Viața românească — Vol.I (1906)

Google 


This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work 1s expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


atlhttp: //books.aoogle.com/ 


H 


A 


TITU 


TITU 


UL Liei Unii 


ITI 


ka 
STOULS 1 Is 


SAPEO LL NL LU LU LL LL LL 


COLLECTED BY 


LU LL LILI 


N TITLULUI LUI LL ALL 


MAX SYLVIUS HANDMAN 1885-1939 
PROFESSOR OF ECONOMICS 1931-1939 


UNIVERSITY OF MICHIGAN 


= 
E 


mir 


Viata Românească 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


aa 


Revistă literară şi ştiinţifică 


ne a 


ANuL | — Voemul. | 


KASI | 
Redacţia : Str. Română 4. — Administrația: Str. Manolescu 2 


1906 


Ian Ké AP 
AEA 
TELI ' Vba 


Câtră cetitori. 


Revista noastră, ca oricare alta, nu poate avea 
alt scop decit munca pe cimpul culturii naționale. Dar, 
foarte mulți nu-și dau samă că notiunea de cultură na- 
fronală nu e în contrazicere cu cea de cullură univer- 
sală, omenească. Mai mult: că un popor nu-şi poate jus- 
tifica dreptul la existenţa distinctă în sînul popoarelor 
civilizate, decit dacă poate contribui cu ceva la cultura 
universală, dindu-i nota Specifică a geniului Său. 

Istoria poporului romin— „istoria unui şir netntre- 
rupt de martiri“, a zis odată un mare martir al nea- 
mului, Eminescu—ne explică pentru ce acest popor, 
aşa de bine înzestrat, w'a luat o parte mai activă la for- 
marea culturii europene, pentru ce n'a dat nota sa dis- 
tinctă în armonia de gindire şi de simţire, care consti- 
tue bunul cel mai înnalt al popoarelor civilizate. El a 
trebuit să-și cheltuiască toată energia pentru conserva- 
rea sa fizică şi nu i-a rămas acel prisos de energie, care 
se cheltuește pentru cultură. 

De o sută de ani însă, am început să ne împărtă- 
şim mai cu dinadinsul la civilizaţia popoarelor din Apus 
şi ar fi vremea să dăm ceva în schimb, să dam lumii 
răsunetul sufletului nostru, atins de cultura apuseană. 

Putem nădajdui că a sunat ceasul? 

Dar, mai întăiu, starea de fapt, realitatea vieţii ac- 
tuale romăneşti, constitue ea un punct de plecare pen- 
tru crearea unei culturi naționale? Căci orice progres 
pleacă de la o stare de fapt anumită, şi nu de la plaz- 
muirile unor vizionari. 

Starea noastră nu e numai înnapoiată, ceca ce ar fi 
destul de rău; ea este anormală, ceea ce e mult mai rău: 


G VIAȚA ROMANEASCA 


O e a —— — — -~ a g a a e- 


Clasele de sus stau în aer, fără atingere cu popo- 
rul de jos, care, în ţara noastră, el singur este o clasă 
pozitivă şi a păstrat mai curat sufletul românesc. Intre 
clasele de sus și popor este o prăpastie adincă, care, 
la noi, desparte aproape doua rafi. Clasele de sus se 
ating numai de cultura apuseană, de care poporul nu 
se atinge și pe care, din lipsă de contact cu poporul 
romănesc, clasele de sus wo asimilează, ceea ce e tot 
una cu a spune că o caricaturizează. Lupsa contactu- 
lui cu poporul romănesc ne face ca, în loc să absor- 
bun cultura străină, să ne absoarbă ea pe noi, să ne a- 
Simileze ea pe noi... De aici, şi din neinţelegerea a- 
cestui lucru, aerul duşmănos al unora împotriva culturii 
străine..., Şi tot de aici, neindestulătoarea noastră con- 
tribuție la cultura universală. 

Si pănă nu ne vom asimila cultura europeană, 
cită vreme, adică, nu vom fi decit o anexă, caricaturi- 
zată, a acelei culturi, în loc să-i dam, şi noi, nota spe- 
cifică a sufletului nostru, nu vom justifica, încă odată, 
existența noastră ca popor aistinct. 

O cultură „naţională“, «le un caracter specific, nu 
se va naște decit atunci, cînd masele mari populare, a- 
devărat romănești, vor lua parte și la formarea şi la 
apreciarea valorilor culturale—limbă iiterară, literatură, 
forme de viaţă, ete.—şi acest lucru nu se va întimpla 
decit atunci cînd, prin culturã, viață politică mai largă 
Și viascare economică, țărănimea va căpăta în stat va- 
loarea socială proporţională cu valoarea sa numerică, 
economică, morală și națională, cind vom fi un popor, 
cînd toate clasele sociale vor fi ale aceluiaşi popor, 
cînd trecerea de la viriul la baza piramidei sociale se 
va face pe nesimtite. 

Atunci, luind parte la viaţa culturala tot poporul 
romănesc, adevăratul popor romănesc, vom putea avea 
o cultură nahonală, dînd în armonia culturii europene 
răsunetul sufletului nostru. 

Cultura, viaţa politică şi ridicarea economică a ţă- 
rănimii, fiind locul pentru a ajunge la o cultură a- 
devărat națională și de valoare europeană, această re- 
vistă, lucrind pe cimpul său propriu, va avea, în ace- 
laşi timp, toată simpatia pentru aceia, care luptă, pe 


CATRA CETITORI. 7 


n eeo o aae ma — a e e a 


orice cale, pentru ridicarea culturală, politică şi econo- 
mică a tarânimii și, accentuind asupra scopulu: — cultura 
naţională — va lupta, pe cît se poate în cadrul unei re- 
viste literare şi științifice, şi ea, pentru realizarea mij- 
loacelor cătră acest scop. 

Si, dacă este nevoe să dam idealului nostru cul- 
tural, naţional și democratic, un nume cuprinzător,— 
numele său este: Poporanismul. 

VIAŢA ROMANEASCA 


~a . R ara a i Pa 


Cum am tradus „Infernul de Dante 


Sunt acum 25 ani, më găseam la dl. V. Pogor, într'o 
sâmbătă sara la una din obicinuitele întruniri literare ale socie- 
tăței Junimea. 

Adunarea era numeroasă. 

Se dădu cetire scrierilor în proză şi versuri aduse de mem- 
brii societăţei ; se discută mult asupra lor precum şi asupra altor 
chestiuni literare şi scienţifice, discuţiuni întrerupte ici-cole prin 
anecdote hazlii, apoi veni rândul ciaiului cu cozonacul tradiţional, 
în fața cărora încetară toate divergințele de păreri asupra ma- 
teriilor în discuţiune. 

După ciai dl. Pogor ne făcu surprinderea să ne pue sub 
ochi o carte mare în folio ce-i venise de curând din Paris, foarte 
luxos editată şi care conţinea /ufernu/ lui Dante ilustrat de 
Gustave Dore. 

Dacă celebritatea lui Dante a răzbătut prin atâtea veacuri 
pănă la noi unde acum toată lumea îi cunoaşte numele, deşi 
ei mai mulţi nu lau citit, sunt nevoit să spun despre mai pu- 
țin celebrul Gustave Dore, că pe vremea aceia era cel mai cu 
reputaţie desemnator şi ilustrator de cărţi din Franţa.—Artist 
neintrecut în această specialitate, înzestrat cu o imaginaţie vie 
şi încălzită, se ințelege, şi de farmecul poeziei lui Dante, el a 
reprodus scene din Infern cu o măestrie în adevăr uimitoare. 

Lacomi ne-am aruncat asupra acestei cărţi şi răsfoind-o 
ne-am oprit mai mult la gravura, care reprezenta poarta Infer- 
nului unde ajunsese Dante condus de Virgil şi de-asupra căreia 
era vestita inscripţie din fruntea cântului al III-lea: 


«Per me si va nella citta dolente, 
«Per me si va nell'eterno dolore, 
«Per me si va tra la perduta gente, 


N. GANE.—CUM AM TRADUS „INFERNUL* DE DANTE 9 


C ——- d ——————————————— —— 


«Giustizia mosse il mio alto fattore: 
«Fecemi la divina potestate, 
«La somma sapienza e il primo amore, 


<Dinanzi a me non fur cosse create, 
«Se non eterne, ed io eterno duro: 
«Lasciate ogni speranza, voi che entrate.» 


DI. Pogor v&zându-ne aşa de absorbiți, ne zise: ei, care 
din voi, burghejilor!) se simte vrednic să traducă în româneşte 
această faimoasă inscripție ? 

— Eŭ, răspunse Stefan Vârgolici, un junimist meşter în 
alcătuirea versurilor şi căruia îi dădusem porecla de /o-Sfaco 
după numele unui stoler, pentru că lui: se trimeteau spre cioplire 
şi geluire poeziiile care cu oare care meremet s'ar fi putut 
publica. 

— Eŭ, răspunse Samson Bodnărescu cel cu clar-obscu- 
rele aforisme, mai mult obscure decât clare, şi care pricinuiau 
junimiştilor multă bătae de cap ca să le poată da de capăt.— 

—Eŭ, răspunse Miron Pompiliu, alt tinăr poet din Juni- 
mea, de asemenea expert în materie de versificare. 

— Bravo! Strigă d]. Pogor, vra să zică avem trei concu- 
renţi.—Să ştiţi că acela care va face o mai bună traducere va 
avea sâmbăta viitoare o mai mare porţie de cozonac la ciai. 

Eŭ am tăcut, dar mărturisesc că am simţit în mine un 
şarpe care mě indemna în taină de a încerca traducerea, şi 
doamne, când un astfel de ispititor ţi se furişează în minte, 
nici cu cleştele nu-l mai poţi scoate.—M'am întors acasă foarte 
preocupat şi noaptea am petrecut-o neliniştit.—-Necontenit aveam 
dinaintea ochilor groaznica inscripție scrisă cu litere de foc pe 
poarta iadului ; necontenit par” că auziam din dărăptul fatalei 
porţi plânsetele şi vaetele turmei osindite la chinuri eterne; iar 
a doua zi când m'am deşteptat m'am şi pus pe lucru. 

Se inţelege că n'a fost muncă uşoară de a reda în limba 
noastră sentenţioasele cuvinte ale lui Dante.--Am rupt multe 
file de hărtie, mi-am şters de pe frunte multe şiruri de sudori, 
pănă când însfârșit m'am oprit la următorul text care de sigur 
nu atinge frumuseţa energică a originalului. 


1) Acesta era de obicei modul cu care dânsul apostrofa membrii 
Junimei. 


10 VIAŢA ROMANEASCA 


—— - —_———  ..- - -—— 4. -e—a 1e e 


-—— — — _— 


«Prin mine se ajunge în jalnica cetate, 
«Prin mine se ajunge la chinuri necurmate, 
«Prin mine se ajunge la osindita ginte. 


«Justiția mişcat-a pe 'naltu-mi ziditor: 
«La viaţă sunt adusă de cel întăiu amor, 
«De-atot puternicia şi de suprema minte. 


«Nimica inainte-mi n'a fost de cât vecie, 
«Şi viaţa mea eternă menită e să fie; 
«L.asaţi ori ce speranţă, voi care 'ntraţi aice !> 


Insfârșit făcusem și eu ceva. In viitoarea sâmbătă m'am 
prezentat la Junimea cu hărtiuţa în buzunar, foarte mişcat şi 
foarte curios să aflu ce aŭ făcut ceilalţi.— Când colo ce să văd? 
Stefan Vârgolici şi Samson Bodnărescu străluceau prin absenţa 
lor, iar Miron Pompiliu, la întrebarea d-lui Pogor, a dat din 
umere zicând că a luat drept glumă angajamentul lor din sâm- 
băta trecută. 

Prin urmare concurs n'a mai putut fi din lipsă de concu- 
renţi şi fiind că lucrarea mea scr:să a fost neaparat găsită mai 
bună de cât cele trei nescrise, am obţinut ca premiu partea de 
cozonac făgăduită. 

Sunt mulţi tineri, vântură-lume, care când pleacă intr'o 
călătorie de petrecere, habar n'au unde se vor opri.—Aşa mi 
s'a întâmplat şi mie fără a fi tocmai un vântură lume.—Dintr'o 
glumă m'am pomenit încurcat într'o întreprindere serioasă, căci 
rare ori ştie omul, în mult ispitita-i viaţă, alergătoare după nă- 
luci, unde-o s'ajungă capătul firului ce înlănțue faptele sale.— 
Câte lucrări am intreprins eii în lunga mea carieră literară, 
toate le-am inceput cu gând de a le isprăvi, şi totuşi unele au 
rămas  neisprăvite.— Singură această inscripţie de pe poarta 
Infernului lui Dante am început-o cu gând dea mă opri la a. şi 
totuşi nu m'am oprit. 

Nu m'am oprit fiind că, trebue să-mi mărturisesc păcatul, 
eram stăpânit de dorul secret de a vedea eşită la lumina tipa- 
rului această traducere făcută de mine pentru întăia oară în 
versuri românesti. 

Care scriitor n'a simţit acelaşi dor mai ales la primele lui 
încercări literare? 

Nu ar fi avut însă nici un rost să o public aşa răzleaţă 


N. GANF.—CUM AM TRADUS „INFERNUL* DE DANTE. it 


--- -—-_ - — — — u —— o u —— ——— 


— a ..— 


fără cântul în capul căruea ea figurează.— A mbiţia deci, această 
patimă şi bună şi rea, care te duce de multe ori unde nu ţi-e 
voea, m'a impins să traduc şi cântulal Ill-ea întreg; dar după ce 
Pam isprăvit, nu fără muncă şi greutate, am băgat de seamă 
că nu era nimerit să-l public înainte de celelalte două dela în- 
ceput cu care e în legătură. 

M'am întors deci îndărăpt şi am tradus şi pe acele două 
şi aşa, mě rog. încet, încet, mereii căzând din puț în lac, mereii 
atras, mereii amâgit de frumuseţa poemului, am ajuns de am publi- 
cat în cursul anului 1882 șapte cânturi.... apoi, am aruncat con- 
deiul şi n'am mai pus mâna pe traducere pănă în anul 1905, 
adecă timp de 23 ani. 

Pentru ce am părăsit atâta amar de vreme, aproape o ju- 
mătate de viaţă de om, această lucrare începută, nu pot bine 
să-mi dau samă, căci de altfel am avut destule încurajări din 
partea colegilor mei din Junimea, precum şi din partea altor 
persoane cu autoritate al căror cuvânt trebuea să tragă greu 
în 'cumpăna hotăririlor mele. 

Aşa într'una din zile dl. Dimitrie A. Sturdza, fostul prim 
ministru Şi actualul şef ai partidului naţional-liberal, mi-a zis că 
prin începerea traducerei lui Dante, am subscris o poliţă la a- 
dresa publicului român, şi că prin urmare trebue să fac onoare 
iscăliturei mele, 

Vai, cât pe ce era să mi se protesteze iscălitura, căci în 
23 de ani poliţa ajunsese de mult la scadenţă. Apoi în 1903 
luna April s'a ţinut la Roma un congres de literatură a limbe- 
lor latine sub preşedinţa contelui Angelo de Gubernatis cu 
care ocazie a fost citat numele meu ca traducător al lui Dante. 

De sigur, dacă contele de Gubernatis ar fi ştiut că de la 1882 
şi pănă la 1903, data congresului, nu tradusesem un vers mai 
mult, nu mi-ar fi făcut această onoare, căci numai cele şapte 
cânturi de la început nu erau, la dreptul vorbind, un titlu sufi- 
cient pentru a merita o așa măgulitoare menţiune într'un con- 
gres la Roma. 

Când insă in 1905 roata politică a aruncat în opoziţie par- 
tidul naţional-liberal din care fac parte, atunci dispunând de 
mai mult timp, voacea tainică a conştiinţei neîmpăcate, a da- 
toriei neîmplinite, a politei scadenţate şi neachitate s'a deştep- 
tat puternic în mine şi mi-a zis: „trebue să asculţi de cuvintul 
„d-lui Sturdza, trebue să meriţi laudele ce ţi-a dat contele de Gu- 
„bernatis în capitala Italiei, trebue să nu laşi perdută munca 


12 VIAŢA ROMANEASCA 


unui an întreg!“ Pe lângă aceste apoi figura rigidă a lui Dante 
în bronz, care stă de multă vreme pe biuroul meu de lucru, 
parcă më mustrà în fie-care zi, pentru uitarea la care îl con- 
demnasem, şi atunci în ziua de 25 Martie 1905 îmi ascuţii din 
noii condeiul şi reîncepui traducerea, de astă dată cu hotărîrea 
nestrămutată de a isprăvi Infernul cu ori ce preț. 

Dacă însă mi-a trebuit un an pentru 7 cânturi, câţi ani imi 
trebueaii oare pentru alte 27 de cânturi ce mai rămăsese de 
tradus, căci în total sunt 34 cu aproape 5,000 de versuri ?— 
lată o întrebare la care nici nu îndrăzneam să m& gândesc.-- 
Si astfel deşi aveam 23 de ani mai mulţi în spinare de cât la 
1882, deşi a traduce pe Homerul italian în versuri terţet cu 
terţet, vers cu vers nu e o jucărie, ținând samă de limba lui 
abruptă, lapidară, biblică aşi putea zice, precum şi de dificul- 
tățile ritmului şi ale rimei în limba noastră, totuşi, odată ce 
m'am apucat cu mâna de sabia goală, mam ţinut mereu de 
dânsa, deşi îmi sângerau palmele şi în timpul lucrului ajunse- 
sem a nu mai dori altă ceva decât ca Dumnezeu să-mi dee vi- 
aţă să pot duce lucrarea la bun sfârşit. 

A fost în veacul al XVI un francez Grangier, care după 
ce a isprăvit de tradus pe Dante a făcut următoarea mărturi- 
sire: Ceux qui entreprendront après moi la même besogne, pour- 
ront témoigner que cela ne saurait se faire sans beaucoup de 
etne et de travail et sans se mordre les ongles plus d'une fois. 

Şi cu toate aceste, după ce mi-am ros şi eŭ unghiile de 
maj multe ori, a vroit Dumnezeu să sfârşesc Infernul în ziua 
de ro Septemvrie 1905, adecă tocmai în cinci luni şi jumătate. 
Cu alte cuvinte în aceste cinci luni şi jumătate am dat gata la 
vrâsta de 67 ani restul de 27 de cânturi, o lucrare de patru 
ori mai mare decât acea săvârşită de mine în două-spre-zece 
luni, când eram cu 23 ani mai tânăr. 

Când am declarat familiei mele că am terminat traducerea, 
a fost o explozie de bucurie in casă, căci nu cu puţină grijă se 
uitau cu toţii la mine văzând cum mě munceam cu nesfârşitele 
terţete, câte cinci şi şase oare în fie-care zi. — Apoi la masă a 
fost sărbătorită isprava mea prin închinarea mai multor pahare 
de vin în memoria marelui poet şi în sănătatea îndărăpnicului 
traducător. 

In timpul lucrului un fel de friguri m& cuprinsese; aveam 
simţimintul că par'că mě urcam pe-un munte inalt, aproape 
neaccesibil, insă prin energia voinţei, prin incordarea continuă 


N. GANE.—CUM AM TRADUS „INFERNUL* DE DANTE. 13 


— -—-———- n — == —— — ——_— 


-— 


a nervilor, mě urcam mai sus, tot mai sus în sudoarea frunţei, 
şi la fiecare popas, la fiecare cânt isprăvit mi se deschideau 
nouă perspective, nouă frumuseți, care më fermecau, îmi sus- 
ţineaii curajul, imi împrospătaii puterile, pănă ce însfârşit spre 
marea mea bucurie sufletească am pus piciorul pe culmea mun- 
telui şi am mântuit /nfernu/, cea mai de căpetenie parte din 
trilogia nemuritorului poet. 

Cine ştie dacă aceasta nu va fi ultima mea lucrare, ultima 
floare resărită în ogorul de muncă a bătrineţelor mele; zic 
floare, nu din punctul de vedere al valoarei traducerei, ci pen- 
tru că, bună-rea, această traducere mi-a procurat totuşi piceri 
estetice precum nu simţisem nici odată în cursul indeletnicirilor 
mele literare.— Aceste câte-va luni rupte din viaţa mea, cât am 
stat in atingere necurmată cu sufletul, cu inima, cu mintea ce- 
lui mai mare rapsod al Italiei, cât m'am incălzit la flacăra dulce 
a poeziei lui, cât am împărtăşit emaţiunile lui în fantastica că- 
lătorie făcută "mpreună cu el în imperiul întunericului, emoțiuni 
pe care am cercat să le redaii cu instrumentul imperfect al ta- 
lentului mei! în limba noastră soră, am fost, pot zice,' un om 
fericit, căci în timpul lucrului mě scuturasem, ca arborele de 
omidă, de toate grijile vieţei, uitasem tot ce era strein de lu- 
crul mei, mě uitasem pe mine însumi. 

Sunt departe de a avea pretenţia că am făcut o lucrare 
fără neajunsuri, fără greşeli. Traduttore traditore, a traduce 
este a trăda, zice ltalianul. Prin urmare nici odată o traducere 
cât de bună nu se poate urca la înălțimea originalului.—E in- 
tocmai ca şi când prin o trompetă ai vroi să redai o arie càn- 
tată din vioară.—Sunt expresiuni, fineţe, nuanțe propiii unei 
limbi şi fără echivalent în alte limbi, aşa incât traducătorul, 
pentru a le esprima, e nevoit să facă perifraze, ceea ce de- 
sigur le slăbeşte efectul.— Aceste dificultăţi mai cu samă se în- 
tâlnesc in Dante, pentru că dânsul, odară cu poemul, a creat 
Şi limba italiană, închegând astfel o operă care poartă pecetea 
originalitaţei celei mai puternice.— În adevăr toţi numeroșii lui 
traducători de toate neamurile aŭ întimpinat, după propria lor 
mărturisire, greutăţi enorme față de stilul lui concis şi totuşi plin 
de imagini poetice, de cugetări abstracte, de idei filosofice, şi in- 
sufleţit de intreaga gamă a patimelor umane. — Toate aceste 
comuri ale minţei şi ale inimei lui sunt turnate ca bronzul topit . 
in nişte versuri care par” că-s căzute din cer, nu egite dintr'un 
creer omenesc, aşa resună, ele de frumos, une ori limpezi ca o 


14 VIATA ROMANEASCA 


ra —_— - - = = - = — E e e o l 3 e m e 


poveste homerică, alte ori înviforate, apocaliptice ca zrompgeta 
Chiemărei a doua, făcându-te să întrezăreşti o lume ce sparie 
închipuirea. 

Căci el a exprimat gândiri dumnezeeşti într'o limbă ome- 
nească, şi a avut pe lângă alte strălucite daruri şi intuiţiuni 
profetice, întrevăzând legile gravitaţiunei înainte de Newton, 
presimţind existența unui continent dincolo de mările apusului 
inainte de Cristof Columb şi visând unitatea Italiei înainte de 
Victor Emanuel şi Cavur. 

Acesta este modelul grandios ce mi-am propus să-l îm- 
brac în haina românească.—Dacă voiii fi izbutit a lui va fi meri- 
tul, căci mereii m'am simţit imboldit şi inspirat de frumuseţa lui; 
dacă nu, totuşi nu mě voiii căi de munca depusă, pentru că în 
ori ce altă direcţie aşi fi întrebuințat activitatea mea, tot mai 
profitabil a fost pentru propria mea mulţumire sufletească să 
stai de vorbă cu Dante decât cu ori cine altul. 

N. GANE 


or a ANE N e a a d. 


XX 


Datorii Vechi.... 


Noroc. Spul vorba asta, şi crezi c'al dezlegat numai decit 
taina atitor izbinzi neintelese, secretul atitor averi grămădite în 
miinile proştilor, şi cite succese nemerilate, şi cite triumfuri 
nedrepte, de cari-l plină lumea !.... Tu vezi doar spuma asta 
de multumiri, ridicată la suprafața unei vieţi, şi nu ştii cite vin- 
turi au bătut şi cite valuri s'au frămintat, pentru ca s'o stringă 
şi s'o aducă acolo, şi ce uşoară suflare poate s'o risipească 
iarăşi. 

Citi nu s'au mirat de norocul lui Merişescu, şi ciţi m'au 
rivnit la averea lul!—Un avocat, tără nici o insuşire mai deo- 
sebită, sosit acum zece ani dintr'un orăşel de provincie, se sta- 
bileşte 'n Bucureşti,—la început nu-l ştie nimeni, şi nimeni nu-l 
bagă 'n seamă. Venia la Tribunal, pleda în cite-un proces ne- 
însemnat, —nu s'auzia nimic de el. 

Peste doï ani o casă mare, frumoasă, împodobia Bulevar- 


dul Colţei. A cui e casa asta ?— A unuia Merişescu. 
In fie-care seară îşi face primblarea la şosea, într'un echipaj 


elegant, un domn spilcuit, pe care nimeni nu-l salută încă; sfo- 
răilul cailor, zornetul cadenţat al lanțurilor de la opritori, te 
fac să 'ntorci capul şi să te uiţi. Cine-o fi fantele ăsta de tre- 
fla ? — Un avocat Merişescu. 

E un proces mare la Curte. Do! frați se ceartă pe-o a- 
vere de opt milioane. Or să vorbească somităţile baroulur. 
Lumea se 'mbulzeşte să străbată 'n sală. Cine-i domnul care 
trecu așa grav şi solemn cun teanc de cărți la supsuoară? 
Asta-i avocatul Merişescu. 

Peste alți doi an! s'a însurat cu fata unul Ministru și, fi- 
reşte, sa ales deputat, —șt-a cumpărat o moşie mare pe-aproape 
de Bucureşti, apol alta în județul Dimboviţa, unde-a dat de niște 


16 VIATA ROMANEASCA 


— ———— 


izvoare de petrol, cari, dinti'un salt, Paŭ pus în rindul celor mai 
bogaţi oameni din Capitală. Acum să fi văzut saluluri. Şi toale 
astea răpede, cum a! bate din palme— curat ca prin basme. Şi 
nu să zici c'avea vr'o inteligenţă extra-ordinară, sai cine ştie ce 
Garde a vorbi, ori un spirit juridic maï de seamă, or! v:o cultură 
mai întinsă. Nu.—Aveu inse ceva mal prețios. Avea din toate 
cite nilel. Şi cu micile lut calități, cari nu puteai supăra pe 
nimeni şi nici pe el nu-l împovârai, călăloria sprinten, se stre- 
cura uşor prin vămile vieţii. Cu acea bunătate prefâcută, cu 
acea viclenie potolilă, care s'ar putea numi instinctul de con- 
servare al mediocrităţilor, şliia să se facă plăcut luturora, și 
necesar oamenilor de cari-avea nevoe. Era sănătos, muncitor, 
cu socoteală la vorbă, şi nu se grăbia. Cunoscând înteleapla 
zicătoare a neamţului, cum că norocul mare coadă, ci numai 
în frunte o viță de păr, el nu se ostenia s'alerge după noroc, 
ei-l aştepta, îl aținea calea şi, cind era la dică, ştiia de unde 
să-l apuce, ca să nu-l mai scape. In mers, în îmbrăcăminte, 
in toată înfățișarea lul, nu găsial nimic care să bală la ochi. 
Doar în căutăâlură, şi asla nu totdeauna, ci numai cind îl fixar 
ma! mult, avea ceva neholărit, împrăştieat, un amestec de frică 
şi de vicleşug, şatuncI începea să se uite cruciş. Şi era foarte 
ciudată privirea asta,—a! fi jurat că-i a altul om, căci nu se po- 
trivia de loc cu faţa lar, pururea liniştită şi imobilă ca o mască. 

Cu ce drag îşi măsura acum lungimea drumului străbătut... 
De unde plecase, şi unde-a ajuns! Uneori parcă nu-l venia să 
se 'ncreadă. EI, un băiat de circimar, feciorul lui Ghiţă Meri- 
soiu din Boroaia, să fie “n rind cu cel ma! mai oameni! alțării, 
să trăiasc'o vieață cum neam de neamul lui n'a visat,—işi făcea 
parcă o mindrie din însăşi umilioța acestei obirşii, pe care ni- 
meni nu i-o Şliia, pe care nimeni nu trebuia să i-o ştie; şi gin- 
dul lui, triumfător, aduna, ca nto singură operă desăvirşită, 
toate bunurile, toate fericirile, pe cari soarla i le hărăzise, cu 
atita dărnicie: moşii, palat, echipaje, servilori, cărora părinţii 
lui li-ar fi sărulat mina, iar in mijlocul acestui fast, în mijlocul 
aceste! bogății ameţitoare, nevasta lui, una din cele mal fru- 
moase şi mal cochete femel din Bucureşti, strălucia ca o zină 
din O-mie-şi-una de nopti. Luxul el, beţia ei de găteli, de 
juvaeruri, de baluri, de spectacule, era toată vanitatea lul, și 
singura lul slăbiciune. 

Acum se credea ajuns la capătul biruinţer. Se simtia mare, 
puternic, deplin fericit, stăpin pe fericirea lul. 


A. VLAHUŢA.—DATORII VECHI 17 


Si eată că 'ntr'o dimineaţă de toamnă, pe cind sta visă- 
tor, cu ochit pironiți pe-o informaţie de gazetă, care 'ntr'o de 
mult așteptată remaniere ministerială amesteca şi numele lui, 
pe cind îl urcau şi-l legănai, așa de dulce, ginduri de mărire, 
vine feciorul şi-i spune că e un ţăran afară, care-așteaptă de 
vrun ceas. Merişescu nu ma! pleda procese mici. Inlăi nu voia 
să-l primească, apoi se răzgindi şi zise plictisit : <Spune-l să vie». 
Un om înalt, slab, cărunt, cu faţa prelungă, își plecă boiul 
intr'o închinare stingace, luşi, pentru a-și drege glasul, și rosti 
incet : 

— Eù sînt Toader Lungu. 

Merișeseu lresări, ca deșteptat din somn. Fulgerindu-l cu 
privirea, îl intrebă răstit : 

— Ši ce vrei? 

Tăranul sta drept și dirz. 

— Nu mă mal cunoaşteţi ? 

— Nu. 

— Eu vă cunosc pe Dumneavoastră. Vă cunosc de mult... 

— Bine, bine, lasă asta, și spune, ce vrer? 

— Apol, eaca ce-l pricina... 

Un moment se opri, işi ma! învirti căciula în miini, se 
uită la ea, apol la Merişescu. 

— Vedeţi că dacă v'aţi aduce aminte... ar fişi pentru mine 
maï uşor, pe cind aşa--va s'o iaŭ de la început... 

Merişescu era palid, ca "n faţa unu! spectru. Giîndurile i se 
invălmășiaui, schimbindu-se de la o clipă la alta. 

Şi aiurit, cătind cruciş, îngălmă cun glas stins, aproape 
rugălor ; 

— AI vr'un proces? Spune odată, omule, ce vre: de la 
mine ? 

—- Da, am un proces. Am de luat nişte bani de la un boer 
mare. Şi să vedeţi cum. Ed am fost tălhar în vremea mea. Am 
furat ca!, am prădat case, şi omor am făcut—opt ant am tal- 
hărit in tovărăşie cu... Oprea, şi toţi banil noştri i-am incredin- 
tal unui frate-al lui Oprea, om cu carte şi cu nume cinstit în 
tirgul luy, unde era atunci. Pe nor, in cele din urmă, ne-a prins. 
Am fost judecair, osinditi, închiși. Şi cilă cazn'am răbdat, nu- 
maï pielea mea ştie, dar de bani n'am spus nimărul nimic. To- 
varăşul meu, care era osindit pe vieată, a murit în ocnă, Dum- 
nezei să-l ierte... Sint patru ani de cînd i-am închis ochil. Eù 
mi-am făcut pedeapsa până la sfirsit, cam avut osindă ma! mică, 


18 VIAŢA ROMANEASCA 


meeen —— — 


şi zile maï multe. In vremea asta, fratele răposatului, cu bani; 
noştri, a cumpărat mosii, s'a întins, i-a mers bine, bine de tot... 

Toader prindea inimă. Cu fiecare vorbă trăgea la ţinlă. 
Treptai intra în el toată liniştea, toată puterea, pe care-o pier- 
dea Merişescu. Il ţintui c'o privire de haiduc și 'ncrucișindu-şi 
bratele pe piept, parcă mal crescu de-o palmă. 

— Acu, eu,—se chiamă vorba—mi-am implinit anii de o- 
sindă... Si eată cam venit... să-mliiau partea mea... 

— De la cine? 

— Pot, vă spuse. De la fratele răposatului... 

— Şi cu ce dovedesti ? 

— Cum adecă ? Să am înscris de la el? 

-- In sfârşit... o dovadă... 


—- Eí, da. Nici vorbă că am. 

— S'o vedem. | 

Tăranul clătină capul, in semn de mustrare, şi oftă din 
adine. 

-— Doamne, Cvane Dumitrache, da asta-i aproape de min- 
tea omului, că n'am pornit ei aşa, după cai morți să le iau 
potcoavele. Că doar ani sint aceia cit am stat închis, şi'n atita 
amar de vreme cu ce mi-am bătut eu capul? Ce aită grijă am 
avut de cit banii noştri, banii aceia, pentru cari si sufletul mi 
lam încărcat de păcate, şi miinile astea mi le-am minjit de 
singe, şi ruşine-am tras, și bătăi am îndurat, şi muncă sil- 
nică la ocnă... Zece ani am cioplit la sare. De cite ou, şi 'n 
cite feluri n'am văzut eu înlilnirea asta cu Dumneala! Ştiam 
eu bine c'ai să-mi cel o dovadă, că doar prin judecăți am fost, 
şi vremea și nevoile mau învățat alita lucru, co slovă pusă 
pe hirtie face mai mult de cit un car de vorbe spuse din gură. 
Şi slova aceea fireşte c'o am, că allfel nu veniam eù aşa... Pa- 
tru anilam purtat, cusulă 'n căptuşala hainei mele de ocnaş. 
scrisoarea pe care mi-a dat-o la mină Oprea, cind a văzut căi 
se apropie ceasul. 

Avocatul înţelese că are de-a face cun om tare, foarte vi- 
clean, şi fuarte primejdios. Toată grijalul era acum să pue mina 
pe scrisoare, şi 'n urmă să vadă ce va mal fi de făcut. Intră 
in tocmeală cu el. Toader cerea trei mil de poli grâmudă. Meri- 
şescu vroia să mal rupă ceva, dar țăranul pricepuse că-l are 'n 
palmă, și-l părea râu că n'a cerut mat mult. In sfirşit căzură 
la 'nvoială. Să-i dea acum o mie de poli, şi pentru rest—două 
politi. Omul de legi se gindia mal departe. Scrisoarea ca scri- 


A. VLAHUTA.—DATORII VECHI 19 


soarea,—dar cum să-i cumpere tăcerea, tăcerea aceea pe care 
numa! moartea o pecetlueşte... Ş'acum îi vorbia dulce, ca unul 
vechii prielen. Il intreba : unde are să se ducă? Ce-are să facă? 
Ii sfătui să meargă cu el la moşie, aproape de București, să se 
așeze acolo, să-şi aibă pămintul lui, gospodăria lui, să-şi închee 
si el vieaţa, ca un om detreabă, între oameni detreabă. 

Deschise casa de fier, îi numără banil, în teancuri de cite 
o mie, şi-l făcu cele două polii. Toader se apropie de biuroi, 
cu ochil lacom! la grămezile de. hirtii, se seotoci 'n sin, scoase-o 
cirpâ murdară, o desfâcu incel, şi c'o mină adună birtiile, cu 
cealaltă-i intinse scrisoarea. Merişescu o citi, simţindu-şi taţa 
bătută ca de jaratec, ș'o apăsare grea pe inimă,—căci era o 
mustrare, şi crudă şi dreaptă, pe care i-o iăcea frate-său de 
dincolo de mormint :.... «Tu ul luat şi partea mea de la părinţi, 
şi roadele ticăloşiei și plerzării mele. Eu n'am luat de cit ru- 
şinea, păcatele şi osinda cea ma! grozavă, la care pe tine nu 
te-am fâcut părtaş...» Apol urmaŭ sumele de baní, de carii 
aducea aminte . cum şi'n ce împrejurări i le-a dat, şi-l ruga să 
nu mal ţie banii aceştia cu păcat, ci să-i dea lui Toader, care-a 
suferit impreună cu el, şi care i-a fost mai bun şi mai credin- 
cios de cit un frate... 


Din ziua aceea Merisescu n'a ma! avut linişte. Mereu se 
ducea la țară să vadă pe Toader. Une-ori se'ntorcea de la ju- 
mâătatea drumului, se'nchidea in biuroi, şi stu singur ceasuri 
intregi. Nu mal pleda, nu mal eşia 'n lume, nu vroia să mal 
vadă pe nimeni. Nevastă-sa, îngrijată, umbla binişor pe lingă 
el, ii vorbea cu frică,—unde-l vedea aşa abătut, îşi închipuia 
că poate-a aflat ceva de ea, poate-a urmărit-o, poate....- 

Si intro zi, ne mai pulindu-se stăpini, il întrebă des- 
perală : 

— Ce al, omule? Pentru Dumnezeu, fâ-mă să 'nleleg 
ce e? Ti-a spus cine-va ceva? AI primit vr'o scrisoare ? 

-— O scrisoare ?... Ce scrisoare ?... 


Si nenorocitul rămase palid, cu ochii holbati, cu fața im- 
mărmurită într'o expresie de groază, pe care privirea aceea în- 
crucişată o făcea şi mal infiorătoare. Nevastă-sa scoase un țipăt 
şi fugi. O clipă, văzuse moartea. 

A doua zi gazetele anuntau, cu litere groase la ultime 
ştiri, că marele proprietar şi cunoscutul. avocat şi om politie 


20 VIATA ROMANEASCA 


„n —————————— ——— 


D. Merișescu, făcind o vinătoare la moşia sa de lingă Bucureşti, 
din greşeală a împuşcat pe unul din oamenii săi, Toader Lungu, 
şi—zdrobit de această nenorocire —cuiwm a ajuns acasă, şi-a tras 
un glonț de revolver în cap. Moartea i-a fost instantanee. Toate 
ziarele deplingeau pierderea acestul bărbat eminent, şi fâgăduiaii 
amănunte la ediția de seară. 


AL. VLAHUŢA 


Foloasele studiului Biologiei ' 


E Aia i 


Se zice că regii şi împărații diferitelor popoare au luptat 
şi luptă pentru mărirea lor şi a neamului lor. 

Cit entuziasm, cîtă exaltare pentru popoarele învingătoare! 
Cit plins, cîtă suferinţă pentru popoarele învinse! 

Fie-care piatră scumpă din sceptrul şi coroana unui rege 
învingător e o rană dureroasă în sufletul poporului vecin, înge- 
nunchiat.— O ast-lel de glorie, ce o parte din omenire dobindeşte 
în dauna celei-l-alte părţi, nu poate fi de cit o nenorocire pen- 
tru ea. 

Paralel cu această activitate brutală, mergea o alta, ade- 
vărat demnă de menirea omului pe pămint-— activitatea intectuuală. 

In adevăr, în mijlocul acelor frămîntări răsboinice, conduse 
de capete ameţite de glorir singeroase, existaii în diferitele un- 
ghiuri ale pămîntului, capete ginditoare, suflete masi, care luptaii 
nu pentru a îngenunchia pe vecinii lor, dar pentru a asigura o 
fericire şi o glorie neperitoare întregei omeniri.—Aceșştia sunt a- 
devăraţii regi al omenirei. Cimpul de luptă al acestora e mult 
maï vast, ţinta mult maï îndepărtată si mai măreaţă, dușmanul 
mult mai grei de învins; căci nimic nu e mai omoritor de cît 
atacurile, cîte odată nemiloase, ale naturei; dovadă siguranţa în 
care trăeşte omul de azi,—bine înţeles intr'o ţară civilizată,—iîn 
raport cu siguranţa omului primitiv. 

E de netăgăduit că această siguranţă nu se datorește acti- 
vității răsboinice a omenirel, ci activităţii sale intelectuale, 

O victorie a unui general ca Alexandru cel Mare, Carol cel 
Mare sai Napoleon I-iŭù, ori cît de măreaţă ar fi ea prin cruzi- 
mea eï, nu egalează nici a mia parte un adevăr dat la lumină 
de un Aristot, de un Descartes, de ua Newton, de un Goethe, 
de un Darwin, de un Pasteur. 

Arma celor d'intiiii e sabia, forţa brutală, pe ‘cind a aces- 
tora din urmă e adevărul şi dreptatea, armele de căpitenie ale 
adevăratului om. 


1) Articolul acesta trebue considerat ca o simplă vulgarizare a ci- 
torva chestii generale de Biologie. 


a9 VIAȚA ROMANEASCA 


Meritul unei fapte nu se măsoară după gradul de exaltare 
ce o produce, ci după foloasele reale, în senzul cel maí larg, ce 
poate aduce omenireï. 

Vedeți, ce a rămas din toată acea glorie răsboinică a po- 
poarelor antice, a popoarelor din evul mediu şi ce va răminea, 
jarăşi din gloria răsboaelor moderne ? De sigur un plins de jale 
gi cìte-va ode barbare. 

Dacă avem un cult pentru antica Atenă şi Romă, apoi de 
sigur nu e acela al cruzimelor lor războinice, ci acela al produc- 
ţiunilor lor literare şi artistice. Secolul lui Pericle, numit şi se- 
colul de aur al Gieciei, e acela care a dat maximul de activi- 
tate intelectuală. 

Am expus aceste cite-vă consideraţii generale pentru a sta- 
hili următorul fapt : Activitatea omenirei. din timpurile cele mai 
îndepărtate şi pănă azi,s'ar putea împărţi în două mari categorii: 

1) In o activitate brutală, manifestată sub formă de mă- 
celuri crîncene între triburi, popoare şi în curînd poate şi între 
rase, numai dacă lupta pe teren economic,—lupta de clasă,—- 
nu o va abate din drumul eï, şi 2) în o activitate intelectuală, 
manifestată sub formă de creaţiuni artistice, literare și ştiinţifice. 


+ 
s e 


` Dacă am considera mersul activităţii intelectuale a omeni- 
rei din timpurile cele mai îndepărtate şi pănă azi, am vedea că 
el s'a făcut pe două căi aproape diferite: 1) pe calea speculații- 
lor pur filosofice şi 2) pe o cale mai mult sau mai puţin ştiinţifică. 

Speculaţiile pur filosofice ni-au dat teorii gi aşa numite doc- 
trine din care mare parte au murit cu autori! lor; şi dacă azi 
ni mai aducem aminte din cînd în cînd de ele, e numai plăce- 
rea ce simţim de a mai sta de vorbă cu autorii lor, incontesta- 
bil superiori ca artişti, întocmai cum am citi strofele unui mare 
poet. A ne aştepta la ceva mai mult de la ele, de multe ori e 
inutil. Adevărurile despre lumea ce ne înconjoară nu se ghicesc 
cu ochii închiși, ci se caută, se pun la probă şi apol se dau Ja 
Jumină. Admiţind chiar că un geniu mare ar putea ghici o sumă 
de adevăruri, considerate ca nestrămutate pe vremea lui, totuşi 
să fim siguri că o bună parte din ele vor ficonstatate în urmă, 
chiar de un modest observator, ca erori grosolane. 

Cu totul altul e rezultatul unei activităţi intelectuale, con- 
dusă de metoda ştiinţifică. Spiritul de observare şi controlul ex- 
perienţei, pe cît e posibil, ţin în friu imaginaţiile vii, convingin- 
du-le că de multe ori e mai bine de a da la lumină un adevăr 
mic, dar bine constatat, docit a hazarda o idee, care pare măreaţă 
numai prin frumuseţa expunerei. 

Incontestabil că filosofii mari ca Platon, Kant şi alţii au 
hazardat idei măreţe. E adevărat că unele din acele ide! au fost 
confirmate de cercetările ştiinţifice, dar nu e maï puţin adevărat că 
multe din ele au fost constatate şi ca erori ştiinţifice. 

Metoda ştiinţifică dar, aplicată conştiincios şi cu toată ri- 


P. BULJOR.—FOLOASELE STUDIULUI UI BIOLOGIEI 23 


voarea ei posibilă, e calea cea mai bună pe care se poate în- 
drūma cu siguranţă ori-ce om doritor de a da la lumină adevă- 
ruri nestrămutate, atât din punctul de vedere teoretic cit şi din 
punctul de vedere practic. 

Deja, toate problemele cele mai arzătoare de psichologie, 
chinuite altă dată de speculaţiilee metafizicianilor, sint azi dis- 
cutate metodic de peapa, grație numeroaselor cercetări biologice 
si fizico-himice. 

Dar se va zice: şi în ştiinţă s'au intimplat cazuri in cari 
un fapt, admis înainte ca vădit, e constatat mai în urmă ca o 
eroare. Aşa e; dar aceasta nu "probează de cit lipsa de cunoş- 
tinţe ajutătoare în explicarea acelui fapt, neajunsurile metoadelor 
de experimentare sau interpretarea greșită a faptului studiat, iar 
nică de cum ideea că aplicarea metoadei ştiinţifice ne poate insela. 

Un exemplu ne va lămuri mai bine. Să luăm fenomenul 
circulaţiunei singelui. 

Inainte de marele anatomist englez. William Harvey, nu 
se cunoșteau de cit cite-va fapte privitoare mai cu seamă la 
forma şi angrenajul diferitelor organe, ca inima, arterele şi vi- 
nele, cari formează aparatul circulator, şi acestea incă întrun 
mod imperfect. Cu toate că această funcţiune importantă a vieţei 
a atras atenţia oamenilor de ştiinţă (Aristot, Erasistrate, Galien) 
din timpurile cele maï îndepărtate, totuşi mecanizmul ei n'a fost 
stabilit de cit de marele Hervey (1628). 


prasistrate, filosof grec, celebru pe vremea lul (300 de ani 
inainte de I. Chr.), stabileste, prin o observare conştiincioasă, e- 
xistenţa valvulelor inimei, descoperire în adevăr de mare valoare. : 
Neștiind însă să se servească de metoda experimentală în cer- 
cetările lui, comite o grezală, susținind că arterele şi vinele sînt 
pline cu aer. Această greşală a persistat în ştiinţă aproape 400 
de ani, pinâ ce Galien, anatomist şi fiziologist celebru, dovedeşte, 
cu ajutorul experienţei, că inima, vinele şi arterele sint pline cu 
singe în timpul funcţionărei lor. 

Care alta e cauza acestei greşeli ştiinţifice, îndreptată de 
Galien, de cît neajunsurile metodei de experimentare? Tot din 
această cauză şi Galien la rîndul lui, voind să interpreteze mer- 
sul singelui, comite o greşală, susținînd porozitatea păretului de 
despărţire dintre auricul şi ventricul pe unde sîngele ar putea 
trece prin urmare. 


Michel Servet înaintează explicarea fenomenului circulaţiu- . 
nel, descoperind circulaţia pulmonară. Biserica, din ordinul lui 
Calvin, îl recompensează, arzindu-l de viu! In fine Caesalpinus, 
Cannani (1547), etc. continuă cercetările, pină ce marele Harvey 
stabileşte, bazat pe experienţe mai numeroase şi mai minuţioase 
că sîngele faca un circuit închis; adică că acelaş ginge, plecat 
din un punct oare-care al aparatului circulator — din ventriculul 
drept, d. ex.,—ajunge iarăși în ventrictul drept, după ce a par- 
curs prin artere şi vine diferitele părţi ale corpului şi plămiînii. 


24 VIAŢA ROMANEASCA 


De atunci şi fenomenul acesta a căpătat numele de fenomenul 
cir culaţiunei. 

Din acest exemplu se pante ori- -cine convinge că greşalele 
ştiinţifice se datoresc numai imperfecțiunei metoadelor de obser- 
vare şi experimentare sau înterpretărei greșite a faptelor studiate. 

Consideraţiile de mai sus le cred suficiente deocamdată 
pentru a stabili superioritatea metoadei . ştiinţifice, ori de cite 
ori ne îndeletnicim cu studiul problemelor mari ale vieței. Şi 
dacă pană azi ştiinţa n'a pntut să ni dea explicarea precisă in 
multe probleme de ordin mai înalt, cauza e mal cu seamă în 
lipsa de metoade nouă de experimentare. 

Sectarismul e o pornire nenorocită nu numai în domeniul 
faptelor dar şi în domeniul gindirei. De aceea aş greşi enorm, 
dacă aş sustina, în mod absolut, că speculaţiile filosofice n'au 
adus nici un folos omerirei in studiul problemelor mari ale vie- 
țel. E de netăgăduit că şi ele au avut un rol important în e- 
voluţia gindirei omenești. Ele ni-au dezvălit de cele mai multe 
ori orizonturi noi și largi pentru cercetările ştiinţifice. Şi azi a- 
cele orizonturi ni sunt mai accesibile, cari ni sunt descoperite 
de speculații bazate maï mult sau mai puţin pe cite-va fapte 
pozitive, plecate din studiul naturei omenești. Şi de aceea cred 
că speculaţiile unor filosofi ca Aristot, Marcu Aureliu, Kant, 
Dascartes, H. Spencer etc. vor fi totdeanna consultate cu folos, 
cînd va fi vorba de a studia problemele mari ale vieţei. 

Graţie progresului. ştiițific, filosofia devine azi din ce in ce 
mail puţin fantezistă. Ea speculează maï mult asupra faptelor 
pozitive, sintetizind rezultatele obţinute în știință. 


Li 
+ x 


Biologia, cu ale cărei foloase ne vom ocupa în artico- 
lul de faţă, e una din ramurile cele mai importante din ştiinta 
vastă a naturii. 

In adevăr, Brologia e ştiinţa care se ocupă cu descrierea 
vieţei sub toate formele şi manifestările ei. Numele de biologie 
a fost creat pentru întiia oară de marele naturalist francez, 
Lamarck, (1801) şi adoptat în urmă de naplogistu, Bichat si de 
naturalistul german Treviranus. 

Plantele şi animalele trăesc ; avem dar o biologie vegetală 
şi o biologie animală. O sumă de savanţi, punind chestiunea, de 
viaţă şi de moarte pe un teren mai larg, adică' că „viaţa nu e 
în ultima analiză de cît un fenomen fizico-chimic“, admit, şi cu 
drept cuvint, o viaţă chiar şi corpurilor anorganice. 

Cite-va definiţii le cred necesare. 

Biologia, atit animală cît şi vegetală, cuprinde două ra: 
muri importante: Morfologia şi Fiziologia. 

Morfologia se ocupă cu studiul formelor, structurei şi dez. 
voltărei organelor ce compun fiinţele viețuitoare, iar fiziologia se 
ocupă cu deserierea funcţiunilor ce îndepiinesc aceste organe. 

In antichitate ca şi în evnl mediu, biologia ca şi Astrono- 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 9. 


Cui i 


mia, Fizica şi Chimia erau puțin considerate, pe deoparte din 
cauza progresului lor încet, pe de alta din cauza contradicțiuni- 
lor între rezultatele cercetărilor lor și ideile filosofico-religioase 
ce domneau pe acele timpuri. Şi de multe ori ştiinţele po- 
zitive nu numai că nu au fost luate în seamă, dar au fost 
chiar persecutate. Azi însă, gtatie foloaselor reale ce ele au a- 
dus omenirei, toate aceste ştiinţe se impun. Şi dacă statele ci- 
vilizate plătesc catedre pentru a fi cultivate şi răspîndite, nu e 
un lux sau o curiozitate ce şi-o plătesc. ci îşi îndeplinesc o ce- 
rință de prima necesitate. 

= Ca să nu amintesc de cit în treacăt foloasele imense ce aŭ 
adus omenirei ştiinţile fizico-chimice de ex., n'aş avea de cît să 
atrag atenţia asupra aplicaţiilor industriale ale electricităţii, ale 
aburului, ale extracţiunei ferului, şi tuturor produselor chimice. 
Foloasele acestor aplicaţii sint aşa de mari, în cit dacă le-am 
scoate azi din serviciul omenirei, nu mal mult de cit un an, 
toată civilizaţia ar fi înapoiată cu un secol şi maï mult poate. 
Nu mai vorbesc de foloasele reale ce au adus aceste științe și 
din punctul de vedere teoretic, gonind din spiritul nostru o sumă 
de superstiții grosolane, şi înlocuindu-le cu o explicare logică şi 
adevărată a fenomenelor naturei, bine înțeles pe cit progresele 
acestor ştiinţe o permit. 

Dacă foloasele ce a adus omenirei studiul ştiinţelor ca As- 
tronomia, Fizica şi Chimia sînt imens de mari, nu may puțin i- 
mense sînt și folousele ce a adus studiul ştiinţei biologice. 

Si cu atit îmi par mai mari foloasele acestei din urmă sti- 
inte, cu cît ea se îndeletniceşte cu rezolvarea nnor probleme care 
ne privesc mal direct pe noi oamenii. 

Cu toată ambiţiurea ce aş avea de a hotărî ştiinţei biolo- 
gice o poziţie excepţională faţă de cele-l-alte ştiinţe, ca Fizica, 
Chimia şi Astronomia, totuşi, ţinind socoteală de modul raţional 
cum e pusă azi problema studiului biologiei, nu mă pot împie- 
deca de a declara dinainte că biologia şi în special fiziologia nu 
e de cit un capitol al ştiinţelor fzico-chimice. 

Argumentele sint clare şi convingătoare, cu atit mai mult 
cu cil ele reesă din însăşi cercetările biologice. Aşa, s'a stabilit 
în baza cercetărilor minutioase că protoplasma, despre care voi 
vorbi mai pe larg în curind, e baza fizică a vietii’). Fenomenul 
de mişcare de ex., unul din cele mai importante tenomene ale 
vieţii, nu e, în ultima analiză, de cît o manifestare proprie a e- 
nergiei himice conținută în această protoplazmă, fiind că ea for- 
mează baza celulei şi a fibrei. atit musculară cit şi nervoasă. 

Din. experienţele citate de marele naturalist englez Huxley 
pentru a rezolvi întrebările: „de unde provine puterea motrice 
şi ce o dirijază şi o controlează ?* trage concluzia că: „puterea 
de a conduce mişcările îşi are locul în creer şi se propagă dea- 
lungul cordoarelor nervoase.“ 


-e cr — e y 


Th. Huxley, Les problèmes de lu Biologie. Bibl. de sc. contemp. 


26 VIAŢA ROMANEASCA 


m î————— car ——— 


Şi mai departe continuă: „S'a studiat la animalele superi- 
oare fenomenele care însoțesc această transmisiune şi s'a rucunos- 
cut că acţiunea, ce rezultă din energia specială aflătoare în nervi, 
se însoţeşte de o schimbare în starea electrică a moleculelor lor. 
Dacă am putea preţui această schimbare în mod precis, dacă am 
putea obţine valoarea une! acţiuni date de forță nervoasă, deter- 
minînd cantitatea de-electricitate sai de căldură al cărui echi- 
valent e această acţiune, dacă am putea recunoaşte dispoziţiu- 
nea saŭ ori-ce alte condiţii ale moleculelor materiale de la care 
depind manifestările energiei nervoase şi musculare, lucruri pe 
care ştiinţa ie va determina de sigur într'o zi, fiziologiştii ar a- 
tinge, în acest sens, ultima limită a ştiinţei lor, ei ar putea de- 
termina atunci raportul între forţa motrice animală si între cele- 
l-alte forme de forţe împrăştiate în natură.“ 

Ast fel cum pune problema Huxley şi majoritatea savanților 
moderni, fenomenul de mişcare animală e identic cu fenomenul 
Orl-cărei mişcări studiate de fizică. In ultima analiză dar, aceleaşi 
deziderate se exprimă atit în fizică cît şi în biologie. — Tată dar 
de ce ziseí mai sus că biologia și în special fiziologia nu sint de 
cit un capitol al ştiinţelor fiizico-himice. 

Aceste fapte flind stabilite, trec acum la subiectul propriu 


zis al acestui articol. 


* 
x x 


Mi s'a făcut de atitea şi de atitea ori o întrebare, in cît 
nu mă pot împiedeca de a nu o face cunoscut și cititorilor acestui 
articol şi cu atit mai mult nu mă pot împiedeca cu cit acea în- 
trebare mi-a venit nu numai din partea celor lipsiţi de ori-ce 
cultură ştiinţifică, dar chiar şi din partea acelora cari pesedau 
crimpeie de asemenea cunoştinţe. Mi s'a zis: Spune-mi, te rog, 
domnule naturalist, la ce servește omenirei să ştie că cutare a- 
nimal, un purice d. ex. o furnică sau un vierme de pămînt, are 
creerul construit întrun fel sau într'altul ? Si mai departe: Oare 
omenirea n'ar merge tot aşa de bine şi fără aceste cunoștințe? 

Aceste întrebări naive le-aş putea formula în una singură 
şi anume: Care sînt foloasele studiului şliințelor biologice ? 

Foloasele studiului biologiei fiind mai îndeșărtate de cit a- 
cele ale fizicel d. ex. care ni procură lumina electrică Bau de 
cit ale himiel care ni procură sopon şi parfumuri, e mai greu 
unui om lipsit de cunoştinţe în uceastă materie să-şi dea seamă 
de ele la prima întrebare. 

Sper însă că din expunerea concisă ce urmează cititorul își 
va căpăta o convingere măcar cît de mică asupra acestor foloase. 

Foloasele studiului biologiei le voiu expune din două puncte 
de vedere: 

1, Din punctul de vedere teoretic şi 

2. Din punctul de vedere practic. 

Una din problemele cele mai importante din punctul de ve- 
dere teoretic, care a chinuit pe omul ginditor din toate timpurile, 
o întrebarea cum a venit el pe lume şi ce legătură e între elşi 


4 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 27 


natura care îl înconjoară ? Problemă de domeniul biologiei. Ce 
utilitate dar mai frumoasă şi maï importantă pentru omenire de 
cit studiaroa eï? Dar cite secole a trebuit omului să rătăceas- 
că în sferele imaginaţiei sau să bijbie din cind în cînd realita- 
tea, pănă să ajungă a pune azi mîna pe cîteva adevăruri, care, 
dacă nu-i dau soluţia complectă a problemei, cel puţin să-I dea 
un punct de sprijin solid pentru a merge cu siguranţă înainte. 

Lumi întregi de generaţii au trăit şi au murit sub jugul 
unor idei fantastice, eşite din capul citorva vizionari, ginditori 
mari aj acelor timpuri. Aceștia, departe de lumea în care tră- 
iau, învăluiţi de mister, explicau senzul lumei, hotărau destinele 
omenirei. EI ni-au dat Biblia, Coranul etc. Alţii după ei, ne- 
putind să-și mai însușească calitatea de zei, căci practica vietei 
făcuse pe om mai sceptic, sau mulțumit cu rolul de filosofi o- 
ficiall. Cu toţi de acord, fac din om centrul a tot ce vieţueşte 
în univers sub degetul a tot puternicului Creator, hotărînd că 
soarele, luna şi stelele, marea şi pămîntul cu toate vieţuitoarele 
lor sînt 'create pentru om ; și că o prăpastie înspăimîntătoare e- 
xistă, între om gi celelalte ființe viețuitoare! Şi toate acestea 
sub umilita povaţă: „Crede şi nu cerceta“. 

Din fericire însă, cum zisei, practica vieţei făcea pe om 
din ce în ce mai neîncrezător. Cite-va spirite de revoltă au a- 
părut şi acele au fost primele licăriri ale spiritului științific. De 
atunci lupta incepu. Și ştiinţa, persecutată de atot puternicia 
scoalelor filozofico-religioase, nu egi complect victorioasă de cit 
în secolul nostru. 

Azi, ştiinţele biologice, bazate pe numeroase cercetări şi-au 
luat sarcina de a da explicarea raţională a problemei de mii sus. 
Omul, este el deosebit de restul celorlalte fiinţe vieţuitoare? E 
căzut din cer, întrupat din lut, aşa cum ne spune Biblia ? 

Ştiinţa zice că cea mai bună metodă pentru a lămuri a- 
ceste întrebări e de a cunoaşte bine mai întălcare e organizaţia 
omului şi a celorlalte vieţuitoare cu care voim să-l comparăm. 
Dacă faptele constatate pledează in favoarea unei asămănări 
între el şi restul fiinţelor vieţuitoare, asemănări fie de naștere 
şi dezvoltare, fie de formă, fie de structură sau de viaţă, nu pu- 
tem face alta de cit să o admitem. 

Să vedem dar ce asămănare există între om şi restul fi- 
ințelor vieţuitoare din punctul de vedere ul naşterei şi dezvol- 
tărei lui. 

Maï toate plantele şi mai toate animalele, începînd de la 
cele maï inferioare şi pănă la om, datoresc naşterea lor preexis- 
tențeï unui oi, în genere fecondat. Pretutindenea compoziția oului 
e aceiaşi cu mici diferenţe de formă şi de dimensie. Pretutin- 
denea se întîmplă acelaș fenomen, așa numit de fracţionare a 
substanţei luy viețuitoare. Pretutindenea grupări de celule, re- 
zultate din funcţionarea celule!-oii, daŭ naştere la primele înce- 
puturi de organe, şi dacă am privi, în anumite stadii sau tim- 
puri de dezvoltare, diferiţi embrioni, d. ex. embrioni! de peşte, 


28 VIATA ROMANEASCA 


de broască, de şearpe, de pasere, de ciine şi de om şi i-am com- 
para unií cu alţii, am vedea aşa de mare asămânare intre cei, 
în cit i-am confunda unii cu alţii. 

Toate aceste observaţii ştiinţifice care fac obiectul Embrio- 
logiei, ramură a Morfologiei, stabilesc în mod vădit asămănarea 
de naştere şi dezvoltare ce există între om şi celelalte animale. 

Să vedem acum dacă există vre-o asămănare între om şi 
celelalte animale din punctul de vedere al constituţiei şi al for- 
mei ce prezintă diferitele organe şi organisme. 

Sa stabilit mai sus că protoplasma e baza fizică a vieţei. 
Din cercetările chimice, făcute asupra ucestei substanțe, reesă că 
ea e un amestec foarte complex de mai multe individualități 
chimice, dintre care cele proteice şi albuminoide sînt şi cele mai 
importante. La acestea se mai adaugă şi materii grase, fosfo- 
ree precum şi diferiţi corpi simpli ca fosforul, clorul, ferul, si- 
licea, carbonatul de calce etc. 

Din cauza acestei complexităti de compoziţie, biologii consi- 
deră azi protoplasma ca o noziune biologică. 

Cu toată această complexitate, constituția ei fundamentală 
e aceeiași la toate ființele vieţuitoare, iar deosebirile ei de ordin 
secundar, specifice. sint ciştigate mai mult prin funcţionare şi 
grație instabilităţei ei foarte mare de compositţie. 

Ca să ne pulem face întru citva o idee de forma, aspec- 
tul şi structura protoplasmei vii, n'avem de cit să privim la mi- 
croscop una din acele fiinţe vieţuitoare, considerate ca cele mai 
simple din scara zoologică—o amibă. 

In o picătură de apă, luată dintrun lac de apă dulce, saă 
de apă sărată sau din apă de mare, găsim adesa aceste amibe. 

Privită la microscop, protoplasma, care formează corpul a- 
cestei fiinte viețuitoare, are, la prima vedere, înfăţişarea unei pi- 
cături de albuş.de ou. Forma corpului se schimbă la fie-care mo- 
ment din cauza mişcărilor ei continue. Are o aparenţă aproape 
omogenă, semi-lichidă, incoloră şi ceva mai lucitoare de cit res- 
tul picăturei de apă în care se mişcă. Mai în totdeauna apar în 
masa ei mici îngroşări, cari se concentrează cînd în spre mar- 
gini cînd în spre centru. Ingroşările cătră centru formează ceea 
ce se numeşte simburele sau nucleul amibei. La alte fiinţe, puţin 
mai superioare amibelor, îngroşările catră margini formează o 
membrană de învăliş, dindu-ne ast-fel aspectul unei adevărate 
celule, asămănătoare celulelor care compuu corpul tuturor ființe- 
lor mai superioare. 

„Dacă am voi să cunoaştem mai amănunţit structura pro- 
toplasmei, ar trebui să o ucidem—adică să o fixăm cu diferite 
substanţe chimice şi în urmă să o colorăm cu diferite culori. 

Dacă picătura de apă în care observăm amiba e prielnică 
vietei ei, atunci o vedem mişcindu-se prin o schimbare continuă 
de formă a corpului ei, o vedem hrănindu-se și reproducîndu-se, 
adică înmulţindu-se. Reproducerea începe prin o simplă gituire 
a masei e! protoplasmice şi în urmă prin o separare în două 


P. BULJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 29 


Da e a a — 


părți aproape asămănătoare ca mărime. Aceste două părţi vor 
forma două amibe, cari la rîndul lor cresc şi se reproduc, ca şi 
acea din care au provenit. 

Ceea-ce am stabilit pentru o amibă se aplică aproape iden- 
tic şi pentru un globul alb de sînge. 

Mai departe: Prima diferenţiare a protoplasmei ni dă celula 
cu derivata el, fibra. Această diferenţiare, strîns legată de modul 
de funcţionare, ni dă celula şi fibra nervoasă, epitelială, muscu- 
lară, osoasă etc. Prin urmare primele elemente anatomice. Grupări 
de celule şi fibre, ni daŭ ţăsuturi. Aşa, celula şi fibră nervoasă ni daŭ 
țăsutul nervos. Iar mai multe țăsuturi reunite, alcătuesc organul ; 
limba d. ex. e un organ alcătuit din sut muscular, nervos, e- 
piteliai etc. Şi cu cit animalul e mal superior cu atita şi dife- 
renţiarea morfologică a protoplasmei e mai pronunţată. 

Aceste stabilite, să venim acum la întrebarea pusă mal sus: 
Dacă între omşicele-l alte vieţuitoare există vre o legătură din punc- 
tul de vedere al constituției intime a diferitelor organe. 

Am văzut că cercetarile fizico-chimice ni arată in masa 
protoplasmei existenţa acelorași elemente fundamentale constitu- 
tive şi cu acelaş aspect. O amibă, un globul alb de singe sau o 
celulă tînără ovulară luată de la om, de la un cine sau dela» 
broască, prezintă iarăşi aceiaşi constituție fundamentală a sub- 
stanţe! vil și aceleaşi fenomene de viaţă. Tot astfel, dacă luăm 
mal departe o celulă proaspătă, deja dezvoltată, fie nervoasă, fie 
musculară dela om saude la cîne, de la pasere sau dela un vierme 
de pămint şi le examinăm la microscop, ne vom convinge ime- 
diat că toate prezintă aceiași structură intimă, aceiaş protoplasmă 
viețuitoare, cu diferințe mici de dispozitiuni, diterințe datorite în 
special rolului mai puternic de viaţă ce indeplineste celula sau 
fibra în corpul unui animal superior în raport cu altul mai infe- 
rior. Maï departe, dacă comparăm diferitele țăsuturi (nervos, mus- 
cular) de la diferitele animale cu acelea ale omului, vom vedea 
iarăşi aceiaşi asămâănare.O porţiune din creerul unei furnice, studiată 
la microscop, ni arată tipul fundamental al ţăsutului nervos de 
la toate cele-l-alte animale şi de la om. 

Aşa dar şi din punctul de vedere al structurel intime a or- 
ganelor există o identitate Între om şi cele-l-alte animale. 

Să vedem acum dacă există asămănare şi din punctul de 
vedere al formei organelor sau ma! bine zis din punctul de. ve- 
dere al principiului fundamental de construcţie. 

Să luăm pentru aceasta un organ, oricare, ochiul de ex. 

Noi am stabilit deja că o reunire de mai multe ţăsuturi 
formează organele Ochiul, la om de ex, e format: 

a) Dintwun țăsut epitelial, format din celule senzoriale care 
constituesc retina, primitoare de impresil luminoase. 

b) Dintr'un. ţăsut mat mult fibros, foarte transparent şi re- 
fringent, adică deviind razele de lumină, şi care formează cristalinul. 

c) Dintr'un ţăsut fibros nervos care formează nervul optic, 
puniînd în legătură retina cu creerul. 


30 VIAŢA ROMANEASCA 


d) Dintr'un ţăsut fibros, maï rezistent, care învăleşte păr- 
ţile delicate ale ochiului, formînd globul ochiului și 

e) Diptr'un ţăsut muscular, formind muşchi care mişcă globul 
ochiului. 

Ei bine, studiind ochiul tuturor animalelor cari aŭ acest or- 
gan (cine, pasere, broască, peşte, culbec, vierme etc.), vom găsi 
pretutindenea părţile mal sus citate ; natural la unele mai mult 
la altele mat puțin pronunţate. La culbec de ex., în ochiul din 
virful tentaculelor sau cornițelor mari, găsim o retină, un cris- 
talin, un nerv optic, un învăliş proteguitor şi muşchi. Toate a- 
cestea însă mai puțin dezvoltate de cît la animalele mal superioare. 
Tot astfel şi la vermil, cari aŭ ochi. 

Aşa dar, pretutindenea constatăm acelaş plan fundamental 
de construcţie a ochiului. Şi ce am stabilit pentru ochiu se aplică 
şi pentru toate cele-l alte organe care compun corpul ființelor vie- 
țuitoare din întreaga serie animală. 

Forma ciştigată de un organ, fiind rezultatul unei functţio- 
nări îndelungate, complexitatea lui va depinde de complexitatea 
şi intenzitatea funcţiunei cə el va îndeplini. 

La om, funcțiunea ochiului ca şi a creerului fiind mult mai 
intenză şi mai complexă de cit la un culbec sau la o furnică d. 
eX. e natural că şi dezvoltarea acestor organe să fie mult mai 
mare de cit la aceste din urmă animale. Planul fundamental însă 
de construcţie e acelaş. Natural, dacă punem un creer de om 
alături de un creer de furnică d. ex., diferinţele ni vor părea 
mari. Dacă însă, între creerul furnicei şi acela al omului, inter- 
calăm creerul tuturor animalelor intermediare ni va fi uşor să 
constatăm o legătură de înrudire. Vom constata în adevăr cu u- 
şurinţă că planul general de construcţie e acelaş. Ce zicem des- 
pre creer se poate aplica ia toate cele-l-alte organe. 

Prin urmare şi din punctul de videre al formei si construc- 
ției organelor, adica din punctul de vedere anatomic, e o mare a- 
sămănare între om şi cele-l-alce animaie. 

Să vedem acum dacă și din punctul de vedere fiziologic, a- 
dică din punctul de vedere al funcţiunilor ce îndeplinesc diferi- 
tele organe, constatăm aceiaşi asămănare. 

Orí cit de puţin ar fi cineva obicinuit cu cunoştinţele de bi- 
ologie, totuşi ştie că circulaţia singelui se face în acelaş fel, şi 
la an cine de ex. ca şi la un om. Si la cine ca şi la om sə în- 
deplineşts condiţia esenţială în fenomenul circulaţiei, adecă acea 
de a se pune singele în contact cu aparatul respirator, cu plà- 
miii, ca să se regenereze, oxigenindu-se şi în urmă de a-l im- 
prăştia în toate părţile corpului ca să hrănească diferitele ţăsă - 
turi ce constituesc organele. Insă, această condiţie e îndeplinită 
pretutindeni unde există un aparat circulator (Paseri, Droaşte, 
Peşti, Insecte, Viermi etc.). Ceea-ce am stabilit pentru funcţiu- 
nea de circulaţie, se aplică perfect şi la cele-l-alte funcțiuni ale 
vieții. 

Prin urmare şi din punctul de vedere fiziologic există o a- 
sămănare între om şi celelalte animale. 


P. BUJOR. —FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 3l 


—— me maama — 


Din cele expuse pănă acum, cred că putem să pretuim 
serviciile imense ce aŭ adus omenirei oamenii de ştiinţă cari 
şi-au consacrat ani intregi din viaţa lor, studiind un animal in- 
ferior de tot sai creerul unei furnici; căci toate cercetările lor 
ni servesc de date preţioase în explicarea adevărului demonstrat 
mai sus şi anume, că între om și restul ființelor vieţuitoare e- 
xistă o înrudire atit din punctul de vedere anatomic cit şi din 
punctul de vedere fiziologic. 

Rămine acum de răspuns la o întrebare tot aşa de impor- 
tantă: Dacă şi din punctul de vedere al fenomenelor intelectuale 
există vre o înrudire între om şi restul celor l-alte animale? 

Din acest punct de vedere, superioritatea omului asupra 
celor-l-alte animale e aşa de mare în cit, la prima vedere, pare 
zădarnic ori-ce răspuns afirmativ. 

Psichologia comparată, care se ocupă cu studiul fenome- 
lor intelectuale ia diferitele animale, e o ştiinţă incă tinără. Ceea 
ce ea a demonstrat pănă acum în mod experimental şi de netă- 
găduit. e faptul că fenomenele intelectuale, ca senzația, percepția, 
raţionamentul etc. îşi au locul în creer şi mai precis în substanța 
corticală a emisferiior creerului, stabilind, în acelaş timp, aci 
citeva centre, unele de mişcare altele de senzaţie, ca centrul vi- 
zual în porţiunea lobilor occipitală, cuprinsă împrejurul tăieturei 
calcarine, ca centrul auditiv în partea mijlocie a acelei d'intiiiu 
circonvoluţii temporale etc. 

Mai departe, ea ne-a dat citeva explicări ştiinţifice asupra 
citorva acte simple, ajutătoare fenomenului mai complex ca ra- 
ționameutul, stabilind, în aceieş timp, că baza fundamentală a 
fenomenelor intelectuaie, ca dealtmintrelea a tuturor fenomene- 
lor vieţii, e zr:/abi/itatea materiei viețuitoare şi în special a ma- 
teriei nervoase. 

Iritabilitatea «e acea proprietate, ce posedă materia viețui- 
toare, de a reacţiona sau de a răspunde la o excitație externă 
oare-care (Sergi). 

Această iritabilitate nu e de cit o formă de energie a ma- 
teriei nervoase, provenită din transformarea energiei chimice află- 
toare în alimentele şi oxigenul care servesc la hrana substantei 
nervoase ca şi a întregei substanţe vieţuitoare (Verworn). 

Cum vedem dar, studiul fenomenelor intelectuale e încă la 
început. Abia citeva localizări stabilite sigur prin experiențe, 
urmate de teorii şi în sfirşit ipoteze. 

Mare parte din aceste localizări sint datorite experienţelor 
fiziologice fâcute la diferite animale (cini, broaşte etc.) Pănă în 
timpurile din urmă, observaţiile asupra oamenilor wau putut fi 
făcu: do cât în cazuri accidentale de boală (halucinaţii hipno- 
tice) sau în cazuri de răniri la c:ier, observate în spitalele mili- 
tare în timp de răsboiu. 

Faptul principal care reesă din această expunere și care 
ne interesează e următorul: că atit la om cit şi la cele-l-alte 
animale (cîini, broaște), asupra cărora s'a experimentat, eaistă a- 


32 VIAŢA ROMANEASCA 


n e E a e a e — 


celeași localizări de senzaţii vizuale sau auditive. Bazati pe a- 
cest fapt şi pe asămănarea anatomică ce există între creerul o- 
mului şi al unui cîne d. ex.,conchidem că aceleași fenomene psi- 
chice sau sufleteşti trebue să se îndeplinească în amindouă crie- 
rele. Creerul omului fiind mult mai dezvoltat de cît al cînelui, 
e natural că şi fenomenele intelectuale ce va produce se fie maï 
intense de cît la cîne. 

Imaginile, ori cît de vagi ar fi ele la un cine, ni-ar fi greu 
să i le refuzăm. 

Binet!) zice că :maginele nu sint de ci! senzații conservate 
şi reproduse. Manifestaţiile de bucurie ale unui cîne, cînd întil- 
nește pe stăpinu! său, trebue explicate prin redeşteptarea unor 
senzaţii plăcute. 

Teoria scoalei psicho-fiziologice citată zice că razionamen- 
tul nu e în ultima analiză de cit o sinteză de imagini. Anima- 
lele raționează ? Exemplul următor ne va lămuri întru citva: 
S'a observat de multe ori faptul că un cine, ajungînd la bifurca- 
rea unui drum pe care nu-l cunoaşte bine, stă pe loc de multa 
oră, priveşte drept înainte, in dreapta ori în stînga, mirosind con- 
tinui în acelaş timp; după ce a luat un moment o atitudine a- 
sămănătoare aceleia ce luăm şi no!, cînd reflectăm, apucă pe dru- 
mul din dreapta ori din stinga care i se pare că o să-l ducă 
mai sigur la locul unde voeşte să ajungă. Acelaş lucru facem 
şi noi în asămenea împrejurări. Stind pe loc, privind înainte 
in dreapta sau în stinga noastră, nu facem alta de cit să fixăm 
o serie de puncte—un copac, un deal, o casă —cari deşteaptă în 
crierul nostru imagini deja cunoscute. Şi cu cit aceste imagini, 
cunoscute de mal înainte, sînt mai slabe cu atit și timpnl gîn- 
direi noastre ca și al cinelut va fi mal lung. Imaginile redes- 
teptate, sintetizate, produc, atit la noi cit şi lu cîne, raționamen- 
tul, care hotăreşte de a apuca pe drumul din dreapta sau din 
stinga. 

Cred inutil să maï citez aci exemple din nenumăratele ob- 
servații făcute asupra inteligenţii animalelor. Mai fie-care din noi 
cunoaştem asemenea exemple ïe din citit fie din observaţiile 
noastre proprii. 

Un fapt însă, pe care ţin să-l fac cunoscut: 

Sa susținut că singur omul are senzaţii morale, pentru că 
numai el are impresii care trec prin conştiinţă înainte de a de- 
veni senzaţii. Nu intru în amănuntele acestei teorii: Má mărgi: 
nesc a cita numai un exemplu caracteristic la un animal in- 
ferior. Romanes?) cărui i se datoresc cele mal interesante şi mai 
conştiincioase observații asupra inteligenţi! animalelor, istoriseşte 
faptul următor: A observat că, în curs de mai multe zile, un 
culbec, care îşi avea [ocuinţa într'un copac, se cobora pe pămint 
regulat în fie-care zi, suia un gard, se cobora în grădina vecină 
ca să îngrijască pe un alt culbec, care zăcea bolnav la pămint; 


——— e 


1) La Psychologie du Raisonnement. 
2) L'intelligence des animaux 2 vol. 


P. BUJOR.—FOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 33 


acesta avea scoica sfărimată. După ce îl dădea îngrijirile nece- 
sare, se întorcea din nou, inspre sară ìn copacul din cea.l-altă 
grădină. Acelaş drum, aceiaşi îngrijire i-a dat'o pănă ce culbecul 
bolnav s'a îusănătoşat. Din ziua însănătoșirei, culbecul ingrijitor 
n'a mai venit. lată dar un exemplu destul de moral, cred. Mulţi 
oameni n'ar fi poate capabili nici de atita. 

Din toate faptele rezultate din cercetările anatomice, fizio- 
logice şi psichologice, reesă lămurit concluzia că între om şi res- 
tul celor-l alte animale existi o asămănare netăgăduită — acelaş 
procedeii de naştere şi de dezvoltare, acelaş plan de constructie, 
acelaş mecanism de funcționare a vieţii. 

“Dacă este așa, atunci sîntem în drept să susţinem că o- 
mul nu e o creaţie specială pe pămînt, ci fiinţa cea mal per- 
fectă din scara zoologică. Si această perfecținne ciştigată nu 
prin voinţa unui a tot puternic creator ci prin o luptă groaz- 
nică pentru traii ce a trebuit să poarte strămoşi! lui, animalele 
mai inferioare, precum şi prin o adaptare—adică prin o dare la 
brazdă, după vorba noastră românească—la mediul încunjurător 
în care aŭ tră;t acele animale. 

Ar fi să es din cadrul acestui articol, dacă m'aş încerca să 
justific acum această luptă pentru existenţă şi această adaptare 
la mediul încunjurător. 

Cititorul care ar voi să capete o convingere adincă asupra 
acestor doi factori importanți, cari aŭ produs perfecţionarea o- 
mului şi a celor-l-alte specii de animale, va [fi pe deplin satisfa- 
cut, citind de o cam data scrierile marelui naturalist Lamarck 
(La Phylosophie zoologique) şi Darwin (L'origine des espèces 
şi La descendance de Chomthe et la selection sexuelle) precum 
și importantul volum al lui A. R. Wallace (Le Darwinisme). 

Iată dar din punctul do vedere teoretic care e folosul real 
ce omenirea trage din studiul ştiinţelor biologice : cu un cuvint, 
învaţă să se cunoască mal bine pe ea. 


E] 
kxk x 


Trecem acum la foloasele aduse din punctul de vedere practic. 

Unul din cele mai mari foloase ce a adus omenireï studiul 
biologiei e ajutorul ce a dat medicinei practice. Din antichitate 
gi pănă în secolul al 17-lea, ştiinţa asupra omului a fost cu to- 
tul separată de acea asupra celor-l-alte animale. De cînd însa 
medicina a pus în serviciul său rezultatele color-l-alte ştiinţe ca 
Fizica, Himia, Biologia animală şi vegetală, de atunci ea şi-a 
deschis calea cătră adevăratul ei ideal: vindecarea cit mal mult 
a boalelor. Medicina veche necunoscînd bine funcţionarea orga- 
nelor nici acţiunsa ce poate exercita asupra lor diferitele sub- 
stanţe minerale, vegetale şi animale, nu putea să prescrie lea- 
curile de azi. E de ajuns să amintesc, între multe altele, cerce- 
tările fiziologice asupra fenomenului digestiunei, datorite lui Cl. 
Bernard și Schiff pentru a ne convinge de foloasele practice j- 
mense ce aŭ adus medicine! practice. Bazaţi pe aceste cercetări, 

3 


34 V IAŢA ROMÎNEASCĂ 


a — a —— 
aa o — —— — -- —-— - 


medicii fac diagnoza boalelor de stomac şi prescriă medicamen- 
tele necesare. 

De lu marele fiziologist Bichat încoace, medicina bazată pe 
studiile de anatomie şi fiziologie comparată, devine mai ştiinţi- 
fică şi aplicaţiile ei practice mai sigure. 

Am arătat mai sus cum aceste studii aŭ stabilit că prima 
specializare a protoplasmei a dat naştere celulei, că grupări de 
celule ni dai ţăsuturi, că grupări de ţăsuturi ni daŭ organe și 
grupări de organe ni daŭ maşina animală complectă. 

In baza tuturor acestor cercetări s'a stabilit zeoria biolo- 
gică celulară, adică: viaţa unui animal nu e de cit rezultanta 
vieţi! atitor celule care compun corpul lul. 

Şi dacă corpul e bolnav, e că grupe de ce'ule din el sunt 
bolnave. Marele patolog german Virchow, pune astfel bazele Pa- 
fologie! celulare, care a deschis o cale nouă şi largă Bacteorolu- 
giei de azi. 

E inutil să mai insist asupra rezultatelor minunate ce ni-au 
dat cercetările bacteorologiei. Ele sunt azi de domeniul comun. 
Progresele acestei ştiinţe, strins legate de nume ilustre ca ace- 
lea ale lui Pasteur. Koch, Behring, Ehrlich, Metchnikoff etc. vor 
face de sigur epocă în evoluţia studiilor medicale. Şi toţi recu- 
noa tem azi câ ucesto progrese se datoresc în special biologiei. 

Un alt folos practic, nu mai puţin însemnat, c studiul pa- 
raziţilor, atit animali cit şi vegetali, cari ni atacă atit pe noi oa- 
menií cit şi pe animalele noastre domestice sau produsul mun- 
cel noastre, ca cerealele, pomii etc. 

Se ştie cite boale causează pagaziţil. ca panglicele. limbricil, 
trichina şi alte specii de viermi, atit în Europa cit şi în cele- 
l-alte continente. Dacă aceste boale sint azi combătute cu suc- 
ces, aceasta nu se datoreşte de cit studiului biologiei făcut asu- 
pra acestor paraziți. Riia. d. ex., boală lipicioasă, e cauzată de 
prezența sub piele, a unui mic animal, acarian, invecinat cu in- 
sectele (Sarcoples scabei). De cind studiile zoologice aŭ consta- 
tat bine prezenţa acestui animal, de atunci riia se poate vindeca 
în 24 de oare. 

In ramura agriculturei. științele biologice aŭ adus iarăși 
foloase reale. Exploatarea raţională a pădurilor nu se datorește 
de cit cercetărilor biologiei vegetale. O cultură raţională, bazată 
pe cunoştinţe ştiinţifice, a adus înbunătăţirea atitor: specii de 
plante necesare nouă atit din punctul de vedere al economiei 
domestice cît şi din punctul de vedere farmaceutic. Boalele ce 
bintuesc plantele sint vindecate azi în urma cercetărilor embrio- 
logice asupra atitor insecte ce trăiesc pe ele, 
| Stabilimentele de zesciculfură (creşterea peştilor), de apr 
cultură (creşterea albinelor), de seric:cultură (creşterea viermelui 
de matasă), de viticultura (cultivarea vitei de vie), etc., dau tà- 
rilor venituri mari. Cu cît aceste ramuri de cultură sînt bazate 
pe date mai ştiinţifice, cu atita ṣi producția lor e maï mare. 


emme O O O a O O E N N N N N O 


Iată dar și din punctul de vedere practic, care sint foloa- 
sele ce aŭ adus omenire! ştiinţele biologice. 

N'am citat desigur de cit o parte din cele mai însemnate, 
totuşi ele ni arată în deajuns, cred, importanţa studiului bio- 
logiel. 

* j + 

Dar foloasele studiului biologiei nu se mărginesc aci.— Re- 
zultatele cercetărilor ei servesc de bază şi in dezlegarea multor 
probleme sociale. Neinţelegerile ce există în societăţile de azi nu 
vor dispărea, pănă ce în studiul fenomenelor sociale nu se va 
aplica aceiaşi metodă ştiinţifică ca şi in studiul fenomenelor bio- 
logiei animale. Sociologia nefiind de cit un capitol al vastei ştiinţe 
biologice. 

Şcoala de antropologie din Paris, ale cărei lucrări vor face 
epocă în istoria gindirei omeneşt:, ne-a dat pănă acum o serie 
de cercetări în acest sens. Morala, famila, justiția etc, atitea 
probleme sociale sint studiate din punctul de vedere ştiinţific, 
evolutiv. 

Chestiunea criminalităţii, una din cele mal importante şi 
mai grele de legiferat, nu va fi complect rezolvată de cit atunci 
cînd cercetările biologiei şi în special ale antopolăgiei îşi vor da, 
ultimul lor cuyint. Jurisconsniţii mari așteaptă deja nerăbdători 
rezultatele finale ale discuţiilor înflăcărate ce se continuă încă 
între şcoala antropologică şi şcoala medicală în această privinţă. 

Pentru a arăta şi mai bine legătura strinsă ce există între 
fenomenele sociale şi cele biologice, să luăm un exemplu: Pro- 
blema justiției d. ex., una din cele mai arzătoare pentru juris- 
consulti, capătă, după cum vom vedea, o nouă confirmare prin 
glasul teoriei evoluţiei. 

Se credea că există o contradicţie între ea şi legea biolo- 
logică a lui Darvin : „în lupta pentru traiŭ, victoria e asigurată 
celui mal apt“. 

Novicow în scrierea sa: — Les luttes entre les sociétès hu- 
maines et leurs phases successtves—face să cadă această contra- 
dicție, zicind : „In prima linie, contradicția vine din aceea că se 
identifică ideia de luptă cu idea de masacru. Dacă printre ani- 
male, lupta ea ma! totdeauna această formă, e departe însă de 
a fi acelaş lucru şi la oameni. Graţie civilizatiei de azi, victoria 
“luptei între om şi om € asigurată nu celui mai tare fiziceşte ci 
celui mai tare întelectualiceşte“. 

Cu toate acestea, continuă Novicow, „întrun mediu inter- 
naţional, unde domneşte anarhia şi violenţa, o societate război- 
nică poate uşor să distrugă o societate paşnic, de şi aceasta 
din urmă e mai superioară din punctul de vedere intelectual“. 

„In fond, zice Novicow, toţi legislatorii ţărilor civilizate maŭ de 
<it un scop, acela de a asigura victoria celor mai inteligenţi şi a 
elimina pe cel maï puţin inteligenți. Cea ce numim noi Justiţie. nu 
e alta de cit aplicarea principiului existenţei celui rai apt“. 


36 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Iată dar o confirmare a unei probleme sociale—a justiției — 
dată de legea biologică a luptei pentru existență a lui Dawin. 

Se naşte acum întrebarea: legile existente asigură oare ele 
victoria celor mal inteligenţi, maï buni şi mai folositori dintr'o 
tară? Legiuitorii şi-au ajuns ei scopul lor? Nu cred. Atitea ne- 
dreptăţi sint o dovadă evidentă pentru a arăta că victoria nu e 
încă a acelui mal apt şi maï folositor. 

Dacă n'ar fi să citez de cit faptul că la noi de ex. majori- 
tatea forţelor producătoare de bogăţii—ţărănimea—nu are încă, 
dreptul de a-şi da cuvintul politiceşte în întrebuinţarea acestor 
bogății şi tot ar fi deajuns să arăt nedreptatea unei legi existente. 

Am fi de rea credinţă dacă n'am recunoaşte că atit la noi 
cit şi în alte ţări există şi legi bune. Dar dacă cu toate aceste 
legi bune, există nedroptăţi, cauza nu è alta de cît modul lor 
greşit de aplicare. In adevăr: Grupări de oameni, clase sau clice, 
cum voiţi să le numiţi, luptă -unele în contra altora. O serie de 
împrejurări de cele mai multe ori necinatite de care una din 
clase a ştiut să profite, o hotărăsc să aplice acele legi. Şi cum 
pentru mulţi interesul de clică sat de clasă li va fi mai scump 
de cit interesu: general ei vor aplica legea necinstit şi vor scoate 
biruitor! în lupta pentru existenţă pe cei imbecili şi leneşi în 
dauna celor inteligenţi şi celor muncitori. 

E o nenorocire mare tocmai pentru om, rezultată desigur 
din o educație greşită, acea de a putea întrebuința atitea mij- 
loace pentru a birui. Omul adevărat superior şi cu o educaţie 
aleasă nu va căuta să biruiască de cit în virtutea fructului o- 
nest al muncei lui. Omul degradat intelectualiceşte și moraliceşte 
aleargă la alte mijloace: „Viclenia, linguşirea, bine-cuvintata e- 
Jasticitate a şirei spinărei—tactul vieţii în înțelesul negustoresce 
al cuvintului“, cum zice iubitul nostru poet, Vlăhuţă. Dacă inte- 
resul de clasă saŭ de clică nu ar încuraja toate acestea, plinge- 
rile de nedreptate n'ar exista. 

Sint mulţi factori care grăbesc mersul omenire spre 0 so- 
cietate mai bună; printre el sint desigur şi ştiinţele biologice ca 
şi toată știința în general Ştiinţele biologice, mai mult de cite 
ori-care altele, aù dreptul de a-și da cuvintul in dezlegarea pro- 
blemelor de la câre atirnă pănă şi îmbunătăţirea raporturilor 
dintre om și om în societate. 

Oamenii de ştiinţă, cari şi-au consacrat zeci de ani din vi- 
aţa lor, studiind organizaţia unui animal ori cît de simplu ar fi 
e), pot fi comparaţi cu muncitorii ce: mai modesti cari fac de 
ex. cărămizele necesare pentru construirea unui edificiu. Ei ni 
dau cunoştinţele fundamentale, servind la construirea edificiulug 
care predomină azi întregul cimp al biologiei. Acest edificiu e 
teoria evoluţiei saù Transformizmul de azi. 

Cercetările moderne nu fac de cit să intărească din ce în 
ce mai mult această teorie. Lamarck, Darwin, Wallace, spirite 
mari şi pătrunzătoare. sint marii arhitecţi ai acestul edificiu. Te- 
oria odată confirmată, vin spiritele generalizătoare, filosofice 


1 


P. BUJOR.—tOLOASELE STUDIULUI BIOLOGIEI 37 


(Spencer, diferiţii savanţi ai scoalelor de antropologie etc.) cari, 
aplicînd principiile teoriei transformiste, discută problemele ce ne 
privesc mai direct, ca problema moralei, a educaţiei, a justuţiei, 
a criminalităţei etc. In sfirşit jurisconsulţii, tinind samă de discu- 
ţia şi rezolvarea acestor probleme, alcătuesc legi după care tre- 
bue să ne conducem. 

Iată dar cum plecînd de la studiul animalelor celor maï 
simple, ajungem a găsi foloasele acestui studiă pănă şi în viaţa 
practică de toate zilele. Şi iată iarăşi de ce zisei, la începutul 
acestui articol, că dacă statele civilizate întreţin azi catedre pen- 
tru cultivarea acestor ştiinţe, nu e un lux sau o curiozitate, ce- 
si plătesc, ci o cerinţă de prima necesitate. Deja în zilele noas- 
tre vedem rolul mare ce-l va juca ştiinţa în dezvoltarea ome- 
nirei. Diferitele ei ramuri devin din ce în ce mai solidare, întin. 
Zind, în acelas timp, mîna de ajutor tuturor celor-l-alte ramuri 
de activitate omenească chiar şi celor mai modeste. 

Solidaritatea științifică, zice savantul profesor A. Giard, 
membru al Institutului Francez, /rebue să fie prefata şi modelul 
solidaritătii sociale !). 

P. BUJOR 


— — 
Pe ind 


1). Revue Seienlifique, No. 6 din 1905, 


Istoriea și Critica Literară 


-Un raport asupra catedrei de istoriea literaturii romine 
dela universitatea din Jaşi. -- 


[storiea hteralurii unui popor este istoriea activității inte- 
lecluale a acelur popor, este adică istoriea activităţi! ştiinţifice, 
islorice şi poelice ori, mal pe scurt, istoriea şliinţii, istorie! şi 
poezie! acelul ponor, într-atit însă întru cit aceste genuri lile- 
rare sint manifeslale în scris. La aceaslă povestire a aclivilăţi) 
inlelecluale istoricul literar consideră lucrurile povestite întări 
in ele înseş, apoi în raporturile (loc, timp, cauză, scop, instru- 
ment, mod) lor faţă cu celelalte lucruri. lar mal inainte de a 
face povestirea lurrului, istoricul literar trebue să cunoască în 
mod prealabil limba, în care lucrul e scris (interpretare grama- 
licala), genul literar din care el face parte (interpretare gene- 
rică), slilul autorului (interpretare individuală), şi trebue să pri- 
ceapă lucrul (interpretare istorică). Și tot așa, mal înainte de 
a face povestirea lucrului, istoricul literar trebue să cerceleze 
in mod prealabil dacă el e scris în limba poporului cârula se 
alribue (crilică gramaticală), dacă are caracterele specifice ale 
genului literar cutare orf cutare (critică generică), dacă posede 
stilul aulorului, căruia se alvibue (crilică individuală), dacă po- 
sede cunoşlințile poporului, căruia se atribue (crilică istorică). 
Cind acum istoricul literar caută în sfirsit să ni istorisească lu- 
cerul, el trebue în descriere să tindă cu toate pulerile să lese 
lucrul aşa cum este, astfel incit ascultătorii ory cetitorii istori- 
cului literar să priceapă obieclul povestit tot aşa de bine, casi 
atunci cind eï singuri ar fi venit în contact cu dinsul. Ba ma! 
bine, căci nu toti asculiătorii ori cetitorit istoricului lilerar pot 
avea priceperea, răbdarea, crudițiea acestuia, ma! ales rar! pot 


À. PIEHLIPPIDE —ISTORIEA SI CRITICA LITERARĂ 39 
avea calitatea cea care se cere mal mult la un istoric literar, 
anume puterea de a videa lucrul cil se poale mal oblectiv, fără 
palimă.  Condiţiea această din urmă face in general mal grea 
sarcina istoricului decit acea a omului de știință. In adevăr, 
omul de şliinţă are a face cu notiuni, unele mal generale decit 
allele, far noțiunile sint producte ale minţii noastre, care trăese 
numa! în nol şi lac parte din nol; istoricul însă are a face cu 
individe, deia care ori simţim bine ori simțim rău, şi fală de 
care numai toarte rar putem sla indiferenți. Şi penlru acela a- 
deseori se intimplă ca istoricul să povestească lucrurile allfel 
decum aŭ fosil: atunci el încelează de a mal fi istoric, căci a 
povesti cu palimă despre lucruri nereale, ci inchipuite, nu este 
istorie, ci cu totul altceva, anume poezie. Pentru a se garanla 
contra aceştei primejdi! istoricul literar recurge la următoarele 
mijloace—şı la aceleaş mijloace recurge istoricul în general. 
Anume, printre caliiățile lucrurilor povestile sint unele ma! pu- 
lin variabile, far altele mai variabile. Cele dintăj, care prezintă 
o relativ mare coastanță dela un timp la altul, dela un loc la 
altul, dela un individ la altul, sint mai putin apte de a pro- 
voca plăceri şi displăceri in observator; cele de al doilea din 
conira siot mult mai apte. De feliul celor dintăi sînt, de pildă, 
inare-mic, adevăral-neadevăra!, invățat-neinvâtat, iateligent-prost, 
bogat-sărac, deprins-nedeprins, original-neoriginal. De feliul cel 
de al doilea sint hun-râd, frumos-urit, moral-imoral. Negreșil, 
este imposibil ca istoricul literar să facă cu totul abstracție la 
povestirea lucrului săi de aceste calități, este însă dator la e- 
nuuţarea lor să hotărască din punct de videre al une! noliuni 
foaite generale, Yar nu din punc! de videre al gustului personal. 
Un alt mijloc peniru a se garanta contra primejdie! de a videa 
lucrurile altfel! decit sint în realitate este acela de a da mal 
multă importanţă raporturilor decit calităților lucrurilor. Să dau 
un exemplu. In Munteniea în secului XIX pănă pela 1880 «vom 
găsi, zice un tiaăr scriitor (Curentul Nou 1 19) o legiune de 
patruzecioptişti ; în Moldova o legiune de spirite critice și de li- 
leratori>. Un chip de a discuta este: «Cum sînt acer patru- 
zecioplişti, critici si literatori ?>. Alt chip de a discuta este: 
<Pentruce in Muntenia sînt cutare, far in Moldova cutare solu 
de oameni ?> Unul s-a grăbit şi a răspuns la a doua intrebare: 
<lntimplarea> (!). Tinărul scriitor pomenit ma! sus a cercetat 
insă cu băgare de samă şi a aflat care sint «factorii culturii ro- 
mineşti din veacul al XIX», şi anume «in Muntenia..., o tradi- 


40 VIATA ROMÎNEASCĂ 


—— SE ———— a A ae ——— 


ție culturală foarte slabă, curentul latinist şi curentul francez mal 
ales în ipostasul lui politic; în Moldova o tradiţie culturală ma! 
pronunțată, curentul latinist slab, curentul francez in iposlasul 
mai! ales literar, și curentul poporan». 

Cum se prezintă acum cultura rominească din punctul de 
videre al istorier literaturii romine ? Voiii discuta lucrul in ge- 
neral întări şi apol cu specială privire la candidat. 

Din nefericire discuţiea istorică asupra activității intelec- 
tuale făculă obiectiv şi fără amestecul pătimaş al elementelor 
variabile frumos-urit, bun-răă, moral-imoral, a prezentat tot- 
deauna mari greutăți. Chiar in Germaniea, unde s-aii facut de 
la Herder şi August W. Schlegel încoace progrese mari din a- 
cest punct de videre, incă foarte adese e nepotrivire intre titlul 
«istorie literară» al unei cărți și între cuprinsul cărții. La noi 
vre-o islorie literară şi în special o istorie a literaturii romine 
n-au apărut incă. Avem, poate, pentru datele bibliografice şi 
biografice privitoare la literatura rominească cileva cărți buni- 
şoart. Cind vreun scriitor s-a incercat însă a face islorie lite- 
rară, lucrarea lui a degenerat to.deauna într-o disculie subiectivă 
şi pătimaşă asupra frumusețel-nefrumuseței, bunătățil-răutaţii, mo- 
ralitățil imoraliltâții operelor. Am avut, de pildă, ca să dai un 
exemplu, un pseiido.istoric literar şi pseido-profesor de istoriea 
literaturii romiue, care-şi propusese ca scop principal al activi- 
taţii sale intelectuale de a proba că <Luceatărul» lui Eminescu 
esle o culme de uriclune, că Alexăndri a fost complect lipsit de 
darul poetic, că Andreiă Muresanu a produs frumuseți neintre- 
cute. Asemenea elucubraţii, isvorite dintr-un gust curios ori mat 
degrabă diu tendinla de a fi original cu orlice preț, le numia el 
istorie literară. De acest solu de istorici literari avem de ajuns, 
decit, mai modeşti, e! iş întitulează disculiile cele pătimaşe şi 
unilaterale <Cri4ce>.  Nicâiri nu s-a potrivit mai bine vorba «la 
crilique est aisée» decit la aceste pruducte ale istoriografie ro- 
mine. Mai întără criticul ig ușurează sarcina prin faptul acela 
că exclude din literatură istoriea și știința, tocmat adică ne cele 
maï importante manifestări ale activitații intelectuale. Pentru 
el literatură insamnă poezie. Apoi faţă cu această poezie eriti- 
cul se dispensează de orice cunoștință ştiinţifică a genurilor po- 
elice, adică de baza interpretării generice şi crilicel generice. 
El procedează aşa, ca şi cum până la dinsul ce este poeziea şi 
ce sînt genurile poetice ar fi fost lucruri necercetate or! aşa cer- 
cetate, incit fiecare 1ş poate permite să dea el] o difiniție din fu- 


A. PHILIPPIDE —ISTORIEA SI CRITICA LITERARĂ 41 


—— c- .— 


ga condelulul. Un critic, de pildă, proclamat de un coleg al săù 
ca «cel mai! inteligent om din'ţara aceasla> (Curentul Noi 12, 
125), spune într-un loc următoarele (Săptămîna V 1083): «Nu 
este niclo analogie între o poezie şi un roman, este foarte puţin 
intre un roman și o piesă». [Va să zică romanul nu e poezie, 
şi nic! plesa nu e poezie! Şi apoi acest cuvint de mahala pře- 
să ! Ce-ar zice un zaolog despre un autor pretins specialist în 
zoologie, care-ar scrie că «enu este nicio analogie între un peș:- 
le şi o ştiucă, este foarte puţin între o ştiucă şi un crap?» In 
sfirşit punctul de videre, din care se pune la" cercetarea?! oblec- 
tului săi, criticul literar şi-l fixează așa la întimplare, după in- 
spirajiea momentului. Astfel unuia îi vine în minte că poetul 
trebue să fie judecat din punct de videre al impresionabilitătii 
nervoase, şi dupăce în curs de mai mulţi an! cîntărește această 
imprestonabililale nervoasă la diferiți.poeți romini și sliroeşte 
prin crilicele sale entusiasmulzunel generații, de odată se iveşte 
un altul, care zice (Curentul Nou I 2, 74): «D. su, ne-a vorbit 
mereii de zmprestonabihlalea nervoasă a artistului, parcă asta 
ar fi însuşirea lui de căpetenie.  Nimicymal greşit!» Si acest 
noii critic, care probabil va stirni şi el prin criticele sale entu- 
siasuul une! generaţii, stabileşte un nou criteriu de judecată 
(Curentul Nou I 2, 74: «[Poetului] it trebue znze/igenză, ca să 
priceapă viața şi oamenii, si ca să poată compune opera de artă; 
{trebue Anefe nervoasă, adică spirit de observație, intuitie psi- 
hologică, fantazie, simțul formei, şi în general simf artistic pro- 
priu zis ; îl trebue senliment, saŭ mat în general interes puter- 
nic pentru viață ; îl trebue putere de-evocare, adică imaginatie 
„Plastică ; şi-l trebue apol forte fizice și morale, cari să le pule 
pe toale acestea în mișcare». Din acest punct de videre va ju- 
deca noul critic poeziea rominească citiva ani, pănăce sigur se 
va ivi un altul, care o va judeca din cine ştie care alt punct 
de videre, şi care va zice despre criteriul de judecată al actua- 
lulur critic: «Nimic mal greşit!» In asemenea împrejurări sar- 
cina de critic literar este cea mai uşoară din toate carierile li- 
terare. Pentru orice breaslă îţi trebue să şti! ceva, să fi învă. 
tat ceva; pentru a fi critic literar îţi Lrebue numai să stit ceti 
și să fil inteligent ori să crezi că eşti. Iţi fixezi indata un punct 
oarecare de videre și apoi judeci, cum zic unii, lar, cum zic alți, 
simleşti, comentezi şi exphci (Curentul Nouă I 2, 73). /udecare, 
simfire, comentare, explicare, adică vorba vine, in realitate eri- 
licul ori laudă ori dezaprobă. Ca unele ce sint din puncte de 


42 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


m a ——— -- — 


videre variabile pornile, aceste laude si dezaprobări sint diferite 
dela un critic la altul. Citeodală deosebirile sint extreme. Des- 
pre acelaş poet un crilic spune că «este menit a face epocă în 
literatura noastra», Iar altul că zare un suflel de vagmisteu, si 
naluralismul lui e bestialitate curală» (Curentul Nou I 1, 41; 
|, 2, 72). În asemenea caz criticii se apucă adesea la ceartă in- 
tre dinşii. «Las-o mal dămol, unde nu te pricepi!>, zice unul, 
cel mal cu singe rece din toti (Convorbiri Literare XXV 594). 
<Gaifeur !», strigă altul (Curentul Noi I 2, 75). «Filifizon filfiit, 
neghivb !» ţipă altul mai..... cu temperament (Sâmănătorul IV 
921, 922). Iar autori! cel tăvălii sub numele de critică se ro- 
cuşesc şi el citeodală. Astfel poetul cel cu sufletul de vag- 
mistru amenință cu un «răspuns îtare», Yar criticul se apără cu 
revolverul (Curentul nui I 2, 116). 

In mijlocul acestor păreri contradictorii şi aceştei dezlăn- 
tuiri de patimi opiniea publică, pentru lămurirea cărela scrii ceri: 
licii chipurile, devine tot maï incureată, nu atit din punct de vi- 
dere al valorii scriitorilor, căci valoarea acestora mai _curind ori 
mal lirziă îş capătă adevărata el cotare, tāra vola şi in ciuda 
criticilor, ci din punct de videre”al chipului cum trehue fâculă o 
istorie literară. Pentru mulți, care nu sînt oumeni de meserie, 
dar Iubesc poeziea şi sînt în curent cu criticele, un istoric lilerar 
ori un profesor de isluriea unei literaturi_ar fi un fel de om de 
propagandă, care prin entusiaste declamații da directii artistice. 
Intru cît, deci, ocupaţțieu cu poeziea, declamări asupra poeziei, 
enlusiasm ar fi calitățile specifice ale istoricului lilerar, pentruce 
nu tocmai un poet de meserie ar fi cel ma! bun istoric literar? 
Şi de fapt chiar s-a făcut propunerea ca să se ofere catedra de 
istoriea literaturii romîne de la Universitatea din laştuuul poet, 
ca Vlăhuţă, Coşbuc, Caragiale. Dar mal întăiu, chiar dacă o isto- 
rie literară ar fi un fel de ocupaţie declamalorie cu poeziea, nu 


există declamator mai prost decit poetul. Insuş criticul rumin 
lot are o consecvență oarecare în discutie, o agerime oarecare 


de a descoperi calități la.prietini şi defecte la duşmani, o ră- 
bdare oarecare_de a ceti lucruri de diferite feliuri, o aptitudine 
oarecare de a pătrunde in chipul diferit de a percepe lumea a 
diferiți oameni. Ba cîteodată consecventa în urmărirea unul 
scop este la criticul romin atit de mare, incit ei îi datorim, 
de pildă, faptul că toale deosebirile de forma dintre specialistul 
romin şi. specialistul shin, care existau pela 1866 la un Ale- 


A. PIULIPPIDE—ISTORIEA SI CRITICA LITERARĂ 43 


——— -a S à = = - i i —— - — m < u a m ŘĖ 


xăndrescu-Ureche, etc., astăzi aŭ dispărul, astfel că astăzi spe- 
cialislul romin samână cu specialistul străin ca două picături 
de apă, firește numai la formă. (Pentru intelesul cuvintului 
specialist romin vezi Luy Tit Maiorescu Omagiu pag. 91—117). 
Poetul insă e un om incapabil de a pricepe alte concepții poe- 
tice decil acele ale propriului săă crier. Pe terenul istoriei şi 
al stiinți! mintea unul poet se poate mişca destul de liber şi a- 
deseori poeții acumulează imens material istoric şi ştiinţific, ca 
Honore de Balzac, de exemplu. Pe terenul poeziei însă, lu 
care după conceptiea vulgară se mărgineşte cercul de activilaie 
al istoricului! literar, poetul este incapabil de a pricepe alt chip 
de a face poezie decit pe al săi propriu. Acest lucru este de 
mult cunoscut. La no!, pe «it știi, întăfaș dală l-a spus d. 
Maiorescu. 
Insă, bine, istoricul literar e un altfel de om decit un 
critic improvizal, cu criterii ad-hoc, pătimaş partizan or! dus- 
man, om de propagandă, șef de gaşcă, cetitor de poezii, decla- 
mator de vorbe goale. Insă, bine, istoricul literar este apol 
încă ma! mult cu totul alt solu de om decit poelul. Unul este 
istoric, celalalt este oef, Tar între istoric şi poet este tot aşa 
de mare deosebire ca şi între omul de ştiinţă și între poet. 
Dacă istoricul Jilerar are nenorocirea să cerceteze, alături cu 
genurile literare cele cu mult ma! importante ale istoriel si ştiin- 
ţii, are nenorocirea sá cerceteze şi poeziea, apol trebue să-l a- 
mestice cineva cu poeții? Apo! atunci cu acelaş drept ar tre- 
bui şi psihologul amestecat cu poeții, căci cunoștinţile omenești, 
pe care istoricul le cercetează istoricește, psihologul le studitază 
ştiinţific. Apol atunci cu acelaş drept ar trebui confundat is- 
toricul sculpturii cu sculptorii, istoricul picturir cu pictorii, is- 
toricul arhitecturii cu arhitecții. Apolatunel va trebui să facem, 
dacă vom merge pe această cale, din catedrele filologice ale u- 
niversităților noastre, adică din catedrele care se ocupă cu is- 
toriea activității omenești, un fel'de răsplată pentru artişti. 
Aici trebue, ca la toate celea, om de meserie, care să-ş 
cunoască meșteșugul, om pe care să-l fi învățat întări profeso- 
rul carte şi care apo! să-şi fi dat el singur osteneală, nu'cetind 
critici, ci istoril literare şi literaturi în tot feliul de limbi şi 
vechi și noiiă. Aici trebue apol om cu cumpăt, care să acoarde 
acelaș interes tuturor manifestărilor activităţii intelectuale,“ Iar 
nu numai acelora care l-ar conveni lui din vreun punct oarecare 
de videre. De multe or! buretele pucios (phallus impudicus) are 


4 © VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pi = ` şi 
DE A RC CN N N N N N N O II N CO O 9 


ma! multă importantă pentru aflarea adevărului în istoriea plan- 
telor decit cel mal frumos, :nirositor ananas, Iar pentru price- 
perea activităţii intelectuale romineşti tot atit de importante 
sint—-poate ma! importante— horele oţelite ale,lu! Aron Densu- 
Şianu, Zoilul lut Eminescu, casi poeziile lui Eminescu. Noi i- 
știalalți putem alege şi zvirli, istoricul literar trebue să ctlească 
tot cu răbdare ingerească. De vor fi bune ori rele, frumoase 
ori urite, productele literare inregistrate de istoric sint pentru 
acesta numai! nişte manifestăsi ale naturii, care trebuesce z;3- 
cepute, nu lăudate nic! batjocorite. Bolanistul nu face glume 
şi scâlimbăluii asupra forme! şi mirosului buretelui puclos, hi- 
rurgul nu se ingrețoşează cind examinează o rană, istoricul li- 
terar nu ştie ce vrea să zică dispreț şi batjocură. Aici trebue 
în Sfirşit un om, care să pună o stavilă critice pălimaşe şi să 
arăle odală ce va să zică într-adevăr o istorie literară. După 
cnm, cind se ridică negura, se văd lucrurile la locul lor fiecare, 
şi acolo unde credeai că este vreun virf de munte se arată că 
era numa! un abur, pe care apoi l-a spulberat vintul, aşa s-ar 
videa, în descrierea adevăratului istoric literar, produsele acti- 
vităţi! romineşti fiecare la locul ce i se cuvine, și multe cele- 
brilăți s-ar constata că au fost numa! nişte ignoranţi, jucători 
cu forme goale, pe care-i ridicase sus reclama şi intriga. 

Ei, este cumva d.Gh. Ghibănescu un astfel de om? Nu, 
şi nici n-are să fie, căci ex ungue leonem. D-sa e specialist în- 
U-un mic paragraf din istoriea lileraturii romine, anume in in- 
terpretarea documentelor romine şi slavo-romine. Documentul 
insă prezintă aşa de mare importanţă pentru istoriea vieţi! pu- 
blice şi private şi atit de mică importanță pentru istoriea vietii 
intelectuale, incit diplomatica este considerată ca o disziplină ce 
apartine istoriei polilice şi sociale, Iar nu istorie! literarie De 
fapt, nicio istorie literară nu ține socoleală de documente, le in- 
registrează numai, lăsind explicarea lor pe socoteala diploma- 
ticit. Este adevărat că prin explicarea documentelor şi prin in- 
vățălura scrierii chiuilice manuscrise cultura istorică, atit pe le- 
renul istoriei polilico-sociale cît şi, mal puţin, pe acel al isto- 
rief literare, ar cistiga la universilatea noastră; este adevărat. 
apol câ acesta e singurul punct în care, mi se pare, se invală 
maï mult la facultatea de litere din Bucureşti decit la cea din 
Iaşi. Decit, aceste lucruri se pot lesne învăța, apoi am putea 
obliga pe viitorul istoric literar să le predee; în tot cazul pe 
baza cunoștinților în diplomatica romină nu putem încredința 


A. PHILIPPIDE—ISTORIEA ŞI CRITICA LITERARĂ | 45 


o catedră aşa de cuprinzătoare şi de importantă, ca cea de is- 
toriea literaturii romine, d-lui Gh. Ghibânescu, care e aşa de 
putin pregătit in toate celelalte privinți. 

Noi totdeauna ne-am împărţit până acum, decînd se dau 
catedre pe baza operelor, in două tabere: unii am fost pentru 
aminare, Yar alţii am fost pentru recomandare, şi totdeauna s-a 
intimplat că ce! care au cerut recomandarea aŭ eşit invingători. 
Numai cind nu s-a prezentat nimeni ori aproape nimeni, cum s-a 
intimplat cu catedra de istoriea evului mediu şi modern, nu- 
mal atunci n-am recomandat şi nol pe nimeni. Este apol ade- 


vărat că oameni! de valoarea d-lui Gh. Ghibănescu aa fost re- 
comaudați ca profesori. Eu socot însă că a venit timpul, cind 


cu toţii trebue să avem curajul de a aştepta. Să aşteptăin ciţiva 
ani.  Dupăcum pe celalalte lerenuri ale filologiei romine, pe te- 
renu} anume al istoriei politice şi al istorie! limbii, nu se pot 
tăgădui oarecare progrese, tot aşa poate vom constata niscal 
progrese ori începuluri şi pe acel al istoriei literaturi! peste 
citiva ani. Cunosc numai eu tineri, foşti elevi a! universităţii 
noastre, foarte serioşi şi învățați, dar care n-aŭ publicat nimic. 
Cine ştie ce lucruri de samă vor publica poate? Ori se poate 
intimpla ca uctualele condiţii de recrutare a profesorilor pe baza 
operelor să facă loc altora mat largi, după care și învățați! fără 
opere să fie admiși a concura prin examene scrise și orale. 
Citi oameni loarle învățați n-aă publicat nimic și ciţt alții cu 
opere in mal multe serii sînt nişte ignoranți fára păreche!? 
Să aşteptăm. 
A. PHILIPPIDE 


Uzaitul 


Vieţuesc într'un palat 
Tre! copile, trei surori, 
Gingaşe fecioare 

Ce nu stiu de sărutat, 
Ci surid ca nişte flori 
Ne-atinse de soare. — 


Si sînt mindre toate trei 
Si aidoma la fața; 

Fetele ’ntre ele 
Samână ca tre! scîntel, 
Ca pe crini, în dimineaţa, 

Trei limpezi margele. 


Vrind a le feri de dor, 

De-un suspin ce-ar fi 'ncălzit 
Sinuri de zăpadă, 

Impăratul, tatal lor, 

Cu blestem a juruit 
Nimeni sa le vadă. 


Da 'ntr'o zi de Mar, s'a dus 

Una, numa! un răstimp, 
Sub un mar în floare; 

Vintu-aduse din apus 

Un adinc miros de cimp 
Şi-un miros de mare. 


URSITUL 4 


Si-1 îmbalsamează 'n păr 
Ghinţiane şi ţintaur 
De-! ca imbaătataă, 
Pán’ adoarme 'ntr'adevăr 
Împletind un vis de aur, 
Drag ca nici-odataă: 


Parc'un inger o mingie — 

Şi în pletele-i se scutur”, 
De pe crengi! mâiastre, 

Albe flori de alămie — 

Şi 'ntre ele zboar' un flutur 
Cu aripi albastre, 


Zboară legânat ușor 

Prin lumina unui vis; 
Ca pe o răsură 

Se scoboară binișor, 

Aripi strâvezil a ’nchis-- 
ŞI-I căzu pe gură. 


Fata într'o clipă sare: 
De alături se ridică 
Nalt şi mindru Cral. 
Ea-l socoate arătare — 
Si sperieata turturică 
Fuge fara gral. 


Dar văzuse impăratul, 

Din pridvor, fapta 'ntimplata. 
Negru de minie, 

A sculat intreg palatul : 

Viu sau mort să-l prinda'ndată 
Şi cu el să vie. 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


L’au adus legat în fiare. 
Alba-l faţa ca de cridă 
Şi-l taneaca plinsul : 
Sigur pentru-o sarutare 
Impăratu-o sa-l ucidă 
Şi-1 păcat de dinsul! 


Sta parintele pe ginduri — 
Si tarziu i Sauzi 

Vorba râspicată : 
»— Daca pina în tre! rinduri, 
„Dintre fete. va ghici 

„Fata sărutataă, 


„Vina lui iertată fie!“ 
Ca s'aleagă la noroc, 
EI co mina cheamă 
Cele trei surori sā vie. 
Vin tus-trele la un loc, 
Toate trei de-o samă 


Şi la fel înveşmintate, 

Numa "ri alb—și fie-care 
C'o garofă 'n piept... 

Craiul, palia, se socoate: 

Cur a dat o sărutare? 
Le priveşte drept; 


A ales; dar îşi ia sama. 
lar copila, se 'nţelege, 
Fara vre-un alt gind, 
Vint işi face cu năframa — 
Şi pe dinsa o alege 
Craiul tremuriund. 


URSITUI, 


Fu minunea să se 'ntimple, 

Ca tot e1i se 'nfioara 
Părul aurit. 

Ea-l aşeaza pe la .timple— 

Şi-o alege-a doua oară 
Craiul liniştit. 


Și tot una dintre ele 
Își desprinde, turburată, 
Cit sa-l pice jos 
Garofița pe podele — 
Si-o alege :inc'odata 
Craiul luminos. 


„-—Fic-l viata dăruită!“ 
Ins'amar o podidește 
Pe copila plinsul; 
Face-un pas și sta pierita: 
„—lartă, tata —şi' nvoeşte 
„Sa mě duc cu dinsul!* 


A. STAVRI 


— L— ————————— 


49 


Cintarea pătimirii 'noastre..... 


Octaviun' Gogyu.— „Poezii“. Budapesta, 
Institutul lipografic „Luceafărul“ 190, 


Din nou am recetjt din scoarță ìn scoarță cărticica cu co- 
perta roz-gălbie, ce poartă acest titlu, şi par'că îmi vine greu 
să o închid, să rup vraja, decare mi-a cuprins sufletul «Câr. 
tarea pătimirii noastre», şi de pe înălțimile, la cari m'a ridicat, 
să arunc ochii înjuru-mi..... 

Plin încă de farmecul — dureros şi bărbătesc în acelaşi 
timp, — al sunetelor, al căror — 


«Domol purcede glas de schijă 
«Dela clopotniţa din deal, — 
«Să povestească lumii jalea 

« Înstrăinatului Ardeal,» — 


mă uit pe fereastră: chipuri străine; graiul sonor dar brutal al 
unui neam cotropitor; firme scrise cu caractere neobicinuite, 
purtind nişte nume ciudate pentru urechea Romiînului: ; — şi în 
mijlocul acestui cadru atit de «ne al nostru», — iată-le parcă 
rătăcind cite-va figuri răsleţe. apoi altele în grupuri mici,—suc- 
mane cenuşii şi, castanii inchise, cojoace albe, — atît de ale 


A! glasul înszrăinatului Ardeal ? 

O, Doamne,—a venit oare să umple în sfirşit deşertul din 
viața noastră sufletească, el, cel atît de demult dorit, — cîntă- 
reţul neamului, — ce 


«.. „al patimii amare 

<Si-al dorului ce moare în aşteptare 
«E solul sfint,..... înfricoşatul crainic 
«Izbâvitor durerilor străbune»>. ? 


C ŞARCALEANU—CINTAREA PATIMIRU NOASTRE Si 


Şi tot din Ardeal,-—instrăinatul Ardeal!—unde, în Şincai, 
Maior, Micu, ṣa zămislit gindirea noastră ştiinţifică, de unde, 
prin Gh. Lazăr, au străbătut primele raze de lumină, in intu- 
gerecul in care de veacuri .ne-a fost învălită mintea ? 

L'aşteptăm de-atâta vreme,—fii înstrăinaţi ai unui popor 
înstrăinat !... 

Da, e ciniaeă Pălimarti noastre... 

* i 2 

Criticii noştri, de „Sigur, îl vor analizà pe Goga, îi vor må- 
sura vẹrsurile, ii vor numărà silabele, 1i vor cîntări fie-care cu- 
vint, îi vor cataloga poeziile după genul lor,—vor pune, în sfir- 
şit, ori-unde trebue eticheta potrivită... 

Şi slava Domnului, avem "destui critici, — Şi mari şi mici, 
învăţaţi şi desbrăcaţi de ori-ce..... prejudecăţi ştiinţifice, inteli- 
genţi şi cum a dat Dumnezeu. 

Si cine ştie, poate vre-un savant specialist ne va dovedi, 
că şi Octaviâni Goga e un bestial şi un sărac cu duhul, — iar 
vre-un filolog, excursionist în cîmpul literaturii, nu va desco- 
peri în fulgerele ce scintee din versurile lui, de cit o banală şi 
naivă versificare..... 

Nu voiu să mă amestec în ceata falnică de critici,— şi dacă 
aş vrea, n'aş putea. i 

Dar nu pot rezista ispitei de a aşterne pe hirtie gindurile 
ce m'au cuprins, cînd,--după ce am recitit din nou cărticica de 
poezii, tipărită la Budapesta,—am văzut pe fereastră, în mijlocul 
Jumei strâine, grupuri de ţărani, în sucmane cenuşii şi negru- 
castanii, şi in cojoace albe. 

+". 

Dar ori-ce vor decreta profesionaliştii criticei, îndrăznesc 
o profeție: Octavian Goga e menit să ajungă poetul favorit al 
intelectualilor romini. 

Intelectualul romin ! 

Cit de plină de amărăciune şi sbuciumată e scurta lui 
istorie..... 

Ca formaţiune socială, el nu s'a putut naşte decit după 
. triumful definitiv al <generaţiunii de la 1848». Inainte de acest 
triumf erau de sigur. în țară, oameni învăţaţi şi inteligenţi din- 
„tre boeri şi boerinaşi, cari aveau interese intelectuale şi «culti- 
vau literele>,—dar dinşii nu formau o categorie socială distinctă ; 


(Sa) 
ty 


VIAŢA ROMINEASCA 


în viața şi în acţiunea lor publică dinşii păstrează toate legă- 
turile cu clasele din care au ieşit, apar ca inspiratorii ŞI condu- 
cătorii lor fireşti. 

Numai după «modernizarea» țării, prin adoptarea institu- 
iilor şi a formelor de viață din apus, prin respindirea culturii 
s'a putut ivi tipul de intelectual, în inţelesul adevărat al cu- 
vîntului. 

Şi intelectualul romin, produs în întregime—după cuprin- 
sul său sufletesc,—al culturii apusene, în mijlocul unui popor 
de veacuri căzut în esănătoasa» lui barbarie,—mai “ales, după 
ce «generația de la 18482 a fost mistuită de însăşi opera să- 
virşită şi s'a stins, —a rămas solitar şi instrăinat, sufletul lui 
păstrindu-şi toată viaţa pecetea din «alma mater»,—el şi pe 
malurile Bahluiului remine francez, german, cite odată italian 
sau spaniol (deşi aceştia de obiceiu, își perd diplomele într'un 
naufragiu), — printre străini»... 
= Caracteristica unui adevărat intelectual e că dinsul are 
nevoe de un element idealist în viaţă, nu oaze /răi fără el, de 
azi pe mine, ca «barbarii sănătoşi», cari mulţumesc lui Dumne- 
zeu, că şi-au putut petrece viaţa „cum au apucat-o de la pă- 
rinţi“, fără sbucium şi „vecinica căutare“ a lui Lessing; dacă 
el îşi vinde sufletul pentru un blid de linte, intrînd în slujba 
„triumfătorilor“ vieţii, desăvîrşind procesul de adaptare la ce- 
rerile tubului digestiv,—nu mai e intelectual,—in realitate, n'a 
fost nici o dată un adevărat intelectual. 

Şi iată,--îl vedem aducind din «inima lumii» pe malurile 
Bahluiului „cele mai înalte idealuri ale veacului“, în calitate de 
campion al «proletarilor din toate țările». 

Dar, vai! pe țărmurile Bahluiului nu sunt proletari ca în 
„toate ţările“,—ţara lui e locuită de ţărani, cari,—după etiche- 
tele <Manifestului> lui K. Marx şi Fr. Engels,—sunt „mici bur- 
ghezi“, şi fac parte din „masa reacționară“,—duşmană „celor 
mai înalte idealuri ale veacului“... 

Ce să faci? Să te mulţumeşti cu «manifestaţia de 1 Maiu», 
redusă la o petrecere .din grădina cu „Puţul rece“,—să fulgeri 
în fie-care zi în contra burgheziei, aruncînd mantia de «Tiers 
ctat> pe umerii bietului nea Titircă ]nimă-rea, (care despre eso- 
fragiul universale» a aflat numai din comediile lui Carageale),— 
să preconizezi proletarizarea ţărănimii spre, a-ţi pregăti mate- 
rialul comod pentru experimentarea «celor mai înalte idealuri 
ale veacului» ?..... 


C. SARCALEANU—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 53 


ee a ee ———— 


Desnădejdea. simţul tot mai acut de izolare morală, de 
înstrăinare, cuprinde pe intelectualii noştri, şi ii aruncă fatal in 
mrejele sentimentalismului şi ale frazeologiei pesimiste, Tg ara 
justificare a acestei instrăinări. 

Aceasta ne explică, pentru ce Eminescu, pănă acum, a fost 
înainte de toate poetul intelectualilor romini, al tuturor intelec- 
tualilor, şi poate chiar mai ales al socialiştilor, fiind că aceștia 
mai ales l'au admirat, ei i-au consacrat cele mai adinci studii, 
cele mai călduroase ditirambe, şi ci au format ceminescianismule 
literaturii noastre. 

Vă închipuiţi pe un Jaurès sau un Liebknecht recitind 
cu entuziasm versurile lui Leopardi ?!..... 

Dar intelectualul romin se simțea față de viaţa de „barba- 
rie sănătoasă“ din imprejur, ca demonul lui Eminescu: 


„El—răscoala în popoare, a distrugerei scintee.... 
„Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dinsa 
„Veacuri sunt de cugetare, o istorie, un popor !“..... 


lar cînd după ani de sbucium şi de tortură sufletească, 
ajungi— 


se Să te simţi neliber, mic, 
<a vezi marele-aspiratii că-s reduse la nimic, 
«Că domnesc în lume rele, căror nu te poti opune, 
«Că opunindu-te la ele, 44 vata-ți risipeşti— 
«Şi cind mori, să vezi, că ’n lume vieţuit-ai în zadar. 
«O ast-fel de moarte- iadul! Alte lacrimi, alt amar, 
«Mai crud nici e cu putinţă: Simzi că nimica mi eşti fn eee. 


(«Inger şi Demon» ;—cuvintele «in zădar» şi «simţi că ni- 
mica nu eşti» sunt subliniate de insu-şi Eminescu )—atunci eşti 
gata să te umileşti faţă de bătrinii, cari au ştiut să-şi păstreze 
armonia vieţii, să recunoşti, că— 


«In noi totul e spoială, tot e /ustru fără bază; | 
-<Voi credeaţi în scrisul vostru, not nu credem în nimic». 


(«Epigonii>; caracteristică, iară-şi, este pentru Eminescu 
sublinierea cuvintelor «noi nu credem in nimic»). 

In această stare sufletească e o mare mingiere, dacă poţi 
crede şi spune: 


54 VIATA ROMIÎNEASCA 


Pa ci ii i i amen RR e a 
- = 


PD O e o o a a E CI . 


— «Cind ştii, că visu-acesta cu moarte se slirşeşte, 

«Că *n urmă-ți remîn toate ast-fel cum sunt, de dregi 

«Ori cît ai drege în lume—atunci te oboseṣte 

«Eterna alergare şun gind te-ademeneşte : 

«Că vis al morții eterne e viața lumii ’ntregi»..... 
(<Impărat şi proletar»). 


Concluzia : 


«Sunt sătul de-aşa viață... Nu sorbind a ei păhară, 
«Dar mizeria aceasta, proza asta e amară» !..... 
(«Scrisoarea 1V»>). 


Acesta e strigătul de agonie al unui suflet stingher şi o- 
bosit de «atîta străinătate», al intelectualului romîn. 

Şi nu e de mirare, că după atita chin şi sbucium, socia- 
liştii noştri, — suflete rănite,—-au amuţit în sfirşit, —cel puţin în 
literatură, —lăsind cimpul liber „triumfătorilor“ de toate speţele... 

Şi numai „inimi pustiite“, ca ale triumfătorilor pot stropi 
cu noroiu mormintul martirilor gîndirii noastre... 

fa 

E foarte semnificativ faptul, că în toate poeziile sale E- 
minescu nu vorbeşte nicăeri, afară de <îte-va uşoare aluziuni, 
despre țărani, —e fiu adevărat al acelei generaţiuni, care era 
pornită să vadă in țărănime numai „o masă reacționară de 
mici burghezi“. 

In dorul lui de viaţă armonioasă, el evoacă imagini din 
trecut, de la „Cichindeal gură de aur, Momulean glas de du- 
rere“, —pănă la „o mie patru sute“. 

' Chiar savantul nostru istoric dl. N. Iorga, (à propos,— 
rog pe criticii d-lui lorga să nu uite, că numele istoricului lorga 
va reminea  neşters în analele culturii naţionale, pe cînd pos- 
teritatea nu va cunoaşte, de sigur, pe publicistul şi mai ales ve criti- 
cul lorga ;—să nu-i pue deci cu atita înverşunare in socoteală toate 
micile păcate şi scăpări de condeiu, în sfera literelor romine,— 
căci munca cinstită trebue totdeauna respectată,—atunci înse-şi 
greşelile servesc pentru lumină şi descoperirea adevărului), — 
chiar dl. N. Iorga, în această privinţă, e—fără să-şi dee sămă 
—victima intelectualismului nostru clasic, al acelor suflete stin- 
ghere şi desrădăcinate, despre cari am vorbit mai sus,—cind 
par’ că uită, că țăranii nu pot şi nu trebue numai să servească 


C. ŞARCALEANU--CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 55 


ca un obiect de studii etnologice și folklorice, pentru a ilustra 
fenomenul, cunoscut în sociologie, de supravie/uire (survivance) 
a tradiţiilor şi obiceiurilor trecutului îndepărtat, a „datinilor 
străvechi“, nici numai ca un element pitoresc în arta română; 
—şi că ţăranii sunt şi ei oameni vi, cu nevoi reale şi grele, şi 
ca oameni vii. au dreptul şi ei să-şi spună cuvintul şi să fie 
ascultați, să-şi impună voinţa. celor de sus, —pentru că interesele 
lor sunt înainte de toate interesele adevărate ale neamului nos- 
tru întreg. 

Dacă socialiştii au plătit scump, prin zădărnicirea unei 
vieți de chinuri, lupte şi visuri nobile, pornirea de a considera 
țărănimea, cum a scris subsemnatul încă acum 12 ant')—,.,„ca 
un material de experimentaţie pentru aplicarea formulelor ab- 
stracte ale vre unui program, ori-care ar fi el“ uitind sfintul cu- 
vint, că „nu omul e făcut pentru Sîmbătă, ci Simbăta pentru 
om“ (mulţumesc amicului Ibrăileanu că a reînviat din „neagra 
vecinicie“ aceste cuvinte de mult uitate),--apoi e un păcat şi 
mai mare de a vedea in ea numai subiecte de folklore şi de or- 
namentaţie în „stil naţional“... 

Si păcatul e comun, e acela al intelectualilor romiîni, sirà- 
ni sufleteşte unui popor întreg de oameni vii, în mijlocul că- 
rora trăesc—indiferent din ce cauză,—tirania formulelor abstracte 
ale «celui mai înalt ideal», sau înriurirea prafului din arhivele 
vechilor universități europene... 

Şi remîne întunecat vecinicul adevăr,—că dacă idealurile 
omenirii trebue să fie o sea conducătoare în calea spre progres 
a ori-cărui popor, dar această cale trece p2 pămînt, e determi- 
nată de toate condiţiunile şi accidentele solului, de sufletul po- 
porului, de trecutul lui, precum şi de nevoile lui concrete de as- 
tăzi, de grijile lui cele grele de toate zilele... 

Cei dintăiu erau porniţi să considere trecutul românesc 
ca o pagină albă, cei de al doilea întorc spetele la idealurile 
comune ale omenirii,—şi unii şi alţii uită că se află în mijlocul 
unor oameni vii, cari au şi ei cuvintul şi rostul lor, aga cum 
sunt, —cari prin munca lor neadormită le-au dat putinţa u- 
nora să se înalțe pe piscurile idealismului omenesc, altora le-au 
deschis arhivele vechilor universităţi— şi în zadar aşteaptă: încă 
plata străvechilor datorii.., 


1) C Şărcăleanu,- „Poporul în artă și literatură,—in Evenimentul li-- 
terar, 1894 Nu. 19. 


58 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Si unii şi alții au rămas în aer, fáră rădăcini în viață, şi 
n'au găsit nici cheea de la lacătul fermecat ce închide inima 
poporului.—şi din cauza aceasta n'au putut să aibă înriurirea 
legitimă asupra destinelor neamului, la care le-ar da dreptul 
cultura şi talentul lor... 

