'o lumină nouă. 


La 
s 


++ 
H. Sudermann. Sane de piatră, 


piesă în 4 acte. tradusă de E. D. Fa- 
gure, editura „Bibliotecii pentru toți”. 

E cunpseută din vechime influența 
hotăritoare u funeţianilor digestive a- 
supra sadetulni. Scriitorul scestor rin- 
duri n observat tu el însasi v mită 
formă a acesti relstioni. Asame, s- 
vind, din pricina nervosităţii, stomahul 
foarte acid, nu pot mistni doctir mti- 
mentele simple și sănătoase ; mincărilo 
picante mă îmbolnăvesu. Acelasi dietă 
o țin mai udes séin privista hranei su- 
fleteşti : fiind mu arareori chinuit de 
proprii mei nervi, nw supert de fel li- 
torntura picantă, ci mamă si numai 
cărțile sănătoase și odilinitonre, 

lată dect am avut o aere mul- 
țumire sufletenscă asistini l» reprezen- 
taron Sanet de piatra, de cätro com- 
pania dramatică a d-lui Davila: amni- 
mirat joewl sigar, pliu dw avit, al ne- 
tarilor principal, unsnmblul desãvirsit 
ud trupei, datorit priveperii af dragosti 
de toatru a directorului, talentul sar- 
peinzător ow care acesta din urmă a 
redat, eu rele maë simple și diserote 
mijivaco; fireasca bunătate și tolerantă 
a bătrinului Zuernke, ft: mam bueurat 
că sănătousn piesă n- lui Sudirmann 
miw dut prilej si ennose calitățile see. 
nice ale d'An Davile:: să fi avut daa 
in repertorio numai Joke, Mie. 
rel, Megan! lid Bienidam şi. vobetalte- 


Rokforturi, magi ji lipsit cu sigaran- 
VW. de frica unei gastrite morale, Asu, 
am urmărit tot timpul eu mare încor- 
dare desfăşurarea dramei în mediul in- 
suflețit al şantierului; um resimțit com- 
pătimire adineă pentru nenorocirea ne- 
meritată n puşcăriașalui Biegler; am 
tremurat de indignare contra egoismu- 
lui și Jașităţii lui Göttlingk; um fost 
induioşut de fireasea toleranță şi iu- 
bire de oumoni a bătrinului Zarneke; 
am ris de glumele de pincesans-rire și 
flozofa umoristică a muealitului spăr- 
gător Struve; în sfirsit am admirat 
sufletul generos şi plin de curaj al Lanu- 
roi, care sjutind lui Biegler să-și re 
vacerească un Jot in societate, iși in- 
temeiază în acelaşi timp, fâră a-şi da 
da seamă, propria ei foricire, 

In enrsul celor patru acte nu m'am 
patut reculege un singur moment, pon- 
tru a judeca piesa în calitate de oritie: 
eram tot timpul simplu spectator, enp- 
tivat de acțiunea dramei, care fără a 
lineezi un singur moment, creşte gra- 
dat după toate rogulele artei ṣii con- 
dusă de autor es mină sigură sare des- 
nodămintul liberator, 

Coi drept, mai eram şi foarte recu- 
noseñtor autorului, în fundul suñotalni 
meu, de faptul că desfăşoară rama in- 
trează a sentimentelor omenesti, in- 
Ir an media popular, și ne face să ve- 
dem, vă nu altfel bate inima sub bluza 
luerătorului, decit sub haina mai fină 
u celor sus puși.„—fiindeă de! orice 
sar sjeo sîngele apă nu se face: frt: 
mul umor” răminen veci săpat in s- 
dinenrile inconstiente ale mințel noas- 
tre... 

+ 

àm citit acuma Mane de piatră in 
+Bibliotoen pentru toţi“ ai trebue să 
mărturisese că admiruţia mea a mai 
scăzut puţin... Temu—reubilitarea o» 
sinditului—e departe de a îi originală; 
Bierler seamănă chiar binișor en e- 
roul din Moartea civilă n Int Giaco- 
metti: ecoari din Tinovat do R., Voss, 


RECENZII 254 


din Miserabilii lui Victor Hago, ṣi din 
alte opere literare, se trezese În min- 
tea cititorului, Caracterelo nu sint nici 
ele prea originale, observate Bird aves 
le gros bon sens, și iarăși, uu sint Dr, 
site de reminiscențe literare. Paiholo- 
gia lor e de tot simplă, cum de aitiei 
e lirese ponte, la nişte oameni obicei 
ifi, care în ei na ascand nimie elarută 
totul in afară. Piesa pure fabricată in 
cabinetul do Ineru, din materialul deja 


Antrebuințat în alte lucrări și după nişte 


procedee invontate adinonnri, în tocul 
activităţii cu adevărat creatoare; ea 
are în vølero un publice popular, 

Da, asta esto. Așternind acest eu- 
vint, imi apare deodată ideia genert- 
trice in jurul căreia se coordonează 
toute insașirile dramai lui Sudermann. 

Reubilitarea osinditului este o temă 
populură prin excelență: a intrabuin- 
jato Victor Hugo în Miserabilii—ducă 
nu mä'ngal,—prims lucrare literară in 
secolul trecut, care prin tendinți, fac- 
tură şi concepţie despre viaţă, wen 
vedere un publice popular. Omul din 
popor este prin freu lucrurilor mai 
energie, mai impulsiv, mai paţin înfri- 
nat de idei abstracte şi deel mal ex- 
pus a cãden'n îspită, asistind la o dra- 
mă en Nane de piatră şi auzind po- 
vestite de Biegler împrejurările crime: 
sale pasionale—e aproape fiziceşte pro- 
vocat da gazdă, o fomee sensnulă el 
imârăzneaţă, și apoi surprins și macat 
de bărbutal ei ol îşi vu spune desigur: 
„0 atare nenorocire mi sar putea Au: 
timple și mie“. Nenoroeire căci o pu- 
tare străină, neinvinsă, trece ca o vi- 
jolie prin visja omului, și o lasă pus- 

Şi nu altfol va judece fomeiu din po- 
Hot menorocires Lanroi, sedusă de 
Götlingk și părăsită împrennă en co- 
pilul ei... 

O altă idee fundamentală a dramei 
esto idealizarea muncii manuale, Prin 
Ir an rest de considerație pentru pre- 
judecățile albăstrimii, Sudermann alege 


266 VIAŢA ROMINEASCA 


meseria de pletrar, care se nveoinează 
cu sculptura. De fapt, e oare greu de 
înțeles că timplarul, clamarul său ori- 
vare alt meşteşugar, găseşte în mese- 
ria sa aceleaşi mulțamiri sufleteşti şi 
acelagi Isvor de demnitate socială, ea 
negustorul, militurul, profesorul sau ar- 
tistul 9... Meseriile nu jean cultivat şi 
le cultivă, chiar capetele 'ncoronate ?,. 

Biegler e fericit ein fost angajat ln 
santier ca păzitor de noapte: „Numai, 
„pe șuntior să fiu -numai să aad cum 
stao dalta —numni s'o sud, barem de 
„ile departe“, 

Uneori „povestește el npoi Laurei, 
„umblu printre blocuri și le mingii, 
„cind po unul cind pe altal, şi-mi zie: 
„cine ò să te cioplorscă pe tine, ferice 
de el*...și niei nu se ponte stăpini Je 
a nu lueru pe ascuns la gie, 

lur cind află că pletrarii s'au vorbit 
să ceară patronului angijarea lui en 
pietrar, își pierde cumpătul: 

„Pietrarii vor ? vor pietrarii— Doam- 
„ro, Doamne, Doamne, Dacă uşi pu- 
„tou să iau din nou daltan minit.. 
„Să-mi pun larăşi șorțul albastru (ii 
„vine rău, se așează pe un bloc: în 
„taină, Incet, cu frică) Vrean să-i in- 
„ineredințez cova, d-ră Lauro. Dar— 
Jung degetele po buze) am avut 
„Uneori aga necese, cind eram acolo 
„ine șterge de sudoare pe frante) Se 
„întimplă adesea.. Spune, esti sigură 
„d-ta că ui spus adinionră—că pietra- 
„rii vor-—mline la bătrinul ? (germanism 
„—aviz traducătorului)... Totdeauna am 
„lost luerător bun. Am avat donă pre- 
„mii—şi odată innaintea întregei corpo- 
„taţii, am primit felicitări publice. A- 
„junsesem să fac și economii, Cistizam 
„Până În opt mărci cincizeci pe zi. 
„Mă pricep și la lucrul grunitalui, pro- 
„Hluri si tot... Granitul, stii, e ceel mai 
„tare. Și cu tonte astea sint momente 
„tind ţi se pare că e piltie—așa iți 
„supă pe sub mină, Cu dalta nici nu 
„Merge—trobue să... trebue să... (trans- 
„portat de bucurie). Piotrarii vor si lu- 


„creze cu mi..(eade rizinid și sugbitind 
„pe bancă, fata spre zèd) vu mine. en 
„mine!“ 

Față de simplii lucrători, pietrurii 
formenză o clasă superioară; deasupra 
lor vin sculptorii, apoi contramaistrul 
—erarhle de o rigiditate adevărat nem- 
tească, care-l aduce la disporure ra 
bietul Struve.. 

Un tip și acesta! Spărgător vestit, 
„& suferit cinci condamaațiani (ostile 
„condamnări — d-le traducător!) dis 
„core două In munech silnică, Si cu 
„tonte ucostea e bun cu piinen caldă, 
„Cind au fäcnt pietrurii dăunăzi e 
„lectă pentru Emil ăla tare e bolnav 
„de piept, deşi el ca simplu lucrător 
„W'avea nici un amestece cu dingi a 
„pus pe m:să, seurt, lot cistigul ui pe 
„o săptămină“ 

Și poate iarăşi, nu fără intouțianea 
de u plăcea publicului popular, 2 ere- 
iat autorul pe Maria, fiica meşterului 
pietrar Zarneke, pheboasă, şi deci ne- 
norocită, eu toată averea și pozițiunea 
oi socială, 

Cind Laura i sa plinge de rusinea 
ei, Maria-i răspunde: 

„Ruşine! Ce o sien"... Trupul 
„Hostru e un tomplu şi a naşte e un 
„lucru dela Dumnezeu... Numai eind 
„templul e rău clădit, atunei e rău... 
„Vine primăvara, și mierla își face 
„cuibul... 

Ea se atinge cu'ncetul din sete de 
dragoste.. 

Și ehiar procedeul de a Intrebuinţa 
puterea fizică şi curajul, ca faetor lo- 
tăritor în destegarea intrigei, concordă 
perfert ca mediul intregii 'lrame... 

Li 


Nota democratică se poate urmări în 
toate operele lul Sudermann. 

In Magda, el osindește prejudecățile 
rigide ale vechei nobleţe germane, a- 
părind sentimontele adevărat omenești 
în contra convonțiunilor sociale. In 
Sfirșitul Sodomei, bieiueşte conruptia 
marei burghezii, care primind in sinul 


——— gegen 


si pe intelectualul idealist, |! conrupe, 
soinia-i gi îsvoarele de inspiraţie. In 
Togëiescd viaţa, el ne zugrăvește pi- 
treziclunen cercurilor politice conducă- 
toare, cărora le opune figura austeră, 
cu adevărat stoleă, a agitatorulai s0- 
rinl-domoerat. 

In finonrea vedem cungrona morală 
a marel burghezii contamâniar moravu- 
rile, aşa de patriarkale încă, ale bur- 
gheoziei mici. lar neum, In Stane de 
piatră. Sudermann ne arată sentimente 
cu adevărat nobile: onoarea, grenorosi- 
tatea, iubirea sinceră, dragostea de 
muneă în suflote de meseriasi și la- 
«râtori, 

Conseevența aceasta a intrezci ui 
vicii il ridio mult deasupra lai Hanpi- 
man, eare ludută ce-a ajans s'a apueat 
de romantismo eu să facă frumos la 
curoant, 

Asa cum este drama Stane de piatră, 
cn insemnate calităţi seonice, cu nu 
prea mure originalitate dar și fără eu- 
sururi literare, sănă'oasă, morali, o- 
idihnitonro, ea figurează eu cinste in 
repertoriul tentrului moderi. 

X.Y, 
se 

loan Agirbiceann. oa iubiri. 
190. Tipografia Neumalui Momănese, 
Valenii de Munte, 

in acest volam de povestiri, mai 
mult ea în cele anterioare, d. Agirhi 
ceanu ne aparo ca un adevărat serii- 
tor, tare Intro formă stingace şi pri 
mitivă redă adeseori, c'o uimitoure pu- 
tere de viuţă, icoane si tablouri din 
lamen satelor ardelene, In cadrul aces- 
tel lumi, pres ingust pentru unii, des- 
prețuit de altii, dan simte si Intelege, 
en puterea de simpatie vie şi caldă a 
nnui sufet bogat, luptele lăuntrice, bu- 
curiile ṣi suferințele, cași tragediile 
tainice care sbuciumă colo mai umile 
existenți. In celo mui bune povestiri 
ale sale, găsim, îmbinate în chip fericit, 
viziunea ageră, puternică, a obieetelor 
ai manifestărilor exterioure ale earac- 


RECENZII 36T 


terelor, en intuiţia mdincă a paiholo- 
gului care izbutește să prindă uneori, 
în formela artei, sentimente etern ome- 
neşti. Povestiri mici ca Pefeleaga suu 
Pirrarul Petrea sint pinze vii şi expre- 
sive, care ne mişcă intens, răminină cu 
putere intipărite in imaginația noastră. 
In ven dintâi mai ales, fiara chinuită 
a sărmanii femei, viața ei de devots- 
ment şi de muncă, legătura el sufo- 
tească eu bietul animal, tăria ei in fata 
suferinţii, lasă in sufletul nostru o im- 
presie de măreție simplă și gravă, 
cure-ml aduce aminte de unele poves- 
tiri ale lai Tolstoi, In cea de a dosa, 
en ce intensitate de viaj e zugrăvită 
coväcia afumată a fterarului, în eare 
văsuuă muzica aspră a elotanelor, si 
cu ce adevăr sufletese sint evocate in- 
stinetelo utavice ale rasoi! In povesti- 
rele sale mai intinse, d. Agirbiceanu 
ne descrie chipuri din pătura cultă u 
sutelor și mai ales preoți. Eroii sees- 
tor povestiri ne impresionează prin să- 
pătateu lor sufletească, prin idenlismal 
lor curat, prin energia lor morală. 
Rareori intilnim printre ei suflate slabe, 
care cad doborite de puterea fatală s 
pasiunilor sau se lasă ripito de valul 
imprejurărilar, 

Caracterele zugrăvite eu drugoste, de 
scriitorul ardelean, sint suflete sinvere, 
naive, dar tari şi neşovâltoare, pe care 
furtunile vieţii nu le îndoae, nici ou 
le pleacă, ci leoțeloste pentru noi lupte. 
Poste A Dan, fiul părintelui lancu din 
neamul Muntonistilor, robit câtva timp 
de ochii frumoși ai Ellei și atras de 
pateren lor într'o lume străină; dra- 
gostea lui de părinţi și mai ales sen- 
timentele sale de datorie faţă de neu- 
mul său apăsat inving în cele din 
urmă iubirea. Păristele Gheorghe Diren 
daege o luptă indirjită pentru a ridica 
sufletele și avutul poporănilor săi, și 
singur le apără drepturile Impotriva 
stăpinirii vitrege. Lovit do cei pater- 
nici în avuta! său și al familiei, notn- 
teles uneori de vei pentru eare luptă, 


268 


singerind in suilctul său inchis si ne- 
potolit, nimic nu-l poate opri din cale, 
pănă la ajungerea țelului. Mos Viron 
işi poartă bătrineţele cu seninătate, tm- 
bărbătind pe preoții tinari, rizind de 
cel po carei inspălnintă greutăţile 
vremii. Un idealism moral, curut şi in- 
nălțător, insuflețoste pe acesti oameni 
intregi, care string la pieptul lor un 
neam necăjit, şi, după vorbele preotului 
Gheorghe Pirvu: „mila lor pentru po- 
por e mila care ajută, care munceste, 
nu mila care aduce lacrimi în ochi și 
după uceia mită“, 

Dar rarele şi alesele insuşirj de serii- 
tor nle d-lui Agirbiceanu nu ne pot 
fuce să trecem cu vederea defectele n- 
tit de vizibile ale operei sale. D-sa e 
un scriitor foarte inegal, și trebue să 
recunoaştem că puţine din aceste po- 
vestiri satisfac, in totul, condiţiile ar- 
tel desăvirşite, In cele mai mulie, gä- 
sim, alături de pagini puternice, altele 
slabe, unele nademno chiar de autorul 
lor, pagini scrise repede, eu negligenţă, 
in orice caz fâră serupuloasa conştiin= 
țiozitate a artistului udevărar. 

Și particularitățile dialectale ale 
limbii, stingăcia şi neindomănareu com- 
poziţiei, cugetările uneori atit de naive 
ale autorului, le suportăm mai uşor 
docit situaţiile falze, desnodămintele 
melodramntice şi mai ales reprojluco- 
rile prea exucte şi minuţioase a Peali- 
tăţii, reproduceri care de cele mai multe 
ori nu aduce nici o lumină asupra vieţii 
sufleteşti. Nădăjduln că în viitor d. 
Agirbicennu, lărzindu-și orizontul său 
cultural, va deveni mai eirrumspaet, 
mai dieil fată de sine însuşi, şi vom 
putea atunci admira fără de rezervo 
talentul său puternice și original, 

0. B. 
Me 

L Tanoviceanu. Marele Spätar l- 
dio Jifescu gi omorirea lui Miron gi 
Velișeo Costin, București, Academia 
Rominā, 1910, t bros, in 4 de 38 D- 
preţul 50 bant. 


Se a n... _.—_—.————_._... A 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dupăce stubileşte genealogia boeru- 
lui Die Ţifeseu, D. T. arută canzale o- 
moririi Costineştilor, 

Intre Ilie Tifèscu, boer de neam. și 
hutmanal Lupu Bogdan, ginerele lui 
Cantemir Vodă, se naste o vrăjmășia 
din cauza unei moştenirii de mosii 
Lupu Bogdan căuta, prin tot felul de 
şicane, să sărăcoască pe Die Țifesen, 
vistiornie. (Pe acea vreme vistierul 
răspundea cu averen sa de incasarea 
veniturilor, deoarece tara era sărucă). 

Văzindu-se persecutat şi umeninţut 
să rămie sărac, lie Țitescu profită de 
o împrejurare pentru n se pun bine 
cu Cantemir Vodă. In adevăr în a. 
1691, cu ocazin unei nunți, mai mulţi 
boeri s-aii înțeles să răstoarne din 
domnie pe Cuntomir Vodă, en ajutorul 
lui Brineovanu, vrăjmagul Cantomnires- 
tilor, şi să pue în locul lut pe Valize 
Vomiecal, 

llie Ţitescu denunță pe vonspiru tori. 

Cantemir trimese imediat oumoni de 
ai lui, care prinse pe o parte dintre 
ei, între cure şi pe Volişeo. Acesta fu 
bătut de Cantemir eu buzduganul şi 
închis într-un beci. Ba, indemnat de 
Cupăreşti, vrājmaşi ai Costinestilor, 
Cantemir puse chiar de-l weise, Sapt 
indemnul aceloraşi vrăjmași, Cantemir 
ucise apoi și Miron. 

Prieinile, pentru care boeri ronspi- 
ruse pentru a răsturna pe Cantemir, 
erañ mal multe. Intre altele, Cantemir- 
Vodă intelegea să cirnuiască țara usa 
cum vrola el, iar nu cum votañ boarii. 
Cantemir, ridicat din țărănime, ținea 
mai mult en nopodul decit en boeri- 
mes. 

Pe de altă parte Cantemir „carte nu 
ştiu, co namai iscălitura învățase de o 
făcea”, iar boeri mari depo vreme 
lui erai toţi mal mult sañ mal puțin 
cărturari, aşa că aceștia îşi băteaă jot 
de neştiinţu Jul, Cel care-şi băteai joe 
mal mult de Cantemir erai tocmal fra- 
i Miron şi Velişea Costin, Un eroni- 
car al timpului serio mrmătonarele rin- 


RECENZII w9 


duri despre Velişco: „Spun de Veligeo 
că ar fi stat da multe ori împotriva 
voroavei lul Cantemir Vodă, iï aŭ fost 
zicînd că omul care nu știe carte este 
un dobitoc, adecă unde nu știa carte 
Cantemir Vodă, și altele multe care nu 
se cădea să răspundă, fiindu-i stăpin”. 

Din astfel de cauze boeril căuta să 
scoată din Domnie pe Cantemir, şi în 
locul ui să pue pe Veligeo Varnicul. 

Din cauza intenţiei de a-l răsturna, 
apoi din acela că Velişeo lua mită, ju- 
deca strimb și mecinstea po Domn, po- 
negrimiu-l că iar 8 poruneit să judece 
pe nedrept, Cantemir era foarte inver- 
sunat incontra Iul Velisco. 

Costineştii aŭ fost ucişi in Decembre 
1691. Atit Cantemir Vodă omoritorul eit 
si llie Tifəseu delatorul añ regretat 
fupta lar, 

Cantemir Vodă—spune Necnicea — 
după aecia mult sañ eñit ce añ făcut 
si de multe ori plingea între toată boe- 
rimea si blăstăma pe cine Lan indem- 
mat de sñ greşit de Lan tăiat“; far 
pentru mintuirea suttotului să chinalt 
de păcat, Ilie Țilescu zidi mănăstirea 
Răcbhitoasa, pe care o inzeztră cu tontă 
averea Int, 

G. P. 
afin 

Gabriel Hanotaux. La Démocratie 
ef la Travail. 1. vol, de 264 pn: prețul 
350 lei, Paris, Flammarion 1910. 

Partizanii soluțiilor extreme numose 
ile obiceiu politictani fricosi pe cei ce 
propagă armonia intre clase şi voese 
va tonte conflictele să se dezlege ină- 
untrul statului actual, pe care-l ered 
ei arbitrul şi protectoral natural al tn- 
turor intereselor.—Aseminea Irlcosi sint 
mulţi si printre ei, unul e și d. Hano- 
taux, autorul studiului ca ni propunem 
să-l trecem în revistă: pe ol nu-l spa- 
rie nici sindicalismul, care a grupat sub 
steagul său citeva sute de mii de u- 
vrieri şi se ridică amenințătar în fața 
statului burghez și nici nu se tomo de 
forma violentă u conflictelor aennomice 


şi sociale din Franţa de azi; le consi- 

deră ca o criză trecătoare și necosură 

adaptării democraţiei moderne la ve- 

chen soeletate.—De aein nici tinta se- 

riilor de stadii, grupate sub titial de 
mai sus, nu e de a da o soluțiune do- 

finitivă şi tranşantă ebestiilor dela or- 

dinea zilei din tara sa, ci, convins de 
necesitatea răului în societatea ome- 

neastă, esută să îndemne pe oumeni 

să so suporte, „să combată gregala ce 
face pe Bocare să creadă că interesul 
său e buricul lumii, și că mamai el are 
mlovărul; să contribue, prin observații 
impartiale, la cronrea societăţii apro- 
piate; să împedice, de o cu putință, e- 
venimente prea absurde şi să sugereze 
citeva expediente rezonabile, deşi vre- 
melnice ..*. E un moderat, un optimist, 
dacă voii, dar lipsit de naivitate, Cu 
această dispoziție sufletească, atacă și 
discuti intr'on stil uşor şi cu o ironie 
mimirabil de fină uncori, chestia uveie- 
rilor, a patronilor, a micilor patroni, 
sindicatul și sindicalismal, tactica u- 
vrieră, patronul et uvriorul, chestia con- 
sumntorilor, chestiile rurale, căci și 
Franța își are chestia sa agrară, gie. 
Dacă lucrătorii se organizează în sin- 
diente, en atit mai bine; prin astu ci 
realizează un progres în orgunizarea 
muncii, intrucit sinrdicalismul tinde să 
devină un instrument practice de imba- 
nătățira materială şi morală pentra ma- 
sele uvriere.— Contractul colectiv de 
muncă, corectat de responsabilitate, va 
dn rezultate mimirubile în această di- 
rectie, cu condiția ca Inerătorii să so 
doprindă a vedea în patron, initiatorul 
și conducătorul oricărei Intreprinderi, 
un colaborator necesar în certa 
bogăției si pn un dușman, idealul său 
este deci un individualism corectat de 
solidaritatea socială. 

De altmintrelea revoluţia, sub forma 
de grevă generală, visată de conducă- 
torii actuali al sindicatelor, e un mit, 
o legendă ireniizabilă, căci vu uvea vu 


dușman ireductibil In opinia publies 
ai areztai damoeratii care cuprintein- 


H 


270 VIAȚA ROMINEASCA 


treg poporul şi nu numai o anumită 
parte, şi care nu se poate distrugge,,.* 
„opinia este expresiuneu nu numai a 
intereselor, dar şi a sentimentelor şi a 
aspiraţiunilor tuturor“. Această opinie 
simte că societatea sindicaliată ar fi 
mai rea in absolutismul funcționarilor 
săi decit toate societățile trecute, D. 
Hanotaux îşi îndreaptă speranța în altă 
parte. —Din zgomotul rivalităţilor in- 
“lividuale și corporative din zilele noas- 
tro el crode că vede degajindu-sè g- 
pera timpului modern, organizarea Do- 
mocraţiel. — Această domoeraţie, bu- 
zată pe memar şi complectată în mod 
fatal şi inevitabil de o dreaptă napre- 
ciere a meritului, a inteligenţii, ce dă 
autoritate şi corijă, sau mai bine diri- 
jează numdrul, va avea un ideal nou; 
Munca, muncă fizica si intelectuală. 
Dispreţul pentru muncă, moştenire dela 
societatea ce moare, va trebui să dis- 
pară: munca nu e o podeapsă, o ispă- 
sire u greşelel lui Adam, ea este ceva 
necesar corpului nostru, „un ritm, o 
pulsaţie, o cadență ce perteeționeuză 
armonia vitală“, 

Munta va fi deci legea demoeraţiei, 
idenlul și eredințu el cea nonă, Căci, 
legen muncii este o forţă moralivătoare, 
adaptată veacurilor motorne, pentrucă 
eu csto democratică şi exalitară. Dacă 
obiceiurile noastre famili ire, geolure, 
sociale, s'ar transforma în sensul ron. 
bilitării muncii, cele mai multe greutăţi 
ar fi înlăturate". Luerătorul nu se plinge 
că muncește, ci că nu lucrează toți; 
dacă mari clase lenese, chestia socială 
ar fi rezolvită, 

Am căutat să pun Ip evidență donă 
san troi idei, din multele pe care le 
împrăștie cu protuziune uutorul des- 
lungu) volumului şi lăsăm loetorulwi 
plăcerea de a viti Intregul studiu și în 
speeiul paginele asupra rolalal şi influ- 
enții muncii, de o udavărată inspiraţie, 
pe cure regrotăm că nu lenm putat 
vita In întregime, 

Ee, A 


1% 
H. Poincaré. Savants ct Exrivainua. 


Paris 1910, 3 fr. 50, 

E o coleaţie de notițe biogratice şi 
cuvintări venzionale alp marelui mate- 
maticiun, vechiu membru al Institutului, 
ales acum de curind la Academie pen- 
tru meritele sale literare, Intr'o admi- 
rabilă introducere, autorul caută sà 
desprindă elteva trăsături caretaristice 
tuturor savanților dospre care ne va 
vorbi: 

-Toți sint oameni muncitori. (ris? de 
bine ui fi inzestrat, nu poți face ni- 
mie de seamă fără muncă:, 

Nu toţi savanții nu insă acelas fe! 
de a munci: unii lucrează go mod re- 
gulut, inaintind pe fiv-eure zi cu un pas; 
alții dau asalturi farionse greutăților ce 
li se pun în cale, nesvind răbdarea să 
lase învingerea lor po seama timpului. 

Pusiunea savantului, ne spune Poir- 
cart, comparind-o ca credința religioasă, 
nu provine din nevola de siguranță a 
ortodoxului ; eu seamănă mai mult cu 
credința neliniștită a ereticului, vara 
cercetează moreu și nué nici odată Ae. 
tisfăcut; tăcindu-ne să inteevodam un 
ideal, ea ne dă convingerea că fără 
a-l putea utingze vreodată, sforțările 
noastre de a ne upropla de el op vor 
rămine sterpe. 

Toţi savantii adevărați sint moasa : 
„Cind te măsori cu un ideal cova mai 
inalt, o fiease să te zäagat? mie.“ 

Cea mai maro parta d'intr'ingii văzu 
tineri la sufiet până la adinei bătriveţo; 
chiar naivitatea lor provertăală o un 
somo de tinerețe. Un exemplu ramos. 
in seeastă privință, Il eäaim Ia biogra- 
fia lui Laed Kalwin, care seliiznbindu-zi 
la bătrinețe ideile asupra unor farmo- 
mene fizice, ap a patut f urmat în s- 
ceustă evoluție de proprii săi diseipuli: 
erag mul puţin tineri decit dinsul, 

„Savanţii ur trobai să fio indiferosi 
in co priveşte loria“ spune autorul, 
ocupindu-se şi de defectele lor. Ce aste 
satisfacția de a da mumele Dm unel des- 


RECENZII Ni 


coperiri, față de bucuriu de a fi privit o 
clipă adevărul în faţă? Mar trebui 
să-și spoe oi că, în dofinitiv, lumea e 
tot asa de recunoseătoare inventatoru- 
lui anonim al roții sau al focului, caşi 
cum ar cunoaște silabele numelui lni! 

Cela ce permite să judeci mai cu 
seamă caracterul unul savant ajuns, 
este purtareu sa faţă da cei tineri. „Văd 
ei întriuşii nişte rivali în perspectivă, 
care 1 vor eclipsa poate în amintirea 
oamenilor? Le arată numai o bună 
voinţă provizorie, cure se va alarma 


“față de succese prea repezi suu prou 


strălucite? Sau din contra, Îi consideră 
cu pe nişte viitori camarazi de vaste, 
cărora le vor trece lozineu, cind se 
vor retrage din luptă; ca niște vola- 
voratori ln opera cea mare, destinată 
dinainte a nu fi torminată niei odată!” 

Pe lingă biografile a o mulțime de 
matennatieiani, astronomi și fiziciani— 
Curie, Mulphen, Tisserand, Faye, Lord 
Kelwin, Welerstrass, Loewy, ete—volu- 
mul cuprinde şi disenrsul de receptie 
al Ini Doänearé, la Academia Franceză, 
trutind despre predecesorul său, Sully 
Prudhomme, 

Analiza Bună a operii scestui poet, va 
convinge desigur pe literații noștri, cñ- 
rora le va cădoa curtea în mină, că n 
fi matematician, chiar mare matemati- 
tiam, nu inseamnă a fi nocesarmeute 
lipsit de simţul poeziei şi de talent li- 
terar, lar noi, costialalți de la științe, 
vom cugeta poate că ar fi bine dacă 
am cultiva ceva mai mult literile, pen- 
tru ca malte din cite se seria la noi, 
Be in domeniul ştiinții pare, dar mai 
cu seamă în al celei vulgarizale, să nu 
Á urit de noatrăgătoare, tocmai din 
prieina asperităţii stilului... Imi adue n- 
minte de un lost coleg de la faculta- 
tea de matematici, azi profesor socun- 
dar si autor, care își făcea un titlu de 
glorio faţă do cino voin să-l asculte, că 
wa eiit în viața lui alei un ară 


+e 

J. de Morgan. Les premières civili- 
sations, Etudes sur la Prihistoire at 
l'Histoire jusqu’à la Ân de l'Empire ms- 
eêdonien. Paris. Ernest Leroux. Prix 
15 frances. 

E luerarea unui savant gi se sdre- 
sează, dacă nn excluziv specialiștilor, tn 
orice car însă numai celor ce su deja 
saficionte cunostinți în domenin! gev- 
logici, filologiei, arheologiel, geografiei 
și a tuturor celorlalte științi ajutătoare 
istoriei. 

Autorul, cercetător în curu de mulţi 
ani al rămășiților civilizaţiilor din Egipt, 
Persia, Caucaz, etc., și şei al mni mul- 
tor misiuni ştiinţifice, prin diferite tinu- 
turi ale Asiei, e omul faptelor, al ex- 
punerii aride şi condensate. 

Astfel, cetitorul puţin familiarizat cu 
expunerile savante, concise, încărcate 
de fapte, întrerupte marea de citaţii și 
de note, va urmări cu gron cole DOO 
de pagini, format mare, în care suto- 
rul dezvălue mersul civilizaţiei ome- 

nești dola prima apariție sigură a omn- 
lui pănă la sfîrşitul imperiului mace- 
donean, Mai mult. Autorul presupune 
pe cititor stăpin pe cele mai nouă teorii 
geologice, pe impărțirile epocilor și pe 
terminologie, cum şi pe secesiunea 
` foroi şi faunei; îl socoate în carent cu 
discutiile ce au avut loc, în domeniul 
preistoriei, în ultima jumătate de vese 
si en celo din urmă date ule praisto- 
riei; îl erede familiarizat cel puţin ou 
metoadele şi en clomentole principala 
ale filologioi comparate și ale linguis- 
tieci, şi îl cere bogate cupostinți de 
geozrafie modernă și chiar veehe. 
Aşa că, întrebainţinân-se necontenit in 
această lucrare terminologia şi datela 
chiar cele mai puţine obisnuite, ate 
ştiinților notata mai sus, eotitorul care 
nu-i stăpin pe ele, adesea pa va ten 
urmări şi înțelege bine expunerile uu- 
torului. 
Ne simțim datori să apune toato a- 


272 VIATA ROMINESCA 


E 


cestea pentracă titlul cărţii e prea a- 
trăgător și pentrucă nu putem vorbi 
decit cu respoct despre o lucrare de 
valoarea acestei cărți... 

In expunerea sa, autorul urmăreşte 
evoluţia civilizaţiei omenesti, conside- 
rind lumea ca o mare scenă pe care 
face să apară pe rind fiocare neam, 
fiecare popor la locul cuvenit și la mo- 
mentul cind are de jucat în adevăr un 
rol în maren piesă ture e viața ome- 
nirii,— pentru a arăta locul pe care l'n 
ocupat și ce a adus fiecare neam, ca 
parte a su, la comoara gonerulă a ei- 
vilizațiel omenirii. 

Expunerea e dată pe faze istorice, 
După co arată care sint Izvoarele is- 
torioi şi ne dă o repede privire asu- 
pru fenomonelor geologico, din primele 
timpuri ale apariției omului, și asupra 
radimentelor de civilizaţie din terțiar, 
din timpul fenomenelor glaciare și din 
neolitie,—uutorul imparte istoria civi- 
lizaţiei omeneşti în mai multe faze, 
după neamurile cure proponderenză în 
diferite epöce, studiind e rind expan- 
sinen semitieăe, „preponderenta eip- 
toand", „preponderența asiriană”, „pre- 
ponderența îraniană“ si npreponde- 
rența elenică”. 

La sfirşitul Mecărui din aceste capitole, 
autorul ne dă un rezumat ori un tablou 
de staren generală a civilizaţiei ome- 
neşti de pretutindeni, aşa că la fiecare 
epocă putem urmări mersul civilizației, 
cel puțin în tinii mari, chiar la popoa- 
rele care nu au avut an rol aşa de 
mare în viața omenirii, incit să poată 
fi tratate de sutor în capitole speciala, 

Afară de nreste rezumate, care sint 
foarte folositoare, autorul ne dă la 
stirșitul lucrării o „conclusie gonerală* 
în vare ne arătă „liniile mari ale e 
roluției istorice”, o schițare repede a 
istoriei civilizaţiei, rezumatul celor tra- 

mg pe larg în cursul lucrării, și ne 
scurte expuneri asupra „concepții 
lor religioase și filozofice“, consideratii 


asupra „literaturii si sârteloi™ pri- 
mitive, 


Greoao pe alocurea, cerind malte 
cunoștinți şi oarecare incordure pentru 
a fi urmărită, lucrarea aceasta pune în 
lumină multe lucruri obseure din tre- 
cutal omenirii, şi dacă unele din vø- 
dlerile autorului par diseutabile ori pe- 
indeajuns dovedite, —cartea aceasta nu 
e mai puțin una din cele mai insem- 
nate contribuţii la cunoaşterea vachi- 
lor civilizaţii, și cercetătorul in acest 
domeniu nu se va putea lipsi niciodată 
de en, 

Notăm, ea o curiozitate, că în mul- 
țimea citaţiilor, am găsit şi numele a 
doi compatrioți : reposatul Gr. Baute. 
reanu pentru săpăturile dela hăiceni 
(pag. 320) şi d. R. Sevastos pentru 
explicarea cauzelor scufundării ariilor 
continentale (pag, 69). M. C. 

etz 

Jacques Bardoux: Silhouettes d- 
Outre Manche (Hachette 1909, 3.50) 

În aceste momente, cînd ochii lumii 
civilizate sint îndreptaţi asupra fră- 
mintărilor politiee din Anglia, volumul 
acesta, Ip care autorul schitează cole 
mai de samă figuri politice și sociale 
din împărăția britanică, are un interes 
foarte mure în lămurirea feluritelor i- 
dei, programe şi personalităţi în luptă 
Prin cereeturea, în trecut, n mişcării 
denliste şi soetala dela jumătatea secolu- 
lui ai (ien intrupată in Ruskin; a im- 
periulismului războinie ce a determinat, 
acel război sud-african, esre a costat 
pe some John Ball o sfortare colo- 
sală și cure va avea o influență con- 
siderabilă asupra dezvoltării politice 
viiloare ; a marei controverse ridicate 

de Joe Chamberlain asupra protectio- 
nismului gi liberului-sehimb, chestiuni 
care au fost din cele mai insemnate 
plutforme electorale în nltimele alegeri, 
și prin publicarea corespondenței regi- 
nei Victoria ce La inlesnit cunoașterea 
predecesorilor şi originilor miscărilor 


RECENZII 


actuale de idei, d. Jacques Rardonx 
era bine pregătit pentru ea, in vremea 
vastei salo anchete asupra Angliei mo- 
derne, să no înfățişeze în trăsături ca- 
racteristice diferitele personalități, care 
reprezintă ideile ce frăminta lamen 
britanică. Pentru a aven sinteza vie- 
ţii sociala şi politice a Angliei, d, B., 
după ce a studiat curentele sociale, po- 
Htiee şi economice ve prodae evoluția 
naţională, cercetează acum neţinnea a- 
cestor elemente în oamenii ce le-nu tm- 
brăţişat și le-au intrupat, Personalită- 
tHe studiate aparțin tuturor mediurilor 
sociale, sint gentiemen din familii a- 
ristoeratice, burgheji din vechi familii 
puritane, mici negustori orăşeneşti, oa- 
meni de afaceri, Juristi, industriaşi, ar- 
tişti, militari, conducători de sindicate, 
muncitori de rind chiar, Aşa cunons- 
tem, rind pe rind, pe John Burns, mi- 
nistrul uvrior, inearnațlunea democra- 
tiei engleze: om de-o energie rară ve 
a ridicat prin talentul seu ; Sir Henry 
Camphel)-Bannermsn, fostul şef radical, 
eare reprezintă mentalitatea scoțiană şi 
idealismul religios puritan, om pătruns 
de sentimental datoriei ce-o are fie- 
cine de-a ben cove, cu ajutorul divi- 
nităţii, pentru binele tuturor, cel mai 
credincios urmuş ul tradiţiilor gladsto- 
nieno ; David Llovd-George, omal vij- 
torului, şeful `. miicalilor înaintați : cel 
din ţara Galilor, luptător energie, ora- 
tur popular. Se observă în natura sa 
o sensibilitate şi-o înflăcărare mai mult 
latină, care trungenză față de simpliei- 
tatea psihologică, mai rudimentară, în 
caro predomină energia creatoare ce 
limitează şi disciplinează gindireu, sta- 
re de suflet ezracteristică tipului anglo- 
saxon. Ridicat de jos, întrupoază ero- 
dinți protestantă si utilitarismul social, 
cara formează puterea micii bughezii. 
Temperament pasionat, e expresia vie 
a tuturor revendicărilor si protestări- 
lor sociale, de clasă şi de rasă ;e vir- 
ful unei piramizi uriaşe rest aro baza 
în trocutul de secole al Angliei isto- 


rice, revolta antohtomilor contra cuca: 

ritorilor, 4 credincioşilor puritani epp- 

tru bisericei anglicane oficiale, a pro- 

letarilor contra avuţitor, H. Asynith, 

seful partidului radical, tipul saxon 

lui, minto rece, privire lucilă, vorbă 

hotărită, figură volantară, om de-un 

perfect echilibru moral, inteligentă par 
nită spro lucrurile practica; apărătorul 
tradițiilor morale Lal intereselor ma- 
teriala ule elusei mijlocii, Om de afa- 
ceri și avoeat de talent. Orator temut, 
preferă argumentarea faptelor raționa- 
mentalui ideilor. Din copilăria lni, pe- 
trecută toată în Londra, și-a îndreptat 
spiritul spre chestiunen socială; toată 
viața sa politică e dominată de neoas- 
tă preocupare. A sprijinit manieipali- 
sarea servielilor publice şi interventio- 
nismul legislativ, nu ca o teorie eto- 
notmică, ci pontru necesitatea practică, 
Totodată e un aprig apărător al ordi- 
nei publice. Liberal imperialist, a spri- 
jinit guvernul conservator în timpul 
răsboinlui; partizan ul federațiunei im- 
poriuliste, dur adversar al protoetio- 
nismalai. Lori Randolph Churchill, 
din marea familio ducală de Marlho- 
rough şi Bal seu, tinărul ministra Win- 
ston Churchill! servese uatorului în stu- 
diarea evoluțiunii intelectuala şi so- 
ciale asupra unor oameni din acelaş 
singe, din neelas cadru social Lord 
Randolph e fundatorul democraţiei 
tory, temperament neastimpărat gi yi- 
guros, elev al lui Disratii, fost condu- 
cător de fapt al partidului conserva- 
tor și cel dintăi care a înțeles ten- 
dinga de democratizare a vremilor; 
ca ministru al Indiei a organizat cuce- 


rirea Birmaniei, iar en ministru de fi- 
nanţe a fost renovatorul finanțelor on- 


gleze. Fiul seu Winston, a Inceput 
prin a A ofiţer, luptindu-se cu o bravură 
râmasă memorabilă în India, Sadan ai 
Transvaal, A mostenit temperamentul 
părintelui sou; ca om politie a evoluat 
dela torysmal démocratie al tatălui 
său către radienlismul extrom, Sir Ed- 


8 


i VIATA ROMIENASCA 


ward Grev, liberal imperialist, unul din 
vei din urmă whigi, rămaşi în minoritate 
în partidul liberul evoluat spre radien- 
lsm. Diplomat pătruns de necesitatea 
tradiției şi continuităței in politica ex- 
tornă, A urmat opera conservatorului 
Lord Landsdowne în politica de Inte- 
legeri internaționale. Joo Chamber- 
lan, mic burghez saxon, cu cultură li- 
mitată, începînd ca meserias cizmar si 
ajungind industriaș mare. Debutează 
in politică ca liberul, luptind în Birmin- 
gam, unde a fost primar și a rămas n 
tot puternic, pentru manicipulizaroa ser- 
viciilor publice, Temperament enor- 
gic și voluntar, și-a schimbat pentru ne- 
voia momentului, în mai multe rindari 
părerile. A trecut la conservatori, 
unde e cel mai aprig apostol al tarif- 
retormismului, ideie și-a lăcut loe lu lu- 
mina zilei cu grou și so desvoltă pezi 
ce trace. A. J. Balfour, aristocrat seo- 
tian, iubitor al sporturilor; inteloctual, 
muzicaut, cunoscut pentru lucrările 
filozofice; fire nobilă, foarte eult, tem- 
perament aristoeratie, Nepot a lui Sa- 
lisbury, a fost impins de Randolph 
Churchill şi s'a impus cu încetul. Sef 
al partidului conservator, orator nca- 
demic, e unul din ultimii reprezentanți 


parlumenturi ai inaltei culturi. Lord 
Cromer, proconsulul modern, fost gu- 
vernator al Egiptului, De origină ger- 
mană, om de spirit practic, cu cultură 
restrinsă, fără indulgență pentru toorii 
abstracte, idei generale sau idealism 
sentimental, e condus în acțiunea 
sa numai de raținnea practică. Opera 
sa în Egipt, po care l-a renovat din 
toate punetele de vedere, » fost con- 
sidarabilă. Holman Hunt, pictorul fa- 
vorit al claselor mijlocii, William Whi- 


"teley fundatorul marilor magazine cu 


acest nume, ote. La toţi aceşti repre- 
sentunţi ai Angliei moderne se observă 
apronpe aceleași trăsături sufleteşti, n- 
ceiaşi tenacitate, uceiaşi voință, aceiaşi 
energie eréstoare, acelaşi spirit practice, 
aceiaşi obişnnință a disciplinei, acelaşi 
hlenlism—singurul lor idealism—reli- 
gios. Realişti în gindirea lor, în me- 
toda lor, în opera lor. Micile dense. 
biri psihologica dintre el îşi au origina 
in canze aceldentale, atavice uneori, 
datorite unor întimplări personale, alto- 
ori, care au desvoltat în unii din ei 
senzibilitatea ce le dă o pornire, foarte 
timidă, spre ideologie. 
(re A 


Revista Revistelor 


Revista Politică şi Literară. 
(Aprilie). 

Un inimos arlicol al dlui A. Cinto: 
Tisza și Romînii, o sehița a din |. 
Agirbiecann, seriitorul stit de gustat 
de toata rominimea şi alte hucsţi da- 
torite colaboratorilor obişnuiţi pi re 
vislei. Tpieresnnie sint intotdeauna 
cronicele literare ale d-lui Al, Ciurea, 
un spirit fo, distins și cumpânil, 

Arhiva (Aprilie), 

D Gb. Ghihânescu descrie un ma- 
buseripl moldovenese din veacul al 
XVII-lea, care a apa: Ẹ inut cindva MI. 
năstirii Floreşti din inutul Tutovei şi 
rare cuprinde Psaltirea şi Evanghelii- 
le. Manuserisul are lipsuri. A fost seria 
de un oarecare Apostol din Tecucia, 
Traducerea ast , zire d. Gh, „are erg 
mai deaproape filiațiune eu copia po- 
pei Ioan din Vaslniu“, căruia ti dato- 
rim o Psaltire din 1710 şi „ceva înru- 
dire cu textele lui Varlaam”. 
~ D. Ghibănesen anunţă ch In Nr, vii- 
lor al Arhivei se va ocupa cu acel A- 
postol din Teruei. 

Pentru specialisti, chestia «ste inte- 


resantă. 
Năptămina, Pe lingă luminoasele 


articole politice, pe care nu e locul 
aici să le analizăm ori rezumăm, d. Pa- 
nu publică în fecare număr eite un 
fragment din lunga sa povestire şti- 
înțifica, intitulată ` Din viaja anima- 


lelor.—Sint amintiri din viaţa dela tu- 
ră, pagini de eredinli populare, vapil- 
tole de psicologia animală, ete. De- 
sigur că d, Panu va publica această 
lucrare și intrun volum separat. Pä- 
nà utunei, recomandam cetitorilor mog- 
tri lectura acestor articole insiruclire 
şi, in scelasi limp, diverlisanle ca cel 
mai palpitant roman și en cel mai po- 
slic jurnal de amintiri. 


Nous Revistă Romină, iron 
număr oarveare, dizculind un arlicol 
al d-lui G. Diamandi diu „Revista De- 
moerațjei Romine”, afirmă că „tinerii 
generoşi*, „foştii socialişti”, n'au vola- 
borat de loe lu reformele guvernului... 
ŞI, totuşi, domnule Ităduleseu-Motru, 
guverbul actual e un guvern „sucia= 
list”, cara a ataca! proprietatea, ete.” 
—nu e aşa? 

Altitudinea d lui Diamandi, favorabi» 
la votului universal, d. Raduleseu-Mo- 
tru o explică prin dorinţa „foştilor 
socialişti* de a ținea discursuri intr'o 
ennstituantă !! 

Această trivialitate de gindire n'are 
păreche decit In „teoria“ aceluiaşi domn 
Motru ea „medioerităţile“ Kugâlnicea- 
nu, Alcesandri, Brătianu, Bălcescu, Ro- 
setti, T, Ghieu, ete. —,„generaţia dela 
1848", —au luptat pentru formele po- 
litico-sociule europene, cu senp ca 
să-și creeze slujbe. 


J> Nouvelle Reyne (Vai, 1910), 

Lupta Futarilor in Maneturia ele 
titlu: unni sem! prticul în care Jacgues 
Daugay se nrupă de luplele cara re 
dau actuslmiule pe cala diplomatica 
intre Chinu, Jiponla, Rusia şi S'ulele 
Unite în junul Munslucîni. Provinria 
aceasta semi-lezartă a efpatit insem- 
nătale mondislá din rauza situnţiei 
salo geografice. Degi teureliregle ste 
veranitatea Chinci nsnpra ci esta mo- 
gtirbită, tu reslitate Rusia şi Japoula 
dieteazā în ea, şi, după vum se ylin, 
China a trebuit să priresasā neptin- 
cioasă violarea teritorului Manciuriei 
de eäirä aceste doua puleii ru ova-ja 
războiului ruso-japonez Arlualmiete 
chestia éca mai arzătoare, in jarul sč- 
reia se dă lupta, aa càilor frate, 
Fiecare din cele trei Puteri insemnute 
(Rusia, China, Japona) au interese sa 
se construiască anumite linii ferate in 
Manciuria şi mai ales să nu se con- 
struiaseă anumite allele; iar Statele-U- 
nita, care nu juat to timpul din urmă 
sub protecţia sa pe China, cauta sú 
impiedice pe Rusia de a sili guvernul 
din Peking la concesiuni, Se paro însă 
că, faţa de redașteplurea militară a 
Chine), nu-i departe timpul cind aceas- 
ta mare putere, a cârei armata se va 
pulea alimenta dintro populație de 
400 milioane de vameni, va fi in stare 
să-şi conducă singură destinele, inde- 
păitind pe pretențiogii săi vecini, a- 
lur gindu i depe teritorul său. 

Asupra marii proprietăți in Ita- 
Ma de nord publieă Henry Joly un 
sludiv, în varo arata formele de pro- 
pri tate din această rrgiune, rolul pro- 
prielapii mari, situaţia grea a propri- 
elăţii misi şi a muncitorilor, situaţie 
eare n Meut cu socialismul să ciştige 
foarie mul! teren in muncilorimea a- 
gricolă, eum şi remediile ce s'au in- 
coreut pentru a se aduce ameliorări 
stirii netuale de lurruri, 

Sébastien Voirel unalizind opera lul 
Bjărrsijern+ Bjârnson, pe dă un ttu- 


diu critie sumar al activitații literare 
desfisuralii de marele seriilor worre: 
gian ca poeh, dramaturg, romnaucier 
şi puvelist 

Mereure de Franco (Mai, 1910). 

P. G. La Chesnais publica un arti- 
col asupra lui Brâenstjerne Björnson, 
in care esută sa arte strinsa lrgätu- 
rä dintre viuta şi activitatea serito- 
rului și. d'ntro evoluţia şi dezvoltarea 
in toate direrțiile a rn sale. Aulo- 
rul incepe prin a constata vă în Eus 
rops numele lni Pjhrasen e mai cu 
poscut derit opera sa literară, din pri- 
cina că, find un temperament de Jup: 
tato“, marile seriitor norvegien șia 
spea cuvintul, n vremea din urmă, 
mai în tote chestiunile mari interna- 
Vonule: afacerea Dreyfus, rhestia na- 
tonalităţilor din Ungaris, ele. La a- 
vensla îl împingen lem peramentul sii 
de luptator. Bjôrnson n fost născut a- 
posto): „»rediza, propaganda ers ac- 
tivitatea lui paturala™. ŞI peniru a in- 
dep'iai aceasta funcţiuna a Imerat în 
multe direcţii; conducător de ziara, 
dirertor da reviste, direvlor de tealra, 
luptător politie, orator popular şi chiar 
in scrierile sale arlistico a fost un lup- 
tätor. Se poate spune eñ aclivila' ea 
lui de zia i-t, pole mist, conferențiar şi 
propangauist a fost acea care a im- 
pus opera sa literar? ; mai mult, el a 
fost acel caro a Dot ca, pe lirgă el, 
să fie cetiţi în Norvegia şi vi serii- 
lori, ea Jbser, J. Lir, Eiland, Arne, 
Garbory şi alţii: mu'ţumita lui în 
Norvegia pot troi azi un mare număr 
de serlitori din opera lur literară, Ast- 
fel Björnson a fost un creator de emt 
tură, na educator, lar rampuniile pe 
care le-a dus po rind pentru morali- 
tatea sexuală, pentru principiul ropu- 
blican, pentru organizarea Insățămiu- 
tului, pentru libertatea religioasă, au 
avul un enorm răsunet şi o decisivă 
influentă în poporul său. 

Deaceia In timpul din urma Björn- 
son ern recunoscut de Norvegirni ca 


e ve? 


reprezentanlul cel mai perfect al po- 
porului său, iar moartea iui a insem- 
nai un doliu naţional pentru poporul 
al câruia cel mul mare cetățean era, 

Sub titlul de Stendhal și editorii 
săi, Adolphe Paupe publieă oarecare 
documente inedite, scrisori de-ale lui 
Stendhal, de Mareste, Didot, Egron şi 
alții, cum sl diferite note gi eompturi 
din care so vede preocuparea marelui 
seriitor de a-şi clgliga cu operele sale 
mijloacele materiale de care avea aga 
de mare nevoa în vialn lui da turist 
şi de om du aventuri, Din cele publi- 
ente nici so vude că, eu toată modes- 
lia pe care o arata H:nri Beyle, suc- 
cesul operelor sale nu-i era aşa de in- 
diferent cum ar părea uneori —u vor- 
ba, bive ințelas, de surersul Nlerar, 
căci cal material I-+ lateresat totdsa- 
uns, fiind constrins de situația sa, 

La Revae (| lunie, 1010). 

Numărul acesla cuprinde un articol 
al lui Henri Poincaré, in care rludiază 
raportul dintre Morală şi Ştiinţă. Mai 
latăi, spune dinsul, o morală şiiinţili= 
ch esto imposibil, pentru motivul că 
en nu poate comanda niriolala, cel 
puț n direct, cum de allfel en nu se 
poate intemsia nici pe religie, nici pe 
interes, nu poate deci B nici dogma- 
lie, nici demonstrativă; ca nu te pot- 
te bazu decit po sentiment. 

Asupra sentimentului lisă ştiinţa 
poate influența ta mod indirect; întăi, 
en e moralmeple sănătoasă clud ne 
oferă continuu bucuria de a ghici ceva 
mai mare şi mai vast decit noi; apol 
prin dragostea de adevär, care o ins- 
piră şi, in finr, eu, fiind o operă co- 
leelivă, ne dă „sentimentul cooperalisi 
necesare, a solidarității sforțărilor 
noastre şi ale contemporanilor noştri, 
«predecesorilor şi urmuşilor noştri“, 
Cind facem ştiinţa, simţim că muncim 
peniru omenire şi omenirea ne devi- 
ne mai seumpă. Medalia are insă şi 
reversul ei: Dragostea de adevar poa- 
te face pe oameni indiferenți la du- 


REVISTA REVISTELOR 4 


verile omenirei; In oamenii slabi şti» 
ința poale vegleji avinturile nobile, 
entuziasmul; ştiinţa singură daci pu 
poule educa sentimentul, căci ea vade 
omul numai dialr'o parte şi sentimen- 
tele giogaşe şi delicate nu suportă a- 
naliza. Dacă udevarata stiință poate 
ajola maralei, semișliințe insă e tot- 
deauna vătămatoare. Ştiinţa moravu- 
rilor, născula in timpul din urma en 
pretenție de un face inutila morala nu 
va D niciodată morala, lindeă nu poa- 
te obliga; nu-i va fi nici primejtiossă 
pentrucă, intra conflictul dintre pasl- 
uni, distineţiile metulizice dintro con- 
lingant şi necesar au o foarle mică in- 
Duepta, 

Ce s'ar intimpla insă cind moraia 
ar deveni un obiect do știință, deci 
deterministă, ca orice ştiinţă, cum ae 
vor inpăca principial libertăţii, pos- 
tulat de morală şi principiul detormi= 
aia nului, cerut de știința ? 

Poate ar dispare ideia de merit gi 
nemerit, dar in colo luerurile ar mer: 
ge eng lulreca!; in orice caz chestiu- 
nea é prematură, cici, po măsură co 
ştiinţa şi morala vor progresa, tor 
ail să se adapleze. 

Nuova Antologin. (April, 1940), 

Guido Menasci—0tto Julius Bier- 
baum. Criticul italian incearcă să dea 
o enrurlerizare generală asupra eu- 
nosculului poat german, mort nu de- 
malt anul acesta. Intro cole doză di- 
recţii, caro siâpinese lilerutura ger- 
map contemporană, acea a aga nu- 
miilor Heimatkiinstler—etare, pi! runşi 
de viziunea pămtotului în care au 
născul, nu vor să-i leeacă hotarele— 
şi acea care şi-a deschis sufletul la 
toate noile curente, care au stăplnil 
literatura europeană, Bierbaum, prin 
fireu sa, n fost atras de acea din 
urmă. Opara lui e foarte voluminonsă, 
e inegala : spirit accesibil culturii, in- 
drăgostit de orice ezfrumus, el a seris 
cam de toate. Ziarist, s-a Jocupat cu 
pictura şi literatura modernă ; poot li- 


280 VIAȚA ROMINBASCA 


a vinturilor, cara a şi apârul, sapt ti- 
tul: „Die Winde în Deutachland”.— 
Penlru alcatuirea ei s-nu utilizat ob- 
servaţiile, care de mulli ant, se inre- 
gistrează în numervasele slațiuni mo- 
learulogice, mai cu arw prin aparate 
de masurat vintul, aşa numitele ane- 
momelre, Dal fiind insă că snemome- 
treie nu-s încă de-ajuns do perfectio- 
nate, pentru a pe putea îneredo prea 
mult in rezultatele lor, s-a ţinut aa 
foarte mult de observațiile eu ochiul, 
cure e fac la fiecare stațiune de trei 
ori pe zi: la 7 u. m, la 2 şi 9 aara, 
După .unuinite semne, dapi mizearea 
frunzelor, coloanelor de fum ete, ob- 
servatorii impari vinturile, după aşa 
numita seart u lui Heautori, la 12 gra- 
de. O expunere cartogralicà a vinturi. 


lor arula că regiunile cu vinlurile cele | 


mai slabe aa găsesc in partea vertică 
a Germaniti do mijloc: provinciile Ha- 
novraă, Saxonia, șesul Hinulai, intra På- 
durea neagră şi Vosgi, Proriuciile re- 
nane şi Westfalia au vinturi molt mai 
puternice, jar Meklenburg gi Poson 
incă şi mai mult. 

Sozialistische Monatshefte 
(April, 1910). 

Eduard Bernstein — Eheacititea 
grevei politice. Dupäsuecesela demon- 
strațiilor do stradă, s-a ivit la mulți 
sucialişli părerea că ar trebui Ince- 
pută o propaganda pentru greva po- 
litică generala, Bernstein exaniuează 
oportunitatea unei nsemenea greve. 
Materialul adunat de Fisbeih Georgi 
{Theorie und Praxis des Goneralstreiks 
în der modernen Arbeitorbewegung, 
Tena, 1008) arată în mod doveditor că 
greva politică generulă sa aratat nu- 
mai în prea puţine cazuri ca incoro- 
nată de succes, şi la aceste puține en- 
zuri nu este niciunul in care ea să fi 
fost faenla numai de partidul munci- 
torilor, Daca se examinează eu atenţie 
care sint ramurile de aclivitale in 
care o grevă ar putea avea succes, 
apoi se găseste nomui: căile de co- 


muünicalie, instalațiile de luminat şi 
industria minelor, Însă tocmai lucra 
torii acestor ramuri de industrie sint 
netualmente, in Prusia, în afară de or- 
ganirațiila socialdemocrale ale mun- 
cilorilor, ba chiar un număr insem- 
nat în afară de orice miscare muon- 
citoreasâ. Aceşti lucratori deci, pra- 
cum şi forţele care stau la îndâmina 
guvernului în caz de grevă (soldaţii 
companiilor de genio, ete.) ar trebui 
mai intii viştigaţi pontra cauza social- 
democrată şi apoi sar putea gindi 
cineva lu organizarea unvi greve ge- 
nerale, In afară de aceasta maie incă 
o chestie, care nu trebue uitata. Cind 
multe sute de mii sint io grevă, e 
greu să stea liniziiţi acasă, Ei nu pot 
să privească cu linişte „cum inlocui- 
torji do bunăvoa ori comandati de gu- 
vera vin să-i inlocniaact si să le mie- 
Ste "e asilel ofoclul grevel, pentru care 
ei aduce aşa de mari jertfe. Pria Jo- 
gica lucrurilor vor D siliți să intervie 
cu forța peniru oprirea lucrului şi i- 
tuuei ciocnirile cu forfa armată sint 
inevitabile. E adevărat lusă că acum, 
in Dein, ideca primării muncitorilor 
prin forţa armată, a cam pierdut mult 
din farmecul do altadata și eñ gurer- 
nul a ajuns la convingerea câ en mai 
poate conta, ca în alte vremuri, pe 
soldați. Nu urinează iasă de-aici că 
sovialdemoeruţia trebue să caute a 
provoca asemenea voir), căci riscul 
e prea mare. În asemenea caz e pus 
in joc lotul, căci u elar ep ducă din 
asemenea mişcare muncitorimen esa 
victorioasă, ea gare sa se mulțumea 
că numai cu reforma electarulă : dach 
insă esă învinsă, alunei are de petdut 
mai mult decit numni refuzul votului 
universal pentru Prusia, Şi nu poate 
avea senz de a juca un aan de peri- 
culos joe, ciad mişearea muncitorească 
merge incet, dar sigur pe drumul pe 
care au mers pini acuma, 
The Nerth American Revi- 
ew (Mai, 1910). 


REVISTA REVISTELOR 


Moartea neaştepiută a regalui Edu- 
ard şi suirea regelui George po tronul 
Marei Britanii n-au înlesnit încă intru 
nimic [rezolvarea scutul erize consti- 
tuționale, fâră asemănare in cursul nl- 
melor două veacuri din istoria An- 
gliei. Armistițiul tacit intre partide va 
f desigur lacurind ridicat şi o moul 
alegere ori chiur noi alegeri ja An- 
glia vor iateresa lumea întreagă, D 
Sydney Brooks—Griza în Marea Bpl- 
tanie—caută eh intrevadā prin o per- 
spteliră, caro din ca in co se rompli- 
că mai mult, limurirea unei schilări 
politice. Unul din celo mai importante 
şi mai caractaristice fapte, intervenite 
in cursul crizei constituționale e do- 
sigur hotărîrea de bună voe a Lors": 
lor de a renunțala dreptul lor ereditar 
de a legifera. Dintre cele troi puncte din 
reforma propusă de Lordul Rosebery, 
acest al trailen punct ara cea mai ma- 
ro importanți pentru toalla Cameri 
gi intelesul cel mai profund pentru 

istoria Angliei. In adevär, semnul dis- 

tinctiy tradițional al nobilimi engleze 
fața de aristroerația celorlalte țări, este 
tocmai dreptul ei ereditar de a legi- 
fera; şi e caracteristic că chiar din si- 
nul „Camerei Lorzilor” se propune ca 
dreptul de a preşedea in inalta came- 
eh legislativă sa nu mai depindă de 
naștere ci do alegere, Oricum se va 
rezolva uetunla criză politică din An- 
glia, un lueru e sigur: că dreptul ere- 
ditar de n legifera al Lorzilor va dis- 
părea şi că principiul demoeralie al 
alegerei va triumfa. Dar cum se cx- 
plieă că ideia şlicbirei drepturilor va 
meri Lorzilor“ a plocat chiar din si- 
nul ci? Gestul paro nefiresc şi in con- 
trazicere eu »titudinoa conslanlă in 
ultimii ani a Lorzilor. Lorzii nu se re- 
somnează de bună voe ci din pruden- 
ţa. Ei au inteles, din instinct de eon- 
servare, că democratia engleză nu va 
ingădui niciodală ca „puterea pungei” 
şi aceea de a răsturna guvernele să 
stea în minile unei camere care nu 


pleacă dela principiul roprezenlativ şi 
deci nu poate fi chemată la răspun- 
dere, Ap d Lorzii simțind că propu= 
pech a „Camerei Lorzilor“ vor veni 
din afară au prefaral ca acezle pro- 
puneri să plece din sinul lor. Faţă de 
majoritatea liberală din „Cumera Co. 
munelor*, Lorzii au înțeles că oare- 
cara reforme se impur. Dar dacă asu- 
pra compozitiei „Camerei Lorzilor“ și 
asupra dreptului ereditar al Lorzilor 
Lorzii propun concesii, ci nu admit 
insă ştirbirea drepturilor „Camerei Lor- 
rilor”, ca alara, in cu priveşte puterea 
de a legifora. Pe da allă parte gurer- 
nul liberal a propus alte reforme a 
„Camerei Lorzilor“ entre şlrbese, ba 
chiar unibilcară, formai puterea de a 
legifora a „Camerei Lorzilor“; propu- 
nerea Primului Mats cere ca un 
proect de lego de tref ori respins da 
„Camon Lorzilor“, in curs de doi ani, 
să devie lege prin san Hunnen regala. 
E greu de prezis in ce direcția se va 
reforma Camera Lorzilor": în a schim- 
bării compoziției ei sau în direclia 
anibilarii drepturilor ei. Opinia publi- 
ca pare însă inclinală peulru o Ca- 
merà a Lorzilor” eu pateri reale, nu 
numai cu puterea de a crilica, do a 
temporizu, ari da a respinge un prucel. 
De asemenea opinia publică cere cu 
hotarire ca în chestiile financiara „Ca- 
mera Lorzilor” sa nu bé nici uu a- 
mester. 
Saturday Review (Mai 
Robert Koch. Personalitatea atit d 
energică şi de atrâgaloare a marelui 
savant bucteriulug e descrisă ia un ar- 
ticol cu prilejul morţii acestuia. Koch 
a fost un om cu adevarat mare şi ea- 
riera sa, tipică pentru epoca noastri, 
a fost de un interes deosebit din mai 
multe puncte do vedere. El a fost un 
pionier în ştiinţa nouă a bacteriologiei 
un inventator de metode, un cercetător 
liniştit şi căbdator şi un descoperitor 
strălueii. Koch Îşi începu cariera ca 
un modest doclor de ţară, cind in a- 


282 VIATA ROMINEASCA 


nul 1876 deveni celebru descoperind 
microbul autraxului. In urina acestui 
fapt guvernul prusian cu o graba, pe 
care ar putea-o invidia orice alt gu- 
ver, li ereă un loe special in servi- 
elul sanitar central, dindu-i astfel pu- 
tința să-şi consacre tot timpul cerce- 
tăriloe bacterivlogice, eare H pasio- 
nau. Descoperirea bacilului antraxului 
era cu alit mai importantă, cu eit pe 
lingă fuptul in sine al duterminarii 
caracterului microbian al bolii, Koech, 
după ani de zile de perfecționare a 
metodelor tehnice, parvenl să culliva 
eu uşurinţă mierobii acestei boli pe ge- 
latină a să ajunga apoi la tratamentul 
prin inoculare. In anul 1532 el deseo- 
peri, izolă şi parveni să cullive ba- 
cilul tuberculozei, lucrare care din 
punct do vedere tecnic era mult mai 
grea şi care stirni un interes imens, 
dat find că tuberculoza e una din 
plăgile cele mai mari n rasei amo- 
neşti. Un an mai tirziu, trimis de gu- 
vernul său să cerceteze holera la E- 
Sint şi India, el îşi mari şi mai mult 


RE 


—— 


renumele, izolind bacili! holerei. Zgo- 
mot mare a făcut afirmaţia sa că tu- 
bereuloza bovina şi cea umană sunt 
două maladii distincte, Chestia nu e 
bine rezolvită niei pana astazi, totuşi 
se pare că contrarul e adevarat. In- 
cercările lui Koch de a combate tu- 
bereuloza prin un ser curativ, uşa 
numita iubereulină, care larăși an 
stirnit un interes universul şi expli- 
cabil, nu au dat nici ele rezultate buno, 
totuşi preparatul său a fost de mare 
folos, in o formă puţin modiñeata, nu 
ea agent curativ, dar ca mijloc de 
diaguoză, mai ales în ceia ce priveşte 
tuberculoza la vite, Se poate spune că 
de şi Koch nu a roușil în Incercările 

sale cu luberculina, totuşi opera sa și 

in această direcție, a pus bazele unei 

melode ala carei rezultate promit foarte 

mult. Ultima sa campanie şi cea mai 

grea, a lost expediţia In coloniile ger- 

mane sin Africa pentru studiarea boa- 

lei somnului. Cu ea si-a ineoronat 

Koch strălucita sa aelivitate pe tere- 

nul bacteriologiei. 