Viaţa reală cu adincimile ei spumoase de clocotul nevoilor 
şi durerilor vs trece pe de lături... 

xk i k 

In aceste condițiuni, pentru intelectualul romin îndurerat, 
în izolarea lui morală, de stărpiciunea şi sbuciumul vietii sale 
de solitar, insetat după armonie sufletească, poeziile lui Coşbuc 
au avut un farmec nespus, 

De la înălțimile azurii ale idealismului abstract, şi din a- 
dincimile trecutului,—de «la o mie patru sute», el ne cheamă 
pe pămint, a casă, —-şi ne arată pe ţăranul nostru, — în con- 
diţiuni excepţionale, e adevărat, şi întrun decor de feerie,—dar 
un om viu, în toată armonia vieţii lui, prin intimitatea tainică 
cu natura, prin conştiinţa adincă a dreffătii sale, prin munca 
lui neprihănită ; ne arată pe autorul anonim al poeziei şi al fi- 
lozofiei populare, întrupate în cursul veacurilor în creaţiunile 
neperitoare ale geniului naţional colectiv ; ne arată, în stărşit, 
pe prototipul «omului perfect» .al viitorului, cum m'am expri- 
mat altă-dată !), al unui om, la care nici muşchiul, nici inima, 
nici creerul nu sunt atrofiate de unilateralitatea «muncii speci- 
alizate> ale societăţilor moderne. 


Dar dacă Coşbuc ne-a fermecat, ne-a entuziasmat, ne-a a- 
rătat strălucirile senine ale une: adevărate vieți omeneşti, unei 
vieji pline, cum ea se poate manifesta, în imprejurări fericite, 
în țărănimea noastră,—el n'a putut însă reda linişte şi pace i- 
nimilor chinuite,—şi atit le doream!.. 

Intelectualii nu pot uita, cum am spus tot atunci, că „vi: 
„aţa ţărănească, cu deosebire la noi, de loc nu e plină numai 
„de soare, de flori, de cintece şi de săruturi,..“ şi că „ţăranule 
„incult, orizontul vieţei sale e foarte mărginit, el nu ştie nimic 
„încă de luptele noastre, el nu are nici o idee despre sîngele 
„vărsat de eroii omenirii, de frămintările cugetătorilor, de vi- 
surile poeţilor noştri“..... 


-m e — 


1) C. Şărcăleanu.—,„Omul perfect*— Er. lit No. 23, 1904, 


C. SŞARCALEANU- CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 57 


El e o imensă forţă, dar care n'ajuns încă la conştiinţă 
de sine,—şi care, dacă nu pătrunzi taina ei,--poate fi tot atit 
de năprasnică, ca oceanul nemărginit, ca un vulcan. în erup: 
țiune. 


Cine a gustat din fructele amare ale „pomului cunoștinței 
răului şi a binelui“ nu mai poate renunţa la această cunoştinţă, 
chiar pentru a reminea în paradisul e«barbariei sănătoase»... 

Intelectualii nu pot renunţa la orizonturile ce le-au deschis 
luptele «eroilor omenirii, frămîntările cugetătorilor, visurile poe- 
ţilor>, chiar pentru a întra în cadrul vieţii eroilor senini ai lui 
Coşbuc. 

Şi poetul din „Balade şi Idile“ nu e un „intelectual“ (cînd 
s'a cintelectualizat», sărmanul poet al ţărănimei, venind în Ro- 
minia, cum spune el însu-şi, <a fost nevoit de mizerie,— de mti- 
zerie !—să scrie ode în loc de poeme»,—şi aproape a amuţit...), 
prin pana lui măiastră ne vorbeşte însu-și sufletul făranului, in 
vigoarea şi intregimea lui, neatins de sbuciumările noastre. 
Chiar cînd se află in faţa unui arzător conflict social, el vor- 
beşte numai ca un ţăran: 


„Ciocoiu pribeag adus de vînt!... 
„Stăpîni luaţi din drum! 

„Să nu dea Dumnezeu cel sfint, 

„Să vrem noi singe, nu pămint!.... 

„Hristoşi să fiți, nu veţi scăpa 
„Nici în mormint!“...., 


(Vom vedea îndată pe un żntelectual în faţa aceluia-şi 
conflict). 

Feeria vieţii țărănești, armonioasă şi bogată 47 posibilitāti, 
dar primitivă şi îngustă, a putut numai să aprindă şi mai mult 
dorul nostru de impăcare.... 

Şi intelectualul solitar, în cununa-i de spini, — setea-i de 
ideal şi armonie sufletească, — şi-a urmat. stingher și înstrăi- 
nat, mersu-i trudit spre Golgota <vecinicei căutări».... 

xæ = i 

Şi iată: Octavian Goga. 

Acesta e a/ nostru. 


58 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


—— - u = —— - — -- ~ —— Do a II N N 


Ca şi noi el ştie amarul îndoelii si al necredinţii. durerile 
desnădejdii, simte şi el pustiul instrăinării sufleteşti: şi ruşinea 
căderilor în ispită, îl rod şi pe el mustrările de cuget.... 

I s'a întimplat şi lui să-şi vadă «biserica în ruine», şi ise 
pare, că 


„Azi toate fulgerele-s stinse 

„ŞI moarte zîmbetele toate 

„Si nu va mai rodi nisipul 

„Din biata mea pustietate. 

„Ín lant de neguri şi uitare 

„Aş vrea amarul meu sàl ferec... 
„Nemărginită bolt'a morţii, 
„Imbracă-ţi haina de'ntunerec!... 
„Cind glasul tineretei moarte 
„Şi-al viselor infrigurate, 
„Rătăcitor, fără repaos, 

„La poarta sufletului bate— 

„Eu, învăht în întunerec, 

„Să 'nchid zăvorul dela poartă 
„Şi nici o stea să nu mă vadă 
„In sbuciumarea mea deşartă“.... («Noapte») 


Si cînd vede pe copii, nu se poate opri de la ginduri negre: 


nen D2 VOL veți fi asemeni noud |... 
„Şi când gindesc c'acelea-şi patimi» 
„Și acelea-şi năzuinţi deşarte, 
„Cum vor călăuz: în oarba 
„Prăpastie ce ne desparte, 

„ŞI ochii voştri 'n care arde 

„Azi vraja basmelor cn zmeii 
„Rătăcitori, in drumul vieţii 

„Cum au să mintă fariseii, 

„Atunci o scirbă mă supune 

„Și-un gind păgin mă infioară, 

„ȘI sufletul meu ferbe-asemeni 
„Acelui crai de-odinioară, 
„Ce-a omorît în fasă pruncii..... 
„..Orinduiala ta-i amară, 

„Mărite Domn al lumii noastre.... 

„Eu nu mai cred în primăvară !... ( „Copiilor, M“) 


In „Solus ero“ poetul se adresează către iubită,— 


„e„.preacurată rază ce-ai coborit din stele, 
„Să luminezi în noaptea singurătăţii mele“, — 


C. SARCALEANU--CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 59 


e e a. bam -- 


gi vrea să o ferească de un contact cu un suflet bolnav şi 
singur : 


«De ce-ar veni la mine fáptura ta de floare? 
«Tu înger cu ochi limpezi, cu aripi de mătasă, 
«De ce să te cutremuri de-o luptă ne'nțeleasă ? 


Ar fi un fâcat. 


«Păcătueşte raza curată, viorie, 

«Cind se opreşte *'n drumu-i pe-o strasină pustie, 
«Învestmîntind cu picuri din sfinta ei văpae 

«O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvae.... 

«Fu pori în mine noaptea şi 'n bezna ei adincă, 
«Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o stincă; 
«Ar vrea adincul bolii cu sboru-i să "nlretae 
«Prin cîmpuri de lumină, prin drumuri de văpae, 
«Să-şi scalde ochii tulburi în rîuri largi de stele... 
«— Dar aspra tintuire a lanțurilor grele, 

«Cu pravul sur al pietrei ii înfrăţeşte rostul.... 
«Zadarnic vrea să-şi cale—în certuri adăpostul; 
«Cu glas nebun el urlă şi blastămă şi ţipă 

«Si singe cald stropeşte trudita lui aripă 

«Si vecinic o să lupte în patima-i păgînă, 

«Cu bulgării de piatră, cu lumea de fărînă....» 


lată toată gama de sbuciumări ale unui z2:/e/ec/ua/, în mo- 
mente de criză sufletească, cind inima cuprinsă de indoială şi 
necredinţă, se sbate zădarnic în doru-i de „inălţimi albastre“, 
şi cade neputincioasă, în prăpastia de desnădejde.... 

Poetului i se pare, că nu mai poate rodi nimic în „biata 
pustictate“ a sufletului său, și ar vrea să-şi innece „amarul“ în 
neguri de uitare,—şi, cinvălit în întuneric», să-şi tragă zăvorul 
la „poarta sufletului“ cînd va bate la ea «glasul /inerefe: moarte 
Şi al visurilor înfrigurale», pentru ca «nici o stea să nu'l mai 
vadă în sbucinmarea sa deşarlă....» 

Vederea copiilor nevinovaţi ii inspiră groaza, că-i «vor fi 
asemeni“ şi ochii lor «au să mintă fariseii» şi il înfioară gin- 
dul de pruncucigaş,— căci el «nu mai crede în primavară...» 

«Tinereţa-i moartă», <moarte-s zimbetele toate», «toate 
fulgerele-s stinse...,> 


In zadar ar vrea acest suflet rănit, asemeni unui „vultur în- 
lănţuit de o stincă“, «<adincul bolţii cu sboru-i să intretae prin 


60 VIAŢA ROMÎNEASCA 


e, a ——— 


cimpuri de lumină», zadarnic ar vrea «să-şi scalde ochii tulburi 
în riuri largi de stele»,—esă-şi cate în ceriuri adăpostul>,—e 
condamnat c<vecinic să lupte în fatima-i făgină, cu bulgării de 
piatră, cu /umea de fărină....» | 

Si chiar „raza preacurată“, ruptă din stele s'ar profana 
iuminind această „straşină pustie“, această <scorbură ce poartă 
un cuib de.cucuvae>—sufletul poetului... şi—<cu glas nebun el 
urlă, şi b/aszămă și ţipă, şi singe cald stropeşte /rudifa lui a- 
rIDĂ....2 

Aceste accente puternice, aceste svicniri dureroase, de a- 
vinturi neputincioase, de amară desamăgire, şi adincă necre- 
dință s'ar fi putut atribui lui Eminescu însu-și, de nu ar fi for- 
ma atitde originală a poetului înstră:inatului Ardeal, care scrie 
în limba cărţilor noastre bisericeşti— singura literatură cetită de 
întreg neamul rominesc.... 

Dar în deosebire de Eminescu, pentru Octavian Goga mo- 
tivul adiuc al acestor sbuciumări nu e vre-o concepţie meta- 
fizică asupra vanităţii lumii, ci înstrăinarea sufletească, desră- 
dăcinarea, sfărămarea unirei moraie cu pămintul, cu poporul în sînul 
căruia s'a născut (şi ei ştie, cum vom vedea, şi calea mintutrit): 


<La umbra unui fir de nalbă, 
<Plingea o floarea de cicoare 
tz firicel de izmă creaţă 
«Se săruta atunci cu Oltul... 
«Atunci mam dus în lume eu, 
«Feciorul lui Iosif preotul.... 
<... Râfus de-un gind nebun, pe semne... 
«Şi 'n valul vremilor s'a dus 
<A vieții mele dimineală, 

«Cum s'o fi dus de muit pe Olt 
«Cel firicel de izmă creaţă......> 


şi cum acest simbol al „dimineţii vieţii“, —ccel firicel de izmă 
creaţă», s'a tot dus pe Olt, tot aşa desrădăcinatul „fecior al 
preotului Iosif“ de altă dată şi-a risipit printre străini visurile 
şi dorurile sale şi inima lui întunecată nu mai poate să plingă 
şi să ridă,—toate' acestea: prea! erau -intim - legate cu «<bătrinul 
codru», simbolul vietii de fară: 


«Zadarnic cat stolul de visuri 
«Ce printre paltin; se perdură, 
«Si dorurile mele scrise 

«Pe fata foilor de murà... 


©. ŞARCALEANU.- CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 6t 


 ——————— 


m 


«Și toate risetele mele 
«Din alunişul din zăvoiu 
«Şi plinsul meu de-odinioară...> («Reîntors») 


Şi iată intelectualul, cu inima-i ostenită, «drumeţ cea 
străbătut atitea căi răsleţe», «piticul suflet» şi singuratec, «bol- 
năvit de doruri multe»>,—acest fiu rătăcit al neamului, neputin- 
du-şi stăpini nostalgia seninătăţii sufleteşti, se întoarce acasă 
«acolo sus în satul de sub munte», sub umbra codrului bătriîn, 


întruparea neamului (şi pentru celalalt rătăcit—<Codrul frate cu 
Romînul !2)—şi cînd— 


«Ajung /a sînul tău de tată, 
«La. poarta 'mpărăţiei tale 
«Plec fruntea mea înferbintată....> 


şi cel ce na mai putut plinge odinioară,— 


«Eu simt că'n lung şirag de lacrimi 
«Se sfarmă'al genei mele tremur, 
«Şi ca un făcător de rele 

«La poarta ta eu mă cutremur..... 
«Și ’n tot hotarul tău minia 

«Si-a Început păginul praznic—- 

«E-al răsvrătirii noastre tunet! 

«Si 'n neagra ta cutremurare, 

«Atitea veacuri umilite 

«Își gem strivita răsbunare..... 

<.....În picătura de lumină, 
«Din geana zărilor albastre 
«Eu văd cum tremură şi 'nuie 
« Vădejdea visurilor noastre....2 


O! Să aibă milă bătrînul tată de fiu-i rătăcit,—-fiind-că: 


«S'ar ofeli piticul suflet 
«Atunci cind mila ta 'mpărate, 
«l-ar lumina o clipă Zara 
«Măririi tale "nfricoșate....>» 


și se vor împrăștia, ca fumul, sbuciumările deşarte, tot coşma- 
rul singurătăţii sufletești, și inchipuirile bolnave ale unei vieţi 
factice, s'ar găsi din nou rostul şi scopul vieţii, şi— 


62 VIATA .ROMÎNEASCA 


«Pe strunele neputincioase 

«S'ar zămisli cințarea sfintă, 

«Dind injeles vietii mele 

«Si morju, — ferecîndu-i fina...» («In codru») 


Şi iată cu inima-i inălţată se întoarce cătră noi toţi, cei 
din «cetăţile cu turnul de aramă> şi ne chiamă în codrul părin- 
tesc, pe <pâmintul negru,—vechiul nostru ţată»>: 


«E frig la voi si moartă-i strălucirea 

«Cetăţilor cu turnul de aramă, 

«Bieţi cintăreți cu arspele frînte : 

«În -alte zări cuvîntul meu vy2 €hiamă..,. 

<Veniţi, veniţi să 'nghenunchem cu toții : 

< Pămintul negru "i vechiul nostru tată ; 

«La sinul lui să rîdem şi să plîngem 

«Cu sufletul şi inuna curată... 

«Căci Dumnezeul neamurilor toate 

«Supt strălucirea mindrii bolți albastre, 

«În codrii verzi şi °» negrele ogoare 

<A sămănal nădejdea wehii noastre...» 
(<Cîntăreţilor de la oraş») 


s 
+ a 


Dar nu pentru o idilă rustică, pentru o viaţă pe sinul na- 
turii de păstoraşi în stilul „Louis Quinze“ ne chiamă „pe pă- 
mint“ Octavian Goga, ci pentru o viaţă de muncă şi de luptă 
pentru a răsbuna „durerile străbune,“ pentru a „sfărma jalea 
din viitorime“,—-acolo ne chiamă — 


„Durera unui neam, ce-asteaptă, 
„De mult, o dreaptă sărbătoare,“ 


nu unui neam de «proletari» inchipuiți,—ci neam de plugari, — 
„creştini fără sărbătoare,“ —,urziţi din lacrimi şi sudoare“,--acolo 
la ei truditul suflet al intelectualului rătăcit găseşte şi alinare şi 
credinţă tinără, şi putere morală: | 


„La voi aleargă totdeauna, 

„ Truditu-mi suflet să se "'nchine, 
„Voi singuri străjuti altarul 
„Nădejdei mele de mai bine. 

„Al vostru-i plinsul strunei mele; 


C. ŞARCALEANU—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 63 


„Crestini ce naveli sărbătoare, 
„Voi ceci mai beni cepii ai-finii, 
nUrziti din lacrimi şi sudoare“... 


Şi cu aceste lacrimi și sudoare ei „sfințesc ţărina plaiuri- 
lor noastre,“ —in ei, numai în ei e tot viitorul neamului: 


„Din casa voastră, unde 'n umbră, 
„Pling doinele şi ride hora, 

„Va străluci odată vremi 
„Norotul nosfal tuturora !. 


Fiindcă, în credinţa.i ferbinte, afirmă poetul, 


„ee Pacea obidirii voastre, 
„Ca ?ntr'un întins adinc de mare, 
s Irăeşte 'nfricoşatul vifor 
„Al vremilor răzbunăloare“.... 
(„Plugarii“) 
E] . xæ 

Aceasta-i toată istoria främîntată a .rătăcirilor noastre. 

Ne-am întors acasă.... 

Dacă inteligenţa, gindirea e puterea -tălăuzitoare a lumii, 
dacă un popor igi poate spune cuvintul in sfatul neamurilor nu- 
mai prin fruntaşi. săi, prin fiii săi aleşi,—aceştia sunt fără pu- 
tere şi vlagă, dacă nu-și păstrează, ca miticul erou Anteu, con- 
tactul neîntrerupt cu «<pămintul negru, tatăl», ale căruia sucuri 
dătâtoare de viaţă ne hrănesc pe toţi. 

Şi intelectualul desrădăcinat, neputincios în izolarea-i su- 
fletească, a lui Eminescu, și «pămîntul» în toată vigoarea şi 
splendoarea lui primitivă, lipsit insă de luminile, venite de pe 
piscurile înalte ale gindirii omenesti,—al lui Coşbuc,—găseşte 
ast-fel in poezia lui Octavian Goga o sinteză superioară în în- 
frăţirea puterii şi sănătăţii morale cu idealurile fruntașilor cuge- 
tării omeneşti, şi visurile marilor cintăreţi ai lumii.... 


Și toată povestea aceasta a rătăcirilor unui suflet instrăi- 
nat, şi a sfirşitului lor prin închinarea la «pămîntul tată», pe care 
m'am silit să o refac aci, poetul o concentrează chiar în cea 
dintăiu poezie a volumului, <Rugăciune»,-—în care ne dă moti- 
vele lirei sale, par'că vrea să ne dea cheia visurilor şi năzuin- 
ţilor sale. 

Aci vedem pe. intelectualul rostru,— 


64 VIATA ROMINEASCA 


<«Rătăcitor, cu ochii tulburi, 
«Cu trupul istovil de cale» ,— 


—(vine atit de departe !)—-cînd dinsul neputincios, se îndreaptă 
spre cer, —<«in drum ise desfac prăpăstii şi 'n negură se 'mbra- 
că zarea»: 


«Stăpâne,--oriîndue-mi cărarea !> 


E un om, cu toate slăbiciunile omeneşti, sbuciumat de do- 
ruri, tulburat de patimi, ademenit de :spite,— 


«In pieptul sbuciumat de doruri 
«Eu simt ispitele cum sapă, 

«Cum vor să-mi tulbure izvorul 
«Din care sufletul s'adapa. 

«Din valul lumii lor mă smulge... 
<«...Alungă patimile mele, 

«Pe veci strigarea lor o fringe.... 
«..„.ŞI cu povaţa ta 'nţeleaptă 

«In veci spre cei rămaşi în urmă, 
«Stăpine, văzul meu îndreaptă.... 
«.„Şi de durerea altor inimi 
<«Invaţă-mă, stăpine,—a plinge,— 
«Nu rostul meu, de-apururi pradă 
<Ursitei maştere şi rele, 

«Ci jalea unei lumi, părinte, 

«Să plingă 'n lacrimele mele»... 


Şi pentru aceasta, pentru a-şi indeplini misiunea, el are ne- 
voe de forţe uriaşe, potrivite cu măreţia țintei, şi el se roagă: 


<Sădeşte 'n braţul meu, stăpiîne, 
> Jăria urit si-a iubiri 

«Dă-mi cîntecul, şi dă-mi lumina... 
«Dă-mi tot amarul, toată truda 
«Alitor patimi fără leacuri, 
«Dă-mi viforul în care urlă 

«Si gem robiile de veacuri... 

« Demult pling umuiliții n umbră, 
«Cu umeri girbovi de povară... 
<Durerea lor înfricoşată 

«In inimă, tu mi-o coboară». 


Si aci patosu-i se ridică la accente fioroase, şi în aceste 
înălțimi ameţitoare, numai aripi de vultur îl pot ţinea : 


C. SARCALEANU—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 65 


«In suflet samănă-mi furtună, 

«Să']| simt în matcă-i cum se sbate, 
«Cum tot amarul se revarsă 

«Pe strunele înfiorate 

«Şi cum supt holta lui aprinsă, 

«In smalţ de fulgere albastre, 
«Inchiagă-şi glasul de aramă : 
<Cîntarea pătimirii noastre»... 


* 
x k 
Cinutarea pátimirii noastre... pătimirea unui neam oropsit 
de istorie... l 


$ 
+? ç 


Ne-am Întors acasă... 
Ne cufundăm în mulțimea asta fără margini de oameni vii, 


—din cari ne-am desprins,—să ne pătrundem de durerile şi nă- 
zuinţele lor... 

Am părăsit cărările rătăcite, ne-am lepădat de gindul pă- 
gin de a privi pe oameni vii ca niște umbre fără suflet, în a- 
fară de vreme şi spaţiu,—ca nişte ființe nesimţitoare, cari mar 
avea cuvintul și rostul lor, pe cari le-am putea frăminta şi 
plăsmu: după voe, ca să între în calupul formulelor abstracte, 
al visurilor născute în suflete instrăinate... 

Plecăm urechea spre «pămîntul negru, vechiul nostru tată»... 

Și două mari dureri,—dureri adevărate,—dureri de toa- 
te zilele, de ani, de veacuri, string in chingi de fer trupul şi 
sufletul neamului... 

«Si strunele înfiorate»> ale lui Octavian Goga resună la a- 
mindouă.... 

= că x 

Dreptul cel mai sfint al unui neam, dreptul de a creşte 
neimpiedecat, potrivit cu firea şi sufletul său,—dreptul de a-şi 
străbate el însu-şi cărarea-i spre înălțimile gîndirii și ale sim- 
țirii, la cari au ajuns popoarele înaintaşe, fără să-ţi pună pe i- 
nimă pecetea-i duşmană o mină păgină,—acest drept ne-a fost 
sfărmat de ciocanul nemilos al istoriei neamurilor... 

Plugul ei rece ne-a tăiat trupul ìn patru trunchiuri răsleţe, 
şi din rănile lor în veci singerinde picură tremurînd durerea 
în inima fie-cărui prunc din brațele mamelor noastre, şi le ìn- 
tunecă sufletul, şi le învălue mintea... 


66 VIAŢA ROMÎNEASCA 


———— — a —_—— y 


Instrăinat e Ardealul,—ascultaţi «glasu-i de aramă>.—lea- 
gănul nostru al tuturora, cu ţara Birsei, cu «bătrânul Olt>,— 
«fratele plinsetelor noastre şi răzvrătirii noastre frate»,— 


«Căci duce unda-i ginditoare 
«Durerea unui neam ce-aşteaptă, 
«De mult !—o dreaptă sărbătoare».. 


Instrăinată-i Bucovina, în care zac oasele sfinte ale iui Xie- 
fan-Vodă, cu cetatea-i slăvită, Suceava, cu văile înverzite și 
munţii întunecaţi ai Dornei... 

Instrăinată-i Basarabia. cu limba de argint a Nistrului, 
cu străbunii codri ai Tigheciului, cu plaiurile Orheiului, cu dealu- 
rile Sorocii,—cu Cetatea Albă şi Hotinul,—străjeri în curs de 
veacuri împotriva crivăţuiui de Mează-noapte... 

Şi de cînd, o Doamne, nu e incă înstrăinat, pentru „cei 
rămaşi în urmă“, pentru „cei urziţi din lacrimi şi sudoare“,— 
şi tot cuprinsul ţării intre Carpaţi și Mare!... 


x% 
x x 


Şi poetul „inbrățişindu-i jalea“, plinge acest neam strāin 
în tara lui :*) i 


«La noi sint codri verzi de brad 
«Si cîmpuri de mătasă; 

«La noi atìția fluturi sînt 
«Si-alita jale 'n casă; 
«Priveghetori din alte ţări 

« Vin doina să ne-asculte, 
«La noi sint cintece şi flori, ~ 
«i lacrimi multe, ` mulle... 
«Pe boltă sus, e mai aprins 
«La noi bătrînul soare, — 
«De cînd pe platurile noastre 
«Nu pentru noi răsare... 
«Ol cîutecele noastre pling 
«În ochii tuturora»>..... 


Şi dacă avem puterea,—povara vieţii şi robia ruginită să 
le răbdăm, e fiind-că 


«Avem un vis neimplinit, 
«Copil al suferinlii, — 


Dă 


*) Sunt silit să fac poate prea multe citații din Goga—dar e încă atit 
de puţin cunoscut la noi... Apoi nici nu mă lasă inima să-i ciuntese prea 
mult poeziile, şi mi se pare că îmi exprim mai bine giudirea în versurile 

~tad 


mt. E EES ETE e trins 
aei n ip A CCI 


e Pse 1... scenei elea 


C. ŞARCALEANU.-CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 67 


<De jalea lui ne-au răposat 
«Și moşii şi părinţii»... 


Si veacuri, veacuri trec,— 


«Din vremi bătrine, de demult 
<Gemind de grele patimi : 
«Deşertăciunea unui vis 

«Noi o stropim cu lacrimi»... («Noi»). 


Şi în cartea tipărită la Budapesta nici că se poate lămuri 
mai mult acest vis ce a frămîntat atitea şiruri de vieţi, stinse 
în nemingiere..... 

Dar cînd bătrînul preot,-—-<moşneag albit de zile negre», 
reînvie din negura uitării atirea icoane, ce au perit in lupte, 
sub loviri păgine,— 


«Întreg norodul ia aminte 
«Ştascultă jalnica poveste, 

a fusul se opreşte 'n mina 
«Induioşatelor neveste. 

«Moşnegii toți fărimă lacrimi 

«Cu genele tremurătoare, 

<«Aprinşi feciorii string prăseaua 
«Cuţitului din cingătoare..... 

« — Atitea patini pling în glasul 
< Cuviîntătorului părinte 

<Şi-atita dor aprind în inimi 

«De clipa răzbunării sfinte... 
«...Acela-şi dor tresare 'n pepturi, 
«Cînd glasul strigător răsună, 

«Şi gemet infiuară firea 

nelu Şi greu ca o furtună..... 
«aJar de prin văi purcede vintul, 
<Prin largul multelor văzduhuri, 
<Să ducă ceriului cuvintul»... (« Apostolul»). 


O, inimi ofilite, trezi-va în vo: „bătrinul mag“ o licărire, 
cutremur sfint de compătimire adincului nesfirşit de durere al 
„acestui neam sfirşit de jale“ l... 

Şi dacă de atita aşteptare,—amarul îndoelei ne cuprinde, 
că în ceriuri ne va fi auzit cuvintul,--ne rămine răsbunarea 
asupriru crunte şi fără nume: 


p — Siăvite firmituri a vremii, 
„Demuk v'am izgropat văleatul.... 


63 VIAŢA ROMÎNEASCA 


a — x — O — e AE ——_ — 


„Neputincios pari şi tu astă-zi (Oltul)— 
„Te-a 'ncins cu lanturi Împăratul. 

„Ca unda ta strivită, gemem 

„Și nui, tovarăşii tăi buni. 

„Dar de ne-om prăpădi cu totii, — 
„Tu, Oltule, să ne rāsbuni!.... 

„Să verşi, păgin, potop de apă 

„Pe şesul holdelor de aur: 

„Să piară glia care poartă 
„Instrămalul nosť? tezaur : 

„ Lărina trupurilor noastre 

„S'o scurmi de unde ne *ngropară, 

„ŞI să-ți aduni apele toate,— 

„ — Să ne mutăm în altă ţară !“... („Oltul“). 


Dar, nu! Deși „azi-i maşteră vremea“,—dar am avut şi 
noi vremuri de slavă: 


„Acolo, departe, spre soare răsare, 
„in freamăt de toi din dumbravă, 
„Pe veci cetluite în marmură rece, 
„Dorm clipele noastre de slava.... 
„Voi sunteţi acolo, viteji pircălabi, 

„Şi voi prea cinstiţilor vornici, 
„Statornici în cinstea de lege şi ţară, 
„in focul credinţii statornici. 

„Acolo dormi şi tu, archangel bătrin, 
„Tu Stefane, sfint Voevoade, 

„Ce-ai scris strălucirea norodului tău 
„Cu singe duşman de noroade. 

„De sfiata ta dreaptă, de spada ta sfintă, 
„Spun toate poveștile slovei; 

„ — Să nu se 'ntioare de numele tău 
„Nu-i frunză în codrii Moldovei“... 


Ah, sunt „vremuri pitice“, şi noi fără tărie şi voință, şi 
inima poetului e plină de amarul îndoelii: 


„Azi maşteră-i vremea... Acum văduvite 
„Zac sfintele tale oţele,— 

„ŞI luna cind trece prelung se "'nfioară, 
„Căci vede rugina pe ele. 

„Amarnic ne poartă pe strimbe cărări 
„Vicleana şi vitrega soarte, 

„Märit Voevoade,—în ţara ta azi 

„ȘI vise şi fulgere-s moarte.... 

„Noi sintem drumeții piticelor. vremi, 
„Pitici în putinţă şi vrere, 


C, SARCALEANU—C ÎNT: AREA PATIMIRII NO ASTRE t9 


„Copii fără spriin: ne scurgem viața 
„Din dor şi din nemingiere. 

„A noastră moşie, frumoasă nesfus, 
„Grumazul şi-a 'ntins spre pierzare, 

„Căci bratele noastre azi li i nu string 
„Şi steag Iara noastră nu are“ 


Dar, de ar şti bătrînul voevod toată irjosirea şi ruşinea 
neamului său falnic de altă dată,--el ne-ar da ajutor,—şi din 
nou scinteia nădejdii şi a credinţii ne luminează calea, că nu 
sunt în zadar vărsate de veacuri valuri de lacrimi: 


„Măria Ta! sintem bătuţi de nevoi, 

„La noi in zădar ară plugul, 

„Căci holdelor noastre cu spicul de atr 
„Străinul le fură belșugul. 

„Am vrea să purcedem cu jertfele laudei, 
"Dar n'avem nimica ia cusă.., 
"Măria Ta !— Toate străinii le duc 

„Și numai cu lacrimi ne lasă... 

- - Dar spunem cu toţii nevestelor noastre 
„Sa plingă cu lacrimi de jale, 
„Potopul să treacă şi plaiuri şi munte 

„Să spele oțelele tale. 

” Atunci, cînd în soare din nou Străluci.vor 
„ — De sus din a ta 'mpărăţie: 
„Crai tînăr, crai mindru, crai nou să le 'nciugă 
„Trimite, rugămu-ne ţie!“.... („De la no‘). 


Şi poetul vrea să iee toiagul de apostol, să meargă acasă, 
în fundul munților, la ţară: 


„Eu sara să-mi adun sătenii 

„ŞI să le spun din carte: 

„Că sint din neam împărătesc, 

„Din țară 'ndepărtată, 

„Că doar pămintul ăst întreg 

„Era al lor o dată... 

„Și că azi oamenii 'nvăţaţi 

„Aşteaptă, să se nască 

„Un mare crai împărătesc 

„De legea rominească“.... (« Dorinţă»). 


Si sfint e dorul inspiratului apostol, cum— 


70 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


— — m — - z, 
- Á e m e a a -- — A —— e m ——— 


„e... Sfint e graiul gurii sale, 
„Din el va răsări norocul 
„Acestui neam sfirşit de jale !“.... 


x zi E 

Dacă Octavian Goga, fiu îndurerat al unei ţări robite, e 
un vajnic luptător pentru izbăvirea neamului de lanţurile străi- 
nătăţii,—dacă el înțelege, că pentru un popor asuprit lupta în 
contra dușmanului e o lege neindurată şi datoria tuturor fiilor 
săi, el remine un înze/ectual în înțelesul adevărat şi nobil al cu- 
vintului, şi inima-i largă nu-i iartă xenofobia firilor vulgare, ura 
de antropofag în contra ori-cărui străin, fără nici o deosebire, 
rătăcit printre noi,—el înţelege, că atunci chiar, cind conflictele 
naţionale duc la răsboae intre popoare,—încă civilizaţia impune 
anume norme de omenie, și nu iartă nici gloanţele «<dum-dum», 
nici încălcarea semnului «Crucii roşie»... 

Intr'o duioasă poezie «Cade o lacrimă», el ne arată între 
<Barbă-Putredă jupinul»,'ce-şi «numără arama», sub razele argin- 
tii ale lunii, şi între satul în veselie, fiind-că ii «vin feciorii din 
cătănie», --cum-- 


pula geam stă singurică 
„Fata jidovului, Ida, 

„Cu ochi verzi ca leuşteanul, 
„Cu păr roş ca cărămida“. 


Ea eistrăină sufleteşte şi jupinului <Barbă-Putredă» ce-şi 
numără banii (—acesta-i adevăratul duşman), străină şi satului 
de creştini, şi veseliei lui ;—străin e chipul ei,-—«<cu ochi verzi 
ca leuşteanul, cu păr roş ca cărămida>—chiar pentru firea în- 
conjurătoare,—şi cum stă ea răzimată de geam, iacom privind 
la veselia străină, la care nu poate luu parte: 


<«Cade-o lacrimă din ochiii 
«Leneş prelingind fereasta.... 

« — Suflet obidit şi singur, 

«Ce mai cauţi pe lumea asta »... 


Fii bine-cuvintat, poet al durerilor tăcute şi pentru cînte- 
cu-ţi de resbunare, şi pentru că ţi-ai găsit o lacrimă s'o a- 
runci şi pentru biata,— „fata jidovului, Ida“.... | 


E. SARC ALEANU-—CÎNT AREA PATIMIRII NOASTRE Ti 
Aceasta ni-i singura răsbunare a clevetirilor indurate a- 
tita amar de vreme în tăcere... 
x 
x * 

* Ni aceasta ni-i durerea ve: problema fiintii nationale a 
milioanelor împrăștiate de puhoiul crunt al puterilor oarbe ale 
istoriei. Şi pănă ce nu vom rezidi din fărimături templul risipit 
al neamului,—ne va fi închisă viaja omenească, cu toate adin- 
cimile-i de simţire, ca şi înălţimile-i de gîndire,—și, suflete stri- 
vite, vom reminea şi noi, şi în şiruri nesfirşite urmaşii noştri, — 
ca şi «moşii şi părinţii din vremi bătrine>,—<deşertăciunea unui 
vis să o stropim cu lacrimi».... 

x 
* x 
Dar nu-i durerea cea din urmă.... 
E un neam de plugari, pentru cari «milostiva glie îşi des- 
face sinul», —dar glia are pe un a// stăpin,—şi deşi: 


„A voastră-i truda cea mai sfintă, 
— Stăpinul vitreg vá lovește.... 

„3i. „+ în schimbul pînii voastre, — 
„Piticul, vă plăteşte fiere“.... 


In calea înălţării neamului, alături de problema naţională 
(in care pentru arde/eanul/ Goga e cuprinsă şi problema drep- 
turilor politice),—stă şi problema dreptății sociale, —nu dreptate 
abstractă pentru «proletarii din toate țările», —ci sfînta dreptate 
pentru un neam de plugari, moşneni de baştină, din moşi şi 
strămoşi stăpini de pămint,—şi în acela-şi timp, vai!—c<muce- 
nici nerăsplătiți ai pînii»..... 

x s * 

Aţi auzit in Cosbuc, —«noi vrem pămint»,—strigătul moş- 
neanului in agonie.... 

Dar cînd Coşbuc vrea să ne descrie munca cimpului, el ne 
zugrăveşte un tablou feeric, plin de lumină și armonie, al mun- 
cii luminate de bucuria firii, în dosul căruia nu mai este loc 
pentru veninul patimilor omeneşti, —pentru groaznica ciocnire a 
intereselor vrăjmașe: 


12 VI IAŢA ROMINEASCA 


«Iar la holdă! Arde soare, 

«Fetele secerătoare 

«Rid şi cintă, snopi fac griul, 
«Murmură ’ntre sălcii rîul... 

‘Si spicele jucau în vint, . 
«Ca 'n horă dup’ un vesel cint 
«Copilele cu blonde plete 

«Cind saltă largul lor vestmint. 

< — Ín lan erau feciori şi fete, 

«ŞI ei cîntau o doină ’n cor, 

«Juca viața ’n ochii lor 

«Si vintul le juca prin plete 

«Miei albi fugiau cătră izvor 

«Si grauri suri sburau în cete».....*). 


x 
* x 


Din aceiaşi privelişte a unui seceriş, ¿nłelectualul Octavian 
Goga face un imn al muncii obidite..... 

ŞI versurile fioros răsunătoare, puternice, ca arse de ful- 
gere in stinci de granit, ne cutremură apatia, nepăsarea leneșă 
in cele mai adinci ascunsori ale sufletului,-—ne arată păcatul 
cel dintăiu, şi cea dintăiu datorie, —ale noastre tuturora,—faţă 
de masa anonimă, ce zideşte viaţa şi scrie cartea neamului, 
prin suferinţile-i mute..... dacă solidaritatea fiilor aceluia-şi neari 
nu e un cuvint de amăgire..... 


„Era ìn miezul zilelor de vară— 
"Si soarele din drumul lui de pari 
şi trimitea săge/i/e aprinse, 

„Din briul lui, din haina lui senină 
` Descopeiate | linte de lumină 
„Cădeau sfărmate *n pulbere de rază 
„Pe revărsarea ţărinei intinse 

"Si ascufiau ucigătoare Suliţa... 
„ — Eu le vedeam înşiruirea lungă, 
„Cum gârbovită 'ncet inaintează, 
„Cum stăruind în holdă-şi tae uliţi, 
„Cerşetorind cu ochii stinşi o dunga 
„De nor pribeag în vinătul de zare.. 
Ie Si arşița cădea ucigătoare 

„Pe a secerii schpire ne "durată... 


tie a mie aaa ————— 


*) Balade şi Idile,—„Rada“ și „Vara”. 


C. SARCAI EANU--CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 73 


— a > — a s .— imn a a a a a M a - — 


„„.Simţiţi cum acele de foc pătrund prin ţeasta arsă în creerii 
secaţi de pară, cum dogoarea aerului aprins stringe ca 'rtr'un 
cerc de ter fruntea înferbîntată,—şi timplele svicnesc indurerate, 
— ŞI soarele nemilos aprinde cite un soare pe fie-care limbă de 
secere şi „sclipirea-i neindurată“ străpunge ochii însîngeraţi şi 
arde inima ostenită de-atita jar,—şi în zadar cauţi în cer un 
petec de umbră, o adiere..... 

O atmosferă de intern,-- 


„lar secerea "n trudita ei cărare 

„Şir aşternea în snopii grei de aur, 
risosul sfint de bine-cuvintare.... 

„ — Erau clăcaşi: oștenii fără nume, 

„Ce duc răsboiul mare-al tuturora, 

„Cei ce se sting în neguri şi uitare 

„Si cad şi mor de cruda 'mpovărare 

„A tuturor durerilor din lume... 

"Erau atiţi în slujba lor de clacă, 

„Cei osindiţi să plingă și să tacă: 

„Moşnegi slăbiţi, ce scris’ aveau pe frunte 

„Zădărnicia pletelor cărunte ; 

„Bărbaţi sfirşiţi, cu sufletele moarte, 

„Cu tot amarul unei vieţi deşarte. 

„ŞI ’n lung şirag femeile trudite, 

„Cu ochii stînşi, cu sinul rupt de trudă, 

„Inaintau în cale girbovite 

„De muncă lungă, maşteră şi crudă. 

„Cum se tîra poporul mut de umbre 

„Părea o ceată tristă de *'ngropare“.... 


E imnul muncii obidite..... 

Şi ar trebui săl cînte coruri de archangheli ai răsvrătirii, 
—să se cutremure Carpaţii pănă în inima pămintului, să dă- 
rime şi să răstogoale în beznă zidurile de aramă ale cetăţii de 
mulțumire de sine, de cari ne-am inconjurat, să sfărme în praf 
inimile împietrite ş; să topească gheaţa nepăsării de Cain ce le 
învălue ;—și să/l cinte coruri de serafimi ai ispăşirii, să se ridice 
valurile negre ale mârii pănă în albastrul cerului, şi să spele 
toată tina de nimicuri grozave şi mizerii mici, în cari ne-am 
inglodat sufletul, în viaţa moiatică de aspirații uşoare, şi fă- 
miîntări factice..... 


74 VIAŢA ROMINEASC1 


a —— m — >) -= ——__-— — 7 — 


„ela fața foporulu: mut de «umbre girbovite poetul pune 
pe stăpînul fericit al «gliei odrăslite» : 


« — In urma lor, încet fără zăbavă, 

«Ca un blăstăm din vremuri înoptate, 
«Ca o pedeaps' a veacuri de păcate 

«Venea stăpiînul gliei odrăslite, 

«Cu zimbetul nădejdii implinite, 

«Cu pasul greu de-atila sănătate...» 


In aceste puţine cuvinte vedem cum se ridică chirasa ne- 
străbătută a egoismului între fericitul, pe care norocul îl înalță, 
şi viermii ce frămintă pentru el glia roditoare. Inconștient, 
greoiu «de atita sănătate»,--simţirea timpită a celui mulţumit de 
sine şi de soarta sa, il face surd la cruda patimăa pămîntului 
în jale... 

Si iată: 


«Obrajii lui se aprindeau în pripă 

«Si 'n ochii lui ardea minia oarbă, 

«Cînd vre-un moşreag sta locului o clipă 
« Tremurător cu mîneca să-şi steargă 
«Sudoarea grea ce-i picura din barbă»... 


«Si se tira poporul mut de umbre, 
«Neputincioasă ceată de 'ngronare..... 
«Iar cind a fost în ceasul de amiază 
«Și le-au adus inerindea lor amară 
«Din pine de neghină şi săcară 

«Ei stau sfirşiţi, cu ochii duşi departe 
«In adincimea zărilor deșşarte.... 

«.., — Eu le vedeam înșiruirea lungă 
«De mucenici nerăsplătiţi ai pinii 

«Cei logodiţi de veacuri cu durerea... 
«Si două lacrimi mi-au curmat vederea 
«Căzind încet în bulgării țărinui».... 


Esteticianii severi, vor găsi că aceste două lacrimi, ce între- 
taie şirul versurilor, strică tabioul din punctul de vedere pictural... 

Dar noi îţi suntem recunoscători, cintăreţ al țarinei ro- 
bite şi al mustrărilor noastre de cuget... 

Pace, armonie sufletească ? Nu, nu!—Cit timp aceste con- 
trasturi întunecă seninul albastru al cerului,—,„ca un blăstăm 


C. SȘARCALEANU-—CÎNTAREA PATIMIRII NOASTRE 75 


— e te 


din vremuri înoptate, ca o pedeapsă a veacuri de păcate,“—e 
in deşert setea inimei noastre! 

Vinovaţi fără de vină, vom resplăti prin chinurile conştiin- 
tii clipele de înălţare sufletească, şi orizonturile largi, şi como- 
rile de gîndire şi de ştiinţă. şi fie care zi de soare,—toate ne le 
dă „nerăsplătita pine* a gloatei fără nume ce „duce războiul 
mare al tuturora“... 

Şi cu cugetul împovărat de păcatul nostru al tuturora, al 
celor din «cetăţi cu turnul de aramă» poetul inspirat vede, cum: 


«Din ceata lor grăbită se desprinde, 
«Întreg lăsîndu-şi codrul de merinde, 
«Cu chipul stins o umbră de femee,—: 
«Ling? un răzor ea stă îngrijorată, 
«Priveşte 'n jos şi sînul şi-l deschee, 
<Mingăetor s'apleacă să ridice 

«Un făt bălan ce adumbrit de spice 
<A adormit pe-un aşternut de glugă. 
«Ea blind ridică’! stind îngenunchiată 
«Şi 'ncet ii dă copilului să sugă»... 


Si cugetul il îndeamnă pe el, intelectual pocăit: 


„Ca un proroc cu faţa 'mbujorată 

„Să cad la poala mamei din ţărină 
„ŞI sărutindu-i inăsprita mînă 

„ȘI haina ei de sfintă preacurată, 
„Genunchii mei să-i plec de închinare!“ 


Să-ţi pleci genunchii, frate în simţire şi în chinuri,—să-i 
pleci pentru noi toţi, și pentru cei cu cugetul deştept, şi pentru 
cei ce rătăcesc încă în visuri eteree, şi pentru cei, in cari nu 
s'a aprins încă flacăra divină a conştiinţii... 

In ea, şi numai în ea e zălogul zilelor mai bune: 


„Căci inima purcede să-mi desgroape 
„Comoara ei de doruri ne 'mplinite 

„Şi simt amarul țarinei robite 

„Şi Simt rușinea neagră cum mă 'neacă, 
„Simt cum lumina "'ncepe să se facă, 
„Cum moare bezna vechilor păcate“... 


Şi lumina conştiinţei îi intredeschide zările _viitorimii, şi 
destinul „pruncului din ţărînă“ : 


76 VIAȚA ROMÎNEASCA 


a -m ——— n_n — m - — m — —— — =- = =- —————. - — 


„Și sufletul înviforat imi spune, 

„Că fătul ăst al patimii amare, 

„Şi-al dorului ce moare ’n aşteptare 
„E solul sfint... înfricoşatul crainic 
„Izbăvitor durerilor străbune... 

„Şi ochii lui ascund în adincime 
„Măreaţa taină, nepătrunsă mie 

„A ceasului cel poruncit să vie. 

„Vă starme jalea din viitorime. 
„—EI, cel frumos şi frate bun cu glia, 
„Nou întrupatul suflet de Mesia 

„Va fi județul ceasului de mîine, 

„Ce 'ntr'un zorit aprins de dimineaţă 
„Cu mina lui vitează, îndrăzneață, 
„Zdrobi-va cartea legiior hatrîne“... 


A ! «Cartea legilor bătrine!....» 

Voi preoţii legilor bătrine, voi fariseii ce sărutaţi praful 
de pe foile roase de veacuri ale cărţii lor, voi cîntăreţii «dati- 
nelor străvechi» ce uitaţi că in ele nu sunt numai flori mirosi- 
toare ci şi ghimpii otrăviţi, voi calăii gindirii neînlănțuite ce 
ridicaţi pe „țărina robită“ templul de cristal cu turle de fildeş 
şi aur trecutului inflorit, cu obidele-i străvechi,—voi toţi,--ce 
voiţi să incingeţi in cercul de aramă al legilor bătrine un 
neam tînăr, şi viu, dornic de dreptate nouă....... 

In genunchi!... 

In genunchi să staţi şi voi înaintea pruncului din ţărină 
ŞI a sfintei precurate mame... Să staţi cu capul descoperit, pre- 
surat cu cenuşa amarei căinţi, plecindu-vă fruntea, cu pecetea-i 
de Cain, în țarina sfinţită de „cruda împovărare a tuturor du- 
rerilor din lume“... 

Şi ceasul va suna: 


«El va 'ntrupa în strigăt de chemare 
«Cuvintul sfint ce azi adăposteşte 
«In licăriri de tainice altare 

«Biserica nădăjduirii noastre, 

«ŞI strigătul într'aripat va creşte, 
«Prin plaiuri largi, prin munţi purtind cuvîntul, 
«Şi va trezi din somnul lui pămintui 
«Si rumeni-va zările albastre... 
«—Atunci—in ziua mare-a învierii 
„Aceşti ostași cu feţe ofilite, 

«Ca zimbet mort, cu suflete trudite, 
«Ca *ntineriţi de suflul primăverii 
«S'or ridica, ei cari au fost străjerii 


C. ŞARCALEANU —CÎNTAREA PATIMIRU NOASTRE 77 


r N a N 


ST — S R 


« Amarului si-i morţii şi-ai durerii, 

«Cu brațul greu de greul răsplătirii. 

«— Toată ţărina glie. desrobite 

«Şi munţii toţi şi-adincurile firii 

«Vor prăznui din pacea lor urnite 

<Infricoşala clip'a premenirii, 

«Cind suflst nou primeşte întrupare 

«S?n strălucirea razelor de soare 

«El hărăzeşte vremii 'mbâtrinite : 

« Vesimântul nou, de nouă sărbătoare». (« Clăcaşii») 


„fa 


aceasta-i cîntarea pătimirii noastre... pătimirea unui neam 
înstrăinat şi a țarinei robite.... 


+ 
. * x 
Am pus condeiul... 


Aud în juru-mi graiul sonor dar brutal al unui neam co- 
tropitor, văd chipuri străine şi înstrăinate,—şi rătăcite printre 
ele grupuri de sucmane cenuşii şi cojoace albe... 


s 
* 


Un gînd mă fulgerează, și apuc din nou condeiul: 

Să nu fie nevoit şi acesta să scrie în altă parte «ode în 
loc de poeme» !... 

O, nu, frate al sufletului nostru, remîi «acolo sus, în satul 
de sub munte,» şi glasul tău, ca un clopot de pe viri de munte, 
să ducă în vale,— l 

«Să povestească lumii jalėa 
«Instrăinatului Ardeal,» 
jalea neamului întreg al înstrăinării şi povestea ţarinii robite..... 

Şi el va trezi toate conştiinţile adormite, va lumina toate 
minţile întunecate, şi va însenina fruntea obidiţilor, şi va întări 
inima şi braţul drepţilor... 

Şi primeşte, Apostol al înstrăinatului Ardeal, din inima 
înstrăinatei Basarabii, prinosul meu smerit de bine-cuvintare, — 
şi versul tău să-ți °l închin: 

« Cuvine-se hirotonirea 
«Cu harul cerurilor tie, 


«Drept vestitorule apostol 
<Âl unei vremi ce va să vies... 


19 Februarie 1906 Bine si 
Chişinau C. SARCALEANU 


ee DEI cate i să 


PUSTIUL 
$ 


Cum mergi spre Roman, pe frumoasa sosea străjuită 
de copaci bătrini, «şoseaua lui Mihalache Sturza», după ce-ai 
trecut de hanul Iancului şi-a! suit o tirä de deal in trapul cai- 
lor,—deodală ţi se desfăşură înnainte șesul Moldovei cu retelele 
frinte de ape argintii, cu pilcurile întunecoase ale zăvoaelor, cu 
satele pierdute ca ntr'o ceaţă, cu valurile dealurilor păduroase, 
cu crestele munților albaştri dincolo, cine ştie unde, în depăr- 
tări tainice. 

Şi deodată ochi! deprinşi cu întinderea prind un fulger, a- 
pol zăresc, între patru şiruri de plopi înnalti, subțiri, cu ramurile 
grămădite spre virful săgetind spre cer, acoperişul de tablă roşie 
al curților de la Merişeni. Aproape de ele, la marginea unu! 
parc îutins, uegru, se înnalță biserica, de la care porneşte sa- 
tul printre pilcuri de verdeață, 

Mergi pe şosea şi multă vreme priveşti spre locurile acelea 
tăcule, care se zugrăvesc cu pulere pe cerul roş al asfințitului. 
Numai selipirile Moldovei trimit fulgerări trecătoure şi par ceva 
viii în depărtările neclintite. Pe urmă cobori intr'o vale şi tot 
ce-ai văzut, pină 'n munti, cu pulberea care plutea ca un văl 
misterios, cu culorile şterse, cu lucrurile văzute nelămurit ca 
printr'o bură, prin ochi! plini de gînduri, totul a dispârut, parea 
s'ar fi scufundat. Poate nu vel mal trece pe-acolo, şi ou te-ai 
gindit nici-o clipă la vieatța care se fârimă în cultişorul acela 
aşa de frumos. 

Acolo trăeşte domnitța Maria, vâduva unul «principe», a 
unel beizadele, Dumitru. Un principe care purtase capul sus, 
privise în juru-l cit trăise cu buza de jos răsfrintă, bâluse cu 
cravaşa pe țărani pentru-că aşa so cuvine, şi uimise Romanul 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 79 


şi Iasul cu caritele-! cu marcă aurită, cu ce! şase ca! care min- 
cau pămîntul ducind pe principele de la Merişeni în goană ne- 
bună printre nemernici! lumi! aceştia. 

Beizadea Dumitru fusese un om care nu fâcuse nimic în 
vicață. Fumase, jucase cărti, speriase oamenii cu nebuniile lui, 
si vînase prin toti codri! împrejurimilor, cu alaiuri de prieteni 
veniți de la lași. Ma! ales vinatul era plăcerea lui. Se făceau 
pregătiri mari, porneau ca niște oști războitoare, şi după ce 
vărsai cu bucurie singele animalelor necuvintăloare, desfundaă- 
buțile cu vin si începeau nişte chefuit ca în vremurile cele mail, 
după care pușcașii satului trebuiai să aduca cu cerga la curte 
pe beizadea Dumitru. 

Domnila Maria, fata logofătului Grigoraşcu, boer mare din 
tara de jos, fusese crescută cu grijă mare şi cu dragoste. Fu- 
sese în Apus multă vreme, văzuse toate minunile Franciei şi 
Italie), îs! umpluse sufletul tînăr de toata literatura răsunăloare 
din începulul veacului trecut,—apoi, dintr'odată căsătorită, se 
trezise în acest colt de tară, totdeauna singură, cu ginduri și 
cu lacrămi, arare cu bărbatul pe care incet-incet îl dispretuia, 
după ce nu putuse să-l iubească, cu toale că era plină de foc 
şi de tinerețe. Lrit si destrâbâlat, cercase s'o socotească ca o 
sclavă, ca o sclavă pe care o adusese la curtea iut pentru plăcere. 
Dar fetița tinără, aşa de blajină şi de gingașă, deodată îşi ri- 
dicase fruntea și-l tulgerase cu ochii plini de dispreț. Şi vieata 
lor cursese cu izbucniri furtunoase, cu tăceri degbhiată, in care 
sufletul curat al Mariei se otelea pentru o viață de tăcere, de 
răbdare, de cinste desăvirşită, de dragoste caldă pentru cel dor 
copil care veniseră ca două luciri de soare în viaţa e! mobhorită. 

Dispreţuit, umilit de nevasta, lingă care se simțea mic 
şi josnic in fiece clipă, beizadea Dumitru se intorsese spre vir- 
tejul furtunos al plăcerilor, pină cind, intrun rind, la o vină- 
toare, un glonte rătăcitor, venit cine ştie de unde, il izbise sub 
frunte, intrun ochii, ‘si-l doborise pentru vecie în ţărină, ca pe 
o sâlbătăciune a pădurii. 

In urma lui, Domnița rămase înmormintată îa curtile- 
mari, în parcul vechiă, cu cel dot copil, hotărită la o vială as- 
prá pe care o socotea ca o datorie, cu zimbetul fericirii pen- 
tru totdeauna şters de pe față-i, cu sufletul ca un mormiînt în 
care-şi închisese visurile tinereţii. 

Cincisprezece ant curseseră de la moartea năprasnică a 
lui bcizadea Dumitru, şi domnia Maria diseseo vieată lina, 


Su VIAŢA ROMINEASCA 

fără nicl-o bucurie, în curţile el largi, lingă biserica e! si ano- 
rodului din Merişeni, in parcul vechiu plin de umbră, de tăceri, 
de şoapte, cu un suflet inchis pentru ori-cine. 

Si acum, într'o Simbătă dimineaţa, ca și în ce! cinci spre- 
zece anl trecuti, Domnila se sculă lot la șase ceasuri, şi eşi 
încet, cu fața ulbă neclintită cu ochii mari, negri sub coroana 
de pār cărunt, bogat, în mingierile soarelui. Potrivit de înnaltă, 
purtindu-şi dreaptă cel patruzeci de ani, in obişnuita-i rochie 
neagră de mălasă, se opri o clipă în cerdacul mare larg, și 
de acolo, de sus isi plimbâ privirile liniștite, încet, pe de-usupra 
cimpiilor sâmânale, care se întindeau departe, spre drumul mare, 
dincolo de zidul curţii şi dincolo de oastea de plopi incunjură- 
toare. Apo! cobori treptele de piatră în ograda largă, foarle 
curată. 

Grajdurile, acoperite cu tablă roşie, se ridicau în fund. 
Vătavul bătrin, alb, în strae de şiac, aştepta in mijlocii curții. 
Dădea domol porunci la argați cari treceaă cu câldâri de apă, 
cu şumuiage de pae, zu furct, nalti şi spâloşi, cu chica mare, 
cu brațele puternice. Cum văzu pe domniţă se inchină, cu un 
Zimb et bun de slugă bâtrină, 

«Sârut mina, măria-la. 

— Bună-dimineata, Alisandre. Bine-pace ? 

— Bine, măria-ta, ca totdeauna». 

Domnița Maria intră în grajd. Privi cu luare-amunte, ca 
in fiecare dimineaţă, ia cel zece ca! negri, cari-şi mincau li- 
niştiți tainul cu boturile liogă esle. Cind intra stăpina, işi in- 
toarseră incet capetele cu ocbil mari, blinzi. Domnița trecu, eşi 
pe altă uşă. Vătavul păşia uşor, fâră sgomul, in urma e). 

«S'a sfirşit carnea pentru argaţi, Alisandre ? 

— Da, mal avem pe azi! răspunse repede vătavul, tresă- 
rind şi apropiindu-se repede, cu fața ingrijată. 

— Atunci vezi să se tae un porc, şi să-mi aduci aminte, 
să însemn la condică. , 

— Da, măria-lu», şopti Alisandru, dind adînc din cap de 
sus în jos. 

Cu aceiași linişte, cu acelaşi pas măsurat, domniţa trecu 
spre fundul ogrăzil mari, unde femei mulgeaii vacile şi gemeaŭ 
dulce viteit; cu acelasi glas, nici mal tare, nici mal slab, făcu 
obişnuitele întrebări vâtavului, care răspundea cu obrazul în- 
grijorat, cu ochi! atțintiţi la ea; într'acelaşi chip deschise uşa 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 8t 
de la ogrăgioara paserilor, şi măcăirile rațelor, găgăirile gis- 
telor i! făcură aceiaşi primire zgomotoasă. Apol, cind să treacă 
spre odâile slugilor şi spre bucâtărie, aceiași învăluire de aripi 
pirii pe deasupra și un zbor mare de porumbei se lăsă în ju- 
ru-l impestrițind bâtătura. O femee naltă, câruntă, cu ochil 
zimbitori, eşi îndată cu un săculteţ de griu; se apropiă, îl întin- 
se domniţe: sărutindu-i dreapta, apot se retrase în tăcere. Dom- 
nita prinse a svirli boabele în juru-i, şi porumbeii se ingrâmă- 
deau, băteaă din arip!, se apropiau blinzi de rochia neagră, de 
palma întinsă. 

«Sà vif sus la porunci, zise apo! stăpina, întorcindu-se pe 
jumătate şi întinzind vătavului săcultețul gol. 

— Indată, măria-ta "> 

Şi în urma domniţe! urcâ si el scările tiplil, cu sfiala. In 
cerdacul larg, în lumina dulce a dimineții de Maiù, domniţa se 
asezase în jilțu-t larg, lingă măsuţa scundă, pe care scotea a- 
buri cafeaua cu lapte. Catastiful de cheltueli aștepta alături. 
Domnița il deschise si prinse a insemna in el şi a da porunci 
vătavului: cili oameni sà pue la lucru la cimp, citi in jurul 
curții, cit så le plătească, ce sa le dea de mincare. 

«Acuma du-te! zise ea domol şi asezā condica pe măsuţă. 
Să vie bucătarul.» 

Singură, pe ginduri, sorbea dir; ceaşea de portelan, cu o- 
chit duşi pe întinderile înnecate de aurul soarelui. 

Bucătarul, in papuci, sosise uşor şi aştepta neclintit la o 
parte. Domnița intoarse capul, il privi citâva vreme gindiudu-se, 
apol incepu să-i spue rar ce mincâri să facă pentru stăpin!, ce 
inincări pentru argați,—și după ce plecă şi el, după ce veni şi 
plecă şi chelăriţa,—rămase neciintită în liniştea dimineţei, în 
mingierile luminii. 

Astepta sa se scoale copiii, singura bucurie, pe care o pri- 
mea liniştită şi cu teamă parcă, cu un suflet care nu tresărise 
niclodală adinc, nu se zguduise nicicind la o fericire furtunoa- 
să, o mare fericire a vieţii. 

Pe fată o trimesese să-și facă invăţătura într'o școală a 
călugărițelor catolice. Statuse acolo ani de zile; învățase multe 
lucruri frumoase şi se întorsese acasă mai albă și mal drăgălaşă 
decit ori-cind, potolită in mişcări, cuminte la vorbă,—c feliță 
plăpindă care-şi pleca fruntea pe pieptul mame! și suspina ca 
și cind era micuță, şi căreia domaiţa .iîl hotărise o viaţă întinsă 
in aer liber, cu călărie, cu alergări pe cimpia Moldovei, în aş- 

6 


s2 VIAŢA ROMÎNEASCA 

teptarea unei partide potrivite. Petitorii fără îndoială nu aştep- 
taseră mult; venise, între mulţi alţii, feciorul prefectului, <doc- 
tor în drept de la Paris», şi un căpitan de roşiori, dar domniţa 
il primise rece, îi privise neclintită, şi el ințeleseseră că între 
el și între această femee mindră era o prăpastie ; ea nu înțele- 
gea să-şi dea copila decil după un băiat de neam bun,--o u- 
nice potrivită. Decit așa, cu oricine, mal bine cu nimeni. Si 
tata rizind ciudat îşi plecase fruntea pe pieptul mamei, apol o pri- 
vise cu ochi mari, umezi, şi fusese de aceiaşi părere: 

«Da, mamă, aşa e cum zici, al dreptate...» 

Domnița tresări şi-şi întoarse capul. In odăi, înlăuntru, se 
auzea argintiu glasul limpede al Eugeniei. Un pas uşor pâtrunse 
din sală, apol un căpzor bălan, cu pârul mare încrețit tare si 
buclat, se arătă deodată, cu doi ochi mari albaştri in care lica- 
reaŭ două punctişoare de lumină. Nasul fin, drept ii dădea o in- 
fățişare aleasă, şi pelila albă a obrazului era aşa de subțire. 
aşa de lucie, cu o rumeneală slabă-slabă de-abia priceputa. 
Glasul ei dulce dădu bună-dimineata în frantuzeşte. 

«Bună-ziua, mamă, la ce te mai gindești? 

— La vo! má gindesc, dragă, la linc.....» răspunse dom- 
nita cu voce moale. Apo! zimbi: <Sinteți niste leneşi; uite. 
frate-tău nic! pin'acum nu sa sculat! 

— Lasă-l să doarmă, mamă! răspunse fata aplecindu-se 
și sărulind pe maică-sa, A venit tirziu astă noapte..., El încaltea 
petrece, se duce des la oraş.....> 

Domnita ridicâ ochii spre Eugenia, care sta dreaptă, zim- 
bitoare, în amazoana-l neagră. 

<Da, arăguță, z.se ea, poate ma! bine-ar face sa stea mai 
mult cu nol... Dar la diasul e altceva, are atuceri politice, e 
ocupat...» Apoi se ridică incel din jilt: <Harde, du-te, calul 
trebue să fie guta ; azi al cam intirziat, şi e o vreme splendidă...» 

Eugenia zimbea, privind-o fix, cu ochit e1! mari, nelinişti- 
tori,—apol deodată porni, scobori repede scările, se apropie de 
calul care aştepta gata, sări în șea, şi eși săltind pe poarta des- 
chisă mare in lături. Maică-sa o privi un timp cum fugea gin- 
gasă, cu vâlul fluturind, prin umbra copacilor, apoi se intoarse 
iar încet, pe ginduri, spre jiltu-i vechii. 

Chiar atunci suia in cerdac, prin partea cealallă, George, 
nalt şi subțire, cu mustăcioara neagră bine răsucită pe faţa 
albă , rasă cu îngrijire. Cum zări pe maicâ-sa, se repezi, spriu- 
ten, îl sărută mina, primi pe obraz aplecindu-se ssrutarea u- 


MIHAIL SADOVEANU.-PUSTIUL 33 


bişnuită a dimineţii, apol! deodală începu să vorbească grăbit, 
iocheindu-şi pe rind nasturii de la haina neagră, de postav 
euglizese : 

«Sint foarte grăbit. Trebue să plec iar la Roman. Stii că 
pe lingă afacerele tale, afacerile tale negustorești (domnița zim- 
bi), am şi pe ale mele... Încet, merge incet, dar foarte sigur... 
Nu e grei; trebue să .știi cum să cuceresti oamenil.... 

.— Bine, bine, zise Jdomnita privindu-l drept, dar nu lise 
pare, dragă, că prea ne laşi in părâsire?... Prea te laşi petrece- 
rilor tale.... 

— A nu! asta nu! petrecerile mele? Ce petreceri?.... Am 
petrecut deslul la Paris. Aici am altceva de facut... Aici, pe: 
treceri cu cine ? 

— Bine, al dreptate, um incredere in tine. Voi aţi fost 
bucuria mea. Nevoe de bani n'al; ţi-am dat eri.... 

— Ba da, ba da, ba am! zise rizind tare George, apucind 
mina domnitei. Am, şi tu întelegi prea bine de ce: feciorul 
tăa trebue să stie så stea la innăltime.... 

Se frinse uşor din şale şi-i sărută mina cavalereşie. C'o 
uşoară lucire de zimbet, domniţa îl privi o clipă, apot intrâ în 


` <asă s'aducă banil. 


«Doua sute, mai mult nu-mi trebue!» strigâ din cerdac, 
rizind, George. Apoi, devenit deodută serios, scoase ceasul şi-l 
privi cu luare-aminle. 

«Vra să zică nicl azi nu sta! cu noí la masâl» zise dom- 
nita după ce se intoarse. Tinărul strecurâ uşor banii în buzu- 
nâraşul jiletce! şi răspunse scurt, arătindu-st dinții : 

„Nicr.> 

Apoi cobori in ogradă, şi din jilt , maică-sa îl auzi glasul 
povuncind să se pue cail la trăsură, îi ascultă pe ginduri cele- 
lalte ordine, scuite, aspre, spuse cu o vorbă care parcă-parcă 
avea o iomlădiere străină. 

Asta nu prea plăcea dumnitei, dar se gindi că n'avea ce 
face : acesta era păcatul tuturor tinerilor cari-şi petreceai anil 
de învățătură la Paris. Venit de-un an, după ce lăcuse acolo 
dreptul, tinărul nu prea se simtea bine acolo, în liniştea moşiei. 
Toata vremea şi-o petrecea la Roman și la lași, unde, după cit 
spunea, fărea cuceriri de oameni şi se pregătra pentru viitoare 
mari lupte polilice. Şi frăminlarea asta uecontenită nu dăduse 
mame! râgazul să se bucure pe deplin de copilul acesta inteli- 
gent şi plin de foc, care moştenise mindria er, disprețul e! pen- 


54 VIAŢA ROMÎNEASCA 


tru plebe, pentru turma oamenilor neinsemnati. Il privea cu 
incredere şi cu nădejde că multe din ambițiile e! înnăbuşite 
işi vor face drum prin această odraslă aleasă, care nu se 
putea să nu aibă decit toate calităţile cele mari. Deşi ochiul ef 
da mamă băgase de samă oboseli ciudate, ca după petreceri, 
deși în vorbele lui nu pălrundeai niciodată planuri de vieață 
şi de lupte, totuşi ea aştepla în tăcere, cu încredere, astepta o 
bucurie mare pe care numai! bărbatul acesta, singe din singele 
el, i-o putea face. De-un singur lucru se temuse, de patima 
vinătoarei, care-o îngrozise in vieața ei din trecut. Copilul n’a- 
vea această patimă, şi ea era mulțămită; încolo, altă patimă nu 
se putea să mai existe. Un copil ul e! nu putea s'o aibă. 

Glasul lu! George se auzi răsunind din ogradă: 

<La revedere, dragă mamă, la revedere!» Şi. pe cind tra- 
sura eşea pe poartă, mina lui înmănușată flutura repede pălăria 
spre cerdac, spre jilţul unde ştia că stă maică-sa, cu multele-s 
ginduri, ca în totdeauna. 

Lumina strălucită a lui Maiă umplea văzduhul; dia grá- 
dina de sub cerdac vintul aducea mirezme calde de trandafiri. 
In ograda largă argaţii umblau după treabă, își faceau semne, 
grăiau domol, nici un răcnet nu se innălța; cin cind in cind nu- 
maï izbucnea trimbițarea unui cucaş, intrun dos de poiată, ca 
din depărtare.  Indărăt, parcul vecluă cu arbori bătriat tremura 
uşor, se înfiora la filfiirile vintului; nisipul din alel se 'nfier- 
binta; prin adincile desişuri tremura un ţiriit de pasere, trecea 
ca un fior prinir'o dungă de umbră o şopirlă lucie ; peste cur- 
tile mari, întinse. peste ogrudă, peste parcul vechit plutea o 
linişte mare, în care vieaţa oamenilor părea amortită și în care 
Jucrurile parcă se însuflețeau la o lucire de soare, la o aburire 
de vint. 

Prin umbra plopilor înaalti, într'un tirziŭ, sosi în trap säl- 
tat Eugenia imbujorată la față, cu ochit plini de soare. Miš- 
dioasă în rochia strimlă, neagră, sări din şea, cu cravaşa in 
dreapta, şi sui în fugă treptele de piatră. 

După aceia ziua curse liniştită. Incet, cu ginduri multe, 
trecu Domnița odată pe drumul din mijloc a! parcului. Soarele 
mergea spre asfinţit şi clopotele cintaŭ duios în aerul cald, spre 
adincul cer albustru. 

Vieață licnită şi moale, fără tresăriri, --aşa, de multă 
vreme se desfăşura. Totuşi în sufletul închis al domnitei sta 
încătușata o altă vieală de vis, care niclodată nu luase fiin!ă, 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 35 
care totuşi era lumea e! şi-i umplea cu prisos ceasurile de gin- 
duri şi singurâlate. 

Tirziu, seara, după ce-şi facu tacticos socotelile, după ce-și 
chemă la întrebări felurite slugile cele ma! credincioase, după 
ce-şi sărută zimbind fata cu ochit mar! intrebători, rămase dreaptă 
ionaintea icoanelor. 

Și ziua aceasta trecuse ca multe altele în cincisprezece 
ani. Numai copiii puneaii peste monotonia neintreruptă dungi 
vesele de lumină. Dar acuma copiil, mari, se îndreptai cătră 
bucuriile vieții cu ochit şi cu suflelele. Domnița simţea aceasta 
nedesluşii şi avea ca o presimlire, o turburare. N'ar fi voit 
să se rupă pinza aceasta de negură în care se ingropase; în 
fața unul viitor care nu se ştia ce-l va aduce, îl venea parcă 
să închidă ochil. Impielrise intr'o vieață de renunțare, —și totuşi 
îndărătul fețe! neclintite vieața de vis, care nu luase niclodată 
ființă, fulgera diuspre negura trecutului şi depărta deodată tot 
ce era în juru-!. 

In fața icoanelor, îşi făcu cruce murmurind, apot oltă, cu 
ochi! mari ațintiţi. 


II. 


Innainte de citirea evangheliei, lrăsura luciloare cu cail 
negri se opri înnainlea bisericuţii curate, şi domniţa seubori în- 
cet, cu capul sus, liniştilă şi senină, in rochia-i grea, fosnitoare. 
Ciţtiva săteni! se dâdură domol înir'o parte de la intrarea prid- 
vorului şi stăpina moşiei intrâ. Iolăuntru bolta răsuna de cin- 
tări şi sfinții de pe ziduri şi de pe calapiteazmă parcă se de- 
pârtaseră, prin fumegarea luminărilor. 

Se simţi o tresărire, o uşoară întrerupere în slujba dum- 
nezeiască ; capetele se intoarseră, şi îndată lumea se desfâcu in 
două părți lăsind trecere. Incet, privind ceva nevăzut innain- 
te-!, domniţa trecu, şi se aşeză in strana ei, în dreapta, înnain- 
tea tuturor. 

Vara, iarna, niciodată slăpina moșiei nu lipsea de la 
slujbă. Cu aceiaşi luare-aminte de ani asculta cîntările de mă- 
rire, cu un suflet care nu se lumina niciodată si nu tresărea 
penlru cel din juru-I. Ochi! er liniștiți pareă priveau ceva lăun- 
tric; pentru mulțimea înclinată in urmâ-l spre altar n'avea de- 
cit priviri fugare. | 

Freotul, gras, între două virste, eși în uşa altarului, cu o- 


86 VIATA ROMÎNEASCA 
chit mici spre strana boerească. Fâcu o închinare uşoară, apol, 
intorcindu-şi privirile spre boltă, innălțâ brațul drept pentru ru- 
gāciune. Domnița asculta cîotări de glasuri trăgănale, care 
suiaŭ si coboraŭ pe deasupra capetelor aplecate. Se gindea că 
afară are o vreme strălucită pentru vizita-i de duminică in sat 
şi pe marginea lanurilor pline pină în apa scinteetoare a Mol- 
dovei. Asta, intro săptămină lungă şi monotonă, era singura 
eşire, şi singura petrecere, dacă petrecere se putea numi. 

Pe nesimţite, cum asculta, incă un gind, obişnuit în vre- 
mea din urmă, îl veni. Fata, Eugenia, nu se putea hotări să 
vie să asculte slujba bisericească. Asta aducea o uşoară neplă- 
cere domniţei, și acum ca şi în alte dăți se hotâri să ia vorba 
la masă despre această abatere de la o datorie. Nu era vorba 
dacă-! plăcea saŭ nu, dacă gusturile el religioase intre călugă- 
rițele blinde pline de dragoste şi cuvinte dulci, nu se potriveai 
cu simpla slujbă a unu! preot cu minile bătatorite și cu fata 
arsă de vinturi; era vorba de o datorie de îndeplinit. Trebuia 
să se convingă că o femece mai ales, şi o femee care trebuia 
să stea deasupra mvitimil, avea înnainte I o cale hotărităa de la 
care nu trebuia să se abată, avea obligații pe care trebuia să 
Je îndeplinească inăcar pentru alți. 

Si încă o ușoară nemulțămire i se descoperi in suflet. Geor- 
ge plecase in ajun la Roman, nu se întorsese seara, nici di- 
mineață acum nu venise. Bine, odată, de două ori se trece, 
nici nu se bagă în seamă, dar asta se petrecea pentru a 
nu ştiu citea oară. Dar la urma urmei un bărbat alt drura şi 
alte îndatoriri are; şi de George era sigură. Cit fusese acasă, 
avusese supt ochi pilia unel vieţi de o asprime şi de o cinste 
neclintită ; pregătit aşa, în țara cea mal civilizată primise lu- 
mina şi desăvirşirea,—iar acum suflelul lui, format, ii spunea 
singur ce avea de făcut. «E curios, gîndi domniţa Maria făcio- 
du-şi încet cruce,—e curios cum copilul acesta crescut în aspri- 
mea ascult irit mele, acuma a devenit, în așa de puţin timp, stå- 
pin pe sine, bărbat in toată puterea cuvintulur.... E curios cum 
îmi scapă sufletul lur... Trebue sá am şi cu el o lămurit...» 

Se lasă uşor în genunchi: preotul ceruse luare-aminte pen- 
tru citirea evangheliei. Şi pe ginduri domnița asculta glasul 
cîntător al preotului spunind trăgănat, în urcări şi coboriri, 
despre lăwmăduirea orbuluY cu tinā. Apoi, cînd preotul închise 
cartea, ea se sculă cu capul plecat, işi făcu cruce şi aşteptă 
eşirea cu daruri. După pomenirea tuturor, după plimbarea da- 


MHIAIL SADOVEANU—PUSTIUL 87 


Å- e a a eea n o e eee a aem e = —— — O ——— 


ÎI O —— 


vurilor, luă anafură, slrecurâ cinci jey, ca totdeauna, in mîna 


preotulni loan, care se inchinâ uşor cu un zimbet blajin, şi eşi 


pāsind domol cum venise, printre norodul care se trăgea la 
o parte din cale-l. 

Se urcâ în trăsura deschisă şi Tigavul de pe capră, im- 
brăcat în livrea sinilie, atinse cait cu sfircul biciului. Ușor le- 
gânată pe arcuri, domnila işi întorcea spre casele din juru-i 
fata neclintită, albă, cu ochii mari, negri, reci. Un vint abia 
simtit de primăvară îl tremura cununa căruntă de păr, peste 
care broboada fină de mâlasă scinteia cu o rețea neagră de 
painjen. 

Trăsura trecu printre case curătele, cu uşile inchise. cu 
ferestrele inveselite de chenare albastre. Pilcuri de verdeață 
se arătau des; ici-colo copi! priveau curioșt, zimbind, cin dosul 
porţilor. Sâteni, imbrăcaţi de sărbătoare, işi scoteaŭ facet că- 
ciulile, intorcind obrazuri împietrite înir'o liniște adincă. 

Curind trasura eşi în lumina mare a cîimpulu!, printre holde 
increțite de vint. O bogăție intinsă se desfasura cit bătea o- 
chiul, in jurul salului, în depărtări, şi dincoace pînă la selipirile 
Moldove! şi pină "n zăvoaele dese ca peria. In înlinderile drepte 
nici o ființă vumeneasca nu se zărea; o linişte nemârginită co- 
bora din cerul curat; cintarea clopotelor bisericel trecea pe de- 
asupra tremurind; şi trăsura luneca fără zgomot, lăsind in ur- 
mă-l o invâluire subțire de pulbere. 

La intoarcere, cind să intre în sat, vizitiul intoarse o clipă 
capul, şi domnița tresări. Pe un drum ingust, care tăia satul 
prin margine, coborind din șoseaua cea mare, venea in trapul 
cailor o trăsură: asta era trăsura boerului Emanoil Ureche; 
domnitța Maria o cunoştea prea bine. 

Tiganul opri, după ohiceiu. Rominul de pe capra celeilalte 
trăsuri, în suman şi cu căciulă, opri şi el. Şi îndală cuconu' E- 
manoil întinse capul cu păr des, sur, cu fața luminată de zim- 
bet intre favoritele cârunte. Cu capul descoperit, destul de 
drept și voinic încâ, cobori şi se apropie. Domnița î! întinse 
mina cu o lucire de soare pe buze; el o sărută, apol își ridicâ 
privirile, cu zimbetu-i de bunătate. 

«Ce maï veste, cucoane Emanoil? ce mal zici? Cam rar 
te arăţi pe la nor. 

— De, nu prea um răgaz, prinţesă. Cred că pot fi ertat. 

— Cum nu? cum nu? dumneta să nu fii ertat? doar nu 
degeaba sintem prieteni așa de vechi.... așa de vechi prieteni...» 


88 | VIAŢA ROMÎNEASCA 


Domnița rosti vorbele din usma c'o ininlădiere neobişnuita 
de glas. Boerul Emanoil işi puse în cap pălăria moale. Apo! 
rămase uitindu-şe zimbind la domniţa Maria. 

«Dar tinărul, tinărul ce face? 

— George e foarte bine, cu afacerile lui... El e făcut pen- 
tru politică, cucoane Emanoil... 

— Asa? foarte bine... Apol o să vin eù cit de curind pe 
la dumnevoastră.... Să maistlăm de vorbă... Mi se pare că chiar 
o să avem ce vorbi... 

— A, acuma mal vi! de-acasă. Aşa te voesc, vechiule pri- 
eten.... cucoane Emanoil...» rosti domol domnița co nouă lu- 
cire de lumină pe fața-I aspră. 

Dar boerul Emanoil dădu serios din cap şi rosti cu jumă- 
tate de glas, in franțuzeste. 

«Chiar despre băial voiam să-ți vorbesc.... Te rog sá nu 
te superi, dar cred că al cunoştinţă că cheltuește mult in 
Roman.» 

Obvazul doniniței se întunecà. 

«Cum cheltuește mult? Mi se pare că are dreptul să chel- 
tuiască, dacă intrebuințează banii cu folos.—După aceia nu stil 
dumneata, cucoane Emanoil, urmă iar zimmbiud domnița, că eu 
am disprețuit tot deauna banul ?... Nu-ţi aduci aminte de vechile 
noastre profesi! de credinţă ?...> | 

Dar boerul o privea serios. 

«Tocmaj, ziceam eŭ că o să avem despre ce vorhi... Tre- 
bue să mă pregătesc insă cu argumente; trebue să mă intere- 
scz eu sSingur.> 

Domnita tăcu o clipă, apoi intrebă încet: 

<AI auzit ceva? Vurbeşti serios? Eù am in George o cre- 
dință nemârginită. Cred că-mi seamăuă mie, si rasa nu se 
dezminte. | 

— Bine, bine, nu trebue să ne ingrijim prea tare pină ce 
navem dovezl... Nici eu nu cred vorbelor.... Peste citeva zile 
o să stâm de vorbă cu temeiă. Şi fără iulilmirea aceasta, aveam 
de gând să fac o vizită domniţel, in propria el reşedintă.... 

— A, bun, foarte bine, asta ştii cå a fost una din puținele 
mele plăceri, cucuane Emanoil.—Numual in vechii prieteni poti 
avea credință, —rosti rar domuita Maria cu un zimbet trist. AI 
zguduit în sufletul mei ceva azi, mal neliniştit,—să vu mă laşi 
s'aștept mult. Ce este? ce sa întimplal ? ce-ar auzit? 

— Acuma nu îndrăznesc să spun nimic. Mal bine,—uite 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL NA 


E ac a m: 


ce, ma! bine să intreb despre altceva. Despre ce? Văd că de 
sănătate wai de ce te plinge, şi asta totdeauna m'a bucurat. 
Despre sânătalea copilei —a îngerului—iar nu-l! nevoe să întreb... 

— E bine, Eugenia e bine, răspunse cu glas innábusit 
domniţa. Vra să zică a! să-mi spul ceva? O să-mi aduci veşti 
hotărite ? Nu mă uila, cucoane Emanoil... Gindeştete lu vechile 
vremuri, gindezte-te câ atita prieten am.... Prietenul unei e- 
xilate...> 

Inmlădierea caldă iar pâtrunsese în vorbele domniter, c'en 
zimbet uşor de vis pe fata albă. Boerul Emanoil Ureche iar 
se descoperi, sărulâ iar mina întinsă, care strînse 'ncet pe a sa, 
şi se sui în trăsură. Cind intoarse capul, domnița zimbea încă 
şi-l saluta uşor cu ochil pe jumătate închiși. 

Cazută pe ginduri grele, cu fata innegurată, stătu toată 
vremea, şi la masă, fală in filă cu Eugenia, un răstimp mare 
rămase tâculă. 

«Ce ai, mamā dragă? zise zimbind fata şi cuprinzînd-o de 
după cup. Parcă al ceva.....» 

Domnița oftă şi şi clătină încet capul, parcă voia să și-l 
sculure de griji negre. 

«E! ce să am, feliță? N'am nimic. Nu știi tu? Toată 
vieața mea nu prea a avut clipe de bucurie.... Numa! de la vol 
astept acuma lumină, şi tare aşi vrea să nu mă înșel....> 

Ochii Eugeniei se umeziră ; rumeneala din umerii obrajilor 
se şterse. 

«Val, mamă, eu așa te-am ştiut de cind eram mică.... De 
multe orl şi mie parcà mi se răceşte sufletul...» 

Domnița o privi lung şi clatină din cap: 

<A! dreptate, fetițo; a! mare dreptate; tinerețea ta te poartă 
spre incinla:I,—şi poate linga mine nu poţi avea nimic... Poate 
dac’ ai căuta să 'nțelegi mal bine vicaţa, ca mine, al mal a- 
lunga urilul. Ar trebui sá te hotărăşti să calci în biserică: asta 
este şi o datorie.... 

— Bine, mamă. numa! dacă doretii tu cu tot dinadinsul.... 

— Nu, eŭ aşi vrea să le convingi.... 

— Cum să mă conving,—dacă nu-mi place.... Altfel, allfel 
mă simţeam la scoala noastră... nu pot să spun... dar sint ne- 
multă mită... siml că sint lingă ceva strâin în biserica aceasta 
plină de atiția oameni..... Spune drept..... şi tu ar alte idel..... 
Nu-ţi aduc! aminte? gi tu spuneai că un amestec nu se poate, 
să ne coborim nu se poate.... 


m e e a a a a a e a ee 


90 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


PN E a) 


— Nu! zise încet şi serioasă domniţa ; aici e vorba de 
datorie....> 

Fata tăcu. Feciorul, în negru, cu mănuși albe, trecea în 
tăcere, aducea bucatele, se strecura pe uşă. Si fata tacea şi se 
gindea la vieața ei fără mulțămire, care se scurgea așa pustie, 
de cinci luni de zile, de cînd venise. Intre ea şi maică-sa era 
o deosebire adincă, ca între lumină şi umbră. Şi suind incet- 
incet în trecut, ca spre un izvor limpede, Eugenia işi aducea a- 
minte că şi atunci, cînd era copilițţă si umbla în rochie scurtă, 
se simtea impresurată de un aer de jale, de răceală, în care și 
dragostea mame! o primea scăzută, ca depărtată. Era dragoste 
şi de o parte şi de alta, dar dragostea aceasta n'avea căldura 
cea mare care arde în ochi și tremură 'n glas; ca o negură se 
strecura intre suflete ; şi poate de aceia nicl-o zi de lumină, de 
bucurie nebună, nu se lega de trecutul acesta al celei dintàiù 
copilării. Jar dincolo, la școală, între ochit blajini, între zim- 
betele de bunătate, intre şoaptele surorilor îmbrăcate in negru 
şi alb, care se strecurai fâră sgomot în juru-i, s'a simțit aşa de 
bine, cu sufletul aşa de împăcat, plin de o mare liniste și fe- 
ricire, şi câldură,—încit se gindea câ aceasta poate a fost a- 
devărată vieață.... Răstimpurile scurte cit sta acasă se umpleau 
numai de dorinţa întoarcerii, şi această dorinţă ardea lingă o 
teamă nedesluzilă acum, o teamă de aspra jale care umplea 
casa părinleuscă. Şi acuma parcă se simțea strâină aici; se 
sfia să şi-o spue parcă, dar strâină se simtea. Numai spre ti- 
nereţa fratelui săa, a lu! George, se simțea intr'adevăr împinsă ; 
intr'o limbă străină pe care o vorbeau cu plăcere iși spuneau 
cele ma! nebune doruri ale tinereţii, pînă cind apropierea ma- 
mei alunga închipuirile minunate ale unet vieţi dorite, zgomo- 
toase, furlunoase, —ca o suflare rece. 

Fata se gindea cu sufletul încălzit de jale, iar domnita 
mînca în tăcere, cu ochi! duşi, cu jalea-i mută în privirile a- 
țintile. 

<Nici de George nu sint multâmită !» zise deodată mama. 

Fata tresări. 


— De ce? Cun vrai să fii mulțămită, cînd n'am de la 
dinsul ceia ce vreai de la tine, ceia ce am de la tine: o apro- 
piere necontenilă, o dragoste care să mă miîngiie insfirşit... Vor 
nu știți, vo! sinleți copil şi nu ştiţi ce pustie a fost vieaţa mea 


MIIIALL SADOVEANU.— PUSTIUL 9i 


Ochii fete! se umeziră : astea eraŭ vorbe tari, îndărătul cA- 
rora se ascundea o udincă tremurare de suflet. 

«Nu, mamă, nv vorbi aşa ; de ce vorbeşti așa? Ele bär- 
bat acuma, lut i- deschisă unea el trebue sá umble, sà caute 
ce trebue tineretțil.... De ce te uiţi așa la mine? Nu, n'am vrut 
să ințeieg altceva.... Eù sint bine, n'am nevoie de nimic....> 

Ochi! mari ai domaițel o tinteaŭ. 

«Ba da, lu o spui, ai nevoe; trebuia să 'nleleg mai de 
demult. Ar trebui să-ţi caut o tovarăşă, o femee inieligentă; 
ar trebui şt tu să umbli mal mult la oraş; petrecerile de la nol, 
de aici, pe urmă, ar trebui să fie mal dese. Nu-l aşa? De ce 
zimbeşti 2 De ce le aperi ?....> 

Fata se sculă rumănă, cu ochit lucitori, o apucâ de după 
cap şi o sărutâ pe-amindo! obrajii. 

Domnița dădu iar din cap, cu mihnire. 

«Vezi ? aşa e, cum am bânuit.... Este ceva care ne des- 
parte; ceva care vă chiamă pe vol spre altă vieaţă, iar pe mine 
mă opreşte aici, ca într'un mormint....> | 

Fata tācu, cu zimbetul şters. Iar domnita adăugi cu vo- 
cea inceală : 

«De ce mi-au scăpat mie sufletele voastre? de ce râmin 
iar singură?» 

Si fata nu pulea pricepe nimic, nimic, din durerea care plu- 
leu lusbure în ochii mari, negri al mamei—de care era aşa 
de departe. 

Singară, numa! cn mihnirea ef, cu paşi înceti, se strecurâ 
domnița în parcul vechii. în care de cincisprezece, de douăzeci 
de ani, îşi plimba supărările. 

Acolo era o bancă veche, de-atunri, de-demult, o bancă de pia- 
trà plină de muşchiu catifelat ; acolo erai copaci bălrini cari de 
ani intindeaă umbră aceste! vieţi neguroase, ce se ianâltase 
iutr'o mindrie rece și petrecuse ant de mucenicie stearpă, cău- 
tind mingierea şi răminind totuşi singură ; acolo erai aleile tai- 
Dice care se încălzeaui de an! la același soare, ce pentru ființa 
aceasta dreaptă lucea altfel; acolo erai alitea colțuri ce che- 
mai amintirile din noaptea grea a sufletului; acolo, numa! a- 
colo, după ginduri de durere, trebuia se vie amintirea aceta, care 
se deschidea nu cu o floare, ci ca o rană veche! 

Prin flori de lumină şi umbră, pe sub ramuri neclinlite, 
intr'o tâcere adincă, {āra o chemare de pasere, fără o oflare de 
vint, trecu domoița spre banca de piatră și incet se aşeză, cu 
ochi! întunecoşi aţintiti. 


92 VIAȚA ROMINEASCA 

Trecutul! se intorcea trecutul, se deschidea rana. Si dom- 
niţa vedea viața de ultădată, amară și zbuciumată cu bărbatul 
sălbalec care o thinuise, cu dol copilasi cari nu puteai să lu- 
mineze o întunecime aşa de grea. Se vedea apoi văduvă, cu 
bucuria robului care a scăpat din ocnă, cu aceiași siişiere de 
suflet. Lumina mare, bucuria nesfirşită a vieţii faseseră departe,— 
și acuma cu sete vroia să se apropie de ele.—Şi deodată, supt 
un cer albastru, într'o tâcere nesfirşită, fâră oftare de vint, in 
acelaşi parc, o lumină orbitoare pătrunse. Era o dragosle adincă. 
o dragoste furtunoasă, cu amar stăpinită, peniru un om drept. 
întreg şi frumos, pentr'un vecin de inoşie, un boerinaş de-aproa- 
pe, pentru cuconu' Emanoil Ureche. 

Intaia fusesera intre e! legături de vecinătate, iudatociri u- 
şoare din partea bărbatului ; apoi sfaturi lungi in care nicio- 
dată nu se înțelegeau, în care boerul Emanoil, tiuvăr, cu sufle- 
tul plin de dragoste, vorbea cu milă pentru norod, pentru acest 
necunoseut luptăto; şi muncitor al pămintului, veşnic batjocorit, 
veşnic umilit, vesnic neînțeles; în care domniţa, tinără şi min- 
dră, nu îulelegea decit o vieață la înnâltime, o vieată ferită, de- 
parte de mulțimea care otrăvește şi dezgustă. «Asta e o mare 
mîngiere !» zicea atunci boerinaşul tinâr. «Sus, cu datori! ne- 
clintite....> şoptea domniţa tinără, albă, cu ochii mari. 

Si din aceste sfaturi lungi, furtunoase de multe orf, năs- 
cuse deodată în sufletul domniței o dregoste viforoasă şi min- 
dă fentru acest om ales.—Şi era așa într'o zi lina, pe aceiaşi 
bancă de piatră, în umbra ramurilor intunecoase, și, in tăcere, 
domnița, alături de boerul Emanoil, îşi asculta, în piept, bătăile 
inime! zbuciumate. Aprige şi fierbinti ar fi năvălit cuvintele; în 
spre o lume de fericiri neincerceate sta gata să se avinte;il 
venea să închidă ochit, să-și plece încet capul pe pieptul lui: 
căci în toată ființa el era o poftă nebună de vieață, o pornire pă- 
gină spre dragostea niciodată incercată. 

Dar clipa cea mare trecu încet-incet cu bătăile inimel; 
boerul Emanoil se duse. Ea îl primi şi adovazzi, şi în alte zile, 
cu o mare dragoste stâpinită, şi pe nesimţite trecură săptaminile 
şi lunile, şi gindurile de mindrie care opriseră izbucnirea caldă 
şi dreaptă se întâriră. Ca un vis rămase această zi care trebuia 
să aducă o mingiere unul sârman suflet nenorocit, şi care nu 
însemnă decit o pală de soare, după care porni un intu- 
nerec plin de amărăciune. 

La dragostea aceasta mare a trecutului se gindea domnita, 


MIHAIL SADOVEANU —PUSTIUL 93 


şi-şi simtia în piept inima răcită parea. Nic! fețele tinere de altă 
dată, a e! și a baerului Emanoil, nu se mai arătaă lămurite; 
trecutul murise pentru totdeauna! Şi totuşi dintr'un colţ in- 
tunecus, nebănuit, maï răsări un zbor de cuvinte uitate atita 
vreme, care acum, în pustiul acesta, aveai un ințeles deosebit. 

«Nu se poate, nu se poate să fil pătrunsă de ceia-ce spul! 
zicea domol, cu ochi! uwmezi, odinioară, în anii tineri, boerul 
Emanuil. Nu se poate så crezi că învăluinduile într'o mindrie 
de ghiala vel fi vre-odată fericită ! Trebue să ştii pricepe sufle- 
tul oamenilor; dragostea pe care o avem în nol trebue să 
rodească....> 

Şi domniţa de altădată zimbea mindră şi clătina încet 
din cap: 

«Nu, nu se poate; din alt aluat sintem plămădiţi nor. In 
mine este ceva care mă înnallă de-asupra lumit miel... lar dra- 
gostea las'o să râmie pentru totdeauna inchisă. Void avea mîn- 
gier! destule în miue însumi şi'n copiil mel... 

— Nu cred! şopteu ridicind fruntea cel ce era iubit fară 
să ştie. Cind va trebui să cauţi mingierea cea mare, cind îţi 
va trebui căldură pentru inima amortită, poate nu vel mal găsi 


— Dar copii? 

— Da, aşa-l, copiil!> şoptea dulce boerul. 

Şi cum se ştergea pentru totdeauna și această lumină din 
irecu!, cu soapte simţite numai, neroslile, ca între nişte fan- 
tome nevăzute,—domnita simli deodală un fior gindindu-se la 
copiil care se depărtaseră, pină la care nu mai pulea bate 
câldura ioimei el.—Poate, poate avea dreptate atunci boerul 
Emanoil: o lume întreagă de suferinţi aşteaplă dragostea noa- 
strā. Izvorul trebue să curgă, nu trebue să sece,—căci vieața e 
prea micâ şi prea amară ca s'o trăim singurateel. 

Dar dragosiea cea iuflăcărată de-atunci ?—Nimic!—Si dom- 
nita oftă grea in tăcerea necliatită din juru-i. 


HI. 


<A ! bine-al venit cucoane Emanoil, zise domnita domol, 
cu lucirea-l de zimbet. Tot te-au: aşteptat zilele astea ; credeam 
co să te grăbeşti. Uile, stal! colea, lingă mine. Cred că-i mai 
bine aici, afaiă; ue mal mingie vintul.... sufletele...» 

Boerul Emanoil sărută tăcut mina domnițel şi se aşeză 
alături. Apo! o privi îrgrijat: 


94 VIAŢA ROMÎNEASCA 


«Ce al, prințesă, eşti mal trasă la față; al vre-o grijă? 

— Cum grijă ? De-sigur că am grijă, și încâ una mare... 
Te aşteptam ca s'o risipeşti. Şi sint încredințată că o să mă 
linisteşti c'o vorbă.» 

Boerul tăcu o clipă. Apoi clâtină îccet diu cap, privind 
înnainte: 

«Nu!» 

Domnița Maria tresări şi se întoarse pe jumătale: 

«Ce este ?> 

Boerul işi pironi asupra eï ochi! trişti, adincr, plini de bu- 
nătate. În glasul domaiţe! pâtrunse o pârere de tremur: 

«Ce este ? Ah! poale mă va scuti Dumnezeu de prea 
mai! încercări. 

— Poate-ar fi fost mai bine să tac! şopti cuconu' Ema- 
noil. Sintem singuri ? 

— Foarte singuri! murmurâ innăbuşit domnița. Eugenia 
e tristă, se plictiseşte, stă închisă, şi nu ştiă ce să fac. 

— Da, inteleg, inteleg, domniţă, inteleg prea bine....> Apoi 
boerul Emanoil adăugi cu blindețe: «Uite despre ce e vorba, 
domniță. Poate-i ma! bine să mă grăbesc şi să nu mal fac rici 
un înconjur. Ştii dumneata ce-ţi face băiatul în Roman șila laşi? 

— Ştiu, Are legături; se pregăteşte pentru viitoarea luptă 
electorală. 

— EI nu, nu se pregăteşte pentru nici-o luptă, pot să-ți 
spuna sigur. Întăii am auzit zvonuri, si n'am crezut; dar apol 
m'am dus la fața lucului şi m'am încredințat eu singur. Pe- 
trece prea mult.... chiar cu femel şi vin,.. Bine, ale tineretii 
valuri... Dar şti! că joacă cărți şi face datorii? joacă cărți prin 
cafenele ordiuare...> 

Boerul se opri scurt. Domnita închise ochit palidă, ca 
moartă. 

«Vezi ? n'am fâcut bine! murmurâ bâtrinul. 

— Ba da. cucoane Emanoil, zise adine domnila, deschizind 
ochii tulburi. Răi n'a! facut. Trebuia să ştiu; sînt eu destul de 
tare şi pentru asta. Ştii prin ce-am trecut!... Ab!... jcacă cărti 
şi face datoril.... Se injoseşte uşa cu oricine... Şi cine-1 dă bani? 
cum îi dă ban!? 

-— Sint destul cari să dea, domniţă, cu dobinzi pe care 
nu le poți bânui. Vezi cit de văii e omul? De ce-ţi spun eu 
toate acestea ? 

— Ba spune, spune! 


MIHAIL SADOVEANU--PUSTIUL 95 


— Bine, trebue să ştii, căci trebue sa pul picioru 'a prag, 
să ial o hotărire. Toată averea aceasta cu grei făcută, cu cum- 
până, se va duce altfel în pulbere, se va instrăina.... 

— Nu, nu, nu! asta nu se poate, prielene! Ce face? spune 
ce face ? Uite, cum te privesc ca o nebună... Da, trebue să vor- 
bese ma! încet; aşa, cu linişte.... Ce tace? Bine, dă politi, 
atit ? Ce face? 

— Da politi în care e iscălit altcineva, domnilă,—asta o 
stiai? N'o ştial.... Ce puteam să fac? Ce puteam sā fac? 
Puleam să nu spun? Asta e o datorie, o mare datorie.... 

— Da, o datorie!» şopti râgușit domniţa sufiind greă, cu 
sufletul sfărmat de o durere inspăimintătoare. Apo! privi cu ochi! 
arzălori pe buer: «E adevărat aceasta? Copilul mei? Copi- 
lul cu care socuteam că mă mindresc? De ce n'am auzit ni- 
mic pin’ acuma? De ce-mi spul dumneata întâiii ? Nu se poate. 
Este ceva în mine, care-mi spune că nu se poate! Ah! ause 
poate ! nu se poate! Nu te cred, encoane Emanoil !....> 

Apo! glasul dureros deodată tācu. Boerul o privea cu 
mihnire. 

incet, liniştea veni; fața se împietri. Glasul porni iar, 
schimbat, cu un tremur aspru: 

«Bâiatu! mei face politi în care mă iscâlește? Nu se 
poate.....> 

Boerul Emanoil pricepu că mindria cea mare învinsese, câ 
simţirile străine iar veniseră ca un vint de ghiață; că trebuia 
să plece. Incet, fără un cuvint, îşi luă pălăria; o clipă privi 
la domniță aşteptind o vorbă, o privire; apol, fuarte trist, cu 
spatele încovoiate ca de durere, scobori uşor scările, se şterse. 

Domnița tăcea neclintilă, palică, parcă aştepta moartea. 
Privea in neştire spre grădinița plină de flori, de flacările tran- 
dafirilor, spre şirul de plopi care hotărnicea curtea, spre zarea 
innecată du razele piezişe ale soarelui, şi-st simteau în piept o i- 
nimă care parcă se fărima clipă cu clipă, care-şi slingea bălăile. 
Cea mai mare nenorocire aceasta era! După aceasta nu putea 
să urmeze de cit sfirsitul. Gindul acesta se împuternicea, îl 
stredelea creerul ca un burghiii de foc; sfirşitul, cumplitul sfirşit 
care trebuia să închee o vieaţă aşa de curată! Pentru ce a- 
ceasta pedeapsă nemerilată, Dumnezeule? Şi se simţea așa de 
nenorocită, aşa de jalnică, gemind supt o nenorocire aşa de mare, 
încit parcă-l venea să inchidă ochii, să se prăbușească, să sfir. 
şească totul intro moarte, care singură putea fi alinarea desăvirşită. 


96 VIATA ROMÎNEASCA 


In văzdubul liniştit al apusului, undeva, în înnâlțime, o 
pasere singusatecă țipâ de citeva ori slab, prelung, melodios. 
Domnița închise iar ochit, iato noapte amară de durere. Sus, 
în răceala, în singurătatea innălțimilor, parcà țipase sufletul ei, 
dintr'odată despărțit de trup. 


Dar deodată tresări sub săgeata unul fior de groază. Tră- 
sura lui George întra duruind în opgradă, intrun amestec de 
glasuri care-l păru neobişnuit. Ca izbită de ceva se ridicâ în 
picioare şi uşor, cu teama de a nu fi zărită și auzită, trecu io 
sală şi de-acolo în odaia ei. Zdrobită se aşeză in jilţ, innain- 
tea mese! de stejar, şi aşteplă. Trebuia, trebuia să se înlim- 
ple reva | 

Tăcerea din juru-í o chinuia cu un sfiriit ascuțit care-I pă- 
tzundea în urechi şi 'n cap. Apoi deodată sficiitul conteni; un 
glas depărtat, în ogiadă, se auzi; paşi răsunară in cerdac. ini- 
ma-i zvicni tare, apol i se strinse dureros. 

George intrà vesel, cu ochii strălucitori, trecindu-şi amin- 
două minile prin părul umezit : 

« Bonjour, mamă! Eş bine? foarte bine ?....> 

Şi domniţa, cu ochi! aţintiţi, hăga bine de seamă că ve- 
selia lu! avea ceva prefăcut ca *n multe alte daţi, că 'n glasul 
răsunâlor se amesteca ceva nesigur, ca o teamă. Il privea cu 
ochil marí şi nu-şi putea bine inchipui ce anume se va intim- 
nla. El il sârută mioa inclinindu-se, apo! începu a vorbi lucruri 
obișnuite, pe care ea insă nu le putea pricepe, chinuită de vor- 
bele ti. care se pregăleui så izvorască, så izbească. 

Bâialul se oprise miral. Cu faţa alba, cu ochi! arzâtori, 
domnița se ridicase din jilţ. Glasul eI avea ceva adinc, greu, o 
suferinţă fara nume: 

«George !.... spune ce-ai făcut ? pentru ce mă necinsteşti ?> 

El se trase indurăt ca izbil de-o palmă. 

«Pentru ce, George ? De ce laci? Tot, tot am aflat! ah! 
am aflat lotul, dar mai bine ași fi muril!... Pentru ce îți tăva- 
leşti prin noroit numele? pentru ce calci în picioare min- 
dria mea ?..» 

Era un bocet ma! curind de cit un strigăt de revoltă. Şi 
băialul galben, intâiă cerca să zimbească strimtorat, fugea cu 
ochi! in lături, apoi deodată se incruntă, cercă să spue ceva: 


In glasul domniţei creştea minia : 
«Nu ințelegi? de ce nu înţelegi, copil nenorocit! Stiu si- 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 97 
gur! auzi tu? ştii sigur! ştiu sigur, nenorocilule, ce-ai făcut! 
Mai bine mureai din leagân! 

— Aù venit polițe pentru plată ? întrebă deodată tînărul. 

— Cum? cum? ai mărturisit! Ah! e adevărat! e adevă- 
rat! ah! e adevărat! Nenorocitule! ncnorocitule! ce-a! făcut 
cu sufletul mei |! Pentru ce-a! ucis în mine şi nădejdea aceasta ?...» 

Şi căzu istovită în scaun cu ochii îngrozitori aţintiti. 

Dar în tinăr vorbeau patimile; și cu un glas de minie 
izbucni. 

«Pentru ce-au venit să-ti spue? Cine-a venit? Canalia! 
trebue împuşcat i. care m'a înșelat şi a venit la tine! 
Trebuia să astepte !.... 

Se opri scurt. Donia gifiia : 

<Să aştepte? Pină cînd să aştepte? Pină ce voiă muri 
eù !,. Ah! copilul mei eşti tu? Singe din singele meu?... 
Cine ești lu? mișelule! cine eșii? Nu eşti copilul meu! Cine 
mi te-a înstrăinat? Cine le-a otrăvit ?...> 

Tinărul tăcea. Apoi deodată şovăi, duse mîna la frunte şi 
se lăsă grei pe un scaun. 

O tăcere adincă urmă, ca după un vifor. Ochi! domniţei 
` ardeau ca dol cărbuni in umbra fumurie pe care o strecura a- 

murgitul prin geamuri. . 

George zise deodată oftind amar : 

«De-acuma înnainte știi ce am de fācut! Voiù spăla pala 
ciastei tale !...> 

Mama tresări ; tinărul oftă iar. O tăcere lungă, grea. Geor- 
ge se sculâ repede. 

«S'a sfirzit! de-ucuma mă duc!... 

---Stâi! zise incel domniţa, fără să poată face o mişcare. 
Unde te duci? 

— Stii bine unde mă duc, mamă! gemu cu durere băiatul. 

-- Stai, nenorocită fiinţă, stä! şi spune cît datoreşti .. Spune» 
—şi gindeşte-te că m'at apropiat la un pas de mormint.... Ho- 
tărirea tu dovedește că nu uiţi cine eşti... Cit iţi trebue? Ti- 
nărul tăcea ineruntat. «Spune! Zece, douăzeci de mit? Nu? 
Treizeci !» 

George işi inclina uşor capul. 

«Bine!» zise abia auzit domniţa, apoi oftă. 

Atunci băiatul se avropie, puse v sărutare pe mina albă 
intinsă in lungul brațului de la jilţ şi se retrase în virful pi- 


cioarelor, cu fata chinuită parcă de o boală ascunsă. 
7 


98 VIATA ROMINEASCA 


Şi domnita rămase singură în tăcerea odâil, fară vieaţă, 
fără voință. Aşa de repede s'a sfirşit totul? Aşa de repede a 
trecut această furtună istovitoare? Copilul ela fost acesta, 
care așa de uşor i s'a părut străin? Copilul ela fost? Nu n’a 
fost copilul ei! Dac'ar fi fost copilul eï, adevărat, aproape de 
ea, un suflel, acelaşi suflet, acuma mar mai fi trăit, nu şi-ar 
mai fi simțind inima bâtind incă, nu şi-ar mal fi simţit sufletul 
plin parcă de otravă. Grei, grei, curgeau ideile, sterpe; şi 
parc'un suflet avusese şi acuma nu-l maï avea. Parcii toală 
ființa i se sfărimase, i se împrăștiase, și totuşi haina grea de 
lut acolo era. 

lusfirşit a venit această izbucenire? A trecut? De cinci- 
sprezece ani o vieaţă de nemigeare, o vieață aspră şi mindră,— 
Ş'acuma deodată, într'o clipă, totul s'a prăbuşit. De ce amără: 
ciunea anilor dintără, de ce un suflet curat apoi, de ce copiii 
în cari nădăjduia mingiiere ? 

A trecut furtuna, dar parcă tot stă pe marginea unel pră- 
păstil ; parcă il vine să riză, parcă stă intr'o umbră de nebunie. 
Ce este? Auzul ascuţit deodată prinde glasuri prin grosimea 
zidurilor. Si nu e o părere; de bună-seamă că nu. Aude gla- 
sul dulce, argintii al Eugeniei, aude glasul limpede al lui George. 
glasul copiilor e!,—şi o undă de ris adie.... O părere a fost? 
Un întuneric adinc de moarte a fost, o suflare de uragan, care 
trecu prin sufletul otrăvit al mame',—și lacrămile iuți, cu zgu- 
duirile de friguri ale unei! dureri ne:mnărginite porniră. Ca intro 
prăpastie a morți! căzu ; corpul greŭ, de plumb, căzu ca întro 
prăpastie şi o răceală de ghiață i ae sui ca din pâmint prin pi- 
cioarele slăbite. 

«A! s'a sfirşit! gindi domnița Maria. Sa stirşit!..» Și 
lacrămile se opriră. <S'a sfirşit!> şopti incet, si tresări, ca la 
auzul unul glas strig. Apoi iși duse incet, greu, mina la frunte. 
Voi să se scoale; picioarele erai de piatră. «Da! sa sfirsit! 
aici e mocmintul!> oftă iar sfişietor, şi lucrămile oprite porniră 
iar fierbinţi, ca un plumb topit, ce-1 brăzda adinc faţa şi-l seca 
ochil neclintiti. 

O iînduioşare mare, o milă, ca de la cineva străin o învălui. 
şi iar se opriră lacrămile. De-acuma s'a sfirsit, tolul s'a sfirsit! 

La urmă şopti încet, foarte trist, prin intuneric: 

«O så trimit, să vie boerul Emanoil....> 


Tirzii, cătră miezul nopţi, după ce venise inspăimintat, ca 


MIHAIL SADOVEANU—PUSTIUL 99 


într'o suflare de furtună, boerul Emanoil asculta întristat po- 
vestirea întimplărilor, stind cu bărbia in palma dreaptă, cu co- 
tul pe genunchii, aproape dejilțul domniței. Asculta vorbe care 
picurai rar, slăbite, suflale pareă de o durere lăuntrică, și privea 
cu inima strinsă la fața răvăşită şi la ochit arşi. 

Cind glasul tăcu, rămase tăcut. Nu putea să rostească nicl- 
o vorbă. 

«Ce zici, prietene?» intrebă încet domniţa. 

Boerul Emanoil răspunse incet: 

<Ce pot să spun eŭ? Nu mal pot spune nimic...» 

Domnița Maria parcă privea ceva nevăzut innainte-. 

«Cum al venit, cucoane Emanoil, cum m'um liniștit... In- 
tăii am crezut că vine moartea, apol am crezut că m'a cuprins 


Si singură, singură ca într'un pustiă!... 

.— N'a venit nimeni? 

— Nu, n'am vrut ei să văd pe nimeni... Voiam să mor 
singuratică, cum am trăit.... Acuma bine c'al venit, prietene..... 
M'am mal liniştit,—dar ce grozăvie e în mine, ce grozăvie în 
sufletul mei, după cincisprezece uni de pace... ani fără nici-o 
tresărire... Anit aceia aŭ fost mindria mea, cucoane Emanoil... 
Şi acuma nu ştii ce să mal spun... Ah! prietene, prietene! 
iți aduci aminte de vara aceia a anului 70? Nu ştii dacă-i a- 
minteșii... Era inir'o după amiază, şi vorbeam singuri, şi-mi 
aduc aminte că-ţi spuneam că marea mea mingiere îmi vor fi 
copiil... Dar dumneata nu stil, prietene, ce era alunci în sufletul 
mei, şi nici nu trebue să ştii... Acuma m'am râzgiadit: nu tre- 
bue să mail şti! nimic.... Ce ţi-ar folosi? Acuma am rămas așa 
de singură —și nu înțeleg de ce....> 

lar boerul Emanoil tăcea şi privea pe ginduri trupul mindru 
acuma aşa de zdrobit, sufletul tare acuma aşa de infricoşat. 
Nu spunea uimic, dar se gindea la trecut; şi poate şi domnita 
pricepea că se gindeşte boerul la răceala sufletească pe care o 
adusese marea e! mindrie, poate înțelegea însfirşit că simţirile 
străine aŭ inoăbusit totdeauna flacăra dragostei care este cel 
ma! mare bine! 

Poate pricepea, căci işi plecă fruntea ṣi nu mal zise nimic. 

lo lumina lremurătoare a lumiuărilor boerul Emanoil oftă, 
apoi se sculă încet, apucă mina domnitel şi o sărulâ. După 
aceia o privi lung, cu milă. 

«N'o sa mă uiti, cucoaue Emanoil, o să ma! vii să mă vez... 


100 VIAȚA ROMÎNEASCA 


— O să vin în fiecare zi...> şnpti încet, cu mihnire, boerul. 

Si domnița asculta cum i se depărtau pașii, il auzi în ca- 
pălul cerdacului tuşind înnăbușit: şi deodatá după bălrineţa a- 
ceasta care plecase, slabă şi tristă, îl apăru într'o lumină de- 
părtată tinărul de odinioară.... 

Şi înnainte, in lumină, in tăcere, domnita Maria îşi văzu 
parcă pentru întăia oară după an! de uitare portretul tineretii, 
mare, luminos, în cadru-i de aur, strălucind de tinerețe, cu o- 
chit plini ca de o fericire mare. Şi incet, privindu-ș! icoana ti- 
nereţi! pierdute, domnita iar văzu izvorind din întunericul ui- 
tări! tot trecutul neînduplecat, cu inima aceia singuratică și rece, 
care nici pe copi! nu putuse săi ție aproape, cu inima pustie 
şi slearpă care singera acum! 

Si o întrebare izvori în singurătatea neturburată, o între- 
bare care nu se știe de unde porneşte: de la trupul frint in 
jilt spre portretul tinereţii, sau de la tinereța alter! vremi spre 
stingerea de-acum: o intrebare care parcă lua ființă întw'ao of- 
tat amar: EN 

«Ce-al fácvt cu sufletul tăi ?> 

Şi atunci din ochif stinşi at domnițey Maria două lacrămi 
picurară ca pe un moruinl. 


MIHAIL SADOVEANU 


Dela M. Kogălniceanu la d. Maiorescu 


— Spiritul eritie în cultura rominească — ') 


Influenţa unei culluri străine însamoă influențarea în obi- 
ceiuri, în forme politice, în morală, în organizarea vietii, în lite- 
ratură etc. a unui popor de câtră altul sai altele. 

Poporul influențat poate asimila cultura, ori în mod pa- 
siv, adică la iînlimplare, fără alegere, fără cr/ică, ori criticînd, 
cernind elementele culturii străine, pentru a-și însuşi numai ceea 
ce-i trebue şi tocmai ceea ce-i lrebue pentru dezvoltarea pro: 
priilor sale bogății, energii, capacităţi și aplicări. O cultură stră- 
ină imprumntată, este ca un capital străin, menit să pună în u- 
tilitate spre cel mai mare beneficiu o bogâție națională, care alt- 
mintrelea ar răminea neexpioatată. In cursul acestui studiu vom 
avea ocazia să ilustrâm acest adevăr. Acuma, anticipind, ne mul- 
tumim să spunem, ca exemplu, că bogăția limbii populare și a 
spiritului popular au rămas un subsol neexploatat, cîtă vreme 
cultura apusană, reprezenlată mai ales prin A. Russo şi A- 
lexandri, nu şi-a indeplinit rolul ei salutar. 


— 


1). Acest articol şi cele care vor mai urma, fac parte dintr'un studiu 
mai lung, care va apare in volum şi din care o parte s'a publicat şi în re- 
vista Curentul Nou (No. 1). Pentru ca celitorii Vieţii româneşti să aibă or- 
dinea complectă a ideilor, care se sprijină unele pe altele, voiu da, în re- 
zumat, ideile conţinute în articolul] publicat în revista amintită mai sus: 
Poporul romîn aproape n'a luat parto la formarea culturii europene, din 
cauza istoriei sale nenorocite, dar a luat o parte indirectă, oprind pe bar- 
bari de a invada Europa şi a distruge cultura. Aşa că atunci, cind a luat 
cultura din Apus, cultura asta n’a fost o pomană, pentrucă avea drepi la 
ea. Toate popoarele au imprumutat unele de la altele; poporul romina a împru- 
mutat mai mult. Romiînii, care au împrumutat la început dela Orient, incepind 
din veacul al XVI-lea, uu imprumutat dela Apus, şi cine se ridică impotriva celor 
de la 1848, ar trebui să se ridice împotriva tuturor influențelor străine, în- 
cepind dela cea șlavo-bulgară, ori, dacă sint duşmani numa: ai influențelor 
apusene, ar trebui să se ridice împotriva tuturor influențelor apusene : cea 
husită, cea luterană, cea poloneză, mai ales, din veacul al XVIl-lea. Şi a- 
cei care se ridică impotriva lui 1845, se fac, fără să vrea, apărătorii fana- 
riotismului şi rusismului dinainte de 1848. Dintre toale momentele vechi ale 
influenței străine, cel mai important e influenţa polonă in Moldova în vea: 
cul al XVII-lea căreia îi datorim o mişcare iosemnută culturală, care ar fi 
scurtat cu două veacuri drumul pănă la complecta lumină, dacă păturile 
moldoveneşti n'ar fi fost po înapoiate utunci pentru acea cultură şi dacă 
influența polonă n'ar fi dispărut prea repede (prin decăderea Poloniei şi 


102 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Despre necesitatea influentei apusene în cultura rominească 
am vorbit deja şi vom mai vorbi. Discutia poate fi numai rela- 
tiv la ceia ce a fost și este fozrzziţ, adaptabil sufletului poporu- 
lui romin, adică în privința problemei care anume elemente ale 
culturii apusene au trebuit să fie asimilate. Şi alegerea acestor ele- 
mente a fost opera şcolii critice din Moldova în veacul al XIX-lea. 

Cind, în acest veac, cultura apuseană a început să păâtrunaă 
mai puternic în țările romine, ea a găsit, la portile Moldovei 
mai ales, —păzitori care s'o examineze şi sâ-şi dea samă de ceea 
ce ne trebuia. Cå n'au greșit deloc, nu se poate spune, căci ni- 
mic in lume nu poate fi perfect. 

Era nu numai fatal, dar chiar necesar, ca țările romive să 
lepede haina fanarioto-turcă şi să se organizeze europeneşle ; 
ca Rominii să-şi îmbogăţească limba cu cuvinte nouă, cores- 
punzătoare cu lucrurile şi ideile nouă întroduse ; ca în locul o- 
biceiurilor fanariote să se întroducă obiceiuri europene ; ca ho 
mini; să producă şi ei o literatură cultă (căci aveau numai una 
populară). Dar întrebarea era: cum? 

Pentru a se răspunde la această întrebare, se cerea mare 
simţ de responsabilitate. Şi mure putere de analiză, căci dela 
nerezolvirea justă a acestei întrebări, pulea să rezulte o orga- 
nizare a țării nepotrivită cu zevoz/e acestui popor (şi nu cu sre- 
fletul lui, căci organizările statelor se repetă la popoare deose- 
bite ca suflet, dar asâmănâtoare în evoluția socială), o limbă 


prin tiumful grecismului). Influenţa apuseană, mai ales franceză, din vea- 
cul al XIX-lea, e ultimul şi cel mai important moment ál influenţei culturii 
străine asupra Rominilor. Influenţa apuseană in Muntenia e mai inuit o in- 
fluenţă politică şi socială: Muntenia creazi statul modern român; în Mol- 
dova e mai mult culturali; Moldcva adaptează cultura apuseană la sufle- 
tul românesc. In Muntenia avem o legiune de patruzecioplişti (şi puţină 
literatură, mai ales lirică), în Moldova o legiune de literatori şi spirite eri- 
tice. Cauza acestei deosebiri stă în deosebirea factorilor culturali: „In Mun- 
tenia o tradiţie culturală foarte slabă, curentul latinist și curentul francez 
mai ales în ipostasul lui politic. In Moldova: o traditie culiurală mai pro- 
nunțată, curentul latinist slab, curentul francez în ipostasul mai ales literar 
şi curentul poporan....“ Cauzele acestei deosebiri—o tradiţie mai puternică 
culturală in Moldova, o clasă revoluțion-ră mai puternică în Munteni», le- 
găturile mai strinse ale Munteniei cu Ardealul, Gh. Lazăr—vor fi studiate 
şi in articolul de faţă din această revistă, mai adăogind acuma încă o ca- 
uză importantă: rlasa. din care au făcut parte criticii şi literatorii moldo- 
veni din înlăia jumătate a veacului al XIX-lea. In articolul rezumat aci mai 
aminteam şi ipoteza unei deosebiri de rasă, între Munteni şi Moldoveni, 
ipoteză insă, care e gren de transformat în teorie. Şi, în sfirşit, enuntam 
principiul întregului acest studiu că: „Toată istoria culturii romineşti dela 
sfirşitul veacului de mijloc pănă azi, e istoria introducerii și a asimilării 
culturii străine în tarile romine ; și toată istoria culturii roininesṣti din vea- 
cul al XVl-lea pănă azi nu e derit istoria întroducerii şi a asimilirii eul- 
turii apusene în ţările romine—cu mici împiedecări diu partea fanariolis- 
mului șia rusismului.“—Dacă imigrarea culturii apusene nu sur fi intim- 
plat, Rominia ar fi rămas o ţară necivilizată, căci cultura antică se pierduse, 
în veacul de mijloc, pe pămintul rominesce, Si, dacă ar fi fost ca Rominii sin- 

uri să creeze din nou civilizaţia, le-ar fi trebuit tol atitea mii de ani, cit 
l-a trebuit civilizației omeneşti de mai dinainte de Egipteni pănă azi, căci 
civilizaţia este o acumulare în timp. 


G. IBRAILEANU —DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 103 


schimonosilă şi neconformă cu geniul limbii romînești, obiceiuri 
care să nu fie un progres faţă cu morala fanariotă, o literatură 
care să nu fie conformă cu spiritul rominesc şi rezultat al a- 
cestui spirit. 

Era deci, încâ odală, nevoe de un spirit critic, care să 
cerceteze şi să valideze numai acele elemente ale culturii apu- 
sene, care, ca să păstrăm comparaţia de mai sus,—erau proprii 
pentru a pune în valoare energia şi capacităţile romineşti. 

Necesitatea si rolul criticii au fost inţelese tocmai în acest 
chip de câlra cei intăi reprezentanți ai școalei de care vorbim. 

Kogălniceanu (Dacia literară, 1840, pag. 205) se exprimă 
cu o claritate, care ar fi zădărnicit pretențiile acelora care sus- 
tin că şcoala critică a început cu Junimea, dacă aceşti susțină- 
tori ar fi cunoscut istoria literaturii rominești. 

<Dar poate să mă întrebe cineva ce este crzzica şi 

pentru ce avem trebuinta de această damă ? La in- 
lrebarea dintâiu voiu răspunde în numerele viitoare 
prin un articol înnadins compus. lar la cea a doua 
mă voiu mărgini a zice că ivainte de zece ani, cînd 
era ruşine de a lua condeiul in mînă spre a compune 
ceva rominește, critica ar fi fost cu totul de prisos 
şi nepriincioasă literaturii născinde !). Astăzi s'au 
schimbat lucrurile; care ware mania de a fi autor ? 
Insuşi ţincii de pe lavilele școalelor au pretenții a 
publica scrierile lor, pân şi tractaturi de filozofie. 
Fi bine, într'o asemine epohă, cind se publică atite 
cărți, afară de bune, nu este d2 neapărată nevoe că 
o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre 
toate, şi ca întrun ciar să le vinture ; lăudind cele 
bune și uruncind în noianul uitării pre cele rele; şi 
una şi alla după principiile sale, şi fâră a lua sama 
la persoana şi la starea autorilor ?» 

Spus'a, făcul'a altă ceva Junimea şi d. Maiorescu ? 

lar în 1855, in arlicolul-program din primul număr al 
Stelei Dunării, vorbind de „facotila de versuri fără poezie, de 


-æ e — 


4). Alecu Ruso (Albina românească, 1846. anul XVIII, No. 13), întrun 
foeleton intitulat Critica criticii, în care îşi apără impotriva lui D. Gusti 
piesa sa Bucâlia ambițioasă, sase ani mai tirziu de cit Kogălniceanu, dar 
nouă ani mai înainte de „Rominia literară“, crede că „critiea nu ar prinde 
loe în epoca de astăzi, căci fara a vătăma vre-o iubire de sine, încă nu a- 
vem nici putem avea o literatură pănă mai tirziu.“ Vom mai reveni asu- 
pra acestui articol, ni se pare necunoscut încă (în cartea d-lui Hanvş nu 
e amintit şi vici piesa Băcalia ambițioasă, anterioară piesei, Provincialul 
lu teatru naţional. pentru care a fost surgunit la Soveja). Deocamdată să 
spunem nuniui că limba e mult mai imperfectă decit în articolele publi- 
cate în România literară. Se vede că, dacă în Rominia literară i se corecta 
limba, aci nu i-a corectat'o nimeni, ori că la 1846 se deprinsese mai puţin 
cu limba pe care pănă la 1855 şi-o fi însușit'o mai bine. căci se şlie că 
Russo îşi făcuse cultura în străinătate şi-i venea mai uşor să se exprime 
in frantuzeşte. 


104 VIATA ROMÎNEASCA 


romane traduse și de /ratate anabaphsto-limbistice a celor mai 
mulţi din scriitorii noştri de astăzi!“ declară că : 

«Critica s'au făcut neapărată mai ales în timpul de 
față, cînd limba rominească este restignită pe fel de 
fel de cruci, stropşită prin fel de fel de sisteme, in- 
tunecată prin fel de fel de ortografii, unele mai ab- 
surde decit altele» 

şi anunță că va 

«păzi hotăritor în contra tuturor semizeilor, pătri- 
milor şi optimilvur de zei, carii fără nici vo titlu, fără 
nici o capacitate, din autoritatea lor privată, s'au 
cunstituat succesorii muselor, năvălind Olimpul si 
Parnasul. De interesul public, de datoria noastră va 
fi de a-i combate și de a-i resturna din posiţiile u- 


surpate». 
Incă odată: d. Maiorescu n'a spus nimic mai mult şi nici 
a... CU un gest mai frumos. Şi păcat că din autorii nemți ai 


d-lui Rădulescu-Motru, reese numai de cît câ un Kogâlniceanu 
a fost o mediocritate, un spirit lipsit de discernămint, un uto- 
pist eften !.. !) 

I. Ionescu (Rominta literară, Hronica, 1855, p. 265) însărci- 
nat cu cronica» Romîntei literare, spune : 

<Am vrea ca Hronica noastră să fie ca o zugrăvire 
în miniatură a măretelor intimplări ale timpului nostru. 
Cercul privirilor noastre este mărginit prin chiar ho- 
tarele orizontului politic de faţă. Tot ce se atinge de 
Romănimea Principatelor, este al nostru de a cerne 
şi de a cercela încit poale să fie spre binele ei nia- 
terial şi moral», 

A. Ruso (Rominia literară, 1855. «Cugetări», 201), se ex- 
primă printo figură, care aduce cu comparația ce o fáceam a- 
dinioarea : «Critica, zice el, e dreptul obštesc de a adeveri z- 
nătatea marfei» ...«Este nevoe de a întemeia critica şi de a 
cumpăni de acum înainte bunătătile scrierilor şi tăria siste- 
melor»... 

«Critica e o faptă rominească de nevoe», zice aiurea (p. 
218) acelaş seriilor, deşi ştie bine că «poate va vătăma iubirea 
de sine» a unora, căci Romiînii nu înțeleg două lucruri mai cu 
samă: <purneala limbii şi noima criticii». Si la întrebarea (p. 
276): «De potopul latinirii ce şi cine a scăpa limba ?», el rás- 


1). „In politică pu suntem pentru utopii“ (M. Kogălniceanu, Steaua 
Dunării, 1). De altinintrelea istoria Rominici contemporane o dovedeşte. 
El era atit do mult om de stat, încit răspuuzind la învinuirea de „ideolo- 
gie“ adusă de Logofătul Petru Ruszat unor ziare ale vremei, face constata- 
rea că Romiînii prin firea lor nu-s ideologi (Steaua Dunării, I, 32)—gre- 
şind, căci trebuia să spună „Moldovenii“, nu Rominii, de oarece multi din- 
tre Munteni au fost mai mult sau mai puţin ideologi, ceea ce este fatal și 
inerent perioadelor revoluționare. Dacă în Moldova ar fi fost coadiţii mai 
prielnice spiritului revoluționar, ar fi fust şi ucolo ideologi. 


G. IBRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 105 


——__ 


punde: critica (p. 118). <Norocire că în Moldova se găsesc 
critici» (Steaua Dunării Il, 5). 

lală dar că chiar dela inceput în Moldova se simte nevoia cri- 
ticei; nevoia e conştientă, scopul bine hotărit: a nimici sistemele 
limbislice raţionaliste, a feri limba și literatura de desaaționalizare, 
a arunca ein noianul uitării» pretențiile nejustificate... a prezida 
la introducerea culturii străine și la asimilarea ei. 

Mai departe, conştiinţa de nevoia acestei critici a adaptă- 
rii cullurii străine la noi va fi reprezentată de societatea Juni- 
mea diu lași, inirupindu-se mai ales în cel mai strâlucit repre- 
zentant al Junimti, D. Maiorescu, a cărui activitate, pănă la 
16%0, nu e decit continuarea acestei critici a adaplaării culturii 
străine. 

«Din momentul în care se recunoaşte, cá sintem în 
transijiune, din acel moment se recunoaşte legitimitatea 
crilicei şi se osindeşte lenevirea, care aşteaptă binele în 
viitor fără nici o lupta.> (Crizce, 1, 246, Observări po- 
lemice, 1869). 

«Cine însă fără crilică poate păşi cu siguranță ?.... 
dul Critica, fie și amară, numai să fie dreaplă, este 
un element neapărat al susținerii şi propăşirii noas- 
tre, şi cu orice jertfe și în mijlocul a ori citor ruine 
trebue implintat semnul adevărului.» (Critice, I, 365, 
394, Directia Nouă, 1872). 

Dacă Muntenia a fâcut, cum am spus, o operă de un in- 
teres mai urgent: asimilarea formelor politice, Moldovei ii re- 
vine meritul de a fi prezidat, in timp de 40 de ani, dela 1840 
pănă lu 1880, la asimilarea culturii în celelalte forme ale ei. 

<Romînia literară, Steaua Dunării şi Zimbrul (zice «Ga- 
zeta de Transilvania», 1856)... bornate, de un proviaţialism fi- 
listic, ele socotesc că un milionaş de Moldoveni sint de ajuns, 
ca singuri să împlinească misiunea ce destinnl a impărtit'o Ro- 
minilor» ; la care A. Ruso (Sfeaua Dunari, Il, 5) răspunde că 
<milionaşni de Moldoveni, care de 80 de ani trăeşte de ideile 
filozofice ale lumii civilizate» are acest drept. Şi Russo, capul 
cel mai teoretic al acestei școli vrilice adevereşte de repeţile 
ori constalarea, pe care am fâcut'o, că Moldovei i se datorește 
cultura romineasca așa cum e astăzi. 

«Literatura romînă, zice el (Romina literară «Cu- 
getări»>, 119) se împarte aslăzi în două şeoli: una ce 
iși are cuibul in Bucureşti, unde se cultivă cu entu- 
ziasm toate sistemele în orice țipel discordant se sfir- 
şesc, în June, I0, înt etc, al doilea, ce s'ar putea 
numi eclectică, are mai mulţi partizani în Moldova; 
aceasta este școala celor ce doresc mai înnainte de 
toate a serie pentru Romini şi rominește şi a face o 
literatură numai din viţele noastre, iar nu din limbu 
Franţezilor, a Italienilor ṣi a jargonulni neînțeles din 
Ardeal». 


106 VIATA ROMINEASCA 


meen — - 


In adevăr: «Cei cin rari şi respectabili Moldoveni ce s'au 
încercat în nevinovate forme, au avut puţivi imitatori» (p. 349) 
şi au avut merilul numai că au dat un impuls mişcării literare 
prin poezie şi istorie, continuă Russo, gindindu-se, probabil, mai 
ales la Asake, care n'a făcut, în realitate, parte nici dintro 
şcoală, slujind ca un fel de punte de trecere intre spiritul cel 
vechiu și cel nou. Din pricina acestei atitudini crz/ce, acestui 
spirit <eclectic>, Moldovenii (p. 339) erau acuzaţi de şeoala ad- 
versă din Blaj şi Bucureşti de <reacționari, aristocrați, slavoni, 
rusolatri>. Aiurea, în numele Moldovenilor, se roagă de Ar- 
deleni să fie lăsați să lucreze în voe „limbuşoara asta turcilă. 
grecită, ungurită, slavonită şi ce a mai fi......» «Noi Moldovenii 
din potrivă, simţim că mare avuţie, inspirație şi limbistică este 
în cîntecele desprețvite în Ardeal, şi cu ele şi voia criticului 
vom urma înainte cercetările retrospective». (p. 350). 


x 


In articolul amintit în nota dela inceput, voind să precizez 
factorii culturii rominești din Moldova, in deosebire de Munte- 
nia, am arătat că curentul latinist a fost mai slab în Moldova 
şi am arătat, în treacăt, pricinile. 

Să tratăm acuma această chestie, care e de o importanță 
deosebită. 

In Moldova a lipsit o clasă mijlocie naţională, cu instincte 
revoluționare. Existenţa unei asemenea clase în Muntenia, a 
format un mediu favorabil pentru răspindirea ideilor revolutio- 
nare, a fâcut să se prindă uşor toate <noutălile> şi toate <exa- 
gerările»>. [In Moldova, lipsa unei asemenea clase a făcut ca ge- 
neroasa mişcare «de la 48» să fie mult mai palidă şi să se 
stingă imediat. Curentul francez, ca curent politic, a fost mai 
slab. Curentul latinist, care, prin origina şi prin conținutul său, 
era un curent revolutionar, deși în aparenţă era unul linguistic 
şi istoric, n'a putut prinde în Moldova, căci, nefiind o clasă, 
cum am spus, cu instincte revoluţionare, n'avea unde să se dez- 
volte, nu era cerut, nu putea să aibă trecere. «<lașul, zice A. 
Russo («Holera», în Calendarul Buciumului Romin pe 1853, arti- 
col, care lipseşte in lista D-lui Haneş) la 1839 ca şi astăzi nu se 
deosebea prin vre un entuziasm straşnic pentru nici o indivi- 
dualitate sau pentru vre-o pricină.» 