Mişcarea intelectuală în străinatate 


FILOZOFIE, PEDAGUGIE 
LU EL 


Hermana Ebbinghaus, Préis de 
Psychologie. (G. Raphaël trad.). Paris, 
F. Alean, d fr. 

E traducerea răspinditei lucrări a fos- 
tului profesor dela Halle, lucraro de 
popularizare şi de școală totodată. 

Drs. Paul Meunier et René Mas- 
selon. Les Rêves et leur interpréta- 
tion, Paris, Blond et Co, 3 fr. 

Antorii arată meeanismul psihologie 
al visului şi caută să dovedească, eu 
multe exemple, că, în anumite cazuri, 
visurile sint simptomele unor afecţiuni 

i minate. 
ară portat L'Âme de P Adoles- 
cent. Paris, F. Alcan, 5 fr. 

Un studia în cure se cercotează în 
amănunțime psihologia adolescentului, 

care nui nici copil, nici adult, ei are 
un suflet cu carnetere deosebite și de 
al unuia şi de al celuilalt. 


ISTORIE 


Th. de Canzons. Histoire de lIn- 
quisition en France, Tome T: Les 
Origines de l'Inquisition. 


In acest prim volum al luerärii sale, 
autorul can să stabiloaseă originile 
inchizițici în Franța și canzele care au 
făcut să se nască această grozavă in- 
stitaţie. i l 

Bernard de Lacombe. La Vie pri- 
vée de Talleyrand. Paris, Plon-Nourrit, 
750. 

Biografia marelui om de stat, foarte 
detaliată în ceia ce privește viaţa sa 
privată. E 

E. C Lea. Storia dell Inquisizione. 
Ed. Bopen, Torino- - 

Autorul caută să explice inquiziţia 
ca produsul necesar al unei evoluțiani 
a diferitelor lorte ce se găseau În ac- 
țiune în sec. al XIL Cat 

Dr. August Fournier, Wie wir zu 
Bosnien kamen. Wien, Christoph Reis- 
ser, 1909, 

Este o conterință, pe care cunoseu- 
tul biograf al lui Napoleon I şi profe- 
sor la universitatea din Viena apinu- 
t-o in 1905. 


ŞTIINŢĂ 


Ch. Maurain. Les Etats physiques 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


de la matière, Nouvelle collection scien- 
Done, Paris, F, Alcan, 3.50. 

După celo mai nouă date ale ştiinţei, 
autorul ne dă o idee foarte limpede a- 
supra constituției gazurilor, licidelor și 
solidelor. ' 

Etienne Douzal, Production élec- 
trique de loszone et applications, Pua- 
ris, Ch. Béranger. 

Un studiu asupru ozonei, diferitele 
moduri de producere şi variatele apli- 
Call ale ei in industrie, higienă, tera- 
peutică, 


SOCIOLOGIE, ECONOMIE POLI- 
pe dado oiran E a ne une A A a a 
TICĂ, DREPT., 


John Lubbock (Lord Avebury) Paix 
et bonheur, trad, par Auguste Monod. 
Paris, F. Alean, 2.50, 

Cartea aceasta comploctează eppes, 
cuteie lucrări anterioare ale autorului : 
„Bonheur de vivro* gi „L'Emploi de la 
vie“. Caşi acestea, cuprinde numeroa- 
se eitații şi multe sfaturi şi observaţii 
asupra educaţiei, bunătăţii, prioteniei, 
ote. 

C. Teuliċre. La socialisation de la 
propriété foncière. Bordeaux, Cadoret, 
6 fr. 

Studiu asupra mijloacelor şi modali- 
tăţilor de socializare a proprietăţii fon- 
ciare, 


'ARHEOLOGIE. CĂLĂTORIL 
Leed ene 


m Andre Hallays. Avignon etla Com- 
tat Venaissin. Collection des WOU 
d'art célèbres”, Puris, Laurens, 4 fr. 

Istoricul cetăţii papale şi a impreju- 
rimilor ei, cu multe și frumoase ilus- 
trapi. 

V. Mantegazza, Agli Stati Uniti. 
Editoro Treves. Milano. 

Noun operă n canoscutalal seriitor 
italian, ilustrată cu frumoase fotogra- 
fii, conţine descrierea vieţii ameri- 
cane, 


CHESTIUNI MILITARE 


Col, Camon. La Guerre Napoléon- 
mienne, Les Batailles, Paris, Chapelot. 

Al treilea volum din opera autoru- 
lui, caro a întreprins să trutoze des- 
pro războaele lui Napoleon. Autorul 
scoate în rolief sistemul bătăliilor lui 
Napoleon și marele lui geniu militar, 


Colmar Freiherr v. d. Goltz. Kriegs- 
geschichte Deutschlands im 19 Jahr- 
hundert, I. Toil: Im Zeitalter Napo- 
leons. Berlin, G. Bondi. 

E o istorie de mare valoare ştiinți- 
fică, a cunoscutului organizator al ar- 
inatej turcesti 


CRITICA LITERARĂ și ARTISTICĂ, 
A LL ERARA pi ARTISTICA, 


Henry Berton. Henri de Régnier. 
La Poète et la Romancier, Paris, Ber- 
nard Grassot, 3 fr. 

Un mie stadin eritie asupra poetolui 
francez şi o analiză pătrunzătoare n 
romanelor lui, 


V. Inama. 77 tentro antico greco e 
romano, Edit. Hoepli, Milano. 

Antoral se ocupă cu spoctacolele som- 
nice antice, considerindu-lo din punet 
de vedere exterior, Independent de me- 
ritul artistile şi literar, 


Rodolfo Renier. vaghi critici. Ed. 
Laterza, Bari, 

Autorul e cunosentul director al ro- 
vistei „Giornale storico della littera- 
tura italiana”; volumul cuprinde 24de 
studij literare, 

A. d'Angeli. Giuseppe Verdi. Ed. 
Formiggini, Modena. 

E o biografie şi în același timp un 
stadiu asupra operei marelui compozi- 
tor italian, 

Evelyn. Seultori italiani, Ed, Lapi, 
Città di Castello, 

Volumul cuprinde şcoala din Tos- 
cana, de la 1205 pină la 1608. 

M. Kronenberg. Geschichte des deut- 
schen Idealismus. |, Band. Die ideali- 


Le ee 


MIȘCAREA INTELECTUALA 


scho Idoenentwicklang von Iren An- 
fângen bis Kant. München, H. ©. Beek, 


1908. Au 
Nu e o istorie a personalităţilor sau 


a operelor, ci o istorie a ideilor si a 
curentelor culturale. 


LITERATURĂ. 

Ernest Dandet. Les Ricau. Paris, 
Pion, 3-50. 

Roman de iubire şi de ură, în care 
doi prieteni de arme ajung vrăjmași 
noimpăcaţi din pricina unei frumoase 
emigrante, 

C. Tartatari. TI miraeslo, Edit G- 
Romagna, Roma, 


Acest roman e un studiu de paiho 
logie, în eare se agită problema luptei 
dintre dogmă şi ice în cunoștința t- 
nui tinăe cleric, 

R. Bracco. J piccolo sauto. Edi- 
tore R, Sandron, Palermo. 

O dramă în cinci acte, care n'n fost 
o ba reni Des Pfarrers Tochter - 
ton Sireladorf. Komödie in droi Ant. 
zăgen. Stuttgart. Deutsche Vorlagssn- . 
stait, 

Una din noile comedii ale cunoseu- 
tului dramaturg, şi ana din cele care, 
au avut mai mare sucees pè scenă, 


Compilator, 


Pra 


Bibliografie 


Gr. H. Granden. Fulga saw ideal sau real. (Biblioteca pontru toţi 
No, 553). Pr. 90 bani, 
Dr. K. Lippe. Noţiuni de medicină legală în legislatia biblio-talune- 
dică, 1910, Tasi, Tip. „Progresnl“, 
Mihail Eminesco, Quelques poésies, (Traduitas par Marg. Miller Ver- 
ghy). 1910, Bucarest, Minerva, Institut d'Arts: graphiques: Pr, 2. fr. 
Ion Burbea, Literatură, Ziaristică. (Note eritice). Galati, Tip. Lito. 
Schenk. Pr. 1 len. 
De. Bernheim. Zfipnotizmul. (Biblioteca Lummen: No. ST) Pr, 15 bank 
Const. Mille, Rochia Catiței (Biblioteca „lamen“), Pr, 15 bani 
lon N. Angelescu Mai mult idealism. (Confarinţă ținată la Ateneul 
din Piteşti, In ziua de 7 Martie 1910), 1910, Pitesti, Tip, M. Lazăr-Fiu, Pr, 50 b. 
Col. Se. Panaitescu. O problemă geografică cu privire la văile Ta- 
lomița pi Moșteptea, (Extras Bul. Soe. Geogr. Române, un. XXX, No. 2), 1909 
G. Aslan. Din problemele vieţii. (Bib, pentru toți No, 559), Pr. 30 b. 
A. Babeş şi P, Oceanu. Capra. (Stadiu biologie, igienice şi economle), 
1510. Bucureşti, edit, Soe, Coop. „Librăria Naţională“, Fără preţ, 
Dr. Petre A. Gidescu, Raport general asupra Serviciului Sanitar şi 
a Sănătăţii publice din cire. X— Hotarele Ifor. 4910. Tip. „Cooparutiva?, 
Donado da Lezze. Historia turehesca, (1300—1514 publicată, adnota, 
tă, împreună cu o introducere de dr. L Ursu). 1910. Ediţianea Acad. Vom. 
Bucureşti, Carol Göbl. Pr. 5 lei 
Dr. |. Simionescu. Studii geologice și paleont ce din Do a. 
(II. Lamelibranchiatele, gasteropodele, ee i vadit geg 
turile jurasice dela Hirşova). 1910. Ediţiunoa Academiei Romine. București, 
Socec & Co. Pr: 3 lei. 
Deeg pier Studii poneer la numismatica Țării Românești, (L Bi- 
weumonte 3 
RE, Aer, A țiunea Academiei Romine, Bucureşti, Carol 


A. D. Xenopol. Partidele politice în revoluția din 18548 în Principa- 


o. 
(E) - 


BIBLIOGRAFIE 257 


—— — 


tele Romine 1810. Ediţinnea Acud. Rom.. Bucuresti, Carol GO, Pr. 60 bani. 

L Tanoviceanu, Marele Spătar Ilie Tifescu și omorirea fut Miron 
şi Velişeo Costin. 1910. Ediţlunea Acad. Rom.. Bucureşti, Carol Găbl, Pr. So b. 

Radu Rosetti. Conjlietul dintre guvernul Moldovei și Măndatirea 
Neamțului, I. Innainte de 1 Iunie 1555, 1910. Eliţiunea Acad. Rom. Burs- 
resti, Carol Gobl, Pr. 1,60 lei. 

N. lorga, Ştiri deapre veacul al XVIII-lea în (ârile noastre, dupð 
corespondențe diplomatice strine. I. FT00—4750, II. 1750—1812, 1910, 2 
voi, Eðitiunga Acad. Rom.. Bacuregti, Carol Gäbl Pr, part L50 b, I 80 b. 

N, Docan. Despre elementele cronologice în documentele rominești, 
1910, edițiunea Atad. Rom. Bucuresti, Carol Gö. Pr. 50 b. 

Chestiunea propietăţii ilin Dobrogea, Un seurt istorio al diferitelor 
împropietăriri, vinzări, deposedäri de pământ, urmat de ritena observaj- 
nat, 1910, Baearaat, Speranţa. 1 bros. An pag. Fără pret. 

Dr. Ardrei Miescu. Rõvasele unui doctor. (Biblioteca pentro popor 
Na. Di. Mbrăria națională. Soe. coop Culea Victoriei 47. 

Teodor L Pavel. Necesitatea naționatizării agriculturii, comerțului 
şi meseriilor în Romînia. 1910. Brăila. tip. „Lucrătorii usoeiaţi”, Pe. t lea. 

C. Rădulescu-Motru. Sufletul neamului nostru. Biblioteca „Lumen”. 
No. 43. Prej 15 bani 

L. Tolstoi. Eriatd Dumnezenw 7 (Traducere de A, Lica). Biblioteen 
„bumen No. Ai. Pr. 15 buni, 

Avel. Trade din popor, (După un manuseripi păaiti. Fără nutor.- 
1910. Sehegnl-Săsose, Tip, J. Stegman, Pr. 1 cor, 

loan Agirbiceanu, Done inbiri. 1910. Vălenii de Munte. Editnru tip. 
„Neamul Rominese”. Pr, 2 lei, 

N. N, Beldiceanu. /orestiri mărunte. (Bibl, pentru taţi, No. 636R 

Pr. 20 buni, 
Petita Evreilor pâmtnteni adresată Corpurilor legiuitoare, 
G. B, Ughetti, Medici și clienți, (Amintirile unui medie hän, Trad. 
de dr. H. Caufman). 1940, Piatra-Neamt, Tip. Modornă. Pr. 3 tel. 
Gh. Diamandi, Tot înnainte. (Dramă în patru nete. 1910, Bucuresti, 
edit. libre, „Indepondentii ramine”). Pr. 2 lei. 
M. Bănescu. Gheorghe Bariț. Rolul său în cultura națională. 1910, 
YVălenii-de-Munte. tip „Neamul Rominesc“ Pr. 60 bani. 
Stanislas Cihoski, Statistica generală. 1910. Bucuresti, Socec & Co, 
Pr. 5 lel. 
Lt. Col, Caplescu. Amintiri răeboinice, 1877—78, (Biblioteen pentru 
taţi, No. 553). Pr. 30 bani, 

loan Adam. Din riaj. (Povestiri, Biblioteca pentru toți, No. 561). 
Pr. 30 bani- 

Socrate C. Ghiulen. C?nturi postume, 1910. Iasi, Tip. „Prograsul* 
Pr. 60 bani, 

G. Tutoveanu. Albastru, 1910, Bucuresti, Minervn. Pr. | Jou. 

Ion Chiru-Nanoy. Pacate vecii, Navele şi schițe. Bib. pentru toți 
No, d73). Pr. 30 b. 

George Stan. Intre colegi. Bacău. Tipografia Margulius. Pr, 70 b. 

H. Heine. Amintiri duioaze. (Trad. de St Antim. Bibliotera „Lumon* 
No. 44—45). Pr. B0 bani. 


SES VIAȚĂ ROMINEASCA 


Ivan Turgenieii. Mongiul.—Fnust. (Tead. de Paul lonesen. Bib- 
Nonă No. 75). Pr. 75 b. 

Delavrancea, Viforul. Drumă în 4 sete. Bucaresti, Socec & Co. 1910. 

Giorgina M. Craik. Porestiri pentru tinerime. (Traduse, din engle- 
zeste de Adelina Tăslăuanu). Biblioteca populară Socec, No, 95. Pr. 230 b. 

Povestiri cormeane, (Traduse de Virgil Carnivan), Biblioteca populară 
Socur. No, 96. Pr. 350 b. f 

Chattaubriand-Rend. (Traducere de N. Dașeoviei). Biblioteen pentru 
taţi, No. D49, Pr. 30 b. 

Anuarul activității casei, șeoalelor peronul ` 1907-1905, Bucuresti. 
Tip. „Voința națională“, 1909. 

Dario Saavedre, Musikalisehe Kultur RBerlin-Leipaig. Modearnes Ver- 
lagaburenu. Curt Wigand. 

Dr, George Maior. O Pagină din luptele Rominilor cu Sașii pe te- 
renul social, cultural și economie. Sercaia, 1809—1909. Buenresti, Universala, 
1910, 1 vol. N de 147 p. Pr. 1.50. 


~ 


Toto, ANUL V. Iuse. Noe 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


“SUMAR 

L Agirhiceanu . . . . Vainu? nostru Hudri. 

M. Codreanu . . . o. Soneti :— Strigoi- Cantilena mamor. (morarit), 

G. Pasen . . a su Numele dracului în romtnegte 

N, N. Beldiceanu `. . . Barragiul. 

Alice Călugăru `... - Din ës pirate lui, — Burneni, (rerni) 

T. A. Bădărău . . . , Pagini din istoria științelor, 

A. Toma, ss... Tie er rei H iihirea mea tată. (versiri 

Calaboratorii Revistei, , Note pe marginea cărților [Cărţile despre Mot- 
dn Valahia a lui M, Curra ai O. Le Oler: 
M. el Cem: G, L—Un gemia neferi- 
rit: Hi 

LC. Pm . . . .. ,. espre amanrite consulilor în epoca vena 

j minster, 
TEP- sa Din carnetul uuni om de er? (Misoghinițsmut). 


NCE. 
Mie Bărbulescu . . . . Dinlumeadalcanicð{ Conyprexul neostavidin Safia) 
Izabela Sadoveann . . . Cronica literară (Profiluri fomenime: Sotme Lat 
F perii). 
L G. Duta . . . . , . Cronica carton (Politica d-iut Briand. 
Gh. Topircennu . . . . Crnica resrid (Romanja Anei, 
0. Sima ee  , Ariori din Ardeal (Viaja rultierală. —Xoul e: 
piscap al Caranseheyului—Ninoadelo eparki 
ale.-— Marele aprijimtor al culta rominegti i 
Vasile Aétroescn.— — Congresul. profesorilor). 
G. Bucovineann . . . . Serisori iin Bucovina {Trupi Liciu în Buro» 
vina), 
P, Nicanor & Co. . . , Miscellanea [Cin mortii vor iniia—Rasi gi 
naționali su. — Aai ebe, Dela administrație). 
Recegnmsii: Artis Pra. „Albina“: Artur Grove. Atten rosze jẹ Nm 3 S- 
A. Stemarman- Boden „Meine Jinise et Rd. urentez: —N, CG UC. haremi. sO narte aspre pò- 
Nina hai Petru Marner — D. NC gütnrrsen, -Trgezptnt Imi Constantin Cantemir ou Aust rtëeciz", — 
L X, Stonisias Cihoski Biattstieg generi (Metodologia st atitieiiz, NM. a N Dinrecn, „turme. 
she Hart. Rolni sân im cultura Saizongié: AL A — P. Memgunsgr Age de Fadwiraremi™, — 
o B. Paul Gauitier. „La rale vdaratinuz, MN. €. Heni Pirenne, „Les Anciennes Dipmopritins 
des Pays-Bas*, NM. I. — Emile Faguct, „De l'aenur de sol”: E. Botze? „Les dartrinea meiliai. 
Laur Estate: Omar Kháyyám. „Binbwirat. Minstratioys de E Dulse: Pawi Mudbols, „Malaia ep 
Takmir. X, Q.—1ves Delage et M. Goltamitii, „Les Thoortas de IPwontiau*, H. 3. — 
Revista revistelor: Fomăniturul. — Cowterbari Oritioe, — Song Bevistă Huis? — Trmsiie 
tuna — Mer up de Mmsnaniu.—La Suuxchin Hove. Jonn Mòla: Cote Icseang A. Dian, -Gi 
Url dr Larire - Marh Twan. — Marii Ary Loblună: Cupiivitates nnm gtt, -Feni (iseti T- 
Mintea artigtilue — Albert Dauzat: Vkatut Imbat franare —Felmirm OChslivzr ` Chestizen fim: 
lapte că — Benrait : Mintiriamul Blos a lui Spir. Herve dra stea — Berug de IMalconlogin m 
isana — iuli Bertont ` Oesentte Bogcie) lirios italiane, — Dr. Fr. Lehmann ` Religinmea Zu Th 
mas Csriyie,—Oliveira Lima > tarile dintre Americs de Nard y cea de Sad, — Wally Zepler: 
imtividis) in ssathism.— D, Cha H. Cane: O emilek n Arini în Amoriea, —Sstmriss Hove, 
Misrnrea intolecinniä în sirñinātate. 


Bibliografie. 
IARI 
Redacția şi Administraţia: Str. Golia 52. 
1910 
t- A Beminenne apare bm OB. preiei? 190 de pagrni, — Abonamentu) im 
țară : us an A8 dei; jumătate de an 3 uL Ni 3 jei — Pentra învăţători preoți de mat ţi 
sizânaţi ` pp an JO lai, Jumătate de an TAn. — Prntrn Anere Dresch : d 


ua 
isie de an 7 coroane 50 à Numâral 1 coroane — Pentru Basaruhia; un ap a 

isie de an é rubie. Xamărul 1 robli Frot strămâălate: ap am 93 lel; rapätaie de am 11 
N amiral 3 la Ap h Denira detalii a en tedan tarina arerltnage 


Viaţa Romiînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C, Alimâneştianu, D. Anghel, 
prof. univ. |. Athanasiu, Jean Bart, N. Bațaria, G. Bogdan-Duică, r. P. 
Bogdan (docent), C. Botez, I. Botez, Octavian Botez, l. AL Brătescu-V oi- 
nesti, Vintilă I. Brătianu, T. A. Bådäräu, Ilie Bărbulescu, N. N. Beldicea- 
nu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, L Ciocirlan, 
N. D Cocea, M Codreanu, G. Coșbuc, prof. 1. cau. de Cuparencu, Ana 
Conta-Kernbach. Maria Cunţan, Barbu Delavrancea, 1. G. Duca, V. Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N, Gane, Octavian 
Goga, dr. C, Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogaș, C. Hoises 
cu, G. Ibrăileanu, căpit. N. Ionescu, Gh. C. lonescu-Șişeşti, Nat. Iosif, St. 
O. Iosif, dr. S. Irimescu, AM. Jacotă, F 'rancis Lebrun, prof. univ, dr. N. Leon, 
V. Loichiţă, E, Lovinescu, dr. l. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M. Ma- 
nicatide, Constanţa Marino, 1. Minulescu, L Mironescu, S. Mândrescu, 
Const. Moraria, St. Morărescu, V. Q. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, a. 
Murnu, D. Nanu. l. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. Pä- 
trăşcanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. A. Phi- 
lippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. 
Caper? (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof, univ, dr. ü. Proca, /0O. 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru. dr. N. Quinez, loan R. Rădu- 
lescu, I. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ, dr. 
V. Sion, dr. Alex. Slâtineanu, A. Stavri, mator Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 
tuşescu, |. Teodorescu, D. A, Teodoru, George Tofan, Torgu Toma, Em. 
Triandafil, Gh. Topirceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr 
Alex. Vaida-Voevod, Al. Vlăhuță, N. Volenti şi alții, 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an . e . e e , Iniel 
Pe jumâlule de an e . A e H - 


Un număr = e a ` 2 E + 
Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul In mod direct vor 


di n n ee 
trebui să plătească în plus 4 lei pean ai Ziei pe": an, ca indemni- 
dud dud n a na A 
zare pentru incasatori. 
eene, ee 


Pentru invâțatori, preoţi de sal, primari și funeţionari sătești, stu- 
dent! şi elevi, pe an 15 lei, pe jumătate de an 7.50.— (Acestia pot plati în 
trei ruta a rite 5 lei trimise cu anticipare). 


IN AUSTRO-UNGARIA : 


Po an è e ` k a , IN coroane 
Pa jumâtule de an a e > $ 7 cor. di h 
Un număr . . b 2 coroane 


Abonamenlul anual se poate achita in trei rute de cite cinei coroane, 
din patru în patru luni. 
IN BASARABIA: 


Pe an š Š e e a § ruble 

Pe jumaâtule de an $ e A e 4 ruble 

Un numar A 5 ` a e 1 robla 
Abonamental anual se poale plati lu Becare două luni cite 2 ruble 
la SN 

TATE: 
geen... ` 22828 
Pe jumatate de an e e e e 41 lei 
Un număr . ; 


` . . e 2 lei Wh. 
mezi urmare pag. 3-a coperții 


Vecinul nostru Hudri 


Vecinul nostru Hudri e un om mic de statură, indesat ca un 
pociump, îmbrăcat totdeauna în strae curate. Câmașa lui se impă- 
tură în crețe regulate, nici nu-i lungă pân' la genunchi, nici prea 
scurtă să s'ascundă subt şerpar, ci-i numai bine potrivită pentru 
un om trulaș. Ai crede că femeia lui are ferde călcat, cum au 
doamnele, de i-o poate potrivi așa de bine. Dar numai ea ştie, 
săraca, de cileori dă cu maiul, de clteori drege increţiturile ace- 
lea blăstămate, numai ca să fie bine, numai ca să n'aibă ceartă 
cu Hudri. Căci el până ce nu caută în hirbul de oglindă, dar 
mai ales până ce nu se pipăe bine, nu pleacă din casă, Şi din- 
tr'o Indelungaţă dedare, el simte cu degetele lui nervoase cea 
mai mică nepotriveală, numai din pipăit. Și cind bagă de samă 
vr'o sminteală, ochii lui mici, galbeni ca de mijā, se bulbucă în 
orbite, ca la broască, mustafa lui rară se zbirleşte şi pumnul i 
se încleştează : 

„lar ai avut orbul gäinii, tu, muere? la vino, ia nu 
mă face să mă minii, ia wräbeşte-te că te lipesc de-ți aduni 
dinţii din curte“ 

Și femeia, trasă la faţă de năcaz, cu sufletul acru, s'apropie, 
tocmeşte, indreapta. 

Si de citeori vecinul nostru Hudri esă pe portița dela cruce, 
femeia lui îşi face cruce, se 'nchină şi zice: „Sfinta Maică Pre- 
cistă, cum m'am putut eu lega de nebunul acesta!“ 

Dar părerea de rău a bietei Chive e ilrzie. De cincispre- 
zece ani se tot miră cum s'a putut lega de Hudri, şi nimic nu-i 
foloseşte. Vede ea bine că nimic, Căci iată, îndată ce fär, 
batul pleacă prin sat, ca un primar ori ca un jurat, care are 
veşnic de lucru, Chiva trebue să vadă de rindul gurii pentru cei 
patru copii, cu care i-a binecuviniat cerul. Nici ea nu ştie cum 

1 


200 VIAŢA ROMINEASCA 


mai poate, cum nu s'a spetit, ca un cal incărcat veşnic cu po- 
voară grea, în acești cincisprezece ani. Puţina moșioară ce o au, 
tot ea a muncit-o. La săpat, la fin, la secere, tot „haid' Chivo“, 
în toată dimineaţa, cu desagii 'n spate, c'un copil în braţe, cu 
altul de mină. Chiar de spetit nu s'a spetit ca pănă acuma, dar 
s'a uscat şi s'a 'ncgrit, de parca stat la fum de cindu-i mā- 
ritată, 

l-a crescut acum un băeţel, cel mai mare, tot se mai ajută 
cu dinsul, şi i se pare ei că tote mai uşor. Mai desagii Io 
spate, mai un copil In brațe, mai un pic de ajutor la muncă, tot 
se cunoştea ceva, Şi de nu era aşa, era și mai rău. Că pute- 
rile ei slăbiseră, se obosia In grabă, ca Insăşi se mira și se te- 
mea de vro nenorocire. 

In vremea cit ea se chinuia pentru casa 'ntreagă, Hudri 
colinda prin sat, bătea uliţile satului, fācind figuri şi forme prin 
aer, din cirja lui lucie. 

In toată duminica dup'amiază trebuia să meargă la popa 
să cetească gazetele, Iṣi scotea o păreche de ochelari, şi-i tot 
tocmea o bună bucată de vreme, apoi ochii lui se incruntau, în 
fruntea Ingustä de două degete se ridica, în mijloc de-asupra 
nasului, o indoitură groasă, ai el celea în sine, tuşind ei facind 
din cind în cind „hm“. 

Popa venise de curind In sat și na știut dintr'untăi nà- 
ravul lui Hudri. lar acesta, după ce celea, începea să discute 
cu popa noutăţile cetite, E 

— Ce zici, părinte, de treaba asta? Eu cred că n'are să [ie 
bine. Şi el iși lua ochelarii şi privea la preot. 

— Ce treabă ?—intreba preotul. 

— Apoi iacă asta cu ministerul. Oameni mai prăpădiţi nici 
că se poate închipui. 

— E uşor să judeci pe alții, bădică llie,—că Ilie il chema 
pe Hudri din botez,—dar e greu să faci ceva. Lasă-i în plata 
Domnului, gor ști şi ei părerile lor, 

— E uşor să-i laşi, dar vezi că ei minincă țara, —ş'aici Hu- 
dri se incrunta și mai tare, dunga ridicată de-asupra nasului de-a 
curmezișul îrunţii i se ingroşa și mai mult. Şi preotul la inceput, 
crezind că are de-alace cun om care pricepe ceva şi care-i de-a 
dreptul atins de idei socialiste, incepea să-i dee desluşiri cum 
ştia el mai bine, 

Dar după vr'o lună-două, cind văzu că Hudri se 'ncruntă 


VECINUL NOSTRU HUDRI xi 


tot întrun chip, pune aceleaşi întrebări şi toacă mereu aceleaşi 
citeva sentințe, îi dădu bună pace să cetească, dar în discuţii 
na mai intrat cu el, 

Şi asta, pentru vecinul nostru Hudri, a fost o victo- 
rie. De multeori îl auzeam, de-acasă dela noi, răcnind la 
femee : „Ce, tu? O zdreanţă ca tine are să-mi dee mie sfaturi? 
Mie? Apoi eu am inchis şi gura popii, de nu mai cutează să se 
prindă cu mine“. 

Lunia, de dimineaţă, mergea la diacul bisericii, adică nu 
la el acasă, ci la crişmă, căci diacului li rămineau de duminică 
niște bânuţi și nu-i putea răbda 'n șerpar. Acolo, începeau cu 
slujba de Duminecă, din biserică, 

„eri ai tras un „Carii*, diece, de så fi fest vlădica la bi- 
serică te punea dintr'una protopop“. 

Diacul, om bătrin acum, privea cu neplăcere la Hudri a- 
cesta, care-l Intilneşte în toată Lunia şi-i bea bănuţii in jumătate. 
Dar cind auzea lauda lui Hudri, clipea din genele bătrine, 1: då- 
dea un scaun, şi-l chema lingă el. 


— Numai un păcat e, diece. Păcatul e că-i biserica prea 
mică- zicea Hudri aşezindu-se lingă el. Glasul d-tale e aşa de 
puternic incă, de se inneacă în bisericuța noastră. 

— Ce să-i faci, lie! Dacă mai trăia popa cel bătrin, mai 
era nădejde de-o biserică nouă. Dar cu ăsta sa isprăvit. El 
se pune să-i lege pe oameni să nu mai bee şpirt, ii jură pe 
cruce şi peslinta evanghelie. Asta imparte la oameni cărţi şi ga- 
zete, de parcă-i siirşitul lumii, cind are să vie Antihrist. Asta 
la biserică nouă nu se gindeşie, 

Aici umplea bătrinul diac paharele, bea el, bea Hudri, a- 
cesta cutremurindu-se intreg de spirtul tare, fiindcă Hudri azi, 
ca "n toate dimineţile, n'a mincat nimic. 

— Mie drept să-ți spun, diece—incepe el vorba—nu-mi 
place cum slujeşte popa ăst tinăr. Glasul lui e răgușit, ceteşte 
ecteniile Incet, spune predica mai un ceas, Aşa ce facem? Aen 
ne prăpădim, Aşa nu mai vin oamenii la biserică. Să-mi spui 
d-ta, nevoe-i să spui poporului atitea vorbe? Două, trei cum 
fācea popa cel bâtrin, şi s'o isprăvit. Ca oamenii ăștia ai noștri 
şi așa nu pricep nimica. 

Cind aducea vorba aici, diacul se mișca pe scaun, îşi scăr- 
pina virlul roșu-vineţiu, gros, al nasului, şi nu-i plăcea, 

— Ba că oamenii noştri n'ar fi ei chiar aşa de proşti cum 


292 VIAŢA ROMINEASCA 


D crezi tu, mâi Ilie. Au și ci ceva aici,—și diacul ridică dege- 
tul nodoros la frunte. 

Hudri băgă îndată de samă că na potrivit-o bine. 

— Sa ne 'nțelegem, diece. N'am zis eu că d-ta, ori fratele 
Petru şi Vasile, feciorii d-tale, n'ar înțelege, Dar, spune-mi d-ta, 
m'ai văzut în biserică destui creştini, care dorm, cînd predică popa ? 

Aici diacul se incălzește puţin, şi ca să nu bage de samă 
Hudri, răspunde în grabă zimbind. 

— Asta una e drept. Dorm mulţi, Şi in sufletul lui se 
gindea cu oarecare teamă: „Oare blăstămatul ăsta de Hudri n'a 
zis de mine ?* 

Și povestesc aşa, trecind dela popa la ceilalți cintăreți de 
strană, mai tineri, la oamenii, la femeile care au fost la biserică. 
Hudri știe să 'ntindă atita vreme povestea cu diacul, până bagă 
de samă că spirtul e pe gătite, De mulieori petrec ziua in- 
treagă, că diacul nu se grăbeşte, bea Incet, cu socoteală, iar 
Hudri nu se 'ndură să plece pănă mai simte aramă la bătrin. 
Dar cind bagă de samă că nu mai sint bănuți decit de-o por- 
ție, se scoală grăbil, aducindu-şi aminte de vro afacere. Diacul 
il iasă să meargă, dar privește după el cu'n zimbet de batja- 
cură, care se iveşte în colţul gurii bătrine, Şi zice cătră crişmar: 
„Totdeauna mă prinde mișelul acesta de Hudri, Dar la plata 
n'a stat o singură dată. Misel bărbate. 

Marta şi Mercurea Hudri porneşte cu jurații şi cu percep- 
torul prin sat. la şi el subsunară un protocol, se face câ ce- 
teşte din el la fiecare poartă, insamná ceva intro cârticică şi 
dă sfaturi juraţilor. 

— Dacă de-aici nu puteţi incasa atum nimica, va spun 
eu d-voastră, domnii mei, că lăsăm statul în pagubă, Si su 
jitorilor statului nu li-e Ingăduit aşa ceva. Ce? Zice ca n'are 
bani? lasi vita! Mare cap de vită? It haina, iai cenuşa 
din vatră, că deaceia ești slujbaş jurat, 

Oamenii nu-l prea iau în samă. Rar dacă vrun siujbag il 
Intreabă o varba, Da-i sulărsă umble cu dinşii, le mai poarta 
cărţile și lucrurile luate depe la oameni. 

Hudri umblă în aceste doua zile, fară să mininee decit 
sara, Hat bea clțe-un păbhărel de spir, cind trec pe ln vro 
crișmă, şi-i imbie pe toți crişmarul, cu cite-un păhârel. Atunci 
se simte Hudri aşa de bine—văzinuu-se socotit cu şi oamenii cu 
slujbă domnească—incii nu se mei pindegie la mincare toată 
ziua, Umbla aşa, lila de loame, şi caută să afle toate ceriele 


VECINUL NOSTRU HUDR EE 


şi plrile ce sint intre săteni, culege ştiri in zilele acestea de 
Marta şi de Mercurea, ca să poată avea de lucru Joia, 

Căci Joia se judecă pirile la primăria comunală. Şi în ziua 
aceasta, în fiecare săptămină, Hudri e de faţă acolo, cu toate 
ştirile ce și le-a ciştigat pentru fiecare caz. Sta deoparte, Incor- 
dat, și de citeori ti trebue primarului ceva dovadă, Hudri e gata 
cu ea. Aici aduce servicii mari, şi primarul, din cind in cind, 
1 imbie cu clte-o țigară, iar oamenii 1) blastămă in gindul lor, 
şi se miră de unde ştie toate, 

După ce se termină pirile, urmează clipele cele mai Ter, 
cite pentru Hudri. Primarul vine la el, îi întinde mina. ti mul- 
țâmește, îi mai dă o țigară și-l poltește, dupa prinz, la un pë- 
har de vin. Tar Hudri nu mai merge la prinz, merge de-a drep- 
tul la crimă și-l aşteaptă Şi pănă ce vine primarul ei spune 
cum ag pedepsit pe cutare, cum l-a prins pe cutare, 

Vinerea e ziua lui Hudri. Atunci e în slujbă. S'au înțe- 
les dela comună—sinl vr'o trei ani—să-l incredințeze pe el cu 
amarul de dare ce trebuiau să plătească vr'o trei case ţigăneşti, 
care aveau şi ceva avere şi nici nu se mai țineau, în gindul lor, 
We neamul lui Faraon. Hudri venea de dimineață la casa co- 
munală, îşi lua condica şi mergea pe drum coral ca un primar, 

El însă nu se mulțumea cu cele trei familii plainice ue 
dare, El lua pe rind toate bordeele de ţigani, de-i băga In groa- 
ză pe tofi faraonii. 

— Domnule Hiec, să hiu al dracului, pe mine nu m'o pus 
Impărâția la dare. 

— Taci, cioară, că te'nvâţ eu! 

— Domnule lie, mai iartă-ne acum odată, să te rabde Mai- 
cu Precesta. 

— Nici un minut, spurcatule ! 

— Hudrilaş maică, țuca-ț-aşi cizmele, nu-mi duce purcelaşu, 
Hudrilag maică,—se scăpa să zică vr'o harancă de țigancă ba- 
trină, 

Atunci Hudri se Invenina intreg. Ştia el că toată lumea fi 
zice Hudri, In ascuns, dar pe față nimeni nu-i spunea batjocora. 
Și chiar aici în țizânime, unde li spuneau „domn“, aici să-şi 
audă el porecla asta alurisită ? 

Şi astfel Hudri se răzbuna, Nu lăsa purcelul, ci-l ducea, 
Co groază de țigani după el, pănă la poarta primăriei. lar aici 
se strecura repede-repede inlăuntru, at godacul Îl lăsa In sama 
stápinilor. 


en VIAŢA ROMINEASCA 


Simbâta Hudri merge totdeauna la oraş. E tirg de săptă- 
mină, şi el niciodată nu poate lipsi, deşi nu tirguește nimica. 
Da-i place să se poarte gătit printre oameni, să-i dee străinii 
bineţe, crezindu-l vrun dascăl ori vrun diac dela biserică. Ii 
place lui să-și poarte nasul sus, printre mulţimea aceia de oa- 


meni. 
Un străin, care l-ar cunoaşte așa mai In fugā, ar crede 


că-i un smintit in toată forma., Dar nu-i. Toate patimile ome- 
neet le are: clevetitor, mărios, pizmătareţ, cu nasu'n vint și 
mai presus de toate leneș. 

De multeori femeia sa spunea: „Pe Hudri să-l fi lăcut 
Dumnezeu un boer, ai tot îşi minca bogăţia. Dar așa l-a făcut 
om sărac şi mi-a mincat viața mea șa copiilor“, 

Muria biata femee de năcaz şi de ruşine, cind vedea pe 
alţii şi mai săraci decit ea, cum o duc de bine, ce rinduială e 
la casa lor, cum le sporeşte ciștigul din an în an. Dan urmă 
s'a liniştit şi s'a mulțămit. Este o lege neinirintă în lumea asta: 
Dacă te bat o viaţă întreagă năcazurile, te deprinzi cu ele ca 
altul cu petrecerile, Numai cit nici o rază de lumină nu ţi se 
mai zăreşte, ci ochii tăi văd mereu într'o negură adincă. 

De vr'o trei ani s'a intimplat însă în viața lui Hudri ceva 
deosebit.  Murise primarul cel vechi, şi era vorba să se aleagă 
altul, La gindul c'ar putea fi el ales, lui Hudri i se punea la 
inimă cind un caer de flacără, cind un sloi de ghiaţă. N auzise 
pe nimeni vorbind de așa ceva, dar lui, cu cit se apropia ale- 
gerea, i se părea tot mai mult că oamenii numai la el se gin- 
desc, numai de el vorbesc. Şi cu o zi înnainte de alegere Hu- 
dri era convinscă el va fi primar. Era așa de sigur de una ca asta, 
incit șar fi băgat mina In foc. 

Si'n gindul lui văzu de-odală cinstea mare, văzu toate lu- 
crările care avea să le indeplinească. Işi luă bita, hotărit pen- 
tru un gind, şi porni la oraș. Dintro prăvălie, in calitate de 
nou primar, tirgui un rind de strae nemţeșii, se imbrăcă și porni, 
Simbătă sara, spre casă. Ca Simbătă sara, oamenii mai stau 
pe la poartă, mai povestesc. Şi cum Duminica era alegere de 
primar, eșiră pe la portițe şi mai mulți. 

Şi iată numai că zăresc un domn drumeţ, cum se îndreaptă 
spre casa lui Hudri, Cine să fie? Ce să caute? Dar până 
să-şi răspundă sătenii, străinul se viri in curte, şi numai decit se 
sparse un hămăit minios de cine, go larmă mare se porni din 
curtea lui Hudri. 


VECINUL NOSTRU HUDRI 295 


Oamenii alergară să vadă ce-i, şi care le fa mirarea cind 
văzură pe Hudri cu hainele cele nemțești rupte de cinele lui. 


De trei ani se scurse Intimplarea aceasta, dar astăzi e plin 
satul şi imprejurimea de vorba: „Să nu te latre cinii ca pe Hu- 
dn", de citeori un copil ori un om mare vrea sa facă ceva din 
mindrie, ceva ce nu i se şade, 

Şi de-atunci Hudri e mort pentru sat, numai pilda despre 
el e vie. De-atunci Hudri n'a mai eşit pe uliţă, na mai fost 
la biserică, nu se mai ceartă cu femeia, Ci imbătrineşte repede, 
şi copiii din vecini privesc prin gardul de nuele şi-l văd în curte, 
1 văd în grădină, tot mai mic, tot mai adunat, tot mai alb 
la pār. 

|. Agirbiceanu 


SO NE:TE 


Strigoii 


„Je sais que la douleur est la noblesse unique” 


Beaudelaire 


Eu nu-i văd noaptea 'n mantii funerare, 
Nici fugăriți, de cintă'n zori cucoșii,— 
Ci pn strănepoți învie toți strămoşii: 
Strigoii mel trăesc în ziua mare. 


Căci toți sintem fantome seculare, 
Sintem damnații veşnici, păcătoşii 
Cu-albastre suflete şi ginduri roşii, 
Ce ne purtăm tot neamul în spinare. 


— Şi tot aşa sorbindu-ne paharul, 
Din tată 'n fiu ne reurcăm Calvarul, 
Purtind la piept blazonul suferinții... 


„ Di toți sintem cu frunțile umile, — 
De jos din plebe ori de sus ca prinții, — 
Strigoii preistoricei gorile. 


SONETE 


Cantilena mamei 


Numinind cu raze aurite 

A sufletului meu pustietate, 

Un cîntec vechi prin anii mei străbate 
Ca luna printre ramuri veștezite. 


E-un cintec vechi din vremuri fericite, 
Din lumi cu visuri roze colorate, 

De brațul mamei tainic legânate 

Şi 'ncetişor pe sinu-l adormite. 


D cîntă "mn vint un Maşnetar pe stradă. 
Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă 
Ca "mn sufletu-mi aducerile-aminte... 


„- Şi-ascult.. şi sorb motivul cantilenel... 
Si "n dorul vremilor de mai "nainte, 
Ma frige-o lacrimă din colţul genei, 


Mihai Codreanu 


A 


Numele dracului în rominește 


„Dracul are in limba noastră o sumă de numiri, date după 
iar vs eech pe care poporul i le atribue: 

SR racul e mic. — De aici numirile: Micujul! (Hasdeu 
sub azhiuță) j—michiduţă, nichidufă (Pamâle, Cimilituri, Glos.) 
S e? t emeng -ide A -uţă ;—nichipercea (Pamtile 
ocuri de Copil, ilos.) < mie ?: — nó ibid.) 
< hod DE | e ER idea (Hasdeu, ibid.) 

„2 E negru. — Numiri: Întunicatu (Hasdeu, ibid.) : — faraon 
(Şez. II 34), comp. faraon "Dean negru cumu-l dracu' ea v 
72); — murgilă (lonescu-Daniil, Descintece 1 165 şi H Glos), 

d ei Are coadă. -Numiri: Códra (Hasdeu, ibid) < coadă + 
4. Are coarne.—Numiri: Cornea (Hasdeu, ibid 

+ -era) ;—cornilă (ez, V 59) < corn + -ilä. SNE 
5. Uneori n-are coarne. — Numiri : Mr, şut= şut rä coarne”. 
ó. Are un picior.— Numiri: Ațel cu un clor (Dalametra). 

Pe, Pie at să mg mg ochi, că-i sint roșii şi scin- 

'eto Z. „— Numiri ` Focu negru {P 
Copii, H Glos. sub hoge). plic 0 
i d. «Dracu poariă fes roșu ca tichiia, de aceia si dracului 
` seat i tichiuțä» (Şez. II 76).— «Dracu se See u- 
cori #chiujă, din cauza minunalei ‘tichiute’ e 
anan. MAA, ichiuțe', care-l face nevăzut» 

9. Dracu e urit —Numiri: Midachi ‘urit eat dracu : i- 
tetul dracului din punct de vedere al urițenici” (Sez. V 9oj hid. 
ai 10. E necurat. — Numiri: Necuratu, spurcatu (Hasdeu 
Did, ph. i 


= IL E ite Num: Spiritus un d ititel' 

PrE Let Freen? pirituş răcușor mal mititel 
- «Dracul locueşte în orice parte a intului.., 

în apă, pe pâmini şi sub pămint» (Sez. I dree e Ko: 
din vali (Dalametra, mr. vali=apă), fleamă 'Macără, întrebuințat 
cu înțeles de infern şi se uzitează in expresiunile ` 1ți l'a fleama 
(să te ia dracu), iu tu fleamă ti dusişi (unde dracu te-al dus) 
(Dalametra),—fartoru ‘şeful dracilor din fundul pâmintului” (ez. 
Il 77, 79),—tartacot (lonescu-Daniil, Descintece | 29 I 15. 97 
şi Glos.) <Cfartar--cot supt influ lui Stalu-palmă-barbă.cot. 


13, Dracu fuge de lumină. — iri: Ucigă-l - 
deg, Den g mä. — Numiri : Ucigä-l -vederea (Has- 


„NUMELE DRĂGULUI IN ROMINEŞTE 290 


14. ¿Dracu de nimic hE 
(ez. 1 242}.—Numiri: Ucigjis 

15. «Dracu... mirosul tă 
Numiri: Ucigă-l-tämila, (Hakgd 

16. Dracu se teme d KS 
gă-l-toaca (Hasdeu, ibid,). 

17. Pe unde trece dracu, se face zgomot. — Numiri: Pc- 
nitu (ez. M 85). 

18. Dracul e plin de râutăţi.—Numiri: /mprelistitul (er, 
nescu-Daniil, Descintece | 129 şi IE Glos.), propriu zis prilostit 
‘stricat, pervertit’. 

19, Dracu! e duşman omului, Num ` Neprietinul (lo- 
nescu-Daniil, Descintece 1 204, I 76, 89), prăjmaşul (lonescu- 
Daniil, ibid. 1 132). 

20. Dracul e primejdios.— Numiri: Storet |, ‘primejdios’ ;— 
2, “ceva cu necuratul in el: loc sicref=loc tare răi, lemn stcreis= 
lemn al dracului; du-te la sfcretu=—du-te la dracu’ (ez, UI 88). 

24. Dracu bur liniştea omului. — Numiri: Furu (lonescu- 
Daniil, Descintece | 117), 

22. «Dracu se arată sub forma tuturor vietăţilor, numai în 
chip de vacă nu». (Şez. | 241).—eDracii se fac in toate chipu- 
rile : cal, bivol, cine, pisică, porc, viezure, om, muere şi orice 
dobitoc, ălui da-i poale număra perii după el,—oac nu se posie 
lace, că nu-l poate număra perii» (Şez. IM 77).—Numiri: Bală 
(Hasdeu, ibid; Revista Critică-liiterară UI 57), propriu zis *ani- 
mal';— ghială (Revista Critică-Literară Ili 155) <bală + ghiavul 
(despre aceasta v. mai jos);—dială (Revista Critică-Literară Hi 
135) <bală-+ diavol —mamot (Pamiile, Jocuri de Copii, I Glos.) 
<mamun *momiță, prin substituție de sufix ;—ndimon (Popo- 
virt, Rum. Dial. 1 Gios.) —măimoană *momiţă (Popovici, ibid). 

23. e Dumnezan La zis atunci Jul siete Ilie să-i luse mai 
uşor [pe draci], doar numai cind or face ci zavisti dă or rascoli 
nori şor face vilorniți, atunci să-l săgeteze. Sfete llie cum La 
lasat, dracii așa a-ncremenil, fiteșcare unde s-a brodit: Tartoru 
şi cu alți draci mäi mari câzuseră In lundu pămintului... Alţi a 
remas spinzurați în văzduhuri, uni cu gurile in jos.... Ai dă sint 
cu gurile spinzurate în jus, sloboade noaptea, dă la scapătu soa- 
relui până-n răsărit, bale din gură. Astea sint balele vrăjmaşu- 
lui. Unele cad pin lintini, altele în apele curătoare, altele pă 
ierburi, Ele au putere dă omoară pă om, il bolnăveşte greù, 
dacă să intimplă ca vrun om să le bea în apă or să să culce 
unde sint ele căzute» (Sez. III 78—79).—Numiri: Bdlosu (Has- 
dev, ibid.). 

24. Oamenii ur şi răi prin excelență sint considerați de 
popor ca avind într-inşii pe dracu, (Comp. şi Şez. | 242, II 77). 
Unii din aceşti oameni îndrăcij! au devenit aşa de cunoscuţi ca 
atare, incit, in regiunea lor, numele lor propriu de familie aa 
devenit nume comune pentru dracu. Astiel, în munţii Sucevei 


e frică mal mare ca de cruce» 
-crucea (Hasdeu, ibid.). 

ef nu-l poate suferi» (Şez. I 242). — 
i ibid.). 

ca dela biserică. — Numiri: Uci- 


"200 VIAȚA ROMINEASCA 


dracu se numește túcman, Prin alte părți ale M 
n , Pn Moldovei cuvin- 
tul se întrebuințează ca termin injurios la adresa Evreilor. Cuvin- 
tul sa născut deri pe socoteala vreunui Evreu hapsin /uckmann, 
___ Graţie unui proces semasiologie de acelaș natură, în mun- 
H oda rie se mal numeşte: Cóman "om asămânător cu 
racu de urit ce-i. dracu însuș (Ge V 59), i 4 ` 
e E g {S ), Jbriean “dracul 
Un personaj renumit In lumea cresti i 
1 i ștină prin räutate a fost 
Juda Iscariotul. Rominii l-au cunoscut şi el prin biserică. Prima 
parle a numelui său a devenit In rominește (Moldova) un termin 
injurios la adresa Evreilor, iar a doùa nume comun pentru “șe. 
ful tuturor dracilor ` Scaraoschi (Ge? | 241), Caraosti (ez V 
34) paie SE trupa sulixul onomastic -oselri), 
25, racu In chip de om in general èste it i ] 
äerd. ge este numit Zu pelifat 


26. Oamenii se-nchină la dracu — iri; 
den A t.--Numiri:;: dołu (Has- 


Pe lingă aceste numiri create de popor | 
tu dracu și numiri imprumutate : STEE 
1. Aghiujä ngr, yros sfint, de unde scuriat *giinjă şi 
apoi, prin reduplicarea primei silabe, ghizhiuță (Hasdeu, ibid L 
„2. Antihristu (Papahagi, Basme Arom., (Clos A, antihrisin, 
antihirstu, antihirs, antihirț "dracul cel dela vremea de-apol' 
(Hasdeu ad vocem şi Şez. V 25) ner, àytiypıszog Antichristus, 
Ea 3 inte a d E binguri, bingurii, bingurile ‘elele şi 
duhuri rele ce intră în om de-l zghihuc’ (Sez. V 38) ti- 
gan benga dracu. d CI SA 
Cioplea (Şez. V 57) var. spite (liplosj ne 
Diavol, ghiavol <ngr. Zeääeinc ZS 
Dimon (Creangă, Amintiri 40) —ngr. Šai poy, 
Natha <turc naibe nenorocire. 
emerit satana, 
riscatarat (Papahagi, Basme Arom. Glos.) < plc 
xata "de trei ori caterisit”. RR 


Seas 


Următoarele numiri ale dracului mi-au rămas obscure: 

1. Bedă (Revista Critică-Literară II 88). wä? 

2. Carcandiii (Sez, | 185), carcândzal “drăcuşor, dracil 
care stăpinesc dela Crăciun la Bobotează' (Papahagi, Basme A- 
rom, Glos.), carcdlandzu “persoană mitologică care apare, după 
credința noastră, în timpul nopții dela Crăciun pănă la Bobotează. — 
mai e ai forma carcândzaf (Dalametra). 

Izdat (lonescu-Daniil, Descinţece 1 129, I 110, 111), 
Nazi (lonescu-Daniil, Descintece | 199, 200), 
Pirdalnicu (Moldova). 

Geng nori cam rotor N 16, 17). 

dé d n (lonescu-Daniil, Descintece I 16, 17), s 
(ibid. | 38), sarsdor (ibid. 1 110), sarsaflä (es V Géi SS 


DEM pn de pa 


NUMELE DRACULUI IN ROMINEȘTE aot 


8. Sofea (Anonymus Caransebesiensis). 

9, Stima eştimi 1. îeşti şlima üamenilors=ce] mal inchir- 
cit şi uricios om; 2. ştimi insamnă şi un fel de stafie, un fet 
de drac ce domneşte peste comorile necurate și peste unele a- 
nimale ` ari ştimă=nu-i lucru curat, are pe dracul îintr-insul. 
Lues animalele cu ştimă se crede că-s năzdrăvane» (Şez, 

126). 

10.  Zarzavul (Dalametra) pl. zarzavuli şi zarzavuleant 

(Dalametra ` Papahagi, Basme Arom. Glos.). 


Aceste numeroase numiri se daloresc Imprejurării că, după 
credința populară, dracul aduce omului toate nenorocirile. Ro- 
minul a evitat deci de a-l spune dracului pe nume şi a câutat 
să-l numească după vreuna din însuşirile atribuite, ceia ce, desi- 
gur, slăbeşte intensitatea imaginii pe care o evoacă cuvintul drac. 

Cind se-ntimplă Lotus să-i pronunțe numele, Rominul își 
face cruce ori îşi stupeşte în sin, pentru a-l alunga (Acest din 
urmă obicelă este vechii! spuere în Simu cracher dans son 
sein pour éloigner la colère des dieux, despuere détourner un 
mal, un sortilège, ce qui se faisait en crachant dans le sinus 
de sa robe). 

„Uneori la aceste se adaugă şi o schimbare în lonetismul 
cuvintului, Astfel ne explicăm noi epenteza lui u in darăc (Pa- 
pāhagi, Basme Arom. Glos.) <drac, schimbarea lui e în î in 
binga <benga, dimon <demon şi. cu mal puţină probabilitate, 
schimbarea lui d în g în ghiavol <diavol. (Dimon şi ghiavol 
au fost explicate în acest sens mai intâiu de A, Philippide, Prin- 
cipil 236). 

Poate că printr-o astfel de schimbare se explică şi numele 
bebea (Viciu 18) <babă, comp. bebea 1. “om bătrin și prost, 2. 
“ființă mitologică cu care se sparie copiii, gogoriță, cană: taci 
că vine bebea!, taci că te dau la bebea (Revista Crtică-Lite» 
rară UI 88), băbăluca “ființă mitologică cu care se sparie copiii ; 
se Intrebuințează şi în imprecaţiuni: uu-te-n băbălură 7, ave-reai 
băbdbecă=ave-real nevoe!' (Revista Critica Literară III 86), bubă, 
bubugar ‘bordea, gogo, cadă, ființa inchipuită cu care se spa- 
rie copiii” (Dalametra), brbn (Revista Critică-Literară IV 39)=bibi 
“nu pune mina, se întrebuințează mai cu samă fajä de copiii 
mici” (larnik-Birseanu, Doine, p. 476), "Zup (Frunză verde foi 
de nalbă, ce duci, mindră, pe sub salbă, colea-n lişoara albă 7— 
Da doi pul de turturea!—Dă-mi-i mie, draga meal— Bibi, bade, 
de-acolea, că nus pentru dumneata! larnik-Birseanu, ibid. p- 
400.—Lingă mindra Îintiniță trece-o dalbă copiliţă cu doi pui de 
rață-n braţă chlar colea sub ila creață, Eu mă up să-i iau un 
pută, — Bibi, bade, că te spulă! larnil-Birseanu, ibid. 378), 


G. Pascu 


BARCAGIUL 


Alexie Moruzot era pripâșii In oraşul nostru de vr'o cinci- 
şase ani; la inceput fusese hamal şi tot ce ciștiza bea. Jl ve 
deai trecind de git cu alte haimanale ca el, siirnind cinii ma- 
halalelor cu urletele lui şi ale tovarăşilor. Nu cra sară în care 
să nu colinde astiel mahalalele, c'o Mașnetă In frunte, într'o roată 
de cini - care lătrau ca la urs. Intro noapte se pomeni in mij- 
locul chefului că nu mai are nici o lefcae; stātu un răstimp în 
mijlocul circiumei murdare, cu capu' în piept, cu părul sbiriit, 
cu ochii ca două picuşuri de singe, Apoi, se trinti pe un scaun, 
iși scoase cizmele de iuli, le unse cu untură de peşte, ṣi, aşezin. 
du-le pe tejghea, răcni tn hohotele tovarășilor : 

„Să ne dai, kir Eni,de băut,.* 

Şi, Intorcindu-se câtră ai lui, urlă, de i se umilară ca nişte 
fringhii vinele depe gitul de taur; 

„Să bem, Fraților... Cu Alexie, bre, nu muriți... El e om 
umblat... Cind eram de zece ani, fiindcă aveam un cine de tată 
care mă bătea cu fringhia udă pină cind Imi țişnea singele, am 
plecat in lume, cu'n vapor de mariă, şi tocmai în America m'am 
trezit... Măi, unde n'am lost cu? Şi In Africa am fost, dragii 
mei... Nu vă temeți, fraților, cu Alexie Moruzai nu muriți voi...» 

Şi răsturnind capul pe spate, sorbi paharul de rachiu pină 
la cea din urmă picătură; apoi U trinti pe tejghea să-l faca jen- 
duri parcă, iși supse mustețile roșcate, iși trecu cu dosul minei 
peste gură și slobozind un chiot, iși duse mina stingă la ceafa, 
intinse dreapta innainte şi prinse a frâminta cu picioarele goale 
mjzga depe podele, plesnind din degete cu fața spre bagdadie, 
cu ochii inchiși, cu un zimbet de fericire nemărginită pe nbra- 
ji puhavi, 

Tirziu, cind au eşit din circiumă, alară cernca ploae mā- 


BARCAGIUL EI 


runtă de toamnă. Mergeau pe vuittle intunecoase, impleticindu- 
se și urlind un cintec de circiumă. Din cid în cind, printre ca- 
sele tupilate, se zărea un crimpei de mare, lucind negru ca på- 
cura, subt cerul acoperit de nori, 

La cite o cotitură de drum, se rupea cite unul-doi din ceată 
şi se lâceau nevăzuți în întunericul adine. În curind Alexie 
Moruzot rămase singur; dinsul sta tocmai in mahalaua tătărască. 
Paşii lui singuratici răsunau neregulat, cind mai grăbiţi, cași 
cind ar fi luat-o la fugă, cind mai rar; uneori se opreau dintro- 
dată, caşi cum le-ar fi tăiat cineva drumul, apoi porneau iar. 

Şi deodată Moruzol se impletici şi căzu, cit era de lung, 
In noroi şi adormi repede acolo, în ploaia măruniă, care-i pā- 
trundea, incetul cu încetul, hainele. 

Cind se lumină de ziuă, îl trezi chiul biciului unui căru- 
taş care trecu pe lingă el, in fuga calului, spre port. 

Alexie se rech la ochi, cu amindoi pumnii, şi se uită bui- 
mät imprejur, Era ceață; o ceață care plutea ca o pulbere, 
Printre două case muruite, se vedea marea mohorită. Valuri, 
cu crestele inspumate, veneau şi se izbeau de (ärm, cun vuet 
cepăriat de tunet. 

Moruzoi se uita imprejur, rezemal Intro mină, şi nu Injele- 
xea unde se află, ce sa petrecut cu el. Je simțea gura amară, 
capul greu ca de plumb, Apoi, deodată, li miji tn minte o lu- 
mină tristă, pustie, caşi lumina care pâtrundea ceața dimprejur, 
şi-şi aduse aminte, Atunci se ridică şi cobori spre vapoarele şi 
corăbiile care se innâlțau ca nişte monştri negri. După cițiva 
paşi, Il făcu să tremure un fior de frig, şi numai atunci bâgă 
de samă că hainele i-s ude, că-l pătrunsese ploaia plină la piele, 
că-i plin tot de noroi şi-i desculţ; dar merse innainte, cobori nişte 
trepte de piatră şi eşi pe chei, Avea de descärcat niște cărbuni, 
depe un vapor englezesc, şi se îndreptă spre namila neagră. In- 
cepuse descărcatul şi hamalii se zăreau prin ceața deasă, pesin- 
du-se cu coşurile în spate, dela vapor la movila de cocs, şi dela 
ta la vapor, că nişte umbre, care, din pricină că nu se vedea 
puntea, păreau că păşesc plutind prin aer, Moruzof îşi luā co- 
şul şi prinse şi el a căra, Dar, din ce în ce,lipăreau mai grele 
coşurile ; H dureau oasele şi toată carnea pe el, de parcă era 
bătut, şi se simţea slab, să-l dea cineva jos cu un deget. lar 
vuetul maşinei, care scotea, din pintecele vaporului, coșuriie cu 
cărbune, îi se părea că-i siredeleşte creerul, ŞI, dintr'odată, cind 
puse piciorul pe punte, simţi că se innăbușă de parcă-i zugruma 


LR 


KI VIAȚA ROMINEASCA 


cineva gitul, duse o mină la git, ca să-și rupă câmaşa; dar se 
rostogoli, moale, la marginea punţii, în nesimţire, 

Cind işi veni in fire, zări, ca printr'o ceață, aplecată asu- 
pră-i, o față neagră, osoasă ` dar nu cunoscu că era unul din 
tovarășii lui de chefuri. Stătu așa, o clipă, privind aiurit im- 
prejur. Ochii li ardeau ca nişte licurici, In întunericul magariei 
de porumb, în care îl dusese prietenul de lingă el. Auzi un 
glas îintrebindu-l ceva ` dar nu înțelegea ce-l întreabă, — vedea nu- 
mai un chip necunoscut, 

Pină'n adincurile, pline de noapte, ale magaziei, ardeau, ca 
aurul, movilele de porumb, şi cițiva Turcii vinturau cu lopeţile, 
cintind încet, pe nas, o melodie somnoroasă, cure ajungea la ure- 
chile lui Moruzoi ca biztitul depărtat al unui bondar. Nu departe 
de unde zăcea el, cițiva Turci, cu feţele colțuroase și lungi, tn- 
negrite de cărbune, se legănau intrun dant leneș şi cintau, pe 
nas, arătindu-și dinţii albi, un cintec trăgânal, somnoros, alcă- 
tuit din trei-patru note, în care se desluşia, din cind în cind. stri- 
gâtul : „losssa-a-a !* Se țineau de mină, cu braţele ridicate în drep- 
tul umerilor, şi făceau doi pași Intro parte şi doi in cealaltă, In- 
mlădiindu-se de şale, la dreapta și la stinga, prăvăliți indărăt, cu 
capetele răsturnale pe spate. 


Tirziu, fără să-şi dea seamă cum, se trezi peun pat cu ro- 
uojină, şi îşi cunoscu odaea lui, ingropată pe jumătate in pä- 
mint, cu geamul cit pumnul. I se păru că aude ceva mişcindu- 
se, şi intoarse ochii : la căpătiiul lui, în lumina mohorită, sta ne- 
clintită, cu bărbia răzemată într'o mină, o femee Innaltă şi uscă- 
țivă, tinără incă, cu ochii aţintiți In gol. 

Era vecina lui, Marușca, care sta Inir'o odâiță de peste sală, 
de vr'o lună de zile, şi care lucra la port deavalma cu bărbații. 
Răsărise de vro două luni în post, imbrăcată într'o tunică miti- 
tărească, cu capul înfăşural cu o basma roşie, lipovenească. O 
vedea în toati ziua pe şchelele vapoarelor, incovoiată subt greu- 
tatea unui sac ori a unui che cu cârbuni. Ridica ctt un bărbat 
voinic, de rămineau bamalii, la începul, cu gura căscată. In răs- 
timpurile de odihnă, lama dintr'o pipă şi scuipa, Intro parte, prin- 
tre dinți. Uneori, cite un hamal, cu faja neagră ca a unui ha- 
rap, se apropia tiptil de ea, pela spate, și cuprinzind-o de după 
git o săruta; Ss atuncea se intorcea, repede ca fulgerul, ri- 


DARCAGIUL 305 


dica braţul, so plesnitură scurtă, de palmă, făcea să izbucnească 
hohote mari de ris, 

Seara, intra, c'o droae de hamali, intr'o circiumă, şi bea cu 
ei de gti, cintindu-le, cu glas răguşit, cintece ruseşti. Apoi, în- 
tr'un tirziu, se făcea nevăzută cu'n hamal. Plecase așa, de ct- 
teva ori, și cu Moruzol, cum plecase şi cu toți cei care chefu- 
iau cu ea. 


Alexie o privea ca dintr'o depărtare mare, şi deodată Ma- 
ruşca cobori ochii asupra lui şi i zimbi, şi zimbelul acesta li a- 
duse lui Moruzol aminte de un zimbet de demult, din copilărie, 
—de zimbetul maică-sa, care-i sta, tot așa, la căpătii, cind era 
bolnav ; şi chipul ei răsări şters, ca învăluit Intro negură deasă, 
pe care zădarmic cäta mintea lui mistuilă de friguri s'o risipeas- 
că ; numai ochii ti vedea limpede, caşi cum i-ar fi străjuit acvea 
la căpătii, Şi, deodată, simţi urcindu-i-se în gitun nod fierbinte, 
clipi grăbit și două lacrimi izvoriră, ca două picuşuri din lumi- 
na care-i umplea sufletul, şi prinseră a aluneca Incet, pe faja o 
soasă, plină de pulbere de cărbune, lăsind în urmă douä dire 
albe. Şi toată viața lui ticăloasă, din clipa în care fugise de-a- 
casă şi pină In cea din urmă zi, îi se perindă pe dinnaintea o- 
chilor, care îi ardeau ca doi cărbuni, şi o scirbă nemărginită de 
el insuşi îi oţări fața. 

Maruşca se aplecă asupra lui şi-l intrebă ceva; dar dinsul 
nu înțelese; de departe insă, din mormintul copilăriei, izvori un 
glas dulce ca un cintec de leagăn: 

„Cum îți mai este, puiul mamei.“ 

Şi iarăși simţi arziuuu-i obrajii două lacrimi. 

După asta, o văzu pe Maruşca ridicindu-se, luind depe 
masă un pahar, amestecind ceva c'o linguriţă şapoi apropiindu- 
se de el. Simţi că-i ridică binişor capul depe perină, şi buzele 
lui arse de boală simţiră marginea rece a paharului, apoi simţi 
cum îi curge pe git băutura răcoritoare, cum se strecoară în toată 
faptura lui ca o adiere dulce de vint; şi cind îi aşeză capul pe 
perină, rămase neclintit, pe spate, cu ochii la Maruşca, care, după 
ce pusese paharul pe masă, se aşezase la căpătiiul lui și ince- 
puse să coase ceva. 

Băutura ei parcă-i mai limpezise mintea; o vedea acum lä- 
murit, şi cind dinsa ridică ochii şi-l întrebă cu glasul molcom: 

„Ți-i mai bine ?* 

Il pătrunse în toată ființa o undă caldă de fericire și răs- 


punse : 
2 


30G VIAŢA RUNINEASCA 


„Mi-i mai bine parcă“, 

Dela maică-sa, nu-i mai vorbise nimeni cu glasul acesta ; 
nu-i mai stătuse nimeni la căpătii; și-i veni să se ridice şi să 
se lipească de pieptul Maruşeăi ca un copil, și să stea așa mult- 
mult, cum sta lipit de pieptul maică-sa. Se simțea aşa de binc 
subit straja ochilor ei, c'ar [i vrut să fie veşnic bolnav, ca să simtă 
pină in adincul făpturii sale privirea ei bună, ca să-i audă gla- 
sul, ca să-i simtă minile așezindu-i ușurel ştergarul ud, 

Apoi iar se cobora asupra lui Moruzof ca o perdea de ne- 
guri, şi sta ceasuri aşa, neclintit, cu fața'n sus, cu ochii deschişi 
mari, plini de spaimă parcă, gi nu vedea nimic, nu auzea nimic, 
simțea numai curgindu-i prin trup ca un riu de foz; uneori 
1l pătrundea ca o suflare de vilor dela picioare spre inimă, și 
tot trupul i se prefăcea, parcă, intrun sioj de ghiață. 

Cu "'ncetul, Alexie incepu a se întrema. Maruşca se co- 
bora In port, la lucru, şi sara venea devreme, cum isprăvea, Co 
legătură mare de tirgueli, 

În zilele acestea de veghere, în sufletul ei se petrecuse, 
pe nesimţite, o schimbare, Mila, duioșia femeiască, care se re- 
revărsase în ea la căpâtiiul bolnavului, săvirșise o minune: tie- 
zise Tatta curată din suilclul ei, peste care ticăloşia vieții din 
port aşezase, demult, ca o lespede de mormint. Și femeia, care 
era a tuturor hamalilor, cu case petrecea in circiumele murdare ale 
portului, simţi, dintr'odată, in ea, ca o rază sfioasă de soare, do- 
rul unei vieţi curate, ulăturea de un om care să-i spue şi ei la 
a zi de obidă o vorbă bună, o vorbă de milă, o vorbă de minglere. 

Umbla acum cu tunica militărească numai la lucru; acasă 
se imbrâca c'o rochie de stambă aibastră er se 'mbrobodea ru- 
seşte, Co basma de mătase, de aceiaşi culoare; citeva șuviţi 
bălăi îi izvorau creţe de sub broboadă, umbrindu-i fața albă; in o- 
chii albaștri avea o lucire neobişnuită, en toată ființa ei ca un 
inceput de primăvară, 

Moruzoi prinse să se indrepte văzind cu ochii; stà acum, 
clieodată, ridicat intre perine, şi privea crimpeiul de mare, care 
se vedea prin ferestruea de lingă pal. 

Marea era limpede de citeva zile; se vedeau bucăţi viorii, 
albastre închis, verzi ca smaraldul. Pescarii infiorau apa; cite 
unul se lăsa să-l legene valurile, departe, la larg, şi părea un 
crimpei de spumă; iar bucățile de spumă, din depărtare, păreau 
pescari legănaţi de valuri. 

Cind intra Marușca tiptil, lui Alexie prindea a-i bate inima 


BARCAGIUL 207 


mai tare şi închidea ochii şi se lăcea că doarme, ca să poată 
privi indelung, printre gene, cum se mişcă, uşoară, ca o umbră, 
prin odăița curată acum ca un pahar; şi In tot sufletul i se re- 
vărsa o fericire fără nume şi-i venea, cind o vedea trecind pe 
Magă pal, să-i înlânțue mijlocul cu amindouă brațele şi sa ţie 
astfel mult incleștată ; dar nu indrăznea. Și privind-o mereu, In- 
cepu, pe nesimţite, să se gindească la o căsuță curată, pe malul 
mării, —la o căsuță, cu acoperişul şi poarta albastre; la o odae 
cu pereţii plini de icoane, și în încăperea aceasta se inchega 
intotdeauna lăptura Innaltă a Maruşcai. 

Intr'o zi, intramurg, pe cind dinsul sta cu ochii închiși, 
dar nu dormea, uşa se deschise lacetișor şi Marușca întră în 
virful degetelor şi-i aşeză binişor pe marginea palului o cămașă 
roşie, cusută de mina ei, Atunci Alexie deschise brațele și re- 
pede ca fulgerul o cuprinse de mijloc şi râmase aşa neclintit, 
iară să spue o vorbă, cu capul lipit de pieptul ei. Şi cind des- 
chise ochii, văzu izvorind din ochii închişi zi Maruşcăi două ta- 
crimi, Aminiloi au stat un răstimp tăcuţi, în liniştea adincă In 
care îşi auzeau bătăile inimii. Apoi dinsul, cuprins de-o ame- 
țeală uşoară, îşi lăsă capul pe perină şi prinzind-a de-o mină o 
făcu să se aşeze pe marginea patului. intrun tirziu, Alexie 
murmură Incet, ca prin vis: 

„Ma iubeşti tu, Marugeo ?* 

Ea nu răspunse; S'aplecă şi-l sărulă pe frunte și ridicin- 
da-se se făcu nevăzută pe ușă, 

Moruzol se indreptă incurind, cu desăvirşire, şi incepu iar 
să muncească "o port, Se simțea acum în stare să ridice de zece 
ari mai mult ca înnainte; simțea curgindu-i in braţe o putere 
de uriaş, Pela crişmă nu se mai ducea; se intorcea seara intins 
acasă cu Maruşca, 

Intro seară un hamal o luă pe Marușca de după git: 

„Haide, fa, fira-i al dracului, cu noi“, 

Atunci Alexie, care era la doi paşi, se "ngăloem ca un 
mort, şi fără nici-o vorbă, se apropie de el şi il izbi aşa de nă- 
prasnic cu pumnul intre ochi, că se prăbuși In nesimţire la pă- 
mint, ca trăsnit; şi din ziua aceia Moruzol na mai lasat-o pe 
Maruşca să muncească In port. Tovarăşii lui de chel se minu- 
nau că-l vedeau aşa de schimbat. 

Adeseori, seara, cind se isprăvea lucrul, se stringeau roată 
in jurul lui şi incepeau, din toate părţile 

„Mäi, frate-meu, mäi, rău te-ai mai stricat... Să nu mergi 


303 VIAŢA ROMINEASCA 


tu, bre, cu noi să bei un palici de vin... A adus chir Eni niște 
turburel de să-ţi sugi mustețele,., Să-i sae ochii cui minte... 
Haide, mäi vere, cu noi“... 

— Nu merg, bre, degeaba; lăsați-mă 'n pace...* răspundea 
întotdeauna Moruzol zimbind, 


Dinsul plănuise de-o bucată de vreme să se facă barcagiu _ 


şi se pusese pe strins bani, ca să-şi poruncească o barcă, şi la 
siirşitul săptăminii socotea intotdeauna cil mai are de strins, 

După un an, avea banii pentru barcă, şi intro zi nu se 
duse la lucru, ci merse de-o porunci. Acuma seara, cind scăpa 
din port, se abătea intotdeauna pe la meşter, să vadă cum merge 
lucrul, şi se invirtea imprejurul bărcii, sapleca, a bătea cu palma 
peste pintece, işi plimba mina peste ca, cași cum ar fi mingt- 
iat-0, şi z'mbea fericit, pe subt musteața roşcată, pulăind din 
pipă şi îruncind ginditor rotocoale de fum, 

Se slătuise cu Marușca să zică bărcii „Odesa“, tirgul din 
care erau amindoi, 

Cind se intorcea acum acasă, Maruşea îl intreba de departe : 

— Ce face „Odesa“; mai e, mai e? 

-— Nu mai e mult şi e gala, striga vesel Alexie; are să 
fie ceva strașnic, nu se mai află asemenea barcă aici. 

Intro simbâtă seara barca fu gala. Adouazi era o dumi- 
nică minunată, cum nu mai fusese demult. Alexie şi cu Ma- 
ruşca se imbracară cu hainele cele nouă, luară un paner cu me- 
rinde şi se coboriră in port. Care dintre tovarășii lor de demult 
i-ar fi văzut suindu-se în barca cea nouă, văpsită cu albastru, 
de bună samă că nu i-ar fi cunoscul,—atita erau de schimbaţi 
şi de întineriţi. 

Moruzof nu mai era buget la față ca innainte; iar Maruşca 
se ingrăşase şi se înnâlbise, de cind nu mai muncea In port. 

Dinsa se aşeză la pisc și-și puse coșul cu merinde in față; 
Alexie deslegă fringhia și sări In barcă; visli de citeva ori, lä- 
sindu-se pe spate, plină cind scoase barca dintre celelalte bărci 
care "et legânau catargurile, caşi cum s'ar fi inchinat innaintea 
tovarăși care pleca; apoi sări la catarg, destâcu Iringhia, şi 
pinza se deslăşură, cu un zuruit de verigi, se intinse şi se umilă 
ca un piept care răsuliă adinc, Alexie se așeză la cirmă, şi 
barca porni intrun freamăt uşor, dulce, tainic, 

Marușca zimbea fericită, cu ochii ațintiți la Moruzot: iar 
dinsul privea drept înnainte, cu gura strinsă, stăpinindu-se, parcă, 


BARCAGIUL 309 


să nu ridå; i se părea că toată lumea îi privește barca şi se 
simțea mai innalt de cind se suise in ea. 

Undeva, pe un vapor, un marinar cinta din armonică un 
cintec de danţ. Marea intinerită, parcă, în lumina puterniză a pri- 
măverii, iși salta în radă undele, ca prinsă de o veselie ne- 
stăpinită, 

Şi barca lui Moruzol, cind eşi, printre cele două faruri, la 
larg, se aplecă niţel pe-o coastă și incepu a alerga, caşi cum ar 
fi cuprins o o bucurie nebună, spre Jerilovea, a cărei jerm se 
lämurea in zare ca o dungă de neguri sinelii. Şi în curind, tn 
liniștea adincă a pustiului de ape, se auzi numai fişiitul lin al 
valurilor In piscul bărcii şi cintecul dulce al vintului în pinză, 
lar marea imprejur, îşi innălța valurile şi le cobora, de parc'ar 
fi răsuflat adinc, fericită, imbătată de lumina strălucită a soarelui. 


+ 


Nu mult după ce-şi făcură barca, se mutară din bojdeuca 
tătărască, acoperită cu pămint, Intr'o căsuță mai răsărită, pe 
malul mării. Era casa unui Rus şi era aşa cum doreau ei: cu 
acoperișul albastru, cu poarta innallă, de aceiaşi culoare, c'o 
laiță largă, In fața porții, unde seara Maruşca aştepta, impletind 
ori cosind ceva, să răsară barca lui Alexie: 

Dinsul intotdeauna se intorcea cu voe bună, incărcat ca o 
albină, căci li mergea bine. 

Marușca ii cunoştea de departe barca şi, cind o zărea, dădea 
fuga în casă ai pregătea de ceai In odaia cea mare, cu pereţii 
plini de icoane, unde toată ziua plutea o lumină plină de taină, 
in care deabia mijau chipurile sfinților. Şi cind intrau în incă- 
perea aceasta, din zădulul de afară, parcă li mingiia răcoarea 
dinnăuntru şi pururea li impresura mireazma de fagure a 
turtei dulci, 

Uneori, cind se intorcea Alexie mai devreme, după ce 
se puneau la cale, eşeau şi se așezau pe bancă, In fața mării, 

In liniștea care-o aducea amurgul, apele păreau mai pustii, 
mai nemârginite. Din cind in cind, un val tresărea ca speriat 
de-o arătare din adincuri şi alerga la țărm. Departe, in zare, rā- 
sărea singuratecă barca unui pescar, ca o pasere rătăcită de stol, 
De vale, în port, se vedeau catargurile corăbiilor, ca un plic ne- 
gru de brazi; deasupra lor pescarii se roteau, caşi cum ar fi 
căutat unde să se aciueze pe noapte. Şi in curind se aprindeau 
luminile farurilor, ca doi ochi care priveau peste pustiurile apelor. 


310 VIATA ROMINEASCA 


= 


Trecuseră trei ani de cind trăiau astfel şi venise şi-un co- 
pil cu capul bălai ca o pâpădie, şi Moruzol, de bucurie, işi 
dăduse în petec: făcuse un chef cu lăutari, de aflase toată ma- 
hataua că i-a născut Marușca un băiat; dar după asta, s'a is- 
prăvit, nu i-a mai călcat iar piciorul în circiumă Se intorcea, ca 
de obicei, devreme acasă şi, cum venea, işi lua pe genunchi 
Măcăul, şi și-l juca pină tirziu, pe banca dela poartă, murmurind 
pe nas un cintec rusesc, 

Into seară, se stirnise furtună, Alexie iși aşeză pe masă 
farturioara cu ceai şi cobori repede malui de-şi trase barca sus, 
pe Hem. pină unde nu puteau ajunge valurile; şi, ca să fie fară 
grijă, o legă cu lanţul de stilpul de stejar. Apoi se intoarse in 
casă şi prinse iar a-şi turna în farlurioară ceai şi-a sorbi liniștit, 
c'o bucăţică de zahar Intre dinţi, 

Copilul dormea în umbră, In leagăn, şi Maruşca îşi ispră- 
vise ceaiul şi cosea ceva la lumina lămpii. 

Dela larg, venea, la răstimpuri dese, mugetul unci gea- 
mandure, ca glasul unui monstru care se Inncacă. 

Maruşca ridică capul şi murmură : 

„Cind eram mică, tare mă mai temeam, cind era noaptea 
iurtună şi auzeam geamandura ori vrun vapor, Casa nuastră era, 
aşa, lingă mare, caşi asta, şi cu mă făceam ghem în pat şi 
inchideam ochii strins şi ascultam cu inima cit un purice... Eu 
murtam de frică şi frale-meu-—il chema Alexie caşi pe tine— 
era numai cu va ani mai mare ca mine și nu se temea de 
loc, Ciad era furtună, il simțeam că se scoală hinișor din pat 
şi, cind deschideam o clipă ochii, 1| zăream la geam“. 

Maruşca îşi cobori ochii asupra cusuturii și incepu iar a 
coase, Barcagiul murmură cu zaharul intre dinţi : 

„Ce făcea tatăl tāu; cu ce trăia?* 

— Era pescar, răspunse dinsa, şi, după un răstimp de tā- 
cere, adăugă, lăsind lucrul pe genunchi : tot ce ciștiga bea şi 
cind venea acasă și-i cerea mama bani, o lua la bătae şi lâcea: 
„Vrai bani, ha? Vrai bani? kat bani... Na-ţi bani...“ Ş'o bătea 
cu pumnii peste cap și peste obraji, pină cind o umplea de 
singe. Săraca mamă, oltă Maruşca după o clipă, cu ochii plini 
de lacrimi, ca perduţi undeva departe; înnainte de-a muri ne-a 
sărutat pe-amindoi obrajii şapoi ne-a zis: „Duceţi-vă alară de vă 
jucaţi, dragii mamei“... 


BARCAGIUL 21) 


La vorbele din urmă Alexie se ingălbeni ca un mort, 
ceașca îi se lăcu țânduri jos şi dinsul rămase cu ochii deschişi, 
mari, plini de spaimă, ațintiți asupra Marsch Ea dintr'odală 
intoarse ochii spre el şi răcni speriată: 

„Da ce ai, Alexie?* 

Şi sărind depe scaun se repezi spre el Intro prăvălire nă- 
prasnică şi, aplecindu-se asupra lui, strigă : 

„Ce ai, Alexie, spune 2*—şi-i prinse amindouă minile. 

— Nu pune mina pe mine, răcni Moruzol, sărind ca muş- 
cat de șarpe și smulgindu-se îndărăt. 

Marușca rămase inmârmurită in mijlocul casei, ca o stană. 
Alexie se rezemase de perete so privea cu ochii rătăciți, arză- 
tori, cu nişte ochi de nebun, și răsuflarea li şuera scurt, zmun- 
cit, ca după o goană cumplită. După un răstimp, făcu cu glasul 
zugrumat, oprindu-se din cind în cind, caşi cum s'ar fi innăbuşit: 

„După ce-a murit maică-ta,.. Irate-tău.., a plecat în lume... 
şi nu l-ai mai văzut. 

— Ce ai, Alexie, ce ai? 

— Asculta-mâ.., ascultă-mă... Nu l-ai mai văzut douăzeci de 
ani şi după două... după douăzeci de ani, l-ai intilnit... van in- 
int aici în port, şi nu v'aţi cunoscut... şi Intro noapte... într'o 
noapte aţi eşit dintr'o circiumă amindoi... singuri... şi v'afi dus 
pe malul mării şi i te-ai dat lui... şi acum... de trei ani eşti 
a lui...* 

Ochi Maruşcăi se deschideau din ce In ce mai plini de 
spaimă, pe fața răvăşita, și cind Moruzol rosti cele din urmă 
vorbe, dinsa dădu un țipet grozav, un ţipet de lemee pe care o 
omoară cineva : 

„Alexie !“. 

Și ascunzindu-și, cu stinga, ochii, întinse dreapta, ca pen- 
tru a se feri. Copilul se trezi şi incepu a plinge speriat. lar Mo- 
ruzoi se năpusti, cu capul gol, in noapte, şi pe uşa rămasă des- 
chisă vintul năvali şuerind şi stinse lampa. Atunci sauzi un 
vuet innăbuşit, ca a unui trup care sa prăbușit pe podele, şi ia 
intunericul adinc care se așlernuse se auzea acum un plins amar, 
un plins strivit intre dinți și țipelele de spaimă ale copilului 
din leagăn. 

Moruzoi alerga prin noapte ca un vinovat pe care îl urmă- 
reşte cineva; alerga spre port, cu părul vilvoi, pe uliji pustii, 
li venea să se răstogolească In pulberea drumului, să-și rupă 
carnea depe el, să răcnească din răsputeri. Se opri numai cind 


213 VIAŢA ROMINEASCA 


ajunse în port; se opri o clipă, ca un om care caută din ochi 
ceva, şi se'ndreptă spre dig; urcă scările de piatră și sus, pe 
zid, se opri și rămase acolo neclintit, ca o stană, în suergt 
vintului, 

Intunericul era aşa de adinc, că nu se zărea nicio corabie, 
nici-un vapor,—numai citeva lumini singuratece, roşii, albastre, 
verzi şi cele două lumini dela faruri, care clipeau, mai sus, ca 
nişte stele. Incolo nimic, nici-o lumină, nici-o stea, Cast cum 
le-ar fi stins furtuna. Jos, ca într'o prăpastie, luceau talazurile ce 
se izbeau de zid, ca nişte monștri care spumegau de minie şi, 
după fiecare izbitură, se trăgeau innapoi, să-și facă parcă vint, 
ca să poată sări peste zăgaz; dar numai spuma minici lor a- 
jungea pină sus și-l izbea pe Moruzol în față. Şi dintr'odată se 
auzi un geraăt adinc şi Alexie înnălță braţele spre cer şi se 
făcu nevăzut. 


N. N. Beldiceanu 


DIN FUGA PIRAULUI 


Tremură valul şi cintecu'i rar, 
Legat de cintarea pămintului, 
Trece la moara cea fără morar 
Şi cea nevăzută a vintului, 


Valul culege mănunchiuri de fleri 
Sun pragul pădurii le lasă, 
Valul culege "pn oglinda sa nori, 
Ca väiun subțiri de mireasă. 


Seara, cind soarele cade pe zări, 
Şi'n ape, lungi sulițe fringe, 
Inima'i, valul si-o poartă spre mär, 
Rânită şi plină de singe. 


is 


VIAȚA ROMINEASCA 


BURUENI 


Sălbatica grădină 'i amar Imbâlsămală 

De burueni înnalte ce cresc cotrapitoare. 
Mireazma "i plămădită "mn a soarelui dogoare, 
Rămine totuşi crudă, şadinc răcoritoare. 


Din lamura de floare şi frunză [ură vintul 
Şi suiletul ml umple, şi singele mi'l bate, 
Şi timpla'mi răcoreşte cu sărutări curate, 

Şi părul mil resfiră cu mini Imbălsâmate, 


Un glas de mii de grieri imi cinlă la picioare 
Și prin trifoi sălbatec, şamară păpâdie 
Fug verzile șopirle cu-alunecare vie, 

Și surii şerpi In ierburi ca apa se'mlădie, 


În vint se impreună, cu gustul cel de cimbru, 
Cu gustul cel de miere al florilor la soare, 
Miros de nalbă sarbăd, şi tainic de cicoare, 
Miros de izmă verde, imbătător şi tare. 


Și totdeadată dulce şi aspru muşeţelul 
Miroase ca pămintul şi soarele, Pelinul 
Îmbălsămează iarba, ameţilor ca vinul 
Şi nearele seminţe de mac, îşi torn veninul. 


Simţirea mea, ca vintul colindă prin grădină, 
Ca șerpii pe pămintul cel proaspăt se mlădie, 
Ca forile; în steblă mi-o string, şi cu beţie 
Ca grierii din erburi mi-o cint în taină mie. 


Alice Călugăru 


Pagini din istoria ştiinţelor 


Incetarea Vin viață a celebrului bacterialog german Robert 
Koch, descoperitorul, Intre altele, a teribilului bacil al tubercu: 
lozei, Imi aminteşte clteva discuțiuni, provocate de părerile acestui 
ilustru savant în lumea ştiinţifică. Privitor chiar la bacilul tu- 
herculozei, pe care Koch l-a descoperit în 1882, s-au născut in 
două rinduri furtunoase discuțiuni. 

Odată, după 1090, după ce bacteriologul german a anunțat 
metoda de preparare a tuberculinei şi a expus speranțele care 
trebuiau puse în ca; a doua oară, cind Koch a expus părerile 
sale în privinţa transmisiunii tuberculozei dela vite la um. 

Dar aceste discuţiuni s'au curmat repede; problemele puse 
in desbatere find rezalvite curind, căci laboratoriile din toată lų- 
mea, reluind şi controlin experiențele lui Koch, au stabilit ce 
era adevărat şi ce era greșit, 

Dacă Robert Koch ar fi rä Insă acum 200 sau 100 de 
ani, pe vremea cind ştiinţele de observație și experienţă erau în 
fașă, desigur că nu atit faptele pozitive descoperite de el, ci mai 
cu samă tevriile, șreneralizările sale, ar fi hotărit locul pe care 
să-l ocupe în lumea ştiinţifică a veacului său. Pentrucă, acum un 
veac sau două, părerile unor autorităţi în știință deveneau adevărate 
dogme și hotărau chiar, pentru citva limp, mersul științei. 

Astăzi, în vremea de anarhie ştiinţifică în care trăim, anar- 
hie cărei Gustave le Bon li întonează imnuri de slavă, pentrucă 
înlătură din preocupările cercetătorilor tradiția, dogmatismul, pre- 
judecata,—în vremea de astăzi, locul de glorie Il ocupă acei 
savanţi care au Imbogâţit știința cu lapte pozitive, culese prin 
observare şi cercetare, sau cu gencralizări fecunde, sprijinite pe 
un imens material observat, cercetat și experimentat. 

Acum un secol sau două se puneau In calea cercetărilor 
nu numai puţinele progrese tehnice, dar, mai ales, credința 
oarbă in anumite dogme; în oarecare generalizări pripite, sus- 
ținute cu talent; în infailibilitatea atitor papi și papaculi ai ştiinţei, 

Pentru a ilustra această afirmare, voi alege din problemele- 


316 VIAŢA ROMINEASCA 


fundamentale biologice, acele care au fost mai multă vreme as- 
cunse de grămada de erezii şi prejudecăți şi pentru elucidarea 
căror au lost decenii şi chiar veacuri de lupte, pină la triumful 
adevărului, 


Ştiinţele naturale insamnă cercetare, observaţie și experi- 
“enţe pe obiectele din natură. Aşa se ințelegeau științele chiar 
pe vremea lui Aristotel. Cu intunerecul răspindit de creştinism, 
care propaga disprețul pentru lumea vizibilă, pentra corpu- 
rile vii ori moarte; care interzicea cercetarea și experiența, soco- 
tind ca un greu păcat îndrăzneala omului de a afla tainele cre- 
ațiunii, observarea și experiența au decăzut cu totul, In vremea 
Renaşterii chiar, ştiințile naturale se reduceau la interpretarea au- 
torilor vechi. A fost o vreme In care s-a disculat aprins—iîntre 
savanții vremii—ciţi dinți are calul, fără ca vreunul dintre in- 
vățați să caute în gura unui cal, unde problema era rezolvită 
„deagata, Dar aan era spiritul vremii: se interpreta şi se filozola. 

Prin secolul al 17-lea ştiinţele naturale încep a progresa, 
“dar cu mai mari greutăţi, nu atit din pricini tehnice, cit, mai 
ales, din cauza prejudecăţilor, 

Chiar asupra faptelor unde discuțiunea părea de prisos, se 
năşteau adevărate certuri, din care mai niciodată nu eşea tri- 
umiător adevărul. Astiel, prin acest secol se cultiva cu pasiune 
botanica şi zoologia, materialul adunat şi cercetat era destul de 
vast, şi se simțea nevoia unor clasificări, Studiile anatomice, mai 
ales la vegetale, erau foarte puţin innaintate şi deaceia pentru cla- 
sificare se alegeau în mod aibitrar citeva caractere externe. Se 
Ampărțeau, îndeobşte, plantele în arbori, arboraşi sau tufe ai in 
plante erboase, şi se amestecau în această clasificare plante cu flori 
(fanerogame) cu plante fâră flori (criplogame), separindu-se plante 
foarte inrudite, cum e salcimul și mazărea, bozul şi socul, etc, 

In vremea aceasla, cind lipseau criteriile de clasificare pe 
care le avem astăzi, apar lucrările unui botanist de mare merit, 
ale unui reformator in metodele de clasificare, ale englezului 
„John Ray, care insă, cu toate meritele sale, nu şi-a ocupat locul 
pe care-l merita Intre Iinvățaţi decit foarte tirziu. 

John Ray (1628—1705) observind şi cercelind, servindu-se 
de instrumentele optice neperfecte ale vremii lui, stabilise că în 
unele semințe planta mică, plantula sau embrionul, are două 
frunzișoare prime, două cotiledoane; In altele plantula are un 
sirigur cotiledon, 

După cum arată figura alăturată, in unele semințe planta 
"mică — formată din rădăcioară, tulpiniţă şi muguraș—are in par- 
tea cea mai de jos a tulpinii două frunze mari, două cotiledoane 
cărnoase (cum e la fasole); în altele cotiledoanele sint subțiri 
şi planta cea mică e Ingropată Intro materie ca miezul fasolei, 
intr-un albumen (așa e la ricin). Dacă forma şi mărimea cotile- 


PAGINI DIN ISTORIA ȘTUNŢELOR 217 


doanelor variază, numărul lor rămine constant. John Ray recu- 
noaște importanța acestui caracter şi imparte funerogamele frun- 
zoase în două grupuri: monocotiledonate (plante ale câcor seminţe 
au cite un singur cotiledon) ṣi dicotiledonate (plante ale căror se- 
minte au cite două cotiledoane). Mai mult incă: cl remarcă și 
existența unor corelaţiuni intre acest caracter al semințelor şi ca- 
racterele externe ale plantei adulte. Monocotiledonatele dileră, în 
adevăr, de dicotiledonate prin portul lor, prin nervurile frunzelor, 
prin compoziţia Morilor, Astlel—pentru a nu cita decit o core- 
laţie— marea majoritate a monocotiledonalelor au frunze cu ner- 
vuri paralele, neramificaie, pecind frunzele dicotiledonatelor au. 
nervuri ramificate, lormind rețele In camea frunzei, 


Fig. 1. Săminţa de fasole (1) în comparaţie cu sămința de ricin (2), 


Tot John Ray scoase dinlre plantele cu flori pe acele pe 
care astăzi le numim criplogame şi care pe atunci erau imprăş- 
tiate, cum am spus mai sus, prin alte grupuri; iar între fanero- 
game stabileşte mai multe grupuri, in care recunoaţie înrudiri, 

Caracterele de care s-a folosit John Ray sint așa de judi- 
cios alese, incit multe din grupurile stabilite de ce! îsi păstrează 
locul în clasificarea naturală de astăzi. Dacă ştiinţa de atunci ar 
fi urmat cercetările lui Ray, clasificarea vegetală lua demult 
poate forma de astăzi și secolul al 19-lea ar D înregistrat desi- 
gur alte cercetări in domeniul vieţii plantelor. 

Cu toată munca şi meritele lui Ray, opera sa n-avu răsu- 
net şi fu curind dată uitării; nu din pricina preşelelor inevita- 
bile, nici din cauză că ar f neglijat oarecare caractere, ci 
din cauza inferiorității sale ca polemist. 

Intre adversarii săi, cel mai de samă a fost Bachman din 
Halle, cunoscut în știnţeie naturale sub numele de Rivinus. A- 
cesta nu se prea indeletnicea cu cercetări şi experiențe, avea Insă 
idei preconcepute pe care le apăra cu multă pasiune. Plagiind 
opera unui botanist mai vechiu, redactindu-şi lucrările cu talent, 
mai in spiritul timpului, şi impodobindu-le cu figuri, fantastice, 
dar admirabil executate, Rivinus a slăbil cu totul vaza lui John 
Ray. 


3s VIAŢA ROMINEASCA 


Fiindcă-i vorba de concepțiuni în botanică. să mai citez 
greutăţile cu care s'a introdus în această ştiinţă ideia sexualităţii 
ilorii.— Astăzi ştie oricine că staminele sint organele bărbătești, 
pistilul organul temeesc al plantei; că, pentru a incepe să se 
iormeze planta cea mică, e nevoe ca o celulă a firului de polen, 
produs de stamine, să se unească cu o celulă din ouşorul ascuns 
In ovarul pistilului ; că din fuzionarea acestor celule rezultă celula 
ou, care, prin diviziune şi prin diferențiarea celulelor formate, 
constitue părțile caracteristice ale plantei mici sau embrionului. 
„Se ştie astăzi, se știe de citeva decenii. Dar prin cite pe- 
ripeții n'a trecut această chestiune, cu toate că ca a preocupat 
naturaiiștii din şcoala lui Aristotel şi a revenit de repetate ori 
in discuţie din secolul al 17-lea incoace ! 

Teofrast, elevul lui Aristotel, un observator şi, în parte, un 
experimentator demn de remarcat, şua, Intre allele, că fisticii 
Sint de două feluri; unii sterpi, alții fructiferi, ci aguzii şi 
curmalii. Pe cei sterpi ti numea bărbaţi, pe cei fructiferi femei. 
El bagă de samă că florile femei nu dau fructe decit atuaci cind 
aceste flori s-au prăluit cu pulberea galbenă produsă de forile 
masculine. 

Observaţiunile lui ‘Teofrast au rămas uitate pină la sfirşitul 
secolului al 16-lea. La 1592, Alpino, mai apoi Baconi la 1673, au 
repetat și confirmat experiențele lui Teofrast. Dar experienţele 
cele mai meritorii le face Iacob Bobart, cu planta îychuis dioica 
(opaița). Această plantă are flori mari, albe, fară miros ziua, 
mirosind insă plăcut seara, Ea e destul de lrecventă in cimpuri, 
pe marginea șanțurilor şi prezintă două feluri de flori, flori mas- 
culine şi flori femenine, deşi In aparenţă ambele feluri de fori 
sint identice, avind caliciul şi corola la fel, 

Hobart cultivă plante din această specie in grădina sa şi 
observă că plantele peste care a pus polen dau fructe bune, pe- 
cind celelalte nu. Contemporanul sâu, Camerarius, făcu experiențe 
pe alte plante, așa că Ia inceputul secolului al 18-lea chestia 
sexualității Morii părea rezolvilă. 

Dar în acest secol domneau foarte curioase idei asupra 
sexualității în genere, idei pe care le voi expune mai la vale şi 
care au fost așa de nefavorabile părerilor exprimate de Bobart 
$. a, incit nici ia 1830, după cercetările unui învățat de mare 
merit, ale fizicianului italian Amici, chestiunea nu luā forma ei 
definitivă. 

Amici, la 1822, descoperi detaliile fecundaţiei oușorului prin 
firul de polen. Et arătă cum grăunciorul de polen, ajuns pe stig- 
matul pistilului, incepe a lorma tubul polinic, cum acest tub se 
viră în stil, Mai departe n-a putut urmări tubuşorul, dar presu- 
puse câ el merge pină la ouşor şi acolo se întimplă fenomenul 
fecundaţiei. 


Bamsa + 


Da 


PA INI DIN ISTORIA ȘTIINȚELOR 9 


Această descoperire fu complectată la 1830 de acelaşi in- 
văţat, spre a răspunde părerii greșite susținule de Adolph Brog- 
niard, care era părtaşul ipotezei unei esențe mis- 
tice, a unei fovila, substanță vie a tubului poli- 
nic, care ar da suflul de viață vuşorului, spre a-l 
transforma in săminţă. 

Cu toate că la 1830 Amici urmărise tubul po- 
linic pină în ovul, părerile lui au râmas în um- 
bră din pricină că au intilnit in Schleiden un 
adversar serios. 

Schleiden e unul dintre fondatorii teoriei celu- 
tare, teorie care, în linii generale, se păstrează 
şi astăzi; el e un invājat de mare valoare, dar 
care a eut rele servicii şuinței prin teoriile lui 
absurde. Aceste leorii au pătruns cu atit mai 
lesne, cu cit Schleiden avea o excelentă metodă 
de expunere, un talent extraordinar de a desena 
figurile și de a găsi expresiunile cele mai ele- 
gante pentru a-şi îmbrăca ideile. Cu aceste da- 
ruri, Schleiden a făcut să domnească in ştiinţă 
ideia că polenul posedă în fovila sa toate cele- 
Fig. 2. Cam se vn. Mentele embrionului viitor, adică rădăcioară, tul- 
noste firul de po- piniță, muguraş, cotiledoane, şi că polenul deșartă 

len en oușoral acest germene In ovul pentru a găsi acolo tere- 

nul necesar dezvoltării ulterioare. 


rare 


Ideile lui Schleiden în botanică nu erau decit ecoul ipotezei 
preformării, ipoteză care a stăpinil in biologie foarte multă vreme 
şi care are între susţinătorii săi pe celebrul Haller. 

Albrecht Haller e un enciclopedist în deplina accepțrune a 
cuvintului, căci are lucrări meritorii în anatomic, fiziologie, me- 
dicină, astronomie, matematică, filozofie, teologie, literatură. Ca 
poet s-a bucurat de mare vază, iar ca om politic a jucat un rol 
de frunte. Născut la Berna în 1708, Haller şi-a creiat de tinăr 
astfel de merite, incit mai multe țări li ofereau catedre și insti- 
tute, ceia ce lotâri oraşul său natal să-l declare prizonier pe 
viaţă, punindu-i insă la dispoziție mijloace de lucru. 

Pe cit de insemnate sint serviciile aduse ştiinţei de lucră- 
rile lui Haller, pe atit de dăunătoare au fost teoriile sale. Haller 
a fost reacţionar; s-a opus cu indirjire ideilor nouă şi, cind au- 
țoritatea lui deveni indiscutabilă, ajunse un adevărat tiran. În con- 
cepțiunile sale se arata inferior, un filister, cum ti zice Haeckel, 

In chestia sexualităţii, Haller era partizanul prelormațiunii 
şi el a dezvoltat pină la absurd această ipoteză curioasă, 

De multă vreme invăţații admiteau că ovulul are în el or- 
ganismul intreg; că, adică, un ovul de om e chiar un om mic, 
Sperma bărbătească ar avea rolul de a insulla viață organismu- 
lui preformat. 

Dar în vremea lui Haller prelormiștii erau Impărțiți în 
două tabere: ovişti şi spermatişti (sau homunculişti ori animal- 


ECH VIAȚA ROMINEASCA 


culişti). La 1677 studentul Hamm din Leyden descoperi în spermă 
corpușoarele mobile, formate din un cap și o coadă, corpuşoare 
ce au aparența unor bolduri, al căror ac arti în necontenite un- 
dulațiuni, şi pe care corpuşoare le numim astăzi spermatozoizi. 
Comunicind observaţiile sale celebrului microscopist al vremii, 
Leuwenhoeck, acesta publică descoperirea şi emise părerea ero- 
nată că spermatozoidul ar D un organism complect, insă mic de 
tot, şi care pentru dezvoltare are nevoe de un teren, de ovulul 
matern. În cărțile de știință care se ocupă cu această celebră 
discuție dintre oviști şi animalculişti se pot vedea reproduse de- 
semne ale vremii, in care spermatozoizii umani de pildă au 
chipul și asemănarea unui om, 

Haller era ovist și merse în susținerea ipotezei preforma- 
Dun pină la declarația absurdă, că omul e deplin preformat 
dela Inceputul creațiunii, că un nou născut bărbat trebue să aibă 
barbă şi musteţi, iar un pui de cerb trebue să aibă coarne, pe 
care, insă, noi nu le putem vedea, căci nu nie dat să pătrun- 
dem tainele creațiunii. 

Haller—ca matematician ce ecra—se dedă şi la un calcul. 
El socoti că numărul oamenilor pe care i-a creat D-zeu In ziua 
a 6-a şi pe care i-a depus în ovarul străbunei Eva ar fi de 
200.000 milioane, Dela creaţiune (6000 ani), socotind vrista mij- 
locie a omului, numărul oamenilor care au văzut lumina zilei 
ar fi de 1,000 de milioane. Ceilalţi stau inchişi unul în altul, ca 
nişte cutioare puse una în alta, aşteptind să le vie vremea să 
ajungă şi ci la deplina dezvoltare, spre a purta pentru citva 
timp descendența hotărită de bunul creator ! 

La cite curiozități şi la cite glume a dat loc o asemenea 
ipoteză iși poate închipui singur cetitorul, Dar, oricit era de 
absurdă, ipoleza aceasta a pus mari piedici cercetărilor serioase, 

Un exemplu va lămuri mai bine lucrul. Contemporan cu Haller, 
la 1759, un tinăr naturalist, fiul de croitor Caspar Friedrich Wolff, 
în teze lui de doctorat „Teoria generationis* căută să dovedească, 
pe baza observaţiilor, că oul la inceput n-are nici o organizare 
şi că diversele organe se dezvoltă cu încetul, Această observa- 
ție o generalizează el şi susține că in ou şi spermatozoid nu e 
nimic prelormat, ci că se petrec o serie de transformări dela 
forma de vesiculă (beșicuță) pină la cea de animal complect, 
Diferitele organe, “a: şira spinării, creerul, organele de simţire, 
membrele, etc. etc, se formează treptat-treptat și, după cum se dez- 
voltă animalele, tot așa se dezvoltă şi omul. 

Această generalizare a lui Wolff e o intuiție de geniu, după 
cum a dovedit știința modernă, Dar nici observațiunile sale te- 
meinice, nici geniala sa expunere n-au reușit să înlăture ipo- 
teza prelormaţiunii. Haller in particular, „papa fiziologiei“, cum 
il numește Haeckel, luă o poziție dușmănoasă și declără de re- 
voluționară şi primejdioasă ipoteza lui Wolff, Acesta, persecutat, 
îşi pierdu catedra şi lu mai apoi nevoit să se expatrieze. Ecate- 
rina a Rusiei îi oferi o catedră la Petersburg, unde, vreme de 


PAGINI EIN ISTORIA ȘTIINȚELOR ti 32 


27 de ani, marele german făcu cercetări de insemnată valoare. Din 
Rusia a şi venit, cu un secol mai tirziu, teoria foilor germina- 
tive, emisă de Carl Ernst von Baer, care stabileşte că în primele 
zile ale dezvoltării puiul de găină e în forma unor Lite şi că 
din aceste foițe apar toate organele. Cind publică Baer lucrarea 
sa, vremea Hallerilor se isprăvise, ştiinţa păşise pe calea obser- 
vării şi experienţei și recunoscuse insuficiența teoriilor bazate pe 

iudecăți şi pe pentateuch, A 
„fe esec a 19-lea înregistrează numai o dispută celebră şi 
anume acea dintre Cuvier şi E. Geoffroy St. Hilaire asupra va: 
riației speciilor. 


H 


Sfirşitul secolului al 18-lea şi inceputul celui al 19-lea sint 
RR aur a filozofiei ştiinţifice, din pricină că pe de o parte 
materialul ştiinţific adunat era considerabil, iar pe de altă pu 
dificultăţile de detalii, —pe care le-a Intimpinat secolul al 19-lea, 
secolul microscopului, analizelor și sintezelor chimice,—nu erau 
cunoscute şi ingăduiau chiar generalizări riscate, generalizări care 
uneori au pâgubit puţin ştiinţei, dar care au popularizat-o şi i-au 
puri i de astăzi. Pa: 
a engt de observări, cercetări şi generalizăâri, s-au 
formulat citeva principii de biologie, care merită a fi reamintite, 
megi Innainte de a descri soarta disputei dela Academia lranveză 
S each secolului al 18-lea este vremea nașterii anatomiei 
comparate prin stabilirea principiilor : corelația gien S Sei 
mologia organelor. Primul principiu a fost formulat wier ama 
s-a recunoscut că între organele unuia și aceluia anima ëm 
aşa de strinse legături, incit modificările locale, inir-un ZE 
oarecare, provoacă modificări și în alte organe, în eg Sech 
iate ale corpului. Concluzia acestor idei a lost că sup cons a 
tuția unor organe, unor părţi din corp, putem conc ve KZ 
formei şi alcătuirii animalului intreg”, Acest principiu a eel : 
s-a arătat, în mina lui G. aire? E aen uimitoare, ș 
z is bazele eontologiei. 
ae ei pleaca atei se mai poate vedea în unele reviste 
umoristice un savant girbovit de ani, cu ochelari pe dap pe 
puțin păr pe cap, observind, cu atențiunea și ră ' ee Furia 
ntamţ, o măsea, pe care, după lungi cercetări, savantul A E 
clară ca a unui animal antideluvian a căzui mur o e K 
țează, pecind măseaua este a unui biet cetăţean gari a p ra 
energicul pumn al unui gardist. Aceste ecouri sint ultimele a 
vezi din zgomotul pe care l-a produs in Europa reconstituirea em eo- 
teriului din gipsul parisian după citeva irinturi de oase şi om S E 

Al doilea principiu, al omologiei organelor, e şi mai ei 
Organe care au aceiaș pozițiune în corp, acelaşi origină, aceleaș Si ER 
ţiuni cu alte organe,se numesc organe omoloage, De că au sau c = 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


au aceleaşi funcțiuni. Citeva exemple ne vor lămuri mai bine. A- 
ripele liliacului şi ale păserilor, rezultind din modilicări ale braţelor 
sint organe omoloage, cel puţin in părțile esențiale. Aripele pă- 
serilor şi ale insectelor nu sint organe omoloage, ci numai ana- 
loage. Ele sint organe ce aduc acelaş serviciu, dar m'au nici a- 
ceiași origine, nici aceiaș așezare. Beşica innotătoare a peştilor 
plăminii broaștelor şi celorlalte vertebrate superioare sint organe 
2 E deşi n-au aceiag eeng Ele sint omoloage pentru 
origine (se pr igestiv i 

SC EE La d produc din tubul digestiv), au aceleași 
cest principiu al omologici organelor a lostaşa de fecund 

iai em putea spune că pe el se sprijină toată anatomia com- 

Cuvier mai desvoltă și alte principii interesante, cum € acel 
al condițiilor de existență şi priciiiui DMOO doni iei poa 
lor, Organismul formează un tot, in care diferite părți nu pot să 
varieze, fara ca celelalte părţi să sufere modificări corespunză- 
toare (condiții de existență). Organele cele mai importante sint 
cele mai constante ; cele mai puţin importante sufar modificări 
în timpul dezvoltării și uneori nu apar (subordonarea caracterelor). 

Aceste principii, pe cit de interesante, pe atit de moderne 
D duc insă pe Cuvier la ideia fixității speciei, El, căutind să sta- 
bilească o nouă clasificare a regnului animal, ajunge la conciu- 
zia că „sint patru tipuri sau planuri generale, dacă ne-am putea 
exprima așa, după care se pare că au fost modelate toate ani- 
malele. Variaţiunile in aceste planuri, ori cu ce titluri le-ar fi im- 
er eur nu pi decit modificări destul de slabe, ba- 

roltarea sau i i schi 
on nimic beste -piad riet lila unor părți, care nu schimba 
„___ Dar, într'o vreme în care se cerceta şi se di 
idei —oricit de mare ar fi fost scotea. Wee i e 
teau să pornea lesne de toată lumea. 

O categorie de învăţaţi din Franța, următori idei i . 
fon și partizani ai școalei filozofice a n Schelling. re ice Se 
omul e prototipul universului, că animalele reprezintă pur şi sim- 
plu organe sau sisteme de organe de ale omului, combinate în 
chip mai mult sau mai puţin complex, Această şcoală filozo- 
ien Gen: ei E de organizare, care ar avea la o ex- 
treceri între ern ge? nk k sl Sy tar celelalte animale ar fi 

ceste idei reluate şi i i t 
m: orei teoriei A srg POETAS aen pila 
i amarek profesa că la inceput au a i 

simplă şi pe căi naturale, adică din ee spa 
BCE spontanee, Din formele inferioare s-au dezvoltat, In curs 
i enge: secole, speciile actuale de plante şi de animale, 
merele > atā să se îi intrerupt continuitatea vieții pe pā- 

ezultatul final al acestei evoluții este omul ; celelalte a- 


nimale sint descendenţi ai forme! i 
A a bară lor prin care a trecut, in cursul 


PAGINI DIN ISTORIA STIINȚELOR 363 


Lamarck nu se muijumise să conceapă numai evoluția or- 
ganismelor; cl a căutat să stabilească şi cauzele. Cea mai prin- 
cipală cauză este uzul şi neuzul, întrebuințarea și neintrehuin- 
area organelor. 

Opera lui Lamarck este considerabilă ` concepțiunile lui sint 
astăzi obiectul unei atenţiuni cu totul îndreptăţiie *). Pe vremea 
lui însa ele au atras prea puţin atențiunca. 

in vremea lui Lamarck trăia Etienne Geoffroy St. Hilaire 
{1771— 1844), un naturalist de mare merit şi un viguros susţină- 
tor al evoluției speciilor. Acestui naturalist, căruia ştiinţa 1i da- 
loreşte foarte mult pe terenul cercetărilor şi al formulări: de prin- 
cipii, li revine meritul de a D pus în discuţia publică ideile trans- 
formiste ale vremii, 

„In 1830, în vremea cunoscutelor turburări dela Paris, s-a 
inceput în Academia iranceză discuţiuni publice asupra părerilor 
științifice controversate, Atunci se angajează disputa celebră In- 
tre Cuvier şi Etienne Geollroy St Hilaire, disputā care a fost 
fatala lamarkismului. Victoria fu a lui Cuvier şi lu așa de 
cumplectă, incit Franţa, strălucita Franţă a ştiinţei, râmine re- 
iractară, pină la slirşitui secolului al 19-lea, ideilor transiormiste, 

In vreme ce Franţa, credincioasă ideilor lui Cuvier despre 
fixitatea speciilor, înlătură din preocupările sale chestiunea trans- 
formării speciilor, a descendenții, Anglia şi mai ales Germania 
sint tot mai mult preocupate de ideile lui Lamarck şi Geoffroy 
St Hilaire. Gigantele dela Weimar, genialul filozol-poet Goethe, 
avu dreptate cind susțin că ideia transformistă e ciştigată prin 

dezastrul dela Academia francezā, 

Socotesc interesant a reproduce următoarele rinduri din me- 
moriile unui contemporan și amic, care privesc starea de suftet 
a poetului german în 1830, atunci cind avea vrista de Sl de ani. 

„Luni 2 August, 1830. Veştile despre Inceperea revoluţiei 
din luliu au ajuns astăzi la Weimar şi au pus toală lumea în 
mişcare, După amează mă duc la Goelhe.—Ei?— mă întreabă 
ei. cp crezi de marele eveniment? Vulcanul a isbucnit, totul e 
în flacări şi o discuţiune publică nu-i departe ! f 

„O istorie grozavă, răspund cu (autorul memoriilori—dar la 
ce ne-am fi putut aştepta dela cunoscuta stare de lucruri şi cu 

un minister ca acela, şi cind lucrurile au ajuns pină la isgoni- 
rea familiei domnitoare... R 

„Pare că nu ne înțelegem, iubite. Eu nu vorbesc de acei 
vameni; e vorba de cu totul altceva. Vorbesc despre discuția 
din Academie, despre cearta aşa de importantă pentru ştiinţă, 
dintre Cuvier şi Geoflroy. put À 

„Faptul e foarte important şi nu-ți inchipui ce simt eu de- 
la vestea şedinţei din 19 lulie. Noi avem acum în Geuliroy 
St. Hilaire un aliat puternic și pe vecie. Eu vâd tolodată ce In- 


*) T. Borcea. Despre naturalistul filozul Lamarek, în Reist Atiinfi- 
Med, VoLI, Na. 2, 1910, fagi. 


aag VIATA ROMIXEASCA 


semnată parte ia ştiinţa franceză la această discuție, dach, cu 
toate evenimentele politice, ședința s'a ţinut Intro sală complec- 
tamente plină. Cel mai de samă fapt este că ideile lui Geolfrov 
asupra naturii nu mai pol fi oprite; chestiunea a devenit pu- 
lte. ea nu mai poate fi innăduşită intre zidurile Academiei...“ 

In unele puncte poetul s-a înşelat, In altele a avut toală drep- 
tatea, S-a înșelat crezind că Franţa va rămine transformistă şi că 
Geoffroy St. Hilaire va răminea pină la moarte apărătorul varia- 
ției speciilor! A avut dreplate afirmind că chestiunea, devenind 
publică, nu va mai fi oprită in drumul ei... cel puțin In alară de 
Franța. După dezastrul dela Academie, discuţiunile au urmat, In 
adevăr, în Anglia și Germania, şi opinia publică cultă era aşa 
de pregătită, incit, la 1859, din lucrarea lui Darwin Origina spe- 
ciilor s-a vindut intreaga ediţie primă intr-o singură zi, 

Ar fi să mă ocup de lucruri prea cunoscute, sching, mà- 
car în citeva linii, cit de ușor, relativ, a pătruns In luraca cultă 
darwinismul. Și apoi nici nu e acesta scopul articolviui de față, 
Vreau numai să constat că între 1830 ei 1859 e abia un sfert 
de secol și atita a fost de ajuns peniruca o teorie de însemnă: 
tatea translormismului, sprijinită pe un număr relativ mic de fapte 
pozitive, să triumfe, pecind ideile lui Teofrast, ale lui John Rav, 
experiențele lui Bobart şi minunatele lucrări ale lui Woll, au rä- 
mas innădușite de ipoteze fără baze experimentale, de prejudecăţi 
uneori absurde. Acestă deosebire vădeşte ce loc considerabil a 
luat in știință, cu inceputul secolului al 19-lea, metoda ştiinţifică 
de cercetare, metoda abservării, a comparațiilor, a experienței, 
singura metodă care a avut cuvintul hotáriior In soarta ipoteze- 
lor controlabile. 

E adevărat că şi metoda cercetărilur de amânunt a avut 
neajunsurile ei, A doua jumătate a secolului al 19-lea, bogat In 
descoperiri de detaliu, a fost cam sâracă In generalizări. Ca o reacți- 
une contra școalei filozofice a secolului al 18-lea, știința s'a mär, 
ginit la migăloase cercetări de laborator,  Vulgarizările achizi- 
țiiior științifice şi generalizările erau privite cu dispreţ de acei 
neobosiți cercetători, care descopereau nai taine pe măsură ce des- 
legau enigmele mai vechi. 

Marele public n-a mai lost ținut în curent cu cercetările 
ştiinţifice, biologice in particular, pentrucă in mulțimea de amă- 
nunte—în care nu putea intra—nu răsărea de nicâiri o idee ge- 
nerală care să captiveze spiritele. Citeva teorii biologice, cum e 
teoria plasmei uerminative a lui Weismann, ating un domeniu 
prea special, au un razâm prea puţin solid şi de aceia şi discu- 
țiunile in jurul lor sint limitate la un cerc restrins de învăţaţi. 

> Astāzi cind specializarea a devenit excesivă, cind învățații 
ce: mat mari nu mai pot cuprinde decit domenii foarte limitate 
din ştiinţa, se simte tot mai mult nevoia unei opriri, unei lu- 
crări de sinteza. In toate țările mari apar de cițiva ani encicla- 
pedii științifice, in care datele, adunate vreme de un secol aproape, 
sint puse in raporturi unele cu altele și se incearcă o sinteză 
științifică ce poate atrage și interesa toate spiritele culte, 


PAGINI DIN ISTORIA STINŢȚELOR 335 


In această nouă fază de filozofie ştiinţifică predomină insă 
alt spirit decit acel din secolul al 18-lea, Mai mia, ipotezele gra- 
tuite ai seneralizările riscate nu-şi mai găsesc locul; apoi, se vä- 
deşte tot mai mult dorința ca ipotezele cele nouă să provoace cit 
mai numeroase cercetări de control, știința inlăturind din preocu- 
pările sale acele chestiuni care, pentru moment, nu pot intra 
in domeniul său și care prin natura lor ar incurca numai cer- 
cetările. 

E lesne de ințeles că in vremea aceasta de critică stinn, 
lică, de verificare experimentală, ideile preconcepute nu mai au 
nici o trecere, şi autoritatea celor mai de frunte invāțați— vor- 
beam de Koch—ţine numai ant cit se dovedeşte că faptele adu- 
nate sint bine culese şi cil generalizările şi teoriile sint fecunde 
și nu contrazic datele pozitive, 

Intr-o asemenea stare de spirit știința poate fi, trebue chiar 
vulgarizată, arâtind fără ezitare ceia ce e pozitiv ciștigat şi ceia 
ce a rămas necunoscut. E drepi insă că vremea cit s-a făcut 
aproape excluziv știință de laborator a ţinut cam mult și că noua fi- 
lozolie ştiinţifică nu găseşte un leren tocmai propriu de dezvol- 
tare, pentru moment. E sigur insă că secolul în care trăim, cu 
„anarhia ştiințilică” de astăzi, cu metodele periecţionate de cerce- 
tare $i cu năzuința de a democratiza ştiinţa, va insemna tnce- 
putul unei epoci nouă, unei radicale schimbări in concepţiunile 
despre lume, despre forţele naturale, despre viaţă, despre ra- 
porturile dintre organisme şi natura vie Sau moartă; şi aceste 
noi concepțiuni vor avea răsunel in organizarea socială a oame- 
nilor, contribuind, în largă măsură, la așezarea societăților pe 
baze mai potrivite cu natura reală a omului şi cu superioritatea 
lui intelectuală. 


T. A. Bădărău 


Tu ce vei fi iubirea mea odată. 


Tu ce vei A iubirea mea odată— 

O scump odor, comoara mea de bine, 
Ò, buze neatinse şi divine, 

Fecioară albă, suilet fără pată !— 


Tu nu simţi azi cum mina 'niricoșată 
A nevăzutelor puteri străine 

Îndrumă tainic umbra "H în spre mine — 
Stinghera umbră ce prin nopţi te cată. 


Doar cind în vis tresari înfiorată 
Tu poate bănui că se tes destine, 
O şoaptă 'n tremur poate H spune: lată! 


Atuncea trece-o umbră 'negurată 
Ce 'ntinde dornic brațele 'nspre tine, 
lar buza ta suspină mn frizuri: „Cine ?...* 


TU CE VEI FI IUBIREA MEA ODATA 


H 


Tu, din tnttjia clipă mie dată — 

Tot mai a mea cu clipa care vine! 
N'auzi prin vint cum plinsu'mi după tine 
În chip sirenic drumul ţi-l arată ? 


La ce să 'ntrebi de-acum zădarnic: Cine? 
Sint eu,—sint eu !— acela ce odată 
Sub ochiul mut-dominător te-aține 
Cum stă sub lună marea fascinată, 


Şi— gind ce mă 'nspăimintă şi mănbată !— 
Sint cel ce te voi face 'n seri senine 
Sa plingi amar cu faţa 'n miini plecată. 


Sa plingi?— Te smulg din umbre dintr'odată, 
Si-aşa pierdut, o vis, te string de mine— 
Can plinsul tău simt fața mea scâldata!,,. 


237 


A. Toma 


Note pe marginea cărților 


CARȚILE DESPRE MOLDO-VALAHIA 
A LUI M. CARRA ŞI G. LE CLER 


In cel din urmă sfert al veacului al XVII-lea, un străin, Af. 


Curra, care a lost perceplorul copiilor lui Grigore-Ghica- Voevod, 
scrie o carte despre Moldo-Valahia. Dela inălțimea culturii 
care produsese pe Voltaire și pe Rousseau, cu oarecare cruzime 
iși bate joc de poporul Moldo-Valah, 

După morala socială a acelor vremi, numai oamenii Imbră- 
cap în mătăsuri şi aur erau poporul, iar mătăsurile imbrăcau, in 
ţinuturile noastre, o turmă de boeri decăzuţi, un furnicar de Greci 
mise) şi conrupţi. D. M. Carra priveşte de sus şi are vorbe 
desprețuitoare pentru acest popor. Mulțimea inconștientă care 
umple cimpiile şi văile n'are nici un interes pentru el; e literă 
moartă ; de ea nu se ocupă. Săracii robi ai pămintului, «poso- 
mort şi melancolici» locuiau pe atunci in adunături de bordee 
răspindite ici-colea, intr'o vale, intro pădure. EI produceau toată 
bogăţia ţării; ei lucrau pentru ceilalți. Din pămintul pe care-l 
lucrau pentru eï, abea scoteau ce le trebuea, de frică să ru le 
hrăpească stăpinii prisosul, Stăpinii căutau ca nenoruciților să 


nu cumva să le rămie mai mult decit le trebuca ca să nu piară 
de foame. 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 32 


en — 


In oraşe neimprejmuite cu ziduri, oraşe care erau mai pre 
jos decit cele mal ticăloase sate din Franţa ori din fara nem- 
jească, locuiau cei ce nu plăteau dări, cel ce sugea ca lipito- 
rile pe ticăloşii țărani, Carra nu vede decit greci In toate Där: 
jile; boerit de baştină se stingeau în fața invaziei Fanarulul. 

Grozavă sălbătâcie, cumplită mizerie. Nicāeri aşezări; ni- 
căeri gospodării. Vitele cresc şi trăesc pe cimp; iarna îndură 
geruri şi viscole, şi din cind in cind se apropie de stogurile de 
lin şi de bolovanii de sare. 

Hoţii cutreeră in toate părţile, Nu-i lege; nu-i judecată, 
Cu un fel de spaimă descrie rancezul cum domnitorul însuși pri» 
mea mită, şi azi dădea dreptate reclamantului; mini pentru bani, 
uita hotărirea de azi și da dreptate piritului. Ca o haită de hie- 
ne umblă toți slujbaşii, dela domn, care era un vechil corrupt 
și fără inimă, până la cel din urmă vätäicl, «E un rob ticălos, 
zice străinul despre Domn; un rob ticălos imbrăcat In haine de 
prinţ, care lasă omorurile şi hoțiile nepedepsite, pentru citeva 
sute de galbeni, atit de mare e lăcomia şi neştiința barbară a 
acestor suverani vrednici de rls>.— Totul se vinde ` conștiința, su- 
fletul, părinții, femeia 

Era o tară sălbatică şi nenorocită Moldo-Valahia la stirşitul 
celui de al XVII-lea veac. Era o ruină.—lIn palatul lui dom- 
nese, Vodă trăia intocmai ca un arendaş din vremurile noastre: 
Odai goale; intrun colț o masă, citeva divanuri; citeva tacimuri 
proaste intrun dulap. Geamurile dela fereste sparte şi cirpite 
cu hirtie. Toate bosăţiile stau închise în lăzi lerecate, gata in 
orice clipă de bejenic. 

Si ce lume ridicolă a văzul Carra ! Ce ridicol era acest 
papor Moldo-Valah,—adică stăpinii turmelor amārite din cimpil. 
Trăesc într'o lene necontenită, îmbrăcaţi în haine largi şi grele, 
veşnic duşi la subțiori, veşnic somnoroși. Minincă mult, mincări 
ciudate, greceşti şi turceşti, se imbată, se sărulă, joacă și se 
ceartă. Cind nu fac asta, toată ziua moţăesc pe solalele lor, cu 
picioarele încrucişate, y 

Şi in ce țară se petreceau toate acestea! Carra mărturi» 
seşte că a văzul toate ținuturile Europei, dar nu cunoaște nici o 
regiune in care să De o aşa de minunată Impărțire a şesurilor, a 
dealurilor, a munţilor și a bogățiilor firești. «Natura e mai mare 
şi mai măreaţă in Elveţia, zice el, dar aici e mai blindă şi mal 
Irumoasă». 

Cit de mult regretă Francezul că aceste ținuturi sint locuite 


330 VIAȚA ROMINEASCA 


—. = gf - enge e N O AA 


de un popor așa de decăzut! Nici nu-și inchipue că asemenea 
bestii ridicole ar fi In stare să creeze o țără orinduită şi a civi- 
lizaţie. Se gindește că ar fi bine ca regiunea să fie incorporată 
la țările nemţeşti, să fie colonizată cu oameni vrednici din Apus. 
—rămininid de bună seamă ca indigenii parte să fie alungaţi iar 
parte vinaţi ca fiarele, așa cum obișnuiau de pe atunci a face po- 
poarele civilizate in Tasmania. 

Cartea lui Carra e plină de ironii şi indignâri, O pornire 
de induioşare avea poate străinul numai cind vorbea despre ve. 
chea vrednicie a acestui popor, despre isprăvile lui războinice in 
luptele cu păginii, Intru apărarea legi! și a Moşiei, In pornirea 
aceasta nu intra şi înţelegerea, căci nu-şi putea inchipui omul că 
robil pâmintului Molda-Valah și «baronii» aspri de la 1400 erau 
un zăuaz de care se izbeau valuri furtunoase; și că la spatele 
zăzazului avea răgaz popoare mai fericite să se aşeze, să se 
îintârcască, să inveţe și să se civilizeze. La aceasta nici nu se 
putea gindi; curiozilățile prezentului erau mai izbitoare ; oamenii 
în mijlocul cărora trăise erau drojdii ale Bizanțului, ṣi insuşi Vo- 
dā H înşelase și-i rămăsese dator cu bani. 


La 1866, un alt francez, G, Le Cler, tipăreşte o altă carte 
despre Moido- Valahia, care pare o urmare a celeilalte In ceia 
ce priveşte starea civilizației şi societatea conducătoare. 

Le Cler, om distins, a trăit maï mult tn tinuturile noastre 
și si-a dat foarte bine seamă de Moldo-Valahia. 

Acest al doilea cunoscător al nostru nu ne priveşte de sus; 
e produsul altei civilizații, al altei societăți, vorbeşte cu ințelezere 
despre adunătură de oameni dela Dunăre, şi are o pornire de milă 
adincă pentru turma celor obijduiți, batjocoriți şi Măminzi, 

Cartea lui e foarte interesantă azi pentru noi. 

AU trecut de pe vremea aceia numai patruzeci și ceva de 
ani. — Nu erau pe atunci drumuri, nu erai oraşe, nu putea găsi 
străinul nici cea mai mică inlesnire a Occidentului. Bucureştii 
era o imensă mahala neorinduită, plină de noroi, în care oamenii 
umblau Incălțați cu cizme pină la genunchi. Satele, locuințe de 
troglodiți. <E mal uşor, zice el, să faci o campanie In Occident, 
decit o simplă călătorie în aceste țări». 

Le Cler nu mal vorbeşte de Greci, ca M. Carra, ci de n 
clasă conducătoare leneşă, conruplă, străină de cel mal elemen- 


VOTE PE MARGINEA CARŢILOR 334 


— 


tar simţ moral, Mai vorbeşte și de Ovrei, de mulțimea cărora se 
înspăimintă. «Moldova, spune el, se zbate in ghiarele lor, ca o 
pradă în ghiarele vulturului». 