Apoi, Muntenia avea mult mai multe legături cu Traosil- 
vania, de cit Moldova, din pricina poziției geografice. De aceea 
schimbul de idei şi de cărți era mai mare. Graţie acestei le- 
gāturi mai mari, Gh. Lazăr trece în Muntenia şi nu în Moldova. 

Şi, cu aceasta, ajungem la o a treia pricină a deovsebirii 
intre curentul latinist din Moldova şi Muntenia. Gheorghe Lazăr 
a tost un mare apostol, o puternică personalitate. Dacă e gre- 
şita teoria, care nu dă nicio importanţă individualităților în 
mişcările sociale, punind totul pe socoteala maselor, de sigur că 


G. IBRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 107 


e greşită şi teoria aceea, care explică mişcările sociale prin 
inițiativa individualilăţilor. O personalitale, oricit de puternică, 
SI poate avea înriurire decit în nişte împrejurări favorabile. 
Şi, tot aşa: un curent popular, o tendință socială nu poate a- 
ne la o realizare decit întrupată în individualităţi puternice. 
Dacă Gh. Lazár ar fi venit în Moldova, curentul latinist ar fi 
fost mai pulernic aici, dar nu ca în Muntenia, pentrucă în 
Moldova împrejurările, in care să se deavolte, erau maï slabe. 
O importantă imprejurare am văzut'o deja—celelalte le vom ve- 
dea mai pe urmă—o clasă mijlocie națiunală. Are mare înleles 
ceea ce ne spune P. Poenaru, că la şcoala lui Gh. Lazăr veneau 
elevi din toate clasele şi anume şi prăvăliagi. Cum vedeli, clasa 
mijlocie a auzit cuvintul apostolului și, de sigur, la răspîndit 
mai departe. Trebue să ne inchipuim cum erau intelese cuvin- 
tele patriotice și revoluționare ale lui Lazăr de aceşti prăvăliaşi 
şi cum ar fi fost înțelese de fiii de boeri din Moldova. 

In Moldova scriitorii de sumă şi reprezentanţii şcolii cri- 
tice au fost toți fii de boeri, şi anume din clasa loerilor mai 
mici, în deosebire de Muntenia. Aceasta este a patra cauză, 
pentru care în Moldova s'a născut şcoala critică, adecă—ceea ce 
este acelaşi lucru—pentru care exagerările n'au prins. Au fost 
şi în Moldova cițiva reprezentanţi ai exagerărilor: Aceia au 
fost din clasele mai de jos şi mai lipsiţi de talent, vorbim de 
scoala lui Barnuţiu, «fracțiunea liberă si independentă», ai cărei 
corifei au lost Tacu, Lates, Gheorghiu, etc. (vezi Maiorescu, 
Critice, I, 34). 

Aceşti fii de boeri au avut parte de mai multă învăţătură. 
Părinţii lor au avut marele merit (vezi Alexandri Proza, 1. Ghica, 
Scrisori) de a-şi trimite fiii la şcoli străine, unco'1 foarte seri- 
oase. Kogălniceanu, A. Russo au făcut sludii solide, care vor 
avea partea lor în apariţia spiritului critic în Moldova.—Aceşti 
fii de boeri, fiind boeri, au putut să aibă mai mult răgaz pen- 
tru studiu de cit alţii. Şi, mai important, din pricina clasei 
din care făceau parte, moşteniseră un suflet mai conservator, 
deci mai refractar la «noutăți». Adunînd acest conservatism cu 
lipsa unei clase revoluționare, vom inţelege şi mai bine expli- 
cația socială a lucrului. La acestea va trebui să adâogăm ele- 
mentul cel ma: iinportani al sufletului acestor fii de boeri, tra- 
diția culturală moldovenească, mai puternică decit in Munte- 
nia, care, fireşte, se păstrase mai puternică la clasa boerească 
din Moldova şi care e factorul. poate, cel mai important al a- 
pariliei atiludinii critice, in orice caz lot atit de important ca 
și primul: lipsa unei clase revoluţionare. 

<Multă ştiinţă au fost odată sămănată în ogorul 

rominesc, zice Ruso... mvită carte, multă știință is- 

torică, politică, finanțiară se ivesc ici cole, dar plu- 

tind de able în răsipele aduse de veacul al XVIII- lea» 
(România literară, «Amintiri», 443). 

Aceasta este tradiția culturală. A. Russo exagerează în 


108 VIAŢA ROMÎNEASCA 


DO O N IN N M 


rindurile citate mai sus, dar e adevărat că vechea cultură mol- 
dovenească din veacul al XVIl-lea nu sa pierdut cu totul, ci a 
ajuns pănă la veacul al XIX-lea «plutind pe răsipele aduse 
de veacul al XVIll-lea», 

Ce insamnă această lradiţie culturală ? 

Mai întăi o deprindere cu ale culturii, mai ales in clasa 
de sus *), deprindere trecută prin moştenire până la bonjurișştii 
moldoveni de la 1840. un fel de rafinare, trecută prin hereditate 
de la generație la generaţie. E lucru mare cind un creer se 
subțiază in mai multe generaţii. Şi ultima generaţie—cea dela 
1840—se năcuse prin urmare. cu o mai mare pregătire inăscută 
pentru cultură. Apoi o deprindere cu ale culturii trecută prin 
educație, o generaţie mostenind de la alla deprinderea de a 
ceti, oare-care cunoştinți mai deosebite, în specie: o bibliotecă 
de cărţi vechi romineșşti religioase, poate manuscrise de croni- 
cari, cărți profane tipărite. Şi contactul cu nişte părinți mai 
mult sau mai puţin cunoscători ai vechii literaturi. Un C. Ne- 
gruzzi, copil, are la îndămină o bibliotecă bogată de cărți vechi 
romineşti a tatălui său. (Opere, I «Cum am învățat rominește)>. 
lată tradiția culturala. 

Al doilea, o literatură mai bogală şi mai superioară în 
Moldova, implicată în cele spuse mai sus, căci fâră aceasta n'ar 
fi fost vre-o rafinare şi deprindere culturală de moştenit. Cea 
dintăiu întrebuințare literară a limbii romineşti se face în Ma- 
ramureş, în veacul al XV-lea. Prin influenla husită, se traduc 
citeva cărţi bisericeşti in romineşte. Dar Maramureşni e aproa- 
pe de Moldova, mai ales de Bucovina,inima Moldovei de alunci, 
cu care avea multe legături, fiind chiar multe familii, care lo- 
cuiau jumătate in Moldova, jumătate In Maramureş (Zorga: «Is- 
toria literalurii religioase a Rominilor>, 39). Prin urmare, aceste 
traduceri vor fi trecut de timpuriu în Moldova şi vor fi răspin- 
dit, cit de puţin. cullura religioasă. Şi e sigur că au trecut, căci 
copiile de pe aceste manuscrise s'au găsit în Moldova. lată dar, 
că începutui culturii, în romineşte, îşi are locul in Moldova. 

Dar adevărata cultură, in vremile de la început, trebue 
s'o căutăm în slavoneşte. Cultura, sub forma slavonă, a fost 
mai serioasă in Moldova. «De la Teoctist (pe la jumătalea vea- 
cului al XV-lea) porneşte un şir neintrerupt de cărturari desla- 
voneşte, pe un timp cind în Ţara rominească necontenitele lupte 
pentru Domnie opreau orice silinți spre lumină, spre artă» (Jorga, 
Ist. lit. rel. 14). In acest veac avintul de cultură e mare in 
Moldova, ocrotit de Ştefan cel nare pe cind în Muntenia «im- 
prejurările au fost şi mai puţin prielnice... şi rodul învăţăturii 


——— —— 


— ————— 


*) D. Iorga (Opinions Pernicteuses..... 97) spune că are, in hibliolecu 
sa, un Suetoniu, care aparţinea în 1797 unui boer Palade. Tot D-sa citează pe 
Wolf, cure vorbeşte, in veacul al XVIII-lea, de invăţaturu şi inteligenţa u- 
nor boeri moldoveni.—D. Panu (Săptămîna, 80) zice: „In tot timpul laşul 
a fost superior Bucureştiului prin cultura Jui și printr'o clisă de boeri in- 
teligenţi şi culţi“. 


> G. IBRAILEANU-—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 109 


a răsărit şi mai slab> (Zorga pp. 44. 46). Şi în Moldova, în a- 
cest veac, apare și isloriografia, bine înțeles în slavoneşie. A 
avea deja scrieri istorice oricît de rudimentare, e un mare pas- 
In toată vremea cultura slavonă a fost mai serioasă în Moldova. 
Tot în acest veac al XVI-lea, ne spune d. Iorga (p. 106). chiar 
caligrafia era mai frumoasă in Moldova, pe cind în Muntenia, 
unde decadența era mai mare, piserii erau moll inferiori. În 
Moldova nu sint acte domneşti de danie sau de judecata. scrise 
in romineşte, păns în al doilea deceniu al veacului al XVil-lea 
nu ca în Muntenia <mai puțin aşezată şi cultă» (Zorga, p. 121). 
Cind vine Warlaam în scaunul mitropolitan, în veacul al 
XVII lea gâsește o mulțime de manuscrise traduse guta pen- 
tru tipar, mai multe de cit in Muntenia (/orga, p. 157) 
intro <limbă mult mai puternică, mai sunătoare şi mai plină - 
de viață-—însugşiri care vor rămănea pănă acum vre-o douăzeci- 
/rei-zeci de ani caracleristice pentru lucrările literare moldovene» 
zice d. Iorga, ceea ce lousamnă—tocmai ceia ce ne încercâm sâ 
dovedim— importanta tradiţiei in Moldova. Şi dacă «pănă acum 
douăzeci-treizeri de ani“, e că de douăzeci-treizeci de ani nu 
mai e Moldova ori Munlenia, ci Rominia, nu mai poate fi [aşul- 
moldovan ori Bucureştiul-muntean, ci Bucureştiul-romîn. Să 
mai adăogăn,/tot după d. Iorga (p. 149) că in veacul al XVIl-le 
mulțumită scoalei de la Trei-Erarhi, erau in Moldova mulţi 
diacı, care întrebuințau cu pricepere limba slavonească, nu ca în 
Muntenia, unde cărturarii, mult mai slabi și nepregătiţi, se fo- 
loseau de formulare şi dicționare. 

Asa dar, prin traducerile făcute sub influenţa husită, prin 
cultura slavonă, prin istoriografia slavonă, in Moldova se fâcuse 
mai mare deprindere culturală, mai mare fond pentru viitoarea 
tradiție, care ne interesează. Dela traducerile maramureșene 
începe cultura, care va forma tradiția moştenită de veacul 
XIX-lea. | 

Dar ceea ce e fâră măsură de important şi deosebeşte 
Moldova de celelalte provincii, ridicind'o mult ma: presus, ein- 
fluenia poloneză din veacul al XVI și mai ales al XVII-lea. 
(Pentru fapte, vezi Jorga, Ist. lit. bisericeşti, mai ales pg. 113, 
133 şi /sforia literaturii romine în secolul al XVIII lea, „ln- 
fluența polona“, de același). 

Influența polonă a fost o influență apuseană, înalt cultu- 
ral şi—mai ales—un capital slrâin menit a valorifica sufletul 
şi talentul rominese. Ei îi datorim pe  cronicarii-cugetători ai 
veacului al XVil-lea și începutului celui al XVIll-lea (afară de 
Cantemir, care, cum am spus, e un product al spiritului multi- 
lateral european). Acuma vom avea scriitori, care scriu în 10- 
mineşie, care cugefă, discută, care dezgroapă trecutul descăle- 
catu'ui întâiu și celui al doilea, care aduc idei nouă, care pro- 
voacă o mișcare în spirite, care încearcă şi alle genuri nouă, 
fie măcar spre a arăta că limba romină e capabila pentru ele 
(introducerea lui M. Costin la Viaja lumii). 


110 i d VIAŢA ROMÎNEASCA 


Cultura mai dinainte, slavonă, mai puternică în Moldova, 
această cultură nouă a veacului al XVil-lea, nu se vor pierde 
cu lotul în veacul al XVIII-lea. Va veni ceva și pănă la veacul 
al XIX-lea «plutind de abie în răsipele aduse de veacul al 
XVIII-lea», cum zice Russo. Ceeace a venit «plutind» a făcut a- 
cea deprindere şi rafinare de care am vorbit mai sus. Scriitorii, 
a căror tendință voim s'o explicăm prin aceste urme rămase 
din vechea cultură—tradiţia—au fost, şi ei, conştienţi de lucrul 
acesta şi A. Russo ne spune că: «In Moldova clerul avea mare 
nume de învăţătură și de evlavie> (Rom. lit. «Cugetări», 201) 
şi aiurea, dîndu-şi samă lotodală şi de influenţa salutară a A- 
pusului şi par'că voind să afirme că progresul rominismului e 
concomitant cu influența Apusului zice: 

«Dela Costineştii crescuţi in {eara leşească și pân' 
la noi, lot drumurile Apusului sint bătule de pruncii 
romini> (Rom. lit. <Amintiri>, 443), 
care e o justificare a celor spuse de noi, că influentele salv- 
tare au venit din Apus şi că Costineştii și ceilalţi sint—istori- 
ceste şi filozoficeşte—premergălorii -generației dela 1848. O 
spune, cum vedeți un palruzecioptist. 

Dar cind această literatură —care lăsase o urmă în spiri- 
tul moldovenesc: rafinarea, deprinderea cu ale culturii şi chiar 
o culturalitate de fapt—este dezgropată, dată la iveală, cind 
Moldovenii culţi nu se mai saturā de dinsa: Russo o ceteşșle cu 
lăcomie, mindrindu-se cu ea, Kogălniceanu o publică şi o anali- 
zează, Negruzzi «şterge colhul de pe cronice bătrine>, Asakj 
chiar, o recomandă ca limbă literară (deși face, în alte privinți. 
greşeli mari), ziarele, cum e Gazeta de Moldova, o analizează, 
o ridică în naltul cerului, cind, cu un cuvint, Moldovenii culti 
sînt caplivaţi şi plini de literatura veche, atunci la urmă, de 
care vorbeam mai sus, de care vorbeşte și Ruso, adăogindu-se 
influența actuală a paginilor pline de «limba veche şi 'nțeleapta»>, 
adăogindu-se şi «optzeci de ani» de cind Moldovenii trăesc «de 
ideile filozofice ale lumii» (A. Ruso, Steaua Dunării, I, 5), adecă 
mai intensa cultură apuseană a Moldovei dela începutul veacu- 
lui al XIX-lea—e fatal så se aflrme un spirit critic. 

E interesant a insista asupra acestei chestii şi a vedea cum 
A. Ruso, acest spirit pătrunzător, n'a lăsat nimic neobservat şi 
a spus tot ce se poate spune asupra acestei particularilăţi a cul- 
turii moldoveneşti, care explică aparitia spiritului critic in Mol- 
dova şi nu aiurea. «<Şcoalele /imbistice, zice el (R. lit. «Cuge- 
tări», 251), au cuibul lor în Bucureşti şi în Ardeal». Pe Ardeleni 
nu-i scuzează, căci au tradiție. Pe Mureni ii scuzează, pentru 
că ei n'au!): <Seama Ardealului în istoria nouă a limbii e mai 


1). E nedrept aci, pnate pentru că nu cunoştea literatura veche din 
Munteaia, sau, dacă o cunoştea, căci in jurnalul său dela Soveja ne spune 
că a primit Magazinul istoric, cure-l face să creadă că peste zece uni nu 
va mai fi limbă rominească, n'o cunostea hine. Nu-i vorbă, el, care lăuda 
aşa de mult pe cronicarii moldoveni, ne spune, frapat de inferioritalea cro- 


G. IBR AILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU iii 


grea. Ardealul ce are tradiţia...» Şi cei ce nesocolesc tradiția 
şi <care toate înlătureuză şi pomenirea chiar a tradiţiei, sint ca 
oamenii cei noi ce îşi tâgăduesc părinţii». Cărţile vechi şi limba 
cronicarilor trebue så fie modele pentru limba rominească, nu 
cum fac c<învăţaţii> ce <leapădă tradiția ascunzind'o sub pretext 
de baştină latină» (pp. 276 şi 347). 

Si, în sfirşit, sinteliziud şi trăgind concluzii, zice: 

«Între Romîni Moldovenii; şi intre Moldoveni co- 
Jaboratorii <Rominiei literare> sint singuri ce nu au 
impus Rominilor, nici gramatice, nici alte scrieri după 
iscodirile iînchipuirii lor; singură Moldova, ca şi in 
lupta naşterii, au sprijinit traditia scrisă şi tradiţia 
orală. Este ertat dar Moldovei a cerceta tulurile ne- 
contestate vechi şi a cumpăni temeiurile nouă ; este er- 
ta: Moldovei care au pus mai multe pietre la zidirea 
veche a naționalități a se convinge dará limbile nouă 
fac cit limba veche, cil de frumoase şi armonioase sint 
ele, dacă substituția lor este putincioasă, de nevoe și 
conformă cu telul, la care sint chemate limbile de a 
fi un organ de întelegere nu a unor oameni, dar a 
oamenilor, și a se încredința că /a/nzrea sau fran- 
Zuzirea, sau lahentrea Romîniei vredniceşie truzile ce 
am putea întrebuința în cercetări şi lucruri mai seri- 
oase» (Rominia literară, <Cugetâit», 347). 

In rezumat : Moldova, şi mai ales şcoala critică din Mol- 
dova, respectă tradiția, lăculă, sprijinită in Moldova. De aceea, 
depozitară a tradilie!, îi este ertat să-şi ia rolul dea prezida la 
înjghebarea culturii romineşti moderne, validind cea ce merită, 
adică este necesar, invalidind ceea ce nu ar fi menit să valori- 
fice energia şi talentul romînesc. 

Si, în adevăr, Moldova nu s'a mărginit să răspingă curen: 
tele faişe, nu s'a mulțumit să le distrugă la ea. Ea a câutat să 
le distrugă şi în afară deea, acolo unde erau pe cale de a izbuti. 

«După pilda lui Galilei, ce striga din închisoarea, 
unde-l pusese pedantţii vremii de pe atunci: <Pururea 
se mişcă!» voiu striga din Moldova, ca să se audă 


nicarului muntean, că „Constantin Căpitanul e eftin la vorbă, tare ostenitur, 
nu plăteşte cit Miron şi alții“ (Revista Română, 1863, p. 446). Cronografia 
muntenească, ori cit ar fi de inferioară celei moldoveneşti, ori cit ar con- 
ținea „mai mult date istorice, cu puţine cugetări asupra evenimentelor ra- 
portate ete.“ (A. D. Xenopol: „Mihail Kogălniceanu“, 30)a format, impreună 
cu literatura bisericească, un element de tradiție. Eliade Rădulescu, care 
nu face caz de cronicari (primul defect) niei de literatura populară (al doi- 
lea defect), fuce mult caz de literatura bisericească, cînd e vorba de limba 
literară. In Muntenia, oameni care se influențează şi ascultă de tradiţie, 
sint Odobescu, Bălcescu, adinc cunoscători de cele vechi şi Gr. Alexan- 
drescu. De aceia ei sint singurii scriitori, dintre cei vechi, munteni, serioşi, 
cu o limbă bună, cu un spirit rominesc—şi care sau lipit de şcoala ceri- 
tică moldovinească, întreținînd legături cu ea, scriind în revistele ei, cu şi 
Caragiale mai tirziu. Odobescu e chiar un reprezentant al şcolii critice— 
dia Muntenia. 


112 VIAŢA ROMÎNEASCA 


peste Moina, peste Miicov, pestle Carsah: «Limba 
Domnilor E...... L..... P.....) şi allora, nu sint limba 
rominească şi literatura de astăzi nu e lileratura ro- 
minească». (A. Ruso, «Cugetări», in Revista Romină, 
1863, p. 357) 
lucruri scrise, cel mult, la 1855, eind şi-a scris Cuge/ările în 
<Romivia literară». 

Aşa dar, Moldova a dat rominismului cultura, sau, mai 
propriu, posibilitatea de cultură prin acel spirit critic, de care 
am vorbit. Istoria culturii moldoveneşti din veacul al XIX-lea 
e, mai ales, istoria acelui spirit critic aplicat la introducerea 
culturii străine, adică la procesul de regenerare a spiritului ro- 
mînesc. E, ceea ce e acelaş lucru, istoria luptei împotriva ten- 
dinților falşe, necumpătate, din Muntenia şi Transilvania. 


* 


Spiritul critic, despre care vorbim in acest studiu, ţine de 
la 1840 până lu 1880, adică tocmai perioada de formare a Ro- 
mîniei moderne, cu alte cuvinte, vremea cind s'a întrodus în få- 
rile romîne cultura apisană modernă şi cînd a fost mai urgent 
şi mai la ordinea zilei procesul de asimilare. După 1880, 
incepe procesul de organizare internă mai serioasă, pe baza şi 
cu elementele civilizației iotruduse. La 1880, se poate spune, 
s'a isprăvit şi «unirea» ce.or douâ țări romineşti—de atunci nu 
mai există Moldova şi Muntenia, ca ţări deosebite, de atunci nu 
mai poale fi vorba de o cultură deosebită moldovenească şi, prin 
urmare, de atunci încetează şi existența şcoalei crilice moldo- 
venești. Vorn vedea toluși că incă cițiva ani, până pe la 1890, 
în Molnova mai apar manifestați: critice special moldovenești, 
mai mult sau mai pulin efecte ale culturalităţii moldovenești, 
mai mult sau mai putin consequențe ale vechi critice molao- 
veneşti, Acestea vor fi junimismul politic, radicalizmul şi so- 
ctalismul cu revistele sale, în special «Contemporanul». 

S'a înțeles de la sine că «critica» de care vorbim în a- 
cest studiu. e critica culturii, a societăţii şi a literaturii în ge- 
nere, şi nu critica literară, cum o înțelegem acuma, adică cri- 
tica scriitorilor. Ultima manifestaţie a acestui spirit eritic e 
articolul D-lui Maiorescu—ultiinul reprezentant al şcoalei critice 
moldoveneşti — «Jn cortra neologismelor>, scris în 1881, care, dacă 
nu ni se ia în nume de rău acest pedantizm, e data chiar, cind, cu 
proclamarea regatului, Rominia modernă era deja creată. Ceea 
ce a scris după aceea d. Maiorescu e absolut crifică literară. 
Activitatea critică a D-lui Maiorescu se imparte in două peri- 
oade bine distincte. Prima, perioadă de critică a culturii, a în- 
troducerii şi asimilării culturii europene, cu „Scrierea limbii 
romîne“ (1866), „Poezia romină“ (1867), „Contra şșcoalei Bar- 
nul“ (1868), „Limba romină în ziarele din Austria“ (1868), «In 


1). Eliade, Laurian, Pumnul. 


* 


„G. IBRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 113 


contra direcției de astăzi in cultura romină» (1868) <Observări 

polemice»(1869), «Direcţia nouă» (1872), «Beţia de cuvinte» (1873), 

«Răspunsurile revistei contemporane» (1873), «In contra neolo- 

gismelor» (1881). Celelalte articole, de după 1887, «Caragiale», 

<Eminescu», «Poeți şi critici», «In lături», «Contraziceri»>, etc. 

sint articole de critică literara. In cit încă de la 1881 <Maurul» 

a crezut de cuviință că-şi <făcuse datoria». O spune însuşi D. 
Maiorescu (Critice, IE, 204, «Poeți şi Critici», 1886): 

la proporţia creşterii acestei mişcări (literare şi ştiin- 

țifice), scade trebuinţa unei critice generale. Din mo- 

mentul, în care se face mai bine, acest fapt insuş 

este sprijinul cel mai puternic al direcţiei adevărate. 

Sinteza generală în alac, izbirea unui intreg curent 

periculos o credem acum ștearsă de la ordinea zilei 

pentru părţile esenţiale în literatura proprie şi in 

ştiinţa teoretică. Remine incă la ordinea zilei in po- 

litică, dar de aceasta nu ne ocupâm aici. | 

Aceiaşi conştiinţă de încetarea datoriei critice se vede şi 
la Alexandri, care, de la 1880, nu mai vorbeşte, în «scrisorile» 
sale, de primejdia stricătorilor de limbă. Dacă la 1880 era deja 
vremea, ca Maurul să creadă că şi-a făcut toată datoria, dacă, 
adică, după aceea, şi chiar azi, n'a mai fost şi nu mai este ne- 
voè de acea critică, in care se cuprinde şi necesara «critică ju- 
decătorească>, de care vom vorbi mai încolo—aceasta va forma 
subiectul unui capitol al acestui studiu. 

Critica D-lui Maiorescu de după 1881, caşi a d-lui Gherea, 
nu inlcă în cadrul acestui studiu, care vrea să fie numai cerce- 
tarea spiritului crilic aplicat la formarea culturii romineşti mo- 
derne din vremea cind, în celalalt domeniu, politic, şi mai 
ales in Munlenia, oamenii lucrau pentru organizarea statului ro: 
minesc moderna. 

De altmintrelea, critica Jiterară nici nu se putea naşte pe 
vremea aceca, cici avea pentru ce. 

Nu exista o literatură care să merite, mai bine: care să 
comporte ceea ce se chiamă «critică literară>. Ni se pare ci 
însuş d. Maiorescu spune aceasta undeva în scrierile sale. 

A face critică literară, este a face anatomia, fiziologia și 
etiologia unei opere de artă, sau, ceea ce este acelaşi lucru, a 
spiritului noui scriitor. Aceşti termeni, împrumutaţi de la ştiin- 
tele naturale, nu vor să fie decit nişte metatore clarificătoare şi 
nimic mai mult. 

Cind diseci opera de artă, sau spiritul scriitorului—anato- 
mia operei sau a spiritului scriitorului — pentru a descoperi ia- 


- suşirile; cînd descoperi legătura intre acele însuşiri şi condiţio- 


narea lor reciprocă— fiziologia operei sau a spiritului scriitoru-. 
lui; cînd descoperi legătura cauzală dintre opera sau spiritul 
scriitorului şi condițiile casnice, morale, intelectuale, sociale, în 
care s'a produs acea operă sau sa format acel spirit, atunci 
faci criticà ştiinţifică, cit poate fi «științifică» critica literară, 
8 


———_ —— 


114 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


adică întru cît i se pot aplica ei metodele ştiinţelor exacte ale 
naturii. 

= Dar nu se analizează decit realitatea, numai ea merită a- 
ceastă trudă şi onoare. Şi literatura de până la Eminescu, afara 
de oarecare mici excepţii, nefiind zugrăvirea serioasă a vieții — 
aşa, ds pilda. in piesele lui Alexandri tipurile nu sint vý, ci 
mnai mult comfoziție—, nu comporta o critică adevărat literară. 
Cind au venit Eminescu şi Caragiale, atunci şi d. Maiorescu şi-a 
schimbat rolul, a trecut la a doua perioadă a activitații sale, 
la critica literară. Cu alte cuvinte, cind, formindu-se o cultură 
rominească, Eminescu şi Caragiale au lost posibili, şi critica, 
din jandarm al culturii ca mai înainte, devine analistă, literara’). 

Şi dacă critica d-lui Maiorescu nu e aşa de literară, dacă, 
vreau să zic, ea este mai mult afirmare de principii teoretice, 
decit disecare de opere, pe lingăalle pricini pe care le-o fi avind d. 
Maiorescu, desigur că principala sint teoriile d-sale estetice, 
care, orice s'ar zice, sint o piedică pentru considerarea unei o- 
pere de artă ca o manifestare de viaţă pur şi simplu şi nimica 
alta. Acest defect s'a exagerat apoi la epigonii d-sale. 

Așa dar, d. Maiorescu cel de până la 1881 a avut marele 
rol de a fi unul—și ultimul— dintre aceia, care au prezidat la 
formarea cullurii rominești, in unele privințe, cum vom vedea, 
inferior, in unele mai unilateral, in altele superior. 

Curentul avesta crilic incepe cu M. Kogălniceanu, se con- 
tinuă cu C. Negruzzi, A. Ruso, Alexandri şi se stirșeşte cu d. Ma- 
iorescu--ca så nu citez decit pe corifei, pe personajele repre- 
1). Totuşi A. Ruso, care a fost predecesor în toate, a fost şi aci. A- 
vem, dela dinsul, şi mărturisirea legitimităţii unei critici literare, cind zice 
că prin critică înțelege uu numai critica contra pedanteriei, ci și „vrilica 
sănătoasă ce răspindeşte bunul“ (Romênia literari, 515), şi arătarea insu- 
şirilor ce trebue să posedeze un critic: ştiinţă, judecata nepărtinitoare, cu- 
noştința lucrurilor, a lumii şi a oamenilor („Critica criticii“, Albina rom. 
XVIII, 13, 1846), şi—aci e interesant chiar și un cuvint—calificarea îu rău 
a unei anumite critici cu numele de „judecătorească” in expresia „socutioti 
judecătoreşti a d-lui D. G.“, socutinţi, care îl hotărăsc pe A. Ruso să-şi dea 
„Odată pentru totdeauna“ opinia asupra criticii („Crit. erit.“ etc.) Avem de 
la dinsul și mustre de critică literară. Aşa, în „Critiea Criticii“ analizează pe 
Nicu din Rămăşagul lui Alexandri, arătind că în el Alexandri a voit să 
zugrăveuscă ridicolele nevinovate ale entuziasmului vristei de 18 ani; anx- 
lizează, vorbind de piesa sa „Bâcâlia ambițioasă.“ — cred pentru prima varâ— 
ambiția mahalalei de a se ridica mai sus, de a-și du aere de civilizare, pu- 
nînd in legătură această „ambiţie“ cu însuşirea general omenească de do- 
rință a se ridiea tot mai sus; explică ridicolul, grimasele, ete. societății din 
vremea sa prin această ambiție inăsculă plus amestecul de civilizații, dind. 
cum vedeţi, importantă deosebită şi unui element activ: ambiția, pe cind 
noi am explicat „mahalagisinul“ mai mult priu amestecul de civilizații, con- 
sideriud pe om întro atitudine pasivă. ceea ce e fals; analizează tipurile, 
de pilda pe Matasaru („Băcâlia ambiţiousă“), arătind legătuva între ideile 
şi- morala lor pe deoparte şi meseria, educația şi clasa lor pe de.alta, ca 
unul. ce ştia că împrejurările sociale fasonează pe om. Aiurea („Holeru,“ 
Calendar pe 1853, Buciumul Romin) anulizează, ca un adevarat critic literar, 
o baladă populară, pentru a arăta cum e sufletul Rominului în fata primej- 
diilor mari etc. ele. Dar aceste lucruri au fost incidentale în activitatea li- 
terară a lui A. Ruso. 


G. IBRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 115 


zentative, care lau intrupat. El are cą organe de luptă Dacta 
literară, Propăşirea, Steaua Dunării şi Convorbirile literare cit 
aa apărut în lași, adică cit a fost o cultură «<moidoveneascâ» 
deosebită, sau: in vremea formării culturii romineşti, care coincide 
cu formarea statului rominese, cu alte cuvinte pănă ciad se de- 
sâvirşeşte cu adevărat <Unirea>—revistă care a fost «sora Ro- 
mâniei literare (Alexandri, «Scrisori», 28) pe care Alexandri 
ştia unde s'o aşeze—chiar în biblioteca sa!--calături de Romi- 
ma literară» («Scrisori>, 44). Şi Alexandri constatind înrudirea 
Convorbirilor cu Rominia literară —surori—şi recunoscind Con- 
vorbirilor cà au «calitățile necesare unei foi ce tinteste a des- 
volta gustul frumosului şi distrage spiritele din râtăcirea politi- 
cei» (caşi Dacia literară, Propăşirea, Rominia literară, adăogăm 
noi : vezi „întroducerile“ acestor reviste), e «gata». u le „da mina 
cu toata inima». (Scrisori, 28). 
Nu e adevărat câ „direcţia nouă“ începe de la 1860 cu 

V. Alexandri, cum zice d. Maiorescu (Critice, Il, 291) şi cu atit 
mai puțin adevarat că «singura revistă critică, ce a avut'o Ro- 
minia> au fost „Convorbirile literare“ (Critice, 1, 301). 
şi cà 

pentru întăa oari s'a arâtal în «Convorbiri» o direc: 

țiune în contra limbii obic'nuite pe atunci în multe 

scrieri ale literaturii romine. 

Critica voia pe de-oparle să combată construcțiunile 
arbitrare ale filologilor, care sub cuvint de «purifi- 
care> întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți 
Ro'ninului şi depărtau vorbirea claselor culte dela 
izvorul de viață ai limbii populare (Crrtice, II, 245). 

Ceea ce este, cum s'a văzut deja, şi mai ales cum se va 
vedea in cele ce vor urma, absolut falz, căci A. Ruso a scris 
mult mai muli, mai pe larg, şi cu argumente mai variate decit 
d. Maiorescu în contra stricătorilor de limbă, aşa de mult in 
cit (Revista fomină, 1863, pag. 351) «cere ertare pentru ne- 
voia in care s'a aflat de a spune de trei şi patru ori tot acele 
lucruri şi acele idei.....»Că Moldova luptase mult. pentru ferirea 
limbii de „construcțiunile arbitrare ale filologilor“, era 'aşu de 
cunoscut Moldovenilor, iuvit Alexandri, în 1868 (Scrzsors, 34) con- 
stata că: <7o/ Moldova, sărmana, păstrează simţul bun şi gus- 
tul estetic în privirea literaturii...» Zoz Moldova, ca mai fna- 
inte. Cind vom arăla, in al'ă parte a studiului, activitatea critică 
in privința //mbii a fiecărui critic in parte, se va vedea că A. 
Ruso i-a intrecut pe toți la un oc. | 

E curios cum d. Maiorescu afirmă aceste lucruri. cind A- 
lexandri, in «scrisorile» sale câtră d. I. Negruzzi, chiar de ia 
apariția Comvorb:, ilor, pomeneşte necontenit de Rominia literară, 
ceea ce va fi făcut şi prin viu graiu. De sigur că conducătorii 
Junimii cunoşleau pe „sora“ mai mare a revislei lor şi vor fi 
«etit şi pe A. Ruso, in care se găseşte .alita crizcă, cit în loți 


116 VIAŢA ROMÎNEASCA 


ceilalți critici la un loc şi în mai multe direcţii de cit la toti. 
E imposibil ca Junimea, care a facut procesul literaturii 
şi culturii romineşti, care a vorbit cu tonul cunoștinței de 
cauză de vechea direcție, să nu fi cunoscut lileratura ṣi direcţia 
care au precedat'o. Nu se poate ca faptul -ă Alexandri vor- 
bea necontenit în «scrisorile» sale de Rominta l:terară. să nu 
fi făcut pe junimişti să cetească acea revistă. In Săp/ămina 
(Amintiri de la Junimea) d. Panu vorbeşte de revistele mai vechi 
moldovenesti. 

Ca tendinţa şi spiritul Convorbirilor nu au fost o noutate, 
o mărturiseşte de altmintrelea şi d. Maiorescu, cind zice, cum 
am văzut, câ drecfia nouă incepe cu Alexandri dela 1860—era 
imposibil să nn mărturisească despre «criticul» Alexandri, căci 
acesta era in Junimea—ba D. Maiorescu mărturiseşte chiar şi 
influențarea de cătră vechea şcoală critică, mărturiseşte ca Ju- 
nimea este o 'continuare a acelei școli, cind ne spune (Critice, 
I. 366) că | 
| V. Alexandri, prin scrieri şi sfaturs orale, ne-a în- 
tărit in tendinţa de a ne emancipa limba din pedan- 
lismul filologilor şi de a o primi aşa cum iese 
ca un isvor limpede din mintea poporului. 

Despre felul acelor sfaturt, ne putem face idee dia s/azu- 
rile pe care V. Alexandri le da, în «scrisori>, directorului Con- 
vorbirilor. d-lui I. Negruzzi. Odata îl sfătuește să loveazcă «in 
ceata chiluasă a pedantilor», !) dindu-i ajutor prin «copiile după 
natură». (Scrisori, 46, anul 1869); alta dată (Scrisori, 49, 1869) 
prevede că Convorbirile vor ajunge o Academie a bunului gust. 
Dar încă mai înainte, în 1868, îl sfâtueste pe d. Negruzzi sá nu 
cadă, împreună cu d. Maiorescu şi Junimea în <aberăciuni» şi 
«<elucubrăciuni», căci s se părea că Junimea nu se fereşte destul 
de „pedantism“ (Scrisori, 36). ?) Dorinţa lui V. Alexandri—di- 
rectorul Romîniei literare şi colaboratorul lui A. Ruso—este 

cu reuşila victorioasă a Convorbirilor să le cel mai 
bun: răspuns alit la atacurile Ardelenilor, cit şi la tà- 
cerea bucureşteană. (Scrisor:, 38, anul 1868). 

Aşa dar, după mărlurisirea d-lui Maiorescu, după. «scriso- 

rile» lui Alexandri, Junimea a fot sfåtuită de Alexandri. Dar 


1). Cu acest cuvint — „pedant*—ocărăşte A. Ruso. in scrierile sale, 
pe latiniști.—Şi, un fapt caracteristic, istorisit de d. Panu în „Amintirile“ 
sale „dela Junimea“: La înființarea societaţii ieşene, care a fost Junimea, 
fondatorii se opriseră mai intăiv asupra numelui de Ulpia Trajana... Dar, 
pentru o şeoală antilatinista, numele nu era potrivit... D. Teodor Rosseti a 
propus numele de Junimea... D. Pogor, mulțumit, incepu atunci să cinte 
pe nas ca un preot şi întrebă «lo trei ori ca la botez—: „Sa lepădat copie 
lul de Satana pedantimmunlui ?* (Săptămîna, No. 43). 

2). In 1868. aşa dar, Alexandri, reprezentant al vechii critice moldo- 
venești, este mai dușman al pedautismului linguistic, decit Junimea.— In- 
trun Anuar din 1863, d. Maiorescu scrie cu %, întrebuinţează ti in loc de 
t. duplică consoanele, serie ó in loc de oa, serie pe ă cind cu ă,cindeuă, 
după derivaţiune, scrie terminația ið în loc de e, etc. (Săptămîna, 82)— 
este mai puţin duşman al „pedantismulmi“ decit A. Ruso în 1855... 


G. IBRAILEANU—DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 117 


Alexandri nu era decit unul dintre repregentantii spiritului cri- 
tic moldovenesc. Şi, dacă studiem cu atenţie mişcarea cul- 
turală de la 1840 încoace, vedem că âuțiatloru/ acestui curent 
critic e M. Kogâlnizeanu, iar feoreficianul e A. Russo. V. Ale- 
xandri a fost influențat desigur de aceştia şi în teoriile lingu- 
islice—poate mai mult decit in privința literaturii populare—a 
fost influenţat, docârinzaz, de cătra cel mai competent teoreti- 
cian al teoriei fenomenaliste a limbii la Romiui, de dușmanul 
sistematic_al <aberăcjunilor şi elucubrăciunilor>, de A. Ruso. 

Şi cînd Alaxandri da sfaturi, în realitate sfaturile erau 
date de vechua şcoală critică, în special de A. Ruso. 

Chiar dacă n'am fi surprins această filiațiune, tot eram în- 
dreptăţiți s'o bănuim, căci ar fi fost curios să se nască in laşi, 
distanțate numa; prin doisprezece ani, două reviste critice, Ro- 
mima literară şi Convorbirile, cu aceleaşi tendinţi, fără ca cea 
din urmă să fie o continuare firească a celei dintăiu. 

O revistă e susţinută, .gustatăa de un public, are nevoe de 
o atmosferă priincioasă—publicul; e susținută de un cerc—in 
specie, de societatea Junimea. !) Dar cine pregătise acest public, 
din care eşise acest cerc, dacă nu vechea critică, vechea cultură 
„ moldovenească ? Aşa dar, prin atmosfera intelectuală, prin sfa- 
turile lui Alexandri, prin—desigur—lecinra vechilor reviste şi— 
desigur—şi prin cultura serioasă a conjucătorilor Junimii, se 
explică apariția acestei societăţi şi a revistei Convorbiri lsterare, 
care va continua—mai liniștit, mai pult şi mai uşor, din pri- 
cina condiţiilor mai bune ale țării—opera revistelor şi criticilor 
din trecut, în unele privinte mai cu succes, în unele mai cu 
îngustime, ma) fără comprehensiune, dar udăogind şi puncte nouă 
de privire, părăsind insă, din nefericire, unele puncte de 
privire foarte importante din ale vechei critice moldovenești --— 
deosebiri care rezultă și din deosebirea dintre vremea dela 
1840—1860 şi cea următoare şi din deosebirea de tempera- 
mente dintre critici. a | N E 

Dar despre aceusta, în numărul viitor. 


G. IBRAILEANU. 


POS Op OS N Sa NI NN 


1). Vezi (Critice, Il, 336 şi urmatoarele) caracterizarea cercului Juni- 
mea, de cătră d. Maiorescu, ca o societate de oameni iubitori de litera- 
tură şi șliinţă, tozestraţi cu cunoştinţe felurite,—discuţii, observări critice, 
un vis al inteiigenţii.... Vezi si Amintirile d-lui Panu din Săptămâna sa. 


„Poezii inedite de Costache donak. 


—— m 


Sint cîțiva ani acuma de cind am cumpărat de la anticarul 
Barasch din lași, manuscrisul din care îmi propun să public mai 
la vale, citeva poezii inedite de ale marelui Logofăt Costache 
Conachi. In rafturile anticăriei manuscrisul ajunsese din biblio- 
teca lui A. Vizanti; probabil însă că acest din urmă nu-l căpitase 
de mult, căci în volumul publicat cu prilejul împlinirei a cincizeci 
de ani dela înfiinţarea învăţămîntului superior în Moldova)), în 
care se găsesc arătate toale cărțile şi manuscrisele expuse atunci, 
dintre care mai multe și din biblioteca A. Vizanti, manuscrisul 
acesta nu figurează. 

Manuscrisul este un caet legat în p'ele, cu înflorituri spate 
şi aurite, foarte bine păstrat; el a avut 114 foi, numerotate nu- 
maï pînă la foaia 101, dar astăzi are mal puţin 9. Lipsesc şase 
din cele numerotate (foile 1, 35, 36, 45, 98 și 94) şitrel din cele 
fără număr. 

Aceste lipsuri n-ai aproape nici o însemnătate pentru poe- 
ziile inedite, căci printr-o .întiîmplare norocită ele stirbesc aproape 
numai poeziile deja publicate. Singurele lipsuri păgubitoare sint 
foile 93 şi 94, care trebue să fi cuprins sfîrşitul unei poezii 
inedite, „Alegorie“, ce începe dela foaia 90 a manuscrisului. 

Pe cea dintăi din cele două foi de hirtie groasă care ur- 
mează imediat după tartaji, este scris--drept titlu al munuscri- 
sului—data 1829 şi dedesupt inițialele poetului: K. K., după cum 
obişnuia el să se iscălească. 

Manuscrisul însă nu este scris de însuşi Conachi, ci de Ilie 
Gherghel. Aceasta se poate şti cu siguranţă după următoarele 
însemnări : pe aceeaşi primă “foaie a scris cineva notita: „Am 
cetit şi am scris de pe această carte a luí c.c. Ilie Gherghel“, 
iar pe cea din urmă filă se găseşte însemnarea: „Această carte 
o am suvenir dela cumnatul Ilie Gherghel, la leat 1832“, sscălit: 
I. Lois. Că manuscrisul nu numai a aparţinut lui Gherghel, ci e 
scris de mina lui, se vede de pe un criptograf scris pe foaia 
întăi, deasupra datei 1829, în care se spune: „Această carte este 
scrisă de mine jos ul Ilie“. Tot cu această scriere secretă 


1) Serbareu scolară de la laşi, de A. D. Xenopol şi C. Erbiceanu, 
lasi. 1888. 


C. BOTEZ—POEZII INE ITE DE COSTACHE CONACHI 119 


e a 07 „Pe —— ta Es 


—care mi-a pricinuit nu puţină bătaie de cap-—sint scrise şi 
două poezii în lăuntrul ms., una la foaia 41 v. ṣi alta la 59; pe 
cea dintăl vom reproduce-o ma! la vale. Manuscrisul a fost deci 
copiat de Gherghel între anii 1829 şi 1830; poezii cu dată pos- 
terioară acestui an nu cuprinde. După cum se poate vedea din 
felul scrierei, copierea trebue să se fi făcut în trei rînduri. La 
sfirşitul foilor numerotate apar scrieri de alte mini ; aşa: „Marşul 
lu, Cîrlova“, cu titlul: „Cătră straja nasională al (sic) Valahiei“ 
Și cu observaţia scrisă de-asupra „Sociunenie (rus. colecție) Dl. 
Cirlova, ofiţăry gardci nasionale tărer rcmăneşti“; apoi de o altă 
mină: „Visul lui Costache Conachi“ care nu e altceva de cît 
„Visul amorului“!) insă necomplect; în sfirsit după două foi, pe 


care s-au jucat nişte copii scriind versuri ruseşti, franceze şi - 


germane, pe ultimele două foi este o poezie scrisă de o a treia 
mină, cu titlul: „Pentru DI. K. K. M. L.“, o dedicație luí Co- 
nachi prin urmare, din partea unei adoratoare a lui, care după 
cei spune că: 


Zugrăvesc cu al mieu singe 
pre slăvitul tău portret 


face declarația : 


Inima me ţi-o dau ţie 
legată cu glurămint 


și termină cu cererea : 


Dă-mi şi inima ta mie 
că în veci nu te voi uita! 


Afară de aceste poezii, care nu aparţin lui Conachi, a co- 
piat şi Gherghel în caetul săi trei poezii străine, dar arătind 
autorul chiar cînd nu era sigur. Astfel un acrostih la foaia 95, 
deasupra căruia e scris în rusește: „Colecţia Grigore Balş“; un 
alt acrostih (f. 97) deasupra căruia stă cu semnul întrebărel 
„Colecţia lut loan Varlaam ?* și in sfirşit la foaia 98, un al 
treilea, la sfirşitul căruia e scris tot în rusește „poate colecţia 
Varlaam“. O poezie străină, însă pe care Gherghel a copiat-o 
din manuscrisele Logofâtului, este acea dela foaia 74, cu titlul: 
„A Văcărescului“, căci pe aceeași pagină, în fața ei, este scris 
si „Răspunsul“ lui Conachi. Poezia lui Văcărescu nu se găseşte 
in volumul tipărit la 1648 sub iîngrijirea—aşa de proastă —a lui 
I. Voinescu II 2). Mai la vale le vom publica pe amindouă. 


o a 


1) Ed. I, 116; ed. II, 175. 

2). Colecţie din Poeziile d-lui Marelui Logofăt I. Văcărescu, Bucuresti 
1848. In acest volum sint amestecate poezii de-ale tuturor Vacăreştilor, fără 
să se arate anume cu! aparţine fiecare; se găsesc poezii tipărite de două 
ori, ba chiar şi una de Conachi. 


120 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Celelalte poezii sînt toate de-ale lui Conachi; 57 sint din 
acele publicate în ed. I şi a II’); toate sînt complecte afară de 
trei 2), din pricina lipsurilor amintite ma! sus. La multe se ob- 
servă mici deosebiri de forma pe care o aŭ în volume: cîte un 
cuvînt schimbat, cite-un vers-două adăogate. Așa de pildă la 
poezia intitulată „Carpina ?) (in manuscris „A Carpinei“) strofa 
a opta e schimbată: cele trei versuri dintal sînt lăsate afară, 
şi după cele trei versuri din urmă urmează altele care în vo- 
lum nu figurează: 


Acolo doresc 
Să, viețuesc 
măcar să şi mor. 


La sfîrşitul acrostihului „Cu a feţei tale rază“ 4) sint a- 
dăogate aceste două versuri: 


„Adunind într-o ochire 
A tuturor proslăvire“ 


La începui ul poeziei „Ah suflete amarit“5) iarăşi două versuri: 


„Dorul tăi mă prăpădeşte 
Şi vieaţa îmi sfirşeşte“. 


Poezia „Moarte, moarte ce nu vi!“ €). fără alt titlu în vo- 
lume, are ca titlu în ms: „Deznădăjduirea“. 

Une-orï şirul strofelor e schimbat; o singură dată, din două 
poezii separate. e făcută una singură: cele patru versuri dela 
sfirsitul pag. 97 a cd. II: „Ce schimbare! Doamne sfinte...“ şi 
cu cele gase versuri dela pag. 128 ed. II: „Durerea mea este 
mare“, alcătuesc în ms. o singură poezie. 

Sînt şi unele variante cu totul deosebite de poeziile pu- 
blicate : una la „Mă sfirşesc, amar mă doare“"), alta la „Anil 
trec, viaţa-m! scurtează“ $), care în mus. sună astfel : 


Anil trec vieaţa.mi scurtează 
Ochii pling, nu încetează 


1). Poezia „Reţeaua“ publicată numaY în ed. II, 207, se găseşte şi in 
acest ms. 

2), „Năcazul Logodnei“ ed. I 183, ed. II, 60 „Iulia cătră Ovidie“ ed. 
I 212, ed. II 231; „Coroană între femei“ ed. I, 168; II, 37. 

3), Ed. I, 155, ed. II, 22. 

4). Ed. I, 165, ed. II, 32. 

5). F A 139, ed. II, 200. 

6). Ed. I, 65; ed. II, 125. 

7). Tiparita şi în volume în două variante: Ed. I, 74, şi 87; Fd. II, 
135 şi 149. 

8). Ed. I, 54, ed. II, 113. 


C. BOTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 121 


Că le-ai perit din vedere 
Lumina de mîngiere. 

Unde te-a! dus o! ființă 
De dragoste, də credinţă ! 
Că m-ai lăsat vai de mine! 
Vino că mor fără tine! 

Dar ce zic! tu eşti departe 
Adieu, dragă, ia-mă moarte! 


Afară de deosebiri de asemenea natură, se observă peste 
tot deosebiri în fonetismul limbii care e curat dialectul moldo- 
venesc ; de oarece însă manuscrisul nu e al lui Conachi, în re- 
producerea poeziilor nu voiu păstra acest fonetism. 

Poezii inedite se găsesc îu manuscris 76, aproape toate com- 
plecte afară de acea „Alegorie“, care sa amintit mai sus, şi de 
vreo trei de la stirşitul ms. Din aceste 76 inedite, scurte de 
tot-—o strofă ori cinci, şase versuri—sint 15, restul de 61 sînt 
toate poezii mai lungi. Cite odată se găsesc cite-va versuri răz- 
lețe dintr-o poezie mai lungă de aiurea; poate Conachi şi le în- 
semna, ca să le întrebuinţeze la vreo ocazie. Aga din o tălmăcire 
inedită „Narkis“ (foaia 25) se găsesc la foaia 16 două versuri 
scrise în formă de strofă de 4 versuri: 


Amar isie! ce osîndă 

Văz lucru ce-i spre plăcere 
Il slăvesc, îl am aproape 

Iar să-l cîştig n'am putere! 


De aceea cred că şi cele 4 versuri, ce se văd sub poezia 
tipărită în volume „6 April 1848“). 


Precum şti! că este o floare. etc.. 


nu-s rătăcite din Văcărescu, cum crede dl. Bogdan-Duică 3), ci 
sînt tot ale lui Conachi, căci se găsesc, puţin schimbate, şi în 
„Cătră Leandru ce nu venia 3)“. 


Precum ştii că este o floare, ce înfloreşte urmînd 
După soarele la care se vede în veci cătind etc. 


Poate mai degrabă sunt rătăcite în ms. lui Văcărescu, ori, 
poate amîndo! s-ai inspirat din. acelaş izvor. 

Proză nu se găseşte de cit numai într-un singur loc (f. 28) 
cîteva rînduri, care cuprind un fel de spovedanie încredinţată 


1) Ed. I 28, II 224. 
2) Convorbiri Literare An. XXXVII, 169. 
3) Ed. 1, 224, cd. II, 236, 


192 VIATA ROMINEASCA 


o  ————————— —— 


a a  — ————— 


hirtiei : „Cind o vedeam nu simţam mişcarea unei patimi proaste 
ce se hrăneşte numai cu pofta, ci o gingașă inghimpare în su- 
flet şi o cucernicie de dragoste ca şi cind sar fi descoperit o 
ființă cerească dinaintea ochilor mel“. 

Unele din poezií aŭ insemnată şi data compunerei lor ; din- 
tre acele din volume numai patru sunt datate: una ca şi în vo- 
lum, altele trel însă în volum nau dată: „Vrăjmaşii toti într-un 
sfat, 1806“ '). „Ah ! suflete amărit, 1829“ 2) şi „De-acum plinge şi 
suspină, 1829“ 3). Dintre inedite 12 sint datate cu anul, iar la S 
se arată numai luna orï ziua. 

Dintre tălmăcirile tipărite ale logofătului Conachi, se găsesc 
în acest ms. următoarele: „Cătră Leandru“ 4) (f. 20), „Cruzi E- 
linii cu jertfă“ 5) (f. 30). „Iulia cătră Ovidie“ €) (f. 37, necom- 
plectă), „Eloiza cătră Abeliar“ 7) (f. 81 v.), iar inedite două : „Nar- 
kis, amorezatul de sine“ (f. 25) şi „Abellar cătră Eloiza“ (t. 18). 
Toate tălmăcirile prin urmare, afară de „Cercarea de voroavă a- 
supra omului“, 

De oarece la două din tălmăcirile din acest ms. („Narkis“ si 

„Cruzii Elinil cu jertfă“)se arată şi izvorul traducerei, mă folosesc 
de această imprejurare pentru a stărui puțin asupra orginalelor 
din care a tradus Conachi. Lucruri sigure pină acum nu so prea 
stii în această privinţă, căci toți sau mulțumit numai cu pre- 
supuneri. Astfel despre „Cercarea de vorouvă asupra omului“ 
d. P. Eliade crede că „autorul neștiind englizeşte a /rebuit să tra- 
ducă după traducerea franceză a lui Letourneur“ °). DI. N. Iorga 
însă afirmă „de sigur numai din traducerea franceză de Dufres- 
nel“ ?). Acest „Dufresnel“ este de sigur o greșală de tipar saù 
un lapsus calami pentru Du Resnel :9), care a publicat la Paris 
în anul 1737, sub titlul de „Principes de la morale et du goùt“, 
traducerea în versuri atit a „Incercărei asupra omului“ cit şi a 
„Incercărei asupra criticei“, cea din urmă tradusă cu şapte ani 
mai înainte. 

De ce îasă a «¿rebuits Conachi să traducă numai decit din 
Letourneur, şi de ce iarăşi „de sigur“ din Du Resnel? Am pu- 
tea tot aşa de bine presupune că a tradus de pildă din Fon- 
tanes!'!) (1757—1821), care a publicat ia 1783 „Essais sur l'homme“, 
sau din Delile!?) (1738-—-1813) după moar tea căruia, la 1821, s-a 


1) Ed. p 124; ed. II, 184. 

2) Ed. IL 139; ed. Il. 2), 

3) Ed. I 140: ed. Ii, 198. 

4) Ed. I, 220: ed. II, 237. 

5) Ed. I 237; efi. Il, 254. 

0) Ed. I, 212; ed. II, 236. 
I, 


7) Ed. 1, 226; ed. II. 242. 

8) De l' Influence française sur l'esprit public en Roumunie, Paris 
1808 pag. 339. 
i 9) Istoria Literaturi române în scc. ul XVIII, Rucurești, 1901, vol. 
II, 500. 

„ 16) Jean Francois du Bellay, sieur du Re.:nel (1892—1761). 

11) Oeuvres. Paris 1439. 2 col. 8. 

12) Opere complecle ed. Michaud. Paris 1824, 16 vol; ed. Lefèvre 
Paris. 1833: ed. Didot, Paris 1847. 


C. BOTEZ--POEZII INEDITE DE COSTACIIE CONACHI 123 


publicat ia Paris şi traducerea sa „Essais sur homme“ din 
Pope. Cine ar avea la îndămină pe acești scriitori, si alţii care 
vor mai fi, şi ar avea şi vreme să-i cerceteze, ar putea afla si- 
gur din cine anume a tradus Conachi, ar putea deci vedea şi 
cum a tradus: 

Despre celelalte tălmăciri, afară dè „Bloiza cătră Abeliar“ 
din imitaţia lui Colordeau, d. N. Iorga spune: «Nu ştim de unde 
sint luate epistola lui Hero cătră Leandru, a lui Ovidiu cătră 
lulia (sic). Cit despre bucata „Cruzi Elini cu jertfe“ ea pare 
luată din vre-un imitator frencez al epicilor Greci» 1), | 

Această din urmă are în ms. lui Gherghel titlul următor: 
«Jertvirea Polixenie filca Ecavil şi a lul Priam, pentru sufletul 
lui Ahilefs, cum şi tinguirile Ecavii. Din Metamorfozurile lnl O- 
vidic». In adevăr e din Ovidiu, Metamorfoze, cartea XIII, vers. 
419 sqq i 


Dixit et immiti sociis parentibus umbrae 

Rapta sinu matris, quam jam prope sola fovebat 
Fortis et infelix, et plus quam femina, virgo 
Ducitur ad tumulum , diroque fit hostia busto. etc: 


la Conachi 


Cruzii Eliniy cu jărtfă pe Ahilef pominesc 

Şi din brațele Ecavii, pe Policsene zmuncesc 
Singurul și numai razăm ce cu plins îmbrăţoşa 
Si la moarte, co mărime, mai pre sus de vrista sa 
Ea vădeşte, că se trage. din sînge împărătesc ; 
Şi primind cu mindrie, moartea care îi gătesc 
Păşeste fără de frică, spre oltarul pingărit.! 


Tot în Ovidiu își are izvorul tălmăcirea inedită citată maf 
sus, care are în ms. următorul titlu: «Narkis amorezatul de 
sine peste măsură. din Metamorfozurile lui Ovidie asupra Mi- 
tologiei». 

Ovidiu, cartea III vers: 407 sqq, 


Fons erat limis, nitidis argenteus undis - 
Quem neque pastores, neaue pastae monte capellae 


Contigerant, aliudve pecus ; quem nulla volucris, 
Nec fera' turbarat, nec lapsus ab arbore ramus. 


La Conachi: 


Printr-o vale răcóroasà curg ca lacrimile ape,. . 
Unde nici pastori nici turme nn cutează să s adapa, 


1) Op, cit. ibid. 


124 VIAŢA ROMÎNEASCA 
Nici frunza, nici macar pana celor maï mici păsărele 
Nu s-aii atins de criştalul a oglinzălor acele, etc. 


Tot în Ovidiu trebue căutat şi originalul epistolei cătră 
Leandru şi anume în Heroides. epist. XIX (Hero Leandri). E 
drept că deosebirile sint cam mari, dar ideile principale sint re- 
produse. Ş-apoi de sigur că Conachi nu traducea din originalul 
latinesc, ?ci din traduceri, poate franceze cum e aceea a Me- 
tamorfozelor de Thomas Corneille (1697) ori a lui Saint-Ange 
(1780), ori mai degrabă din greceşte. Ovidiu şi în special Meta- 
morfozele şi Heroidele, aŭ început foarte de timpurii a fi traduse 
în grecește. In epoca bizantină le tradusese deja Maximos Pla- 
nudes (1260— 1310)!), iar in timpurile mai nouă aŭ fost traduse 
de mai multe ori. Cunosc o traducere în proză a Metam. în 
greacă modernă, făcută de un Spiridonos' Vlanti, dedicată lui 
Vodă Hangerli şi tipărită la Veneţia la 1798. Uu alt grec Phi- 
lippe Jean—cum îl numeşte Rangab6 )—le-a tradus în greaca 
clasică in hexametre. 

Mul ales în ce priveşte epistola lui Hero cătră Leandru, 
aceşti eroi! ai poemei lui Musaeus „cea din urmă roză din gră- 
dina pornită spre vestejire a poeziei greceşti“ de sigur că tre- 
bue să fi avut imitatori destui. Eroii lut Musaeus sînt populari 
în Grecia, poezia populară chiar e plină de amintiri despre iubi- 
rea lor, „e ca şi cum acest mic epos, asemenea unul val almă- 
rei ce se sfarmă de țărm, s-ar fi sfărmatin nenumarate picături 
care aŭ fost cu lăcomie prinse de gura poporului şi astăzi ră- 
sună încă ca mici cîntece independente“ 3). O imitație a acestei 
poeme o pomeneşte Rangabe *), de un I. Skylissis din Smirna 5). 
Intr-o asemenea imitație a heroidei lui Ovidiu, trebue căutat şi 
originalul lui Conachi. | 

La aceste traduceri din Ovid trebue să se fi gindit acel 
Pastiescu pe care-l citează d. Bogdan-Duică °). 

A doua tălmăcire inedită din acest ms. „Abeliar cătră E- 
loiza“ este o traducere din Dorat 7): „Epitre d'Abelard à Héloise“, 


1) Krumbache», „Geschichte der Byzantiniscben Litteratur“, München 
1897, pg. 545. 

2) A. R. Rangabe, „Précis d'une histoire de la Litterature néo-hel- 
lénique“, Berlio 1877. vol. II, 207. l 

3) K. Dietrich, „Geschichte der Byzantinischen und neugriechisehen 
Litteratur“, Leipzig 1902, pg. 127. 

4) Op. cit, 178. 

5) Pentru alţi Greci, care aŭ mai tradus şi imitat pe Ovid, cf. Iken, 
Leucothea, Leipzig, 1825, II, 105 sqq şi Nicolai, Geschichte der neugriee 
chischen. Littesatur, :Loipzig, 1975.:pg..197-+qq citați de Dietrich, up. cit, 231. 

6) Convorbiri Literare, XXXVII, 370. DL Bogdan-Duică, fagăduia să 
vorbească usupra lor, însă n-a mai vorbit. 

7) Claude-Joseph Dorat (1734—1780). „Operele complecte* Paris 1764 
păna lu 1780 (20 vol. in—8); Oeuvres choisies, Paris 1786 (3vol. in—12 ed 
Sautereau de Maray); Paris 1827 (ed. Desprez). Epistola am găsit-o în 
Gréard, „Lettre complètes d'Abelurd et d'Heloise“, Paris, Garnier-freres, 
pg. 375 sqq. ; 


C. BOTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 125 


pe care a scris-o Dorat ca răspuus la „Epitre d'Héloise à Abé- 
lard“ a lui Mercier !). 


Malheureux ! qu'ai-je fait ? jai rallume ta flamme ; 
J'ai trouble le repos qui rentrait dans ton âme; 

Ce coeur où, malgré moi, le ciel seul doit régner, 
Dechiré par mes mains, recommence à saigner! etc. 


la Conachi 


Ce-am fácut! o vai de minc! sufletul iar ț-am aprins 
Si t-am ațițat văpae dintr-un foc ce era stîns; 

Inima me ce în silă la cer s-aŭ fost închinat 

Cu mina me despicind-o, simt că iar s-aii săgetat, 


Conachi nu traduce complect pe Dorat: 128 versuri de la 
sfirşit rămîn netraduse. Cred că înadins n-a vrut Conachi să 
meargă maí departe, căci el traduce liber ca şi în Epistola E- 
loizei, care la Colardeau 3) are 404 versuri, pe cînd la Conachi 
330 şi la care iarăşi n-a tradus versurile Anale. 

Din cine o fi tradus «Iulia câtrâ Ovidie» nu ştiu, poate tot 
din acelaş Dorat, care, între altele a scris şi heroide. Cine ar 
avea la îndămină cele 20 vol. ale acestuia şi s-ar hotări să-şi 
piardă timpul să le filuiască, poate ar găsi-o. 


* 
+ k 


Manuscrise cu poezií de-ale logofátuluí Conachi se găsesc şi 
în biblioteca Academiei Romine, şi anume unul cu Nr. 187, care 
conţine şi poezií scrise chiar de mîna poetului, altul cu Nr. 30, 
scris de M. Pastiescul, altul cu Nr. 945, de un oarecare Chicuş 
Şi în sfirşit un al patrulea scris. de un văr al iui Conachi. Despre 
toate aceste ms. a vorbit d. Bogdan Duică într-un studiu, foarte 
bogat în informaţii sigure asupra poeziilor lui Conachi, început 
în No. 1, 2 şi 4 din anul XXXVII al Convorbirilor Iıterare, dar 
rămas neterminat. 

Comparînd ceea ce citează di. Bogdan-Duică din acele ma- 
nuscrise cu manuscrisul lui Gherghel, se pot vedea şi asemănări 
şi deosebiri. Astfel a treia variantă la „Mă sfirşesc, amar mă 
doare“ pe care o publică acolo dl. Bogdsn-Duică din ms. lul Pas- 
tiescu 3) se găsește şi în acest ms. Cîntecul al 15-lea din broşura 
IV a „Spitalului amoriului“ de A. Panu, care se află în Pastiescu?), 


1) Greard op. cit. 364 sqq. 

2) Id. 320 sqq. 

3) Convorbiri Literare XXXVII, 169 
4) Ibid. 172 


426 | VIAŢA ROMÎNEASCA 


este şi la Gherghel, tot cu data 1825, dar și cu titlu: „Pe- 
riodos“!). 

Maxima din <Alchibiad sai iubire de sănăş fără măsură», 
ce se găseşte în ms. lui Conachi şi al lui Pastiescu la Gher- 
ghel nu-i. 

Poezia pe care V. Alexandri a publicat-o în Zimbrul (1851, 
16 April) sub Nr. XVI, are în acest ms. sifirşitu: aşa cum îl dă 
Alexandri. care deci nu l-a cules greşit, cum crede dl. Bogdan- 
Duică :). Forma mai scurtă (de 8 versuri) pe care o are Pa- 
stiescu, se găseşte şi la Gherghel cu ultimul vers puţin schimbat. 
Avea se vede două redacțţii. 

Poezia amestecată de V. Alexandri în cea cu No. IX (pu- 
blicată în Zimbrul) şi pe care d. Bogdan Duică 3) o însamnă cu Nr. 
3, se găseşte şi în acest ms. avind titlu: „Sfâtuirea“ şi data 829. 

Poezia pe care o găseşte Dl. Bogdan. -Duică in „Noul Eroto- 
crit“ V, 130, şi despre care ne spune) că aproape tot aşa se 
găseşte şi în ms. logofătului şi în copiile ae pe ele, are la Gher- 
ghel următoarea variantă (f. 62, v.) 


Să-ţi spuiii drept noroace 
Să trăesc nu-mi place 
Aga năcăjit. 
Voiŭ să-ţi spuiii noroace 
Vrei să-mi dai ce-mi place 
Ori de nu: sfirşit! 
Lumea mi-i urită 
Vieaţă hotărită 
In iad ca să merg, 
Dacă eŭ pe tine 
Nu te am cu mine 
Ori şi unde merg. 


Poezii despre Razul, care se găsesc în ms. vărului lui Co- 
nachi, se găsesc şi la Gherghel, două. 
Acuma dăm citeva poezii inedite: 


———_-— — .———— ——— 


1) Afară de poeziile găsite de dl. B. în Spitalul Amorului, luiiPunn. 
mai este una în broşuru a H, ed. Il Bucureşti 1852 p. 62. Aici Pann a u- 
tilizat pe „Ah! suflete ainărit* (ed. [, 139, ed. H 200). Pann incepe cu stro- 
fa a doua, reproducînd exact nimai cele două versuri dintâi şi schimbind 
pe colelalte două, apoi după 4 strofe de-ale lui, pune strofa a treia ne- 
schimbată, şi sfirşeşte cu o strofă proprie: (Ediția I a acestei broşuri a lui 
Pann, e din 1850. Cf. G. D. Teodorescu. Operele lui A. Pann, Partea îl. 
1891, Bucureşti p. 96). 

2) lbid. 165 

3) Ibid. 163 

4) Ibd. 167. 


C. BOTEZ-— POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 127 


1 


Rimadă cu.slove săcrete’) 


Pentru ce îți ungi fimee fața cu-atita ghileală, 

Şi îţ umezăști obrazul cu băcan şi cu văpsală? 
Şi de ce ţ-inciugi grumazul cu pietre strălucitoare, 
Şi îţi umezăşti zulufii cu ape mirositoare? 

Mai bine ai purta grijă, să cîştig! acele daruri, 

Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri, 
Dacă vrei să te iubească bărbatul tău cu credinţă, 
Si de voeşti înţelepţii să-ţi cate cu umilinţă. 
Uită-te de vezi pe meri, ce roşaţă străluceşte, 

Si trandafirii nici zugravul nu-nchipueşte ; 

Firea s-au silit a face acea vie zugrăveala, 

Si-a lor dulce frumuseţă vesăleşte iar nu-nşală. . 
Lasă dar făţarnicia şi a obrazului schimbare 

Căci frumuseţa firească robeşte pre om mai tare. 


2 


Gindesc la tine cînd zorile se revarsă, 

Si roua dimineţii pe pămînt cind se varsă, 
Intloritorii zefiri văzduhul răcoresc, 

Ah! intru acel minut, eu la tine gindesc! 
Gindesc la tine, cind căldura cea vie 

A zilei cei de vară cătră somn ne înghie, 
Dar eu nu pociu să dorm, ci numai mă trudesc 
Căci şi ntr'acel minut eu ia tine gindesc! 
Gindesc la tine cînd soarele să duce, ` 

Duce la altă lume a sa lumină dulce, 

Luna şi mii de stele pe cer se ivesc, 

Ah! într'acel minut eu îar la tine gindesc! 
Gindesc la tine cind noaptea mă deştept, 

Cu dorinţă nespusă lumina să aştept, 

Ca să mă odihnesc în zadar mă silesc, 

Căci într'acel minut eu tot la tine gihdesc! 2) 


9) 
V 
A văcărescului >’) Răspuns 
Inimile au din fire Apoiu cum a mea trăeşte | 
Pept de om sălăşluire Intr'un foc ce izvorăşte 
Iar nică cum loc infocat,, De-apururea ne-'ncetat ? 
Mai ales. cind au plecare Apoiii ce nenorocire 
Una cătră alta tare De eu simţ împrotivire E 
Ea-i minune de mierai; „La ori si ce-am aşteptat ? 


————— — 


1) Unul din cele doug, criptografe. 

2) Binuesc. ci e o traducere ; mi- -aminteşte o poezie franceză citită 
cindva. 

3) Serise aşa pe, donă coloane şi in manuscris: 


128 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Căci ele-s pomăzuite 
A fi pururea unite 


Intr'un traii prea dezmerdat, 


Atunci orice întimplare 
Ori-ce rău, ce năcaz mare 
N'au ce face, nare cum, 

Nici o groază nu le face 
Ca să le poată disface. 
Ele de-a se despărți.... 


4 
Critica 


Zice lumea cu greşală, 

Că ï tiran cine omoară, 

Si căi moartea năcaz mare 
Căci nu-ţi dă ci ea suflare. 
Vrăjmaş cunosc o putere, 
Ce mă duce la durere 

Si mil de chinuri nainte, 
Arde trup şi duh şi minte. 
Ce folos că nu omoară, 
Dacă mă arde cu pară, 

Si că nu-mi lea şi suflare 
Cind sufletul suflet n'are! 
Moarte am drept o scapare 
Intr'un ceas de năcaz mare, 
Iar durerea de iubire 

Tot moarte dar cu lungire. 


6 
Tînguirile 


Stii acea pomăzuire, 

Doresc şi acea unire, 

Dar eŭ sint în iad curat! 
Această încredințare 

Inima mea încă n-are, 

Si-n tot ceasul ah prepuiu! 
Stiu că rabdă vitejăşte 

Cel ce din suflet iubeşte 

Ca cînd ar împărăţi. 


5 


Cimpule, rămii pustii, 
Si de mine nevăzut, 
Amorul mă birueşte 
In cit nu e de crezut. 
Toată mintea mi-am perdut 
Fiinţa ta nu maï este, 
Inima cu jale plinge 
Si pe tine te răvneşte,. 
N'am crezut c-aşa te- duce 
Fără ei a te vedea, 
Cu mihnire să mă laşi 
Tinără iubita mea. 
Ori şi unde de vel fi 
Să nu mă dal la uitare 
Vieţuind cu măhniciune 
Pentru a noastră întîmplare ! 


Ci 


La miezul nopţii ohtind mă trezesc, Sărace om cit trăești, 


Nenorocirile să-mi tinguesc, 
Şi cerlului ce revarsă sănin, 


De patemi te'nvăluești 
Şi-ţi pare că nu faci haz, 


Să mă plec cu lacrimi şi cu suspin; Să trăești fără năcaz, 


Că-n lumea asta dintru 'nceput 
Privelişte durerii m-am născut, 


Si pentru mine a fi fericit 


Cu totul nădejdea mi-aă lipsit. 
In vremeu aceea cind cerlul lin, 
Cu jale ascultă a omului suspin 
Si luna duioasâ la al lui plins, 
Vede durerile ce l-au pătruns, 


In ceasul nopţii cel fericit 


In lume vii cu un dar, 
Cu suspin plins şi amar, 
Şi după ce arzi în foc 
Pent:u vicleanul noroc, 
Si vieaţa toată-ţi răpuí 
Alergind pe urma lui, 
Cind zici că l-ai dobindit 
Iată moartea ai sosit; 
Atunci toate să sfirgesc, 


C. BOTEZ—POEZII INEDITE DE COSTACHE CONACHI 129 


———— ——— 


Ah ! pentr un suflet nenorocit, Nici părinţi nici fraţi priesc 
Ce sătul de lume şi de a trăi Ci toți te lasă străin 

Va năcazurile a-şi tingui, Pe mîna unui suspin, 
Atunci mă deştept după obiceiù Si după ce te-au priimit 


Cu lacrimi la cer milă să ceiu, Mormiîntul cel ne'nbliuzit, 
Şi pănă ce zori de ziuă răsar Ultat cu totul rămii 
Ei mă lupt cu gindurile amar, Dintre oamenii cei vii! 


Dar nici dumnezeii nu s-a îndurat 
De lacrimile ce i-am vărsat! ' 


Spațiul nu-mi învoeşte «a reproduce mai multe. De altmin- 
trelea poeziile inedite n-aduc nimic noŭ în ce priveşte judecarea 
acestul închinător al Aphroditei Pandemos. 


CONSTANTIN BOTEZ. «e 


. r e a NN 


Miscellan ti 


In No. 8 al <Samănătorului» un d. 7. Porucic cu o desin- 
voltură curat militară (<porucic> în ruseste înseamnă un grad 
militar, corespunzător cu cel de «locotenent» la noi) vorbeşte 
despre mişcarea naţională din Basarabia,—cu cită cunoştinţa se 
poate vedea din faptul următor: <Pronin,—scrie di. locotenent,— 
scoate gazeta sa în două ediții: rusească şi romănească>. A- 
devărul inză este, că nici Pronin, nici alt cine-va în Basarabia 
nu a scos încă nici un ziar în româneşte. (Lui Pronin,—capi- 
tajistul huliganilor din Chişinău, al câror cap cugetălor este P. 
Cruşevan,—i s'a dat voe, e adevărat, de a scoate un ziar romi- 
nesc,—iînsă el n'a uzat de acest drep!,—precum nici Bessa- 
rabeţ-ul). 

Dacă aici putem vedea numai lipsa de `. ò: mațiuni, — nu 
putem spune numai atita in ce priveşte caract -tica faimosu- 
lui P. Cruşevan, ca «nationalist infocat, dar naționalismul lui 
se mărgineşte numa: la libertatea limbii noastre». 

Cit de einfocat»> este naționalismul d-lui Cruşevan se poate 
vedea din urinătoarele : 

In ziarul acestuia „Drug“, din 6 Ianuarie a. c., sub zscd- 
litura sa celim un articol întitulat: „Noi nu-i vom truda, nici 
nu-i vom vinde“. 

lută—, citām texlual,—imprejurările, cari i au suggerat a- 
cest articol: 

«Zilele acestea am aflat,—scrie :utionalistul d-lui locote- 
<nent,—că și la noi se fag deja incercari, cari treptat poż si 
«provoace în sufletele Basarabenilor înstrăinarea şi uitarea dato- 
«riei lor fală de Rusia... Am aflat, ca s'a format nu ştiu ce 
«cerc, al cârui scop linde la deschiderea de scoli romineşi, in 
«Basarabia predarea limbii rominesti Moldovenilor, desvol- 
«area gustului pentru literatura vromînească ete. Intr'uu cu- 
«vint s'a facut primul pas, care fatal va duce la antagonism 
«si separatism»... 

Aceasta e „tradare“ ! —l]u condiţiunile conerele de viaţă din 
Basarabia, — rîndurile citate constitue un denun/ formal, mai a- 
les în momentul de față. 

Dar d-l Cruşevan, merge mai deparle pe calea aceasta și 


P. NICANOR & Co.—MISCELLANEA BI bi! 


face i.sinuări, cari, cum ştie el, prind totdeauna la autorităţile 
ruseşti : | 

«Nu şliu,—continuă el,—dacă sincer şi numai din lipsă 
«de gindire s'a format acest cerc. sau el s'a intemeiat sub în- 
eriurirea discursurilor seductive ale vre unui emisar rominesc 
«sau ale vre unui agent secrel»... 

Nu uitaţi câ vorba este numai despre întemeiarea de şcoli 
romineşti şi desvoltarea gustului pentru literatura rominească!... 

Şi P. Cruşevan nu poale fi scuzat că nu ştie ce face,— 
fiind-ca el insu-şi spune mai la vale: | 

«Poporul are prea puţin timp, ca så poată învăța de o- 
«data carte rusească şi romineasca. Si de sigur majoritatea 
«va preferi să învețe în limba maternă, în cea vraminească».... 

Ingruzit de această perspectivă naţionalistul d-lui Porucic 
exelamă : | 

«Nu! nu vor trada Basarabeni: pe urmasii liberatorilor lor, 
«(Asta-i răpirea Basarabiei, D-le istoric Iorga !) şi nu-i vor vinde. 
«Şi nu vor jertfi peniru foloase joasnice şi calcule meschine şi 
vulgare (asta-i cultura natională, d-le Director al „Sămânălu- 
<rului“) ceea «e este darul suprem al tuturor sufletelor nobile: 
<fiiod-câă nimic nu e mai grozav, de cit pecetea de trădător 
<(aslea-s aspiratiunile nafjionale—cit de modeste—, luptatorule 
naționalist Neculai lorga)>..... 

la sfirzit, P. Cruşevan, care iși dă totdeauna numele de 
«adevărat rus», şi face parte din «liga adevâraţilor ruşi» (o 
asotiaţie poliţieneascâ), publică în No. din 19 Februarie ul ga- 
zetei sale lista candidaţilor pentru Duma Imperială, pe cari ii 
recomandă alegătorilor. Fiv-care nume e insoţit de o scurtă ca- 
racleristică. 

De pildă: „P. Sinadino, bărbat cult, milionar, un adevărat 
rus“ (unchiul acestui <adevărat rus» a lăsat mai multe milioaue, 
ciştigate prin explualarea țâranilor romini din Basarabia, soci- 
etâților culturale... din Atena),—şi cuvintele aceste de rudevă- 
rat rus> apar ca un refren la fie-care caracteristică... 

Vadit, nu putem pune in socoteala d-lui N. [orga elucu- 
brațiile d-ini T. Porucic, peutru care d-l P. Dicescul, un boer 
moldovan, Dr. in filosofie din Heide'berg,—-unul din putinii boeri 
din Basarabia, care, cu tut lvialismul lui, şi-a păstrat simtul 
național (ideile lui conservatoare nu lar putea indepârta de o- 
talucul congresului juniimist....), —e un «protejat al guvernatoru- 
lui>,—iar redactorul unei reptile polițienești şi inspiralorul má- 
celurilor diu Chişinău, — <un iufocat naţiunalist>.... gumai 
fiind-că e antisemit! Cele-lalle informațiuni ale d-lui Porucic 
sun: tot atit de intemeiate. (Din diferite imprejurari nu putem 
incă vorbi despre mişcarea politică din Basarabia, dar sperâm 
că vom publica chiar în numârul viitor un studiu amănunt), 

Putem să ue deosebim in vederi de d-l N. loga, in multe 
»riviuti, si mai ales în ce priveşte problemele politice dia Ro- 
iuis, dar acest savani, de care suntem mindri şi nui, ca Romini, 


132 VIATA ROMINEASCA 


a 2 — -— mn e e e e a = i mae 


—nu poale lăsa fără îndreptare,—odalā ce i se atrage băgarea 
de seamă,—un articol, care nu poate să nu jignească pe cei ce 
luptă în Basarabia. Si mâcar afi/a să facem: să nu-i jignim.... 
Sunt destui in țară. pentru cari c<iudofagia> brutală e si- 
nonimă cu naționalismul rominesc. 
Dintre aceştia nu poate şi nu trebue să fie un Neculai 
Iorga. 


x 


Datori să tinem pe cetitorii nostri in curent cu producţiile 
literare romineşti, ne-am gindit că trebue si vorbim ceva şi de 
cele două «romane», apărute in timpul din urmă: «Domnița 
Viorica» de d. Vasile Pop şi «Marin Gelea> de d. N. Pā- 
traşeu... 

Dar cine să le cetuască ? 

Pentru d. Vasile Pop, fiind mai scurt, am condamnat, în 
unanimitate, pe unul dintre noi, care, avind nişte păcate de is- 
păşit, s'a executat cu resemnare şi care, în N-rul 2 al revistei, 
va îutreține publicul cu opera marelui prozator romina. 

Pentru d. Palraşcu (460 pagini!), mărturisim, n'am avul 
cruzimea să condamnăm pe nime şi, cu regret, înstiintâm pe 
cetitorii nostri, că nu-i vom putea servi... Să se adreseze d-lui 
Ilie Bărbulescu dela —sărmana — Arhiva, venerabilu revista —foasta 
— ştiinţifică şi literară, din Iaşi... 

= 


Si, à propos de d. Bărbulescv.... 9. Ilie Bârbulescu este un 
tînăr venit de curind dela Agram sau Belgrad—in privirțta asta 
e controversâ—care, fiind cà stie sirbeste, a luat direcţia Ar- 
hivei. De mulli ani Arhiva agoniza de dorul unui director, 
care sà ştie sirbesle... Asta era dorințe ei intimă și nimene n'o 
ştia... Era odată la ea un Bosnief Paraschivescu, care ar f pu- 
tut ţinea locul d lui Biirbulescu, dar, vezi, Arhiva avea nevoe 
de un adevărat si b, —Bosniefii fiind cam corcili cu Turcii. 

Aşadar, d. Barbulescu veni — și luă directia venera- 
bilei A;ive—care e, ceea ce nu e mare merit la vrista ei, 
«persoană morală» cu slalute si... alte ulea—cu gindul s'o ducă 
din triumf în triumf... 

Şi o incepu bine. 

De sigur că nu e nimic mai important la ordinea zilei de 
cit Sirbii. Ochii Europei sint alintiţi asupra lor, iar pentru 
noi chestia sirbească este o chestie vitala. Asadar, Arhiva 
deveni o revistă sirbeuscă, în care (vezi n-rul pe Ianuarie) pâua 
şi vestitele noastre mine de sare sint tratate din puuct de vedere 
al gramaticii sirbesti. 

Dar, ceea ce este mai interesant pentru viitorul culturii 
romioe, este câ d. Ilie Barbulescu are pretenția—poate fundata 
—de a trata, hu numai sarea, ci şi sintaxa rominească lot din 
punct de vedere al intereselor si-beşti. D. Bărbulescu scrie, de 


P. NICANOR & (o.—MISCELLANEA 133 


m a e e eee 


pildă: „In sfarea de acum a culturii şi temperamentului romi- 
nesc, prea putin contribue cărțile la formarea sufletelor noastre“... 
«n starea de acum... a temperamentului», am înțeles, e sirbește. 
Şi: „Păcat numai că acest cuminte articol e ceva prea abstract 
scris (e vorba de un articol al d-lui O. Densuşianu. Auzi, d. 
0. D. învinuit că scrie abalract—e o nedreptate revoliătoare!)), 
- aşa că de aceea, precum eu (observați cil e de subiectivist d. 
Rârbuiescu) am observat, e frimejduit de a nu fi de toti şi bine 
înteles“ -—ceea ce, cum mă asigură zarzavagiul meu, care e de loc 
dela Belgrad—nu e nici măcar docent, şi vorbeşte sirbește ca 
apa—e în stilul cel mai pur al valorosului poet sirb Prajici.... 


x 


Aţi văzut că d. Ilie Bărbulescu varsă citeva lacrimi fier- 
binți pentru «starea de acum a temperamentului rominese», în 
care cărțile prea putin contribue la formarea sufletelor noastre 
(zice d-sa, modest, la plural). 

Despre ce cărti vorbeşte d. Bărbulescu ? 

Cetitorul, care mar ști cå d. Bărbulescu sc prezintă pe a- 
rena publicității cu un mic curent la subțioară, n'ar pricepe 
senzul cuvintelor tinărului savant. E vorba de cărţile d-sale 
sirbești—are 8 (opt)!—, cu care d-sa, duşman (!) al curentului 
poporanist, vrea să creeze un curent sirbesc, sucursală a curen- 
tului d-lui Ovidiu Densuşianu, cel cu articolul abstract. 

Deocamdată d-sa «se ridică» (inchipuiti-vă !) în contra d-lui 
N. lorga. Multe obiecțiuni am putea formula şi noi—şi le vom 
face—d-lu: Iorga. Dar d. [orga e d. Iorga, care va râminea ca 
o figură, în orice caz, impunătoare în viața noastră culturală. 
Si d. Bărbulescu ?..... Ne sutor... 
$ g: 


La ședința de la 19 Fevruarie a Academiei junimiste, ti- 
nutà la Teatrul Liric. din București, d. Jorga şi-a fácut intrarea 
în partidul junimist, printr'o eşire în contra votului universal. 
D. lorga e un țărănist teribil... 

Lâmuriri : | 

«In Rominia lrăesc peste 4,000,000 de tărani curaji faţă 
de nici un milion de orăşeni culeşi din toate naţiile». 

(Sămănătorul, 1905, 11 Decembrie). 

(Pentru chipul cum caracterizază d. Iorga coruptia şi în- 
Slrăinarea acelui „nici un milion de orășeni culeşi din toate 
națiile“, a se vedea cărțile sale: Opinions Snceres, Opinions 
Pernicieuses, Cuvinte adevărate, și colecţia pe patru ani a Să- 
mănătorulu:). 

D. Iorga e incontra votului celor 4,000,000—e pentru vo- 
tul tutelar al celor cu/eși din toate națiile. 

___D. Iorga, în discursu! său ţinut la Academia din Teatrul 
Liric, a spus că ochii Ruminilor de peste hotare («Rominii de 
Peste hotare sînt însă mai mult un neam de lucrători de ogoare», 


134 VIAŢA ROMÎNEASCA 


a zis lot d. Iorga, în acelaş număr din Sămănătorul) sint ațintiți 
asupra noastră..... 

Rominii de peste hotare! Rominii din Ardea! /uptă pentru 
votul universal și guvernul unguresc la făgăduit. Rominii din 
Bucovina /uptă pentru votul universal pentru dieta provincială 
şi guvernul austriac l’a făgăduil pentru Austria. Rominii din Ba- 
sarabia își varsă sîngele pentru votul universal, împreună cu 
cei mai buni fii ai Rusiei..... 

Rominii «de peste hotare îşi aţintesc ochii spre noi> ṣi} 
vor întoarce cu scirbă în altă parte! 

k 


Convorbirile literare—cărora le urâm din inimă viață inde- 
lungata, măcar pentrucă poartă falnicul nume al reviste: de al- 
tădată—s'au rereorganizat reconcentrindu-se. Foarle hine. Dar 
Convorbirile, odată cu această înfuziune de viaţa, au [inut så ia 
.Şi o poziţie mai combativă, ca să dovedească abonajilor şi rea- 
bonaţilor că trăesc, şi s'au apucat de polemică. Şi, deci, iala-l 
pe d. I. alăcind pe d. Bujor, pentrucă ar fi combâtut..... într”o 
nuvelă pe regretatul N. N. Basilescu. Ba articolul se sfirşeşte 
chiar cu o pagină de morală bine simţita..... 

D. Bujor n'a <combătul> pe Basilescu, căci, ca literat, 
nu poate să facă polemică în nuvele şi «desfidem pe adversa- 
rul l> să dovedească contrarul. | 

Şi, până la una alta, d. ]..... Bogdan (hai, să punem şi 
noi, atunci, numa!) face un act de impietale faţa cu fostul său 
colaborator, punîndu-l în situația din nuvela d-lui Bujor! 


P. NICANOR & Co. 


N N NT I A NP N a pr N 


Cronica literară 
(Seriitori şi Cuzente) 


— n. 


Se vorbeşte cu drepl cuvint de o psicholugie de rase, de clase. de 
tipuri culturale, de psicholugia artistului, a savantului, ete. etc. Şi se vor- 
beste şi de psichologia popoarelor. Francezul, se zice, are mintea clară, 
Germanu! e metufizician, etc. In opera su asupra lui Lu Fonlaine. Taine 
arată cum deosebirile de rasă, climat şi istorie au deosebit spiritul Fran- 
cezului de al Germanului. 

Si, daeă este aşa, oare poporul romîn, să nu aibă gi el psichologia 
sa, să nu aibă şi el modul săi particular de a considera lucrurile lumii 
aceştia şi modul său particular de « răspunde la stimularea lor? Sa fie o 
psichologie germană şi franceză, şi să nu fie o psichologie rominească ? 
Rasa, ori amestecul de rase, climatul, desvoltarea istorică şi culturală a 
acestui popor—toate, deosebite de ale altor popoare—să nu fi fasonat deose= 
bit sufletul rominesc, să nu f produs o nuanță specifică a sufletului 
omenesc ? 

` Çi dacă literatura esta depozitara sufletului unui popor, oglinda su- 
fletului lui, dacă artiștii sint reprezentanții prin excelență ui sufietului unui 
popor, încarnarea acelui suflet, mai mult decit în oricare alţi fii ai popo- 
rutui, pentrucă în ei mai ales are ecou puternic şi ereditatea şi lumea 
din afară,—apoi să fie cu putință ca literatura ruminească să nu fie depos 
zitara sufletului romînesc, să nu reprezinte adică nuanțu specific romi- 
mească a sufletului omenesc ? 

Pretenţia acelora, care se ridică in contra caracterului specific na- 
tional in literatură, sau nu-l bagă in samă, se reduce la pretenția ca, pe 
cind toate literaturile europene poartă pecetea sufletului național, literatura 
rominească să nu poarte această pecete, să n'aibă nici o individualitate, 
să fie un organism mort-născut, ori să poarte—şi va purta, căci un orga- 
nism trebue să aibă o for'mă—pecelea caricaturizală a altui spirit, a spiri- 
tului francez, de sigur, a acelui admirabil spirit, dar care nu este al nos- 
tru şi care, nefiind al nostru, nu vom putea decil sa-l caricaturizăm... 

Şi nu e aici o chestie de patriotism—și dacă ar fi !—ci de pură es- 
tetică : seriitorul romin, cînd va voi să cinte ca cel francez, nu va da su- 
netele frumoase ale sufletului frances şi. pe de altă parte, işi va strica şi 
minunatul lui glas romtinesc. Iar scriitorul, care ar vrea să nu fie nici ro- 
mia, nici frances, nivi altă ceva, ci „scriitor“ fără individualitate, vu scoate 


136 _ VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


— DI  ——— 


un amestec de sunete, care, ne fiind răspunsul unei individualitäți la lu- 
mea încunjnrătoare, nu va provoca nici un interes. 

Literutura romînească nu poate fi decit „romîneasci“... 

Şi spiritul rominesc, considerarea lumii și reactia faţă cu lumea, 
fiind mai nepervertil, mai curat, la poporul rominese dela ţară, numai acei 
scriitori vor reprezenta spiritul rominesc, care, sau fac parte din țărănime 
şi nau rupt legăturile morale cu ea, ca, luind pe cei mai tineri  depildă 
Octavian Goga şi Ciocirlan, sau care, dacă nu fac parte din ţărânime, şi-au 
plecat urechea lu popor, s'au botezat în izvorul curat şi rominesc al sufletului 
popular, ca depildă Sadoveanu, sau fac parte dintr'o clasă superioară, dar care, 
din cauze istorice, trăind cu poporul. departe de influenţele nefaste străine, 
care au trecut peste aceste lări, şi-au păstrat sufletul rominesc, ca depildă 
clasa boernaşilor (de care voiu vorbi aiurea), din care face parte Brătescu- 
Voineşti, în ale cărui scrieri se vede ce însemnează spiritul rominese, în 
stare brută la popor, cind, din cauza unui traiu mai bun și a ourecărei 
culturi—ca în clasa boernaşilor—ajunge să se rafineze. 

Această infiltrare a spiritului rominese în literatura cultă este po- 
poranismul din punct de vedere al conținutului sufletesc al scriitorului. 

-— Aşa dar, exeluzivism, sectarism, poporanisim, nationalism. tări- 
nism... Dar talentul? Dati rețete ? 

— Nu, nu dăm nicio rețetă, constatăm... 

Ca fară talent nu se face operă de artă, o ştim și noi—nu e cine 
ştie ce filozofie mare. Dar noi sustinem că talental chiar, dacă nu serveşte 
a exprima o individualitate definită, se distruge pe sine însuş, în zădar: 
dacă privighitoarea îşi. cheltueşte talentul să cinte ca o mierlă, uri dacă 
vrea să cinte ca o „pasere“ în genere—ca genul „pasere“—iîşi va inutiliza 
în zădar talentu-i minunat. Si apoi, chiar dacă ar izbuti să cînte ca 8 
mierlă, ce vom ciştiga noi ? Dacă ar fi mai multe mierle şi war mai fi 
privighitori, ce am cîștigat ? Dacă scriitorii rowmini vor ciuta ca cei o mie 
de scriitori francezi, va pierde toată lumea: noi, pe lingă cei o mie de 
scriitori francezi, pe care-i putem ceti în limba lor, vom avea o mie și 
cîțiva ; Francezii, chiar dacă ne-ar putea ce!i scrierile, pe lingă cei o mie 
ai lor, ar mai gusta încă pe cițiva,—atita :ot; iar literatura universali, 


în loc să aibă, în armonia Sa, încă o notă deosebită, ar avea nu o mie de 


scriitori francezi, ci o mie şi ciţiva,—atita tot... Şi noi susţinem că cei 
câțiva war fi nici Francezi—uar fi scriitori fără individualitate, ar fi genul 
abstract „pasere“, nici mierle, nici pririghitori... 

Cum vedeţi, cîşligă nu numai poporul anumit, căci sufletul său ere- 
prezentat în opere artistice, ci cîștigă omenirea întreagă, căci în acordul 
literaturii universale mai răsună încă o notă. Oare dacă Shukespeare, in 
loc să reprezinte spiritul englez, ar fi reprezentat tot spiritul francez, dind 
omenirii încă un Racine, omenirea n'ar fi fost în pierdere ? 

+ 
* + 

Şi poporanismul, mai poale şi trebue să fie considerat și din alt 
punct de vedere, din acela al idealului, tendințilur scriitorului, să nu se 
supere esteticianii, esteteţii, admirubilii nostri critici—ori mai bine, las'să 
se supere !—pentrucă, dacă un om, orice om, e apreciabil mai ales din puct 
de vedere al sentimentelor sale, al înnălțimii sale sufleteşti adică, apoi cu 


G. I.—CROSICA LITERARA 137 


— a aa -a e a - - — ———— ——— 
- = - 


atit mai mult acest exemplar de lux, acest depozitar al sufletului poporu- 
lui, acest apostol, cure este artistul, va fi apreciat, vu trebui sa-l apre- 
ciem din punet de vedere zl sentimentelor sule. căci arlistul e, ccl putin 
om—concedali-i această oacare—şi nu numui din punct de vedere al senza- 
fiilor şi imaginalor sale, ca simplu biped fără pene. cum fac criticii ocu- 
liști,—sau ca aparat fotografic, cum fac aceiaşi eritici.. orticiani... 

E curioasă, în sine, aceasta pretenţie a criticilor de a considera pe 
un om întreg, în toată firea, pe artist, ca un receptor, numai din punet de 
vedere al produselor sufleteşti inferioare şi elementare şi u se opri—a ne 
«pri şi pe noi '!—dea-l considera ca pe o ființă simţitoare şi ci:getătoare, 
adică şi din punct de vedere a! produselor sufleteşti mai superioare. Și -e 
o descunsiderare singerătoure pentru artişti această reducere a lor la plăci 
fotografice ori la statui cintătoare ca a lui Memnon :... 

Dar e și mai curioasă această pretentie, cind o alăturăm de elemen- 
tarele cunnştinți de esletică. Căci ce este poezia (orice definiție am admite) 
decît exprimarea unui sentiment şi a unei concepții. (John Stuart Mili, 
Thoughis on poetry and its varieti»s, în Dissertations and Discussions, |, 
U3—94). Şi, dacă poezia este expresia unui sentiment, are să mă sileaseà 
N:sau Y să mă opresc la „expresie“ (imagini, stil) şi să nu mă iatreb, care 
e sentimentul, pe care la „exprimat“ poetul în opera sa? 

Și, dacă poetul va exprima cu talent in opera su sertimentul de 
milă pentru suferinţele unui incestuos, a:2 să-l admir eu, fara restricție, 
pentrucă u imbrăcat acest sentiment in imagini puternice ? 

ŞI, dacă ult poet va exprima cu talent seutimentul de milă pentru 
suferinţele poporului de lu țară, care se chinueşte pentru noi, are să mă 
oprească X sau Y si prefer pe acesta din urmă celui dintăiu ? 

Are să mă sileasca criticul să mä uit numai la huină (imagini, stil) 
şi nu şi la conținut (sentiment, conceptie)? 

Are să må oprească X sau Y,cind iau o carte în mină, să nu-mi pun 
intrebarea, pe care şi-o pune. conştient sau inconziient, orice cetitor. în fața 
ori cărei opere de artă, întrebare, care formează singurul interes al operei 
de artă: „Ce vrea să-mi spună poetul? Ce mai are de spus in volumul a- 
cesta nou?!“ ` 

Are să mă silească X sau Y să consult, cind vreau să judec pe poet. 
numai primele pagini din psichulogie : „senzaţii. imagini“ şi are să-mi zmun- 
cească tratatul din mină, cind voiu vrea să trec la „sentimente“ ? 

/ugrăvirea realităţii nu mā interesează decit întru cit ea iustreuzu 
concepția poetului. De aceea ii cer—ii cerem toli—ca, in ilustrarea con- 
cepției sale, să nu falgifice realitatea, atita tot; adică să aleagă din reali- 
tate haina concepţiei sale. De aceea naturalismul este, cum am mai spus, 
„n cerinţă absurda”. Criticii opticiuni sint grozav de „naturaliști“: 

Mă gindesc la d. Sadoveanu nu fără oarecare durere. D-sa nu mai 
scrie acuma bucăţi în genul „povestirilor“ din primul volum, în genul ace- 
lor povestiri „romantice“... L'o fi speriat critica romină, care se face verde 
in fața romantismului... „Intr'un sat odată“ e, da, o bucată romantică, după 
definiție, dar ce-mi pasă mie de asta, cind în acel mic capodoperă, pe baza 
unor fapte reale, aulorul a şiiut să ne ilustreze un sentiinent—al izolării 
omeneşti—şi o concepție—a opacităţii sufletelor omeneşti... Cintăreţ al på- 
mîntului nostru moldovenesc, nu asculta pe „critici“ și dă literaturei ro- 


138 VIAŢA ROMÎNEASCA 


——— 


minești din nou, povestiri „romantice“, ca Intr'un sat odată, Cei trei. Zina 
lacului, Năluca ete. 

Și, ială şi Octavian Goga, ps care „rafinații“ nu-l pot gusta, pentrucă 
vorbeşte de ţărani în numele ţăranilor, în loc sa citate pleoapele strârezii 
ale unei clorotice castelane... De sigur, dacă scoti, fiindeă nu-l pricepi—şi nu-t 
pricepi. fiindca ai simţirea obtuză—dacă scoţi sufletul din opera lui Octavian 
Goga şi te dedai la indeletnicireu de a număra imaginile și rimele bogate şi 
de a face o „anchetă personală“ asupra subiectelor, vei găsi că şi cutare 
poetustru are un număr egal de imagini şi de rime bogate şi subiecte de 
la țară şi te vei întreba, prostit, ce găsesc admiratorii lui Goga extraordi- 
nar în poeziile acestui mare cintăret al sufletului rominesc... 

Așa dar, fără să cerem permisiunea criticii romine, ne vom, permite 
să ţinem sami de sentimentele poetului, de înnălțimea Ini morală, să-l in- 
trebăm dacă are cele mai înnalte idealuri ale vremii şiale poporului său... 

— Aha, am înţeles, „morala“ în artă! Artă propagandista de idei, etc. 

Cunoaştem cintecul, dar nu e vorbă aici de propagare de idei. de 
moralism... e vorba, iubiților, chiar de estetica dumneavoastră, e vorba 
chiar de „imuginile“ dumneavoastră. 

Căci, dacă un scriitor vrea să mă umple de milă pentru un incestuos 
Fort comme la Mort) uri de bucurie pentru că un viveur a sedus, însfir- 
şit, pe o fată nevinovată (Yvette) aibă e! şi talentul extraordinar al lui 
Maupassnnt *), impresia mea estetică va fl distrusă, pentrucă, avind talent 
—-puteren de a exprima, prin imagini şi stil, sentimentele- scriitorul imi 
va produce milă, în adevăr, pentru suferința eroului său, dar, cauza sufe- 
ferinței eroului fiind incestul, cauza bucuriei celuilalt fiind seducerea. su- 
fietul meu va fi solicitat, pe de o parte, spre milă ori bucurie, pentru su- 
ferință ori triumf, pe de alta, spre dezgust și ură, pentru incest şi sedu- 
cere,—impresia mea estetică se va distruge şi, păcat de „imagini“ vred- 
nice, cum se zice, „de o cauza mai buna“... 

Iar crilicul, căruia impresia estetică nu i se distruge, dovedește— 
concluzia e fatală, n'avem ce face—că-i pare binecă viveurul a triumiat şi 
sufere că incestuosul n-a izbutit. 

Şi, să revenim la poporanismul ca atitudine, en concepţie asupră vie- 
tei, ca „tendință“. O | 

Cind scriitorul romin va zugrăvi raporturile dintre ţărani şi exploa- 
tatorii lor, aga incit să-mi soliciteze simpatia pentru exploatatori (Niță 
Mindrea), ca celalalt pentru incest şi seducere, impresia mea estetică va fi 
distrusă, căci şi pentru exploatarea nefericitei ţarănimi, caşi pentru incest 
şi seducere, um dezgust şi ură, pentrucă simpatia mea este cu țăranii, că- 
tră care mă simt şi vinovat, pentrucă. în schimbul muncii amare, rasplă- 
tilă cu „merindea lor amară din pine de neghină şi: găcara“, din care noi 
trăim şi ne cultivăm, nu le putem da în schimb mai nimica. Şi scriitorul 
romin, care măcar cînd vorbeşte de țărani, ar putea să-şi arate recunoş- 
tința câtră ei prin răspindireu unei atmosfere de simpatie şi milă pentru 
dinşii, şi n'o face, ci dimpotrivă, răspindește antipatia, n'are un suflet in- 


*) Am mai spus: Maupassant, în genere, are o mare înnâlțime su- 
fletească. 


G. I.—CRONICA LITERARA 139 


nalt, îşi „exprimă sentimente“ inferioare cu, sau fără talent—,imagini“ !— 
nu este un om la înnălţimea vremii și a idealurilor celor mai sfinte ale 
"popurului său : 

Nu este poporanist! 


% 
k k 


Subiectul! De sigur că un suflet românesc va face o operă românea- 
scă, orice subiect şi-ar alege, chiar din viața străină, căci va privi viața 
străină prin o prizmă rominească, dar desigur că opera va fi mai romi- 
nească, mai interesantă si pentru noi si pentru străini, cînd concepția şi 
sentimentul unni scriitor se vor manifesta cu ocazia vieții romineșşti, cind 
viata rominească fi ca îmbrăca concepţiile, cînd viața romineuscă îi va f 
stârnit sentimentele şi concepțiile, cind i vor fi izvorit în suflet scriitoru- 
lui sentimente şi concepţii relative la viața rominească—cind şi concepţia 
şi reprezentarea ei vor fi romineșşti. 

Desigur, dacă scriitorul are talent şi suflet înnalt, îl vom aprecia. 
Vom fi mai mulțumiți iasă, cînd acest talent va servi pentru expresia unui 
înnalt suflet rominesc şi mai ales cind arest suflet se va îmbrăca în haina 
rominească—cind va lua materialul operei din viața romineasca. 


—_. 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 
(din ţară şi din străinătate) 


Jubileni d-'ni Profesor Petru Poni de la 15 lanuar curent 
a fos] sărbătoarea științei romineşti. Nici odată Iaşul n'a asistat la o săr- 
bare aşa de grandioasă şi de ină'tătoare ca acea dată in onoarea distiasu: 
lui nostru profesor P. Poni. - 

La această sărbire aŭ luat parte toți ace! cari privesc cu incredere 
propâşireu ştiinţei noastre. Unii, foşti elevi şi admiratori. alţii prieten! şi 
aduiratori al profesorului Poni, cu toţii s'au simţi! fericiți şi mindri, ve- 
nind din toate unghiurile tărei ca să-I arăte sentimentele lor de dragoste, 
de respect, de admiraţie şi recunoştinţă. 

De aceea iubitul profesor, adine mişcat de această manifestare, a zis 
cu drept cuvint în discursul siu rostit în Aula Universității noastre : 

„Sînt adînc mişcat de dovezile de iubire ce-mi aduceţi şi nu ştiu cum 
vag putea arăta tuturor intreaga şi profunda mea recunoştinţă. Domnie. 
le voastre mi-uţi adus astăzi mulțumirea sufl-tească cea mai vie şi mi-aţi 
acordat resplata cea mai mare lu care poate aspira vre-odatà un om. Căci 
ce poate så ne mulțumeasca mul mult şi să ne răsplătească mai bine pe 
noi, cari ni-am consucrul viuţa la educaţiunea tinerimei, de cit aprobareu 
barbaţilor aliture cu cari am lucrat şi iubirea acelora lu luminurea cå- 
rora am contribuit”. 

Io adevăr, sărbătoarea aceasta a fost cea mai mare şi may frumoasă 
răsplată ce s'a putut acorda unul om de ştiinţă din ţara noastră şi cea mai 
inălțătoare pildă ce se poate da tinerilor generaţii, dornice de muccă şi 
de distinctie pentru binele şi fericirea ţăre! noastre. 

Pentru ca numele distinsului profesor să rămină şi ma! strins legat 
de prupăşirea ştiinţei romăneşti şi a Universităţii pentru care el şi-a con- 
sacrat o mare parte din viaţa sa, comitetul organizator al Jubileului a im- 
prăştiat și un număr de liste de subscripţie pentru adunarea uuui fond, 
care, donat Universităţii din Iași să poarte numele de „Fondul Petru Poni". 
Speranţele comitetului organizator aŭ fost cu mult întrecute. căci sa adu- 
nat suma de 27,000 lel.—Acesl frumos şi neaşteptat rezultat se datorește, 
în mare parte, energiei desfâşurute de dl. profasur dr. I. Simionescu. Cu 
ocazia acestei serbări, s'a scos şi un volum jubiliar de 23; de pagini, luxos 
editat, ib cure nu s'ai publicat de cit lucrările fostilor elevi al profesoru- 
lui P. Poni. 

Cel cari cunosc ma! de-aproape activitatea scolara şi ştiinţifică a d- 


P. B.--CRONICA STHNTIF:CA 141 


e e aea e m E D a a e D A a — 


lui prof. P. Poni, ştiu bine cit a curtribuit el peutru ridicurea nivelului cul- 
tural] a țärei noastre. 

Intre altele, grație lui, profosorii facultății de ştiinte din Iaşi s'au 
grupat în jurul lui, acum citi-va ani, punind bazele publicaţiei ştiinţifice 
Annales scientifiques de l'Université de Jassy aşa de bine privite în cercu- 
rile știintifice straine şi care azi aŭ ajuns deja la al 4-lea volum. 

Tot dl. profesor Poni a făcut și inceputul înbucurător, procurind u- 
nuia din dislinşii lui elevi, d-lui Nec. Costacheseu, ocazia de a trece doc- 
toratul in ştiinţele fizico-chimice, primul doctorat în științe, trecut în ţara 
noastră. 

Asonra tezel de doctorat a d-lui Nec. Costăchescu intitulată „Gazu- 
rile cuprinse în sare şi în vulcanii de glod din Romunia, dl. prof. dr. P. 
Bogdan va vorbi mai jos la rubrica „Recenziilor“. 

Designr, dl. proiesor P. Poni, prin viața şi prin operile sale va lasa 
o dungă luminoasă în istoria culturală a neamului nostru, căci prin viata 
şi prin operile lui a contribuit îu mod strălucit şi puternic la clădirea con- 
ştiințer şi puterei noastre ea popor cu aspirații de cultură Inaltă. 

se 7 * 

Biologie. In ultimii ani, cercetările biologice aŭ luut o estindere 
enorm de mare în diferitele e! ramuri. În cronica de faţă ca şi în cele vi- 
itoure, nu vol atrage atenţia de cit asupra cilorva din ele, eare cred că 
vor interesa întru cilva publicul cititor. 

Aşa, studiile de citologie, adică asupra celulei, prezintă un interes 
deosebit 

Se ştle ca corpul omului, ca şi al tuturor celor-l-alte animale, pre- 
cam şi corpnl plantelor e format din părticele foarte mici, microscopice, 
numite celule, și din derivatele lor, numite fibre. Celula e considerată ca 
elementul anatomic și funcţional fundamental. Corpul ființelor vieţuitoare, 
fiind o aglomeratie mare de celule, viața acesto: fiinţe nu e de cit rezul- 
tanta vieții atâtor celule. 

Printre celulele care constituese corpul ființelor vietuitoare, ca ce- 
lula nervoasă, musculară ete., există unele numite celule sexuala, care con- 
tribuesc lu formarea unel nu! fiinţe. Aceste celule sint oul sai elementul 
sexual femel şi sper:natozoidul sut elementul sexual bărbătesc. 

Diferitele reviste de biologie sint pline cu cercetări, unele fourte 
amănunțite, asupra acestor elemente sexuale dar unul din capitolele cele 
mai importante şi de actualitate din studiul elementelor sexuale e, desi» 
gur, capitolul privitor la partea experimentală. 

Pâna acum era stabilit ca aproape totdeauna oul trebue să se u- 
nească cu spermatazoidul, adică trebus să fie fecundat, peniru ca sa se 
dezvolte şi să dea naştere uni 1 no! ființe vietuitoare. Sint excepții foarte 
rari de animale, la care nul se dezvoltă fară să se unească cu spermato- 
zidul şi acest eaz sà nuineşte: Partenogeneză normali, cum de ex. se 
intimpla Ja unele insecle. 

Ef, bine, azi s'a demonstrat experimental că oul maï multor animale 
inferioare, cum de ex, oul unor viermi de mare, unor scoici de mare şi a 
stelelor de mare ete. se dezvoltă şi fără intervenţia spermatozuidului dacă 
insă le punem în contact eu anumite substanţe chimice sau la temparaturi 
anumite. Cazurile acestea se numesc: Purtenogeneză esxperimentali. 


142 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Cu acest gen de experienţe s'aŭ ocupat mal mulţi biologi. Intre a- 
ceştia Loeb, Neilson, Mac Bride, Delage ete. ui obţinut rezultatele cele 
mai interesante. 

Profesorul Y. Delage, in o serie de memoril, publicate în Archives de 
Zoologie expbriementale din anti 1900— 1904, ni face cunoscut rezultatul cer- 
celărilor sale, 

lată modul de operare în aceste experienţe: 

Se iaŭ citeva sute de ouă, de ex. de o stea de mare, ferite complect 
de sămință barbatousea. Se pun timp de o oară într'o soluţie de clorură 
de sodiu (sarea de bucgtărie) sau de clorură de magneziu sui de clorură 
de potasiu, suti de clorură de manguneziu. Soluţia e făcută in apa de mare 
şi în anumite proporții, în general suficiente pentru a ridiea presiunea osmo- 
tică. Toate aceste săruri aŭ fost intrebuinţaie în oxperienţele lui Loeb.— 
Profesorul Delage a reuşit maï bine, întrebuințiud în experientele sale 
apa găzoasă, adică apa de mare incarcată cu o cantitate anumilă de acid 
carbonic (C0').—Dupa ce oule aŭ stat timp de o oară în orí care din 
aceste soluţii, se pun apoi în un vas în care circulă un curent continuă 
de apă de mare curuiă. 

EI bine, in toate aceste cazuri, oul stelei de mare se dezvoltă ca și 
cun ar fi fost pus in contact cu sămința bărbătească, adică ca ṣi cum ar 
fi fost fecundat. Se obține chiar larve mar mult sai mal puţin dezvoltate, 
may cu samă cind întrebuinţaăm apa găzuusă. Dezvoltarea acestor larve se 
face insă mult mai încet ca în cazul norwal, adică ca în cazul cind oule 
ar fi fost fecundate. Cu toate aceste profesorul Delage a reusit să pre- 
Jungească viaţa acestor larve timp de 3 luni, obținiad 2—20", larve din 
numărul total al oulor puse în experienţă. 

Dezvoltarea se face şi mn! biune dacă ferim oule şi larvele de acţiunea 
directa a razelor solare (Muc Bride) și dacă agitam continua aceste larve, 
întrebuinţind dispozitivul lui Fabre-Domergue care consistă intrun disc de 
sticla aşazat oblic în vasul de experienţa și care se învirteşte imprejurul 
axului său, punind ust-fel în mişcare apa în care se află larvele în expe- 
viențţă. 

Greutatea mare pentru a preluugi viața şi dezvoltarea larvelor cra 
acea de a găsi o hrană prielnică lor. Delage a învins iutru cilva această 
greutate, hrăniud larvele cu sfârimături foarte fine de ulbuş de ou şi mal 
bine hrănindu-le cu niște alge microscopice, numite Chorele. care traese in 
apa de mure. 

„In aceste condiţii s'a obtiaut larve aproape de faza de 'netamorfuză, 
cunoscută la aceste animale, larvale numite, Bipinnaria, Auriculocria ele. 

Profesorul Deloge. zare continuă încă aceste experiente, spera sà 
poată obtine rezultate diu ce în ce mai complecte, de oare-ce, cum se ex- 
primă şi el, posedă acum datele necesare asupra condiţiilor de creştere 
ale acestor larve. 

Cind, în urina acestor experiente. se va putea reuşi ca să se crească 
aceste larve pănă la adult, atunci, desigur, se va putea vedea mul bine 
care e rolul anumit al oului şi al spermatozoidului in fenomenul aşa de 
important de dezvoltare a fiinţelor viețuitoare. 


Dr. P. BOGDAN—CRONICA ŞTIINŢIFICA 143 


+*x 


Undele electrice întrebuințate Ia ceasornice. Dr. Max 
Reithoffer din Viena a găsit inijlocul de a tran+mite în tot oraşul oara cu 
ajulorul undelor hertziene. Consiliul comunal i-a pus la disposiţie suma de 
30UQ dv coroane pentru a face primele încercări. (Reone electrigque, Ianuar 
1906). 

* 

Razele X şi tuberculosa. Dr. De Garmo comunică.in Medical 
Record din 15 April 1905, un interesant cas de vindecarea taberculosei prin 
razele X. Un barbat de 56 ani avea tubereulosă lu testiculul drept; după 
ce i se facu operalie, boala reapăru la cel sting şi bolnavul nu mai voi să 
se supuuă unei noi operații. Se facu atunci radiografie şi după 125 de tra- 
tamente de cite 10' Onul se obţinu vindecare complectă ; durerile dispărură 
de la cel d'intăi tratament. Trebue adaugat că razele X, lucrind asupra tes- 
ticolelur, fac pe barbat steril; acest lucru a fost observat la vr'o nouă per- 
soane cari se ocupau zilnice cu studiul și aplicaliunea acestor raze. 

Dr. Pancoast din Filadelfia a aratat ca tuberculosa laringelui poate 
fi dese ori vinvJecată prin razele X; trebue insă condus cu mult tact tra- 
tamentul: unul prea intens poate determina o înrăutățire a boalei. (Radium 
din August 1905). 

Radium sì Cancern). Dr. Exner într'un cas de cancer foarte in- 
tins a mucoasei obrazului a curâţit cu grijă locul şi apoi a uplicat un tra- 
tament cu radium ; nici peste un an boala uu sa mai aratat. Ela observat 
acest lucru şi intrun al doilea cas, (Deut. Zeitschrift für chirurgie Bd. LXXV). 


* 


Telegrafin fără tir. O societate americana de căi ferate a luat 
anăsuri ca så se comunice persoanelor, cari călatoresc cu trenurile ei arce: 
Jerule, prin ajutorul telegrufiei fară fir ultimele noutăţi de la bursa dia 
New-York din momentul deschiderei ei. (Revue électrique, Décembre 1905). 


* 


Utilisarea induntrială n electricităţei atmosferice. De 
obiceiu electricitatea, ce o întrebuiuțam, o câpătăm fie prin oxidarea zin- 
cului metalic şi transformarea lui iu sări de zinc, sau diu căldura dezvoltată 
prin arderea carbonului. In cusul întâi aparatele cari ni daŭ electricitatea 
se numesc pile electrice ori elemente galvunice, iar in casul al doilea căldura, 
prin ajutorul :notorilor, ni pune in mişcare maşinele dinamo- electrice ṣi se 
transformă în acest fel în electricitate. Această din urmă poate fi iomuga- 
zinată îu acuinulatori şi întrebuințată la nevoe. Cercetările făcute asupra 
electricităţei din aimosfera au aratat că şi iarna şi vara păturile de aer 
cuprind căatitaţi mari de eleciricitate. Lucrul acesta era cunoscut de mult, 
dar nimănui au i-a venit în minte să caute mijlocul de a trece această e- 
lec'ricilate prin maşini uşa ca så le pue în mişcare ori să o treacă prin a- 
«uinulatori şi să o inmagazineze acolo. Revista //'electricien No. XXX din 
Octombre 1905 ni aduce ştirea că rusul Michkine a facut un zmău, u cărui 
parte inferioară este prevazuta cu virfuri metalice, iar partea inferioara este 
pusă, cu ajutorul unui conduct metalic, in legătură cu maşini electrice, ca 


144 VIATA ROMÎNEASCA 


acela pe cari le intrevuințăm în laborator sub numele de mașini Weins- 
hurst. Electricitatea trece din atinosferă prin aceste maşini in pămint. ma- 
sinele se învirtesc şi pot servi ca motoare. 

In numărul citat mai sus al revistei L'lectricien, Nodon arată ua all 
mijloc de utilisare a electricităţei atmosferice. Cu o maşină reostativă Plante 
el conduce electricitatea utmosferică prin acumulatori şi acestia se încarcă 
ca Şi cum le-ar veni electricitatea de ja un dynamo abicinuit. Această elec- 
tricitate poate fi ulilisată în modul cunoscut fie la luminat, fie la motori e- 
lectrici ete. Ce schimbări ar aduce acest mod de a utilisa energia dispo- 
nibilă din natură! Usina electrică actuală ar fi cu desărvirșire revoluțională: 
nu Sar mai arde cărbuni, s'ar desfiinţa coşurile nalte ale usinelor, viitoa- 
rele usine s'ar dezvolta in înălțime. Nodon propune să se aşeze pe munti 
inalţi aparatul colector al electricităței atinosferice. 


Radium si tarbarea. In No. din 15 Qctomhre 1905 ul revistei Ra- 
dium, profesorii italieni Tizzoni ş' Bongiovanni comunică resultitele ulti- 
melor lor experiențe intreprinse în scopul de a studia mai de aproape ac- 
tiunea diferitelor radiațiuni z 2 y ale Radiului asupra virusului turbărei. 
Experiențe anterioare îi conluseră la resultatul că: 

1) Radiațiile radiului discompun repede virusul turbărei conținut in- 
trun tub de steclă ; in aceste condiţii virusul îşi perde, după două oare 
de expunere, toată virulenta şi se transformă într'un vaccin excelent. 

2) Legind o stecluţă ce conţinea bromură de radiu la ochiul unui 
epure de casà inoculut prealabil cu virusul turbei, a constatat că radiatiile 
vindecă animalul cu desăvirşire de boulă. Tratamentul a fost urmat în două 
moduri deosebite : uneori el începea imediat dupa inoculare (metoda con- 
comitantă) alte ori citeva zile după inoculare. In general epurii inuculați 
mor după 7 zile de la iuoculare; dacă însă începe cel mai tirziu dia a cin- 
cea zi tratamentul cu radiu, epurii se însănătoşază ; Rndiul are deci ac- 
țiune curativă. Vindecarea se poate obţine fie ca Rudiul este aplicat la 
ochi ori în altă parte a animalului bolnav ; efectul este insă de 10 ori mai 
puternic cind radiul este pus la ochi. Ciudat e faptul că în aceste impre- 
jurări stecluța cu radiu așezată la vr'o 5 m.m. de ochi, nu prodace răni, 
ceea ce se întimplă totdeauna cînd stecla cu sarea de radium e aşezată 
direct pe piele. Experiențele de pină acum sînt absolut conchizatoare : turba 
poate fi vindecată prin radium făra sä fie nevoe să se dee medicamente 
interne ori să se opereze animalul bolnav. 

Profesorii Tizzoni şi Rongiovani anunţă că vor începe experienţele 
lor la oameni. 

Trebuv să amintesc că experiențe, ca acelea despre cari am vorbit 
mai sus, au fost făcule şi la noi in tara de Domnul Dr. Marinescu, din Bu- 
cureșşti ; d-sa a expus resultatele căpătate cu ocazia conferinţei ce a tinut-o 
la Craiova, cind s'a deschis Congresul pentru înaintarea şi răspindirea 
științelor (Septembrie 1905). 

k 


Emanaţia radiului şi întrebuiuţarea ei. (Revista Radium 
din Auguit 1905). Se ştie că radiul dezvoltă un gaz, care fixiodu-se pe 
corpurile învecinate, li comunică proprietăţi radioactive. Acest caz se nu- 


Dr. P. BOGDAN—CRONICA ŞTIINŢIFICA 145 


meşte emanaţie, ea se răspindeşte în aer ca un gaz, străbate corpurile po- 
roase şi poale fi condensată cu ajutorul aerului licid. S'a intimplat ca a- 
cest gaz să se dezvalte in tuburile, în cari era sarea de radiu în aşa can- 
titate, că priu presiunea enormă produsă, tuburile au fost sfărmate, făcind 
explozie. 

Emanaţia se deosebeşte le gazurile ordinare, prin aceia că ținută in 
tub inchis, pare că se distruge, transformindu-se in Helium. 

Dr. Braunstein de la clinica medicală a Universităţei din Berlin a 
căutat să cerceteze dacă vinanaţia n'are usupra organismului bolnav ace- 
iaşi acţiune ca şi radiul, Se cunoaşte deja, din cele expuse mai înainte, 
partea ce reviie combinațiilor acestui element în tratarea turbărei. tuber- 
culosei şi cancerului. Dr. Bruunstein a căutat să varieze modul de tra- 
tare prin radium, preparind apă radioctivă, adică apă ce conține emana- 
ţia radiului ; disolvind săruri de acest metal in apă şi distilind apa, nb- 
tinea apa radioclivă, căci emanația se condensa odată cu vaporii de apă 
şi comunica apei distilate proprietăţile radiului. Iojectind apă radioctivă la 
canceroşi a obținut resultate mulțămitoare. Metoda aceasta presinlă, asu- 
pra tratamentului cu radium, serioase avantaje: se poate race injecția in 
regiuni adinci, plină la cari nu strabate acțiunea radiului, apa de emaua- 
tie nu atacă țäsāturile sănătoase şi nu irilă pielea, ca radiul ; în cas cind 
cancerul se află în orguuele interne, cum e stomahul, larinxul, ete. trata- 
mentul cu radiu este i.nposibil, din contra se poate da bolnavului să bee 
apă tadinetivă. 

Apa radioctivă este untiseplică ; experiențele făcute pină acum do- 
vedesc aceasta cu prisosință. Fiindcă cele mai multe ape naturale minerale 
sint radioctive. se poate găsi în acest fapt explicarea proprietăţilor lor 
curalive. Nu se poate prevedea iu deajuns ce schimbare vor aduce toate a- 
ceste descoperiri îu iodul de tratare al boalelor. 

Apa radiuctivă are acţiune şi asupra unor procese chimice interne ; 
aşa, ea mărește puterea de acţiune a sueului pancreutic şi ajută digestin- 
nea, actiune contrară de aceea a rudiului. 


Dr. P. BOGDAN. 


10 


Cronica, Pedagogică 


(Studiul limbilor. *) 


Cunoaşterea limbilor popoarelor civilizate din Occident e, fără indo- 
ială, un lucru folositor pentru oricine. Pentru noi, Rominii, aceasta cunoaş- 
tere nu numai! că e folositoare, dar e chiar absolut trebuitoare: condam- 
nati de împrejurări istorice nenorozite de a răminea cu mult în urma ri- 
vilizației Apusului, deocamdată nu putem urca suişni wmiîntuirei fără să ne 
împărtăşim din cultura dătătuare de putere a acestui Apus. Şi, cu cit rom 
fi maï în stare să facem cunoştinţa produselor inteteciuale a mai multor 
popoare înaintate, eu atit izvorul de lumină va fi mai mare, cu atit ne va 
arăta ma! clar—prin comparaţie—cum să deosebim ceea ce formează e- 
senta oivilizație+ în general—fond comun al tuturor popoarelor civilizate— 
de ceea ce e specific naţional—culoare deosebită dela popor la popor—şi 
astfel vom putea mai lene să ne ferim de păcatul unei imitații dăună- 
toare. 

Invăţarea limbilor moderne în şcolile noastre secundare are dar o 
importanţă deosebită. In special, în liceu, limbele moderne nu trebu- 
ese considerate numai ca mijloc, ci trebuesce predate astfel, ca să for- 
meze însăşi obiecte de cultură generală ; ele nu sint în liceu un lux arise 
tocratic care ar putea lipsi ori ar putea ceda locul agriculturii, comerțului, 
lucrului manual, or! altor preocupări aşa zise practice. 

Să vedem acum ear! limbi moderne să se învețe în liceă? 

Sa se predea acele limbi care îmbracă literaturile cele mai! luminoase 
şi may sănătoase, adică cu cel mai înalt prestigiu cnlturul ? 

Atunci limba engleză şi franceză trebue să ocupe planul întâi, ca sin“ 
gurele limbi moderne care prezintă o continuitate în producerea de mari 


e ee 


*) Acest arlicol este continuarea articolului „Studiul Limbilor“ pu- 
blicat în No. 3 al reviste) „Curentul Nou“. 

Acolo arătam că menirea liceului e inceperea preparării clasei in- 
telectuulilor ; scoteam în lumină marea importanță şi rolul ce-l are aceasta 
clasă în procesul de întroducere şi asimilare a civilizației oceidentale la 
no! ; dovedeam necesitatea pentru noi de a şti limbile moderne ale celor 
trei poponre, care sint în fruntea civilizaţiei şi cum ele în liceu trebne să 
servească drept obiecte de cultură generală şi înobilare sufletească. În ar- 
ticolul de față vo! arăta ce limbi să se înveţe in liceii si in ce proportie. 

Prin liceii, după ucluala lege a ÎInstrurliel. se înțelege numar ulti- 
mele patru clase ale cursului secundar; primele patru clase formează gim- 
naziul. 


I. BOTEZ -CRONICA PEDAGOGICA 147 


monumente literare. Limba germavă prezintă o largă soluție de continuitate 
între 1550—1750; Tar lileratura italiană nu maï impune după jumătatea vea- 
cului al XVII. 

Din acest punct de vedere dar. ordinea de importanță a limbilor 
moderne ar fi: engleza, franceza, germana, italinna. Nu considerăm «lecit 
aceste pa rn limbi mnderne, de oarece sint singurele care se predai în li- 
ceul Statului, unde sint astfel repartizate: franceza și germana se predau 
în toate secţiile liceale, Iar engleza sau italiana—nu pricepem criteriul a- 
cestel ulieruative, decit duar invocarea respectului tratern—se predă numa! 
în secția reală, 

Sa se introducă în liceă acele limbi, care aŭ acum cea mal mare im- 
portanță practică? 

Şi din acest punct de vedere limbile engleză, franceza şi germană în 
aceeaşi ordine de importanță, ar fi indicate. Alternativa inire limba en- 
gleză și italiana ar ti în cazul acesta incă ma! absurdă. 

Insă, dacă luăm în samă împrejurările speciale ale ţării noastre şi 
tradiția mnoustră culturala. atunci ordinea de - importanta a limbilor mo- 
derne întroduse în liceul nostru trebue să fie următoarea: franceza. ger- 
mana şi engleza, care ar trebui cruțată de concurenta nejustificată a limbi! 
italiene, sati de cea intrusa a agriculturii şi-a știinţilor comerciale. In scoala 
a câărey menire este înceţerea pregătirel clasei intelectualilor nu are ce căuta 
agricultura şi comerţul, după cum nu are ce căuta filosofia şi literatura în 
şcolil : agricole şi de comert. 

Studiului acestor trer limby moderne e nevoe să se consacre o deose- 
bita atenţie in lice; aici! ele trebuese considerate, după cum am arătat 
deja (vezi „Curentul Noù”, An. I, 3), ca obiecte de cultură generală şi pre- 
date dar, şi Jin acest punct de vedere. Pentru clasa intelectualilor în țară 
noastră, cunoştinţa acestor limbi moderne e indispensabilă, dacă ne gindim 
la importanța rolului social şi cultural ce această clasă trebue să-l aibă 
in civilizarea țarii prin introducerea aduvăratel civilizații occidentale şi a- 
similarea e! de fundul național. 

Se va obiecta poate, că tre! limbi moderne e prea mult: se poate 
pricinui surmenaj intelectual. 

Drept răspuns umintim : 

Că în liceul unitar vechi eraă tot ter limbi moderne. pe lingă cele 
două clasice: geeaca şi latina. Faptul că limba engleză saù italiană era fa- 
cultativă, nu atinge principiul de organizare a liceului unitar vechi cu trer 
limbi moderne: 

Că în vechiul liceă unitar studiul limbil germane incepea din clasa 
V, adică în primu «lasă liceală. Deci, în licei, elevul avea să se lupte cu 
partea grea şi deloc atriigăloare a limbii: gramatica. Şi, gramatica limbii 
germane, ori după ce sistem va îi predată—lipită ori deslipita de limba— ` 
e foarte grea şi absolut indispensabila pentru a putea utiliza limba lite- 
rară. În noua organizare a învățămintului secundar, limba germană ince- 
pind a se preda din clasa Ii gimnazială, elevul de liceu trebue să nu se 
mai intilneasca cu dificultăţi ce privesc structura limbii, nici la limba fran- 
ceză, nic) la cea germană. Sludiul acestor doua limbi moderne grei şi silit 
la inceput, ajunge în licei utrăgător şi uşor. În ce priveşte studiul limbii 
literare, elevii nu trebue sa mai aibă nevoe decit de cetire cu dicționar ; 


148 VIATA ROMÎNEASCA 


Că limba greacă. o limbă atit de grea, azi nu mai figurează printre 
obiectele de studiu a două secţii de liceii; tar studiul limbii latine, care 
azi ocupă 8 oare pe săptămină in două din cele tret secţii liceale şi-ar pu- 
tea reduce numărnai oarelar fără primejdie, cedind parte din ele, macar în 
secția miderna, unel limb! moderne ; 

Că limba engleză, fiind o limbă analilică, are prin firea eï o struc- 
tură simpla și astfel nu conţine pentru elevi partea grea şi neatrăgătoare 
pe care o aŭ colegele ei sintetice: germana, franceza, latina, greaca. 

Gindiţi-vă la o limbă în care toate declinările şi cazurile se reduc la 
un e apostrofat ; toate cunjugârile şi flexiunile verbale la două sufixe; in 
care nu exislă gen gramatical ; în care articolul nu se declină şi adjecti- 
vul nu se acordă ; Yar sintaxa el. după calificarea filologilur, e cea mat lo- 
gică din lume. In scurt: gramatica slrict necesară pentru a putea traduce 
orice autor englez nu cere un spaţiu mai mare decit pagina unul sfert de 
coală de hirtie. 

Deci, din punct de vedere al greutăților gramaticale, limba engleza 
deşi e introdusă în anul (cl. V) ui liceului, după predarea numat a ci- 
torva lectii, eu ajunge pe acelaşi plan cn limba germană, și franceză, care 
abia în liceu ajung emancipate de greutățile gramaticale, deşi învăţarea lor 
a inceput din gimnaziu (cursul inferior). Din punct de vedere al lexicului, 
limba engleză fata de cea franceză și germană stă pe un plan îiferior în 
primi! aul aï liceulay, dar are marele avantaj, că conţinind cuvinte saxone 
şi normande, poate fi un obiect de corelație inire ea pe deoparte, şi fran- 
ceză şi germană pe de alta, cu care limbi formează o triadă didactica din 
care fiecare e în folos. l 

Apot, să se gindeasră cineva la dispoziția sufletească a elevului, care 
singur descopere lexicul limbii! nouă în cele două limbi cunoscute lu! din 
gimnaziu ; şi care, nelovindu-se de dificultățile graimaticel, se poate incu- 
meta să traducă dela primile lecţii chiur.—Cum primeşte elavul începerea 
studiului acestei limbi, nu poate să-și închipue niciodată un profesor de 
limba franceză, or! germană, care oricită ingeniositate metodică ar între- 
buința, nu poate ascunde elevului greoala gramatică gerinauă ort cerințele 
sintaxe! franceze. 

Studiul limbii engleze e îmbrățișat de elevi cu mare avint; greuta- 
tea pronunțării şi cetirel corecte—despre care se vorbeşte de obiceli cu 
exagerare—nu cere mare cheltuire de forţă: nu poate fi vorba de învăţat 
regule ori de aprofun“at raporturi, singura aplicare a principiului imitaţier 
mecanice e suficient a face pe elevi a pronunta corect englezeşte în timp 
de un an.—Rezultatul dovedit de 'experienţa e: elevul, dupa patru an! de 
studiu al limbei engleze, stăpineşte ma! bine această limba decit cea ger- 
mană pe care incepe a o învăța din clasa II. 

Nu incape nicio îndoială că fața cu eliminarea limbii greceşti din 
liceul real.și modern, cit şi prin micşorarea posibilă e numărului de vare a- 
cordat studiului limbei latine in liceul modern, întroducerea limbi! engleze 
nu constitue o incarcare de program şi uu poate prin urmare contribui la 
surmenaj intelectual, care, în lreacaăt, fie zis, n-a existat nic! nu există în 


şcolile noastre secundare. 
4 


Utilitatea limbii engleze o sustinem în acord cu adevărata menire a 
liceulu! ; nu o sustinem inaintea acelora care cred, că, pur și simplu, o 


J. BOTEZ-CRONICA PEDAGOGICA 149 


PR N N e OO N O N N IO O N RO, 


putem înlocui en „sora noasiră mal mare“ ori cu agricultura sai cu ştiin- 
tile comertciaje. 