E un moment de criză vremea aceasta. In lumea orientată, 
dendată apar formele nouă ale Apusului. Speculatorii dărimă din 
inate părțile averile boerimei decăzute. Ciocoii, urmași al lumei 
pe care o descrisese Carra, îmbrăcaţi in strae strâmte, UN ur- 
mează năravurile, fac tot ceia ce nu-i oprit, își permit tot cela 
ce pot tăinui. 

In cele mai multe părți ale țării trăește o populaţie culun- 
dată intro mizerie îngrozitoare, bântuită de boli şi de alcoolism. 


Poporul lui Carra e acelaşi. Şi-a schimbat numai puţin nui- 
mele şi hainele, El duce Inainte destinele acestei țari și neno- 
rocirea noastră, EL e funcţionarul care calcă legile în picioare, 
care ia mită, care asupreşte, care-și bate joc de toate. El e imo- 
ral în căsnicie ; el se divorțează des şi cu uşurinţă; el indură 
rușine și umilință, primeşte să-l ingele jemeia, adesea li cere 
aceasta din interes, 

Cit ap schimbat lucrurile de-atunci! Avem oraşe moderne, 
drumuri de fier şi fabrici, Am adus din Apus tot ceia cea pro- 
dus industria. De bunâ-seamă că azi, văzind această țară, Le Cler 
“ar minuna grozav. Ar călători uşor, ar avea hoteluri bune, ar 
miaca destul de bine şi scump, apoi, ca om deştept, ar câuta 
să-şi dea seamă de toate, ar cerceta vechile cimpil și văl, ve- 
chile bardee şi vechea mizerie. 

S'ar gindi poate că tat a rămas o disproporție între orage 
şi sate, că industria Apusului a înlesnit viața, dar în suflete na 
inaintat civilizaţia cu iuţeala unui tren expres. MSA 

Fireşte ca lumea dela 1864 s'a prefăcut adinc. AD Cent din 
popor legiuini de oameni noi; mulţi din vechiul popor de bizan- 

tini s'au dat la fund, Dar oraşele aù absorbit toată bogăţia țării ; 
dar lumea pripită şi lacomă nu şi-a schimbat decit puţin sufletul, 

Oamenii de afaceri, cu suflet sălbatic, de pe vreamea lui 
Carra aù stăruit până pe vremea lut Le Cler. Civilizaţia e un 
proces sufletesc, In alară de abur și electricitate. „Nu mai cu- 
nniştem nimic azi din sălbaticele peizagii de odinioară ; dar în 
suflete simțim duşmânia, viclenia şi cruzimea animalelor prădal- 
pice. De aceia satele ap rămas așa de mult In urma oraşelor, 


332 VIAŢA BOMINEASCA 


de aceia gem incă robl in intunericul cimpiilor, de aceia strigă 
incă nedreptăţiții pe toate drumurile. 

Citeodată mă gindesc că înțelepciunea lui Ştefan cel Mare 
și sfint a lost nenorocirea noastră. Datorita lui am fost o țară 
relativ liberă. Mai bine am fi fost distruşi politiceşte. Norodul ar 
fi gemut supt călcâiul străinului, dar n'ar fi avut asupra lui pu- 
treziciunea levaniină ca o lepră. Din robie şi din amorțire s'ar 
D deșteptat ca popor de țărani, fară clasa stăpinitoare, fară ur 
mașii celor care inspăimintaă pe lrancezul Carra.— Printre bu- 


ruenile acestea orientale, cu pred iși fac loc florile sfioase ale 
adevărului şi dreptății. 


M. Sd. 
REANG A 


Creangă n'are metatore, 

Un însemnat critic şi filolog francez, Rémy de Gourmont, ob- 
servind că Homer n'are metafore, explică această particularitate 
stilistică prin primitivitalea  ilustrei epopei elenice (Problèmes 
du stie). 

Primul stadiu al inteligenții „figurative“ este comparaţia, 
Metaiora vine după aceia, 

Lipsa de metafore în Creangă,— unicul prozator romin al 
cărui stil are particularitatea asta,—este caracteristică acestui scrii- 
tor prin excelența popular şi prin excelență epic, 


Opera lui Creangă este epopea poporului romin, Creanga este 
Homer al nostru 


Creangă este un reprezentant perfect al sufletului rominese 
intre popoare; al sufletului moldovesc Intre Romini ; al sufletului 
țărânesc Intre Moldoveni: al sufletului omului de munte între 
țăranii moldoveni. 


„Creangă explică ceia ce zugrăveşte prin proverbe, De aici 
lresuența proverbelor in scrierile sale. 

Pentru un scriitor cul, care-şi pune gloria in originalitatea 
filozofică (unii chiar in singularizare), această utilizare a proverbelor 
ar D un defect. Pentru Creangă, al cârui mare merit e că in cl vor- 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 333 
beşte poporul romin, această lipsă de individualism este şi eao 
calitate —și un factor constitutiv al admirabilei sale arte, 


Sa zis că Creangă este un colector—talentat— de basme. 

Basmele, poveştile lui Creangă ! 

Ce insemnează „colector* de basme ? 

Dar este basmul o formā literară cristalizali ca poezia 
populară ? 

Basmul, povestea, valorează cit valorează talentul celui | 
care povesteşte, 

Şi Creangă a avut un aşa de mare talent, incit în toate 
poveștile sale oamenii trăesc cu o individualitate și cu o putere 
de viață extraordinară. 

Să nu ne Inşelăm: „Poveştile“ lui Creangă sint bucăţi 
rupte din viaţa poporului moldovenesc, 

Soacra şi nurorile ei, Stan päțitul, Badea Ipate, etc. sint oa- 
meni vii, țărani din Humulești, țărani din plasa Muntelui din ju- 
deu: Neamţ, Și vestifii näzdrävəni: Ochila, Fläminzilä şi Pā- 
sări-lăţi-lungilă, şi Gerilă şi Set sint fäcai şugubeți şi „ai dra- 
cului*, cași dascălii Mogorogea, Trăsnea şi ceilalţi, din „Amintiri“, 
numai cit trataţi epic. 

Şi chiar capra şi ezii ei nu-s decil megieşi ai leciorului lui 
Ștefan a! Petrei, o biată văduvă necâjită cu trei copii. Puneţi 
în loc de capră—un nume femeesc, In loc de ezi—caopii, şi în 
loc de lup—un ţăran hain, şi veți avea o nuvelă din viața 
țărănească, 

După cum Lafontaine a zugrăvit în dobitoacele sale pe contem- 
porani, stările sociale și pănă și pe Ludovic XIV, tot aşa şi marele 
nostru seriitor, în poveştile sale, a zugrăvit lumea reală pe care 
a cunoscut-o,  „Miraculosul* e secundar, afară de unele cazuri 
cind D servește să exagereze Inemoristic, 

t 


Sa zis că Creangă samână cu Gogol. Cred că samână 
mai degrabă cu Lafontaine.  Aceiaşi nepăsare faţă cu cele sfinte, 
aceiași ireverenţiuzitate faţă cu autoritățile, cu „măririle*, cu e- 
rarhiile, — acelaşi scepticism, acelaşi epicureism liniștit. 


33 VIAȚA ROMINEASCA 


Creangă este—şi va räminea—unic, pentrucă împrejurările, 
care l-au produs, care i-au permis să lie ceia ce a fost, s'au dus, 
s'au dus pentru totdeauna ! 


Creangă e mai mult citat şi lăudat decit cett şi gustat : 
E Gran apoi e şi prea fin! 

„Ţărăniile*, cum iși numea el operele sale, repuună ceti- 
torilor delicaţi, deprinşi cu analizele lui Paul Bourget. lar 
lineţa sa, căci are o infinită nei, face sălie cu greu accesibil 
majorității cetitorilor. 


Cind Creangă iese din „țărâniile* lui, nu mai este acel 
scriitor de-o incomparabilă fineţă. In Popa Duhu, autorul are o nu- 
anță de mahalagism şi în tratarea subiectului şi în admiraţia sa 
pentru acel bel esprit de suburbie, care e părintele Isaia... Ce 
bine, pentru gloria lui, că acea Dragoste chioară şi Amor gha- 
bos, din care a rămas o pagină, sa pierdut! Şi ce bine arfi să 
nu fie el autorul trivialelor versuri Oltenii In lași! 


Creangă a lost editat de mai multe ori. O chestie foarte 
importantă în editarea lui Creangă este respectarea cuvintelor şi 
a formelor moldoveneşti. Ediţia din lași respectează pe moldo- 
vanul Creangă. Cele din Bucureşti nu. In ediţia I! Minerva, care a 
voit să lase pe Creangă moldovan, tot se găsesc forme muntenizate, 
datorite desigur Indărătniciei zețarilor, căci d. Kirileanu, unul din 
editori, e un neaoş Moldovan dela Holda pe Bistriţa. Ediţia „Bi- 
bliotecii pentru Lob: e oribilă. Sint cuvinte schimbate, pentrucă 
editorul n'a priceput cuvintele lui Creangă. Sint lorme literari- 
zale, ori chiar muntenești dialectale, pentrucă editorul a iost un 
bucureştean, care credea că rominismul incepe In Covaci şi se 
isprăvește la Băneasa. 

Ce lucru admirabil ar D fost o ediţie a lui Creangă ilustrată 
de Grigorescu |... Va trebui numaidecit ca un pictor de foarte 
mare talent să ilustreze odată pe marele scriitor, 


t NOTE PE MARGINEA CANŢILOR 335 


Sănătatea, simplicitatea, limpezimea, „realismul“ psicologic 
din opera sa, fac din Creangă un scriitor clasic, in inţelesul li- 
terar al cuvintului. Aristocralul Alecsandri, după emanciparea 
de influența romantismului cu care natura sa nu se impăca, (o. 
raul Coșbuc din Balade și Idile și, in parte, aristocratul Brătescu- 
Voinești, sint, dacă nu ne inşelăm, impreună cu Creangă, care 
a rămas toată viața un fărun dela Humulești, singurii scriitori 
clasici din întreaga noastră literatură modernă, datorită așa nu- 
miților de d. Gherea proletari intelectuali, 

Viața normală şi așezată, viața claselor „pozitive“ e un te- 
ren favorabil pentru sănătoasa producţie literară clasică, pe cind 
viața zbuciumată a celor declasaţi e un mediu priincios pentru 
literatura „dezechilibrată* romantică. 

G. I. 


UN GENIU NEFERICIT 


Am recitit acum pentru a treia oară dramaticele povestiri 
ale lui Kleist. lată un scriitor de geniu şi un scriitor unic in 
telul lui, pe care nimeni la noi nu-l cunoaşte... sau cel puțin 
nu-mi aduc aminte să-l fi văzul unde-va citat, In scurta lui viață 
"sc sinucis la 35 de ani—el a visat să întreacă pe marele 
Goethe, Îăcind în dramă o sinteză intre Aeschyl şi Shakespeare, 
adică unind însuşirile dramei antice cu spiritul dramei moderne, 
Criuca germană cercetind dramele publicate de Kleist, dar mai 
ales fragmentul publicat in urmă din drama proectată Robert 
Guiscard, găseşte că acest scriitor de ar fi trăit, ar fi atins 
probabil idealul său, reușind, dacă nu să-l intunece pe marele 
Olympian, dar cel puţin să-l ajungă. „li voi smulge coroana de 
lauri de pe frunte* a fost refrenul lui, cit a trăit! 

Din nefericire, niciodată un scriitor n-a ilustrat mai bine teoria 
indoelnică a lui Lombroso că geniul e inrudit cu criminalitatea t.. 
Avea omul acesta intr-insul cele două pricini de căpetenie ale 
criminalităţii: o neobișnuită iritabilitate la aţițările din afară şi 
o vriaşă putere de impulsiune innăuntru, Avea fireşte frina care-i 
lipseşte criminalului, sentimentele bune și inteligența genială, — 
dar frina aceasta U putea opri numai dela rău,—nu şi dela ex- 
cesul în bine, care şi el în realitate, este o formă a răului... Născut 
la 1776 dintr-o familie nobilă de ofițeri din Prusia, familie care 
mai dăduse un poet, în sec. al 18-lea, pe celalt Kleist al literaturii 
germane, La 15 ani intră în armată şi ia parte la un războiu. Ser- 
viciul în timp de pace apărindu-i ca o trindăvie, işi dă demisia. 


236 VISTA ROMINEASCA 


Se apucă de studii, dar puterea lui demonică il opreşte de a se 
mărgini într-un cimp anumit. Studiază matematica, limbele vechi 
și filozofia, ducind o viață singuratecă, întunecată, plină de pasi- 
une concentrată, 

Din fire era veşnic nemulțumit, extrem de impresionabii la 
nelreptäțile vieții, şi, din cauza puterii lui uriaşe, neputincios de 
a se resigna; exagerat in idealurile lui, înamorat de absolud; „cu 
singele greu* cum zic germanii, şi neștiutor de a se bucura 
de obișnuitele mulțumiri pe care le oferă viața; îinstirşit, inzes- 
trat cu o fantazie halucinatorie ale cărei obsesiuni se lraduceau 
in fapte, O patimă ciudată il mina să ducă toate la extrem, să 
„pue totul pe o singură carte”, 

Se apucă de literatură cu credința că va crea din primul 
moment o capodoperă, Schiţează drama Robert Guiscard, dar in 
curind se Incredințează că nu-i copt pentru această lucrare, și se 
descurajează cumplit. Se pasionează de filozofie cu speranța că 
va găsi într-insa foi adevărul, călăuză sigură pentru a trăi şi 
lucra. dar filozofia sceptică a lui Kant îl umple de desperare. 
În această groaznică decepție, e gata să se arunce în braţele re- 
ligiunii catolice care vorbea nervozităţii sale vibrante, „O clipă 
de uitare, de îintunecare a minţii, şi mă convertesc !* Dar clipa 
de vitare nu vine... E hotării să se facă plugar in Elveţia şi find- 
că logodnica lui se impolriveşște a-l urma, o părăseşte: „iubirea 
care nu-i întreagă, e o lrază!* Rătăceşte prin Elveția, ltalia, 
Franţa, Ajurs la Paris, pierde credința în vocaţiunea sa literară 
st arde pe Guiscard !... Vrea sà între în armata lranceză cu i- 
deia de a merge într-o expediţie in Anglia, dar e respins. Se in- 
toarce în Germania şi după multe tribulațiuni, ajunge mic luncţi- 
ònar al statului prusac. Dar in curind demisionează, și la 1308 
intemeiază cu filosoful mistic Adam Muller revista Fhöbxs. în 
care dă la lumină cele mai bune ale lui creațiuni, Trimeţinul lui 
Goethe drama Penihesilea, are decepțiunea de a vedea că e cu 
desăvirşire osindită de arhigenialul scriitor. „Deşi insuileţit de 
„cele mai curate intențiuni față de dinsul, zice Goethe, Kleist 
„mi-a inspirat numai spaimă și desgust, ca un corp frumos din 
„nătură, cuprins de o boală fără leac*. Din vina lui Goethe, co- 
media lui Kleist Urciorul sfărămal cade pe scena din Weimar, 
Adinc jignit, nefericitul scriitor publică epigrame brutale contra 
vieții private a patriarhului literaturii germane. Tot aşa a rupt-o 
cu rudele sale şi cu prietenii săi, din mindrie rănită şi din sen- 
timent de dreptate jignit. „Aşi vrea mai de grabă să sufăr de 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 397 


„zece ori moartea, de cit să mai simt ce-am mai simţit în Frank- 
„furt, fiind la masă intre cele două surori al mele. Gindul că 
„meritul, pe care, mai la urmă, mic ori mare, îl am doară, nu-i 
„de loc recunoscut, şi sint privit de ele ca un mădular cu totul 
„neiolositor, şi deci nedemn de compătimire, al societăţii ome- 
„nești, mi-a fost neinchipuit de dureros*, 

La 1809 Kleist devine agitator politic, Impută compatrioți- 
lor lipsă de credință ; tot ce se intreprinde contra lui Napoleon 
—iîi pare fără putere ` cuvintările lui Fichte, — fraze neputincioase... 
In puternica dramă „Die Herrmannsschlacht, (lupta lui Herrmann 
cu Varus) cere contra lui Napoleon un râsboiu „spaniol“, „cu o- 
mor şi călcare de jurămint, cu sate aprinse şi fintini otrăvite“,,. 
Dar lupta dela Wagram ii zdrobeşte orice nădejde!... 

La această groaznică decepție în viața publică, se adaugă 
tristeţa vieţii sale private ` lipsa de succes literar, lipsa de stimă 
din partea familiei, lipsa de viitor,—şi o situație materială cum 
nu se poate mai mizerabilă... La urmă, nu mai găseşte alt mij- 
loc de trai decit acela de a intra iar In armată, reluind cariera 
pe care o părăsise cu plăcere cu doisprezece ani mai înnainte. 
Dar mare nici măcar banii trebuitori pentru echipament. O ce- 
rere de ajutor adresată ministrului Hardenberg rămine lira răs- 
puns. În acelaș timp Prusia e silită să primească o ruşinoasă 
alianţă cu Napoleon în contra Rusiei. „Nu se poate închipui o 
„mai mare coniuziune a sentimentului patriotic decit aceia care 
„se produse în Kleist cu acest prilej, El, poetul dramei Herrmanns 
Schacht, duşmanul de moarte al lui Napoleon, silit să lupte ca 
„Ofițer prusiac pentru nimicitarul patriei sale !* 

Era frint. „Suiletul meu este așa de obosit, scria el, că 


„mă doare lumina zilei...*. 
Tocmai atunci se îndrăgostește cu patimă de o eme exal- 


tată, Henrietie Vogel, predispusă ca şi dinsul la melancolie, și 
stăpinită de ideea că sufere de o boală fără leac. Intro zi dinsa-i 
amintește de făgăduiala pe care i-o dăduse cl, de a-i face la ne- 
voc cel mai mare serviciu prietenesc, Kleist răspunse că e gata 
ori cind. „Atunci omoară-mă, nu mai pol suferi viața, Ce-i drept, 
e puţin probabil că vei face aceasta, fiindcă nu mai sint bărbaţi 
pe pămint*. A fost destul pentru Kleist. In Noembrie 1811, ple- 
cară la Wansee lingă Berlin, unde după ce petrecură veseli o 
seară, nefericitul scriitor impuşcă mai întăi pe iubita lui, apoi 
işi trase şi el un glonţ in creer!), 

1} Faptele d cituţiilo acestui articol sint din Brandes „Scoala roman- 
tică germană” și Koenig „Ist. lit. ger", 
d H 


.: ai 


538 VIAȚA ROMINEASCA 


Kleist a fost un coleric ; el a căzut jertiă puterii uriaşe pe 
care firea o pusese într'insul, fără ao apăra de izbucniri primej- 
dioase printr'un sistem nervos rău conducător de impresiuni. In- 
tocmai aşa, inchizind într'o sticlă albă, o mare cantitate de ma- 
terie explozibilă, în stare de a se aprinde de lumină, sticla va 
sări in curind în mii de bucăţi... Conștient de puterea şi geniul 
său, Kleist a cerut mult, prea mult, sărmanei noastre vieţi; ela 
dorit adevăr absolut, iubire absolută, patriotism =bsolut, război 
absolut; în literatură a voit să intreacă lot ce omenirea produsese 
pină atunci, El a sperat să stăpinească realitatea, de care sar 
fringe puteri supraomeneşti, şi s'o potrivească aspiraţiunilor sale 
faustiane. In sufletul său, patimi violente, setoase fiecare de ab- 
solut, se ciocneau cu un zgomot ingrozitor... 

l-a lipsit acestui om, ca să fie fericit în viață şi să creeze 
opere mai mult decit geniale, ceva din flegmalismul singelui ger- 
manic; simțul armoniei şi al relativităţii, cumpătarea in dorinți 
şi răbdarea de a urmări inceata lor realizare... 

Cu alt prilej vom căuta să regăsim suiletul titanic al lui 
Kleist in fiecare din operele sale. 


Despre abuzurile consulilor 
în epoca regulamentară 


Articolul de față intregește publicaţiunile mele de documente 
priviloare la epoca regulamentară IL scoase mai ales din arhiva 
Ministerului afacerilor străine 2). Acele documente crau relative 
la măsurile luate de Kisseleff în vederea aplicării Regulamentu- 
lui organic; la desbaterile obșteștei extraordinare adunări de re- 
vizie a Regulamentului ; la primele convenţiuni dintre Principa- 
tele romine; la mişcările dela Brăila din jurul anului 1841, etc.. 
Aici voesce să schiţez, iarăși cu ajutorul documentelor din arhiva 
Ministerulului afacerilor străine, chestiunea, atit de jignitoare pen- 
tru autonomia noastră, a amestecului consulilor străini in aface- 
rile interne ale Țărilor romine pe vremea Regulamentului orga- 
nic, Incă odată, este vorba numai de o schiţă, nu de o tratare 
complectă a acestei chestiuni insemnate, schiță bazata aproape 
exciuziv pe izvorul indicat, pe care, dealtlel, sint departe de a-l 
D secat. 

Precum Rominii au lost totdeauna foarte toleranți fața de 
toate cultele practicate pe teritoriul lor, deasemenea au fost tot- 
deauna foarte primitori pentru străinii care căutau la dinşii adâ- 
post sau procopseală. (Cind, de-oparte, numărul acestor străini 
crescu, iar, de altă parte, puterea otomană alunecă repede pe pô- 
virnişul decadenței, Puterile străine, cărora aparţineau prin națio- 


1) Convorbiri Literare, Noembrie 1903; Mai si Junie 1905.— Viaja Romi- 
nease, Noomhrie 1908.—Renista pentru Istorie, Arheol ag Filologie, vol. 
X, fasele, po lununrie— Martie 1508, si val, XI, partea l-a, 1910. 

2) Dein plecarea men din țară (Martie 1909) parte din corespondența 
consulară păstrată la Ministerul afneorilor străine a fost dăruită Academiei 
romina (vezi; Creşterea colețiunilor Academici, XIII, pag. 187). 

Na pot sti, deci, cure din documentele pubiieute de mino în articolele 
recitate, sau În exre mă refer în articolul de fată, nu se mai afā în arbiva 

inisterului, el la Academie. 


m M 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


nalitatea lor acei străini, se gindiră să aşeze consuli în Princi- 
pate, atit pentru a apăra interesele sudifilor fața de autorităţile 
in care nu aveau incredere, cit şi pentru a avea, sub acest as- 
pect deghizat, informatori politici in nişte țări dependente de tot 
mai şubredul Imperiu otoman. 

Deşi Austria obținuse dreptul de a avea consuli in Principate 
încă prin tratatul dela Pasarovici, totuşi cel dintii agent străin la 
noi a fost cel rusesc, numit la 1780!) in virtutea art. 41 al tratatu- 
lui dela Cuciuc-Cainargi, Cel dintii agent austriac e numit abia 
la 1752 și recunoscut de Turci tocmai la 16 Octombrie 1783 s). 
Pecind agentul rusesc avea o menire mai ales politică, cel aus- 
triac, din cauza relațiunilor comerciale stabilite prin Ardeal, prin 
casele greceşti din Viena, prin colonia germană din lași şi Bu- 
curești 3), avea o misiune mai ales economică. 

In curind, mulțumită influenței politice dobindite in Orient, 
relațiunilor et comerciale cu Moldova, numărului respectabil de 
protestanți fugari așezați in acest Principat, Prusia avea să 
simtă și ea nevoia de avea un agent la noi. Beratul celui dintii 
este din Octombrie 1786 +). 

Cel dintii agent al Franţei apare la 1795 D: al Angliei 
la 1801 9, 

Măsurile luate incă dela sfirşitul sec. XVII de Alex. Vodă 
Moruzi spre a iinpiedica iurdisirea străinilor In oraşe 7); comisi- 
unea instituită la 1819 de loan Voda Caragea pentru a cerceta, 
de acord cu consulatele, pe toți sudiţii Si: ordinele reinoite la 
1822 să nu intre nimeni in ţară de nu va fi purtător al unui 
paşiş, iar cei intraţi să fie trimişi în cercetarea Agăi şi a Vorni- 
cului poliţiei ');—nimic nu impiedica înmulțirea sirãinilor in 
Principate. 

De altă parte, nu considerațiuni juridice, privitoare la auto- 
nomia Principatelor, puteau impiedica pe Turci de a ceda stäru- 
ințelor Puterilor de a așeza agenți nu numai ln capitale, dar şi 
in orășelele din provincie, Mai virtos, asemenea consideraţiuni 
nu puteau impiedica pe consuli, odată ce Turcia nu opunea nici 


1) Urechia, Ist. Rom., I, 151. 

>) Ibid., 208, Hurmuzachi, VII, Am. 

3) lorga, Hurmuxsehi, X, XXL 

4) Ibid, XXXVHI. 

5) Urechia, L e. VII, 576. 

5) Torga l. e XXXIV şi n. 2 

7) Ureehiu, L e; V, 321; VII, 185. 

Sr Ibid. XH., 146. 

5) Arhiva Statului, cond. Y8, foaia 330. 


DESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 341 
Eet a ei 


o rezistență, să-și întindă tot mai mult atribuţiunile în dauna au- 
tonomiei noastre. Nu voi inşira aici lista agenților consulari de 
toate treplele, care umplură Principatele în epoca regulamentară. 
Jianitor era mai ales faptul că agenţii consulari subalterni erau, 
cele mai dese ori, negustori greci sau indigeni, care, solicitind a- 
semenea funcții, pe de-oparte se sustrăgeau pe sine-și legilor țării 
şi indatoririlor față de ea, iar pe de altă parte se ridicau în fața 
ocirmuirii ca tot atiţia mici stăpini poruncitari, cu atit mai necum- 
pătați în faptele sau vorbele lor, cu cit luseseră mai puţin pre- 
gätiți pentru neaşteptata lor misiune. 


După tradiție, străinii se judecau şi se pedepseau in ţară, 
în locul adică unde se făcuseră vinovaţi!), Impricinaţii turci, 
numai, erau asistați la judecată de Divan-eftendi, loan Voda Ca- 
ragea, din cauza marelui număr de sudiți, înființase chiar, In No- 
embrie 1812, Departamentul străinilor pricini, spre a judeca nein- 
țelegerile dintre sudiți şi raiele, ba chiar şi pe cele dintre sudiți, 
dacă părţile consimţeau 3). Numai din timpul ocupaţiei rusești 
dela 1808 se introduse obiceiul ca impricinații străini să fie 
asistați de consulul respectiv 3). In Moldova, la 1813, Calimah 
Vodă urmă exemplul lui Caragea 4). 

In epoca regulamentară, autorităţile pâmintene continuă a 
revendica vechile drepturi. Printr'o circulară din 22 Februarie 
1832, marele Postelnic al Moldovei aduce la cunoștința consula- 
telor că „tribunalele judiciare ale judeţelor vor putea, în anumite 
„cazuri, să se indrepte direct cătră consulate in pricini privitoa- 
„re la supușii străini, Măsura aceasta a fost adoptată pentru a 
„ușura cursul procedurii In cazuri... de mică însemnătale. Cit 
„despre afacerile importante... ele vor fi rezolvate pe calea auto- 
„Tităţilor competente, adică a Postelniciei, dacă este vorba de a- 
„faceri administrative, a Departamentului dreptății, dacă este vor- 
„ba de afaceri judecătoreşti iz. 

Grecul Mihail Furnarakis, staroste britanicesc la Iaşi, răs- 
punde de primirea acestei circulări, cași a alteia—cu cuprins si- 
milar—din 31 Ianuarie 1832, No. 241, şi informă Postelnicia că 


1) Urechia, Ist. Rom., V, 490, 

2) Tbid., X, A, 470. 

3) Ibid., ot. 

4) Ibid, X, B, 329. 

5) Bine înțeles, am tradus nota, redaetată în franțuzesta, 


542 VIAȚA ROMINEASCA 


a dat instrucţii sudiților englezi să se conforme „au nouveau 
„système judiciaire adopte dans le pays“ (In virtulea Regulamen- 
tului organic) „sans toutefois s'écarler des instructions de 
leur chef. 

Si motivează astfel Furnarakis această rezervă : 

Car le soussigné croit de son devoir dobserver à [ hono- 
rable conseil, que les sujets de S. M. Britannique, dépendant di- 
rectement de leur aulorite legitime, il appartient au Consulat Royat 
ou d ses dilegues de leur enjoindre de comparailre avec eux 
par devani les tribunaux locals(?); que, par conséquent, ces iri- 
bunaux doivent s'adresser à cet effet au Consulat ou à ses dé- 
ligus el non poin! aux sujets, car îl est constant el je crois 
qu'on na saurait le combalire, que, d'après les traités existants 
entre S. M. le Roi dela Grande Bretagne e! la Sublime Porte 
Oitomane, Faction du Consulat devant ître conservée dans toute 
son integrile comme doivent Zéire les privilèges accordés à 
ses sujels en vertu de ces mêmes traités, Lanttorile locale n'a 
pas le droit de procéder pour ou contre les sujets de 5. M. sans 
Pinunediate intervention du Consulat, tribunal direct dugne! ils 
dependent“. 

Răspunsul lui Furmarakis merită să fie reprodus în extenso, 
pentrucă expune foarte bine teza susținută de toţi agenţii străini. 
Aceştia socoleau că drepturile țărilor, pe care le reprezintau, erau 
excluziv regulate prin tratatele acelor țari cu Poarta otomană, 
Sudiţii străini în Principate urmau să se bucure de aceleași drep- 
turi şi privilegii, pe care le aveau şi In restul Imperiului otoman. 
De o situaţiune a parte, în sinul acestuia, a Ţărilor romine, 2gen- 
ţii străini nu ştiau și nu voiau să știe nimic. 

In Septembrie 1832, gerantul vice-consulatului prusian din 
lași se plinge secretarului Statului că preşedinţii sfaturilor oră- 
şeneşti uneori poitesc iar alte ori nu pe starosti să aziste la pri- 
cinile dintre sud şi păminteni. Dupăce au rezolvit afacerea, 
sfaturile insărcinează pe Ispravnic cu executarea hotăririi, fără a 
mai cere aulorizajia starostelui sau consulului şi fără a acorda 
condemnaților vre-un termen spre a se desvinovăţi sau a se in- 
drepta „ô la justice legilime“. La cererile de lămuriri ale sta- 
rostilur, sfaturile orășenești au răspuns că așa glăsuesc noile in- 
strucțiuni primite mai de sus. Protestind, dar, agentul reamin- 
teşte că „tout sujet prussien est libre d'interjeter appel à une 
„justice supérieure“. 

Pastelnicia răspunde, la 7 Septembrie, recunascind, pe de-o- 


DESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 343 


parte că „nici o dispozițiune a ocirmuirii n'a limitat dreptul de 
„apel al părţilor care n'ar fi mulțumite cu judecaţile tribunalelor 
„de judeţe", —lăsind să se înțeleagă că acele apeluri trebue să 
meargă la instanțele superioare din țară,—iar, de altă parte, re- 
cunoaște că sfaturile orăşeneşti nu au menire dea judeca, ci nu- 
mai de a veghea asupra intereselor localnice şi asupra măsurilor 
cerute de paza ordinei și de folosul obştesc. 

Postelnicia rezervă dar, implicit, drepturile ocirmuirii locale. 
La 1634, guvernul lui Mihail Sturdza hotări chiar că străinii ce 
luau păminturi în arendă se vor judeca, pentru conflictele näs- 
cute din imprejurarea că erau arendași, excluziv de tribunalele 
țării.“ Agenţia rusă este aceia care, de astă dată, la 31 August 
1834, socotește această hotărire ca potrivnică obiceiului urmat şi 
înnainte de 1828. Justificarea cirmuirii moldoveneşti o găsim tn- 
tr'o nntă adresată agenției austriace, la 12 Noembrie 1034: La 
/aculle d'ajfermer des villages et de se subroger par lù aux 
droits; des propriétaires est un genre d'industrie qui, d'après sa 
mature mëme et d'après la teneur des stipulations existantes, n'est 
point accordée aux étrangers; néanmoins, le guvernement local, 
mu par le principe d'apporter le moins dentraves possible à 
fextension du commerce intérieur, leur a tacitemeni toléré lexer- 
cice de celle faculté. Cependant plusieurs de ces fermiers abu- 
sent de lenr position... encourages souvent... par la partialité 
des starostes ` ils dépassèreni.. les limites qu'il n'dlait pas per- 
mis aux propriétaires eux-mêmes de franchir, d'autant plus 
guils ont cru pouvoir se soustraire à foute pénalité par le re- 
cours à la protection dont ils relevaieni... Les villageois oppri- 
mes el desesperes d'obtenir une prompte justice, ou se livraient à 
des reactions violentes.. ou bien prenaient le parti de se sous- 
traire par la dispersion ou l'émigration à des abus dont ils 
n'enirevoyaient point le remède. 

Era dar o justificare juridică mai intii: era interzis strāini- 
lor de a lua păminturi în arendă și numai prin toleranță tacilă se 
trecuse peste acest obicei; era o justificare, apoi, care decurgea 
din nevoia de a asigura liniştea la sate şi a impiedeca depopu- 
larea acestora. Conchidea, dar, cu drept cuvint, Postelnicia că 
„lără a se referi de tratate şi fără a restringe Intru nimic facul- 
„tatea de a arenda păminluri, cirmuirea s'a crezut în drept ade- 
„clara că acei sudiți străini care ar voi să exercite această fa- 
„cultate şi să se asimileze, aşa făcind, pămintenilor, nu puteau fi 
„scutiţi de dispoziţiile în vigoare“. 


zi VIAȚA ROMINEASCA 


Hotărirea, dealtfel foarte corectă, a cirmuirii Moldovei viza 
mai ales pe Evrei ai protestațiunile consulilor nu Impiedecară 
luarea și de alte măsuri contra abuzurilor sudiților !) şi ale agen- 
ților străini. Astfel, o circulară din 29 Mai 1837 hotări că de- 
legații consulatelor, asistind la pricinile sudiţilor, nu dobindeau, 
prin aceasta, caracter şi privilegii de starosti. Dacă nici sudiții 
impricinați, nici starostele nu răspundeau în ziua intăţişării, pro- 
cesul se judeca în lipsă. In sfirșii, incă dela 1833 se stabilise 
că suditul, care nu va invoca privilegiile sale încă dela incepu- 
tul instanței, nu le va mai putea invoca în cursul ei. 3) 


+ 


Am spus că incă înnainte de ocupația rusească dela 1828 
Domnii romini incercaseră să mai reducă din numărul abuziv al 
sudiților străini, cerind consulilor a examina impreună titlurile în 
virtutea cărora aceştia se sustrăgeau legilor locale şi indatoriri- 
lor cetăţeneşti. Cu toate protestările consulilor, 3) revizuiri au avut 
loc sub Ipsilanti, sub Caragea, sub Suţu 31. La 1924, Poarta in- 
săşi hntârise o asemenea revizuire ; Ioniță Vodă Sturdza o şi in- 
cepu, dar, lovindu-se de opoziția consulilor, arătă, la 1826, Curţii 
suzerane nepultința în care se alla de a ajunge la un rezultat 5). 

La 1 Septembrie 1832, sub No. 22256-9229, în urma ofisului lui 
Kisseleif, cu No. 3578, sfatul administrativ trimite consulilor o 
circulară, cerindu-le iarăși ca, de acord cu ocirmuirea, să revi- 
zuiască patentele sudiților și să stabilească o listă exactă a aces- 
tora, Consulul rusesc Timhkowsky răspunde, la 6 Septembrie, că el 
insuși văzuse mai dinnainte nevoia de a intocmi asemenea liste, 
dar că toate ostenelile ce-şi dăduse pentru aceasta luseseră zadar- 
nice. ÎIntr'adevăr, zicea consulul, mulţi sudiţi ruşi vin in Mol- 
dova Io a se prezinta la consulat pentru vizarea pașaportului. 
Dealtfel sint şi destui aceia care pină atunci se bucurau de ca- 
litatea de sudiţi ruseşti, dar nu mai pot fi recunoscuți ca atare, 
în urma ordinului Impărătesc că: aceia singuri sint socotiți su- 
puşi ruseşti care au un paşaport dat de autoritățile competente 
și neexpiral, Totuşi Timkowsky dădea o listă a supușilor ruşi 


1) Vezi circulara Dopart, ie re: pg Acad. Rom., Ms, 15 (26 Iunie 18% 
Altă cireulură din D Se Ee an interzise străiullor a fi vechili, wi 


> Acad. Rom., 


5) Ibid., 340, 


PESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 245 


ale căror pașapoarte fuseseră vizate la consulat. Tot Timkowsky 
răspundea şi ca apărător al sudiților austriaci—consulul Austrie. 
nu se relintorsese Incă la laşi—că nu avea lista acestora. 

Cu priveşte pe locțiitorul de agent britanicesc—starostele 
Furnarakis—el răspunse incă dela 8 Mai la o notă anterioară 
a Postelniciei că „nu va lipsi de a reinnoi ordinele sale tuturor 
„administraților săi ca să arăte patentele cind guvernul le-o va 
„cere cu blindeță şi moderaţiune“ (avec douceur et moderation). 
După ce explica că numai purtătorii de patente date de agentul 
britanic—Blutte, care lipsea și el din ţară—trebuiau recunoscuţi 
de sudiți britanicești şi că numărul lor este schimbător, ei ne- 
fiind aşezaţi statornic In Moldova, Furnarakis socotea neme- 
rit a reaminti că acești sudiți „au dreptul în virtutea capitulațiu- 
„Dilor de a exercita orice fel de negot for a face parte din nici 
„0 .corporațiune* şi se plingea că ei „deşi nu sint proprietari de 
„case in Principat, totuşi sint obligați la cuartiruirea militarilor“, 


Acest răspuns al lvi Furnarakis ne aduce să vorbim de 
alte privilegii reclamate de consuli pentru sudiţii lor, In alară de 
cel de a nu fi supuşi decit în anumite condițiuni jurisdicției 
locale. Agentul francez la lași, A. B. Duclos, transmite, 
la 11 lulie 1832, Postelniciei plingerile unor sud francezi 
din Piatra şi Galaţi că sint supuşi la cuartiruire şi că li se cer 
16 lei vechi taxă orășenească de car cu mariă şi 4 lei vechi de 
butie de vin, In afară de obişnuilele drepturi de vamă şi de fu- 
măritul pe care-l plătesc regulat. Alţi Francezi din Piatra, Boto- 
sant şi alte locuri, se pling că sint siliți a primi și a plăti pa- 
tentă moldovenească. Guvernul Moldovei, zicea consulul, recu- 
noscuse în mai multe rinduri că străinii trebuiau scutiți de obli- 
gaţiunea găzduirii militare, dar ti supunea totuşi la dinsa sub cu- 
vint că nu ei, ci casele pe care le locuesc cad sub lege, şi că locatarii 
urmează a se înțelege cu proprietarii. Kisselelf dăduse satis- 
facţie lui Duclos, exceptind însă găzduirea ofițerilor ruşi sau im- 
prejurările de urgentă necesitate, cum se intimplase la Galaţi. 
“Cere dar iarăşi Duclos: |” să nu se perceapă asupra sudiților de- 
cit vama de 3%, şi lumăritul; 2* să nu fie siliți sudiţii a lua 
patentă moldovenească, ci să fie lăsaţi liberi sau a o lua, scu- 
tindu-se astfel de fumărit, sau a plăti fumătitul; 3% să fie scu- 
An sudiţii de găzduirea militarilor în casele ce ocupă. 


HI VIAŢA ROMINEASCA 


e e 


Si Rezoluţia Beizadelei N. Suţu e conformă cu cererile agen- 
ului, e 

Dar şi asupra quantumului impozitelor discutau consulii, 

Astfel, agentul englez in ambele Principate, Blutte, reintors la 

Bucureşti, scrie la 24 Noembrie 1833 locţiitorului său la lași. gre- 
cului M. Pappanicolas, câ a obţinut ca fumăritul să fie platit dupa 
cum fusese fixat la 1827, iar nu tn proporția exorbitanta stabilita 
la 1830, Adăoga însă Blutte că sudiţii britaniceşti nu trebuiau 
să creadă că erau scutiți şi de taxele ce lovesc numai posesiu- 
nea imobilelor, pe care capitulaţiile nu le-o acordă, nici de cele 
asupra negoțului indigen. Același agent incuviințează la 30 lanuarie 
1834 cererea Postelniciei dela 28 Decembrie precedent, ca sudiţii să 
plătească taxele la care sint supuşi, după cursul visteriei de 
313 lei vechi galbenul. Vice-consulul britanicesc din Galaţi ri- 
dicase obiecţiuni. 
Blutie, care pare a fi lost om de ințeles, se declară la 6 
Februarie 1834 — referindu-se la o notă a Postelniciei din 31 Decem- 
brie 1833 -— „gata'a colabora cu ocirmuirea spre a pune capăt tuturor 
„acestor dificultaţi, intrucit ele pot fi atribuite locţiitorilor săi... 
„Rămine insă bine înțeles că impozitele nu trebue să se perceapă 
„decit dela cei care, prin ocupaţiunile lor, sint supuşi acelor im. 
„pozite : astfel, lumăritul dela cei ce au prăvălii, ocâritul dela 
„cei ce vind cu mărunțişul vin sau rachiu, cotâritul dela cei ce 
„Vind cu cotul, etc“, 

In Mai, Blutte trimite Postelniciei formularul de „billet de 
protection“, pe care trebue să-l aibă orice sudit britanicesc. iar 
in lulie informează că patente de o culoare deosebită, roșii, vor 
D distribuite Hanovrianilor și lonienilor ce se pun sub protec- 
ţia Angliei. 

Altul era tonul agentului austriac. La 926 Mai 1834. Wal- 
lenburg scrie Postelniciei Moldovei că deși a intocmit lista su. 
diților austriaci din Herţa, totuși autoritățile locale îndrăznesc 
(osent) să considere pe mulți dintre ei ca păminteni, să-i recru- 
teze, să-i supue la plata patentei, dind un exemplu care se ur- 
mează şi In alte judeţe, Agentul protestează, dar, hanlement et 
formellement în contra acestor măsuri potrivnice traciatelor e- 
xistente între Sublima Poartă şi Curtea imperială a Austriei, 
și declară guvernului Moldovei ou" JI est en devoir de a recu- 
noaște ca sudiți austriaci pe toți indivizii recunoscuți ca atare 
de agenție după revizuirea documentelor lor. Cere să se dea 


DESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 347 


inunediatement el sans le moindre délai ordine pozilive şi se- 
vere Ispravnicilor, celui din Herţa mai ales, ca să se abție în mod 
strict şi odată pentru totdeauna de măsuri vexatorii care jignesc 
în cel mai înnalt grad relațiunile mulțumitoare pe care agenţia 
le întreține cu ocirmuirea Moldovei. 

Această octrmuire a fost silită in 6/18 Octombrie 1834 (sub No. 
1029) să ceară consimțimâîntul agenției austriace pentru a su- 
pune pe sudiți la plata taxelor comunale. Agenţia consimți, cu 
rezerva expresă!) că taxele comunale nu vor fi plătite decit 
pentru mărliurile care circulă în lăuntrul țării şi intră întrun o- 
raş, nu și pentru cele ce és, intră sau tranzitează prin țară, a- 
cestea urmind la intrare sau eşire să plătească numai vama de 
3%, iar în cazul de tranzit să fie scutite de orice dare. 

Chestiunea taxelor comunale şi a dării pe tutun a fost a- 
gitată în tot cursul domniei lui Mihail Sturza. Chiar îață de 
agenția britanicească, Postelnicia este silită a reaminti principiul 
pe care Blutte 1 admisese, că „taxele în chestiune nu sint per- 
„cepute decit pe proprietăți. prăvălii şi negoj cu deamânuntul“, 
adică pe lucruri său pe fapte dela care, în virtutea „tratatelor 
pe glăsuirea cărora consulatul regal işi sprijineşte plingerea”, 
sint opriţi străinii. Cind dar aceștia, cu toată oprirea, se pun 
in asemenea condițiuni, esie firesc să plătească taxele aferente, 
precum s'a și urmat totdeauna fără ca ocirmuirea „să fi intim- 
„pinat vre-o opoziţie In perceperea acestor redevențe... de nu 
„spre a determina cotitatea lor, care, de comun acord, a fost fi- 
„xată după norma dela 1827*. 

Agenţia austriacă nu voia să recunoască ocirmuirii nici 
măcar dreptul de a confisca contrabanda, protextind că tratatul 
delia Pasarovici din 27 Iulie 1718 nu prevedea, In asemenea caz, 
decit plata indoită a drepturilor de vamă. 

Următoarea notă adresată de Postelnicia Moldovei agentu- 
lui francez, In Ianuarie 1836, rezumă cele expuse pină aici: 

En consultant Pesprit des traités, on acquiert la preuve 
qu'il tend à ce que Pindustrie dtrangere me soit point soumise 
A des eniraves exclusives qui pourraient l'étouffer au profit di 
commerce national. Ainsi, de tout temps, celte classe d'étrangers 
gui, à l'instar des nationaux, s'est livrée ù l'exercice de Findus- 
irio intérieure et du commerce de detail a-t-elle partagé les 


1) Răspunsul e din 23 Martie 1835. 


„348 VIAŢA ROMINEASCA 


charges publiques d'après les exigences du trésor et les besoins 
-des localités, 

C'est ainsi que le droit de foumarito et les droits réunis 
compris sous la dénomination de roussoumales oni élé perçus 
sur les ¿irangers de temps immémorial: lassietle de l'impôt 
général faite en 1802 et confirmée per le hattishériff de la même 
année, comprend le Joumarito parmi ces impositions légalement 
exigées pour former les revenus de l'Etat; en proposant aciuel- 
dement de convertir ces divers droits en une simple redevance, le 
conseil n'a pas cru faire aucune innovation. 

Trebue recunoscut cu cită cunoștință a drepturilor ei, cu 
-cilă demnitate în expunere şi cu cilă eleganță de lormă, Postel- 
nicia Moldovei ştia apăra, pas cu pas, față cu an străini pu- 
ternici și hrăpitori, autonomia veşnic primejduita. 

Răspunsurile agenţilor se pot rezuma, la rindul lor, astfel: 
străinii, în Turcia, nu sint supuși decit la plata drepturilor de 
vamă; precedente nefundate nu pot D ținute în samă; impozitele 
de care vorbeşie cirmuirea Moldovei au fost introduse în vremuri 
de turburare, cînd lotul era lăsat în voia întimplării ` chestiunea 
e legată de interpretarea /ratatelor cu Poarta şi trebue deci dis- 
cutată la Constantinopol, unde va fi apreciată după dreapta ei 
valoare. 

In acest sens răspunde Postelniciei agentul francez la 17{29 
Ianuarie 1836, adăogind că va face raport amiralului Baron 
Roussin, ambasador la Constantinopol, ale cărui instrucțiuni le 
'va aștepta, 

Ştiut este că soluțiunea definitivă a întirziat multă vreme încă. 


k 


Trebue să mai adaog că, incă dela 3 Decembrie 1532, agentul 
-britanicesc Blutte informase guvernul provizoriu al Moldovei că, 
„pe baza instrucţiunilor ce are, căsătoriile dintre supuşii britani- 
„cești și Moldoveni nu sint recunoscute, nici copiii din asemenea 
insoţiri nu sint socotiți legitimi,—in ochii legiuirilor englezeşti, — 
dacă agentul britanic nu va fi dat prealabil, In scris, consimţi- 
„mintul său la căsătorie, 


DESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 349- 
PE o pp a 


Mulţi erau aceia care, pentru a se folosi de o puternică pro- 
tecţiune, alergau sub scutul străin. Pentru cei umili şi expuşi- 
vexațiuniłor autorităţilor, lucrul se mai poate înțelege. Mai greu 
este de priceput cum un privilegiat atotputernic, „comitele Con- 
stantin de Catardji* a putut cere să fie recunoscut supus austriac. 
La 10 lunie 1833, agentul Wallenburg informă Postelnicia că ce- 
rerea boerului moldovean a fost incuviințată. 

Siatul Moldovei, compus din Alexandru Ghika, N. Suţu şi 
fratele acestuia, răspunde la 12 lulie că nu poate aproba demer- 
sul acelui boer fără a călca legăturile Moldovei cu Puterea su- 
zerană căreia singură aparține a se rosti in imprejurare. După 
tratatele existente intre Curtea austriacă şi Sublima Poartă, mai 
ales în virtutea art. 8 al actului dela Sistov, opțiunea supușilor 
respectivi ai părților contractante n'a fost incuviințată decit celor 
care înnainte de războiul de atunci, sau în timpul lui, se retrăse- 
seră pe teritoriul statului căruia nu aparţineau prin naștere, se 
supuseseră autorităţii lui şi locuiseră acolo de bună voia lor. 
Astfel nu era cazul lui Catargi. 

A Incuviința cererea, adăoga sfatul, ar fi a indemna pe toți 
aceia care aveau vre-o socoteală cu legile țării lor să recurgă 
la o protecţiune străină şi, după ce au obținut-o, să se reintoarcă 
in patrie siguri că nu mai pot fi urmăriți (affronter [empire de 
la justice et jouir d'une position inviolable au mépris des lois- 
el au scandal du public). 

Ca urmare, sfatul roagă să se respigä cererea lui Catargi. 


Prin convențiunea dela Akkerman, Rusia stipulase, în fa. 
voarea Principatelor, toate privilegiile unei cirmuiri interne da 
sine stătătoare, dar insuşi Regulamentul organic aduse mai 
multe atingeri acestui principiu, supunind, în anumite împrejurări, 
dezbaterile adunărilor la asentimentul prealabil al Curţilor suze- 
rane şi protectrice. De altă parte, fireşte, Rusia nu se atinsese- 
intru nimic de drepturile pe care celelalte Puteri le aveau sau 
credeau că le au în virtutea tratatelor incheiate cu Sublima Poartă, 

Art, 94 al Regulamentului Țării Romineşti, art. 92 și 93 ale 
Regulamentului organic al Moldovei, prevedeau reducerea stăros- - 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


tiilor abuzive, şi cu toate acestea, in epoca regulamentară mai 
mult ca oricind, au inflorit la noi agențiile străine de tot felul, deși 
un ordin al marei Logoleţii a Moldovei!) hotărise că toţi starostii 
trebuiau să ceară o nouă confirmare dela guvern. 

Plingerile, ce incă dela 1784 *) se ridicaseră contra abuzu- 
rilor consulilor, sporeau pe fiece zi. 

Deşi numai străinii ce făceau negoț cu toptanul erau scutiți 
de patentă, am văzut că agenții străini nu lipseau a cere ase- 
menea favoare şi pentru neguțătorii cu deamânuntul, bizuindu-se, 
unii—cel austriac—pe acordurile dintre statul lor şi Imperiul 
otoman °}. 

Mai ridicau pretenţii consulii In chestiunea jurisdicției căreia 
erau supuşi sudiții; a căsătoriei acestora; a carantinelor *); a 
introducerii registrelor de stare civilă?) ; a impozitelor; a taxelor 
de vamă, etc.—şi arătau, in genere, cea mai mare neincredere 
autorităţilor locale. 

In sfirşit, prin toate chipurile căutau să sporească numărul 
sudiţilor lor”), 

Şi aceste abuzuri crescinde se explică. Rusia da exemplu, 
Nu putea ea, care supraveghea de aproape şi intervenea în toate 
actele cirmuirii romineşti, să impiedice pe celelalte Puteri de a 
căuta orice prilej spre a se amesteca şi ele in această ocirmuire, 

Era din partea acestor Puteri şi o neincredere In ocirmuirea 
atit de influențată de Rusia, și o dorință de a nu lăsa acesteia 
o libertate absolută de acțiune In Principate, 

A face istoricul influenţii ruseşti în Țările romine în epoca 
regulamentară, ar fi a face intregul istoric al acestei epoce. Voi 
da numai o pildă, aceia a intervenţiei consulatului rusesc piră 
Şi în alcătuirea bugetelor. Din faptel că nici o modilicațiune nu 
putea fi făcută capitolului din Regulament, privitor la finanţe, fără 
încuviințarea prealabilă a celor două Curți suzerane şi protectrice, 


1) Din 26 Iulie 1893, în Arhiva Min. af. str. 
dp 2) Un raport din 24 Docembrie acel an către regele Prusiei, In Jorga, Acte 
P 


ugnente. 
3) Actual dela Sistov, Vezi raportul lui Lagan cătră Sebastiani, 5 Ianuario 
1832, la Acad. Rom., corespondenţă consulară inedită, 
e de Articolul mou din Revista de Ist. Arh. și Fil, vol, XI, partea Ia, 
5) Articolul men din Convorbiri, lunile 1909, 
6) Vezi plingerea sfatului administrativ ul Moldovei câtră Kissejeff {27 
lulie 1834) contra consulatului Prusiei, în Hurmuzachi, 1*, 618. 


DESPRE ABUZURILE CONSULILOR IN EPOCA REGULAMENTARA 251 


Rusia, şi Rusia singură, dedusese că avea In genere dreptul de 
a examina bugetele cirmuirilor rominești, uitind că restricțiunea 
adusă de Regulament autonomiei noastre nu avusese, în drept 
măcar, alt scop decit de a impiedica dezechilibrul bugetar, de- 
fcitele şi imprumuturile. 

Nu voi enumera aici toate greutăţile intimpinate de Domnii 
repulamentari din cauza acestui control financiar. Voi da numai 
dovă exemple scoase din arhiva Ministerului afacerilor străine. 

Secretarul de Stat al Țării Romineşti, din ordinul lui Bi- 
bescu Vodă, supune examenului consulului general rusesc bu- 
getul Visteriei pe anul 1844 —45. li explică că excedentul va fi 
de 433,956 lei vechi 20 parale și se scuză de faptul că nu sa 
patut asigura un excedent mai mare. „Acest excedent, scrie se- 
cretarul Statului, este desigur foarte slab, dar la noi nu se pot 
cere economii considerabile, ba chiar trebue mulțumit guvernu- 
lui cînd reuşeşte a balanţa cheltuelile şi veniturile, din cauza 
modestelor venituri şi ale trebuinţelor tot crescinde, Nu trebue ui- 
tat, D le Consul, că acum trei ani, la inceputul administraţiei ac- 
tuale, aveam un deficit de aproape 500.000 lei vechi, care figurau 
in fiecare an in socotelile administraţiei precedente și făceau ilu- 
zorie orice rezervă, fiindcă nu se puteau incasa!); acea sumă a 
fost ştearsă din socotelile anului 1843.—mai mult, Visteria a 
trebuit să plătească in cursul celor trei ani, pe lingă sumele o- 
bișnuite, şi 1.500.000 lei vechi Porții, cu prilejul suirii în scaun 
a Domnului de acum; apoi alți 1.065.000 lei vechi, parte din 
cheltuetile de investitură a Inălțimii Sale...*. Enumeră apoi alte 
cheltueli extraordinare, precum 335.000 lei pentru Dntnt ; pentru 
cumpărarea şi instalarea casei Romanili, în care se afā hiurou- 
rile „Sfatului administrativ* „una din cele mai frumoase clădiri 
ale orașului nostru“. Termină secretarul exprimind speranța că 
consulul va „aprecia slorțările ce guvernul a trebuit să facă 
peniru a reda finanțelor o stare mulțumitoare”, 

La 13 Iunie 1846 se trimete deasemenea lui Daşcov bu- 
getul anului curent. De astă dată se explica cum intirzierea în 
pregătirea budgetului provenise din lucrările ultimului recenzemint, 
Din notă aflăm că şi aceste lucrări fuseseră supuse consulului ge- 


1) Vinu nu fusese, cum sur putea înțelege, numai a administrației lai 
Ghica. Deficitul venea în mare parte din niște evaluări exagerate inserise 
in budgeto de însăşi administrația rusească, care procedase Ghica, și tran- 
scrise apoi din buget in buget, deși nu räspundesu realităţii P 


Kéi VIAȚA ROMINEASCA 


neral, care putuse vedea din ele că nici un spor de venituri n'a 
rezultat pentru Visterie. Totuşi, și deşi cheltuelile au crescut 
pur la force des circonstances inévitables, s'a realizat o rezervă 
netă de 1.247.509 lei vechi 31 parale, care, adăogată la rezervele 
anului precedent 11. formează un total de 1.770.864 lei vechi 4 
parale. În anul precedent se plătiseră, din casa de rezervă, incă 
300.000 lei vechi din imprumutul făcut la Casa centrală pentru 
cheltuclile de investitură a Domnului 71. Secretarul Statului ex- 
primă speranța că, deşi anul curent trebue să suporte cheltuelile 
călătoriei Domnului la Rusciuc, totuşi se va mai putea rambursa 
incă din acel imprumut. Adaogă, în sfirşit, că „ocirmuirea actuală 
are un principiu cu totul opus celui urmat altă dată, de a um- 
fa veniturile şi a micşora cheltuelile in evaluațiuni... la incepu- 
tul fiecărui an, pentru a iniățişa o casă de rezervă impunătoare.... 
care nu cra decit nominală, incit ja sfirşilul anului excedentul 
era inlocuit prin deficit“, 

Aşa dar, aceste budgete, deşi nu erau dintre cele excepțio- 
nale, care să motiveze o intervenţie a consului rusesc, erau totuşi, 
prin abuz, supuse aprobării acestuia. — Astfel se respecta autono- 
mia Țărilor romine! 


Roma, Iunie, 1910 I. C. Pn 
a 1865—46, 
2) Imprumutul se urease în totul io 3,465,000 lei vechi. 


Din carnetul unui om de eri 


Misoghinismul 


Este femeia sufletește egală cu bărbatul? Iată o intrebare 
care a agitat unele spirite, chiar şi în ţara noastră, 

Pe alții, i-a interesat o problemă ceva mai specială și ceva mai 
serioasă: Este lemeia tot atit de inteligentă caşi bărbatul ? Mulți 
au răspuns afirmativ. Era, mai cu samă, pe vremea socialis- 
mului, cind, în „expunerea de motive* pentru acordarea dreptu- 
lui la femei, această egalitate intelectuală era socotită ca necesară. 

Şi, ceia ce e cu totul curios, argumentele nu erau scoase 
din psihologie, ci din fiziologie. D-rul Manouvrier doredise că 
creerul femeei e tot atit de greu —relativ cu greutatea trupului— 
ca şi al bărbatului, şi, de aici, concluzia că sint tot una de in- 
teligenți, parcă psihologia ar D dovedit vreodată că greutatea cree- 
rului e hotăritoare în privința gradului inteligenţii și, mai ales, 
in privința calității ei. 

Mai tirziu, sacialistul (oroare D Belfort Bax a scris un arti- 
col, în care susținea că femeia este inferioară, că are unele In- 
suşiri, ca de pildă mai marea rezistență la durerea fizică, etc., 
care o fac să De mai primitivă decit bărbatul... Ce indignare şi 
chiar consternare pe socialişti, pentru această trădare a socialis- 
tului englez, pentru acest cal al lui Ulise intrat in cetatea social- 
democrației. ; 

Nu știu dacă astăzi mai este curentă acea naivă concepție 
a „egalității“ psihice a femeci cu bărbatul, 

Şi vai! Ce tristă ar fi lumea, dacă ar exista această cga- 
litate! Dacă aceia care se joacă cu inima simplă și naivă a 
bărbatului, n'ar fi acea ființă eminamente felină ! 

Nimic nu este mai deosebit de bărbat, decit lemeia. 

Priviţi numai la aceste două ființe, la bărbosul anima! mas- 

5 


354 ' VIATA ROMINEASCA 
culin, atit de banal bietul, şi la gingașa creatură albă, idealizată 
in toate felurile, şi in Venerea dela Milo și în Venerea Cali- 
pige dela Siracusa,— şi spuneţi, dacă aceste două fiinţe pof îi 
egale la suflet ? 

lar dacă e vorba să facem „ştiinţă“, apoi gindiţi-vă pentru- 
ce a făcut natura pe femee și pentruce pe bărbat, și spuneţi, 
iarăşi, dacă a fost cu putință ca rolurile, așa de deosebite, date 
de natură, să nu creeze şi psihologiii deosebite? Intro revistă 
de biologie pură, aşi scrie mai pe larg. 


Fără indoială că femeia are o fineţă intelectuală, prin care 
ca întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n'are să gicească cu 
alta siguranță și repeziciune, intrun moment dat, ceia ce se 
petrece in sufletul altui om—mai ales în sufletul femeei. 

E greu s'ascunzi ceia ce simţi şi ce gindeşti în fața unei 
femei, mai ales atunci cind ea e interesată în cauză, Un bār- 
bal, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar D de 
sticlă. Pe cind femeia, pentru el, rămine veşnic o enigmă—de 
aici reputaţia lemeei de mister indescitrabil. 

Această insuşire a femeei se explică, desigur, prin rolul ci 
de mamă, care o sileşte să gicească ce simte copilul şi prin ro- 
lul ei, de-alungul istoriei, de supusă a bărbatului, rol care o fä- 
cea să-şi ascundă gindirile sale şi, totodată, să ghicească gindi- 
rile stăpinului... Chiar azi, in anumite clase, măritişul fiind 
incă cca mai sigură carieră a femeei, ea trebue să aibă o 
minte ascuţită, spre a captura un bărbat, şi apoi spre a-l păzi 
să nu fugă... In privința afinării intelectuale, datorită rolului ei 
de mamă, a vorbit, mi se pare, Spencer. 

Dar dacă femeia este Inarmată cu o repede și sigură pä- 
trundere in sufletul altora, apoi cind e vorba ca ea să generali- 
zeze pe baza acestor observaţii, să definească tipul intelectual ai 
moral al cuiva, să spună, concludind, „ce fel de om* e cutare, — 
atunci talentul ei psihologic devine mult mai slab. Bărbatului, de 
şi mai puţin pătrunzător in fiecare moment, îi ajung ra- 
rele-i observaţii, pentru a reconstitui sufletul unui om, pentru a 
spune ce este cineva, 

Ceia ce lipseşte, mai intäiu, inteligenţii femeești, este pu- 
terea. Nietzsche a spus că femeia are tot atita inteligență cit şi 
bărbatul (ba, mi se pare, a spus că are mai multă), dar ceia 
ce o face să De inferioară bărbatului, este lipsa de impulsivi- 
tale, de acea forță care pune în mişcare mecanismul inteligenţii. 


DIN CABXETUL UNUI OM DE ERT 3:55 


Mașinăria e perfectă, dar lipseşte forja motrice... Proeclile ad- 
mirabile, tără explozibile suficiente... 

Cunoscuta „lipsă de logică* a lemeii vin: de aici, —precum 
şi din impresionabilitatea ei. Tot din această impresionabilitate 
vine şi defectul capital al intelizenţii femeeşti: lipsa de obiecti- 
vitate. 


Se spune că femeia e mai sentimentală, că ne-ar fi supe- 
riòarā prin afectivitate: In adevăr, femeia are o sentimentalitale 
superioară bărbatului: sentimentalitatea „casnică“. Sentimeniul 
de Iamilie e ma desvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape 
intotdeauna interesele generale intereselor casei ei, Pentru fe- 
mee, acei care nu lac parte din casa ci, sint străini, sint chiar 
dusmâni. Cind o femee are simpatie pentru cineva, ea simte 
nevae ca acela să devină un membru al familiei ei. Ea nu 
poale concepe simpatia pentru cineva cart, întrun fel sau altul, 
n'ar face parte din „casa* ej, Mai curios e că chiar atunci cind 
lemeea dă o lovitură teribilă casci, ca tot rămine „casnică“: 
Faguet explică inceputul râcelei d-nei Hugo pentru Sainte- 
Beuve și prin faptul că marele critic, ne mai fiind entuziasmat 
de romantismul soțului ei, nu-i mai făcea reclamă, și deci nu mai 
ajuta la prosperarea intereselor... iamitiare ! Amant, amant— dar, 
mai presus de ioate, interesele casei! 

Această sentimentalitate casnică e în raport invers cu sen- 
timentele sociale. Rolul lemeei, de a purta şi creşte copiii, de 
a fi zeița casnică, o face nesocială, dacă nu chiar antisocială, 

Bărbatul, din contra... Dar cine nu ştie că, în genere, bär- 
batul e socotit de femee ca „un duşman al casei“, El are sen- 
timentul casnic foarte slab, iar sentimentul social foarte desvol- 
tat. Un bărbat pune de multe ori interesele comunității mai 
presus de ale familiei. 

Mai departe. 

Generozitatea e o insuşire eminamente bărbălească, caşi 
ertarea şi uitarea. Bărbatul e prin natura sa mult mai gata să 
zică „treacă dela mine" și „să tae poala şi să lugă*, Femeia e 
mai vindicativă, ea are memoria jignirilor ai a olenselor mult 
mai lungă, e veşnic în gardă. Toate acestea, desigur, tot din 
pricina rolului ei de supusă a bărbatului. Se ştie că robia nu e 
o stare iavorabilă pentru dezvoltarea generozității şi a ertării. 
Generozitatea e virtutea celor tari, 


PL" 


356 VIATA ROMINEASCA 


Apoi bărbatul are un fel de naivitate, —naivitatea celor tari, — 
care, unitā cu slaba lui pâtrundere în sufletul altora, in special 
în suflețul femeci, il pune în situaţiile cele mai penibile şi, in 
acelaș timp, cele mai ridicole. 

In privinţa sentimentelor mai innalte, sentimentul melafizic-reli- 
gios, sentimentul adevărului, sentimentele pentru natură ei arte, — e 
imposibil să nu se recunoască câ bărbatul le are în grad mult mai 
innalt. Pe unele din aceste sentimente, femeile le au foarte puţin 
desvoltate, 


O insuşire, prin care femeia e cu toiul superioară bărbatu- 
lui, e delicateța ei In realitățile iubirii. O noiă, intre altele: Un 
bărbat poate lega o discuţie intimă cu orice femee, cu o [emee 
pe care abia a văzut'o, cu o femec pentru care nu are nici o 
considerație, cu o femee dinir'o categorie socială cu totul inferi- 
dară, etc. O lemee, din contra, dacă e normală, nu acordă ni- 
mit unui bărbat, pentru care m'are cel puţin afectiune, dacă nu 
chiar iubire,— Desigur că acest lucru are o explicaţie naturală: 
TA indiferent moraimente, la urma urmei, pe cine supui, dar 
nu-ți poate D indiierent cui te supui de bună voe. Dar explicația 
nu înlătură faptul, rezultatul: celicateţa lemeei. Femeea e at 
de delicată in această privință, incit bărbatul, pe lingă ea, apare 
ca o specie zoologică inferioară, 


KL 


O alta însușire eminamente feminină e tandreja. Numai 
o lemee poate consola, poate alinta, poate desmierda. poate dor- 
lota pe un bolnav, pe un nenorocit, pe un invins în luptele vie- 
ţii. Si aceasta, pentrucă femeia mai inainte și mai presus de 
toate e mamă. Această divin insuşire e simbolizată cu duioşie 
in Maica Domnului, în „mama* prin excelență, în aceia căreia 
i s'a dat rolul să intervie pe lingă zeitățile bărbătești spre a le 
inmuia sufletul, 


Bine înțeles, că în tot ce am scris mai sus, am avut în 
vedere fipul, media leminității. Căci este evident că D-na Curie 
nu are capul mai puțin logic și gindirea mai puțin obiectivă, 


CC DIN CARNETUL UNGI OM DE ERI 357 

a 
decit vechiul meu coleg de universitate, care n'a înțeles nici-o 
pagină din cursul de chimie, pe care Va învățat pe de rost.. 
Şi nici Solia Perovscaia n'a avut sentimentul social mai puţin 
desvaltat, decit vecinul meu, funcţionar la primărie, care nu vede 


lumea decit prin prizma nevoci de ghete pentru cei 15 copii ai 
săi... 