Sint știinti (Chimia, Pedagogia, Filologia......) în care eşti cu toe 
tul pedestru fiind rejus numai la limba iranceza ; altele (Psihologia, Eticu...), 
pentru care nu eşti destul de inarmat numai cu cunoştinţa limbii fran- 
teze şi germane; cunoseind limba engleză te poţi dispensa şi de limba 
franceză şi de cea germană, nu numa! pentrucă în literatnra americană și 
engleză găsești cea mai mure bugălie de opere şi revisie în toate ramurile 
activități! omeneşti, dar și pentru faptul că, autori! germani şi franceji ìn- 
şiş] se îngrijesc a traduce imediat în englezeşte operele lor însemnate: ul- 
tima ediţie a Psihologioi lui Wundt a egit inlăi în limba engleză, tipărită 
la Lipsea ; Hofiding a adus înbunătățiri ediției germane a Pasiholugieir lu! in 
o ediţie engleza. 

Pentru un studeut romin—un viitor cărturar—desigur că e mal fv- 
lositor să ştie limba engleză decit -ă ştie cum .să cultive rartofele ory sa 
faca tarifele. Natural că nu contestăm utilitatea ştiintii agriculturei ori co- 
merțului, decit, nu le recunoaştem dreptul de a invada în liceŭ. 

Inainte era prea multa şliinţăa teoretică în şcolile practice profesio- 
nale; azi e tendinta contrară pentru şeulile secundare superioare. 

In privinta importanței limbii engleze avem de adăugat: cà e limba 
cea mal răspindita din lume (alara de limba chineză): că reprezintă civili- 
Zatia celui mai superior popor din Europa şi celui ma! impunător popor 
diu America ; că azi e limba Australiei şi sînt semne că în curiud va fi a 
eclel mal mari părţi diu Africa; câ atit in Franţa cit şi în Germania e 
foarte răspindită şi-i întrudusă în licee și universităţi. In ambele aceste 
țari e atit de râspiudită cunoştinţa limbii engleze încit sint editori speciali 
care tipăresc cărţi engleze pentru desfacerea internă, concurind ediţiile ti- 
părite in Anglia şi America care de obicel sint mai scumpe; că la nol are 
deja o tradiţie de vreo zece ani in licee, unde uzi se predă ca limbă obli- 
gutorie în secția reală, şi a incepul a se simţi nevoie de cunoaşterea e! în 
pătura oamenilor culţi. Părerea Ministerului Instrucţiunei Publice asupra 
imporianței limbii engleze la no! o putem induce și din faptul că acest 
Minister a publicat cu cheltuiala sa proprie un mare Dicţionar Englezo- 
Romin. 


Ii. Limbile clasice în liceăi 


Nu vom căuta in acest articol, care a devenit deja preu lung, să ree- 
ditim asgumentele pro şi contra cu privire la studiul limbitor clasice în 
şcoalele secundare. Ne vom mulţămi cu citeva observaţii asapra organi- 
zăril liceului actual din punct de vedere al limbelor şi al culture! clasice. 

Liceul actual trifurcat dă posibilitatea une! specializări numa! acelor 
cu inclinări spre cultura literară, puindu-le la dispositie două tipuri de li- 
cei; liceul modern şi liceul clusic ; celor cu inclinări spre stiință le desehi- 
de un singur tip de licei: liceul real. 

Această specializare în partea literara a liceului o credem discuta- 
bila. 

Existepţa secţiei clasice în liceii, alaluri şi pe acelaşi plana de impor- 


150 VIATA ROMÎNEASCA * 


i a e — 


— 


tanță cu sectia modernă și reală, e n dovadă de marea putere a tradiție 
culturei clasice. Mult timp în toată Europa, limba greacă şi latina aŭ for- 
mat obiectele de temelie a culturei secundare : nu era de cit liceul clasic. 
Experienţa şi timpul aŭ dovedit pretutindeni neajunsurile liceului clasic 
pentru educația modernă, atunce! s-aii creat liceul real şi cel modern. alà- 
tur) de cel clasic. E o luptă de existenţă și de prioritate între aceste trel 
tipuri de liceu. Liceul real şi cel modern se sprijină pe nevoile şi aspira: 
tiile prezentului; cel clasic pe prestigiul bătrinetei şi pe inerția trecutului. 
Scăderea progresindă a frecventăriY liceului clasic (în liceul clasic din lași 
clasa V are un elev; cl. VI niciunul: el. VII şi VIJ] câte şese). cit şi pers- 
pectiva nesigură ce el oferă nu-i promit un viitor strălucit. Pa de altă 
parte, respectul pentru origina lu! atit de veche ne opreşte a-l scoate din 
tovărăşia celorlalte două tipuri de licei. 

Pastrind calea mijlocie şi luiud in samă că limba latină se predă in 
liceul modern. chiar în prea mare măsură, s-ar putea reduce liceul clasic 
la o formă de complectare a liceului modern prin un nnmär de oare facul- 
tative de iimba greacă. Acel cure vor avea atragerea şi le vor permite 
împrejurările să facă din clasicism ştiinţă pentru ştiinţă, vor putea incepe 
din liceu și studiul limbii greceşti, rămiindu-le universitatea pentru o spe- 
cializare deplina. EI vor găsi în liceii un profesor destoinic pentru ince- 
putul invatarii limbir greceşti in profesorul de limba latină, care-i un di- 
plomat în clasicism, iar pe Stat suplimentul de oare il va costa mar puțin 
decit plata integrală a unul profesor. 

Cu privire la limba latină in liceul modern, credem exagerat numiă- 
rul de opt oare pe săptămină ce i se acordă. in adevăr, limba latină are 
pentru limba şi istoria poporului nostru o importanţă deosebită: şi gra- 
matica şi istoria noastră stai in strinse raporturi cu limba şi istoria Ro- 
manilor. Dar, pentru invederarea latinității noastre e suficient tre oare 
de lulină pe săptămină, incepind din clasa II. 

Programul aclual, chiar dacă ar da absolvenţilor de liceii destnini- 
eia să cetească curent autori! clasic! latint (ceea co nu se întimplă) totusi 
nu ar avea ratiunea suficientă de a fi pastrat. Sa presupunem minunea, că 
absolventii de licei vor fi în stare să guste literatura latină in original. 
In acest caz el aŭ întrebuințat o muncă colosală ca să poata retio litera- 
tură săracă şi lipsită de originalitate, o mediocră copie a bogate! literaturi 
greceşti. Predominarea limbi! latine asupra veler greceşti în timpurile me- 
dievule şi moderne se datoreşte faptului, câ ea a ajuns în Apus limba Bi- 
serice! şi mult timp a servit ca limbă internaţională in lumea intelectua= 
lilur, dar această limbă, de fapt. nu e limba clasică latină, ci un fel de 
latină modernă. 

Şi din punct de vedere al utilității practice, şi din punct de vedere 
înalt cultural, cunoştinţa unei limbi moderne e mai folositoare pentru un 
modernist, derit cunoştinţa adincă a limbi! latine. De aceea socotim că 
numărul oarelor de studiu ce se acorda limbii latine în liceul modern să 
se micşureze, făcînd loc limbilor moderne. 

Dacă de pilda, stud:nţii dela Drept ar fi eşit nesuficienți pregătiți 
la limba latină din liceu, numa! cu trei oare pe săptămină (în liceul vechi 
unitar tot trei oare pe săptâmină erai acordate limbi! latine), ei ar putea 
să-si complecteze lipsurile urmind cursul de limba latina dela Facultatea 
de Litere. 


I. BOTEZ—CRUNICA PEDAGOGICA 151 


z 


Intrucit priveşte cultura clasică, credem cà ea trebue prinsă de su- 
fletul elevilor în licei. Sarcina poale cădea parte asupra prufesorului de 
Istoria Romanilor şi Grecilur, poate asupra celuy de liu.ba latină. Profesa- 
rul de latină să nu se chinuiască prea mult cu perderea sinlaxe! ornate, ori 
să creadă că vu isbuti să facă pe elevi să guste limba latină --o limbă atit 
de grea, care după cum spune Heine, dacă Romanii n-ar fi inceput s-o în- 
veț+ din leagăn n-ar fi avut limp să cucerească lumea. 

In licei să ne multămim eu rezultate mijlocit asupra cunuștinţii liin- 
bil latine. 

De sigur, nu e nevoie să insistăm, asupra fulosului culturii clasice 
pentru un intelectual, cultura cure dela Renaştere încoace s-a infiltrat în 
literatura tuturor popoarelor civilizate. Apo, cit de mult această cultură 
poate înobila sufletul prin idealista desinteresare ce cuprinde; cit de mult 
poate Argi cunoştiinţa noastră în limp, ficîndu-ne să asistăn: la modul de 
cugetare şi simţire a unor popoare care aŭ trait cu atitea veacuri înainte 
de no, şi pe care în unele privinți încâ nu le-am ajuns! 

Credem chiar, că Statul trebue să intervie şi în afară de licei şi 
Universitate pentru răspindirea, în oarecare măsură, a culturit clasice, ca 
una ce are o mare putere educativă —un mijloc de înobilare sufletească în 
lupia interesată pentru tral. 

Nu e suficient a da cultură clasică la citiva fericiti care pot face li- 
ceul, ea trebue răspindită şi în sorietate, în afară de şcoala. 

Ce trebue să facă Statul? 

Să întreprindă, direct ori indirect, traducerea în romineşte a opere- 
lor clasice in ediţii eftine ; lucru care în alte țări s-a facut cu mult inaiute 
şi care a făcut epocă în desvoltarea culturală a acelor țări. 

Sintem pentru intervenţia Statului și în chestiile de cultură că şi în 
alte chestii, şi chiar poate mai mult în aceste chestii. La not, unde nu a- 
vem o tradiție culturală veche, unde opinia publică nu-i de loc edificată în 
chestiuni 'de cultură şi învațămint, Statul trebue sä intervie. În orice ţară 
sint do! factori care lucrează la orice fel de organizare : Statul şi publicul. 
Cu cit publicul e mai puţin pregătit cu atit Statul trebue să intervie ma! 
accentuat. Pentru acest motiv, orice măsură serioasă de control luată de 
Stat în materie de invățămint v bine venită. Să ne gindim la şcolile par- 
ticulare, unde intervenția Statului e ma! mică, cedind locul publicului şi 
ue vom convinge vine garantează o organizare mal bună: Statul ori pu- 
blicui. 

In țarile cu civilizaţie ma! veche, publicul, inițiativa privata e fac- 
torul mat principal; la noi, poale mult timp încă, trebue să lăsăm inter- 
venţie! Statului prioritatea. Tr-bue să mărturisim, că încă n-am ajuns la 
majorat şi avem nevoie de intervenţia Statului în mare măsură. 


|. BOTEZ 


Cronica Internă 


(„Foametea constantă“ şi chestia agrară). 
I 


Peste Prnt, peste Carpaţi, în Balcani vijie furtuna, mari împărăţii 
sunt sguduite din temelie, —peste tot milioane de Români,—fraţi de peste 
hotare, —sunt pe cale de a fi cupriaşi de un virtej năprasuic... 

Incotro ne va duce acest virtej ? Ce forţă de rezistență îi putem 
opune ? 

Se apropie momentul, cind Regatul Român va trebui să se supue u- 
nui examen sever in faţa istoriei. 

„Anuarul statistic al României“, publicat de Ministerul de finanţe la 
sfirşitul anului 1904, ne poate inspira legitime ingrijiri în privinţa rezulta- 
telor acestui examen,—cel puţin în ce priveşte prosperitatea materiali a 
maselor populare,—dacă nu se vor lua lu vreme, cât încă nu e prea târ- 
zii, măsuri serioase de îndreptare. 

Cu ocazia discuţiunii noului tarif vama’, d. Costinescu, atunci mini- 
stru de Finanţe îu guvernu! liberal, a spus un mare adevăr, că nu phate 
fi un criteriu mai sigur pentru prosperitatea unei tàri, decil creșterea con- 
sumaţiunii generale a poporului. 

Dar dacă principiul e necontestabil, se poate, de sigur. formula seri- 
vase obiectiuni relativ la articolele, a căror consumatiune mărită, d-l. Cos- 
tinescu a invocat'o pentru a dovedi că prosperitatea țării a crescut. 

D-l Castipescu a dovedit cu cifre nediscutubile, că astă-zi noi con- 
sumăm impătril mai mult orez. de pildă, ca acum 30 ani,—şi a tras de aci 
„concluzia, că suntem deci acum cu mult mai prosperi. 

Diu nenorocire nu putem împărtăşi părerea ilustrului finauciar libe- 
ral, fiind-că desvoltarea consumaţiuaii unui articol mult mai interesant 
pentru noi decit orezul sau măalinele, ne silește să tragein cu totul altă 
. coneluziune,—acest articol e—mămăliga, hrana aproape excluzivă a ţâră- 
nimei noastre. 

Pe paginile 162—163 ale „Anuarului” găsim cifrele relative la „iu: 
tinderea şi producţiunea pe hectar a culturilor principale de la anul 1862— 
1903“. 

Cu datele aceste se poate stabili cu exactitate cantitatea totală de 
porumb produsă în țari în fie-care an. 

Pe pagina 165 sunt arătate cantităţile de cereale exportate în fie- 
care an. 


_——- 


C. S.—CRONICA INTERNA 13 


Diferenta între cautitatea de porumb produsă și ezportuti, arata cit 
a rămas în fi«-care an pentru consuimuţia inlerioară. 

Spre a evita fluctuaținnile inevitabile intre anii buni şi cei răi, am 
calculat cifre mijlocii pe perioade de cinci ani, incit varialiunile diu cauza 
deosebirii de recoltă sa fie compensate. 

Ținind apoi seamă de populaţiunea țarii în fiecare diu uceste peri- 
oade, se poate socoti cu riguzitatea indestulatoure, cite chil'grame de po- 
rumb sau consumat in ucesle epoci de ficcare cap de populaţie. 

Si iată rezuliulele la care am ajuns pentru anii de la 1876,de ciud 
avem date mai complecte: 


CESE E SERPI III ESI e ERERI LES CEE SES IEI SEC SEE E ASE EEE EREI A E E AISI E E a 

N Duca | mu e | Consumatia: jde cap de 

. | Producţia | Export în |; i 

Anii în vagoane vagoane zii ieri | Popul.ţia d ial 
1876 | 125,000 26,000 , 99,000 4,300,000 230 
1886—1890 | 157,000 60,000 97,000 | 5,000,000 194 
1891—1895 : 158000 12,000 86,000 5,500,000 156 
1896—1900 | 161,010v 70,000 90,000 6,000,100 150 
1901—1903 , 192,009 102,000 90,000 6,300,000 146 


Cifrele acestea ar fi trebuit serise cu litere de foe deasupra tribunii 
parlamentare, peniru ca bărbaţii noștri de stat,—alunei eind se preocupă 
«a, pentru binele acester tări să nu se peardă cumva „rindul“ cui se cu- 
vine,—să nu uite că de la 1576 încoace dacă produclia totală a porumbului 
a crescut de la 125,000 la 192,000 de vagoane, şi exportul sa împatrit,—de 
la 26,000 a ajuns 102,000 de vagoane, aceasta s'a facul pe seama mămă- 
ligit ţăranului, căruia îi remine în loc de 230 klgr. pe an, numa! aproape 
pe jumătate, 146 klogr. de inâmâăligă. (In realitate şi mut puţin de oure-ce 
astăzi se consuină cel puţin intreit maj mol mult porumb pentru alcool). 
Si pentru această bucata de mămăligă scăzută el trebue să muncească tot 
mil mult: 

Inlinderea totală z cultuiilor facute de el in uceasta epocă aproape 
su iudoit,—de la 3,000,000 a a ajuns 5,000,000 hectare. 

Exportul produselor agricole a crescut aproape de cinci ori, —dela 04) 
mii a ajuns la 250,000 de vagoane. 

Budgelul numai pentru Stat a sporit de trel ori, de la 80 milioane 
a ajuns 240 milioane. 

Această creştere a budgetului explicà și faptul constatat de dl Cos- 
liuescu.—marireu consumațiunii orezului şi a maăslinilor: luind din gura 
ţăranului 300 de grame de mâmălig: de zi am facut cu putinţa prin spo- 
rirl corespunzătoare în budget, creşterea consumuţiunil orezului şi a mas- 
livilor pentru lirgoveţi!... 


H 


Aşa dar dv lrei-zeci de uni, din an in an, cu o regularitate inspai- 
mintätouie, consumaţia porumbului pe cap de populație s'a tot micşurat. 

De la 230 klgr. pe cap de populație în 1876, eu srade la 1886—1890 
la 194 kigr., In 156 kigr. în 1891-—1895. la 150 kigr., in 1895—1900 și 
ajunge numul 146 kigr. în perioada 1900—1903. 


154 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Cu alte cuvinte, ţărauul Român, din an în an, paralel cu toate pro- 
gressle realizate in loate ramurile de administratie publică, e tot mat fic- 
mînd: acesta e prețul proy'esului nostru Le 

Nu e de mirare, că acest taran flăminzit, la cel mal mie deficit in 
recolta porumbului nu mal poate resista, şi făra intervenția directă a sta- 
telul, care ia in asemenea momente asupra sa sarcina de a hravi pupulațiu- 
nea tării, el ar fi condamnat la ptire prin foame. 

In această privință avem o mărturie a unui băcbat de stat ca d. f). 
A. Sturdza, care a pronunţat la Academie, cu ocuziunea comunicarii făcută 
de d:l dr. V. Babeş asupra pelagrel, o cuvintare memorabilă, din care ex- 
tragem urmaătuarele cuvinte: 

„Luati situuliunile financiare ale tezaurului public şi deschideţi cartea 
„datoriel. statului sui a judeţilor şi veţi coastala, că la doi, trei aní 
„Statul sau judeţele cumpără porumb pentru a-l împărţi 
„La ţuaranată fipniţi de hrana ziinică. Aci vorbesc numal de nutri- 
„rea ţăranului şi încă numa! de nutrirea lui cu porumb. De imnbrăcamiute 
„cine-l mat intreaba? E cert, că înti'un stut bine organizat, — şi numai a- 
„cel stat e bine organizat, care ure o egală atențiune asupra tuturor cla- 
„Selor cetățenilor, —nu se poate ivi foametea. La moi fuumetea co 
„stare de lucruri constantă, fiind că ea exista uu numat atunci, ciud 
ţiranul nu are ce minca. ci şi atunci cind e silit să minince porumb siri- 
„căt, şi ciad porumbul stricat intru atita devine nutrimnentul lut exclusiv 
„incit il distrage organismnl.... Nu există scuză inaintea lui Dumnezb, ca 
„Semenil noştri, ca talpa ţării, ca acea parte a sucietăței care munceşte, 
„pentru toti si care produce bogatia țarii sâ-şi cerşăturească pinea de tuate 
„Zilele şi să se uutrească în mare parte cu un nutriment, care e otrava"... 
(D. A. Sturdza, — Analele Academiei Romîne, XXIII, p. 33 - 34t). 

Acuinn un an jumătate seriitorul rindurilor de fuţa a fost dureros im- 
presionat de cuvintele d-lui Boiev, profesorul de economie politică şi rec- 
toru) universitaţii din Sotia, însărcinat pe atunci eu tratarea convenținnilor 
de comerț ale Bulgariei. D-1 Boiev a petrecut pe atunci mai multe săptă- 
miul in Rominia pentru a-l studia condițiunile economice, şi ne-a spus: „Mă 
„mir cum după tret aul de o recolta bngata, şi numa! după un an de ree 
„coltă rea, şi încă numa! partial, de oaru-ce dacă nu s'a produs destul po- 
„rumb a fosl o recoltă frumoasă de pîine albă şi de prune, în Roiminia gu- 
„vernul e silit să se îngrijască de hrana populaţiuni! intregi a tarii şi a tu- 
„turor vitelor el; la noi în Bulgaria acest lucru nu se poate întîmpla chiar 
„după trei ani consecutivi de recoltă proastă"... 

E vădit lucru c^ numa! cei ngori de minte şi de inimă nu se vor 
ingrozi de aceustă stare de „foamete constantă“ cum su exprimat d-l D. 
A. Sturdza. Din neuonucire, iuteresele de meschin politicianiam şi preocupă- 
rile de pretenţiunile diferiților „mari electori“ din judeţe, fac ca guvernele 
chiar eele mal bune să-și aducă aminte de această groaznică situație numal 
atunci cind sunt silite să cumpere porumb pentru a scăpa pe flămianzi de 
moarte, sau cind se află în faţa răscoalei ţăranilor rasbiţi de foamele şi su- 
feriuti, ajunse netulerabile. 

Dar numat puţini iși dau seamă că asistăm la un proces fatal, în con- 
ditiunile de fața, a sărăcirii clase! ţărăneşti, la o evoluţie constantă, care 
poate duce la prăbuşirea nu numa! a statului, dar a întregului neam Ro- 
minesc. 


C. S.—CRONICA INTERNA 155 


— O —_—— ———— (A <—— e e e a — O ————_— 


La 1805, în anaforaua luy Alexandru Moruzi Vudă, se face o clasifi» 
care a țăranilor din Moldova în fruntaşi, mijlocugi şi codaşi. 

Din această clasificare se constată, ca atunci se socotea fruntaş tä- 
ranu! care avea 16 bof, mijlocaş cel cu 12 bol, şi codaş cel ce area numai 
4 boi. (Xenopol, VI. p. 122). 

Peste aproape 60 anf, pentru împroprietârirea [ăranilor, s'a făcut o 
noud clasificare. de astă data fruntaş e socntit taranul, care are patru boi. 
Cu alte ruvinte : Codaşul de la 1805 ajunge fruntaş în 1864!... 

Dar astă-zi cum sla acest fruntas? 

La 1864 s'a constatat că erau 71,000 țărani clăcași cari erau clasificați 
ca fruntași, avini 4 bul şi o vacă. 

La această citră trebuesc adăugiţi țărani! vezăşi cu acelaşi număr de 
vite. şi fiind data prosperitatea acestei clase, cred că vom fi ma! prejos de 
realitate, dacă vom prezupune că intrau în categoria aceasta cel putin pe 
jumătate cit numărul de sus al ţaranilor clacaşi, adica vr'o 35—36,000,—în 
total deet la 1864 cel putin 106—107,0000 de țărani aveu cite 4 bol şi o vaca, 

Dar din statistica animalelor domestice facută de Ministerul de Do- 
menil in 1902 rezultă câ axslă-zi au acest număr de vite maximnm 60.000 
de țărani clacaşi şi rizuşi împreună. 

Adică ma) putin de cit numărul clăcaşilor din 1864. pe jumatate nu- 
mărul total de ţărnni fruntaşi din acea epocă. 

Dar daca vom ţinea samă de faptul că populaţiunea țărel a crescut 
de lu mai putin de 4,001,000, la peste 6,000,000- -trebue să concludein, că 
astă-el numărul ţăranilor fruntaşi e relativ d: patru ovi mut mic de cât 
la 1R64!.... 

E evident câ suntem în fața unel grave probleme soriale. 

Sı aceasta problemă e inainie de toate o problemă agrară—şi, în a- 
celaş timp, o mare chestiune națională. 


IlI 


Din nenorocire, „Anuarul stalistic* publică în această privință date 
foarte incoplecte şi numal relativ la vre-o 4 județe. 

Dar și din aceste date rezultă, ră, de pildă in județul Gorj 67°% din 
proprielățile țarâneşti, sunt maï inici de tre! hectare și 47 la sută sunt mal 
nici de două hectare ; in județul Argeş, de asemenea 67 la sută sunt ina! 
mici de tre! hectare şi 48 la suta mut mic! de donă hectare, iar în jude- 
tul Muscel 82 la sută din proprietăţile țuirăneşti, adică mai bine de x 
sunt mai mici de treš hectare, iur 68 la suti,—peste "a. sunt mal mică 
de douu hectare. 

In realitate, proprietatea tărăneusca e si ma! fracționată, de oarece 
datele uficiale sunt luate din rolurile impozitului funciar, în care proprie- 
tațile indivize intre mai mulţi copărtai se inscrii pe un singur nume, şi 
„Anuarul“ ne arată unele judeţe, in cari în realitate proprietatea tara- 
nească e aproape de dou ovi maï împărțită, de cit rezulta din roluri („A- 
nuarul statistic“, p, 178—179). 

E o adevărata pulverizare a solului rominese! 

Cit de mare e nevoia ţăranului de pâmint, se poate vedea din ur- 
carea fubuloasa a urenzilor, cu 50, 80, şi pe ulocurea chiar 100 la suta în 
comparaţie cu prețurile de pănă acum. 


156 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Această urcare nu se poate explica, de cH prin exploatarea nevoei 
ţăranului de pămînt de căâlră arendagi,—fi:ndcă nic! productivitatea solu” 
lui nostru nu s'a ridicat, —dacă n-a scăzut cum constată ministerul de do- 
menil,—preţurile cercalelor de asemenea sunt în scădere,—şi deci nu pot 
justifica această urcare extraordinară a arenzilor. 

Nevoia ţaranului se poate cuustata şi din faptul că pretul păşunatu- 
lui une! vite, a ajuns la o înălţime necunoscută în istoria economie! ru- 
rule europene, pășunatul une! vite mari de la Sf. Gheorghe pănă la Sf. 
Dumitru costind 20—40, şi chiar 60 de ler, —adică 3—4 ori maï mult de cit 
ån ţăvile vecine! (G. Maior,--Manual de agricultură. II, p. 58% şi IV. p. 
39 şi 334). Cu toate că valoarea pămin:ului acolo e mult mai ma:e!... 

La no! în Moldova situaţia e cu atit ma! gravă, că nic! proprietari! 
mat nu-şi ma! îndeplinesc rolul lor social, şi abdică în favoarea străinilor. 

După „Anuarul statistic“ (p. 61) în Moldova, 61 la sută din intinde- 
rea proprietăţilur arendate, se află în minile străinilor (fac abstracţie de 
religia lor, nici nu lin seamă de „asociaţia“ lor cu romini!),—iar în unele 
județe proporţia e şi maï grozavă: în Iaşi eu ajunge 68 la sută, în Doro- 
hoiă 70 la sulă, in Botoșani 78 la sută iar în Neamţ—cel ma! pitoresc oraş 
al Moldovei,—pănă la 87 la suta, cetiţi: optzeci gi şapte la sută !... 

Situaţia e și mai gravă, prin faptul, că cea maï mare parle din mo- 
şiile arendate se află în minile a 12—15 persoane, cari au ajuns adevăraţi 
potentati a! Moldovii, şi pot dicta nu numa! condiţiile de muncă ţăranilor, 
dar, acaparind întinderi imense de pămint, fac cu neputinţă concurența nu 
numa! micilor arendaşi, dar chiar proprietarilor, cari nu-şi mal pot cultiva 
p'oprietățile, şi sunt ganiţi de pe propriele lor moșii. 

E destul să spunem, că asociaţia fraţilor Fischer are în stăpinire 
după datele culese de noi la Ministeiul de Finanţe, 240 mii hectare! Intin- 
dere, care întrece multe din principatele germane. 

Ce sunt faţă de această „posesiune“ cele 80,000 de falci ale marelui 
moşier 'Todiriţă Balş, despre care ne vorbeşte legendu ? 

„Latifundia perdidere Italiam.“ 

E firesc in aseminea imprejurări. că arendaşii streini ajung în Mol- 
dova o reală forţă politică si că din argaţii şi vechilil lor, începe să se re- 
cruleze personalul administrativ, primarii şi inspectorii administrativi şi 
chiar deputaţii şi senatorii. 

Pentru ce dar să ma! păstrăm in Constituţie art, 7? 

Si care sunt mijloacele de scăpare? 


IV 


Situația, la care am ajuns în ultimile trer decenii, se poate rezuma 
astfel, pe baza datelor ci'ate, în puține cuvinte. 

Ţaranul nostru muncește indoit mai mult, pe urma ueestei munci 
țara poate exporta de şase ori ma! multe cereale, cu toate acesteu el n'a 
profitat nimic din acest spor de muncă şi productivitate, ci sărăceşte şi fla- 
minzeşte tot ma! mult, în cit a ajuns într'o stare de „foamete constanta“. 

Cauza principală a acestui rezultat este nevoeu cea mare de pămînt, 
care il dă pradă exploatării neomenoase a arendușilor. 

Şi cu toată această nevoie de pămînt, ţăranul nu-l poate cumpara, 
iar proprietarii în acelaş timp se pling de lipsa de cumpărători! 


C. S.—CRONICA INTERNA 157 


CD —— —_— 


Singur acest fapt paradoxal, arată cit de anormală e această situație 
şi explică,—pentru ce, mai ales în Moldova, proprietatea funciară cade, sub 
diferite forme, în minile străinilor. 

E vădit că acest paradox nu poate dura, şi vom fi siliți ca mai tir- 
ziu snu mal curind, să recurgein la una din cele două soluţii posibile. 

Trebue să ne hotărim su să desființăm art. 7 din Constituţie, și să 
facem aceesibilă proprietatea funciară streinilor, dind astfel consacrare le- 
gală procesului de instreinare a solului. Cer «e cred în puterea dătătoare de 
viață a „capitalurilor straine“ trebue în mod logic să admită aceasiă so- 
luţiune. 

Sau statul va trehui să intervină pentru ca să asigure stăpînirea reală 
a pămintului țari! neamului nostru, în elementul lui cel mai curat, poate 
singurul adevarat rominesc,—ţărânimea. 

Şi doar numai! vechilii şi argatii d-lui Moki Fischer din parlament şi 
sferile administrative, pot stu la indoiulă, care din aceste două soluțiuni tre- 
bue preferită. 

Jumaălăți de măsuri nu pot duce nici la uu rezultat. In deosebi, in- 
scriereu în budgetul statului a cite trei milioane de lei, prevăzută în pro- 
gramul guvernului conservator, poate îngreuia numai situaţia tezaurului pu- 
blic, fără mult folos pentru țărănime. 

In adevăr, moşiile statului, car! ar putea să fie încă împărţite astăzi, 


au o întindere aproximativă de vr'o 200,000 de hectare. 


Ce ar putea adăogi la această cifra cele trei milinane? 7,000 sau 
7.500 de hectare pe an, 70,000 maximum 75,0!) hectare in zece any! O pi- 
cătură intrun ocean! 

Dar Impărțirea în loturi a bunurilor statului, e prin firea lucrurilor 
sistemul cel mu! defectuos de împroprietărire,—atit prin urbitrarul, la care 
dă loe, cît şi prin natura luy artificială, mulțumită căreia nu cel mal des- 
toinici, nici cel cari au mai multă nevoe de pămint îl pot avea. 

Poate numai uimicil diferitelor guverne, care au proprietăţi oberate 
vor fi încintaţi de această soluție. 

Numai o Casă Rurală, ca o mare instituție naţională autonomă, care 
sub controlul şi supravegherea ststului, prin creditul er propriu, va pune 
la dispoziția ţăranilor mijloacele necesare pentru cumpărarea moşiilor. pe 
cari proprietarii ar fi dispuşi să le vindă prin hunā învoeulă,—ne poate da 
o soluţiune serioasă şi ulila, 

Numai patima politică și lipsa de bună credință poate vedea în a- 
ceastă misură de conservare națională o idee subversivă. 

Pentru ce? , 

De zeci de ani „Casa Rurală” funcţionează în autocratica Russie şi 
în liberala Anglie („The Alotments Act" din 1887 şi „Small Holdings Act“ 
din 1892, şi tot pe aceleași principi! este bazată şi recenta reformă agrară 
din Iraluda); „juncherii“ Prusieni, pentu naţionalizarea provinciilor polone, 
de asemenea, nu s'au sfiit să recurgă la o astfel de instituţie, precum nici 
coloniile Australiei, locuite de o rasă atit de individualistă. nau găsit un 
mijloc mal eficace în lupta lor in contra marilor compauil, cart au acapa- 
rat proprietatea fonciară. 

Şi astăzi, când zemstvele din Basarabia merg cu mult mai departe 


158 VIAȚA ROMÎNEASCA 


decit o simplă „Bancă ţărănească“ pentru cumpărare de pămint,--cind si 
pînă şi programul guvernului unguresc actual găsim o instituție analoaga,— 
putem noi oferi ţăranilor din Regat mai puţin decit modesta concepţie 
a „Casei Rurale“ ? 

In cotro ne ducem ?... 

Sint departe de ideea, că în „Casa Rurală“ am găsit un panaceu în 
contra tuturor relelor, de care suferim. 

Dar, vorba Sf. Scripturi, — „ajunge pentru fiecare zi răutatea ei“. 

Vom avea ocaziunea să revenim asupra altor fete ale problemei. 


C. S. 


RN N ON SA DPN e 


Cronica Externă 
(Urmările răsboiului ruso-japonez ; Revoluţia din Rusia). 


Răsboiul ruso-japonez serveşte ca un punct de demareaţiune pentru 
o nouă şi mare epocă în istoria universală. 

Nu numai că urmările acestui răsboiu dominează intreaga situațiune 
politică a lumei in momentul de faţă, dar veacuri întregi încă viaţa politică 
şi economică a omenirii se va desvolta sub inriurirea acestor urmări. 

Din punctul de vedere economic această înriurire se va manifesta în 
forme cu totul neprevăzute de oamenii de ştiinţă şi de bărbaţii de stat din 
trecut. 

In ultimele decenii noi asistăm la o transformare extraordinară în 
relațiile economice ale universului, care cu de obiceiu, s'au accentuat mai 
ales în Anglia. 

In toate manualele de economie politică această ţară figurează ca 
furnisoarea fabricatelor pentru globul pămîntesc întreg,—industria ei tri- 
umfătoare stăpineşte pieţile lumii și numai acele ramuri de producţiune 
pe cari ea însăşi le negligează,—se pot desvolta în alte tări, mai puţin 
fericite. 

Par iată că industria engleză îşi găseşte un duşman neaşteptat în 
însuşi capitalul englez! Acest capital începe să emigreze, şi mai ales in 
țări nouă şi ţări înapoiate economicește, în care poate avea profituri ce nu 
se pot închipui in „vătrina și vesela Anglie“. Acest capital, care în patrie 
cu greu ar putea să adacă 1'+--2 la sută,—alimentind comerţul și industria 
tärilor virgine poate produce 5—10 la sută şi mai mult. „Patriotismul“ au- 
rului nu poate rezisla unor astfel de ispite: nu e de mirare, că statistica 
ne srati, că astăzi Anglia are peste 70 miliarde de franci plasate în străi- 
Dătate,—şi aceste capitaluri fac concurenţă nemiloasă industriei din „ţura- 
mumă“ (pe lingă concurenţa capitalurilor germane şi americane). 

Ast-fel Anglia cu încetul se transformă din fabrica lumii în banche- 
rul lumii,—întro imensă ladă de fier,—care vădit nu se înduioşează de si- 
tuaţia creată prin aceasta în sinul poporului englez... 

Această situație explică, pr de o parte motivele politicei neo-pratecţio- 
niste preconizate de Joseph Chamberlain—acest porte-parole al industriei 
Birminghanului,—iar pe de altă parte goana turbată a politicei engleze pen- 
tru a asigura capitalului englez tot mai multe ţări nouă, iuapoiate sau vir- 
gine, ca terenuri de exploatare. 


150 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Din acest punct de vedere, imensul Imperiu „celest“ cu 500 milioane 
de locuitori. cu bogăţiile nespuse ale solului, pănă acum intacte, prezintă 
un deosebit interes. Expansiunea rusească în Extremul Orient periclita a- 
cest vast teren de exploatare. Rusia, ca stat polițienesc şi binrocratic, de 
sigur, nar putea trage niei ca incăşi foloase econornijce şi financiare, (tu- 
tul s'ar fi redus la înmulțirea sinecurilor şi profitelor ilicite pentru elica 
de guvarnantţi) dar triumful ei ar putea întări şi mai mult „zidurile chine- 
zeșt“ în contra capitalismului englez, sau mai corect, a capitalismului va- 
gubond şi cosmopolit al tuturor ţărilor exportatoare de capitaluri. 

Triumful Japoniei a îndepărtat pentru tutdeauna acensta primejdie, 
—fiind-că chiar dacă Japnnejii ar exploata izbinda lor pentru a-şi crea o 
<ituaţiune excepţionala in China, dRe neavind capitaluri proprii. ei fatal 
trehue să recurgă la capitalurile străine şi în primul rind la cele engleze 
si americane, (ei platesc dobindă mure,—tol ce se cere!)—şi ast-fel fiii țării 
soarelui răsăritor vor servi ca agenți ai capitalului vagabond al țaărilur 
civilizate. 

Şi aci găsim fața adevărată a faimoanei „pri:zejdii galbene“, Japo- 
nejii şi Chinejii prin sine înşi-şi nu pot constitui nici un pericol pentru pvu- 
ponrele europene—iîuse ei în calitate de instrumente ale cnpitulismului eun- 
ropeau vagabond,—pot ruina industria europeană, şi prin aceasta pot pri- 
cinui suferiați nespuse, inui ales claselor muncitoare ale tarilor civilizate, 
cari pănă acum au trăit prin industrie. 

Astfel capitalul vagabond şi cosmopolit, „capitalul străin“ pentru tă- 
rile înapoiate economiceşte (intre cari se numără și Rominia,) apare nu 
numai ca o putere apăsătoare i exploulatoare pentru aceste țări, pe cari 
le „modernizează“, ci şi pentru clasele muncitoare din însă-şi ţările lui de 
crigină. 

Această solidaritate între interesele ţărilor înapoiate şi muncitori- 
mea țărilor înaintate,—pe care consecințele resbviului Rusu-Japonez sunt 
menite s'o uccentueze pe fie-ce zi tot mai mult se prezintă ca un elemeut 
nou în evoluţia economică a lumii, pe care nu lau putut prevede: K. Marx 
şi Fr. Engels, în formulele lor asupra desvoltării producţiunii capitaliste. 

E uşor. sà deducem ce perspective se deschid, din acest punct de 
vedere, asupra progresului social al omenirii, şi ce însemnătate decisivă 
are în această privință răsboiul ruso-japonez. 

Dar acest răshbuiu a avut și va mai avea și înriurire directă asupra 
situnţiunii politice a statelor europene,—mai ales. fiind-eă el a avut de efect 
direct isbuenireu grouznicei revoluțiuni în Imperiul Rus. 


+ 
+ + 


Situaţiunea internă a Rusiei se prezintă ca rezultat al unui complex 
de împrejurări, cari de 50 ani au pregătit cu încelul catastrufa de astăzi 

Intăiu trebue să cităm ruina țărănimii, care, după cum arati econo- 
miştii ruşi (Nicolas-on. Koralewski, Aonenski., Golovacev etc.,)—e silită, 
pentru a face fiţă sarcinilor impuse de stat şi datoriilor contructete in 
străinătate.—să înstrăineze în fivca:e an tot o mai mare parte nu numai din 
produsul muncii sale, dar chiar din fondul avuţiei naționale; în intregime 


E ai EE acu O E D 


C. STERE—CRONICA EXTERNA | 161 


—— 


fiind totdeauna pe jumătate flămindă,—această țărănime sufere de foamete în 
toată puterea cuvintului în fie-care an într'o regiune tot mai întinsă: un 
economist german a fost indreptățit să-şi intituleze studiul asupra stării 
economice din Rusia : „Das Hungerude Russland“;—30 milioane de ţărani, 
in această tară „eminamente agricolă“ n'au de loc vite, şi în acelaşi timp, 
sunt de fapt, atașați la glebă (prin sistemul paşapoartelor). 

Pe lingă ruina ţăranilor, nașterea unui proletariat industrial,—imbi- 
bat de idei sociuliste,—suferinţile naționalităților subjugate, cari mulţumită 
persecutiunilor culturii şi limbii naţionale şi netoleranţii religioase hrăniau 
ură neimpăcată incontra asupritorilor,—ideile şi sentimentele liberale, cari 
au pătruns în intreaga societate rusească,—toale acestea ar fi făcut ca re- 
voluţiunea să isbucnească dela sine, dacă actuala ordine n'ar fi avut pen- 
tru sine adinca inerție a maselor inculte, prestigiul mistic al ţarului in 
ochii credincioşilor, şi puterea armată. 

Rezultatele resboiului Ruso-Japonez au sguduit din inerția lui secu- 
lară intreg poporul rus. au nimicit prestigiul țarului, au desorganizat pu- 
terea militară. 

Ast-fel tot edificiul a fost condamnat să cadă în ruini. 

Insă lipsa de organizare a poporului, şi lipsa de simţ politic a so- 
cietăţii ruse au făcut cu nepulinţă triumful unei revolnțiuni politice orga- 
nizate,—iar slăbiciunea şi incapacitatea guvernului a făcut cu neputinţă o re- 
formă de sus, care să readucă linişte în spirite şi ordine în stat. 

De aci—acea groaznică anarhie la care asistăm, şi în care isbucniri 
de greve şi răscoale singeroase se perindează cu represiuni selbatice, pen- 
tru ca să dee loc la nouă şi tot mai adinci turburări,—iar pentru prima- 
vară toţi oamenii competenţi prezic toate grozăviile jacquvriilor medievale. 

Această anarhie, în împrejurările arătate, ameniaţă să dureze încă 
mulţi ani,—şi în această privinţă în Rusia sunt de acord ṣì radicala „Rus- 
skoe Bngatstro“ şi conservatourea „Novoe Vremea“. 

Aga, de pi!dă, cetim in acest din urmă ziar,—care pănă acum ade- 
sea juca rolul de oficios,—în No. din 10 lanuarie a.c. (acest articol al pri- 
mului redactor din „Novoe Vremea“ a fost de alt-fel reprodus în întregime 
de ziarele noastre): 

„Toate lugările sunt de o potrivă lipsi!le de disciplină, lipsite de cul- 
„tură politică, de judecată şi de pricepere... De s'ar găsi macar un partid 
„mai organizat, ar fi sdrobit pe celelalte. Insă anarhia comună lipseşte pe 
„fie-care partid şi de victorie, dar il fereşte şi de infringere: dacă nici u- 
„nul nu e înfrint, apo nici unul nu poate învinge!—Ce ne va aduce anul al 
„doilea de revoluţie ? Zic „al doilea“. fiind-că nu va fi cel din urmă. Revo- 
„luţia se prelungeşte pănă la infinit... E probabil, că revoluția, ca 
şi boala în căularea unui medic prost, va fi gonită înăuatrul organis- 
„mului: vor dispărea bubele de pe piele, dar otrava va roade toate țtesătu- 
„rile, pregălind peirea naționala“... 

Se ştie că in ziua de 3 Decembrie 1905, d. Durnovo, ministru de In- 
terne al Rusiei, a adresat tuturor? guvernatorilor o circulară asupra „mij- 
loacelor de pololire'u mișcărilor agrare“, 

„După informaţiunile yuvernului,—cetim în această circulară, —în 
„primăvara anului 1906 țăranii, —in parte sub imboldul revoluționarilor, în 


14 


162 VIAŢA ROMÎNEASCA 


„parte ne mai temindu-se de pedeapsă,—au intențiunea să iee peste tot în 
„Stăpînire cu deusila toate pumânturile ce nu le aparțin“... 

Cat de groaznică e furtuna ce amenință Rusia se poate vedea din 
cuvintele d-lui S. Elpatieoski în articolul „Trecutul şi prezentul“ publicat 
în ultimul număr al revistei „Sovremennie Zapiski“,—organ revolutionar 
după tendinţele lui: „In multe privinţi răscoalele agrare par nu numai 
„inconștiente, ci selbatice şi absurde, câte odată respingătoare prin cru- 
„Zimea lor fără nici un scop. Nu numai că se pradă: pineu din magaziile 
„moşierilor, dar i-se dă foc,—se dă foc la girezi întregi în localitaţi cu- 
„prinse de foamete... Vitele nu numai că se iau. şi se lasă pe cimp, în voea 
„întimplărilor—ci se tae boii, caii, oile,—se tae ca să-I arunce îndată în ripi 
„său în rluri..... Nu numai că se pradă averea, ci se dărimă casele pănă în teme- 
„lie cu o furie selbatică, se sfarmă în bucăţi mobila, se rup tablourile, 
„se ard cărţile“... 

Mulţi speră, că „Duma Imperială“ va putea aduce ordine şi pace. 

Insă iati—ce ne spuue în aceiaşi reviztă un cunoscător (I. Biker- 
man.— „Dacă trebue să mergem în Duma“): „Guvernul Witte-Dnrnovro! 
„N'a fost încă în Rusia un guvern mai desprețuit şi mai urit. El den wie de 
„ori a făcut făgăduinţi solemne, şi nici odată nu le-a adus la îndeplinire. 
„EI de o mie de ori a minţit şi tut de-atâtea ori în faţa poporului intreg a fost 
„demascat; el săvârşeşte nelegiuri şi atrocități. cum n'au fost văzute în 
„Rusia nici în vremurile lui loan Groaznicul... Nici odată n'a fost atât de 
„limpede pentru poporul întreg, că guvernul se reazimă numai pe puterea 
„baionetelor : elementele anti-revoluţionare nu pot aduce vre un sprijin gu- 
„vernului,—ele înse-şi au nervos de sprijinul guvernului... Rusia nu mai e as- 
„tă-zi in stare de asediu, ci în starea unei ţări invadate de duşmani. Ca 
„Şi după invaziunea lui Napoleon, toate punctele insemnate ale țării sunt 
„ocupate de detaşemente militare, cari sunt tot atât de dușmane gi urite 
„de populaţie, ca şi soldații francezi în 1812... Va avea contele Witte soarta 
„lui Napoleon şi va fi silit să fugă peste Vistula, şi apoi peste graniţă, sau 
„ca şi Moltke în Franţa, după ce va fi asediat capitala, el va cuceri defi- 
„Ditiv ţara,—în ori-ce caz, viitorul apropiat va fi plin de gyroazăvii, şi 
„Duma, acea Dumă despre care se vorbeşie atila..-in ori-ce caz nu se va 
„aduna. Cât timp durează lupta, alegerile,de fapt, nu se pot efectua. Iar 
„cînd liniştea, în sfârșit, se va restabili, —atunci Duma, sau nu va mai fi 
„de loc, sau nu vom avea acea Dumă, despre care acum se vorbeşte. Daca 
„prin mersul Incrurilor guvernul Witte va fi răsturnat,—ori-cure alt guvern 
„va trebui să înceapă totul de iznoavă. Iar dacă contele Witte va supra- 
„viețui Rusiei şi în ea se vu întrona ordinea de cimitir şi tăcerea de mor- 
„mint, - atunci învingătorii. de sigur, nu vor mai convoca nici un fel de 
„Dumă“... 

Această din urmă ipoteză e în ori-ce caz premutură, ne spune alt 
publicist, d. A. Petrigcev („Relativ lu răscoalele agrare“) : 

„Acum un an. după prima undă revoluționară din Januar, Rusia a 
„trecut prin o acalmie vremelnică, pe care guvernul a luat-o drept semnul 
„biruinţii. Apoi a crescut și s'a ridicat o altă undă, mult ma! puternică,— și 
„acum din nou e acalmie, pe cure guvernul, iar o ia drept victorie, pe care o ser- 
„bează cu mult sgomot... Dar cei ce au ochi să vadă,—văd deja cum se 
„Daşle o nouă undă, care va fi şi mai puternică şi mai groaznic... Când se 


C. STERE--CRONICA EXTERNA 163 


„va revărsa ea?... Ruina, mizeria, foametea, ciuma şi holera ce ne ameninţă 
„fac necesară o soluțiune oare-care,—iar atrocitățile guvernamentale, ca la 
„Moseva şi în alte părți, grăbesc suluțiunea. Dar e greu să spunem, darui 
„poporul ca area vreme să scape ţara înainte de intervenţia bancherului 
„european in acest scop. Jn sfirşit evenimentele din Rusia, care ustă-zi e 
„lipsită de ori-ce putere și mijloace de aparare, pot să iee o întorsăturu 
„cu totul neagteptată sub înrturirea vre unui confhict internațional ce se 
„poate prevedea“... 

Ne-am permis înadins aceste cilații lungi, pentru ca să arătăm citi- 
torilor, că în Rusia și un membru al guvernului (într'un act oficial publi- 
cat în „Monitorul guvernului“), şi publicişti cu autoritate din tabere opuse, 
în organe atit de influente, cu conservatourea „Novoe Vremea“ şi radicala 
„Sovr. Zapiski“,—sunt cu toţii de acord că pentru un viitor apropiat trebue 
să ne aşteptăm la o nouă recrudescență a furiilor revoluţionare.... 

Şi în acelaş timp reținem mărturisirea, că pentru multă vreme Ime 
periul Rus va fi scos din numărul factorilor activi ai politicei internațio- 
nale europene. 


.*. 

Ast-fel prin situația creată de revolutiunea rusească, din punctul de 
vedere internațional, răsboiul ruso-japonez apare, ca izvorul unor adânci per- 
* turbaţiuai în politica și „concertul“ european. 

In primul rând puterile europene nu put remânea impasibile fată de in- 
terminabila anarhie din Rusia. 

Provinciile răsăritene ale tuturor statelor vecine cu Rusia sunt Jo- 
cuite de uceleaşi elemente etnice ca şi provinciile apusene din Rusia: Su- 
edezi (cu Finlandeji), Nemţi, Poloni (cu Lituani), Ruteni, Romini ete. 

E vădit, că in aceste condiţuni, puterile europene vor fi silite să 
caute o soluţiune care se asigure liniştea şi ordinea la hotarele lor. Dar fața 
de anarhia dia Rusia. al cărei sfârşit nu mai poate fi prevăzut, nu se poale 
tăgădui, că această „soluțiune“ poate duce la desmembrarea „colosului de 
Nord,“— şi astfel să provoace cele mai adinci schimbari în configuratia po- 
litica a Europei de asta-zi. 

Cine va avea îndrăzneala să prevadă toate urmările acestei soluliuni, 


sau... disoluțiuni ?.... 


+x 


Ce orizonturi ni se deschid ? 

Cu atât mai mult că această stare de lucruri se resimte deja şi în 
situația internă a altui vecin al României, Imperiul Austro-Ungar. 

Groaza comună dẹ pterea Rusului ţinea închegate toate elementele 
disparate din acest imperiu, Puralizia actuală însă a impărăției țarilor a 
dat un nou şi puternic avânt (forţelor centrifuge.—de aci acel imbroglio 
purlumentar şi naţional, la care asistam. 

Si iară-şi, cine poate prevedea la ce sfârşit va duce el?... 


* 
$ x 
In aceste condițiuni Austro-Ungaria nu mai are aceiaşi însemnătate 


pentru politica imperiului german, ca udineaori: triplicea s'a format nu a- 
tat de teama „revanşei” franceze, cât în contra Rusiei. 


164 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Are astă-zi poporul german aceleu-şi motive, să uite că unitatea na- 
țională s'a făcut cu excluderea a zece milioane de germani din Austria ? 


t+ 

Am fost silit să reduc această schițare fugitivă a consecinților poli- 
tice ale resboiului ruso-japonez nuinui la semne de întrebare şi totuşi nu mai 
am loc să pun în legătură toate aceste probleme, cu chestiunea Poloniei, 
cu acea a peninsulei Balcanice, a voliticei engleze etc.. cari formează ta- 
bloul complex şi tulbure al situaţiei politice in Europa de astă-zi, care 
poate inspira atâta interes şi grijă, mai alces dia punctul de vedere al vi- 
itorului neamului nostru.... 

Dar în cursul acestor cronici voiu fi silit să mai revin asnpra ches- 
tiunilor atinse,—iar spre a vădi pentru cititorii noştri însemnătatea epo- 
cală a resboiului care a acoperit cu atâta glorie pe „piticii galbeni” ai soa- 
rolui ce rasare,—socut că şi cele spuse ajung. 

D C. STERE 


PN OSD Na OKOE OAS a PN a 


RECENZII 


 ——— 


M. Sadoveanu: Amintirile căpra- 
ului Gheorghiţi. Bucuresti, Minerva. 

Iată o carte, care n'a făcut mult zgo- 
mot: „Amintiri din cazarmă ?... ce-o 
să ne mai spună şi ăsta?!... Şi ciţi 
au cetit'o, nu vor fi fost mulţumiţi de 
o carte in care nici nu se torfeleşte 
militarismul în numele umanitarismu- 
lui şi a esteticei subțiri, nici nu se 
proslăveste în numele patriotismului... 

Această carte esle scrisă cu talent, 
adică cu simţul realului, al proporției, 
—al adevârului—şi Dumnezeu n'a voit, 
în „economia Sa“, să alcătuiască ca- 
zarma uşa, încit să slujească de pre- 
misă la inveclivele unora sau la osa- 
halele altora... 

Amintirile căprarului Gheorghiţă 
sint adevărate, dar nu sint complecte, 
căci căprarul Gheorghiţă ne spune 
foarte putin despre relațiile soldați- 
lor cu ofițerii, pentru care „căprarul“ 
are un fel de despreţ, tratindu-i ca o 
cantitate neglijibilă, ceea ce nu e ade- 
vărat, căci ofiterii, buni sau răi, exi- 
stă, au rol în cazarmă... „căprarul“ a 
ales numai acele raporturi, in care, in 
adevăr, ofițerul poate apare ea o can- 
titate neglijabilă... 

Niciodată, nicăiri şi nici într'un chip, 
nu se ciocnegie tăranul mai grozav de 
„civilizaţia“ întrodusă de cei de sus, cu 
în armata- nici chiar cînd devine (a- 
tit de rar) lucrător industrial. ca Ion 
Ursu... Lasă că disciplina, regula in» 


flexibilă, ordinea şi mecanizarea vie- 
tei din cazarmă sint în ubsolută con- 
tradieţie cu firea şi deprinderile tāra- 
nului, păstor însuş sau urmaş de păs- 
tori—ceea ce-l face impropriu si pen- 
tru munca industriala-- dar în cazarmă, 
pe lingă toate aceste contradicții cu 
caracterul său, se mai loveşte şi de o 
„civilizaţie“ reprezentată prin forme 
de viaţă atit de străine lui—ştiu ca- 
zul unor soldati, pentru care era o 
tortură, cind, la inspecții, trebuiau să 
măniînce cu furculita, cu care, aproape; 
işi scoteau ochil--şi mai ales prin a` 
cel limbaj străin, care, în mod super- 
ficial, poate da subiecte de ris croni- 
carilor şi care, în fond, trebue să ne 
umple de durere. D. Sadoveanu, zu- 
gtăvind ridicolul ce rezultă din acel 
limbaj, a ştiut să ne releveze durerea 
şi chinul, în deosebire de A. Bucal- 
başa, care ne silea numai să ridem. 
Sint pagini admirabile, în care auto- 
rul ne zugrăvește tortura flăcailor mol- 
doveni supuşi la „civilizare“—-d. Sa- 
doveanu ne aminteşte locul de unde 
vin flăcăii d-sale, cayi Alexandri locul 
de unde sint ostaşii,în Dumbrava Ro- 
şie“... şi ca deosebire între vremuri! 
—care culminează în, desigur huzlia, 
dar dureroasa situație a unui flăcău 
zăpăcit de spaimă, care declară că co- 
mandantul hrigăzel a şasesprezecea e: 

— Domnul suplocotinescu. Lionescu 
Leugint. 


166 


D. Sudoveanu, lu începutul cărţii 
sale: .venirea recruților. ne-a dat toată 
însteăinarea, toată spaima înmărmuri= 
toare, toată singurătatea flăcăilor zmulşy 
din viaţa lor liberă de fii ai cimpiei 
Şi turnaţi în celula morală a unei 
vieţi rigide, aspre şi raci... D. Sado- 
veanu a ştiut să fixeze pe hirtie su- 
fietul rece al cazarmei civilizate, al 
„civilizaţiei“ în forma ei cea mai ne- 
îndurată, în care omul, cu sentimen- 
tele, cu preferinţile şi spontaneitatea 
sa, dispare, devenind un număr de 
ordine. A ştiut să ne urăte cruzimea 
înnăscută în om şi neinăbuşită de re- 
flexiune a omului incult, căruia i se 
dă voe să facă cu semenul său ce 
vrea (ca sergentul Florescu) şi aceiaşi 
cruzime. care se răzbună de suferința 
trecută, prin infiltrarea ei, cînd are 
prilej, altora (soldaţii vechi față cu 
recruţii) şi străbaterea omenesculni a- 
duvărut prin apucăturilă contractate 
(ca sergentul-major Anton)... 

E o frumoasă, greu şi fericită creaţiune 
aceea a sergentului-major Anton, care 
are toate aspectele sergentului-maior: 
stilul de mahala şi celelalte, care e 
beţiv—şi care, totuşi, e un om, pen- 
trucă, în felul său, e un om complect: 
duce o viaţă fizică, are o filozofie a lui 
asupra vieţii, are simţire, e o reali- 
tate, e departe de tipul sterilizat de 
simţire şi de gindire al conţopistului, 
de pildă, Şi e un om bun şi simpatie, 
are, în felul lui, o cumprehensiune în 
lucrurile vieţii şi o cordialitate—o jo- 
vialitatle de om expansiv. 


Povestiri de sărbători. Bucureşti 1906, 
„Biblioteca pentru toţi“. Alcalay. 

O colecție, în care jumătate din bu- 
căți stut tipărite şi in alte volume ale 
autorului. Din bacăţile nouă, remar- 
căm Vestitorii, una din cele mai fru- 
moase bucăţi ale d-lui Sadoveanu. Doi 
băeţi de ţăran se duc în alt sat cu 


steaua, în Ajunul Crăciunului; înnoptea- 


ză pe drum, inghiuțtă de frig, de spaima 


VIATA ROMÎNEASCA 


de lup, dur îi imbărbăteuză credința... 
Ştiu ei bine că Dumnezeu nu-i va lăsa... 
doară ei duc vestea bună a naşterii 
lui Isus... Şi numai clopotelul mititel 
zingăneşte slab iu pustietatea de ghiaţă 
a cimpiei... Dar, micii vestitori, ajung 
în sat, la o casă de om de treabă--şi 
simplicitatea, mulţumirea de viaţă, at- 
mosfera de veselie, de bunătate şi de 
lumină curată, care domneşte în casa 
gospodarului la sărbătoareu cea mare 
a creştinătăţii, şi îimbrățişarea copiilor, 
care au adus vestea cea bună,—toate 
sint redate de d. Sadoveanu cu acel 
dar al d-sale de a impregna lucrurilor 
mărunte poezia vieţii.— In Domnul 
Trandafir, autorul face să ne treacă 
pe dinaintea ochilor viaţa unui invă- 
tator, o viață mică și umilă de apos- 
tol, o viaţă de eroism necunoscut, de 
bunătate. — La iarmaroc la Merești, 
titlu care ne făgădueşte că autorul ne 
va spune ceva care s'a întimplat o- 
daiă, la o mare adunare de oameni, 
veniţi de departe, din fundul Moldo- 
vei, dela Dorna poate şi de pe toate 
plaiurile; care ne făgădueşte un pitorese 
şi un de altădată iavmaruc de Falticeni, 
—ne înşală, ne decepționeuză : e vorba 
de uimirea unui ţăran de panglicăriile 
unei paiate, care pune lumea naivă 
în mirare, bine arătată, dar care nu e 
ceia ce ne făgăduiu acel titlu, care ne 
sugerează pe „undeva departe“ şi pe 
„altă data“... 


Floare ofilită. Bucureşti, Minerva. 

In opera aceasta, d. Sadoveanu ue dă 
—cum spune în dedicaţia sa—-mono- 
tonia vieţii unui orăşel de provincie 
și a vieţii funelionarilor mici. 

Monotonia acestui roman mai stă și 
în aceea că tipurile se asamaniă... Pro- 
babil că omenirea primitivă era com- 
pusă din turme, în care indivizii se 
asămănau perfect. Progresul omenirii 
a diversificat din ce în ce pe vameni, 
—şi o societate cu cite mai civilizată, 
cu atita e compusă din tipuri mai va- 


riate. În societatea inferioaru, necivi- 
lizată, cum poate fi în Vascani, intre 
oameni din aceiaşi clasă, cu aceiași 
cultură, cu aceluaşi ocupații. cu ace- 
leaşi idealuri (pe eit se poate vorbi 
de aşa ceva), trebue să fie o mare u- 
sâmănare între tipuri—un individ să 
tie aproape repetarea altuia. 

Dar d. Sadoveanu a mers prea de- 
parte. Cei trei bătrini ne-au adus a» 
minte pe cei „Sept vieillards“ ai lui 
Buudelaire—fantastica repetare a ace- 
luiaşi bătrin, de care vorbește poetul 
halucinat. 

Romanul d-lui Sudoveanu este isto- 
ria „ofiiirii* uvei vieți candide şi ri- 
zātoare. Tinca-Tincuța—care a intrat 
cu atitea iluzii ín viață, trebue să ce- 
deze, la inceput cu tortură morală, apoi 
cu resemnare vestejitoare - „afilitoare“ 
-in faţa brutalității reci a impreju- 
rărilor, a căror victimă e ea şi al că- 
ror instrument (şi in parte şi victimă, 
si el) e Vasile Negrea. 

Aţi băgat de samă că şi Vasile, la 
urma urmei, e o „floare ofilită“, au- 
torul pretinde că din pricina vieţii cam 
destrăbălate de pe ciad facea armală, 
viată care trimite un ecou, cure va „0- 
fili” fericirea căsniciei, —noi pretindem 
că şi, şi mai ales, din pricina vieţii 
mârginite, fără interes, fară nimic mai 
innalt, mai în afară de el—fară scop, 
pe care o duce în orășelul Vuscani. 
Din cauza lipsei de ceva mai ideal în 
viată, „se strică“ Vasile, şi dia pri- 
cina lipsei oricării legături morale cu 
nevasta su, se distruge fericirea lor, 
căci fericirea lor nu se putea sprijini 
decit pe o legătură morală între ei. 

In viața acestor doi oameni, ca in 
viața tuturor oamenilor, e un mister, 
pe care autorul nu la relevat în de- 
ajuns. pentrucă autorul n'a trăit încă 
destul iu lume, pentrucă autorul e tl- 
năr încă—24 de ani! o ştim aceasta 
din articolele „erilice“ din publicistica 


rominească, care ne-a vorbit de vrista 7 


autorului, de figura sa, de rudele sale, 


RECENZII 167 


de copii săi-—ecritica romină actuală e 
foarte minuțioasă şi mai ales foarte 
„Ştiinţifică“. 

Dacă bătrinii se repetă, dacă nu prea 
înțeleg—nu idealismul Tincăi (toti se 
nasc cu el şi-l păstrează o bucată de 
vreme). ci fineța ei, care ar presupune 
alt mediu, altă cultură, căci faptul că 
bunicul său fusese boer, nu-mi ajunge, 
—-in schimb avem tipuri bine prinse 
ca Mihaiu, gaminul viu, cucoana Ca- 
suca, mahalagioaica sentimentală şi 
bună : situaţii bine redate. ca aceea a 
femeei lui Tanusache, a lui „madam 
Neculcea“, ca înflorirea dragostei din- 
tre Mihaiu şi Olguţa ; scene bine re- 
date, cu soureaua dala cucoana Săf- 
tica Ionescu, ca scena aceea teribilă 
cind Tinca află adevărul despre legă- 
tarile bărbatului ei cu „madam Trifa- 
nov“ etc. 

Şi, înca ceva. Vascanii, din Moldova, 
nu poate fi decit Pașcarii, de pildă, 


“orăşel plin de Evrei, care pe alt serii- 


tor l'ar fi solicitat spre antisemitism: 
Și d. Sadoveanu a avut bunul simț să 
nu cadă în acest loc comun. În „Crişma 
lui Mos Precu“ a făcut greşala de a 
vorbi de un „tirguşor plin de colb şi 
evrei“, greşală, pentrucă la noi fiind 
o arzătoare chestie evreiască, „evreii“ 
nu pot servi numai ca un element 
descriptiv, lucru în contra căruia n'am 
avea nimic de zis, pentrucă cuvintul 
acesta stirneşte un cortej de idei şi 
de sentimente în disproporție cu nevoia 
de descripţie a autorului... 

Şi ceea ce încadrează acest roman, 
este admirabila zugrăvire a naturii, a- 
cest dar neintrecut al d-lui Sadoveanu 
—ma! ales natura banală, mică, umilă, 
țărăneuscă aşi zice, care se găsește in 
toate scrierile acestui poet al celor 
mici, umili şi umiliți. 

D. Vlahuţă ne-a dat în Dan viaţa 
intelectualilor. d. Duiliu Zamfirescu în 
Viaţa la țară pe a boernasilor, d. Sa- 
doveanu în romanul său pe a acelor 
umilili, a căror viaţă de năcaz n'are 


168 


[aa aia 


măcar tragedia gravă, neamestecată 
cu ridicol. 
G. 1. 


* îi * 

Kon Ciocirlan. Traiul nostru. 
Budapesta. Inst. Tipogrufic şi de edi- 
tură „Luceafărul“. 

Scriitori! grupaţi în jurul „Sămănă- 
torului” spre deosebire de cel din Ar- 
deal se inspiră foarte puţin din ade- 
varata viată țărănească. 

Şi singurul dintre dinşi! care are o 
mentalitate în udevăr ţărănească şi 
care şi-a păstrat această mentalitate, 
cultivînd'o, e d. Ciocirlan. In nuvelele 
sale, ţaranul nu-i un element pitoresc 
sau un prilej de a înşira fapte diverse 
sau senzaţionale, ci e zugrăvit pentru 
el însuşi, şi aceste nuvele sint pline 
de o simpatie adinca și de o mare 
milă pentru suferințele luy. Pe cind în 
primul său volum, d. Ciueirlan se re- 
marca may mult e: un cintăreț duios 
al frumusețelor firii, în acest nou vo- 
lum apare ca un povestitor obiectiv 
pe care-l interesează în primul rind 
traiul acelor care sufăr şi rabdă în tă- 
cere. Traiul nostru, Cina, De sărbă- 
tori, Rumaşi acasă sint pagini de un 
realizm puternic şi dureros în care vi- 
aţa plina de mizerie şi chin a satelor 
e evoculă în tabloi viă. 

In Traiul nostru, într'un bordeii o 
droae de copii se luptă cu păsările şi 
cu purcelul, cu care lucuese împreună, 
dela cucuruzi şi bostan! copti. singura 
lor hrană, în timp ce mama lor își aṣ- 
teaptă ceasul nuşterii şi boerul vine 
să împlinească pe gospodar care nu 
putuse răspunde dijma. 

In Cina, un țăran se'ntoarce dela 
muncă. În car, nevasta si şase copil 
dorm obosiţi. El umblă încet : dacă le 
strică somnul ş-adue aminte că i-l 
foame. De dimineță nu miîncaseră de 
cit o leacă de apă ingroşată cu faină 
şi citeva mini de cireşe. Şi mălai nu 
i-a ramas nici o mină şi-i e groază 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


——— -  .— 


sarmanul de atitea guri pe care n'are 
cu re să le sature. 

Nuvela De sărbători e poate cea mal 
bună a volumului și de v mare fual- 
tare morală. Intr'o gospodarie sărmană 
sunt unsprezece copil şi biețir părinți 
n-ai cu ce să-l îmbrace. E în ajunul 
Crăciunului. Preotul batrin al <atului 
vine cu slujba în casa bogată în copil. 
Nevasta ruşinată ascunde cițl-va gno- . 
laşi, după cuptor, ferindu-i ds vede- 
rea preotului. Acesta îi spune să nu 
se ruşineze, să-i adurà pe toți să sä- 
rute sfinta cruce că Domnului îi sint 
dragi şi aşa. Cu cuvinte cuminţi el o 
îmbărbătează şi de Bobotează cind vine 
iar cu dascălul aduce copiilor câmă- 
şuţi de in şi hăinute de suman, răs- 
pindind in urma lui veselie. 

in Pe Runcu e vorba de o fată ne- 
bună din dragoste, in Ispita e poves- 
lea unci fete inșelate, în Intors acasă 
e descrisă neliniştea unel femel care-şi 
aşteaptă soțul dus la naste. Acestea 
sint idile ţărăneşti de un sentimen- 
talizm care îmi sună cam fulş, şi 
imi fac impresia unor lucruri care 
nu-s scoase din viață. Dintre cele mai 
bune e Orbul, un fel de poemă în proză 
in care e prinsă cu fineţă figura unu! 
bătrin jitar, lipsit de vedere, care vara 
doineşte din fluier, înginind murmu- 
rul pirăului minios de munte lingă 
care îşi are locuința şi iarna spune 
flăcai:or poveşti minunate. In Cetatea 
Stâncutei autorul povesteşte o legendă 
istorică, dar puterea de evocare a tre- 
cutului mi se pare slabă cînd mà gin- 
desc la acea a lui Sadoveanu. In Două 
sufiele d. Ciocîrlan reuşeşte să ne mişte 
zugăvind pentru întâia oară caractere 
mal complexe. Un bătrin nihilist rus, 
refugiat cu fata lurtinără şi frumoasă, 
trăeşte întrun bordeiă în fundul på- 
duri! unei moşii boereşti. EI ziua, tae 
lemne. iar sâra fata citeşte un manus- 
eris scris de bătrin, în care pare a fi 
scrisă viața şi suferințile acestuia. A- 
mindoi mor de mizerie şi frig in zi- 


—— ——— —— ——— 


lele Crăciunului, toema! cind linărul 
proprietar al moşiei le venea în ajutor. 
Dacă în nuvelile d-lui Ciocirlan carac- 
terele nu-s destul de aprofundate în 
viața lor sufletească, ele trăese totdea- 
una și vorbesc adevăratul lor graiă. 
Dialogul în aceste nuvele e natural, 
simplu, adaptat persoanelor, In des- 
ecrieri, stilul e vii, bogat în cuvinte 
din popor, deşi uneori poate preu in- 
căreat cu epitete. Pacat că autorul nu 
compune totdeauna bine şi nu e încă 
destul de stăpin pe technica artistică. 
E) se pierde adesea în descrieri prea 
minuiioase care nu aŭ nici un raport 
cu acțiunea şi n-aduc nici o lumină a- 
supra vieţii sufleteşti. In Traæiul nos- 
tru şi Ramaşi acasă ucest defect e 
mal cu samă vizibil şi slabeşte mult 
efectul artislic. Dacă d. Ciocirlan se 
va deprinde să deosebeazcă şi să re- 
dea momentele în adevăr caracteris- 
tice ale mediului ia „care trăeşte şi 
peniru care luptă, şi se va feri deun 
sentimentalizm falş şi dăunător, va re- 
ugi să ne dea, din traiul obijduitei şi 
uitate! țărănimi moldovineşti cu loate 
suferinţele, bucuriile şi poezia lui, 
pentru mulţi ascunsă, icoane, ducă vu 
totdeauna desăvirşite cu execuție ar- 
tistică, dar mişeătoare şi vil. 
& 
x * 

Em. Girleanu Emilgar. Schițe 
din viata boierilor moldoveni. Bucuresti 
1906, Minerva. 

Vechea boerime în care s’: pastrat 
= spiritul rominese sub forma lur cea 


mal subțire şi may cullivuta a fost zu- 


găvită in literatura noastră c-o incon- 
testabilă putere artistică de d. Zamfi- 
rescu în romanul săi „Viata la țară“ 
şi d. Bratescu-Voineşti în minunatul 
său „Pană Trăsnea.* Vroind să ur- 
meze calea deschisă de aceştia d. Gir- 
leanu a încercat să ne dea în schițele 
sale, seene şi tipuri din viat» boierilor 
moldoveni, a acestui clase menite să 
dispară în preajma vremilor nvua. Ta- 


RECENZII 169 


Á. —_ o —_ tdi, 
CP DD e DR ie, i 


blaurile lui sint adevărate, unele co- 
piy după natură, dar în cele ma! multe 
fondul e şters, mar toate sint palide 
şi lipsite de relief. Batrinii boeri pe 
care-l descrie sint ma! totdeauna li- 
puri generale şi abstracte. DI. Emilgar 
nu i-a putut zugrăvi cu trăsături indivi- 
duale și nu reuşeşte să imprime ima- 
ginea lor în amintirea noastră. Dacă 
ia acest volum sint citeva. pagini vii 
el iți lasă may ales o vagă impresie de 
monetonie. Viaţa sufletească in fon- 
dul e! întinsa şi profund e prea puţin 
atinsă în aceste schițe şi manifestările 
el neinsemnate și superficiale pe care 
le zugrăvește autorul te lasă mai tot- 
deauna rece, nu te interesază şi ma! 
cu samă nu-ţi dau de gindit. 

„Bătrinil*, „Intro Duminică“ „O în- 
timplare“ „Sufletul nu imbătrineşte“ 
„Nadişanea” „O zi ca altele“ „Amin- 
tire“ „Călauza” „De sărbătorile Paş- 
tilor*, sint schițe slabe şi lipsite de 
orce valoare artistică. 

In ele sint reproduse faple diverse, 
unele banale, altele senzaţionale din 
traiul boerilor, dar fapte care nu-s ca» 
racteristice nu revelează aproape ni- 
mic din viața sufletească a acestura 
şi nu-s trecute printr'un sufet de ar- 
tist care să gindească să simtă să ne 
spuie ceva asupra lume! ş-asupra vie- 
tel. Citeva schiţe sint ma! reuşite, deşi 
nivi unu nare valoarea celor mal 
slabe din schițele lui Braătescu- Voi- 
neşti suu Sadoveanu. 
„Boierul Furtună, veşnic minios şi 
tiran cu familia sa, cuconul Gheor- 
ghieş care ş-a pierdut averea împru- 
mutindu-şi prietenii s-acum işi petrece 
timpul citind sineturi şi făurind pla- 
nuri cari nu se put realiza sint tipuri 
cari trătesc deşi sint schitțate numai. 

ln „Suflet de femeie“ moartea. bo- 
ierului Costache in caleaşca care-l du- 
cea dela țară lu casa lui strămoşească 
din laşi unde vroia sa-și dea sfirşitul 
e mişcător descrisă. In „Franţ“ poves- 
tea cucoanei Savasta cu hazlia e! in- 


170 VIAŢA ROMÎNEASCA 


a e e amm 


timplare din țara ungurească nu e 
lipsită de umor. 


Citeva pagini vir sint şi în nuvela 
cea mal luugi a volumului „Boierul 
Iorgu Buhtea“. Urmaşa unei străvechi 
familiei boiereşti, acesta pe vremea 
lut Cuza, duce război cu tinerimea e- 
mancipată, acea „şleahită de filfizoni 
şi nătărăi* care nu ma! are nimic 
sfint şi care a rupt cu trecutul. La 
cafeneaua tirgului el insultă pe depu- 
tatul Neagu, un june viţios din par- 
tida tinerilor. Acesta provoacă pe bo- 
ier la duel. Batrinul primeşte lupta şi 
ucide pe Neagu, dar moare şi el după 
citva timp din cauza emoţiilor şi su- 
părărei. In această nuvelă ca și alte 
schiţe DI. E. zugrăveşte reprezentanta 
vremilor no! în culorile cele mut ne- 
gre şi nu găseşte printre e! nici un 
tip care să fie demn de simpatia noa- 
stra. In schimb indulgent pentru de- 
fectele boerime! caută să o arăte in- 
tro lumină ideală, văzind în eu ma! 
numai! calităţi şi înduioşindu-se pentru 
suferinţele ei meritate. Autorul pare 
că regretă traiul e! patriarhal. Dl. 
Iorga spunea într'un loc. că vechea 
boerime de țară a fost injust apre- 
ciată, că boierul de țară era iubit de 
țarani şi era pentru ey un părinte. La 
boerii ideali pe care Dl. Girleanu ni- 
descrie cu atita simpatie nu se vede 
acest lucru. EI n-au decit amor pro- 
priu exagerat, ură şi dispreţ pentru 
vremile nol, şi țaranul pentru el nu 
există. 

In privinţa stilului, schițele D-lui 
E. au desigur calități, limba lor e cu- 
rată, dar în unele descripţii, iinaginele 
şi epitetele sunt prea căutate. 


Iuzestrat cu oarecare simţ de ob- 
servație şi delicateţă de sentiment, 
autorul acestor schițe n-apare luncă ca 
individualitate artistică; pentru aceas- 
ta îl lipsește puterea de evocare şi mal 
cu samă adincimea. Dar acest prim 


volum nu poate da desigur măsura de- 
plină a talentului său. 


O. B. 
+x 

G. Coşbuc. Valuri alinate. Bucu- 
reşti 1906, Minerva. 

Dompu) Coşbuc a tipărit, de curind, 
într'un frumos volum. o culegere de 
poezi! traduse din Augusta Poetă, Car- 
men Sylva. 

Nu sint singurile traduceri ce s'ao 
făcut în limba noastră din seriitoarea, 
al cărei nume e de mult stabilit în li- 
teratura europeană, dar desigur tra- 
ducerile D-lui Coșbuc sint dintre cele 
maï bune. 


Lirismul gingaş, cugetarea fină, nu- 
anțarea delicata a simţirilor,—toate 
aceste însuşiri, ce caracterizază ver- 
surile distinse! poete sint cu măestrie 
redate de Dl. Coşbuc, în versuri, de 
multe ori de-o deosebită frumusețtă. 

Fără indoială Dl. Cuşbuc e dintre 
poeţii noştri cure stăpinese mai bine 
limba—de aceia traducerile D-sale sint 
foarte bine reuşite. 


Dar iată ne vine în minte chinuila 
traducere a Eneidel lut Virgilius,—ce 
pacat că Di. Coșbuc a înmoriniutat în 
versuri, care nu se pot cili decit cu 
sforțări mari, această minunată operă!.. 
Cu cit mal mult folus ar fi adus lite- 
rature! romîne Dl. Coşbuc, dacă ar ti 
tradus-o in versuri romineşti rimate, 
—în versuri ca acele în care a turnat 
în limba noastră frumoasa piesă a lui 
Calidasa—„Sacontala“!.. 

Nu doar că nu am admira pricepe- 
rea, cunoştinţa limbei şi seriozitatea 
traducere! Eneidel,—dar nu e dureros 
că sa pierdut fără mare folos atita 
muncă iscusită ? 

A văzut Dl. Coşbuc aceasta,—de nu 
mal publică nimic din acele traduceri 
din clasicii greci şi romani, pe care 
ni le făgăduia în prefața de la Eneida, 


RECENZII 171 


dindu-ne în schimb aceste traduceri 
ale une! poete moderne? 

Dacă mal lucrează încă la ele, noi 
îi dăm. ca o simplă voce din public, 
s'atul să nu may caute să păstreze 
versul antie,—ci să traducă în versuri 
rominești, așa cum ştie d-sa să tra- 
ducă. 

Aceste gindiri ni le sugerează dră- 
gâlașele traduceri apărute în volumul 
„Valuri alinate“, de care credem că 
sa spus destul, cind s'a spuscă's tra- 
duse de Dl. Cosbuc. 

M. C. 


* 
> * 


Aurel C. Poporvici.—Die verei- 
nigten Staaten von Gross-Oester- 
reich. Politische Studien zur Lö- 
suny der nationalen Fragen und 
staatsrechilichen Krisen in Oester- 
reich-Ungarn. (Statele Unite ale 
Marii Austrii. Studii politice asu- 
pra soluțiunii chestiunilor națio- 
nale şi a crizei constituționale din 
Austro-Ungaria) Leipzig, 1906 Ver- 
lag von B. Elischer Nachfolger. 
427 pagini. 

Lucrarea cunoscutului luptător al 
Ardealului cuprinde în realitate mai 
mult de cit acest titlu: autorul ne farve 
să întrevedem şi soluțiunea întrege! 
chestiuni politice a orientului euro- 
pean,—deşi numeşte toate planurile 
in această privința. cam despreţuitor, 
— „Muzica viitorului“, — Zukunftamusik 
(p. 420). 

In dezvoltările sale, d. Aurel Popo- 
vici, pleacă de la punctul de vedere 
pur austriac,—e adevărat nu al unei 
Austrii mtcgorate prin dualism, ci al 
„Austriei Mari“,—Goss-Oesterreich. pe 
care o numește nu fară duiuşie „bă- 
trina noastră împărăție Habsburgica“ 
(p. 3). 

Nimene, spune el, în această mare 
impărăţie nu este mulțumit, nici ve- 
chii stăpîni, Nemţii, nici diferitele na- 
ționalitaţi supuse, nici macar Maghiu- 


CS ——— 


rii, cari o exploatează atita numai în 
folosul lor exclusiv. 

Dar nimene nu caută vre-o soluțiune 
dreaptă şi serioasă,— doar fiecare naţio- 
nalitate desgroapă în „muzeul de anti- 
chitaţi“ vre un „drept constituțional is- 
toric“,—-fără să se gindească dacă a- 
cesta e compatibil cu existența Impe- 
riului şi cu misiunea lui istorică,—uită 
că „nu este vorba despre cronici bă- 
trine, ci despre popoare vii“... 

Seăparea poate fi numai în reorguni- 
zarea Imperiului pe huza unui stat fe- 
deral, cu egala îindreptăţire a tuturor 
naționalităților. Momentul e oportun. 
războiul din extremul orient a para- 
lizat Rusia pentru mai mulţi ani şi 
„sat vom reuşi, în răgazulce ni-l dă, 
să reorganizăm din temelie Imperiul 
nostru comun, ori niciodată nu no vom 
mai intilni cu o situaţie atit de pri- 
elnica“ (p. 178). 

Autorul propune un plan complect 
de reorganizare în acest sens.—uarată 
că numai trufia şi egoismul Maghiari- 
lor i se poate opune,—pe cind astfel 
Austria ar deveni centru de gravitate 
pentru toate popoarele din Balcani şi 
valea Dunării: „Momentul istorie, sfir- 
şeşte el, va hotări pentru totdeauna: 
dacă Imperiul Habsburgilor va rămi- 
nea sau. va peri. Incă totul se poate 
scăpa.—dar acum sau nici o datà !“ 
(p. 427). 

Cartea e insotita de o hartă a „Ma- 
rii Austrii“ federative. 

Această scriere, care trebue să se 
găsească în bibtioteca fiecărui Romin, 
ne-a sosit prea tirziu in cit am fost 
siliți să ne mulțumim cu această scurtă 
recenzie fără nici o observaţie din par- 
te-ne; dar vom reveni pe larg în nu- 
mărul viitor. 

C. S. 
t*a% 

Spiru C. Haret. 
torie.-—Bucureşti 1908. 

Autorul analizează toate proectele 


Pagini de Is- 


172 


şi legile Instrucţier. dela 1864—1904, 
din punct de vedere al îmbunătăţirei 
stări! materiale și morale a corpului 
didaclic întreg. Dovedeşte deplin, prin 
citare de articole din fiecare lege câ 
pe deoparte, întotdeauna—fără nici o 
singură excepţie—parlamentele libe- 
rale aŭ sporit salariile, aŭ mărit ga- 
vanțiile de stabilitate şi aŭ ridicat 
prestigiul profesorilor; la» pe de alta 
parlamentele conservatoare aŭ micşo- 
rat salariile, aŭ atentat la garantiile 
de stabilitate şi aŭ desconsiderat cor- 
pul didactic. Dl. Haret protestează 
cu indignare împotriva celor care, în 
această privință, falşifică adevărul. -de 
altfel ușor de controlat—cu scopul de 
a recruta partizani politici printre pro- 
fesuri. 

Este o desonoare ce se face azi în- 
tregului corp didactic de către politi- 
ciani! conservatori, care-l asmută im- 
potriva partidului liberal, singurul care 
după cum Istoria Invăţămintului dela 
1804—1904 o arată, își dă sămă deim- 
portanța şi situaţia acestui corp în 
Stat. Cu dovadă de solicitudinea, ce 
partidul liberal în general şi di. Haret 
în special, aŭ pentru corpul profeso- 
ral este legea din 1901. Cu toată criza 
grozavă din acel an, Ministrul Instruc- 
ție! a avut curajul să îmbunălățeuscă 
starea materială a profesorilor fixată 
prin legea atuuci în vigoare, votată 
de Camerele conservaloare în 1900. 
A sporit salariile la tre! categorii de 
profesori; a lasat neatinse salariile 
celorlalte categorii şi a mărit grada- 
ţia cu 40 la sută. Suma gradatiilor 
din 30 an! de serviciu, la un salar de 
100 ley lunar se urcă la 6000 dupa legea 
din 1900 la 8400 după legea din 1901. 
in ce privește aplicarea curbei de redu- 
cere:ea a fost o măsură generulă aplica- 
tă la salariile tuturor funcționarilor pu- 
blic! ; şi este un neadevăr afirmarea 
că. Ministrul din 1901 a redus salariile 
profesorilor aflaţi cu titlu provizor 
ori definitiv în învăţămint şi-a regulat 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


gradația lor după salarul redus prin 
aplicarea curbei: gridaţia a rămas re- 
gulată după salarul vechii, Yar curba 
s-a aplicat la acest salar adăugat cu 
gradaţia. „nici o altă reducere nu li 
s-a mai făcut acestor profesori“. 

I. B. 


+ 
$ ze 


N. Contăchescu.—Gazurile cu- 
prinse în Sare şi în Vulcanii de Glod 
din România. Teză susținută la 21 
Decembrie 1905 innaiatea Facultăţii 
de Ştiinţe din laşi pentru obţinerea 
gradului de „Doctor în Stiinţele fizico- 
chimice“, imprimată cu spesele „Fun- 
dațiunei Carol“.—10t pag. 

Un eveniment pentru Universitățile 
din Rominia şi în special pentru cea 
din laşi: Dl. N. Costăchescu, un dis- 
tins elev al D-lui prof. P. Poni şi-a 
şusţinut, în Decembre trecut, teza de 
doctorat în ştiinţele fizico-chimice la 
Universitatea din Iaşi. Juriul exami- 
nator, compus din d-nii profesori: P. 
Poni, A. Obregea şi I. Stravolca, aŭ 
felicitat calduros pe primul doctor in 
ştiinţe din tură. In lucrarea sa, dl. 
Costăchescu s'a achitat în mod conş- 
tiincios de sarcina ce si-a luat. In ur- 
ma numeroaselor determinări execu- 
tate conştiincios în acest scop, ştim 
acum că sarea conţine unele hidrocar- 
buri, împreună cu azot, oxigen şi ceia 
ce e ma! important e câ aceste din 
urmă gazuri naŭ putut fl luate din 
atmosferă. In urma acestor determi- 
nări o problemă de multa importanță 
se impunea, anume cercetarea origi- 
nei gazurilor din sare ; în această pri- 
vință nu am avut până acuma nici o 
orientare ; de aceia studiul d-lui Cos- 
tăchescu va fi de un folos necontes- 
tat în rezolvirea acestei probleme. 

Dr. P. B. 


* 
% $ 


Omagiu profesorului P. Poni 
din parien fostilor săi elevi. 
Cu ocazia jubileului d-lui profesor 


RECENZII 


eee e e. a 


P. Poni, s'a scos, după cum se gtie 
deja. şi un volum de 237 pagini, for- 
mat mare. în care nu sui publicat de 
cil lucrările foştilor elevi al d-lui Poni. 

Volumul luxos editat, conţine unele 
lucrări pur ştiinţifice, altele cu un ca- 
racter mul general. 

Intre aceste articole, unul în spe- 
cial merită toată atenţia din partea 
acelora cari se ocupă cu chestiile de 
invăţămint superior. E articolul d-lu! 
profesor Dr. I. Simionescu, intitulat : 
Universitățile Române. 


In acest articol, seris cu multă sin- 
ceritate, DI. prufesor Simionescu arată 
neajunsurile cari dălnuesc incă în U- 
niversitaţile noastre. Sint multe ade- 
văruri crude, care trebuese să dee de 
gindit tuturor acelora cari doresc o 
îndrumare maï bună în viaţa noastră 


culturală. 
P. B. 


NT Ma a e 0 a. 


173 


* 
E: 

Gr. Creţu. Cel mat vechii Dic- 

ționar latino-rominesc de Todor Cor- 


bea (manuscript de pe la 1700), Bucu- 
rezti. 1905. Tipografia Vointa Naţională. 


După citeva informaţi! îatroductive 
asupra manuscriptului şi autorului lur. 
d. Creţu atrage atenţia asupra folusu- 
lui pe care acest Dicţionar l-ar putea 
aduce filologiei romine din punct de 
vedere lexic și fonologic. 


* 
k 


Danie. „Infernul“, traducere de 
N. Gane. 

Bătrânul literat tipăreşte în editura 
Iliescu şi Grossu din Iaşi, această tra- 
ducere în versuri, rezultat al unei 
munci îndelungate. 

Aşteptăm cu nerăbdare aparilia a- 
cestei opere, menită să înbogăţea- 
scă literatura noastră cu neperitoareu 
creaţiune a marelui Florentin. 


Revista Revistelor 


Da 


Convorbiri literare. (lanvarie 
şi Februurie). Mişcarea literară din 
zilele noastre a dat may multă viață 
şi bătrânei reviste, ce intră în al XV 
an de existență, —e necontestabil că 
aceste două numere sunt mai vii,— 
nu găsim in ele numai reproduceri de 
documente, ca în trecut.. D. N. Iorga, 
—neobositul,—a început un foarte in- 
teresant studiu asupra „meșteşugului 
de pictură şi sculptura în trecutul ro- 
mânesc“ ;—cînd se va isprăvi proba- 
bil vom reveni. D. D. Voinovy,—„Tran- 
sformism ori Paulism“,—tace cunos- 
cut lumei că există la Bucureşti un 
profesor d. N. C. Paulescu, care își 
începe cariera științifică prin „distru- 
gerea“ darwinismului. Cu multă bună 
voință savantul autor explică d-lui 
Paulescu rolul lui Darwin în ştiiată, 
Şi revoluția pe care acesta a făcut-o 
în biologie. Cutitorul gustă ironia fină 
şi are și o Jectură instructivă. D. Sex- 
til Puşcariu publică un arlicul asu- 
pra „poeziilor lui Octavian Goga“, 
—neindestulâtor ca critică, dar inte- 
resant prin oare care date biografice 
asupra poetului ardelean. D. Il. Chendi 
ne dă n traducere de M. Eminescu a 
unei drame de Ierwitz,--un neamt 
necunoscut. 

** 

Sămănătorul (Fevruarie). D-nul 
Iorga vorbeşte (No. 6) de „Amintirile 
căprarului Gheorghiţă“, despre care 


spune că „nu sint fácute pentru a spri- 
jini o teorie, cì pentru a face mai 
înțeleasă, pentru a tălmăci prin artu 
o parte a vieții noastre de astăzi“; de 
„Carmen Sylva în literatura romi- 
nească“ (No. 7), cu prilejul apariţiei 
traducerii d-lui Coşbuc („Valuri ali- 
nate“) din poeta regină: de „naţiona- 
lismul“ teatrului din Bucureşti (No. 9); 
de episcopul Nicolae Popea al Caran- 
sebeşului (No. 9) cu prilejul jubileului 
ucestuia pentru împlinirea a cincizeci 
de ani de viață călugărească şi a opt- 
zeci de ani ai vristei sale.—Apoi, 
proză şi versuri de A. Stavri, D. An- 
ghel, St. Iosif, M. Sadoveanu, Vilà- 


hută ete. 
x% 
Luceafărul. No. 3 și 4 Buda- 
pesta. 


O frumoasă manifestare de vitali- 
tatea neamului—această revista ro- 
minească ce apare al V-lea an la Bu- 
dupesta. 

In aceste două numere găcim ca de 
obiceiu. poezii de Octavian Goga și 
St. O. Iosif, nuvele de 1. Agirbiceanu 
I. Slavici şi A. Ciura, cronici de d. 
0O. Tăzlăuanu (acestea din urmă sunt 
de alt-fel parteu cea mai slabă a re- 
vistei), şi, în ilustraţiuui inteligent a- 
lese, mustre de artă rominească. 

Pe lingă aceasta, „Luceafărul“ pu- 
blică o elocventă conferință despre 
„Unire“, ținută la Berlin, la societa- 


REVISTA REVISTELOR 175 


tea academică romină,—cu ocaziunea 
aniversării unirii principatelor,—de d. 
Vasile Pirvan,un tinăr bine cunoscut 
tuturar celor ce st interesează de mig- 
carea noastră culturală. 

D. Pirvan descrie cu accente mişcă- 
toare rolul trist al boerimii noastre 
în trecut, înstrăinurea ei de astăzi, 
ruptura între popor şi clasele culte, 
etc. toate relele vieții noastre mo- 
rale,---dar cind trece la „îndrumări“ 
practice, dă dovadă,—(pe lingă o e- 
şire pe cât de banală, pe atit de inu- 
tilă în contra „socialismului“), că nu-şi 
dă seamă de mecanismul adevărat al 
vieţii sociale. 

Aşa de pildă, d. Pirvan, deşi de- 
clară, că nu voeste „fraternizarea uto- 
pică creştină ori socialistă“ (nici In 
cetatea cea mai socialistă din lume 
wa putut afla d. Pirvan ce-i socialis- 
wul?) totu-şi cere „unirea claselor noas- 
tre sociale pentru lupta comună spre 
ridicarea neamului“,ca să fie „fraţi de 
eruce“—„toţi cei de acelaşi neam, toţi 
fără deosebire de stare materială, so- 
cială ori intelectuală“, frați—,„la bu- 
curie şi la necaz“,—„cind fie-care va 
fi gata a se jertfi“... 

Şi d. Pirvan era atit de aproape de 
adevăr cînd a spus, că țărănimea se 
identifică... ca pars pro toto, cu nea- 
mul întreg“! E vădit, că „unirea“ vi- 
sală de d-sa nu se poate realiza decit 
prin aceia, că „adevărații intelectuali“, 
despre cari ne vorbeşte, vor întra în 
slujba țărânimei, şi deci a neamului 
întreg, —vor lupta pentru interesele ei 
reale.—toate interesele, culturale, po- 
litice, economice. 


Dacă d. Pirvan ar căuta să pătrundă 
mai adînc activitatea, de pildă, a in- 
telectualilor ardeleni, — reprezentanții 
cărora i-au dat ospitalitate, ar înță- 
lege pentru ce poetul lor se roagă: 

„Sădeşte ’n` brațul meu, stăpine, 

„Taria urii şi a iubirii“... 

Da, şi a wrii,—fiind-că interesele 
reale ale țărănimii nu se pot sluji 


fără luptă, şi nu se poate „uni“, cum 
crede d-sa, „robiile de veacuri“, cu 
aceia despre care insuşi d. Pirvan ne 
spune, că „nu vor să dea în mina ce- 
lor robiți arma leribilă a culturii şi 
a libertăţii“... 

— D. Simionescu-Rimniceanu in- 
cepe o interesantă recenzie a scrieri“ 
lor d-lui Sandu-Aldea, asupra căreia 
vom reveni, eind se va isprăvi. 

Viaţa literară. (Fevruarie). In 
No. 6. d. Chendi face „o rectificare“ 
in apreciarea seriitorilor români, ri- 
dicindu-se în contra meritelor uzurpate 
şi proclamind ca talente pe Vlăhută, 
Delavrancea, Gorun,  Bassarabescu si 
Bratescu- Voineşti. In No. 7, d. Ion 
Gorun cere libertate pentru artişti, 
ridicindu-se în contra tuturor curen- 
telor. D. Chendi („In jurul Căprarului 
Ghevrghiţă“), vorbeşte de copiii d-lui Sa 
doveanu şi constată cît de mult s'a inde- 
părtat d-sa de d. Iorga. In No. 8, d. Coş- 
buc scrie un articol plin de justeţă, în 
care arată câ limba literară fiind în for» 
mațiune, nu se poate vorbi—cuin se vor- 
beşte--de „provincialismele“ scriitorilor. 
In No.9, d. Chendi vorbeşte, „cu prile= 
jul jubileului Convorbirilor” de rapor- 
turile Junimii cu Ardealul şi de influen- 
ta societăiii eşene asupra spiritului 
de dincolo. 

Apo! proză si versuri de Carmen Syl- 
va (traduceri), Coşbuc, Gorun, Ranetti, 
Stoica, Fatma, Cazaban, Z. Birsan, Tu- 
toveanu, Ciocirlan, Cyăsescu, ete. 

Viaţa nouă. (Fevruarie). D. Den- 
suşianu cere artiştilor să-şi aleugă e- 
roil din vremea de azi (No. 1); arată 
că nu se poate vorbi -de o perfectă 
realizare a unei „unități culurale“ 
(No. 2). D. Pompiliu Eliade (N-rele i 
şi 2), se'ncearcă să satirizeze tendin- 
tele d-lui Iorga sub forma unut „dialog 
al morţilor“ între Anton Pann, Dimi- 
trie Cantemir şi Grigore Alexandrescu. 

Arhiva (lunuarie) publică legea 
prin care a fost recunoscută ca per- 
soună morală ; un articol al d-lu) Dr. 


176 


Roşculeţ asupra „alimentărer satului 
Romineşti cu apă bună“, un arlicol 
tradus din sirbeşie, Românii din Ser- 
bia, in introducerea căruia traducătorul 
d. Bărbalescu, propune să se dea unui 
„invăţat şi cunoscător al limbi! sirbe,“ 
„putinţa“ de a studia pe Rominii din 
Serbia la fața locului; un articol al 
d-lui Bărbulescu despre Rominii din 
Sîvbia ; continuarea studiului d-lui Bu- 
rada despre Inceputul teatrului în Mol- 
dova ; o interesantă comunicare a d-rel 
Eugenia Carcalechi despre două sceri- 
eri necunoscute ale lui Ion Ghica, care 
„va urma“; profesia de credință a d-lui 
Ilie Bărbulescu (în Cronica), care vrea 
să creeze un curent nou la Iași, etc. 


'urentul non (Galaţi. Ianuarie). 
D. Sunielevici polemizează cu „Ion 
Rusu“; d. Dr. Cazacu scrie un bun ar- 
ticol despre sifilisul lu sate; d. Pustiu 
işi bate joc de „Domnița Viorica“; d. 
Sanielevici relevează contradicţiile iu 
idei si în faple ale d-lui Iorga. 


Junimea literară, (revistă li- 
terară şi ştiinţifică. Suceava Martie) 
cu urmălorul sumar: Mihai Teleman 
de George Tofan; Veniţi la noi, de 
Leandru; Visu! judecătorului din Col- 
mor, de Horia P. Petres:u; Ciobinaş 
copil frumos de V. Loichiţă ; Busuio- 
cul de Elena N. Voronca şi Geschi- 
chte des rumänischen Volkes de N. 
lorga, de Iuncu 1. Nistor. la artico- 
lul prim al revistei d. George Tofan 
se ocupă de viaţa şi operile lui Miha! 
Telemau, cunoscutul humorist buco- 
vineun, ale căruia opere, publicate pe 
timpul vieţuirei scriitorului, în diferite 
foiletoane din Bucovina, au apărut de 
curind întrun volum intitulat „Foile- 
toane.” Cu acest prilej d. Tofan schi- 
tează şi istoria mişcării literare romi- 
neşti a Bucovinei, ilustrind figurile dis- 
tinse ale roininilor, diu provincia sub- 
jugată, cari şi-au dedicat viaţa lor u- 
ney munci rodnice intelectuală.—Dr. 
Iancu I. Nistor ne dă o interesantă şi 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


detailată recensiune a „Istorie! popo- 
rului ronin,“ publicată de d. N. Iorga 
în limba germană. 


Revista de Filosofie si Peda- 
gorie (Bucureşii, lanuar).—E primul 
număr, Directorul acestei reviste, dl. 
C. Dimitrescu- Iaşi, ne spune în Prima 
Verba că scopul eY e de a contribui la 
reforma educuţiei naționale. Fiecare 
pas în această direcție trebue făcut 
conform cu principiile Pedagogie! ști- 
ințifice, dindu=ne sami de evoluţia fi- 
rească, nezdruncinind sistemul de e- 
ducație după „inspirațiile hazardate, 
pe care virtejul schimbărilor constitu- 
tionale le aduce de la un moment la 
altul.“ Nu ştim duca propoziţia citată 
e un sfat ori o prevenire.—lIn „Ince»- 
cările de a reforma învăţământul su- 
perior,“ Direclorul reviste! afimă ca fn- 
regislrează numai diferitele curente re- 
formiste. Celitarul însă, cu toata ati- 
tudineu declarată de simplu cronicar 
a autorului, poate să întrevadă păre- 
vea personală a cronicarului fata de 
devsebitele curente reformiste, să ad- 
mire claritatea espuneri! și fineţa dis- 
cretiel. 

Revista generală a luvăţă- 
amiîntuină. (Bucureşti Febr.)—D. Spiru 
C. Haret, directorul reviste, analizează 
„Decretul Ministerului de Răsboiu 
privitor la serviciul militar de un an” 
cu data de 10 Decembre, 1905. Auto- 
rul îşi documentează orice afirmare pe 
texte de legi şi acto oficiale, şi lasă 
să se vadă clar, că caraterizarea ce v 
face Decretului Ministerial este con- 
cluzia logică eşită din însăşi economia 
lui. D-sa conchide: „Decretul din 10 
Decembre, nu numai că este lipsit de 
orice chibzuială, dar este în mod evi- 
dent nedrept şi inspirat de pasiune, pe 
lingă că aduce simțului nostru de dem- 
nilate naţională o lovitură pe care nu 
o aşteptam tocmal din partea unul Mi- 
nistru de Răsboiii”. Observind lista 
şcolilor ale căror absolvenţi vor face 


n 


numai un an serviciul militar, dl. Ha- 
ret descopere lucruri foarte cvrioase: 
lipseşte din această listă Academia de 
comert din Viena, universitatile din 
Paris, Berlin, Viena, Roma-—-în schimb, 
figurează liceul din Varna, Şcoala de 
comerţ din Halchi (Grecia), liceul „Ber- 
berian“ şi colegiul „Robert“, ṣco)1 pri- 
vale din Constantinopole. In listă se 


mal vorbeşte de Universitatea de Drept 


dela Leipzig, o greșală pe care fostul 
Mimistru de instructie o indreaptă cu 
o fină ironie. Tuate şcolile practice de 
agricultură şi de meserii infiintate dela 
1900 incoace sivt alungate depe listă, Iar 
în locul lor s-au introdus Scoalu de şti- 
inte de Stat şi Liceul privat Sf. George. 
D). Haret atrage atenţia asupra privile- 
giulul extraordinar ce se acordă acestui 
licei, de oarece art. 23 din legea de 
recrutare nu acordă reducere de ter- 
min decit acelor care aŭ obținut cer- 
tificatul de absolvire, Yar nu acelor 
care ad terminat clasele liceului. Ast- 
fel liceul privat Sft. George din Bucu- 
reşti e singurul liceii dintre toate li- 
ceele publice şi private din țară care 
se bucură de privilegiul reducerelter- 
miaului militar.—lIn „Activitatea ex- 
traşcolari a Invăţătorilor,“ dl. Ha- 
ret arată reaua-credință interesată a 
acelor care ufirmă neudevărul, că d-sa 
„& impus“ învățătorilor însărcinări 
mat presus de puterile lor.—Dl. Dr. 
V. Sion în „Planuri de reformă în 
învățământul superior“ critică cu com- 
petință şi adincă convingere Memoriul 
Facultăţi! de Medicină din Bucureşti. 
Spulberă toate acuzaţiile aduse de 
Memoriu împotriva lege! din 189%; 
descopere toate contrazicerile şi ne- 
consecvențele cuprinse în el și con- 
chide, cà legea în vigoare oferă cele 
maï sigure garanţii pentru o bună re- 
crutare a corpului didactic superior.— 
„Educarea elevilor prin elevi“ e un 
studiu de fina observaţie şi adincă pă- 
trundere pedagogică, datorit cunoscu- 
tului scriitor Sp. Popescu.-— Din „In- 


REVISTA REVISTELOR 177 


tăiul proiect de lege al instrucţiuntă 
în Rominta“ de d-l D. A. Teodoru, ce- 
titorul poate să afle multe lucruri in- 
teresante din istoria învăţămintului 
la not. 

Cultura Romină (lași, Februar). 
— Directorul revistei d]. 1. Găvânescul 
se alăturează ziarelor politice şi întru- 
nirilor publice în „Noua Eterie grecească 
din România“ protestind cu indignare 
împotriva atitudinei Grecilor de la no! 
față de poporul rominesc, care are 
un drept istoric la recunoştinţa lur.— 
DI. Drag. Hurmuzescu contribue cu: 
„Studenții romini lu universituțile 
străine“. 

Revista Stiintelor Medicale. 
(Bucuresti), apure de la t Mar 1995 
sub direcția d-lui Profesor Dr. 1. 
Cantacuzino. E una din cele mai 
importante publicații de medicină, a- 
părută pănă acum în țara noastra. Pu- 
tem afirma că Revista aceasta e la ni- 
velul celor ma! bune reviste similare 
din străinătate. 

Pe lingă cercetări originale publicate 
de specialişti, bine cunoscuți în lumea 
oamenilor de ştiinţă ca d-nii profesori, 
dr. |. Cantacuzino, dr. G. Marinescu 
ete., revista maï conţine şi articole 
interesante la rubrica „—Reviste anu- 
ale“— în care să dai seamă de rezul- 
tatul cercetărilor celor mai nouă făcute 
asupra diferitelor chestiuni, fie pur 
ştiintifice fie en uplicaţii la medicină, 
—âAșa în No. 4 din luna August gä- 
sim o dare de seama facută de dl. Dr. 
D. Călugăreunu asupra rezultatului ul- 
timelor cercetări fiziologice ; în No. 5 
diu luna Septembrie găsim o dare de 
seamă făcută de dl. Dr. P. Riegler a- 
supra vaccinațier antituberculose la a- 
nimale după Behring ; iar în No. 6 şi 
8 din lunele Octombre și Decembre 
găsim dările de seamă făcute de dl. 
Du. C. Parhon asupra cercetărilor de 
neurologie. 

Dar serviciul imens de mars ce a- 
duce aceasta revistă tărei noastre 


12 


178 


sint dările de seamă de sub rubrica 
„Luna medicală“. 

In adevăr sub această rubrică me- 
dici! noştri, ma! cu seamă acel din 
provincie şi de plusă cari sint cu to- 
tul izolaţi şi absorbiți de practica pro- 
fesiunel lor şi care nu aŭ lu îndămina 
publicațielo streine pentru a se ţine 
în curent cu cea ce se publică în spe- 


cialitatea lor, pot găsi dări de seamă 


clare şi cuprinzătoare făcute asupra 
diteritelor chestiuni medicale fie pur 
ştiinţifice fie cu aplicaţii pructice.-- 
Aceste dări de seamă făcute de tine- 
rii medici de valoare grupaţi in jurul 
acestei reviste sint în adevăr demne 
de toată lauda. 

In recenziele din numerile viitoare, 
vom ţine în curent şi pe cititori! re- 
vistei noastre cu unele chestii mal ge- 
nerale publicute în Revista științelor 
medicale. 

Annales Scientifiques de PU- 
miversit€ de Iassy (laşi). Profe- 
sori! Facultăţii de Ştiinţe din laşi, 
grupaţi în jurul d-lui profesor P. Poni, 
aŭ pus bazele aceste! Reviste în care 
nu sînt publicate de cit cercetările o- 
riginule ale profesorilor şi ataşatilor 
de Laboratoare de pe lingă Faculta- 
tea noastră de ştiinţe. 

Această publicaţie, care a fost uşa 
de bine primilă în cercurile ştiinţifice 
străine, a ajuns deja lu al 4-lea vo- 
lum. In ele sînt cupriase cercetari fa- 
cute în domeniul ştiinţelor fizico-chi: 
mice, naturale şi matematice. 

In recenziele din numerile viitoare, 
vom expune citeva din aceste cerce- 
tări, cari ar putea să intereseze întru 
citva pe cetilorit acestei Reviste. 

Săptăminnan (Fevruarie). D. Panu 
care e interesant întotdeauna, pentrucă 
întotdeauna, de orice s'ar atinge, are 
de spus ceva personal, sa hotarit să 
dea, în revista sa, o mai mare întin- 
dere chestiilor literare. 

Din numerile de pe Fevruarie, re- 
marcăm articolul Arta Naţională şi 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


arta cosmopolită, în care spune că 
Rominii nu pot si nu trebue să fn- 
troducă .protecționismul“ în materie 
de cultură şi literatură şi un articol 
asupra Năpastei lui Caragiale, pe care 
o găseste fără nici o valoare: „per- 
sonujele, intriga, totul este o fantezie 
a lui Caragiale“. In Amintirile de la 
„Junimea“ din Iaşi, vorbeşte mai a- 
les de Eminescu, şi anume de felul 
de a gîndi al lui Eminescu, pentru 
cure toate ideile altora, şi mai Ales 
ale adversarilor, nu erau decit o oca- 
zie de a-şi desvolta pe a le sale 
proprii, ideile străine devenind mate- 
rial nou pentru ideile lui vechi. Emi- 
nescu era un subiectivist, de aceia 
nici pu putea pricepe pe oameni, şi 
fiindcă nu-i putea pricepe, îi despre- 
tuia. Şi tot de aceea, tipurile din nu- 
velele sale sint insuş autorul. Dacă 
cunoaştem „Geniul Pustiu“ și „Săr- 
manul Dionis“, care ne dau turnura 
spiritului său, și ne vom întreba ce 
concepţii ar putea să aibă asemenea 
om asupra chestiilur istorico-sociale, 
desigur că vom răspunde: concepţii 
falşe, suluţiuni neadinisibile. Si, în a- 
cevăr, în „Influenţa austriacă asupra 
Reminilor din principate“, găsim pe 
„adevăratul Eminescu din poeziile si 
nuvelele sale* cind piopune, ca solu- 
țiune, „un guvern monarhic, ereditar, 
mai mult sau mai putin absolut“ (a- 
ceaslă atenuare, „mai mult sau mai 
puțin“, spune d. Panu, a fost o con- 
cesie pentru public), ca în vremea lui 
Alexandru, Stefan, Mircea... D. Panu 
ar fi putut adăogu că și azi avem 
srriituri „istorico-sociali“, care, fară 
să fie poeți, au, în realitate, acest 
ideal, ne aviud însă consecventa şi 
curajul intelectual al lui Emineseu. 
Revue des deux Monden. (i5 
Februar 1906). Au temys pusst. La 
creation de la faculté de Nancy. La 
Sorbonne en 1960. Alfred Mezieres. 
Bâtrinul critic povesteşte amintiri din 
cariera lui de profesorat. Vorbeşte de 


REVISTA REVISTELOR 


vechii profesori a! Sorbonaei, Vietor 
Le Clerc, Saint Mare Girardia, Patin, 
Guigniuut şi de rivali! săi pe atunci 
tineri Greard şi Gaston Paris. 

Les dlections anglaises. Journal d'un 
spectateur. Auguslin Filon. 

Descriere vie a alegerilor recente 
şi a moravurilor politice din Anglia. 

Demi fous et domi responsables. 
Prof. Grasset. Cunoscutul savant din 
Montpellier combate teoria după care 
e o serie de continuitate de la oa- 
meni! normal! şi responsabili, la ce! 


nebuni şi după cure toţi oamenii sint. 


mail mult sau mal puțin iresponsabil. 
După el efalşa şiantiştiinţifica doctrina 
care dela existenţa unu! numă: de 
intermediare între două fiinţi sai fe- 
nomene conchide la identitatea aces- 
tora. Fenomenele patologice sint de 
aceiaş natură cu cele fiziologice dar 
sint diferite de acestea. Frontierele 
maladiei sint uneori greii de precizat 
dar totuşi ele există. La uni! oameni 
funcțiunea creerului e normală la alţii 
morbidă, 

Nu trebue să facem un singur bloc 
din oamenii nebuni şi din cel nor- 
mali. Din punct de vedere ştiinţific e 
necesar să admitem trei grupuri dis- 
tinete şi separate: oamenii raţional 
responsabili, nebuni! ire<ponsabili, se- 
minebunii semiresponsabili. Semine- 
hunii pot fl foarte inteligenţi, pot fi 
vameni de talent, chiar de geniu. Au- 
torul ritează pe Comte, Saint Simon, 
cei mai multi din romancierii ruşi din 
secolul al XIX. Dar dacă geniul coin- 
cide adeseori cu nevroză, ou însamuă 
cum crud uni! că aceasta e cauza sa. 
După autor partizan al localizăre! 
funcțiilor psihice, acelaş om poate fi 
pevrozat prin una dia zonele creeru- 
dut si superior prin alta. Printre semi- 
nebuni autorul distinge cu Regis, 2 
grupuri: dezarmonicii şi excentriciă. 
Pentru ingrijirea lor ar trebui înfiin- 
date aziluri de siguranţă. 


Mercure de France. (i Fe- 


179 


vruarie) D. E. Eberlin vorbeşte des- 
pre poetul popular evreu Morris Ro- 


senfeld. La 16 ani din cauza prigoni- 


rilor din Rusia, ẹl se refugiă la Lon- 
dra. Rind pe rind negustor, tăetor de 


“diamant, pălărier, după mij de tri- 


bulaţiy, ajunse la New-York. Aci in 
viața de iad a lucrăturilor, învaţă el 
să cinte mizeria şi suferinţa. El nu 
vorbeşte ca un tribun, nu cere răz- 
bunare ! el cintă pur şi simplu ceea 
ce vede. El scrie în „jidoveşte“, in 
combinația de memţeşte, ebraic, ru- 
seşte şi poloneşte. El a reușit să dea 
fluiditate și dulceaţă greoiulul jargon 
evreesc, A scris cam 300 de poeme, 
în care se amesteca tristeța decăderii 
lui Israel cu amintirele dureroase ale 
gloriei trecute. In unele se vede nă- 
dejdea reintuarcerii în Palestina pier- 
dută.— Degi evreu credincios, el se ri- 
dică incontra credinţilor şi practice- 
lor crude şi ruşinoase ale ebruismu- 
lui. Nedreptatea socială formează su- 
biectul multora din yoemele sale. 
Luerător el insug, a zugrăvit cu pu- 
tere chinurile fraților săi de neferi- 
cire. In cintecile sale asupra muncii, 
el a ştiut să pună măreție în durere 
şi emoție profundă in realism, În cin- 
tecile sale vibrează sufletul popular 
evreese, melancolie şi batjocuritor, 
pios şi revolutionar. umar şi opti- 
mist.—Opera poetului evrei tine de 
Occident şi de Orient, de trecut şi de 
prezent.—]ubirea profundă a rasei s'a 
intituit la Roseofeld cu sentimentul 
modern al mizeriei omenești, pe care 
a simnţit'o de două ori; ca Evreu şi 
ca proletar. (Diu versurile sale s-a 
tradus și 'n romineşte). 1). Fagustra- 
tează legătura dintre scriere gi gin- 
dire, alingind mai multe probleme, 
si mai ales acea a ortografiei şia 
limbii literare francese, mai ales din 
punct de vedere al neologismelor. Au- 
torul e, deopotrivă, în contra acelora, 
care vreau o schimbare radicală (fo- 
netismu)), caşi a acelora, cure nu ad- 


180 


mit nici o schimbare în orlografie.— 
Se ridică în contra unei limbi literare 
fixate. Limba se formează de serii- 
torii buni. (15 Februarie) Henri Ma- 
zel publieă un mic studiu asupra lu! 
Henri Heine cu prilejul aniversării 
de 50 de ani de la muartea marelui 
poet. Viata şi operile poetului sint 
trecute repede în revistă în mod cu 
totul superficial. Autorul serie arli- 
colul mai mult ca o protestare în po- 
triva duşmâniei, pe care şi uzi încă 
o poartă mulți nefericitului pbet care 
a dat lumii scrieri ca „Intermezzo“, 
„Romancero“, „Reisebilder“ şi care a 
cintat, ca nici unul aitul, uatura și 
iubirea. Puw Louis se ocupă cu ur- 
mările revoluției ruseşti : revoluția a- 
ceasta care încă nu s'a sfirşit şi nici 
n’a fost infrintă, ci a disparut mo- 
mentan pentru a se intari, va avea 
foarte insemnate urmări. Deja, cu 
sguduirea ţarismului, a dispărut sin- 
gura speranță a reucționarilor mon- 
diali; deja ungurii înfrinți de arma- 
tele ţarului la 48, cauta din nou să 
scape de tutela austriaca și revoluţia 
lor va pune în mişcare naționulitaţile 
din Austro-Ungaria, vom avea deci 
o criză a raselor. Mai insesuonata e 
criza socială diu Austro-Ungaria, unde 
proletariutul a impus reforma elec- 
torală prin procesiuni și prin ame- 
nințare cu greva generală : revoluțiu 
rusască a arătat că nu bavicada, ci 
greva e cel mai sigur mijloc de luptă 
a proletariatului. In Germania social- 
democraţia, care pănă acum era con- 
tra unei greve generale şi de aceia 
era mereu înlăturată de reacțiune prin 
măsuri speciale, ucum a admis ia 
principiu greva generală şi a iuceput 
să se miște. Astfel revoluţia rusească, 
prima revoluție proletară din lume 
(comuna a fost o insurecție), prima 
mare revoluție socială (acum in Ru- 
sia chiar naționalitățile duc tot lupta 
socială : chestiunile naționale la Fin- 
landeji, Poloni, Caucazieni elc. sint 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


——-— 


subordinate celor sociale), va pune 
în mişcare tot centrul Europei ; dupa 
ce a scăpat Occidentul Europei de o 
teribilă conflagruţiuae. 

Lun Revue, Paris, 15 Fâvrier.— 
D-r Lowenthal, membri ui Cowmisiu- 
nei extra-parluinentare a depepulației, 
caula să râspundă, pe baze slalistice, 
la intrebarea pentri-ce se depopulează 
Franţa. După ce arată că acum Franța 
are o populaţie mai mică de cit Ru- 
sia, Germania, Austro-Uugaria şi An- 
glia (prin sec. XVII avea cea mai nu- 
meroasă populație !...), şi câ daca ar 
continua lot ust-fel, peste 50 de ani ar 
avea mai puţin (41 de milioane) chiar 
şi de cit [talia (50 de milioune).—a- 
rată că ptrieiuile sint; mai întâi creşe 
terea lentă a populaţiei datorită neo- 
malthusianiemului („prudenţei părinți- 
ilor“), pe care cei mai mulţi il prac- 
tică în tăcere, iar alţii chiar pe faţă 
(există şi o ligă!..); apol mortalitatea 
mare datorita boalelor numeroase, mai 
ales în armulă, şi expedițiilor colo- 
niale, pentru care se jertiesc mii de 
oameni. Din aceste cauze populația 
Franței a crescut in 50 de ani (1850- 
1900) cu 9 la sută, pe cind a Austro- 
Ungariei cu 64 la sută!... Si tot de 
aceia excedentul nașterilor asupra de- 
ceselor e in Franța, penlru epoca 1890 
—19u0, de 22,961 locuitori, pe cînd iu 
Germania e de 730,265! Autorul arată 
cà Franța e singura țară în care scă- 
derea natalității e mui repede de cit 
a deceselor,— şi protestind contra „pru- 
denței părinţilor“, atrage atenția con- 
ducăturilor asupra importanței ches- 
tiunei. 

G. Savitch, continuind extrem de in- 
teresanlele sale cercetari asupra tipuri- 
lor literare ale crizei ruseşti, studiază 
rolul Zucrătorulu: rus in literatura. 
După epoca terorismului de sub Ale- 
xaudru al JIl-a, cind mişcarea demo- 
cratică fusese îuăduşită de guvern, 
muncitorimea apare pentru întâia oară 
în literatură la 1891 cind ia parte la 


sărbătorirea celor 25 de ani de activi- 
tate literară ai marelui scriitor şi de- 
nocrat rus Gleb Uspensky. Apoi prin 
grevele şi prin mişcările sale, munci- 
torimea se impune atenției tuturor şi 
astfel literatura se ocnpă de ea. Ro- 
manecierul Rechetricov arată afluenţa 
taranilor spre fabrici, degradarea lor 
fizică şi morală prin exploatarea neo- 
menească si cele dintăi dibuiri spre 
cmanicipare : grevele, care la el nu 
reușesc din cauza lipsei de solidari- 
late și de organizare. Contra acestei 
conruperi a ţărănimei prin exploata- 
rea capitalistă protestează  Mikhai- 
lorsky, Uspensky, Sultykor şi alţii. 
Uspensky arată în scrierile sale că a- 
fluinţa taranilor în fabrici e ceva fa- 
tal: ţaranii urăsc fabrica, dar se duc 
la ea pentru că fabrica le dă hrana, 
pe care pâmintul pu le-o dă. Dar le- 
gâtura între muncitorul din fabrică și 
familia lui din sat nu se rupe: cei 
mai mulţi muncesc în fabrici ca să 
poată întreține pe ai lui de la ţară. 
Asta ne arată că o mişcare mare pu- 
litică fără participurea satelor nu poate 
reuşi. Dacă Rechetnicov şi Uspen- 
sky se ocupă mai mult cu taranii, is- 
toricul şi romancierul Buborykin se 
ocupă cu viața muncitorilor din oraşe. 
Iu romanul „Criza“ arată nereuşita u- 
nui patron de a preveni, prin conce- 
sii mici, ridicarea muncitorimei; iar 
în „Atracția“ ne arată ridicarea mun- 
citorimei prin cultură (căci muncitori- 
mea citeşte foarte mult în Rusia): 
cind e vorba de o grevă, munciturii 
se solidarizază. (Ceja ce-i un progres 
mare faţă cu vremile, pe care le des- 
crie  Rechelnicov). Această solidari- 
tate se ubservă şi acum, în revoluție, 
contra guvernului, pentru capatarea 
reformelor. Şi această solidaritate i- 
deală e punctul luminos în singerosul 
haos din Rusia, 

Revue Philiesophique. (Febru- 
arie). Ironia. Studiu psihologic. G. 
Palante. Ironia e o atitudine a gin- 


REVISTA REVISTELOR 


181 


-æ —.— al -- — —— = a Å m r ——————— 


direy may degrabă de domeniul psiho- 
logie] individuale decit acelei soviale 
fiind prin originea sa un sentiment 
ma! mnit individualist. Principiul său 
generator e un dualizm care poate im- 
braca diferita forme, al gindirei cu ac- 
ţiunea, ul ideulului cu realitatea, al 
inteligenței! cu sentimentul sau al cu- 
getărei abstracte cu intuiţia. Acest 
din urmă e după Schopenhauer expli- 
carea ridiculului. Dar ironia se deo- 
sebeşte de ridicul fiind un sentiment 
dureros. Ca şi el eu se caructerizează 
prin victoria intuiţiei asupra noțiu- 
nelor abstracte, dar doare, căci ca fie 
iați cugetătoare ce suntem, udesea in- 
fringereu cugetăre! şi a rațiune! e pen- 
tru noi penibilă. Ne vine greu s-o 
vede: convinsă de falşitate și miopie. 
Optimizmul eï sufere crud cind e 
brutal dezminţit de experienţă. Iz- 
vorul ironiei e în acest dualizm al na- 
turei noastre: sintem în acelaş timp 
fiinţi intuitive care sint şi fiinţi inte- 
ligente care raționează, sintem cind 
pentru una, cind pentru alla din a- 
ceeste părți ale naturer noastre, cind 
sărbătorim infringerea rațiune! în ris, 
cind contemplăm cu durere infringe- 
rea 6l în ironie. Dar conflictul între 
noțiunele abstracte şi intuiție e numai 
uu aspect al dualizmului în cure-şi are 
izvorul ironia. 

Dedublarea cugstăre! şi a acţțiunei, 
a idealului și a realităţei e mal mis- 
terioasă şi mai tulburătoare. E stra- 
nie condiţia unet ființi capabile de u 
se dedubla în actor şi spectator în 
drama vieţii, ridicindu-se pe înălți- 
mele idealului pen'ru a cădea peste 
un moment în nimicniciile vieţii re- 
ale. Aceste contrarietăți aŭ făcut pe 
un Pascal să instaleze ironizmul tran- 
scedent în inima filozofiei şi Amiel 
vedea izvorul ironiei în această dedu- 
blare. 

Dar cauza e! cea mai frecventă e 
disociaţia care se stabileşte într'un su- 
fiet între inteligenţă şi senzibilitate, 


182 


disociare care are loc în sufletele în 
care domină o inteligenţă vie strius 
unită c-o vibrantă senzibilitate. Căci 
printre sentimentali se recrutează i- 
roniştii. EI caliud să se libereze de 
sentimentul lor întrebuinţează iro- 
nia. E o plăcere de o specie de- 
osebită în stările complexe ale u- 
nel senzibilităţi pasionate care îşi ride 
de ea însăşi, un izvor nesecat pentru 
na Heine, pentru marii artiști a! du- 
rerei. Altă cauză a ironiei e lupta 
care se dă in no! între instinctul so- 
ciabilitătei şi acel ul egotizmului. Muza 
contrastelor e musagetul ironiet. O 
Inteligență ironistă nu poate fi decit 
dualistă sai bilaterala. 

Principiul metafizic al ironie! rezidă 
în contradicţiile naturei noastre şi în 
contradictiile universului. Atitudinea 
ironista implică existenţa în lucruri 
a unui! fund de contradicţie şi de ab- 
surditate fundamental şi iremediabil. 
Ilronizmul social e un caz particular 
al celui metafizice, izvorul său sint 
contradicţiile pe cari ni le oferă spec- 
tacolul ideilor, credințelor, moravuri- 
lor şi mal ales antinomia diutre aspi- 
rațiile şi credințele noastre individu- 
ale şi cele ale societăţei. Nici eul nos- 
tru nu scapă universalei legi a iro- 
niel. El ride de dinsul, de indoelile 
şi de neantul său. Prin asta ironia 
se deosebeşte de cinizm, acest egotism 
transcendent, care ride de tot dar 
crede în eu, în realitatea lui. Ciniz- 
mul e o stare simplistă, o formă gro- 
solană a sentimentului absolutului, 
ironizmul e o stare sufletească nu- 
anţată. Cinizmul se întilneşte ma! 
ales la naturile vulgare, ironia pre- 
supune inteligenţă fină, delicateţă de 
sentiment. Prin aceasta se ma! dis- 
linge şi de ris care e ceva vulgar, 
gregar, bestial. Risul ə o manifes- 
tare socială, ironia o stare de suflet 
individuală, floarea deziluzier. 

Ea e antipatică mai ales poporului 
şi femeilor din cauza lipsei lor de 


VIAŢA ROMINEASCA 


comprehenziune şi a dispreţului lor 
pentru inteligenţă. Atitudine pesi- 
mistă, ironia se afirmă în acel cari au 
ca Anatole France saŭ Thackeray sen- 
timentul profund al desarmuniilor as- 
cunse sub urmoniile superficiale. Ea 
presupune o experienţă directă, o in- 
tuiție personală. E un sentiment in- 
dividualist, pănă la un punct antiso- 
cial. Atitudine intelectuală, aristacra- 
tică, unul din izvoarele sale e min- 
dria. E un romantism al gindire! şi 
al sentimentului. Nu se găsește la 
clasici. Pe terenul filozofic ironizmul 
e direct opus raţionalizmului şi do- 
minat de sentimentul că e ceva con- 
tingent şi ilogic în evoluţia omenească. 

El opune raţiuoei, temperamentul 
individual „marea rațiune“ a lui Niet- 
zsche. Antiteză a altitudine! raţiona- 
liste e o atitudine ma! mult estetică- 
Se pot distinge două varietăţi de iro- 
nie : una intelectuală, rece ṣi impasi- 
bilă, cum e acea a lui Flaubert in 
Bouvard et Pecuchet, alta sentimen- 
tală in care domină pasiunea, voalată 
cu melancolie la Heine, violentă şi 
răzbunătoare la Swift. Inteligenţele 
vii, nuanțale, multilaterale, recunosc ji- 
roniei o mare valoare intelectuală și 
estetică. Spiritele simpliste şi dogma- 
tice o condamnă cunsiderind-o ca ceva 
morbid. 

Autorul crede că în timpurile noa- 
stre de dogmatism social şi moral, 
ironia joacă rolul unui contrapond u- 
til şi nu poate fi decit binevenità pen- 
tru inteligențele dezinteresate, 

La revne aocialiste. (Fevrua. 
rie) Eugène Fournière.—,„Les condi 
tions de l'Association moderne“. 

Caracterul juridic esenţial al aso- 
ciațiunei moderne, —e că se inteme- 
iază pe un contract, şi deci trebue să 
proporționeze drepturile şi obligațiu- 
nile pentru toți membrii de o potrivä. 
Şi libertatea ne patind fi jignită prin 
intrarea individului în ea, nici un con- 
tract „veşnic“ nu-i poate lega în drept. 


Asucintiunca reală, care reflectează 
mai bine iudividualismul fundamental 
al lumei moderne şi care e inlemeiată 
tot mai mult pe contract şi delibera- 
țiune— trebue dar să cuprindă următoa- 
rele condițiuni: 1) libertatea de intrare 
și eşire; 2) egalitatea tuturor mem- 
brilor; 3) ea se mărginește la un a- 
nume obiect, care exeluziv leagă pe 
membri ; 4) ea se întinde prin propa- 
gandă şi federațiune, nu coastringere 
şi subordinatie ; 5) ea întreprinde ino- 
vațiunile pe cari particularii nu pot 
sau statul întirzie să le realizeze; 6) ea 
se desroltă în limitele legilor, trans- 
formindu-le totuşi din instrumente de 
constringere în instrumente de contract. 

In locul asociaţiunei unice cu func- 
țiuni complexe, avem asociaţii multi- 
ple cu funcțiuni simple limitate la un 
singur obiect, legind pe individ numai 
in ce privește acest obiect. 

„Asociaţiunea ajunge astfel funcţi- 
„une Superioară a diviziunii muncii so- 
„ciale. Asociaţiuuea trecutului izola o- 
„mul de societate, —sav il închidea în- 
„trun cadru fix imuabil. Asociațiunea 
„de astă-zi restubileşte raportul între 
„individ şi societate, al cării el e mem- 
-ebru liber şi egal en toţii. Muiţumită 
„ei el poate însfirşit să iscălească con- 
„tractul social.“ 

Rivista d’Italia (Roma, Febru- 
avie).— Colonelul de geniu E. Rocchi, 
într'un articol intitulat „Chestiuni mi- 
litare,“ servindu-se de experiențile din 
răsboiul ruso japonez, studiază modifi- 
cările care se impun tucticel moderne 
de luptă. Distanţa de apropiere în ve- 
dereu atacului a ramas şi acuma ca şi 
în timpurile de mai înainte, căci ea 
nu atirnă de bătaia armelor, dar acest 
din urmă factor a schimbat cu totul 
modalitatea marşurilor de apropiere. 
Pe vremea armelor cu tir de 200 m, 
marşurile de apropiere se făceau in 
mase compacte; la 1870, din pricina 
tirului armelor Chassepot franceze, Pru- 
sienii au admis ordinea risipită. ul că- 


REVIST. REVISTELOR 


183 


rei percursor a fost Garibaldi în lup- 
tele sale de pe la 1859—60. Acuma, 
faţa cu tirul armelor cu repetiţie, nu 
mai e nici ordinea risipită suficientă 
a ocroti soldaţii de un foc omori- 
tor, ci această ocrotire trebue cerută 
numai terenului. Soldaţii toţi trebuese 
prevăzuti cu instrumente de săpat pă- 
mintul şi trebuesc inslruiţi in vede- 
rea intrebuintărei lor de oare ce im- 
portanta lor e tut atit de mare cit și 
a puștei. In privinţa aceasta Japanejii 
au dat dovada de multă pricepere, Mo- 
dul acestu de apropiere de inamic, cere 
mult mai mult timp şi multă iniţiativa 
atit din partea ofiterilor cit şi a sol- 
datului chiar. Artileria, ca să poată 
coopera cu eficacitate la atac, nu poate 
riminea necontenit la distauțe de ki- 
Jometri, ci trebue să se apropie de 
multe ori pină la citeva sute de me- 
tri; în asemenea caz insă se riscă per- 
derea tuturor oamenilor, cum li s-a şi 
intimplat de multe ori japonejilor—şi 
fiindcă protecţie de la teren nu se poate 
cere in asemenea situație, autorul sus- 
ține introducerea tunurilor cuirasate. 
V. Brugnola, „Tacit şi multimea,“ a- 
ratā cum acest mare zugrăvitor de ca- 
ractere a ştiut să descrie şi mulţi- 
mea. Povestind revoltele legiunilor din 
Panonia şi Germania, prilejite de moar- 
tea lui August şi urcarea pe tron a 
lui Tiberiu, Tacit se arată un adinc 
cunoscător al sufletului mulţime. Ce- 
tind descripţia lui Tacit se pare că a- 
sişti la o mişcare revoluţionară ori la 
o grevă din timpurile noastre: întăi 
uțitători cure întrebuințează diferite 
stratageme pentru a aprinde sufletele, 
- -sugestionare—, credulitate şi conta- 
giune din partea mulţimei, apoi vio- 
lențe contra presupușşilor autori al ne- 
mulțămirei generale, urmate la un mo- 
ment dat de o hezitare şi nesiguranţă 
care dă ocazie celor ce au interes de 
a readuce mulțimea la supunere, de 
a-și impune voinţa lor: după aceasta 
urmează o schimbare de direcţie a fu: 


184 


riei mulţime! tocma! în contra şefilor 
revoluție! şi apare chiar un zel de a 
preda uutorilăței spre pedepsire pe 
foştii lor tovarăşi de mai înaiute.— 
Wiliam James, „Nemurirea omeneas- 
că.“ Este o conferință ținuta de Ja- 
mes Ja Ingersoll, tradusă pentru re- 
vistă de Carolina Pironti. W. James 
după ce declară că sentimentul în care 
ÎŞI are râdărină credința în nemurirea 
sufletului, n-a fost niciodată la dinsul 
dintre cele mai intense şi că printre 
problemele care i-ai preocupat spiri- 
tul, această problemă n-a ocupat nici 
odată Jocul întăi, cu toate acestea cre- 
iază o nouă ipoteză metafizică asupra 
sufletului, spre a ajunge la nemurire. 