+ 


Şi acum, cine e superior, barbatul ori femeia ? 

; Dacă fineța intelectuală. admirabilul talent de a pătrunde 
Şi gici sufletele, delicateța în iubire, sentimentele casnice şi tandre, 
care cimeniează acet) element important social care e familia, — 
dacă toate acestea fac cit insușşirile prin care bărbații intrec pe fe- 
mei, atunci bărbatul şi femeia sint „egali“ —dar așa de deosebiți ! 

Importante, la femei, sint sentimentele familiare. Sint im- 
portante pentru conservarea speciei, 

La bärbat, importante sint sentimentele sociale care, im- 
preună cu inteligența lui inventivă, sint forțele care mişcă lu- 
mea mai departe, pirghiile progresului, 

Femeia e elementul conservativ —și e de mirare că reach, 
onarii nu-s feminişii, Bărbatul e ctementul progresist, 

Dacă vom observa bine, lemeia e, în toate, pasivitate, iar 
bărbatul acţiune. Un biologist ar putea arăta complect acest lu- 
cru, plecind dela faptele cele mai inferioare și ridicindu-se treptat 
până la acele pe care le discutăm aici. 

Elemente sociale utiie—sint și Insuşirile sufleteşti feminine 
și cele bărbătești. Superioare ? Alirnă de concepția asupra lumii, 
Dar parcă tot mai superioară e acea maşină logică şi meditativă, 
care a creat filozofia, ştiinţile, artele şi formele sociale ! 


Dar dacă sufleteste femeia se deosebeşte radical de bărbat, 
e bine să-i acordăm egalitatea politică cu noi? 

Apoi tocmai de asta trebuie să i-o acordăm, 

Dacă femeia ar fi sufletește egală cu bărbatul, atunci ce ne- 
voe ar mai fi să-i däm drepturi politice? 

Chemind la exercitarea drepturilor politice niște ființe cu 
alte însușiri, se vor adăoga la orgă atitea coarde nouă, și origi- 
nale! Femeile vor veni cu un alt mod de a privi lucrurile, în 
desbatere vor răsuna altiel de concepții, formularea altor nevoi, 


s59 VIAȚA ROMINEASCA 
justificate prin alte argumente. Sa vor inmulti, dar, punctele de 
vedere, lucru intotdeauna excelent pentru a ajunge la hotăririle 
cele mai adequate imprejurărilor. 

Pe cind, dacă femeile ar cugeta cași bărbaţii, e foarte pro- 
babil că „doamna* ar vota caşi „domnul“ şi deci, în loc ca o 
familie să aibă un vol, ar avea două la fel, și atita tot—alară 
doară decit atunci cind doamna ar fi certată cu domnul! 

Pe lingă aceste consideraţii, mai e incă una: Femeia, ca 
orice om, care esfe şi muncește pe acest påmint, trebue să-și 
spună cuvintul său în orinduirea lucrurilor de care atirnă ferici- 
ren şi nefericirea sa şi a copiilor săi, 


Şi acum să venim la ceia ce s-a numit sisoghinisnt. 

Pentruce cea mai mare parte din bărbați sint misoghini: 
dacă nu urăsc, dar desprețuesc teribil pe femei, chiar Ian să-și 
dea samă şi chiar atunci cind le iubesc? 

Mai intăiu, desigur, pentrucă femeilor, cum am văzut, le 
lipsesc unele calități. Că și ei, bărbaţii, sint lipsiţi de alte cali- 
up. apanagiu al femeilor, asta ei n-o văd! Cine vede vreodată 
ce-i lipseşte ? 

Apoi, în mare parte, din cauza mizerabilului amor, cum a 
numit Jules Lemaitre această otrăvitoare pasiune. 

Amorul,— să-i zicem pe nume: amorul senzual, amorul tu- 
turor vristelor, afară de cea de 20 ani,—amorul acesta nu apro- 
pie sufletește. Pasiunea arzătoare de primitiv, indoiala nedesli- 
pită de amor, care enervează şi ofensează, dorința de a acapara 
cu totul ființa iubită, transformarea ei in izvor de plăcere, cu- 
noscuta netoleranță a ființei care iubeşte, gelozia fără moliv, sen- 
timentul de teroare că ea e ea, că e o ființă de sine stătătoare, 
asupra gindirii și voinței căreia n'ai nici o putere,—toate aceste 
sentimente, care caracterizează cel mai teribil egoism și pe care 
le simte mai ales bărbatul (cit e de inferior in această privinţă)), 
nu-s de natură a imprieteni... Cine nu ştie că „amorul“ cind 
se are de scop pe sine însuși, cind nu este un incident în viața 
conjugală, duce la durere și adesea la catastrofa? 

Dar atunci cind incepe tragedia adevărată! Cind femeia 
dă motive serioase de suferință ! 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 149 


Un colaborator al acestei reviste a analizat intr'un articol 
procesul sufletesc prin care bărbatul nenorocit in amor ajunge 
misoghin, de un misoghinism negru şi mg. Transcriu o pagină: 

„Un bărbat iubeşte o lemee; aceasta însă iubește pe altul, 
In urma acestei tragedii, bărbatul va incepe să urască pe femeia 
care-l face să sufere, pentrucă, cum zice Bourget, în amor 
„Orice sămință de durere este sâminţă de ură“. Și ura împotriva 
femeii, pe care ai iubit-o, se transformă uşor, în ură și dispreţ 
pentru toate femeile, Mai pt, pentrucă această generalizare 
micșorează sulerința, căci suferi mult mai ușor cind izbuteşti să 
te convingi că „aşa-s femeile? ; şi, al doilea, pentrucă generali- 
zarea e o tendință neînvinsă a spiritului omenesc, © tendință care 
dă pe față, dacă voiţi, slăbiciunea acestui spirit, dar o tendință 
reală, nediscutabilă, lără care omul s-ar pierde in noianul cazu- 
rilor individuale. Să analizăm puţin procesul de generalizare in 
cazul care ne interesează. Să vedem ce se petrece In capul unui 
om cind, din pricina experienței sale nenorocile cu o emer, a- 
junge să lege calitatea de rău de intreaga noțiune femes. Am 
văzut că săminţa de durere devine sămință de ură. Şi sentimen- 
tul de ură pentru cineva te face numaidecit să descoperi într'in- 
sul defecte şi lipsuri; deaceia bărbatul va descoperi în femeia, 
de care e vorba, o mulţime de defecte: ușurință, prostie, min- 
ciună, imoralitate, etc.—Pe de altă parte se ştie că mintea ome- 
nească nu è In stare să suporte o noțiune pură, cu loală puri- 
tatea ei abstractă, se ştie că, fatalmente, mintea însullețeşte, co- 
lorează noțiunea cu caractere individuale. De pildă, mintea ome- 
nească nu poate suporta noţiunea masă in toată puterea ci de 
abstracţie, adică o masă care să n'aibă nici-o însușire a unei 
mese oarecare, ci fiecare om, cind aindeşte la noţiunea masă, 
colorează fatalmente această „masă* cu insuşirele unei mese oa- 
recare, sau anumită sau inchipuită, insă închipuită din elemente 
anumite şi anume din elementele mai obişnuite, dela mesele care 
i-au lovit mai des simțurile. Pentru un conțopist, „masă va fi 
mai ales mesele pe care se scrie în cancelaria sa; pentru un 
stilp de cafenele, „masă“ va fi mai mult mesele din cafenele, 
etc... Ei bine, aşa se întimplă cu noțiunea femee. Fiecare bârbat, 
cind gindeşte la noțiunea aceasta și cind deci o colorează indi- 
vidualizind-o, dă peste acele clemente cu care e mai obișnuit și 
gre l-au /rapal mai mult. Și pentru bărbatul nenorocit în amor, 


360 VIATA ROMINEASCA 


pentru care femeia se rezumă in femeia iubită şi care e (am vă- 
zut că durerea produce ură şi ura—ponegrire) rea, minciunoasă, 
proastă, imorală, noțiunea de lemec va cuprinde în sine, ca note 
componente: rea, minciunoasă, proastă, etc... Bărbalul acesta va 
D misoghin“, 

Cine n'a cetit faimoasa poemă a lui Alfred de Vigny, La 
Colère de Samson, şi cine nu-și aduce aminte de cuvintele prin 
care eroul biblic, vindut de iubita sa, decrelează pentru eternitate 
infamia femeei : 


Et, plus ou moins, la Femme est toujours Dalila 
Toujours ce compagnon dont le coeur n'esi pas sûr, 
La Femme, enlant malade et douze fois impur! 
Une lutte éternelle en tout temps, en tout licu, 

Se livre sur la terre, en présence de Dicu, 

Entre la bonte d'Homme et la ruse de Femme. 

Car la femme est un être impur de corps et d'âme. 


Alred de Vigny dădea aceste lapidare decrete, prin gura 
biblicului Samson, pentrucă avea de reproșat multe... actriţei 
Dorval! 

In asaa V-a Scrisoare, Eminescu citează ṣi el pe Dalila... 

Cred că experiența tristă în amor e una din cauzele cele 
mai insemnate ale misoghinismului, căci prin âmor nu trebue 
să se ințeleagă numaidecit acea pasiune „sublimă“, care, zice-se, 
e foarte rară, ci toate mizeriile care decurg din concentrarea, din 
durată mai lungă sau mai scurtă, a sentimentelor bărbătești pen- 
tru o singură femee! 

Şi nu este un alt sentiment care, jignit, să scoată la iveală 
din fundul sufletului atita noroiu, ca amorul, acest „egoïsme A 
deux“ care, în realitate, e sentimentul cel mai egoist și, incă, 
din nefericire, cel mai complicat, atit de complicat, incit stirnește 
in om durerea tuturor sentimentelor jignite din care se compune, 
şi mai ales durerea vanităţii, a sentimentului care provoacă chinurile 
cele mai mari. Un „nefericit în amor“ trebue să aibă un suflet prea 
distins, ca să nu devină un om cu totul vulgar şi injurios. 

Şi, totuși, cauza cea mai principală pentru care bărbaţii des- 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 201 


preţuesc pe femei, este faptul că ei țin pe femei Intro situaţie 
de interioritate. 

Intotdeauna o categorie de oameni care a ținut în supunere 
o altă categorie, s'a convins sincer că acea categorie supusă este 
inferioară și că deci merită să fie supusă. Esteo justificare in- 
conștientă, este o ipocrizie, care arată și stupiditatea omenească, 
dar, in acelaş timp, şi idealismul omului, care nu poate suferi 
să se ştie vinoval. 

Toate robiile au fost justificate prin „inlerioritatea* celor ro- 
biţi... Pentruce ţăranul nu trebue <ă aibă drepturi? Pentrucă e 
prost!  Pentruce nu trebue să-l ajutăm în sărăcia lui? Pentru- 
că nu e sărac, ci leneș! și aşa mai deparie.... 

Dacă femeia e ținută în stare de minoritate, apoi ea me- 
dä această stare, pentrucă e inferioară! Este o vorbă populară, 
cam trivială, dar foarte cuprinzătoare, pe care cer vee so 
citez aci: Cind vrai să 'mpuști un cine, zici că-i turbat, —adicā 
Ze convingi că-i turbat... 

lar din această stare de supunere rezultă încă un fapt— 
incă o cauză de misoghinism. Categoria supusă se luptă Im- 
potriva acestei stări, se revoltă, vocilerează, duce râzboae sau 
simple guerillas conjugale, şi atunci bărbatul, văzindu-şi poziţia 
amenințată, începe să simtă duşmânie, Misoghinismul ia o formā 
acută, 


Interesant este că şi femeile sint misoghine, uneori mai 
misoghine decit bărbaţii. 

Si ele au ideia că femeile sint inferioare: „Ce poate un cap 
de femee ?* e argumentul pe care ele il aduc!—Şi ele, în ma- 
rea lor majoritate, sint de părere că situația lor de minorat 
e indreptăţită şi că nu trebue schimbată.— Şi ele persillează, In 
marea lor majoritate, leminismul.—Şi ele, in marea lor majori- 
tate, sint de părere că ceia ce trebue unei viitoare mume de fa- 
milie este piano, Iranțuzeşte, istoria sacră și cozonaci, Etc. etc. 

Cum se explică mediocra idee ce şi-o fac femeile de ele 
însele şi admiterea propriei lor stări de inferioritate socială ? 

Fără indoială că acest mod al lor de a gindi li lau impus 
bărbații. 

Intotdeauna o categorie socială stăpinitoare își impune con- 
«cepțiile sale morale tuturor categoriilor supuse (așa sfințenia pro- 


562 VIAȚA ROMINEASCA 


prietăţii individuale), Bărbaţii, ale căror interese vorbesc în con- 
cepțiile relative la femee şi la rangul d în societate, au impus 
şi femeilor aceste concepții, protivnice femeilor, 

Un exemplu strălucit de chipul cum bărbaţii îşi impun con- 
cepțiile lor femeilor, in contra intereselor femenine, se vede in 
atitudinea femeilor laţă cu acele dintre dinsele, care „greşesc“. 

Cine iartă mai puţin greşelile femeilor decit insesi lemeile? 

Bărbaţii sint foarte indulgenţi cu greșelile bărbaților. Fe- 
meile devin furii, cind o femee sau o fată a păcâtuit. Un hol- 
teiu care a greşit e un lucru normal şi pentru femei—ele nici nu 
consideră faptul ca o gresaiä Pe o fată, insă, care a pâcătuil, 
femeile o vor scărmăna fără milă.— ŞI, In realitate, acela care 
are cuvint să se indigneze, este numai bărbatul, căci castitatea 
iemeei sale sau a viitoarei sale femei numai pe dinsul îl inte- 
Tesează. 

Cum se explică aceasta ocrotire a intereselor bărbătești de 
câtră femei? Aceste concepții contradictorii cu interesele lar? 

Schopenhauer are o explicaţie ingenioasă. El vrea să a- 
rate că femeile lucrează în interesul lor. Femeile, zice el, ne- 
avind altă carieră decit măritişul, e in interesul lor ca nici una 
să nu cedeze bărbaţilor în afară de căsătorie, pentru a-i sili să 
se însoare, Femeile sau fetele care greşesc, dispensind pe bär- 
baţi de insurâtoare, lucrează impotriva intereselor feminității in- 
tregi. Femeia care greșeşie, dovedeşte că e lipsită de spiritul 
de corp. E vinovată deci față cu toate femeile, şi trebue In- 
ferată ! 

E ingenioasă explicația, dar n'o cred adevărată. 

Și In adevăr, în clasele mai superioare ale societății, şi în 
vremurile noastre istorice, măritişul e şi o carieră, sau, mai bine 
zis, a ajuns o carieră, Dar, inainte de a fio carieră, e altăceva. 
Caâsătoria iși are rădăcinile in profunzimile naturii şi ale vieţii 
sociale, e o creațiune a biologiei naturale şi sociale, dacă mi se 
permit aceste cuvinte. Dar in alte epoci istorice, iar azi în ma- 
joritatea omenirii, măritişul nu e de loc o carieră. Acolo unde 
muncesc toți, nu poate fi vorba de măritișcarieră, Şi purita- 
nismul acesta nclogic al lemeei, oroarea de „greşelile* femeeşti, 
este un fenomen mult mai intins decit măritişul-carieră. Deci 
trebue să aibă altă explicaţie. 

Explicația vine dela sine, Cui ti convine castitatea, cre- 
dinja lemeiască și libertatea bărbătească ? Natural că bărbalu- 
lui. Şi simţul de proprietate asupra femeei, şi nevoia de a şti 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 3 


sigur că progenitura e a sa, și alte lucruri, toate au făcut pe 
bărbat să preţuiască absoluta castitate și fidelitate a lemeei. 

Bărbatul a ridicat castitatea și credința lemeiască la tan- 
gul de virtute, 

Această concepție a virtuţii lemeeşti, bărbații au impus-o 
femeci— categoriei supuse, 

De altmintrelea, această ferventă imbrățişare a intereselor 
masculine de catră femei, are o mare utilitate socială, Prin a 
ceasta, femeile dau bărbaţilor o compensare pentru avantajul ce-l 
au, avantajul de a ști intotdeauna dacă copilul e... al lor sau nu. 
In adevăr, bărbatul, din cauza naturii lucrurilor, nu poate avea 
această siguranță şi n-o poale căpăta decit prin constringere, prin 
„morală“, Su dacă bărbatul n-ar fi fäcut din întregul sex lemeesc 
un auxiliar al intereselor sale, prin impunerea moralei izvoritā 
din aceste interese, dacă n-ar veghia toate matroanele la sigu- 
ranta să, această siguranță ar D mult mai des şi mai uşor pe- 
riclitatä... 

Cum le-a impus această concepție a moralei sexelor, con- 
trară intereselor lar, tot așa bărbaţii le-au impus și celelalte con- 
cepții relative la inferioritatea lor psihică și la legitimitatea stârii 


de minorat in care sint ţinute, 
TE 


Din lumea balcanică 


Congresul neoslav din Sofia 


Două sint mişcările din viaţa publică a Bulgariei, cari acum a- 
“trag deosebila bägare de seamă a celor ce se interesează de acest regat, 
€: pe deoparte acțiunea energică şi hotârită a unor partide politice opo- 
ziţioniste Impotriva actualului „partid democratic” dela cirmă, pe care-l 
învinuesc de „regim personal" al regelui, şi, în acelaş timp, impotriva 
chiar a regelui, pe care-l învinuesc de nerespectator al Constituţiei, iar 
pe de sită parte sint trămintările pregătitoare ale Congresului slav care 
se va ţine în Sofia la 24 Iunie curent, 

Pentru că cea mai de actualitate din aceste două mişcări e acea 
a Congresului, să ne oprim acum asupră-i, aminind pentru un număr 
viitor analizarea celei impotriva regelui şi a partidului democratic dela 
guvern, 

In lumea Slavilor, au existat şi trăesc Incă trei feluri de mişcări 
cu un caracter slav obștesc, e adică ; panslavismul, slavenojilismul şi neo- 
-slavismul, Cele două dintii sint vechi şi numal reinviate în veacul al 
XIX, pe cind cea deatreia, neoslavismul, e o creajie cu totul nouă, a 
generației de acum. 

Panslavismul propagă solidaritatea tuturor Slavilor şi extinderea 
lor politică peste cea mai mare parte a Europei, pe unde crede că altă- 
dată au fost numai Slavi, dar pe unde apoi, prin dezbinarea dintre ei, 
au fost eliminaţi ori asimilați cu deosebire de Germani, Panslavismul 
este o doctrină mai mult fantastică, puternic accentuată în acest sens 
deja de către Croatul Križanić din sec. XVII, şi apoi reinviată în jurul 
anului 1848 de imaginația romantică şi aprinsă a poeţilor panslavişti : 
cehii Kolarz şi Celakovski, siovacul Stur şi rusul Homjakov. 

Dech, tocmai dispariția spontană a diferenjjerii şi dezbinărilor din- 
tre Slavi, pe care se Intemela existența Pansiavismului, era greu de fo. 
fäptuit. De aceia această doctrină a rămas numai o teorie şi o creaţie 

Atunci, şi anume în jurul evenimentelor politice de pe la a. 1860 
şi 1570, s'a renăscut Slavenofilismul. Acesta caută ca Rusia să facă a 


DIN LUMEA BALCANICA 355- 


dispărea desbinările, şi, cu ajutorul pravoslaviei şi al autocratismutul fa- 
rist al ei, să adune sub aripa sa şi să înlrățească toate popoarele slave 
din Europa, D 

Dar, fireşte, şi mijloacele acestei doctrine ; pravoslavia şi autocra+ 
tismul, nu puteau înfăptui cintata falrățire dintre Stavi, pe chà vreme 
unii dintre ei erau catolici sau de alle religii sang pe cind organizările pa» 
litice iradițional deosebite nu-i puteau apropla aşa de lesne. 

De aceia, în timpul nostru s-a născut Neoslavismul, o doctrină 
care caută să dea mijloace practice şi reale tar nu fantastice de apro- 
priere între Slavi, Creatorul neos!avismului e cehul dr. Kramară, depu- 
tat în paramento! austriac. Această nouă doctrină, cum a formulato 
Kramar, caută să statorniceasă inire Slavi o unitate culiurală, Intelec- 
tuală şi economică, pe care urmăreşte să o tafăptulască prin toate mij- 
loacele reale şi probate pa cari la pune la dispoziţie societatea contim- 
porană, adicii prin legături ştiințitice, artistice, prin asociaţii de gimnas- 
tici, prin schimb de producții literare, întemeere de bănci, aranjare. de 
expoziții. Formultadu-gi această nouă doctrină a sa, neoslavismul, Dr. 
Kramară, bărbat cu deosebire practic, se rosii, în acelaş timp că „toate 
fortele slave irebuesc puse Domat în planuri cari se put realiza, prin 
cari se poate dobindi un rezultat, şi trebueşte să se îndepărteze totul ce 
e în afară şi mai presus de puterile noastre, Ar fi o curată nebunle 
să câdem din nou în greşelile panslaviştilor şi stavenolililor, să alergăm 
după o himeră invizibilă şi să ne imbätäm de o goslă utopie, crezind 
că Slavii, cari sint împărțiți în cite-va grupe etnice, cari sind dezbinaţi 
in cite-va state şi destăcuţi în clte-va limbi, ar putea să se contopească 
Int'un tot şi să se modeleze intr'o mare împărăție. In loc de aceasta, 
cu cit e mai reală şi mai roditoare solidaritatea sufletească şi socială, 
care nu ştie de hotare şi nu ține socoteală de deosebiri filologice sau 
fellgioaze |* 

Spre a-şi incepi chiar lucrările acestui program al Neoslavis- 
mulu, Dr. Kramar a aduna! la lulle 1908 în Praga „Congresul neo- 
slav=, Atunci s'a ai pus aci temeliile alianței tuturor Academiilor, U- 
niveisiiăților, Societăților ştiinţitice din păminturile unde locuesc Slavi, 
s'a lucrat schița unei Bănci unitare slave, şi s'au ales comitete cari să 
pregătească o mare Expoziţie a tuturor Slavilor şi un Congres al lor la 
Moscova între a, 1912—1914. Dar In acelaş timp sa mai hotărit la 
Praga să se adune în diferite țări slave „Congrese pregătitoare“, cari 
să pună la cale intre îeluritele popoare slave aptoplerile şi legăturile, pe 
cari, apol, le va pecetlui acel mare Congres la Moscova, In aceste 
„Congrese pregătitoare“, afară de celelalte puncte pomenite, se mai ür- 
măreşte încă a se infăptui o statornică împăcare între Ruşi şi Poloni 
cari, precum se ştie, se duşmănesc, cei din urmă socotindu-se prigoniţi 
politiceşte de cei dintii. 

După cel fundamental din Prags, în vederea scopului neo- 
slavist, sa adunat intiiul „Congres pregătilor“ în Petersburg la Mai 


-366 VIAŢA ROMINEASCA 


1909. Acidelegaļii Poloni au declarat, că deoarece ei, Polonii, sînt încă 
mereu prigoniţi poliliceşte de Ruși, nu vor mai lua parte la Congresele 
siave şi deci nu vor mai iucra în sensul neoslayismului, pină cind a- 
celeaşi Congrese nu vor hotări pe Ruşi să lase Tiberă desvoltarea natio, 
Dan polone, Cu tonte acestea, In Intiiul „Congres pregătitor* s'a 
hotărit a se ține „a! doilea Congres pregătitor“ între 24 şi 29 Iunie 1910 
la Sofia, Polonii insă, chiar acum de curind, au declarat din nou prin 
giasul lui Dmovski, şeful partidului democrat polon că: „valul naționalis- 
mului orb reste în Rusia“, că „de asta un acord intre Ruşi şi Polonezi 
nu mi se pare cu putinţă* şi „din această pricină, noi (Polonii) nu vom 
lua parte la Congresul slav din Sofia", 

Cu toate acestea Congresul slav proectal se va ţine în Sofia. 

Comitetul orpanizator al acestui Congres, condus de juristul S, 
Bobezv, cel mai bun cunoscător şi scriitor al „Istoriei vechiului drept 
bulgăresc“, a stăruil mereu să împace pe Polonezi şi să-i înduplece 
să-şi trimită şi ei, ca taţi ceilalţi Slavi, delegații lor la „al doilea Con- 
gies pregătitor* din Solia, pentru ca, deci, să nu se micşoreze solemni- 
tatea şi însemnătatea acestui Congres. Dar n'a izbutit. Aşa că Con- 
gresul se va Une in cursul acestei luni fără Polonezi, dar cu delegați 
dela toate popoarele slave : dela Ruşi, Cehi, Slovaci, Kaşubi, Lujici, 
Stoveni, Croaţi, Bosniaci şi Herţegovineni, Sirbi, Muntenegreni. 

Programul lucrărilor acestui „al doilea Congres pregătitor* a fost 
făcut tot la Petersburg de un comitet care fusese ales la „Intliul Congres 
pregătitor* de acolo şi care, pentru a injgheba programul, s'a mai adu- 
nat în acei oraş, în urmă, între 28 Januarie şi 2 Februarie 1910. 

lată acest program, pe care îl dau în traduceze după un articol 
publicat de S. Bobcev în revista din Soila „Bălgarska Sbirka dela | 
Mai 1910; în el se va discuta despre: 

1. Starea actuală a statelor balcanice, 

2. Reciprocitatea culturală : 

a) Convocarea unul Congres general ştiinţific al Slaviztilor ; 

b) Participarea Învăţaţilor Slavi la Congrese locale şi generale na- 
tionale slave; 

c) Relaţiile reciproce Intre Academiile slave şi Instituţiile ştiin- 
tifce ; 

d) Legături între şcolile secundare şi superioare slave; 

e) Organizarea comerţului de librărie slavă, întărirea relațiilor din- 
tre teatrele slave şi societăţile artistice ; 

D Editare de reviste periodice pentru literatura şi ştiinţa Slavitor 
ca Ateneum din Londra) şi de reviste generale slave pentru ştiinţa spe- 
clală a lor; 

g) Crestomalia Slavä ;—Catalog al cărților de popularizarea ştiin- 
tei slave pentru bibliotecile publice slave; 

h) Carte de adresele Invăţaţilor stavi şi ale instituțiilor literare; 
schimbul inire ziarele şi revistele politice importante; legături între oa- 
menii de acţiune slavi şi corporații; 


DIN LUMEA BALCANICA 207 


D Cursuri la Universitățile slave pentru ziariştii şi studenţii stavi 
despre activitatea Slavilor ; 

3. Darea de seamă despre activitatea societăților ziariştilor Slaul, 

4, Reciproritalea economică ` 

a) Banca Slavă; 

b) Expoziţia Slavă; 

c) Relaţiile economice Între Slavii din apus cu cei din răsărit şi 
de miazăzi ; 

5, Întemeere de Confederație a societăților de turişti Stavi. 

6. Organizarea acţiunii peniru reciprocitatea Slavilor. 

Acestea sint punctele cari se vor discuta la Congresul neoslav din 
Solia. Odată cu acest Congres însă, se vor mai ține In capitala Bul- 
garici încă alle 3 mai mici congrese, pentru a căror orinduire lucrează 
alte trei comitete deosebite, e: „Congresul ziariştilor Slavi“, cara se va 
ţine la 22 lunte şi va dura 3 zile, cuprinzind şi el ziariștii slavi din 
toate popoarele şi statele ` apoi „Congresul medicilor slavi“, care se va 
ține dela 24—26 Iunie şi va cuprinde reprezintanţii Slavi al medicinei, 
şi, în sfirşit, „Organizațiile gimnasticilor Slavi* cari vor îi, din toate tä- 
rile, între 1500-2000 persoane, 

Acest program, zice preşedintele S. Bobčev, arată că „al doilea 
Congres pregătitor” siav, care se va Une în Sofia acum,nu e un „Con- 
gres pansiavist* cum pretind unii rău informaţi ziarişti străini, ci e un 
congres plural al neamurilor slave, prin care se urmăreşte să se intil- 
mească cei mai de seamă reprezentanţi ai lor. ca să discute numal chestii 
economice generale şi ştiinţifice, chestii cari înnainte de toate pot înlesni 
ca Slavii să se cunoască unii pe alții; fiindcă una din cele mal mari 
lipsuri ale noastre, zice Bohzev, e că noi Siavii nu ne cunoaştem intre 
noi. lar Congresul acesta vrea tocmai să ne facă să ne cunoaştem, 

Astfel ne prezintă Bobzev rostul acestui Congres care se va ţine 
Ja Sofia ; şi tot numai acesta ar îi, deci, rostul tuturor „Congresetor pre- 
găilioare” puse la cale mal întăi de Kramar: la Praga in 1908. 

Decii, atit Polonii cit şi unii din Sirbi văd şi în manifestările a- 
ceste ale Neoslavismului oarecari „dedesubturi* politice, 

Polonii, cari, cum am spus, au declarat că nu vor lua parte la 
Congresul din Sofia, scriu, într'un articol apărut chiar în luna aceasta în 
ziarul dela Lemberg „Kurjer Ljvovskij*, următoarele: „O cultură bul- 
gărească propriu zisă nu există, ci pretinsa cultură bulgărească e numai 
un lustru franțuzesc şi dresagiu pruslac pe o temelie rusească, Unitatea 
în scriere, In ortografie şi religie aproprie aşa de mult pe Bulgari de 
Rust, încit Polonezii se vor simţi ca străini în acest mediu, Congresul 
dela Sofia va fi o apoteozare a iubirii şi jerttelor Ruşilor pentru Slavi, va 
fio nestirşită sărbătoare dinnaintea monumentului „Ţarului lberator*. Dar 
Polonezii n-au ce cănta la picioarele Țarului.” (Mir dela 15 Aprilie 1910, p 3). 

Aşa dar Polonii văd scopuri politice ale Rusiei, acelaşi vechi Sla- 
venotilism, în chiar acest Neoslavism cu congresele lui. 


368 VIAŢA ROMINEASCA 


Pe de altă parte, Sirbii văd în Neoslavismul lui Kramsr susţine= 
tea intereselor şi aspirațiilor palilice sle Austriei, În acest fel, ce! pu- 
țin, se rosteşte proiesorul dela Universitatea din Belgrad K. Kumanudi, 
unt! din cel doi directori a! reviste! juridice de acoio „Arhiv za pravne 
i drugivese nauke”, despre care am vorbit într'una din cronicele noastre 
trecute. ki revista shbească care apare la Viena: Zora, din Februarie 
1910, apreciind Neosiavismul Iul Kramarz, Kumanudi scrie următoarele : 
„dacă Neosiavismu! urmăreşte Interesele și bineie tuturor Slavilor, de 
ce nu s-a protestat la Petersburg, în „intiiu! Congres pregitilor” ce s-a 
ţinut acolo tocmai dupăce Austria işi anexase Bosnia şi Ierțegovina,— 
dece nu s-a protestat impoliiva acestei anexări, ci nomai s-a trecut peste 
ea socotindu-se ca un fapt împlinit ?* Această trecere In tăcere peste 
faptul anexiunei arată, zice msi departe Kamantidi, că Neosiavismul lui 
Kramară Ințelepe că „nu se îngădue a se atinge hotarele Austro-Unga- 
dein şi că „e mare ciştiz pentru toți Slavii cind vor îl cit mal mulţi 
Siavi în Austria!)*. „Dar atunci—continuă Kumanudi— Neostavismul 
înseamnă, în primul rind, nimicirea libertăţilor naţionale, apol pierderea 
neatirnăiii politice, şi, în aire, el inseamnă acelaşi lucru caşi Slaveno- 
filismu), cu singura deosebire că toate riurile slave să se verse în marea 
austriacă in loc de în cea rusească şi că prigonitorul şi apăsătorul li- 
bertänier să nu fie {aruit pravoslavnic ci caiserul catolic”. 

De accia Kumaudi învaţă că Ideea îeoslavismului, de a se sta- 
bili rsporimi de solidaritate culturală şi economică, e folositoare, dar cu 
o condiţie: ca ea să se caute a se statornici nu între toți Slavii, ci nus 
mal intre Slavii dela miază-zi, anume între Sirbi, Bulgari, Cosi şi Slos 
veni. Numai în această direcţie mergind, zice Kumandi, Neosiavismul 
va putea deveni o realitate şi nu va rămine, deci, o simplă teorie ca 
vechiul Panslavisra şi Siávenofilism. 

Astfel e dar socotit intre Slavi Congresul care se va incepe la 24 
Junge în Sotia: Polonii, ce! puţin, dar în parte și Sirbii, văd în ființa 
lui sforile intereseior poiitice ale Rusiei, De sie, tot aşa il privesc 
incă Germanii, Austriacii şi Turcii. Presa bulgărească, însă, în care re- 
vista Bâlrarsha Sbirka dela 1 Mai 1910 şi ziarul Mir dela 26 Mai c, 
se pilnge de aceste bânueli străine şi poloneze şi stărue a repeta că 
numai cultura} iar nici de cum politic e scopul acestui Congres. 

Drept e că Comitetul organizator al Congresului a avut prija să 
invite şi neslavi, dar aceștia sint anume Francezi şi Englezi, ceia ce ia- 
răşi corespunde ultimelor Inclinări politice ale Rusiei. Se cunusc legă- 
turile acestela cu Franţa, Pe de aiti parte Večerna Pogta dela 26 Mai 
1910 are un articol principal despre „Apropierea culturală şi economică 
între Anglia și Rusia“; şi in aceslaşi număr mai spunecă Comitetul Or- 


1) Se stin că, si dintre Rominii noştri din Austro-Ungaria, unii ap. 
scris și propavedult că noi am sta cel maj bine, dacă am căuta să destiin- 
(äm regatul Nominiei şi să no inglobăm In o „Mare Austrio“, 


DIN LUMEA BALCANICA 369 


ganizator ai Congresului a invitat, ca oaspeţi, pe partizanii dee! slave: 
Francezii Leroy-Beaulieu, Victor Beron, Rent Pinon şi pe publicistul 
Englez Sted. Ba chiar mal mult, Večerna Poşta din 6 lunie c, vestește 
încă următoarele : „Emile Haumant profesor de limba şi literatura rusă 
la Universitatea din Paris, va veni la Congresul slav din Rusia. Minis- 
terul de instrucţie a luat măsuri ca acestui oaspe să i se dea orice aju- 
tor în timpul vizitei sale ştiinţifice (nautnoto prěbivane) în capitala Bul- 
gatiei. Pentru acest scop va fi ataşat pe lingă dinsul directorul A. Zla- 
tanov“. Aşa de mare impresie face un reprezentant al filorusismului ! 

Oricum însă, cu tot scepticismul unora şi bănuiala altora—Siavi 
sau Neslavi.—la acest Congres vor lua parte oficial reprezentanţi ai tu- 
turor popoarelor slave afară de Polonezi. 

La 24 lunie Bulgarii vor avea dar din nou prilej să-şi plece so- 
lemn genunchii dinnaintea statuei „Ţarului liberator“, dupăce la 5 lunie 
curent Večerna declară într-un articol de fond că: „Noi [Bulga- 
tii] avem ca ideal infăptulrea Bulgariei creată de Rusia prin Tratatul 
dela San-Stefano, şi pentru ajungerea acestui ideal ne pregătim de irei- 
zeci de ani. Mai curind sau mai tirziu, seminţia bulgărească trebue să 
se unească, şi nu numai sufletește, cum e acum, ci şi fiziceşte, în ho- 
tarele-i geografice fireşti*.—lar aceste hotare geografice. fireşti cuprind, 
după ei, şi Macedonia şi Dobrogea noastră. 

Şi totuşi, Bulgarii pretind că scopul congresului acesta ar fi numai 

ral, 


lie Bărbulescu 


= 


Cronica literară 


Profiluri femenine: Selma Lagerlöf 


Selma Lagenöf este a doua femee care a luat premiul Nobel ;— 
se ştie că cea dinlăi a fost d-na Curie, Cu acest prilej, legendele ce al- 
cătuesc Saga lui Göste Berling, povestirile originale din Legături ne- 
văzute (cartea ce a fost premiată), Minunile lui Antechrist, Regiunile 
din Kungahaila, Legenda unui vechiu castel, Erusalem, Legendele lui 
Crist şi Călătoria minunată a lui Nils Holgersson, traduse în mal 
toate limbele, au inceput a fi cetite pretutindeni în lumea civilizată, 

Povestirile aceste dintro lume ce trăeşte în acele regiuni, în care 
ziua abia se deosebeşte de noapte, în care viața se petrece In izolare 
şi monotonie, în care negurile parcă se furişează in suflete, stingind ori- 
ce licărire mai vioae, par a ne vorbi de creaturi şi lucruri din altă Iu- 
me, decit aceasta depe pămint. Parcă ne-am uita prin o ghiaţă transiu- 
cidă în ţara ijordurilor şi a fjelurilor, în țara renilor şi a ghețarilor stră- 
lucitori, la ţăranii din Dalecartia, atit de morali şi curaţi la suflet, atit de 
simpli şi de civilizaţi, de înnaintaţi socialmente şi moralmente, sub apa- 
rența lor rustică, incit nici nu ni s'ar mal părea reall, dacă nu ar D pe 


ici pe colo trăsături din sufletul lor, ce amintesc pe ale noastre, gesturi, . 


atitudini, şovăeli şi păcate din lumea noastră, detaliuri pline de adevăr 
şi realitate, 

Mitul, legenda, misterul, nu sînt în opera sa simboluri, ci există in 
forme reale, plăzmuite din tot ce e umbră şi nelămurit. Suflările ne- 
cunoscutului pătrund în realitatea vieţii de toate zilele, nu există graniță 
intre conştient şi inconştient, natura se continuă în om şi sufletul omu- 
lui trăeşte în natură,—şi aceste sint „legăturile nevăzute“ ce formează 
obiectul nuvelelor din volumul cu acelaşi nume, observă cu multă drep- 
tate André Bellessori, întrun studiu asupra Seimei Lagerlöf. Tineretul 
dintrun sat s'a adunat să danțeze în coliba pădurarului. Gertruda, una 
din eroinele povestirilor din „Erusalem în Dalecarlia“, se gindeşte că pă- 
durarul scurt, bonduc, cu capul mare şi barba lungă, trebue să fie rudă 
de aproape cu 7rollii şi duhurile pădurii. Intre danţuri tineretul eşise 


CRONICA LITERARA 371 


în răcoarea nopții de primăvară şi toți aşteptau să se ivească luna, ca să 
plece. Nimic nune vorbeşte încă despre supranatural şi totuşi ele aici, 
pindeşte şi planează asupra realității inguste, Un lătrat ascuțit, îndirjit, 
tăsună în depărtările pădurii. Starck, pădurarul, în culmea groazei, îi 
impinge pe toţi în colibă. Lătratul se apropie, cinele încunjură casa şi 
toți stau înmărmuriţi: e ceva funebru în glasul cînelui, nu e cine real, 
ci o umbră infernală. In sfirşit cinele se depărtează, din colibă se aude 
lătratul său perzindu-se din ce în ce. „Atunci, de departe, de foarte de- 
parte, depe innălțimele Klackbergului, izbucni în noapte un strigăt ascu- 
tit: fu ca un virtej zgomotos sau ca sunetul unui corn. Strigătul iz- 
bucni din nou prelungindu-se, apoi răsună iarăşi, urmat de tropole şi 
siorăituri. Zgomotul se prăvălea depe crestele stincoase; parcă se dărima 
tot muntele şi se rostogolea ca un tunet asupra văii. Îl au pe 
coastă, la marginea pădurii şi cînd fu deasupra capelelor lor 
se sirinseră şi-şi viziră capul intre umeri“, Mai pulină groază 
le era de moarte decit de gindul că „Prinţul intunerecului” ga'opa atit 
de aproape de el, cu alsiul său infernal"... La lumina zilei groaza dis- 
trugerii se desfăşură pretutindeni, bradul dela intrarea colibii stărimat, 
ramurile gardului viu împrăștiate şi pe suişul Klackbergului copacii 
sfărimaţi deschideau un drum larg... Intrăm în sat, în viața lul obişnu- 
ită de toate zilele, dimpreună cu vizitatorii lui Starck, în mijlocul amă- 
nințimilor şi a descrierii atit de reale a vieții din satul care se trezeşte, 
simțim mirare şi uşurare printre toţi aceşti oameni, care nu ştiu nimic 
despre grozăvia petrecută în pădure ` dar simțim cit e de aproape, cum 
ne învălue la fiecare pas, misterul, miraculosul, supranaturalul, 

Viaţa scriitoarei însăşi, aşa cum ne-o povesteşte ea, pare a ținea 
tot atit de mult de domeniul suprarealului, caşi de acel al realului, In 
seara cind vine pe lume micuța Selma, în castelul Maarbacka, mătuşa 
Wennerwik întinde cărțile în odaia—în care bătrina bunică şi-a petrecut 
viața de fată şi de femee măritată timp de 65 de ani—şi prezice viito- 
tul nouei născute. Un sentiment ciudat cuprinde sufletul cetitorului trans- 
portat în căsuţa perdută în largul şi liniştitul pustiu de zapadă. Caşi 
bunica, bătrina doamnă Lagerlóf, sintem pe jumătate cuprinşi de credinţă 
în darul vrăjitoresc al mătuşii Wennerwick şi urmărim cu grijă gesturile 
cu care întinde cărţile femeia aceia „oacheşă, cu ochii intunecaţi şi pä- 
trunzători, cu nasul lung şi coroiai, cu cirilonţii în formă de stredel pe 
timple, şi dantela neagră ce îi cade, pe frunte, în colţ, peste părul negru 
fără fir de păr alb, şi cu faja brăzdată de crețuri, dar fără nici o pată”, 

l-a fost prezis mătuşa Wennerwik că va avea de-alace cu cărţi 
şi condee şi că va rătăci prin multe locuri, ceia ce cam pune pe ginduri 
pe bunica bătrină, care-şi petrecuse viaja în aceiaşi odae, dar totuşi se 
mingie cind află că va fi copila o femee curajoasă şi cinstită. Fetiţa 
gingaşă şi bolnăvicioasă deschide ochii asupra lumii prin prisma unui 
roman indian, Oceola,  „Inchipuiţi-vă o ființă omenească transportată pe 


372 VIAŢA ROMINEASCA 


neaşteptate într'o stea... Nu cred că ar descoperi această lume vrăjită 
cu mai multă beţie, cu un interes mai pasionat decit acela cu care iau 
cunoştinţă eu despre pămintul necunoscut zugrăvit în acest roman”, ai 
astie] s'a născut în sufetul fetiţei care, tot după prezicerea mătuşii Wen- 
nerwik, se îmbolnăvise greu, devenise infirmă şi nu putuse să umble 
multă vreme, iubirea aceia pasionată pentru povestirile frumoase şi do- 
tința arzătoare de a putea scrie odată şi ea asemenea poveşti, precum şi 
posibilitatea de a cunoaşte încă, fiind at de tinară, scopul in care tre- 
buea să-şi pue puterile vii şi interesul vieţii el viitoare. 

Toate prezicerile mătuşii Wennerwik se realizează. La 9 ani Selma 
face cea întăi călătorie mare a ei, se duce la Stockholm, vede cu bä- 
trina Ulla teatrul, „o lume ciudată, în fața căreia îi vine ca un fel de a- 
meţeală* şi în care recunoaşte lumea din scumpele ei romane şi din ls- 
toria universală pe care a cetit-o adeseori lingă masa de lucru a mamei 
sale,—şi aceasta-i dă dorinţa mare de a scrie piese de teatru. 

La cincisprezece ani a cetit toate cărţile de poezii ce se găseau in 
biblioteca tatălui său, Intr'o după amiază de primăvară, plimbindu-se 
printr'o luncă şi trecind mereu, pe-o cărăruşă, din lumina strălucitoare a 
cimpurilor în umbra fntunecată de sub copacii acoperiți cu frunze tinere, 
citeva versuri H vin In minte pe neașteptate. „Nu destăinuesc nimănui 
secretul meu ; dar sint toată ziua ca în delir; nu aud nimic din cele ce 
mi se spun şi dau răspunsuri ciudate la întrebările ce mi se pun”, Mä- 
inşa Wennerwik nu-i prezisese niciodată că va ajunge „ceva mare“, şi ce 
poate fi mai mare decit un poet 3. 

intiimplarea făcu să intilnească la o nuntă pe Eva Fryxel, fiica is- 
toricului cu acelaşi nume şi literată ea Insăşi, şi aceasta o sfătui că, dacă 
vroia să ajungă in adevăr ceva, trebuia să plece de-acasă, să se ames- 
tece în viaţă şi mai ales să lucreze serios. Cu toate împoltrivirile tată- 
lui său se duce atunci la Stockholm din nou şi intră în şcoala normală; 
avea douăzeci de ani. „Drumul e deschis innaintea mea ; pot să-mi ciştig 
pinea şi mă simt stăpină pe viaţa mea. Nu mai atimnă decit de mine 
să-mi ajung scopul spre care voi să merg“, 

Intr'unul din satele perdute în singurătățile albe ale Suediei se 
strecoară liniştită şi obscură viaţa simplă a institutoarei, care şi-a pus un 
scop de atins, un scop spre care merge liniştită, fără grabă, oprindu-se 
spre a culege ici şi colo bucuriile muncii sate, ale muncii sale care e o 
feerie ce şi-o joacă ea insăşi spre a-și incinta singurătatea. ŞI astfel se 
adună caete peste caete, legende, basme, visurile cele mai strălucite şi 
mai incintătoare, plăzmuirile fantazici celei; mai puţin disciplinate, dar 
celei mai lipsite de retorism, celei mal sincere și mai amestecate cu re- 
alitatea adevărată, Aceste comori zăceau ascunse în satul perdut în sin- 
gurătăţile albe ale Suediei, căci Selma credea că toate prezicerile mă- 
tuşii Wennerwik se realizaseriă, cînd intimplarea le scoase la iveală. Um 
jurnal publică un concurs literar, şi, sub indemnurile unei. prietene, Sel- 


CRONICA LITERAR | 13 


ma Lagerio! trimite un fragment din Saga lui Gösta Berling.  Impo- 
triva tuturor aşteptărilor, premiul este dat scriitoarei acestui fragment, nu- 
mele Selmei Lageriă! ajunge pentru întăia oară publicului cetitor din 
Suedia, o baroneasă bogată, ca una din zinele binefăcătoare din basmele 
scriitoarei, o in sub ocrotirea ei, H dă răgaz un an de zile să lucreze 
fără nici o grijă, şi odată cu apariţia volumului Saga ini Gösta Berling 
incepe şi renumele Selmei Lagerlöf, care, deşi mâtuşa Wennerwik nu-i 
prezisese, ajunge atit de mare şi de cunoscut, incit ia premiul No- 
bel, alături cu alte lumini ale lumii. lar la cetirea operei sale „viaţa de- 
vine înnaltă, bogată şi frumoasă, numai cu razele răşirinte din suilel ei“, 
ca la povestirile violonistului Lillie-crona din Oaspetele Crăriunului, 
din volumul Legături nevăzute, 

Opera Selmei Lager! este izvorită din acelaşi fantazie a popo- 
rului scandinav, din care a izvorit Peer Qynt al Iul Ibsen, din acea 
fantazie care face hrana sufletului acestui popor, originalitatea sa atit de 
pronunțată, ba chiar şi caracterul concepțiunilor sale morale. Cast re- 
gele Dovre, Femeia în verde şi toate duhurile şi Trollii, ce imişună Im- 
prejurul lui Peer Gynt, precum şi Peer Gyntel însuşi, ea s'a născut din 
pădurile, lacurile, pietrele şi florile ce formează materia însăşi a visuri- 
lor Seimet Lagerlöf, 

Cescută în „umbra verde a trestiilor, în Jocul umbrelor din pä- 
dure, în freamătul frunzelor şi farmecul viselor“, ea nu poate să des- 
partă această natură de ideile, sentimentele, intimplăriie povestirilor sale. 
Sufletul ei şi al eroilor säi e plăzmult din această natură. Din această 
cauză descrierile saie nu fac capitole aparte în opera sa, nu sint D. 
cute“ cu intenţie şi în vederea unui efect artistic, literar, deşi sint prin- 
tre cele mai frumoase din literatura modernă. 

Peisagiile din Dalecartia şi Vermiandt să resiring în operele sale, 
cn întăţişarea şi lumina lor proprie, formează cadrul celor mai multe din 
povestirile scriitoarei, dau chiar culoarea specială, originalitatea deosebită 
fantaziei Selmei Lagerlöf, căci ele sînt văzute cu ochii şi simțite cu 
inima celor ce au trăit în legături suttetești de fiece clipă cu ea. Sne, 
tul ei îmbrățigează natura cu aceiaşi simpatie largă, plină de spontanei- 
tate şi comprehenziune, cu care se răstringe şi asupra vieții omeneşti, 
E în tot ce scrie ca o izbucnire neîncetată a dragostei de viață şi a re- 
cunoşiinții cătră această viaţă ce poate să dea atita poezie ca hrană co- 
morilor de imaginaţie din care trăeşte sărmana omenire, lar visurile ei 
cele mai uşoare, fantaziile ei cele mai strălucitoare păstrează întotdea- 
una legătura cu realitatea, detaliurile adevărate, „legături nevăzute” intre 
vis şi viaţă. Iubirea aceasta de viaţă o face să De atit de plină de in- 
găduinţă pentru firile slabe, fără putere de rezistență la ispită, atit de 
plină de milă pentru durerile şi slăbiciunile omeneşti, şi o înclină să 
aibă chiar oarecare admiraţie pentru rău, cînd acesta există în firi mā- 
Zeie şi puternice, ca acei maniaci întunecaţi şi aspri din Saga lui Qösta 
Berling. Din această simpatie luminată şi dragoste de viaţă, a creat 


374 VIAȚA ROMINEASCA 


D 


pe Hatto, bătrinul ermit, care, revoltat de răutatea omenească, a ridicat 
brațul cătră cer, rugind pe D-zeu să nimicească pe oameni şi s'a legat 
să stea cu brațul întins, pină cînd i se va împlini rugămintea. Dar o 
păsărică şi-a făcut cuibul în mina întinsă spre blestem şi inima bătrinu- 
lui, în faja minunilor vieţii adăpostite în palma sa, se înmoac, ura sa se 
schimbă în milă şi singuratecul pesimist înțelese atunci dece D-zeu nu 
se îndură să nimicească creaturile, în care se reilizase măreața lege a 
vieţii, ori de cite crime şi răutăţi s'ar îi făcul vinovate, 

Ibsen se ridică cu tărie împotriva ipocriziei omului social, a ọmu- 
lui care abdică dela personalitatea şi independenţa sa şi se supune le- 
gilor şi prejudecăţilor comune de frica suferinţii. Dar în fafa eroului 
ce întrupează fantazia poporului său, se abate dela aspra şi neinduple- 
cata maximă a vieţii sale ` „Fii pentru tine însuşi“ şi se arată plin de ingă- 
duință şi chiar cu oarecare tandreţă pentru acel Peer Gynt, amoral, şnapun, 
mincinos şi egoist, pe care-l răscumpără iubirea și credința idealei Sol- 
welg. El e stăpinit de nevoia adevărului absolut, dar, pentruca acest 
adevăr absolut să se poată reaiiza, „omul trebue să fie singur, pentruca 
să fie tare“. Îndată insă ce se amestecă printre mulţime şi ia parte la 
viaţa sufletească a poporului său, el pare a jnjelege strigătul călătorului 
cu față mincată de lepră, care cere cu un accent atit de tragic: „O 
mască, încă o mască !* Selma Lager!ōf, deşi trăeşte foarte mult sin- 
gură, este o fire ce trăeşte sufleteşte cu mulțimea, ea înțelege șovăelele, 
compromisiunile şi sofismele, cu care omenirea Încearcă să-şi ascundă 
adevărul prea crud şi prea descurajant pentru sufletele noastre atit de 
incercate în drumul greu al vieții, în sufletul său strigătul călătorului „o 
mască, încă o mască” găseşte intotdeauna răsunet, Eroul ei e omul 
ce iubeşte viața, care nu e numai un om ce ştie să poarte răspunderea, 
să-şi facă datoria cu curaj, ci ştie şi să dea vieţii acea frumuseţă, no- 
bieţă, înnălţime şi bogăţie, despre care ni se vorbeşte în Oaspetele Cră- 
ciunului, prin puterea imaginaţiei şi a iubirii. Aceasta este puterea „0a- 
menilor mari” asupra generațiilor următoare, ei sint „mari“ tocmai pen- 
trucă simbolizează tot ce e mai nobil şi mai ales în suflelul nostru, sînt 
mari pentrucă sint expresiunea aspirațiilor noastre celor mal înnalte şi 
deci îndemnul nostru spre progres, chiar dacă n'ar fi dech nişte fanto- 
me, care mau existat niciodată decit în imaginaţia omenirii. 

Această concepție a Selmei Lagerlöf este concretizată în povesti- 
rea Unchiul Ruben, în care e vorba de un copil de trei ani, care & mu- 
rit din cauza unei răceli şi pe care mamă-sa în iubirea şi durerea ei l-a 
idealizat atit de mult, och a rămas in amintirea multor generaţii de 
copii ca simbolul cinstei şi al desăvirşirii. Adeseori copiii din genera- 
tile următoare se ridicau Impotriva acestei fantome, care se impotrivea 
multor jocuri şi plăceri din viaţa copilărească. Dar cind, la rindul lor, 
aveau copii, imagina unchiului Ruben era din nou evocată ca simbol şi 
țintă a desăvirşirii morale, căci toţi în sufletul lor erau convinşi de pu- 
terea şi necesitatea existenţii acestul erou L.. 


CRONICA LITERARA 5 


Celebră şi populară, Selma Lagerlöf trăeşte întrun orăşel de pro- 
vincie, departe de sărbătorirea care o aşteaptă şi o cheamă pretutindeni. 
Ea scrie pentru ea însăşi, în traiul ei singuratic şi Inspirată din viaţa el inte- 
rioară, şi scrie pentru oameni care trăesc ca ea şi care au nevoe de viziuni 
de teerie, basme lungi și miraculoase, pentru a-şi popula monotonia ne- 
sfirşitelor luni de iarnă, cu zilele neguroase, şi nopțile de insomnie din 
timpul verii. Romanele ei sint departe de a îi alcătuite după un plan 
riguros, în care să fie observate proporțiile şi ale cărei părţi diferite să al- 
cătuiască un tot armonic. Povestirea se desiăşură pe îndelete, oprin- 
du-se mai mult în acele clipe, în care gustul sau capriţiul scriitoarei se 
complace. Dar personagiile sint atit de vii, interesul dramatic atit de 
puternic, incit naraţiunea stăpineşte sufletul cetitorului din primele pa- 
gini şi farmecul e atit de mare, încit, cu toate repetițiile şi lungimile, a- 
tenția nu se oboseşte nicăiri. 

Trăită şi crescută în spiritul celor mici şi simpli, a păstrat dela dîn- 
şii darul acela de a crede şi dragostea vie pentru legendă şi basm, pe 
care le povesteşte, caşi simplii dela care le-a cules, în graiul şi cu intor- 
săturile lor. Talentul ei artistic, zice Andre Beilessori, nu este decit ia- 
lentul țărănesc ridicat la puterea geniului, 

Eroii povestirilor sale sint cei mal mulţi dinte cei săraci şi umi- 
DN : țărani, pescari, marinari, al căror suflet îl cunoaşte şi pe care știe 
să-l desvălească, să-l atingă şi să-l redee ca una ce a trăit din viața şi 
în viaţa lor. Ea înțelege importanța şi valoarea vechilor obiceluri, a 
tradițiilor în viața ţăranilor, care e ca un fel de legătură între faptele în- 
semnate din viaţa individului şi generaţiile precedente, şi le descrie pen- 
tru pitorescul şi frumuseţa lor, cit şi pentru a pune în evidenţă strinsa 
legătură dintre sufletul ţăranului suedez cu morţii săi, legătură ce impre- 
sionează mai ales în romanul Frusalem în Dalecariia. 

Cu toate că prezicerea mătuşii Wennerwik s'a realizat: „Adesea 
vei călători, din greu vei munci, cărți vei scri, niciodată sănătoasă nu 
vei fi, şi astfel viaţa ta se va petrece“,— Selma Lagerlöf socoate „că 
acela, care şi-a implinit visele din copilărie în virsta matură, a cunoscut 
fericirea adevarată şi s'a născut sub o stea norocoasă!*; iar Academia 
suedeză a dat la 10 Decembrie premiul Nobel „unui suflet simplu” şi 
unui talent de o delicateță şi de-o originalitate fermecătoare. 


Izabela Sadoveanu 


eer 


Cronica externă 


— 


— Politica d-lui Briand — 


Alegerile s-au terminat în Franţa şi noua cameră şi-a început lu- 
crările. Aşa fiind, era firesc ca guvernul să-i supue programul său. 
Cum parlamentul cel nou nu se deosebește însă aproape deloc, în ce 
priveşte repartițiunea partidelor, de foasta cameră, şi cum guvernul de 
azi e acelaşi care era şi înnainte de alegeri, nu poate îi vorba de înau- 
gurarea vreunei alte politici. 

Declaraţiunea ministerială şi lungile dezbateri la care discutarea 
ei a dat naştere au avut de scop mai mult să lămurească această po- 
litică decit să afirme acum, Ja pragul unei noi legislaturi, o nouă poli- 
tică republicană. Intrebarea care se pune deci acum, dupăce toate 18. 
muririle au fost date şi toate nedumiririle au fost risipite, este de a şti: 
In ce constă politica d-lui Briand, ce reprezintă el în evoluțiunea demo- 
crajiei franceze ? 

Răspunsul acestei intrebări nu ni-l poate da programul său. Acest 
document este, la dreptul vorbind, numai o edițiune adăogată și corec- 
tată a programului pe care d. Clemenceau La redactat acum trei ani, 
cind a venit la guvern. Bine înțeles, sint oarecare deosebiri între pro- 
gramul d-lui Briand şi programul d-lui Clemenceau. Aşa, de pildă, gă- 
sim la d. Briand părţi care nici nu existau la d. Clemenceau şi care 
sint demne de toată luarea noastră aminte. D. Briand ne vorbeşte de 
acţiunile de muncă, o idee originală și desigur menită să săvirgească a- 
dinci schimbări în raporturile dintre capital şi muncă. Tot d-sa arată 
participării la beneficii şi contractului colectiv de muncă o solicitudine 
mai vie decit predecesorul său. Afară de aceasta, găsim în programul 
d-lui Briand o parte întreagă de care d, Clemenceau nici nu s'a ocu- 
pat: « partea privitoare la dezvoltarea ce se cuvine a se da comerţului 
şi industriel şi la grija pe care guvernul trebue să o poarte in genere 
bunului mers al afacerilor. De ani de zile guvemele republicane nu se 
mai interesau de soarta capitalului, sau se fereau să afirme în public 
interesul ce LI purtau. D. Briand a vorbit însă deschis şi pe larg de 


CRONICA EXTERNA 377 


acest subiect, a arătat că faţă de dezvoltarea economică a celorlalte mari 
puteri, guvernul francez nu poate să rămie nepăsător, că el are datoria 
să sprijine capitalul, să-i dea toate inlesnirile de care are nevoe şi mal 
presus de toate că el trebue să întărească încrederea capitaliştilor, azi 
atit de mult sdruncinată prin toate revendicările lumii muncitoare, Nu» 
mai în acest chip se va da Franței putinţa să He piept concurenţii străine 
şi să nu iasă cu desăvirşire sdrobită din marea luptă economică ce s-a 
întins peste tot globul pămintesc. Deasemenea, în programul d-lui Briand 
statutul funcţionarilor formează obiectul une! deosebite atențiuni. Eve- 
nimentele din ultimul timp, nevoia tol mai grabnică şi mai imperioasă de 
a determina sfera exactă a drepturilor și a obligațiunilor funcţionarilor, 
pentruca nu cumva aparatul statului să devie simburele anarhiei sociale 
şi ca sindicatul funcţionarilor să se substitue puterilor organizate din stat 
şi întregului mecanism al reprezentațiunii naţionale,—rezolvarea tuturor 
acestor probleme, care pe vremea d-lui Clemenceau nu se puneau, sau 
abia apăruseră pe orizontul politic, nu mal sufere azi nici o intirziere, şi 
prin urmare trebuiau să constitue una din grijile de căpetenie ale d-lui 
„Briand, în alcătuirea declarațiunii sale ministeriale, 

Dar innafară de aceste deosebiri, programul d-lui Briand nu 
diferă de al d-lui Clemenceau. Amindouă cuprind aceleaşi puncte prin- 
cipale ; şi întrunul şi într'altul găsim inscrise în frunte: reforma fiscală, 
reforma administrativă, reforma judecătorească, reformele sociale şi ches- 
tiunea şcoalei lalce. In ce priveşte reforma fiscală, d. Briand e tot atit 
de puţin în măsură să ştie care va fi formula definitivă a proectului de 
impozit pe venit, pech de încurcat era şi d, Clemenceau cind i se ce- 
rea să răspundă lămurit la această chestiune. In ce priveşte reforma ad- 
ministrativă, d. Briand a precizat puţin formula cam prea generală a d-lui 
Clemenceau, 

D. Clemenceau cerea descentralizarea administrativă ; d, Briand 
spune în ce fel crede că o poate realiza, EI vrea să înființeze nişte 
cercuri regionare mai restrinse decit departamentele de azi şi, federind 
aceste cercuri pentru atingerea unor scopuri comune, să dea organiza- 
lunilor departamentale acea autonomie de toți cerută şi de atita vreme 
„aşteplată. In chestia reformei judecătoreşti, ce poate cere d. Briand 
dacă nu ceia ce cerea şi predecesorul său, şi anume: să sustragă tot mai 
mult magistratura de sub influenţele care pot fi dăunătoare bunei ei func- 
ționări. Investrarea Republicei cu o justiție cit mai expeditivă şi cit mai 
dreaptă în hotăririle el, acesta este demult idealul partidelor democra- 
tice, pe care doi apostoli înflăcăraţi ai adevărului şi ai dreptăţii, cum sint 
d-nii Clemenceau şi Briand, trebulau să-l afirme cu o egală putere in 
„programele lor ministeriale. In ce priveşte reformele sociale, găsim a- 
acelaşi lipsă de preciziune, aceleaşi formule vagi şi la unul şi la altul; 
iar în ce priveşte faimoasa chestiune a invățămintului laic, îl vedem pe 
amindoi apărind cu acelaşi energie dreptul Republicei de a se apăra im- 
potriva bisericii şi a reacţiunii, care, învinse pe alte domenii, se încearcă 


878 VIAȚA ROMINEASCA 


să se răzbune împotriva democrației Invingätoare, crescind într'un spirit 
teacjtonar generațiunile tinere. 

Dealtminteri, era şi firesc ca programul d-iui Briand să sè ase- 
mene în trăsăturile lui generale atit de mult cu al d-lui Clemenceau. 

In societățile puţin înnaintate şi sub guvernămintele despotie, în 
care toată viaţa publică gravitează în jurul citorva personalități, influența 
individuală a conducătorilor este covirşitoare. EI caulă în inteligența şi 
în convingerile lor personale legile cu care inzestrează apoi mulțimea. 

Programul poartă întotdeauna pecetea puternică a individuatității 
care l-a conceput şi, fiindcă există fatal deosebiri radicale de vederi de- 
la o personalitate la cealaltă, programele lor se deosebesc şi ele cu to- 
tul dela om la om, Nu tot astfel stau lucrurile într-un regim democra- 
tic, Acolo stera influenţii personale a conducătorilor este din ce în ce 
mai restrinsă. Programcle sint isvorite din nevoile adinci ale unor popu- 
lajiuni conştiente de ce vor. Conducătorul este mai puţin autorul le- 
gilor dech cel ce traduce în scris voinţa obştească. Oricit ar vrea deci 
acest conducător să fie original, el este legat de marile curente de ne- 
voi populare, care D dictează măsurile legislative ce trebue să ia, şi, cum 
aceste curente nu pornesc din imaginațiunea schimbătoare a oamenilor, 
ci din nevoi sociale permanente, programele nu se pot schimba dela 
un minister la altul decit intr'o foarte slabă şi foarte superficială mā- 
sură. Tocmai fiindcă sub regimurile despotice legea e rezultatul voinţii 
sau chiar al capriciulul ocirmuitorului, pe cind sub un regim democratic 
legea este neapărat rezultatul nevoilor reale, deaceia se şi întimplă ca 
regimurile despotice să facă mereu la legi care nu se pot aplica sau care, 
în loc să se adreseze adevăratelor nevol ale unei societăţi, se adresează 
mai adeseaori la nişte nevoi închipuite şi lasă cu totul la o parte relele 
pe care ar trebui să le tămăduiască, Cu cit o societate are însă un re- 
gim democratic mai perfect, cu atit şi legea, isvorind mai deadreptul din 
nevoile ci, se adaptează mai bine cerinţelor care au dictat-o. Cea mai 
bună dovadă a acestui adevăr ne-o dă reforma electorală din Franţa. Se 
ştie că d. Briand, deşi recunoștea nevoia de a vindeca unele din ne- 
ajunsurile actualului regim parlamentar prin introducerea unei reforme e- 
lectorale, totuşi el nu se arăta atit de grăbit ca alţii de a supune aceas- 
tă reformă votului camerei, El se temea—şi-o mărturisea fără incon- 
jur—că o reformă electorală să nu răpească puterea majorităţii republi- 
cane şi că partidele reacționare singure se profite în cele din urmă de 
toată schimbarea care se va introduce. Cu prilejul alegerilor Franţa s-a 
rostit Insă pentru reforma electorală cu atita hotărire, încît d. Briand n-a 
avut altceva de făcut decit să se plece în faţa voinţii ei şi, lăsind la o 
parte toate temerile lui, el a şi făgăduit parlamentului că în cel mai 
scurt timp posibil H va prezinta proectul de reformă electorală, recla- 
mat de întreaga opinie publică. Acest proect nu este opera d-lui Briand 
decit în parte. Scrutinul de listă şi reprezentațiunea proporţională a 
minorităţii, adică cele două idei fundamentale ale proectului, sint cerute 


CRONICA EXTERNA 379 


— 


de tot partidul republican şi formulate de toți oamenii politici. Singura 
părticică de originalitate stă în sistemul de reprezentaţiune proporțională, 
ales de câtră d, Briand, Intr'adevăr, există mal multe feluri de a rea- 
liza reprezentaţiunea minorităţilor. Există, intăi, sistemul Le Hondt, adop- 
tat în Belgia ; este, pe urmă, sistemul aşa numit al coeficientului, pentru 
care s-a rostit în Franja comitetul reprezentaţiunii proporţionale, şi in 
deosebi d. Charles Benoist, cel mal aprig apărător al reformei electo- 
rale, Dar şi sistemul coeficientului poate da loc la două feluri de aplica- 
Dun), după modul cum se calculează. După un sistem,—-ar fi prea lung 
să explicăm aici amănuntele acestui mecsnism,—minorităţile sint mai fa- 
votizate ; după altul, dimpotrivă, majorităţile sint mai ocrotite decit mi- 
noritățile, D. Briand a ales acest din urmă sistem, fiindcă el răspunde 
mai bine grijei de care el a fost insuileții încă dela început în această 
materie, adică de grija de a nu sfărima puterea majorităţii republicane, 
care a putut să facă greșeli, să aibă slăbiciunile ei, dar care în patru- 
zeci de ani 2 avut netăgăduitul meritul de a introna regimul republican, 
de a reorganiza societatea franceză pe o temelie democratică şi de a 
reda Franței propăşirea internă şi prestigiul în afară, de care ea se bu- 
cură şi înnainte de dezastrele dela 1870. 

Atit este, In proectul de reformă electorală pe care camera îl va 
lua În discuţie peste citeva zile, partea ce revine Infoen! personale şi 
meritului d-lui Briand. 

Deaceia documentul scris, care se numeşte programul ministerial, 
are o însemnătate cu totul secundară. El poate să fie mai complect de- 
cit ai d-lui Clemenceau, al d-lui Clemenceau poale să fie mai bine 
scris decit al d-lui Briand, unul poate să albă mal mulți sorţi decit cel- 
lalt de a fi votat, dar cie rămin amindouă opera întregului partid repu- 
blican, expresiunea aspizaţiunilor comune ale democraţiei franceze. Ca 
să găsim răspunsul intrebării puse la început, ca să ştim ce vrea d. 
Briand să realizeze şi ce reprezintă el în evoluţia Franţei moderne, tre- 
bue să cercelăm spiritul care-l însullețeşte şi care a preşezut la întoc- 
mirea programului sën, Ce a vrut d. Briand? Ce se zăreşte în do- 
sul declaraţiunii sale ? 

Scopul lui este să unească toate forțele republicane, toate elemen- 
tele democratice, într-o singură şi compactă majoritate şi să îndepli- 
nească cu concursul ei sincer, necondiționat (tout ou rien, după pro- 
pria lui expresie), o operă de paciticare a spiritelor şi de largă armonie 
socială. Reformele trec pentru el pe al doilea plan. Marea sforțare de 
democratizare, care s'a făcut dela Waldeck-Rousseau încoace, nu s-a putut 
săvirşi fără adinci sguduituri şi fără numeroase sfişieri. Rezultatul aces- 
tei politici e că s-au îndeplinit schimbări insemnate, că s-au realizat splen- 
dide relorme,—dar toate prefacerile acestea, oricit de admirabile ar fi, se 
mişcă Într-un fel de haos, care crează Franţei o nelinişte dăunătoare din 
toate punctele de vedere. Continuind pe calea reformelor, haosul s-ar 
mări şi, în loc dea se intări opera constructivă a Republicel, s-ar spori nu- 


-30 VIAŢA ROMINEASCA 


mai germenii de nemulțumire, pricinele de silşieri sociale, care la un mo- 
ment dat pot să pue în pericol destinele înseşi ale democraţiei franceze. 
Pe lingă aceasta, nu trebue să uităm că este în firea lucrurilor ca 
după o epocă de sforțare intensă să urmeze o epocă de linişte, după 
o eră de prefaceri să vie o eră de așezare. Această nevoe o resimt de 
o potrivă şi omenii şi aşezămintele. Oamenii simt trebuința să se recu- 
leagă puţin, să vază cum stau şi unde sint, căci viltorile luptei au fost 
-atit de puternice, încit el singuri nu-şi mai dau bine seamă de pozițiu- 
nile pe care au fost asviriiţi, nici de mijloacele de luptă de care mal 
dispun. Aşezămintele au şi ele nevoe de linişte ca să poată desăvirşi 
noua lor intocmire. In definitiv, ce sint reformele sociale dacă nu o nouă 
-orgenizare a diferitelor raporturi dintre elementele unei societăți, un nou 
teren de conciliațiune între diferitele interese opuse ce se ivesc în ori- 
ce înjghebare omenească ? Ori, e evident că organizaţiunile nu se pot 
decreta, că ele cer vreme multă ca să între în moravuri, ca deosebitele 
otițe din care se compun să se imbine unele cu altele, ca să se fn- 
viriească toate fără ciocnire, sub impulsul uneia şi aceleași forte motrice. 
lată dece d. Briand ne dă dovadă că este un spirit foarte realist 
atunci cind proclamă că prima necesitate a societății franceze de astăzi 
este pacificarea spiritelor şi nevoia de a desăvirşi organizaţiunile începute 
innainte de a intreprinde altele noi. Dar mai este încă ceva. Toată a. 
ceastă operă de democratizare nu s-a putut îndeplini fără să lase în 
urma ei multe resimțiminte şi multe uri. Invingătorii, imbărbătați prin is- 
binzile lor, sînt îndemnați, ca toți învingătorii, să abuzeze de isbindă, 
să nu cruțe pe învinşi, să-l urmărească pănă în ultimele lor vizulni. inə 
vinşii, la rindul lor, neputindu-se mingtia de intringerile ce au suferit, 
se agaţă, cu desperarea caracteristică a tuturor oamenilor ce pier, de tot 
ce le esă în cale, Îşi varsă, fără grijă de consecințele ce pot decurge dintr-o 
asemenea alitudine, toată desnădejdea şi toată amărăciunea. Şi văzin= 
du-se în neputinţă de a mai crea ceva, nu mai aspiră decit să distrugă 
tot ceia ce invingătorii lor se trudesc să intemeeze şi să innalțe, Cum 
vreţi ca într-o esemenea atmosferā, de irămintări şi de nesiguranță pentru 
ziua de mine, democraţia să se organizeze temeinic, să muncească cu 
spor şi să propăşească pe calea civilizațiunii? Deaceia d. Briand are 
Tote dreptate cind vine să predice, cu tot jocul iermecătoarei sale elo- 
cințe, armonia între toți cel ce pănă eri erau despărțiți în două tabere 
vrăjmaşe şi se războiau între dinşii cu o sălbatică înverșunare. In inte- 
tesul însuşi al progresului democratic, el conjură pe învingători să nu 
mai fugărească pe Invinşii lor care bat în retragere, iar pe Învinşi îi po- 
văţueşte să uite şi să erte. Tuturora le arată că mai presus de concep- 
țiunile de partid este Franţa, că, dacă cineva a avut fericirea să zsiste 
la triumful idealului său politic, el! trebue cu atit mai virtos să-şi aducă 
aminte că nu ocirmuesc Republica numai în folosul partidului şi a con- 
cepjiunilor sale, ci in folosul tuturor Francezilor, adică chiar al acelor ce 
-àu alte convingeri şi alte năzuinţi. 


CRONICA EXTERNA Ji 


Armonia socială este dealminteri o necesitate absolută în stadiul 
de evoluţiune in care Franţa a ajuns astăzi. Reformele sociale se apro-- 
pie de maximul ce se poale realiza innăuntrul cadrului unei societăți 
capitaliste, Programul radical este din această pricină aproape pe deplin 
înfăptuit. Partidele democratice au sosit în mersul lor innainte aproape 
de hotarul socialismului. Ajunşi aici, democraţii se găsesc în fața urmă- 
toarei alternative: sau refuză categorie să meargă innainte, se impotri- 
vesc destiințării proprietăţii individuale, care formează linia puternică 
de demarcaţiune între radicalism şi socialism,—sau se hotărăsc să treacă- 
această linie de demarcaţiune, şi atunci mai curind szu mai tisziu revo- 
luţiunea socială va fi un fapt îndeplinit, isbinda concepţiunii socialiste 
cu naţionalizarea solului şi a mijloacelor de producțiune va deveni o 
realitate vie. 

Nu-i vorbă, sint unii reprezentanți al radicailsmului care se in- 
treabă dacă nu trebue să sară șanțul. Ei se tem că, neputind da decit 
soluțiuni superticiale marilor conflicte sociale, mulţimea să nu-i părăsească. 
şi să se îndrepteze cătră socialişti, care făgăduesc leacuri radicale, tă- 
măduirea din temelie a tutulor bolilor de care sufere societalea modernă. 
şi de care se vaită proletariatul obijdult. In această privință, desbaterile 
care au avut loc în cameră cu prilejul programului d-lui Briaud au fost 
cit se poate de semnilicative. Ele au oglindit admirabil starea sufle- 
tească a radicalismului francez de azi. Am văzut la tribună oratori îm-- 
potrivindu-se oricărei alunecări pe povirnişul socialismului, am auzit pe alţii 
mărturisind pe față nevoia de a adopta idealul socialist. Toţi ne tn- 
fățoşau spectacolul aceletaşi ciudate nedumeriri, toți păreau îngrijiţi să: 
determine locul precis al concepțiunii lor, care, în mijlocul hărţuelilor de 
tot telul ale vieţii publice franceze, părea ca una din acele mingi pe care 
in învălmăşala lor jucători şi-o asviri dela unul la altul, fără s-o mai» 
poată prinde şi fără să mai ştie unde a ajuns. 

Dar alături de toţi aceşti care se pipăe, sint alţi care nu vor cu 
nici-un chip să sară șanțul, care vor să rămie apărători neclintiţi ai pro- 
prietăţii individuale şi concep evoluțiunea şi progresele democraţiei nu- - 
mal îinnăunirul cadrului societăţii capitaliste. De partea aceasta e con- 
stins deocamdată să fie orişice guvern francez, şi atunci e lesne de 
ințeles că problemul se simplifică şi se pune sub o formă cit se poate- 
de lămurită, Dacă capitalul nu trebue distrus, atunci se cuvine să ae 
găsească o formulă pentru a impăca interesele lui cu acelea ale muncii. 
O politică de luptă inverşunată impotriva capitalului nu se poate con- - 
cepe decit atit timp cit eşti hotărit să-l distrugi. De îndată ce recunoști 
necesitatea unei conviețuiri a capitalului cu munca şi de îndată ce scopul 
tău este numai så Ingrădeşti atolputermicia capitalului, care mergea pină 
la nesocolirea tuturor drepturilor muncii, şi să asiguri muncii, printr-o 
largă ocrotire, o situațlune egală cu acea a capitalului, o politică de 
armonie socială devine o evidentă necesitate. D. Briand, reprezentind > 


382 VIAȚA ROMINEASCA 


un guvern şi o majoritate care vrea să mie în limitele unei societăți 
capitaliste, nu poate deci să continue numai cu o politică de neincetate 
reforme sociale, el este silit să proclame un armistițiu în lupta dintre 
capital şi muncă, care domină toată viața economică şi politică a tuturor 
societăţilor moderne. Cu această politică el doreşte să înzestreze Re- 
publica. Dacă nu putem—zice el—să mal mergem înnainte, fiindcă, 
mergind înnainte, intrăm fără să vrem în domeniul socialismului, în care 
e bine ințeles că nu vrem să pâşim, dece să ducem luptă nemiloasă 
impotriva capitalului şi a forțelor conservatoare; mal bine să găsim 
un „modus vivendi“ între interesele lor şi interesele noastre. Aitmninteri, 
democraţia nesocialistă prinsă între duşmânia socialistă, care o loveşte 
pe dinnainte, şi între vrăşmâșşia neinduplecată a reacţiunii, care o atacă pe 
dela spate, va suferi prin a fi cu desăvirşire nimicită. 
Are oare această concepție politică a d-lui Briand sorţi de ishindă ? 
Nu putem şti care D va fi soarta finală, dar deocamdată credem că este 
pentru Franţa singura formula politică posibilă şi logică. Ea răspunde 
unel nevoi actuale şi vădite, Este această nevoe-—nevoia unel epoci de 
scurtă tranzițiune, sau a unei stări de lucruri definitive? La aceasta 
viitorul singur poate să răspundă. In orice caz, ca să ne reintoarcem la 
influența pe care individualităţile pot s-o exercite asupra mersului unei 
democraţii, sint mai multe lucruri în situația personală a d-lui Briand 
care merită să fie notate, 
lată pe unul din apostolii cel mai aprigi ai socialismului revolu- 
Donat, osindit parcă printr-o curioasă ironie a soartei să găsească tocmai 
el formula de împăciulre dintre capita! şi muncă, care, dacă nu va reuşi 
să împedece isbinda finală a socialismului, va întirzia în orice caz reall- 
zarea lul. Să fie oare schimbarea aceasta a mentalități d-iui Briand un 
fel de semn prevestitor al transtormărilar ce se vor opera în doctrina 
şi în simțimintele socialismului întreg, care va sfirşi prin a descrie şi 
el o asemenea orbită; sau, din potrivă explicațiunea acestei metamorfoze 
trebue căutată în însuşirile firești ale d-Ini Briand? Actualul preşedinte 
al consiliului de miniştri francez a fost intotdeauna mai mult un tac- 
tician decit un făuritor de idei sau un purtător de idealuri, Sepa- 
raţiunea bisericilor de stat n-a fost concepția lui; nici măcar proectul 
care s-a votat nu a fost intocmit de el, Dar artel lul dea împăca ce- 
rinţile democrației cu susceplibilitățile credincioşilor se datoreşte netă- 
găduit indeplinirea acestui mare act. Deasemenea, tot aptitudinilor sale 
de tactician se datorește strălucitul succes pe care el a ştiut să şi-l 
croiască prin aplicarea acestei legi. Dacă d. Briand ar fi fost mai puțin 
maestru în felul de a dezarma criticile adversarilor şi de a potrivi ce- 
rinţile cultului cu litera legii, aplicarea separaţiunii ar fi dat naştere la 
serioase turburări, care ani de zile ar fi sfişiat societatea franceză. Pe 
cînd aşa din aplicarea acestei delicate legi n-a eşit decit un singur în- 
vins şi încă şi acela fiindcă s-a distrus singur: Vaticanul şi nesocotita 
sa intransigenţă. 


CROXICA EXTERNA 353 


Dece acelaşi Briand n-ar îl omul indicat ca să stabilească armo- 
nia dintre capital şi muncă ? Dece n-ar fi acesta rolul pe care soarta | 
l-a desemnrt în evolujiunea democrației franceze? Pentru indeplinirea 
acestui rol se cere o inteligență şi un talent care să ştie să se mlädie. 
Şi natura a înzestrat cu dărnicie pe d. Briand cu aceste însuşiri, Se mai 
cere o lipsă desăvirşită de sectarism şi un larg spirit de împăcinire față 
de rătăcirile şi de slăbiciunile adversarilor. Cine a arătat vreodată un 
spirit de ingăduință mai luminat so răbdare mai Ingerească decit d. 
Briand în chestia separațiunii d Se cere înstirşit un simţ înnăscut de echi- 
libru şi puterea de a convinge. Ori, aceste sint tocmai calitățile esenţiale 
ale personalității d-lui Briand. El ştie să dea fiecăruia ceia ce i se cu- 
vine şi dintr'un gest. cu care oricare altul ar nemulţumi pe mai mulţi, d. 
Briand reuşeşte intotdeauna să satisfacă cit mal multe interese opuse, 
In talereie balanţii sociale el nu aruncă niciodată prea mate greutăți in- 
tr-o singură parte, el are intotdeauna grija ca dezechilibrul să nu fie prea 
supărător. lar dovada puterii sale de convingere ne-o dau discursurile 
sale parlamentare, 

In ce constă succesele oratorice ale d-lui Briand? In splendoarea 
imaginelor sale? În această privință el este cu mult inferior unui Jaurès, 
In puritatea formei sale ? Cuvintările iui nu se pot asemăna nici cu 
ale lui Waldeck-Rousseau, nici cu ale d-lui Poincarre, In scinteerile ge- 
niale ale cugetărei sale? Nici nu poate îi comparaţie între discursurile 
lui şlale d-lui Clemenceau, Cugetarea la d, Briand este banală şi 
adevărurile ce le vintură n-au nimic deosebit. Atunci ce explică succesul 
lui, succesul lui necontestabil, succesul lui extraordinar, care i-a asigurat 
o carieră politică de o uimitoare repezeciune şi l-a innălţat poate mai pre- 
sus de toţi ceilalţi oratori al Franţei ? Numa! puterea sa de dialectică, ex- 
traordinara sa tacultate de a mănui argumentefe, de a pune" în lumina 
cea mai vie pe cele ce pot adeveri teza lui, de a înlătura pe cele ce-i 
pot sta în cale, de a stringe in mănunchiu cele ce pot ripi auditorul 
şi ridica sala intr-o obştească mişcare de entuziasm, Cei ce il combat, 
prinşi în viltoarea acestei captivante argumentaţiuni ca într-un cerc de 
fier, cu gren opresc minele lor dela gestul involuntar al aplauzului, A- 
cestei omeniri, care se frămință ca să găsească ceva mai multă dreptate 
şi ceva mai multă fericire, dece soartă l-ar fi hărăzit un om înzestrat 
cu un asemenea dar, dacă nu pentruca să-l intrebuințeze în întregime 
spre a dovedi semenilor săi că, prin puţină bunăvoință, prin puţina 
lărgime de vederi şi de suflet, multe dintre judecăţile care despart pe 
oameni pot să dispară şi multe din piedicele ce fac adesea conflictele 
de interese atit de ireductibile pot să fie inlăturate, Dece acest da! 
care a săvirşit atitea minuni n-ar fi el în stare să lămurească omenirii 
acest adevăr atit de simplu de înțeles: că în puţină armonie lumea 
poate să găsească încă multă vreme un tezaur bogat de propăşire şi un 


isvor curat de temeinică fericire, 
l. G. Duca 


Cronica veselă 


—— 


Romanța Automobilului 


Vijle ca vintul — * 

Şi dacă n'ai urechi normale, te face una cu pămintul ! 
EI vine drept din arsenalul Progresului uman 
Modem,— 

Să te trimită mm bezna rece a Absolutului etern £.. 


Păzea, 

Că trece "o sbor Copilul Civilizației extreme 
ŞI svirle 'n aer trei semnale,— 

Trei versuri mici 

Din trei Poeme 

Pe care trei poeți odată 

În trei oraşe le-au cintat, — 

Un leit-motiv 

Trei note scurte 

Cu timbrul Galbenului mat... 

Dar cine poate să priceapă simbolul celor trei semnale, 
Ce conturează "mp spaţiu 

Albe 

Şi verzi intenţii criminale ? 


CRONICA VESELA 


m e E M 


Păzea, că e iresponsabil... 
Ei are flacări în artere, — 
Şi te loveşte fără veste cu patruzeci de cai putere! 
Pulneşte, 

Sbirnie, 

Se *ntoarce 

Şi lasă 'n urma lui 

Pe drum, 

Miros albastru de benzină 
Şi nori de pulbere 

Şi fum. 


S'a dus... 


"Adio |... 


Poate-acuma deja comite alte crime! 


D 


Pe cind în urma lui se scoală din prat infirmele victime,— 


Un şir de morţi 

Jett cu sila pe-altarul nobiluiui Sport,— 

ŞI indignaţi gesticulează 

Pe drum,— 

lar tu eşti primul mort 

Care-a metal 

Şi scuturindu-ţi de praf, în soare, macferlanul— 
Răcneşti în urma lui: 

—De geaba! Te face mat Aeroplanul 1... 


Gh. Topirceanu 


s 


=i 


Scrisori din Ardeal 


Viața culturală.— Noul epis al Caranseb — 
Sinoadele e erte feig wé ai 
culturii romineşti: Vasile Stroescu.— Congresul profesorilor 


Dezastrul suferit de Rominii din Ardeal teren iti 

cu prilejul ultimelor alegeri pentru Cameră, el e ageri 
un dezastru atit de mare, cum sar părea. Cu toată căderea a- 
ceasta, la care nu s'ar D așteptat nici cel mai optimist Ungur şi 
nici cel mai pesimist Romin, noi nu sintem în regres nici 
pe teren politic şi nici pe teren cultural. Din punct de vedere 
politic, sintem în progres prin numărul cu mult mai mare de vo- 
turi rominești date la alegerile acestea, față de cele din 1906. şi 
prin indignarea și revolta conştientă ce a produs căderea in toate 
inimile rominești, care nu s'au decepționat, ci s'au întărit. Aceste 
momente au şi o pronunțată lature culturală, intrucit ele vorbesc 
de o reală școală politică şi de deșteptarea în cercuri tot mai 
largi a conștiinței naționale, care face mai mult chiar decit anu- 
mite succese la alegeri, care,.neintovărăşite de acestea, n'ar D de- 
CH niște pseudosuccese. Conștiinţa națională, deşteptată odată, e 
ò` garanție că sinjem întrun mare şi mulțumitor progres. 


Dar nu numai aceste progrese sint de Inregi i 
i € gistrat la noi ! 
timpul din urmă, Mai sint şi altele, care sint şi cu mult for 
concrete. Intre ele cel dintii e alegerea și confirmarea părintelui 
ră iere E erau n d episcop al celei mai puțin de Dumne- 
S i itp : 
woking parhii a Caransebeşului, in Bânatul Timişan şi 
In adevăr, această alegere poate D privită cu lo 
3 ` t 3 t dreptul c 
un eveniment epocal in viața Rominilor din Transilvania er Un. 
garia, intrucit pentru răul cel mai mare s'a găsit doctorul cel 
mai ere care va ști a-l tâmădui, 
hiar dela intemeiarea ei, această eparhie n'a avut u 
L D D ? n re 
mare noroc, Cel dintii episcop, bunul și harnicul fost al aha 


SCRISORI DIN ARDEAL 337 


al Braşovului şi unul dintre cei mai neobosiţi fondatori ai liceu- 
lui de acolo, ajuns la o virstă destul de innaintată, intre niște 
împrejurări nouă, pe care nu le cunoştea şi pe care nu era In må- 
sură de a le putea stăpini, a Jost, ce € drept, un episcop plin de 
cea mai frumoasă rivnă pentru biserică şi neam, dar na fost 
in stare a inaugura o stare de lucruri infloritoare, Succesorul 
acestuia, Nicolae Popea, un om de carte şi un aderent iniocat 
al lui Şaguna ei al ideilor acestuia, cra şi el lipsit de orice ener- 
gie în scaunul său de episcop, pe care l-au compromis, fără vina 
directă a bătrinului episcop, mulți chiar dintre oamenii bisericii, 
“Tronul arhieresc dela Caransebeș mai avea în ultimii lb ani, o 
strălucire varecare, prin faptul, că in el şedea reprezentantul, lară 
energie ce e drept, al unor principii, În virtutea cărora se renâs- 
cuse biserica ortodoxă pe timpul lui Șaguna. incolo, eparhia Ca- 
ransebeşului ducea o viaţă destul de puţin creștinească. La cir- 
ma reală a ei se răstățau o samă de oameni comptomiși, mici de 
suflet, mari de patimi, care considerau biserica ca o platiormă 
care le inlesnea realizarea tuturor planurilor lor egoiste și mate- 
riale. Puţinii oameni buni, care se mai allau in adevăratul ser- 
viciu al bisericii, au lost făcuţi imposibili şi o adevărată orgie 
se sălăşluise In partea cea mai mare a vieţii neamului nostru 
din atit de mult cercata provincie rominească a Bănatului. 

Cind a închis ochii bâtrinul academician, care și-a păstrat 
până la adinca virstă de 83 de ani curăţenia inimii, au eșit la 
iveală o mulțime de pretenţii reprezentate prin o gramadă de 
pretenţioşi. „Burdismul*, aceasta buruiană care a cople- 
şit prin puterea corupției o insemnată parte a vieţii din Ba- 
nat, era în fruntea lor. Dar a căzul,—şi cind a crezut că sa re- 
născul, a căzut şi a doua varā- Alegerea în scaunul vlădicesc a 
părintelui Muste şi apoi a părintelui Badescu, şi necontirmarea 
acestora, făcea să se creadă că au reînviat vechile vremuri de 
paşalicuri în Bănat şi că stăpinitorul prin conrupție al Bânatului 
va ajunge deplin stăpinitor pe toate destinele acestuia. In acest 
moment extraordinar de penibil, hrănit şi de un exagerat senti- 
ment de patriotism local al Baânăţenilor, care stăruiau să-și aibă 
un „om de al lor? în fruntea diecezei —in acest moment geniul 
neamului rominesc a ținut să se coboare din sferele sale ima- 
teriale în mijldcul Rănăţenilor, pe care multele îrămintări, sterpe 
parcă, i-au zăpăcit cu totul, şi să-i pue la cale după o poruncă, 
care venea mai de sus decit a acelora care vorbeau numai jn 
interesul vanităţii lor. g 

Luminată de duhul sfint; majoritatea membrilor sinodului elec- 
toral a ales atunci episcop pe asesorul conzistorial din Sibiu, pe 
părintele Miron Cristea, despre care se poate zice căe In adevâr 
cel mai luminat cleric din intreg Ardealul, După aproape o ju- 
matate de an de o jignitoare trăgănare, in care timp organele 
statului au cercetat cu deamănuntul trecutul episcopului ales, cer- 
cind să găsească In acesta cit mai multe pagini „compromițătoa- 
ees din punct de vedere „patriotic“, impăratul a confirmat ale- 


B8 VIAŢA ROMINEASCA 


gerea, spre sincera şi obșteasca bucurie a tuturor Rominilor, chiar 
şi a Bănăţenilor divizați şi sfişiați. La Duminica Tomei noul e- 
piscop şi-a făcut intrarea in noua sa reşedinţă, după ce in tot 
drumul său dela Sibiu la Caransebeş a fost întimpinat de Ro- 
mini cu o cinste, de care nu obişnuesc a se face partași nici 
chiar capetele incoronate. 

Fără îndoială că noul episcop—un om de abia 42 de ani— 
a găsit la Caransebeş cea mai deplorabilă stare, mai ales supt 
raportul moral. În curind după așezarea sa acolo se va fi con- 
vins ce grosolană minciună e acolo creștinismul, atit în Caranse- 
bes, cit şi în întreaga dieceză. Va fi găsit multă dezordine in con- 
zistoriu, mulțămita politicei de hatiruri a cutăruia sau cutăruia, 
va fi găsit puţină lumină adevărată şi mică doză de idea- 
lism la preoţime, care socotește mai presus alacerile lumii ma- 
teriale, decit ale celei cirmuite de ideile creștine, va fi găsil puţin 
interes pentru cultura rominească și o foarte puțin numeroasă 
gardă de oameni cu ajutorul cărora să poată stirpi răul din ră- 
uăcină. 

Dar noul episcop nu e din tagma acelor oameni, pe care 
greutățile vieţii să-i descurajeze şi pe care complexitatea situaţiei 
să-l facă de o „prudență“ senilă şi infructoasă şi de o „diplo- 
matte" tot aşa de neputincioasă, P., S, S, știe un lucru, şi ace- 
la-i va d o neinvinsă pavază pentru intreaga carieră, după cum 
i-a fost şi pănă acum, şi anume: prin muncă inteligentă şi neşo- 
vâitoare Și prin cinste desăvirşită se dezarmează mai ușor duș- 
manii, care lucrează pe sub pămint, Şi se inving mai uşor toate 
greutăţile. A 

Muncind cu dragoste şi pe față, vor trebui să amuțească 
foarte curind glasu-ile, care au produs atita zâpăceală în minţile 
bunilor noștri frați bănăţeni. 

Părintele Cristea e un om cult, care are la activul său o 
foarte intinsă activitate pe terenul cultural şi bisericesc, 

Fiu de țărani din Toplița, P. S, S. a fost In anii copilăriei 
sale timp de doi ani ucenic de timplărie, apoi a trecut in liceu, 
unde prin puterile proprii a putut să-și pue bazele unei frumoa- 
se culturi, ciștigate mai tirziu la seminarul teologic din Sibiu şi 
ła facultatea de filozofie din Budapesta, unde și-a dat doctora- 
lul in litere, susținind în ungureşte o teză despre viața și operele 
lui Eminescu. Intrat în serviciul bisericii, mai intii ca secretar 
conzistorial și ca profesor de religie, apoi ca redactor la „Tele- 
graful romin* şi ca asesor conzistorial la Sibiu, devine un har- 
nic muncitor pe terenul cultural şi literar, publicind In afară de 
nenumărate articole prin foi şi reviste și mai multe cârți ca: o 
colecție de proverbe rominești, un studiu despre iconogra- 
fia creştină, o serie de predici, apoi chestiuni de ordin biseri- 
cesc (Sidoxia, Legea congruei), catedrala din Sibiu $. a, Orator 
bun şi simpatic, a cãutat să-şi facă datoria şi ca propovăduitor 
cu cuvintul viu al adevărului. Ca preşedinte al secției Sibiu a 
Asociației noastre culturale, a cutriezat multe sate, ducind Intrin- 


SCRISORI DIN ARDEAL 539 


sele solia unei caltari romineşti, de care trebue să se folosească 
şi țăranul, 

In noua situație, părintele Cristea are un teren de muncă 
foarte vast, Cine a ascultat sau a cetit Innâlțătoarele cuvintări, cu 
care şi-a inceput cariera, şi cine ştie că părintele Cristea nu e 
dintre acei oameni care făgăduesc mult pentruca să dea puţin, 
privește cu o încredere deplină la deslășurarea lucrurilor din Ba- 
nat. Dela Şaguna incoace, nici un ierarh romin na mai făcut, 
cu prilejul hirotonirii sale, declarații ën de categorice şi de fru- 
moase ca P. S. S. In toţi Rominii din Ardeal trăește speranța 
că P. S. S, va fi până la sfirşitul vieţii sale un serios continu- 
ator al operei celui mai mare mitropolit pe care l-am avut 
vr'odată, 

„Făgăduesc—a zis P. S. S. cu ocazia sfințirii sale ca e- 
piseop—că, precum până acum, așa şi de aici innainte, credința 
şi legea strămoșească, limba şi cultura rominească, dragostea şi 
innaintarea patriei străbune vor D stelele conducătoare ale activi- 
Län mele... Mă voi identifica deci in toate împrejurările, atit in 
bine cil şi in rău, cu adevăratele interese ale patriei noastre, ale 
bisericii mele, ale turmei mele, şi ale poporului nostru, urmind 
pilda lui Moisi, carele, după zisa Scripturii, „prin credință fà- 
cindu-se mare, sa lepădat a se numi fiul ficei lui Faraon, vd- 
ind mai bine a suferi cu poporul lui Dumnezeu, decit a 
plăcerile păcatului cele trecăloare“ (Pavel, cătră Evrei XI, 24— 
25). Ar fi şi un mare păcat strigător la cer şi totodată cea mai 
mare primejdie pentru biserica noastră națională romină, dacă 
noi, conducătorii fireşti ai poporului nostru, noi preoții, mici şi 
mari, noi arhierii, noi păstorii ne-am despărți vr'odată de popor, 
de turma încredințată nouă de oameni şi de Dumnezeu, de acel 
popor, care la toate ocaziile ne înconjoară cu atita dragoste, cum 
un episcop nu mai găseşte la nici un ali popor din lume, de 
acei popor din grația căruia şi noi am devenit ceia ce sintem... 
Noi cărturarii, eșiţi din sinul poporului, trebue să fim ca ploaia 
mult aşteptată, care in forma aburilor de apă se evaporează din pă- 
mint şi se ridică sus de tot, în sferele cele mai înnalte ale väz- 
duburilor, dar nu se pierde acolo, ci—sub înriurirea curentelor 
naturii iarăşi cade la pămint in formā de ploi mânoase, udin- 
du-]. astimpărindu-i setea şi făcindu-l să  rodească imbielșugat“, 

Cuvintele acestea, pe care lumea rominească le aștepta și in 
acest moment din gura părintelui Cristea, dupăce P. S. S. le-a 
mai spus $i pănă aici la diferite ocazii, ce e dreptin altă formă, 
şi dupăce în întreaga sa carieră de până acum s'a condus după ele 
în fiecare clipă,—sint o garanție căin D S. S. nu ne vom înşela, 
dupăcum, odinioară, nt-am inşelat atit de amar Intro innaltă Latz 
bisericească, care şi-a uitat şi lreculul său şi promisiunile făcute 
şi datoria sa câtră neam şi câtră biserică, 


+ 


Bune mäsuri pentru ridicarea culturii naționale au luat 
şi sinoadele eparhiaie, aceste parlamente ale vieții romtpest din 


390 VIAȚA ROMINEASCA 


Ardeal, care s'au ţinut după Duminica Tomei la Sibiu, Arad şi 
Caransebeş. 

Plecind dela constatarea că dintre toate nevoile noastre cul- 
turale cea mai imperioasă e chestiunea școlară, sinoadele au cau- 
tat să-şi achite datoria în prima linie față de şcoală, atit de ame- 
nințată. 

La Sibiu s'a hotărit ridicarea cil mai in grabă a unui nou 
local pentru liceul din Brad, care şi azi e incă tot numai un sim- 
plu gimnaziu cu patru clase. Noul edificiu se face pentru opt 
clase și e nădejde că st compleciarea liceului la opt clase să se 
facă in curind. Zăbava aceasta atit de păgubitoare e o conse- 
cință a sărăciei noastre ` ne lipsesc numai fondurile necesare, pen- 
truca această mare lipsă culturală să se acopere imediat. Totuși 
şi hotărirea din anul acesta a sinodului arhidiecezan e un mo- 
ment foarte insemnat in viața noastra culturală. 

O a doua hotârire de mare preț ce şi aceia a creării unui 
post de inspector general a! învățămîntului primar pentru arhidi- 
eceza Transilvaniei. Scoala noastră pâtimește de multe rele, dar 
poate nici un rău nu e aşa de mare ca acela, că de cele spiri- 
tuale in şcoală nu poartă nimeni de grijă. Avem, ce e drept, și 
revizori şcolari, dar aceştia nu sint recrutaţi dintre bărbaţii de 
scoală şi dintre oamenii bisericii, Protopopii, care sint de drept 
şi revizori şcolari, au numai în cel: mai rari cazuri o adevă- 
rată pricepere în ale şcoalei,— în cele mai multe cazuri le lipseşte şi 
dragostea şi priceperea pentru chestiuni școlare. Era o nevoe 
imperioasă angajarea unui bărbat de școală, în cel mai strict in- 
teles al cuvintului, un specialist In pedagogie, care să poată 
cirmui școala primară şi din punct de vedere pedago- 
gic, dupăce atita vreme ca a lost din laturea aceasta cu lotul ne- 
glijată şi, în timpul din urmă, lăsată aproape numai în grija in- 
spectorilor ungurești, care au cu in treburile noastre școlare 
mari revagii. Acest inspector, care va trebui să fie ales în cu- 
rind, va avea un mare număr de probleme de deslegat; atirna nu- 
mai de alegerea care se va face. Dacă în postul de inspector 
va ajunge o persoană cu pregătire specială, cu rivnă adevărată, 
avind şi concursul altora, va putea să facă culturii noastre naţio- 
nale enorme servicii. 

Şi sinodul aradan a hotărit crearea unui post de inspector 
pentru dieceza atit de ameninţată a Oradiei mari, unde deaseme- 
nea mai e mult de lucru pe teren şcolar, ba poate că chiar mai 
mult decit aiurea ! 

Alte chestiuni, care s'au mai discutat în sinoade, au fost: bi- 
serica ortodoxă romină, ca susținătoare de şcoală, nu admite cu 
nici un preț ca elevilor ortodoxi romini să li se impârtășească 
învățămintul religios întraltă limbă decit In cea a bisericii; ea 
nu se supune ordonanţei ilegale a lui Apponyi, ci ţine la uzul de 
acum şi la drepturile garantate prin lege ale bisericii rominești 
naționale. Mai departe, reprezentanţii bisericii pretind ca guver- 
nul ţării să sprijinească și școlile rominești în măsura impusă de 


SCRISORI DIX ARDEAL KI 


lege şi proporțional cu şcolile celorlalte confesiuni, in special cer 
ca guvernul să contribue, cel puţin in măsura în care i-a ajutat 
pe Saşi la construirea liceului din Braşov şi Mediaş, la complec- 
tarea liceului dän Brad, respectind insă caracterul şcolii. S'a mai 
cerul şi o grijă mai părintească aţă de ucenicii depe la mese- 
rii, care vor trebui catehizați mai serios și duşi în Duminici ai 
sărbători la biserică, 

La Caransebeş noul episcop a pus bazele unui fona culin- 
ral, cu menirea de a ajuta şcolile romineşti primejduite. Insuşi 
P, S. S. a tăcut propunerea privitoare la acest fond, dind suma 
de 5000 de coroane, 


In ajutorul şcoalelor noastre, (ovite în existența lor de 
draconica lege a lui Apponyi, a sărit, în cele mai desnădăjduite 
clipe, o inimă generoasă, cum în istoria culturii noastre nu sa 
mai pomenit alta. Un boer romin, un „Moldovan“ din Basara- 
bia fraților noştri mai nenorociţi decit noi, un om al cârvi nume 
nu-l auzise până acum nimeni în Ardeal,—şial cărui nume astăzi 
nu este Ardelean care să nu-l cunoască, —d. Vasile Stroescu, care 
pare a trâi la Davos în Elveţia, printr'un gest de o măreție an- 
țică a făcut să ajungă in mina autorităţilor noastre bisericeşti şi 
școlare frumoasa sumă de aproape o jumătate de milion de co- 
roane, in scopul de a ajuta cu ele școlile rurale sărace și de a 
da un nou avint şcoalei de fete din Arad, Prin această laptă, care 
e cu atit mai măreață, cu cit mai rare sint faptele de acest soiu, 
d, Stroescu a intrat în Panteonul Rominilor nemuritori. Hanul 
dat de dan mai are pe lingă importanța lui materială ai o mare 
importanță morală, căci el nu vine din punga unui uălăgios care 
ar vrea să-şi facă reclamă, ci din a unei firi cu totul superioare, 
care ţine la sfințenia principiului: că ce face dreapta să nu ştie 
stinga. Felul cum d. Siroescu a trimis suma de o sută de mii 
de coroane conzistorului din Blaj, acea de 220.000 celui din 
Sibiu, şi acea de o sută de mii Reuniunii femeilor din Arad, tra- 
dează pe omul superior, care face binele de dragul binelui, iar 
nu al unei ambiţii deşarie. Cu o simplitate şi o modestie pe 
care ar trebui să o ia cit mai mulţi inşi ca exemplu, d-sa a fi- 
nut ca să nu se facă nici un zgomot în jurul daniilor sale, care 
i sau părul datorii dela sine înțelese, necerind dela nimeni $o- 
teala despre felul intrebuințării banilor și neimpunind nimănuia 
cum are să-i intrebuințeze. Gindul d-sale era: să se facă cu a- 
cest neinsemnat prinos aceia ce reclamă trebuințele culturale ale 
celor mulți şi neajutoraţi, să se ajute şcolile primare mai ales, 
căci lără acestea nu se va putea creşte o țărănime luminată. 
Că toate acestea sefac prin banii dați de cutare om, aceasta n'are 
nici o importanță, ba e chiar ceva anormal ca acel lucru dela 
sine Ințeles să fie trimbiţat in lumea largă ca ceva extraordinar. 

Prin această innaltă concepție a datoriei, d. Stroescu ne a- 


BE 


BA 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


pare Intro îndoită strălucire. Răspunsul pe care dan l-a dat 
„Ligii culturale“, care l-a ales membru de onoare al ei, va rä- 
minea intre cele mai mari vorbe care s'au rostit vr'odată de că- 
trā oamenii noștri mari. O faptă odată simplă şi dela sine in- 
țeleasă stirneşte azi atita zgomot şi admirație—zice dan, Ce s'a 


ales de urmașii acelora care şi-au dat intreaga lor avere pentru! 


obște și pentru neam ? Țăranul, de-o parte, Parisul și Monte- 
Carlo de alta—ai putea răspunde la această intrebare ! 

Cuvintele acestea din urmă sint deosebit de grele : ele sint 
o foarte aspră, dar o foarte dreapta mustrare, pe care ar D bine 
dacă s'ar găsi mulți care să o bage in minte. Jertia adusă de 
particulari pe altarul obștei nu e de fapt o jertiă, ci o datorie: 
ea nu e, mai ales, un serviciu pe care l-ar aduce cineva, ci 
o condiţie de viaţă, prin care există societatea. 

Exemplul d-lui Stroescu nu spune aşa dar un singur lu- 
cru: el nu zice numai: „faceți cu loții ceia ce am făcut eu, 
câci prin aceasta vom salva in parte cultura rominească“, ci el 
mai zice și următoarele: „cine se consideră pe sine ca un spri- 


jinitor al neamului său, iar nu ca un servitor al lui: cine con- 


fundà datoria cu meritul; cine nu-şi dă samă că un neam nu 
trăește din generozități ocazionale, ci dintr'un devotament absolut 
și perpetuu, acela nu e om, ci o brută stăpinită de dorul sen- 
zaţiilor uşoare pe care le poate procura Parisul, sau de patimile 
degradătoare pe care le procură Monte-Carlo. In aceste idei, care 
intovărăşesc fapta cea mare a d-lui Stroescu, rezidă o mare pu- 
tere, pe care atit de rar ne e dat să o gasim, 

Au mai fost și până acum sprijinitori ai cauzelor obşteşti, 
mici și mari, dar trebue să se spue că mobilul „jerticlor* lor 
na fost atit de sublim ca al celei de acum, 

Mulţi şi-au lăsat averea nu de dragul ajutorului pe care-l 
dă aceasta afacerilor obștești, ci de dragul amorului lor propriu ; 
ei voiau să-şi eternizeze numele lor. In aceasta constă superio- 
ritatea faptei d-lui Stroescu, despre care lumea rominească ştie 
şi azi atit de puţine amănunte. E cu totul caracteristică aproape 
deplina tăcere a d-sale, precum şi faptul că la rugămintea Reu- 
niunii femeilor din Arad, de a permite ca școala de fete de acolo, 
care a primit un dar de 100.000 cor. dela d. Stroescu, să poarte 
numele de „Școala V. Siroescu*, dan na dat nici un răspuns. 
Tot astfel n'a răspuns nici Academiei romine, care l-a ales mem- 
bru de onoare al ei, și aceasta desigur că nu poale fi privită ca 
o ignorare din partea d-lui Stroescu, ci ca o concepție, la noi 
cam unică în felul ei, despre viață şi datorie, 

Prinde-va oare exemplul acesta şi la alții şi putea-vom a- 
vea, măcar cu timpul, o „şcoală a lui Vasile Stroescu*% Putea- 
va face d, Stroescu prin fapta sa o şcoală, în care să se dezvolte 
caractere cu concepții atit de superioare ? 


SCRISORI DIN ARDEAL 393 


in lunile din urmă s'a discutat In presa din Ardeal, cu un 
interes destul de viu, o importantă chestiune care priveşte învă. 
țămintul nostru secundar. anume chestiunea unui congres al pro- 
fesorilor secundari români, Tä deosebire de confesiune. 

Chestiunea aceasta s'a ridicat intrun moment nefericit, 
dacă luăm in considerare rezultatul la care s'a ajuns. Aceasta 
a fost dealtfel şi in trecut soarta ideii ținerii unui astfel de 
congres. De cincizeci de ani se agită, din interval în interval, 
chestiunea aceasta şi cu toate acestea ea e incă tot Intro stare 
embrionară şi azi. De citeari s'a incercat cite o soluțiune, eşia 
innainte Sfintul Birocralius și zicea: „să formăm o comisiune 
care să cerceteze chestiunea şi care la timpul său să vie cu 
propuneri formale“. lar rezultatul era totdeauna zero. 

in anul acesta, simțindu-se poate mai mult decit ori cind 
necesitatea unui congres, în care profesorimea noastră dela cele 
vro 12 școli medii (licee, gimnazii, seminarii, școli normale şi 
şcoli civile de fete) să găsească pulința unei consolidări priin- 
cioase atit pentru cultura naţională în general, cit şi pentru cul- 
tura fiecărui profesor in parte, s'a trecut dela discuțiile teoretice 
şi la încercări practice de a realiza ideea care s'a tot agitat timp 
de o jumătate de secol, 

în urma unei discuţii prin presa noastră noastră, seminarul 
din Arad a adresat seminarului din Sibiu şi celui din Caransebeş 
un plan de acțiune pe baza căruia avea să se inceapă organizarea 
profesorilor acestor trei institute, mai intăi, apoi şi a celorlalte, Printr'o 
neiericită socoteală, conzistorul din Sibiu a afat insă că un ast- 
fe] de lucru „nu cadrează cu statutul organic* ai că deci e inad- 
misibil, Acelaşi răspuns s'a dal şi corpului profesoral din Braşov, 
care începuse o organizare a profesorilor de acolo cu a celor din 
Bradşi mai apoi cu cei dela liceele greco-catolice. In chipul acesta, 
printro foarte puţin cumpânită apucătură birocratică, s'au 
anulat nişte frumoase inceputuri de  inchegare a Tortelor 
atit de răzlețe. Măsura conzistorului din Sibiu e cu atit mai rë- 
grétabilä, cu cit acelaş conzistor a indemnat Ip cei doi ani din 
urmă, prin hirtii oficiale, pe cei doi directori gimnaziali, din Bra- 
șov şi din Brad, să ia parte la congresul directorilor unguri. Vor 
fi crezut, poate, câ aşa ceva cadrează mai ușor ca statutul or- 
ganic al lui Şaguna ? 
-~ Darcu atit nu s'au incheiat incă incercârile, dovadă cit 
de viu simțită e necesitatea organizării profesorilor noştri, „7ri- 
buna” din Arad s'a rostit incă din capul locului pentru o orga- 
nizare în cadrele Asociaţiunii pentru literatura şi cultura popo- 
rului romin din Sibiu, De aceiași părere erau și cei mat mulți 
directori, care au lost chestionați de cătră revista Luceafărul. — 
Această asociaţie are mai multe secţii, intre care şi una şcolară, 
care ar putea stringe sub aripile sale, fără nici o greutate, pe 
toți prolesorii, numindu-i membri ordinari sau corespondenți ai 


394 VIAŢA ROMINEASCA 


ei. Prin aceasta soluţia ar fi şi foarte ușoară și foarte practică, 
intrucit nici nu Sar mai intilni obstacolele confesionale, ci ar 
incăpea foarte bine la olaltă profesorii ortodoxi şi cei uniţi. 
Dacă conzistoriile ar permite organizările profesorilor după con- 
fesiuni, aceasta ar D fost numai un ciștiz parțal;—idealui e in- 
chegarea tuturor proiesorilor,—ceia ce e aproape sigur că n'ar 
îngădui organele statului, care nu recunosc existența Rominilor, 
ca naționalitate deosebită. O grupare a tuturora e cu putinţă nu- 
mai in cadrele Asociaţiunii și sint nădejdi intemeiate că aceasta 
se va şi face incă în anul acesta, cu prilejul adunării secţiilor 
Asociațiunii. 

Despre o astfel de rezolvire a chestiunii s'a şi vorbit în 
comitetul central al Asociaţiunii; fiindcă insă profesorii n'au ce- 
rut printr'o adresă ca aceasta să ia in mina sa lucrul, sa hotă- 
rit să se aştepte până se va face ai acest pas, care—cum am 
zis—se va face încă în primele zile ale lui Iulie anul acesta. 


0. Sima 


Scrisori din Bucovina 


— Trupa Liciu în Bucovina — 


Demult nau avut Rominii bucovineni zile de sărbătoare mai 
irumoase, ca acum cu ocazia venirii trupei lui Liciu la noi. De 
douăzeci şi cinci de ani nu se mai văzuse la noi în Bucovina o 
trupă rominească, de samă. Şi pe cind din Regat nu tre- 
ceau la noi trupe ramine de loc, sau dacă treceau erau tot trupe 
compuse din tel de fel de elemente slabe, ce nu corespundeau 
chemării lor sublime şi compromiteau arta romină și prestigiul 
neamului nostru, Rutenii, duşmanii noștri etnici cei mai Inversu- 
nați, aveau de va ani dearindul stagiuni teatrale regulate de 
cite 4—6 săptămini pe an,—Rutenii, neamul săracilor şi cel mai 
innapoiat în cultură, pe care credeam că'i omorim cu disprețul 
nostru eftin. Faptul acesta era nu numai o pierdere mare pen- 
tru noi, dar era şi o scădere a prestigiului nostru național in 
òchii străinilor, era un semn de decadență a elementului romi- 
nesc dela rangul de primul factor cultural in ţară, precum se 
deprinseseră străinii să ne considere. Rutenii, încurajați de sta- 
rea de somnolență in care erau culundaţi Rominii, s'au obrāzni- 
cit şi într'o bună zi ne-am trezit că teatrul lor anunţă reprezentări 
nu la Coţmau sau Vijniţa, ci la Rădăuţi şi Suceava. Această 
excursie de pură agitaţie a ansamblului teatrului rutean din Lem- 
berg în cele mai de samă centre ale rominismului bucovinean, 
era numai o verigă in lanțul lung al provocărilor Rutenilor la a- 
dresa Rominilor In anii din urmă. În biserică, în şcoală, In co- 
mună, pe terenul cultural, Rutenii, Incurajaţi de certele noastre 
din trecut şi de neactivitatea noastră din prezent, au Inceput o 
mişcare de cotropire a elementului romin. Ultimul atac, merge- 
rea trupei rutene la Suceava, a scos un fipet de indignare din 
piepturile Rominilor, asemenea ţipetului ce-l scoate omul rânit 
de moarte, In această atmosieră de durere națională, de depre- 
siune sufletească, vestea că o trupă romină, compusă din ele- 
mente bune, actori şi actriţe dela Teatrul Naţional din București, 
sub conducerea lui D. Liciu, al cărui nume bun a pătruns demult 
și în Bucovina, va veni să dea citeva spectacole in Bucovina, a 


306 VIATA ROMINEASCA 


lost primită cu cea mai mare bucurie, Oamenii mai in virstă, 
care işi reaminteau timpurile glorioase, cind trupele doamnei Fany 
Tardini, ale lui Pascaly, Millo etc., au jucat in Bucovina, şi care 
au văzut pe urmă timpul de decadenţă, cind fel de fel de ele- 
mente nauiragiate şi Evreiaşi deghizați abuzau de epitetul de Ro- 
min spre ae face afacerile şi a ne compromite şi mai mult în 
fața străinilor, care se bucurau.—clătinau capul, neinerezătari 1n 
reușita finală. Ait de mult slăbise increderea in puterile noas- 
tre, în urma anilor vitregi prin care am trecut! Pe lingă multe 
alte foloase mari, turneul Liciu a convins şi pe cei mai sceptici din- 
tre noi că nu sintem așa de slabi precum ni se pare în urma 
neactivității In care ne alâm, și câ trebue numai puțină organi- 
zare, ca să putem fi din nou stăpinii situației. 

Era mai ales mare teamă că Rominii nu mai Sint în 
stare să umple sala teatrului cernăuțean şi că afacerea va eşi 
material foarte rău, Aftădată, spuneau taţi, era alfel. Aveam 
pe atunci o boerime puternică, care acorda sprijinul său dezinte- 
resat și larg unor astfel de acţiuni; aveam un mitropolit—pe veşnic 
neuitatul Silvestru Morariu—care nu numai câ era în fruntea pre- 
aților la teatru, dar care găzduia cu afabilitatea sa, rămasă pro- 
verbială, în reşedinţa mitropolitană. Da, așa era altădată -— ziceau 
aceiași—şi azi ce avem? Pe cine ne putem baza? Pe funcţio- 
narii noştri foarte puţin rezistenti in privința materială, pe clasa 
noastră mijlocie de meseriași şi negustori, care n'o avem, pe stu- 
denţime ? De aici lipsa de incredere, Au fost frumoase vremu- 
rile acele, cind boerii noştri erau stilpii intreprinderii, dar nu mai 
puțin frumoase şi mai pline de speranță întrun viitor mai bun 
s'au arătat vremile de azi, cind intreprinderile culturale nu trăesc 
din darul unora numai, ci din obolul totalității neamului romi- 
nesc din Bucovina. Funcționari, preoți şi invăţători, țărani, stu- 
dent și muncitori, ei toți au alergat să sprijinească cu obolul 
lor cultura și arta rominească. Acesta'i un semn foarte imbucu- 
rător, Şi, chiar dacă tot sprijinul lor n'ar fi ajuns pentru acope- 
rirea cheltuelilor, nu e nici un motiv de «descurajare, 

Trupa de sub conducerea lui Petre Liciu, care a fâcut, du- 
pă un sfert de veac, să tresalte inimile Rominilor la auzul fer- 
mecătorului glas al actorilor noștri, in haosul babilonic al tuturor 
limbilor, era compusă din următorii artiști şi artiste: Doamna 
Arishzza Romanescu, care era cunoscută publicului bucovinean 
de acum 25 ani și care a fost tot timpul și în tot locul obiectul 
celor mai vii manifestații de dragoste, respect şi venerație ` doam- 
na Stela Poenaru, dela Teatrul Naţional din Craiova, doamnele A, 
Mărculescu şi M. Mihalescu; domnişoarele O. Placa şi O. Geor- 
gescu din Bucureşti, apoi domnii Cazimir Belcot un artist de 
mare viitor, C. Mărculescu, Const. Dutulescu, Al Mihalescu, 
G, Constantinescu şi Davidescu, toţi dela Teatrul Naţional din 
Bucureşti, și Joan Georgian dela Teatrul din Craiova. Condy- 
cerea trupei era in minile neintrecutului artist comic Petre Liciu, 
care s'a dovedit tot atit de dibaciu şi priceput conducător, pecii 


SCRISORI DIN BUCOVINA 397 
TEE 


de mare artist este, Prin personalitatea sa de un farmec cuce- 
ritor, dar mai ales prin jocul sën atit de natural și totuși atit de 
enistic, el şi-a ciștigat inimele tuturor Rominilor. În ini- 
mele lor, Rominii i-au ridicat un monument neperitor de multu- 
mire şi recunoștință. Dar el a stors prin jocul sâu maestru şi 
admiraţia străinilor, care sint Sgirciți mai ales față de Romini. 
Trupa a sosit in Bucovina în 5 Iunie, şi a rămas până la 7 
lulie, In care timp a dat 19 reprezentații, care s'au repartizat precum 
urmează ` Cernăuţi 8; Rădăuţi 2, Sirete 1, Suceava 3, Gura-Humo- 
ruiui 2, Cimpulung 2, Storojineţ 1. — Repertoriul era compus —în ve- 
derea publicului care cel pujin acum la inceput ascultă mai bucuros 
comedii decit piese mai grele, drame, tragedii, —din următoarele 
piese ` 1) Cinematograful, localizare după o piesă nemțească de P, 
Gusti ; 2) Banii, de Oct. Mirbeau, traducere de H. Lecca; 3) Lipi- 
lorile Satelor, de V. Alecsandri ; 4) Ginerele d-lui Prefect, localiza- 
re de P. Gusti: 5) Grigoraş şi Mustochide, localizare de Edgard 
Aslan; 6) Suprema Fortë, drama de H, G. Lecca; 7) Cinel- 
Cinel, de V. Alecsandri, Locul prim il ocupă incontestabil, din 
toate punctele de vedere şi ca joc al actorilor şi ca interes pen- 
tru fond, Lipitorile Satelor. Piesa actasta a și avut cele mai 
multe reprezentații, și anume: de 2 ori in Cernăuţi şi clte odată 
in toate celelalte oraşe, cu excepția Siretului. Creaţiunea netntre- 
cută ce-o are Liciu in această piesă, care trăeşte şi va trāi prin 
fondul său, din nefericire incă de actualitate şi azi, mai ales la noi în 
Hucovina,—a răpit peste tot publicul şi ne-a arătat că scena romină 
poate D mindră cu acest fruntaş, care cu talentul său multilateral, 
cu siguranța, conștiinciozitatea şi in deosebi cu dragostea sa de 
muncă și de ideal curat rominesc, are un viitor strălucit. Tot atit 
de puternică şi de covirșitoare, deşi în alt gen, e creațiunea sa 
Banii, care a mai uimit şi prin faptul că, venind îndată după 
Mitică Stavropol din Cinematograful, în care ne-a Deut să ridem 
de să ne stricăm şi să admirâm pe lingă jocul artistic şi mimica 
neintrecută, a pus in evidență prin contrast muitilateralitatea ta- 
ientului, putinţa de a se aprofunda In roluri de gen diferit. Nu 
mai puțin maestru a fost jocul lui Liciu in celelalte piese, 
Doamna „|. Romanescu a incintat publicul în fiecare seară 
cu recitări din Alecsandri, Eminescu, Lecca ete., făcindu-ne sä 
ne pătrundem de bogăția de sentimente, de farmecul ce zace 
în nepreţuitele noastre opere literare. In Suprema Fortă, in rolul 
doamnei Zoe Sorian, decana scenei romine ne-a dovedit că e 
și azi în toată puterea talentului ei, prin care a incintat timp de 
jumătate de veac şi mai bine generațiile care au alergat la tem- 
plul artelor romine. E incontestabil că doamna Romanescu e cea 
mai strălucitoare stea ce a lucit până acuma pe orizontul teatru- 
lu: național romina. Un artist desăvirșit e domnul Cazimir Belcot, 
care a strălucit în toate rolurile sale, dar a fost aproape neintre- 
cut în Cinematograful, şi in Lipitorile Satelor (Kir lani), şi in 
(îinerele d-lui Prefect; doamna Stela Poenaru e o artista con- 
știincioasă şi dotată cu mult talent: drăzuţe, deasemea doamna A. 
Mihalescu şi domnişoarele O. Placa şi O, Georgescu. A jucat 


398 „VIAȚA ROMINEASCA 


foarte bine doamna A. Mărculescu, mai ales în Cinematograju! 
şi in Lipitorile Salelor. Dintre actori a contribuit fiecare din toate 
puterile la reuşita desăvirşită a intreprinderii. Amintim aici pe 
domnii Chr, Dutulescu, în deosebi în rolul lui Löbel din Cinema- 
togratul, pe C. Mărculescu In Cinel-Cinel, pe G. Constantinescu 
in ilie Dobre, pe Z. Georgian in Moş Vintură-Țară din Lipitorile 
Satelor, și în siirşit pe domnul Davidescu tot în Lipitorile Sa- 
telor (in rolul pădurarului). Publicul a râmas peste tol locul in- 
cintat de jocul artiștilor și le-a făcut ovațiuni zgomotoase, 
oferindu-le şi diferite semne de dragoste. Peste tot locul, dar In 
deosebi la Suceava, Cimpulung și Humor, trupa a fost primită 
ca un sol aducător de veşti bune: cu cintece şi flori. Primirea 
ce li sta făcut în Cimpulung şi Humor, în munţii noștri, şi la 
care a contribuit în primul rind invățătorimea noastră,i-a induio- 
şat pe artiști şi lacrimi de bucurie sau scurs din ochii lor, la- 
crămi din care sperăm să renască cit de curind mindria, dem- 
nitatea şi stăruința rominească pe pămintul Bucovinei. Dar și 
oraşe care păreau pierdute uitate in izolarea lor, ca Storojinețul 
şi Siretele, mai ales acestea au arătat că trăesc,mulțumită stăru- 
inței depuse de clțiva oameni de inimă, 

Venirea trupei Liciu in Bucovina a lost o faptă culturală 
de primul rang, care va avea urmările cele mai bune; meritul 
acestei fapte il are Societatea pentru cullura şi literatura romi- 
nă din Bucovina, 

G. Bucovineanu 


Miscellanea 


Cind morții vor învia 


Nu e nici un om, care gindeşte cit de putin şi are cit de i 
dragoste de țară, să nu observe cu îngrijire k i: se petrec H pay 
luptele politice exasperate, dar totuşi, sterpe, care, adesea, au la baza 
lor interese de coterii, de partizani, ambiţiuni vinovate, vanităţi puerile; 
inlocuirea luptelor de interese sociale ori naţionale prin lupte perso- 
nale, ori de clientele; amestecul, adesea, al străinilor în afacerile noastre 
şi intenția lor de a de porunci şi jigni; luptele de rasă intre semiți şi 
antisemiţi, care au adesea ca efect ponegrirea țării în străinătate; exis- 
tenja multor oraşe, In care politica o fac numai postulanţii la slujbe 
clasa burgheză fiind străină şi târă drepturi; foametea cronică —această 
ingrozitoare nenorocire şi ruşine—a optzeci la sută din populaţia țării 
a părții celei mai romineşti, a singurii clase pozitive; astimpărarea i- 
cestei foame cu popuşoiu, adesea stricat, cumpărat de stat, din care mal 
ciştigă ceva și mijlocitorii oficiali şi neoficial ; astimpărarea acestei foame 
adesea, cu ceia ce urmează după cele „trei somaţii“, cînd ele se fac; 
jignirea naţională şi neputiuța de a impune, fără multă vorbă, cu forța 
respectul ce ni se cuvine; Imbuibarea tuturor nevoiaşilor intelectuali cu 
sinecure; nedreptatea selecţiei la concursurile pentru locurile retribuite 
de stat; formarea de gaşte literare, pentruca un mititel să se ilustreze; 
proclamarea de genii a tuturor nulităţilor, ca se miră şi ei ce i-a pălit; 
formarea, din senin, de şcoli „realiste“, „romantice“, „ţărăniste“, „mol- 
doveniste”, „ardeleniste“, „zoliste* şi „antizoliste“, botoşănene şi mehe- 
dinţiste ; stopşirea limbii de cătră cei de sus, care o mai vorbesc; sirop- 
Siren frumosului de cătră literaţii, care se inghesuesc inspre Parnas; se- 
mi-cultura şi pseudo-cultura de sus, incultura de jos... 

33 Fără îndoială, că toate acestea nu sint dureri normale, inerente 
ori-cării societăţi omeneşti, ci nişte simptome ale unel stări anormale. 

i Şi toate, sint electele acestui lucru extraordinar: existența u- 
nei singure clase pozitive, care este cea mai curată, singura, care pro- 
duce toată bogăţia şi care, în schimb, zace in mizerie, în intuneric şi 


sie) VIAŢA ROMINEASCA 


Mare nici un cuvint în ebe statului, în conducerea ţării, adică in 
conducerea de sine însăşi. 

Va părea paradoxal, dacă vom spune, că mai degrabă se poale 
concepe în țările civilizate din Apus o țărănime fără drepturi, fără a- 
mestec în stat, Acolo, în ţările Apusului, sint clase conducătoare 
pozitive, vechi, absolut naţionale, cu tradiţii de cultură, de mo- 
rală, de cinste politică şi de respect pentru dreptate şi demnitatea _ o- 
menească. Acolo, acele clase pot, la urma urmei, guverna singure, și 
poporul de jos, prin drepturile ce le are, nu are de făcut, în parte, de- 
cit să controleze şi să-şi revendice îmbunătățiri economice, La noi însă, 
adevăratul popor este țărănimea, care este, cum am spus, singura clasă 
teală ; ea singură are tradiții trainice, şi glasul el este necesar, nu numai 
pentru a-şi revendica drepturi economice, ci pentru a se pune o ordine 
în dezordinea creată de clasele de sus, care n-au tradiţii de conducători 
edevărați ai unui popor. 

indreptarea nu va veni decit atunci cind lucrurile vor deveni 
normale, adică cind poporul romin va avea vol, pămint şi cultură. 

Un popor. care sulere de foame şi n-are o viaţă sufletească hră- 
niță de cultură, nu e un popor fericit. ŞI nu numai atita: el degene- 
rează pe încetul, răpind şi orice speranță pentru viitorul îndepărtat. Po- 
porul romin trebue păstrat, cel puţin ca o pastă, din care viitorul să al- 
cătuiască o națiune ` Aceasta prin påmint şi cultură. 

insănătoşarea vieţii politice va veni dela ridicarea țărănimii la va- 
lcarea de element social şi politic, căci atunci clientelele nu vor mai a- 
vea nici o rațiune de existenţă, pentrucă cine va voi să „facă politică”, 
vs trebui să se adreseze la masele mari ale poporului, să le audă dó- 
rinţeie şi nevoile: 

Dreptul de vot, pămintul şi cultura fărânimii vor aduce Însă- 
nâtoşarea vieții politice, 

Insănâtoşindu-se viața politică, slujbele statului nu vor mai îi un 
premiu de încurajare pentru agentura politică, căci „luptătorul“ ne mai 
fiind o valoare electorală, slujbele se vor da acelora, care le merită, 
Lupta pentru traiu va deveni o arenă, în cate vor învinge cei mai bine 
inzestrați. Vremea, pe care acuma postulanţii şi-o cheltuesc cu agentura 
politică, şi-o vor cheltui cu studiul meseriei lor, căci vor şti că nu vor 
invinge prin lipsa de scrupul, ci prin recunoaşterea meritului ce-l vor avea : 

Dreptul de vot, pămintul şi cultura țărănimii vor aduce selec- 
ționarea sănătoasă a slujbaşilor statului şi triumful meritului, 

Căpătindu-şi fiecare locul la banchetul vieţii, numai în urma mun- 
cii cinstite și în virtutea meritului, toți vor deveni apărătorii cei mai ze- 
loş! ai dreptății, căci, atunci, nedreptatea va deveni o amenințare pen- 
tru cei cinstiți, care se razimă numai pe meritele lor: 

Dreptul de vot, pămintul şi cultura țărănimii ver dezvolta În 
societatea romlnească sentimentul cinstei şi al dreptății. 


== pm 


Ce MISCELLANEA An) 
Been Ae 

Ţărănimea ridicindu-se, o parte din ca se va deda la negoţ, şi 
gëlle! clasa mijlocie se va alimenta cu elemente sănătoase romineşti, 
ce! puţin jumătate din postulanţii la slujbe, ne mai avind ce spera, se 
va deda şi ea la negoţ în mod serios, şi atunci locurile ocupate de 
străini vor reveni, de drept, în mod natural, fără intervenţia statului, la 
naționali : 

Dreptul de vot, pămintul şi cultura țarănimii vor crea o clasă 
mijlocie rominească, se va rezolva dela sine chestia străinilor. 

Ridicarea celor cinci milioane de țărani la o viață omenească, in- 
samnă crearea unui popor de peste şase milioane de oameni conştienţi, 
de cetățeni, insamnă Ivirea, în Europa, alăturea cu Norvegia, Elveţia, 
Belgia, etc, încă a unei ţări tari, insamnă asigurarea prin nol înşine, şi 
nu din hazardul combinațiilor diplomatice, a existenței acestei țări, care 
să impună respect şi teamă duşmanului cu gîndul cotropitor: 

Dreptul de vot, pămintul și cultura ţărânimii însamnă crearea 
unui popor tare, respectat, temut, stăpin absolut pe sine însuşi. 

Poporul romin, devenind un popor tare, conştient, în fiecare mem- 
bru al său, de idealurile naţionale, îşi va putea spure—cu consecință— 
cuvintul său in favoarea fraților de sub alte stăpiniri şi—la momentul 
suprem—va putea îi în stare să tacă ca marginile statului să se întindă 
pănă la acele ale idealului său. 