Dentsche Monalsschrift, (Ber- 
lin, Februarie). Axel Freiherr v. Frey- 
tagh- Loringhoven, se ocupă intrun ar- 
ticol intitulat, „Criza Germanismului 
baltic“ cu soarta Germanilor din pro- 
vinciile baltice ale Rusiei. In aceste 
provincii au venit Germanii ca cuce- 
ritori, încă depe la începutul sec. XIII, 
ocupind oraşele numai ca nobili și ea 
negustori, pe cînd locuilorii provin- 
ciel au rămas tot Indigenii, Lețiy 
și Estonienil. Şi sub stapinirea polonă 
ca şi sub cea suedeză şi ca şi sub cea 
rusă, Germani! nu ş-au perdut privi. 
legiile lor, recunoscute chiar şi de Pe- 
tru cel Mare. Odată insă cu formarea 
partide! pansluviste, a pornit şi gu- 
vernul rusesc o acţiune antigermană, 
măcar că Germanii au ramas totdeauna 
partisani devotați ai uutocratiei. Ast- 
fel Alexandru al III-lea a refuzat să 
le recunoască privilegiile. iar cu tim- 
pul toate funcțiunile au început a fi o- 
cupate de Ruşi și s'a pornit şi rusifi- 
carea şcoalei. Pentru cele ce aŭ ur- 
mat mai tirziu zice autorul, siut în 
mare parte vinovaţi chiar insuşi Bal- 
tir, căcl e! n'au renunțat la sentimen- 
tele lor autocratice şi ş-ai atras astfel 
antipulia din partea partide! liberale 
ruse. EX s'au arâtut în coutra consti- 
tațier şi aceasta numai din motive es 


VIATA ROMÎNEASCA 


goiste, căel o constituție le-ar fi fost 
lor nefavorabilă, slăbindu-le influenta 
în mijlocul indigenilor a căror vonşti- 
iotă națională a începul a se trezi. 
Mai tirziu, e drept, s-aŭ văzut gresala 
şi s-au alipit şi eï la mişearea consti- 
tuţională, dar acuma era tirziu și a- 
pelul lor pa gasit răsunet la Leli 
şi Estonien!. Viitorul acestor Germani, 
conchide autorul, e trist, căci Duma 
de sigur va lărgi cercul de activitate 
al semstwourilor şi asupra şcoale! şi 
a biserice!, și acordindu-se şi lărgirea 
dreptului de vot, majoritatea vor a- 
vea-o Leţii şi Estonii, iar Germa- 
nilor nu le va maï răminea decit să 
aleagă intre a-şi pierde naționalitatea 
şi a-şi pierde patria exilindu-se de 
bună voe.— Dr. Konrad, W. Jurisch, 
profesor la Academia technica din 
Charllotenburg. dă alarma în conira 
primejdie! specialisărei. In articolul 
său „Asupra unilateralităței lucrărei 
noastre intelectuale“, arată că specia- 
lizarea nececară astă-zi, din pricina di- 
viziunel muncel pe terenul intelectual, 
aduce cu sine un mare tău unilatera- 
litatea. Acest lucru e favorizat de fap- 
tul că clasele inijlocii, fără avere, gä- 
sese un mijloc, aproape sigur, de ași 
ciştiga o viață ma! bună, specializin- 
du-se într'o anumita direcție; lucrul 
nu-i greu, căci cheltuind cine-va toată 
energia numa! într'o singură speciali- 
tate, chiar cu mijlorie înzestrare, poate 
ajunge să producă lucruri de oarecare 
valoare, care să-i facă cun pulintă o 
vială mal buaă. Unul aseminea om însă, 
nu-i mai rămiae nicy un pic de ener- 
gie pentru altceva în afară de specia- 
litatea sa; nimic altceva nu maï poate 
avea pentru el interes, căci ‘pentru 
nimic altceva nu ma! poate avea 
pricepere. El, dacă mai ales a-. 
junge în funcțiuni superioare. devine 
tipul unu! „cetățan ideal,“ adică cel 
ma! supus servitor al șefilor sei, fără 
nici un spirit critic, fără inițiativa. Un 
asemenea lucru, trebuc să întristeze 


pe patriot. Remediul acestui rău, crede 
autorul. lar putea aduce geoala. că- 
ulind să favorizeze dezvoltarea u- 
nui snpraplus de energie, care să fie 
cheltuit în afară de specialitate; usta 
ar face ca şi mai! tirziu, specialistul 
să găsască interes şi pe alte terenuri 
şi maï ales să se intereseze de toate 
chestiile relative la binele publie, pu- 
tind astfel lucra ca un membru folo- 
sitor al societater. 

Sozialistiche Momnuts-Hefte, 
(Berlin, Februar).— Eugène Fournicre 
intrun articol „Socia!ldemocraţția fran- 
ceză şi alegerile viitoare“ se întreabă 
care au fost pricinile ce au adus con- 
topirea celor două mari grupe ale So- 
cialiştilor francezi: Parti socialiste de 
France, de sub conducerea lui Guesde 
Vaillant şi Lafargue, și Parti socia- 
liste francais, de sub conducerea lui 
Jaurès, Viviani şi Ronanet? Raspun- 
sul la această întrebare, Fournitre îl 
găseşte în deusebirea de vederi, tot 
ma! adincă, între deputaţii aleşi, pe 
deoparte, şi intre comitetele lor de a- 
legeri, pe de altă parte. Aceustă dev- 
sebire nu s-ar fi produs dacă deputa- 
ţii ar fi ținut mul de aproape contae- 
tul cu comitetele lor și dacă în focul 
luplei pentru separaţia bisericei de 
stat n-ar fi acordat prea puţină aten- 
ție problemelor şi revendicărilor soci- 
“ale. Acest fapt a silit pe Parti soci- 
aliste [rançais să-şi modifice tactica 
si să se apropie de cealaltă grupă. A- 
propierea a inceput după congresul 
dela Rouen, in care s-a hotărit ca de- 
pntaţii socialişti să părăsuscă blocul 
republican. Apoi la congresul dela Pa- 
ris s-a contopit complect cu Parti so- 
csaliste de France. renunțind la tactica 
sa proprie. Usiirea aceasta însă, crede 
Fournicre, nu va aduce o întărire a 
partidului, nici un succes în alegeri, 
câcă î1 lipsește unitatea doctrinei si a 
sentimentului: de o parte sint mar- 
xiştii, care așteaptă totul dela catas- 
trofa spre care conduce contrazicerea 


REVISTA REVISTELOR 185 


——— e 


enpriusă în chiar structura capitalis- 
mului, de altă parte sint acey cure gä- 
sesc arma politică necesură pentru pro- 
gresul și realizarea ideilor socialiste. 
în democraţie. Aceşti din urmă aveai 
majoritatea alegătorilor, în partidul 
unit fosă sint iu minoritate căci la fin- 
trarea lor n-ati adus decit o minori- 
tate. Partidul unit a făcut apoi două 
greşeli: a făcut avansuri— respinse de 
altmiutreleu—anarhiştilor şi ş-a luat 
răspunderea atacurilor în contra ar- 
matey, prin cuviatarea lui Hervé asu- 
pra patriotismului, ținută la închee.- 
rea congresului dela Paris. 

Tom Mann „Lucratorii şi Socialismul 
în Australia“. După trel ani petrecuţi 
în cele şase stateale Australiei, Mann 
face o dare de samă asupra mişcăre! 
socialiste de acolo. Din cei 75 repre- 
zentanți a! camere! uusiraliene, 25 sint 
reprezentanți ai muncitorilor, iar din 
cel 36 a! Senatului, 14. 

Programul de luptă pentru alegeri 
e isvorit din nevoile lor particulare. 
Faptul că 4 :uni a fost un guvern so- 
cialist n-are mare însemnitate. căci 
Dici cet mal înaintați din membrii gu- 
vernului nu treceau peste marginele 
unul socialism de stat, lucru pe care 
prezidentul Watson, l-a afirmat în re- 
petite riudu:7. Lucrătorii din Austra- 
lia nu sint bine organizaţi și numa! 
de citiva ani a început a se răspindi 
şi printre e! adevărata propagandă so- 
cial demovrată. 

Literaturblatt für germani- 
sehe und romanische Phile.- 
logie, (Leipzig, Fevruar), are sub is- 
călitura lur A :olf Zauner o recenzie 
a cărţei d-lui Sextil Puşeariu, „La- 
teinisches tz und kJ in Rumânischen, 
Italienischen und Sardischen, Leipzig, 
I. A. Barth, 1904“. 

Contemporary Review (Lon- 
don, Februar). DI. G. Shaw Lefevre 
în „Flotele rivale”, compară starea or- 
ganizări! marine a celor tre! mar! po- 
poare : Franţa, Germania, Anglia. Ba- 


186 


zîndu-se pe statistica vaselor de răz- 
boi conchide că Anglia întrece în e- 
fectiv pe Franţa şi Germania la un 
loc. In special autorul constată supe- 
rioritatea în număr absolut covirși- 
toare ce are Anglia în privinţa vase- 
lor de tip mare, care sint puterea de 
câpitenie a une! flole. Sforțarile pe 
care le fac acum Franţa şi Germania 
spre a-și mări flotele nu pot îngriji 
de loc pe Anglia, dar ele aduc mari 
cheltueli acestor două ţări.— DI, H. 
H. Bowen în „O nouă perspectivă în 
politica americană”. observă cu bu- 
curie că o nouă eră s-a început în A- 
merica. Analizind rezultatul cîtorva 
alegeri locale, d-sa vede că prin în- 
drumarea pe care Preşedintele a şliut 
s-o deie politive!, coruptiunea politică 
organizată în sistem in curind îşi va 
fi trăit traiul în Statele-Unite. 

_ Review ef Reviews (London, 
Fehruar.)—,„ Character Scatch“ din a- 
ceastă lună e consacrat membrilor 
nouă! Camere a Comunelor. Di. Stead 
cunoscut în Anglia ca cel mat fervent 
burofil, işi arată bucuria că din cel 
512 membri aleși pănă acum, 354 siat 
potrivnici ai vechiului guvern. care a 
făcut războiul din Africa de Sud, și 
numai 158 sint dintre acel care l-ati 
sprijinit. Lupta electorală a fost dată 
pe chestia „fructelor acestul război“, 
și toate nuanțele majorităţii aŭ un 
punct comuna: „condamnarea celor ce 
aŭ facut războiul“. Dl. Stead arma 
că de la „Lungul Parlament“ încă n'a 
fost o adunare în Britania care „se fi 
trezit atitea înalte speranțe şi se fi 
dat o asa de adincă alarmă ca această 
foarte recentă naştere a Democrațieš 
moderne“. Noua adunare este „un 
Parlament care se întruneşte se facă 
epocă“. Autorul mul observă, că noua 
Cameră a Comunelor are maj mulți 
membri care figurează pentru întăia 
dată în adunare de eit ori care alt 
Parlament din lume: Dintre cel 158 
unioniști, aproape jumătate sint aleşi 


VIATA ROMÎNEASCA 


pentru întă'a oară ; zecimi dintre „ve- 
teranii încercuţi şi venerabl au fost 
uşuraţi de ebuciumul vieții parlamen- 
tare“. Unii care ui fost neintrerupt 
timp de 40 ani membri al Camerei 
Comunelor aŭ fost respinşi de data 
asta da alegători. Foarte mulți sint 
„tineri plini de entuziasm, de energie 
şi de optimismul tinereții“. Demacra- 
ţia a învins. Socialicește şi politi- 
ceşte majoritatea este emancipată de 
tradițiile trecutului. „Intervievurile” — 
o inovație a acestei reviste—sint a- 
cordate de un Radical din Johannes- 
burg şi de Mr. H. W. Massinghkam, 
asupra situației în Africa de Sud. Trei 
chestii sint în discuţie:—1). Despâgu- 
birilə ce trehuese platite Burilor ;—2). 
Stabilirea unu! guvern răspunzător de 
faptele lur;—3). Problema muncitorilor 
chineji în Africa. 

North American Review (New- 
York, Februar). Dl. Prederic Louis 
Huidekoper, o reputație de mina in- 
taiù în critica militară, dovedeşte, în 
„Sint Statele-Unite pregătite de raăz- 
boiu ?*, nesuficiența inutimări! acestei 
țări. Armata Statelor-Luite cuprinde 
trei categoril: 1) armata regulată; 
2) militia; 3) velunturii. Intăia cale- 
gorie -e extrem de redusă. La începu- 
tul războiului cu Spaniu, armata re- 
gululă se compunea din 26040 soldaţi 
şi 2143 ofițeri, adică na! puţin decit 
patru zecimi din unu la sulă din po- 
pulaţia ţării. Grosul armate! il for- 
meuză miliția și voluntarii, care sint 
înrolați in ajunul războiului. Cu tot 
patriotizmul lor aceşti soldați nu pot 
avea instrucțiu necesară, de aceia in 
toate războaele, afară de uvul, arma- 
tele Siatelor-Unite ai fost invinse la 
început şi numai mal tirzii —adică du- 
păce aŭ învățat inslructia pe cimpul 
de Inptă—ai invins. Sporirea arma- 
tel regulate e o necesitate urgentă. 
Cu toate că acest Stat are o pulilică 
pașnică, istoria lui dovedeşte. că de 
la Declararea Independenţei la fie- 


REVISTA REVISTELOR 187 


—.——. — — m —— 


care patru ani şi jumătute de pace, a 
fost unul de război. Victoria in a- 
ceste razboaie se datorește numa! fap- 
tului, că Statele-Unite nu s'a ciocnit 
cu mari Puteri militare. 

În „ oamenii de stat mai bătrini 
din Japonia“, DI. W. Elliot Griffs, 
fost profesor |: Universitatea din To- 
kio, pecind Komura şi Takahira o- 
raŭ studenţi, vorbește cu admirație 
de cel „55 creatori“al Japoniei nio- 
derne. Dintre acești eror, toţi cunas- 
cuţi personal de autor, nu mal trăese 
azi de cit şese, adunaţi în jurul Mika- 
delui ; printre e! Ito strălucește în 
mod deosebit. Autorul lauda atitudi- 
nea nobilă a Juponie! în tratatul de 
la Portsmouth şi afirmă că pentru oa- 
menii de slal af Japuniei „condeiul 
este mal puternic de cit spada“.—Dr. 
Francis E. Clark in „Cit datoreşte 
Poezia Engleză poeţilor tineri“, enu- 
meră geniile poetice precoce ale An- 
gliei, care aŭ murit înainte de 25 un! 
şi constată că ultima jumătate de veac 
este aproape lipsită de poeţi tineri. 
Se întreabă duca lipsa de precocitate 
pvetică în această perioadă nu-! o do- 
vadă de maï multă sânătate şi serio- 
sitate? 

Positiviat Review (London, Fe- 
bruar).— „Pace gi Proyres* este titlul 
unu! studiu început in acest număr. 
Il vom recenza în numărul viitor, cind 
va fi complect tratat.—In „alegerile 
generale şi urmările lor“ Dl. Sminny 
prevede fizionomia nouey Camere a 
Comunelor după grupările politice şi 
arată pentru ce Uuioniştii vor fi com- 
plect hăluți în alegeri, şi Protecţionis- 
mul lui Chamberlain condamnat. Pre: 
vederile autorului aŭ fost aproape 
exact realizate. 

Internationali Journal of E- 
thies (London, Ianuar). Revistă tri- 
lunară. In „Sinuciderea“ dl. C. F. Yo- 
unge constată înmulţirea cazurilor de 
sinucidere pretutindeni, şi se întreabă 
care-l cauza? Afirmă că sinuciderea 


e o dovadă de perdere a simțului da- 
toriel. In epoca ante-creştină ea era 
privită ca o dezertare: Cicerone com- 
pară pe om şi viața sa cu v seulinelă 
care n'are dreptul să părăsască pos- 
tui de strajă pănă ce nu-i va permite 
şeful cure 1 la încrediuțat. Unit din- 
tre sfinţii părinți permiteaŭ sinucide- 
res numai femeilor, in caz de apărare 
ə castităţii. In toate țările civilizate 
sinuciderea a fost considerată în tot- 
deauna ca v faptă odioasă. Sentimen- 
tul moral şi religios, imprejurarile so- 
ciale şi economice, educaţia, condiţi- 
ele higienice- -toate sunt factori im- 
portanţi în creşterea şi descreșterea 
sinuciderel. Se observă că sinuciderea 
e mal răspindită în păturele culte; 
că e ma! frecventă printre Protestanti 
decit printre Catolici. Statistica do- 
vedeşte ca in impul războaelar ea 
zurile de sinucidere ajung la minimum 
atit pe cîmpul de luptă, cit și printre 
cel de acasă : omul atunci se uită pe 
sine, utenţia e îndreptată în afară și 
simţul împlinire! datoriei e ma! cres- 
cut. Proporția după sex în sinuci- 
dere, în cele mai civilizate ţări, e de 
trei barbați la ce femee; în Anglia de 
do! barbaţi la o femee; iar în Dane- 
marca de patru barbați la o femee. 
Sinuciderea printre copii e mult ma! 
răspindită decit s-ar crede. Sinucide- 
reu din cauza iubire! u intrat în modă 
de lu „Werther“ al lui Goethe; cea 
din cauza suferinților fizice e ma! răs- 
piîndită printre cel! din clasele de sus: 
cancerul, neuralgia, angor pectoris în- 
deamnă la suicid; flizix foarte rar. Un 
caracter ture, călăuzii de principii mo- 
rale poate învinge suferințele cele mat 
groaznice ale vieţii şi se alunge is- 
pita mintuirii prin suicid: Napoleon 
cel Mare e un exemplu. Singurătatea 
îndeamnă Ja sinucidere: acest tribut 
e dat mal mult de cel neinsurați. Bar- 
bații văduvi cu copi! daŭ un contigeat 
mai mare de sinuciși decit femeile vä- 
duve cu copil: ceea ce arată o superi- 


188 


oritate altruistică la femel: văduvile 
fără copil întrec cu mult numărul 
bărbaţilor văduvi fără copil, în sinuci- 
dere. Unele cazuri de sinucidere sint 
pricinuite de neechbilibrarea munci! in- 
telectuale prin cea fizică. De multe 
ori tendinţa spre sinucidere trebue 
considerată ca o boală de domeniul 
medicinei! şi tratata în consecinta. 
Ocasional Papers (Oxford, Fe- 
bruar).— DI. Kenneth Ingram în „ Rus- 
sia: Act. IIl“ disentă preliminările şi 
urmările războiului Ruso- Japonez. Po- 
litica de əxpanzivne a Rusie! trebnea 
sð aducă numa! de rit războiul: Ru- 
șia în nevoea de a-și deschide Pacifi- 
cul înainta mereu spre răsărit, pe 
cind Japonia se întindea spre Apus. 
Ciocnirea era fatală, Guvernul însă a 
ales momentul rău şi 2 socotit gresit: 
Atmosfera încărcată din năuntru îi 
era cunoscută, dar el credea că răz- 
boiul va aduce Rusiei Manciuria, va 
da zbor comerțului, pri: deschiderea 
Pacificului, şi ast-fel vu potoli nemul- 
tumirile interne. Guvernul nu cunoş- 
tea puterea reală a Japonejilor după 
cum nu cunoștea nici Anglia puterea 
reala a Burilor în 1899. Aici e întăia 
greşală. Partidul de la putere ar fi 
procedat inţelepţeşte dacă ar fi acor- 
dat întăi reforme liberale şi apoi cu 
“putere crescută şi cu linişte acasă ar 
fi atacat pe Japoneji. A doua greşală 
e neducerea pină la capăt a războiu- 
lui: După pacea de la Portsmouth s-a 
văzut că Rusia ducă ar mal fi făcut 
aforţări ar fi putut obosi pe Japoneji. 
Jncheerea pàcel și schimbarea politi- 
cel interne prin chemarea lui Witte 
la guvern se datoreşte interventiet 
Impăratului Wilhelm, care a făcut pre- 
sinni asuora tarului în vederea re- 
zuitatelur posibile în urma incidentu- 
lui marocan. Prin pacea de la Port- 
smouth chestia Extrem-Orientului ră- 
mine nedeslegută pentru Rusia, iar 
starea internă ajunge încă ma! vulca- 
nică.  Nehotărirea şi schimbarea în 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


oC EED 


politică sînt cel mal răi procedeu. Re- 
formele liberale acordate de Witte 
după războiu nu multumesc pe ni- 
meni; greve şi huliganisme urmează. 
Care va fi sfirşitul e greu de prevăzut. 
Viitorul pare a fi al liberalilor cons- 
tituțicnal). 

Ordinea nu se va stabili de cit cu 
realizarea unii Rusii libere sub nn 
împărat scăpat de mrejele Marilor 
Ducl.—Starea Rusiei interesază Eu- 
ropa întreagă : cu o Rusie slabă Ger- 
mania ajunge ma! primejdioasă ; hoar- 
dele asiutice de sub controlul Rusiei 
își pot reincepe atrocitățile; omul 
galbăn nu mai e stavilit de nici o ba- 
rieră ; iar India poate îndrăzni să în- 
frunte Anglia. „In orice parte, o Ru- 
aie slabă nu-i de dorit. o Rusie pu- 
ternică e necesară“. Cit timp Anglia 
e tare în Extremul-Orient, expanziu- 
nea Rusiei nu-i de temut. 

The University Review (Lon- 
don, Februar).—Dl. Alex. Morgan, in 
„Reforma Universităţii Scoţiene,“ dis- 
cută necesitatea reformei universită- 
ţilor din Scnţia: Cele patru Univer 
sități din Scoţia sint prea strins le- 
gate la un loc—ele au nevoie de li- 
bertate individuală spre a se putea 
mişca mai ușor. Anul şcolar univer- 
sitar de cinci luni jumătate, aşa cum 
e numai! în Scoția, e o supravetuire 
din Evul Mediu, cînd studentul avea 
nevoie să fle liber o parte din an ca 
să-și poată agonisi mijloacele de trai 
pentru timpul de studiu. Autorul pro- 
pune tre! trimestre de cite tre! luni 
fiecare. Amintind discuţia între parti- 
zanii escluzivişti al celor două con- 
cepti! despre scopul Universităţir :—1) 
ori răspindirea culturii :—2) ori ina- 
intarea ei,—uutorul se pronunţă pen- 
tru imbinarea acestor două scopuri în 
unul singur. Pentru răspiodirea cul- 
turit în universitate uumal sistemul 
cursurilor adresate de pe catedră la 
sute de studenţi nu-i de ajuns; colec- 
tivismul în educație trebue complec- 


—————. 


tat prin individualism : metoda semi- 
narială, împărțirea studenţilor pe gru- 
puri. Ca profesurul sa] aibă timp să 
lucreze şi pentru înaintarea speciali- 
taţi! lar trebue să nu fie prea mult 
ocupat cu studenţii, deci : sporirea nu- 
mărulu! profesorilor şi a mijloacelor 
materiale. Autorul dă de exemplu uni- 
versitățile americane: La universitatea 
din Harvard, Latina e predată de şase 
profesori ; Greaca de şapte ; Matema- 
ticile de opt; Pedagogia de patru. la 
Universitatea din Chicago Pedagogia 
e predată de zece prufesori. Dl. Mor- 
yan e împotriva burselor acordate stu- 
denţilor prin coucurs: De inulte orl 
se intimplă că cel care le obțin aŭ 
mijloace ; bursele, dacă sint, trebuesc 
date. nu prin concurs, ci după liberă 
apreciare a profesorilor, celor saraci 
care se disting: Ar fì mal bine ca bur- 
sele să se suprime cu totul: studen- 
tul să trafască independent prin mun- 
ca lu. Dă de exemplu universităţile 
din America unde pe linga fiecare u- 
niversitatv se află cite un biurui de 
plasare a studenţilor, care vor să ciş- 
tige muncind în timpul anului școlar 
şi in vacanțe; şi pentru a procura o- 
cupații bine remunerate celor care au 


terminat universitatea. O altă obser- 


vatie face autorul asupra nevoiel de 
a stabili o corelaţie logică intre dife- 
ritele obiecte ce se predau la diferi- 
tele facultati, astfel ca o universitate 
să apară cu o structură firesc orga- 
nizată, 

„Sovremennie Zapiski“ (Me- 
morii Contemporane, lanuar 1906, Pe- 
tersburg);— editor V. G. Koroleneo, 
director N. Annenski. 

Această revistă apare în locul re- 
_vistei „Russkoe Bogatstvo” (oprită de 
guvernul constituţional al contelui Wit- 
te),—e un organ. prin excelenţă, a „in- 
teligenţei“ Ruse,—şi în materia ei va- 
riată (un mare volum de aproape 500 
pagini, ca toate revistele ruseşti) se 
oglindesce şi slurea nenormală a ţării, 


REVISTA REVISTELOR 189 


şi curentele ce predomină în clasele 
culte. 

In altă parte (vezi „eronica externă“) 
am citat articolele, vibrante de actua- 
litate, ale d-lor S, Elpattevski, I. Bi- 
kerman şi A. Petrigcev ;—din celel'alte 
trebue să amintim îatăiu studiul d-lui 
A. Krasnoselski, — „Morala şi sociabi- 
litatea în doctrina lui N. K. Mihai- 
lovski“,—un cugetător puternice şi o- 
riginal, care timp de 30 ani a fostun 
adevărat dictator al „inteligenţii“ ruse 
(a murit anul trecut); -şi în al doilea 
rind autobiografia celebrului literat 
rus, V. G. Korolenko, un reprezen- 
tant de frunte al acestei „inteligențe“. 
In această „Istoria unui contempo. 
ran“ a d-lui Korolenko, se reflectează 
toate crizele sufleteşti și toate luptele 
eroice, pe care generația lui le-a dus 
în contra ţarismului, şi suferinţile tn- 
durate de ea. Ambele articole sunt a- 
bia îiucepulte,—şi vom fi siliți să re- 
venim, cind vor fi publicate în între- 
gime. 

DI. V. Wugner. „Infanticidul şi Ma- 
triareatul (Muterrecht)*,—ne dă ua im- 
portant studiu antropologic şi sociu- 
logic asupra originilor sentimentului 
de :naternitate, şi a evoluţiei „drep- 
tului de mamă“. 

DI. N. E. Kudrin, — „Frumosul în 
slujba omenirii“,—face analiza operelor 
şi biografia poetului englez William 
Morris. 

lu schițele din viața militară, de d. 
L. Socalski,—„ln sunetul tobei“,—pe 
dinaintea noastră tre: figurile „eroi- 
lor“ din recentul răsboid: iată o ne- 
norucita ordonanță, care se bucură, că 
muțumită plingevii „cucoanei“ a ne- 
merit în carceră: 

„Esti slobod, ca în raiu,—un cuvint, 
„—exclumă el de după gratiile de fer: 
„—Fă ce vrai, vrai—dormi, vrai—stăi 
„culcat. cu picioarele pe păreţi... 

„ — Ptiu,—s'aude indignat din No. i. 

„ — Să treci, prin cite am trecut eu, 
—vei vedea“... 


190 


Iată o serie de soldaţi, unii plugari 
neciopliţi, alţii beţivi și hoţi; iată un „ba- 
calaureat,“ care ceteste pe Nietzsche, ca 
să uite de realitate; alt bacalaureat—un 
nenorncit ne apt pentru serviciu, per- 
secutat de superiori ;— al treilea--un 
cuconaş, ca stă la moșie şi numai „se 
numără“ la cazarmă ; iată un locote- 
nent crud și rece, de groaza bătăilor 
căruia soldaţii se transformă în „ma- 
nechene nervoase“; iată un căpitan,— 
o bucată de slânină, leneş, apoplectic, 
care se gindeşte numai la somn şi 
mincare... Ințelegi multele din miste- 
rele "răsboiului... Scbiţele nu sun! încă 
isprăvite. 

Di. E. Huhneiser.—„In Manciuria din 
Tambov“, ne descrie scene, ca martor 
ocular, din represiunile migcărei agrare 
în provincia Tambov, — îngheaţă sin- 
gele în vine de atita cruzime selbatică 
şi inutilă. 

Dl.: L. Melgin, — „Vae victis!“ — ne 
povesteşte două tragedii din viaţa de- 
portaţilor politici, din 1889, cind au 
cazut multe victime ai satrapilor farà 
ruşine şi milă. 

DI. V. G. Korolenko, „Tragedia din 
Poltava“,—care s'a iaprăvit cu împuş- 
curea satrapului Filonov,—işi explică 
rolul in aceasta tragedie. 

Pe lingă acestea,—o serie de cro- 
nici, foarte interesante. 

„Obnovlenuaia cola“ (Şcoala 


renovată, No. 3, Februar 1906, Chişi- 


nău) ; director : 47. Ouatul. 

Această revistă „şcolară“, ce apare 
în capitala Busarabiei, vorbeşte foarte 
puţin despre şcoală, şi nici un cuviut 
despre Basarabia. 

DI. I. Buroda. („Pe temele vechi“) 
cercetează cauza scisiunii între popor 
şi „inteligență“, schiţează istoria „po- 


NOTĂ. Din cauza îngrămădirii de materie, cu toate că am trecut mult 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


n n — 


poranismului“ rusesc, cind „inteligenții“ 
ruşi se îmbrăcau în haine ierănești, 
„îşi giuleau înadins pielea pe mini, ca 
să se apropie de popor,şisă nu-i pară 
cuconaşi“,—şi conchide—„trebue să ne 
apropiem de proletariat !“... 

Şi istoria poporanismului rusesc nu 
face să roşească pe „inteligentul” (in- 
telectualul) din Basarubia (de la care 
nu cerem să se imbrace în suman, 
Dici să-şi „giulească minele“ pentru ca 
să se apropie de popor, ci măcar să 
ştie să-i vorbească în limba lui),—pre 
cun nu-i tulbură liniștea sufletească 
faptul, câ în jurul lui, in Basarabia;,— 
țară de plugari romii, nu există „pro- 
letariat“, de care vrea să-se apropie. 

Vecinica istorie a jertfelor omeneşti 
pe altarul Baalului formulelor abs- 
tracte !—şi aici aceste jertfe suni acei 
tărani romini, prin munca cărora d-nii 
de la „Şcoala renovalea“ au putut să 
ajungă „inteligenţi... ruşi“... 

Vadit că nu putem imputa acestei 
reviste, că apare în limbă rusă.—all- 
fel war putea sa apara. — Dar intr'o 
revistă din Basarabia, al cărei direc- 
tor se cheamă Ouatul, şi printre co- 
laboratorii căreia găsim numele : Bi- 
vol, Grosul, Florea, Dolneanu ete., — 
toţi tinerii aceștia de inimă, gata de 
sacrificii (No. 2al revislei a şi fost 
confiscat de guvernator, ca subversiv), 
—să nu-şi dee seama de groaznicul 
întuneric ce cuprinde poporul înstrus- 
nat in mijlocul căruia trăesc? Să nu 
găsească nici un cuvint pentru acest 
popor? S4 fie iscâlitura „Gheorghi Dol- 
ncanu“, cu litere latine, sub un arti- 
col,—singurul tribut datoriei către pea- 
mul lor, singura aluzie, cà revista a- 
pare în capitala unei țări romineşti ?... 

O l.. 


peste cadrul ce ni l'am propus (aproximativ 150 p.), suntem siliți să lăsăm pen- 


tru N-rul viitor recensii asupra mai multor reviste. 


e 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE _ 


Pour qu'on line Piaton. par E- 
mile Faguet de l'Académie Francaise 1 
vol.în 19*, 398 p Paris. Société Française 
d'imprimerie et de librairie 1905. 

Celebrul critice expune cu verva şi 
claritatea lu! cunoscuta ideile filozofice 
şi sociale ale lui Platon în cure admiră 
mai degrabă artistul. 

Le Langage. Essai sur la Psycho- 
logie normale et pathologique de cette 
fonction par le dr. Bernard Leroy, i 
vol. în 8 de 289 p. Paris, Alcan 1905. 

Auturul vorbeşte de percepţiuuea, 
emisiunnea şi patologia limbajulur u- 
tilizind datele linguisticei, observatie! 
clinice. experimentaţiei. El constată 
o lagătură strânsă între toate siste- 
mele verbale de imagini, maï ales in- 
tre sistemele de imagini auditive şi 
sistemele deimsgini kinestezice cărora 
le dă o deosebită importanță. După 
dicsul limbajul nu-i o funcție de lux 
ci în fiecare individ el e legat prin 
rădăcina! adtneš cu tot mecanizmul psi- 
hologic. 

Les anomalies mentales chez 
les écoliers (Etude médico pédago- 
gique) par les drs. Philippe et Paul 
Boncour- i vol. în 12 Paris Alcan 1905. 

Carte interesaniă şi clară care tra- 
tează chestia atit de actuală în peda- 


gogie, a educației copiilor anormal. In- 
tre aceştia el deosebesc: 1) cei intir- 
ziaţi intelectualicește 2) instabilii su- 
ferind de incapacitatea de a-şi fixa a- 
tenția sai de-o impulzivitate excesivă 
3) ustenicil, (inerție mentală, lene ma- 
ladivă, însoţită ades de atonia gene- 
rală a organizmului), 4) copiilatinşi de 
tare ale sistemului nervos. de o iste- 
rie frustă sai de o epilepsie desimn- 
lată care tulbură caracterul şi funcţiile 
mentale. 

Der sinn des Daseins. Streif- 
zăge eines optimisten durchbi die Phi- 
losophie des Gegenwart. Von dr. 
Imdnig Stein. Tübingen und Leipzig 
1904. 

Douăzeci Essais remarcabile atit ca 
conţinut cit și ca stil. El îşi denumeşte 
punctul săi de vedere ca optimism 
social, pe care-l susţine tot atit de e- 
locvent pe cit combate Romantismul, 
misticismul şi pessimismul, Ca şiyFichte 
el vede înțelesul existenţei, în mnncă, 
adica în energia universală, ja veşnica 
lucrare a Universului. 

Al sentimento imperialista. 
Studio psico-snciologico di Giov. A: 
madori Virgili. Milano-Palermo, R. 
Sandron editore. 

Autorul studiază imperialismul nu 
ca o acţiune politică sai ca o ten- 


192 


dință individuală darca un sentiment 
colectiv de mare importanță. Ma! întât 
expune teoria sentimentelur colective 
apoi examinează imperialismul ca 
unul din aceste sentimente şi ajunge 
să demonstreze că omul politic, un 
Chamberlain saii Rovsevelt sui Bülow, 
nu e de cit un interpret sai chiar o 
parte din acel sentiment.  Incercurea 
de a aplica studiului săi resultatele 
moderne ale psicologiei soriale este 
bine reuşită. 

So seid ihr? Aphorismen von 
Otto Weiss. Mit einem Vorwort von 
Georg. Braudes. Stuttgart und Leipzig 
1906. 

Brandes numeşte pe uutor „un 
om minunat de înzestrat pentru acest 
gen filosofico-artistic“. Weiss urmează 
principiul „ridendo dicere verum“. Cu 
greu s-ar putea găsi între scriitorii 
moderni un altul care să minuiască 
cu atita virtuozitate forma aforistică. 
Posedă nu numa! o distinsă inteli- 
gență, o multilaterală cultură și o bo- 
gală experiență, dur e și un strălucit 
dialectician şi stilist. 

Milhaud: Etudea sur la pen- 
sée xcientifique chez les Grecs 
et chez les modernes. 


ISTORIE 


H. Nugaoka: Histoire des re- 
lations du Japon avec l'En- 
rope aux XVi-e et XVII-e siè- 
cles. 

Primele raporturi ale Japoniei cu 
Europa au loc pe la 1541. Misiunea 
François-Xavier (1549) pregăteşte apul 
teren pentru propaganda jesuiţilor, 
care, fiind ajutată de seniori şi de 
Şogunul  Nobounaga, prinde aşa de 
tare, în cit Japonia ar fi ajuns o 
colonie portugheză, dacă n'ar fi fost 
combătută apoi de SŞogunii Hyde- 
yoshi, leyasou şi oprită de lemitsou. 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Totuşi jesuiţi! au continuat a avea o 
influenţă în comerţ.— In secolul ul 
XVII vin Olandeji! în Japonia şi in- 
locuesc pe Portugheji! şi Spaniol! în 
comerț. Prin iniilocul sec. XVII perd 
şi e! influința și Japonia rămîne a- 
proape închisă pentru Europeni pănă 
la voiajul căpitanului Davis în 1851.— 
Autorul mai arată și raportul între 
puterea Sogunului şi a Mikadului, și 
descrie două ambasade japoneze în 
Europa în sec. XVI şi XVII, una la 
Papa, alta în Spania. 

Intre numeroasele cărţi apărute in 
urma răsboiului Ruso-jsponez, va in- 
teresa de sigur pe specialişti lucrarea: 

„Les enseignements maritimes de 
la guerre russo-japonaisse“ datorită 
fostului ministru de marină al Fran- 
tei, de Lanessan precum şi 

R. Pinon : Origine et Résultats 
de la guerre Russo-japonaise. Perrin. 
5 fres. 

Napoleon }. Eine Biographie von 
August Fournier. Zweiter Band: Na- 
poleons Kampf um die Weltherrschaft, 
Zweite, umgearbeitete Auflage. Wien. 
1905. 

Si aceas'a a dcua ediție a volum. 
II, care tratează epoca dela 1802—1810 
se distinge prin aceeaşi constiincioasă 
exploatare a celor mai nouă izvaare 

L'Italia nella natura, nella 
storia, negli abitanti, nell’ ar- 
te e nella vita presente per E. 
Reclus e A. Brunialti. Milano. Società 
Editrice Libraria. 

Partea relativă la Italia in marea 
Geografie universală a luy Reclus, a 
fost aproape întreită de Brunialli. 

La vita fiorentina nel Beli- 
cento di Gaetano Imbert. Firenze 
Bemporad, 1906. 

O carte de o rară erudiție, in care 
se zugrăvește după cele mal variate iz- 
voare viața florentină de la 1644 la 1670. 


b 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE » 193 


William Pitt. Charles Whibley, 
(Blackwood, 346 pg. 6 sh. net). 

Carte publicată cu prilejul comemo- 
rării centenurului morții luy W. Pitt. 
E scrisă cu multă îngrijire şi admira- 
tie sinceră, lipsită însă de strălucire. 
Comparată cu udmirabila monografie 
a lordului Rosebery publicată ma! îna- 
inte în „Cei doisprezece oameni de 
stat engleji“, perde orice însămnătate. 

„Pre-Raphaelitism and the 
Pre- Raphaelite Brotherho- 
od“. de dl. Holman Hunt. (Mucmillan). 
Autorul cu o autoritate pe care nimeni 
nu i-o poate discuta face istoria cu- 
noscutel scol! artistice. 

Emile Faguet: FPAnticléricalis- 
mme. Soc. Franç. d'imprimerie. 3 frs. 50. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Albert Muthiez,— La question 
sociule pendant la Révolution fran- 
euise, Paris, Edouard Cornély; prix: 
1 frs. 

Un excelent rezumat, după lucrările 
lui Allard şi Jaures şi documente lo- 
cale. Arală cum vhestiunea socială, 
la inceput chestiunv pur burgheză, se 
transformă în chestiune tarânească, 
si apol a muucitorimil. 

E. Marguery,— Le droit de pro- 
priété et le régime démocratique., F. 
Alcan; 1 vol. 202 p.; prix: 2 fr. 50. 

Dupa autor una din funcțiunile cele 
mai uecesare ule Statului, in demo- 
crație, e de a interveni in raporturile 
economice pentru a asigura proprie- 
tațile tuturor celáțenilor ;—dar socia- 
lizarea proprietății îi pare cu nepu- 
tințä. 

Romolo Caggese.—Un comune 
libero alle porte di Firenze nel secolo 
XIII (Florența, Bernardo Seeber; 
250 p.) 

U foarte interesantă descriere eco- 
nomică și socială a comunei Prato. 


FOLKLORE 


Ehrenreick studiind „les Mythes 
et Légendes des Populations 
primitives de Amerique du 
Sud“, ajunge la concluzia'că fondulini- 
tologic şi legendar al Americanilor de 
Sud este de-a dreptul înrudit cu al 
celor de Nord, ceea ce e ceva nou în 
chestiune, de oarece pănă ncum să 
admiteau trei cicluri deosebite: nord, 
centru, sud. 

Maspéro publicind o nouă ediție din 
„Contes populaires de l'Egyp- 
te ancienne“, adaugă multe bu- 
câţi necunoscute încă şi aflate după 
publicare: ediție! dinainte, însoțind 
culegerea de o întroducere, in care 
descrie viața populară in Egiptul 
vechiu,—ceia ce ușurează înțelegerea 
povestirilor. Autorul consideră Egip- 
tul „dacă nu ca țara de origină a po- 
veștilor populare, cel puțin ca una 
din acele, în care s'au naționalizat ma! 
de mult și de une au capatat o for- 
mă în adevâr literară“. 


CRITICA LITERARĂ 


Anatole France de Georg Bran- 
des, in colecția „Die Litteratur“. Au- 
torul explică conationalilor să! scep- 
ticisinul şi mentalitatea marelui pro- 
zator francez. 

Lu Littérature Contempo- 
raine de Ch. Vellay şi G. Le Car- 
donnel. Autorii aŭ consemnat in a- 
ceastă carte răspunsurile diferiților 
poeți, romancierY, autori dramatici, cri- 
tic! relativ ja tendințele dominante ale 
poeziei, Romanului, Teutrului şi Cri- 
ticel. 


A. Le Breton, Balzac, homme 
et l'cenvre Paris. Colin, 1905. 
Autorul studiază antecesoril şi au- 
torii luați ca model de Balzac. 
13 


w- e au—— e 


194 


er 


După o scurtă biografie, arată cum 
romanul luy Balzac, s'a dezvoltat din 
romanele populare ale lui Pigauli-Le- 
brun şi Ducracy-Duminil, cum a fost 
influenţat de romanele de Anna Rad- 
cliffe, Lewis și Mathurin, cum apoi 
a luat ca model romanele istorice ale 
luy W. Scott şi Cooper şi alăturea de 
ele pe ale lui Monnier 

„impressions de Littérature 
Coniemporaine“ de d7 Firmin 
van den Bosch, contine două studii 
importante asupra d-lor Bruneticre 
şi Jluysmans. E de laudat tonul fară 
pretenţie întrebuințat de autor în cri- 
tică. 

Dramen der Gegenwart. Be- 
trachtet und besprochen von Hermann 
Kienze. Graz, Leuschner & Luben- 
sky 1905. 

Articole apărute întăr în foiletoane 
în Graz şi care se ocupă în mare parte 
cu lbsen şi Hauptmann. Autorul re- 
cunoaşte meritele naturalismului fară 
a uita cerinţelv idealismului. In toate 
articolele se vede multă experienţă, 
gust artistic şi dreptate. 

„Etudes nur ia Littérature 
française“ de d-l Doumic. 


LITERATURA 


L. Andreieff: „Către stele“. Dramă. 

Lucrare care a apărut în Rusia și 
va fi tradusă în curind în franţuzește. 
A fost pe scenă la Moscova şi în urmă 
oprită. Autorul caută să sintetizeze 
drama contemporană a vieţii rusești. 

Un savant. Ternovsky, exilat din 
Rusia e directorul unui observator pe 
un munte. O revoluție isbucneşte în 
vale şi Nicolai (fiul savantului) ia par- 
te, de şi nu e în Rusia, căci spune el: 
nu există revoluiiea ulto;a,nu există 
de cit libertate. care e una pentru 
toţi. Revolutia, tradată, cade, Nicolai 
moare în Juplă. Logodnica lui, Ma- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


roussia, după ce încearcă fară succes 
să-l ajule să evadeze, plinge dezpera- 
tā soarta lui. Savantul Ternovsky rā- 
mine rece: tl e afundat în stele: ce 
îinsamnă un om (fiul lui) fața cu i- 
mensilatea lumilor?  Maroussia nu 
poate înţelege această flozofle a ia- 
tălui, eu izbucneste în blasteme cone 
tra societăţii, în care cei mai buni 
sufar. Apoi, îndemnată de batrin, 
reintră în luptă în memoria iubitului 
ei logdnaic. Baâtrinul îi spune: „Cei 
ucişy..... trăcse veşnic“, numai „cei ce 
ucid, mor“. Şi fata să ducs în luptă 
—s1 moară—„cătră stele“. 

Der Mosendoktor, Rosen, 
Biskra; von Ludwig Finckh. Stut- 
tgart und Leipgig 1906. 3 vol. 

Cea dintăii e o nuvelă, în care se 
descrie iubirea din tinerețe. A doua eun 
volum de versuri. A treia e descrierea 
oazel algeriene Biskra. In toate poetul 
se arată ca un suflet înzestrat cu cele 
maï nobile calități ale sufletului popu- 
lar german. Talentul sâii e emina- 
mente liric- Caracteristic este un cult 
pur pentru femee, al cărei! <imbol în 
apare regina florilor: roza. E sigur că 
Finckh va ajunge în curind a fi recu- 
noscut ca un mare poet al Germaniet. 

Auf der Fahrt mit Lands- 
treichern. Aus dem Englischen 
(Tramping with Tramps) von Tosiuh 
Flynt, von Lili du Bois-Reymond. Ber- 
lin 1904. Autorul american şi-a seris 
cartea după numeroase observaţii cu- 
lese—după noua metodă—în timpul 
traiului său între vagibonzi! din Sta- 
tele-Unite, Germania, Rusia şi Anglia. 

„Suffering's Journey on the 
Earth“ de Carmen Sylva (Jarrod. 
140 pg 3 s. 6 d. net). O bună tradu- 
cere. Interesantă din punct de vedere 
biografic si literar. O alegorie in cere 
autorul binecuvintează suferința din ca- 
uza lccţiilor ce ea dă riclimelor et. 


Îi 


In realitate e o confesiune a autoru- 
lui despre propriile sale suferinţi în 
tormă alegorică. 

Pagine aliegre di Edmondo De 
Amicis. Milano, Treves 1906. -Conține 
scrieri deja publicate, dar care Impre- 
nă formează unu din cele mai fru- 
moase cărți ale lui Amicis. 


MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 195 


„Lut“, de di. John Grand Carteret 
(Nilsson, Paris 296 pp. 3 fr. 50 ct). O 
colecție de cele mai renumite carica- 
caluri ale îniparatului Germanie!. Toate 
țările sint puse la contributie în acest 
volum: fiecare faţă a caracterului impaă- 
ratului Wilhelm e redată deosebit de 
caricaturiștii deosebitelor naţionalităţi 


COMPILATOR. 


BIBLIOGRAFIE 


Am această rubrică tor fi anunţate toate publicaţiunile ce ni se vor tri- 


mite. Asupra unora vom face şi recenzii. 


STI ON PN ANA pa LON” a NON 


196 VIAȚA ROMÎNEASCA 


SUMAR 


Viaţa Romînească. Cătră Cetitori 3 A 
. Gane. Cum am început să traduc pe Dante (Amiotiri) ` 
A. Vlahuță. Datori vechi.... (nuvelă). ` 
P. Bujor. Foloasele studiului Biologier. 
A. Philippide. Istoriea şi Critica literară 
a Stavri. Ursitul (versur!) 
C. Şărcăleanu. Cintarea prtimiriy ‘noastre (0. Goga) 


M. Sadoveanu. Pustiul (nuvelă) . : 
G. ]Vrătleunu. De la M. Kogălniceanu la DI. Maiorescu A 
C. Botez. Poezii inedite de Conachi A 


P. Nicanor & Co. Miscellanea 

G. I. Cronica literară (Autori şi Curente) : 

P. B. şi Dr. P. Bogdan Cronica ştiinţifică (din țară şi din străinătate) 

I. Botez. Cronica Pedagogică (Studiul limbilor) 

C. S. Cronica internă („Foametea constantă“ şi chestia agrară) í 

C. Stere. Cronica externă (Urmările răsboiului ruso-japonez: Revoln- 
ţia din Rata) i ; í : 

Recenzii: . 

M. Sadoveanu: „Amintirile Cáprarulul Gheorghita“, „Povestiri 
de sărbători“, „Floarea Ofilita-.—G. I.; I. Ciocirlan: „Traiul 
nostru“, E. Girleaau: „Din Batrini“—0. B.; G Cosbuc: „Valuri 
alinate*,—M. C.; Aurel C. Popovici: „Die vereinigten Staaten von 
Gruss-Oesterreich. Politische Studien zur Lösung der nationalen 
Fragen und staatsrechtlichen Krisen in Oesterreich-Ungarn“— 
C. S.; Spiru Haret: „Pagini de istorie“—!. B., N. Costăchescu: 
„Gazurile cuprinse în Sare şi în Vulcanii de Glod din Rominia— 
e. P. 

Rerista Recistelor : ; A . 
Convorbiri Literare, Samanătorul, Luceafărul, Curentul Nou Ju- 
nimea Literară, Viaţa Literară. Viaţa Nouă, Arhiva, Revista 
de Filosofie și Pedagoaie, Revista Invăţămiatulur. Cultura ro- 
mină, Revista Științelor medicale, Annales Srientifiques de l'U- 
niversite de Iassy, Saptamina, Revue des Deux Mondes, Mercure 
de France, La Revue, Revue Philosophique, Revue Socialiste, 
Rivista .d'Italia, Deutsche Monatsschrift, Socialistische Monats- 
hefte, Literaturblatt für Germanische und Romanische Philo- 
logie, Contemporary Review, Review of Reviews, North Ameri- 
can Review, Positivist Review. Iaternational Journal of Ethics, 
Occasional Papers, The University Review, Sovre rennie Zapi- 
ski, Obnovlenna Şcola. 

Migcarea Aan în străinătate . . i ; 

Bibliografie A i Ă š Š 


TIPOGRAFIA „DACIA“ ILIESCU, GROSSU & Comp. —IAŞI. 


174 


TABLĂ DE MATERII 


Pag. 
Sp. Popescu. In Măstăcani.... (fragment) . A : ; 197 
A. Stavri. Căprioara (versuri) i ; i 213 
Dr. Neculai Lupu. Alimenlația ţăranului 217 


G. Pascu. Incercări critice asupra poporului Romin (Doina) 241 
Gh. din Moldova. Versuri . A 948 
G. Ibrăileanu. De la M. Kogălniceanu la D-l Maiorescu . 950 


Al. Vlăhuţă. Sonet . A 262 
I. Al. Brătescu- Voinegti. In lumea dreptăţii (nuvelă) 263 
Aurel C. Popovici. Rominii şi criza maghiarizmului . ; 273 
Radu Nour. lu druni.... (schiţă) . A ; : i 276 
Dr. Lambda. In numele şiiinţii ; A i 282 
M. Sadoveanu. Cel intăiù raveia i A A A 987 
M R.“ Vasile Pogor A Ă i ; - 2983 
P. Nicanor & Co. Miscellanea . i ; i 295 
G. I. Cronica literară („Morala“ în arta) 30% 


P. B. şi Dr. P. Bogdan. Cronica ştiinţifică (Biologie şi Chimie) 308 
Dr. M. Manicatide. Cronica medicală (Pentru ce medicul rural 


nu-şi poate face datoria) . 313 
Si. Cronica internă („Reforma Morală“ şi reforma electorală) 316 
C. S. Crouica externă („Statele Unite ale marii Austrii“) . 322 
Recenzii : 327 


St. O. Iosif: „Credinţe“ i Vasile Pop: „Ris Şi plins, 
Maria Cunţan : „Poezii“—G. 1.; Dr. P. “Cazacu: „Me- 
dicul Rural“—M. C; D.A. Sturdza : „Puterea exe- 
cutivă în Constituţiunea Rominiei“, Em. Culoglu : ` 
„Puterea Regală“ „(Răspuns d-lui D. A. Sturdza)“,— 

C. S.; Fred. Queyrat: „Les jeux des enfants“—0.B.; Elie 
Meichnikoff : „Etudes sur la nature humaiue:—P. B. 
Revista Rewistelor : 344 
Sămănătorul, Luceafărul, Curentul Nou, Viaţa Literară, 
Revista generală a Iavăţămintului, Cultura Romină, 
Revista ştiințe!or medicale, Mercure de France, La 
Revue, La science au XX-ieme siècle, Revue géné- 
rale des Sciences, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, 
Deuische Rundschau, Deutsche Revue, Socialistische 
Monats-Hefte, Literaturblatt für Germanische und Ro- 
manische Philologie, Contemporary Review, Review 
of Reviews, North American Review, Positivist Re- 
view, International journal of Ethics, The University 

Review, Sovremennost. 
Mişcarea intelectuală în străinătate E i i ; 360 
Biblografie . ; Ă i : : í ; i 364 


În Măstăcani....*) 


Sint numa! ciţi-vaani de atunci. Era chiar în ziua de Sfinta 
Maria-Mică. Par’ că văd şi-acuma nourul de praf, în care în- 
noată cei doi cal osteniţi ai lui moş Petrache Profir, trăgînd 
după el căruţa cu învățătorul. Vine din tirg, de departe, învă- 
țător nou, un băetan tînăr abea-i mijeşte mustaţa. Maş Petra- 
che ar vrea, cum i-l obiceiul, să maï stea dinaintea crişmel, un- 
de-i hora; el dă să-şi arunce ochii la oameni, să-i facă să pri- 
ceapă c'aduce învăţător nou şi tinăr, om învăţat şi cuminte de 
la Dumnezeu ; dar nu-i merge! 

— Iaca, domnule Ionică, uită-te, îţi place hora noastră? 
întrebă moș Petrache, oprind cail. l 

— Imi place, mog Petrache, dar vreaŭ maï de grabă să-mi 
destup urechile gi ochil de praf, respunde învățătorul. 

— Că bine zici d-ta! Hi! căluţii tatei, vi-ţi odihni acasă. 
Şi dă cu nuiaua în cal. 


Lumea ?.... cum îl lumea. Eŭ n'oiii putea spune cine anume, 
dar ştiii că nici nu făcuse zece şchiopătături Mocanul,—de la 
care sărise o potcoavă c'o bucată de unghie şi din pricina asta 
ducea greul mai mult Cazacu,—şși strigă unul: „a venit profesor 
nou“ şi acuma..... fă-te-o muscă şi sboară de la unul la altul și 
priveşte şi ascultă... 

—- A venit profesăr noŭ, mäi ! 

— Ce spui tu, măi?! 

— Pe crucea mea!... Tot avea dreptate lumea că pe-acesta 
il scoate la pensie. 

— La pensie? Auzi dumneta! il scoate la pensie... şi 
oare cine-l scoate la pensie, măl ? 

— Păi, ci-că tot lar fi dovedit judecata... a umblat el să 
scape, da' pe semne că n'a fost chip. 

-— Să se ducă opt!... cite zile 'ntr'un an! strigă unul, a- 
rătînd cu mîna spre poarta țarinei... auzit-aţi dumnevoastră ?. .. 


*) Fragment din romanul Om Nou, cure va upare în cursul acestui an. 
| 


198 “VIAȚA ROMINEASCĂ 


să plătesc eŭ gtreaf că nu s'a dus băetul la şcoală... după ee 
a murit! 

Svoana se lățeşte şi nici pe Nicolaiii Chiochiu nu-l incun- 
jură vestea asta, care-i stirneşte jalea gi nul lasă în ticnă să 
moţăe lingă oala cu vin.... 

— Ce, se duce? întrebă el sărind arsa şi povidindu-se, se 
duce, cu bună samă, ori m'amăgiţi ?!... că nu scapă el de mine, 
bunu-i D-zeii, nu scapă el de minel... 
| — Nu se duce, Neculaiii, nu se duce, îi spune un bătrin, 

ca să-l linişteuscă. 

Si Neculai Chiochiu începe iarăşi povestea lui, plingind, — 
poveste pe care o spune totdeauna, de cite ori se 'mbată: 

— Ce te doare, dragu tatei, zic eu, ce ai, Vasilicà— dragul 
tatei ; spune tatei ce te doare ?.... el tace şi nu deschide gura 
şi se "întoarce la părete şi suflă grei... 

Oamenii laŭ văzut pe Neculaiii Chiochiu în toate dumini- 
cile şi sărbătorile tot în așa hal; s'ai deprins cu asta si nu-l mai 
ascultă ; ei ştiii ce are să spue mai departe. 

Și faca de ce Neculaiii Chiochiu, or! cit îi el de beat, înțe- 
lege, că durerea lui nu mai doaro uşa de tare pe alţii şi ue a- 
cela nu maï ia acum ochii de la pahar şi bodogăneşte singur-- 
pare iu vede aşa îÎntralurea pe Vasilică copilul lui de nouă ani: 

„.Şi suflă greu, dragul tater şi nu spune ce are.. Cinul 
vine popă cu sfinta împărtăşanie, el îi numai sudori şi nu spune 


nic: popel, cind îl întreabă ce are;.... în toate zilelo íl intreb, ce 
are. şi el tot nu spune şi asudă şi 'se topeşte, dragul tatei, VA- 
zind cu ochii... mă doare tatăl... Ce te doare, dragul tatei ? 


aici la coastă.... m'a izbit «domnu» cu coasta "n colţul băncii... 

-- Se duce profesărul ? răcneşte Chiochiu cit ii fa gura. 
trintind din toată puterea un pumn în masă şi sprijinindu-s2 cu 
mina cejalaltă ca să nu cadă... 

— Nu se duce, omule, caută-ţi de treabă, răspund oame. 
nii spărieți, fără veste, de spargerea paharului... 

Lumea ştie: a murit copilul izbit cu coasta în colţul băncii, 
a spus-o copilul cu o zi înnainte de moarte, s'arăpezit Neculaiii 
Chiochiu la pusca din cuiii ca s'alerge după profesor, cînd a vä- 
zut copilul mort ; dar laŭ prins şi i aŭ luat puşca şi laŭ stă- 
tvit să şi ingroape mai bine copilul creştineşte.... şi a rămas 
așa : „nu-l bine să te 'nchidă şi să nu-ţi vezi Copr, cind ți lor 
îngropa. ori să ţi-l tae doftorul ca peo vită!.... dacă te jăluești 
la primărie“. Şi de aceea lumea-l opreşte acum pe Chiochiu; nu 
doar că s'ar teme să nu se întimple cine ştie ce—asa cum i el 
nici nu Por sluji picioarele până acăsăi— dar, mai ştii ? dracul nu 
li mănăstiri ! umblă, te-mier.-cum, cu puşca, şi se face moarte 

e om.. 

-— "A venit profesăr nou, spune Petrea lui Tanasă, întrind 
pe uşă... 

— Ha l... el crede că nu ştim, răspunde a Dascalului, izbuc- 
nizd de ris ca şi ceilalţi,—fă cinste c'o ocă! al scăpat! 


ÎN MĂSTACARNI | 199 


— Aďo ocă, domnule Negustor, strigă a lu! Tănasă, ve- 
nindun şi în fire de ruşinea pe care o păţise c'aii ris toți de dinsul. 

Petre lui Tănase I-a cerut invăţătorului socoteală, că ïa 
surzit băetul şi s'a pomenit şi el cu capul spart. 

Lumea s'adună în crișmă, cheful crește, crișmarul se bu- 
cură, Chiochiu doarme... 

Afară se pare că nimic nu’! schimbat. Flăcăil şi fetele în- 
virtesc hora ca şi'nainte. Chiar de-aud el ca venit profesor nou, 
naŭ ei vreme de stricat să mai stea să-şi bată capul, cînd le 
bate inima atît de repede. Doar atita să le treacă prin minte: 
„am scăpat la horă?...., am scăpat de şcoală!“ gindul a- 
cesta iar face să dea cu piciorul mai apăsat şi mai cu mul- 
tamire. Şi mie îmi pare că-l chiar aşa: prea lis aprinşi o- 
brajii, prea se'nalţă ca sarate mari, prea le scintee ochil!... în 
două rinduri s'a oprit scripcarul să se odihnească, dar minile 
nu li se desprind şi scripcarul zice mai departe... Tineretul vede 
că lumea stă pe-delături, tot roată ca si adinioare, vede cura 
femeile vorbesc grăbite, dînd din mini, făcind semne şi arătind 
spre horă: crede că-i vorba de ei, de jocul lor, de frumusetța lor 
și nici nu le trăsneşte prin cap căi vorba de gcoala lor. 

— Ce mii bună fata mea acum că ştie carte, zice una, dacă 
tot un nespălat de aï noştri are s-o ia, şi are să ţie tot sapa 
de coadă, ca gi mine? 

— ie ca ţie! fata ta, zice alta, tot ştie măcar ce-i pe hir- 
tie, dar ce are să mal plătească bărbatu-meu ştreaf pentru o 
fată de paisprezece anl? fată deprinsă în horă să nveţe buchile !? 

— Au inebunit cel boeri, de nu ne dă pace, strigă alta, 
făcîndu se foc.. de-or învăţa toţi carte, cine să mui ţie coarnele 
plugului+..: Aŭ inebunit, soro dragă... ţi-i ia tocmai cînd îti ţipă 
inima ue muncă... în loc săalşitu ajutor dela dinşii,—că ï creştă 
tu și.nu ţi-l cresc ei, îl faci tu și nui fac eï, tu îi hrăneşti.tu 
te chinueşti pin-ii zbori o leacă şi cind colo... n'are cine să ți 
egene un copil, orí să-ţi aducă o cofă de apă !--ți-lia la şcoală !... 
par'că n'are să vie tot la sapă! Pentru băeţi, să zicem, că tot îi 
bine să ştie invăţătură de carte, c'aŭ să facă meliţie şi tot ştie 
Să citească o hirtie ceva, da' ce trebue fetet mele carte? 

— Taci, surioară dragă! tot "i mai bine de fete că nu le 
ia in meliţie, spune alta, liniştind-o şi isbucnindu-i lacrămile ; dar 
ce mi-i bun mie băetul, că mil ia şi mi-l duce în ţări străine, 
la Craiova—unde a fi Craiova! ci că de la Galaţi 1i duce pe apă 
şi pe urmă pe uscat... la marginea pămintului !... Citi-s mici, ţi-l 
ia în şcoală şi n'ai nici un folos de dinşii, dacă se fac mari—ţi-i 
ia şi ți- duce'n lumea neagiă! 

— Ehe!, llinco! mai minte!... aşa eram eu cu inima friptă, 
cit mi-au fost băeţii duzi! dar acum, slava Domnulu', îl vezi 
gospodari, la casele lor. cu copil... 

Și baba Catrina Mironoaia inşiră povestea feciorilor e! de 
cind erau în „meliţie“, cum îl trimeteau răvaş de sănătate, cum 


200 | VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


îi spuneau el, că tot îi bine că se duce omul prin lume şi se 
poartă, că-l bine, cind ştie omul invăţătură de carte. 

Mai de o parte, aşa cum se şi cade, cislueşte ciata frunta- 
şilor satului—oament tot gospodari şi aşeraţă : preotul, primarul, 
pristavul moşiei, notarul, perceptorul, şi lumea cuprinsă din sat, 
care s'adună 'mprejur s'asculte vorbe la locul lor. Vorbele cu tilc 
nu se pot auzi adormind lîngă oală, fără să mai pul la socoteală 
că ţi şade mal bine şi-i lucru şi mai cu cinste să te vază unul 
şi altul, că stai de vorbă cu oameni purtaţi şi'nvăţaţi, de cit să 
stai cu Chiochiu, ori să te ducă ca dinsul, pe două cărări. Lu- 
mea asta se lipeşte încetul cu încetul -maï ales că-l acolea şi 
pristavul moşiei ; vede că nu-i zice nimenea nimic, se dă şi maï 
aproape; vede că nu se feresc de dinsa, samestecă şi ea în 
vorbă ; mal intăiii cite-o vorbă două, maí apoi sentinde vorba 
de-a valma —ca şi cum fiecare ar fi pristavul moşiei... 

Acolea— vorba tot de învățătorul nou. 

~ Preotul, om bătrin, zice că oamenii de-acum nu-s cu frica 
lui D-zeu, că cel care a fost venea cu băsţii şi-l deprindea cum 
să cinstească lucrurile sfinte şi-i învăţa legea creştinească, D-zeu 
ştie, sfirşeşte preotul, cum o fi invăţătorul ist nou ! 

Primarul spune, şi gîndeşte mai multe de cit spune, că nu 
se ştie cum s'o împăca amindoi... 

Pristavul mosiei e de părere, că cei care 'nvaţă şcoalele pri- 
mare, îs colțoşi şi-s răi de lucru. 

Notarul s'arată maï îngrijit de cît toți, pentru că numărul 
copiilor de şcoală ajunge la sută şi se mai încarcă bugetul co- 
muni cun învăţător... 

— Nu te teme, îiia vorba din gură perceptorul, om hazliu, — 
plătesc eŭ din amenzile celor care lipsesc de la şcoală ! 

Ciţiva gospodari sînt veseli de-a-binelea: din tot ce se vorbeşte, 
eï înțeleg că poate s-o nimeri un profesor bun şi no să mai 
aibă nevoe să-şi ducă odraslele să facă şi la tirg clasa a patra. 


— Auzi, măi, a venit „domn“ noi —şoptesc copiii de şcoală. 

Pănă'aci n'aveal cap, de răul lor, să priveşti hora şi să 
schimbi două vorbe. Intrau pe sub minile jucătorilor în horă, s'a- 
lungaŭ, se trinteau, răcneau, săreau... Unde-s acum? 

— A venit „domn nou“ repetă fiecare neliniștit, înghițind 
nodul din git şi pornind acasă. „Oare cum a fi“ gindeşte fiecare. 


tfa 


Casa lui moş Petrache nu-i tocmai arătoasă. O întîmplare 
de pe drum il făcuse pe învăţător să se gindească şi la casa lui 
moş Petrache ; tot drumul scirţiise osiile neunse ale căruţei, pă- 
reau că trag dintr'insul de cite ori mergeai caii la pas. 

— Iam dat arvonă, gindea loan Posteucă —invăţătorul,— 
el nu s'aştepta c'o să aibă muşteriu înapoi, va să zică arvona 


ÎN MASTACANI 201 


mea i-a venit din senin şi n'a dat cinci bani pe niște păcură să-şi 
ungă căruța ! Pe dinsul il ţine mai multe parale osiile, cari se 
rod. Cărăușşul mcu nu-i bun gospodar... casa lui trebue să fie 
roasă de vreme ca şi osiile de roate. 

Eí ce!? casa ca toate casele... acoperită cu stuf de cind 
era mog Petrache tinăr şi văruită astă prir:ăvară pe vremea 
ploilor de la Florii. Şi iaca de ce i se pare lu! Posteucă aşa de 
rufoasă casa lui moş Petrache. El uitase—moş Petrache îl spu- 
sese pe drum că din casa asta veche au maï egit şase gospo- 
Gării nouă. 

Trag dinaintea ușel. Samurache şi Brezoii, cei doï cin! ai 
casel, se gudură, s'aţin cu labele, salungă prin ogradă şi ţipă 
de bucurie. Moş Petrache deshamă cam încet—cel puţin aşa i 
se pare lui Posteucă : —hamurile fusese. ele cind fusese, dar a- 
cuma's numai noduri şi'nnăditură de curmee : toate au socoteala 
lor! Asta nu-i vine la'ndămina învățătorului, care 'ncepe să piardă 
răbdarea; trebue să stea şi să privească, cum desleagă nod după 
nod, s'asculte cum vorbeşte moş Petrache cu nodurile şi le bat- 
jocureşte că sau strîns prea tare, c'au ros părul de la coastele 
cailor ; să se uite cum scobeşte şi jăleşte copita Mocanului, cum 
îl freacă la ochi! şi-l desmiardă, în sfirsit... 

— Mog Petrache! strigă sl cam tare... mai aï? 

— Iaca acuşi, dragul moşului, acuși!... 

Şi moşu Petrache nu se lasă. 

— Aşa, dragii tatei, spune el, dind drumul cailor; acum 
sinteţi acasă... o să vă maï odihniţi o leacă... aşa, tăvăliţi-vă... 
acuşi anı să vă dau mincare, acum sinteţi osteniţi... 

După ce-şi mai îndreaptă spatele, care pirie de osteneală, 
moş Petrache se sue ’n căruţă, ca să descarce bejenia învață- 
torului. 

— Sus! sus! d-le Ionică, strigă moş Petrache icnind,—sus 
pe carimb.... să mă daŭ gi eŭ jos, că nu-i chip so iei singur. 

— Așa)... mămucuţa mea! adăugă totel, după ce-ai pus 
lada cu cărțile jos,—da ce ai întrinsa, d-le Ionică? par’ că nu 
era aşa de grea, cind am ridicat'o °n căruţă ! 

— Bani, moş Petrache ...—spune Posteucă, c'un dinadins 
prefăcul. 

— Că zei, îl fl avînd!... face el clătinînd din cap și rîzind... 
n'am stiut ei)... ba nu, zăti, de ce-i aşa de grea? 

— Ia nişte cărţi, moş Petrache. 

— Cărți ?1... d'apoi bine, ce D-zeù mai faci cu cărțile ?!.... 
par’ că zici, cal sfirsit școala, întrebă Petrache Profir, nedumerit... 

— Am sfirşit'o. 

— Ei şi nu eşti profesăr ? 

— Profesor.... 

— Apoi ce mai tir cu d-ta cărţile? 

— Apoi n'am mintuit cartea. 

— Apo! nu eşti profesăr ? 

— Profesor, 


202 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Na... profesăr cu cartea nemintuită ! 

Moş Petrache se'ncurcă și mai ră. In capul lui nu 'ncap 
aceste două gindiri deodată: Profesor şi Carte. Şi de aceia toată 
vremea, cît îşi scutură învățătorul hainele de praful ticsit pe 
dinsele, mos Petrache se tot învirteşte pe lingă lada cu cărţile, 
o tot ciocăneşte cu piciorul să vadă, cum sună, o saltă de ve- 
rigă să mai vadă cît îr de grea, îl mal măsoară cu privirea pe 
învăţător gi întreabă mereŭ : 

— O fi mal mult de-o sută de ocă!... pesemne c'al să mai 
al vr'o întrebare undeva... da’ cînd ai să mintui cartea ?... cînd ' 
al să scapi de carte? al să te'ntorci far la tirg?... vine alt pro- 
fesăr? jaca şi baba vine! 

Mătuşa Marghioala Profiroaia, o femee mărunţică și puțin- 
tică, venea grăbită de la horă, unde şi privise nurorile şi fetele 
în plină veselie, ca să vadă cu cine-a venit unchiaşul şi ce tre- 
bue de trebăluit, cînd vine omul de la drum. Ar fi pornit ea 
gi mail degrabă, dar nu putuse scăpa de vorba babei Mărandei 
Ionițoael, care nu te lasă cu una cu două cînd te prinde. „Are 
să mă ia uncheşul la trei parale! gîndea ea pe drum, zorind paşii 
gi aruncindu şi colţurile tulpanului pe umere... are să zică: da” 
bine, babă... aşa şi pe dincolo... de cînd te aştept !?“ 

— Ehee!... Bine te-am găsit sănătoasă. babă, spune un- 
cheşul, dindu și căciula pe ceafă... ce mai hara-bara în sat?... 

Slavă Domnului ! gîndeşte baba, văziîndu-l așa deschis. 

— Sănâtoasă ! respunde ea, înviorîndu-se. 

— Iaca, 'mnealui... îi profesăr aici, acum a venit, ’am adus 
în căruţa noastră... nici mie nu mi-a fost urit, nici 'mnealui nu 
i-a fost urit... haf-hai! trel-trei ! încet-încet! am ajuns. 

— Doamne, ce 'ntimplare! şedeam şi priveam la horă,— 
începe baba—şi numa! ce vine Maranda Ioniţoaia: ce stai, Mar- 
ghioală ? zice ea; da ce-i Marandă? zic eŭ; ţia venit uncheșul 
c'un serjent, zice; zăi? zic; Chiar aşa! zice... aleargă! zice... 
Va să zică 'mnealui îi profesăr !?... să fie sănătos!... 

— Da să vezi 1... mă dusesem în piaţa nouă. să cumpăr 
peşte sărat şi cum îmi cîntărea jidanu, numai ce văd pe unu la 
căruţă ; măi, cine să fle! zic eŭ... şi cînd colo era 'mnealuil... Mă 
ei gi pe mine la satu dumnevoastră ?... te iei, zic... da’ numa 
vezi că... 

— Mătuşă, dă-mi nişte apă, să mă spil, întrerupse in- 
văţătorul. 

— Nişte apă, babă, zice uncheşul. 

Baba dă fuga 'n tindă și-aduce cofa cu apă şi ulcica. Vrea 
să toarne ea, însă Posteucă n'o lasă. Asta a mirat'o pe babă 
gi s'a dus în casă, ca să scoată un şervet curat tocmai din 
fundul lăzei—gervetul cel „în cinci ite“ 

4 d * 

Nimenea în sat: toți sint la „adunare“, la hora dela 
crişmă. De asta îi pare bine învățătorului ; s'o putea uita mai 
în răgaz, la toate lucrurile. 


ÎN MĂSTACANI 203 


Pa a OD aa e Ca a a a a 3 


Până una-alta, nu-şi dă seama bine pentru ce nn-ï în stare 
să se oprească mai mult înaintea unui lucru. 

La o răscruce de drum. cinci copii se „joacă de-a oile“. 

Amestecătura asta de dihăniy de un cot are gi ea rostul eí. 
Fie-care vristă îşi are grija eï şi nici o grijă nui mal mică de 
cit alta. De două ceasuri de cind sai adunat șiai ţinut sfat: 
să facă îutăl stina? să facă întăi oile? să facă întăi gardul? 

— Să facem gardul întăi, măi, zice unul. 

— Ba nu, măi, să facem oile 'ntăi, zice altul. 

— Nu, mM, să facem mal bine stina, spune al treilea. a- 
mestecindu-se între cel dol. 

— Mal liine să facem lupul, strigă altul cam aprins. 

— Ba maï bine să facem bacilul să mulgă oile si să ne dee 
caş cu zer. 

-- Dacă nu faceți lupul, eu nu mă mai joc! 

Vorba asta ii pune pe ginduri. Te-aduni tu cu-atita trudă, 
vii cu toată inima să faci o treabă şi cind colo.—tronc: unul 
nu mai vrea! Primejdia-i mare şi ’n faţa primejdiei îşi calcă cel- 
lalți pe inimă : se ’nvoesc cu toţii să facă 'ntăl lupul. 

Fac cun beţişor o roată largă în ţămă, semnul pe unde 
are se vie gardul şi se duc în pădure să facă lupul. Fie-care 
ia ţărnă în pumni şi fac vn muşuroii: lupul îl gata. Tot aşa 
fac apoi moșuroae mai mici innăuntrul roţei din ţărnă: oile ’s 
gata; un moșuroiii, cit lupul—stina; de la stină începe gardul 
tot din pumni de ţărnă, lipiţi: aic! trebue maï multă băgare de 
samă, gardul să fie bun şi "nalt ca să n'aibă pe unde sărilupul. 
In poartă un moşuroii: baciul ; mai de o parte altul—cinele. De 
cioban uită: l | 

Acum altă încurcătură: cine-i lup ? cine-i baciii ? cine ï cine? 
cine-i cioban ? | 

— Eù să fiù lupl!.. 

— Ba eul... 

—- Ba eu!... 

— Fú nu mă joc, dacă n'oi fi lup! 

— Da’ tu nu eşti bun de lup, de ce te 'ndeși?... 

— Nu vreai să mal joc! 

-— Hai, Măr, să fie el... 

-— Eù să fù baciil! 

— Ba eŭ! că eŭ ştiii maï bine să mulg oile... 

— Şi eŭ stii malbine... 

— Nici eù nu mă joc! 

— Hai, măi, să fie el 

— Eŭ să fii cioban... 

— Ba eŭ, că ştiu maï bine să tund oile. 

— Mă duc! 

— Eí, hai să fii tu cioban şi eu cine; eŭ oï bea zer. 

— Da’ eu ce să flù? 

La asta nu se gindise. Alegerea se sfirşise şi răminea u- 
nul fără slujbă! Asta nu se putea, pentru că el era frate cu: 


204 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lupul. 'Trebuea numai de cit să-i dea si lui o slujbă, alt-fel ră- 
miînea stîna fără lup! 

— Vreal să fil cine? 

— Vreail! 

— Hal, să fii cine, să fie doï cin! la stină... 

— Să fie! 

Treaba-! gata. Toţi aŭ slujbă și sar întrun picior de bu- 
curie ; între el nu-i acum nici o duzmănie, fie-care se gindeşte 
să și facă slujba cu dragoste: lupul, de pildă, gîndeste cum sa 
facă, s'arăte cînilor că-i lup bun, să vadă toţi, să se minuneze 
toți şi să nu mai indrăznească altă dată nimenea să zică aşa şi 
pe dincolo, că nu-i bun de lup. Se duc care-și cu slujba lui la 
locul hotărit, se culcă cu capul pe moşuroii şi 'nchid ochii... 

Căldura asta dulce pe după miezul zilei lui Septemvrie le 
uşurează, măcar că ei nu-și daŭ samă, visul lor şi-i ajută să 
vadă ca şi aevea. Intuneric, beznă. In sat ţipenie de om. 
Stina întreagă doarme în mijlocul satului: doarme ciobanul, os- 
tenit de pe cîmp în ușa stinei, doarme şi baciul în cîntatui cu- 
coguluj după ce a fiert jintița şi a pus cașulsă se scurgă, dorm 
Şi ciînil cu'n ochii deschis, după ce sai umflat de zer; dorm și 
oile, după ce ai rumegat strinsura de cu zi; toată suflarea 
doarme, numai lupul—spurcăciunea păduril—nu doarme. 

Pleacă din pădure. cum amurgeşte, vine tiptil prin pirloage 
pănă la marginea satului, stă pe loc, ascultă ciulindu-şi urechile 
ca suudă mai bine de-i linişte "n sat, îşi umflă nările ca să ul- 
meăască stina și-apol porneşte 'n virful degetelor, uşor ca o pi- 
sică, cu ochil în patru, ca să nu-şi facă blăstem capului, să nu-l 
simtă cinii. Şi dă Dzeu simţire mare cinilor şi le dă D-zeu și 
ochi de cine, ca să vadă noaptea, cum văd oamenii ziua şi leia 
dinti"nși! frica şi nu se tem, cînd zăresc cum vine lupul cu ochii 
în patru, tiptil pe lingă gard şi vrea să sară 'n stină, cum ar 
sări un hoţ, cînd ar merge ’n patru labe. 

Şi n'upucă bine să pună lupul gura pe oae că-l şi zărește 
un cine, apoi altul și se şi răpăd hămăind spărieţi din somn, ca 
nişte turbaţi cu colții rînjiţă, cu părul sburiit și cînd văd că 
fuge lupul cu oaea cea maï grasă 'n gură se *'ntartă și ma! rău 
latră şi ma! amarnic, urlă şi maï îngrozitor. Şi sare ciobanul, și 
sare baciul, şi aleargă și chiuie și 'ndeamnă cinil, cari s'aprind 
şi s'aruncă ’n spatele lupului. Şi-i o luptă pe viaţă şi pe moarte 
între lupul, care vrea să fugă cu oaea cea mai grasă 'n pădure 
şi ntre cinil cu stăpinii la un loc: lupul e doborit la pămînt, 
întins de patru părți, gata pentru luat pielea. 

Şi cum stai copii! aşa, plini de ţărnă şi de vieaţă, rumeni 
la faţă după o luptă aşa de cu dinadins şi aevea; cum se uită 
er unul la altul cu ochii scînteitori şi lacomi, și cum sint ei în 
toiul jocului și al risului din tot adincul firei lor... tronc! 

i — Domnu! strigă lupul, care şedea întins de mini şi de 
picioare de ceilalți patru. 

— lar m'a văzut! gîndeşte fiecare, scăpărindu-i călcăile de 


ÎN MASTACANI 205 


a e a ii i a 


* 
x s 


Posteucă se uită încă peste gardul unei grădini, în care se 
văd urmele cuiburilor de cartofi, de bob şi de fasole. Grădina 
asta, a cui o fi, singura grădină mai îngrijită din sat, îl face să 
se gîndească la multe lucruri, poate prea la multe lucruri de-o- 
dată. In coasta casei, în dreptul ferestrei, un strat de flori, pare 
că-l cheamă; în acelaş timp o simţire nehotărită îl îndeamnă 
la horă. Este, cu bună samă, altfel nu poate să fie, este în casa 
aceia o fată mai deosebită de cit celelalte fete. In alte grădini 
mai sînt flori, dar florile din alte grădini sint toate la fel: flori 
de crin tomonatec, flori părăsite şi ciungi. Aici numai un rînd de 
crini păzeşte gingăşia altor flori maí pitice, şi maï vii ori mai 
plăpînde, care sorb cu lăcomie privirea soarelui parcă sar teme 
de ursita vremii, parc'ar înălța o sfintă rugăciune, cea din urmă 
rugăciune. 

Posteucă pentr'un moment stă la răscrucea drumului lingă 
stîna celor cinci voinici şi-ar fi chiar încurcat de l-ar vedea ci- 
ne-va stînd locului acolea, cum se uita el la moşuroaele de te- 
rînă, dacă n'ar auzi r&sunetul scripcei şi nu sar dumeri. pe care 
drum s'apuce. Ar fi dorit chiar dinadins să-i fi văzut cum se 
jucaii. Işi aminteşte de vremea, cînd se juca şi el în ţărnă, de 
satul lui, de tovarăşi! lui din copilărie. Iși aminteşte de drumul 
învățăturii lui, de profesorii Ju! și de ceia ce spun cărţile că 
trebue şi ce nu trebue copiilor. Acest din urmă gînd îl încâlzeşte 
şi-l umple de încredere în sine; îi trece prin minte tot meşteşu- 
gui săi, meşteşugul nou de a învăţa şi dea se purta cu copiii. 
Negreşit, el are să-i desbare de jocul în ţirnă; are să-l înveţe 
alte jocuri mai frumoase, are să-i deprindă cu alte lucruri mai 
bune. Şi-ar sta el ma! mult şi-ar maï privi încă stina, dacă nar 
zări de departe, că vine un om. 

Pleacă ; se teme: nu cumva să gindească ţăranul cine ştie 
ce, că adică el, profesorul, se uită la nişte moșuroae! 

Il ia parcă nişte fiori de nelinişte şi această nelinişte—hră- 
nită de gindul că se duce la horă, unde-i toatălumea—creşte cu 
cît s'apropie intilnirea cu țăranul. Orí cum, dar e cel întăi om 
pe care-l întilneşte 'n sat, unde nu cunoaşte pe nimeni, afară 
de Petrache Profir şi de baba lui. Ar vrea să maï fie cineva cu 
e), să nu fie singurul străin în sat; ar vrea, în acest moment, 
să fie cu el măcar moş Petrache: sar simţi ma! ugor pentru că 
s'ar împărţi privirea ţăranului şi asupra lui Petracbe Profir «cum 
merge el ulăturea cu profesorul şi vorbeşte cu dinsul».— 

ăranul acesta, Toader Aman, nu-i dintre fruntaşi! satului. 
El îi din acea mulţime mare de oameni, care se ţine de vorbă: 
«nu te amesteca unde nu-ti fierbe onla!» Cum să se uite el în 
ochi! omului, care nu-i de teapa lui?! Cum să se bage el în 
sufletul omului străin?! «E! se duce 'n treaba lui, cu profesăria 
lui şi eŭ mă due în nevoea mea! Ce am eŭ cu dinsul?...* 

Asta-ï pricina care-i regulează vieaţa lui Aman şi-l povă- 


208 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


țueşte cum să se poarte’n lume și asta-l pricina care-l tace pe 
Aman să treacă puşcă pe lingă Posteucă şi să se uite într'aiurea... 

Şi iac'așa: nu-l mal poţi intra omului în voe! Adinioarea, 
Posteucă se neliniştea c'o să se uite la el ţăranul şi-acume mi- 
niat... Dunăre! 

— Răi oameni sînt aici în Măstăcani! gindeşte el. Era să-l 
întreb de primar.. adică ce, îl cădea limba dacămi spunea!? 
Vii să le inveti copiii, să í fact oameni, şi eï.. trec pe lingă tine 
ca.. nici nu-ţi dă „buna ziua“ măcar! 

Si-l ia frica de-a-binele, cind coteşte la stinga şi zăreşte 
hora !... | 

— Acolo-l tot satul !... gindeşte Posteucă, micşorind paşii. 


+ 
k k 


Sil ia chiar ciuda pe Posteucă. Era parcă vre-o grabă? 
nu putea să se astimpere acasă binișor, să stea cu Petrache 
Profir, acolo sub streaşina casei, pe prispă şi să-l descoase cu 
deamânuntul ce fel de oameni sint în sat? Dar pe drum? pe 
drum nu putea să se gindească maï bine la lucrul acesta, să-l 
iscodească, să afle ce fel de om e primarul? E adevărat că 
'ntr'un rînd, îi venise în gind să înceapă a descoase pe Profir, 
dar s'a temut că n'o fi destul de dibacii: mwar fi vrut, în rup- 
tul capului, să creadă cumva Profir că el, invăţătorui, se cam 
îngrijeşte de primar. Işi aduce acum aminte și! pare 1ăii că 
nu l'a întrebat nimic pe Profir.—Sărind din gind în gind, Pos- 
teucă s'apropie mereii şi în acelaş timp vede binecum năvăleşte 
si cum îi cuprinde sufletul întreg toată grija, o griji mai mare 
de cit a unul examen de diplomă; iar cind vede, orl i se pare, 
că toate privirile adunării se intorc spre dinsul, nu-şi mai dă 
seama nici pentru ce merge înnainte, nici pentru cə nu se în- 
toarce înapoi. 

In clipa asta nu-i mare deosebire sufletească între Posteucă 
Şi un copil, care, urmărit de alți dof, în focul jocului „de-a puia- 
gaia“ se opreşte, speriat, drept în faţa lul. 

-- Aice 1 „Domnul“, băeţele ? întreabă el pe copil. 

— Nu- aici, „Domnule“, răspunde copilul, scoţindu-și re- 
pede pălăria lui de secară si strecurindu-i margenile între miini. 

— Așa-i domnule profesor, că nu tea răbdat inima... şi-al 
venit la adunarea noastră ? întrerupe Profir, eşind din grămada 
de oameni, cu faţa deschisă şi plin de mulţumire că-l priveşte 
satul întreg cum vorbeşte el cu profesorul nou. 

— Aşa-l moş Petrache, răspunde Poateucă, prinzind la i- 
nimă. Şi, de ar fl singuri, mal că i-ar sări de gitul lui Profir şi 
i-ar mărturisi încurcătura în care a intrat el singur, fară să-şi 
măsoare mal întăi puterea de a înfrunta privirea lao laltă a 
satului. 

— Repede mai veniși, moş Petrache? spune învățătorul 
îinvioriîndu-se, ori poate ruşinîndu-se de afiiciunea lui, căutînd cu 


ÎN MAĂSTĂCANI 7 207 


— eee e e e a 


ingrijire să-si ascundă adevăratele cuvinte care ii veneaŭ atunci 
pe buze: „numai D-zeii mi te-a adus înnainte, moşule“, 

— Dumneata să fii sănătos, nepoate, răspunde Profir în- 
chizind din ochi şi rizind.. am venit de mult, ne-am cinstit, am 
stat de vorbă şi leem spus... cai venit profesor în sat şi că.... 

Profir işi ia de seamă și se opreşte tocmai la vreme. El 
a spus oamenilor c'a adus în adevăr profesor noŭ, dar că profe- 
sorul ist noi n'a sfirşit cartea. A spus că a auzit vorba asta 
chiar din gura profesorului, că a văzut el singur cu ochii Juli 
un lădoiu cit toate zilele plin cu cărți şi că poate să cintărească 
iadoiul maï mult de o sută de ocă. 

-- EI, şi ce le-ai mai spus, moşule? întrebă nerăbdător 
Posteucă, bucuros din ce-în-ce că pănă-una-alta își poate în- 
drepta privirea numai asupra lui Profir, răminind ca mai pe urmă 
şi numai cu încetul să și arunce privirea asupra adunării. 

— Ce să le mai spun! mă ’ntrebaŭ de unde eşti de locul 
dumitale şi ce-i tatăl d tale. 

— Ei? 

—-- Ei, le-am spus şi eŭ așa pe de-a'ntregul... că de unde s% 
stii eŭ ce-l tatăl dumitale? le-am spus că are atitea fălcii de 
pămînt, că are pluguri cu boi, ca are trăsură cu ca., 

— Cine, moşule ? întrerupe repede Posteucă. 

El era o clipă mirat de apropierea unei grupe din dreapta 
și căuta să-şi dea sama dacă e adevărat lucrul ori i se pare 
numaï; de aceia nu înțelesese cele din urmă vorbe ale lui Profir. 

— Tatăl d tale! dur cine? că are atitea fălci de pămînt, 
că are trăsuri cu cai, pluguri cu boi.. 

— Apol bine, moşule, de ce nu ma! întrebat pe drum?.... 
tatăl mei il mort... 

— Ii mort, zeu? D-zeu să-l erte şi să fil d-ta sănătos! 

— Dar ce nevoe au oamenii de fălciile altora ?... 

— Del... nici o nevoe, spune Profir, după cităva gindire... 
dar trebuea si le spun ceva, că oamenii vor să ştie toate !.. 

Petrache Profir n'a vrut să-şi spună adevărata lui gindire. 
El ştie că lumea alt-fel se uită la un fecior de gospodar bun, la 
un fecior de om cu dare de mină şi ar fi dorit din toată inima 
ca lucrul să fie adevărat, ori cel puţin lumea să creadă, chiar 
de n'ar fi adevărat, că Posteucă are, acolo la locul lui atitea 
fălcii de pămînt şi că nu-i fecior de calicie. El ţine cu orice 
“hip ca să şi arate oaspele ca pe un om de neam, ca pe un om 
pe care ar dori ori şi cine să-l găzduiască în casa lui. Să nu 
creadă adică, unul şi altul, că Profir are în gazdă un firțigäŭ 
oarecare, un om fârâ nici un căpătăiu,că în sfirşit Profir însamnă 
ceva în lumea asta! De altă parte nu vrea, după părerea lui, 
să jignească pe Posteucă. de cumva no fi avind pâmint şi de 
aceea nici nu-l mai întreabă de lucrul acesta. 

— Nu aici învățătorul ? întrebă Posteucă. 

— De unde să fie! respunde Profir. Apoi cum, mai auzit? 
cică lar fi scos la pensie şi cică sar fi dus pe la cei mari ca 


208 VIAȚĂ ROMÎNEASCĂ 


să stăruească să nu-l mai scoată la pensie... că vezi D-ta! cine 
vine în satul nostru, nu se îndură să-l slăbească! are drăgănele 
satul nostru adăugă Profir cu oarecare amărăciune ascunsă între 
dinţi. Nu mai departe—urmează Profir în şoaptă—uite ici, în 
mîna dreaptă, cel cn barba roşie a venit cu o tunică de serjent. 
ca a d-tale, şi-acum 3 plin de bani. A fost notar, iar de zece 
ani e primar în sat. Cel cu pălăria albă îi notar, venit din lumea 
largă, pripăşit aici şi acum îi varga lui D-zei; cel cu nasul vi- 
năt, a fost scriitor, a fost notar, primar,iar de două-zeci de ani 
e perceptor pe mai multe sate, are la bani să-i minince cu lin- 
gura şi să nv'i mai isprăvească.... vinde romiînului toate ţolicile. 
Cel cu surtucul tărcat, un grec oploşit pe la noi, a fost vatav 
la arendaş, acum dă bani cu camătă și-i scoate şi sufletul omu- 
lui. Ceilalţi sint oameni de ai proprietăţii, fireşte că-s streini. 

— Cum streini, moşule? îs Greci? îs Turci? îs Rusi? 
ce-s ?... 

— Cum să-ţi spun d-tale, nepoate! îs boeri. 

— Bine, boeri, dar is Romini de neamul lor? 

- Or fl ei Romini de neam, dar vezi că acum îs boeri..... 
că ei ai fost. întăl niște săraci—-romiîni deai noştrii— şi acum is 
bogaţi şi nu să uită la romini de-a! noştri. 

Si nu pot vorbi mai mult, nici în şoaptă pentru că grupul 
din dreapta s'a apropiat prea tare de ei și se vede bine că ar 
dori să intre în vorbă cu profesorul nou. 


Ya 


Baba Casandra, sprintenită de hainele de sărbătoare, zo- 
reşte focul. Zama de găină, dreasă cu oil şi c'o lingură de 
smintină, clocoteşte şi virtejește aburii acri, mirodiţă cu mărar 
şi cu pătrunjel, pănă departe de bătătura casei. Mirosul acesta 
ispititor gidilă nasul lui Brezoii ; se vede asta după hărnicia cu 
care alungă el nişte purcei, care dai girbă la scuturătura de 
păring de sub căruţă. Samurache străjueşte de niultă vreme 
pragul căsoaei , el urmărește ţintă orice pas al Casanârei, mă- 
tură prispa cu coada, de cite ori își vede stăpina întinzînd mîna 
spre oala cu borş gi înghite în sec de cite ori o vede răcorind 
în lingură un strop cu borş ca să-i afle gustul. 

De mult na maï fost baba Casandra aşa de mulţămită ca 
acum: are să găzduiască oaspele ca pe un prinţ! 

— Nu gade frumos,— gîndeşte ea, ba unele cuvinte le spune 
chiar tare—se vie în casa ta un om cum se cade gi să nu-i 
porţi cinstea cuvenită. Să nu zică aşa şi pe dincolo: „am stat 
în casa Profiroaei.... dar să nu dea D-zeŭ să mai ajungă cineva 
în casa el!“. “Ţărani sintera, nu-i vorbă! dar să nu gîndească 
dumnealui că nu mai ştim nic! la deal nici la vale. Bătrînă sînt 
ei, făcut-am eŭ atitea gospodării, dar casa nu mi-e pustie nici 
laviţa nu mi e goală, cum îs prin casele altor mueri. 

In mintea ei răsare deodată chipul de viespe al une! feme)‘ 


ÎN MĂSTACANI 909 
cu care se sfădise citeva zile în urmă gi care îi aruncase în o- 
braz o mulţime de vorbe grele. 

— Aş vedea-o eu pe dinsa acum !—bodogăneşte ea. Ştie mue- 
rea să facă un bory ca lumea?! are ea o scoarță saștearnă pe 
un pat ori o plapomă să se odihnească un creştin întrinsa?! are 
ea o perină ca lumea să-i pueomuluila cap?! papuci cu roş îi tre- 
buia ei să pună în picioare, azi la horă ? mare o păreche de pa- 
puci, calica!... vine la horă cu papucii noră-sa de ia vale... Ce, 
credea că n'o s'o ştie tot satul? nu-si dădeau ghiont azi toate 
femeile cînd au văzut-o ? de s'ar vedea mai bine pe dinsa... cu 
barizul cel galben al fiică-sa din deal. 

Şi ar începe sfada din capăt, i-ar zice ea toate pe 
șleau, aşa cum se şi cuvine unei mueri ca Marinoaia; ba acum 
i-ar zico şi-mai-şi, din pricină că-i vin în minte, ca de pe carte, 
toate cusururile muerii; dar vezi, v fereşte se vede şi păcatul 
de nu trece acum prin bătătura ei. 

Ce-i drept nu-i păcat: baba Casandra ştie cum să ţie faţă 
cind îi intră un strein în casă. Masa cea rotundă de brad, cu 
trei picioare scurte de teii e spălată şi frecată cu nisip, de se 
pare c'a luat o acum de lu iarmaroc, lingurile de lemn de salcie, 
după ce au stat în apă clocotită, stau răzămate de horn ca să 
se usuce mai iute, iar fundul pentru mămăligă stă gata pe masă 
așteptind să-i toarne în spate mămăliga fierbinte şi plină de a- 
buri calzi cu miros de popuşoiii nou. | 

Soarele s'a dat de mult după zarea dealului și numai pis- 
cul din faţă se mai înalţă ca să-l vadă pentru cea din urmă 
dată. Posteucă stă pe prispa căsoaei gi priveşte cum se tot în- 
virteşte motanul nerăbdător pe lingă masa aşezată alături de 
prispă şi cum îşi răsfaţa coada, ridicată mai sus de înălţimea 
mesei, ca şi cum, cu ajutorul ei, ar vrea să primească înştiinţarea 
despre tot ce s'a pus pănă acum pe masi. lil se simte aşa de 
irămintat de căruţa lui Profir, c'ar fi bun bucuros, cu toată foa- 
mea lui amorţită, dac'ar putea cumva să stea culcat; ba chiar îl 
bate gindul să roage îndată pe babă ca să-i spue unde să se 
culce, pentru că lui nu i- foame de loc. Şi ware parte, pentru 
că tocmai atunci. iese baba cu ciuunul ca să toarne mămăliga; 
iar unchiaşul se iveşte de după colţ, aproape alergind, cu sti- 
cluța cu rachiu. 

Locul unde trebue să stea fiecare la masă se vede cit de 
colo : un scaun fâră speteze, stă acoperit cu un capăt de scoarță, 
o rădăcină de copac ţine locul altui scaun pe care saşează un- 
chiașul, după ce pofteşte pe Posteucă pe seaun și după ce-şi cere 
obicinuita ertăciune de cumva nu i-ar plăcea bucatele. Despre 
babă nici nu poate fi vorba; ar fl, după părerea ei, cea mai mare 
ruşine să ai un străin la masa ta şi să nu-i stai inainte, să 
vezi mai cum se cade şi mai de aproape ce-i trebue ca să nu ră- 
mină omul nemulţumit. 

Profir vorbeşte pentru toți; pe cit a fost de tăcut mai tot 
drumui, de la tîrg şi păn'acasă, pe atita nu-l mai cunoaşte acum 


210 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Posteucă.—,„Mă'ntrebati—spune el—care-mai-de-care : de unde-i de 
locul lui profesărul ?... nu puteam scăpa! cumătrul Gheorghe un 
pahar, gineri-meu un pahar, eu un pahar... cînd cauţi, te-aidus! 

Lui Posteucă i se pare că aşa bors de găină n'a mincat 
nici-o dată ; poate să fie şi arta drept, dar nu e mai puţin ade- 
vărat că are o foame de lup, mai ales după ce a luat citeva 
linguri de borş. Babei Casandrei îi creşte inima cind vede cu 
cită poftă se îndeamnă musafirul la masă; asta-i pentru dinsa 
dovada cea mai hotăritoare căi meşteră la bucate şi că alta, în 
locul ei, n'ar fi fost in stare să facă aşa borş, ori să pue în masă 
cu aşa rinduială.—Unchiagul istoriseşte merei ce a mai vorbit 
cu oamenii la cîrciumă—în vremea cînd profesorul vorbea cu 
primarul—apoi cum a schiopătat Mocanul, cum a slăbit el de la 
o vreme, din pricina că-i iute şi-i hain, cum la cumparat elca- 
lul acesta pe preţul unui juncan pe care l'a vindut, din pricină 
că avea o meteahnă la un şold. 

Posteucă, de la o vreme, o cam răreşte cu mincarea; iar 
ca să scape nebăgat în samă se preface că urmărește prea 
mult istorisirea lui Profir, care s'aprinde văzînd cu ochii, 
cind începe să-şi laude baba „vezi, d-ta, baba asta a mea?! nu 
căta că-i topită ea aşa, dar ìi şpirt nu altă ceva !.. cind țio 
face ea mincase, te lingi pe degete !...“ De-ar fi numai vorba! 

Posteucă nu-şi poate stăpini o mişcare de cutremur — şi-i 
norocul lui că mișcarea asta nu-i bagată în seamă. Profir, cu 
bună seamă, de cind a pus baba Casandra ciolamaua cu puiu de 
găină, îşi moae degetul în strachina din care miînincă amindoi. 
îneacă în ciolama gogoloşul de mămăligă tipărită intre degete și 
apoi... limba ține loc de şervet.—Cu tot îndemnul babei, care nu 
pricepe de ce a rărit-o cu luatul din mîncare, Posteucă abea are 
puterea să se grăbească, să scoată cu coada lingurii o bucăţică 
din puiul afundat în ciolama şi să muşte rar şi cu socoteală din 
ea, mai ales că, odată luată bucăţica în mină, no mai poate 
pune nicăire, de oarece nui pomeneală de farfurie ori furculiţă 
dinainte. 


Fi 


Mulţumirea babei Casandrei e atit de mare încît i se pare 
chiar că întinereşte. Cu bună samă: masa ei a fost, seara 
asta, ca în tinereţea ei—dres cu smîntină, aşa cum făcea ea ina- 
inte de a avea gloată mare de copii, cînd avea vaci un cîrd— — şi 
ciolamaua tot aşa. „Care muere, gîndeşte ea după ce s'a culcat 
la spatele unckiaşului, pe prispa casei, care muere si-ar fi adus 
aminte că, o-dată-și o dată, se punea smîntînă pănă și în zama 
de găină!“ 

— Nu-i aşa, unchiazule? întreabă ea pe Profir. care era 
culcat « despre marginea prispei, pentru ca săi vină indămină să 
sară, de s'ar auzi vre un sgomot ceva prin bătătură. 

— Cei babă? răspunde el nedumerit, ridicind capul de pe 
perină, pe jumătate furat de somn. 


ÎN MĂSTĂCANI ` i 


--- Fugişi îndată de la masă şi n'apucai să te întreb. Te-ai 
dus să pui la cale cail. Ce zici? era bună mincarea, i-o fi plăcut 
tinărului istuia ? 

Baba Casandra e încredinţată că masa era bună. Ar vrea 
inşă s3 mai audă şi părerea unchiaşului, pentru câ n'ar fi bucu- 
roasă să ştie că musafirul ar putea să gindească râu de gospo- 
dăria ei. 

— Bună, babă! dar numal vezi, că pe semne aga li-e feleşagul 
Ja tinerii eştia de prin şcoli şi de pe la învăţătură: nu miînîncă 
aşa ca de-al de noi. Se vede că unde nu muncesc nimica, de a- 
ceia nu le cere inima ca nouă. Ia să mi-l iai denapoi, colea, la 
coasă orl la secere, ori la prăzit, să vezi cum i-ar cere inima.... 
și foc să fie c'ar minca. 

— De asta asa ï, omule; dar nu poți să zici că nwa mîncat 
cu poftă ; n'ai văzut ce-i maï căra la borş? 

— Știută, babă; dar.... eu îs trudit de drum şi-aş vrea să 
dorm. 

Vorba asta i-a tăiat babei pofta de a mai întreba; ea îşi 
cunoaşte bine unchiaşul. Ar fi o pricină maï muit ca săi se stir- 
nească somnul. Işi pune ea singură întrebări şi-şi răspunde în 
gind, cu mare pază ca să nu înceapă iar vorba cu uncbhiaşul..... 
A mincat borş bun ?—a mincat; a mincat ciolama?—a mincat 
numai bucățele, se vede căi deprins numai cu carne....ținea bu- 
căţica in mină... aşa cum ţii fagurul de miere ca să nu-ţi ungi 
toate degetele ; are să doarmă el împărăteşte ?—are să doarmă... 
are o perină sub coaste.... aşa-i! coastele lui nu-s deprinse și få- 
rimate ca ale noastre... cînd vit de la muncă, dormi şi pe bo- 
lovan).... are o perină sub cap, perină făcută de mina mea—are 
să mi-u dea la moarte peste groapă, ca g'o am pe ceia lume. 

— Uite, Doamne, nici acum nu sa culcat! spune ea uitind 
că se poate trezi unchiaşul. 

Se scoală de lingă unchiaș, în genunchi, şi se uită prin fe- 
reastra fără perdele.—-„Cum îi vine lui să stea pe vremea asta... 
singur ca un cuci... nu-i bine să arzi luminarea asta, aşa pentru 
temiri ce minciuni or fi în hirtia ceia pe care o ţine el în mină! 
mai mare pucatul!... îi tînăr, el nu știe!“ 

— Nu sta. maică, strigă ea bătind în geam uşor, ca sănu 
creadă învățătorul că-i cine ştie ce şi să se sperie; îl păcat, 
maică, să arzi luminarea de la Paşti... numai pentru rugăciuni 
se arde luminarea asta şi la întîmplări năprasnice.... 

— Ce-i babă? întreabă unchiaşul speriat din somn...al îne- 
bunit ? 

— “Taci, omule, că te aude, spune ea unchiaşului în şoaptă 
apăsată ; nici acuma nu s'a culcat și stă cu laminarea dela Paşti 
aprinsă... el nu ştie, îl tinăr. 

-— Da’ lasă omul în pace, babă hăi! se vede că nu poate 
dormi, răspunde unchiaşul, tot în goaptă apăsată; ştie el D zeu 
toate ! 

Posteucă tocmai atunci își arunca ochii într 'un jurnal: era 


212 | VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


publicată lista tuturor numirilor și a mutărilor învăţătoreşti pe 
ziua de 1 Septemvrie. Lista asta o cetise el şi în oraş, o cetise 
si pe drum, cînd a făcut Profir un popas la o fintină, undea a- 
dăpat şi caii; dar acum o cetea din nou, pentru că voia să-i 
intre în minte pentru totdeauna locul unde s'au imprăştiat to- 
varăşii lui de şcoală, 

Sint prea multe lucruri care dau navală în mintea lui: şi 
privirea satului întreg adunat la horă, şi vorbele blinde ale conta- 
bilului moşiei, şi căutătura cercetătoare a preotului celui bătrîn, 
şi tinguirea în gura marea primarului! împotriva fostului învățător 
şi lista din jurnal. 

Cind aude Posteucă pe baba Casandra că-i spune nu ştiu 
ce de luminare și de Paști să grăbeşte să o stingă, fără să-și 
dea sama, ca şi cum ar fi auzit glasul poruncitoral pedagogului 
de la gcoală. Nici el singur nu ştiecite de tirziu cînd adoarme; 
nu ştie dacă e în vis orí e aevea. I se pare că a pornit cu to- 
varăşii săi ca să facă o călătorie la munte. Acolo, în pădu- 
rile de brazi rătăcesc drumul, rătăcesc unií de alţii şi numai 
glasuri slube se mai aud din depărtare chemindu-se unii pe alţii 
în ajutor. 

Si nu e doar numai în vis strigătul acesta pe care ure- 
chea îl prinde şi pe care mintea îl tălmăceşte şchiopătind.... Era 
strigătul babei Casandrei, care își chemase în răsăritul soarelui 
găinile ca să le hrănească... „ îi lipseaii jumătate dintriînseie si a- 
cum arunca blestemul lacrămilor sale asupra duşmanilor cart i-aii 


rupt cîrdul de găini chiar din inima sa! 
SP. POPESCU 


NON N ON NON N a NIN AIA N N 


Căprioara 


eee 


În padure nu ma! cîntă 
Cornul de vinat; 

Cinii s'au îimprâștiat— 

Și 'ntr'o luncă se frămintă 
Calul inșeuat. 


S'a stirnit din vale larmă 
Şi lătraturi de copol.... 
Vinătorul stă; apol 
Pregatind în min' o armă 
Pleacă înnapor. 


Parc’ auzi pe frunze pasuri 
Și mișcare prin lăstar. 
Cinii tac; dar latra iar 
Clocotind de-atite glasuri 
Codrii de stejar. 


Vinătoru 'n drum s'aţine; 
Rasuflarea i se 'nneacă; 
Vrea un pas ca să mal facă, 
Dar vinatul vine, vine— 
Şi 'ncercind să treacă 


214 


VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Îl și vede-ascuns, la pinda... 
Pe departe-l înconjozră — 
Si tărziu, ca fulger, zboară 
Pe cărare o plăpinda, 
Mindră caprioară. 


Fost-a ca o arâtare, — 
Doar cit ai clipi—, incit 
N'a mai tras; vazu atit: 
Salba de margaritare 
Stralucind la gît... 


El aleargă către luncă; 

Sâniuş trecu priporul; 

Calul stă : în scări piciorul, 

Mina 'n coama —şi. s'aruncă 
În şea vinătorul. 


Fuge căprioara 'n frunte... 

Lalăind, de-avalma vin 

Cinii ce de-aproape-o ţin. 

Ea, ling'un ptrău de munte, 
S'a oprit puţin: 


Stringe iuţile picioare 

Grămaăjoară într'un loc— 

Și s'aruncă la noroc— 

Şi cu toate pairu sare 
Pe-o piatră'n mijloc; 


Doar se cumpeneşte-o clipă 

Si, pe cel-lalt mal, săgeata 

Salta ca într'aripată. 

Cinii vin și ei în pripă, 
Peste girla 'nnoată— 


CÂPRIOARA 


Si spre deal o urmăreşte 
Toata leota latrind... 
Caprioara cind şi cind 
Prin fineaţa se iveşte 
Îndarat catind. 


Vinatoru-și mină calul 
Peste apă *n urma lor— 
i cu glas răsunător 
Strigă, pe cînd „urca dealul, 
Îndemnind de zor... 


Sus, într'o fineaţă ’n floare, 
Este-o casa mititicâ... 
Caprioara 'n deal, de frică, 
Peste gardul casei sare 

Ca o rindunică — 


Şi copoi 'ncep să vină 

Toți grămadă —şi grabit 

Caţarindu-se-au sărit 

Peste garduri, în grădina— 
Si au amuţit. 


Da un pinten, friu-şi stringe — 

Si 'ncercatul vinător 

Peste gard s'aruncă 'n zbor; 

Cu piciorul doar atinge 
Streşina uşor — 


Şi 'n grădină, vede cînii: 
Urma nic! măcar n'o cată; 
Dau năvaia toți de-odată 
Sa se gudure stâpinii, 

O frumoasă fată 


VIAȚA ROMÎNEASCĂ . 


Ca un spic de grlu bâlană, 
Mladioasa şi înnaltă, 
Mindra ca o floare 'nvoaltaă; 
Ca dup'o nebună goană 
Camâșuţa-l saltă— 


Si sub câmăşuţa albă 
Doua turturele, pare 
Ca se zbat vroind sá zboare— 
Şi la git îl joac'o salbă 
De margaritare. 


„—N'a1 văzut trecind, fetică, 

„Prin grâdina căprioara?— “ 

Et obraji-I ard ca para, 

Ar răspunde şi i-l (ricâ, 
Ride ’ncet fecioara ; 


Ca o șoaptă cint” apol 

Vorbele nevinovatel: 

„—N'a trecut pe-aici; dar poate-I 

„Cea crescuta pe la nol, 
„Caăprioara tatei. —“ 


A. STAVRI 


ENANA PND N Na NN 


Alimentaţia ţăranului 


Studiu igientco-social 


Popoarele cu regim ve- 
petal sint făcute pentru a 
eucerite, după cum vas- 
tele familii erbivore, în 
regimul animal, par a fi 
deslinato să facă hrana 
carnivorelor. 
(Arnould, Nouv. él. d'Hy- 
giène Ill-e ed. p. 449). 


In timpurile din urmă bărbații noştri conducători de Stat, 
s'au arătat preocupaţi într'un grad inalt, de marea problemă a 
înmulţirei populaţiunei ţării Romînesti. 

Ei au întrevăzut că pentru ca Rominia să intre în rindul 
statelor civilizate, pentru ca ea să aibă industrie mare şi agri- 
cultură sistematică, muşchi numeroşi şi vinjoşi ca s'o apere, îi tre- 
buie un număr cel puţin indoit de braţe, şi de braţe romiînegti 
pentru a se păstra caracterul etnic al poporului. $i întinderea 
geografică ne permite aceasta; pe dunga mică de pămînt mindru 
şi mănos dintre Carpaţi, Dunăre, Mare şi Prut, ar putea trăi fe- 
riciți şi norocoşi un număr de două ori mai mare de locuitori, 
de cit cel de astă-zi. 

` Pentru rezolvirea problemei de înmulţire a populaţiunei sintem 
in parte favorizați de natură; este cunoscut faptul pozitiv că tara 
noastră stă între primele din Europa în privinţa marei natalităţi ; 
dacă n'am sta tot între primele numere mari şi cu mortalitatea, 
chestiunea ar fi rezolvită în ciţi-va ani. Să se caute deci a se 
reduce mortalitatea. Şi pentru primele şi cele mai eficace mo- 
duri de a face acest lucru se pune organizarea şi perfecţionarea 
asistenţei medicale. S'au creat agenţi sanitari şi moaşe rurale în 
fiecare comună, se vor mai înmulţi medicii rurali—li se vor mai 
mări chiar salariile după ultimele promisiuni,—s'au creat infir- 
merii săteşti. E de sigur un bun şi frumos început de luptă; på- 
catul e numai că nu e:te o mai solidă continuitate în această 
operă. 
Totuşi eu cred că chiar cu organizarea unei asistenţe me- 


213 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


dicale perfecte, problema înmulţirei populaţiei, nu va fi rezolvită. 
complect, şi prea puţin în parte. Aceasta din pricină că nu fn- 
cepem cu atacarea tuturor factorilor vătămători de odată. 

In adevăr, printre cauzele de mare mortalitate a locuitorilor 
țărei noastre stă în primul loc slaba resistenţă a indivizilor; pu- 
tina vitalitate a progeniturei (mor în primul an al vieţii 350/ 
din copii) e datorită micei puteri vitale a generatorilor, iar aceasta. 
e rezultat, al mizerabililor condițiuni higienice fa cari trăeşte să- 
teanul nostru. Şi în primul rang de detestabilitate, vine un ingro- 
zitor de sărac şi de viţios regim alimentar. 

Chestiunea aceasta a alimentării sătenilor, care este de 
alt-feliu un mare capitol din întreaga chestiune ţărănească, este atit 
de gravă, şi în interesul ţării şi al neamului, rezolvirea ei cere 
atita grabă, în cit e de mirat că de şi de mult cunoscută, na 
atras atenţia bărbaţilor noştri de stat şi nu s'a făcut nici un pas 
spre cunoaşterea ei mai amănunțită şi “spre rezolvirea ei. 

Zic bărbaţii noştri de Stat, căci: «alimentaţia șfiin/rfică şi 
«rajională a omului, fiind isvorul puterii şi al sănătăţii, constitue 
«după cum a spus Chauveau cea ma! imporlantă din problemele 
«economiei politice şi sociale ; pentru care motiv ea trebue să fie 
«prima preocupare a puterilor publice, iar regulele sale funda- 
«mentale teoretice gi practice trebuesc de toţi cunoscute ')». 

Săteanul nostru se nutreşte prost. Cum şi cit de prost, dacă 
ge nutregte acum mai bine sau mai rău can trecut, cari sint 
cauzele acestei stări de lucruri, gi cari ar fi remediile, acestea 
vom căuta a stabili în paginile ce urmează. 

Dar mai întăi cîteva date succinte asupra alimentaţiunii în 


general. 


* 
+ $ 


Viaţa stă'n micare. Miliardele de celule care alcătueac corpul 
omenesc, acest . vast laboratoriu vivant, sint într'o continuă activi- 
tate fizică și chimică. Imens de variate reacţiuni. chimice se pe- ` 
tree în interiorul lor, reacţiuni al căror rezultat final este acumu- 
larea de enurgie şi degajare de energie, 

Acumularea de energie se traduce în termen fiziologic prin 
gsimilațaune si degajare prin dezdsimilațimmte ; iar materialul. ne- 
cesar pentru poe dt acestor operaţiuni; îl procură alinientele. 

De la cantitatea şi calitatea asustui material, depinde buna 
indeplinire a acelor funcțiuni şi deci esenţa însă-şi a vieţii. 

Lipsa complectă de alimente face ca organismul să-şi chel- 
tuiască succesiv toate rezervele; pină la un summum peste care 
neputind trece, el piere prin inaniţie. 

„Un om adult. distruge zilnic 500 gr. .din carhea sa, Bau din 
„alţi compui albuminogi ca formează singele şi țăsuturile sala 
„El ar de o. parte din grăsimea sa şi procură, —prin combustiunea 
„6i şi aceea a zaharului şi amidonului pe cari i-l pun la dispozi- 
"tie alimentele ori i-l procură organelo sale-—, o cantitate de e- 


1). Brouardel-Mosny. Traité d'hygicae. IV. p. 143. 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 219 


Da 
“ 


„nergie care calculată în căldură se ridică la 2400 calorii ') în 24 
„ore. Pierde apoi 1300 cm. c. apă prin urine, 600 cm. c. prin 
„piele, 400 cm. c. prin pulmoni etc. etc. Alimentaţia zilnică tre- 
„buie să înlocuiască aceste pierderi.“ (4. Gautier. L'alimentation). 
Materiile alimentare sînt coriipuse din âşa humitele Žrincipit 
alimenłare, principii cari nu intră în acsiaşi proporție în toate ä- 
limentele și cari n'au o importanţă egală în actul natriţiei şi nici 
o egală putere calorigenă. Aceste principii alimentare sînt : albu- 
mina, prdsimea, hydrocarbonatele în care intră ṣi zaharul şi sä- 
rurile minerale. Ne vom ocupa numai de cele 3 dintăi ca avind 
rolul cel inai important în nutriția zilnică. TIR 
S'a calculat că sn gram din aceste principii ars după asi- 
milaţie în arganizm, prin ajutorul oxigenului, produee o canti- 
tate de căldură sau de alt-feliu de energie. absolut egală cu canti- 
tatea de căldură ce ar produce-o arzind în afară de organism. 
Ast-feliu : 


1 gr. albuminoide dezvoltă dezasimilindu-se 4 calorii 
1 gr. grăsime N: E 8:90 calorii 
1 gr. hydrocarhonate , 3 4 calorii 


Stiindu-se pe de altă parte că un om adult îh rapae, dø- 
gaja zăsub formă de calorie sau alt-feliù de energie dezvoltată 2400 
calorii, se poate câlcula, ce cantitate de plincipii alimentata e ile: 
cesără zilnic, și aces cântitate constitue ceia câ fiziologii numesc 
raliune alimentară. | | TRI 
Din acest calcul şi din observarea empirică á diferitelor 
grnpuri, s'a constatat că pentru Europenii adulţi iri stâre de re- 
paos, rațiunea alimentară zilnică de întreținere este constituită din : 


107 gr. 3 albuminoide 

64 gr. 5 grăsime 

407 gr. 5 hydrocarbonate (amidon, feculente, zahar) 
> 


. Cînd indivizii sint, supuşi la o muncă fizică mai greg,..ej 
cheltnesc o mai mare cantitate de energie, ard o mai mare sum% 
de principii , alimentare inmagazinate, și. pentru a, repara. 
pierderi prin arderi, raţiunea. lor alimentară trebuie mărită, aţă 
după Gautier, rațiunea alimentară zilnieă medie, pentru popọą- 
rele Europei, cînd indivizii sint supuși la o muncă fizică mai grea : 


152 gr. dlbuminoide 
85 gr. grăsime . 
630 gr. hydrocarbonate 
lar cind munca este foarte obositoare trebuesc : 


i). O ealurie este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica i 
kgr. apă de la 0°—1°. 


220 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


191.3 albuminoide 
132.2 grăsimi 
810.8 hydrocarbonate 


Proporția cea mai bună de principii alimentare în raţiunea 
de întreţinere este : 


1 parte albumină, 0.5 grăsime şi 4 părți hydrocarbonate. 


Tot din observaţie şi experiență s'a mai constatat că pe 
cînd viața este posibilă de şi nu mult timp, cu o alimentaţie 
compusă exclusiv din albuminoide (căci aceste înlocuesc şi pier- 
derile de ţăsut din organizm şi se transformă şi în energie), ea 
este imposibil de continuat cu o alimentaţie compusă exclusiv 
din grăsime şi hydrocar bonate, lipsind complect albuminoidele. 
Un individ care s'ar nutri în acest din urmă mod, ar consuma 
din albumina organizmului său propriu, continuînd a inmagazina 
grăsime : „el ar muri de inaniţie îngrăsindu-se“, 

Reţinem deci că în ori-ce alimentatie albuminoidele nu pot 
ipsi. 

Principiile alimentare enunțate mai sus se găsesc şi în reg- 
nul animal şi în cel vegetal. Observaţiunea a arătat că albumi- 
noidele rațiunei alimentare atunci sint mai bine utilizate, cind 
ele sînt luate din ambele regnuri în proporţie de 40— —500jo din 
regnul animal şi de 60—500/0 din regnul vegetal. 

Unele materii alimentare sînt mai bogate în unele principii 
de cît în altele; aşa pinea care conţine albuminoide în mare can- 
titate nu conţine de loc grăsime; cartofii cari au multe hydro- 
carbonate, nu conţin mai de loc albuminoide. 


Iată composiţia unora din cele mai principale materii ali- 
mentare la 100 părţi: 


albuminoide grăsime materii ne- săruri apă 
Păină d azolate 
ină de popuşoiu ; 5 
(malaiu) 7—12 7--4 60—68 11 174 
Făină de orz... 11.88 1.58 71.22 0.59 14.83 


Fâină de grîu: .. 10.21 0.94 74.11 0'48 13.37 
Făină de secară . 11.57 2.08 68.61 1.14 13.71 


OOZ e e 30 iai aa 5—6.4  0.8—4 78—83 0.68 14.4 

pine sei dea 7.06 0.46 52.56 1.09 35.59 
fasole bob. .... 18.8—25 1.95 52.9—60.1 2.3— 4 10—20 
cartofi s.s.s 1.3 0.15 20.0 1.0 76.0 

carne de vacă (sau) 20.71 1.74 0.46 1.18 76.37 
lapte de vacă. 3.66 8.62 4.48 0.68 82.22 
ou de găină. . 12.55 12.11 0.53 1.12 73.67 
varză ..,...., 1.89 0.20 4.87 1.23 89 97 


salade .,...... 1.46 0.13 1.58 0.78 94.13 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI | 22 


Dai 


Nu toate alimentele introduse în organizm sînt asimilate şi 
utilizate; o mare parte sint date afară fără a fi fost intrebuin- 
tate, şi aceasta mai ales cind alimentația e vegetală. Popuşoiul 
(porumbul) care este un aliment complect pentru-că conține în 
el cele 3 principii alimentare, nu dă albumină asimilabilă de cît 
800/0 din quantumul ingerat ; 200/- se elimină prin fecale. 

Albumina de origine : animală însă, este aproape în totali- 
tate absorbită. 

Pinea Şi cu laptele conținînd impreună toate principiile a- 
limentare şi în suficientă cantitate şi bune propor ţii, se poate 
trăi numai cu ele mult timp. 


+ 
Li * 


Acum după ce am enunțat aceste cite-va noţiuni generale 
absolut indispensabile pentru buna luminare a chestiunei, să tre- 
cem la subiectul ce ne preocupă. 

Experimentarea fiziologică asupra citor-va indivizi ţaruni, 
analisarea chimică a alimentelor ingerate de ei în un timp dat 
cum şi a excreţiunilor lor, măsurarea cantităţii de calorie şi de 
energie desvoltată de ei în acel timp, n'am făcut o—.Pentru in- 
treprinderea unor asemene delicate şi laborioase cercetări se cer 
instalaţiuni speciale, cunoştinţi tehnice apropriate şi timp. 

» Asemenea cercetări sint do resortul laboratoarelor de hy- 
gienă, și ele de sigur sar efectua în abondenţă, dacă cei 2 prea 
distinşi savanţi profesori de hygienă ai facultăţilor noastre de 
medicină ar avea la indămină laboratorii complecte. Dar dacă 
nu mă înşel nu li se pune la dispoziţie de cit rudimente de la- 
boratorii. 

Am urmat deci calea empirică. Am adunat datele necesare 
brute, cantităţile de alimente consumate de grupuri de țărani; 
am calculat quantumul de principii alimentare conţinute în ele, 
şi am stabilit rațiunea zilnică pentru fie-care individ. Apoi am 
comparat aceste raţiuni cu cele medii ale popoarelor europene. 
— Ţin să spun aice odată pentru totdeauna că toate datele ast- 
pra alimentelor sint luate după noua ṣi importanta lucrare a d- 
lui A. Gautier). 

In culegerea datelor brute am urmat două căi: 

Prima: am luat un sat, satul meu natal s), care reprezintă 
mijlocia satelor ; locuitorii săi nefiind prea bogaţi, nu sint nici de 
tot săraci ; ei sunt harnici şi ru beţivi. In acest sat am stabilit 
cantitatea de alimente consumate într'un an, pentru fiecare fa- 
milie. Cercetările mele s'au intins asup-aa 40 de familii de toate 
categoriile, compuse din 150 de indivizi adulţi (copiii de la 10 
ani in sus, au fost consideraţi ca atare, căci ei muncesc de-o- 
potrivă cu cei mari). Cantitatea totală de alimente a fost adu- 


1). L'Alimentation. Paris. Masson & C-ie 1905. O-e edit. 
2) Cat. Arsura, com. Drănceni, jud. Fâleiu. 


222 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


ANET EE G 


nată, repartizată la 150 numărul inşilor, iar citul ieşit care re- 
prezenta suma medie de alimente, consumată de un individ în- 
trun an, a fost divizat în 365, număr ce reprezintă zilele anu- 
lui și aşa am căpătat media zilnică individuală de alimentaţie. 

Trebuie să spun că rezultatele acestor cercetări se pot so- 
coti mai curînd ca exagerate, căci ţăranului nostru îi e rușine 
de sărăcie (n'a fost pe semne sărmanul totdeauna așa!) şi toţi 
imi dădeau cifre care controlate cu amănunţime le găseam mai 
mari de cit cele reale. | 

„A doaa metodă care are avantajul observaţiunei directe. a 
fost observarea exactă a alimentării a 5 familii ') compuse din 19 
inşi adulţi, în timp de 2 zile de iarnă, una de frupt (dulce) şi 
alta de post (sec). 

Iată rszultatele : 

Au consumat gilnic 150 de indivizi adulţi din 40 de fa- 
milii cîte : 


1000 gr. făină de popuşoiu (malai) 


50 gr. 
20 gr. 


25 gr. 


4 gr. 
20 gr. 
10 gr. 
10 gr. 

gr. 
65 gr. 
40 gr. 


n n 012 
griu sub diferite forme 
bulgur-rişnit, colivă etc. 
secâră (sub formă de pine 
neagră) 
orez 
piine de tirg 
fasole bob 
fasole verzi (păstări) 
mazăre 
cartofi 
carne (din care 15 gr. de pa- 


ja 


„săre, 2. gr. de vacă, 15 gr. 


de porc, $ gr. de oaie, 5 gr. 
de peşte) 


20 gr. lapte (o lingură) | 

5 gr. ouă (la zece zile un ou) 

10 gr. brînză 

50 gr. varză 

10 gr. ceapă | 

45 gr. struguri (poamă) 

5 gr. ardei 

2 gr. unt de lemn 

1 gr. zahar | Ş 
30 gr. stevie, urzici şi alte burueni 
de pe cimp. | 
115 gr. inoăre de curechiu (zamă de 

varză) 

800 gr. borş 
250 gr. vin (regiunea este de podgorie) 


1) Din com. Epureni, jud. Fălciu. 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 223 


Deci introduce un ins într'o zi 2558 gr. alimente, din care 
licide fără valoare nutritivă 1165 gr. (borş, zamă de varză, vin), 
1318 gr. alimente de origină vegetală (din care 1000 gr. sînt re- 
prezentate prin porumb) şi numas 75 gr. materii alimentare de 
origină animală. 

Din cercetarea protocolului se observă ca amănunte demne 
de relevat că din cantitatea totală consamată de 54.000 kgr. po- 
rumb, 20.000 kgr. au fost cumpărate | Se mai observă că 20 fa- 
milii compuse din 83 de inşi nau sorbit un strop de lapte în 
tot cursul anului, în această. ţară „eminamente agricolă” !. 

Calculind acum principiele alimentare ce conțin aceste ali- 
mente ingerate, vedem că din regnul vegetal se introduce : 

114 gr. 298 albuminoide, 45 gr. 187 grăsime, 817 gr. hy- 
drocarbonate iar din regnul animal: | 

11 gr. 51 albuminoide, 2 gr. 381 grăsime, O gr. 706 hydro- 
carbonate. 

Adiţionind aceste cifre şi scăzind ceia ce organizmul nu u- 
tilizează, rămîn principii alimentare absorbite și întrebuințate zil- 
nic de individ: 

100 gr. 7 albuminoide, 42 gr. 812 grăsime, 798 gr. hydro- 
carbonate. 

Am văzut mai sus că rațiunea normală de iniyzfinere esta: 

107 gr. 3 albuminoide, 64 gr. 5 grăsime şi 407 gr. 5 hy- 
drocarbonate. 

Adică în raţiunea alimentară zilnică a sătenilur observați 
de mine, faţă de cea normală de între/inere—ulbuminoidele sint 
cu puţin în minus faţă de media mai sus enunțată, grăsimea 
este cu mult în minus (20 gr.), iar hydrocarbonatele sînt cu mult 
în plus. Vom vedea mai departe care este rostul acestei mari 
cantităţi de hydrocarbonate. 

Să se noteze însă că pentru calculul nostru noi am utilizat 
toată materia alimentară şi abia am ajuns numai la raţiunea de 
intreținere. Nu ne-a mai rămas material alimentar de loc dispo- 
nibil. Insă noi am văzut mai sus că atunci cind omul desfăsoară 
o energie mare, raţiunea alimentară se dublează aproape; adecă 
raţiunea de muncă e de 2 ori mai mare de cit cea de întreţi- 
nere. Ar urma deci faptul paradoxal că la ţăranii noştri ambele 
rațiuni sînt egale. 

In realitate însă rațiunea de întreţinere (cea dată de noi 
mai sus) este cu mult mai mică, raţiunea de muncă ceva mai 
mare, nefiind însă nici una nici alta suficiente. 

In cinci familii de săteni, compuse din, 19 inşi adulţi, s'a 
consumât în timpul cişlegi;or (carnavăiului) de iarnă, în două 
zile consecutive (una de dulce si alta de Séc) urimătoarăls can- 
tități şi feluri de materii alime lare: 


22 kgr. făină de popuţoiu 
12 kgr. făină de orz 
"8 kgr. varză murată 


224 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


1 kgr. pîine de casă 
200 gr. ceapă 
40 gr. grăsime de porc 
Revine pe zi şi de individ cite: 
578 gr. făină de popuşoiu 
315 gr. făină de orz 
211 gr. varză murată 
26 gr. pine de casă 
5 gr. ceapă 
2 gr. grăsime de porc 


După declaraţiile locuitorilor această bază de alimentare, e 
continuată în tot timpul iernii cu foarte mici excepţii atit în 
zile de post cît şi în zile de dulce ')). 

Calculate principiile alimentare conţinute în aceste alimente, 
ne-ar veni ca raţie alimentară zilnică de înfrezinere: 


97 gr. 40 albuminoide, zo gr. 94 grăsime, 622 gr. hydrocarbonate. 


din care scăzind ceva ce nu se utilizează, ne revine ca rati- 
une reală utilizabilă : 


73 gr. 40 albuminoide, 27 gr. 84 grăsime, 604 gr. hidrocarbonate 


Calculind media raţiunei alimentare a primului grup obser- 
vat, cu aceasta a acestui al doilea grup, obţinem: 


87 gr. şo albuminoide, 3; gr. 326 grăsime, 698 gr. soo hydrocarb. 


Dacă acum comparăm ambele raţiuni de mai sus (a grupu- 
lui I-iu şi al II-lea) sau media lor, cu raţiunile de întreţinere și 
de muncă a populaţiunilor europene, observăm că albuminoidele 
sint în minus faţă de foaze raţiunile alimentare, că grăsimeie 
sint aproape cu jumătate mai puţine. în raţiunea săteanului nos- 
tru; iar hydrocarbonatele sînt în rațiunea normală de întreţinere 
a săteanului în plus (cam cu 200 gr.) şi aproape egale cu cele 
din raţiunea de muncă a celorlalte popoare’). ERN 

Am văzut mai sus că numai albuminoidele ‘sînt principii 
complecte, câ ele pot pină la un punct inlocui grăsimea şi hy- 
drocarbonatele, iar aceste din urmă cu nici un preţ nu pot in- 


1). spa pe satului e unul din Fişeri, care acum a luat moşia, ri- 
dicind arenda dela 00 mii la 100 mii lei. Să ne așteptăm pe viitor ca a- 
ceastă cantitato alimentară să fie şi mai ră şi mai mică. 

2). In Gasdier „L'Alimentation“, la p. 623, gāsim datele relative la 
rațiunile alimentare a puşrăriașilor din diferitele ţări europene. Din elere. 
zultă că acolo carnea, —de la 40 gr. (în Franța și Prussia) pănă la 97 gr. 
(Anglia) în medie pe zi,—şi laptele (in Anglia 678 gr. pe zi !)—formeazi 

raba obicinaită a deţinuţilor, cu toate că dinşii nu sunt siliți să munceasca. 
Ţăranului nostru,—care munceşte din il e sigur, acest regim de inchi. 
soare S'ar părea ca o viaţă de belşug fantastie!.... 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 225 


locui albumina. Marea cantitate de hydrocarbonate ingerate nu 
poate deci înlocui albumina totdeauna în lipsă. 

Care este deci rostul ei? Rostul ei este că organizmul ue- 
putind trăi fără albuminoide el face toate sforţările să şi-o pro- 
cure; în materia alimentară consumată de sătean albumina e în 
mică, cantitate, hydrocarbonatele în mare cantitate; pentru 
a obţine deci albumina el e nevoit să ingereze cantități mari 
din acele materii să-zi reție din ele albumina necesară şi exis- 
tentă, iar restul hydrocarbonatelor ce sînt peste trebuințele or- 
ganizmului să le elimine neutilizate. 

De aici decurge o muncă excesivă şi inutilă pentru stomac 
şi tubul digestiv în genere. 

Dacă pe de altă parte ne gindim—cum din cifrele prezen- 
tate rezultă —că nouă zecimi din albuminoide, aproape toată gră- 
simea şi nouă zecimi din hyurocarbonate, sint procurale organiz- 
mului de popujoiu, apoi nu e de loc exagerare cind se spune că 
hrana ţăranului e numai 1mdmdhiga; pentru ca organizmul să tră- 
ească numai cu ea, ea trebuie din motivele de sus să fie multă; 
şi pentru a o digera el trebuie să consume căntităţi colosale de 
bors, zamă de varză, ardei, cari nu-s alimente ci condimente ser- 
vind a excita stomacul la o muncă aşa de grea. 

Relele speciale şi generale care curg de aice le vom vedea 
mai încolo. 

Dar înainte de a vedea acele rele şi inainte de a trece la 
alte considerente, să-mi fie permis, pe lingă observaţiile de gru- 
puri descrise, a relata citeva fapte asupra hranei ce se dă tāra- 
rilor de cătră proprietari şi mai alea de cătră arendaşi, în timpul 
istovitoarelor munci agricole de vară, 

Legea tocmelilor agricole, atit de vitregă pentru ţăran în toate 
plivinţele, nu prevede nimic relativ la hrana ce arendaşii sînt o- 
bligaţi să ueie sătenilor ; ea nu stabileşte o rațiune alimentară 
minimă macar. 

Dar ceea ce se petrece cu aceşti nenorociţi săteni, cari-şi 
vind munca braţelor lor, şi de multe ori viaţa, pe un mizerabil 
franc pe zi e ingrozitor ! 

Mai punindu-se in consideraţie că marea majoritate a aren- 
daşilor sînt străini de neamul nostru, că deci nici măcar senti- 
mentele de rasă şi de umanitate nui pot impiedică ci dimpotrivă 
îi ajută, a realiza maximul de ciştig, chiar din carnea şi oasele 
ţăranului pe care el le transformă în energie producătoare pen- 
tru dînsul (căci el nu-i înlocueşte piin o bună alimentaţie pier- 
derile)—din aceste consideraţii zic, mergem spre un fatal cataclism! 

Dar să lăsăm să vorbească faptele: In zilele arzătoare din 
vara trecută m'am abătut pe la magşinele de trier şi am cerut 
să văd hrana rominilor lucrători. 

La un sat unde era un arendaş evreu mi sa arătat, md- 
măligă de făină de popuşoiu îndoită cu fâină de orz, iar ca u- 
dătură, ca bucate, chifer: verzi cu ofet! şi era doară zi de dulce 
şi zi mare de vară dogorituare, în care bieţii oameni munceau 
din greu ! 


226 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Intrînd după aceea în alt sat—alt arendaz evreu—(de alt-feliu 
pe aici numai speța asta există şi se “ntinde mereu), văd o ha- 
rabă ce ducea un mare bolovan de mămăligă tare ca piatra şi o 
putină de castraveți muraţi; era hrana pentru oamenii de la 
maşini în zi mare de vară şi zi de dulce! 

i Flădăoanul de la boi îmi spuse’n taină „să vii domnule sara, 
că pentru sară 'are mămăligă amară ca fierea şi neagră ca på- 
mîntul de-i e şi lui ruşine să ne-o deie ziua!“ | 

Dar ceea ce mi-a stors lacrimi de durere, era o biată babă 
ce mergea repede-repede cu o ulcică'n mină în urma harăbalei; 
o opresc gi o întreb: ce ai mătuşicăn oală? „o-leacă de lapte 
mămucuţă, cu păsat, îmi spuse ea, duc fetei la maşină la boer {?!), 
că nu poate săraca numai cu acritura din putina ceea!“ Dar de 
sigur că boerul (2!) punea la socoteală şi-ncă cum mincarea ce pre- 
tindea c'o da. | | 

La o mare proprietate din Muntenia se aduceau lucrători 
flăcăi din munţii noştri; ca să lucreze mai repede şi mai cu sporiu 
pentru proprietar, li se da luorul cu bucata; hrana era aşa de 
proastă (borş cu burueni de pe cimp și mămăligă) că mulţi din 
ei s'au bolnăvil de dysenterie şi au şi pieri!!!). Culmea era însă 
că Sirbii angajați ca lucrători pe aceeaşi proprietate aveau în ra- 
ţiunea zilnică 24—1 litru lapte, pe cînd rominii nu! aşa de mult 
preţuim noi acest singe rominesc atit de scump totuşi! 