Dreptul de vot, pămintul şi cultura țărănimii asigură Indepli- 
nirea celor mai înalte idealuri naționale. 

Ridicarea țărănimii spre cultură, crearea unei clase mijlocii, care 
să se atingă, pe de o parte cu țărănimea, pe de alta cu clasa de sus, 
iormind o punte între amindouă, aşa ca trecerea din virful piramide! la 
bază să se facă pe nesimţite, insamnă rezolvarea chestiei atit de agitate 
3 culturii naționale. Cind țărănimea şi clasele mijlocii vor lua parle la 
formarea şi apreciarea valorilor culturale— limbă literară, literatură, for- 
me de viață—atunci „cultura naţională” se va naționaliza, se va romi- 
aiza.. Astăzi clasa de sus stă în aer, fără bază, Dä atingere cu popo- 
rul, Poporul nu ia parie la lormarea culturii, şi cultura nu se formează 
pentru popor. Clasa de sus n'are atingere ducit cu cultura apuseană, 
mal ajes franceză, pe care, cum spuneam și altădată, din cauza lipsei 
de contact cu sufletul rominesc adevărat, n'o asimilează, ceia ce e tot 
ună cu a spune că o cariruturizează. Trebue să absorbim toată cul- 
tura apuseană, pănă ce vom ajunge so epgalăm, dar nu vom absorbi-o, 
ci ne va absorbi ea pe noi, dacă nu ne vom imputernici organismul cu 
puternica sevă rominească a poporului dela ţară. 

Dreptul de vot, pâmintul şi cultura țărănimii vor preface cul. 
jura noastră într'o adevărată cultură națională, 

Şi toate acestea, mai de vreme sau mal tirziu, vor fi! 

Mişcarea economică dela sate, agitația în sînul unor partide polti- 
tice pentru reforma electorală şi, mai presus de toate, faptul cel mare, 


8 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


vestit de curind, că numărul ştiutorilor de carte a crescut la 40°», toate 
acestea sint semne că „morţii vor învia“. 


Rasă și naționalism 


O publicaţie politică a descoperii că d. Iorga e bulgar după tată 
şi grec după mamă. 

Originea bulgară a d-lui lorga, o află pubiicaţica aceasta in Ar- 
hondologia lui Sion. Această arhondologie însă nu are nici o valoare, 
Ea mişună de inexactităţi voite sasu nevoile, E un pamflet. Prin ur- 
mare bulgărismul d-lui lorga nu e probat, 

Originea grecească a d-lui lorga—nici daa nu o neagă: Bunicul 
d-sale a fost grec din Grecia. 

Va să zică d. lorga are în vine puţin singe grecesc. 

Plecind dela această descoperire, publicaţia de care vorbim con. 
testă d-lui lorga dreptul de a face najlonalism aşa cum înțelege d-sa 
să facă. Şi pentruce? 

Un Romin poate face naționalism aşa cum îl tae capul— 
şi d. lorga nu incetează de a fi Romin prin faptul că are citeva 
picături de singe grecesc, 

Aceste picături sint oare o dovadă că d-sa nu e sincer? 

„Romin* este o noţiune psihologică, şi nu fiziologică. ŞI oare 
chiar lizlologiceşte d. Iorga ar fi fos! altfel, dacă bunicul d-sale mar P 
fost grec? Este o fiziologie grecească? Şi, dacă d. lorga are „singe* (7) 
grecesc, urmează ca psihulogia d-sale să nu fie rominească? ŞI, din 
intimplare, nu poate fi ea curat, specific, tipic rominească? 

Dar in istoria culturii noastre avem oameni, care reprezintă cu pu- 
tere sufletul rominesc, care au intrupat năzuinţile poporului romin în gè- 
nere şi ale unei epoci în specie,—şi care aveau în vine o cu totul altă 
doză de sînge străin ! 

„Părintele literaturii romine*, Eliade Rădulescu, era fiul unel gre- 
cozice pur sang, zice d. lorga.—Celălalt „părinte ai literaturii romine*, 
cel din Moldova, Asaki, era dintr'o familie galițiană, „probabil de ori- 
gine armenească”, zice d. lorga în Istoria literaturii veacului al XVIII-lea, 
„Bardul naţional“, poetul giniei latine, acela pe care d Maiorescu îl 
laudă că a exprimat şovinismul național rominesc şi pe acela al gintei 
latine, Vasile Alecsandri, era nepotul unul Botezatu, evreu după unia, 
probabil ungur, după d. Iorga (...italian, după Alecsandri!) 

Si nu inşirăm pe alții mai mici, ori mal noi, 

Si atunci pentruce d. Iorga nu are drept să facă naționalismul cel 
mai şovinist?—Că acest naționalism nu e cel mai nimerit? Dar asta e 
altă vorbă! /deile d-lui lorga pot fi greşite, dar nu pot îi puse la ca- 
rantină, pentrucă dag are citeva picături de singe grecesc, care, în defi- 
nitiv, trebue să aibă aceiaşi compoziţie chimică caşi singele rominesc. 


MISCELLANEA Au 


Mai clar 


Un ziar junimist ne Toi această tubrică şi pe subsemnaţii, 
_Să fie pentru rindurile noastre „voalate“, relative la operele ştii n- 
țitice ale d-lui Mehedinţi, descoperite de d. Maiorescu 3 


Se vede că n'am fost aşa de clari, încit ziarul junimisi să nu mai 
simtă nevoia de a vorbi, 


Să fim mai clari, 

D. Maiorescu, în anul 1908, a afirmat că d. Mehedinţi e unul 
dinire cel doi-trei Romini, care au studiat „elementele fizice ale regiuni- 
lor locuite de Romini* şi că rezultatele studiilor d-lui Mehedinţi stoat 
depuse In nişte „scrieri interesante“, 

Aşa dar e vorba de nişte „scrieri“ geografice, în care d. Mehe- 
dinți a studiat o „regiune locuită de Romini“, Aşa dar e vorba de 
o contribuție originală la geografia Rominiei ori å provinciilor subjugate. 

Ei bine, d. Mehedinți n'are scrieri de aceslea, nici „interesante“, 
nici neinteresante ! D. Maiorescu n'a spus un adevăr, cină a afirmat 
contratul. D. Maiorescu a inventat aceste scrieri, pe care, pe de-asupra, 
le-a calificat şi de „interesante“, tăcind asupra scrierilor existente şi „in- 
teresante“ ale altor oameni, care au studiat, inadevăr, „elementele fi- 
zice.. ele", 

In toată această afacere, avem durerea de a constata că sintem in 
faţa acelui fel de manifestare a „Spiritului de corp“, care în tomineşte 
se numeşte spirit de gaşcă. 


Dela administraţie 
Pentru uşurinţa expediției, d-nii abonaţi care-şi schimbă adresa sint 


rugaţi ca, odată cu noua adresă, să bine-voiască a pe indica şi adresa 
veche, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Anatole France. Albina. Povestire, 
tradasă de V. Trifu. Biblioteca pen- 
tru toți. Edit. librăriei Leon Alcalay, 

Această bibliotecă oste cea d'intăi 
earo a luat inițiativa lăudabilă de a 
traduce în romineşte, în ediţii popu- 
lare, şi do a pune astfel la indăminu 
oricui operele de frunte alo literaturi- 
turilor străine. Traducerea de faţă 
este unul din ucole busme pe care nu- 
msi Anatole France știe si le poves- 
reach, cu acea finetă și eleganţă rañ- 
nată sub aparența simplivităţii și nal- 
vitäții, ce face din stilul său un stil 
univ şi aproape intraduetibil, mui ales 
în limba noastră ce nu e încă destul 
de mlădioasă şi nuanțată pentru aceas- 
tă engetare atit de complicată ca cum e 
limba franceză, enre e expresiunea con- 
densată a mai multor secole de civili- 
sain, Aceasta face ca traducerea, degi 
conştiineloază, a d-lui Trifu, să nu Be 
totuşi interpretarea adevărată m poves- 
tirii lui A. France, 

+ 

Artur Gorovei. Datinela noastre 
la Nuntă, Biblioteca Minerva. 

D. Artur Gorovei esto cunoseont pu- 
blicului nostru cetitor ea un vechiu gi 
pasionat folklorist Datinele la nuntă 
urmează după Datinele la naştere, pu- 
blicate tot în editura Minerve In a- 
ces! volum sint culese cu ni și a- 
sezate cu pricepere dntinele poporului 
vostru, din clipa în care Rominul se 


pindește că La sosit vremea Insuratu- 
lui și pănă cînd îşi îndeplineşte ultimele 
datorii cătră gospodarii care Lan asp: 
sat la casa lor. Psihologia ţăranului 
nostru rees cu multă vioiciune și a- 
devär atit din zicorile culese de d. 
Artur Gorovei, eit și din observațiile 
sale, care sint ale unul adine rung: 
cător sl bun observator al vieţii nons- 
tre sătești, 
LS. 
tta 

A. Stenerman-Rodion, Fieinrleh 
Heine și Fd. Gremier~un răspuns—. 
Bucureşti, Prețul 30 bani. 

Talontatul publicist Rodion răspunde 
unui domn Vladimir Ghica, care, in 
darea de samă a unei cărti despre 
Moldova a lui Ed. Grenier, inserată în 
„Convorbiri literure*, acuză pe marele 
Heine că, în serierilo sale franceze, s'a 


folosit de munca n roi secretari, din- — 


tro cure unul este acest Grenier, Heine, 
care n'ar f știind bine lrunțuzesto, ar 
A dat numai nişte notițe, care, ampli- 
Beate de cei doi soeretari „ocalţi“, ar i 


fi devenit nemuritoarele sale opere fran- — 


coze În proză, 
D. Rodion Inlătură eu cèn mare m- 


șurință şi cu o mare bogăție de negu- ` 
mente şi fapte această invinulee. | 


Ed, Gronier, cind vine Heine în Franța 
şi vind își publică operele do care ` 


poate fi vorba, n-avea decit vre-o 15- 


14 ani! lar dela 1544 Ineolo, cind 


Grenier avea 25 ani (cind ae fi putut 
„colabora“ cu Heine), poetul e obosit, 
bolnav, și serie fonrte puțin. 

In privinta cunouşterii perfecte a 
limbii franceze, d. Rodion aduce mär. 
turis poetului Henrich Laube, care a 
asistat la o discuție intre Heine şi La- 
mennuis, acasă la George Sand, diseuțio 
in eare Heine a foat strălucit de vervă; 
mărturia lui Théophile Gautier, care 
spune că Heine „cunoştea perfect lim- 
ba fraucază* ete. 

Afară de asta, d, Modion arată tă 
Heine, präsent la 1799, la Düsseldorf, 
oraş de lingă Rin, ocupat de Pranceji 
dela 1806 pănă la 1814, a învăţat în 
liceu franţureşte cu abatele  Daulnoia, 
că, într'o călătorie pe Rin, gşeolurul 
Heine a vorbit feanțuzește cu Davout, 
prineipe de Eckmühl été., de unde re- 
zultă că atunei cind vine la Paris, in 
1880, Heine nu era deloc străin de 
limba franceză.—bBârne serie umleva 
că toți „emigranții“ german din Paris 
se serveau în setisul lor de o nouă 
limbă maternă, cea franceză, Apoi un 
uit fapt: Încă de prin 1819 exista In 
Berlin o asociație culturală, unde Heine 
ern profesor de limba franceză, 

Dovezile aduse de d. Rodion inu l- 
am citat pe toate) sint de-ajuns pen- 
tru a arăta netemeinicia celor suținuta 
de d. Ghica. Dealtmintrelen, oan ştiut 
că mulţi dintre acei care găsesc señ- 
deri in Heine, le explică prin faptul că 
ol a fost fransplantat, că, în lunga sa 
şedere in Franta, el se identificuse, în 
parte, cu însusi spiritul frances, Si, 
să se identificat cu spiritul, fără să ştio 
limba vi 

D, Rodion se miră că „Convorbirile 
literure“, care au publicat atitea tradu- 
ceri din Heine și care au fost atit de 
inttaențate—în poeții lor din epoca de 
aurie văteă Heine, dau loc ncuma, 
în coloanele lor, la asemenea atacuri. — 
D. Rodion nită un fapt însemnat: că 
d, Maioreseu, în Poezia română, dă Ro- 


RECENZII HUN 


minilor, ca exemple de adevărată poezie 
bucăți din acest maro poet german. 

Dar atacul acesta impotriva lui Heino 
o foarte semnificativ, 

Heine a fost Meila ovren; şi, a- 
poi, a fost un „revolaționar“ Jar nzi, 
noi sintem intr'o perioadă de reactio- 
narism intelectual, 

In cartea d-sale, Naţionalitatea în 
artă, d. Cuza zica că Heine ar fi avut 
talent, dacă nu era jidan. lar un domn, 
care rice că e critic litorar, cu să in- 
sulte cit mai tare pe un adversar al 
său, tot critice, I numea, mài acum 
vre-o trei ani, un Heine... 

Aiurea, unde geniul oste Iueru sacrat, 
lucrurile stau altfel. Bourget, de pildă, 
monarhistal, catolicul, antisemitul Bour- 
pet, vorbind de Heine, Îl numeşte 
„tel mai mare poet german afară de 
Goethe“ și, vomparindu-l eu Musset, si 
gäsindu-i egali, încheie: „Să-i reunim, 
fără a prefera pe unul altuia, intro 
mimiraţia, intr’o pietate comună“, —pe 
nobilul francez Musset și pe jidanul 
burghez Heine! laur conservatorul Fa- 
guet nu se sfioşte să apună că Ieinoa 
„poate cel mai mara poet elegiac ul 
vremurilor moderne“, mai mare poet de- 
cit Musset; nu se sfieşte să scrie despre 
Heine: „divinul eiatăreț al nomarito- 
rului Intermezzo“, şi nu Li rusine să 
serie: „Nimeni nu e mui mulțumit decit 
mine că Henri Heine a venit în Frantu, 
cind mă gindesc că el a făcut onoare 
țării mele prin prezențe sa și că, dacă 
a fost Inluențat de noi, apoi și el a a- 
vut o imensă intiuență asupra noastră, 
iar prin simplul fapt că stătea In noi, 
ne-a făcut să cunoaştem un izvor feorie 
de poezie, eu 3) de ani mai inainte 
decit dacă ar 8 rămas lu el"... Şi pe 
cind Faguet, despre care şi „reacţio- 
marul“ d, Aurel Popovici zice că e 
un mare om al Franţei, spune aseme- 
nea lucruri, la noi, us quidam nu gă- 
seşte uită injurie mal tare pentru a 
minji pe un dușman literar, decit să-l 


408 VIAȚA ROMIXEASCA 


numească un Heine, parcă Var numi 
Nicu Metz! 
NC 


ste 


C. Giurescu, -( carte despre Pn- 
litica lui Petru Rares. București, Ra- 
sidesen, 1910, 1 bros. & de 15 pag. 
extrasă din Convorbiri Literare vol. 
XLV. 

D. Ursu a publicat o carte despre 
politiea externă a Ini Petru Rareş, Die 
auswirtige Politik des Peter Rareș, 
Fürst von Moldan (1527—1558), Wien, 
1908, 

intr'ọo substanțială dare de samă eri- 
tică a acestei cărți, D. Giurescu, cel 
mai de samă dintre tinerii noştri isto- 
rici, despre nle cărul lucrări de valon- 
ze am avut plăcerea a vorbi la timp 
în revista nonstră, arată, ca o logică 
strinsă și convingătoare că, deși se o- 
cupă en politica externă a lui Rares, 
D. Ursu nu studiază relațiile lui Rares 
eu Tucrii, că autorul este cu totul ne- 
domerit eu privire In ținta finală a po- 
litieii lui Rareș, că atribue lui Rareş 
însușiri contradictorii, că a neglijat 
cercetarea critică a unor izvoare in- 
dispensabile, că n neglijat a compara 
raportarile lui Rareș cu contempora- 
nii săi din Mantenia, că se contrazice 
adeseori, ete, 

Prin observaţiile pe care le cuprinde, 
daren de samă a d-lui G. este în ace- 
las timp o contribuție lu storia lui 
Petru Rares, 

D. V. 
af 

C, Giurescu. 7ractatul lui Constan- 
tin Cantemir cu Austriacii (1690). Bu- 
eurești. Carol Găbl, 1910. 19 pp. 

Expune tratativele și imprejurările, 
care au dus la ineheiarea, ln Sibiu în 
15 Februar 1690, n tratatului între 
Const. Cantemir și Anstrinei. Autorul 
anexează şi documentele oficiale au- 
siriace, pe care se hazează. 

Tratatul a rămas Insă literă moartă, 


îndată ce Imperialii s'au retras din 
Tara rominoaseă. 

El cuprindea dispoziţiile următoare : 

s1) Îndată ce armata imperială va 
innainta pănă la Brăila sau la Siret, 
Domnul și Stările vor renunţa la pro- 
toețiunea Porții, cu care yor intrerupe 
oriee legături şi vor jura credinţă și 
ascultare Împăratului, care la rinduwi 
îi va apăra impotriva tuturor duş- 
manilor, 

vil Domnul va fi întărit pe viaţă, 
iar fiului său mai mare i se va conferi 
titlul de conte, 

„d! Împăratul va întrebuința tonte 
mijloacele cu să elibereze pe ful ostatec. 

„4) Domnul şi Stările vor observa 
cu stințenie acest tratat, pe care Im- 
perialii făgăduese să-l țină secrot. 

+5) Pentru iarna În curs nu se vor 
da provizluni; îndată ce armata im- 
periulă va f pătruns în împrejurimele 
Brăilei sau Siretului, atunei Domnul și 
Stările îi vor procura proviziunile tre- 
buineioase şi la novoo vor conlucra și 
eu oastea lor, ca să respingă pe dnṣ- 
manul comun, 

+6) Până vor scapa de Tatari să li 
se îngădue s supraveghea mişcările lor, 
despre care vor informa cu toată sin- 
ceritatea pe Imperiali. 

„7 Religia ortodoxă ai capii biserleti 
vor fi respectați conform obiceiurilor 
şi legilor stabilite; libertate deplină se 
vn acorda și cultului entolie. 

„5! Hoerii se vor bucura de uceleasi 
privilegii ena? nobilii din celelalte ro- 
gate și provincii imperiale; scutirea 
de biruri se va ucorda însă numai per- 
soanel, mp şi moșiilor lor. In eax de 
războlu şi de obştoască nevoe pentru 
apărarea patriei, ei vor trebui să la 
armele contra dușmanilor impăratului. 
Domnul şi Stările vor trimite cel puţin 
4 deputaţi, dintre hoerii de frunte, caro 
să stea pe lingă generalii imperiali din 
Ardeal. 


„9 In vedarea marilor cheltueli, pe 


“RECENZII Am? 


cari le suportă împăratul din cauza 
continuării războiului, Domnul și Stă- 
rile, din ereştinoastă pietate şi ea semn 
do supunere, oferă pentru iarna eu- 
rentă 50 pungi sau 25.000 de taleri, pe 
cari îi vor plăti la 15 Martie viitor, 
100 eai şi 500 de boi, predati lu tro- 
cătoarea Braţe, eaii la aceeas dată, iar 
boli la sfirsitul lunii, 

„Stabilirea definitivă a tratatului se 
va face utunti cind armata imperială 
se va agera În hotarele Moldovai. .* 
ip S--Di, LS 

De 

Stanislas Cihoski, Statistica yene- 
roi (Metodologia statistică). Bucu- 
rești, 1910, Prețul ă tel. 

Tonte discuţiile în chestia definirii 
astatisticei* se învirtese in jurul unei 
reințelageri: pe da-opurte, originea is- 
torică a cuviutului ar Indies o ştiinţă 
caro so ocupă en chestiuni referitoare 
la organismul statului; iar pe de altu, 
dezvoltarea mal recentă a metodelor 
matematice Introbuinţate în aceste stu- 
dii a făcut pe ia să izolezn metoda, 
în sine, care e aplicabilă tuturor stiin- 

le de observație, si să-l dea ei nm- 
mele da „statistică“, 

Prima definiţiune dă preponderență 
obiectului căruia i se aplică metoda, 
can de a doua metodei însăși, 

Lucrarea d-lui adv. St. Cihoski desi 
rezumimi cursul făcut do an la Scoala 


` de științe de stat, după cum se spune 


în prefață, se inspiră totusi mai mult 
dein al doilea punet de vedere. Ina- 
castă privință, sintom doin Inceput 
uavolţi a face o rezervă în ep priveg- 
te folosul ce l-au tras auditorii cursu- 
lni; căel dacă studiul statisticei astfel 
ințeles nu necesită multe cunoştinți 
de matematici superioare, presupune 
col patin o dezvoltare a spiritului ma- 
tematie, patin probabilā le elevii unei 
seoale de stiinte de stat sau ai unei 
facaltăţi de drept. 

Studiul statisticei matematice, Intro- 
dus de citiva vreme la universitatea 


din Viena (prof. Czuber) şi la unele u- 
universități germane, depinde acolo de 
fucultatea de ştiinţe şi are ca menire 
practică principală formaren specialis- 
tilor țaetuari, Versicheran smathemuti- 
ker) necesar! vastei administrații a u- 
sigurărilor soelale pentru boală, inva- 
liditate şi bătrinețe, precum și acoleiu 
insăreinate eu supravegherea şi von- 
trolul tehnic al societăţilor de nsigu- 
rare usupra vieţii, 

Abstracțiune făcind de rezerva de 
mai sus, lucrarea d-lui C. oste foarte 
interesantă pentru cine vroa să ennoas- 
vă metodele statisticei, Primele capi- 
tole, teatind despre obiectul, definitia 
și logitimitates statisticoi, procum și 
cele următoare In care se ocupă de n- 
lezarea, adunarea și critica datelor pri- 
mitivo, nu prezintă nicio greutate și 
merită să fie cotito de toată lumen, Au- 
torul explică, în mod foarte atrăgător 
si cu multe exemple, abuzul co se face 
cu stutisticelo tendențioase, multiplele 
erori, ce se întrodae în datele primitive 
ale unei statistici, mai cu soamă acolo 
unde ea pure să lovească In ouroearo 
interese, eulitățile necesare functionn- 
rilor de diferite categorii şi şefului 
unui servielu statistic, ete. Ar fi fost 
poate do dorit ca exemplele să sè rw- 
fere mal putin la Anglia şi Halia, sl 
mai mult la fara noustră. 

In partea n dona—și cea mai volw- 
minousă—a acestei lucrări, autorul a 
Tăcut slorțări remureulile, incoronate 
mlesen de succes, pentru a expune in- 
trun mod cit se poste de pe înțelesul 
tuturor, elemontele de culonlul probna- 
Vilităților şi aplicarea lor la prelu- 
eraren datelor brute ale statistico, 

Din nefericire Insă, în această parte 
a volumului, san strocarat unele pè- 
danterii, expuneri pren superficiale si 
chiur neexacetităţi, care deprimă pe co- 
titorul canoscător, mai cu gemă că 
sint răspindite în pagini do o valoure 
pedagogică reală. 

Aen banăonră: 


Ap VIAȚA ROMINEASCA 


1) In definiţia probabilității en ra- 
port, s'a omis să se spuo că tonte ca- 
zarile trebuese să fie egal de posibile, 
ceia ce e absolut esențial. 

2) Hotetele pentru aplicarea mediei 
uritmetice, geometrice şi armonice, sint 
ru tota] neclare și în fond lipsite de 
un interes renl; puteau foarte bine fi 
läsato la o 

3) Exemplul eu munții, pontru a ox- 
plica „greutatea“ unei date statistice, 
esta foarte rău ales. (pag. 69}. 

4) Legea numerilor mari (ann mai 
bine teorema lui Bernoulli) nu afirmă 
ce crede d. C., cind explică exemplul 
en bilele dela pag. 77; din contra, e- 
cartul absolut crește proporțional cu 
Hr, numai cel relativ tinde către zero. 

5) Teorema minimelor pătrate nu ne 
poate arta că modin aritmetică e cen 
mai probabilă valoure, căci în stabili- 
ren acestei teoreme voneluzin de mal 
Jos intră tocmai ca premisă (pax. 119). 

ȘI aan mat departe. 

Culmea însă o utinge autorul cind 
se umestecă în alte domenii. Astfel, 
vorbind incidental despre fizica mato- 
matică, dan Innsează această afirmație, 
dezolantă pentru muncea fără preget n 
savanților : 

„Descoperirile importante se dato- 
rese mal mult ințimplării*, 

San, în altă parte: 

„Se chiamă ascenziune dreaptă dis- 
tanța dela o stea pănă la polul echi- 
noxului, calealată de-alungul ecuatoru- 
lui cerese*, 

Unde o fi polul celu al ochinoxului? 
Ne prindem că niei d. prof. Cucalescu 
mar putea să ne-o spue! 

Ar ñ timpul să so obișnuiască specialis- 
tii şi la noi să fie mai prudenţi, cind se 
avintă în domenii prea puţin cunoscute, 
pentrueu greşelile astfel comise să nu 
dea prilej rău-voitorilor să le nege, 
prin indueţiune, valoarea și în apecia- 
litatea lor adevărată. O spunem 2- 
"engt  pentrucă accidentul s'a întim- 
plat şi altora, nu numai d-lui C care 


se găseşte in această privință „en bonne 

compagnie”, 

M. 8. 
+s 

N. Bănescu. (Fheorghè Barit. Rolul 
seu în cultura națională, 1910. Vălenii 
de Munte. Tip, „Neamul Rominese“. 32 
pag. 60 bani, 

Broşura d-lui Bāneseu cuprinde o 
descriere a activității de publicist și 
de conducător politie al Rominilor da 
peste munţi a Ini Gheorghe Barit. 

Credem interesant a spieni din fru- 
moasa expunere u d-lui Bănescu ei- 
Leen umănunte din viața seostal ales 
fin ul Ardealulul. 

Ghoorghe Barit sa năsent în 1812. 
Tatăl său era paroh greco-catolic. Stu- 
diile superivare și le-a fäent la facal- 
tatea de filozofie din Cluj şi la cea de 
teologie din Blaj. Numit mai Ieräiu 
profesor în Blaj, e chemat în urmă de 
fruntasii neguțători braşoveni lu una 
din cele două şcoli romineşti intemeiata 
de ei. Hart rămase profesor alei m- 
proape zece ani, pănă în 18545. 

Partes coa mai însomnută din aeti- 
vitatea Int incepe aiei la Braşov, prin 
intemeeren celei dintălu foi de cultură 
şi a celei dintăiu foi politice a Rom- 
nilor de peste munți. 

La inceputul anului 18538 apare Foala 
Zăterară, numită în urmă Fin pentru 
Minte, Inimă și Literatură, lar putin 
mal tirziu apare foaia politică Gaseta 
de Transilvania. 

Cu un an mai innainte mai apăruse 
Foaia Duminicii, redactată de L Barac, 
care însă nu-și putu cistiga un număr 
mai mare de cetitori, 

Fonia Ini Bariy cuprindea mai eu 
samă scurte articole de popularizare 
din toate domeniile, niei prea lungi şi 
nici prea abstracte, potrivite pentru o 
clasă de cetitori care abin se năştea și 
care acum își indrepta cu timiditate 
ochii spre izvonrole de cultură apnsană, 

Bariț dă chiar o listă de materiile 
po care și le propunea a le trata el şi 


RECENZII UW 


numerosii săi colaboratori. Transeriem 
după d. Pănescu, punctele cuprinse 
în această listă, spre a se veden 
chestiile literare și linguistice, care 
bau preveupat pe Bari, Vom găsi că 
multe ponete care au figurat în pro- 
grumul său au fost pusa in peuetică 
de revistele moldovenesti de mai tirziu: 
Dacia Literară, Romênia Literari şi 
chiar Conrorhiri Titerare. 

lată aceste muterii : 

1. Viața luf Petru Malor, lucrat din 
cele mal sigure izvoare. 

S, O privire critică, slobodå de du- 
hul partidei, asupra literaturii romt- 
nosti, dela anul 1750 până astăzi. în 
toate provinciile. 

B. Poezii originale cît se poate de 
hime. 

4. Istoriosre ori povestiri romantice 
patriotico-naționale, adică en scene şi 
doseriori Iwate din însuşi mijlocul 
nostru. 

5, Statistica Ţării Romineşti san a 
Moldovei, dapă daturi de credință 
vrednice, 

č, Seene interesante din istoria patriei, 

7. O gustoasă deseriore n ținutului 
Haţeg în Transilvania, avind în ochi 
şi vechimile îmi. 

S. Traetaturi din vite o stiință, cum: 
din fiziologie, logică, fizică, $. e. |. ca 
så vedem er termeni avem, pănă unde 
ne ajunge limda. 

ü, Tradueţii bune, din elasicii insă 
numai Ain clasici) noi sau vechi, cum: 
vre-o orație din Cicero, vre-un cap din 
Pliniu, ș n. 

Laut vero iarăși dein coluboraturii 
săi articole asupra limbii, insă fără 
personalităţi, şi—lueru foarte insem- 
nat— provele în programel său cule- 
geri de folklor. El Indesmnă „pe tofi 
fiii Rominilor cei ințelogători, din toato 
patriile-, să ndune „din gura și con- 
vercația cu poporul nostru folurimi de 
obiceiuri recht, povestiri care ar avea 
ceva insemnare istorică și arheologică 
şi care ar văi trăsuri de carneter pen- 


tru noi, precum sl cintece populare, 
de care la noi sint foarte multe și in- 
teresante, şi înrăși wee frazei, pro- 
verbarri, ziceri originale rominești, care 
ar f mal puţin canoscute sau numa in- 
trun dialect obisnuite“. 

De acest plan Barit va tinut cit Van 
ingrăduit imprejurările și cultura lni. 
Unele din punctele prosrumului său 
vor A îndeplinite mult mai bine de 
seriitorii moldoveni aproape contempo- 
rani Ini: Kogălniceanu, Russo, Aleesnn- 
dri, Negruzzi, și de continustorii ştolil 
critice mohloveneşti, de scriitorii gru- 
pati în jurul Conrorbirilor Literare. 
Bariț pablică si +] în foaia su serionse 
studii istorice si politice. 

In chestia sistemelor linguistica a știut 
să păstreze o atitwline cumpânită, E? 
su<ţinu necesitatea cultivării limbii nn- 
tionale ṣi însemnătatea traducerilor din 
aeest punet de vedere, Această stări- 
inț în cultivarea limbii vones tocmai 
în vremea cind în Principate limba ro- 
mineuseă era pe cale de a fi maen 
în predarea stiinților prin cen fruneeză. 
In ceia ce privește limba litorură, va H 
mai comprohensiv deeit C. Negruzzi, 
cure susținea dialectul muntenese cs 
limbă literară. El nu en lua de An: 
dreptar* pe nici unal din cele rouă 
dialecte din Principate. el pe unul s- 
propiat de limba bisericească si rare 
„să fia înțeles pe cit se poate do toute 
plasele cetitorilor*, Se pronunță impo- 
triva latinismelar, dar, ca o ultimă con- 
cosie făcută prietenului săn Laurian, 
va lua etimologia, „deducerea“, deri- 

vatin zicerilor de indreptaral ortogratini. 

Foaia şi Gaseta sp răspindiră pre- 
tutindeni. Se eetan în toste părţile ło- 
cuite de Romini: şi in Muntenia, sì In 

Moldova, şi dela 1340, şi In Bucovina, 

Bariy aven corespondenți dineosee do 

Carpaţi si împrejurările din Principate 

treceua în gazetele lui, însoţite de en- 

vintul ture, pe care nu şi-l puteau tn- 
gădui foile din Principate, aspro cen- 
zuruate de cirmairoa rusoasež. Deaceit, 


tio VIAŢA ROMINEASCA 


dela 1844 incolo până pe la 1860, ele 

nu mai putară intra dincoace de Car- 

pati decit pe ascuns. 

Ca venirea anului revoluționar, Bariț 
isi începe o nouă activitate, cea poli- 
Deh, Foile lui știuseră să pregătească 
destul de hina spiritul publie pentru 
întelegerea noilor întimplări, In nė- 
niiata adunare din 3 Mai 1845, Bariț 
fa ales, impreună ca Bărnuţ, vicepreşe- 
dinte al adunării. Evenimentele luară 
peste citeva luni o nouă Intorsătură și 
Hart lu nevoit să se refugieze în Man- 
tenin, Aici foile lui îl făcuseră indeajuns 
cunoscut stăpinirii ruseşti, pentruca à- 
ceastu să dispună arestarea lui şi tri- 
mitorea sub escortă la Cernăuţi. Fu Ii- 
berat prin interventia Hurmusăeheştilor 
și în toamna anului 1849 putu să se 
întoarcă în Ardealul lui. Foile incep 
să reapară, însă, din enugn tipăririi ra- 
portului lui Avram lancu, apariția lor 
fa din nou suspendată, In Septembrie 
1850 ole apar iarăși, de astă dată sub in- 
erijirea profesorului din Braşov Iech 
Marăşann, Borit rămine de aici Inna- 
inte ca simpla colaborator. 

Barit în o parte însomnată la înte- 
meorea Asociafiunii Transilvane in 
1561. Fu ales prim-sceretar și mai tir- 
ziu, în 1888, președinte ai ei 

Bariț făcu apoi parte din Dieta dela 
Sibiiu si din Senatul Imperial din Viena, 
Academia ` Homan il alege membru 
chiar in momental intemeerii, iar in 
INN) preşedinte al ei. Peste puţină 
vreme însă, Bari se stinse din viaţă, 
în ziua do 2 Maiu, 

Monrton curmă activitatea rodnică a 
acestui intemootor al presei rominești 
de peste munţi. Am atăruit ceva mai 
mult asupra figurii arestul mare ziarist 
și luptător politie, acuma cind „de m- 
casă“, din Ardealul lui,—pe care nu 
ba părăsit niciodată, în ciuda tuturor 
ispitelor ce-i veneau de „dincoace“, — 
ne-au sosit veşti, ceau făcut să ni se 


stringă sufletul, ca de groaza unei 
morți... 
C.A, 
win 

P. Mendousse. me de ladolessent. 
F. Alcun., Paris. 

Adolescenta, această epocă de tran- 
ziție a vieţii, atit de interesantă pen- 
tru educatori, a fost prea puţin stu- 
diată de psihologi, pănă în timpul din 
urmă. După opera lui Stanley Hall, 
celebrul pedagog american, lucrarea 
psihologului francez e desigur tea mai 
însemnută contribuție adusă subitetu- 
lui. Autorul a utilizat, afară de obser- 
vaţiile sale personule, un material con- 
siderabil de experiențe, stadii, memo- 
rii, scrisori, după care se poate re 
constitui viaţa sufletească a adulesceu- 
ților. Interpretările sale sint mai tot- 
deiuna judicioase și analizele remar- 
cabile prin pătrunderea si fineța lor. 
Primul caracter al adolescenţii e, după 
uutar, curiozitatea imdreptată mai ales 
asupra chestiunilor sexuale, Deaceia 
el îşi incepe lucrurea cu un studiu a- 
supra pubertăţii și w educaţiei sexuale. 
Spre deosebire de copil, cara e foarte 
bine adaptat la mediu, adolescentul e 
nehotărit, eugotarea lui e nodocisă, 
Vinja afectivă ap dezvoltă și îl face 
capabil să se intereseze, să se pasio- 
neze pentru indivizi, pentru doctrina ; 

această îmbogăţire u vieţii aloctive sa 
truduee atit prin iubirea sexuală, cit și 
prin prietenia san admiraţie, Această 
dezvoltare n personalității prin viaţa 
afectivă e somnul distinetiv, propriu 
adolescenții. In concepţia pe tare și-a 
fuc adolescenții asupra lumii prodo- 
mină datele senzibile, ei trăiesc intro 
lume de vis, ceia ce permite cugatării 
lor să devină creatoare; judecata ado- 
lescenţilar e condusă de fantazio ; după 
vredipta lor, experiența lor redusă si cu- ` 
getarea lor actuală, e suficientă atit pen- 
tru elaborarea cunoștințilar, ett și pentru 


posibilitatea conduitei lor în viață, Viaţa 
inrapioară a adolescenților e de o mure 
bozăţie,— de aiei timiditatea și In acelaşi 
timp nevoia lor de independență, Din 
ateastă enuză trebue ca adolescentii să 
accepte normele cura se dan activităţii 
lor, și În această virstă, după vorba 
lui Spencer, regimul ronstitaționul tra- 
me să se substitulaacă constringerii, 
Albă trăsătură caracteristică a adoles- 
centil sint modificările brusce, crizele 
fiziologice și sufleteşti. Diferitele or- 
kano ale adolescenților se dezvoltă în 
mod inegal, şi de nici rezultă uneori 
bonte. Deasemenea ideile lor so trans- 
formă repede şi gusturile cași proee- 
tele adolescenților sint instabile. La ei 
un există unitatea gimlirii, nici con- 
vergența tendinților,—și aceasta eon- 
tribue Ia oboseală, la surmenajul cure 
se intiingse atit de des in această 
virstă. Ca remedia, psihologul francez 
recomandă exercițiile fizice, gimnastiem 
si mai ules jocarile colective al spor- 
turile, care după spusele lui, sint destul 
de neglijate în Franţa. 
0. B. 
ta 

Paul Gaultier. Lavraie &lueation. 
Paris, Hachette, 1910, Prix 5.50, 

Dacă scurtul avertisment pus de 
Gaultier în fruntaa cărții acestia nu 
ne-ar arăta cit de modest își consideră 
autorul rolul său, aeriind uceastă lua- 
rare, am avea dreptul să-i facem im- 
putări chiar dela Incaput, asupra titlu- 
Imi. Căci „adevărata educaţie“ e pin- 
tru Paul Gaultier ceia ep) pentru orl- 
cine şi nu poate H nitel; formarea 
corpului și spiritului în toată integri- 
tatea si urmonia lor, 

Dece dar titlul acesta onrecum 
războinie, rare parcă ar lasa să se in- 
țeleagă că pănă acum nu sa cunoscut 
„slevărata educaţia“ ? 

Autorul îl justifică pein uceia că as- 
tăzi sa confundă încă prea malt edu- 
catia cu Înstrucția și însăși înstrucțin 


RECENZII DU 


cu o Îngrămâădire de cunostinți cele 
mai adesea pur verbale, 

Și in privința aceasta, evident, el 
are dreptate, 

Adică are dreptate, dacă svom in ve- 
dere nu teoria, ci practica. 

Căci dacă nu-i carte mal nouă asu- 
pra educaţiei, în care săi nu sp pledeze 
pentru îngrijirea corpului : aer, hrană, 
sporturi, jocuri, libertate în mișcări; 
pentru cultivarea rationali u intelec- 
tului, pentru formaren şi dezvoltarea 
senzibilităţii, pentru întărirea voinţei, 
eten după cele din urmă dute sle fizio- 
logisi şi psihologiei şi potrivit scopu- 
lui urmărit de educator, de a face din 
copil un om cit se poate mui folositor 
sie-şi si societăţii —apoi nui mai puţin 
adovărut că în practică cele mal ade- 
sea nu se dă copiilor mici aerul tre- 
buitor, nici hrana rațională, siei Hber- 
tatea de care au novoe, inr în ceiace 
priveste formarea inteligenței, sensibi- 
Dä şi voinței sa comit pe alocuri a- 
devărate crime faţă de viitorul indivi- 
zilor si societății. 

Rutina și egoismul edlacatorilor—pă- 
rinţii în primal loec—sint mni tari do- 
cit tonte juntificările tooretice ale ce- 
lor mul bune norme și precepte de e- 
ducatie. 

lată pontru ce și o carte ca n lui 
Paul Gaaltier, care nu mluce aproape 
nimie nou, e totuşi folositoare. 

Intr'un pămint bătătorit, pe care vin- 
turile și arșița ban uscat ai Lan întă- 
rit, e novoa cu ploniu binetăcătoare să se 
reverse ubundentă și indelung, pentru- 
ca să-l răzbată și să-l Încă să producă 
roada dorită. lar în materie de edaca- 
Up încă multă vreme orice critică sa- 
veră n stării actuale, orice expunere a 
adevăratelor principii pedagogice, ori- 
ce precepte si sfaturi isvorite din stu- 
diarea sultotului omonese în ponore și 
al copilului în special, — vor ñ bine 

venite, 

și Panl Gaultier, în cele patru capl- 


412 VIATA 


tole ule Inerării salo—oducatia corpu- 
lui, educaţia sensibilităţii, educaţia in- 
teligenţii și educnția vointei—dă foarte 
multe sfaturi și precepto adevărate, şi 
face o critică aspră a educaţiei ce se 
dă astăzi în general copiilor. 

Un recenzent al lucrării lui Gaultier 
spune intro revistă franceză că auto- 
rul me in intirziere” faţă de storțările 
ce se fac în Franţa prin unele scoli 
pentru a se umelioru higieua şi instrue- 
ţia copiilor. Deşi Gaultier are în ve- 
dere staren de lucruri din Franţa, re- 
venzentul său are dreptate desigur pen- 
tru unele seoli; dar Gaultier are pro- 
babil dreptate pentru cele mai multe, 

Pentru noi însă, caro nu avem nici 
pe acele unele, lucrarea lui Gaultier e 
vulabilă în totul. E cn atit mai va- 
labilă cu eit şi în educația din fami- 
lie și în cen din seou, noi Romfnii 
ne asămânăm foarte mult cu France- 
vii: avem toate defectele lor... 

Aşa că din verst punct da vedere 
cartea lni Gaultier o pareă serisă pen- 
tru noi, 


M. OG 


s 


Henri Pirenne, Les Anciennes Dé 
moòecraties des Pays-Bas. Un vol. 304 
p. Paris, Flammarion, 1910, 

Orice ar spune Nordau împotriva 
utilității Istoriei, apariţia deasă a sta- 
diilor asupra vechilor democrații are 
desigur și o altă cauză pe lingă inte- 
rosul tearetir ; este o manifestare a spi- 
ritului democratie modern, frămintat de 
multiple probleme sociale șiocanomice, si 
care caută să desprindă din cutele trecu- 
tului indieaţiuni şi directive pentru doslo- 
nuren chestiunilor dificile ce i se impan. 

Oraşele medievale din Țările de jos, 
năseute odată cu renasterea avintului 
comercial după invazia normandă, au 
realizat o democraţie aparte, deosebită 
si de vechea democrație greco-romană, 
“ași de cen de azi, după cum au trăit 
și o viaţă proprie lor. Evoluţia acestor 

oraşe, deln naşterea și până la inceta- 


ROMINEASCA 


rea însomnătăţii lar politice, o studiază 
cu o deosebită competență Henri Piren- 
ne, În volumul de faţă, i 
Vom schita pe scurt prinelpalele faze 
ale acestei evoluții, 
Excelenta poziţie geografică a Țări. 
lor-de-los, punctul de unire al diferi- 
telor drumuri comerciale, a făcut ca 
prin veacul al X-lea, mișcarea comercială 
să renască și să ja nici un uvint mai 
mare ca ori unde, şi astfel întreagă n- 
coastă regiune, afară de ținuturile sin- 
guratice, inuevesibile din Ardeni, n fost 
sămânată cu stațiuni de trecere, portus, 
debureadere care fixează in jurul lor 
aglomėrațiuni de oameni servi, ce rup 
logăturile cei ţin de jurămint şi devin 
făuritarii ineonştienţi ai progresului so- 
cial. Acoste portus se formează, de o- 
biceia, căutin o apărare, sub zidurile 
castelelor foodale și n cetăților opiseo- 
pale, ridicate în vremon năvălirii nor- 
mande: populaţia lor, do origină indo- 
einică, e liheră și sa deosebeşte profund 
de locuitorii castelelor şi cetăților prin 
origină, ocupații și condiţia juridică, 
Sub impulsul! mișcării comerciale tot 
mai active, aceste sglomoratii se dez- 
voltă şi incep să simtă nevoia unul re- 
gim nou juridic, care să poată sutisfaee 
trebuințile unei vieți noi, şi astfel, pa- 
ralel eu nasterea oraşelor, Începe şi or- 
ganizarea unui drept urban, deosebit 
de obiceiurile formaliste ce cirmuiseră 
pănă utunci populația rurală. Constitu- 
irea acestui dropt nou a triumfat uşor 
din două motivo: plasticitatea institu- 
Viilor în epoca sa de naştere şi liber- 
tatea de care n fost lăsat să se bu- 
cure din partea autorităţilor constitnita, 
in începuturile sale, Bazele constituiu- 
nilor urbane au fost puse de companii- 
ile de negustori, gilde, grație cărora 
incepe să se formeze o clasă bogată, 
ce devine organul şi protagonistul re- 
vendicărilor burgheziei născinde. 
La începutul veacului al XII-lea pretu- 
tindeni orusele constitue persoane co- 
lective, populuțin lor are un dropt pro- 


priu: e o clasă Juridică privilegiată 
cast nobilimea. Intre zidurile cetăţii, 
üreptal penal, foarte aspru, ca o pro- 
cedură repede, asizură o justitie promptă 
si eficace, cași dreptul civil si comer- 
cial, Justiția e distribuită de un eon- 


. Siliu de scabini, jurati, recrutați prin- 


tre orășeni, prezida de un funeţiunur 
àl prințului, care se adună in plată sau 
la biserica parohială și judecă conform 
cu dreptul urban. Acestui consiliu de 
senbiul | sa deleagă de comună şi stri- 
îmţii administrative; în cetăţile episto- 
palo, progresul e mai accidentat, dar 
rezultatul final e același! autonomia. 

Astfel se dezvoltă, printr'un regim 
demoeratié, tomunelo sub nutorituten 
aerotitoare a prințului, care, condus de 
diforite motiva, le acordă o autonomie 
tot mmi largă, 

Viaţa lar economică trobue conside- 
rată din două punete de vedere: în 
cè priveste alimentarea orusalul si mit- 
vile indastrii, ea a realizat pentru sbi- 
nele comun“ un socialism municipal, 
restriugină, priu proceileuri uutoritare 
fără milă, libertatea individuală : se su- 
pravoghonză fabricarea şi vinderea în 
interesul consumatoralui și se instituo 
o legislaţie şi organizație miticuloasă 
a muncii, Acest socialism municipal, 
dutorit grentății transportului, slabei 
dezvoltări a capitalului și xolidității 
corporației burgheze, poate fi privit ca 
o capodoperă a Evului-mediu, 

Alături însă eu industria și negoţul 
în mic se dezvoltă industria si comer- 
iul mare, ce nu put f eonstriuși de a- 

uturitarismul municipal, 

Apariția lor produca diforentiori pro- 
funde În masa orăşâneuseă, care lu siir- 
situl veacului al XI-lea prezintă toată 
seria de condiții sociale, delu miseris 
proletarului pănă la bogăţia capitalis- 
telul, si peuvoacă și o schimbare a for- 
mei de guvernămint, din democratic, 
cum fusese pănă atunci, întrun regim 
plutoerat întăi și apoi oligarhic, A- 
constă transformare a fost inevitabilă, 


RECENZII 413 


căci se formase o aristocrație pluto- 
eratică, care pusese stăpinire, cu Inyo- 
ireu poporului, ce recunouşteu în ea pe 
conducătorii naturali pe toate magis- 
traturile oraşului si, en timpul, trans- 
formă situnția de fapt în una de drept, 
astfel că la începutul veacalui al XII-lea 
niei un om din popor nu mai poate f 
ales in magistraturi, sehimbate acum In 
anuale. Operu de guvern, rärefn sa 
devotat neum acenstă aristocratie, e 
crearea administrației municipale, res- 
pectată de revoluția democrată din 
veacul al XIV-lea, stabilirea anni rò- 
gim financiar, bazat pa impozite directe 
si acelse, infiintarea ereditului urban, 
organizarea halelor si pietelor, faceres 
de drumuri, aducere de apă potabilă, 
înființarea de coll alee, ete. 

Abuzouză însă de puterea sa, se trans 
formă intr'o elic egoistă și arogantă, re 
nemultumeste toate etasele și la stiri 
tul veacului al XIII-lea, cauze politice, e- 
conomice şi roligivuse provoacă o re- 
voluție, cure întronează din non regi 
mul demorrat.—Procem peste peripe- 
tiile acestei mișcări, ca să arătăm vito- 
va din caracterele noului regim, 

Toate democraţiile medievale sint 
nişte aemoernţii de privilegiați, căci, 
departe de n căuta să extindă dreptul 
si institațiile lor printre oamenii dels 
țară, orașele şi-au reservat cu gelozie 
monopolul lor, pe măsură ce regimul 
popular s'a întărit; în bargbezii Evs- 
jui mediu ma oxistat adevăratul sen- 
timent democratie. Toţi locuitorii sint 
inregimentaţi în corporaţii şi nimeni 
n'are drepturi decit intrucit face parte 
din una; colectivitatea arbană so com- 
pune din o uglomeruţie de colectivi- 
tăţi, In caro ne repartizează toți coti- 
ent, Specializării muncii și profesiuni- 
lor îi corespunde o speciulizare poli- 
tică; cetățeanul, asa cum l-a cunosent. 

antichitatea și timpurile moderne, na è- 

xistat, căci nimeni nu Dote interveni 

in afacerile publica ca simplu cetățean. 
In ce privește viața economică, cer 


213 VIAŢA 


poraţiile, avind de acum înnainte dreptul 
do a-şi conduce singure nfacerile, libere 
de orice piedică, împing spiritul corpo- 
rativ la ultimele consecvente şi idez- 
voltă un regim protectionist, care ame- 
liorează starea meseriașilor, împedică 
exploatarea nemiloasă a uvrierilor, dar 
e incapabil să corespundă nevoilor o. 
economice din veacul al XV-lea, vind ora- 
şele sint inglobate în monarhiile abso- 
lute ve se formează şi care transtormi 
economia urbană in economie najio- 
mld. In vremea acestui lung proces 
de schimbare, co se faco en lupte grele 
între oraşe și monarchi, oraşele care, 
perseverind în sistemul protectionist 
n'au putut să se adapteze noilor con- 

d economice, due ọ viată Uucodă, 

văzind cum li se ripeşte, unul cite u- 

mul, privilegiile, pănă la marea revolu- 

ție franceză, care le distruge orice In- 

semnătate politică, 

In general considerate, democraţiile 
medievale, am fost egoiste, antipatica 
si spolintoare pentru cei necuprinşi în 
cercul lor, dur ap reușit să asigure o 
viață morală si materială satisiăcă- 
toare diferitelor grupuri sociale ce le 
alcătuiau, 


M. J. 
De? 

Emile Faguet. De lamour de soi, 
Edit. E. Sausot et C-ie, Paris. Pret | fr. 

Această cărticică (35 pg.) are ca sub- 
titlu: „Lea dis commandements: Cele 
zece porunci; iară drept introducere 
tabla color zece poranci,. moderne, pe 
care nu ştiu dacă stă sau na în inten- 
țin untorului să le opus celor zece po- 
runei biblice, dar en siguranţă, că 
numai prin enunțarea lor, arată cela 
co erẹde autorul căi nevoo da 
„poruncit* azi, în deosebire de ceia ce 
era nevoe de „poruncit în vremile 
străvechi. 

slu în vei tubi pe tine însuți. 

„Iu vei iubi pe torarðga ta“, 


ROMINEASC 4 
ege 


„Zu vei indb pe tată! fin, pe mama 
ta gi pe copiii tăi“. 

„Tu vei iubi pe prietenul iðn”. 

„Iu rei iubi pe bătrâni”, 

„Iu rei iubi profesiunea ta“, 

„Tu vei inbi țara ta*, 

„Tu rei iubi adevărul:, 

„in vei iubi datoria", 

niu vef iubi pe Dumnezeu”, 

Autorul arut că dragostea de sine 
e sentimentul impotriva căruia sa nā- 
pustit toată urgin filozofilor și chiar a 
creștinismului, „prin o interpretare 
ponto falşă a unui cuvint a fondato- 
rului său“, Sprijinindu-se pe Bossuet: 
„Nu trebue iugăduit omului să se dis- 
prețulască pe de-a'ntragul, de fricà să 
n'aluneee spre dorințele cele ourho“, 
—spune ` „Dacă nu trebue să'nzădui o- 
mului să se desproţulască pa de-a'ntra- 
gul, mi se pare că se cuvine să-i per- 
miti să se iubească“, Apoi sltrolsmul, 
cu să existe, presupune şi cere existența 
exoismului: „Ca să puteţi face ceva 
pentru alţii, trebuo să încapi—șl să con- 
tinui—a face mult pentru sina”, Altru- 
ismul absolut e untiomenase, 

In „cum trebue să no iubim“ ia ea- 
vintul Ini Isus: „luboste pre aproapele 
tău en pre tine insuţi“—şi arată, impo- 
triva Jui Niotasche, că acest cuvint e 
„tocmai experiența omenească cea mai 
deplină“. In acest capitol autoral dă o 
Pågină caro poate sta alături cu cele 
mai frumoase pagini din Evanghelia | 

ell (Isus *) ne eruint pus que vue. 
„dun lui réponde: „Alors je n'aima 
„Point les autres, car je ne m'aime pas“, 
ni! sait que colul qui s'aime le molins 
„trait un tròs grand pbilantrope, sii 
„aimait les autros autant seulement et 
„de la mime manière qu'il s'aime. Avon 
ntičdeur ? soit; mais vous vons nourria- 
„sez. Fuites de méme pour lea autzes, — 
sAvee dègout? solt: mais vons vous 
„uoarrissez. Faites de mèmo ponr les 


*) Parantezul adingat de rerengant. 


RECENZII +5 


„antrea.—Avec mépris? Soit, Mais vous 
„vous nonrrissez, Faites de même pour 
„les nutres—Mais je ne m'aime point 
„du tout, ear je me tue! 

„— Pour voua doburrasser de vos 
„sonfirances A votre misère, débarras- 
„sea les autros dọ lours souffrances à 
„la leur. 

„— Non; ja me tue froidement! 

„— Dabord ce n'est pas vral; ensuite 
să supposer que ce soit vrai, que tout 
„le monde agisse envers les autres 
snmma envers sol et envers soi-même 
wO envers les autros; et que celui 
„qii est capable de tuer froidement 
„les autres se tue luimme“. „Aimez 
„votre prochain comme vous” *, 

Capitolul acesta se ‘nebee cu com 
cluzia " „Deci trebue să ne iubim”, 

„Cam? După părerea men In tonte 
-chipurile on putință, afară de unul. 
„Trebue să ne iubim puțin ca pe-un 
„prioton ; trebuo să no iubim puţin ca 
-Prun tată: trebue să no iubim pafin 
„că pe-un copil; trebuo să ne lubim 
„putin ea pe-o fomec ee iubim*, 

În capitole separate arată cum, și 
pentru ee trebne să ne iubim în ehi- 
parile de muai sus; tar chipul în rare 
nu trebue să ne iubim, în cupitolul: 
„Nu eu un Dumnezen”, Serierea se ter- 
mină prin „Arta de-a se iabi* şi trei 
metode spre a ajunge la acest sfirsit. 
Vitimul capitol: Se Amandi Peritus 
se Închoe tu: 

„— F fant nussi apprendre A s'aimer 
comme à faire tontes chosea, judi- 
ciousoment*. 

H 

E. Boinet, Lea doctrines midicalèg. 
Ieur Evolution. Bibliothógue de Phi- 
losopbie seientiñque. Edit. E. Flamma- 
tion, Paris. 324 pag. Preţ 3.50. 

Din Introducerea, plină de citați n= 
supra definitiilor „doctrinei şi discuti- 
unii dacă și intrucit medicina e o artă 
sau o ştiinţă, putem reține ca mai bună 
și mai scurtă părerea autorului că me: 
dicina prin mijloacele sale de studiu a 


o ştiinţă, fară prin aplicaţiile sala o 
artă“, Studiul doctrinelor meilicala ai 
evoluția lor din acest punet de vedere 
ar f fost și original şi folositor, 
Din nenorocire autorul perde din ve. 
dare propria sa părere, ușa că ne dă 
un studiu—interesant fără intoinli—u- 
supra Înriuririi pe care au avut-o con- 
cepțiunile filozofice în vechime usupru 
medicinei, și mai ales chipul cum a- 
cesto concepții flozofico se oglindesc 
în doctrinele medicale. Denenia ca- 
pitolele din cartea I, care tratează des- 
pre doetrinele antice sau pre-hippocra- 
tice, sìnt lipsite de oriee interes mei, 
«al, formind un rezumat incomplect de 
mitologie, Xi totuşi în aceste capitole 
sint semnalate o sumă de documente 
de un real interes medical și din unu- 
liza cărora „medicina en stiință“ din a- 
cele vremuri depărtate s'ar arăta dem- 
mă de admirația noastră, după cum 
o dovedeşta papirusul lui Ebece (1500 
n. Chr): „Dacă modicul apasă cu dea- 
getele sale capul, minile, brațele sau 
picioarele, el trebue să găsească inima, 
căci vasele oi circulă în membre și de- 
aceia ea è numită centrul vaselor vor 
pulni“.— Numai această frază arată că 
preoții zeiței /ais în doctrinele lor me- 
diene erau conduși mai mult de vir: 
servarea—am zice azi știluțifică—cin- 
stită n faptelor, decit de conceptiile 
teologice ale Code nepäirunse, 
Doetria hippocraticã e dută numai 
in zeco pagini şi mai malt din punc- 
tul de vedere al înriuririi po care Ñ- 
lozolia platonică si pythagoriană ar 
fi avut-o usupra acestui gonial medie, 
Dar trepiedul dogmatis al lui Hippo- 
crat — Naturism, Humorism si Vita- 
lism— è u întrezărire peninlă n reali- 
tății, bazată pe o observație cinstită n 
faptelor şi Intru nimic datoare filozofiei 
platonice și pithugoriciune, după cum 
dealtfel autorul o dovedeşte — fără 
voe — În expunerea magistrală a doc- 
trinelor medicale moderne, Doctrina 
hippoeratică se lărămițenză In şcoala 


Air VIAŢA ROMINEASCA 


dein Alexandria, iar cind centrul cul- 
tural ai lumii se strămută la Roma, 
din aceste fărămituri Galien Tonn, 
torul medicinei științifice, euro a fost 
in acelasi timp anatomist consumat, ex- 
perimentator dibaeiu, patologist emi- 
minent și filozof distins“, construoste 
sistemul galiunie, stăpinitor nbsulut pănă 
in secolul al XVIII-lea, 

Davă expunerea doctrinelor medicale 
antice şi modievale insă de dorit şi din 
punctal de vedere ul direetivei, cit și 
al spuțiciui ce nutorul le consacră, 
numai Si pug.,— In sehimb expunerea 
üyvtrinelor medienle, cu începutul sec, 
XIX-lea și pănă azi, e wt de clară și 
trăgător serisă, că cetitorul uită nes- 
junsurila elor 84 pag. dintăL Acei 
care sint în curent cu descoporirile şi 
lucrările medicale din uceşti din urmă 
zece uni, engt acel cure nu sint in cu- 
rent, de-opotrivă, vor ceti cu folos şi 
cu plăcore rezumutul limpede, pe care 
uutorul |l face aproape cu pasiune, al 
lucrărilor care pun temelin științitieă 
dnetrinei medicale moderne. 

e ° 


Omar Khäyyåm. Mubdiydt, Hius- 
trations de E Dolar. L'Edition d'Art 
H. Piazza ot C-io. Paris 1910. Pre- 
tul 20 fr. 

Opora poetică a matematicianului as- 
tronom porsan, Omar Khävr äm 3 lost 
făcută runosentă marelui pablie decă- 
tră poomi englez idol Fitaageralul, 
Acesta, mn diletant fn literatură, s'a 
pus să învaţe limba persană la virsta 
de 40 ani. Traducerea Kubéiwitalni 
lni Omar Kbávyäm l-a junt vre-o eiti- 
va uni jar eind a terminat-o, n'a gä- 
sit niei un oditor caro să i-o publica, Fitz- 
Eer a publicat-o pe socotealu Iui zi 
a scos-o în vinzare cn prețul de 5shil- 
ling exemplarul,  Văzind că nu gā- 
seşte nici un compărător, a troent toste 
oxemplarele librarului Quaritch en să 
le destacă cum se va pricepe. Li- 
brarul a seoborit prețul exemplarului 


până la un shilling şi totuşi rumpără- 
torii nu se atingeau de volum. 

Disperat și plictisit, a aruncat volu- 
mele în cutia de vechituri à un penny 
volumul ! Intro zi poetal pictor Dante- 
Gabriel-Rossetti, steotocind în lada cu 
vechituri a un penny volumul, 3 dat 
peste traducerea lui Fitzeeraid, ` Eat, 
zinsmat de Omar Khâvyâm şi do tradu- 
cătorul lui, s'a întors în acelasi zi cu 
prietanul său pootul Swinburne și au 
cumparat alte patru exemplare. A 
doua zi, cind a venit să mai compere 
citeva exemplare, la-u păsit trecute fn 
cutia mp dal penny exemp'arul! ŞI ast- 
fel din udincimile indiferenței publice 
sa ridicat incet încet la suprafață 
operă lui Omar și u traducătorului 
său. Azi numărul edițiilor anuale sint 
nenumărute, 

In limba franceză nu ştiu dach există 
o altă traduvere in afară de aceasta a 
d-lui Edmond Dulae, care a în teolasi 
timp şi ilustrátorul, "Traducerea mi 
făcută după original, ceia co pentru o 
odiție de lux o dein un mare păcat, 
ci după Fitzgerald. Dacă ilusteațiile— 
în număr de 3)-—d-lul Edmond Dulue 
nu lasă nimie de dorit din panet de 
vedere artistic și sint În armonie desă- 
virsită cu spiritul și onal poetic al 
lui Omar, aen emm ni-l dă Fitagerald 
in traducerea su, toxtal tradus de dan 
prea adesen lasă de dorit şi ar com- 
promite It de pablieul francoz goniul 
poetic al lui Omar, dacă cunoscătorul 
fin al literaturii și suitetului oriental, 
marole Ronan, nu l'ar fi caracterizat en 
„rutele lui Goethe și al lui H. Heine”. ȘI 
Umar Khăyyâm s'a născut in a dona 
jumătate a veacului al Xi-leu şi A murit 
în întiiul pătrar al veseului al XII-lea! 

Dacă din punet de vadere literar e 
diția aceasta nu are vre-o valoare deo. 
sebită, din punctul do vedere ul exe- 
tuţiei artistice a ilnstrațiilor, tiparului 
şi birtiei, e tot ce poate fi mai desă- 
virşit. “Valoarea sa Bibliofilie e eres- 


RECENZII 117 


cută prin faptul că ediţia se compune 
numai din 700 exemplura numorotate, 
din care 300 po hirtie de Japonia yi 
400 po hirtie velină— des Manufactures 
du Marais*, 

Și de oure-co vorbese de bibliofillam, 
trebue să arăt şi un picat din ucost 
punct de vedere. D. E Dulae uită 
să arăta după co ediția a făcut trada- 
cerea, Ediția „mignon“ publicată la 
Veneţia de Roson, pe cara o am, rø- 
produce ediţia La publicată de Fitage- 
raid la 1559. In această ediţie sint 
numai 75 de qustronuri, peelad în e- 
dia d-lui Dulae sint 410. Să sperăm 
că d. Dulue n'a mărit numărul quatro- 
nurilor spre a compensa calitatea tra- 
ducerii. 

Cu toate cusururile po cure le-am a- 
rătat—colităţile: ilustrațiile, execuția 
tipografică și hirtin, trobuese văzute, — 
şi nu mă pot opri să ra recomand această 
ediție iubitorilor de cărți. 

E? 


Paul Dubois, Raison ef Sentiment. 
Edit. A. Francke, Berno, 1910. Preţ 1.25. 
Profesorul de neuropatologie dela Bor- 
na poate fi considerat en Intemeetorul 
psihothorapiel. In operu sa Psihoncero- 
sele şi tratamentul lor moral, autorul 
priveşte lucrurile din punet de vedere 
enke și terapeutic. In conforința de 
faţă, fără n părăsi desăvirii' tøronul 
clinle și ternpeutie, caută să dee mai 
cu seamă o buză teorotică sistemului 
său în tratarea bonlelor nervoase: in- 
troaga viaţă u omului e activitate. In 
această activitate distingem: actele au- 
tomate gi actele voluntare. Ce anume 
ne îmboldeşte să făptuim ? Numai sen- 
timentele, Dar toate sentimentele se 
pot reduce la dorință și frică, sau plà- 
cere şi displăcere. Mui malt—rezumez 
pe autor—nu-i decit un singur imbold 
pentru actiune: dorința (pozitivă=—plă- 
cere ` nogutivămdisplăcere, frică). Ba- 
zindu-se pe ucoastă constatare de fapt, 
„autorul nu admite antinomia ce sesta- 


Miegte între sentiment și rațiune. „Ne 
inchipuim, ca să zic agt, neesto Tacul- 
D mintale ca ocupind căseloare difo- 
site în capul nostru și sintem gata să 
admitem că tațiunea si sentimontul 
sint separute prin despărțituri nepă- 
Irumse, care impiedecă inteligența să 
facă ordine în sanetmarol impresiilor 
nonstre sentimontale. Aici o reala", 
„În vința sufletului totul e subiectis. 
Totul è imaginå pentru noi : imagine— 
senzațiile noastre celo mal simple ; ima- 
fine -- impresiile nuastro cale mal com- 
plexe ; imagine—gindirile noustre şi cu- 
viutele ce servă să lo exprime; ima- 
gine—inră sentimentele earo izvarăse din 
ele, pe care lo percepem și rare ujung 
la făptuire*, „Cei utunei sentimentul? 
E o reprezentaţie mintală, care dovine 
caldă san se colorează prin mlângirea 
unei mişcări emoţionale“, „Ce anume 
face en o imagine mintală reee să se 
transforme într'un sentiment cald, da- 
terminind uctul ? E dragostea de sina”, 
„oprezentaţiilo nonstre mintale se co- 
lorează de sentimente diverse îndată 
co noi ne simțim utinsi în Interesele 
noastre materiale sau morale“, „Xi, să 
un se ulte, succesiunea e intotdeauna 
aceiaşi : reprezentație mintală, senti- 
ment, act”. „Care-i folosința unei ase- 
meng concepțiuni ?* „A înțelege me- 
canismul viet? noastre mintale, e de-o 
importanță capitală pentru purtarea 
noastră în viaţă, și erod că nestiința 
în aceste materii are urmări dozas- 
traoase pentru mulţi ins", Sentimentul, 
avind la obirție o reprezentaţie mintală, 
ponte B mouuileat prin rațiune. „Toate 
sentimentele trebne să ñe supuse con- 
trolalui rațiunii”. „Supunind sentimen- 
tole la critica sa, numai rațiunea mo- 
valizătoare poate să sè opue pasiuni- 
lor omenești și să vadă la individ si 
in mase domnia relelor aplocări”, 
Toate aceste păreri pe care le-am 
rezumat sint exomplificate eu bogăţie 
şi cluritute în cole 63 pag., care pot 


Ain VIAŢA ROMINEASCA 


servi ea un „breviar* pedagogilor ai 
părinţilor. 
Dr. N. Q. 
Di 

Ives Delage et M. Goldsmith. Les 
Théories de Evolution. Paris, Er- 
nost Flammarion, 5.50. 