Şi cit cuprinzi zarea pe întinsul şesurilor şi plaiurilor ţerei, 
aceste crime se petrec, şi fără vrere îţi vin în minte sfintele si 
dureros de adevăratele versuri, ale acestui Veniamin al poeţilor 
noştri : 

i «Jar cînd a fost în ceasul de amiază 
«Si le-au adus merindea lor amară 
«Din pîine de neghină şi săcară, 
«Ei stau sfirșiţi, cu ochii duşi departe 
«In adincimea zărilor deşarte» 2). 


* 
* 


Din cele ce preced rezultă că ţăranul nostru se alimentează 
cu un regim exclusiv vegetal; regim vegetal rău echilibrat în 
care albuminoidele sint inglobate in o mare gangă de hydrocar- 
bonate ; regim în care substanțele ce regenerează țesuturile (al- 
buminoidele) sînt puţine şi de proastă calitate; regim în care 
grăsimea producătoare de forţă și calorie este de asemenea în 
prea mică cantitate. 

Rezultatele unui asemenea regim sint întăi gintăi o supra- 
activitate a tubului digestiv în genere și a stomacului în special; 
acesta trebue biciuit, excitat cu acide (borş, moare) ardei şi al- 


1). Ca medic de plasă în acele părți am constatat eu însu-mi faptul, 
N | n'am putut decit sa mă sbucium din cauza nepultinții dea aduce vre o 
îndreptare. 
2). Octaviun Goga,—„Clăcuşii.* 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 227 


coolice ca să poată mistui acea mare cantitate de alimente. După 
supra activitate vine hypo-activitate ; viciare a secrețiunilor, dis- 
tensiune a păreților organului, inflamație a peliţei (mucoasei) lui 
interne, etc. acestea fac că mai toţi ţăranii să vaeti de stomac. 
Vatămătura, leşinul de dimineaţă, durerea la lingureă, jigul, ji- 
găraia, arsura la stomac, sint simptome ce nu lipsesc la nici un 
sătean !). 

In al doilea rind, organizmul uzindu-se necontenit gi nere- 
parînd pierderile prin o întrebuințare de cantitate gi calitate su- 
ficientă de albuminoide, vine decăderea orgunizmului, slăbirea va- 
lorei fizice a fiecărui individ, îmbărinirea precoce; fapt iarăşi ob- 
servat de cei ce trăesc la ţară, şi vrau să aibă ochi de văzut ; . 
femeile la 30 ani au faţa de 50 şi vlaga tot aceiaşi; bărbaţii au 
faţa trasă, galbenă, zbircită şi pămiîntoasă. Acela care a zugrăvit 
flăcăi romini rumeni şi muşculoşi în timpurile prezente, a făcut 
un rău serviciu țărei. Majoritatea sint debili şi statisticele medi- 
cilor recrutori o dovedesc cu prisosinţă. De la asemenea organi- 
zme decăzute, vine şi progenitura putredă, şi din aceste amin- 
două cauze, mortalitatea mare şi slaba rezistenţă gi a adulţilor 
şi a copiilor. 

In al treilea loc nepotrivita combinare a hydrocarbonatelor 
şi cantitatea mică de grăsime izvor al căldurei şi al energiei 
face primă! slaba rezistenţă a indivizilor la intemperiele iernei 
şi a schimbărei anotimpurilor (hainele şi combustibilul insufici- 
ente neinlocuind grăsimea absentă), şi cu mult mai important, 
secundă: micşurarea considerabilă de cantitate şi de calitate a 
muncei naționale. Faptul acesta, şi mai ales acest fapt, a fost 
observat de toţi ciţi trăesc la ţară. 

lar ca culme a ingratitudinei celor ce nu fac nimic pentru 
existenţa şi tăria acestei ţări, pătura noastră de suprapuşi, n'a 
găsit altă explicaţie a acestei mici cantităţi de muncă de cit aşa 
numita : ene a fâranului. Nu am destule cuvinte de revoltă 
pentru iscoditorii unei asemenea explicaţii, şi nu le voiu răs- 
punde de cît cu vorbele unui ţăran: 

„Leneşi, domnule, zici?  D'apoi cine ară, cine calcă ogoa- 
rele de mii şi mii de ori, cine seceră, trecînd prin mini toate 
firele griului, aceste lanuri cît le cuprinzi cu ochii? Noi doară, 
nu Dumnealor!“ 

La dreptul vorbind e o'adevărată enigmă încă, cum cu așa 
de sărace mijloace de energie la disposiţie, ei dezvoltă o muncă 
atit de considerabilă ! 

Dar să nu ne înşelăm! Mult nu putem durà. Vegetaria- 
nizmul nu e compatibil cu o viaţă activă şi energică. El e bun 


1). Aceste simptome n'au scăpat observației nu numai a medicilor, 
i. r profanilor. Aşa autorul monografiei com. Bragadiru, care a văzut 

e bine toate lucrurile, le-a notat şi el şi a propus sè se aprovizioneze 
o icnăiiele cu o cantitate suficientă de bicarbonat de sodă, pentru a mai 
alina durerile, de sigur pănă cind ne vom gindi a incepe marea operă de 
schimbare şi ameliorare de regim alimentar al ţăranilor. 


22% VIAŢA RONÎNEASCĂ 


pentru popoarele înapoiete, pentru călugări şi anachoreţi, nu 
pentru un popor care caută să-si facă loc între popoarele civi- 
lizate ale Europei prin putere de gindire şi putere de muncă. 

Că aşa este se poate vedea şi din aceea că hrana popoa- 
relor civilizate ale Europei şi Americei nu este exclusiv vege- 
tală. Aceste popoare au trăit in trecutul depărtat, cum trăesc 
ţăranii noştri astăzi. 

In adevăr; 

„In acest ceas popoarele cele mai active, cele mai între- 
„prinzătoare, sînt acele care minincă mai multă carne“ zice 
Gautier. 

Carnea şi extractele sale sint excitanţi ai centrilor trofici 
ai nutriţiei; acest act se face mai intens și mai bine sub influ- 
enţa ei, zice acelaş autor. 

Pe cind Rominul consumă 10—12 kgr. carne, după obser- 
vaţiile noastre, pe an, Francezul consumă 38 kgr., lucrătorul en- 
glez 59 kgr. şi Parizianul 98 kgr. pe an! 
| Pe cind Rominul consumă în medie cel mult 4 litruri de 
lapte pe an, Englezul consumă 40 şi Francezul 60 de litruri! 

„Cantitatea de consumare a cărnei s'a ridicat pretutindeni 
„în Europa cu bogăţia şi activitatea modernă. Inainte de Re- 
„voluţie taranul francez aproape nu consuma carne. Cel mult 
„el tăia un porc pe an“. (Taine. Origines de la France contem- 
poraine citat de Gautier în op. cit. p. 149). 

Dar. fapt de o importanţă mare şi de o gravitate neliniş- 
titoare, atît pentru cei care citesc trecutul poporului romiînesc 
sub toate feţele lui (nu numai sub cea artistică și războinică), 
cit şi pentru cei cari caută cinstit să pătrundă tainele prezente 
ale vieţii poporului, pentru ca apoi sâ-şi arunce dreaptă ochire 
în viitor, vrau, să relevez acum. 

Oare în trecutul neguros al poporului rominesc, şi în cel 
mai puţin neguros, cel hăt încoace aproape de noi, așa s'au hrá- 
nil jăranii ? 

Răspund cu tărie: Nu. 

Vitejia şi bravura noastră din trecut nu puteau să fie re- 
zultatul unui astfel də regim.  Răsboinicii acelui Mare Ştefan 
plecau la drumul greu şi primejdios al bătăliei nu numai cu buz- 
duganele lor ghintuite şi cu săbiile lor ascuţite. 

Pinişoura cea de grîu şedea la desugă şi brinza unsuroasă 
a oilor de munte şi de şes, zăcea la trăistioară. Laptele şi 
brinza acelor vremi de păstorie ne-au asigurat dâinuirea printre 
naţii şi libertatea noastră. Mămăliga și cu ceapa acestor vremi 
de „mare agricultură“ şi de „modernă organizaţie“ ne vor aduce 
pieirea dintre ţări, şi subjugarea la străinii cei din afară, sau ia 
cei oaspeţi ai noştri din lăuntru cari în loc să se transforme în 
frați se transformă în opresori ai noştri! 

„Brinza e o garanţie de independenţă pentru popoarele ce 
„0 posed“, a zis Moleschott. Dovadă Elveţia, Ţările de jos şi 
Danemarca. 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 229 


Nu am documente concrete pentru a demonstra cum să 
hrăneau în trecut ţăranii; dar aserțiunea mea o sprijin pe o 
serie de deducţiuni teoretice şi pe o serie de fapte practice ob- 
servate. !) 

Mai întăi de toate nu intrasem pe acele timpuri în curentul 
popoarelor europene; legăturile de comerţ între ele şi noi erau 
restrînse şi se întindeau asupra unui număr limitat de materii. 
Pe atunci, ouăle găinilor noastre, grîul nostru, rămineau și se 
consumau pe loc, nu mergeau să alimenteze pe locuitorii capitalei 
Engliterii. 

Apoi Statul cu organizarea sa nu luase o desvoltare atit de 
prodigioasă, şi cu toate necazurile timpului, se cereau cu mult 
mai puţine sacrificii de la țărani, şi cele ce se cerean, erau in- 
termitente ; acum să cer mari și în mod constant; ţăranii tre- 
buie să-şi rupă bucăţica din gură, să-şi scadă bunul traiu şi să 
satisfacă tuturor acestor cerințe. 

Pe urmă sătenii erau mai bogaţi; în ori-ce caz aveau la 
dispoziţie mai mult pămînt de lucrat, şi pămint nesăcătuit, şi 
mai ales aveau la îndămină mai multe păşune şi deci fiecare pu- 
tea ţine mai multe vite cu lapte. Nu neg că bogăţia ţărei în ge- 
neral a crescut, dar afirm că bogăţia medie, cel -puțin în materii 
alimentare de valoare, a fiecărui ţăran în parte, a scăzut! 

Fac apel pentru aceasta la memoria tuturor oamenilor mai 
bătrîni, să răspundă dacă nu e așa. Eu însu-mi care nu mă nu- 
măr încă printre cei bătrîni, îmi aduc aminfe că în copilăria mea 


1). Cind am scris aceste rinduri nu cunoşteam încă datele statistice 
publicate de di. C. S. in articolul „Foametea constantă şi chestiunea a- 
grară“ (Cronica internă) din No. 1 al „Vieţei romineşti“ 

In acel articol di, C. S. calculează cifre mijlocii pe perioade de cinci 
uni (spre a se compensa variaţiunele din cauza deosebirei de recoltă),— 
deducînd din producerea totală a porumbului cantităţile exrportate,—cit ră- 
mine pentru consumaţia internă,—impărţind apoi aceasta după numărul 
populațiunei, ajunge la următorul rszultat : 


i Consumația « cap de 
Producţia | Export în | : asulat 

ANII in vagoane vagoane PRA POPULAȚIA N 
1876 125,000 26.000 99,000 4,300,000 230 
1886—1890 157.000 60,000 97,000 5.000,000 194 
1891—1895 158,000 72,000 88,000 5,500,000 156 
1896 —1900 160,000 70,000 90,000 6,000,000 150 
1901—1903 192,000 102,000 90,000 6,300,000 146 


„Aşa dar—spune dl. C. S., —de trei-zeci de ani, din an in an, cu o 
„regularitate Inspăuminia oare; consumaţia porumbului pe cap de populaţie 
„5'a tol micyorat. De la 230 kgr. pe cap de populaţie în 1876, ea scade 
„la 1886—1890 la 194 kgr., la 156 kgr.în 1891—1895, la 150 kgr, în 
«1895—1900 şi ajunge numai 146 kgr. în perioada 1900—1903* („Viaţa 
Rom.“ No. 1, p. 153). 

Aceste cifre pozitive confirmă deducţiunele mele de mai jos. 


230 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


—— — — a, a 


una din ocupațiile cele mai de căpitenie era dusul și adusul va- 
cilor Ja şi de la marea cireadă strinsă la poarta țarinei. 

Cu dispariția pășunelor, de zeci de ani și cireada a dispă- 
rut şi vacile rari ce se mai găsesc ici cole prin sat, sînt păscute 
cu funia de coarne, de băeței, pe marginele drumului, singurul i- 
maş rămas! 

Un moş bătrin care-şi adăpa boii la fintina din poarta ca- 
sei noastre, îmi spunea acum ciţi-va ani: 

„Ei dragul moşului, cind eram eu ca matale, aveam noi 
„multe vaci cu lapte; dar şi locurile erau largi; le dădeam dru- 
„mul pe cimp dimineața şi tocmai sara veneau acasă ele sin- 
„gure, cu picioarele galbene pin'la genunchi, încărcate de mana 
„ierbii înflorite! (polen). Acum nici o giscă mai unde s'o ţii “ 

Nu zic că trebuia să răminem la timpurile trecute, dar in 
viltoarea dezvoltării noastre trebuia să ne asigurăm ca laptele 
şi brinza să nu dispară din hrana susținătorilor noştri a tuturor. 
căci ele dispărute sprijinul şi libertatea noastră va dispare. 

DI. A. Gâdei în recenzia d-sale asupra operei d lui Haret 
„chestiunea ţărănească“ ne spune că inainte de 1864, fiecare pro- 
prietar era da/or să deie fie-cărvi cap de familie o falce de pă- 
mint (aproape 3 pogoane) pentru întreținerea lui şi a celor ai 
săi ; dacă proprietarul nu avea, era obligat să-l treacă pe mosia 
altui proprietar care avea de unde să-i deie. Astă-zi avem ci- 
te-va sute de mii de ţărani fără o palmă de pămint! E firesc ca 
cei mai de demult să se fi hrănit mai bine de cit cei de astă-zi. 

Unul din cei mai fervenţi apărători ai sătenilor, spunea dă- 
ună-zi în cameră: 

„a 1850 condiţiunile de muncă erau mult mai bune; a- 
„tunci ţăranul avea de muncit pentru proprietar 25 de zile pe an pe 
cind acum are de muncit 75 de zile. «In judeţul Vlașca pentru *!/2 
«pog. pămint, ţăranul trebuie să muncească proprietarului 150 zile.> 

Las să se judece dacă traiul şi hrana celor de atunci, nu 
erau mai bune de cit al celor de azi. 

In sfirşit un fapt ce cade zdrobitor în favoarea tezei sus- 
ţinută de noi este mersul uriaş de progresiv al pellagrei, în ul- 
timele decenii. 

Această hydră devorantă a neamului nostru, întinsă de 10 
de 100 de ori mai mult de cit spun statisticele oficiule, este re- 
zultatul, după părerea hygieniştilor noştri eminenţi, nu numai a 
hranei cu porumb stricat, ci şi mai ales a unei hrane lipsite de 
principii animale, şi compuse din rău alcătuite elemente vegetale ! 

Progresarea ei este termometrul, este indicatorul cel mai 
bun al înrăzre: alimentaţiunii săteanului nostru ! 


ax 


Dacă deci în trecut lucrurile au fost alt-feliu, cari sînt a- 
tuncea cauzele, cari au provocat, întreţin şi dezvoltă întrebuin- 
tarea unui aşa nenorocit regim alimentar de cătră sătenii noştri ? 

Două cauze de o importanţă capitală : 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 231 


Sărăcia necontenit crescîndă a ţăranilor şi /gnoranza dacă 
nu progresindă, cel puţin staţionară a sătenilor, în chestii de a- 
limentaţiune, ca şi de alt-feliu în tot felul de chestii; 

şi alte două cauze de o importanţă nu mal puţin mare: 

Practicele religioase greşite şi vătămătoare şi nesuficientul 
control, sau totala lipsă, de control al statului în materie alimen- 
dară pentru săteni. 

Să analizăra în scurt, rind pe rînd aceste cauze: 

Sărăcia face paşi uriaşi de progres în masa ţărănimei 
noastre ') 

Aşa este ştiut că vro 10—20 ani înainte fiecare sătean îşi 
tăia porcul lui (ca ţăranii Franceji înainte de revoluţie ; vezi mai 
sus). Ei bine, anul acesta în județul Fălciu din z6,400 capi de 
familie, numai 6773 au tăiat porc de crăciun, restul nici n'au 
gustat (de sigur țăranul Francez din evul mediu trăia mai bine). 

Prin lipsa de ima-uri şi neînlocuirea lor cu nutreţuri artif- 
ciale, producţia și consumaţia laptelui şi a derivatelor lui s'a re- 
dus aproape de zero. 

Laptele este aşa de puţin, că nu se poate intrebuința nu 
ca aliment, dar nici ca medicament! Noi medicii rurali cunoaş- 
tem această chestiune mai bine ca ori cari alţii. Principala noas- 
tră dificultate în combaterea epidemiilor de febră-tifoidă şi de scar- 
latină, este tocmai lipsa laptelui ! 

Chiar anul acesta in com. Păhneşti, unde am avut epide- 
mie întinsă de febră tifoidă, din 300 capi de familie menai 7 a- 
veau vaci cu lapte Şi aceştia aveau copii cari-l consumau, aşa 
că tificii rămineau fără; prin satele dimprejur aceeaşi bogăţie era. 

Intr'un rînd funcţionarii sanitari superiori sfătuiau lactoza 
(un produs farmaceutic care există în luptele natural) în locul 
laptelui ; lactuză de la şpiţerie, nu lapte din şitar; şi aceasta in- 
tr'o ţară ioastă de păstori şi actuală de agricultori; 

E dureros şi e revoltător! | 

In com. Epureni (citată şi mai sus), comva/escențu tifici din 
vara trecută, n'aveau altă hrană de cit zur/d de orz coaptă ’n 
vatră, fără alt ingredient! (Sf. [lie Tesviteanul în pustiu o ducea 
mai bine, căci lui îi adusese îngerul o azimă albă de pine şi un 
ulcior de apă răcoroasă !). Dar cu introducerea orzului în alimen- 
tația obişnuită a ţăranilor noştri (înainte se întrebuința numai la 
foamete) ţăranii noştri se scoboară în scara zoologică; ei întră 
in rindul erbivorelor; frumoasa specie hyppică a d lui Marghilo- 
man de sigur se hrăneşte mult mai bine, de cit 4 milioane de 
locuitori ai acestei ţări ; ea mai are şi avantajul de a avea sto- 
macul apropriat pentru acest regim ; pe cind natura neprevăză- 
toare de data aceasta, n'a prevăzut şi pe ţărunii noştri cu un a- 
semenea stomac ! 


1) Şi în această privinţă vezi urticolul d-lui C. S, citat mai sus (-Vi- 
aja rom.“, No. 1). 


232 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Ignoranja în general pe lingă că e mare cauză a sărăciei, 
dar în special ignoranţa în tot ce priveşte materiele şi regimu- 
rile alimentare, valoarea nutritivă a diferitelor elemente, precum 
şi rostul unei bune alimentaţiuni, face ca chiar familiile cu oare- 
care imbelşugare să se hrănească prost. Din analizarea budgetelor, 
familiilor ţărăneşti. observate de dl. A Gâdei. în monografia co- 
munei Bragadiru se vede clar că mijlocaşul cheltueşte pe zi pen- 
tru hrana individuală 33 bani, pe cînd fruntaşul 31 bani; este 
de sigur aice o neștiinţă a tuturor punctelor de sus, din partea 
fruntaşului care dispunînd de mai mult, ar putea să se hrănească 
mai bine. 

Dar mai mult, necunoaşterea valorii alimentare a diferite- 
lor elemente, face că ţăranii azvirl elemente de mare valoare pe 
lucru de nimic, dau aur lucitor pe aramă ruginită; aşa cine nu 
ştie că ouăle se dau pe covrigi, pe bomboane, pe peşte sărat; 
apropo de acest din urmă schimb nu mă pot reţine dv a nu re- 
lata următoarea scenă : 

Căutam bolnavii de pojar din Virteju-Nefliu jud. Ilfov, în 
primăvara lui 1904 ; la o casă văzui cinci copilași, fiecare cu cite 
un dărăb de mămăligă 'n mină, întingind cu precauţie într'o stra- 
chină cu sărămură şi un mic chitic de peşte sărat. Era zi de dulce. 
Intreb pe mama copilagilor, ce ai dat pe peşte. Nouă ouă, dom- 
nule doctor îmi răspunse ea. [Nouă ouă conţin 96 gr. 47 albumi- 
noide şi ş4 gr. şo grăsime, pe cînd chiticul de peşte care ma- 
vea mai mult de zoo gr., conţine z8 gr. go albuminoide şi r6 
gr. Sr grăsime]. La întrebarea mea, că de ce nu le-a dat mai 
bine ouâle să le minince, ea-mi răspunse: vezi, în strachina ceea 
înting toţi, dar în ouăle fierte n'au unde să întingă. Si sar på- 
rea că are dreptate. Dar la ripostarea mea că cu o lingură de 
untură şi cu acele ouă putea să facă o strachină mare de ju- 
mări (scrob), unde să întingă de două ori atiţia copii, ea strinse 
din umeri,iar eu răspund: iată unde duce zgnoranța. De alt-feliu 
nu-a învinuesc pe ea. 

Practicele religioase greşite. Înţeleg prin aceasta, în pri- 
vinţa alimentaţiunei, căci de ea mă ocup, numărul mare de pos- 
turi şi de zile de post. precum şi reaua lor aşăzare. Postul cel 
mare aşăzat la sfirsitul iernei şi la începutul primăverei, epocă 
de schimbări frecvente de temperatură și de inceput de munci 
agricole, este un adevărat fioros Minotaur al neamului nostru. 
Iată un tablou comparativ, pe o serie întinsă de ani, şi pe luni, 
care demonstrează, că din 100 de morţi, întrun an, cea mai 
mare procentualitate o prezintă luna Martie, şi Martie, este ştiut, 
niciodată nu lipseşte din post. 


: ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 233 


— p —- 


pm = a *) 
aj < w IEEE. 200 Er RET T 00 ET i PA e 
E -AN E-a E o det fe pe E 
Z z, ~ © B A E a Z 2 z | BL ZO Ep să 
m 4 — A i 9 e 

o < 4 E e < D < Z DA- < So A la 8 
. a) — m m Me 
z| = [B.F B.|F.|B.[F.|B.] F. "B.| F. | B.| F. | B.| F. |” 


| 
l|lanuarţo. t314. 54 5.6014.89l4.62 3.964.894. 38| 504.921 


| 


sai 78[5. 374 T 51914.45) 1214.61 ale de 5.2214.15|5.2314.65] 9.88 


gn 
t9 
> 
ma 
~] 
a 
Q1 
— 
> 
LA za 
i 
ba i 
je) 
~] 
gt 


* ğFebr. 
3| Marte 
4| April 
diMai 


i, 33/4. 03ļ4.55/4.2814.70|4.25] 8.95 


5.71 lz 91 5.885 5.2745. sola 4.9615. M ar a 5|4.82(5.38/4.9515.57|5.02] 10.5 
4.2214.08 4.704.15 1.98 4.45l4. oala. a 


| | 
3.5 1[3.1313.44/3.1444.31/3.9313.71 3. 67 13.22 3.07 e 5[5.70/)3.40| 7.1 
| | | 


2.96/2.56/2.742.47[3.6013.27 3.24|3.042.87/2.63 ya 3.09/2.82| 5.91 
/2.99|4.12/3.68[3.62/3.83!3.34/3.10|3.48/3.2213.583.24] 6.82 
4.31|3.88|5.53/3.7014.48|1.06 PI DA PER 4.00/3.75]4.19/3.87| 8.06 
4.01 3.5844. 123.81 3.80/3.4013. 10! 3,4514.10/3.90|3.76/3.57(3.9213.62| 7.54 


£.09/3.5814. o3 3.7314. 30/3. 764. 00, 3.034.398 4.09[4.15/3.8914.1713.78] 7.95 


6ilunie 


Tilulie 


Sl Aug. 


9|Sept. 


10|0ect. 


LIIN-bre f4. sa 94 4.33 3.8514. o 3.6614. 18! 3. ai 50 4.17 4.614,35 4.3313.95| 8.28 
12ID-bre 


| | 
5. sală, 51[5.11)4.44 3,88 3,43]4.804.36/5.0714.61]4.72]4.4044.77)4.27] 9.04 


O probă mai zdrobitoare despre influența nefastă a postului 
în genere gi a celui mare în special, asupra poporului rominesc, 
nici nu se poate da. 

In acel timp, în care organizmul tocmai trebue să se nu- 
trească mai bine, pentru a rezista muncei şi schimbărei de climat, 
tocmai atunci 50 de zilen şir, el este alimentat numai cu mă- 
măligă, zamă de varză şi hrean! Şi untdelemnul e interzis! Un 
asemenea soiu de post nu e cunoscut nicăiri şi cind citeam că 
documentatul Gautier socotește ca post orfodox, postul cu ouă 
Şi cu lapte, zimbeam dureros nu de ignoranţa autorului în ale 
noastre practice igienico-religioase, ci de barbaria neimaginabilă în 
care trăim. 

Introduse din ţări cu climat şi condiţii de traiu deosebite de 
ale noastre, posturile sînt exotice la noi. Şi cum esenţa religiei 
creștine ortodoxe nu stă în posturi, cred că e cel puţin indolență 
vinovată, faţă de existenţa neamului, neluarea de măsuri ime- 
diate, pentru îndulcirea acestui riguros regim,—sau cel puţin, 
pentru înlăturarea exagerărilor. 

Să nu se compare viaţa monahilor cu aceea a sătenilor; 
cei întăi consumă mult lapte şi nu muncesc de ut cei de-al doi- 


ii *) Dr. Cati iv. Bulet. gen. al Dir. gen. a serv. sanitar an XVII, 
p. 18. 


234 VIATA ROMÎNEASCĂ 


me samemena — e e 


lea muncesc foarte mult şi nu consumă lapte de loc; şi e mare 
diferenţă. 

Se obiectează că şi-aşa ţăranii miînincă post şi în zilele de 
dulce, căci mau ce. In parte faptul, cu toată tristeţa ce conţine'n 
el, e adevărat. Chiar eu am dat mai sus exemple. 

Dar nu mai puţin e adevărat,—că cifrele de mai sus. rela- 
tive la creşterea mortalităţei în timpul postului mare, ne arată, 
că „excesele“ acestea trebuesc combătute. 

Neluarea de măsuri de control, sau neeficacitatea celor ce se 
jeau, a alimentaţiunei sătenilor, este încă una din cauzele intre- 
tinerei unei rele alimentaţiuni. 

In adevăr, am arătat mai sus că legea tocmelilor agricole 
nu prevede nimic în privinţa hranei ce arendaşii şi proprietarii 
sint obligați să deie în cel puţin 3 luni de vară! Consecvenţile 
nenorocite ale acestei neprevederi a legii șau văzut acolo unde 
am tratat despre hrana ţăranilor la muncile agricule. 

Regulamentele existente în privința prohibiţiunii porumbului 
stricat, nu se aplică, după cum însuşi Dr. Felix fost mult timp 
Director general al serviciului sanitar, constată. !). 


+." 


Din largul tablou prezentat de noi, cite-va părţi se desem- 
nează în relief izbitor, citeva noţiuni reiese clare și limpezi ca 
lumina zilei. 

Reiese că cu modul de hrănire vegetarian şi viţios al po- 
porului nostru, a marei lui mase, nu putem aspira laun viitor 
strălucit. Sintem puţini, trebue ca fiecare individ să reprezinte 
un quantum de energie fizică şi psihică superioară, pentru a al- 
cătui un solid și trainic popor democrat, în care fiește-care sá 
ştie a minui bine și sapa şi condeiul. Acea energie superioară 
însă se capătă din o hrană bună. Cum ne hrănim noi însă, nu 
putem sta mai sus de cît populațiile nenorocite ale Indiei. Căci: 
„La indivizi, sau la populaţiuni rău hrânite, nu trebuie să pretinz: 
„activitate intelectuală, muncă grea şi continuă, nu trebue 
„teptat de la acele popoare o energie necontenit desfăşurată, nici 
„mai ales acea rezistenţă la cauzele de degradare, din care re- 
„Zultă o îmbătrinire precoce. Procurînd o muncă suficientă, excesivă 
„chiar în unele perioade, aceşti sărmani, neîndestul nutriţi, se 
„moleşesc întrun fel de trîndăvie şi de vis, şi se tocesc mai mult 
„sau mai puţin repede. Cu acele regimuri insuficiente omul se 
„istoveate repede și dispare lu o vristă mijlocie, la care lucră- 
„torii bine nutriţi ai marilor tirguri civilizate, cu toate obiceiu- 
„rile vițioase pe care le permite şi le aduce civilizaţia, mai au 
„încă mulţi ani de trăit.“ 

Mai reiese dacă nu din documente scrise, dar din fapte a- 


1). Asupra cauzelor de neaplicare vezi : Felix. Raport general asupra 
igienii publice şi serviciului sanitar al regatului Romin, pe anii 1896—1897. 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 235 


e—a e e o — ——— —— — k o DI maia ED Il a 


——— 


uzite şi văzute, că de cite-va decenii încoace, regimul alimentar 
al oamenilor muiţi ai ţării merge într'o progresie geometrică 
spre regimul alimentar al vitelor. Au ajuns deja la orz în tim- 
puri normale. pe cînd inainte recurgeau numai în grele timpuri 
de foamste. Apoi pellagra, acest cauchemar naţional, îşi zburleşte 
din ce in ce mai mult capul său de furie. 

Mai reiese câ soluţiuni grabnice, trainice şi practice se im- 
pun de realizat imediat, alt-feliu ne s/ingem de pe fata pămintului. 
Pierim, mai ales că în Moldova are si cine să ne iee locul. 


xk 
+ E 


Chestiunea aceasta a soluţiunilor, a remediilor, este atit de 
grea, importanţa ei atit de mare, în cit nu-mi voiu lua îndrăz. 
neala, de a cerca măcar rezolvirea ei. 

Trebuie timp, activitate inteligentă, şi energie practică, a 
tuturor gînditorilor de bine, a tuturor oamenilor de acţiune şi de 
inimă, ai acestei ţări, pentru ca ea să fie rezolvită. Voiu atinge-o 
deci numai în marile ei liniamente. 

Dar mai înainte de aceasta, mă voi ridică cu energie îm- 
potriva acelora care tind a se înlocui laptele de vacă şi de oaie, 
cu care ne am ridicat între popoare. prin laptele ds Soja. Ase- 
menea propuneri şi încercări sint făcute pentru a păstra o situ- 
atie rea, pe care noi dimpotrivă trebuie s'o schimbăm ca nefiind 
în folosul neamului. De alt-fel să ştie apărătorii Sojei, că Japo- 
nejii consumatorii ei de veacuri, de cînd au început a intra în 
rindul popoarelor civilizate ale lumii, își animalizează hrana. Ei 
întrebuințează acum o mai mare cantitate de carne şi grăsime 
de cît în trecut. 

Si apoi această propunere -n'a putut porni de cit de la nişte 
profund necunoscători ai ţăranilor ; cultura şi mai ales prepara- 
rea Sojei este grea şi mai ales este nouă; greutăţile de traiu 
actuale ale ţăranilor, lipsa lor de educaţie practică agricolă, face 
că ei nu pot bine cultiva plantele ce le cunosc de sute de ani, 
şi acelea destul de folositoare, necum plante noui ce căutăm a 
introduce noi acum. 

E în adevăr o mare dovadă de naivitate chiar, numai în- 
ceputul acelei campanii a Sojei | 

Nu mă voi încumetă apoi, să alcătuesc o rațiune alimen- 
tară ştiinţifică pentru ţărani, şi să li-o recomand; mi s'ar părea 
în starea de astă-zi a lucrurilor, cel puţin o ironie jignitoare la 
adresa lor. 

D. Profesor Babeș, cunoscutul nostru savant, făureşte un 
mic catechism sanitar!) şi printre altele povăţueşte pe ţăran ca 
în timp de odihnă să consume zilnic şi de individ: 


1). Buletinul Direcţiunei Generale a serviciului sanitar anul XVI No. 
13 şi 14 p. 269. 


236 VIAȚA ROMÎNEASCA 


800 gr. mămăligă 
200 gr. fasole 
50 gr. brînză 
4 kilo lapte, şi 
100 gr. peşte 


Totul nu costă, zice d-sa, de cît numai 4o de bani. Iar pen- 
tru zilele de muncă, raţiunea e ceva mai mare; ea nu costă de 
cil numai 6o bani, pe zi şi de individ. Să consume aşa, şi nea- 
mul se va regenera. Las de-o parte că raţiunea pentru timp de 
odihnă (de întreţinere) păcătueşte prin lipsă de albumină şi mai 
ales de grăsime, necompensată prin hydrocarbonate. dar mă 
opresc la preţ. Pazru-zeci şi şase-zeci de bani pe zi şi de fie-care 
ns, numai pentru mincare la țăran, în timpurile prezente 7... 

Am cercetat bogata monografie comunală, a d-lui Gidei. D-sa 
la budgetul familiilor ţărăneşti face aparte şi budgetul hranei. Şi 
de acolo se vede că fruntaşul. cheltueşte pe zi şi de ins pentru 
hrană 31 bani, mijlocaşul 33 bani (şi asta în toate zilele anului 
şi cele de neactivitate şi cele de obositoare muncă), iar codaşul 
11 şi 12 bani! Și 75% din săteni sint codaşi. 

In grupurile observate de mine, cei din primul grup, con- 
sumă pe zi şi de individ 20 de bani, iar cei din al doilea grup, 
o să vă minunaţi: cinci bani şi jumatate pe zi! 

De unde să complecteze ei, materiile alimentare pînă la fa- 
buloasa sumă de 40 şi 60 de bani! Aceasta d. profesor nu ne-o 
spune. Trec săptămîni de a rîndul în cari nu găseşti 5 parale în 
casa unui sătean! 

A-l sfătui să consume 40 şi 60 bani pe zi, cînd el consumă 
şi nu poate consuma de cît 5 sau 10 bani, îmi pare că samănă 
cu acţiunea acelei regine care sfătuia poporul pieritor de foame, 
ca ìn lipsă de pine să minînce cozonaci! 

Voiu căuta deci să urmez pe alte cărări. Şi voiu începe 
cu abolirea practicilor sgienico-religioase vătămăloare. 

Aş intreba mai întăi ce se opune, mă rog,ca Sinodul Bise- 
ricei noastre autocefale, să nu reformeze posturile? Apoi dacă 
am trăit o mie de ani sub un regim transportat de la Greci, 
greşit la noi, apoi să continuăm totdeauna a trăi aşa ? 

Oare Biserica noastră nu e susceptibilă de evoluţii ? Toate 
Bisericele din lume au evoluat, şi încă în dogmele lor funda- 
mentale. a noastră nu poate evolua nici măcar în forme? Căci 
de fondul credinţei nimeni nu s'atinge. Olandejii în veacurile 
trecute, au suprimat dintr'un condeiu toate sărbătorile ca să-şi 
poată construi diguri de apărare a ţării împotriva mării; noi, 
să nu suprimăm sau măcar să nu îmblinzim posturile ca să a- 
părăm ţara de peire? Cum voim oare ca Evreii cari trăind cu 
noi, wau nici un post gi consumă carne cuşer, să nu ne domine? 
Se va zice de fanatici—dar eu nu știu să fi existind chiar prin- 
tre cupi—mai bine să pieară neamul, credinţa să rămiie. Bine, 
de cît esenţa credinţei nu stă în posturi ci în binele aproapelui; 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 237 


aceasta e marea doctrină a Creştinizmului dinaintea căreia ba- 
gatelurile de post şi altele asemenea trebuiesc să dispară! 

Se va mai zice că ţăranul confundind religia cu posturile 
însă-gi, se va produce prin suprimarea lor o adincă jignire a 
sentimentului religios. Eu nu văd aice de cit un folos pentru 
Biserică, căci cu acest mod ei vor fi scoşi din rătăcire şi aduşi 
la urmarea adevăratelor dogme. 

Şi apoi orice schimbare a unei stări de lucruri, jigneşte pe 
cineva ; de aici însă nu sîntem îndreptăţiţi a ne petrifica în o 
stare nenorocită. 

Eu cred că ceea ce a lipsit pînă acum pentru rezolvirea 
favorabilă a acestei chestiuni, n'a fosto încăpăținată rezistență 
a Bisericei, ci lipsa de o activă, energică şi pricepută cu cum- 
pătare intervenţie, a conducătorilor ţărei noastre şi ai neamului 
nostru cătră acești blajini prelați. Pe viitor se cere—începutul 
fiind deja tăcut—o mai stăruitoare intervenţie a Direcţiei Sani- 
tare căreia îi incumbă in prima linie această datorie, şi un mai 
puternic sprijin al celor-lalte puteri şi această suprimare mult 
dorită, în interesul hygienii se va face. Atunci sigur vom scăpa 
de marea mortalitate a lunei Martie. 

Un alt factor de o mare importanţă în îndrumarea spre 
bine este de sigur educarea maselor în privința unei alimentaji- 
uni raționale, posibilă cu mijloacele de care ele actual dispun. 
Am arătat deja că mijlocaşul d-lui Gidei se nutreşte mai bine 
de cît fruntașul; cel întăi cheltuind 33 bani, cel al doilea 
3l bani pentru hrana zilnică gi de ins; e de sigur aice un viţiu, 
o neștiinţă în ale alimentării, a fruntaşalui, care dispunind de 
mai mult s'ar putea hrăni mai bine. 

Dar cine să facă această educaţie ? Par-că aud invariabilul 
răspuns: preotul şi învățătorul. Pe spetele acestor doi factori şi 
mai ales a ceiui de-al doile se obişnueşte a se pune toată opera 
de civilizare a satelor noastre. Se uită că aceşti sărmani cam- 
pioni ai civilizaţiei, au prea mult de lucru, se uită că cu o mi- 
zerabilă leafă de 80 lei lunar ei nu pot să facă operă de uriaş; 
se mai uită că ei nu pot fì enciclopedic pregătiţi pentru toate 
ramurile de activitate omenească ; şi sə mai uită apoi că de şi 
sint corpul care cel mai mult a contribuit la ridicarea săteanului, 
totuşi nici ei nu sînt toţi, ceea ce ar trebui să fie! 

Cit privește despre preoţi, acestia în noua cale de desvoltare 
a ţărei noastre, şi în epoca în care trăim, au fost şi continuă a 
fi ast-feliu formaţi, că prea puţin se poate compta pe ajutorul lor 
in marea campanie de civilizare a satelor. 

Moaşa rurală şi agentul sanitar al căror ajutor încă sar 
putea invoca de cei necunoscători ai lucrurilor, abia sînt în stare 
—dacă sint— să îndeplinească atribuţiunile lor regulamentare. 
Educaţiunea lor nu este de așa natură ca ei să înţeleagă şi să 
priceapă un rol mai înalt gencral, pe lîngă cel special pe care-l 
au, în mijlocul pupulațiuuei rurale. De alţi factori nu mai men- 
ționez, căci nici nu sînt. 


>; © Aman _ N San m m A PR i ar 


238 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


IE, CR EP a E E E E E E PE, E a 


Unde trebue atunci să ne îndreptăm privirile? Trebue să 
ne creăm personal ad-hoc. nou, pregătit cu cunoştinţe practice, 
utile în viață, sau să le complectăm pe cele ale personalului e- 
xistent. 

Baza chiar a educațiunei şcolare atit de oraş cît şi de sat tre- 
bue schimbată. Reposatul Dr. Felix, care era un adînc cunoscător al 
chestiunilor ţărăneşti, nu de mult scria: „Are un rol învăţătoarea ru- 
„rală, care trebuie să înveţe pe fetele ţaranilor economia casnică, 
„care trebuie să le arăte cum se pot găti cu puţină cheltuială, bucate 
„hrănitoare şi variate, cum sc poate ţine bine gospodăria casei, 

„fără a se întrece modestul budget al unei familii de ţăran, şi 
"această învățătură este cu mult mai importantă, de cit regu- 
"lile de gramatică, care ocupă o parte largă. din programul scoa- 
„lelor rurale !).% 

D. Spiridon Popescu în importanta sa lucrare „Contribuţiuni 
la munca pentru ridicarea poporului“ ne arată că nu enici o de- 
osebire între felul de viaţă, de hrană şi de gospodăriea unui ţă- 
ran care ştie carte. de a unuia care nu ştie. Dovada cea mai 
vie că ceea cea învăţat în şcoală n'a fost pentru perfecţionarea mo- 
dului său de traiu, singurul rost al invăţăturei de alt-feliu, pentru el. 

Profesorul Dr. Manolescu în două broşuri de curind publi- 
cate, asupra chestiei ţărăneşti, ridiculizează cu o ascuţită ironie 
materia ce să predă actualminte în şcolile primare, şi cu o dreaptă 
judecată de om al ştiinţei arată locul ce trebuie să-l ocupe în 
şcoală şi în educaţia copiilor, ştiinţele biologice cu aplicare prac- 
tică imediată in viaţă. 

In rezumat deci toţi aceşti oameni. cari se numără printre 
cei mai buni cunoscători ai chestiunilor ţărăneşti la noi, sint de 
părere că educația feorezică, chiar din şcoală trebuie schimbată. 
Dar această educaţie teoretică trebuie să meargă mînă'n mină cu 
o alta practică. Trebuie deprinşi anume copii sătenilor a se nutri 
și a avea gustul de o hrană mai bună, iar concomitent cu a- 
ceasta, sătencile cum să prepare acea hrană. 

Lăudabila iniţiativă a D.rului Manolescu de a inzesira fie 
care şcoală cu cite o vacă cu lapte, pentru ca elevii să se de- 
prindă cu gustul laptelui pe care l'au uitat, era un modest dar fru- 
mos început de lucrare în acest senz. Acest fapt care corespunde 
unei adevărate cerinţi. fapt simplu ca toate adevărurile, n'a fost 
înţeles în adevăratul lui rost: pe mulți i-am auzit ridiculizind o a- 
semenea iniţiativă, şi în ori ce caz s'a pus atita dragoste şi e- 
nergie, în continuarea acestui frumos inceput, că azi nu se mai 
aude nici vorbă de acele vaci. 

Inflinţarea unui mare fond °) pentru cantinele şcolare, din 
care fond bine administrat să se plătească anumite maestre de 


1). Op. cit. 185. 

2). Un E ata fond. există—95,000 lei mi se pare—la județul Covurlui 
inființat pentru cantinele şcolare de fostal prefect d. I. Atanasiu. acel ca- 
pabil şi valoros romin, care a făcut minuni în județul său. Ce păcat că a- 
semene opere trebuia să sufere dăunătoare... intermitențe! 


ALIMENTAŢIA ŢĂRANULUI 239 
e 


bucătărie, cari să aibă obligaţia ca odată cu pregătirea bncatelor 
pentru şcolari, să le înveţe şi pe sătence cum să prepare, ar fi 
o măsură cum nu se poate mai nimerită de îndrumare în sensul 
practic de care vorbim. Aceste maestre ar putea chiar merge 
din sat în sat. Si cite alte chipuri de îndreptare n'ar fi, căci ex- 
perienţa vine experimentind, după cum foamea vine mînciînd. 

Nam la îndămină şi nici nu cunosc amănunţit, legile şi re- 
gulamentsle agricole şi industriale ale altor ţări, şi nici nu ştiu 
dacă hrana lucrătorilor se mai dă unde-va în natură, şi dacă o 
aşa liberă exploatare şi asupra acestui vital capitol —alimentele — 
este permisă aiurea, stăpînului. Cea ce ştim însă este că e cri- 
minal să mai lăsăm lucrurile să dăinuiască așa. Un regulament 
Sever, în care să se stabilească rafiunile alimentare ştiintifice, ce 
proprietarii sînt obhpaţi să dee lucrătorilor la muncile agricole 
în special, trebuie instituit în un viilor cil mai apropiat. Apoi tre- 
buie asigurată o sfîntă aplicare a acelei legi, cum şi a celor e- 
xistente, în privința alimentaţiunii şi a alimentelor stricate. Des- 
pre aceasta însă voiu vorbi mai pe larg altă-dată. 

Dar ps lingă aceste căi indicate, este una capitală si care 
stă la temelia tuturor. Zărănimea, esența romînească, adevăraţi 
şi singurii romini, trebuesc scoşi din sărăcie. Inavutirea repede 
și sohdă a țăranilor, trebuie să fie suprema țintă a tuturor ce- 
lora cari cu advărat iubesc şi fin la fara asta, a tuturor celora 
cari cu sinceritate şi cu durere de inimă se gîndesc la viitorul ei! 

Atila vreme însă cît ţăranii vor fi lăsaţi pradă arendaşilor 
de diferite neamuri, şi chiar de al nostru, atita vreme cit sta- 
tul va impune necontenit pe săteni, la tot felul de dări nepotri- 
vite şi apăsătoare, atit timp cît ţăranii nu vor avea de cultivat 
— extensiv—intensiv, e indiferent deocamdată, pămîntul lor pro- 
priu, Şi atita timp în sfîrşit, cît nu se vor aduce la realizare i- 
mediată propunerile de îrzbunătăţire a stărei lor. făcute de cei 
cari sau ocupat in ultimul timp de chestiunea ţărănească, atita 
timp zic, vom merge îndărăpt spre abizul profund al sărăciei, spre 
«numai umbra spinului, la uşa creştinului», şi nu spre îmbogăţire. 

Atunci, întrun viitor nu tocmai depărtat, se va spune des- 
pre o Rominie că a fost, dar a pierit în faşe, căci doicele ei e- 
rau nişte netrebnice, cum au fost. acele ale Poloniei, în veacurile 


trecute ! 


t*a 


Inainte de a sfirşi ţin să ating un ultim punct. Pentru 
ca soluția chestiei ţărăneşti în genere şi cu ea ceea a alimen- 
tațiunii sătenilor să-şi poată găsi o bună dezlegare, trebuie ca 
noi cei de sus, cei din pătura cultă, să iubim cu adevărat pe 
cei de jos, sá ne doară de durerea lor, gi să ne bucure de feri- 
cirea lor. Pentru aceasta trebuie să venim în contact mai des 
şi mai de aproape cu dinşii să-i luminăm cu povaţa şi să-i ali- 
năm cu faptul. 


240 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Cine a trăit între ţărani şi a avut o inimă de treabă, el 
singur, n'a putut să nu-i iubească. 

Mai trebuie ca noi cei luminaţi, să facem din chestiele ţă- 
răneşti, o constantă şi de căpitenie a noastră ocupare; nu să 
ne atingem de ele în mod incidental. Operele mari cer multă 
gîndire şi a multora. 

Mă îndreptez acum spre voi, fii de săteni, care sorbiţi lu- 
mina universităţilor noastre. Voi trebuie să fiţi în şir cu su- 
fletul aproape de cei ai voştri, la fie-care minut să le cunoaşteţi 
durerile, şi spre alinarea lor să fie îndreptate acţiunile voastre. 
Căci dacă nu de la voi va veni miîntuirea, de unde oare va veni? 

Neţinindu-vă lingă tulpinele voastre vă rătăciţi, şi veţi a- 
junge ca acel tinăr profesor universitar, care în primăvara anu- 
lui 1905, într'un frumos articol, entuziasmat de virtuțile artis- 
tice ale neamului, zice.că: nu-i pasă de ce vor paşte--şi de si- 
gur de ce pasc—bipedele (adică ţăranii noştri! Dumnezeule !) de 
la poalele Carpaţilor, după cum nu-i pasă de ce vor paşte, sau 
pasc.... erbivorele Sudanului ! 

Şi în acea primăvară bipezii nostri din Carpaţi, înghiţeau 
în silă făina amară venită din La Plata! 

Cu asemenea hrană îl asigur eu pe tinărul profesor-artist, 
că în locul doinelor va auzi vaete şi mugete, iar în locul bipe- 
delor, va avea aface cu quadrupede ca şi cele din... Sudan! 

Printre acei nenorociţi bipezi, erau poate şi cei aproape lui, 
căci este din popor ieşit! 

lată unde duce ruperea legăturilor cu satul şi cu sătenii tăi! 


* 
* > 


Şi acum cind am terminat cu această lungă şi dureroasă 
expunere să-mi fie permis a da o lămurire: 

Prezentul studiu, adevărat în totul, nu e făcut poate nu- 
mai după normele riguroase ale științei; rog să nu fie cîntărit 
cu balanţa laboratorului. El'nu este numai expresia rece a u- 
nei convingeri ştiinţifice, ci este mai mult încă, strigătul de a- 
larmă al unei inimi însîngerate, al unui fiu de sătean, care ajuns 
acolo unde credea că poate face mult pentru semenii săi, vede 
că poate prea puţin... 

Va fi oare auzit acest strigăt ?.... 


Huşi 16 Febr. 1906 Dr. NICOLAE LUPU 
Medic primar al jud. Fălciu. 


Incercări critice asupra poporului romina 


I 
DOINA 
Origina, Caracterul și Evoluţia ei 


Nu-i pliasul une! inimi numa! 
S-al unei clipe trecatoare. 

Ci neamul nostru-ntreg îşi cîntă 
Durerile de cari moare! . 


0. Carp 


La 270 Aurelian retrage legiunile din Dacia, pentru a a- 
păra Moesia de Goţil cari năvâlise în această din urmă provincie. 
Populaţia romano-dară însă a continuat de a trăi ma! de- 
parte pe pămintul Daciei, care timp de-aproape trei veacuri 
îi dăduse existenţa materială și-i formase unitatea etnică. 

Dar anui 270 a fost sunetul clopotului vestitor de vremuri 
grele. Goti! îşi făcuse înlr-adevăr din Moesia ţinta prădăclunilor 
Jor, însă e! nu pierdeau ocazia să răpeadă și în Dacia oarde 
prădalnice. Dela 270 pănâla 375 este pentru Dacia o stare în- 
giîlmată de linişte-nelinişte. Dar la 375 năvălesc cumpliţi! Huni. 
Clopotul care vestise durere la 270 s-a sfărămat de-atita sunet 
la 375. Dela 375 pănâla 1241 Dacia este poarta de scurgere și 
locuința vremelnică a o mulţime de barbari, dintre cari unii 
chiar cei maï cumpliţi cari-au fost vreodată pe pămint (Huni, 
Avari, Bulgari, Unguri, Pecenegi, Cumani, Tatari). 

La şes şi în văi nu mai era chip detrâit; de plecat alurea, 
in lucuri străine, nu era nici răgaz, nic! dumerire. Singura cale 
de scâpare era calea codrilor la poalele cărora trâise şi până 
acuma. Asiiel, mai ales depela finele sec. IV, Rominil se ridică 
în munţii Carpaţi. Dar muntele nu-ngădue viața care se duce 
la şes. Aici nu mal poate fi vorbă de viaţă liniștită și așezată. 
Ocupațiile multiple de altădată sint reduse la una singură de 
căpetenie, la păstorie. In locul gospodărie! cuprinse deodinioară 
acuma se vede o biată colibă, azi ici, mine dincolo; în locul 
statornicie! o neîncetată rătâcire cu turmele. O altă viaţă duce 


242 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


acum Rominul, o viață pentru care nu fusese deloc pregătit, o 
viață de rătăcire, de năcaz şi de zbucium. 

Tralul acesta însă n-a putut trece fără să lese urme în 
` sufletul clobanilor romini. Pănăla 1241 barbarii aŭ curs necon- 
tenit. În răâslimpuri însă fireşte Romini! vor fi încercat să se 
seoboare în vă! pentru a-și relua viața aşezată şi liniștită de- 
odinioară. Dar abia vor fi apucat să se-nfiripeze macar cltdecit, 
cind vijelia care-ncetase pentru moment se pornea din nou,tot 
cumplită, şi din noii Rominii trebuiai să se ridice în munţi. 
Astfel încet-încet se strecoară şi prinde putere în sufletul Ro- 
minului melancolia. Pe măsură însă ce acest sentiment creştea, 
un altul își făcea loc. Neputind, prin însăș forta lucrurilor, lupta 
în contra barbarilor, Rominii ai trebuit să se lese-n vola soarter, 
Să se rezemnese. 

lată origina melancolie şi vrezemnării!), cele duiă senti- 
mente caracleristice poporului romi. 

Așa năcăjiţi şi zbuclumaţi cum erau, clobanilor romini nu 
li ma! rămăsese decit o singură miîngilere: natura poetică a 
Carpaţilor. Siliţi de barbari să trăiască ca păstori, ctobanit ro- 
mini cutrieră Carpaţi! dela un capăt la altul. Er se pâtrund de 
frumuseţa codrilor, poenilor, izvoarelor munţilor noştri şi lor îşi 
varsă el focul, durerea lor toată, şi simţirea lor curată, simplă, 
se preface în viers, în cintec. Asifel Ia naştere doina. 

Doina este poezia caracteristică poporului romina. Ea ex- 
primă orice sentiment colorat de melancolie. 


Atit de trist răsună doina 
Fără cuvinte inţeleusă! 

Ce dor îşi spune cine-o cintă, 
Şi ce durere il apasă ? 


Ascult-o bine cum adie 

Din munţii noştri pănă-n vale, 

Şi spune-mi ducă ştii vreun cîntec 
Maï dulce şi mai! plin de jale. 


Nu-i plinsul une! inimi numai 
Ş-al unel clipe trecătoare, 

Ci neamul nostru-ntreg îş cîntă 
Durerile de cari mouse ! 


Minunat de bine a prins poetul natura doinei. Doina intr-a- 
devâr se reduce la dor, durere, dulceaţă. «Ce dor îş spune cine-o 
cintă şi ce durere il apasă», intreaba poetul. Sint, răspundem 
nol, dorul vieţii liniștite şi aşezate deodinioară și durerea vieţii 


„4) Urmarea rezemnărit este fatalismul poporului romin, rezumat in 
„ce i-l seris, în frunte ţi-i pus“. 


„DOINA 243 


de rătăcitor de acuma. Dar acest dor şi această durere sint 
dulci, pentrucâ-s produsul unul suflet rezemnaz. In mijlocul na- 
turii poetice a Carpaţilor, ciobanul romîn se rezemnează şi-şi 
face din dorul şi durerea lul singura mingilere, singura daul- 
ceață. Este în toată puterea cuvintului o viaţă romantică a- 
ceasta, o viață cil se poale de prielnică poezier. 

Minunat de bine a prins in acelaş timp poetul O. Carp și 
leagănul și valoarea eternă a doinei. Ea într-adevar adie din 
munti in vale şi exprimă nu <plinsul une! inimi numai ş-al 
une) clipe trecătoare», ci durerile unul neam întreg)). 


Că doina exprimă durere. aceasta se probează în acelaș 
timp şi prin melodia jalnică a cintecului şi prin etimologie: 
doină este Ieşit din dotii durere>lat. dolium--ina (comu- 
nical de d. A. Philippide). Din do!ă, cuvint care există în Trar- 
silvania, avem încă duios, duřošíie, îndulosez, îndulosăre °). In 
Transilvania se zice! şi dâinâ, caşi în Lituania. Această va- 
riantă rămîne de explicat (Să fie din pluralul dõáře>lłat. dolia?). 


Dupăcum se poate constata din materialul folkloric relativ 
suficient ce-l pusedăm pănă acuma, doina lipseşte la Macedo- 
Rumini şi Megleno-Romini, atit cintecul cit şi cuvintul. Aceasta 
nu-l o întîmplare. Doina nu s-a putut naşte la Macedoneni și 
Megleniţi, fiindeă aceşti Romînt aŭ trecut prin alte dezvoltări 
istorice decit acele cari ai produs doina la Daco-Romini. Pe- 
ninsula Balcanică a fost mult mat puţin neliniştită de barbari 
decit Dacia. Goţii, Avari! şi Bulgarii aŭ mărginit activitatea 
lor mal numai! iu nordul Peninsulei; Cumanii și Pecenegi! «ind 
aŭ trecut Dunărea erau deja îmblinziţi; însfirşit Hunii, Ungurii 
nici n-ad călcat pe-acele locuri, Yar Tatari! le-ai alins însă după 
1241. Barbari! n-aă putut prinurmare provoca—evenimentele 
istorice posterioare nici ulita—sentimentele de melancolie şi re- 
zemnare pe cari el le-ai provocat la Rominil din nordul Dunării. 


Doina este insă strins lrgată de fuer: doina se cintă din 
Pluer. Să vedem care este etimologia acestui cuvint: dr. Aer 
flueră, mr. flúer, flieră, flulără, mgl. sfrăel, sfriel, friei pre- 
supun un latin *exfluilus suflare, instrument dia care 


1) Iu concepţia lu! largă, poetul se va fi gindit desigur şi la dure- 
rile lui de astăzi: 

2) Cuvintul dotă se găseşte, însă izolat, în citeve doine şi strigături 
din colecţia larnik-Birseanu: Mamă, suratele mele ş-asară s-au socotit şi 
aseară s-au vorbit doi. mamă, iutr-un corn de şură, să-mi arunce fapt şi 
ură (p. 186) —Doj sâraca ţara mea (pg. 202).—Doi bădița, badişor, m-ul in- 
vâţat a Iubi ş-acum mă lașt a dori (pg. 250).—Doi bădiță, bădişor, ţie ţi-l! 
destul de dor şi eù după tine mor (pg. 280).—Doi săraca mindra mea, că 
ş-asear am fost la ea ş-o găsi! c-o sucnă rea! (pg. 441).—Doi, bade-n v- 
colul tău pute-reaş să umblu eŭ (pg. 461). In aceste doine şi strigături 
dot a devenit o interjecţie, analoagă germanului Leider., 


244 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


sufli>lat. flu o=su f flo. Formele sfrúel, sfriel, friel sint pro- 
venite prin metateză, Yar finalul -fe/ este provenit prin analogia 
unor cuvinte ca grtel, kriel, priel. Pentru înţelesul de instrument 
din care sufii, cf. franc. //âfe>*flatuo, souflet>sufflo 
(Kărting) şi rom. šúer sifflement, sifilet>lat. si b i | u s sifflement. 

Prototipul *exiluilus este tormat pe terenul însuş al 
limbii romine. Doina fiind un cuvint şi un cîntec specific romi- 
nesc, fierul a trebuit să fie şi el de formație specific romi- 
neascâ. Spre deosebire iînsâ de doinâ, cuvintul //4er se găseşte 
şi lu Macedoneni şi Megleniţi şi a fost imprumutat de toţi străinii 
cu cari Romini! aŭ venit în contact: ung. furollya, furulya, fu- 
rugiya, ceh. fujara, furia, polon. fujara, rut. flojara, croat. srb. 
frula ptr. flojara, sas. flur, alb. floere, floere, făel, fil. ngr. 
phoyăpa. Explicaţia vine dela sine. In rătăâcirele lor, ciobanii 
romini din nordul Carpaţilor aŭ trecul cu turmele şi în sudul 
Dunări!—fapt ce se confirmă intre altele şi prin prezența ele- 
wmentelor vechi şi medi! germane în dialectele mr. şi mgl. Ei 
aŭ dus cu dinșii şi doina şi fluerul. Doina Rominilor din Car- 
pați fiind însă născută în anumite condiţii de durere, ea n-a 
putut fi simțită şi ințeleasă de câtră Romini! din sudul Dunării, 
de acela ea n-a putut prinde. Fluerul insă este un instrument 
care se poate împrumuta, căci dintr-însul se poate cinta (şi Ro- 
minul din Dacia a cintat chiar el în urmă) și alte cintece, nu 
numa!decit de melancolie. 

Strinsa legătură dintre doină şi fluer arată prinurmare că 
şi fluer a trebuit să se nască în Ardeal. Din punct de vedere 
filologie faptul este foarte important, pentrucă este dintre cele 
ma! grele lucruri de a se şti cu ce şi cu rit anume un dialeci 
a influențat pe un altul sai pe celelalte toate. 


Doina este prinurmare expresia durerii pe care barbarii 
năvălitori au produs-o in Romini! din Carpaţi. Un popor nu se 
nașle şi nu se formează la intimplare, ci după anumite condiţii 
cari-l determină. Melancolia şi rezemnarea Rominului din nordul 
Dunăril sint şi ele condiţionate de împrejurările istorice ale 
vieți! sale, anume de traiul dureros pe care l-a dus in Carpaţi! 
Transilvaniei din pricina barbarilor năvălitori. Numai în Car- 
pați! Transilvaniei s-au putut dec! naşte cele două sentimente 
fundamentale ale Rominului, substratul doineř, adică al sufe- 
ului lui, şi ele vorbesc pentru statornicia noastră în Dacia mai 
mult decit orice alte consideraţii !). 


Dar odată formată ca cintec de durere, doina n-a rămas 
acelaş, fiindcă insug sufletul Rominului n-a rămas acelaş. Dupăce 
furtuna barbarilor a trecut, Romini!, incepind depela mijlocul 


1) Tot numal un traii indelungat în munţi a putut apoi crea vorba 
că codru-j frate cu Românu și face ca inceputul celor mal multe doine şi 
cintece batrineşti să fie frunză (foaie) verde, 


DOÎNA . > 2t 


sec. XII, dar mat: alas după 12£1, se lasă tot! mati mHt: in: ge 
surile dela poalele:Carpaţilor, până cind ajungi:8e :se! constituo 
in doŭå principate: Maritenia cu Oltenia (1270j::și Moldovă; 
(1349). Dupa i a definilivă a principatetor,. Rominitrintaă 
intr-o iazâ'notă, fizaide- orgrnizare şi apărare: politiei, fază 
care culminează cu :Mirooa cet Batrin şi Ştefan'-cel:-Marsv Vaăjs 
maşi! sint răspiaștieu succes strălucit, Romia: sint cuprinșt-dă 
insufleţire şi o muăs doină se nable acum, dotnă :voinibeasdă say 
vilejească: > © : ..: .: - e EEE E 
la featt; Hat fraţi, la năvală daț, © 0 Oi! 
La nătală dați, fara v-apăraţi! e 0 sa DE 

Hai ftațr, hat frați, la năvală dați; e 

La Dăvală daţi, crucea v-apărațit o i o: 

Hay feațy, hu! fraţi, la năvală daţi, | ec iii 

La năvulă daţi, steagul v-apăraţi! O ARH a 


„(Scris pe-o pșaltire slavo-romină a lui Dosoterti). 


La acest fel de doină se raportează şi ințelesul elimologier 
lar! Cantemir dir: Descrierea Moldavier, last: 1891 ` pg: -287. Pe 
vremea cind scriea el: această carte (t716), dopra:ftiîmd tacă’ un 
cintec de război, invățatul bărbat s-a gindit câ şi in'etimntdgie 
eu” trebue să fie ceva războinic. Astiii nitexplieă nor vestite 
săd pasaj despre dond: ese vede că aceasta -aă: fost ih Dacita 
numile lui Mart sai Belona, pentrucă: se pune; la; inceputul etn: 
tätilor celor de războtă». - i: 

“Dar nice! aceasta nu-l altiina fază a' dovrei. In timpal se- 
colului al XVIII se. naşte doina haiducească. ' Din cauza 'nâhu- 
măratelor dâri 'şi nevot, [Aranul ajunga la sapă de leino. Viaţa 
lui nenorocită este exploataii de străiht cafi se .imbogăţesec— 
cTocoil. Incontra acestei stâri de lucrurT o reacție, se pornește 
chiar din mijlocul ţâţâhimit. Purtătorif acestei reactir sint 4t- 
ducii. Ei prudă si omoară pe clocoi 'pentru'â alina suferințele 
celor . mulți; ṣi. nenorociii : „a 


Batăsl crucea. om- bogat, Teimeiti: doi, trei pirlouge,. s 


Om bogat. şi fár de sfat ! 
Taală vara bam rvgat 
Sa-mi: dea ban! pe.adunat, 
Macar rotii, trel parale 
Salânt compar Ja copi sare; 
Ciad farut .o:turtă:n Fatra 
Siam fâsul:o masărată: ;  . 
Dică «xazulă şi: păaulii 

Tal dida) | coasa: din: ulii: : 
Si mi-o pucerk po: upiaune - 
Si placânti la -Lienlca-maee. . 


Foamea la pâmiat mā tvageij 


„Dacă sărulă și; văzul; 


Doä, trel cryc! îmi faeu i, , 
Lua)ii coasa de picior 
Si-n văzduh jx detali zhor, 
Ş-n. izb% de-un pădusei, 
Sari;coasa din; căţel, 

Iaca stăpinul- oðlare . 


„.. Cea: aduca demincure, 


Malai: negcu zguruit: 


-Gisnseat ar mausezit. - 


216 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


N-apucaïŭ sä-mbuc odată, Pe unde să mi-l lovesc? 
Clocolul își face plată Ia retezul părului 

Şi mă ia la «<chingluit, Pe dindosul fesului, 

Că nimic nu Y-am cosit, Unde-i cald clocoiului. 

Et o palmă îi deteră Et chitese, durda pocnușşte, 
Şi toţi dinţii că-i scoselti. Clocolul se vireoleşte 

Dacă văzul şi văzul Si de zile se sfirşeşte. 

Soim de codru mă fsculi, Las să moară ca un cine, 

Si de cind m-am halïducit - Că Xeam zis ades: stăpine, 
Drag îmi e drumul cotit. Nu-ţi tot bate gloc de mine 
Cind văd tabere viind C-a veni vara ca mine, 

Şi clocoii inălbăstrind De te-olii prinde-n Lunca-mare 
Mă fac broască la pămint, Să-ţi fac divan pe spinare 
Imi aşez durda spre vint Şi sa te calc în picioare 

Si mi-i! ïaŭ la căutare Ca pe-un şerpe otrăvit 

Dela cap pănlu picioare, Ca pe-un duşman nemblinzit ! 


Şi chitese şi socotesc 


(Doina lui Ion Petrariul în V. Alexandri, Poesii Populare 
ale Rominilor, Bucureşti 1862). 


Doina volnicească, produsă aproximativ intre anil 1300 şi 
1700, şi doina haiducească, produsă aproximativ între anit 1700 
şi 1800, sint propri! Rominilor din Principate. Ele lipsesc la Ro- 
wini! din Transilvania, fiindcă aceştia aŭ urmat alte dezvoltări 
istorice. La 1003 Ştefan cel Stint supune intreg Ardealul pu- 
terii sale maghiare. Rominii din Transilvania sînt siliți astfel 
să-şi ducă ma! departe viaţa in durere, şi prinurmare e! rămin 
mai departe cu doina melancolică. Încercări de sculurare a ju- 
gulu! maghiar s-au fâcul, nu-! vorbă, dar fâră succes. Numai 
revoluția din 1848 a avut oarecuri succese, deși mementane, 
şi deci oarecare răsunet. Ea a produs doine/e lui Avram lancu. 
Este drept că larnik şi Rirseanu daŭ în colecţia lor de Doine 
citeva doine haiduceşti, dar acestea sînt aşa de puţine (numar 
13, dintr-un tutal de 648!) şi aşa de neînsemnate, incit ele 
trebue să fie introduse dela Ruminii din Principate. 


Cel patru sute de ani din epoca eroică dintre 1300 şi 1700 
n-au avut însă atila efect pentru a modifica cu desăvirşire su- 
fletu Rominului care se plămădise în durere timp de aproape 
o mie de ani. Vremurile fanariote aŭ fost apol un corectiv al 
vremurilor eroice. In veacul al XVIII Rominul dinnoii simte du- 
rerea şi desigur şi rezemnarea (e vorba de masa cea mare a 
poporului, nu de cel cițiva revoltați—haiducil), Iar în Transilva- 
nia durerea a fost şi este încă statornică, aşacă fondul sufle- 
tese al Rominului a rămas tot melancoliea şi rezemnarea. lată 
dece poporul nostru a păstrat statornic doina melancolică. «Nu- 
ma! neamurile nâcăjite au cintece triste ca a noastre, de rup 
inima», spunea Alecu Russo la 1855 («Amintiri» VI, Romi- 
nia Literară, 1855 pag. 507). Aceasta melancolie se vede şi în 
recentele doine căzăneşă şi doine de leagăn.  Doinele cătăneşii 


DOINA 247 


sint proprii Rominilor din Transilvania. Tinărul irausilvănean 
luat la cAtănie (armată) este trimes pentru ani! întregi îc lo- 
curi depărtate de căminul lul, între oameni străini cu cari el 
nu are niciun fel de legâturi. De departe, de unde se află, el 
cintă <pămintul pe care s-a născut, greutatea cu care se 
despărțeşte de casa părintească şi durerea pe care o simte 
cînd este departe de dinsa» (larnik şi Birseanu, Doine şi Stri- 
gături din Ardeal, Bucureştii 1885 pg. XIV). 

Doinele de leagăn din Moldova sint «un gir de substantive 
şi calificative, diminutive şi încolo melodia melancolică opti- 
mistă, irăgănată»>. Ele se cîntă de mama care-zi leagănă copilul 
(Şezatoarea IX 162). insfirşit o doză din Ardeal (larnik-Birseanu 
pg. 211) zice: | 


Cine-a zis doina pe rit, 
Foat-a, Doamne. necăjit. 
Cine-a zis doina pe luncă, 
Fost-a, Doamne, necăjita. 
Cine-a scornit doina, 
Arsă Y-a fost inima! 


Am ajuns âsifel de unde am plecat, anume că doina este 
insug sufletul Rominului: fondul ef statornie este fondul sta- 
tornic al sufletului nostru, schimbările ei de după vremuri sint 
schimbările sufletului nostru de după vremuri, 


G. PASCU 


De mult 


Cind am plecat--era ?ntr'o Joi — 
Lăsaiu trei fete 'n sat la noi 
Şi 'n vale, lanul cel de griu.. 
Trecea Rominului de briu. 


De-atunci sint azi cinci luni taman. 


“Pe cimp mi-arunc privirea 'n van... 
De mult e lanul trierat 


Şi fetele s'au măritat! 


In sat la noi 


În sat la noi e vinul bun, 
De pine gem cele pătule, 
În sat la noi puţine griji, 
lar fete sint destule. 


În sat la noi de-o samă ’s toţi: 
Răzeşi din neam în neamul lor; 
În sat la noi vreau să trăiesc, 
La noi în sat să mor. 


GH. DIN MOLDOVA 


Jale 


În argint imbracă luna 
Codrii de mesteci, 
Din ruina părăsită 
Zboara lilieci, 

ic Ra RE Ra e ii 
Noapte-adincă *ncet -z'așteriie 
Peste toată vieaţa, 

„Jalea "n suflet mi se lasa 
“Ca pe-o apă ceața. . 


S'a stins 


S'a dus cum trece-o undă. 
S'a stins ca o lumină 

Vieaţa lui senină | 

În noaptea cea profundă. ` 


Si nu ni mai ia sama 
Cum tot ne 'neacă plinsul, - 
i doru-mi-i de dinsul, 
i rău îl plinge mama. 


GH. DIN MOLDOVA 


NIN NN NIN NL 


249 


Dela M. Kogălniceanu la d. Maiorescu 


— Evoluția spiritului eritie — 


La sfirgitul articolului din numărul trecut al acestei reviste, 
spuneam că deosebirile dintre şcoala critică de dinainte şi cea 
de după 1860 se datoresc şi împrejurărilor sociale și tempera- 
mentelor criticilor. 

Deosebirile acestea formează subiectul articolului de faţă. 

Şcoala critică dinainte de Junimea ţine dela 1840 pănă la U- 
nire şi întroducerea constituţiei liberale, epocă, care se deose- 
beşte cu totul de acea a Junimii. 

După 1821, deşi nu încetează stăpînirea turcească, ţările 
romine cad din ce în ce sub influența rusească, care începuse 
mai de demult. Apăsarea şi impertinonţa rusească se accentuiază 
necontenit şi, dela convenţia de Ackerman tăcînd un pas, ajunge 
la impunerea regulamentului organic, care, din punct de vedere 
politic, nu este decit organizarea țărilor romine aşa, incit să fie 
scoase de sub stăpînirea turcească spre a trece sub cea rusească. 
jo romîne devin miga în jocul dintre Turci şi Ruşi, în care 

uşii trişează mai bine. 

Din această situaţie rezultă mai întăiu o mare umilire na- 
Hională pentru Romini, care devine singerătoare pentru acei care 
cugetă şi simt. Consulul rus e mai presus decit Domn, căruia îi 
porunceşte şi-i indică ce măsuri să ia încontra protestatorilor, 
pentru care, adesea, în forul său interior, Domnul are toată sim- 
patia. Cei care mai păstrează o scintee de naționalism şi dem- 
nitate, trebue să sufere în tăcere. Kogălniceanu (Romênia lite- 
rară, 67) ne spune că a văzut pe redactorul Gazete: de Maldova 
(Asake) plingind, în vremea ocupaţiei ruseşti, că trebuia să in- 
jure pe bărbaţii filoromini din Europa. Cei care aveau curajul 
să-si manifesteze iubirea de ţară, erau trimişi în surgun. Inutil 
să mâi aducem nume de scriitori şi boeri patrioţi închiși la mă- 
năstiri. Toată grija Ruşilor este de a înnăbuşi nafionalismul şi 
liberalismul, care au fost două aspecte ale aceluiaşi ideal social. 

Despre gradul de umilire naţională, ne putem face o idee, 
gîndindu-ne la faptul relatat de Dionisie Eclesiarhul, care ne spune 
că un căpitan-başa dela Rusciuc, venind în Bucureşti cu oa- 
menii lui, şi-a permis să poruncească boerilor să le aducă jupi- 
nesele la o orgie—rugine de care mau scăpat boerii —anatomiceşte, 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 254 


nu moraliceşte--decit înşelind pe Turci, aducindu-le femei de pə 
„poduri“, gi dindu-le drept soțiile lor... Iar A. Ruso (Hanes: A. 
Ruso) ne spune că haiducul Grozea spunea. la judecată: „voi 
fâceaţi temenele la Muscali, pentrucă petreceau cu fetele şi ne- 
vestele voastre !“ 

Din această situaţie unmilitoar6, mai rezultă şi un jaf fără 
milă, la care erau supuşi ţăranii, care, ei, trebuiau să îndestu- 
leze nevoile armatelor ruseşti -și turceşti—care se perindau pe 
aice. 

Şi boerii, clasa conducătoare a naţiei, căria îi revenea ro- 
lul să se opună, pe cit se putea, acestei umiliri, nu-şi făceau 
datoria, ca clasă, bine înțeles, căci au fost şi excepţii fericite. 

Aceşti boeri, zice Kogălniceanu (Dacia literară, Demidoff) 
se prăpădesc după străini; unul, zice tot Kogălniceanu, a decla- 
rat că, «dacă ar şti că are vre-o picătură de singe de Romiîn 
şi-ar tăia braţul gi ar scăpa de ea»... C. Negruzzi (Opere, I, 337) 
ne spune că damelor le era ruşine să ș/te bine romineşte şi, cu 
să dovedească că nu ştiu, pronunţau: „mozicule“, „nu stiu“, 
«2092... !) A. Ruso (in „laşul în 1840“, vezi P. V. Haneş: Alecu 
Ruso) ne spune că clasa înaltă din laşi, duce o viaţă /urcească, 
orientală, urăşte ce e rominesc şi e 1gnoranlă..... Chiar C. Ne- 
gruzzi, care a fost un conservator, primul junimist, cum vom 
vedea, ne spune că sub Fanarioţi boerii vorbeau grecește, ma- 
veau demnitate şi erau unealta străinilor (Opere, I, 278)... Şi G. 
Sion (Suvenire contemporane: Din arhivele Chişinăului) ne arată, 
cum, după 1800, boerii îşi vindeau agenţilor ruşi ţara pe bani... 
Şi tea tot C. Negruzzi ne spune (Opere, I, 272) că aristocra- 
tia veche a fost «o idră, care muşca cînd poporul, cînd pe ocir- 
muitori> —,vorbe, care se potrivesc incă şi mai bine (cetiţi istoria) 
pentru boerii de după 1821, care, zice A. Ruso (c Amintiri», Ro- 
mîna literară) au cerut să plece Fanarioţii, ca să ia ei domnia 
şi care, la 1821, au fugit în Bucovina și au inceput să atace 
pe Ioniță Sandu Sturdza că sa unit cu „cărvunarii“ (boerii mici) 
şi să-l pirască la Turci, pentrucă acest; Domn nu voia să le cedeze, 
să-i scutească de orice dări, care apoi să fie plătite numai de 
ţărani, să le pună la discreţie toate celelalte clase; cerind, pe 
de altă parte Ruşilor. ca şi în vremea Ecaterinei a II-a, să ia 
în stăpinire Moldova, pentru a li-o da apoi pe mîna lor, boerilor. 

“Şi în adevăr, Ruşii. pentru a-şi ajunge scopul de dominație 
asupra ţărilor, ciştigă pe boeri în partea lor, dindu-le, în schimb, 
ţările pe mină. Regulamentul orgamc este legiferarea exploatării 
fără milă a claselor de jos de cătră boeri, căci exploatarea secu- 
lară acuma ajunge la culmea ei. Toată strădănuinţa boerilor, de 


1). Am auzit, acum ciţiva ani, intr'un restaurant din Bucureşti, pe 
nişte lineri spilcuiți, cerind chelnerulni: „Gahsnn, adà o listă de mancare !“... 
Credeam, cu bucurie, că sint nişte tineri de pa la ambasadele străine, care 
catadicsesc să înveţe romineşte. 

Am aflat, că erau Romini şi nici măcar crescuți în Franța! Li se 
părea că e mai „chic“ să vorbească o romineasca stilcită!.. 


a53 je ie = VIATA ROMÎNEASCA . - i 


i a e e S 


la începutul veacului încă, se cheltuise in direcția aceasta. Toate 
proectele de constituție (despre: care nu ştie d. Rădulescu-Motru, 
vezi cartea d-sale: Cultura romînă şi 'politicianismul !), şi acea 
dela 1802 gi cele.dela 1821, concepute. în Bucovina, de boerii fu- 
gari, toate sint legiferarea exploatării desăvirșite a claselor. de 
jos-—în' ultima analiză a ţărănimii. Constitufia (d. Rădulescu -Mo.- 
tru nu:ştie că Regulamentul -organic este «constituţie») dela 1834 
e, înisfirgit, realizarea compiectă a dorinţilor boerilor, care capătă 
dela Rugi ceea ce Ioniţă Sandu Sturdza, el însuş, deşi de neam 
mar6, dar „boernag“, nu voise să le dea la început:de loc, iar 
mai tirziu, silit de Ruşii înteţiţi de boeri, numai în parte. 

' „Oetiţi istoria şi vedeţi la ce chinuri erau supuşi ţăranii şi 
Buib  Fanarioţi şi după aceea, sub Regulamentul organic. Dionisie 
Eclesiarhul ne arată chinurile îngrozitoare, caznele, pe care le in- 
dură ţăranii sub Fanarioţi; Constantin Radovici din Goleşti ne 
zigrăveste cu durere starea ţărănimii din vremea sa (1826), ex- 
ploatarea eide cătră boeri—Constantin Radovici din Goleşti măr- 
turisește. că gi el a făcut ca alţii şi mărturiseşte că, după ce 
gi-a deschis ochii, în urma călătoriei în Apus, l’a apucat mus- 
trarea de conștiință si fericeşte pe aceia, care nau făcut ca din- 
sul, care p'au stors poporul!—; V. Alexandri, în articolul său 
despre C. Negruzzi ne vorbeşte de :mizeria ţărănimii, de depose- 
darea cu sila a răzeşilor, de umilirea breslaşilor şi de robia fi- 
ganilor din -vremea domniei Regulamentului organic, a acelei con- 
stilujii oligarbice, făcută de boeri şi impusă ţării de baionetele 
rusesti. Adgvăratele clase romineşti: jărănimea, breslele şi boer- 
nasii sint date in stăpinirea şi exploatarea boerilor îns/răznafi şi 
slugarnici faţă ou străinii, în stăpînirea acelei clase, care, cum 
am văzut, sa ruşina să fie romînească şi care, cum ne spune şi 
Alexandri în articolul citat mai sus şi A. Ruso în «Iașii în 1840“, 
uitase şi noţiunea şi cuvintul de onoare. 

Ar fi uşor să dau toată culoarea neagră a tabloului, dacă 
n’ag cita de cit faptele din volumele V şi VI ale Istoriei Romt- 
nitor „D-lui Xenopol. Dar cred că şile poate reaminti oricine le-a 
cetit şi.... le poate ceti şi D. Rădulescu-Motru. Am ţinut numai 
să fac o schiţă, folosindu-mă de citeva citaţiuni mai ales din 
criitorii, despre care e vorba în acest articol. 

Aga dar, în vremea cînd a apărut vechea şcoală critică mol- 
dovenească, ţara era umilită, stătea sub câlcăiul moscovit, boe- 
rii, despreţuitori ai romiînizmului, apăsau de moarte clasele de 


1). In cartea aceasta, d. Rădulescu-Motru vrea să justifice filozofi- 
„ceste atitudinea junimistă faţă eu liberalismul. Teza pe care vrea d-sa s'o 
„dovedească e următoarea: Ţara rominească trebuia lăsată să se dezvolte 
normal; constituționalizmul, formele de viață nouă, n'au fost necesare, din 
contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au facut cei de la 18:48, nu pen- 
trucă erau trebuitoare, ci ca să-şi satisfacă visurile lor de utopiști efleni, 
inculţi şi ambițiile lor personale,—pentruca să creeze o formă socială, în 
«are ei şi ai lor să poată exploata, prin budget, avuţia naţională. 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 253 


jos gi mai.alee pe tărani, daţi plată- lor de: Rugi. in- schimbul 
îngenuncherii ţării. . 

Am spus că încă de la 1802 boerii proactează V constituție 
oligerhică... La 1821, : boerii fugiţi în Bueovina,: :proeetaază cons- 
tituții peste constituţii, care do.care mai  oligarhice,. mai legife- 
rătoare de exploatarea ţaranilor. Scopul lor este să reducă 
terea domnilor, să-i facă. unelte în mina lor de-exploatatori. a 

ni Sandu Sturdza se opune, apoi,..cum am. spus, le -cedează 
fortat de Ruşi, după convenţia de la Ackerman. lar regulamen- 
tul organic este incoronarea succesului lor. > 

Dar la dorințile boerilor fugiţi în 1831, ae opune. clasa. bo- 
ernaşilor, care, neglijată, departe. de putere,. devenise 0 .clasă re- 
volufionară. Această clasă, din cauza intereselor sale, ia oati- 
tudine democratică şi devine reprezentanta tuturor claselor des- 
moştenite, ca 'ntotdeauna. Ionică Tăutu (vezi Amintirile. lui. A, 
Ruso, Romênia hlerară și Dacia literară; M. Kogălniceanu : 
Demidoff) este reprezentantul teoretic al acestei clase gi- ala- 
eesior tendinţi. El. opune proecteler de constituţii oligarhioe- ale 
marilor boeri, un proect de constituție liberală, in care cere re- 
forme dictate de interesele claselor apăsate. Ionică Tăutu, pe 
care A. Ruso îl compară cu P. L. Courier, era, ne spune A. 
Ruso, versat în literatura politică europeană : Boernaşii îndu- 
reraţi se dedau doctrinelor filozofice (Rom. lit. 507). Atit bo- 
erii mari, cit şi boernagii (prin I. Tăutu) îşi /eoretrzazá intere- 
sele cu ajutorul literaturii politice eurapene, 

Va să zică vedem că sint în luptă interese reale şi - „euro- 
penizmul“ („străjnismul“) serveşte numai spre a -găsi formule 
pentru aceste interese. Intreb pe d  Răduleseu-Motru: Este-a- 
cesta raţionalism, slăbiciune intelectuală, planuri de gariatani ? 
Filozofilor de -felul d-lui Rădulescu-Motru, le-a răspuns de mult, 
cu anticipație, unul din acei „raţionalişti sarlatani“, A. Ruaso 
(Romiînia hierară 185 S, Cugelări, 86): 

Va veni vremea, dacă n'au şi sosit, în care şi noi, 
tinerii: de pe la 1835, tinerii şi bonjuriștii guri de as- 
-tăzi vom fi chemaţi bătrîni ; ; vom fi giudecaţi, nu după 
ceea ce am făcut, dar după ceea ce mințile strechiete 
or socoti că au irebuit să facem; vom îi osindiţi, nu 
după greutatea luptei şi a vremei de atunce, ci dupa 
Patima fariizilor şi după placul opiniei publice... 

Luptele din prima jumătate a veacului al XIX-lea sînt 
lupte între categoriile sociale, lupte de interese sociale, din care, 
in vremea Regulamentului, ese învingătoare clasa boerească, cum, 
după 1848, vor eşi învingătoare alte clase. 

Pană la convenţia de Ackerman, 1826, ascendentul îl au 
până la un punct dorinţele boernaşilor, După aceea, revendică- 
rile de castă ale boerilor se realizează tot mai mult, pănă ce ca- 
pătă realizarea deplină sub Regulamentul organic, 

Dar boernaşii înfrînţi nu se lasă și, reprezentind şi pe cele: 
lalte clase, duc lupta impotriva constituției oligarhice impusă de 


254 VIAŢA ROMÎNEASCA 


O O ROI RU a a e a ~ 


Ruși, în favoarea unei constitufii favorabile claselor de jos, în fa- 
voarea constituției liberale — aceasta este, pănă la un punct, lupta 
generației dela 1948'). 

In Muntenia, pe lingă boernaşi se alipeşte, constient, și clasa 
mijlocie, care in Moldova aproape nu exista, şi de aceia „revo- 
luţia“ munteană este mai serioasă. 

Aga stau faptele isforiceşte. Acei care, ca d. Rădulescu— 
Motru, atacă pe cei dela 1848 ca pe nişte şarlatani -raţionaligti, 
nu ştiu istoria Romiînilor, pur şi simplu. Dar despre monumen- 
tala carte a dlui Motru (Cultura romină şi politicianismul) vom 
vorbi în special, căci merită. .. 

Critici, de care vorbim în acest articol fac parte din clasa 
voernaşilor şi sînt reprezentanţii acestei clase şi, prin simpatie, 
ai tuturor claselor apăsate, A. Ruso e chiar şi pentru drepturile 
Evreilor, caşi Kogălniceanu, care, în cerinfele sale dela 1848 re- 
clamă drepturi pentru acest neam: Intotdeauna o clasă apăsată 
cînd îşi revendică drepturile, se face apărătoarea tuturor celorlalte 
grupuri nemulţumite, pănă capătă drepturile. Năzuinţile acestor 
oameni au căpătat formula teoretică dela Apus, unde au fost, unde 
au învăţat, unde au făcut cunoştinţă cu literatura politică. 

In starea ţărilor romine, aşa cum am schiţat'o, ca repre- 
zentunți ai clasei boernaşilor, care luptau de mult cu boerii, a- 
cești critici °) wau putut de cit să fie „revoluționari“, urmaşi ai 
lui Ionică Tăutu dela 1821. Cauze adinci sociale explică atitudi- 
nea lor politică, şi nu contactul cu Apusul. Contactul cu Apusul 
putea numai să-i întărească în atitudinea lor de nemulţumiţi şi 
prin puterea contrastului şi prin cunoașterea feorsslor, adică prin 
conştientizarea instinctelor lor. Constantin Radovici din Golești, 
întors din străinătate, la 1828, cind plinge înapoiarea şi neferi- 
cirile ţării sale, prin contrast cu Apusul, nu inventează înapoia- 
rea, nefericirile, jafurile şi umilirea.... 

Așa dar, acești critici sînt constituţionalişti liberali din pri- 
cina stării ţării lor din epoca, în care ei trăesc gi luptă. 

La Alexandri, mai surprindem o cauză de nemulţumire, 
deci încă o cauză pentru atitudinea sa. Alexandri cum vom ve- 
dea aiurea, a fost un patruzecioptist junimistizant (Am spus deja 
că C. Negruzzi a fost un junimist, primul), mai bine, a fost un 
<junimist.» care a luat parte la mişcarea dela 1848. 

Intr'o scrisoare din 184.... (Teatru, I, VII) zice corespon- 
dentului său: 


1). E inleresant de relevat aici, că revoluția japoneză din 1868,— 
prin care a fost zirobită puterea „şogunilor“ şi pusă temelia Japoniei mo- 
derne,—a fost săvirşită tot de o clasă de boerinaşi.—acei celebri „samu- 
rai“, care şi astăzi constitue forța vie a statului japonez,—pe cind boerii 
cei mari —„daimios“,—inuinte şi după revolutie, reprezintă numai puterea de 
inerție, în apărarea străvechilor privilegii. 

9). Afară de cel mai neînsemnat, C. Negruzzi, care, vom vedea, din 
cauza temperamentului său, nepotrivit cu nevoile epocei, n'a fost revoluţin- 
sani ÎN să indrăzuească, nu-i vorbă, a spune ceva în contra revoluţio- 
narilor. 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 255 


Crescuţi amindoi în Franja din copilăria noastră, 
ne am despărțit de un an, ung cât un secol; tu ai 
mai rămas la Paris, o! ferscslule între fericiți / iar eu 
m'am întors lu Iaşi, l 

pe care (în /aşul în 1844) îl descrie cu despreţ, ca pe un oraş 
<semi-oriental», fără arhitectură, fără splendoare, incult şi plin 
de glod,—ceea ce spune şi C. Negruzzi în articulul «Paveaua» 
(Călindar pentru popor. rom. 1846)—iîn care meritul bonjuriştilor 
nu e recunoscut şi unde cum zice aiurea (Teatru, 1X): 

Noi (bonjuriştii) nu mai avem lege, sintem eretici, 
provocăm boerii la duel, mîncăm oamenii, criticăm a- 
buzurile, etc..... 

şi, ceva mai departe: 

Ce zici, amice, de elementul, în care sîntem chemali 
a trăi noi, elevii academiilor din Franţa şi Germania?... 
not care avem asptrări şi orizonuri necunoscute sub 
orizonul fārii? 

sentimente, care lipsesc la A. Ruso şi M. Kogălniceanu, care au 
fost adevăraţi liberali, sentimente, care ni-l arată ca pe un la: 
martinian fin, rău impresionat esze/:cegte de societatea ieşană gi 
din care vedem la Alexandri, pe lingă, de sigur, o sinceră nemul- 
țumire de mizeriile țării, şi ceva din cea ce se chiamă dandysm 
Ori  snobism...... Dar vom vorbi pe larg despre Alexandri 
aiurea. 

O cauză care a contribuit la schimbările sociale din veacul 
trecut, a fost şi fatala presiune a Apusului asupra ţărilor ro- 
mine, care, cum sa zis, sint ca nişte provincii ale FEuwrofei, în 
imposibilitate de a rămiînea în afară de mişcările sociale ale 
continentului. Apoi, să nu uităm, că în mişcările sociale joacă rol 
şi idealismul, adică dorinţa altruistă de a lucra pentru adevăr, 
bine şi frumos. In accentele lui Constantin Radovici din Golegti, 
de sigur, nu e vorba de interesul de clasă, ci de tristeţa unui 
suflet, care compară adevărul, binele şi frumosul din Apus cu 
injosirea şi mizeria din patria sa, din care se naşte dorinţa de- 
sinteresată, care dă nastere sacrificiului desinteresat pentru o 
cauză: idealismul. Şi —lucrurile omeneşti sint foarte complicate— 
desigur că şi la clasele znferesa/z în schimbarea ţării, a avut un 
rol şi idealismul, căci, sufletul omenesc, spre onoarea lui, se re- 
varsă în totdeauna peste granițile interesului individual, dovadă 
chiar îmbrăţişarea, sinceră, a intereselor celorlalte clase apăsate 
de cătră o clasă apăsată, care luptă pentru schimbare... 

Aşa dar, interesele de clasă ale boernaşilor, şi a negusto- 
rilor in Muntenia, este cauza principală a mişcării liberale dela 
jumătatea veacului al XIX-lea, cauză, la care sa mai adăogat 
altele : idealismul unora, snobismul altora, presiunea europeană... 

Criticii din jumătatea vsacului al XIX lea nu au putut fi 
decit constiluhonalişti liberal. 


r 


46 „0 VIATA ROMINEASCA 


După 1866 5), dorinţele ` cele ‘mari -se îndepliniseră şi fericirea 

nu venise nici atit de mare dit se sperase, pici egală pentru toți. 
© “Un sigur lueru era clar numai: „Vremea umilirii naţionale, 

ca mai înainte, trecuse. 

Constituţia liberală, .nu putea a privită cu ochi buni de bo- 
erli cei mari, căci, prin această constituție, ei. trebuiau să îm- 
partă puterea cu alţii. Nu-i vorbă însă, aceastä constituție a fost 
aga făcută, încit să nu-i jiunească prea, mult în interesele econo- 
mice. Egalitatea în faţa legii, în faţa autorităţilor, care i-ar fi pu- 
tut jigni, deşi înscrisă în constituţie, n'a fost gi nu este încă. Dar, 
oricum, acest atentat „—constituţia liberală—la atot puternicia bo- 
erilor, ia făcut pe aceştia să nu aibă simpatie pentru dinsa. 

Pe boernaşi, constituţia liberală odată ciştigată, n'a putut 
să-i mai entuziasmeze, pentrucă, legile economice lucrind, boer- 
naşii au început—mai bine: au continuat—să decudă, stirnirda 
li-se acuma, ca concurentă, o nouă clasă, burghezia. Nici ei n'au 
avut cuvint să se entuziasmeze de noua stare de lucruri. 

Burghezia creată în parte de Stat, ajutată de ela se întări, 
ea singură a fost mulțumită. 

Profesiuaile liberale şi funcţionarii iarăşi au fost multamiţi, 
căci au fost o clasă creată de noua stare de lucruri, şi cu atit 
mai mulţumiţi, cu cit pe atunci, nefiind concurenţă mare la lo- 
curi, erau preţuiţi si bine plătiţi. Numai mai tirziu, de pe la 1880, 
o parte din această clasă începe să fie nemulțumită, unii suspi- 
nînd după vremurile vechi (Delavrancea, în «Odinioară» şi aiurea 
şi mai ales Eminescu) alţii visind un viitor fericit (socialiștii), toţi 
însă, plecind, conştient sau inconştient, de la durerea simțită 
pentru dispariţia vechilor clase, boeranaşi, bresle, din care făceau 
parte şi ei şi—un sentiment mai intelectual— dela durerea pro- 
dusă în ei de mizeria țărănimii. Unii căutau refugiul în trecut, 
alţii în viitor. Toţi erau nemulţumiţi de starea nouă de lucruri. 

Negustorii romîni, meseriașii romiîni, ei, au fost, mai ales 
în Moldova, distrugi în noua stare de lucruri. Ei trebuiau să fie 
în contra acestei stări, căci, dacă politiceşte deveniseră cetăţeni 
liberi, economiceşte cu introducerea vieţii şi nevoilor complicate 
apusene, ei erau meniți peirii. 

Ţărănimea.... dar țărănimea a suferit din vremea epocei e- 
roice, pănă azi. Este drept, că noua stare de lucruri i-ar fi îngă- 
duit să-şi cucerească o viaţă omenească, dacă eu ar fi ştiut să 
se folosească de legiuirile nouă. 

Aşadar, mai toate cauzele, care făcuse pe A. Ruso şi cei- 
alţi să fie constituţionalişti liberali, acum nu mai erau. 

Nu mai era nici interesul de clasă, nici idealismul —nu mai 
era nici dandysmul, căci acum oraşele noastre deveniseră mai „i 
vilizate“, tinerii nu mai au cuvint să se simtă ca în pădure.. Ba 


1). Si chiar mai înainte. Kogăloiceanu (Rominia literară, 1835, 53) 
ne spune că deja „entuziasmul“ dela 1848 slabise, din cauza „malerializma- 
lui vristei coapte, a visurilor ambiţiei neîmplinite, a orgoliului poziţiilor 
ciştigate“, din cauza unui fel de ante-junimism... 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 257 


miä, aebi care. ÎRCOP. SĂ devină. mei. reacționari;. dogi la. 1840 nu 
puteau suferi „semi-barbaria“, acum suspină apă după aços: se- 
Bui-barbărje: (Alexandri, în -unele Asie să În. unele „Ser isori: Ă de- 
pildă - pag .26). . 

La Junimea au fost multe feluri. de oameni; Ne ăirginina 
la d. -:Maioreseu. Asupra, d-sale pehierind' acsia camgp; gare: au lu- 
crab: asupra, lnii A, Bunea, gi, pa -da:a/tă paria: neinjalegind. fatali- 
tatea faptelor. istarica:ṣi sedfînilusi: conaiderațig.: bă: hamle va veni 
ioiinai,; prin; duceres.: cit mai. departa a . constilufiana list ni - li- 
beral; aric: prin: sloaraerea. gi lt Aea: œ: poale: dal; Maip- 
resci. a fost, în contra: constituţionalismulni liberal; deşi np toc- 
maj consequent, cum: vom - vedea, a fest, ou-.un..cuvint, în.contra 
formalâr noud — vestita d-sale: luptă în. contra formei goale. . . 

Aceasta este singura deosebire esențială intze . vechea . cri- 
tică, raprezentată prin: A. Ruso, M, Kogălnieeanu,. Alexandri pănă 
la un punct (şi nu și C. Negruzzi, care a fost exaot. ca :d; -Maio- 
resçu)—şi d. Maiorescu . . 

„„« tau privinţa - limbii. gi a PETETA atitudinea. tuturor © ÌB 
fel, Deosebirea stă numai. în. aceea că, pe, cind vechea[gposlă: s 
luptat. mai mult incontra: stricătorilar..de limbă; gig aerian 
străine în. litaratură,, d. Maioreseu. a. luptat: mai malt.. acontra 
ierta Bat literar, sa. inu contra lui sgorleti, batis. numai 
sorjeți Dous 

„Dio. cauza. apăsării şi urailirii Romilor. de; oătră; Turci Ruși, 
Ungori; Fanarioți, se :nuşte tendința: de a dovedi; cu orice ipreț, 
rosanitatea :poporuhii. romin. şi latinitatea imhbii.. Incepe. ourentu) 
latiniet —da aceasta iși: dă samă; aprobind, ṣi uw antilaţinist..din: 
vrenhea aceea, V. Alexandri (vezi:, Scrisori“, pag: 543--acest:cureni, 
tok pwrifiocind limba,;. tindea. ia: desființarea ei. Pede altă parte, con- 
taetul`cu civilizația. franceză, .. prieinuini. o. puternică: invazie de. 
elemente. franceze, pe lingă cele. necesare-—neolagiamele:=sa îm: 
bulzesc d multime de cuvinte de prisos —barbariemele., Primajdia 
desființării limbii - romineşti a fost. mai ales în vremea . vechei 
critice -mâldoveneşti:: pe '.vremeâ.. cind Laurian, Pumput, Bliade şi 
alţii căutau să schimbe limba. Acel care, teoreticeşte, a repre- 
zentat. ;spiritul .de..congarvare, a fogt. Alecu. Ruso,. care a; adus 
toate argumentele. cu. putinţă şi care a. soris, in.scurta-i. carieră, 
măi initdt decit toți ceilălți teoreticiani, din vremea ini si de 
după él, la un. loc, Si care, ca intotdeauna, și-a dat samă de cele 
ce se petreceau. în faţa. sa: 

- e Moderna- ură politică a. Moscalilor de. care: poate 

PE -fratii de peste munţi ca mai depârtaţi nu erau si nu 

„ue: Binf patruùgi ca poi, . a au aruncat ixi. italienism,, în 

i 1 frañsļuzism şi: în. alle. isme, ce na aran şi nu sint ro- 
To "mâniara. Just primeydiie politice: tacit . priveşte. robie 

a rbă sufletul ` 'romin “Au trecut; adevăratul römänisi 

 třebue.a şi. ridica cap (Röminia fJileräră, 1855;. Cu- 

, galri. 
sAr Ra æ- seris "mai. “mel, a adus: mar multe- ar ponente 


258 VIAŢA ROMÎNEASCA 


(seria complectă de argumente) impotriva stricătorilor de limbă 
decît d. Masorescu. 

In privinţa literaturii, chestia trebue privită din două puncte 
de vedere: al caracterului specific rominesc—oripinahtatea — şi al 
calităților artistice—valoarea estetică. 

Din primul punct de vedere, şcoala veche critică, iarăşi, a 
luptat mai mult, aducînd argumente mai multe şi mai complecte. 
La începutul influenţei franceze, Romînii imitează servil pe stră- 
ini; Alecu Ruso zice că într'o bucată rominească vezi imediat 
cum cutare bucată e luată din Hugo, cutare din Lamartine, cu- 
tare din Byron etc... Ca şi în privinţa limbii, cu care din a- 
cest punct de vedere are mare înrudire, literatura e în primejdie 
a nu fi romiînească. Şi, ca şi în privinţa limbii, primejdia cea 
mare e în vremea vechii şcoli critice. 

A. Ruso a scris mal mult, a adus mal mulie argumente 
împotriva imilajiei servile decit d. Maiorescu. 

Din al doilea punct de vedere, al calităților artistice, d. 
Maiorescu a luptat mai mult, a scris mai mult gi a adus mai 
multe argumente. In adevăr, acum primejdia „stricării originali- 
tății>, cum ziceau cei vechi, în literatură, ca şi în limbă era 
încă—este gi azi—dar nu mai era aşa de mare. Prin lupta vechii 
şcoli critici, prin influenţa cîtorva opere bune (Alexandri, A- 
lexandrescu, etc), prin, cu alte cuvinte, accentuarea procesului 
de asimilare a culturii străine, primejdia stricării originalității 
limbii şi a literaturii nu mai este mare: D. Maiorescu, deci, va 
lupta mai puţin în direcțiile acestea, prea puţin chiar. D. Maiorescu 
a fost mai mult în contra „constituției“, care era necesară, decit în 
contra, spiritului străin în literatură, care nu era necesar, căci un 
spirit şi o literatură rominească existau.. Acuma însă, din cauza 
răspindirei culturii din cauza creşterii încredirii în sine, după reali- 
zarea atitor visuri mari, ţara, toată, începe a scrie ; maculatura li- 
terară ia proporţii îngrijitoare, bunul gust e în primejdie, cum 
nu fusese mai înainte. De aceea D. Maiorescu va lupta, mai a- 
les, împotriva stricătorilor gustului estetic al publicului 1)—şi o 


1). Trebue să mai adăugăm aici o altă direcţie, in care a luptat d. 
Maiorescu mult mai mult decit vechea critică—in vremea căria nu era încă 
motiv de luptă, ca şi în privința bunului gust—e vorba de lupta împotriva 
falşificării adevărului în ştiinţă. In procesul de adaptare al culturii străine, 
de sigur că slăbiciunea trebuia să se manifesteze mai ales în domeniul ştiin: 
ife şi chiar azi, în această privință, sintem încă în perioada de tranziţie. 
Am arătat aiurea (Poporanizmul, „Curenlul Non“, 3) ca Convorbirile au 
primit bine Contemporanul, pentrucă această revistă din urmă, în litera- 
tură, aduceau. prin accentuarea necesităţii unei limbi curat romineşti, un 
sprijin tendinţilor Convorbirilor. Spuneam acolo însă, că primirea bună se 
maï datorește și altor motive... Citeva din acele altele sint următoarele: 
Dnactrinele ştiinţifice, mai ales darwinismnl: d. Maiorescu a fost în totdea- 
uva darwinist; ateizmul: d. Maiorescu, cum arată şi d. Panu. a trecut în 
totdeauna drept ateu ; transplantarea, in general, a ştiinții pozitive în ţara 
noastră : introducerea şi asimilarea ei; lupta în contra pseudo-ştiinței ; lupta 
în conira plagiatului.—Plagiatul are o istorie interesantă în țara rominească. 
Acumularea capitalurilor, la început, se datorește în mare parte spoliaţiunii 


DE LA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 259 


paranteză —fiindcă în vremea d-lui Maiorescu, ca şi mai pe urmă, 
primejdia cea mai mare era stricarea bunului gust şi falgşificarea 
adevărului (vezi nota), în mintea publicului—a acelor generaţii— 
s'a făcut convingerea, alimentată şi de Jununea, că d. Maiorescu 
şi Junimea au fost cea întăi miucare critică în ţara rominească. 
a această convingere a contribuit şi faptul că cei vechi au iost 
uitaţi mai ales pentru că Junimea nu i-a amintit. A mai contri- 
buit şi atitudinea curat negativă (vezi mai jos) a d-lui Maiorescu, 
îmbrăcată într'o logică impecabilă, precum şi faptul foarte impor- 
tant că d. Maiorescu n'a âtacat numai curente şi principii, ca 
cei vechi, ci şi—și mai ales—gersoane și reviste, faptul, adică, 
că a concrehzal ţinta atacului, a făcut zn/feresantă priveliştea 
luptei, dindu-i acel element gladiatoric, care farmecă şi atrage 
pe public. Şi în sfirşit—cum se formează toate legendele— faptul 
că norodul pune întotdeauna pe socoteala celui mai cunoscut tot 
ce au făcut alţii: toate bisericile vechi sînt făcute, pentru Mol- 
doveni, de Ştefan Cel Mare... ?) Am închis paranteza. 
Din cele spuse, se mai explică încă şi o altă deecebire în- 
tre vechea şcoală critică gi d. Maiorescu : deosebirea în privinţa 


furtului, — a dovedit'o Karl Marx. In acumularea capitalului nostru intelectual 
s'a intimplat acelaş lucru. La inceputse plagiază grozav. dar plagiatul acesta 
dela începutul culturii romineşti nu se poate curacteriza—moraliceşte—ca un 
furt, pentruca plagiatorii n'au conştiinţă că sint vinovați. că fură. Scriitorii 
de la înrepulul veacului adesea spun: „luat din alte limbi“ şi adesea nu 
spun nici alita, peatrucă cine e autorul nu prezintă unici o importanţi. Pen- 
tru omul incult oine e autorul e o întrebare fară interes: In mahala se ce- 
tesc grozav Dramele Parisului, dar nimeni nu ştie că sint de Ponson du 
Terauil, de şi numele acestuia e seris pe cupertă; pe mabhalagioaică o inte- 
resează cartea, subiectul, mu cine a scris cartea. Cind Anton Pann publică 
pe Now Erotocrit, nici pentru dinsul, nici pentru celilorii săi nu are im- 
portanță autorul. De aceia, acei cure vorbesc astăzi cu despreţ despre pla- 
giatul din prima jumătate a veacului al XIX-lea, greşesc. Pe vremea Con- 
temporuanului însă, oameni mai sus puşi, profesori de universitate şi liceu, 
nu mai pot fi trataţi ca un Anton Pann. Aceştia, acumulind prin urt ca- 
pitalul intelectual romtnese, sint vinovați. Amoral sau imoral, plagiatul a 
fost fatal, până la un punct util. Dar trebuia să i se pună un capát, trebuia 
să se înceapă odatà mai mult asimilarea de cit întroducerea culturii—şi 
Contemporanul a reprezentat, în istoria culturii rominești, lupta împotriva 
acumulării culturii prin bandilism—şi, în genere, a facut pentru știință 
ceea re Convorbirile au facut pentru literatură. 

2). Prevădo obiecţiune, anume că reprezentanții vechei şcoli critice, 
chiar dacă au spus ceea ce trebuia de spus şi chiar ducă au seris mult, au 
avut o activitate scurtă şi o răspiodire restrinsă a scrierilor lor.—Dar nu e 
așa: Rominia literară,—ca să nu mai vorbesc de Dacia literară, de Pro- 
pişirea. de Steaua Dunării (care eşea în citeva mii de exemplare), de alte 
publicații —apărea in 500 exemplare! Apoi să nu se uite că aceşti oameni, 
in vreme de 20 de ani, în Iaşi, care era „Moldova“, au exercitat o mare în- 
riurire prio personalitatea lor, iariurire căreia se datorește mediul găsit de 
Junimea. Pun mai mult preţ pe aceasta—iatr'o țară mică ca Moldova, cu 
un public intelec'ual restrias, cum era mai ales pe atunci—derit pe arti- 
colele publicate. Aţi văzut cum d. Maiorescu vorbeşte de „sfaturile“ lui 
Alexandri. Si sint convins—ceea ce reesă şi din Amintirile d-lui Panu— 
că şi influența d-lui Maiorescu se datoreşte mai mult personalităţii sale, 
influenţii sale directe, de cit articolelor sale. 


260 090 > VIAȚA ROMINEASCA | 


cupeniulii. poboran '8i a; calit istorie. Vethea ‘coală estè popo: 
ranislă şi istorică, pentrută, criticii vechi au fost romantici, de- 
110 iraki gi apărători ăi onipihalitătii - limbii şi spiritubii romi- 
nesc, Pind romantici, sau adresat la literatura “populară” copti- 
nătoare de elementă romantice și Ja trecat, ca toți: romantitii; 
de aceia şi Emjnescu, în. această privință, samână cu' vechpa 
gcoală, crifică, Fiind democrati, era natural să se: îndrepteze cătră 
„popor“... Iar ca: apărători ài orrefnalitajii” limbii şi literaturii, 
tot lå popor (ih laba, spiritul şi viata sa) şi la istorie (în vigta 
trecută şi în. 4mba cronicarilor) trebuiau' să: se adreseze. Şi în 
âceâstă, privibţă, Eminescu samănă cu vechea critică. Şi, din Ju- 
nimgă, mai samână şi J.ambrior, care, în deosebire 'de d. Maio- 
reşci, şi: de toţi ceilalți, yoia o limbă şi mai rominească încă... 
D,. Maiorestu ma fost nici romantic, nici democrat; hici ma lup- 
tat. „așa .de mult, cum dm văzut, pentru păstrarea originalității 
în limbă şi' literatură : d. Maiorescu ma; insistat deci asupra cu- 
rentului poporan şi a tratat cu. oarecare despreţ, în orice caz cu 
pepăsare, curenlul istorie. ` < e Í 
` Aşa dar, dit canza deosebikii de epacă, pe cind vechea 
şcoală critică, reprezentată mai ales de A. Ruso, va fi. cu precau- 
lune, conslitufionalistă liberală, vâ lupta mai mult pentru păstra- 
rea originalității limbii şi a spirilului romînesc, insistind asupra 
curentului -poporan şi ssloric, mat puli peniru. triuumfut bunulus 
bust literar, d; Maworescou va-avea desprâţ şi neincredere faţă cu 
conştituționalismul liberal, va luplă mai pulin pentru păstrarea 
originalijăţia limbu şi a. spiritului românesc, nu va insistia asu- 
pra. curentului paporan şi îsloric, va lupia mai mul! peniru trium- 
ful bunului gust în lileratură și arespectărui adevărului în ştiinţă. 
„Aceste debsebiri se explică şi prin mentalitatea acestor cri- 
tici, prin. deoşebirea de temperamente şi de cultură. | 
Analiza temperamentelor lor gi a culturii ne. va explica şi 
ea ceea ce ne-a explicat analiza imprejurărilor istorice $i sociale: 
Vom vedea că criticii. aceştia au avut întocmai temperamentul 
şi cultura necesară rolului lor. Această „coincidenţă“ nu este una 
„stranie“. S'a zis de atitea ori că fiecare epocă, fiecare.mișcare 
socială, literară, etc. îşi găseşte omul său. Aceasta însamniă că 
un om devine reprezentativ numai cînd are un temperament şi o 
cullură potrivite cu epoca. sa, cu mişcările sociale, etc., ale epo- 
cei salè. Fără revoluţia franceză, Mirabeau ar fi rămas un necu- 
noscut şi, dacă, în epoca revoluţionară tranceză, va fi- fost un 
om de temperamentul lui Metternich, acela a rămas necunoscut. 
~ Im-epoca dinainte de 1848, în Moldova crrfică, . numai un 
em..ca. A. Ruso, cu: cultura lui franceză, liberală şi etuziastă, di- 
nainte de 1848 gi-de după „1880, anul: ce se numeşte în: istorie 
anul slavei“ (Ruso, Rom. lit. Amintiri, 442); cu temperamentul 
Jui entuziast, . visător,. generos, cu mintea lui largă și înțelegă- 
toare, ou firea lui blindă, unduioasă, dezmierdătoare, bogată, iz- 
voritoare de. gindiri şi de simţiri, a putut deveni: reprezeniafie ; 
în mișcarea dela 1848 din Muntenia revo/utionară, numai oameni 


DELA M. KOGALNICEANU LA D. MAIORESCU 261 


ca I. C. Brăteanu şi C. A. Rosetti cu cultura lor franceză din acea 
vreme, cu temperamentul lor de foc, au putut deveni reprezentativi; 
în mişcarea politică cumfătată din Moldova dela 1840 până la 
1860, numai un om ca Kogălniceanu, cu cultura lui franceză şe 
germană dinainte de 1848; !) cu caracterul lui energic, casant, cu 
mintea lui clară, cu voinţa lui de fier, a putut deveni reprezen- 
taiv, dindu-ne pe acul om de stat, care a pus bazele Romiuiei 
moderne; în epoca de decepţie şi reacţie, numai un om ca d. 
Maiorescu cu cultura germană de după 1848, (Cultura aceasta, 
spiritul critic, caracterul rece, lipsa de sentimentalism sint cau- 
zele aga numitului <filogermanism> si «cosmopolitism> al d-lui 
Maiorescu, care n'a existat); cu temperamentul său rece, cu 
frica sa de entuziasm,—parcă sentimentul ar fi o slăbiciune: 
sint sigur că d, Maiorescu, dacă ar fl fost Italian şi ar fi trăit 
pe vremea lui Galibardi, nu lar fi urmat, poate ar fi zimbit în 
forul său interior de „ridicolul“ delirului popular ; pentru d. Ma- 
iorescu, ne spune d. Panu (S4p/ămina 4), revoluția franceză a 
fost o «epidemie morală», —cu mintea sa cumpenitoare, cu firea sa 
neproducătoare de concepţii şi neizvoritoare de simţiri, de unde 
atitudinea sa despreţuitoare şi negativă (vezi și d. Pánu: Sapt. 
49),:) —numai un astfel de om putea deveni representativ. 

N'am vorbit anume de C. Negruzzi şi V. Alexandri, pen- 
tru că vaiu vorbi aiurea de dinşii, cind voiu dovedi că C. Negruzzi, 
avind o atitudine critică asâmănătoare cu a d-lui Maiorescu, 
fiind şi în contra constituţionalismului liberal şi avînd un tempe- 
rament ca al d-lui Maiorescu—nepotrivit cu epoca, ceea ce la 
fâcut să nu joace un rol mare, să nu fie reprezentativ--a fost 
«primul junimist> în adevăratul înțeles al cuvîntului, predeceso- 
rul în toate, al d-lui Maiorescu; că Alexandri, prin firea sa, caşi 
prin rolul său (vezi mai sus filiaţia între vechea şcoală critică şi 
Junimea) a fost puntea de trecere între școala lui A. Ruso și 
acea a dlui Maiorescu ’). 


G. IBRAILEANU 


1). Vezi ce spune însuș el în A. D. Xenopol: M. Kogălniceanu, 9. 

9). „Arta vieţii? Rezervă. discreţiune, cumpăture, in genere nega- 
țiune şi în rezumat ubnegațiune.* „Fereşte-te a da sfaturi“. (Crilice, I, 396 
şi 386, „Aforisme”). In „Convorbiri“, zice Alexandri („Serisori“, 04), e nu- 
mai „critică gi iar critică, gi tot critică“. Vezi şi d. Panu. Săptămîna 6. 

3). In acest articol-fragment am făcut numai cousideraţii generale 
asupra rolului deosebiților critici, fără să insist asupra părţii, cu care a 
contribuit fiecare la critica în limbă, literatură şi formele de viaţă... Aşa, 
am spus, de pildă, că A. Russo a scris mai mult şi mai complect în pri- 
vinţa păstrării originalitaţii limbii, ca d. Maiorescu a vorbit mai mult de 
bunul gust literar, de cit de originalitatea în literatură, ete.. lucruri care 
nu vor fi pricepute deplin, decit cind voiu publica acea parte a studiului, 
in care se arata pe larg, pe baza faptelor, rolul şi partea fiecăruia în lupta 
dusa în acei patruzeci de ani de critică a adăptării culturii străine. 


262 VIAŢA ROMÎNEASCA 


-am .— 


SONET 


Pa Ta 


Din nou coboară-te "ntre noi, Isuse, 
Caci iarăşi turma ta e rătăcită, 

Şi iar ae 'ntinde noaptea cea cumplită 
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse. 


De-abia se mai zăreşte ca prin sită 
A mintuirii stea. Dar cit de sus e! 
Se departează par” că.... Cine spuse 
Ca stingerea ni-i singura ursită? 


O, vino, iubitorule de oameni, 
In sufletul bătrinei lumi să sameni 
Din nou credinţa cea mîntuitoare.... 


Cunoaşte-l-vom ?— Pleca-vom fruntea oare, 
Cind întinzindu-şi miînile-amîndouă 
Asupra-ne, va zice: «Pace voua !> 


A. VLAHUȚA 


In lumea dreptăței 


De ce s'o fi ducind Andrei Rizescu să-şi petreacă seara la 
avocatul Vineanu, a cărui soție primeşte în toate joile, nn ştie 
nici el. Afaceri gi politică nu se pricepe să discute, cărţi nu ştie 
să joace, să danseze nici atit, iar miopia lui îl face să tresară 
la fie care mişcare de teamă să nu răstoarne ceva. Se pricepe 
să cinte din vioară, că e absolvent al conservatorului, dar din cei 
sase ani de rătăcire prin provincie a învățat că lumea vine la 
sindrofie să riză, să vorbească, iar nu să stea smirna ca să as- 
culte muzica. 

O să facă și astă seară ce a făcut joia trecută: o să se 
mişte cu precauţiune de la un grup la altul, o să privească por- 
tretele şi litografiile de pe păreţi, o să audă aceleaşi convorbiri 
şi aceleasi valsuri cintate la pian de  domnişoare şi o să plece 
obosit de urit, cu dorul Bucureştiului înzecit. Ajuns, văzu cu o 
tristă mulţumire că parcă n'ar fi altă seară, ci tot a dejoia tre- 
eută. In odaia din dreapta aceleaşi doamne cu figuri pătimaşe în 
care nu mai era nimic feminin jucau maus scump, care le aduna 
galerie împrejur ;—-in odaia de alături jucau aceiaşi bărbaţi; în- 
traltă parte ciîţi-va alţi ingi vorbeau despre aceiaşi trădare na- 
tonală şi micşorare a prestigiului țărei; ca gi în joia trecută 
ciți-va ofiţeri de cavalerie se plingeau către domnişoare de lipsa 
unui lac pentru patinaj, ori împărtăşeau cu bucurie hotărirea co- 
Jonelului de a pune la anul parchet în salonul clubului militar. 
Erau de faţă trei colegi de magistratură ai lui Andrei, dar pro- 
curorul şi supleantul jucau poker, iar cu preşedintele nu prea 
era în dragoste mare; mai erau şi avocaţi, dar parte erau tot 
Ja cărţi, iar parte discutau politică; cu altă lume nu se cunoștea 
bine, nefiind în oraş decit de -vre-o cite-va luni; noroc că erau 
pe-o masă albumuri de fotografii şi de cărți postale ilustrate, pe 
care Andrei puse mina ca să facă gi el ceva. 

Era adincit în răsfoirea lor cînd din odaia cu pian se auzi 


a d Da a AD E RR IS ao 3 


284 VIAŢA RONÎNEASCA 


altceva decit obicinuitele valsuri. După o clipă de gindire îşi a- 
duse aminte că e „Mondschein-sonnate“ alui Beethoven, o bucată 
pe care o cinta şi el la vioară. Lăsind albumurile, se strecură 
pănă la ușa odăei. Cinta o fată îmbrăcată într'o rochie modestă 
cenușie, care i se părea că-i e cunoscută. Se întreba cu nedume- 
rire, unde a mai văzut el acest chip,a căruia frumuseţă nu sta 
numai în frăgezimea tinereţei, dar mai ales în distincţiune: o 
frunte bombată sub care străluceau ochi negri, sclipitori de in- 
teligenţă, iar în părul negru pieptănat în sus o viţă de păr alb 
ca un buchet de iusomie? 

In vremea asta domnişoarele rideau de glumele unui ofițer; 
în odaia de alături se iscase o ceartă la o masă. 

— Fugi domnule d'aici, se auzea strigind vocea colonelului, 
joci ca o mazetă. O joci de patru zeci de ani şi tot mai învă- 
tato. Apoi cind mă vezi că-ţi lepăd pică de-un ceas.... 

Lumea ridea cu hohote. 

“Fata care cînta la pian, cu însuşirea pe care o au femeile 
de a vedea fără să privească, observase pe tinărul cu ochelari 
care sta în pervazul uşei de alături şi singur asculta cu sfinţenie 
ce cinta ea. 

— „Unde am mai văzut eu figura asta“? se frăminta An- 


drei şi simțind pe cine va care se apropiase de dinsul, se întoarse. 


Era Antonescu. noul director al Gimnaziului, cu care făcuse 
cunoştinţă cite-va zile mai înainte pe uliţă. 

— Eram să vă întreb cine e domnişoaru care cîntă la pian, 
dur bănuesc că nu ştiţi, că sunteți venit mai de curind de cit 
mine. 

— Ba ştiu, răspunse directorul. E domnişoara Murgu, sora 
nevesti-mi. 

— Aşa!? Ce bine cîntă la pian. Domnnişoara Murgu ?... 

De o dată i se fâcu iumină în minte şi începu så ridă. 

— A. domnule Antonescu. să vezi ce lucru ciudat mi se 
întîmplă. De aproape un sfert de oră mă chinuesc să-mi aduc a- 
minte de unde cunosc pe domnişoara şi acum imi reamintesc. 

— De unde? 

— Acum doi ani în vacanța mare am fost în treacăt vre-o 
trei zile la Govora. lutr'o seară s'a dat o reprezentaţie în folosul 
cantinelor şcolare. Nu e aşa că printre alte domnişoare a cintat 
şi domnişoara Murgu ? 

— Aşa e. 


ÎN LUMEA VREPTAŢEI 265 


— Păstrez şi acum afişul cu o însemnare de cit de bine a 
cîntat domnigoara, mi se pare, Elena Murgu. 

— Asta e nostirz, zise Antonescu zimbind. Să i-o spunem. 

— A banu. 

—- Ba da, cum o isprăvi. 

Se aşezară pe canapea şi urmară pe şoptite convorbirea 
din care Andrei află că Doamna Antonescu a rămas acasă, nefi- 
ind tocmai bine, că Antonescu din pricina aerului Giurgiului, 
care nu-i priea, a obţinut să fie mutat aci în orăşelul acesta de 
munte, că măcar că nu era venit de cit de două luni simţea o 
mare îmbunătăţire în sănătate ; că Elena fi era şi cumnată și 
fiică tot într'o vreme, de oareceei o crescuseră, fiind că-i muri- 
seră părinţii de cind era abia de şase ani;—iar Antonescu află 
că nici Andrei n'are părinţi, că e şi el numai de şase luni în oraș. 

In vremea asta fata sfirşise şi întorcindu-se îi privea. 

Directorul se sculă şi luind pe Andrei de mină îl duse !a 
dînsa. : 

— Eleno, dă-mi voe să-ți prezint pe d. Andrei Rizescu, ju- 
decător de şedinţă la tribunal şi absolvent al conservatorului la 
vioară. 

Apoi istorisi, cu toate împotrivirile lui Andrei, chestiunea 
afigului de la Govora, 

— Admirabilă e sonata asta, domnişoară, zise Andrei, cu să 
schimbe vorba. Nu ştiu dacă aţi auzit'o vre-o dată la pian și 
vioară, 

— Nu. 

— O știi la vioară ? întreabă directorul. 

— Da. 

Gazda, doamna Vinescu, care auzi în treacăt cuvintele din 
urmă, veni să stăruiască de Andrei să-și aducă vioara. 
| — Te rog frumos, domnule Rizescu. Sunt trei pagi pănă la 
dumneata. 

— Altă dată da, astă seară însă nu. 

— Mă însoțesc şi eu la rugăciunea doamnei Vinescu, stărui 
Elena Murgu. Sunt aci, vă pot acompania la pian. 

li suna vocea mai dulce de cît pianul de care sta rezemată, 
și privirea ei zimbitoare ucidea ori ce putere de împotrivire. 

După o clipă de codire se înclină: 

— Fie. 

Atunci fata făcu un pas cătră dînsul şi-i zise privindu-l 
drept în ochi: 


266 VIAȚA ROMÎNEASCA 


— Dacă nu v'ar pricinui prea multă căutare, v'aşi ruga să 
aduceţi şi afișul. 

_— O! asta nu, răspunse el îndreptindu-se spre eşire. 

Totuşi l'a adus. Citise îngrabă acasă insemnarea făcută pe 
el şi văzuse că nu era nimic de ascuns; deci înainte de a incepe 
să cînte, îl scoase din buzunar şi-l întinse fetei, care citi cu ov- 
brajii infloriţi desigur din pricina răsfringerii culoarei afşului: 

«Eram în picioare lingă scenă. Cea din urmă care a cin- 
tat a fost domnişoara Elena Murgu, îmbrăcată simplu intr'o ro- 
chie civită, o fată palidă la faţă, cu ochii vii și cu o viţă de pár 
alb în frunte. Nu ştiu ce mi-a datde la început încredințarea că, 
dacă va cînta şi această domnişoară, va cinta bine. O parte din 
public se pregătea să plece sătul de atita muzică. Dar dela pri- 
mele acorduri a robit toată sala, iar cînd a terminat, cu drept cu- 
vînt i s'au făcut ovaţii». | 

După ce Andrei întocmi afişul cu îngrijire şi-l viri în bu- 
zunar, încep să ciînte, şi cintă amindoi atit de bine şi puterea 
muzicei e atit de mare, în cit capetele se întorc, vorbele înce- 
tează, pănă şi jocul de cărţi se oprește, toţi se înghesuesc în ca- 
drul uşilor, iar cind sfirgesc, lumea isbucneșşte în aplauze: 

— Admirabil ! 

— Domnule Rizescu, nu te mai primesc fără vioară, zise 
gazda... 

„„Şi acum întors acasă, Andrei se gîndeşte ce rău i-ar fi 
părut să nu se fi dus la sindrofia lui Vineanu. Un bine nespus 
îi umple inima. Işi ia vioara şi cîntă de unul singur, pe cind în 
minte îi flutură doi ochi negri, sub o frunte mare cu o viţă de 
păr alb, ca un buchet de iasomie. 

X zi * 

O pornise de jos Andrei Rizescu. Era fiul dascălului Rizea 
de la biserica Sfintului Gheorghe din Piteşti, om sărac, fără altă 
avere de cit venitul a trei pogoane din pămîntul parohiei. Aju- 
tat la cheltueli de boerul Mar&scu, ctitorul bisericei, Andrei a în- 
văţat alături de băiatul Marăscului ; dar pe cînd feciorul boeru- 
lui își trecea clasele cu propteli, băiatul dascălului eşea printre 
cei dintăi. 

La sfirgirea liceului s'ar fi inscris la altă facultate decit la 
drept, dacă nu ar fi fost stăruinţele băâtrinului Mar&scu, care 
vrea să-şi aibă copilul alături cu Andrei, a cărui sirguinţă şi cw 


ÎN LUMEA DREPT AŢEI 267 


Di 


minţenie puteau să-i fie un îndemn. Pe lingă facultatea de drept 
Andrei mai făcea şi pe cea de filozofie şi mai urma și conserva- 
torul la vioară, talent pe care-l moştenise de la tată-său, că gi 
dascălul Rizea cinta din vioară. Si iarăşi pe cînd Andrei ducea 
o viață aşezată, necunoscini alte petreceri decit cititul. vioara, 
lungi jlimbări împrejurul Bucureștiului şi regulatele partide de 
şah cu Kiein, un coleg de conservator care-l învătuse acest joc, 
socotindu-se vinovat şi stricat dupe o seară petrecută prea tir- 
ziu la berărie in discuţii, tinărul Ma:ă&scu îşi cheltuia viața în 
cafenele şi în petreceri desfrinate 

Dupe ce şi-au luat licenţa, pe cînd Mar&scu pleca la Paris 
pentru doctorat, Andrei căpăta cu sprijinul boerului un post de 
substitut la Teleorman. Tiecuseră doi ani dela intrarea lui în 
magistratură, cînd zau intimplat nenorocirile care au sfârimat 
deodată: toate legăturile de recunoştinţă ce-l legau de neamul 
Marăştilor. 

Andrei aveu 0 soră, Ana, care mergea în casa boerului 
de ajuta la cusut doamnei şi domnişoarei Mară&scu. Această soră, 
nespus de dragă lui Andrei, a fost sedusă de tinărul Marăscu 
intors în vacanţă dela Paris. 

Ruşinea ce fata făcuse tatălui și fratelui său a ispășit-o 
prin chinurile, în cure s'a sfirşit otrăvindu-se. Peste cite-va luni 
s'a răpus şi dascălul Rizea, iar Andrei a rămas singur pe lume. 

De atunci fâră sprijinul nimănui, numai priu purtarea lui 
bună şi prin munca lui,--(căteva studii însemnate, publicate în 
reviste juridice atrăseseră luarea aminte a lumei judecătorești) 
--înaintase încet din treaptă în treaptă ajungind în timp de şase 
ani judecător de şedinţă aci în acest oraş. Colegii lui ii găseau 
trei eusururi ; ziceau că e zgircit, ursuz şi mindru; dar n'aveau 
dreptate. Zgircit îi ziceau pentru că nu-și risipea banii la cărti, 
dar ar fi de cercetat şi de numărat ciţi magistrați cinstiţi, fâră 
nici o altă stare, au putut ca Andrei, cu economii din leafâ, să-și 
facă o bibliotecă frumuşică, să călătorească odată pină la Roma 
şi să aibă şi douà-mii de lei puşi deo parte. Mindru şi ursuz îi 
ziceau pentru că nu-i piăceau chefurile şi nu da ghes cu dra- 
goste nimănui, nu prea se ducea in lume ; dar asta ţinea şi de 
miopia lui care-l făcea sfios, iar dacă aveau niţică dreptate cînd 
ziceau că „fulgeră la cornul caprii cind o ride Rizescu“, tot a- 
tit e de adevărat că nu lau văzut niciodată necăjit, nici nu lau 
auzit vorbind altfel decit cu blindețe; şi apoi cînd îţi iei în 
serios misiunea de judecător şi cînd nu priveşti cu nepăsare 


268 VIAȚA ROMÎNEASCA 


mersul stărilor sufletești ale oamenilor, fără să vrei, pe nesim- 
țite te simţi împins spre mihnire şi spre mizantropie, văzind 
zilnic pe oameni sub acelaş unghiu al sfişierilor gi întremîncări: 
lor pentru un peticel de interes. 

Aşa cum eră, în scurta vreme de cind era în acest oraș, 
plăcuse multora şi nu erau puţini acei care, avind o flică,o soră 
sau altă rudă de măritat, ar fi primit cu bucurie s'o dea după 
dinsul. Se poate prin urmare înţelege uşor ce vilvă a stirnit in 
acest orăşel, în care ori ce căsătorie era un eveniment, vestea 
că Rizescu o să se căsătorească cu cumnata directorului gimna- 
ziului. Auzi dumneata, să ia fată străină, abea venită, fără un 
ban de zestre, cind, slavă domnului! erau în oraş atitea fete 
frumoase, bine crescute şi cu stare. 

Lucrurile s'au întimplat în chipul cel mai firesc. 

In Duminica următoare sindrofiei dela Vinescu, Andrei se 
dusese la Antonescu. 

Directorul locuia chiar în localul Gimnaziului avind pe seama 
lui trei odăi jos, în aripa dreaptă a clădirei. Intr'o altă casă: 
unde venea să facă întăia vizită, ar fi stat cel mult zece mi- 
nute, cu mănuşile în mîini, nemișcat de pe scaunul pe care ar fi 
apucat să se așeze; dar aci atitudinea prietinoasă şi lipsită de 
etichetă a lui Antonescu îl făcuse să stea mai bine de un ceas. 

Cind a intrat, soţia și cumnata directorului nu erau în o- 
dae. Il primise el, într'o hăinuţă de casă, pătată și arsă în mai 
multe locuri de fel de fel de acide, și întâia vorbă i-a fost: 

—- Mă rog, ţii mult la etichetă? să mă duc să-mi schimb 
haina... 

— Tə rog nu te deranja, răapunsese Andrei zimbind. lar 
după ce veniseră cucoanele și după ce lu infăţişat nevesti-si, il 
îintrebase dacă se grăbeşte și faţă cu răspunsul negativ al lui 
Andrei: 

-- Apoi scoateţi mănuşile. Mă rog, nu te las așa cu una 
cu două; mi-ai spus dăunăzi că nu cunoști gimnaziul şi vreau 
să ţi-l arăt în amănunţimi. Și au mers cu toţii să vadă localul 
gimnaziului. Era în adevăr vrednic de văzut: Săli de studiu cu- 
“rate, mari şi luminoase,—sală de desemn, sală de gimnastică, o 
bibliotecă cum nu s'ar fi aşteptat Andrei să găsească întrun o- 
rășel atit de mic; şi în sfirşit, păstrat pentru la urmă, labora- 
torul de fizică şi himie, specialitatea lui Antonescu, alături cu 
un amfiteatru încăpător. La fiecare exclamare de admirație a lui 
Andrei, directorul se întorcea către fată și o întreba: 


ÎN LUMEA DREPTAŢEI 269 


— Să-i spunem aici? gi răspundea tot el: „Nu, lasă la 
urmă“. 

Antonescu era un om de vre-o patru-zeci gi cinci de ani, 
blond, slăbuţ, chel ca sticla, vioiu ca o vrabie; porecla de neam- 
Jul, pe care o purta din şcoală, i se cuvenea şi pentru înfățișarea lui și 
pentru că în adevăr era german după mumă; iar aplecarea lui 
pentru ştiinţele naturale o mogştenise dela bunică-său matern, ră- 
posatul Maller, farmacistul. 

— Uite ce am combinat noi, domnule Rizescu, zisese el 
după ce se întorseseră în odaia de priimire.. dâr cum să încep, 
că trebue o întroducere ? 

— Lasă mai tirziu Alexandre, zisese nevastă-sa. 

— Al nu. Nu mă gtii pe mine? Eu cind am ceva de spus, 
trebue să-l spui îndată, că mă supără, parcă mi-ar umbla un fir 
de păr pe limbă. Ute ce e. 

Şi incepu să explice cum îi lipseau din laborator lucruri e- 
senţiale, care-i trebiiau neapărat cumpărate ; că dela minister era 
greu de căpătat suma trebuincioasă, că judeţul, vorbise cu pre- 
fectul, n'avea fonduri. 

Atunci ce s'a gindit ? Aga e că Elena cîntă bine la pian? 

— O! foarte bine! 

-- Eleno, aşa e că dl. Rizescu cîntă bine din vioară ? 

— Mai mult decit bine, răspunsese fata. 

Atunci era foarte simplu, s'a gindit că ar putea organiza 
în amfiteatrul gimnaziului un concert—era destul de încăpător 
amfiteatrul— şi s'ar putea scoate o sumă destul de frumugică; 
și părîndu-i-se că vede o mişcare de. protestare la Andrei: 

-- Mai întăi n'o să ai de cintat toată seara, că o să mai 
fie şi alte bucăţi: băeţii o să cinte ìn cor,—alţii o să declame, 
alții o să facă scrimă. Mă rog, de toate. Să nu zici nu, domnule 
Rizescu. In orice caz lasă-mă să mai trag nădejde două-trei zile. 
Ce e azi? Duminică? Uite, îţi acordăm trei zile de gindire, 
Luni, Marţi şi Mercuri, cînd te rugăm să vii să prinzeşticu noi. 
Dacă primeşti, vii Miercuri cu vioara, dacă nu, vii fără vioară. 

Aga e că va să fie cineva afară din cale ursuz ca să nu 
se simţă atras către niște oameni, atit de deschişi la inimă ? 

Miercuri seara se dusese cu vioara. După masă venise şi 
doctorul Georgescu, un coleg de şcoală al directorului cu nevas- 
tă-sa şi petrecuseră o seară minunată, făcînd muzică cu Elena 
şi discutind impreună cu doctorul planurile de reforme pe care 
vrea să le întroducă Antonescu în cursurile lui. De atunci pe 


270 i VIAȚA ROMÎNEASCA 


mäsură ce trecuse vremea se fncredințase ce oameni de ispravă 
erau Antoneştii. La fiecare reintilnire găsise noui cuvinte să-i fie 
dragi si să se apropie de dingii. El, un om deştept, harnic, în- 
vățat nu numai în ramura ştiinţelor naturale, dar pe care-l înte- 
resa ori-ce fel de cunoştinţe ; Maltida, nevastă-sa, o femee bună 
şi simplă, care inspira dela întăia vedere o trainică simpatie. 
Nu era frumoasă, dar avea o blindeţe care te fermeca. Toate 
treburile casei le făcea fără nici un ropot, fără cea mai mică te- 
vatură. Cu rost la toate, cu spor la muncă. mişcările ei aduceau 
aminte sprinteneala nesgomotoasă a unei furnici. Cu drept cu- 
vint zicea directorul despre ea, că el nare ìn tot laboratorul ini 
de fizică nici un aparat mai precis decit nevastă-sa. Elena, pe 
lingă insuşirile soră-si, care-i slujise de mamă-—ii zicea Mama- 
Tilda), avea inteligenţa mai vie, era mai sglobie, era frumoasă 
şi avea mare talent la pian. Cite-şi trei aveau în comun simpli- 
tatea, naturaleţa, lipsa de supraveghere de tine însuţi şi de do- 
rința de a produce efect, insuşirile greu de Mămurit, pe care le 
au mai ades Nemţii decit Rominii, însugiri care sparg ghiaţa și 
te imbie la intimitate şi la prietenie dela întăia întilnire. 

Om singur pe lume, mincind pe la birturi, trăind îiatr'o o- 
dăiţă rece de singurătate, la uşa căreia cind se întorcea nu era 
nimeni să-l întimpine cu un zimbet ori cu o vorbă bună,e lesne 
de înţeles ce înriurire a avut asupra gindurilor și hotăririlor lu: 
Andrei fericirea casnică aflată în casa Antoneştilor. Citiri impre- 
nă, discuţii interesante, muzica, pănă şi şahul de odinioară, că 
şi Antonescu juca şah și toate astea sub lumina unor ochi zim- 
bitori, a căror pereche n'o întilnise încă in viață,-—i se părea că 
după o lungă rătăcire printr'o negură umedă şi rece a sosit în- 
tro locuinţă curată, caldă şi îmbălsămată. Gindurile mohorite 
despre zădărnicia străduinţelor omenești, îndoelile nelinistitoare 
despre rostul lumii, care-l frămîntaseră atitea nopţi fără de somn 
în pustietatea odăiţei lui de om stingher, se risipeau acum ca 
valurile de ceaţă la razele soarelui. Viaţa dusă de el pănă u- 
tunci îl făcuse să ajungă pănă la vrista de 29 de ani cu inima 
adăpostită de simţirea, ce acum i-o cucerea cu furie parcă vrea 
să-şi recăştige intirzierea. Ce altă înfăţişare căpâtau toate cite 
pina acum i se păruseră fără însemnătate. Şi după lungi certuri 
cu sine însuși, după lungi şovăiri, cind din fericirea fără de nume 
pe care-o simţea alături de fată şi din neliniştea dureroasă ca- 
re-l rodea departe de ea, cînd din tăierea răsuflârii pe care i-o 


ÎN LUMEA DREPTAŢEI 97 t 
pricinuia numai gindul că s'ar putea să n'o mai vadă, s'a încre- 
dinţat că fără dînsa nu se mai poate, a cerut-o lui Antonescu... 

+ 
4 x 
Doamnei Adina cdpilan G. Nicolau 
Giurgiu. 


Nu-ţi e rusino, Adino dragă, să răspunzi cu o pagină la scri- 
sorile mele de şase şi de opt pagini? Vream să-mi răsbun şi să 
nu ți scriu decit un rînd: „sunt bine, merci; sper că şi voi 
idem“, şi să iscălesc; dar nu pot. Eu nu sunt ca tine, la un loc 
cu toate prietenele copilăriei noastre, avind cui spune atitea cite 
aşi avea de spus; eu n'am aici decit pe Mama-Tilda, dar cu ea 
nu pot vorbi aşa cum aşi vorbi cu tine. Ce n'aşi da să te pot 
avea aici măcar o zi... 

Am primit fotografia băeţelului tău. Numai decit i-am po- 
runcit la un timplar o ramă pe care s'o pirogravez (am găsit un 
model, cu călţunaşi de toată frumuseţea) şi os'o aşez întrun loc 
de unde s'o văd toată vremea. Ce drăguţ el Că osă am tot bă- 
iat şi eu nici nu mă îndoesc. Prea o dorim din adincul inimei 
si Andrei şi eu,—-prea ne-am obicinuit cu ideea asta, pentru ca 
Dumnezeu să nu ne implinească dorinţa. Şi Mama-Tilda tot aşa 
crede, ła toate cite lucrează pentru copil lea pus panglici al- 
bastre. 

Numai dacă ar fi frumos ca al tău. Andrei a sărutat foto- 
grafia, de zece ori, mingîind o: „fecioraşul tati, fecioraş.“ Gindul : 
co să aibă şi el un băețaş îl înnebunește de bucurie. A! dacă 
ai şti ce bun, ce plin de atenţii e pentru mine Andrei, uşa de 
bun încit i-am spus că dacă o vrea să-şi răsfeţe copilul cum mă 
răsfată pe mine il iau de sub creşterea lui (!1). Să ne auzi pla- 
nuri ce facem; să vezi pe Andrei cum îşi notează fiecare cusur 
si cum discutăm mijloacele prin care le-am putea înfringe la co- 
pil. Am rîs eri de ne-am prăpădit; mă rog, era să ne certăm, 
pentru că eu ziceam c'o să-l pui la pian dela trei ani şi Andrei 
zicea că nu, că e prea de vreme... 

Sunt fericită, Adino dragă, aşa de fericită, încît parcă mă 
cuprinde o grijă. 

Asi vrea să se împietrească lumea aşa cum e acum, să 
rămiiă totdeauna sub iubirea mingăetoare şi ocrotitoare a lui An- 
drei... Nu e frumos ca bărbatul tău Andrei, are însă o privire 
bună şi un timbru de voce grozav de duios intre bas şi bariton. 


2 o VIAȚA ROMÎNEASCA 


Unele cuvinte spuse de el îmi plac la nebunie, parcă vibrează 
inima în mine “cind le aud: «marmură, bravură». 

Parcă ţi-am scris că avem o căsuță mică şi drăguță ca un 
pahar, aşezată în mijlocul unei curţi pline de flori. Proprietarul, 
care şade în fundul curței în două odăiţe, un pensionar bătrin, 
nenea Msche, cum îi zice toată lumea, e un grozav iubitor şi 
de flori şi de păsări. 

Am fâcut aici cunoştinţa unui coleg de şcoală a lui nenea 
Alexandru, un doctor Georgescu, a căruia nevastă seamănă ieită 
cu Victoria Nanu, doar niţe! mai în vîrstă. Sunt amindoi oameni 
foarte buni şi care au prins mare dragoste de noi. Am primit 
dela ei mai multe daruri la nuntă. Duminica trecută am petre- 
cut la via lor; o poziţie încîntătoare, din pridvorul casei lor se 
vede tot oraşul. Nici nu mă încerc să-ţi descriu frumuseţea de 
raiii a viei. Parcă n'am văzut de cînd sunt aşa nuci uriași gi um- 
brogi, nici fin atit de plin de flori și de mirezme. Ne-am întors 
seara acasă tirziu pe lună cu sufletul îmbilsămat de fericire. 

Zici că te duci la Ciîmpu-Lung în Iulie. Poţi să înţelegi 
câtă plăcere mi-ar face să putem veni şi noi; dar nicinu vreau 
să mă gîndesc la fericirea asta. Noi nu putem veni, atit din pri- 
cina poziţiei mele, cît şi din altă privinţă. Andrei şi-a cheltuit 
cu instalarea noastră tot ce a pus de-o parte şi tocmai acum vin 
cheltueli serioase. Voi însă... dar nu, ar fi prea frumos şi bine. 
In orice caz dacă sar întimpla să veniţi, te rog să mă înştiin- 
tezi. Sosirea voastră fără de veste mi-ar putea face rău de bu- 
curie. 

Măcar că e în ropotul examenului, nenea Alexandru mi-a 
spus să nu uit să vă scriu sărutări din parte-i. Din partea mea 
salutări d-lui Nicolau; iar pe tine te imbrăţișez cu drag şi cu 
dor ca pe o soră, 

Elena A. Risescu. 


P.S. Uitucă ce sunt! sărută-ţi băieţelul de sute de ori pen- 
tru Andrei şi pentru mine. 


(Va urma) IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI. 


Rominii și criza Maghiarizmului 


Mulţi democrați sinceri, nu numai în Rominia ci şi în alte 
state, sunt nedumsriţi în faţa celor ce se petrec în Ungaria. Ei 
cred că aşa numita „coaliţie“ maghiară ar fi avind nu ştiu ce 
principii populare de drept public; că eu ar fi pătrunsă de sen- 
timentul patriotic şi că cerînd restringerea prerogativelor regale 
ea ar fi avind în vedere democratizarea vieţii publice din Unga- 
ria. Ei bine, e timpul a se spune odată verde şi lămurit: toţi 
cei ce cred în enunţări politice de acest fel din partea coaliţiei 
maghiare sînt într'o regretabilă rătăcire. Maghiarii toţi, vorbesc 
de clasele lor culte şi conducătoare, sunt oameni care ţin şi as- 
cultă cu plăcere discursuri cu tendinţe democratice dar în prac- 
tică sunt totdeauna înclinați spre un autoritarism care se a- 
propie de sistemul despotismului celui mai violent. Mai ales 
cînd e vorba de naţionalităţile nemaghiare din Ungaria care alcă- 
tuesc majoritatea, şi încă covirşitoare, a populaţiunii. Rominii 
(324 milioane), Croaţii (2% mil). Slovacii (2% mil.), Sirbii (1 mil.), 
Rutenii (2 mil.) şi Germanii (2 mil.) sunt consideraţi ca Maghiari 
cari vorbesc romineşte, croăţeşte, etc. Prin urmare li se tăgă- 
duesc toate drepturile constituţionale care le-ar putea servi să-şi 
desvolte propria lor naţionalitate. In schimb guvernele maghiare 
fac totul ca aceste naţiuni să-şi uite limba lor, së înveţe ungu- 
reşte şi să se declare mădulare ale naţiunii maghiare. Cu un 
cuvint: după cum vor să facă Ruşii pe Rominii diu Basarabia 
Ruși, astfel vor Maghiarii să facă din popoarele sus îngirate Maghiari. 

De aci luptă pe viaţă şi pe moarte. 

Intreb: cine dintre oamenii cu mintea întreagă mai poate 
presupune că Maghiarii ar fi o naţiune cu aspirații democratice? 
Politica lor de naţionaiităţi nu se poate face decit întrebuinţind 
toate mijloacele tiraniei de rassă. 


îm tt De e e m a == 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Faimoasa criză din Ungaria nu are nici ea decit una şi a- 
ceiaş cauză a tuturor mizeriilor din împărăţia habsburgică: po- 
litica de maghiarizare. Maghiarii au în minele lor administraţia 
publică întreagă, întregul învăţămînt public, finanțele, apărarea ţării 
(o mică parte a armatei). Partea cea mare a armatei însă este 
comună între Austria şi Ungaria. Limba ei de comandă e, tot 
ca mai înainte, cea germană. Acest lucru îi exasperează pe Ma- 
ghiari. Nu atit din consideraţii de amor propriu naţional, cît mai 
ales din cauză că maghiarisarea Rominilor, Germanilor şi a Sla- 
vilor din Ungaria întimpină enorme dificullăţi, cită vreme armata 
comună nu este și eu maghiară întrucit se recrutează din Unga- 
ria. Maghiarii îşi zic: băeţii Rominilor, Germanilor şi ai Slavilor 
din Ungaria sunt obligaţi să învețe de mititei limba maghiară 
timp de mai mulţi ani. Dar ce folos? Ei în armata comună nu 
mai aud ungureşte ci numai limbile lor naţionale şi, la comandă, 
nemţeşte. 

Cum concepția „liberală“ a Maghiarismului nu poate tolera 
această „îngăduitoare“ organizaţie austriacă, coaliția vrea s'o fn- 
locuiască cu o organizațiune pur maghiară, fară nici o consideraţie 
dacă soldaţii din ţinuturile cutare ştiu sau nu ungurește, 

Impăratul, sau după cum zic Maghiarii <Regele», nu con- 
simte la magbhiarizarea armatei din Ungaria. Acum doi ani, cînd 
Maghiarii porniră campania lor în acest sens, toată lumea credea 
că bătriînul monarh sur fi împotrivind numai spre a salva apa- 
rențele dar că în curind avea să cedeze. Această părere se în- 
temeia pe faptul că împăratul, dela 1867 şi pănă atunci, le a- 
cordase Maghiarilor tot ce cereau. De data aceasta însă, s'a întim- 
plat ceea ce foarte puţini bărbaţi politici credeau: împăratul de- 
clară hotărit că nu va îndeplini cu nici un preţ pretenţiunile Ma- 
ghiarilor. La 23 Septembre 1905 împăratul chiemă pe şefii coa- 
liţiunii la sine, la Viena. Aceşgtia,—Contele Apponyi, Francisc 
Kossuth, contele Andrássy, contele Zichy gi baronul Bánffy, se 
duseră, purtaţi de speranţa izbiîndei, la Viena. Ei fură primi 
de împărat în faimoasa audienţă de 4% minute. Mare conster- 
nație în redacţiile ziarelor „Zeit“ şi „Neue freie Presse“ din Viena— 
şi la Budapesta. In acele 43% minute împăratul le comunică că- 
peteniilor coaliţiei punctulsău de vedere care era de o rarâ in- 
transigonță. Maghiarii erau deprimaţi,—Austriacii şi naţionalită- 
tile din Ungaria avură în sfirşit un moment de împărătească sa- 
tisfacţie : fudulia maghiară fu, pentru întăia oară, supusă unei 
umiliri. 


ROMÂNII ŞI CRIZA MAGHIARISMULUL 275 


Dar Ungurii nu sunt numai făloși ci xi curagioşi. Aşa ştia 
lumea. Aşa spusese doar «Neue freie Presse», «Zeit», şi «Ber- 
liner Tageblatt». Şi amenințau strașnic pe împărat. Şi Maghiarii 
începură să organizeze «rezistența pasivă» şi în urmă gi cea «ac: 
tivă>. Toată lumea se aştepta, zi cu zi, la izbucnirea revoluţiu- 
nii maghiare. Chiar lu Bucureşti auzeai pe la Capşa pe unii din: 
tre oamenii noştri politici şoptind misterios: «Ai dracului Ungu- 
rii! O să facă revoluția!» Si «Neue freie Presse» și «Zeit> ete., 
băgau sistematic spaima în oasele bieţilor Vienezi. Lucrurile se 
dezvoltară mereu pănă la 19 Februarie 1906 cind un general de 
honvezi, trimis de împăratul «cu depline puteri» în parlamen- 
tul din Budapesta, alungă cu armata pe deputaţi şi magnați din 
cele splendide saloane gotice, puse, parcă trimis de un Crom- 
well, peceţi pe porţile parlamentului şi se duse la Viena să-si 
depună împăratului raportul. 

Si revoluţia maghiară ? 

Aceea s'a aminat pentru altădată ! 

Şi lumea întreagă se miră de atunci şi pănă astăzi de slà- 
biciunea Maghiarilor. Noi, Rominii din Ungaria și Transilvania nu 
ne mirăm. Noi nu judecăm pe Unguri după «Neue freie Presse» 
3. c. 1. Noi îi cunoaştem demult și bine. Ştiam prin urmare că 
toată puterea lor e dela împăratul şi că îndată ce el nui va 
mai sprijini, ei se tăvălesc in pulbere. 

Iată-i lungiţi la pămînt! 

In Budapesta, zecimi de mii de oameni fac demonstraţii în 
conira coaliţiei | Sunt socialiștii. Ei ştiu de asemenea că cli- 
cele feudale maghiare, cari monopolizau politica, sunt dușmă- 
noase oricărei mişcări pentru lărgirea drepturilor popoarelor. 

Hegemonia maghiară se clatină ca niciodată de la 1867 
incoace. 

Dacă am avea oameni, am putea face minum în citeva 
luni. Dar politica de partid nu se preocupă de asemenea «ab- 
stracțiuni» (!) gi «utopii» (1). Ea este eminamente «practică». De 
aceea stăm şi ne uităm: ce mari au să fie odată aceste vremuri 
Și ce mici vom părea noi! 


AUREL C. POPOVICI 


IN DRU M.... 
(SCHIȚĂ) 


I 


In sfirşit visul lui Costică, atit de cu drag încălzit de clt-va 
timp în sufletul lui, s'a împlinit !... Fiind că a trecut clasa, promo- 
vat la toate obiectele, tatăl lui i-a dat voe, după cum îi făgă- 
duise, să se ducă la vie cu prietenul gi colegul lui, Ionel. A fost 
puţină vorbă între cuconul Manole şi cucoana Ileana, care se cam 
îngrijea să-şi lese băetul singur, cu un alt copil ca şi el,—dar bo- 
erul nu se teme: Mocanul lui poate să se ducă si singur la vie;e 
aşa de cuminte, că nu ţi-ar sui el la deal ori nu ţi-ar cobori la 
vale în fugă, macar să-l stingi în bătăi... 

Şi băeţii au plecat. 

Acum trăsura mică pentru două persoane, cu arcuri nu- 
mai la roţile din urmă, aleargă pe soşeaua albă, lăsind în urmă 
un nor de colb. De-abia au egit din oraş şi băeţii se simt cu- 
prinşi de-o dulce inviorare. Acum nu se mai tem să nu anive cu 
vre-o birjă, ori să nu dee peste cine-va; acum sînt la largul lor. 
Şi calul par'că simte înflăcărarea inimilor tinere, căci fuge de nu-i 
ţine pămintul. Au şi întrecut un docaraş cu două cucoane, cu 
toate că cea care mină calul, îl silea mereu din biciu şi din hă- 
ţuri, ca să nu treacă băeţii înainte. Şi iată acum lasă in urmă 
şi căruţa cu calul alb a unui preut de ţară.... Ce fericit e Cos- 
tică 1... A fost în totdeauna o mare bucurie pentru el să în- 
treacă pe drum toate trăsurile, cite le întilnea. De cite ori mer- 
gea cu tatăl său la vie, astu era preocuparea lui tot drumul. Si 
cit de mulţumit era, cînd întreceau ei celelalte trăsuri; dar ce 
îndurerat era cind ei erau cei tntrecuți; ce ciudă avea atunci pe 
Mocanu, că merge mai încet de cit alţi cai, şi pe tatăl său, că. 
nu-l îndeamnăl... Ij părea ceva ne mai pomenit, cînd tatăl său 
lăsa să treacă înainte vre-o trăsură boerească cu doi cai.... Ah, 
dacă ar fi avut elatunci în mînă hățurile şi biciul!.... 

Si iată că acuma mină el, e stăpin el pe trăsura şi pe ca- 
lul acesta şi a şi întrecut două trăsuri!... Tovarăşul lui im- 
părtăşeşte şi el fericirea lui Costică,—se simte şi el mindru că 
merge într'o astfel de trăsură... 


IN DRUM... 277 


— Ei, ce mai face popa? îl întreabă Costică pe amicul său, 
care a întors în în urma. 


— Nici nu se mai väd!... Cine ştie ce li s'o fi întîmplat !.. 

— S'or fi inecat cu colbul, cit ieam dat noi!... exclamă 
Costică. 

Băeţii rid veseli şi fac glume pe sama celor învinşi, iar trä- 
sura uşurică aleargă mereu pe drūumul plin de soare, lăsînd în 
urmă movilele de piatră şi stilpii de telegraf. 

in aer e o căldură greoaie, pe care o mai alină din cind 
în cind cite-o undă uşoară de vint. Dar băeţii nu se simt de loc 
rău în dogoreala aceasta a soarelui de Iunie. Pentru dinşii toate 
sînt frumoase gi pline de farmec: cîmpul întins de verdeață pre- 
surat cu nenumărate flori; pădurile, care îmbracă coastele dea- 
lurilor din dreapta; zările îndepărtate, unde bolta cerului alburie 
se razimă pe cimp,—toate revarsă în sufletele lor veselie şi fe- 
ricire. 

De la o vreme încep să cînte în două voci un cîntec de 
şcoală şi glasurile lor subțiri, tremurate încet de scuturarea u- 
şoară a trăsurei, se sting în loc, fără ecou, înăduşite parcă de 
căldura apăsătoare a zilei de vară. 


II 


— Rămii cu bine, musiu ; să ne vedem cînd mi-0i vedea. 
ceafa !... exclamă bucuros Costică, după ce a lăsat în urmă o tră- 
surică, în care e un domn singur, cu o pălărie mare de pae în 
cap şi cu un pardisiu de voiaj, de doc alb. 

— Da sa ţinut sdravăn boerul; de cînd înghiţim la colb în 
urma lui; mai-mai credeam că nu-l mai întrecem !.... răspunde Io- 
nel cu mulţumire. 


Si băeţii, o bucată de vreme tăcuţi şi îngrijiţi, îşi recapătă 
acum veselia lor sgumotoasă, şi glumele curg girlă pe sama celui 
lăsat în urmă. 

Dar, cu toate că au trecut inainte, Costică tot înteţeşte ca- 
lul, ca să-l iîntreacă cu mult pe cel rămas şi să-l mai audă pe 
Ionel spuind—cînd se va mai uita îndărăt—că nu se mai vede 
drumeţul. Insă calul străinului merge bine şi trăsura lor se de- 
părtează numai puţin cite puţin de cealaltă,—iar bietul Mocanu, 
dus tot în biciu și în smuncituri din hăţuri, pe căldura asta de 
amiază, a început a cam asudă. 

Drumeţul rămas în urmă n'a băgat de samă nimic din a- 
priga luptă de întrecere al căreia unul din eroi a fost. Mintea lui 
e frămintată de ginduri întunecate şi sufletul i-e plin de obidă. 

lar a trebuit să se ducă în oraş, ca să caute bani... Cinci 
mii de lei dintr'un condeiu !.... Nu, asta nu poate să mai dureze; 
dacă fratele lui a înebunit, n'are de cit să'și facă de cap,—dar 


6 


218 - VIAȚA ROMINEASCA 


0 a E Cr 


pe socoteala lui !... Rămie. dacă vrea, calic lipit pămîntului; chel: 
tuiaacă-şi toată partea lui într'o singură zi,—tot el are să sufere 
pe urmă. Dar aşa: unul să stea la Paris în petreceri și altul să 
muncească, făcind toate economiile şi lipsindu-se de ori ce plăcere. . 
La naiba, doar nu-i vechilul lui 1... Prea işi bate joc de el: ia 
prins slăbăciunea şi una, două—trimete-mi bani, că altfel cer scoa- 


Şi în sufletul drumeţului, plin de revoltă în potriva purtărei 
fratelui său şi întunecat de amarul îndurat la oraş in căutarea 
banilor—ce puţină încredere insuflă oamenilor de afaceri moşia 
asta a lor!..—, gîndurile se înteţesc şi se învă!măşază într'o frà- 
mintare chinuitoare. 

_ 'Trăsura înaintează repede. Calul, deprins cu drumul acesta. 
aleargă nesilit în trap mare, cu acelaş pas neschimbat. In jurui 
lui toată firea se scaldă înti'o lumină rizătoare. Pe cerul alhas- 
tru, fără pic de nour. străluceşte soarele triumfător, trimeţind peste 
toate razele lui pătrunzătoare... Din sesul stropit cu felurite cu- 
lori, se ridică. cu adierile uşoare de vint. un miros slab de flori 
amestecate. De pe coasta dealului din stînga vin în răstimpuri 
glasuri molcome de tălângi de la vite. iar din finețe, une ori mai 
departe, alte ori mai aproape, răsună strigătul repetat al prepe- 
liţei. Unde şi unde cite-o păsărică așezată pe sirma de la tele- 
graf pare ţintuită pe bolta albastră,—iar înaintea trăsurii ciocîr- 
lanii sboară din mijlocul soşelei pe movilele de peatră de pe mar- 
gini. se opresc o clipă cu o ciripire scurtă, parcă pentru a-şi da 
samă de împrejurări, apoi se abat în tufişurile de pe margina 
drumu'ui. Si peste toate se revarsă lumina aceasta veselă de vară. 

Dar drumeţul nu simte nimic din toate acestea. Cu minile 
lăsate pe genunchi, el ţine hăţurile cu totul în voe, privirea lui 
rătăceşte în neştire spre zările dinainte. şi gindul neoprit se sbu- 
ciumă pe aceleaşi căi, înlănțuit în jurul năcazurilor, de care nu 
poate scăpa, 

Peste două zile trebue să se întoarcă în oraş: cusierul i-a 
făgăduit că, îndată ce so va intrunì consiliul de administraţie al 
Casei de economie, împrumutul îi va fi acordat. Va trimite fra- 
telui său banii, cu o scrisoare, în care îi va arăta totul. Dacă il 
mai năcăjeşte cu banii, pornește el vinzarea moşiei: să se sfir- 
şască o dată, că s'a săturat de cind munceşte ca un: rob pen- 
tru alţii 1... Aşa, cum merg lucrurile, nui nici o nădejde do în- 
dreptare : ce-a plătit el din datorii în cei cinci ani. de cind mun- 
ceşte zi şi noapte. fără alt gînd, fără altă preocupare, de cit să 
scape moșia de datoriile rămase de la părinţi ? Mai nimic !... Pro- 
centele's așa de mari, în cit înghit mare parte din venit; fra- 
tele lui la Paris cere mereu bani şi iar bani; sora lui la mătu- 
gă-sa. în capitală, duce o viaţă costisitoare de vizite, de teatre, 
de baluri... De unde să scoţi atiţia bani şi să mai plătești și din 
datorii ?... 


IN DRUM... 279 


II 


Träsurica îşi urmează mersul grăbit. Costică mai lasă, din 
cînd în cînd, biciul pe spinarea calului, mai smunceşte din hăţuri 
—ca să nu-i „dee de rușine.“ 

Au ajuns la dealul Hirtopului. De la cei dintăi paşi calul 
lor, deprins de cuconul Manole să sue încet la deal, se opreşte 
din trup, o ia la pas şi, cu toate silinţele desnădăjduite ale lui 
Costică dea-l face să pornească mai iute, nu vrea să iasă din rîn- 
duiala lui, mai ales că. fiind luat iute de la început, e ṣi ostenit. 
Şi pe cind calul, cu gitul încordat şi cu mişcări regulate din cap, 
sue la deal încet, de li se pare fie-care pas o vecinicie, amândoi 
bieţii tac, o umbră de nemulţumire începe să fluture pe feţele 
lor, cite unul pe rind întoarce, din cînd în cînd, capul îndărăt și 
inimile li se string tot mai tare: trăsura... rivalului se tot apro- 
pie cu acelaş mers iute şi neschimbat. Mai e o mică speranţă: 
poate va lăsa gi el la pas.... Dar nu; iată, a început să urce si... 

— Uite posomoritul cela, cum chinueşte calul la deal! ex- 
clamă Costică. 

Celalt nu răspunde nimic şi Costică mai face o incercare, 
înainte de a-i ajunge trăsura din urmă, ca să-l facă pe Mocanu 
s'o eie la trap. Loviturile cad cu îndirjire pe spinarea bietului cal ; 
el însă, la fie-care lovitură, mișcă scurt din urechi, dă cu coada 
intro parte de prinde unul din hăţuri, face o scurtă smuncitură 
în loc. dar nu-şi grăbeşte altfel mersul. Trăsura din urmă i-a a- 
juns. Ionel întoarce capul, îngrijit să vadă ce va face. O clipă 
calul străinului par-că ar vrea să se oprească după trăsura bă- 
eţilor, dar omul trage’fin neştire de hăţui din dreapta, trăsura 
încunjoară şi trece înainte. Băeţii rămin cu ghimpele în suflet, 
tăcuţi, fără să se privească, pe cind, pe drumul povirnit uşor, 
străinul îşi poartă mai departe gindurile şi amarul. 

„Cinci mii de lei,—datorie de onoare!... Cum nu înțelege 
frate-său că se duce de ripă cu o astfel de viaţă ?... Şi cum nu 
i-a rugine de el, frate mai mare, cînd ştie cu ce greutăţi luptă, 
ca să păstreze locuşorul acesta, pe care l-au stăpinit strămoşii 
lor şi în care şi-au petrecut ei copilăria fericită şi fără de griji?... 
Ah, dacă ar putea să-l facă să se întoarcă din lumea aceia, în 
care îşi pierde tinerea şi rostul vieţii !.... Dar ce s5-şi mai facă 
iluzii? Nu i-a scris de-atitea ori si nu i-a arătat toată ticăloşia 
unei astfel de vieţi? Matar dacă sar mulțumi mai cu puţin şi 
l-ar lăsa să plătească datoriile moşiei; de nu i-ar cere atiţia bani, 
mai ales în anul acesta. Căci, par-că-i un făcut pe capul „lui, să 
nu-i meargă cum trebue!... După doi ani slabi, anul trecut a a- 
sigurat recolta ; cind colo, vine săceta ceia grozavă şi... nici un 
fir de piatră pe toată moşia !... Anul acesta n'o mai asigură, gri- 
nele s'arată foarte frumoase şi—vine-o grindină, care sfarmă tot! 
Ce să faci? Cu cine să lupţi, cînd nici frateie tău nu înțelege, în 
ce greutăţi te sbuciumi ? 

Drumeţul pune hăţurile între genunchi, răsuceste, pe gin- 


`~ 


280 VIAŢA ROMÎNEASCA 


duri, o ţigară groasă şi dă s'o aprindă. O adiere mai tare de vint 
ii stinge cel dintăi chibrit; el aprinde un altul, îl fereşte bine 
în palmele strînse rotund dinaintea gurei—și îndată rotogoale mici 
de fum i se împrăștie în jurul obrazului. 

Acum soşeaua coteşte la stinga şi valea selărgeşte. Cite-va 
clipe drumul merge aproape de marginea iazului Viădoaei. Vin- 
tul, mai tărişor pe valea aceasta, foşneşte stins în păpurişul de 
la coada iazului şi încreţeşte uşor fața apei. în care se oglindește, 
fărămat, albastrul de sus. Un cird de gişte dela cantonul de lingă 
iaz alunecă lin, ca purtate de-o putere nevăzută. pe pinza boţită 
a apei, aproape de mal. Privirea drumeţului rătăceşte o clipă pe 
întinsul apei, apoi iazul rămîne în urmă, cu cantonul de pe mar- 
gina lui. 

Băeţii au coborit valea încet—ah, cucuane Manole, om lip- 
sit de ambiţie, cum ţi-ai enărăvit»> calul!...—şi acum alungă pe 
bietul Mocanu tot în galop, ca să-şi scoată din vremea perdută 
cu <marafeturile» lui... Ei apucă pe drumuşorul din şes, care e 
mai de-a dreptul, în timp ce streinul ţine soşeaua, ce face o co- 
titură mare. Costică îndeamnă mereu calul şi măsoară din ochi 
distanţa..... trebue să iasă numai de cit înaintea celeilalte trăsuri, 
cînd vor da în sogea.... 

— Uite-l cum sileşte calul din hăţuri, spune Ionel, care nu 
perde din vedere trăsura de pe soşea. 

— Şi nici nu întoarce capul spre noi, se face că nici nu ne 
vede, observă Costică, 

-— De cind mă uit la el şi n'a dat de fel cu biciul în cal... 
Al dracului se mai ţine.l... 

— Da,dar gura calului... numai ea știe ce trage!... 

Mocanu înaintează repede; acum drumurile se apropie din 
nou și trăsurile merg aproape paralel. Băeţii asudaţi, cu fețele a- 
prinse, îndeamnă acum amiadoi; trăsura lor ia puţin înainte şi 
cînd cotesc in soşea, sint tocmai cu ciţiva paşi înaintea celuilalt. 
Ei respiră ca uşuraţi de-o mare greutate. Ah, prin ce tremu- 
rări de suflet au trecut cite-va clipe !... Mai, mai erau să rămie 
în urmă !... Dar acum feţele li se luminează iarăşi. 

Omul rămîne cită-va vreme învăluit în colbul, pe care-l ri- 
dică trăsurica celor dinainte, neștiutor de cele ce se petrec în 
jurul lui,--apoi e lăsat mai în urmă. 

Şi gîndurile se invirtesc cu îndărătnicie în jurul acelorași 
împrejurări amare ale vieții lui. 

Se gindeşte la nevastă-sa, —iar are să fie vorbă acasă... 
Şi ce viaţă senină ar duce ei, dacă n'ar fi pacostea asta de moşie l.. 
El vede bine că ea are dreptate, dar tocmai de aceia îl chinuesc 
vorbele ei. Căci, de sigur, a fost o nebunie sacrificiul acesta al 
celor mai frumoşi cinci ani din viaţa lor, pentru dorinţa de a fi 
stăpin. măcar cu numele, pe moșia atrămoșască. Da. ea are drep- 
tate. Dacă ar fi vindut moşia şi ar fi împărţit cele cite-va mii 
de franci, ce le-ar fi rămas după plata datoriilor, el. cu munca, 
cu energia şi cu viaţa restrinsă, pe care au dus-o în aceşti cinci 


IN DRUM... 981 


ani, luînd o moşioară mică în arendă, astă-zi altfel ar sta !... Dar 
cum să se despartă de pămîntul acela drag? Dacăar renunţa la 
nebunia aceasta acum, i-ar părea că viaţa nu mai are nici un 
scop l... Şi nevasta lui nu-l mai slăbegte cu aceasta.—că de ce 
să muncească ei gi să-şi închidă viaţa în pustietate, pentru ca cei- 
lalți să aibă cu ce petrece fără griji? Să muncească ori cît de 
greu,—dar să ştie că e pentru ei, nu pentru alţiil... Şi cu toate 
că ea nu i-o spune, elsesimte foarte vinovat faţă de dinsa. Pen- 
tru ce să jertfească pe femeia aceasta, care îl iubeşte, unei ne. 
bunii zădarnice ?.... 

Trăsura lui se apropie de dealul Murgului. Inainte Costică 
şi Ionel, cu calul vlăguit, după ce au făcut sforţări zădarnice de 
a ţine calul în trap—căci drumul urcă lin,—îl sue la pas tăcutți 
şi amăritţi. 

Drumeţul îşi scoate batista, își sterge fruntea de sudoare, 
şi gîndurile îşi iau alt curs. Se gindeşte la căsătoria surorei lui, 
la ofiţerul care o cere, la zestrea, pe care va trebui s'o închipue 
numai decit, poate chiar la toamnă,-—nici el singur nu ştie cum 
şi de unde!... I se pare că împrejurarea aceasta va hotărî vîn- 
zarea moşiei, şi i se întunecă mintea cind se gindeşte la rîsipirea 
şi înstrăinarea gospodăriei bătrîne.... Pe ce miai vor încăpea toate 
cîte i-au fost lui dragi ?... 

Calul, grăbit spre casă, urcă în trap mic dealul trăgănatal 
Murgului. Trăsura băeţilor s'a oprit la mijlocul dealului; Costică 
a pus cîte o piatră la roţile de dinapoi, ca să mai răsufle calul, 
căci nu mai vrea să urce... Amîndoi băeţii sau dat pe jos şi a- 
cum privesc cu inima strînsă pe acest om,—care e atit de feri- 
cit că i-a intrecut!.... 

Țrăsura învingătorului se depărtează în duruitul potolit al 
roatelor. O clipă trăsură şi om se afundă pe de-a 'ntregul în al- 
bastrul cerului, apoi dispar cu încetul din vederea băeţilor. In su- 
fletul lor se strecoară ceva din jalea pe caro o simţi pentru 
perderea unui lucru, pe care nici odată maji să-l mai poţi avea. 
Ei se urcă fără nici o vorbă în trăsură şi pornesc mai departe 
la pas. In virful dealului cotesc la dreapta şi, întrind în vie, mai 
aruncă cite o privire spre cel ce-şi poartă gindurile întunecate pe 
drumul plin de soare şi lumină. 

i nu ştiu cum, parcă li se pare că mersul acesta la vie 
nu-i cine ştie ce mare fericire. 


RADU NOUR 


In numele gstiinţei 


DI. V. Rogeuleţ,.—.Importanţa econo- 
mică a serviciului sanitar“. Iasi, 
1906, 6 pagini. 

à „Cercetări şi propuneri asupra 
alimentării satului Romineşti cu 
api bună“. aşi, 1906, 12 pagini. 

” „Etiologia şi terapia etiolngi- 
că a dizenteriei epidemice în Ro- 
minia“. Bucureşti, 1906, 28 pa- 
gini. 


Din întîmplare mi-au căzut în mini aceste trei publicațiuni 
ale d-lui dr. V. Roşculez,—şi cetirea lor m'a pus pe gînduri: d. 
dr. V. Roşculeţ, e un vechiu candidat la catedre universitare, și 
vădit îşi prepară „operele“ pentru o nouă candidatură... 

De cînd Universitățile noastre 1şi aleg peofesorii pe temeiul 
lucrărilor ştiinţifice ale candidaţilor, mulţi oameni pașnici, cari 
şi-ar fi văzut de treburile şi de datoriile lor mărunte, departe de 
grijile şi de ostenelile ştiinţei, se hotărăsc a-şi inchina activitatea 
întru căutarea adevărului. A face ştiinţă pentru ştiinţă era greu; 
a face ştiinţă pentru o catedră universitară se pare cel puțin 
ademenitor. 

Subt îmboldul acestei ademeniri numărul celor cari vorbesc 
si scriu în numele ştiinţei creşte repede, şi nu este de mirat 
dacă printre aceştia găsim gi mulţi nechiemaţi. Se vede că nu 
este tocmai ugor a lucra pentru adevăr, şi că în ogorul ştiinţei, 
ca şi în alte domenii ale activităţei noastre nu ori şi ce încer- 
care este o ispravă. In ştiinţă, ca şi în literatură de altminteri, 
unele „lucrări“ sunt numai imitații mai mult:sau mai puţin reu- 
site, caricaturi mai mult sau mai puţin diforme, încercări mai 
mult sau mai puţin avortate. Acest fel de lucrări trebuesc sem- 
nalate, cînd le întilnim, fiindcă printr'un concurs de împrejurări 
nenorocite imitaţiile, caricaturile şi lepădăturile care se dau drept 
lucrări științifice, ar putea să fie răsplătite cu cite o catedră 
universitară, dacă cercul celor cari cunosc degărtăciunea unor 
asemenea lucrări, ar rămînea prea restrina. 

Din acest punct de vedere am crezut că ar fi să aducem 
oarecare servicii Universităţei din Iasi, dacă am examina împre- 


ÎN NUMELE ŞTIINŢEI 283 


ună cele trei publicații, — „ştiinţifice“, vă rog.—ale unui fost şi 
viitor candidat universitar, d. dr. V. Rosculet. 

Spre a fi ştiinţifică o lucrare trebue să aibă anumite cali- 
tăţi intrinseci, şi cu deosebire exactitate şi preciziune ; se cere 
asemenea ca concluziile omului de ştiinţă să fie sprijinite totdea- 
una pe probe. Formula lui Descartes: omnia probanda cuprinde 
în adevăr una din îndatoririle esenţiale ale oricărui cercetător. 

Pornind dela aceste criterii. de judecată obiectivă ne putem 
convinge uşor că publicaţiile d-lui dr. Roşculeț nu au dreptul să 
se numească ştiinţifice. Faptele de observaţie sau experientele 
publicate sunt totdeauna lipsite de precisiune: rezultatele pe care 
le anunţă, ca şi concluziile la care ajunge autorul, stau în aer; 
probele de susţinere nu se văd, nu există, nici n'au fost căutate. 

Să luăm de pildă o publicaţie mai recentă: Zmportanfa e- 
conomică a serviciului sanitar. Aici găsim afirmarea că „viaţa 
unui locuitor din statul nostru valorează în medie aproximativ 
1000 lei“, iar viaţa unui ţăran adult «ar valora 3000 lei», dar 
baza acestor evaluări fantastice nu se arată nicăeri. Se spune 
numai că autorul s'ar fi condus de sistemul adoptat de X şi Y. 
dar a spune aceasta nu însemnează a arăta că dl. dr. Roșculeţ 
a lucrat in adevăr după date certe, cum ar fi informaţiile anche- 
telor economice, cu atit mai mult cu cit pănă acum nu există 
cercetări sistematice în acest sens. In asemenea condiţii evaluă- 
rile aproximative de mai sus, nu sunt ştiinţifice. nici aproxima- 
tive, ci pur și simplu imaginare. lixemplul învederează bine grija 
de exactitate şi preciziune a fostului şi viitorului candidat. 

Altă lucrare—suggerată, în treacăt să fie zis. de un modest 
învăţător, d. V. Dorin din Romineşti, care nu visează la catedre 
universitare- , conţine: Cercetări şi propuneri asupra alimenlărsi 
satului Romiîneşti cu apă bună. Preocuparea autorului de a fi 
exact ni-se vădeşște bine şi aici, cînd dl. dr. Roşculeţ, afirmă, de 
pildă, că după observaţiile sale ebefrvi: sunt mai numeroşi în 
regiunea stepelor». Adică dl. doctor a numărat beţivii din diverse 
regiuni, pe care le-a comparat apoi. spre a ajunge la această 
concluzie năsdrăvană ; totul este posibil pe hirtie. De altfel au- 
torul este şi foarte precis în constatările şi cercetările sale; în 
capitolul de consideraţii sanitare asupra satului Romiîneşti el ne 
dă /ongiludinea şi latitudinea satului în grade şi minute, iar cind 
e vorba de analiza bacteriologică a apei dintr'a tintînă se scrie 
negru pe alb că «tot materialul şi utenziliile necesare la analiză 
au fost prealabil sterilizate», ca şi cînd lucrul nu ar fi dela sine 
ințeles... Precisiunea constă, de sigur, în fixarea unor amănunte 
esenţiale și caracteristice, dar aceasta nu insemnează că într'o 
lucrare ştiinţifică este permis să notăm orice detaliu, fără deo- 
sebire Sterilizarea prealabilă a gelatinei, cind este vorba de o 
analiză bacteriologică a apei, sau gradele de longitudine și de la- 
titudine a unui sat, cind e vorba de starea lui sanitară, sunt 
amănunte puerile si care subt ifăţigarea lor pretențioasă ascund 


284 i VIAŢA ROMÎNEASCA 


o lipsă totală de discernămînt, întru cît priveşte alegerea detali- 
ilor indispensabile. Această lipsă explică de ce dl. doctor, care 
avea grija să menţioneze în toate amănuntele tehnica anei ba- 
nale analize bacteriologice la 1întîna Hulubei, scrie pur şi simplu 
că a găsit bacilul febrei tifoide în apa unui puț <făcind exame- 
nul bacteriologic al apei». In acest caz, în care exactitatea și 
chiar veracitatea rezultatului atîrnă de tehnica examenului bac- 
teriologic, atit de mult încît toţi autorii cari au reuşit să izoleze 
bacilul tific din apă, s'au crezut îndatoraţi să insiste cu deose- 
bire asupra metodelor întrebuințate, tocmai în acest caz publi- 
caţia d-lui dr. Roşculeţ devine excesiv de sobră şi nu dă nici 
un amănunt. Autorul nu simte nevoia să fie precis gi să pro- 
beze; nevoia, lui cea mare este să publice lucrări «ştiinţifice» şi 
publicaţiile se urmează de aproape, asemănindu-se toate. 

A treia la rînd este: Etiologrta şi terapia etiologică a dizenteriei 
epidemice în Romênia. Publicaţia se prezintă cu toate aparențele 
unei lucrări ştiinţifice serioase : are notițe subt multe pagini, ci- 
tează destui autori streini şi relatează experienţe şi observaţii 
personale. Dar este cu totul semnificativ faptul că din 28 pagini 
de text experienţele personale ocupă numai o faţă, iar observa- 
ţiile d-lui doctor şi ale colaboratorilor săi abia opt pagini. Res- 
tul este umplutură, fie cu jumuleli din literatura străină, fie cu 
generalităţi fără sens, sau cu generalizări lipsite de orice bază 
positivă. Citeva citate ajung să caracterizeze partea originală a 
paginelor de umplutură. Autorul scrie: 

„Cauzele care mijlocesc infecțiunilor dizenterice o 
„expansiune epidemică sunt felurite și prea numeroase, 
„ceea ce nu-mi îngădue să le expun pe toate aici, pe 
„lingă aceasta multe din ele, resultind dintr'un con- 
„curs de împrejurări, sunt complexe şi nu se pot în- 
„scrie alăturea de faptele sigure, fără un prealabil stu- 
„diu, fundat pe cercetări“ !.., 

Rog så se creadă că am reprodus textual; dar să mai 
cităm : 
„Anul acesta mă pot însă pronunţa categoric, fun- 
„dindu mă pe cercetări sigure experimentale, că nu 
„numai epidemiile de dizenterie, care au bintuit anul 
„acesta în Rominia, dar şi cele din anii trecuţi, sunt 
„datorite contagiului“... «Acest contagiu este functiu- 
nea microbilor descoperiţi de Shiga, Kruse, etc.>... 

Un e«contagiu-funcţiune» este un adevărat juvaer, căruia i- 
s'ar putea zice roșculehan, fără să facem geloşi sau invidioşi. 
De altfel fostul şi viitorul candidat nemereşte adeseaori termenii 
cei mai improprii, spre deosebire de adevăratul om de ştiinţă; 
aşa, expunind technica ce a urmat, d. dr. Roşculeţ, scrie: „0 
„porțiune din flocon spălată cu apă a fost disolvată în citeva 
„picături de apă sterilă“, ceea ce este absolut imposibil ; flocoa: 
nele de mucozităţi şi de celule din scaunele dizentricilor nu se 
topesc în apă. 


ÎN NUMELE ŞTIINŢEI 285 


După umplutură vine în sfîrşit partea de rezistenţă a lu- 
crărei : rezultatele tratamentului cu ser antidizenteric «aplicat în 
47 cazuri». 

Spre a fi aici vorba de o «terapie etiologică», după cum 
vroeşte autorul, ar fi trebuit să se determine exact natura boa- 
lei în toate cazurile, şi anume să se constate că ele se datoresc 
infecţiunei cu unul şi același microorganism (bacilul Shiga-Kruse). 
Dar în această privinţă autorul ni dă lămuriri cu cea mai re- 
gretabilă lipsă de precisiune. Izolarea bacilului specific din dejec- 
țiunile bolnavilor ar fi reuşit «aproape în toate cazurile exami- 
nate». Dar cite au fost aceste cazuri examinate? Pentru 26 ob- 
servaţii relatate cu oarecare amănunte se arată că examenul 
bacteriologic s'a făcut numar în 6 casuri; restul de observaţii, 
pănăla 47, ne rămîne necunoscut, de oarece despre dinsele se 
spune numai că ar fi «aproape identice cu observațiile precedente»... 

Alături cu izolarea bacilului s'a urmărit şi serodiagnosti- 
cul, dar şi acest mijloc cu care se putea stabili natura dizente- 
riei 8'a încercat tot în şase cazuri, și numai acolo unde se fá- 
cuseră gi culturi din scaune. 

Cele citeva pagini de observaţii asupra bolnavilor trataţi 
cu ser sunt tot atit de puţin documentate și intrucit privește 
acţiunea acestui tratament. Din 26 observaţii resumate în lucrare 
numai două poartă indicaţia de «observație personală»; cele mai 
multe se datoresc unui student în medicină. Bolnavii observați 
„personal“ nu au fost observați decit 3—4 zile. Numai în 4 ca- 
zuri bolnavii au fost ţinuţi în observaţie dela 9—13 zile, în toate 
celelalte cazuri durata observaţiei u fost de o săptămină şi mai 
puţin, cînd natura boalei impunea o cercetare a bolnavilor cu 
mult mai îndelungată, de oarece în dizenterie avem aface cu o 
infecţie care tinde să devie cronică şi care expune la recăderi şi 
recidive. 

Dacă după săvirşirea isprăvei sale autorul se simte dator 
să mulţumească domnului director general al serviciului sanitar, 
care a făcut gregala să iînsărcineze pe dl. dr. Roşculeţ cu aceste 
„importante cercetări“, din partea noastră credem că nimeni nu 
ar fi în drept să aducă mulţumiri d-lui medic primar al judeţu- 
lui laşi. In adevăr din cauza d sale sa pierdut o ocazie favora- 
bilă, în care sar fi putut cerceta serios, adică cu pricepere şi cu 
pricisiune, atit epidemia de dizenterie din citeva comune rurale, 
precum şi efecte:e seroterapiei antidizenterice. 

Spre a incheia să-mi fie permis a reproduce din operile 
d-lui dr. Roşculeţ citeva fragmente, care demonstrează că eloc- 
venţa à la Cafavencu se găseşte nu numai la candidaţii la de- 
putăţie. Reproducem .ără comentarii. 

—,„O natalitate mare şi o mortalitate mică, la ace- 
„laşi grup de oameni, este (sunt?) un indiciu evident 
„de vitalitate şi, ca să zic aşa, experimental s/ab/ifă 
„lindiciu ?) prin istoria evoluţiunei popoarelor, ın care 
„se poate vedea că grupurile omeneşti, cari s'au des- 


e 


TR N, d d d iii ii a 


286 VIAȚA ROMINEASCA 


„voltat în progresiune numerică, au supraveţuit de o- 
„biceiu acelora al căror număr era în descreştere, sau 
„rămăsesără staţionare“ |... 
Vorbind de malaria din satul Romineşti autorul scrie : 

—<Urmările acestor îmbolnăviri sunt foarte grave, 
«căci pe lingă că sustrage (înbolnăvirile ?) economiei na- 
«tionale un număr insemnat de braţe, tocmai în toiul 
<«muncei, pe lingă că dărapănă organismul celui inva- 
«dat, secătuindu-i vitalitatea, pe lingă că împiedică 
«pe boinav de a-şi agonisi cele trebuincioase traiului, 
«aducindu=l în stare de mizerabil, dar provoacă din an 
«în an tot mai mult, şi produce, fiind secundați (înbol- 
«năvirile ?) de alcoolism, degenerarea repede a acestui 
«neam de oameni voinici şi destepţi,ai căror străbuni 
«au contribuit la conservarea pămîntului sfint al pa- 
«triei noastre, la conservarea acelei «Alma parens», 
«fără de care nu se poate concepe partea etică a iu- 

«birei de oameni și a demnităţei de om»!... 
Logică, bun simț, limpezime de gindire, exactitate, preci- 
` siune şi simţ, critic, calităţile fundamentale ale celui mai modest 
om de ştiinţă, toate lipsesc fostului şi viitorului candidat, într'o 
măsură puţin comună. Nimeni nu ar putea opri pe un om cu- 
rajos de a vorbi in numele unei ştiinți pe care nu o cunoaşte, 
dar opinia publică luminată are cel puţin dreptul să oprească 
răsplătirea îndrăzneţilor autori de năsdrăvănii şi de caricaturi 
«ştiinţifice». Dacă nu există pedepse pentru cei can iau în de- 
şert numele ştiinţei, să nu îngăduim măcar ca să li-se acorde 
recompense ; în tot cazul răsplata să nu fie o catedră universi- 


l Candidaţii din neamul lui Caţavencu să găsească totdeauna 
scris pe porțile Universităţilor: 
„Intrarea oprită, în numele Ştiinţei“. 


Dr. LAMBDA. 


Cel întăiii 


TOI ar e 


Cuconul Costache Baluş, un om foarte cum-se-cade, după 
ce şi-a pierdut vieaţa în străinătăţi, unde i-a încărunţit barba şi 
i-a căzut părul deşi tînăr încă, plictisit în cele din urmă, s'a ho- 
tării să se întoarcă în ţară. Doisprezece ani de zile bătuse bu- 
levardele Parisului şi cafenelele pline de rătăciţii lumii întregi, 
zi cu zi lăsase acolo fişii din inima şi din trupul lui ca 'n niște 
spini, şi dintr'odată se trezise străin şi dezgustat de toate, os- 
tenit de o vieaţă fără folos. Ca de nişte lucruri vechi şi dragi 
îşi amintea de întimplările celei dintăii tinereți; cu o înduiogare 
pe care multă vreme n'o bănuise, într'o bună dimineaţă, în pa- 
tul neprietenesc al otelului rece, începu să viseze la pămîntul 
țării şi la moşia pe care i-o lăsase bătrinul Ionică Balug. Ca 
nişte lumini trandafirii de asfinţit, dulci şi duioase, isvoriră din 
uitare caldele amintiri şi luminară deodată amurgul acela al tru- 
del şi plictiselei. Gilasuri de mult amuţite ridicară cîntări în su- 
fletul amorţit. Şi iată că omul atita vreme înstrăinat simți în 
el putere şi o dorinţă nebiruită de a se întoarce la cămin. 

Şi a pornit deodată, hotărit cu desăvirgire.—Cel întăiă gind 
a fost pentru curtea veche boerească, in care îşi petrecuse vieaţa, 
întreagă bătrinul, în care bătrinul murise senin, după o vieaţă 
de dreptate şi de muncă. La mormîntul tatălui voia să se ducă 
întăiii cuconul Costache Baluş, acolo, la moşia din ţinutul Tecu- 
ciului rămasă în părăsire, pe mîna unul arendaş străin. Simţea 
ş'o bucurie la gindul că va lua în stăpiînire iar pămîntul părin: 
tesc, în mijlocul ţăranilor blajini şi credincioşi, că va călca iar 
brazda care îl hrănise şi-i adusese plăcerile tinereţii, că-l vor 
bate din noii vinturile şi soarele ţării, strecurindu-i o tinereţe şi 
o bucurie nouă în singe. 

Ziua aceasta, în care trenul îl purtase grabnic spre Moldova- 
de-Jos, trebuia să rămie neuitată : îl adusese o turburare mare, 


288 VIAȚA ROMÎNEASCA 


o ferbinţeală ciudată, o ameţeală, o împainjenire a ochilor. Acum, 
răsturnat în poştalionul larg, pe ginduri, privea cu ochii încălziți 
înnaipte, spre dealurile şi văile întiaerite în primăvară, pierdute 
în depărtări într'o piclă abia văzută. Poate şi pămîntul ţării ră- 
sufla aburi! deşteptării, dar poate şi ochii albaştri ai boerului pri- 
veaii înnainte, cu gînduri din trecut, printr'o abureală de 
îaduioşare. 

Cind surugiul, după un popas scurt, după ce adăpase caii, 
sări iar pe capră si pocni din harapnic, cuconul Costache Balus 
întrebă : 

«Mult mai avem, băete ? 

Surugiul răspunse, dind drumul cailor: 

«Da' de unde! O fugă bună de cal.... Cînd înserează, ajun- 
gem şi noi...» 

Bun! gîndi boerul, oftînd adînc. Şi parcă începea să deslu- 


şească împrejurimile, să-şi aducă aminte de locuri pe care le vă- 
zuse de mult, în copilărie.—Da, își aducea aminte: are de trecut 
prin pădurea Hoţului, prin două ori trei sate răzleţite în văi, pe 
urmă peste podul Siretului,—şi, după Siret, intră dintr'odată în 
sat la Băluşeşti.—De mult n'am mai mîncat mîncări moldovenesti! 
se gîndea boerul. Am să pun pe femeia vechilului să-mi facă un 
puii cu smîntînă !— Şi gindindu-se, zimbea şi privea la spatele 
lat, infășurat în bundă, al vizitiului.—-Ce-aui să zică sătenii? Cu 
ce om de-al lui, de pe pămintul său, se va întilni întăi? De 
bună-seamă că nu-l va mai cunoaște nimeni, dar poate se vor 
bucura toţi aducîndu-și aminte de vremurile line ale boerului 
bătrîn. Şi parcă încet-încet sufletul i se umplea de vorbe bune, 
calde, de o milă mare pentru oamenii aceia umiliţi cari aŭ muncit 
atita pentru plăcerile lui din ţări străine. 

Se așeză mai bine în colţul lui şi strig tare spre surugii: 

„Da la Siret tot pod umblător este? 

— Tot, tot... Numai de nu l-o fi rupt apa, că am auzit că 
vine avan Siretul... Saŭ topit omături multe în sus, şa şi plouat 
mult zilele trecute... Iaca, şacuma parcă fac nourii a ploae... 
Dar poate-a da Dumnezei ş'om ajunge la vreme..." 

Boerul începu să se uite bănuitor la cer. Soarele se cu- 
funda în îngrămădiri de nouri singerosi, zările depărtării erai 
turburi. Intr'adevăr, se putea întîmpla ceva : furtunile primăverii 
sînt minioase şi repezi, nici nu ştii cînd te prind în virtejul lor. 
Dar poate nu i s'a întîmpla nimic g'a ajunge cu bine acasă. 

Gînduri multe, curioase şi felurite, îi veneaii, îl părăseau, 


CEL ÎNTAIU 239 


iar veneau. Se gîndi un timp la întîmplări mărunte din copilărie 
pe cînd trăia bătrinul, se gîndi la o .slugă veche, mos-Neculai 
Haram, care ştia să lecuiască vitele bolnave şi care-l lua une-ori 
în plimbare pe murginea drumurilor, la strins buruene; apoi își 
aduse aminte de cîțiva cîni credincioși cu cari se hirjonea în li- 
vada întinsă ; despre o noapte cind erai să calce hoţii curtea 
boerească ; despre o iarnă care a îngropat curţile sub zăpadă; 
despre o poveste lungă-lungă a bucătăresei, poveste lungă ames- 
tecată cu prăjituri cu nuci ; zimbind îşi părînda printr'o lumină 
de vis multe clipe ale trecutului înmormintat, pe cind caii fu- 
geau sforăind, pe cind trăsura duruia înnăbuşit pe şoseaua umedă. — 
Apo! deodată, ca deşteptat, privi uimit împrejurimile. Pădurea, 
cu muguri abia zăriţi, străjuia drumul de o parte şi de alta. Un 
miros tare de umezeală trecea ca printr'o văgăună, cu un vint 
iute. Şi deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea 
neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. 

Cînd poştulionul eşi din pădure, înserarea cuprinsese pä- 
mintul. Vintul, răsunător, frămînta în urmă pădurea ca un vuet 
de ape şi trecea în larguri ca o suflare de minie. Rostogoliri de 
nouri veneaŭ din urmă, dela munţi, şi vintul pornit tot din acea 
parte dădea zbor furtunos trăsurii resfirind, în guere de minie, co- 
zile şi coamele cailor. Surugiul îşi îndesă căciula bine în cap, 
dădu fugarilor citeva. bice. Apoi deodată îl opri, sări de pe ca- 
pră şi ridic poclitul. 

„Are să vie ploae mare, boerule! Cred car fì bine să ne 
oprim undeva... 

—— De ce să ne oprim ? Nu mal avem mult pînă la pod...“ 

Omul clătină din cap: 

„Așa, nu mai este mult..“ Şi se puse să-și tragă suma. 
nul pe minici. 

După aceia, cail argi de harapnic porniră furtunoşi. 

Intunerecul stăpinea cimpiile ; de supt poclit boerul nu mai 
vedea, nimic; auzi numai întrun tirziii bătaia grăbită de dara- 
bană a ploii mîniouse; se simţea dus ca vintul de repede, închi- 
deu uneori ochil cu friînturi de ginduri, îi deschidea iar, din ce 
în ce mal neliniștit. «De n'ar fi luat Siretul podul! De-aşi putea 
trece [...> | 

Şi aștepta în iîntunecimea greaa trăsurii. Așa merse multă 
vreme prin talazurile negre ale nopţii, prin ploaia frămiîntată de 
vint, biciuit din cînd în cînd de invăluiri de stropi gheţoşi. Apoi 


290 VIAŢA ROMINEASCA 


deodată se simţi dus la vale, auzi răcnetele vizitiului şi trăsura 
se opri scurt. | 

<Măi podar, mil 1... eşi afară, să trecem dincolo...» 

Trecu un timp. Surugiul izbucni iar fioros: 

„N'auzi, măăă! Eş! să trecem balta, măăă ...* 

Un glas sfirticat de filflirile furtunii răzbătu prin duruitul 
ploii : 

«Cine-i ? 

—- Uite, măi creştine, vra să treacă boerul dincolo. Trecem? 

— Trecem, măi frate, de ce nu? numai să putem !» 

Costache Baluş voi să scoată capul pe sub poclit, ca să 
vadă pe cel dintăiii om de pe moşia lui; dar un val iute, un a- 
mestec de vint şi apă, îl izbi drept în ochi, și-și trase repede, 
Ja adăpost, capul. 

Se simţi pornit încet, cu fereală ; roatele săltară pe podul 
umblător ; auzea glasurile oamenilor cari ajutau, deosebia vorba 
surugiului care domolea caii ; apoi zvonul glasurilor crescu, se 
simţi săltat odată, de două ori,—şi dintr'odată răcnete porniră, 
o învălmăşeală sălbatecă de voci întăritate. Acuma cunoştea gla- 
sul podarului, îl auzea urlînd : 

«Innapoi, mă! vine apa mare! ne rupe, ne duce la vale, 
se întinde odgonul, pirie! Innapol!> 

Şi deodată îi năvăli în toată fiinţa fiorul une! frici nebune; 
își încheie, cu mînile tremurînd, paitonul la git, îşi indesă bine 
pălăria de pislă în cap, şi se năpusti pe scară. Ploaia furioasa 
îi învălui barba îl şfichiui obrajii, îl orbi. Se simţi strîns de braţe 
tari ca nişte coarde de oţel, auzi pe podar răcnindu-i la ureche: 

„Unde te duci, cucoane ? Vrai să sari în baltă 2... Sue în: 
napoi în trăsură, că te scoatem noi, la mal, way grijă...“ 

Dar boerul n'ascultă. Cu o mînă se ţinea ds fieru: poclitu- 
lui, cu alta îşi cuprinsese pălăria, şi pe cînd furtuna îi învăluia 
paltonul în toate părţile, el cerca să răzbată întunecimea oarbă 
din jurui. Dar nu vedea nimic. Sus, văzduh de păcură; în jur, 
un zid nepătruns de întuneric; numa! umbrele nelămurite ale 
oamenilor lingă el, în jurul unui felinar sărac, lăsat jos, pe birne, 
le vedea mişcîndu-se încordate, cu grămezi de păr spulberat, cu 
guviţe umede care-i plesneai faţa; simţea în jurui, pe pod, o 
încordare uriașă de braţe care trăgeaii pe odgon şăicile la malul 
abia părăsit. Jos, valurile se zbăteau, întindea aripi umede şi 
fulgerătoare, siîngerate de lumina felinarului, şi se răsfringeai in- 
dărăt mugind, horcăind ca *ntr'o durere de moarte. Şi la țărm, 


CEL ÎNTAIU 291 


aproape, căsuţa podarului deschidea un ochii îngrozit, roşu, asu- 
pra miîniei de supt malul prăpăstios. 

Glasurile se amestecai : 

„Ho! ho! încet!—Deshamă caii! Trage trăsura!... Ţine 
bine, ţine bine, că ne ducem dracului !“ 

O figură bărboasă se grămădi asupra luí. 

Asta-i podarul ! gindi Costache Baluş. El nici nu ştie căeu 
sînt stăpinul lui !— 

„Boerule, nu mai sta aici, nu vezi cecumpănă? Sue malul 
şi intră în casă de te zbiceşte... Stai la noi pin'ce trece furtuna; 
act nusi chip să răzbatem ! Noi aici, afară, avem de furcă !“ 

Prin vintul care-l trăgea parcă îndărăt, spre apă, Costache 
Baluş sui malul. Oamenii, cu zvonul glasurilor tari, rămaseră jos 
in lucirea de singe a felinarului, în fulgerările fioroase ale miniei 
apelor. 

Bätu în uşă grăbit. 

Un glas moale răzbătu din lăuntru. Bătu a doua oară. Clampa 
sună şi uşa se deschise. Un val de lumină izbucni gi-ï învălui o 
clipă obrazul. O babă adusă de şele îl privea cu capul pornit în- 
nainte, cu ochii mici, blinzi: 

«Tu eşti, Ionică ? Ce-i? apa mare? Aşa, dragu’ mamei? 
Mare spaimă !» 

Apoi deodată făcu un pas îndărăt, cu ochii căscați mari, 
îngrozită : 

«Vai de mine şi de mine! Dacă n'am crezut că-i Ianică!... 
Ca două picături de apă... aşa sameni!...» 

Vorba-i muri în gitlej. Şovăi îndărăt încet, privind ţintă la 
boerul încremenit. | 

«Doamne ! Doamne! Vai de sufletul mei l> 

Cu obrazul răvăşit se trase în umbră, lîngă horn, se lăsă 
pe scăunaşul de lîngă vatră, cu ochii aţintiţi asupra boerului, cu 
ochi! plini ca de o flacără de nebunie. | 

„Boerule, nu ești dumneata feciorul lui cuconuw' Ionică ?....“ 

Costache Baluş închisese uşa în urma lui, îşi luase pălăria 
udă din cap, voia să se dezbrace de palton. 

„Da, eu sint; dar cum m'ai cunoscut aşa de repede?... Ce 
este? De ce te-ai speriat ?“ | 

Bătrina îl privea ţintă şi clătina din cap. Nu răspunse ni- 
mic ; îl privea cu îndărătnicie, cu ochii îngroziţi.— Şi deodată o 
scăpărare de lumină trecu prin mintea boerului. Privind pe babă, 
dintro dată înţelese. Pricepu de ce sămăna ca două picături de 


292 VIAȚA ROMINEASCA 


apă cu podarul, cu băiatul bătríîneï. Un fulger de lumină sgio iz- 
bitură scurtă în partea stingă a pieptului: inima i se strînse du- 
reros.— Așa, îmbrăcat, se lăsă în neştire pe scăunaşul de dina- 
intea focului. Gindul, priceperea, îi sfredelea creerul. Inţelegea, 
înțelegea însfirşit că podarul, că cel dintiii om de pe moşia lui, 
care-l întîmpinase, cu care vorbise, era fratele lui, era feciorul 
bătrînului lonică Baluş;—și baba sta în colţul ei îngheţată, în- 
tr'o tăcere de groază. 

Vintul şi ploaia şi apele Siretului răzbăteai cu freamăt a- 
dinc de-afară. In bordeiul strimt, în lumina roşcată a gazorniţei, 
boerul se gindea, îşi acoperise obrazul cu palmele, își stringra 
fruntea înfierbintată între degete. 

Lîngă soba veche, aproape de el, un greere porni încet scir- 
țiitu-l melancolic şi monoton: cri —cri—cri—cri! Boerul sta ne- 
mişcat, aştepta parcă ceva şi nu ştia ce, aştepta cu sufletul tre- 
murind zvonurile de-afară, aştepta paşii omului care-i eşise intăiu 
înnainte, —şi scirțiitul greerului parcă era, o pilă care-i rodea col- 
țurile indurerate ale frunţii. 

Nici nu şi-a dat seama cit a stat aşa. Nici nu şi-a dat 
seama cînd a ridicat capul şi a intrebat pe bătrină: 

<Da’ moşneagul unde-i ?...» 

Baba trasări, cu un glas pierdut, cu un tremur,c'o oftare: 

«Moșneagul a murit de multI...» 

I se bătea limba în gură, deabia grăia, şi-l privea c'o in- 
dărătnicie grozavă, 

Iar Costache Baluş voiă si mai întrebe multe lucruri, din 
trecut, din trecutul acela îndepărtat care-l chemase ca o lumină 
blîndă, ca un cintec blajin, din trecutul amar al femeii cari-şi pe- 
trecuse vieaţa de osîndă acolo, în capul podului de peste Siret, 
crescind un rob obijduit al muncii, un frate al lui totuși, voiă să 
întrebe, să ajute. să reverse asupra colţului aceluia de întunerec 
toată lumina milei care izbucnise în el,—şi totuşi nu putea, nu 
mai putea scoate un cuvint, nu putea face o mişcare: căci de 
dincolo, de dincolo de uşă, din cumpăna, din minia de-afară, parcă 
venea ameninţarea grozavă a unui nedreptăţit. Sta înlemnit. Și 
bătrina îngheţase la locul ei. Şi greerul cinta ca in vechi vre- 
muri ale tinereţii, cri—cri—cri—cri! Şi boerul se gindea cum se 
va ridica din locu-i de osîndă în faţa privirilor celui dintăii om 
care-l întimpinase pe moşia părintească. 

MIHAIL SADOVEANU 


VASILE POGOR 


Un om de elită, o figură distinsă a Iaşului şi a ţării a disg- 
părut dintre noi. 

Din prima lui tinereţă, Pogor a fost un personaj în vază, prin 
capacitatea, averea şi poziţiunea sa socială, ușa că a ocupat Lotdea- 
una un loc de frunte între concetăţenii săi ieşeni. | 

Dar unde calităţile lui intelectuale au lasat urme neşterse, 
a fost în societatea literară Junimea, la a cării întemeere de 
acum 49 de ani a contribuit dimpreună cu d-nii P. Carp, T. Ma- 
iorescu, T. Rosetti şi Iacob Negruzzi şi la care nu tirziu s'au 
alipit gi alţi mulţi aderenţi. 

In sinul acestei societăţi, se distingea Vasile Pogor ca ele- 
ment critic prin excelenţă.—lInzestrat cu o cultură întinsă, cu o 
inteligenţă vie şi cu un spirit fin de observaţiune, dinsul avea 
talentul de a pune totdeauna degetul pe părţile slabe ale ope- 
relor literare ce se citeau în Junimea. Dacă n'a produs el în- 
suşi de cit prea puţine lucrări proprii, acum aproape uitate, nu 
se poate uita însă marea lui inriurire asupra colegilor lui din 
Junimea.—El, alături cu dl. Maiorescu, şi cu deosebire el, a con- 
tribuit mult ca scriitorii junimişti să se ferească de tonul decla- 
matoriu, de fraza goală şi să-şi îngrijască bine lucrările ce le 
prezentau spre publicare, căci se temeau toţi să nu-şi atragă su- 
risul lui volterian.—Nimene întradevăr nu ştia să mănuească 
ca dinsul ironia, însă un fel de ironie fără rautate, care nu jig- 
nea, dar îndemna pe autor să-și prefacă lucrarea. 

Pogor a fost necontenit nota veselă în Junimea cu sar- 
casmele lui, cu anecdotele care, după propunerea lui, aveau tot- 
deauna prioritate, cu cîntările bisericeşti care precedau orice lec- 
tură întocmai ca la cetirea sfintei Evanghelii, cu loviturile de 


perini aruncate ca argumente de convingere ad-hominem în spa- 
7 


294 VIAȚA ROMINEASCA 


tele vre-unui autor încăpăținat. El era stirnitorul poreclelor tu- 
turor junimiştilor, el alcătuitorul faimoaselor statute nescrise ale 
societäței, compuse dintr'un singur articol: Inir cine vrea, ră- 
mine cme poate. Intrun cuvînt el era sarea, farmecul, atracția 
cea mare a seratelor literare. Iar îndărăptul acestor glume de 
copil zburdalnic, de şcolar în vacanţă, cite observațiuni fine, 
cîtă, erudiţiune, cite sfaturi înțelepte nu culegeai de la el! 

Lui deci în mare parte se datoreşte succesul ce au avut a- 
ceste serate frecventate în curs de atiţia ani de cei mai de samă 
oameni din Iaşi, a căror muncă comună este astăzi consemnată 
în cele 40 de volume ale Convorbirilor Literare. 

După ce însă Convorbirile s'au strămutat în Bucureşti, s'au 
rărit întrunirile săptăminale ale membrilor junimişti din lași şi 
de la o vreme au încetat cu totul; iar Pogor ajuns la o vristă 
mai înaintată, s'a retras de la orice ocupaţiuni politice şi literare 
şi s'a închis pentru restul vieţii sale în tăcerea celor patru pă- 
reţi ai lui, unde în filozofia sceptică ce l’a caracterizat totdeauna, 
privea cu ochi reci, dispreţuitori frămintările lumii exterioare. 
Tot aşa tăcută i-a fost gi inmormintarea, care a avut loc în ziua 
de 23 Martie şi la care au asistat mai mulţi foști colegi ai 
lui politici şi literari, dintre care însă nici unul n'a găsit un cu- 
vînt de zis pe tristul lui mormiînt. 

Ce contrast izbitor între o viaţă plină de vibrările unei zgo- 
motoase veselii şi între o așa tăcută, melancolică înmormintare! 


„V. R“ 


Miscellanea 


TURBURĂRILE DIN BUCUREŞTI. 


Instrăinarea societăţii noastre înalte a dat naștere în cursul 
lunei trecute unui dureros conflict, şi cu urmări foarte triste. 

O societate de binefacere a organizat o reprezentaţie tea- 
trală, de diletanţi, în limba franceză. 

Faptul în sine nu ar fi avut nici o gravitate, dacă, în fond, 
nu ar apărea ca simptom al unei grele boli sociale, care are 
cauze adinci,—şi cauza cea adevărată şi cea mai adincă este izo- 
larea acelor mase de „oșteni fără nume ce cad şi mor de cruda 
*mpovorare a tuturor durerilor din iume“,—u, celor ce poartă 
toate sarcinile, fără să aibă nici un drept, şi nu au nici un rol 
în viaţa noastră publică şi culturală... Numai pentru aceştia cul- 
tura nu există, dacă nu îmbracă formele naţionale, singure acce- 
sibile pentru ei.... 

Oamenii maturi pot inţelege, că un rău social, cu rădăcini 
atit de adinci, nu poate fi vindecat prin manifestații de stradă. 

Insă e atit de firesc ca tineritul universitar din București, 
pentru-că e nerit, să nu filosofeze asupra cauzelor profunde, şi 
să-şi manifesteze sentimentele într'o formă, suntem gata să ad- 
mitem, chiar excesivă. 

Cine nu e excesiv în tinerețe, cine la vrista de douăzeci de 
ani nu se crede în drept, nu se simte chemat a rezidi lumea din 
temelie, — mai bine să nu se fi născut! unde va ajunge el ia ma- 
turitate, după ce dezamăgirile zi greutăţile traiului ii vor toci 
toate simţirile,--dacă va pleca în călătoria vieţii fără o provizi- 
une de idealizm gi entuziasm din tinerețe ?.... 

Totuşi administraţia a găsit prilejul nemerit de a «apăra 
prestigiul autorității» (artă pentru artă!), dînd o întorsătură gravă 
lucrurilor prin o represiune cruntă, care a degenerat, în scene sel- 
batice, pe cari ni e ruşine, ca romini, să le descriem. 

Nu împărtăşim credinţa, că împiedicarea membrilor kigh-life- 
ului nostru să se distragă între ei, sub pretext de bine-faceri, or- 
ganizind representaţii de diletanţi în singura limbă ce o cunosc 
mai bine,—poate rezolvi vre-o problemă şi, in ori-ce caz, nu apro- 
băm mijloacele violente. 

Dar nu putem să nu deplingem, că protestarea tinerimei, 
1egitimă in fond, că avintul ei—ori-cit de exagerat ca formă — 


296 VIAŢA ROMÎNEASCA 


frumos şi nobil, prin însă-zi sinceritatea şi mobilul lui,—nu a gä- 
sit alt respuns, decit baionetele jandarmilor şi lăncile călăraşilur.... 

Si pentru ce toate acestea? 

Credeţi, că manifestaţia nu a fost justificată? Fie! Dar me- 
rità o representaţie teatrală acest decor de răsboiu civil.—atita 
varsare de singe, transformarea capitalei într'un cîmp de bătălie? 

In ce vremuri trăim ? 

Ne-am deprins cu o altă concepţie a autorităţii, decit cea 
a generalului Trepov.... 

Bine încă că n-a fost dat în judecată d. N. Iorga pentru-că 
ar fi îndemnat tinerimea să cinte „deşteaptă-te Romine“ în piața 
teatrului! Asta-i! 

Ne lipsesc încă martiri, de dorul representaţiilor franceze!... 


„FRĂŢIA ROMÎNĂ-“ 


Din mişcarea studenţilor sa născut, pe neaşteptate idea 
unei nouă organizații — «Frăția romînă», anunţată de d. N. Iorga 
într'o întrunire la Iaşi. 

Nu ne dăm bine seamă, ce vra să fie această societate,— 
dar nu putem să nu ne expriinăm temerile. 

Pe cit se pare, în gîndul d-lui Iorga, zămislitorul ideei, —eFră- 
tia Romină» trebuie să iee parte activă la luptele noastre poli- 
tice, intru cit membrii ei se leagă de a nu vota decit în anume 
condițiuni. Deci, un nou partid ? 

E picant, că tocmai d. Iorga, care ne reproşează („Simă- 
nătorul“ No. 11, p. 219), că caşteptăm dela activitatea politică 
o mai bună viaţă culturală,»—acum el năzueşte să întemeieze 
un partid politic]... 

Foarte bine. 

„Insă pentru ca un partid să fie „vabil“ nu ajunge cuvinte 
vagi, ca «bun romin,» «dragoste de neam şi ţară» etc. 

Cine nu-și zice. sau chiar sincer nu se crede bun romiîn, şi 
cu dragoste pentru neam şi ţară? 

Desigur, doamnele din societatea Bucureştiului, încontra că- 
rora au manifestat studenţii, se cred, în toată sinceritatea, şi bune 
romiînce, şi iubitoare de ţară. 

Atunci ? 

E vădit, că un partid politic nu poate trăi fără un program 
prects de luptă şi activitate, şi care să respundă la 7oafe pro- 
blemele puse la ordinea zilei. 

Care este programul noului partid ? 

Admite el, de pildă,—ca să vorbim numai de chestiunile a- 
supra cărora ne-am pronunțat, —Casa Rurală şi sufragiul univer: 
sal, sau cel puţin colegiul unic? 

| Nu ? 

„Atunci- „şi să ne creadă dl. Iorga, câ «avem pentru acest 
neam o iubire care nu poate fi întrecută de a nimănui>,—nu a: 
vem ce căuta în «Frăția romină»,—fiind-că socotim, —cum am 


MISCELLANEA 297 


căutat să arătăm la locul cuvenit.—că alt-fel nu putem servi in- 
teresele mari ale neamului. 

Sau în „Frăția romînă“ este loc și pentru partizanii şi pen- 
tru adversarii acestor reforme ? 

Atunci care este legătura ve între ei, care să-i ducă la 
luptă împreună ? 

E vădit, că fără un program precis, activitatea noului par- 
tid va degenera într'o elocvenţă pompoasă (suntem atit de să- 
tui de declamaţie !...), fără urmări pozitive,—pentru că în aceste 
condițiuni nici o luptă rodnică nu poale fi dată. 

D). Iorga, admirator al ştiinţei germane. poate afla, de pildă, 
din scrierea marelui jurisconsult și sociolog, Xœ. v. /hermg,-- 
„Der Kampf um 's Recht“.,—că ori-ce idee nouă întimpină —,„re- 
„Zistenţa tenace a intereselor amenințate; de aci o luptă, în care, 
„ca în ori-ce luptă, nu greutatea argumentelor, ci puterea decide 
„rezultatul... şi calea progresului e marcată de ruinile snfereselor 
„învinse“. (p. 8 urm.). 

Care este futerea, pe care vrea să se răzime dl. Iorga, în 
luptă pentru regenerarea neamului ? 

Democraţia de pretutindeni are un respuns la această în- 
trebare : intelectualii, pe cari îi dor durerile neamului, trebue să 
se pună în slujba multimii oropsile,—la noi şi d. Iorga ştie, că 
interesele țărănimii sunt interesele neamului întreg, —și să poarte 
lupta în contra intereselor protivnice. 

Işi însugeşte d. Iorga acest răspuns ? 

Atunci nu are nevoe de un nou partid. 

Şi partidele vsi, nici nu se improvizează în întruniri studen- 
teşti, şi nici în cabinetele savanților... 


MEETINGUL CĂRTURARILOR. 


In ziua de 20 Martie a avut loc la Bucureşti un «meeting 
al cărturarilor» spre a manifesta pentru „rominizarea vieţei 
noastre”. 

e Viața rominească» a trimis d-lui Iorga o telegramă de a- 
deziune. întrucit priveşte scopurile pur culturale ale mişcării. — 
Şi cine ar precupeţi simpatiile sale acţiunii întreprinse de d. Iorga, 
în această direcţie, dacă nu sar fi amestecat ideea «Frăției ro- 
mine», care nu ştim unde ne-ar putea duce? 


DIN BASARABIA. 


Salutăm cu bucurie vestea că trei romini basarabeni au că- 
pătat autorizaţia de a scoate in Chişinău ziare romineşti : bătri- 
nul luptător Em. G. Gavrihia, a cărui scrisoare emoţionantă a 
făcut ocolul presei noastre (ziaral <Basarabia»),—tinărul advocat 
Vasile Boadea,—cel ce a luat apărarea intereselor ţăranilor ro- 
mîni din Basarabia în sînul adunării <zemstvului» (ziarul «Viaţa 
- nouă), şi preotul N. Bivol (ziarul <Lumina»). 

In sfirgit, va putea auzi toată Rominimea glasul a două mi- 


„298 VIAŢA ROMINEASCA 


lioane de fraţi, ce un veac întreg au păstrat tăcerea morrzin- 
tului..... 

Aflăm, că cei trei editori sunt înțeleși între ei pentru a or- 
ganiza o colaborare frățească. 

Noroc, lumină şi viaţă nouă pentru Basarabia ! 


POPORANIZMUL ŞI D. PANU. 


Cit de greu e să fii ințeles!... 

Chiar d. Panu scrie în «Săptămîna», că poporanismul e o 
direcţie, care priveşte cu oare-care dușmănie cultura şi literatura 
străină... 

Noi revendicăm acest nume, —nu numai fiind-că în cuvintul 
«către cetitori> prin el am caracterizat direcţia noastră, dar nos, 
putem spune, l'am creat, flind-că pentru prima oară în literatura 
noastră acest termen a fost întrebuințat de colaboratorul nostru 
à. C. Şărcăleanu, acum 12 ani, in „Evenimentul literar“, (—şi 
majoritatea scriitorilor «Ev. lil.» de'altă dată face parte din re- 
dacţiunea noastră). 

Si noi am spus totdeauna, că istoria culturei noastre nu e 
decit istoria întroducerei gi a asimilării culturei Europene. 

Recomandăm d-lui Panu chiar articolele d-lui G. Ibrăi- 
leanu, publicate în No. 1 şi în cel de faţăal «Vieții romineşti», 
—spre a vedea cît de nedreaptă este acuzația aceasta. 

Dar... în luptă pentru adevăr trebue să ai răbdare. Suntem 
siguri, că dl. Panu, cînd va avea prilejul să ne cetească, își va 
corija aprecierile de acum..... 


REȚETĂ PENTRU CRITICI. 


Sintem într'o vădită perioadă de înflorire literară, atit în 
proză cit şi în versuri. 

Dar navem o critică corespunzătoare. Să fiu bine înţeles: 
nu vorbesc de valoarea criticii romîne, a acelei admirabile critice, 
care desfide orice concurenţă străină şi cu care, cu drept cuvint, 
ne putem miîndri,—ci de cantitatea ei. So spunem drept, ori- 
cit ar durea acest adevăr, n'avem destui critici: o bună parte 
din producţia literară e amenințată să rămie necriticată— pi de 
cît o literatură necriticată mai bine de loc !... 

Ne facem această datorie—care e un merit, recunoască-ni- 
se—de a da, cei dintăiu, alarma şi de a indica şi remediul. 

Iată remediul: 

Increzător în admirabilul spirit de sacrificiu, care nu sa 
desminţit niciodată, cînd patria a trecut prin primejdii mari (să-și 
amintească oricine de muma lui Stefan cel Mare la Cetatea Neam- 
tului, de Daniil Sihastrul, etc. etc), încrezător în vitalitatea a- 
cestui popor, încrezător în iniţiativa individuală, care a dat re- 
zultate strălucite chiar în branga de care ne ocupăm, în critiea 
literară, reprezentată prin atiţia valoroşi campioni, m'am gindit 
că cea mai bună soluţie a acestei chestii arzătoare, este să adre- 


MISCELLANEA 299 


sez un apel călduros la tinăra generație, care se ridică de pe 
băncile şcoalei, sau care e pe acele bânci, la acele suflete gene- 
roase, neintinate încă in interesul meschin egoist, care nu şi-au 
pierdut curăţia sufletească. însfirşit—trebue să isprăvesc odată 
fraza !—cărora nu le-a secat izvoru: acţiunilor dezinteresate, sau 
cam aşa ceva,- și să o îndemn să-şi consacreze cu o oră mai 
inainte munca şi talentul pe altarul criticii stiinţiice romîne... 

Pentru a i uşura munca şi pentru a o face cît mai repede 
aptă pentru rolul, pe care este destinată să-l joace cu atita suc- 
ces. am crezut de cuviinţă —slub obol—să extrag, din observarea 
procedeelor criticii contemporane romine, citeva regule, după 
care conduciîndu-se, tinăra generaţie va fi în stare să lucreze cit 
mai de grubă la critica complectă a întregului stoc de producție 
literară. 

Şi iată ce am observat, după o matură analiză a criticii 
actuale romiîne: 

Mai întăiu te înarmezi cu citeva teorii, pe care le numeșşti 
estetice. Fără teorii n'ai făcut nimic. 

Odată înarmat cu aceste teorii, se cere să ai tact și bun 
gust şi, ca om bine crescut, să nu te amesteci în viaţa perso- 
najelor din opera scriitorilor şi să nu te bagi în sufletul lui sub 
pretext, de analiză psihologică. Ar fi meschin, ne delicat, ai că- 
dea în mahalagism... Te vei mărgeni să intrebuinţezi opera cu 
discreţiune, aproape fără s'o ceteşti, scoţind din ea ilustraţii pen- 
tru teoria, pe care, fiindcă-ţi este scumpă, voeşti să o impui 
țării... 

Dar să intru puţin în detaliile procedeului. 

Iai mai întăiu un tratat de psichologie (cel mai bun rămîne 
tot al d-lui Găvănescul), fiindcă critica ştiinţifică se bazează pe 
psichologie. Deschizi la tabla de materie şi subliniezi senzatiile, 
imaginile, fantazia, memoria, instinctul... Atita. Nu sublinia „sen- 
timentele“, căci te vei incurca: ispitit să analizezi sufletul ope- 
rei şi al autorului, ai putea, Dumnezeule al părinţilor noştri ! să 
aluneci spre căutarea „tendinţilor“ operei, să devii, cu alte cu- 
vinte, „subversiv“ şi să-ţi pierzi slujba, ori sà te dea afară din 
școală... 

Dacă ai subliniat titlurile de mai sus, copiază-le într'un car- 
net şi treci, mai departe, la operaţia următoare: 

Ia un tratat de estetică (ia-l pe al d-lui Leonardescu «tabla 
de materie» e bună) şi subliniază frumosul, sublimul, comicul, 
dar mai ales naturalismul, realismul, clasicismul şi romantismul. 
Copiază-le în carnet şi, înainte de a trece la operaţia următoare, 
nu uita că fenomenele literare sint complexe: adesea un scriitor 
e atit de complicat, încit în propoziţiunile principale e, de pildă, 
clasic, iar în cele secundare romantic; adesea în primul emistih 
e realist, pe cind în al doilea e naturalist, etc. Așadar, fă pu- 
țină ştiinţă, combină aceste diferite titluri în toate chipurile po- 
Sibile : realism realist, realism clasic, realism romantic, natura- 
lism clasic, etc. etc. in total 16 combinaţii, adică 16 școli lite- 


300 VIAȚA ROMÎNEASCA 


a, RI, 00 0 te i e 


rare, de o camdată. Dar, sufletul scriitorului fiind complicat, cum 
am arătat maj sus, vei avea nevoe de combinatii din ce în ce 
mai complicate—mai adecvate cu opera literară : vei combina cite 
trei, patru titluri la un loc: vei obţine vre-o 120 de scoli lite- 
rare, în care abia vei putea clasifica literatura rominească. 

Apoi, fără så mai consulţi «autori», căci cunoşti chestia 
din «atmosfera intelectuală», în care te furlandisesti, notează ìn 
carnetul dumitale : pesimism optimism, de eplionism... Corabină-le 
şi pe astea în: pesunism pesimist. pesimism optimist. oplimism 
pesiniist, deceptionism pesimist. etc. în total 9 combinaţii, care, 
combinate cu cele 120 de şcoli obţinute deja, îţi vor da cam 
vre-o 500 de «şcoli» gi «curente» literare... Intrebuinţindu-le cu 
multă economie, poate să-ţi ajungă... 

Şi apropo: fii cu băgare de seamă în privinţa grupei opti- 
mism-pesimism-decrptionism : te ispitesc să analizezi opera şi 
dumneata, cum se ştie, nai vreme, căci rămîne literatura ne 
criticată şi piere ţara... 
| Acuma eşti înarmat cu ştiinţa. Dar un critic literar e și 
un artist. El nu se adresează numai inteligenţii ci și simţirii şi 
fantaziei cetitorilor. El nu vrea să explice numai, ci să si 
miştə pe cetitor, să-l captiveze, să i se insinueze. De aceea 
vei mai avea nevoe încă de două lucruri: de citeva dictoane ce- 
lebre, pe care le poţi găsi în Laroussecel mic (în secţiunea cu 
foile trandafirii), ca, de pildă, odi profanum vulgus, panem et cir: 
censes etc. şi de o colecţie de vorbe de spirit şi de anecdote, un 
fel de «Fropos célèbres»... 

Combinind intr'o proporție cam de 600/o teorie şi 400/0 a- 
necdote gi dictoane celebre, vei face o critică, care va produce 
epocă în analele literaturii romiîne. 

Acum cînd ești gata, nu-ţi mai rămine decit să-ţi aplici 
teoriile şi anecdotele la scriitori, sau—e mai ştinţific—să aplici 
scriitorii la teorii gi la anecdote. 

x 

Ai aplicat, nu-i așa? 

Dar pănă aici ai făcut critică curat ştiinţifică : ai constatat, 
ai explicat, ai clasificat, ai interpretat, ai generalizat. 

Vrei însă să devii combativ? Să te erijezi în numeie lite- 
raturii romine ofensate ? Vrei să devii teribil ? 

Foarte simplu. 

Vei fi observat şi dumneata că „romantic“ a devenit un e- 
pitet injurios în gura criticilor noştri. Deja teroarea de roman- 
tism s'a infiltrat în public: astăzi o mamă nu-și dă fiica după 
un tinăr, pănă nu se încredințează că candidatul la mina fiicei 
sale nu joacă cărţi, n'are datorii şi nu e romantic... 

Aşadar, dacă vrei să scoţi de pe arena „literelor romine“ 
pe scriitor, ia-ţi o atitudine teribilă împotriva romantismului. 

Permite orice, dar nu permite romantismul. 

Discreditează pe autor ca romantic şi ponegreşte-l până în 


MISCELLANEA 301 


a, E CR ED, E E, 


spiţa a zecea a neamului. Dovedeşte-i că un om ca dinsul, cu 
ereditatea lui (citează-i cîteva rude), cu cultura, zi: cu incultura, 
că e de spirit,- nu putea fi decit romantic, afară de bandit... 

Discreditează-l în faţa familiilor oneste şi a mumelor de fa- 
milie, care au fete de măritat. Nu-l cruța de loc... Citează i toată 
cartea şi dă-o ca exemplu de cel mai patent romantism. 

Dovedeşte că romantismul e o primejdie naţională, compa- 
ră-l cu revoluţia de la 1848, dacă eşti de doctrina «filozofico-so- 
cială» a d-lui Rădulescu-Motru (fost de două ori junimist, actual- 
minte inspector şcolar),—cu pelagra şi alcoolul, dacă esti demo- 
crat... 

Atrage atenţia tuturor oamenilor de bine („care mai sint 
în această ţară“). asupra delicventului gi somează-l, în numele 
principiilor estetice : sau să devină realicist clasic (propun acest, 
termen... imi pare că sună mai bine), sau să se lase de litera- 
tură şi să se apuce de comerţ... 

x 


Iar dacă ţii cu orice preţ să te faci numuritor, dă foc lite- 
raturii, dacă, Erostrat modern. «intelectual», nu poţi da foc tem- 
plului de la Efes. Nu te jena de loc, fii „om de curaj“, injură, 
fii necuvincios, fii obraznic,—fă zgomot, fă scandal... 

Că vei stirni aversiunea publicului. să nu-ţi pese; dimpo- 
trivă să te bucure : imagina şi numele dumitale, legate cu o pu- 
ternică senzaţie de desplăcere, au toată gansa să nu se şteargă 
din mintea „contemporanilor“... 

Și n'am pretenţia că am epuizat întreaga chestiune. 


DE LA „ŞEZĂTOAREA LITERARĂ“. 


La <şezătoarea literară» de la Teatrul Naţional din Iaşi, ce 
a avut loc în sara de 26 Martie a. c. sub preşedenţia d-lui N. 
Iorga şi sub patronajul d-lui A. C. Cuza,—distinsul cugetător d. 
I. Scurtu a declarat că d. N. Iorga a creat limba romineuscă gi 
a lipsit puţin ca să-l glorifice pe d. A. C. Cuza ca creator al sta- 
tului romin. Domnii N. Iorga şi A. C. Cuza n'au protestat. 

Temerile noastre în ce priveşte „Frăția romînă“, formulate 
mai sus, s'au duvedit justificate înnainte de a fi fost isprăvit a- 
cest articol... 

P. NICANOR & Co. 


IN ra LN 


Cronica literară 
(„Morala“ în artă) 


Critica romină își poate sărbători, cu drept cuvint, un triumf bine 
meritat. Prin penele d-lor Marin Simionescu-Rimniceanu (Luceafărul, N-rele 
4 si 5), E. Lovinescu (Viaţa literară, No, 11) şi O. Densuşianu (Viaţa nouă 
No. 4), critica romină a dovedit încă odată că arta nu trebue să se facă 
propagatoare de morală, că artistul nu e dator să predice binele, că alta 
e estetica şi alta e etica, că artistultrebue lăsat să spună ce vrea. că arta 
se are de scop pe eu însăş etc, etc. 

Triumful e complect, cetitorul aplaudă şi se miră de mărgenirea a- 
celora, pe care d-nii Rimniceanu, Lovinescu şi Densuşianu fi combat şi-i 
distrug aşa de uşor. 

D. M. Simionescu-Rimniceanu susţine că „arta naivă, intuitivă, năs- 
cută numai din necesitatea artistului de a-și descărca inima de un prisos 
de simţire, de a cristaliza o lume de imagini, nu vrea să ştie prea mult 
de public“, idee, pe care nu pot să nu o împărtăşesc şi eu de oarece, în 
articolul Dos critici şi mai mulţi scriitori (pe care-l combate d. Rimni- 
ceanu!) am spus că: „D. Sadoveanu nu scrie pentru mnimene. Un scriitor 
care se gindeşte la public, la impresia pe care are să o producă cetitori- 
lor şi deci cu atit mai mult un scriitor care se gindeşte la anumite impresii 
pe care să le producă unui public anumit, nu e artist, mu e poet,e orator”. 

Aşa dar, domnule M. Simionescu-Rimniceanu, ne-am înțeles ? 

„in ţara noastra însă, zice tot d. M. Simionascu-Rimnaiceanu, critica 
modernă n'a ajuns să recunoască arta în sine drept satisfacerea unui scop, 
ci ea o seoboară punind'o în serviciul moralei, ca să ilustreze preceptele 
morale....“, lucru pe care dacă îl face cineva din „critica modernă“, nu pot 
decit să mă ridic în contra-i alăturea cu d. M. Simionescu-Rimniceanu, 
mai ales că m'am ridicat—iarăşi—înnaintea sa, în acelaş articol pe care 
d-sa îl combate: 

„D. Sadoveanu, am spus, dacă e cu adevărat poet, şi «, este un 
soliloc, un om care crează o operă de artă concentrindu-şi atenția la un 
aspect al vieții, la o problemă a vieţii—la un subiect—şi nu la un public 
pe care să-l impresioneze întrun anumit fel. Idealul său trebue să fie 
creaţiunea şi nu propagarea unor concepții asupra vieții“. 

D. M. Simionescu-Rimniceanu combate foarte bine păreri pe care nu 
le-a susținut nimene. D-sa comite o ignoratio elenchi. 


CRONICA LITERARA | 308 


D. E. Lovinescu triumfează, nu mai greu, întrebind pe tnchipuiții 
adversari ai „artei pure“, cum rămia cu chestia „moralei în artă“ față cu 
statuia lui Ammannati din Florenţa, în care Jupiter și Leda sint reprezen- 
taţi „în momentul beţiei supreme“... D. Lovinescu e într'un moment de o 
supremă ignorutio elenchi... „Betia supremă“ nu e nici murală nici imorală, 
nu numai în artă, dar şi în realitate. Şi, cind vom vedea mai jos—Dum- 
nezeule ! pentru a suta oară!—că nu moralitatea sau imoralitatea faptului 
din opera de artă constitue moralitatea sau imoralitatea operei ci--e plic- 
ticos a repeta la infinit toate acestea! —atitudinea artistului față cu faptul, 
va vedea d. Lovinescu că a comis o ignoratio elenchi cu două etaje. 

Incaltea d. Ovid Densuşianu—într'un articol „căva cam prea... abstract“, 
cum ar zice admiratorul său d. Bărbulescu—na mai face multă discuţie, ci 
se ridică cu toată vigoarea împotriva „profanatorilor artei care, în închi- 
puirea lor, au crezut că numai o singură formulă estetică poate corespunde 
idealului de cultura de azi—formula „artei cu tendinţe“—şi, exclamă d-sa : 
„nu este aceasta menirea artei, nu este rolul ei să se facă armă de cam- 
panie, sä apere anumite cauze, anumite idei, clase sociale. Arta nu e făcută 
pentru pledoarii, nici pentru rechizitorii...“ 

— Nu, domnule Densuşianu, te enervezi degeaba. Fii liniştit, nimene 
BR’o sustine... 


+ 


Porniți pe această cale, criticii noştri lriumfează aşa de ugor, aşa de 
uşor, încit mă mir cum de chiar uşurinţa triumfului nu i-a pus pe ginduri 
şi nu i-a făcut ceva mai prudenţi. 

Cetiţi articolul d-lui Lovinescu şi vedeţi cum nu mai poate de sa- 
tisfacție din cauza statuei. 

Iar d. Rimaiceanu ne întreabă, nu fără oarecare milă pentru noi, să-i 
răspundem unde e propaganda morală în sonatele lui Beethoven şi in arta 
arhitectonică. Şi, pretinzind câ noi am sustinea că teoriile emise de eroii 
lui Gorki sint teoriile lui Gorki, triumfă iarăş foarte uşor, doctrinizindu-ne 
că ucole teorii ale personajelor n'au alt scop decit să caracterizeze felul 
de a fi al acelor personaje—ceea ce nu poate fi altfel, sintem de per- 
fect acord. 

* 


S'o luăm sistematic. Şi să începem—nu e vina noustră—cu banalitaţi. 

Imaginile sint oglindirea lumii din afară în noi, însă din cauza apa- 
ratului aperceptor deosebit dela om la om, imaginile venite de la acelaş 
obiect, vor fl deosebite dela un om la altul, în cazul nostru, de la un artist 
la altul. Aceasta e prima cauză a personalității artistului. Dar aceste ima- 
gini nu se depun pe o placă moartă, ci pe una care reacționează, care răs- 
punde, care trimite sonoritatea ei,—care apreciază obiectul ce a produs 
imaginea : aceusta este starea afectivă corespunzătoare, sentimentul. A- 
ceasta este a doua cauză a personalităţii `). 


1) Nu am de gind aici să fac psichologia artistutui, de aceea mă 
mărginesc numai la factorii elementari ai producţiei artistice, neglijind pe 
ceilalţi—concepţia poetului asupra lumii, etc.—u căror analiză ar lămuri Şi 


mai mult şi mai bine ceea ce voim să înţelegem noi prin „tendenţionismu 
artei. Vom face-o altă dată. 


304 VIAŢA ROMÎNEASCA 


[Same n e e a ———— 


Cind analizez sufletul unui poet sau opera su—sint acelaş lucru— 
analizez felul imaginilor sale, felul săd special de a reproduce lumea din 
afară și felul sâu special de a râspunde la această lume, de a reacționa 
fată cu ea, de a o aprecia. 

Primul fel, reproducerea lumii, nu ne iuleresează direct în chestia 
de faţă—intru cit ne inlereseuză. îl von trata altă dată. 

Aprecsurea lumii din afară, sentimentul față cu materia tratată in 
opera su, atitudineu seriilorului, aceasta ue interesează aici. 

Are sau nu svriitorul o atitudine fată cu opera sa? Cu alte cuvinte, 
apreciază sau nu scriitorul? Areo simnpalie sau nu scriitorul pentru perso- 
najele şi laptele din opera sa? Are Go:ki—fiindeă u fost vorba de el— 
simputie sau untipulie, milă sau plăcere, sau și indiferența (şi asta e o a- 
titudine : e nepăsare) pentru personajele sale, pentru vițiile lor, pentru su- 
ferinţele lor, pentru năzuințele lor ? in opera lui Beethoven este sau nu 
sentiment pentru natura pe care o cintă ? Noaptea îi produce tristeţa, me- 
lancolie, veselie sau ce? 

Vă rog sa băgaţi bine de samă: e vorba de constatare, nu de ideal. 
E vorba de ceea ce este, nu de ceea ce trebue să fie. 

Noi susţinem că artistul are o atitudine în faţa vicţii,—a operei sale; 
nu susţinem că trebue să aibă. Dacă sufletul omenesc ar fi construit altfel, 
dacă artistul n'ar avea preferințile sale, am constata lucrul, cum constatam 
că în urinduirea constelaţiilur cereşii nu se zăreşte nici o intenţie, nici 
o sigoificaţie.... 

Această atitudine, apreciarv, e ceea ce se chiama „tendinţă“ în artă 
şi circumstanţa atenuantă a adversarilor noştri e ca acest cuvint prea 
stirueşte ideea de urmărire conştientă u unui scop—de unde şi confunda- 
rea lui cu teza, în contra căreia am protestat de atitea ori’). 

Noi nu sintem în contra „artei pentru arlă*“ şi pentru „arta cu 
tendinţi“. Noi susţinem că nu există „artă pentru artă“, că orice artă e 
tendenţioasă *). 

incă odată, nu e chestio de dorință, de ideal, e o pură chestie 
de constatare, 

xk 


Și cind d. M. Simionescu-Rimniceann triumfa ca muzica şi arhitec- 
tura, triumfa prea uşor. Muzica este arta ceu mai tendențiousă, pentrucă 
muzica este arla cea :nai afoctivă. In muzică apreciarea, atitudinea artis- 


1) Am protestat poale prea mult; am fost poate prea tranşanţi chiar, 
căci sînt o mulțime de opere arlistice omeneşti dintre cele mai mari, care 
au fost concepute de autorii lor cu gindul anume de a ilustra o concepție 
asupra vieţii.—adică în mod tezist... Dar, de sigur, tezismul nu şi-l poate 
permite decit un mare artist. Numai un mare artist, punindu-şi anume o 
teză, nu va cădea în declamaţie, în oratorie..... 

2) La „Sezâtoarea literară“ ţinută în Iaşi în sara de 26 Martie, d. Iorga, 
manifestindu-și o justa aversiune împotriva unui anumit fel de literatură, 
a caracterizat'o ca „artă pentru artă”. Dacă expresiunea nu e figurată, a- 
tunei nu e justă: acea artă nu e „urlă pentru artă“-—aşa ceva. am spus 
mai sus, nu exislă,—acea arta e foarte tendenţiuasă, ea exprimă nepasarea 
fața cu marile idealuri ale omenirii —la noi, în faza actuală, aceste idealuri 
trebue să aibă nuanţa poporanistă —exprimă, dacă mi se primeşte cuvin- 
tul, o lene morală.... o ideulizare a lipsei de ideal. 


CRONICA LITERARA 305 


tului fața cu lumea e izbitor de manifestă; dacă ta pictură, de pildă, re- 
producerea lumii din ufară covirşuşte mult elementul apreciator, în muzică 
acest element covirgeşte pe celălalt. 

Arbitectura! De sigur că d. M. Simionescu-Rimniceanu a văzut domul 
Sf. Ştefan din Viena, a intrat în el şi a fost coprina de acel senliment te- 
ribil, aşa de bine exprimat de Heine în „Şcoala romantica“ şi n'a putut 
d. M. Simiunescu-Rimniceanu să nu se gliudească la concepția şi sentimentul 
acelor medievali, care Pan conceput şi construit, la atitudinea lor, la ten- 
dinja lor! Şi. dacă a văzut şi domul din Milano, n'a putut să nu constate 
că acei cure lau conceput şi construit, nu mai aveau acea spaimă şi acea 
umilire ca aceia care au conceput pe Sf. Stefan din Viena, cu alte cuvinte 
aveau alla atitudine, alte tendinti. 

Si, dacă pe d. M. Simionescu-Rimniceanu l'a impresionut în bine 
(ertaţi-mi vulgaritalea expresiei, o pun cu scop) domul dela Viena şi cel 
de Ja Milano, ma putut sa nu-l impresioneze în rău „palatul“ cutărui par- 
venit de pe Bulevardul Colțea, care şi-a trădat, prin înpopoţonări ridicole, 
conceptia şi sentimentul säù faţa cu viața... 


æ 


Şi cu asta, trecem la ultă chestie. 

La chestia de ideal—abia acuma lu chestia de ideal... 

MA voiu repelu. 

Maupassant, în Yvette, scrisă cu marele său talent, triumfează im- 
preună cu eroul — un gomos — care seduce pe o fută nevinovată, fo- 
losindu-se de o surescitare a acestia.  Acelaş Maupassant aiurea (um 
uitat numele nuvelei, poate Le Por!) se îngrozeşte de incestul, fără voe, al 
unui marinar şi al sururii sale. Mai imoral fapt decit un incest nu se 
poate, dar mai morală nuvelă ca aceea nu se poate- şi Maupassant nu 
face morală, nu predică nimic, e de un realism, de o obiectivitate—cu- 
nostula sa obieclivitute. Dar..... apreciarea faptului se simte: ne umplem de 
groază şi de milă pentru acele fiiuţe omeneşti, care, din cauza unor teri- 
bile împrejurări, ajung la acel păcat... Am răspuns şi d-lui Loviaescu: 
dacă „beţia supremă“ ar fi un păcat, o faptă imorală şi dacă artistul ar 
uplauda fapta imorală, operau sa. ar fi imorală. Artistul ar fi cinic, criticul 
care l'ar aplauda ar fi şi el cinic. Are un gust mediocru d. Lovinescu pen- 
tru „morala in arta“? Il priveşte... 

In rezuinat: scriitor făra tendinţi nu se poate, căci scriitor absent 
față cu opera sa nu se poate. Şi, neputind fi absent, nu poate să nu-şi ma- 
nifesleze apreciurea sa, atitudinea sa.—Ca mie, cetitor, imi place cutare 
aliludine— mila pentru fata sedusă— şi-mi displace cutareu—bucuria pentru 
seducereu ei—, asta e chestie de ideal, şi uimene nu mă poate combate 
aici. Aici, în adevăr, concepţiile sint ireductibile: nu poţi pe nimene con- 
vinge că i-i foame ori frig, dacă e sătul ori moare de căldură. 

Si, cînd nu pot împărtăşi bucuria antorului că fata a fost sedusă, im- 
presia estetică, mi se distruge, o repet din nou. Şi cind crilicului X, care 
are o mediocră simpatie pentru „morala în artă- această impresie nu i se 
distruge, cind, adică, se bucură cu autorul de dezonorarea tetei,—il pri- 
veşte—cu si nu spun mai mull.... 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi nu putem renunţa, şi nu vom renunţa la dreptul nostru de a ju- 
deca opera din punct de vedere al atitudinii scriitorului, ul tendinţilor 
sale. Nu vom renunţa de a ne intreba, pe lingă cum reproduce lumea, şi 
cum o upreciază—flindcă de apreciat, o apreciază cu sat fără voia sa. Nu 
vom renunța la dreptul nostru de a analiza, pe lingă imagini, şi senti- 
mentele scriitorului, căci poezia e şi imagini şi e şi sentimeni—si imagi- 
nile sint în slujba sentimentului, acesta din urmă le chiamă, le asociază, 
le grupează. 

Criticul, care nu judecă atitudinea scriitorului, afectivitatea sa, idealul 
său, nu-şi face datoria. 

Şi criticul care se strădânuește să nege existența tendinților—a ati- 
tudinii seriitorului—în opera. de artă, o face pentrucă nu voeşte să se vor- 
beasră de atitudinea scriitorului, pentrucă nu-i convine să se rorbească de 
ea. Şi nu-i convine pentrucă—este acest idealism in omenire !—.este în a- 
fară de indoială că cel mai reacționar critic literar nu va îndrăzni să laude 
tendinţile reacționare ale unei opere de artă şi să combata tendinţile uma- 
nitare ale altei opere de artă... Este o ipocrizie, dacă voiți, „un omagia 
pe care viţiul îl aduce virtuţii“, dar ipocrizia aceasta e inconștientă, e iz- 
vorită dintr'ua idealism inerent fiinţei sociale om“ (Cu prilejul foiletoanelor 
lui Caragiale de autorul articolului de față, în Noua Revistă Română, Vol. 
3, No. 32). Şi, ne convenindu-i criticului reacţioaar să se vorbească de 
tendința sau atitudinea scriitorului, declară că atitudinea aceasta... nu 
există ! Dacă criticului reacţionar nu-i convine să se vorbească, de pildă, de 
atitudinea duşmănoasă, şi deci imorală, a scriitorului față cu țarănimea, 
va declara pur şi si.nplu că nu există tendință în arta. 

Intotdeauna cînd cuiva nu-i convine să se agite o chestie, zice că nu 
există. Evreii pretind că nu există o chestie evreiască, Ungurii pretind că 
pu există v chestie a naţionalitaţilor—că aceste chestii ar fi scornite de 
antisemiți şi de nuţionaliştii-iredentişti, etc. ete. 

xk 


Si, fi-vom oare acuma, după atitea explicații, ințelegi în privința sig- 
nificațjei cuvintului „poporanism“, cu atitudine a scriitorului ? 

Poporanismul, încă şi iîn-ă odată, nu e o teorie, e un sentimeut. e 
sentimentul de recunoştinţă, de simpatie şi de datorie faţa cu ţărânimea. 

In politică, acest sentiment va indemna pe cine-va să lupte pentru 
revendicări politice şi economice. 

In chestii culturale, îl va îndemna să se jertfească pentru cultivarea 
ţărănimii. 

In literatură, „poporunismul“ va însemna atitudinea de simpatie a 
scriitorului fată cu clasa ţirăneasci—atila tot. 

Sa fim bine înţeleşi. 

Poporanismul ca „tendinţă“ nu însemnează să iai subiecte numai de 
cît din popor, nu însemnează să scrii spre a fi înțeles de popor, nu însemn: 
noază a scrie în limba poporului, nu însemneuză a scobori creaţiunea ar- 
tistici la nivelul poporulni, prin procedeul popular. 

Şi nici poporanismul ca chestie de structură sufletească a artislului 


CRONICA LITERARA 907 


(românisarea sufletului său) nu însemnează cele de mai sus. Dar chestia 
care ne preocupă e poporanismul ca atitudine. 

Să revenim la el. Dacă, de pildă, atitudinea de antipatie pentru rău 
o vom numi cu un nume general: atitudine morală, atitudinea morală de 
antipatie pentru lipitorile satului o vom numi cu un nume special: popo- 
ranistă, căci implică atitudinea de simpatie pentru țărănime. Această ati- 
tudine nu o putem găsi şi cere de cil numai in operele unde e vorba des- 
pre țărănime saa despre acele clase, care stau în antagonism cu ea—aiurea 
nu poale fi şi nici n'o cerem. Dar pretutindene cerem scriitorului o atitu- 
dine de om superior și civilizat, răminind ca, dacă n'o are, să-i constatăm 
talentul, dacă-l are. 

Şi, ca să fiu mai înțeles, să dau exemple, ca să conving pe „adver- 
sari“. Mai lutăiu fi rog să cetească Yvette de Maupassant gi să declare dacă 
această admirabilă nuvelă, ca talent, nu le va produce o vie desplăcere,o 
durere morală. Ii rog s'0o cetească.... 

Acum să imaginăm că în locul lui Niţă Mindrea, vătaf care terori- 
zează satul, ar fi vătaful unui arendaș evreu, evreu el însuşi, numit Ghidale... 
Na veţi simţi, dumneavoastră, untisemiţi, o vie desplăcere faţă cu simpatia 
autorului pentru vâtaful Ghidale? Veţi admira pentru că nuvela va fi scrisă 
bine, daca va fi scrisa bine? Şi, dacă vătaful nu e Evreu şi nu e reprezen- 
tantul unui arendaş evreu şi nu se numește Ghidale, ci Niţa Mindrea, in- 
cetează contruatul neestetic intre fondul operei şi atitudinea scriitorului ? 

Dar imaginaţi-vă—să fim drastici, poate veţi îințelege—imaginaţi-vă 
pe Balzac, cu geniul său extraordinar, zugrăvind genial un incest în toată 
cruzimea lui, fără ca autorul să vibreze de dezgust şi ură, ci, din contra, ma- 
nifestindu-și toată simpatia sa pentru eroi, şi spnnelti, v'ar păsa aşa de pu- 
ţin de „morala in artă“? 

Imaugiuați-vă pe un scriitor zugrăvind, cu geniu şi cu simpatie peniru 
jandarmi, o scenă de bestialitate cum se petrec multe in Rusia în vremea 
de faţă, şi spuneți: v'ar importa aşa de puţin „morala în artă 2* 

Aţi cetit Rîsul rog de L. Andreef? Dar imaginaţi-vă că in loc de 
spaima şi mila, de care e cuprins autorul în faţa chinurilor fără nume ale 
soldaţilor ruşi şi a nebuniei doctorului şi a eroului, şi-ar manifesta o sata- 
nică satisfacţie faţă cu suferinţa zugrăvită şi ur face haz de cei nebuni, şi 
spuneți: v'ar păsa aşa de puţin de „morala în arta“? 

A, cind atitudineu anti-socială, imorală a scriitorului ar ajunge la 
acest grad—a ajuns la unia; meditaţi bine; pentru ce vă ridicaţi impotriva 
literaturii decadente frunceze?—atunci v'aţi sfii, nu-i aşa, aţi începe să eu- 
gelați puţin şi la acea „morală în artă,“ în jurul căreia acuma faceţi ghi- 
duşii şi citați anecdote! 

Imoralitatea atitudinii vă scapă, cind nu e aşa de strigătuare,ori 
dacă nu vă scapă, vă permituţi s'o tăceţi,—şi faceți teorii despre „arta care 
se vreu pe ea insăşi“ şi care este „luminată de soarele fruimosului“?,.. 

Vorbe, vorbe, „cuvinte care nu se înţeleg“, cum mărturiseşte d. O 
Densuşianu. ... 


G. I. 


«sf 


Cronice. gtiinţifică 


BIOLOGIE. 


Determinarea Sezului.—In cronica din numărul precedent sl acestei 
Reviste, am arătat cum s'u reuşit a se provoca experimental dezvoltarea 
onlui fără intervenţia spermatozoidului, adică fără intervenţia săminţei bär- 
băteşti, şi am conchis că, atunci cind acele experiențe vor putea reuşi să 
crească pănă la adult larvele eşite din dezvoltarea oului pus în acele con- 
diţii, se va putea vedea ma! lămurit care e rolul anumit al oului gi al 
spermatozoidulul în fenomenul așa de important al dezvoltărei ființelor 
viețuitoare. 

De reușita complectă a acestor experiențe e sirins legată şi discuția 
problemei sexului, a eredității şi a altor probleme biologice tot aşa de im- 
portânte. 

In cronica de faţă nu mă voiu ocupa decit de problema determină- 
rii sexului, problemă care a intrigat foarte mult pe oamenii de ştiinţă din 
toate timpurile. 

In adevăr, cine nu e curios să-şi poată da un răspuns la întrebări 
ca arestea: De ce unii indivizi, fie plante sau animale, se nasc de sex 
bărbătesc şi alții de sex femeesc ? Şi mai mult, de ce din doi copii gemeni 
d. ex., unul e de sex bărbătesc şi altul desex femeesc? 

Răspunsurile ce s'au dat în timpurile vechi, mai cu seamă de filosofi 
şi medici, nefiind bazate pe observaţii ştiinţifice, n'au nici o valoare în 
discuția acestei probleme. 

Deabea la începutul epocei actuale a cercetărilor experimentale în 
domeniul biologiei s'a emis o părere mai conformă cu metoudele ştiinţifice, 
susținîndu-se de cătră Thury şi Dâssing că „Starea de maturitate a pro- 
ductelor sexuale (a oului şi spermatozoidului) au o influenţă precumpăni- 
toare în determinarea sexului“, 

Azi problema determinării sexului, ca toate problemele importante 
de biologie, a intrat şi ea în faza cercetărilor experimentale. 

Se ştie cit sgomot s'a făcut, acum ciţi-va ani, în jurul comunicărei 
profesorului Schenk din Viena (Metoda mea pentru determinarea sezului), 
comunicare făcută la al 5-lea Congres internaţional de Zoologie.—Neavind 
la îndămină acea comuuicare dau aci un mic rezumat făcut de profesorul 
L. Cuénot în l'Année Biologique din 1902.—După Schenk, „oul e determi- 
nai ca bărbatsau ca femee chiar în ovar prin chimizmul general al mamei, 


CRONICA STIINŢIFICA 309 


O a E, EEE EEE 


tatăl neavind prin urmare nici o influență. (Prin chimizin general se ință- 
lege compoziţia chimică generală a corpului în un moment dat, compozi- 
ție rezultată mai cu seamă din genul de hrană a individului). Oul e deter- 
minat cu parte femecască, ciod organizmul primeşte ca alimente hidvuţi de 
carbon adică substanțe zăhăroase, făinoase ete., mai mulţi de cit consumă; 
cea ce se puule cunocște dacă găsim în urină o cantitate oare-care de za- 
har care n'a fost complect intrebuințată de organizm. Oul e determinat ca 
parte bărbătească cind organizmul consumă mai mult substanțe albumino- 
ide, cea ce se cunuaşte iarăşi dacă găsim în urină o cantitate mai mare 
de urati şi de uree. 

„Ciad o fomee doreşte să aibă un băet, trebue mai întăiu să-i anali- 
zăm urina peniru a şti cantitatea de zahar sau de azot ce ea conține. După 
acea femeea e supusă la un regim alimentar aga fel ca substanţele albu- 
minoide din corp să fie foarte mult mărite iar acele ale hidraţilor de carbon 
micşorate pe cit posibil; facem în urmă o nouă analiză a urinei şi dacă 
constatăm că cantitatea de uzut din urină a fost mărita în mod simțitor, 
pulem fi siguri că chimizmul mamei a tost schimbat și că prin urmare 
vule din ovar vor fi determinate ca parte bărbatească“. 

Profesorul Schenk expune în urmă şi un tratament al său special, 
care ar trebui aplicat in determinarea sexului. Îl transcriu aci mai mult 
ca o simplă curiozilate, de oare-ce medicii nu i-au dat o importanță prac- 
tică însemnată. După el „tratamentul destinat pentru a provoca marirea 
combustinnei azotoase consistă fie într'o hrană specială, fie în băi reci cn ma- 
saje, fie în a înghiți pastile făcute cu extract de ovar sau de glanda tiro- 
idä. Acest tratament trebue să fie inceput cu două sau trei luni inainte de 
epoca cind femeea va avea raporturi sexuale și continuat două luni după, 
pănă în momentul cînd, prin absența celor două epoce menstruale, sintem 
aproupe siguri că oul e fecundat. Ciud chimizmul mamei a fost modificat 
prin tratament în senzul indicat mai sus, putem să ne așteptim la o naş- 
tere masculină“.—l]n urma acestui tratament, el raportează : „că din 19 per- 
soane tratate prin metoda sa, 15 au avut un băiat, după cum doreau, iar 
3 au avut un astfel de chimizm că ori-ce tratament a fost inutil şi în fine 
una a rămas sterilă“. Asemenea experienţe au fost făcute de Schenk şi cu 
epuri şi cu cobai, obţinind aceleași rezultate. 

De la comunicarea profesorului Schenk şi pănă azi s'au făcut o se- 
rie numeroasă de cercetări care au dat rezultate surprinzător de contradic- 
torii unele fată de altele ; cea-ce probează desigur că problema determinărei 
sexului e mult mai complexă de cit s'ar crede, 

In urma tuturor acestor cercetări, problema aceasta s'ar putea pune 
azi sub forma a două întrebări şi anume : Sexul este el determiuat deja de mai 
înainte în ou sub influența sau fară influența cundiţiilor externe ca hrana, 
temperatura, secretiuni de glande speciale etc. sau e determinat în tim- 
py} dezvoltărei oului sub influența condiţiilor externe ? 

Confurm experienţelor lui Schenk, ar rezulta că sexul e determinat 
în oul din ovar sub influența condițiilor de hrană și de temperatură indi- 
cate de el, dar iată că Beard, în urma observaţiilor făcute la unif peşti, 
susține că determinarea sexului e preparată deja mult mai inainte, adică în 
celulele germinale din care au provenit oule. Tot astfel şi Rauber e de 


8 


310 VIAŢA ROMÎNEASCA 


părere că sexul e determinat deja în ovar şi că nici fecundaţia nici hrana 
extra-ulerină a embrionului n'au vr'o influență precumpănitoare în deter- 
minarea sexului.—Pe de altă parte, influența spermatozoidului în actul fe- 
cundaţiei ar fi după Weisman o cauză determinantă a sexului; aşa lucră- 
toarele din o colonie de albine ar proveni din ouă fecundate, iar trintorii 
din ouă care se dezvoltă partenogenetic adică nefecandate. Faptul acesta 
s'a demonstrat de alţii experimental, tăindu-se aripele matcei, prin urmare 
luindu-i-se posibilitatea de a fi fecundată, în sborul nupţial, de barbat. 

Voinov, găsind la unele specii de fluturi două forma de spermato- 
zoizi, e de părere ca faptul acesta ar pulea fi general la toate animalele 
şi că ar putea juca un rol în determinarea sexului; adică că oule fecun- 
date de ung din cele două forme ar da bărbaţi, iar acele fecundate de cea- 
l-altă forma ar da femele. 

S'au mai emis şi alte păreri, bazate pe cercetări mai amănunțite de 
structura intimă a oului şi a spermatozoidului, dar acele fiind prea speci- 
ale, es din cadrul acestei Reviste şi nici n'ar aduce argumente mai hotă- 
ritoare în rezolvarea primei întrebări puse dacă sexul e determinat deja 
în ovar, 

Rămine acum de discutat a doua înirebare pusă deja: dacă sexul e 
determinat de condiţiile de hrană mult mai tirziu, adică după ce nul, sà- 
virşindu-şi primele lni faze de dezvoltare, a ajuns chiar pănă lu faza lar- 
vară sau embrionară. 

In acest sens avem iurăşi o serie de experiențe asupra diferitelor 
animale şi chiar asupra plantelor. 

Așa, Yung a făcut o serie de experiențe în condilii mai mult sau mai 
puțin perfecte prin care arată că hrana are o influenţă netăgăduită asupra 
determinării sexului. El a experimental asupra larvelor de broaște. La un 
grup 100 de larve, hrănite abundent mai cu seamă cu carne de broasca. 
obţine pănă la 90 de femele şi 8 barbaţi, iar la un alt grup de 100 de larve 
hrănite prost cu brană vegetală obţine numai 57 femele şi restul de 43 
sînt bărbati. 

Tot în acest senz pledează și rezultatul experienţelor D-nei Treat. 
facute asupra omizilor de fluturi şi acele ale D-lor Laurent si Molliard, 
făcute asupra plantelor. 

In anii din urmă însă profesorul L. Cuenot, verificind, prin propriile 
sale experienţe, rezultatele obținute de predecesorii lui, ajunge la concluzii 
cu totul opuse. 

In adevăr, Cudnot, hrănind omizi de fluturi, larve de muşte şi larve 
de broască cu hrană aboudentă, variind și temperatura, obline la 103 a- 
proape acelaş număr de femele, ca şi de barbati.—-Aşu dar, dupa el, hrana 
ware nici o influenţă în determinarea sexului; „sexul fiind determinat deja 
în oul expulzat din corpul mamei şi fără îndoială determinat in ovar chiar 
inainte de a fi fecundat.“—Experienţe analoage au fost repetate de el la 
paseri şi mamifere, obținind aceleași rezultate, 

După cum vedem dar, rezultalele obţinute de diferiţii experimenta- 
lori sînt foarte diferite unele de altele, Daca admitem că aceste experienţe 
au fost făcute cu toală rigoarea şi conșşliinţiozitatea posibilă, cauzele deo- 
sebirilor de rezultate trebue să fie căutate în altă parte. Pănă atunci însă 
conchidem, că e posibil ca sexul să fie determinat deja în ovar, e posibil 


CRONICA STIINȚIFICA əli 


iarăşi ca el să fe determinat in timpul dezvoltării oului şi chiar a em- 
brionului sub influența diferitelor condiții externe. Aşa de ex. în cazul 
cind de la aceaşi femelă de şoarece avem mai mulţi pui de sex diferit, e 
posibil ca sexul lor să fi fost determinat sau de ovar sau în timpul gestației 
admiţind că în acest din urmă caz condițiile de hrană au fost diferite în 
diferitele puncte ale uterusului maternel 

Cazul copiilor gemeni de la om ne pune iarăşi în alternativa de a admile 
o părere sau alta.- -Aș:, e admis de majoritatea embriologilor că „gemenii a- 
devaraţi sint de obiceiu născuţi din cele două jumatăţi care au rezullat din 
prima diviziune a oului şi că ei fiind perfect asămănători sint de obiceiu şi 
de acelaş sex“. Ei biae, în acest caz, nu putem admite de cit că sexul lor 
a fost determinat din ou. Cind insă gemenii au rezultat din doug ouă di- 
ferite, ei pot fi deosebiți și ca sex, şi in acest caz putem admite şi păre- 
rea că sexul lor s'ar fi putut determina şi în momentul gestatiei, fie prin 
natura oului fie prin condiţiile diferite de hrană sau altele in cele două 
puncte diferite ale ulerusului maternel unde ouale s'au fixat în momentul 
«oboririi lor dio ovar. 

Pentru moment dar, neputind trage nici o concluzie sigură şi pre- 
cisă, problema delerminării sexului rămîne în suspensiune pănă cind cer- 
cetaările viitoare vor pune în evidenţă factori noi de observare și de ex- 
perimentare. 

Desigur, cauzele determinării sexului sint multiple şi mult mai com- 
plexe de rit s'ar crede la prima vedere şi variază nu numai de la 
clasă la elas4 de animale dir şi de lu specie lu specie şi poate şi de la 
individ la individ. 

P. B. 


3 
k 


CHIMIE. 

Prepararea artificială a azotaţior. Agricultura şi industria întrebu- 
ințează cantităţi colosale de azoțaţi în diferite scopuri; aşa, azotatul de so: 
diu, pe lingă că serveşte ca lugrăşăiminte agricolă, mai este întrebuințat la 
fabricarea diferitelor prafuri de puşea. În Ohili s9 găsesc cantităţi enorme 
de uzutal de sodiu şi de aceia s'a dat substantei acesteia numele de Sal- 
petru de Chili; in fie-care an se exportă din această țură 1,5 milioane de 
tone de substanța, în valoare de 450 milioane de franci. Intrebuinţarea 
crescindă a acestui product a avut de efect o ridicare continuă a prețului 
lui. Se impunea atunci căutarea unui procedeu, de fabricare a uzotaţilar, fie 
din azotul atmosferic, fie din resturi animale. Problema aceasta a fost 
resolvilă pe două cài deosebite, a căror descriere face obiectul nutiţei de 
fata. 

Procedeul norvegian. Birkeland, prufesor la Cristiania şi Eyde, in- 
giner, au realisat transformarea azotului aunosferic în azotaţi, schimbind” 
corpul aces'a mai întâi în acid azotic. Ei au aratat că supunind unui arc 
voltaic special, un amestic de azot şi oxigen, acestea se combină ; trecind 
productele resultate priu apă, ele se transformă în acid azolic şi azotos şi 
în urma unui tratament cu calcar se obţine azotatul şi asotitul de calciu. 
Ultimele producte pot fi de-a dreptul întrebuințate ca îngrăşăminte agricolă 
şi înlocuesc cu succes azotatul de sodiu. Tot din ele se poate obținea azo- 
titul de sodiu, care este mult întrebuințat la fabricarea coloranților. O fa- 


312 VIAȚA ROMÎNEASCA 


brică de azotaţi după acest peincipiu funcționează la Notodden în Norre- 
gia; În această localitate este o cădere de apă de 30000 cai putere. Euer- 
gia acestei căderi dă electricitatea întrebuințată în fabrică (Revue générale 
des sciences pures et appliquées 15 Februar 1906). 

Procedeul francez. Aproape totalitatea azotaţilor întrebuințați in 
Franța, este adusă din America. Dacă la un moment această ţară s'ar găsi 
isolată şi n'ar mai putea importa azotatul de sodiu american, apararea ei 
ar fi slăbită; este deci o chestiune vitală pentru Franţa, crearea unor fa- 
brici de azotaţi. Minte și Lainé au imitat procedeul, care a dat loc la de- 
pozitelu imense de azotaţi din natură ; producerea lor este opera bacteri- 
ilor, cari transformă azotul din materiile organice din pămint ori chiar a- 
zotul liber, în azotaţi. Dacă se amustică săruri amoniacale ori materii or- 
ganice cu pămiut şi dacă acest pămint este necontenit frămintat prin sa- 
pare, acţiunea oxidantă a bacteriilor este accelerată în proporţie necuaos- 
cută pănă acum, aşa că se poate obținea în fie-care an cite 1200000 kgr. 
de azotat de potasiu pe hectar. Fabrice de silistră sau nilriere, au funcţi- 
onat şi în vremuri nu tocmai îndepărlute de noi ; nitrierile de cari vorbim 
aici, dau mai repede canlitați cu mult mai mari de azatați decit nitrierile 
vechi. (Comptes-rendus de l'Académie, CXLI). 

Dr. P. BOGDAN 


NINA Na NANI NAINI N N NN 


Cronica Medicală 


(Pentru ce meaicul rural nu-şi poate face datoria). 


În toate ramurile activităţii noastre intelectuale suntem, cu rari es- 
cepţinni, un fel de diletanţi.  Rominul, înțeleg pe cel din orașe, se naşte 
nu numai poet, dar or-ce vrea: om politic—mai ales om politic—literat, 
critic, om de știință în ov-ce direcțiunv şi cu o competinţă universală ; e des- 
tul să citească o gazetă, mai rar cite o revistă—şi iluziunea unei culturi ge- 
nerale e gata. Dar, ceea ce e maigrav, suntem diletanţi în propriul nostru 
meşteşug : cei mai mulţi oameni politici, bunioară. cred cà rostul lor este 
să se plictisească unii pe alţiişi să se succeadăla intrebuintțarea după plac 
a fondurilor publice, fâră altă obligaţiune, fără altă directivă. Chiar în 
` meşteşugurile cu caracter mai mult ştiintifice se constată, cu escepţiuni bine 
înțeles, aceiaşi lipsă de seriositate. 

Medicinistul în genere—pentru-că de el ne ocnpăm în special şi-l cu- 
noaştem mai bine--caută rar să adincească cestiunile studiate, caută rar 
să se convingă singur de adevărurile pe cari le citeşte sau le aude şi nu 
este meserie care să aiba mai multi nevoe de convingeri şi mai ales de 
metodá ştiinţifică in căpătareu acestora. Pentru medic, fie-care bolnav este 
o problemă de dezlegat, o măsură dv igieni—soluţiunea unei probleme mai 
largi, ete. Aceste probleme reclamă mai întâi un spirit de observaţiune 
bine dezvoltat, ca să poată culege cit mai multe elemente necesare, un fond 
cit mai mare de cunoştinţe solid stabilite pentru legarea elementelor adu- 
nate, comparațtiuneu şi clasarea lor şi cultura logică necesară pentru ca 
dezlegarea să fie urmarea naturală a acestor constatări. Toată viuta lui, 
medicul trebue să proceadă după această metodă ştiinţifică iu exerciţiul 
profesiunii sale, trebue, prin urmare, încă de la începutul. studiilor să fie 
deprins cu această metodă. 

Ce se întîmplă, insă, în realitate? In cele mai multe cazuri esle o 
Jipsă aproape complectă de simt de observațiune, un stoc mai mult sau mai 
puţin mare de cunoștinţi ametite, neadincite, nesistematizate, care scade în 
fie-care an, fiind fost învățate pe din afară şi păstrate numai in memorie 
şi o prăpastie între aceste cunoştinţe și ceca ce am putea numi aplicaţi- 
unea lor practică, participarea lor la formarea unei judecăţi. 

Exemple aş putea înșira multe, mă voiu mărgini numai la cite unul 
caracteristic pentru fie-care din lipsurile ;henţionate. 

Cu vre-o 10 ani în urmă treceam un concurs pentru o catedră univer- 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


sitară şi ni se dase ca probă practică un copil bolnav, la rare elementele 
tabloului morbid nn se asemânau cu cele obişnuite şi impuneau o altă des“ 
legare de cit cea descrisă în asemenea cazuri în cărţile clasice de atunci. 
Unul din concurenţi—eram trei—arată, cu oare-care timiditate, unele ele- 
mente cari nu intrau în tabloul clasic, celălalt le găseşte po louto lipice ca 
în capitolul din carte şi scoate cu mult brio dezlegarea obişnuită, care—e 
de prisos să mai spun—fusese admisă mai iunainte şi de comisiunea exa- 
minătoare. Mai tirziu am fost surprins de importanța mică ce su dä dez- 
voltării simțului de observaţiune în educațiunoa viitorilor oameni de ști 
inţă. Zilnic am asistat şi asist la probe practice la cari nu se dă un caz 
practic: un bolnav, un organ bolnav, un product patologic, etc. ci se spune 
candidatului—pentru proba de medicină legală bunioară —,„fâ-mi actnì me- 
dico-legal al unui sinucis prin înnecare“. Tinărul dă drumul imaginaţiei, 
inventează o dramă de dragoste sau de mizerie, după temperament, şi scrie 
o compuzilie literară mai mult sau mai puțin rea pe care o critică apoi 
examinatorul. Cu o ast-fel de preparaţiune se înţelege de ce mai tirziu» 
cind i se cere o constatare reală, trimite o desrriere închipuilă a organelor 
pe cari nu le-a văzut şi a celor pe cari le-u văzut; uşa se explică de ce 
expertizele, conlraexpertizele şi supraexperlizele nu se mai polrivese. 