Literatura asupra chestiunilor privi- 
toare la originen ființtilor vioțtuitoare a 
ajuns astăzi așa de bogată, incit cu 
grou mai poate f urmărită chiur de 
specialişti; iar teoriile, comentariile şi 
criticile lor, discuţiunele chestiunilor 
de detalii sau generale, explicările şi 
rectificările diferitelor teorii sint aşa 
de numeroase, incit cu greu se mai 
poate elneva orienta în haosul lor; 
darwinism, lamarekism, weiasmannism ` 
seloețiune, sogrogaţiune,  ortogenesă, 
mutaţiune ` teoriile lui Roux, Wailace, 
Nuegii, da Vrka, Le Dantec; legile lui 
Galton, Mondel; interpretările lui Hert- 
wig, Herbst, Gautier, Romanes ; expe- 
riențelo lui Kellogg, Boll, Pietet, Fi- 
schor; observațiile lui Cunningham, 
Hyatt, Cuttaneo, ete, ete., —tino voeste 
azi să se ocupe cu problemele funda- 
mentale ale biologiei, trebue să albă 
curajul lui Teseu ca să se nvontureze 
în acest labirint de teorii, explicaţii, 
concepții, observații, ate. ete. 

Lacrares de faţă à lui Ives Delages 
și Goldsmith e firul Arianei pentru a- 
cest labirint, Autorii sistematizează, 
grupează, expun diferitele teorii în mod 
critic, aleg faptele şi datele esentiale 
şi, în total, aruncă asupra chestiunilor o 
lumină, care, seoţind în relief tot ce-i 
mai insemnat in materie, pune ordine 
în multimea și varietatea problemelor 
în discuție, 


După ce, Intro scurtă introducere, lă- 
murose noțiunea evoluției şi-i arată tn- 
semnătatea, expun în primul capitol 
concepția evoluționistă dinainta de Dar- 
win. In capitolele următoate sint ex- 
puse concepţiile lui Darwin împreună 
cu criticile ce li s'au adus şi cu dø 
rivatele lor, cum şi diferitele teorii a- 
supra beredităţii în general, asupra e- 
redităţii caracterelor ciştigate, asupra 
variaţiunilor. Un capitol special e 
consacrat teoriilor lui Lamarck, iar 
concepțiile neo-darwinienilor, aie re- 
prezentanților moderni ai lamarekis- 
malui şi ale biologiştilor mai noi sint 
expuse și ele, scoțindu-sa în relief cela 
ce aduc nou în chestiune, 

Expunerea e făcută aproape crono- 
logie, diferitele teorii sint trecute în 
revistă succesiv, pe cit posibil așa cum 
apar. Antorii intervin foarte mult în 
expunere, făcină un loc larg criticcă şi 
lăsind să se intervadă eblar inclinaţiile 
lor pentru teoriile lui Lamarck, „in- 
Bpenta mediului“ părindu-li-se cen mai 
acceptabilă în explicarea originii spe- 
ciilor şi făcind o critică distrugătoare 
teoriilor lui Weissmann. 

Cartea scrisă astfel cu o compotență 
în afară de orice discutie, cu clarita- 
tea și puterea de sistomntizare pe care 
numai stăpinirea desăvirșită a mate- 
rislului o dă cuiva,—e cea mnai bună 
introducere în materie pentru cei ce 
dorese să urmărească discuţiile intere- 
santelor probleme ale biologici, un ad- 
mirabi! conducător în mulțimea și va- 
rietatea teoriilor relative la evoluţiune. 

H. L. 


sie 


kafe gg a e 


Revista Revistelor 


Hemănătorul No. 25). D G. Or- 
leanu, un publicist distins, no ţine de 
rău că publicăm poezii simboliste, Am 
mai spus'o: Nai nu sintem impotriva 
nici unei şcoli literare, şi în alegerea 
bueâţilar ce publicăm, nu sintem conduși 
decit de un criteriu: bucata să fle scrisă 
eu talent şi să nu fie imorală. Să nu 
ofenseze simțul estetic şi simţul moral, 
3i, de obiceiu, prima condiţie îndepli- 
nita, o indeplinita şi a doua, pentruea 
var se jntimplä (se'ptimplă, de sigur!) 
ca un om subțire esteliceşie să fie 
grosolan moralmente. 

vVonvorbiri Critice (Maiu). Am 
depune o lacrimă de compătimire pen- 
tru jalnica lragodie a acestei reviste şi 
um trece, dacă nu ne-ar opri în cale 
citeva frumuseți neobişnuite chiar în 
aceste „Convorbiri“. D Dragomirescu 
vrea să pe convingă numai decit că noi 
am fácut din Anatole France un popo- 
vanist, lată cum argumentează: Aţi 
spus că poporaniamul e simpatie pen- 
tru popor. AU mai spus că A. France 
aro simpatie penlru scriitorii pupora- 
nis) francezi. Deci aţi spus eù A. 
France e poporanist. Va sărieă, fiiindea 
noi am spus că Anatole France ju- 
beşte pe seriitorii popuranişti, insamună 
că am spus că el e poporanisi, că 
serie nuvele şi romane poporaniste?! 
Dar noi maispunem ceva: ch A. France, 
spirit crilie şi comprehensir, iubeşte 
toate felurile de literatura. Spunem 
noi oare prin aceasta că al e un scrii- 


tor şi clasic, şi romantic, şi realist, și 
naturalist, şi naturist, şi simbolist, şi 
verist, şi pesimist, şi optimist, şi sceptir, 
şi francez, ei grec, şi latin, şi evgler?! 

D altă frumuseţă e scrisoarea d-lui 
N. Teohari, care, pua pe infamele doua 
coloane do cătra d. Simionescu-Rim- 
niceanu, îl Înjură eu o vehemență 
demni de cea mai onorabilă canzà. 
lar intro notiță amicală, d. Dragomi- 
reseu H mai administrează uo compli- 
ment d-lui Rimniceanu şi, ridieiudu-se 
apoi in sfera mai Innalti a generali- 
zărilor, aruncă un cuvint de despreţ 
intregei publicistice romineşti, 

Noroc de Bergson că nu sa forma- 
lizat şi el... 

Nonn Revistă Momină, priu 
pana unui domn, care mărturiseşte că 
nu e competent în istorie, se intinde 
im aprecieri asupra operelor d-lor 
Jorga şi Radu Hosetli, pe care îi lasă 
eorijenli la acest „obiect 

Transilvania. Revista usocialiei 
pentru literatura romină şi cultura 
poporului romin. No. IL Mai, Iunie. 
Sibiu. 

Profesorul Victor Picală, serie un 
instructiv articol asupra construcției, 
întocmirii locuințelor şi a celorlalte 
clădiri economice în comuna Räginari. 

DL Octavian Tăzăuanu ne da bi- 
bliografia publicaţiilor romineşti din 
Ungaria pe anul 1909. 

Revue de Roumanie. April. 

Continulnd articolul său asupra pre- 


420 VIAȚA ROMINEASCA 


tențiilor sirbe și bulgare în Macedo- 
nio, d, Bărbulescu arata că Sibil nu 
utinărease niciun scop contrar integri- 
taţii actuale a Noininiei, pe cind Bul- 
gurii tind nu numai la snexarea Ma- 
cedonivi dar şi lu teea a Dobrogiel. 
Aceste tendinţi ale Bulgarilor apar nu 
numai in cărțile lor militare dar chiar 
in żeele de invațimiat. 

Remaream articolul d-lui Peretz a- 
supra vechiului drept romin în ope- 
rele cronicarilor şi acel ul d-lui Jules 
Brun asupra animalelor în poezia 
noastră populară, 

La Nouvelle Reyne (Iunie, 1910), 

Asupra vulnerabilităţii baloano- 
lor, găsim interesante date întrun 
articol din No. dela 1 lunie al acestei 
reviste, Aulorul e preocupat de rolul 
pe esre baloanele şi neroplanele îl 
vor uvea în viitoarele campanii miti- 
tare. Balonul dirijubil va servi mai 
mult pentru recunoușieri strategico, 
adică peniru recunoaşieri mari şi in- 
delungate, iar ueroplanele vor conveni 
msi mult recunoașterilor tactice, adică 
reevnvaşterilor mici şi scurte, Cu toate 
insuccesele şi catastrolele da până a- 
eu: ale dirijabilolor, taclicianii militari 
speră totuşi că acestea vor avea un 
rol mare in războnie. Nu mai vorbim 
de cei prea optimişti, care viseaza să 
facă din balon un fel de Inerucișătar 
al aerului, cu eare să se poata ataca 
armatele teritoriale, dar chiar cei mai 
prudenţi tot erod că in recunoaşteri 
se vor utiliza cu folas baloanele, raci 
un balon, care ar f distrus dupa co 
va fi trimes prin radiotelegrafie ştirile 
neresare Statalui- Major, şi-a facut pe 
deplin datoria, Acum e vorba, cum sa 
poate lupta contra baloanelor ? După 
experienţele făcute, s'a văzut că nu- 
mai tunul poate distruge balonnele, 
ploanțele infanteriei nu le pot face 
niwie. De aceia cele din urma expe- 
riențe în chestiunea distrugerii baloa- 
pelor Sau oprit la intrebuințarea unor 
automobile cuirasate şi cu cupole in- 


Virtitoare, pe care să fle montat elte 
un tun de 5 em, cu feini hidraulica 
şi cu tir rapid, şi care să se poată 
transporta diutr'un loc iu altul eu o 
iuțeală de 00 km. pe oră, 

Un mie studiu do psihologie iadi- 
viduală ne da Jean Mèòlia in articolul 
intitulat „Cum lucrează d. Briand“. 
Preşedintele consiliului de miniştri 
francez e un om de acțiune prin ex- 
celenţă. El nu serie, dictează, lar a- 
devărala muncă a lui e în gindirea 
ss; el, care in viața sa personulă e 
un izolat, nu se izolează niciodata de 
gindirea s2. Siogur ori in societate, 
gindirea lui Iucroază mereu; cind s'a 
oprit la o reformă, po care vrea s'o 
realizeze, Briand işi expune ideile sale 
In oameni pe care-i erode că vor È 
contra ` disenti cuci, înregistrează toate 
observaţiile, provoacă răspunsuri ` ast- 
fel îşi da samă de felul cum va fi 
primită ideia sa şi şi-o modifica, adap- 
tnd-o imprrjurârilor, Cind astfel şi-a 
făcut o idee generulă asupra chestiu- 
nii, o fixează în soluţia ei definitiva 
şi o ordonează: de aceea el nu apare 
la tribună nici cu diseursul ze Se, aici 
eu note, nici cu fraze de efect, edutate 
mai dinnaiute; toate discursurile lui 
le-a preparat in conversațiile sale, le-a 
gindit şi vorbit cu interlucutorii sai. 
Nimie nu e lăsat la capricial inspi- 
raţiei, totul e cngetat şi stabilit dinna- 
inte; de-acoea Brland o aşa de sigur 
la tribună. la rezumat, primul minis- 
tru francez e un om al cărui spirit e 
veşnic treaz, un om care studiază me- 
reu oamenii şi lucrurile, eela ce-i da 
o mare putere in multiplele şi grolele 
sarcini ee le are de indeplinit, 

Cu prilejul comemorării în Italia a 
cinzeci de ani dela liberarea Siciliei 
şi căderea Burbonilor, Raqueni rea- 
minleşte întrun articol intitulat ein- 
cantenariul celor o mie, fazele prin- 
eipale ale epopeei garibaldiene, făcind 
să iasă in relief figura eroică a ma- 


relui luptător și vitejia voluntarilor săi. 


REVISTA REVISTELOR 421 
Eege 


Mercure de France (Iunie, 1910). 

Personalitatea şi opera marelui seit, 
tor american Mark Twain continuă 
să preocupe spiritele, și studiile asu- 
pra variantei şi mulliplei sale produc- 
tioni literare abondă iora in marile 
reviste curopene. în No, dela 1 Iunio 
al acestei reviste, Gabriel de Lautrer 
caută să seoală În relief câlova din 
însuşirile eoracterislico ale serierilor 
umnorisiului american, Mark Twain va 
lăsa un nume nepieritor în istoria li- 
teraturii americane, în primul lor, f- 
reşte, pentru talentul sân: dargi pen- 
tru aceia că el reprezintă mai bine 
decit oricine altul sufletul) american 
cu inguşirile și defoetele sai, Operele 
sale nu solicită un publie special, vi 
sint eċtite cu plävere şi de enpii și de 
bâtrini, şi de oameni inculti si de ra- 
finaţi; fiecare gasește in e! ceva caro 
să-l intereseze, La Mark Twain fan- 
tazia si umarul sint combinate In ehip 
fericit cu observațiile adinei psibolo- 
pice, şi en critica sociali: el pune 
"hiar exagerarea în servirin) unri idei 
juste, Pentru America +l a avul un 
fel de rol de cepzar, și strierila lui 
un răsunet mare nu numai pentra sti, 
lol şi imaginaţiu vie si originală a 
s«riitorului, ti şi pentra pictura pu- 
ternică, topol frondeur si satiric, dar 
tol-ndula entuziast, eu care a redul 
instituțiile şi moravurile naţionale. 
Autorul artlenlului paseşta insă fal- 
şi şi medrenaplă salira lui Mark 
Twnia asupra culturii şi obiceiurilor 
europene, n atribue chiar învidiei şi 
polemizează eu dispărutul seriilor a- 
mertcan. 

Captivitatea unei limbi: eea po- 
lonă, este titlul unui articol, in care 
Marius-Ary Leblond imbeaţisază intra 
priviro generali silnalia economică, 
politică şi vniturală a Polonilor din 
«ele trel țari, care şi-au împărţit te- 
ritorinl şi populaţia patriei lui Mie- 
Jiewiez. Aulorul arats cum sistemul 


de rusificare al lui Pobäednnalseft a 
dat alimeni, eu toata energia şi lipsa 
de serupul cu eare biuroernţia din Pe- 
tersburg l-a pus în aplicare contra Pa» 
lontjilor ; el nu a adus decit la o sed- 
dore a culturii jn masa poporului, fă= 
cind ca procentul neştintorilor de carte 
să ajunga dela At la 55 la sută ja zeea 
ani (1897--1907). Lupta contra rusifi- 
cării s'a dus eu indirjire in sinul fa- 
miliei, unde eu toale amenzile şi pe- 
depselo aplicate limba nuţională era 
cultivată ru ardoare, sl n fast destul 
ca Rusia să Bo slābitā prin războiul 
eu Jsponejii, peniru en Polonii sa ob- 
tie oarecare concesiuni pe terenul 
cultural. Bine inteles cå dela jnfrin- 
gerea reyolnției îneoace, biurocrația 
rusească (nea tol ce poale pentru a re- 
lua ceiu te s'a acordat Polonilor Jn 
momentele grele. Mai rea e situația 
Polonitor în Prusia ; Ja lupta pentru 
Mesuaţionalizare, Germanii imping vio- 
kenia şi cruzimea bänn ja erimă; tor- 
tnra morală nu li se mai pare suf- 
cianlă (şi niei nu e), uşa că aulorită- 
{ile se dedau la acte de cruzime ca: 
Nagolarea copiilor, inchisoare ett, iar 
uu prufesor dela o scoală de fete u 
ajuna până la n trogo in clasă focuri 
da revolver în aert, pentru n intimida 
pe copile şi n Je face să renunțe la 
limba maternă, Ca o reacțiune contra 
brotalilaţii germanizării, o presa bina 
condusă nf vele în cenlrelu polo- 
neze, iar educuţiu, varo e stingberită 
jn şcoală, se face cu cea mai mare 
ingrijire şi in senzul național in fa- 
mille.—Staguri Polonii dio Galiţia, 
care se hurură de aulonamie, due o 
viață mai liuiştita şi işi dezvollă in 
libertate enitura nationali. Asifol a- 
eeasti Galiţia va trebui să fie pentru 
Poloni „o şeoulă normală de patrio- 
tism, unde Polonii din Rosia şi Ger- 
mania să vie sa-şi intäreasrá şi rufi» 
neze cunoşșlințele de limba şi litera- 
tură naţională”, un focar din care va 


422 VIAȚA ROMINEASCA 


izbucni focul ce va trebui să dea odată 
dreptu) la viața acestui neam earale- 
rese, urlistie, sociabil şi viteaz. 

Lu Revne (lulie, 1010).—Sub titlul 
utilitatea artiştilor, Paul Gsell ne 
da citeva reflexii ale marelui seulplor 
Auguste Rodin relalie la insemnata» 
tea şi utilitatea artiştilor in viața so- 
rials. Cităm citeva din ele. E util tot 
ce no face fericiţi; insă nimic în lume 
nu no face mai fericiţi decit comtem= 
plarea şi visul, deci nimic decit arta care 
na dă aceasta. —Arta indică oamenilor 
raţiunea lor de a fi, le revelează sen- 
sul vieţii, îi luminează asupra propriei 
lor soarte, doci îi orientează în exis- 
tența.—Arligiii şi cugelătorii sint ca 
nişte lire de o infinită delicateța şi 
sonoritate, ale căror vibrații, scoase de 
împrejurările fiecărei epoce, răsună în 
inimele tuturor muritorilor, Ei crează 
şi propagă tendinţi ce modifică o- 
menirea, 

Albert Danzat, hlologul despre care 
s'a vorbit in „Viaţa Rumineasca”, dis- 
culă, nu fără onreeure naivitate, vit- 
torul limbii franceze ca limbi unie 
versul. —lată şirul ideilor sale: Lim- 
bile artificiale, create spre n deveni 
universale, nu pot satisface pe nimeni 
nici vhiur pe creatorii lor. Din această 
pricină sa revenit la principiul gene- 
ralizării unoi limbi naţionale: S'a pro- 
pus o alianța a limbilor franeeză, en- 
gleză şi germană, ca cele mui răspin- 
dite, dar s'a inlaturat îndată aceasta, 
din cauza dificultaţii de a se invăla 
odată troi limbi, și s'au gindit la o ali- 
anlă intre franceză şi engleză, ra fiind 
mai uşoare de învățat şi mai generule. 

Atunci an protestat Germanii, arā- 
tind pericolul naţional ce ar rezulla 
pentru daat din raspiadirea univer- 
sală a limbii engleze.—De varece toți 
savanții recunosc că franceza posedi 
tanalte calitaţi de logică, claritate şi 
eleganță, Dauzat crede că „şansele 
limbii franceze de a deveni o limbă 
superioară de schimb intre popoarele 


civilizate au crescut mult în vreme 
din urmă... Simpaliile şi adeziunile 
care no vin din străinătate sint destul 
de semnifieale şi reconfortante”, 

La Revne du Moia (funie, 1910). 

Cu prilejul admiterii de câtre Duma 
rusească a proectului de lege Stolypin, 
prin eare se scot de sub competența 
dietei finlandeze toate chestiunile con- 
siderate ea interesind tot imperiul, 
Félicien Challaye na dă la rubrira 
„Viața internaţionula* un seurt reru- 
mat al chestiunii finlandeze. De cind, 
ia urma intervederii dela Tilsitt, Na- 
poleon a dat Rusiei Finlanda, această 
intinsă regiune pentru care mai inna- 
inte fusese atita luptă Intre Rusia çi 
Suedia, —Rusia n căutat, îm inceput 
mai eu crulare, mai apoi mai cu as- 
prime, să alipească Finluada din ce 
in ca mai mult la imperiul moscoril, 
ripindu-i autonomia pe caro i-o dăduse 
ia inceput, pentru a o atrage şi a o 
ripi inflenţii Suediei. Ultimul act al 
acestei lupte încordate e legea lui 
Stolypin din 27 Mart 1910, care apus 
din nou şi mai en lârie ehoatia Fin- 
landei innnintea Finhnadejilor, Haşilor 
şi opiniei publice europene. Pinlandejii 
au prolestat energie contra ripirii au- 
tonomiei lor: dieta Anlanderă nici nu 
a voil să-şi dea avizul asupra proec- 
tului, răspunzind că va apăra consti- 
Dun Finlandei, ca o chestie de viață 
pentru acest popar. Chiar in Rusia 
s'au ivil protestări contra amestecu- 
lui Rasiei în afacerile Finlandei: mi- 
nistrul de Boanţe Kokorstof; iur şeful 
eoastitulional-demaoeraților,  Miliuk i, 
şi şeful socialiștilor, Gueguetehkori, au 
protestat chiar ta Dumă,—eccia ce n'a 
impiedacat Duma de a vola procctul 
cu LGL voturi contra 100, după cum 
nu a impiedecat acest lucru nici nu- 
meroasele adrese trimise Dumei de 
120 deputați engleji, 43 olandeji, 58 
belgieni, 60 germani, 125 italieni, un 
mare număr de parlamentari franerji 
şi numeroase personalități marcante, 


REVISTA REVISTELOR 423 


senutori, foşti ministri, ete., din toată 
Europa. 

Interesant pentru specialişti e arti- 
colul colonelului Spero asupra servit- 
eiului de Stat-Major, în eare arată 
cum sa reorganizat, după 1570, în 
Franţa acest serviriu, cărnia i se da- 
tor: ste in mare parte dezastrul din 
răztolul Franeo-German, şi în care 
face observaţii asupra lipaurilor de 
care incă sufere acest element al ar- 
malei franceze. 

Eevue des idées. lunio, 

Benrubi serie un urlieni interesant 
asupra misticismulul filozofie al lul 
Spir. Misticismul cugetălorului rus nu 
e după ol pusiv şi pur contemplativ, 
ei mai mult activ şi vesel. Nu retra- 
gindu-ne din lume şi din societate ne 
apropiem de Dumnezeu, ci transfor- 
mindu-ne intai pe noi inşine și apoi 
relurmini mediul social în cure tráim. 
Aderărutul progres constă în lupta 
impotriva răului şi a mizeriei, ln in- 
Jâlurarea lor, în triumful justiției. 
Omul e capabil! de o asemenea Irans- 
formare, De aceia Spir combate en 
energie evolutionismul şi nuturalismul 
sociologic, csre pretind ch viaţa noss- 
iră individuala și sociala e un pro- 
duc! pur al destinului, Ideile sale au 
uncuri o uimitoare analogio cu acele 
ale reprezentanţilor evgolarii contem- 
porane, un Nietzsche, un Tolstoi, un 
Euckeu. Doctrina sa nu e derit dez- 
voltaren unei viziuni prea simple, de- 
sigur, dar sincere şi fecunde. 

Analizină opera lui (Guignebert 
asupra evoluției dogmelor, Remy de 
Gourmont îndreaptă iarăşi săgețile sale 
impotriva sentimentului religias, „Era la 
Jocul său in visurile evului mediu şi 
in acel moment istorie a produs lu- 
eruri mari, Binden era profund şi sin- 
cer, azi nu mai e decit un decor. Chiar 
in timpul splendorii sale, creştinismul 
a avut totdeauna o țară, origina lui 
asiatică şi evreiască, În realitate o- 


menirea l'a suportat, dar nu i sa a- 
daptul niciodata", 

Revue de Dialectologie ro- 
mane. (1940, No. 4--2). 

D. G. Pascu (pag. 56—85) trateaza 
pe larg sufixele diminutive ei, -sfe și 
-ot in HO cuvinte, dintre care pen: 
trn 150 propune etimoluzii originale, 

Este de observat că D. Sextil Pus- 
carinu, care u seris o carte întreagă a- 
supra sufixelor diminulive (Die ru- 
mânischen Diminulivsultixe in Jales- 
bericht VIII), nu numai că n-a incer- 
cat a afla origina acestor ausze, dar 
n-a semnalat nici măcar existença 
lor- 

Nuova Antologia (Mai, 1910). 
Giulio Dertoni—Originile poeziei li- 
rice italiane, Stravechiul obicein nl 
tuturor ginţilor ariane de a serbatori 
reiovierea naturii, in luna Mai, s'a 
transmis de'a Latini la popoarele ro- 
manice. Aceste serbari conslau din 
danțuri şi cintece executate da tineret. 
Toată poezia lirică produsă cu aseme- 
nea ocazii, find incredințală numai 
memoriei, s'er fi pierdut fară urmi, 
dacă noua sociotute feodala, punimi 
stăpinire pa en, n'ar Ñ rifiicat-o la 
torma artei. Această trecere de motive 
lirice populare în poezia artistica a 
avul Joe mui intaia în Franţa, În curtea 
din Poitou. Aiei s'a născut poezia de 
dragoste, care, ubsorbind inte'insa cin- 
tecele de Mai, s'a rāspindit apoi ln 
Provence, in Picardia şi Normandia, 
Cucerirea normandă a stabilit mai 
intaiu legăturile între Franţa gi Ilalia 
meridională, La curtea din Palermo a 
lui Ruggero IK (1101—1154) poezia 
franceză stăpinsa ; influența ei asupra 
celor mai vechi poeţi italiani meri- 
dionali e vădită. Astfel, obiceiul de a 
consemna în ultimele versuri ala poe- 
ziei, numele poetului, e imprumulal 
dela liricii francezi: «pol forma in 
care apar poeziile, aşa numite „deseori, 
arată imprumutul francez şi nu pro- 


At VIAŢA ROMINEASCA 


vensal; ln sfirgi!, se găsase aluzii in ver- 
purile primilor poeți meridionali Ja 
narațiuul poetice franceze, E drept că 
influenta provensală nu se poale nega. 
Această insă e pnsterioară celei fian- 
veze, Poezia provensală a inflorit mai 
tu samă la curtea lui Frederie I, unde 
au trăit mai mulţi porţi de origină 
meridională; ultimii poeţi pärāsese 
vechile motive, pentr a reproduce cu 
serupulozitate pe cele nouă, venito dia 
Pruveneo; o ugoură urma insă a vechii 
influenți porzistă. Acest fapt conduce 
pe autor să emita supoziţia en primii 
poeți meridionali pastraţi: Giacomo 
da Lantino, Ginenmina Pugliesr, Ni- 
naldo d'Aquino, Jacopo Mostani şi altii, 
Hu tepreziulă prima formá a poeziei 
ilaliene, Poeziile lor, cu forma fran- 
vezà şi conţinul provensal, trebue să f 
faat precedate da o poozie Deich, in 
rare și conținutul cazi formi trebue 
să fl stat sub influența feaareză. A- 
coastă poezie, varo reprodu'ea mai de 
aproape motivele franceze, s'a perdut. 
Din cele rămase insă, analiza atentă 
poale coate lrăsăluri cenraelerislica, 
vare vâdase sub forma provensală yr- 
imele inlurulii franceze anterioare, 
Dentxche Readschan. Dr, Ede. 
lehmann—Rel'glunea lul Thomas 
Carlyle. Dacă ar vrea cineva, zivo au- 
Lol, sà carazterizaze printr-un singur 
cuvint punetu! central al operei lui 
Carlyle, apoi singurul cuvin! eare se po- 
triveşte rein acela de „profet*, dacă sab 
neces euvint se înțelege omul, cara dela 
o imăre iunâlțime priveşte viaţa şi-şi 
ridică glasul peniru a aminti oameni- 
ur care trebue să fie scopul vieţii lor, 
Un asitel de profet a vrat Carlyle sa 
lia şi a fut, Coia ce l-a făcut să de- 
vie un asemenea om wa fost numul 
a lineile lyi studii literara şi istorice, 
ci şi improjurbrile deosebite in care a 
trāit. Se poale zice că el a lait vie ţa 
a Irei secole, Deşi născut În 1795, el 
u erescut în purilanismul veacului al 
17 la; în timpul studiilor sale acade- 


mice el a aparținut raționalismului ven- 
eului al 1&lea;iar spiritul secolului al 
(Dien sn trezit în el cind a venit în 
xontari «n idoile şevalei romantier. EI 
a irait fosi şi a ajuas şi epoca marei 
industrii și a problemelor sociale, en 
realismul şi pozitivismul ei. Purilania 
mul e, mai intăiu de toate, severitate 
morală şi tăria de caracter: in usest 
seus Carlyle a râmas totdeauna un 
puriten. telvinismul Işi aro forța iu 
noțiunea sa de Dumnezeu al in rapor- 
tul de snpunera eatră Dumnezeu. Pen- 
tru Carlyle conecpiia lui Dumnezeu 
ca a tot puternicie şi dreptate şi con- 
cepția pielaţii cu lealitate esto fonda- 
mentala și sa vede şi atenci cind el 
inceteaza de a mai vorbi de Dumao- 
zeu şi eredinţă. Carlyle a studia! la 
incepul leolugia, apoi se ocupa cu gti- 
ioțelo naturale, matematica gi astro- 
nomie, interesindu-se și de filozofie si 
literaturi. Cind la t816 fa numit ca 
profesar la o geoala din orăşolul Ker- 
kealdy, el veni în eontact cu un om 
caro exercita o mere inluența asupra 
lui, Edward Irving, fondatorul sectei 
Irvingianilor. Prin acesta invzţă el sa 
cunoască ideile fluzofiei germane şi 
ula genulei romantica, Tranzitia tosa 
dela vechea lui religia ia noile idei 
s'a fácut cu incetul, cu mari luplo sti- 
Hetești, pină cind într'o zi converalu- 
nea s'a facut po nenateptale, bruas, 
pe vind se plimba pe o strada intu- 
necoasă din Edimburg. lu fond areasta 
conversiune e ò Intoarcere câtra di- 
vinitate şi iubirea de oameni. Acum 
poate el pricepe natura in escala ei 
intimă: „i er eslo nulura? Peatra 
ce nu te numas: Dumnezeu ? Nu eşti 
tu haina vie a Dumnezeirii ? O Ci rode? 
Nu e el acol care vorbesle prin line, 
Irăeşte în tine şi iubeşte, trăegi» in 
In mine şi inbegte?- Ela regasit iarăşi 
pe D-zeu, găsind pn non moi de a-l 
pricepe. Nu e acel „Dumnezeu nbsont” 
care dela Intaia Simbăta și până azi 
stă inafara de univers; „No, el e aici 


REVISTA REVISTELOR 1% 


şi semm, veşnic si pretutindenea, un 
vesnic Acum, un a tot prezent Aiei*.— 
Carlyle a înțeles divinitatea ea forța 
intima atot ee este, care insufivțeşte 
nalura, făcind-o un organism viu, 
Deutsche Revve (Mai, 1910) 
Oliveira Lima, membru ul Academiei 
braziliane, a fost rugat de redarțin 
revistei de a-şi da parerea asupra ra. 
porturilor dintre America de Nord 
şi coa da Sud. EI afirmă: Cu toate 
conferiniele  panamericane, care au 
devenit un fol de modă, uaitatea celor 
două Americi e o utopie. Nu se poate 
imagina un mijlor earo să indepărtezo 
neincrederea ce domneste intr'o parte 
şi disprețul co domneşte în cenlaltă 
parte, Această separație morala a 
existat dealiminteri tutdeauna. Eman- 
ciparea politică a Americai lutine-—cel 
puţin n celei spaniole—sa făcut cu 
mari jertfe, [ară ea Stutele-finile si se 
ü gindit ai veni în winter, Ajatorul 
a venit dela Anglia lui Cauning. De- 
atunci şi pănă astazi, Slatele-Unite au 
arăta! totdeauna dispreț pantru Ame- 
riea romană şi mau eonsiderat-o nici 
odată ea egulă eu ele. Pririna e pe 
de o parte amestecul poporutiilor sud. 
americane cu rasa mengrt, pe de „ili 
parte reputației- în parle meritate, 
ceum o reeuuouşie şi autorul—do lipsa 
de cinste in ufarerila administrative. 
Acestei din urmă fapt se ditoreşie mi- 
Htarismului propriu Amariei de Sad, 


care e pa cala de a dispâreu acum,” 


dar tot mai exista incă. —la timpurile 
din osmi, cunoasterea mui exactă a 
împrejurărilor sud-americane a adus 
o osrecsre înduleire u raporturilor 
intro cele dous Americi. Guvernul din 
Washiogloa g'a făcut un merit din 
faptul că invitat la ultima conferinţă 
dela Haaga, toale republicela sud- 
americane, Nu trebue însă si se uite 
că Brazilia şi Mexicul fuseseră şi mai 
îm aiste invitate invitate, la 1899. In 
timpul conferințji insă, delegații ame- 
ricani uilară doctrina lui Monroe şi 


se uniră eu delegații europeni, pentru 
a reluza națiunilor romanice ameri- 
tane o egală enveranilate, Alnnci 
Roy Barbosa, delogutul brazilian, s'a 
facul apărătorul tuturor republicelor 
romnice, Nu domat, acest Roy Bar- 
bosa a fost propus de äi eunoscu- 
tul om de stat belgian Beernaert ca 
supra-arbitru peniru un conflict lalea 
Venezuela şi Statele: Unite, rare tre- 
buia să se judece ln Haaga, Stalule- 
Unite l-au refuzat, şi acest fapt i rata 
co fol sint relațiile între cele luă 
Americi: anglozaxană şi romanică, — 
Chiar dură cola do Americi var in- 
traținea pe viitor relații amicale, to- 
lut caractorele lor sint prea drosa- 
bite, tradițiunile prea ncinrudite, ten- 
dințilo şi interesele lor prea nesse- 
miänātoare, pentru a se pulea vreo- 
dată intimpla o apropiere mai slrinsă 
si mai intimt, 

Sozialistische Monntshelte 
(Mai, 1910). Wolly Zepter—indivtdut 
in anarhism,  Anarhismul prezintă 
două forme priocipale, care prin baza 
lor teoretică corespund unor enarepții 
diametral opusa; anarhismul indivita- 
alist, al lui Slirnor și Proadhow, și 
anarhisma! comunist, al cărui cel mai 
insemnat reprezentant este nalzi 
Krapotkin,—tel dintăiu porneşte dela 
individ, pentru care nu exista decit 
tendința sutisfacerii dorinților sale, 
Toate celelalte tendinţi, pe cure noi 
ca on cuvint le numim altruism, nu 
există, Un asemenea anarhism, se'n- 
Įelege, è iot atil de mult dusman 
socialismului, caşt societăţile aeluale. 
Anarhismul comarist, cum arata nu-, 
mele, pune comunismul en primipin, 
Un asemenea anarhism e ln eontra- 
dictie cu sine însuşi. A pune ca prin- 
cipiu anarhie, adică lipsă de legi, şi 
comunism bazal pe legi, e un nonsens. 
Cu toata această contrazicere, tolugi 
se gâsese Iu toate sistemele anarhiste, 
amestecate mai mult san mai puţin, 
idei por individualiste și idei comu- 


niste, Un at punet de vedere, mai in- 
semnat insă, de a judeca leoriile a- 
marhiste, este acela istoric-economie, 
Trebue pusă intrebarea cum e posi- 
bilă realizarea idealului său econo- 
mic ; dacă e posibil ca numai prin in- 
fiuențarea voinţii maselor, prin pro- 
pagaudi, să so realizeze o organizas 
ţie socială, pusă în teorie ca ideal.— 
ȘI socialiștii pun preț pe nreastă in- 
Muenţa a voinţii, probă agitația lor 
propsgandistă, dar ei roconose că a- 
ceastă influențare o numoi un factor, 
pe lingă care sa mai află inca mulți 
alt, pe cure nu-i putem stâpini noi, 
Cu această intrebare insă nu sa o- 
cupat niciuu teoretician anarhist—de- 
aceea sintem indreptaţiţi de a-i con- 
sidera pe toți ca ulopişti.—Cu această 
constatare s'ar putea ronsidera ca in- 
ehis disculia cu anarhiştii. N'ar f 
just însă, căci dacă soclalişiii ered in 
necesitatea evoluției sociale, anarhis- 
tul nu crede, şi apoi dacă se admite 
odată influența voioţii omenești in 
mersul mecanie al societăţii, alunei 
hotarele acestei influențe nu mai pot 
fi xate. La aceasta se poale rän- 
paude: mersul dezvoltarii societății nu 
se poate demonstra deductiv, căci cu- 
noaşierea evoluției sociale se bazează 
inductiv pe fapte istorice, care nu pol 
f generalizate, dar a căror forță de 
convingere ereşte eu inmulţirea fapte- 
lor. Istoria arală însă numai v evolu- 
ție economică, progresiva yi organică; 
cind apurchismul speră ca, intr'un vii- 
tor mai mult sau mai puţin Indepär- 
tat, să poata realiza o stare bazată 
pe o ideală libertate personală, e o 
utopie, 

TheNorih AmericanReview. 
(lunie, 1910).—Dezvoltarea vertiginoasă 
a Americii de Nord a creat un con- 
curent de multe ori biruitor al ve- 
chiului continent. Dar, dacă pe tere- 
mul industrial şi comerelul, America 
de Nord nu 


tG VIAȚA ROMINEASCA 


este cu totul Ja inceput gi de aproape 
tributară dezvoltarii artistice euro- 
pene. O critică a Artel in America, 
de D. Charles M. Caffin, fixează chiar 
dela inceput deosebirea intre Arta în 
America şi Arta Americană, Prin arta 
in America autorul iuţelege comerţul 
foarte dezvoltat cu Arta in America. 
Aceusta arta e cu totul străină de ge- 
iul american; ea e cosmopolilă, cu- 
prinzind largi contribuţii ale lumii in- 
tregi din toute timpurile, In special 
iubirea de arla veche n americanilor 
imbogăţiţi din prima generație, u spo- 
rit alit de mult cererea de antiehità yi 
uriistice, incit fahricarea modernă a 
acestor unlichităli şi escrochoria aw 
luat o desvoltare necunosculă ines. 
Un engt pelrecul e de o proporție a- 
derärat americană: nişte negustori de 
obiecte da artă su angajat un marchis 
şi o marchisă de ocazie, cu copii, ser- 
vitorii... eare s'au instalat intrun pa- 
lat pe care l-au tiesit cu obiecte de 
arta. La un moment dat grave neln- 
telegeri se ivesc intre cei doi soți de 
o aşa inalti extraelie și ei se holă- 
răse să vindă comorile lor artistice 
tot aşa de aulenlice caşi blazoanele 
lor. Cei eare hotărâse uutenticilulea 
şi valoarea obiectelor de artă sint spe- 
cialişti cunoscători, totdeauna în buno 
raporturi cu vinzătorii, căci viitorul 
propriotar al acestor Obiecte, în goana 

ameţitoare după ban, n'a pulut să-şi 

formeze şi gustul artistic. Azi negus- 

torul îmbogăţit american iși inghite 
cafeaua in camera Jacobind, in timp 
ce snția sa Îşi deapănă causerie a in 
boudoir-ul Watteau; prinzul îl mes- 

tecă grav in faţa unei mârețe pinze a 

Renaşterii, iar ţigara şi-u preface cu 

conştiiațiozitate în scrum în fumoir-ul 

Olandez. Bine-inţelea că tosto aceste 

costă mulți bani pe cei care le-au 

platit şi multă abilitate pe cei care 

le-au procurat. Şi oricare American 

îmbogăţi! trebue să aibă artă in casa 
sa! În adevăr, Americanii trebue să 


REVISTA REVISTELOR 427 


ñe vuimiţi de facunditatea pictorilor 
celebri enropeni! Aceasta este arta ce- 
rula do cei care-și due viața după 
modă, „insă acolo unde viața este 
modelată după moda, arta nu poate 
crea nimic din viață”, Arta aderârată 
se naşte numai din impulsul unei vieţi 
reale şi sincere; ca nu poate să se 
nască din luxul şi eapriciul celor 
puţini. Numai viața ialreaga a popo- 
rului, a celor mulţi, poate crea nevoi, 
care stimulează geniul artiştilor, ade- 
văratul eer al artei, Pană acum arta 
adevărată în Amerien de Nord e innă- 
buşită de comerțul cu artă pentru eei 
îmbogăţiţi. Scopul civilizației e des, 
gur dezvoltarea individului; în Ame- 
rica de Nord scopul pare a A perfec- 
ționarea maşinei. 

Cu toate aceste nu se poate nega 
orice Inceputuri de arti originală a- 
mericană. idealurile şi aspiraţiunilo 
americane incep să-şi găsească expre- 
sia lor prin geniul artistilor americani, 
Condiţiunilo de viaţă speciale Ameri- 
canilor au creat o arhitectură cu 
totul originală americană. Iuloruirea 
birnei de lomu şi a bolţii de zidarie 
prin oțel intr'un cuvint construcția în 
viel, a rezolvat multe problema de in- 
ginerie şi nrhiteelură şi a permis ar- 
hitecţilor americani ridicarea cladiri- 
lor cu eite 50—60 du etajo şi-a altor 
minuni arhitectonice. Dar pe „gigan- 
lecem coaste de otel ale cladirilor 
mamuliee, arhitectul american, ca o ser- 
vitoare, intinde o cămaşă murdară in- 
tron stil Psaudo-grec, Italian sau Re- 
naissance". Streinul, care admiră o 
construcție americană, trebue să caute 
curacleristicul american numai în ar- 
hiteetură; indata ce trece la sculptura 
şi arla decorativa a construcției întră 
in domeniul imprumutului, imitaţiei 
sau chiar al copierei, 

Saturday Review (lunie, 1910), 

Autoritatea Conferenţii. Conferenţa 
conducătorilor celor două partide en- 
gleze de guvernâmint relativ la modi- 


ficarea Camerei Lorzilor nu a dat pănă 
acum nici un rezultat, Se vu vedea in 
eurind dach ea va reuşi să impue o 
soluție paşnieă, sau dacă nu va D fost 
decit un pretext pentru a se putea 
suspenda citva timp ostilitățile. Dach 
so va sjunge la o întelegere, părerea 
generali era că concluziile conferenţii, 
oricare ur fi oi, vor fi primite fără 
nici o rezervă do către tonte parti- 
dele. In potriva acestei convingeri au 
ținut să protesteze unele grupâri po- 
liliee engleze, nemulțumite cu nowa 
întorsătură pe cure au luat-o eveni- 
mentale, In primul rind unii membri 
din gruparea naţionaliştilne irlandeji 
prerestese, prin pana d-lui O'Connor, 
in termeni puţin echiroci pe miniştrii 
cari iau parte la conferinţa, că dacă 
se va lua vre-o holărire, care nu con- 
vine partidului irlandez, acesta va re- 
traga concursul său guvernului. Mai 
interesant e protestul partidului muncii, 
eurò susline pe deoparte că botăririle 
luate nu vor f indestul de democra- 
tice, lar pe de alla parte neagă eon- 
ducălorilor liberali dreptul de a ţine 
legata de holărirea lor majoritatea 
Camerei Comunelor in general si par- 
lidul muncii în special. Mare insem- 
pătate ura în deosebi al doilea punct 
din acest protest. Intru eit siut Unie 
să respecte partidele de guvernâmint 
holärirea conducătorilor lor? In teorie 
fiecare membru ul Camerei Comunelor 
e trimis să pue în aplicare in Cameră 
convingerile sale, convingeri expri- 
mute în faţa alegatorilor sai in vpoca 
alegerii. Dar acest priueipiu general 
teoretic sufere resiringeri. Nu totdea- 
una un ales are putinţa să nu se u- 
bată deloc dela nici una din credin- 
(Die sale. El poale de ex. să De econ- 
vins că partidul, căruiu aparţine e cel 
mai bun pentru interesul publie şi 
totuşi să găsească că una din refor- 
mele propuse de „cest partid è rea. 
In acest caz èl va alege inire aceste 
două alternative—de a combate sau 


428 VIAȚA ROMINEASCA 
CC ——————— 


nu reforma propusi—dapă cum H va 
dicla interesul ţării. Daca considera 
reforma propusa ca de mică impor- 
tanţă el va vota cu partidul siu. Daca 
din contra o va socati ca un rău din 
cele mai muri, atunci ori va vota con- 
tra ori se va abţine dela vol, Exem- 
ple asupra acestui din urmă caz se 
găvase multe în istoria parlamenta- 
rizmului englez, aga incit afirmaţia, că 
hotaririle conferiuţii nu pot obliga 
cele două partide de guvernămint din 
Camera Comunelor, e din punri de 
vedere tehnice adevărată, În peaelică 
insă nu e nici o indolală că în actua- 
lul stadiu al parlamenturizmului în 
Anglia, membrii partidelor, unionist 
sau liberal, vor primi eu supunere 
Orice vor decrela conducatorii lor. Și 
această afirmare, earo cu o generaţie 
mai innninte s'ar À pärut cu nepu- 
nä şi ur fi etienit o furtună de pro- 
testari, e primilă astăzi ca een obig- 
nuit şi implicată în mod tacit in toate 
diseuțiunile, care ap loc asupra aces- 
tui subiect, 

Factorul austriac, 

Deschiderea Dietei bosniace e so- 
culită ca un eveniment da o deosebită 
insemnnătate chiar io țarile, care, cum 
e Anglia, nu sint direct interesato in 
afacerile din Orientul european. E a- 
rest eveniment un semn al adevâralei 
puteri a stăpinirii austriaca şi ineo- 
ronarea unei politici condusă în ace- 
laş timp cu multa răbdare dar gi bo- 
tărire, Împrejurările In care Austria 
anexase celo două provincii păreau 
de nalură să provoaco nezfirzite tur- 
burări, totuşi în mai puţin de doi ani 
noile provineii, pacifteate, sint ridicute 
în rìodul națiunilor care compun Im- 
periul Habsburgi. Iar alegerile şi nu- 
mirile făcute an avol ea rezulta! ea 
Dieta bosniacă e expresia cea mai 
erodineioasă a pulerei diferitelor par- 
tide in luptă în cele două ţinuturi 
anexate. Acestea sint rezultato prac- 
Dee de mare insemuâtate, dur consti- 


Dia bosniacă e de un isteres mai 
general. Ea a un exemplu din cele 
mai vii al starii do spirit, a sufletului 
imperiului. Austria modernă nu e op 
stat cu adevărat parlamentar ea An- 
glia sau biuroeral ca Germania. Ea 
poate fi caracterizată prin două cu- 
vinte, care par în eparenţa că seron- 
truzie, ea fiind un regim constiluțio= 
nal desputie, Autoritatea supremă e 
În minilo coroanei și aceasta se cer- 
regio de constituții spre a intra in 
legătură cu supușii săi. Francise Jo- 
seph de exemplu nu poale dela Viena 
să stee ia contact direct en masele 
din  Bosnia- Herzegovina, dar poate 
foarte bine sta în legâlură cu şiple- 
zeci reprezenianţi de ai lor la Nara- 
Joen, Acest exemplu e caracteristic 
pentru a ne ilustra puterea specială a 
Austriei de a asimila idei noua şi a 
le transforma spiritul în interesul po- 
Jitieii generale a imperiului. In aceasta 
tocmai stă marele soeret al cirmuirii 
habsburgice asupra atilor națiuni di- 
ferite. Fiecare popor simte că fnlere- 
sele sale proprii sint respectate la o 
largă măsură, în vreme ce in acrlaş 
timp el devina n parte organică a im- 
periului. Conflictul en Ungaria are 
sorți să se termine cu bine, alunci 
cind, după dorința unpăratului, votul 
universal va fi introdus şi în această 
țară. Introduceren lui în Abstrinu fost 
un mare succes. Coroana al cărui prer- 
tigiu se mărise prin aceasta, avu în 
fajt masele populare, și nu © mina 
de biurocraţi ca msi incainte, iar me- 
canizmol vieţii parlamentare se lash- 
pătoşi molt, dispărind In primul rind 
acele certuri şi scandaluri cronice, care 
degradan parlamentul austriac, Trium- 
ful final al nouei polilice nu s'a inde- 
plinit incă, dar deja e cu neputinţă 
să mai considerăm imperiul Austro- 
Ungar ca prea sfişialt de certuri in- 
terpo spre a mai puntea avea vre-o greu- 
tato iu relațiile internaţionale. A-mo- 
nia interná deplină, deşi nu inea com- 


REVISTA REVISTELOR . 429 


pleci dobindila, are insă sorii de m- 
depliuire apropiată şi odata obținută, 
Austria va redeveni un factor de pri- 
maul rind în concertul european, Acest 
eveniment trebue să influențeze şi sñ 
schimbe eu desăvirşire politics engleză. 
Acca politica duşminoasă şi banal, 
toara de până acum, care considera 
Austria ca pa o anexă a Germaniei, 
trebue să inceteze. Austria a arătat 
în 1008 că înțelege şi ştie să lucreze 
la nevoe ea un imperiu independent şi cu 
cit vor înțelege mai curind enmol) do 
stat englezi acest lucru, cu utita mai 


e 


bine. Obstacole nu sint care să ime 

piedece pe Anglia de a na inlrețiue 

rele mai buno relații cu monarhia 

habsburgică. Ca dintai nu are inte- 

reso teritoriala pa conliueut, iar eca 

de a doua mn are interese teriloriala 
in afara de Europa. Dece dar băcbaţii 
politici engleji s'ar ineăpațina prin 
politica lor mai mult decil rezervată 
faţa de Austria. să o silènci pe a- 
casta din urmă să-şi construiască o 
dota pe Mediterana, care la un mo- 
ment dat ar putea ameniuţa comuni- 
caţiile Augliei cu rasaritul 2 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE. 


Charles Lalo. Zes Sentiments es: 
thétigues. Paris, F. Alcan, 3 Te, 

O expunere critică a teoriilor mo- 
derne asupra sentimentelor estetice, 
cum și concluziile personale ale suto- 
rului în materie, ~“ 

Amedte Matagrin. La Prichologie 
sociale de Gabriel Tarde. Paris, F. 
Alean, 5 fe, 

Pe baza operelor cunoscatului socio- 
log francez, autorul expune, analizează 
şi critică doctrina flosofeă-socială a 
acestuia, seoţind în relief caracterul 
sistematic nl gindirii acestula. 

Ferdinand Gache. Mères et File. 
Paris, Didier, 1910. 

E al cincilea volum din colecția 
„Bibliothoque des parents et des mal- 
Ire": după cum titlul o arată, e vor- 
bn în acest volum de rolul părinților, 

al mamei în special, in creşterea și e- 
ducația copiilor, 


Hector Fleischnaun. Mémoires de 
Charlotte Robespierre. Paris, Albin 
Michel, 5 fr. 

Autorul publică o nouă ediție a a- 
cestor memorii însemnate pentru eu- 
noaşterea vieții marelui revoluționar, 
insoțindu-le de o biografie a surorei 
lui Robespierre, şi limpezind chestiu- 
nea raporturilor dintre soră și frații ei. 


ŞTIINTĂ 


J.H. Fabre. Souvenirs entomolo- 
giques. Etudes sur l'instinct et les 
moċars des insectes. Paris, Ch. Dela- 
grave, 10 vol. à 3.50. 

A apărut ul zocelea volum din inte- 
resantele observații, po caro învățatul 
francez le face de mulţi ani asupra 
vieţii insectelor. Acest al zecelea vo- 
lum conținea malte amintiri şi episoade 
din viaţa știlnțifieă a autorului. 

Albert Dauzat, La vie du langage. 
Paris, A. Colin, 3.50. 

Autorul dă o expunere a prinelpa- 
lelor rezultate ln caro sa ajuns în stu- 
diul limbei. 

E. Brücker. Initiation zoologique. 
Paris, Hachete, 2 fr. 

Cartea e serisă pentru educatori și 
aro de scop să la den observaţiile m- 
goare ce se pot face de către elevi, 
pentru cn acoştia să fie astfel doprinși 


a observa şi interprota ei singuri na- 
tara, 


SOCIOLOGIE, ECONOMIE POLL 
TICĂ, DREPT. 


Vandervelde. L’ Erode rural et la 
retour aux champs, Paris, F. Alcan 
6 fr. 

Un studia documentat asupra migeă- 
rii duble și contrare a populaţiei, ten- 
tința țăranilor către orașe pe de-o parte, 
şi revărsarea populaţiei muncitoreşti 
ale orașelor către periferii și întreprin- 
derile industriale din afară de oraşe pe 
de altă parte. 

Louis Bertrand, Le Mirage orien- 
tal. Paris, Perrin, 3.50. 

Studii şi observaţii asupra psibolo- 
giei şi obiceiurilor populației turce, 
grece, armene, parse, srabe, ete. din 
Asias. 

Ludovic Pichon. Code de la Guil- 
Totine. Paris, Librairie générale de 
droit et de jurisprudence, Prix 8.50. 

Extras dintro lucrare mai mare, pe 
care autorul o pregăteşte şi caro va 
purta titlul de „Istoria documentară n 
ghilotinei“. Autorul urută că acest in- 
strument de execuţie nu n fost inven- 
tat—cum se crode—de dr. Guillotin, ci 
că acesta a vulgarizat numai on pro- 
cedea ce s'a întrebuințat pentru prima 
vară în Irlanda la 1907. 

H. ligenstein, Preussenspiegel. Ber- 
lin, Erich Reiss, 1 Mk. 

E un pamflet virulont în contra Pru- 
siei și instituţiilor sale. 


ETNOGRAFIE. FOLKLOR, 


P. V. Schmidt. Die Stellung der 
Pygmitenvilker in der Entiwickelungs- 
geschichte des Menschen. Stattgart, 
Strecker et Schroder, 9 Mk, 60. 

Un mare studiu asupra „pigmailor“, 
fn care autorul stabileşte un teritoriu 
mitologie—austronesiun—, care ar cu- 
prinde o parte din Indo-China şi din 


MIȘCAREA INTELECTUALA 431 


Australia, ce ar fi fost locuit de această 
populaţie. 3 

R. Shwoy Joe. The Burman, his 
life and nations, London, Macmillan, 
10 sh. 

Cercetări asupra vieţii, credintelor, 
obiceiurilor, organizării politico-sociale, 
ete, a Birmanilor din Indo-China. 


Dr. Miastorberg. Chinesische Kunst- 
geschichte. t. T: Malerei und Bildha- 
uerei. Esslingen, P. Neff und Max 
Schreier, 20 Mk. 

Primul volum dintr'o mare lucrare 
întreprinsă de antor asupra isloriei ar- 
tei chineze. Volnmul acesta frumos 
ilustrat sa ocupă eu pictura al sculp- 
tura, 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ. 


Stéfan Zweig. Emile Verhaeren, 
sa tie, son oeutrre, Traduit de l'alle- 
mand sar le manuscrit inédit par P, 
Morisso et H. Chevret. Paris, „Mar- 
cure de France*, 250. 

Cel mai complect studiu apărut până 
acum asupra lul Verhaeren, 


Victor Giraud. Blaise Pascal, E 
tudes d'histoire morale, Paris, Ha- 
chette, 8.50, 

O expanere a concepției filozofice a 
lui Pascal, aşa cum se degajază din 
scrierile sale, mai ales In privința con- 
cepţiei religioase. Autorul arată ma- 
rea influență pe care Pascal a avut-o 
din acest punet de vedere asupra lui Bru- 
netiere, Bourget, Sully-Pruehomme, ete. 


Georges Duhamel et Charles Vil- 
drac. Notes sur la technique poéti- 
que. Paris, 1910. 

Cel dol tineri poeţi an adunat întrun 
volumas observaţiile și cercetările lor 
asapra tnetricei moderne, 

Louis Mandin, Etude sur les balla- 
des françaises, Paris, 1910, Edition de 
„Vers et Prose". 

Mic stadiu asupra metodei prosodice 
şi asupra felului talentului lni Paal 


i y 


A VIAȚA ROMINEASCA 


Fort, autorul volumului de poezii „Bal: 
lades Françaises“, 


LITERATURĂ 


Enrique Larreta, La gloire de don 
Ramire. Paris, „Mercure de France*, 
3.50. 

E un roman istorie tradus din spa- 
nioleşte de Romy dr Gourmont, în cure 
se povestesc întimplările de pe vremea 
lul Filip H, 

Leon Daudet. Ze Bonheur d'être 
riche. Paris, „Modorna bibliothèque, 
1 fr. 

Romanul unui avar, egre are şi ne- 
norocirea de n se namora. 


=- Í KSÉ TI. 


ST 


— ÎI a d SR : 
BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂ PH 


Max et Alex. Fischer, A. Z. 1t 
poste restante. Paris, Flammarion, 3.50. 

O colectia de nuvelete glumeţe. 

Tony d'Uimâs. Zes Demi-morte. 
Paris, Lemerre, 3.50. 

Sub formă de roman din viața Pist. 
cilor ce-și Ingrijese sănătatea la Can- 
nes, autorul ne dă un studiu pătrunră- 
tor asupra psihologiei ucestor bolnavi 
și asupra boalei înseși, 

Alfred Gold. Das Lied von der 
SI j + Berlin, Egon Fiel- 
schel wad C-ie, 4 Mk. 

Un roman do inbire din lumeu stu- 
dențeaseă din Berlin, 


Compilator. 


— 


————— — — 


Bibliografie 


Th. Cornel. (întări pentru inimă. Decoruţiunea de Cacilia Cuţoseu- 
Storek. 1910, Bucuresti. Pr. 1.50 |. 

D. Vasiliu-Bacău, XXIV. Statul şi familia, XXV. Tainele cerului 
e Zafucatio Naţională. 1910. Bucuresti, Bibl. Naţională (No. 24—26), 
e. 30 b. 

M. Sadoveanu. Povestiri de seară, 1910. Bucuresti, Minerva, Pr. 21 

Alzandrja sau Istoria marelui Impärat Alenaneiru Macedon. 1910. 
Bnenrosti, Bibl. p, Popor (No, 1), Pret. 30 b, 

istoria prea-frumosului Arghir și a preafrumoasei leg, cea anul. 
vastră și cu pårul de aur. 1910. Bucureşti, Hib. pP- Popor (No. 2} Pr, 35, 

opia sau Viața și pidele prenînțeleptului Esop, 1910, Bucuresti, 
Bib. p. Popor (No. 8). Pr. A0 b. 

Const. Noe. Importanța Aromînitor pentru Riitaia (Conterinţă ți- 
rută la Cercul Studenţilor Mueedo-B amiri, d ședința publică din 14 Martie 
1910), 1510, Bncurești, Tip, Dor. P. Cucu. Fără preț, 

A. N. Nerson, /iereii-lomtai în secolul al XX-lea. Reñecjiani nsu- 
ru chostiei Evreilor din Romtnia dedicate poporului romin, 1910, Roman, 
Tip. Leon Friodman. Pr, 35 b, 

dulesca-Codin şi Mihalache. Sărbătorile poporului, 1909, Buvu- 
rești, Acu, Rom. 1 brog. de 122 p- Pr. 130 1 

Dr. V. Babeş. Oheerațiemi eritice asupra Fagoeitozei., 1310, Buen- 
resti, Acu. Rom., Pr. 40 b. 

P. V. Năsturel. Luptele dela Ogrotin pi Teigani. 1910 Bucuresti, Acad, 
Rom., Pr. 50 b, 

Dicţionarul limbii romine. Toma) I, fascie. V: Ast- Raha. 1909, Bu- 
cureşti, Acad. Romină. 

J. J. Rousseau. /ibortatea, Dreptul celui mari puternie, (Trad. de A. 
Locs). Bib. Lumen, Pr. 15 b, 

Anestin. Ce sînt cometele, Bib, Lumon, Pr. 15 b, 

Dr. N. Lapte Activitatea Serviciului Sanitar, 1910, Huși, Tip, Const. 
S, Leteng, 

Friederic Hebbel. Maria Magdalena. (Trag. în 3 nete. Trad. de LE 
Toronţiu). 1910, Cluj, Tip. Carmon. Fără prot. 

Societatea de Higienă din Rominia, Kotunere de motive. Statute. 
10, Bucureşti, Tip, Modernă. Fâră 

Dr. George D. Fischer. Preintimpinarea oftalmiei purulente sai 
scurgerei — puroi din ochii copiilor now ndacuji. 1910, București, Tip, 
Speranta. Pr, 50 b. 

Dr. M, Cealic. Dara de sama asupra activității medicilor polari pe 
anul geolar 1907—1008 (Din raportul prezentat d-lui primar al Capitatei), 
1909, Bucureşti, Tip. Universală. Fără pre, 

Dr, M. Cealic. Dare de samă asupra activității medicilor paa 
anul golar 1909—1909 (Din rapoartele prezentate d-lui primar a Capitalei 
de cătră d-nii modici şcolari, Rexumată şi redactată). 1910, Buvurești, Tip. 
G. A. Lăsăreanu. Fără preţ. 


434 VIAŢA ROMINEASCA 


ere Deeg Serviciul sanitar. Dare de samă asu- 
en activității medicilor șeolari pe anul școlar 1909—1910,—dela 1 sgen: 
rie pănă In 21 erat we (Din pari înnaintate d-lui medie in- 
SC? general al şeoalelor, dr. N. Dragescg, și primăriei, 1510, Bucaresti, 
+ Lăzăreanu. Fără preț, 
ria Comunei Bucureşti, Direcţinnea Sanitară. Citera din ru- 
poartele personalului sanitar comunal trimis în străinătate în diferite mi- 
snt (a —15049). 1910, Bucureşti, Tip. G. A. Lăzăreanu. Fărs Ka. 
oitan e 9 Almanachu! Industriei gi Comerciwlui pe 1908, 1909, 
şi 1910. 3 vol. a diroețiunea d-lui), 1908, 1909, 1910, Bucaresti, Tip. Emi- 
nesou. d'A? ocare vol. 
CH SE, Studii. Bucureşti. Carol Gibi-—S-r. 1910. Pr. 2 lei 
Anatole France. Albina. (Trad. de V. Trifu). Bib, p. Toți. (No. 573). 
D. Anghel şi St. O. Iosif. Cireşul lui Iucullus. 1910, București, 
saei: a E 1.50 1. AR 
utoveanu. Albastru (Versuri). 1910, Bucureşti, Minerva, Pr. 1 1 
C, Sandu-Aldea : A = mari. 1910, Bucureşti, Minerva. Pr. 2 1. 
T: 


B, P. Hardees. DG man istoric), 1910, Bucureşti, Minerva. Pr. 2 L 
Xavier de Maistre. Si (Trad. de V. Sadoveanu). Bib. Mi- 
nerva me "DL Pr. 30 b. 
Boiotia ata de d. Bib. Minerva (No. 76). Pr, 30 b. 
N. Cehov, Nuvele (Trad. de temem n Bib, ghi- No. 79. Pr. 50b. 
Prof. dr. Petrini-Galați. Tratament ul general al sifilisului. Bib, Mi- 


nerva No. a Pr. 30 b, 
Sofocle. Electra ng în 5 uote, Trad. de G. Murnu). Bib. Teatrului 
mamar i o 9) Pr. 95 b. 


d Critica KS I1), 1910, Bucureşti, Editura Librărici Socec. 
RT dii filozofice DI. 1910, Bucureşti, Tip. Unirea. 


Platon. Ce-i amorul? (Trad. de A. Laca). Bib, Lumen. Pr. 15 b. 
Alexandru Smelţ. Petrolul Romîniei şi primejdia rartelului. Extras 
din „Revista Democraţiei n. No, 15, ve: Mai 1910,—1510, Botosani, 


Tip. Stea E Fără 

Enescu $ e ZS maxime ëm (rad. în versuri). 1910, 
Voi de eng p Neamul pă res Pr. ` y 

oan ca. dit n icid iftor al ju- 

dejului Vaslui. 1910, Bosnia, Beie A Co. EE 

Zamfir Filotti. Jaen asupra budgetului general, 1910, Galaţi, Stabil. 


vagi Marfä, Bani. 1910, Bucureşti, Bib. Lumen, 1 
broş. de 3? p. Pr. 15 
Em. irleanu. Trei vedsuii. Bucuresti, Librăria Nouă, Bib, Lumen, 


No. 1. Pr. 30 b. 
loan Kalinderu. Indrumäri date agenţilor Domeniului Coroanei. Vol 
D. 1900-1909. 1910, Bucureşti, Tip. Gutembai 


De ee trăim. 


(rafe Moldova, 
Karl 


S. P. Radinnu. porcilor. Bib. emt éi ng 
Hei Domeniilor Coroanei. ca XLV, e Alarme a 
Benedetto de Luca. 7? primo Romanin (Costensa). 1 io Ron Bessi 
h. Ke Bue, Ed Lazeal 
e „Dieci Giorni in Romania. 19 1910. Rasio, Soeieta 
" Get e într-alta. 1910, Bucuresti, 
voperati Ga 
A. Nora, ete nech 1910; Se Pr. 45 b. 
Ge e E A Dragoste. 1910, Bacaroşti. Pr, 45 b. 


re e T TA Bib. Lamen, (No. 51). Pr. 15 b. 
e Prag Cugetările unei regine, Bib. Lumon (No.52). Pr. 15b. 
- ignement seconidaire 


Prof, 
wm op 5 
5 oalele secundare. 
rad, 
Oe 3 . iei), 1907, Bucuresti, 


Pentru Autori 


Se aduce la cunogtinta autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redactie nu se innapoiază ` în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dea data 
primirii manuscrisului, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarui doril; în caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei. 


Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise, 
reviste, ziare, cărți, etc, a se adresa d-lui G. Ibraăi- 
leanu strada Golia 52, laşi. 

Numai articolele ştiintifice (știinţi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Stirbey-Vodă, 111 bis, Bucureşti. 


Pentru tot ceea ce priveşte administrația: cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească“ 
strada Golia, 52, lași. 

D-l 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente in privința anunciurilor. 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Viaja 
Rominească, sint rugate sa se adreseze Administraţiei 
prin mandat postal. 


Au apărut în editura revistei a Viaţa 
Rominească“ şi se afla de vinzare la principalele li- 
brarii din tarà, precum și la administratia revistei : 


L Ar Brătescu-Voineşti În lumea dreptății. Nuvele. Un vo- 
lum, în Ge, de 290 pagini. Preţul 2 Lei 

A. Philippide. Specialistul Romin. Contribuţie la istoria cultu- 
rii romineşti din sec. al XIX-lea. Un volum, în format mare, 
de 96 pagini, —Preţul 1 Leu 50 Bani 

M. Lermontov, Demonul, Poemă tradusă de loan R hâdulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“. O 
placheta eleganță, pe hirtie velină, format special, de 6t pa- 
gini.— Preţul 1 Leu 

St O., Iosif și D. Anghel, Legenda Funigeilor, Poem drama- 
tic, In trei acte. O plachetă elegantă. pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini. — Preţul 1 Leu 

G, Ibrăileanu. Spiritul critic în cultura românească Un vo- 
lum, în Be, de 267 pagini. — Preţul 2 Lei 

G. Ibrăileanu. Scriitori si Curente. Un volum în 80 de 320 p 
Prețul 2 lei, 

D D Pătrășcanu Schite și Amintiri, Un volum în D de 202 
pagini. Preţul 2 Lei 

A, Stavri. Liminişuri (Versuri). Pr. 2 Lei 


PRETUL 2 LEI 


GUSTAŢI 


„Berea Bragadir“ 


şi după ce vă veţi convinge că este 


Cea mai bună. 


— | 


| 


Cea mai gustoasă, si 


— 


Cea mai sănătoasă, 


Cereţi-o pretutindeni.