In ceea ce priveşte cunoştinţele teoretice nu stăm cu mult mai bine. 
Nu mai vorbim de examene, de concursuri, la cari se răspunde cu o în- 
sirare de termeni tecbnici fără înţeles precis pentru cei cari le întrebuia- 
tază, dar să dau un fapt petrecut într'o societate savanta. Se aduse un 
bolnav care avea turburări în vorbire şi în scriere, turburări bine preci- 
zate şi puse în legătură cu anume leziuni anatomice ale creerului; se dis- 
cută mult şi aprins şi se dovedeşte... lipsa de cunoştinţă în capitolul res- 
pecliv al fiziologiei creerului la cei mai mulţi din membrii prezenţi. Intr'o 
alta societate se aduc 2 cazuri de scarlatină, unul foarte grav şi altul 
foarte uşor, la 2 copii din aceiaşi familie; se discută asupra cauzei acestei 
diferențe, unii cer să se precizeze condiţiunile infecţiunii, poate cantitatea 
agenţilor patogeni absorbiți, calea pe care s'a făcut infecţiunea, boalele an- 
terioare ale celor 2 copii, starea lor de osteneală, etc., maioritatea însa se 
declară mulțumită cu explicațiunea că diferința observata era datorită di- 
ferinței de teren, pe care o dedusese, se ințelege, din diferința de gravi- 
tate a celor 2 cazuri.—Şi aci direcţiunea greşită începe din şcoala. Mulţi 
profesori insistă la cursurile lor asupra detaliilor, dar ca examinatori sunt 
mulţumiţi cu cite un nume propriu, cu numele unei reacțiuni, al unui 
simptom, pe care candidatul l-a învăţat dintr'un rezumat oare care, fară să 
cunoască înțelesul lor, pentru-că sunt rare inteligențele cari cercetează din 
impulsiune proprie şi nu-şi acoperă neştiinţa cu cite un cuvint sunator. 

In ceea ce priveşte trecerea dv la aceste cunoştinţe teoretice, multe, 
puține, la aplicaţiunea lor îatr'un caz dat, voiu cita exemplul unui consiliu 
de igienă al unui oraş mare, care hotărăşte, pentru a combate o epidemie 
de cori, dezinfecţiunea localurilor de şcoală, lâsind şcoalelu deschise, cind 
se ştie că microbul acestei boule—necunoscut încă-—lrăeşte numai o oră, 
mult două, afară din corpul omului şi se transmite aproape totdeauna de 
la un copil la allul.—Şi în această direcţiune este v lipsă mare de atenți- 
une din partea educutorilor. 

Medicul ast-fel preparat—şi am luat anume exemple din pătura cu 


CRONICA MEDICALA 815 


N aa aarm E om 


mai multe pretenţii a corpului nostru medical— cu diletantizinul firesc Ro- 
minului, cu o compiectă necunoşiinţă a vieţii ţăranului în cele mai multe 
cazuri, este trimis să-şi facă stagiul ca medie rural. Adăogaţi la aceste 
lipsuri—dacă se poale zice--şi lipsa unui ideal mai înnalt şi vă puteţi in- 
~ chipni cu ce suflet ajunge medicul în atingere cv populaţiunea de care tre- 
bue să îngrijască. Pentru cei mai mulţi țăranul este un sălbatic, un leneş, 
un bețiv, un tilbar sau plin de boale şi mizerie, sau un nenorocit despre 
care șade bine să se serie, să se vorbească cu rost şi fără rost, in orice 
caz o ființă inferioară, căreiu-i facem un mare hatir că ne scoborim pină 
la dinsul; rar se intilneşte şi concepţiunea mai largă a solidarității sociale 
şi naţionale, rar de tot simţul obligaţiunii de a servi pe aceia din a căror 
muncă suntem anume plătiţi. Se intelege de «e şi ţăranul consideră pe 
medic ca pe un străin. 

Şi, fără contestare, medicul este persoana cea mai cultă care vine 
în contact cu săteanul şi care, după învăţător, este funcţionarul rural care-şi 
face mai bine datoria, în general vorbind. 

S'a scris mult despre greutatea serviciului medicul rural, s'au publi- 
cat mulle fapte ale unor medici răi cu să mai ilustrez şi eu cu exemple 
un adevăr admis de toată lumea. In rîndurile ce preced am incercat să 
arăt de unde vine râul; să vedem care ar fi remediul? 

Serviciul este greu şi-i trebuesc aduse imbunătățiri, e incontestabil ; 
dar chiar în condiţiunile actuale se poate face mult bine cind este dorul, 
voinţa de a-l face —dovadă altți medici distioşi care şi-au făcut datoria şi 
au lăeat amintiri frumoase în locurile pe unde au fost; cum, pe de altă 
parte, în situaţiuni ușoure, cînd nu este dorință de a lucra cinstit, nu se 
face nimic bun şi se găsesc totdeauna explicaţiuni admisibile. 

Şi aci, ca în toate direcțiunile activitaței noastre sociale, este nevoe 
de o schimbare mai profundă de cit acea a legilor existente, este nuvoe de 
o schimbare, de o mai hună îndrumare a sufletelor noastre, care nu se va 
căpăta de cit schimbind ru totul direcţia educaţiunii viitoarei clase con- 
ducătoare, infiltrindu-i sentimentul solidarităţii sociale naţionale, simțul 
datoriei şi o mai adinci înțelegere a scopului vieţei fie-căruia. *) 


Dr. M. MANICATIDE 


NON N N ON N IONI NOR OR 


*) Adaos la corectură. Primesc din partea D-lui Dr. P. Cazacu un 
studiu „Medicul rural“, publicatin ultimul număr al Revistei ştiinţelor me- 
dicale, în care D-aa se ocupă de condiţiunile materiale rele şi conchide că 
de acolo trebue să pornească reforma. Cu toate acestea, DI. Dr. Cazacu 
arată cu exemplul său propriu rezultatele foarte frumoase obținute chiar 
in condiţiunile rele în cure a funcționat. 


Cronica Internă 


(„Reforma morală“ şi reforma electorală). 


Acum vr'o doi ani d. P. P. Carp a spus in Cameră,—în acea formă 
lapidară obicinuită d-sule,—un paradox, care însă, ca multe paradoxe, cu- 
prinde o mare doză de adevăr—, că la noi „nu guvernele corup pe ale- 
gători, ci alegătorii corup guvernele“. 

Şi desigur, guvernele cele mai ticăloase tot sunt mai bune, au un 
nivel moral cu mult mai ridicut, decit acea şleahtă de „mari electori“, de 
„fruntaşi“ ui judeţelor, pe cari ele se reazimă şi cari își aroagă dreptul 
de a vorbi ìn numele alegătorilor. 

Miniştrii cei mai lipsiţi de scrupule n'ar fi săvirșit 90 la sută din 
nelegiuirile şi abuzurile, alit de obicinuite în viaţa noastră publică, dacă 
nu ar fi fost siliţi în numele intereselor electorale (fără să mai vorbesc de 
faptul, că specimenele cele mai degradate de miniştri se impun conducă- 
torilor unui partid, tnt de considerațiunile electorale);—fără această presiune 
simţul de răspundere i-ar fi oprit, cel puţin atunci cind interesele lor per- 
sonale nu ar fi fost în joc. 

Cunoaşieţi o situație mai penibilă și mai degrudatoare decit a unui 
ministru inconjurat şi torturat de „partizani“ ? 

Dar formula d-lui P. P. Carp nu cuprinde tot adevărul. 

Dacă „electorii“ silese adesea guvernele să-şi calce pe conştiinţă, nu 
e mai puţin adevărat, că şi guvernele, de obiceiu, nu reuşesc şi nu se 
mențin decit mulțumită slabiciunii şi venalilăţii corpului electoral. 

Avem în această privinţă o mărturie prețioasă a autorului memoriilor 
din viaţa regelui Carol: „Aproape nici unui guvern romin,—cetiin acolo,— nu 
„i-au lipsit majorități, după alegeri nouă,—fiind-că pănă azi e prea mare 
„influența administraţiei asupra votului alegătorilor, cari atirnă de maşina 
statului“... („Aus dem Leben König Karls von Rumänien“, voi. IV, p. 412). 

Cine cunoaşte mai de aproape „bucătăria“ ulegerilor,—-ştie că o cam- 
panie electorală la noi nu constă într'o propagandă de idei, care ar căuta 
să provoace un curent în masa alegătorilor: întruniri publice, discursuri. 
articole de presă,---nu sunt decit o faţadă, în dosul căreia se ascunde ade- 
văratu campanie,—o campanie de precupeţire neruşinată a cor.știinților... 

Intrebaţi-l pe însu-şi di. P. P. Carp, dacă d-su a reușit la colegiul al 
II-lea din Buzău, fără să se întrebuințeze altă armă de luptă, decit propa- 


CRONICA INTERNA 317 


-n i 


ganda de idei,— şi, fiină dată francheța şi „craneria“, care îl caracterizează, — 
nu mă îndoese de râspuusul d-sale... 

Ast-fel, in sistemul elertoral actual, dacă, pe de o parte, „electorii“ 
impun guvernelor toate nelegiuirile şi toate infamiile,—pe de altă parte, 
guvernele recurg la cornpțiune şi precupelirea de conştiinţe, pentru a-şi 
păstra puterea: se stabilesc două curente de corupțiune.—de la aleșători la 
guvern, şi de la guvern la alegători. Nu numai, cum spune d). Carp, ale- 
gătorii corup guvernele, ci și g :vernele corup pa alegători. 

Se formează un cerc vicios: — guvernele nu pot fi la inălțimea da- 
toriei lor din cauza exigenţelor electorale, dar nici corpul electoral nu poate 
avea un nive] mai superior din cauza procedeurilor guvernamentale. 

In faţa acestui cerc vicios, oamenii noştri politici nu găsesc alta so- 
luţie, decit predica „asunării moravurilor“. a „reformei morale“, a „revi- 
zuirii conştiinţei naţionale“ etc. 

Nimic nu e mai uşor, decit să iai poza de moralist, faţă de un rău 
social, al cărui cauze nu vrai să le adinceşti, şi nici nu ai curajul reme- 
diilor radicale... 

Toţi aceia, cari depliug moravurile noastre politice și caută mijloa- 
cele de îndreptare, par'eă uită că şi alte țări au trecut prin aceleaşi dureri. 
şi că experienţa lor poate să ne lumineze calea,—ca și cum am fi nişte fiinţi 
eu totul deosebite, firi excepționale de perversiune şi am trăi pe „alte tä- 
rimuri“, decit celelalte popoare. 

Socant, deci, util să insist puţin asupra trecutului, în această privință, 
al unui popor cu moravuri de puritanism rigid, şi caie e premergătorul 
tuturor popoareler europene pe calea constituţionalismului. 

In tot cursul veacului al XVIII-lea şi la începutul celui al XIX-lea pănă 
la reforma electorală din 1832 şi chiar mai tirziu cum vom vedea,—corupţia 
electorală din Anglia—sfidează ori-ce comparaţie. 

Venalitatea colegiilor electorale din celebrele „tirgușoare putrede“ a 
ajuns proverbială: ele nu numai se vindeau pe faţă, dar în gazetele de pe 
vremuri cetim anunțuri prin cari diferitele burguri invilă pe amatorii de 
mandate de deputaţi. Bine înţeles amatorii se găseau în totdeauna, şi a- 
tunci avea loc un mezat în toată regula!... 

Pe la sfirşitul veacului al XVII-lea s'a făcut socoteala, că 87 din 
lorzii engleji, membri în Camera superioară, dispuneau de 218 mandate în 
Camera inferioară,—uşa în cit guvernele trebuiau totdeauna să intre în 
„compoziţie“ cu dinşii,—bine înțeles cà şi guvernele îşi asigurau totdeauna 
un număr respectabil de mandate, încheind tirgul direct cu colegiile elec- 
torale. 

După succesele companiei din Ost-India, cind o mulțime de negus- 
tori întreprinzători, adunind bogății fabuloase,—-(cunoscuţi în istoria engleză 
sub nume de „nababi..*),—au venit să concureze aristocrația funciară în 
comerțul de mandate,—corupţiunea electorală a întrecut ori-ce imaginaţie. 

Şi, pentru caracteristica psicologiei colegiilor restrinse, e picant să- 
invocăm mărturia lui Th. Erskine May („The constitutional history of En- 
gland“ etc.), din care um luat mai ales aceste date,—că pe atunci în An- 
glia, pe de o pzuie, nu lipsiau predicatori de morală, iar pe de altă parte, 
oricine îndrăznea să vorbească de reforma electorală, se expunea la pe- 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


depsele cele mai aspre: eşafod, închisoare, deportaţiunea în Australia... °). 

Şi lordul Grey a trebuit să lupte o jumătate de veac, pentru ca să 
poata realiza reforma electorală din 1832,—fearte modestă ia fond, fi nd-eă 
a desfiintat numai cîle-va „tirguşoare putrede“, dar a lăsat nealinse bazele 
- privilegiiilor electorale. 

Şi cu toate că odată cn această reformá, „moraliştii“ au făcut să se 
voteze o lege foarte aspră împotriva corupțiunii electorale,—această groaz- 
nică corupţiune,—inereată sistemului de privilegii electorale,—-a rămas în 
toată uriciunea ei. 

Numai în opt-spre-zece ani, după votarea acestei legi, de la 1833 
pănă la 1851,—în 76 oraşe toate alegerile au fost casate peniru motivul 
de corupțiune dovedită. In arară de aceste cazuri de casare generală a 
alegerilor unui uraş, în acevuşi perioadă au fost rinduite în 323 cazuri 
anchete judiciare pentru corupţiune electorală, şi în urma acestor anchete 
incă 82 deputaţi au pierdut mandatul lor, pe linga acei pe cari ancheta i-a 
declarat „în suspiciune“ pentru coruptinne electorală, dar nu s'a putut sta- 
bili pe deplin vinovăția lor. 

Cit de mare era riul se poate vedea din faptul, că în 1853, Joka- 
Cornwall Lewis.—pe atuncea ministru de interne, un savant cu o reputa- 
țiune europeană, care mulți ani a fost în capul comisiunii de anchet4.— 
a publicat în Edinburgh Review ua articol, în care susține, că dacă s'ar 
fi facut o cercetare minuțioasă şi conştiincioasă a tuturor alegerilor, cu greu 
şi-ar fi putut păstra mandatele lor 5—6 deputaţi din Camera comunelor !.. 

Mulțumită arestar moravuri, în 1857 (vedeţi n’a trecut nici o jumă- 
tale de veac de atunci!) alegerea a costat pe fie-care candidat în „Cota- 
tea“ (City) Londrei cite 11,500 pfunzi,—aproape 300,000 franci ! lar în Lam- 
bet, aită parte a Londrei, alegerea a costat 9,800 pfuuzi (250,000 franci) ! 

Nu e de mirare, că oameni ca marele J.-St. Mill, au fost siliţi să 
renunțe la cariera parlamentari... 

Această stare de lucruri s'a menţinut pănă lu reformele electorale 
din 1867, 1872 şi mai ales cea din 1884 (Gladstone), prin care cetăţuia pri- 
tilegiilor electorale a fost doborită, şi dreptul de vot, de fapt, a fost acor- 
dat tuturor cetăţenilor maturi (astăzi e vorba de a înlătura şi ultimile res- 
trieţiani, fără nici o insemnătate),—şi cu aceasia chestiunea corupţiei elec- 
torale,—care atita limp a preocupat pe maraliştii engleji, a dispărut ca 
prin farmec de la ordinea zilei...*). 

Atit e de adevărat, că predicile moraliştilor sunt neputincioase, dacă 
nu se reazămă pe mijloacele de actiune, mai puternice, cari stau la dispo- 
zițiunea oamenilor de stat... 

In lumina acestor fapte, putem pricepe mai bine cele se se petrec 
la noi. 


1) E interesant, de asemeni să notăm. că economiştii engleji, ca 
Thorold Rogere, pun in legătură cu privilegiile electorale ruina şi pieirea 
micii proprietăţi rarale,—u proprietăţii țărănegti... ca la noi! 

2) Bine tnțeles cazuri izolate de curupţiune se întimplă şi astăzi. 
dar ele nu mai pot influenţa simţitor rezultatelor alegerilor. Observind cu- 
rentele opiniunii publice, publiciştii engleji pot prezice cu multe luni tna- 
inte, cu o preciziune matematică, rezultatele ulegerilor generale. (Vezi, de 
pilda, Review of Reviewa, 1906, February. p. 113 urm.). 


CRONICA INTERNA 319 


Prin împărțirea corpului electoral în trei colegii (în realitate— în patru, 
fiiud-că colegiul al treilea e subimpărţit încă în două, și majoritatea vo- 
tează acolo indirect, prin delegați, —sistem, de care, probabil, sa inspirat 
şi dl. Bulighin, în Rusia..),—s'a creat în colegiul întăiu o adevărată cetă- 
tue a privilegiilor electorale, care prin forţa lucrurilor determină caracte- 
rul tuturor alegerilor. (Colegiul al 2-lea se compune în majoritate de sluj- 
basi, care nu au nici o putere de rezistență, iar despre colegiul al 3-lea 
nici nu face să discutăm). 

Şi pentru a ne da seama de rostul acestor colegii, să luăm „Statis- 
tica electoral“. publicată după datele oficiale, de d. L. Colescu (Bucureşti, 
1905).— Vedem acolo (p. 46 urm.), că de pildă în județele Doroboiu, Fălciu, 
Neamţ, Roman, Suceava, Vaslui, etc.,—în colegiul întăiu de Cameră votează 
de la 118 până la 150 alegători. —iar în colegiul întăiu de Senat (p. 38 
urm.),—numai 69—100 alegători ! 

Adică majoritatea in aceste colegii e formată de 35—50 alegători 
pentru Senut şi 60—75 pentru Cameră. 

Si dacă ținem seamă, că din aceştia 20—30 în fie-care județ, cel pu- 
țin, sunt taregimentaţi trun partid, —rezultă că guvernul adesea are ne- 
voe să „ciştige“ numai 10—20 alegători pentru ca să-şi asigure :najorita- 
tea,—cu alte cuvinte,—acegti 10—20 alegători pot determina expresiunea 
voinții politice a unui judet cu 250— 300,000 locuitori !... 

Atunci ințelegeți ce pref trebue să aibă votul acestei duzini de ale- 
gători ! Să nu vă miraţi deci de corupțiunea electorală, de şantajele po- 
tentaților—eleclori. de faptul că campania electorală se trunsformă la noi 
într'un tirg rușinos de conștiințe... 

In deşert vor predica ioraliştii,—nu vom scăpă de această ticăloşie,— 
ca și Englejii pănii ce n'au distrus „kurgurile putrede“, în cari de asemeni 
donă-trei duzini de alegători puteau trimite în Camera comunelor un de- 
putat,—pănă ce nu vom desfiinţa privilegiile electorale, mulţămită cărora 
cei 10,000 alegători—în toată ţara—din colegiul I trag nemăsurat mai mult 
în cumpănă decit 900,000—aproape un milion !—de alegători indirecţi ai 
colegiului III (vezi Colescu „Statistica electorală“, p. 33),—cari aleg, prin 
delegaţi, numai 38 de deputaţi din 183,—şi incă, de fapt, n'au nici un mij- 
loc de a-și manifesta voinţa ').. 

Am auzit adesea spunindu-se că la noi, în ori-ce caz, nu se chel- 
tueşte atita în alegeri, ca în Anglia. Da, nu cheltuesc atita candidaţii,—dar 
ați făcut socoteală cit costă pe stat un „triumf“ electoral? 

Cunose pe un venerabil senator de provincie,—se număra între libe- 
rali, dar prin „carteluri“ savante se alege sub tuale regimurile, —care n'a 
deschis nici o dată gura în parlament, şi nu posedă nici vre oaltă calitate 
decit acea că „are multe voturi“. Am făcut socoteală cit încasează, sub di- 
ferite forme şi pretexte, acest „poteniat“ : 60,000 (cetiți gese seci mii) lei 
pe an,—adică pentru durata unei legislaturi — 240,000 lei, pentru unicul 


1) Poate fi ceva mai caracteristic pentru viața noastră politică de- 
cit faptul ca la noi guvernul, care face economii, udică menajează pe con- 
tribuabili.—e „nepopular“! Ar putea să fie ast-fel dacă ar putea să-şi spună 
cuvintul cei 900,000 de contribuabili din colegiul al 3-lea, şi nu numai bud- 
getofugii colegiilor privilegiate ? 


e = e a ie e ——. 


320 VIAŢA ROMÎNEASCA 


motiv, că „are multe voturi în colegiul 1“!... Nu avem ce invidia la En- 
gleji.... 

Şi în fața acestei situaținni, d. P. P. Carp,--cel mai briliant dintre 
oamenii noștri de stat,— care e un aprig luptator pentru „asanarea mora- 
varilor“ şi în acela-şi timp se opune ori-cării largiri a dreptului de vot,— 
nu găseşte nimic mai bun, decit să ne promită,—în aceu-și cuvintare ci- 
iată mai sus,—că veniad lu putere „nu va face alegeri libere, ci alegeri 
curate“ (par'că pot fi curate alegerile, ce nu nu sunt libere, şi în ce ar 
putea consta „curăţenia“ lor 2)... 

Care e deci soluţia? 

Ea e clar indicată prin tot ce am spus, — desfiinţarea privilegiilor 
electorale, lărgirea dreptului de vot. 

Idealul nosiru e cuprins în acea formulă care rezumă principiile 
dreptului constituţional modern, în această privinţă : Sufragiul universal, 
egal, direct şi secret. 

Dar, ca o fază de tranziţie, am putea admite, cel puţin,— colegiul unic 
pentru toţi cetăţenii vrâstnici ştiutori de carte. 

Par'că aud din toate părţile: dar țăranul e incult, inconștient, că-i 
lipsesc luminele necesare, şi nu are nici o rezistență față de ndminis- 
tratie ete. 

Chiar d. N. lorga,—un om, de sigur, cinstit şi sincer, şi cu multă 
dragoste de ţară, dar care, din nenorocire, n'a avut prilejul, nici răgazul 
să udincească aceste chestiuni, —ne spune în „Sămănatorul“ No. 11,—că 
deşi doreşte, ca „țărănimea să domineze viaţa noastră publica,“ tdar nu 
vrea „să arunce pruncul în stradă“... 

Dar sunt colegiile restrinse mai conştiente şi mai rezistente ? 

Poate fi un colegiu mai restrins şi mai luminat, de cit cel Univer- 
sitar ? Şi totuşi aceste colegii, cel de laşi, de pildă,—suni şi mai la dis- 
creţia marilor electori, care „au situatia“, ca ori-ce colegiu ţărănesc,—și 
trimit totdeauna în Senat pe un guvernamental...'). 

Cultură ? 

Despre ce cullură este vorba ? De știința de carte? Am spus, că inte- 
legem concesiuni in această privință, ca fază de tranziţie și din conside- 
raţiuni pur tecmice. Întru cit inse scrisul şi celitul fac pe cine-va mai ap! 
să pătrundă problemele vieții de stat, şi mai rezistent faţă de presiunea 
administrativă ? 

Educația politică ? 

Dar e vădit, că ea nu poate fi căpătată decit prin viața şi lupta 
politică. 

Aceasta îmi aduce aminte pe pedagogul din anecdotă, care nu lasă 
pe băeţi să între în apă, pănă ce nu vor învăţa să innoate... 

Precum nimene nu învaţă a Innota pănă ce nu întră în apă,— tot așa 


1) Vrau să fiu bine înțeles. Toate sistemele electorale, cari seon: 
tează eroismul alegătorilor, sunt utopiste. In ultimile alegeri ale colegiului 
universitar de Iaşi, la care au luat parte 47 de alegători, „electorii“ nu s'an 
sfiit să amenințe cu divulgareu secretelor de familie, a „documentelor“ ce 
se află în mîna autorităţilor... 

Un „erou“ ar fi rezistat... dur a fost ales candidatul guvernamenial 
cu majorilateu de un vot... Toate acestea inse nu sunt argumente fn fa- 
voarea colegiilor restrinse. 


CRONICA INTERNA | 321 


De a astea 


un popor nu poate avea educație politică, dacă, de fapt, nu-și exercită 
drepturile cetăţeneşti. 

De sigur, încă mult timp după lărgirea dreptului de vot colegiile 
electorale vor fi guvernamentale,—dar şi cele de astăzi nu sunt mai in- 
dependente, și nu refuză sancţiunea lor nici unui guvern. Guvernele însă 
isi vor asigura majoritalea prin presiune, nu prin corupțiune. Se poate 
cumpăra cite va duzini de voturi in colegiile de astă-zi- e cu neputinţă să 
fie corupt un milion de alegători. 

Şi ducă nu ar fi decit acest rezultat al lărgirii colegiilor electorale, 
dacă ar dispărea lirgul de conştiinte,—încă trebue să bine-cuvinlăm refor- 
ma electorala : un popor oprimat prin brutalitatea guvernamentală se poate 
emancipa odulă,—dar cind corupţiunea pătrunde în adincimile vieţii naţi- 
onale,—el este pierdut pentru vecie.... 

Mai mult. 

Moraliştii cari speră că răul poate fi vindecat numai prin predica 
„asanării moravurilor”, şi cari cer ca guvernele, pentru aceasta, să se eman- 
cipeze de preocupări de ordine electorală,—nu-şi dau seama de un adevăr 
elementar, fără de care nici o indreptare nu poate fi. 

Preocuparea de interese electorale e o necesitate inexorabilă pentru 
ori-ce regim constituțional: un guvern vrea inainte de toate să trăeasci 
(omul e om, iar pentru „îngeri“ nu e nevov nici de constituție, nici de 
alegeri),—dar cind organizaţia electorală are o bază largă şi sănătoasă— 
atunci și iuteresele electorale repreziută nevoile unor mari categorii soci- 
ale,—nu pretenţiuuile personale ale unei clice sau ale unor potentaţi de 
provincie,—lupta eleclorală se dă nu pe baza unei tirgueli dosnice,—ci pe 
baza unor curente mari de idei şi sentimente,—rezuliante ale marilor in- 
tereso sociale in luptă. 

Ast-fel, «a şi în Anglia, reforma morală va decurge, din reformele 
politice şi sociale,—şi lusă-şi luptele politice—fiind silite să facă apel la ma- 
sele populare,—neainoirfizate prin izolarea elementelor conştiente in colegii 
distincte,—vor servi ca un factor puternic de educaţie politică. 

Şi cel puţin pentru generațiile viitoare se intredeschid zări mai senine... 

+% 


e * 

Spațiul imi lipseşte, dar trebue să mai spun cite-va cuvinte. 

Am vorbit în cronica precedenlă de marile probleme economice, de 
la rezolvirea cărora atirnă lot viitorul nostru. 

Dacă aceste probleme nu au fost deslegule până azi, cauza princi- 
pală e ticăloşia sistomului nostru electoral, care pune interesele de gaşcă 
mai presus de marile interese naționale. 

Un fost ministru de interne ne-a spus odată, că guvernul, din care 
făcea parte, voind să reformeze legea tocimelelor agricole,—atit de neindes- 


În aceste condițiuni reforma electorala se impune şi ea din interes 
de conservare natională,—cu primul pas spre înălțarea neamului. 

Bine înţeles ea nu este unica reformă politică ce se impune: pentru 
desvoltarea tuturor energiilor nuţionale, reorganizarea, în spiritul democra- 
tic, a instituțiilor județene şi comunale, e tot atit de importantă și poate 
încă mai urgentă, 

Dar despre acesteu vom vorbi alti dată. 

St. 


Cronica Externă 
(„Statele Unite ale Marii Austrii“) 


e ae ei 


Evenimentele ce se desfâşoară în vechiul Imperiu al Habsburgilor 
sint pentru noi, Rominii, de un interes vital, în toată puterea cuvintului. 

Si nu numai fiind-că în hotarele acestui Imperiu trăese peste palru 
milioane de Romini,-—elementul cel mai curat, cel mai energie şi plin de 
viaţă al rasei poastre,—trunchiul, din care s'au desprins în cursul vremu- 
rilor toate ramurile neamului rominese. 

Dar de la modul cum se va dezlega criza prin care trece astăzi bă- 
trinul Imperiu, va atirna, cum vom arăta îndată, tot viitorul vieţii noastre 
de stat şi al propăgirei naţionale. 

Problema, ce se dezbate astăzi în toata întinderea dintre Carpaţi şi 
Alpi, dintre munţii Bohemiei şi marea Adriatică,—este următoarea: va 
găsi în el acest organizm de stat destule puteri vii pentru ca, triumfind în 
contra facturilor de descompunere, să redevie un puternic centru de gravi- 
tațiune, cultural şi politic, pentru toate popoarele din Sud-Estul Europei, 
cari n'au ajuns încă la aşezarea definitivă a vieţii lor naţionale; sau elva 
fi sfărimat în vre-o douăzeci de bucăţi, impunind asifel tuturor popoarelor 
ce au convieţuit atita timp în acest cadru.—gi, fatal, şi popoarelor vecine, 
—greaua sarcină de a-şi reconstitui viața lor naţionala şi de stat pe alte 
baze, şi după alte linii de cristalizare. 

In asemenea condițiuni ne pare firesc, că toc raui unui Romiu se da- 
torește studiul acestei probleme în cartea, pe care un mare ziar vienez 
a numit-o „Das grundlegende Werk“ (operă fundamentală) şi al cărei titlu 
l'am ales şi noi pentru această cronică. 

In aceasta lucrare d. Aurel C. Popovici, care a dus la noi 10 ani o 
viață modestă de profesor, se relevează ca un adevărat om de stat.—ca toate 
calitățile şi, dacă voii, cu defectele omului de stat: deşi nu se sfieşte să 
suslină reformele cele mai radicale, ori-de cite ori ele snnt indispensabile 
pentru scopul imediat, ce-l urmăreşte, se menţine însă tol timpan! în li- 
mitele politicei practice şi reale; consideraţiunile de dreptate absoluta, de 
simetrie abstractă, precum şi arhitectonica pur raţionalistă,—il lasă rece. 
E caracteristic, că revoluționind toata organizaţia Austro-Ungariei, propu- 
nind un întreg proeet de constituţie pentru viitorul Imperiu federal, deli- 
mitind teritoriile statelor particulare nu după „individualități istoriee”, ci 
după consideraţiuni pur etnice,—d. Aurel Popovici în acela-şi timp nu se atinge 
de situaţia actuală a provinciilor Bosnia şi Herțogovina (precum nici nu-și 


CRONICA EXTERNA 323 


întindesplanurile de reorganizare asupra peninsulei Balcanice, ete.) —vădit, 
flind-că nu vrea să ridice vre-o problemă de ordine internațională, a cărei 
rezolvire nu ar sta numai în puterea Imperiului Austro-Ungar. 

Un ministru vienez, patriot şi crediacioa împăratului, dar cu mai 
multă pătrundere şi bărbăţie decit sfetnicii sei actuali, nu ar fi procedat 
alt-fel. 

Aceasta, de sigur, nu e pe placul temperamentelor mai revoluţio- 
care, cari sunt gata să-l invinuească pe d. A. Popovici ca prea „austriae“, 
şi chiar „medieval“,—cum face,de pildă, „Le Courrier Européen“, care de- 
şi simpatizează cu ideea federaţiunei între popoarele Austro-Ungariei,—to- 
tuşi spune în recenzia asnpra cărţii lui: „Lucrarea d-lui A. C. Popovici e 
„prea direct inspirată de vechiul ideal austriac nemţesc... ea e mai ales 
„prea imperialistă, medievală. Dacă, în adevăr, sunt multe probabilități, 
„că formatiunea federativă a diverselor teritorii naționale ale Austro-Un- 
„gariei se va impune, la wrma urmelor, de evenimentele ce se precipită, du 
„se poate însă nădăjdui la o ast-fel de formaţiune, de cit după sfirşitul 
„unui regim atit de învechit ca cel al Habsburgilor” (No. 12, din 23 Mar- 
tie 1906). 

Inviouirile nu sunt drepte, fiind-că autorul n'a avut de scop să ne 
prezinte un proect ideal de coustituţiune, ci numai—şi bine a fâcut—să 
formuleze un minimum de cerinţi din punctul de vedere chiar pur aus- 
triac, imperios impuse de situație şi imediat realizabile, —şi cari ar putea 
să facă viabil iusu-şi imperiul, şi în acelaş timp locuibil pentru naţiona- 
litățile ce’) compun. 

Dar se vor găsi în jurul tronului Habsburgilor oameni de stat, tnte- 
lepli şi puternici, cari să realizeze acest minimum ? 

That is the question. 

In aceasta privinţă se indoesc înşi-şi publiciştii cei mai bine inspi- 
rați din Austria. 

Aşa de pildă ziarul vienez „Reichspost“ din 4 Martie 1906, în artico- 
lul de fund consacrat cărţii d-lui A. C. Popovici, serie: 

„Nu şliu dacă conducătorii Statului nostru vor avea curajul să fn- 
„treprindă o asifel de reconstrucție a Marii Austrii, —dar ştim că o mână 
„puternică ar îl încă in stare să o realizeze. Se va găsi oare omul puter- 
„Dic, pe care îl doreşte tara ?—E vremea să vie,--ca să nu fie apoi prea 
„tirziu“... 

Și aci e tot tragicul situațiunii.... 

Cit timp „bătrina monarhie“ trăia sub regimul concepţiunii patri- 
moniule de stat, toate mergeau de minune, şi diferitele ţări şi popoare, 
eari o compun, se alăturan sub administraţia biurourilor vieneze, ca şi mo- 
şiile sub acelaş proprietar. 

Dar au trecut de mult acele fericite timpuri, cind—cum spune au- 
torul nostru—prinţul Schwarzenberg puteu să spună popourelor Austriei, 
că ele trebue numai săi asculte poruneile autorităţilor, să plătească dările, 
iar pentru satisfacerea trebuinţilur sufleteşti—să meargă la biserica. 

Nici incercările de a reveni Ja absolutismul unitar, nici centralismul 
utopist al lui Schmerling, nici „federalismul“ confus ai lui Hohenwart, niei 
lipsa de ori-ce sistem a lui Taafe,—nici politica naţionalitățiior—„sistema- 
tica” !—din Ungaria,- n'au putut da vre o agezare lrainică vieții politice. 


VIAŢA ROMINEASCA 324 


A. C. Popovici consacră o jumatate din scrierea sa istoriei tuturor 
acestor încercări. Rezultatul :—falimentul fatal al politicei din ultimele de- 
cenii,—viaţa a ajuns cu totul intolerabilă, un adevărat belum omnium con- 
ira OMHes.... 

Fruntaşul ardelean dovedeşte, cu argumente la cari nu se poate res- 
punde, că salvare nu poate fi decit in transformarea Austriei într'un stat 
federal, pe baza individualităţilor saţionale, nu „istorice“, şi ne preziniă 
un plan detaliat de reorganizare: 15 teritorii naţionale antonume (toți ro- 
minii din Ardeal, Ungaria şi Bucovina formează un singur stat naţional), 
un parlament federal, o armată comuni, o uniune vamală, etc. (Autorul 
cunoaşte bine literatura germană asupra „Slaatenbund“ şi „Bundesstaat“, 
şi preconizează principiile de organizare unui „Bundesstaat“,—dupaă tipul 
Statelor Unite nin America)—astefel ca să fie asigurate maximum de pu- 
tere a statului, cu maximum de libertate națională. 

Inpărtăşim şi noi dorinţa d-lui A. C. Popovici, ca „balrina Iinpără- 
ție“ să fie salvată, credem şi noi, că ea poate îndeplini o mare misiune 
aci, în Sud-Estul European, ducă se va transforma pe bazele arătate, de- 
venind un centru de cristalizare a vieţii culturale şi politice pentru toate 
neamurile din valea Dunării și Balcani,—iînir'o formă sau alta, compatibilă 
cu independenta lor reali şi cu desvoltareu neştirbită a individualității lor 
etnice (—cel ce aruncă numai ochii pe harta ucestei părți din Europa îşi 
va da seama numai decit de necesitatea evoluţiunii politice în această di- 
rectie). 

Dar d. A. C. Popovici merge mai departe, şi aci e partea cea mai 
vulnerabilă a operei sale,—anume, d-sa afirmă că Imperiul Habsburgic e 
indispensabil pentru viaţa şi evoluţia pulitică sănătoasă ua Europei, —ere- 
dința impaărtaşită de toţi oamenii polilici din Imperiul vecin, şi care ex- 
plică, în parte, acel „sans façon“, cu care sunt tratate naţionalitățile. 

Socolim inse, că au trecut şi acele vremuri, cind un ceh, şi un mare 
patriot ceb, Palacky, a fost silit să spună: „dacă Austria nu ar fi existat, 
„ar fi trebuit inventată“... 

Oamenii de stat din Austro-Ungaria trebue să-şi dee seama de si- 
tuația sch.mbată,—fiind-că all-tel e în adevăr în joc insă-şi existenţa Im- 
periului, şi toată istoria universală poate fl îndrumată pe alte căi. 

Insu-şi d. Popovici pune degetul pe rană cind se întreabă: „in ce 
„situație vom fi noi (împărăţia Habsburgică), dacă Rusia căpătind o con- 
„stituție democratică, va acorda înaintea noastră o largă aulonuomie nati- 
„onală diferitelor naționalități din sinul său : Polonilor, Filandejilor, Livo- 
„nilor, Rominilor ete. 2*.... („Die Vereinigten Staaten“, p. 207) 

Atunci ? 

Ar spune acum un Palacky vorbele sale? 

Un moment se părea, că guvernul din Viena e pâtruns de primej- 
diile momentului, 

In Austria, acela-şi ministru preşedinte Gautsch care cu cite-va luni 
înainte declara in parlament, câ votul univevsal e o fantazie irealizabilă, 
a fost chemat să prezideze realizarea acestei reforme electorale; iar 
in Ungaria, din ordinul Impăratului, s'uu pus peceţi pe uşile parlamentu- 
lui intransigent din Budapesta. 

In parlament şi in presă aceste acte de energie se puneau rilos in 


CRONICA EXTERNA 325 


legătură cu evenimentele din Rusia, la cari face aluzie d. Popovici. Rezul- 
tatele au arătat, că pe uceastă cale Impăratul va avea tot sprijinul popoa- 
relor sale: in Austria tonul vieții publice vădit s'a fnălțtat,—iar în Unga- 
ria simpatiile maselor au redus la neputinţă cerbicia şoviniştilor cum atit 
de bine arată în paginile chiar ale acestui No. al „Vieţii Romineșii“ (vezi 
p. 273) insu-şi dl. A. C. Popovici (Cit de juste sunt vederile d-sale, se 
poate vedea din faptul, că în „Le Courrier Européen“, No. 11 din 16 Martie 
1906, un Ungur Dr. Oscar Jasei, secretarul general al societății maghiare 
de sociologie,—arată, că poporul maghiar e ostil faimoasei „coalitiuni“, 
care sub masca patriotismului repreziată numai interesele „ciocoieşilor“, 
les hobereauz,—cum zice el, ale marii și micii nobilimi maghiare). 

Şi astă-zi, după ce articolul d-lui A. C. Popovici a fost dat la tipar, 
ne vine vestea despre o nouă impăcare cu „coalițiunea“, pria întrarea în 
minister a şefilor ei, d-nii Kossuth, Apponyi etc. (De sigur cu sacrificiul 
naționalităților). 

Unde ne vor duce toate acestea ? 

Trebue să ne spunem o dată verde sentimentul nostru. 

Are dreptate dl. A. C. Popovici,— „irredenta“ romină e o sperietoare 
absurdă inventata de şoviviştii unguri: are dreptate,—că de veacuri frun- 
taşii neamului nostru visează realizarea idealului nostru naţional alături 
sau cu sprijinul monarhiei Habsburgilor. 

Şi ar fi o nebunie, ca tocmai astă-zi, cind cele mai mari Impărăţii 
sunt nevoite de a-şi asigura dezvoltarea pacinică prin diferite sisteme de 
alianţe,—simţindu-se alt-fel prea slabe,—cu tocmai în aceste condițiuni in- 
ternaționale Rominimea să viseze lu realizarea acestui ideal prin izolarea 
ei în mijlocul statelor mari şi dușmănoase. 

Insă să fie bine ştiut, că un popor, care, deşi răzleţit între patru 
state deosebite, formează o masă compactă de peste 12 milioane, un popor 
pe care nu l'au putut dobori aproape două milenii de nespuse suferinți nu 
se resemneazii definitiv la mizeriile vieții sale naţionale de astăzi,—cari 
fac cu ncputintță afirmarea neimpiedecată a ființei şi desvoltavea cultu- 
rii sale. 

Şi ca o ramură desprinsă dintre neamurile Apusului, am dorit tot- 
deauna, dorim şi astă-zi, cu toată puterea unui popor conştient de misiu- 
nea lui la „porţile Orientului“, cu Marea Austrie să ne servească de călă- 
uză în calea noastră istorică şi să cimenteze viața noastră politică, cu viața 
de stat a Apusului European (madalităţile se pot totdeauna găsi, pentru 
ca toate interesele şi drepturile să rămină neatinse,—dar nu ne putem a- 
dinci aici în această „muzică a viitorului“,—vorba d-lui A. C. Popovici). 

Dar astă-zi aceasta nu mai e o conditio sine qua non a propăşirii 
noastre de neâm şi de stat. 

Dacă în Austro-Ungaria vom vedea aceea-şi perseverență în neso- 
cotirea aspiruţiunilor noastre legitime, vom şti să le realizăm cu, fără sau 
chiar în contra acestoi Impărății. 

Dacă nu putem râminea singuri, în viitorul apropiat alegerea noastră 
nu va mai fi limitată,—vom şli, cind va sosi momentul, unde să căutăm 
legăturile şi ajutoarele necesare pentru aducerea la indepliaire a idealu- 
lui nostru. 

Prin cartea sa, atit de loială şi alit de moderată,—şi tocmai fiind-că 

9 


326 VIAȚA ROMINEASCA 


e loială şi moderată, Aurel Popovici a adus un serviciu imens şi cauzei 
romineşti şi opiniei publice europene: ea e un momento gi pentru noi și 
pentru vecinii nostri, 

Astă-zi Europa întreagă cunoaşte situaţia adevărată şi problema a- 
devărata. 

Ne aflăm la o respintie a istoriei; de la întorsătura pe care o vor 
lua evenimentele, va alirna, cum am zis la început, tot viitorul nostru; 
vom aştepta în linişte, conştienţi de dreptatea cauzei noastre, desfășurarea 
lor,—şi cel ce ne va întinde înfăsu, fără gind de asuprire și înjosire—mina 


de frate,—va primi pe a noastră... 
C. S. 


RECENZII 


St. ©. Iosif. Credinfe. Minerva Bu- 
cureşti. 

S'a zis că tiparul, dacă a adus o- 
menirii imensele foloase ştiute, apoi 
a adus şi marele rău de a răspindi 
prostia: mai înnainte, nu se răspindea 
decit cea ce era bun, ceea ce îndemna, 
prin valoarea sa, să fie copiat. Aşi 
putea spune acelaş lucru despre cre- 
area limbii poetice de cătră Eminescu. 
Să mă explic. Mai înnainte de Emi- 
nescu, dacă cineva nu avea de spns 
nimica, sau avea de spus ceva prost, 
producea o operă proastă din toate 
punctele de vedere şi, de n'ar fi fost 
mindria patriotică (lauda că avem şi 
noi literatură) şi gustul încă ne for- 
mat, multe nulităţi ate vremii, care 
au avut trecere o zi, n'ar fi avut'o nici 
un ceas: prostia se arăta atunci în 
toata goliciunea ei. Cetiţi exemplele 
scoase de d. Maiorescu in Criticile sale 
şi vă veți convinge că dacă acei poe- 
tasiri ar fi dispus de forma poetică 
creată şi hărăzită literaturii de cătră 
Eminescu, cu exact aceiaşi lipsă de 
talent ar fi produs bucăți pasabile, în 
orice caz nu ridicole. Line, azi, şi-a 
însuşit: limba poetică a lui Eminescu, 
prelucrată şi de alţii, chiar cind e a- 
nost, e rar, aproape nici o dată, ridi- 
col. Cetiţi multele poezii care apar în 
toate zilele şi vă veţi convinge. Aceste 
poezii nu mai au măcar însuşirea de 
a te înveseli prin goliciunea prostiei: 
forma le fereşte de savoarea ridicolului. 


Aşi putea numi aceste producţii, cu 
un termen pedagogic. compozițiuni cu 
tema aleasă de elev... adică de poet. 
Şi à propos: de cind, prin programele 
actuale, se dă un rol atit de mare com- 
pozițiilor, elevii se obişnuesc atit de 
mult cu sportul acesta, incit le vine 
greu să-lă părăsească şi după ce ies 
din şcoală şi-l continuă în reviste şi 
ziare. Era şi greu ca auțorii progra- 
melor şcolare să prevadă acest efect 
al metodelor lor didactice asupra lite- 
ralurii... 

Această plutoră de producţie lite- 
rară e, apoi, încurajată şi de doritorii 
cu orice preț ai unti literaturi naţio- 
nale bogate (Nu s'a propus şi vamă 
pe cărţile sirâine ?), căei veţi fi ob- 
servat că, din alte motive, s'a reinviut 
iarăş încurajurea de a scrie, a scrie 
mereu, din patriotism, pentru u avea 
şi noi o literatură bogată: „scrieţi, 
băeţi, numai scrieți“, lu care, cindva, 
d. Maiorescu opusese uu energic: „nu 
mai scrieți !*.., 

In mijlocul acestei cataracte de „poe. 
zie“, e o adevărată binefacere intelectu- 
ală apariţia unui scriitor care are ceva 
de spus, care nu face „compozițiuni 
cu tema aleasă de elev“,—adesea, vai, 
cu „tema aleasă de profesor“, un şef 
de gaşcă oarecaro literară... 

Jar cînd apare un scriitor, ca d. Io- 
sif, care are mult, mult de spus, tre- 
bue să-i fim adinc recunoscători. 

A spune că un seriilor are mult de 


328 


spus, e tot una cu a spune că e sin- 
cer, Sinceritatea, aceasta e însuşirea 
cea mai mare și mai simpatică a u- 
nui scriitor, cînd are şi altele. N'am 
să uit niciodată cum caracterizează 
Taine pe Alfred de Musset: „C'était 
plus qu'un pocte, c'était un homme” 
(Hist. de la litt. angl. V, Tennyson)... 
Subiectele 'poeziilor d-lui iosif sint. 
așa de banale, că sar putea zice că 
multe n'au subiect... Banalitaten a- 
ceasta e o mare insuşire: ea rezultă 
din acea că poetul nu exprimă în poe- 
ziile sale decit sentimente și impresii, 
pe cars le simţim cu toții, de toate 
zilele--„e mai mult de cit un poet: e 
un om“—dar pe care el le simte mai 
puternic, mai frumos, şi, mai ales, pe 
caro el le poate exprima—le poate ex- 
prima şi pentru noi, în locul nostru... 
In cele mai frumoase poezii lirice ale 
lui Eminescu subiectul e banal; ce 
subiect e in Dorinţa, decit chemarea 
iubitei spre a se iubi în mijlocul na- 
turii, ce subiect în Floarea albastră, 
decit regretul după zilele frumoase ale 
unui amor tinar care su dus?... 
Această sinceritate a d-lui Iosif ne 
dă impresia unui realism desăvirşit— 
ducă acest cuvint însamnă ceva—po- 
tenţat încă, în multe bucâţi din vo- 
lum, şi prin nişte versuri de o mă- 
sură neegală şi de un fel de ritm li- 
ber, care scot parcă în relief lipsa de 
pretenţie şi preocuparea numai de im- 
presie şi de adevăr... Cind d. Iosif a 
fost angajat să scrie o poemă despre 
Stefan Cel Mare, nu a scris'o, ne-a dat, 
cum spune nsus, numai un simbure 
al poemii, adică numai ati'a cita pu- 
tut in adevăr, cu alte cuvinte ne-a spus 
numai cita avut de spus. Altul, poate, 
ar fi confecţionat'o... Şi, o paranteză: 
mi se pare cel puţin curios a comanda 
unui literat o „piesă“ literară. Cred 
că ar fi alte mijloace de a încuraja 
pe scriilori, lăsindu-le inspiraţia liberă. 
Acest poet ne-a venit şi el din Ar- 
deal. După Eminescu şi Vlahuţă, poe- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


ții— Coşbuc. Iosif, Goga—ne-au venit 
din Ardeal. Pentru ce? Sa fie că 
ne-am obosit noi cei de aici ? Să fe 
prozaismul vieţii noastre de popor a- 
juns. dar cam parvenit ? Să fie fap- 
tul că Ardealul a început mai tirziu 


să-și spună cuviutul în literatura și a 
început şi el cu poezia, dar, venind 


mai tirziu, cind literatura romineasecă 
ajunsese la oare-care maturitate, liri- 
ca ardeleană a putut să ia deodata a- 
ripi de vultur ? Vom vedea alia dată. 
Dar e fapt că astăzi poezia romi- 
nească e ardelenească. 

Dar acest poet n'a venit ca un ți- 
rau sânătos, plin de viaţă şi de iubi- 
rea de viață. Iosif nu e din şcoala lui 
Coşbuc, care nici n'a facut scoală. El 
a venit cu un plumb deja în aripă, 
„melancolic“ deja (vezi Melancoliaei, 
p. 11), mai aproape sufletește de cei 
diu Regat decit marele său predece- 
sor. (Intotdeauna d. Iosif mi-a adus- 
aminte de un poet de mare talent, mort 


tinăr, de I. Pâun, care, şi el, ca şi d. 
Iosif, întrunea in uceiaşi armonie. no- 


tele unui intelectuali rafinat şi acele 
ale muzei poctului popular necunoscul). 

Şi d. Iosif se deosebeşte şi de cela- 
lait Ardeleun. de Goga. Goga e un 
un poet de mare aviut, un incendia- 
tor, un stirnitor de patimi, pe cind d. 


Iosif e un delicat, un diseret, un senzi- 
tiv.— D-su a tradus pe Heine, ceea ce 


e significativ (chiar şi pe Verlaine) şi, 
în adevăr, dacă am voi să facem com- 
parații cu orice preț. ne-ar veni iu 
minte Heine, mai puţiu spiritul de 
revoltă şi sarcasmul—și, de sigur, ta- 
lentul..,. 

Cu toate că poetul a fost alins de 
„melancolie“ înainte de a veni la noi, 
totuşi, la început, are şi cl ceva din „ţi- 
rănismul“ caracteristic scriitorilor Ar- 
deleni, notă care apare în prima co- 
lecţie ( Versuri, 1897) şi în a doua (Pa- 
triarhale, 1901) în mure parte. în Cre- 
dinte insă, poetul suspină după „credin- 


tile“ pierdute. E caracteristică porzia 
Copil sărman : 


RECENZII 


Din raiul mindrilor Bucegi 

Ca te jelese de ani întregi 

Ce dor atit de ne 'nţeles 

Te-a indemnat să vii la şes? 
Credeai că este la oraş 
Norocul tău, biet păstoraş.... 


Ca un copil nepriceput, 

Amar de tine, n'ai știut 

Ce griji, ce patimi, ce nevoi 

Ne bintue în veci pe noi— 
O mwai şliut, biet păstoraş, 
Ce tristă-i viaţa la oraş! 


Şi ne-ai venit aşa curat 
Ca gindul care te-a furat, 
Şi-atit de blind te-ai încrezut 
In toate cite le-ai văzut— 
Că nu ştiai, biet păstoraş, 
Ce lume rea e la oraș! 


La porţi închise ai bătut, 

Pe căi greşite te-ai pierdut, 

Şi steaua fără de noroc 

Te-a urmărit din loc în loc, 
Străin de toti, biet pistoraş, 
In goana oarbă din oraş... 


Acum în darn plingi nopţi întregi 
De dorul mindrilor Bucegi; 
Te-ai reintoarce şi-i tirziu, 
Tot e "'ntuneric şi pustiu... 
Ce-ai căutai lu la oraş, 
Särmane păatoraş !.... 


în care păstoraşul îmi pare că e insug 
poetul nostru... Şi, „păstoraşul“ venit 
„în gounu oarbă din oraş“ ne spune 
tristeța lui în multe bucăţi din colec- 
ţia de care vorbim şi mai ales în cele 
de la paginile 7, 9, 11, 13, 15 şi 17... 

Şi atunci de sigur că poetul va fi 
cuprins de sentimentul singurătăţii 
morale: Lebăda, care ne aduce aminte 
de altă „singurătate“ (Solitudes, Le 
Cygne de Sully Prudhomme), Cântec, 
Dorm visurile toate, ete., în care po- 
etul plinge parcă singurătatea altora, 
în realitate pe a sa, căci d. Tosif care, 


329 


. 
 ——— 


în aparenţă, pare că ar fi obiectiv 
(pare cà l'ar preocupa mai mult sen- 
timentele altora),—e un subiectivist şi 
tot ceea ce zugrăvește îi slujeşte ca 
expresie a propriilor sale stări sufle- 
teşti.... Chiar pastelurile sale (d. Josif 
are multe, mult mai multe de cit in- 
titulează D-sa) sint subiectiviste, lirice, 
—de altmintrelea desecripţii de natură 
curat obiective nu cunosc de cit în co: 
lectia „Espana“ a lui Théophile Gau- 
tier. Dar e subiectivism şi subiecti- 
vism în descripţii; descripţiile d-lui 
Iosif sint subiectiviste în grad super- 
lativ. Asta“nu insamnă însă că D-sa 
nu vede puternic... 


Iar după culmi doui nouraşi 
Urcând tiptil, in zare, sus... (Icoane 
din Garpaţi, 35) 
Dar soarele coboară 'n asfinţit 
Din văi crese neguri cenușii, 
Năvală dau pe culmi în sus... (Ic. din 
Garp. 54) 
Jar prin pulberea de aur 
Tocma 'n capul celălalt 
Crește umbra 'ntunecată 
A ciobanului înalt: 
Cu căciula într'o parte, 
El păşegte plin de fală 
Suara purpurie-i sehimbă 
Zeghea 'n mantă triumfală (lc. din 
. Carpaţi, 42). 
D. St. O. Iosif e o notă originală în 
literatura noastră,—o notă distincta şi 
sonoră în armonia sufletului rominesc 
idealizat prin artă... 


$ 

Vasile Pop. Ris şi plins. Minerva 
Bucureşti, 1906. 

D. V. Pap, revenindu-i în fire, vreau 
să zic: isprăvindu-şi „romanul“, ne-a 
dat o carte de schițe umoristice şi de 
nuvele tragice. 

Umorul este unul din genurile cele 
mai plăcute şi totodată din cele mai 
grele. Umoriştii sint foarte preţioşi, 


330 


fiindcă sint foarle rari,—şi fiindcă se 
arată ireverențiosi faţă eu realilatea, în 
contra căreia, conştient sau inconşti- 
ent, „avem toți un dinte*. Umorul, 
pus în slujba unui mare ideal, imbră- 
cind spiritul de revoltă, ca la Scedria, 
e o binefacere pentru cetitor, pe care-l 
răzbună de vulguritatea şi trivialitatea 
turmei lui Epicur... Umorul, care rele- 
vează păcatele omenești, defectele mo- 
rale, ridicolele inerente sufletului ome- 
nesc, ca do pildă in majoritatea schi- 
telor lui Mark Twain, ne place, pentru 
că na place să ridem de slăbiciunile 
altoru,—şi unora «lin noi şi de ale 
noastre proprii... 

Sa mă erte d. V. Popc:-l pliclisese 
cu apropiarea acestor nume, care, în 
împrejurarea de faţă, au aerul um- 
brei lui Banco.... 

Mai este un umor: acela care re- 
zultă din situații, un gen inferior de 
umor.—aar caro se bazează, şi el, pe 
acelaş procedeu: cxagerarea logică, 
logica în ubsurd... 

Umorul d-'ui Pope de felul din 
urmă. Cind d-sa vrea să fle „revolu- 
ţionar“, ca în Dreptate, nu face umor, 
face nuvele tragice. Cind vrea să fio 
„psicholog“, ca în Filomela, devine 
iarăşi tragic... 

In bucata, cu care îacepe volumul 
şi care e cea mai reuşilă,—e vorba de 
greutatea de a căpăta audien ă la au- 
torităţile noastre—umorul rezultă din 
situaţie. Aci e logică in absurd, cum 
e şi în O escursie tragică, cum e şiin 
începutul bucății Arta de a se îmbo- 
găți. D. Pop, cînd nu face „romane“, 
are oare-care talent, un mic talent, 
are ceva de spus—trebue s'o recunuuş- 
tem, ne facem o plăcero s'o recu- 
noaștem... 

Dar adesea îl părâsește logica—fără 
ca d-sa să bage desamă—ca, de pildă, 
în parte de la sfirşit din Arta de a 
se îmbogăţi... D. Pop n'are destulă 
măsură. 

Uneori devine trivial, ca în O es- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


cursie tragică, in care, cu o totală 
lipsă de bun gust, cu reminiscențe 
„“pirituale“ din vre-un Tirchileşti osre- 
cure, ne vorbeşte de „cintecul“ cailor. 
Că cine-va—fie chiar d. V. Pop—in- 
drăzneşte să fie aşa de spiritual, este 
un simptom rău în literatura noastră... 

Despre bucăţile serioase din vo- 
lum „Viaţa Nouă“ spune că sint mai 
bune decit cele umoristice... Aşa dar, 
ați înțeles că sint mai rele... E teri- 
bil d. Pop cind devine psicholog, se- 
rios şi tragic: e ca'n Domnița Vio- 
rica.. In Filomela are chiar un Mih- 
nea... D. Pop exagerează şi aici, de- 
vine absurd şi aici,—e umorist, ce si-i 
faci! Si— soartă de umorist !—eind d. 
Pop devine mai grav, abia te paţi ți- 
nea de ris; ai ride de-al binelea, dacă nu 
te-ai jena de uutor,careeaşu de tragic!.. 

In Prea tîrziu şi în Mat tare ca 
iubirea---care au plăcut şi Vieţii Noui 
şi vecinului meu, funcţionar Ja pre- 
fectură—sint tipuri, mai ales de femei, 
că te miri de'unde le o fi scos d. 
Vasile Pop... in schimb, o țesătură de 
fapte, un reportaj din vremurile bune 
ale Universului, de care vecinul meu 
a rămas încintat, declărindul pe d. V. 
Pop de cel mai mure scriitor romina. 

Dacă d. Pop îşi va cultiva (iv torte 
înțelesurile cuvinatului) micul său ta- 
lent umoristic, vu fi un seriitor al li- 
teraturii romineşti, căci, încă odată, 
are vervi şi are acel dar de a exagera, 
are acea silogistică in absurd, de care 
vorbeam mai sus. 


è 

Maria Cungun. Poezii. Minerva 
Bucureşti. 

E interesantă totdeauna opera lite- 
rară, mai ales lirică, a unei femei, 
pentrucă rar ai ocazia să asculţi des- 
tăinuirile unei femei: se şlie că fe- 
meile sint considerate ca un sfinx greu 
de gicit. 

Şi am luat în mînă volumul Direi 
Canţan cu o curiozitate egoistă. Des- 
pre D-ra Maria Cunţan nu știu mai 


RECENZII 


niinic, „critica științifică“ încă nu ne-a 
dat „portretul“ său, ea e ocupată ace 
tualminte cu d. Sadoveanu (E adevărat, 
domnule Sadoveanu, că plateşii 900 
franci «hirie pe an, cum susține „eri. 
tica ştiinţifică“ ?). Nu ştiu decit cele 
spuse de d. Chendiin Preludiile sele: 
o fată visătoare, senzibilă, iubitoare 
şi înțelegătuure de poezie, fiica unui 
profesor şi compozitor de muzică bi- 
sericeuscă din Sibiu. 

D-ra Maria Cunţan are un suflet sim- 
titor, aşi putea zice prea simțitor. Şi 
fiindcă are un suflet prea simţitor, po- 
eziile sale sint un cintec interminabil 
al durerii. E prea mullă durere, prea 
multe lacrimi—durere feminină !—aşa 
de multe l::crimi, incit riul, care trece 
pe dinaintea casei sale („Pe sub fe- 
reastră“) pu duce în vndelo sale de 
cit lacrămile poetei. E utit de îndu- 
rerută această poetă, încit nu vede, 
nu aşteaptă, nu doreşte decit moartea. 
S'ar părea că idealul său e moartea. 
Dacă am face pe moraliştii, poate i-am 
imputa D-rei Cunţan această predis- 
poziţie funebră, care e, trebue s'o spu- 
nem, morbiră. Dacă am face pe pe- 
dagogii, poate am sfătui-vu să alunge 
aceasta predispoziţie, cintindu-i bucu- 
riile naturii şi ale vieţii. Dar nu sin- 
tem nici una, nici alta. De aceia ne 
mărginii să constatăm. Vom observa 
insă, că, adesea, obsesiunca asta a 
morţii strică efectul estetic al unor 
bueaţi frumoase, ca de pilda în „Bra- 
dul“, in care poeta, după cene spune, 
cu înduioşare potolilă, de un brad, 
care i-a umbrit iubirea, îl întreabă: 

Vei fi de-ajuns i 
De patru scinduri, 
Bătrine.... brad ? 


încheere brutală, in disproporție şi in 
dezarmonie cu restul pooziei. 

Şi tut din... ueinfrinarea, aşi zice, 
a acestei dureri, rezultă şi alte exage- 


331 


rații, ca de pildă cind ne spune (in 
„Doină veche“) câ: 


Adoarme fusu’n mină 
Şi-i ud, de pot să-l store... 


viers, de sigur, ne estelie, nu numai 
din cauza exagerării. ci şi din cauza 
termenului de eomparatie prea... fizi- 
ologic. Vă aduceţi aminte de frumoasa 
poezie a lui Coşbuc „Noapte de vară“... 
Şliți că, acolo, „ese luna din brädet 
şi se 'nnulţă ’ncot încet, ginditoare ca 
o frunte de poet...“ Ei bine, nu pot a° 
lunga din minte ideea că o frunte, 
chiar de poet, poate fi... asudată. 

Cu toata această escesivă durere, 
D-ra Maria Cunţan nu este pesimistä. 
„Durerea“ din poeziile sale e a sa, 
nu e durerea lumii; cetind poeziile sale, 
nu rămii cu impresia că lumea e ovale 
de plingeri, rămii numai cu impresia 
că poeta, en, e îndurerată. D-ra Maria 
Cunţan nu generalizează, pentru că nu 
teoretizeazd,pentrucă n'are spiritul ab- 
sorbanut. Singurul poet pesimist în li- 
teratura rominească este Eminescu (şi 
citeva tonuri din O. Carp) pentrucă 
numai Eminescu a avut curajul inte- 
lectual de a generaliza, de a declara 
ea durerea sa este durerea universu- 
lui. Numai el şi-a ridicat durerea sa 
proprie la o valuare metafizică. 

S'a înteles că D-ra Maria Cunţan 
uu face compoziții că are cova de spus. 

Si în multe bacâţi din volum ne şi 
spune, ne şi poute spune ceea ce vrea, 
eu în „Lu Lucern,“ „Sunet de talange“» 
„Seara“, „Reintoarcerea“, „Mă stringe 
haina“, „Fire de toamna“, „Aşterne, 
mamă, patul“, „Primăvara“, „Să nu 
plingi după mine“ etc. 

In foarte multe poezii insă, n'a pu- 
tut să ne spună ceeace aveade spus. 
Atunci, uneori, a recurs la „combina: 
țiuni“, a căutat să-şi traducă simţirea 
în simboale: de aici o mulțime «le bu- 
căți cu „subiecte“, cu antiteze ete., ca, 


332 


de pildă: „Meteor“, „Ce ritmic“, „Pe 
lac“, „Amurg“, „La schit“ etc. 

A spune că n'a ştiut cum să-și spu- 
nă simțirea, e tot una cu a spune că 
na putut să si-o clarifice, căci, dacă 
trebue, mai întăi, să simţi puternic, 
pentru a face poezie lirică, trebue, 
apoi, să ți se clarifice siinţirea. 

Atunci găseşti și imaginile necesare, 
în care s'o imbraci, căci simţirea nu 
se poate exprima ca atare, ea se 'm- 
bracă în elementul intelectual al ima" 
ginii. Şi nişte imagini clare găsesc» 
în totdeauna, şi vestmintul vorbirii, 
forma. Imaginile neclare în zădar 
„bat la porţile gindirei“,—nu pot să 
iasă. 

Multe din poeziile D-rei Cunțan sint 
confuze („lubire“, „Stiţi voi că lica-i 
cruce?“, „Inviere“ etc...) din această 
pricină. 

Dacă nu mă înşel, D-ra Maria Cun- 
tan e mai mult un tip emotiv, de cit 
unul vizual, e, adică, o sentimeniali- 
tate, fără mult material în care să-şi 
intrupeze această sentimentalitate. De 
aici încă ceva: deasa repetare a ace- 
loraşi situaţii şi imagini. Și chiar a- 
cele frequente „lacrămi“ (observ că şi 
„furca“ e prea frequentă), nu sint alt- 
ceva decit exprimarea directă, decla- 
rarea durerii, şi nu intruparea ei în 
imagini. 

Şi-mi pare, la urma urmei, că a- 
ceastă emotivitate în dauna viziunii. 
e un semn caracteristic al feminismu- 
lui... Şi fiindcă a venit vorba de femi- 
nism, trebue să spun că în volumul 
D-rei Cunţun, pluteşte, cu toată du- 
rerea, care une ori merge pănă la ma- 
cabru („Sfirsit“), un parfum de deli- 
cateţă, de finețe, de discrețiune,—şi 
nu mă pot opri dea cita aceste ci- 
teva viersuri, în adevăr feminine: 


Talangele răsură lin, 
Căci soarele ne lasă. 
Talangela :asună lin 
Şi tumne după turme vin 
Do peste deal spre casă. 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Cunosc pe sunet turma ta, 
Mi-e cea mai dragă mie. 
Cunosc pe sunet turma ta, 
Nebună-mi bate inima 

Şi pling de bucurie. 


Stau sprijinită în pridvor 

Cu lacrâmi în pleoape 
Şi-ascult şi-ascult de pe pridvor : 
Talangele de la izvor.... 
Aproape.... mai aproape... 


Aş vrea, dar nu mai ştiu ce-as vrea 

Şi nu știu cum îmi vine... 

Aş vreu, dar nu mai ştiu ce-aş vrea: 

Să fin o floare 'n calea ta 

Si să mă iai cu time. („Sunet de ta 
lange") 


In cele din urmă două versuri, po- 
eta ne exprimă acel sentiment de a- 
bandonare, propriu sufletului femeesc.. 

Şi starea suiletească, nu mai potio 
femenină, dia. viersurile : 


Să nu cobori, iubite, 

In trista mea chilie, 

Căci m'ar ucide focul 
Intăiului sărut („Să nu cobori”) 


Am spus că multe din poeziile D-rei 
Maria Cunţan sint confuze. că în molte 
forma nu e perfectă.... Spuneam mai 
sus, vorbind de d. Iosif, eă azi na e 
greu să ai, chiar cînd n'ai talent, for- 
ma impecabilă. D-ra Maria Cunțan 
nu e lipsita de talent şi totuşi n'are 
forma impecabilă... Explicaţia cred cà 
stă în aceia, că D-sa, tocmai, nu e 
lipsită de talent, că tocmai are cera : 
de spus. Dacă m'ar avea nimic de spus, 
ar putea scrie bine, căci n'ar opri-0 
simțirile şi gindirile.—ar inventa gin- 
diri şi simţiri pentru formă,—pentru 
forma găsită de-a-gata... Chinuindu-se, 
în luptă cu forma, să-şi îmbrace sim- 
țiri şi gindiri, adesea nu reușește... 
cu un talent mai mare, ar fi reușit, 
de sigur... 


Oricum, să-i fim recunoscători că a 
imbogăţii literatura feminină romi- 
nească cu citeva note sincere, cu cite- 
va „cuvinte adevărate”... G. I. 


$ 
Dr. P. Cazacu: Medicul Rural, 
Bucureşti 1906, 


Chestiunea stării sanitare a satelor 
noastre preocupă de cili-va avi pe toţi 
oamenii nuştri de ştiintă; și mulți din 
cei cari au uvut prilej să cunoască 
prin ei iînsu-şi iogrijitoarea stare sa- 
Ditară a ţărânimii, au căutat să a- 
tragă luarea aminte asupra acestei tn- 
semnate probleme și să propue mij- 


- loace de îndreptare. Dar ori cit de mult 
se va scrie asupra ei, de sigur că nu 


va fl de prisns pănă ceea nu va trece 
din sfera de preocupare a oamenilor 
de ştiinţă în acea a oamenilor de ac- 
ţiune, a organizatorilor. De aceia obe 
servaţiile d-lui dr. Cazacu, care pun în 
lumină una din laturile cele mai fn- 
semnate ale chestiunei, merită o deo- 
sebită atențione. 

Autorul arată că mai toţi acei, cari 


g'an ocupat cu chestiunea iusuficienței 
serviciului sanitar al satelor, au fost 


cu totul unilaterali în precizarea pri- 
cinilor răului, de oare-ce nimeni nu 
s'a ocupat de „cel mai important fac- 
tor în urganizata sanitară rnrala“—de 


medicul rurul. Acest medic rural—ti- 
nărul egit de pe băncile Universității 


—nu e în genere mai pre Jos, nici cu 
cultură generală, nici ca ştiinţă în ale 
mediciaei, de cit cel din țarile apu- 
sene ; totuşi rezultatele activitații lui 
sint eu totul inferioare. Pricinile tre- 
bue căutate in condițiunile de exis- 
tentă şi de activitate ale medicului ru- 
ral la noi.(Dr. Manicatide, în „Cr. Me- 
dicală“ din ucest No. arată altă lature 
a chestiei). 

Tinărul care se duce ca medic de 
plasă nu găseşte in sat o locuinţă po- 
trivită cu nevoile lui (pe cind la cei- 
lalţi slujbaşi ai lui statul le pune la 
dispoziție locuinţi bune); nu are o 
cancelarie şi un dispensar (ca la alte 


RECENZII 333 


— 


oficii ale statului), aşa că e nevoit să 
ţie ta locuința sa şi cancelaria servi- 
ciului şi farmacia şi oduia de consul- 
taţii; ba şi încalzitul, luminatul şi 
cheltuelile de cancelarie îl privesc tot 
pe cl; nu are un servitor pentru can- 
celarie și găseşte cu greu chiar pen: 
tru serviciul său particular. Toate a- 
cesto împrejurări au mare influință a- 
supra sufietuini medicului rural. 

Pentru realizarea măsurilor de hi- 
gienă publică el nu are nici o pu- 
tere: el cere Primarilor să ea măsuri 
şi, dacă nu le iau, nu poate impune; 
dacă reclamă la Prefectură, i se răs- 
punde că nu's mijloace. Cele două in- 
specţii pe lună în fie-care comună, la 
care îl obligă regulamentul, fatal tre- 
bue să le facă din goana trăsurei, o- 
prindu-se pe la primării pentru a în: 
deplini formalitățile,—din cauză că are 
prea multe comune. Cind are epide- 
mii—și în satele noastre îs aşa de 
dese !...—de multe ori nu e înștiințat 
(căci Primarii ştiu că, dacă vine mee- 
dicul, vor avea de muncă l.) şi dacă 
le descopere singur, apoi Primarii nu 
execută izolarea, iar sătenii nici nu se 
sinchisese de dezinfectare. Apoi fiind 
medicul reținut intr'o comună cn epi- 
demii, ce fac celelalte comune? Dar 
cind sint epidemii în mai multe co- 
mune depărtate, ce să facă medicul? 

Toti, cari s'au ocupat cu chestiunea 
medicilor rurali, au cerut înmulțirea 
lor; acum ei sint 129 şi ar trebui cel 
puțin 335!.., 

Dacă mai ţinem sumă de retribuția 
disproporționat de mică a medicului 
rural, căruia li rămîne cam vre-o 200 
lei pe lună („mai puțin de cit prmeşte 


un şef de birou cl. I-a din direcția. 


sanitară de la Bucureşti, care n'are 
studiile lui, n'are munca lui şi năca- 
zurile lui...“), care nu are clientelă, aşa 
că de-abia îşi poate indestula trebuin- 
tile materiale ale vieţii: casă, masă. 
haine...; daci mai ţinem apoi samă de 
viața izolată, lipsită de societate, pe 


334 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Do să 


care o duce medicul rural, de ajuto- 
rul neîndestulător pe care îl poate a- 
vea de la agenţii sanitari şi de la 
moaşe, şi de felul cum e privit acest 
slujbaş al ţăranilor de către medicii 
de la oraşă şi ehiar de direcţia sani- 
tară,— putem să ne dăm sumă de con- 
diţiile triste de existenţă şi de activi- 
tate ale aceluia în sama căruia e dată 
sănătatea neamului acestuia |... 

Cit despre ţărani, ei vin la doctor, 
îl ascultă, îi urmează sfaturile, dacă 
el ştie să le inspire incredere. Dar, 
pentru cu să ajungi la aceasta, trebue 
un contact indeluugat cu ţăranul și 
multă muncă. 

Ca încheere autorul spune: „chesliu- 
nea ajutorului medical la ţară arc ca 
buză pe medicul rural bino plătit. pus 
în condițiuni bune de muncă, încun- 
jurat de un personal inferior bine pre- 
gătit şi avind instalațiuai bune şi ma- 
terial suficient. Toate reformele vare 
nu vor pleca de la acest punct de ve- 
dere, nu vor fi nici de un folos real“. 

Expunerea clară a d-lui dr. Cazacu 
e un tablou dureros al sbuciumărilor 
nepulincioase, în care se frămintă un 
medic rural doritor de a lace ceva 
pentru binele locuitorilor satelor noas- 
tre. Ea ar trebui să pue pe ginduri 
pe toţi acei cari sint în măsură şi au 
datoria de a aduce o cit mai grabnică 
îndreptare răului. 

M. C. 
$ 

D. A. Sturdza,—,„ Puterea execu- 
tivă în constituțiunea României“. Bu- 
cureşti 1906. 

Em. Cuiogla,—, Puterea regală“: 
(Răspuns d-lui D A. Sturdza). Bu- 
cureşti. 1906. 

DI. D. A. Sturdza, şeful partidului 
liberal, a provocat o udevăratăa emo- 
tiune în lumea noastră politică, prin 
broşura sa asupra „Puterii executive“. 

RBătrinul om de stat. ale cărui me- 
rite nu au nevoe de confirmarea ni- 
mărui, a ţinut să ne spună în prefața 


brogurei: „in vara viitoare împlinese 
„50 ani în serviciul Statului şi 40 ani 
„în serviciul Regelai Carol I, Inteme- 
„ietorul Statului Romin Independent. 
„Simțese adine, cum această lungă 
„viață şi acest indelungat serviciu pu- 
„blic măreşte răspunderea ultimelor 
„mele zile“. 

Prin aceste cuvinte par’ că anume 
se subliniază, că în brosura de față ne 
vorbeşte un barbat de stat, nu an om 
de ştiinţă. Şi desigur numai motive 
serioase de ordine politică au putul 
să'! îndemne pe dl. D. A. Sturdza sa 
dee publicității memoriul său. 

Aceste motive politice, nu întră în 
competența noastră să le judecăn 
aici. Dar nu ne-am face datoria de 
cronicari conştiincioşi. dacă n'am face 
observaliile noasire obiective, din 
punctul de vedere pur şliinţific, azu- 
pra teoriilor de drept constituţional 
emise cu aceasta ocaziune, întru cit 
credem că aceste teorii nu so pot sus- 
tinea ştiințificeşte. 

Dacă, deci, motivele politice sunt 
vrednice de susținut (am spus, că nu 
le putem cerceta aici),—ele au nevne 
pentru aceasta de alle mijloace. 

Idea fundementală a memoriului 
d-lui D. A. Sturdza e rcezumată în ur- 
mătoarele rînduri: 

„Constiluţiunea din 1866 hotăraşte, 
„că irei sunt puterile siatului — Pule- 
„rea legislativă (Art. 32)— Puterea e- 
„Xecutivă (Art. 35)—Puterea judecă- 
„torească (Art. 36)... In afară de a- 
„ceste trei puteri nu există altele, nici 
„direct, nici indirect, ca emanaţiuni 
„ale voinţei naţionale.—De aceea in- 
„cercările de a constitui responsabili- 
„tatea ministerială şi partidele poli- 
„tice ca a patra şi a cincia putere a 
„Statului viciază sincera şi leala apli- 
„care a Legii fundamentale a Statului: 
„romîn, căci nu prin interpretaţiune 
„se pot înființa nouă puteri ale Sta- 
„tului“ (p. 8). 

Aceia-şi idee se precizează in altă 


RECENZII 3 


parte: „Mai e de observat, că afară de 
„Rege, nici un alt celăţean ca per- 
„Soanâ, şi nici o grupare de cetăţeni 
„ca partid politic nu reprezintă o pu- 
„tere constituțională a Statului, şi că 
„în Regatul Romiuiei ori-ce altă pu- 
„tere, în afară de cele trei Puteri ale 
„Statului, nu se poate înălța ca putere 
„a Statului de cit călcind constituţiu- 
„nea prin forța brutală a bunului place, 
„desființată iu 1866“ (p. 13). 

De aci se deduce poziţiunea excep- 
ționulă a Regelui în stat, „consfinţită 
şi prin prerogativele Regelui, numite 
de articolul 96 (Const. în mod excep: 
tional puteri“ (p. 9) ;—în virtutea a- 
cestor prerogative regale, puterea de 
deciziune o are exeluziv „voința chib- 
zwită a Regelui“, care este numai 
„temperată, prin voința națiunii, ton- 
statută psin deleguţiunea sa“ (p. 12). 

La acest rezultat se ajunge printr'un 
mijloc foarte simplu :—cilarea pe rind, 
şi interpretarea literală a diferitelor 
texte din Constituţie („Regele numeşte 
şi revoucă pe miniştri“, etc),—o .pro- 
cedare cit s poate de puţin ştiinţi- 
fică, pentru că un text de constitutie, 
—ca şi ori-ce text de lege, — nu se 
poate înțelege numai după sunetul cu- 
vintelor, cari] compun, fără să se ţină 
seamă de genezu lui, de istoria lui, 
precum şi de raportul lui cu tot com- 
plexul de dispozițiuni, cu care e În 
legătură. 

Unde se poate ajunge cu metoda 
d-lui D. A. Sturdza se poale vedea din 
faptul, că în ridurile citate mai sus 
cuvintele „puterea statului“ sau „,pu- 
terea in stat“ sunt întrebuințate in 
două, şi chiar în trei înţelesuri deo- 
sebile, adesea în aceia-şi frază, şi a- 
nume: 

f) In înțelesul de „delegaţiune le- 
gală unui atribut de suveranitate“ 
(puterea legislativă, execulivă, judo- 
cătorească). 

2) In înţelesul de „factor al vieții 
constituţionale“ (responsabilitateu mi- 


nisterială, partidele politice); şi în 
sfirşit : 

3) In înţelesul de „atribuţiuni“ („,pu- 
terile Regelui“,—in sensul acesta şi 
utribuţiunile ori-cărui funcționar, tot 
sunt „puleri“). 

E lesne de înţeles la ce confuziune 
de idei poate dă naştere acest simplu 
fapt. 

E uşor, de pildă, de dovedit, cu tex- 
tul constiluţiunii în mină, că delega- 
țiune legală a unui atribut de suvera- 
nitate nu au de cit organele prevă- 
zute in art. 32, 35 şi 36 din Constitu- 
țiune (Regele, reprezentaţiunea najio- 
nală, curţile şi tribunalele), — dar a- 
ceasta nu prejudecă întru nemic rolul 
constituțional al miniştrilor şi al par- 
tidelor politice, ca factori ai mecanis- 
mului politic. 

Şi în adevâr in această privinţă gä- 
sim cea mai mare variaţiune în dife- 
rite regimuri constituţionale. 

Dar fiind-că, pe de o parte, nu pot 
da prea mare întindere acestei recen- 
ziuni, iar pe de altă parte, nepulind 
opune unui barbat de stat, de seuma 
d-lui D. A. Sturdza, numai autoritalea 
mea personală, să-mi fie permis de a-i 
opune autoritatea celebrilor profesori 
de Drept Constituţional din Apus. 

„Monarhia constituţională, — spune 
„de pildă, profesorul de drept consti- 
„tuţioaal de la faculiutea din Paris,— 
„se infătişează sub două tipuri bine 
„caracterizate : 

„intrun caz nuliunea recunoscută 
„Suverabă, şi lucrind în această cali- 
„tute, asociază un mouarh la suvera- 
„Ditatea sa ; ea ii deleagă, ereditar, 
„exercițiul parţial al suveranitatei. 
„Exemplul cel mai pur, poate, al a- 
„cestei combinațiuni îl găsim în con- 
„stituțiunea belgiană din 1831. 

„In al duilea caz, costatăm o com- 
„binaţiune contrară : un monar‘, păuă 
„atunci un suveran absolut, asociază — 
„mai mult sau putin spontaneu— 
„națiunea la suveranilalea sa, dele- 


e EEE EEE EAER a S  t C  PE ee e a 


„gind unumite puteri adunărilor re- 
„prezentative; ast-fel e constiluțiunea 
„prusiană din 1850; deşi revăzută de 
„camerile ce le-a instituit, ea nu este 
„(juridiceşte) decit un dar (octroi) al 
„puterii regale. 

„Vedem aci, sub acelaşi aer de fae 
„milie (monarhie constituţională), două 
„tipuri de stat profund distincte“ (A. 
Esmein, — „Dr. Constitutionnel“, ed. 
1896, p. 4—5). 

Aşa dar știința cunoaşte două ti- 
puri de monarhii constituționale : una 
bazată pe „principiul de suveranitate 
națională“, în care monarhul, juridi- 
ceşie, e considerat numai ca un dole- 
gat, fără puteri proprii;—şi alta ba- 
zat pe „principiul de prerogativă al 
coroanei“ (sau „de drept divin“), în 
care puterile monarhului îi aparţin, 
ca un drept propiu. 

Sub care din aceste două tipuri 
trebue să clasificăm monarhia consti- 
taţională în Rominia ? 

Respunsul e clar, nu numai din 
faptul, că pentru constituțiunea noas- 
trä ne-au servit ca midel cea Belgi- 
auă,—„cel mai curat tip de monarhie 
constituțională, bazată pe principiul 
de suveranitate națională“, cum spune 
E:mein.—dar constituțiunea romină, 
după ce afirmă principiul de suvera- 
nitato naţională (art. 31),—accentueaei 
caracterul de delegat al Regelui, în- 
troducind în articolul 35 una din ra- 
rele modificări ale textului Belgian :- 
pe cind în articolul corespunzător al 
constituției Belgiane (art. 29) cetim: 
„au roi apartient le pouvoir execu- 
tif“—în ul nostru e—,„puterea execu- 
tiva este încredințată regelui“; apoi 
art. 96 spune ritos, că puterile Rege- 
lui îi sunt „date de constituție“ (in 
art. 78 Const. Belg.— atribuite“). 

Mai departe. Ori-ce monarhia con- 
stituţională presupuue sistemul de gu- 
vernămint reprezentativ. Inse arcata 
iarăşi, poate îmbrăca dor: iorme cu 
totul deosebite, după cum admite sau 


nu așa numitul „regim parlamentar“. 

Caructeristica regimului parlamen- 
tar e responsubilitatea politică (a 
nu se confnnda cu cea penala) a mi- 
niştrilor faţă de representațiunea na- 
țională. După cum spune Esmein, re- 
gimul parlamentar nu e  alt-ceva de- 
cit „o desvolliare logică a principiului 
de responsabilitate ministerială“ Regi- 
mul parlamentar îl găsim in Anglia, 
Belgia, etc,—iar cel neparlamentar, 
în Imperiul German, precum şi în 
cea mai mare parte a statelor parti- 
culare co'l compun, şi iară-şi, in pri- 
mul rind, în Prusia (Esmein, ibid., p. 
95 urm). 

Care din aceste donă sisteme re- 
prezentative e adoptat de constituțiu- 
nea noastră ? 

lară-şi nu poate fi îndoială, nu na- 
mai din faptul că ne-am însuşit con- 
stiluțiunea Belgiană (care Ja rindul 
său, cum spune profesorul de Drept 
Constituţional din Oxford, nu este de- 
cit „formularea înscris a principiilor 
constituţionale Engleze“, vezi A. F. 
Dicey,—„Law of the Constitution“, p. 
85),—dar şi textele precize din con- 
stituţiune stabilesc neindoelnic princi- 
piul responsabilităţii ministeriale, fată 
de parlament (art. 47, 49, 92, 93 § 5, 
99 3 3, 100, etc). 

„JE vădit, că chestiunea asupra ro- 
lului miniştrilor si al partidelor poli- 
tice, în mecanismul constituțional, na 
poate fi rezolvită la fel, în țările, cari 
au adoptat forma de monarhie con- 
stituțională bazală pe principiul de 
suveranitate naţională, şi regimul par- 
lamentar, cu responsabilitatea politică 
a miniştrilor făţa de reprezentaţiunea 
oaţională,—cum sunt Belgia şi Romi- 
uia,-- şi în acele, a căror constituție 
admite principiul de „prerogativă a 
Coroanei“, ca dreptul propriu ne dele- 
gat, al monarhului, şi în acelaş timp 
nu cunoaşte regimul parlamentar şi 
responsabilitatea ministerială, — cum 
e Prusia. 


RECENZII 


Un studiu asupra „puterii execu- 
cutive” într'o monarhie constituțională 
care ignorează deosebirile între a- 
ceste două sisteme,—ambele compati- 
bile cu forma de monarhie constitu- 
tională, dar diametral opuse, ra prin- 
cipii d» drept pe care se reazemă,— 
vădit nu poate ajunge la concluziuni 
satisfâeatoare, din punctul de vedere 
ştiinţific. 

Jn lumina acestor date putem ve’ 


dea mai bine, care este rolul miniş-, 


trilor şi al partidelor politice într'un 
regin parlamentar, pe care constitu- 
ţiunea noastră l'a luat din cea Bel- 
giană, precum aceasta l-a luat dia 
conslituţia Engleză, — regim. — care, 
cum am văzut, pretutindeni şi necesar, 
decurge din principiul de responsabi- 
litate minis'erială, ritos formulat de 
constitutiunea noastri. 

In Anglia, cu și în Belgia, „Regele 
numeşte şi revoacă pe miniștrii sai“ 
cum gläsueşte constituția noastră 
(art. 93) 

Totuşi autoritāți ca Dicey, Bagehot, 
Freeman ete. formnulează următoarele 
două principii de Drept Constituțio- 
nal în această priviţi: : 

„Partidul, care dispune de majori- 
„tate lu camera comunelor are drep- 
„tub, ca şefii sâi să fie numiți în mi- 
nister (have u right to have theier 
leaders placed în office)“. 

„Cel mai influent dintre uceşti şefi 
„de partid trebue (oughl) să fie Prim- 
„Minisiru, sau fn capul Cabinetu- 
„lui de miniştri“ (Dicey, —„Law of 
the Conslitution“, ed. 1897, p. 331; 
Bagehot,—„Thă British Constitulion“, 
ed. 1885, p. ii; Fr-eman,—,Growlh 
of tbe Engish Coostitutiun, i ed. p. 
109 urin,),— bine înțeles, dacă nu se 
recurge la disolvarea (Camerii. 

Neavlud la îndamină, din nenorocire, 
traducerea franceză a lratatului lui Di- 
cey, pentru a face mai accesibila infor- 
maţiunea celitorilor romini, voiu cita pe 
un alt profesor din Oxlurd, iază-şi de o 


337 


autoritate nediscutabilă şi care e şi 
mai explicit, — Sir W. R. Anson,—„Loi 
et pratique constitutionnelles de lAn- 
gleterre“, V. li: La Couronne (Paris, 
1905) : 

„Miniştrii sunt servitorii regelui, 
„dar ei se impun alegerii sale... prin 
„rezultatul alegerilor legislative sau 
„Voturile camerii“ (p. 48). 

„Cabinetul (de miniștri) e un organ 
„bine definit... El e un grup de per- 
„Soane, colectiv respuarătoare de po- 
„litica şi guvernarea Statului; acest 
„grup nu e puterea executivă, dar el 
„este controlorul şi ghidul puterii exe- 
„cultive“... (p. 128). 

„Primul ministru e un organu indis- 
„pensabil al Constituţiuuii noastre ; a- 
„cost cuvint desemnează pe acel gef 
„de partid, pe care Regele Pa invitat 
„deu forma ministerul, fiind convins, 
„că partizanii săi sunt destul de nu- 
„merogi gi devotați pentru u sprijini 
„măsurile ce el le va recomanda Co- 
„roanei şi Parlamentului“... (p. 149). 

Aşa dar, în regimul parlamentar par- 
iidele politice sunt acea forţă vie, care 
pune iu mişcare intreg mecanismul po- 
litic; Invingind în alegeri, formînd ma- 
joritatea parlumentară, ele impun pe 
fruntaşii lor în miaister, şi pe şeful 
lor, ca prim-ministru, deşi „Regele nu- 
meşte şi revoucă pe miniştrii săi,“ 
cari sunt „servitorii sei,“—iînsă aceşti 
„servitori,“ avind recpunderea guver- 
nării, apar ca „ghidul puterii execu- 
live“, fără ca să fie, in termeni legali, — 
„puterea executivă“. 

Teoriile d-lui D. A. Sturdza, deci, se 
pot potrivi pentru o constituţie ca cea 
prusiană, însă la nui ele pu se put 
justifica, nici ca doctrină, nici în fapt: 
d. D. A. Sturdza îinsu-şi,—care a fost 
de mai multe ori prim-ministru,—de- 
sigur, nu ar fl putut nici o data să fie 
însărcinat de Rege să formeze cabi- 
netul, dacă—cura se exprimă profeso- 
rul din Oxford— „Regele nu ar fi fost 
„convins, că are partizani numeroşi şi 


338 


„devotați, care să sprijine măsurile ce 
„le recomandă Coroanei şi Parlamen- 
tului“... 

Concluzia: metuda întrebuințată de 
d. D. Sturdza nefiind ştiinţifică, con- 
cepţia d-sale asupra însă-şi naturii re» 
gimului nostru constituțional e greşită, 
şi rezultatele, la cari ajunge, sunt con- 
trare spiritului dreptului nostru public, 

Spaţiul nu-mi mai permite să anali- 
zez partea doua a memoriului d-lui D. 
A. Sturdza,—de o mai puţină insem- 
niitate,—relativă la dreptul Regelui de 
a delega puterile sale unui luc-ţiitor. 
Dar pe baza celor spuse cetitorii uşor 
vor putea trage concluziunile cuvenite 
gi în această privinţă. 

Cu atit mai mult, că le poate uşura 
sarcina broşura interesantă a d-lui Em. 
Culoglu, al cării titlu se află în capul 
acestei recenzii şi care. cum se vede 
din acest titlu, a fost anume publicată 
<a „răspuns d-lui D. A. Sturdza.“ 

Autorul „răspunsului“ nu a avut pre- 
tenția de a face un studiu ştiinţific şi 
sistematic,—ci numai să ne dee o ex- 
punere limpede şi categorică a päre- 
rilor, în această privinţă, ale partidu- 
lui din care face parte. 

Şi a reuşit. 

Ca observaţie din parte-ne, avem 
uumai de spus, că d. Em, Culoglu nu 
relevează destul de lamurit caracterul 
Regelui, după constituţiunea noastră: 
de delegat, fară puteri proprii,— ceea 
ce, juridicegte, rezolvă toată problema 
relativa la „loc-ţiitor“ (intru cit şi în 
dreptul comun un mandatar nu-și poale 
delega p .terile unei terţii persoane, 
fara consimţimintul expres al man: 
dantelnai). 

În al doilea rind d-sa comite gre- 
gala, ca şi d, D. A. Sturdza, dea erede, 
că plecind în străinătate Regele îşi de- 
leagă puterile Consiliului de Miniştri, — 
ceca ce nu e exact: prin decretele ci- 
tute de D-sa şi d. D. A. Sturdza, se 
regulează numai expediarea afacerilor 
curente,— Regele şi în străinatate con- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


tinuă să fie Rege, în sensal constitu- 
țiunii. Consiliul de Miniştri nu poate 
exercita puterile regale decit în cazu- 
rile anume prevăzute în constituție, pe 
cari le relevează însuşi d. Em. Culngiu. 


£. S, 


* 

Fréd. Queyrat. Les jeux des en- 
fants. Etude sur l'imagination eréatrice 
chez l'enfant. Un vol. în 12, 16% p. Pa- 
ris. F. Alcan. 

In ultimul timp, mai ales din in- 
semnatele lucrări a lui K. Gross „Die 
Spiele der Menschen“ şi din „Spiele der 
Thieren“ psihologi! s-au convins de im- 
portanţa jocurilor, de valoarea lor e- 
ducativă, de rolul lor în dezvoltarea 
fizică şi mentală a copiilor. În acest 
mic volum, autorul, cunoscut prio mo- 
nografii serioase asupra imaginatiei, 
abstracție! şi logicei la copil, tace psi- 
halogia jocurilor copilăriei. La inceput 
vorbeşte pe scurt despre imaginaţia 
creatoare la copil, distingind în evola- 
ţia ei, împreună cu Ribot, patru stadir: 
1) acel al perceptie! iluzorii a lucruri: 
lor; 2) al îinsufiuțirei şi persovificarei 
lor: 3) al jocului şi 4) alinvenţiei (ro- 
manesgue) în care copilul prooctează 
în lumea reală imaginele deşteptate 
in spiritul său de diferitele povestin 
auzite, sau chiar inventează el însuşi 
povestiri originale. Autorul consideză 
ca insuficiente teoriile lui Lazarus și 
Spencer asupra naturer jocului, admi- 
tund teoria lui Groos după care jocul 
e pentru copil şi pentru animalele ti- 
nere un preludii, o iniţiare şi o pre- 
parare pentru activitatea lur ulterioară. 

Omul şi animalele superioare sint 
înzestrate cu numeroase instincle, care 
la naştere nu-s încă dezvoltate, ele 
trebue să-şi facă educaţia aptitudinelor, 
şi la aceasta contribue Jocul, care e e 
xerciţiul dispoziţiilor naturale ale ac- 
tivităței lor. Activitatea desfăşurat în 
jocuri e însoţită de stări psihice e 
moţionale şi intelectuale. Slarea emo- 


RECENZII 


as 


țională e plăcerea jocului eare are ma! 
multe cauze: satisfacerea instinctelor, 
plăcerea de a fi cauză sau plăcerea pu- 
terei, bucuria succesului sai a victo- 
vieY, sentimentul libertăţei. Starea in- 
telectuală care însoţeşte activitatea jo- 
cului fiind şi ea un izvor de plăcere,e 
iluzia, un element esenţial al imagina- 
ţie! copiilor, al cărui mecanizm a fost 
bine analizat de Ribot. La copil iluzia 


se produce foarte uşor şi e fourte vie- 


căci din cauza dezvoltărei lor mentale 
inferioare, reprezentările antagoniste 
sau represive care contrazic imaginele 
(în realitatea cărora credem în primul 
momeni) la e! deabia există sai lu- 
crează insuficient, pe cind stările afec- 
tive dorinţa, frica daŭ din potrivă ima- 
ginilor lor o intensitate mure. Recti- 
ficarea pe care copii! o (as iluziei e da- 
torilă după autor totalităței de impre- 
jurări în care ea se produce şi care-l 
slabesc inlensitatea şi mal ales conști- 
inței pe care o are copilul de activi- 
tatea luY proprie. In joðuri copilul se 
simte cauză, el vrea să realizeze o i- 
de seducătoare, crriază actiunea, con- 
duce peripeţiile şi are sentimentul că 
această lume de uparenţe nu depinde 
decit de dinsul. Antorul clasifică jocu- 
rilo copiilor din punctul de vedere a 
originei (jocuri de bereditate, dea prin- 
sul, de a ascunsul, jocuri de imitație 
şi de imaginaţie) şi din punctul de ve- 
dere al funcţiei lor educative, (Jocuri 
de mişcare, jocuri ee servesc la edu- 
cația simțurilor, la educația inteligen- 
tel, jocuri emoționale, jocuri pentru 
cultura voinţei, jocuri artistice şi jo- 
curi dramatice). 

In ultimele capitole autorul vorbe- 
şte pe larg despre jocul păpușşilor gi 
despre jucăriile copiilor pe care le 
împarte în jucării de hazard, morali- 
zătoare, istorice, ştiinţifice: şi instruc- 
tive. E pentru proacrierea jucăriilor 
diforme şi luxoase. Cele maï bune ju- 
cării sint cele simple şi acele care pun 
may mult în exerciţii spont neitatea 


339 


şi activitatea copiilor. Fără a conținea 
multe idei originale, căci autorul utili- 
zoază maï ales operile lui Groos gi 
Ribot, această carte cuprinde observa- 
ţii interesante şi e o contribuţie folo- 
sitoare pentru pedagogie şi psihologia 
infantilă. Forma literară aleasă, nu- 
meroase citați! din amintirile din co- 
pilarie ale lui Tolstoi, Dickens, V. Hugo, 
Georges Sand, Anatole France, Loti, 
fac citirea el cu deosebire atractivă 
pentru ofcine se interesează de edu- 
caţiu copiilor. 
0. B. 


e 

ÉtHe Metchnikoff, professeur à 
l'Institut Pasteur, Paris. 

Études sur la Nature humaine,— 
Essai de philosophie optimiste, 1 vol. 
de 405 pag.—Librăria Masson din Pa- 
ris; prețul 6 lei. 

De şi upărută de trei ani, scrierea 


‘aceasta admirabilă 'a profesorului Met. 


chnikoff nu e cunoscută la noi de cit 
de ciți-va oameni de ştiinață.—Cred că 
fac un serviciu real cititorilor acestei 
Reviste, schiţind ideile principale cu: 
prinse în eu. A doua ediție, scoasă la 
27 Octombre 1903, e puţin diferită de 
cea d'intiiu de la 8 Februar 1903. 
Lucrarea e scrisă cu convingerea şi 
claritatea unui mare apostol al gti- 
inţei. După citirea ei, te simţi senin 
şi tare în faţa problemelor celor mai 
sguduiloare ca acelea discutate de sa- 
vantul profesor: ce este viața noastră 
şi cătră ce țintä trebue ea îndreptată? 
Şi mai departe: pentru ce, în Joc de 
fericirea atit de mult dorită, viața 
noastră ajunge la moartea a cărei a- 
propiere ni pare ușa de teribilă ? 
Cit timp omul nu şi-a putut da, a- 
supra acestor probleme nici cea mai 
mică explicare rațională bazată pe dale 
ştiinţifice, rezultate din studiul natu- 
rei omeneşti, a căzut sau în pesimism, 
cum a fost aproape întreaga filosofie 
a seculului al 19-lea cu negarea feri- 


ricirei şi chiar cu suprimarea existen- 


340 VIAŢA ROMINEASCA 


tei (suicid), sau în misticism.--Dar, 
printre savanţi şi filosofi au fost şi 
alții, în diferite timpuri, cari au gin- 
dit că natura omenească ne-ar da toate 
elementele trebuitoare unei motale ra- 
tionale. Pe natura omenească se ba- 
avază şi savantul profesor Metehnikoff 
pentru a pune bazele sistemului său, 
care, după cum el însuşi mărturiseşte, 
e sinteza înlregei sale vieți consa- 
crate ştiinţei. 

Scrierea e împărțită in trei mari 
capitole. 

În primul capitol, autorul descrie 
desarmoniile sau nepotrivirile natu- 
rei omeneşit ; în al doilea, încercările 
pentru a micşora răul rezultat din 
desarmoniile naiurei emeneşti; iar in 
al treilea şi unul din cele mai impor- 
tante, ce poate face ştiinţa pentru a 
îndulci desarmoniile omeneşti. 

Prima parte.— Desarmoniile: În cic- 
lul evolutiv al ființelor viețuitoare s'a 
facut o trecere bruscă între om şi spe- 
cia de maimuţă antrupoidă din care el 
s'a coborit. Omul, după Metchnikoff, 
ar putea fi considerat ca un copil mi- 
nuuat al unui antropoid. Născut cu un 
crier şi o inteligență mult mai dez- 
voltute de cit acelea ale părinţilor săi 
antropoizi şi trăind în coudiţii cu to- 
tul diferite de cit acele ale strămoşi: 
Jor sài, a deschis o cale nouă în evo- 
luţia ființelor vieţuitoare. Această 
schimbare bruscă de natură u adus 
cu ea o serie de desarinonii sau ne- 
polriviri organice de care omul se 
resimte cu atit mai mult cu cit e mai 
inteligent şi mai senzibil ; iar ca re- 
zultat fiual o serie de nenorociri pe 
care umanitatea a încercat să le 
şteargă prin toato mijloacele de cure 
dispune.: 

Cea mai mere parte din aceste des- 
armonii au, după Metchnikoff, ca ori- 
giuă organe atuvice, adică organe moș- 
tenite de lu strămoşii lui, animalele 
mai inferioare, şi cari la el nu numai 
că nu sint folositoare dar chiar dău- 


nătoare vieţii lui. Aşa, Metchnikofi 
citează părul de pe corpul nostru, 
moștenit desigur de la mamiferele in- 
ferioare unde el serveşte ca organde 
pruteclie în contra frigului, dar care 
la om nu numai că nu mai servește 
la aşa ceva dar e urit și chiar dàu- 
nător, pentru că în teaca foliculului 
lui să pot lucaliza adesea focare de 
infecţie microbiene cari produe bu- 
boacle ete. Tot astfel apendicele cecal 
de la om, moștenit iarăşi de la ani- 
malele mai inferioare undo el serveşte 
cite o dată la digestie, pe cind la om 
nu numai că nu mai îndeplineşte a- 
ceastă funcţie dar chiar e dăunător 
căci produce acea boală, periculoasă 
cite o dată, apeadicita.—-Tut astfel e 
şi dezvoltarea mare a intestinului gros 
la om, care. după Metchoaikofi, e fo- 
carul de infecţie a alitor boale cadi- 
zenteria, constipuţia, diferitele tumori 
dăunătoare organizmului, de oare-ce 
materiile fecale, stind mult timp în 
această parte a intestinului, dau naş- 
tere, din cauza descompunerei lcr, la 
substanțe uirăvitoure care, absorbite 
in singe, produc iurburări cite o dai:ăâ 
foarte grave. 

Alte desarmonii mai grave încă sint 
tulburările prezintate de fuacţiuuea 
organelor genitale; în prima linie a- 
pariția instinctului sexual înainte ca 
organele sexuale să puată functiona 
normal, desarmonie care produce tul- 
burări grave la copii, şi în a doua linie 
persistența acestui instinct după ce or- 
ganele genitale nu mai pot tuucţiona 
desarmonia care are ca rezultat la bä- 
trini tot felul de pervertiri de simţuri 
care produc iarăşi tulburări grave 
fizicu şi morale. 

Savantul profesor descrie apoi alte 
serii de desarinonii : ca tulburările ine 
stinctului familial, manifestate pria 
impiedecarea voilă a naşterii copiilor: 
prin abandonarea copiilor imediat 
după naştere; apoi tulburările instiac- 
tului social, care în loc să fie manifes- 


RECENZII 341 


iat prin o solidaritate universala să 
mărgineşte numai la o solidaritate 
regională, profesională, etuologică etc. 

Dar vna din desarmvuniile cele mai 
mari ale naturei omeneşti e, după 
Metehnikoff, acea a bătrineței patolo- 
gice şi a imposibilității de a atinge 
instinctul morții vaturale. A atinge 
instinctul morţii naturale e a privi 
necesitatea fatală a morţii făra frică, 
cu plăcere chiar, după cum aşteptăm 
somnul, fu urma unei zile de muncă 
grea. 

Desarmonia bâtrineţii patologice şi 
a imposibilității de a atinge insline- 
tul morţii nutarale au ca rezultat 
după Metehnikoaff, toate acele concep- 
ţii arbitrare asupra nemurirei suflctu- 
lui, asupra reinvierei corpului după 
moarte și a altor dogme filosofi.:a-re- 
ligioase care voiau să se impună. ca 
adevăruri relevate, dar a căror reali- 
tate mu putut nici o dată fi probată. 

Din cauza tuturor acestor desarmo- 
nii organice, din cauza vieții noastre 
complicate, graţie civilizației de azi, 
in mare parte rău îndrumată, noi, a° 
fară de cazuri de accidente, murim 
înainte de vreme, murim aşa zis de 
batrineță patologica în loc să murim 
de moarte natnială. De aci frica teri- 
bilă de moarte, care e aproape uni- 
versală la toţi oamenii și care duce 
la descurajare, la misticism, la pe- 
simism, la suicid. 

Dacă no! prin o morală ratiunală, 
bazată pe nalura omenească şi prin o 
igienă ruţională, care ar țineau compl 
de armonia naturei omeneşti, am a- 
junge sa indulcim toate aceste desar- 
monil, atune! desigur viaţa noastră ar 
atinge limila vristei oamenilor din bi- 
blie; ne-am stinge incet-incet, pe ne- 
simţite, am muri de moarte naturală 
şi în loc să simţim groaza morţii, am 
fi sănini în faţa el ca patriurhii din 
biblie : „Şi timpul cit a trait Abraam 
a fost de 175 de ant. Abraam, perzind 
forțele sale, a murit într'o baâtrineţă 


fericită, fiind foarte bătrin şi sătul de 
zilele sale“ (Geneza cap. XXV 7. 8). 

Partea a 1l-a.—Incercările pentru 
a micgora răul rezultat din dezarmo- 
nile naturei omeneşti. — In această 
parte a cărţii sale, autorul arată în- 
cercările religiunelor şi ale filosofie! o- 
ficiale mai cu samă, pentru a combate 
desarmoniile naturei omeneşti. Arată 
cum frica do moarte a silit pe omul 
din toute timpurile să găsească un 
mijloc pentru liniştea lui sufletească, 
faurindu-și diferite sisteme religioase 
şi filosofice care toate, după Tylor, u- 
vind la bază Animizmul primitiv, să- 
deau în sufletul oamenilor credinţa în- 
tr'o viaţă viitoare cu tot cortejul de 
supersţiti! grosolane practicate încă şi 
azi la popoarele sălbatece și chiar la 
unele popoare. civilizate. In Congo 
există obiceiul de a face o borta în 
mormiat în dreptul gurii mortului şi 
de a întroduce pe acolo, o dată pe 
lună, provizii de alimente solide şide 
băuturi, Hceredințaţi desigur că mor- 
tul le va minca.—Lu noi e obiceiul de 
a face coliva, colaci şi pomană de su- 
fletul morţilor ete. 

Practica vieții fácind pe om mai 
neincrezător în preceptele religioase, 
cari, după cum s'a arătat, căutau să 
liniştească frica de moarte a omului 
fagăduindu-l nemurirea sufletului, a 
dat naştere diferitelor sisteme filoso- 
fice ca spiritualismul, care nu e de 
cit un sistem religios laicizat, cu 
panteismul o alt variantă a apirilua-: 
lismului gi în urmă pesimismului o- 
moritor- Dar toate aceste sisteme fi- 
losofice n'au adus un leac mai bun 
pentru a micşora răul rezultat din 
desarmoniile naturii omenești. Aceste 
desarmoni! tot existuu încă, iar con- 
secințele lor ca boalele batrineşti şi 
frica de moarte deveneau din ce în 
cu şi mai ingrijitoare. 

In secolul nostru mai cu samă, 
ştiinţa; luind o dezvoltare enormă; 
omul a devenit şi mai neinerezător 


10 


342 VIAȚA ROMÎNEASCA 


in toate învățăminiele religioase și fi- 
losofice care voesce să ne mingie cu 
iluzia credinţii în nemurirea sufletului. 
Dia cauza acestei iluzii, înrădăcinată 
în sufletul omului de secole şi din ca- 
uza lipsei de convingere ştiinţifică, 
s'a intimplat că nnii filosofi şi chiar 
oameni de ştiinţă să se intrebe, nu 
fără oare-care temere: ştiinţa smul- 
gindu-ne mingierea pe care ni-a dat-o 
credința religioasă, va fi ea în stare 
oare să ne dea în loc o mulțumire mai 
întăritoare în viață ? 

In partea a [ll-a a cărţii sale, pro- 
fesorul Metchnikofi, după ce citează 
aceste temeri exprimate de scriitori 
mari ca J. J. Rousseau, Tolstoi, Bru- 
netiâre, arată ce poate ştiinţa de o 
cam dată in conira boalelor. Apendi- 
cita, turbarea, difteria şi multe alte 
boale, pe care rugăciunel» religioase 
nu le-au putut vindeca nici v datà, sint 
azi vindecate de ştiinţă. Arată apoi 
cum prin o igienă raţională, în spe. 
cial prin o alimentaţie mai mult ve- 
getala susținută şi de regimul lapte- 
lui fermentat (kefir, lapte ucru) se 
poate combate cu siguranţă înmulţi- 
rea microbilor otrăvitori din intesti- 
nul gros. Citează observaţii proprii.— 
Profesorul Metchnikoff ajunge la con- 
vivgerea că intestinul gros de la om 
nu numai că nu e folositor, dar chiar 
dăunător. Că e inutil, citează cazul 
uni femei care a trăit 27 de anitără 
ca intestinul ei gros să funcţionaze, 
de oare ce o fistulă practicată deasupra 
lui, permiteau resturilor digestiei se 
fie date afară direct prin acea fistulă, 
fără a mai trece şi staționa în intes- 
linul gros. 

Profesorul Metehnikoff, bazat în mare 
parte pe cercetările sale proprii, ara- 
tă rezultatele admirabile ale serote- 
rapiei (injecții cu diferite seruri) în 
combaterea boalelor. De şi de curînd 
aplicată, seroterapia constitue desigur 
unul din capitolele cele mai impur- 
taute ale medicinei experimentale. 


Dacă ştiinţa a realizat progrese mari 
în combaterea boalelor, nu e tot aşa 
şi în combaterea bătriîneţii şi a mor- 
ţii. Omul, ca şi cele-l-alte animale, ca 
şi plantele, după un timp oare-care 
înbătrineşte, adică forțele slabesc 
corpul scade, părul inălbeşte, dinţii cad 
e'c.; organizmul devine atunci puțin 
rezistent şi moare sub influența tutu- 
ror felurilor de cauze morbide. 

Ce poate dar ştiinţa în contra se- 
nilității sau a bătriaetii ? Capitolul a- 
cesta e unul din cele mai importante 
prin originalitatea ideilor cuprinse în 
el, idei bazate pe teoria fagocitozei 
stabilită mai înainte tot de el. Pentru 
înțelegerea acestor idei, cred folosi- 
tor să dau mai întiiu mici lămuriri: 
In singele omului ca şi înal celor-l-alte 
animale există pe lingă glohui, roşe 
şi globule alhe, numite şi leucoeite; 
acestea din urmă pot eşi din vasele 
de siuge şi voiaja în toate țăsuturile 
corpului ; unele din ele au şi propri- 
etatea de a ataca, de a minca fasu- 
turile corpului precuin și mierobii 
care se găsesc îu ele şi în siuge, din 
care cuuză se mai numesc şi fagocile, 
iar fenomenul acesta de distrugere se 
numeşte fagocitoai. 

După Metchnikoff sint două feluri 
de fagocite: unele mari numite macro- 
fage şi altele mai mici numite micro- 
fage. Macrofagele sint periculoase or- 
gunizmului, caci ele atacă țasuturile 
cale bune, cele nobile, ca ţăsutul ner- 
vos, muscular etc. şi produc sclero- 
zarea lor, adică întărirea, sfárimarea 
şi în fiue distrugerea lor complecla. 
Din cauza acestor sclerozări, corpul 
se slăbește şi bâtrineta vine imediat. 
Din toate sclerozele, acea a vaselor de 
singe (arterio-seleroza) © cea mai gra- 
vă. Ea se datoreşte în mare parte 
substantelor otrăvitoare din alcoolul 
băut de om sau acele secretate de 
microbii sifiisului și de microbii din 
intestinul gros. 

Prin procedeuri speciale de sero- 


RECENZII 343 


terapie, prof. Metchnikoff e deja pe 
cale de a găsi mijlocul să întăreuscă 
elementele nobile şi să inlăture pu- 
terea distrugătoare a macrofagelor.— 
E adevărat că aceste studii sint încă 
la începutul lor, dar cind, mai curînd 
sau mai tirziu, se va perfecționa com- 
plect tratamentul seroterapic şi cind 
el va fi susținut şi de o igienă raţio- 
nală, atunci desigur se va înlătura ne- 
ajunsurile unei bătrineţi patologice şi 
omul va capata instinctul morţii na- 
turale. Atunci, după cum s'a zis, cind 
se va apropia termenul vieţii, omulo 
să dorească să moară, după cum do- 
reşte să doarmă, cind îi e somn. 


Stiinţu ne pregăteşte In viitor mari 
ajutoare, mari mingieri.' Metehnikoff 
e un adevăratapostol al ei; el ne dă 
probe de convingere adincă în pute- 
rea științei, cind termină astfel admi- 
rabila lui lucrare: „Dacă e posibil un 
ideal care să poaiă uni pe oameni în- 
tr'o religie a viitorului, acet ideal. nu 
poate fi bazat de cit pe principiile 
ştiinţifice. Si dacă e adevărat, după 
cum să zice adesea, că e imposibil de 
a trăi fără credință, apoi aceasta n'ar 
putea A de cit credința în puterea 
ştiinţei.“ 


P. B. 


ANANIN LINI PNI NI NIEA SSI I NIS NA SND 


Revista hevistelor 


n ——— 


Sămănătorul (Martie 1906). 

Ideile d-lui N. lorga .despre misiu- 
nea „Teatrul Naţional“: „cind teatrul 
„are un caracter oficial, el trebue să 
„fie ast-fel încît să facă parte, ca un 
„capitol neaparat, din marele program 
„al educațiunii naționale,“ repertoriul 
„trebue alcătuit, cu o largă cunoştinţă 
„literară şi o cuminte judecată, din tot 
„ce au mai bun literatnrile lumii fără 
„deosebire... El trebue alcatuit din a- 
„cele lucruri foarte bune pe cari le a- 
„vem, dar le-am uitat“ (No. 10). 

In. ce priveşte misiunea Academiei, 
d. Iorga crede, că nu ar trebui, pentru 
a distribui premii, să aştepte „milo- 
geala“ scriitorului, ci Academia să iee 
inițiativa, fiindcă „e de crezut că 
membrii Academiei cetesc“......... (No. 
11). Pentru aceasta ar trebui să 
sə reorganizeze secția literară a A- 
cademiei, spre a fi în adevar li- 
terară,—şi „cel mai bun lucru ar i, 
„de sigur să se facă din fruntaşii lite- 
„raturii zise beletristice niște membri 
„agregaţi la Academie“ (No. 12). 

In „Scriitorii romini și învățăturile 
zilelor din urmă“,—d. Iorga declară: 
„pentru mindria unuia şia altuia, pen- 
„tru o vorbă înțeleasă strimb şi spusă 
„pe dos s'au ivit destule duşmănii în 
„acel cere care trebue să fie inchis u- 
„nor asemenea înriuriri, în cercul lite- 
„raturii naționale militante“ (No. 13). 
Adăogim : ast-fel de dușmânii nu ar 


trebui să aibă vre o înriurire nici în- 
tr'un fel de literatură. Dar discuţiile 
serioase şi cinstite, spre a iumina ide- 
ile şi cobvingerile ce ne despart, suet 
utile şi chiar necesare pretutindeni şi 
ori cînd,—fiind-câ astfel se pot naşte 
judecata dreaptă, opinia publică con- 
ştientă, curentele sănătoase de idei şi 
sentimente. 

Afară de articolele d-lui Iorga, cele 
patru numere din Martie, cuprind, ca 
de obiceiu, versuri şi proză de A. 
Vlahuţă, O. Carp, I. Boteni, D. Anghel 
C. Moldovan, D Nanu, A. Stavri, ete. 
şi începutul unui studiu asupra „onoa- 
rei ofițerului romin“ de d. Căpitan Al 
D. Sturdza. 

Luceafărul (i şi 15 Martie. Bu- 
dapesta), cea mai artistică (poate ți- 
nea piept și cu „Arhitectura“) revistă 
literară romină. 

Ca întotdeauna, bucăţi belelristice 
de mina înlăia, iscălite, în aceste două 


- numere ds A. Vlahuţă, Octavian Goga, 


şi bucăţi de d. V. E. Moldovan, Fatma, 
I. Ciocirlan, etc... 

Discuţia e şi ea reprezentată prin- 
trun interesant articol al d-lui M. Si- 
mionescu-Rimniceanu, care, cu oca- 
zia scrierilor d-lui Sandu Aldea, a- 
tinge mai multe chestii literare la 
ordinea zilei. Despre o parte din a 
ceste chestii, vezi Cronica literari 
din acest număr al „Vieţei Romi- 
neşii“, despre celelalte probleme ra 


REVISTA REVISTELOR 


345 


fi vorba altădată, cu ultă ocazie..... O 
recenzie asupra Amintirilor Căprarului 
Gheorghiţă, în care autorul (d. lun 
Paltin) laudă opera d-lui Sadoveanu, 
dar,—ai se pare—face nişte apropieri 
nejuste. nejustificabile... D. Dr. S. Puş- 
cariu, dispunind de citeva ore, pe care 
i le lasă lihere greauu sarcină ce şi-a 
luat (Dicţionarul limbii romine), recu- 
noaşte—iatr'un ton amical și aproba- 
tiv—că d. Gorun nu crează viaţă, că 
nu-ţi rămine în minte nici unul din 
tipurile sale, că trafeuzi, în nuvelele 
sale, chestii psichologice şi sociale şi 
că—âiei nu prea pricepem aprobarea 
d-lui recenzent—iîn opera acestui seri- 
itor e cu totul vâdită atitudinea, per- 
sonalitatea sa, noi am zice „tendinţa!“ 
sa... Despre Robinson în țara Romi- 
nească d. Dr. S. Puşeariu zice că „e un 
roman cu 0 teză foarte sănătoasă“ şi-l 
recomandă publicului, ceea ce nouă ne 
produce o mirare superlativă şi ne 
sileşte să întrebăm, dacă nu sintem in- 
discreti, pe d. M. Simionescu-Rimui- 
ceanu: „Cum stăm cu tezismul (nu cu 
tendenţionismul) în artă 2“... Şi, apro- 
piind articolul d-lui Dr. S. P. despre 
d. Sandu-Aldea, („Luceafarul,“ 1 No- 
embrie, 1905) cu arlicolul d-lui M, Si- 
mionesecu-Rimniceanu despre acelaş 
( „Luceafarul“ 15 Febr., 1 Martie 1906) şi 
cu teoriile aduse de d. M. S.-R., în acest 
din urmă articol, pentru apărarea d-lui 
Dr. S. P.„—mirarea noastră nu mai are 
margini... 

Cnarentnl nou—No. 4, Febr. 1906. 

Un Român bucovinean publică ince- 
putul „Reflexiunilor“ sale asupra cărţii 
d-lui N. Iorga „Neamul rominesc din 
Bucovina“,—ecari ar putea să fe înti- 
tulate : „despre ce nu a vorbit di Ior- 
ga în carteu sa despre Bucovina“, cu 
note interesante asupra vieţii cultu- 
rule din Bucovina. 

Cu plăcere vom ceti continuarea ar- 
ticolului,—singura notă mai interesan- 
tă în acest număr al unei reviste li- 
terare şi mai ales critice care—la al 


patrulea No,—tot nu găseşte cu cale 
să spue măcar două vorbe despre vo- 
lumul lui Goga, fiind-că nu-i dă răgaz 
„distrugerea“ d-lui Sadoveanu şi po- 
lemicile cu dl Iorga,—--tot din cauza 
d-lui Sudoveanu! (sau, poate, polemi- 
cile cu dl Sadoveanu din cauza d-lui 
Iorga ?). | 

In adevăr, numărul se începe en ar- 
ticolul d-lui Sanielevici, întitulat „Ro- 
manul istoric“,—şi anume, cu urmă- 
torul aforism: „Un prieten, poet, îmi 
„Spunea dăunăzi că în operu d-lui Sa- 
„doveanu descrierile nuturei nu sunt 
„lipsite de oare-care poezie. Cred ; de 
„Cit poezia aceia este a naturii, nu-i 
„a d-lui Sadoveanu”!.... 

Inţelegeţi, că după aceasta n'am mai 
cetit articolul, în cit, cu regret, nu pot 
da samă de cuprinsul lui. 

Hotărit, pe dl Sanielevici nu-l lasă 
să doarmă laurii defunctului Aron 
Densuşeanu,— care toută viaţa „dis- 
trugea“ pe Eminescu... 

Vr'o două luni d. Sanielevici tot a- 
nunța pe coperta revistei un „Răs- 
puns d-lui Ibrăjdeunu“. 

Dapă atita pregătire, în sfirsit, îl 
vedem publicat acest „Răspuns“, dar 
în el di Sanielevici se :nulțumeşte a 
ne spune: „povestirile d-lui Sadovea- 
„nu, d. Ibrăileanu le interpretează gre- 
„şi, dar ca să-i dovedese aceasta ar 
„trebui să scriu eu un articol de 44 pa- 
gini“... şi în lcc de răspuns la invi- 
muirea formală ce-i făcuse d. Ibrăi- 
leanu,—că nu numai e nedrept şi nu 
înțelege pe Sadoveanu, dar şi îl... co- 
recteasiă (caracterizindin „tabloul sinop- 
tic“ unele nuvele, prin cuvintele „betie, 
adulter, omor“, fără ca nemic, un cu- 
vînt măcar, în ele să facă vre-o alu- 
zie la aceste viții sau crime. după 
cum arată dl. Ibrăileunu),—dl. Sa- 
nielevici onorează pe fostul său colu- 
borator cu gentilețe de felul acesta: 
„(d. Ibrăileanu) nu are destul spirit 
dialectic, nici vigoare logică şi nici 
putere de sinteză“..... 


346 


————_. 


Nu voiu să apăr pe fostul colabo- 
rator al d-lui Sanielevici: greşelile se 
plătesc... 

Ca literatură ne dă o bucată de d. 
V. Crăsescu,—„Spre ideal“. Ar fi fost 
minunată nuvela d-lui Crăsescu, dacă 
n'ar fi fost prea... inspirată de „Ciu- 
dinov“ din „Mărunţişurile vieţii“ de 
N. Şcedrin (dl Crăssscu a făcut ceea 
ce, de alt-fel, nu poate să facă nic? 
Parlamentul Englez: din băiat fată). 
Spre mai ample informaţiuni reco- 
mandăm direcţiunii „Curentului nou“ 
să cetească în Albina, No. 26 din 28 
Martie şi No. 27 din 4 Aprilie 1899, 
o traducere după originalul rusese de 
d-na Elena Sp. Popescu. 

Viaţa literară (Mart). D. Vlăhuţă 
schițează o ideală „Casă a artiştilor“, 
în care s'ar intilni artiştii de toate fe- 
lurile, ar învăţa să se cunoască unii 
pe alții, să se respecteze şi care ar 
însemna, poute, „Renaşterea“ noastră. 
Cu această ocazie, d-sa ne spune că 
acum două-zeci de ani a visat impre- 
ună cu Eminescu o asemenea casă 
pentru artiști... Marele poet, aflăm încă 
odată, a suferit şi de frig şi de foa- 
me... Acum două-zeci de ani toată 
lumea se imbogăţia, iar cel mai mare 
Romin ducea o viaţă aproape de cer- 
şitor!.., 

D. Chendi, in Papagalii antipa- 
tici, ridiculizează un anumit fel de 
discipoli, la noi se zic „ciraci“, pe 
care îi numeşte „intreţinuţi intelectu- 
ali“. Ar fi putut d. Chendi să intre 
mai în fondul chestiei şi să arate cit 
rău aduc aceşti papagali şi stăpinilor 
lor şi ideilor pe care le papugalizează 
şi să insiste asupra dublului curent de 
pervertire: de la papagali la stăpiîn şi 
de la stăpin la papagali. D. Gorun, în 
Ziarele şi literatura se ridică în con“ 
tra recenzentţilor literari de la ziare, 
pe care publicul, crezindu-i că vor- 
besc îm numele ziaruini, îi iau în se” 
rios—şi se dezorientează.., D. Chendi, 
în Solidaritate... forțind nota, spune 


VIAŢA ROMINEASCA 


că faima lui Heine se datorește in 
primul rind gazetarilor evrei (nu ta- 
lentului său?). 

“Intr'un frumos şi cuminte articol, 
Pentru limba rominească, d. Cosbuc 
invinueşte de „lese-:najestate a naţio- 
nalității“ pe acei din clasa înaltă care, 
ne vorbind romineşte, nu dan prilej 
limbii romine să se rafineze,—căci ori- 
ce limbă se rafinează în clasele de sas. 
Dar, socotim, n'ajunge să stigmatizăm 
răul; trebue să insistăm mai ales a- 
supra leacului. Leacul, am spus'o: e 
ridicarea ţărănimii la o valoare socia- 
lä egală cu valoarea ei numerică şi 
naţională. Atunci clasele de sus se 
vor romaniza—ori vor emigra... 

Revista Generală a Iavăţă- 

mintolui (Bucureşti, Mart).—D. E. A. 
Pangrati publică „Memoriul Facti- 
fii de Stiinte din Bucureşti“, redactat 
de d-sa şi votat de parte dintre profe- 
sorii acelei facultaţi. Memoriul cuprin- 
de trei părţi referitoare la trei mari 
chestiuni: î) Localul Facultăţei de 
Stiinţi; 2) Alocaţiunile pentru mate- 
rial şi lucrări; 3) Personalul şi sala- 
"iile. Sub toate aceste raporturi Fa- 
cultatea de Ştiinţi din Bucureşti lasă 
mult, foarte mult de dorit. Memoriul 
cere de urgenţă sporirea mijloacelor 
materiale în numele bunului mers al 
învăţămintului ştiinţific superior. De 
sigur că fără mijloace materiale invi- 
țăminatul științific nu poate înainta, 
după cum el nu poate înainta suma: 
cu mijloace materiale. Di Haret refu- 
ză semnarea Memoriului deşi îl găse- 
gte drept, crezindu-l inoportun. D-sa 
nu crede că cererile Memoriului vor 
fi luate în samă : „In anul trecut Casa 
Şcoalelor avea preparată prima parte 
din fondurile cu care, în trei ani, a- 
vea să se desăvirșească dotarea ma- 
terială a laboratoarelor universitare 
şi aceste fonduri au fost cheltuite pen- 
tru alte scopuri, nedindu-se nimic 
Universităţilor“. In „Din trecutul gcoa- 
lelor rominegti“, dl Gh. Adamescu a. 


REVISTA REVISTELOR 


nalizează un plan de reformă a şcoa- 
lelor din 1859. Cu privire la organiza- 
rea școalelor săteşti acel proect ob- 
servă că „clasa cultivatorilor de pä- 
mint e cea mai importantă, ca una 
care formind tulpina şi braţele socie- 
tăţii întregi, dă naţiunii mijloacele 
existenţei sale şi-i trimete necontenit 
nouŭ puteri vegenerătoare“. Aşa dar 
aceste idei la 1859 nu erau subver- 
sive. Dar azi ? Dar azi cine se ocupă 
cu asemenea chestii ? 

Calture Romtnă (Iași, Mart).— 
Numiărul acesta e în plină campanie: 
toale articolele sînt consacrate pole- 
micei cu dl Haret. In special broşura 
„Pagini de Istorie“ a fostului mini- 
stru de instrucţie e criticată şi persi- 
flata... „fără ură şi părtinire“. Direc- 
torul revistei consideră această bro- 
şnră ca o pledoarie de apărare a d-lui 
Haret împotriva învinuirei că „a ne- 
dreptăţit şi nmilit, fără necesitate, pe 
profesori“. Nu numai textul broşurii 
e atacat, dar şi intenţiile autorului 
scoase de critici prin interpretare sint 
divulgate profesorilor secundari, care 
pare că sunt chemaţi să fie arbitri 
botăritori în acest „proces încă deos- 
chis între dl Haret şi profesori! şeoa- 
Jelor secundare“. Se afirmă categoric 
că fostul ministru poartă în sufletul 
său o ură de neînvins împotriva pro- 
fesorilor secundari ; iar cînd e vorba 
de a arâta cauzele acestei uri neințe- 
lese se spune: „Ce motive puternice 
ar fi facind pe un fost ministru al in- 
strucţiei să poarte în sufletul său o 
antipatie aga de neinvincibilă in con- 
tra unei părţi aş de mari şi insem- 
nate a corpului didactic, nu ştim“. 
Enigmatică psihologie mai are şi dl 
Haret ! 

Revista Stiinţelor Medicale 
din Bucaregti an. IE vol. 1 
No. 1, 

Dr. S. Irimescu. Serotorapia în di- 
genterie. 

Domnul dr. S. Irimescu, care în nu- 


347 


merele 1, 2 şi 3 din anul trecut 1905 
ale acestei Reviste ne-a dat un slu- 
diu foarte interesant şi documentat a- 
supra profilaxie! paludismului cu con- 
sideraţii speciale pentru țara noastră, 
tratează în No. i din 1906 cu o deose- 
bită competenţă diferitele cercetări sti- 
inţifice asupra dizenterie! şi aplicarea 
seroterapiei în combaterea el. 

Se deosebesc două forme de dizen- 
terie : 


1) dizenteria amibiană cunoscută 
încă sub numele de dizenterie tropi- 
cală, cu toate că e răspinditi şi în re- 
giunile temperate. Ea e complicată 
cele maï dese ori cu abcese ale fica- 
tului şi-i datorită amibeï dizenterice : 
Entamoeba hystolytica. 


2) dizenteria bacilară ce-i tocmai 
dizenieria tipică epidemică din ţările 
temperate. 

Seroterapia nu se poate aplica de 
cit în caz de dizenterie bacilară. Ches- 
tia nu-i însă aşa de simplă de oarece 
s'a observat mal :nulte rase de ba- 
cili dizenterici ce produc toxine deo- 
sebite. Toxinele sint răspindite in or- 
ganism pe cale sanguină şi provoacă 
prin generalizarea lor simptomele boa- 
lei. Majoritatea autorilor admit: a) o 
dizenterie bacilură tipică datorită ba- 
cilului Shiga-Kruse şi b) dizenterii ma! 
atenuate (stări dizenteriforme) datorite 
bacililor Flexner şi bacililor pseudo- 
dizenterici din epidemiile azilelor de 
alienaţi şi dizenteria infantilă. 

Imediat ce bacilil dizenterie! au fost 
cunoscuţi, sa cercat imunizarea prin 
seruri specifice. Autorul citează nume- 
roase exemple în care se constată e- 
ficacitatea serului antidizenteric. In 
Rominia, seroterapia a fost aplicată- 
cu deplin succes în combaterea dizen- 
teriei de către d-ril Roşeuletz, Grossi, 
Popovici şi Bodiu în judeţele Iaşi şi 
DorohoY, şi de antor în jud. Vilcea. Ia 
genere, o singură injecție de 20 cm... 
de ser anlidizenteric e suficientă pentru 


348 


vindecarea bolnavilor, sau pentru pre- 
venirea boale! la cei sănătoşi. 

Autorul insistă asupra necesităţii 
de siudii amănunțite pentru a se pu- 
tea preciza dacă diferitele rase de ba- 
cil! produc :nodalităţi deosebite de di- 
zenterie şi dacă serul obţinut cu unul 
din aceşti bacili e suficient pentru te- 
rapeutica tuturor cazurilor. 

Po de altă parte,arată că, la noy, 
dizenteria e o boală rurală şi ca tra- 
tamentul er, ca și a celorlalte epide- 
Mil, e cam greu de aplicat în mod sis- 
tematic din cauza stărei economice 
proaste a ţăranului şi din cauza condi- 
ţiilor defecluuase ale asistențey bol- 
navilor la sate. | 

Mercure de France. (Februa- 
rie-Marlie 1906). D. Jules Sageret scrie 
în două numere, un articol udmira- 
bil asnpra d-lui Brunetière, analizin- 
du-i intreaga activitate de scriitor. D. 
Sageret îşi imparte studiul in trey 
părţi, după cele trei puncte de ve- 
dere din care consideră activitatea d- 
lui Bruneticre.—1) Modul contradicto: 
riu al d-lui Brunelicre: contradicții 
superficiale, căci sint rezultatul, întot- 
deauna, al preocupărei do interesele 
societăţii franceze; d. Brunetière va 
admite, de pilua, „tradiţia“ şi „demo- 
cratismul“. Fiindcă vrea să deprecieze 
revoluția frunceză,laudă veacul al XVII- 
lea şi ponegreşte pe al XVIil-lea, dar, 
fiindcă sint şin veacul al XVII-lea 
seriitori ca cei din al XVIII-lea (pre: 


cursorii acestora), îl tratează ca apar- 


tinind prin spiritul lor veacului al 
XVIIl-lea, în loc se-i considere ca pre- 
cursori, —dacă i-ar considera ca pre- 
cursori, ar scobori veacul at XVII-lea, 
l'ar face precursorul celui viitor... Dar, 
cind voeşte să răstoarne pe Taine, d. 
Bruneiicre vorbeşte de „revoluţia fran- 
ceză“ (in contra cărcia e Taine), ca 
de ceva util, bun... de şi aiurea. cum 
am văzut, ponezieşte pe enciclope- 
dişli pent; ucă au pregătit revoluţia... 
Şi totuşi, deşi revoluţia a fost un bine, 


VIATA ROMINEASCA 


atacă pa toţi care au facuto... şi, con- 
cluzia : Revoluţia (pe care o socotea 
bună, ca să combată pe Taine) a fá- 
cut bine lumei şi rău Franţei.—Odats, 
cind avea nevoe să apere învățarea 
limbii latine, apără invăţătura, inte- 
lectualismul; altădată, fiindcă „in- 
teleciualii“ au fost dreyfussarzi, se ri- 
dică încuntra intelectualismului.., Toate 
aceste contradicții, pentrucă, pentru 
d. Brunetiere, totul e folosul social, 
aşa cun îl înțelege d-sa.—teoria, ade- 
vărul, sint în slujbaidealului sucial,.. 
2) Modul constant al d-lui Brunetiere... 
Are şi citeva lucruri în care e cons- 
tant: combattvitatea, fiind un oin de 
acţiune, un luptător, cum s'a spus deja; 
fidelitatea fală cu Bossuet, pentruea d. 
Bruneticre e pentru „tradiţie“ şi „au- 
toritate“, de unde neincrederea în „ra- 
țiune“, care este „învăţătoarea egois- 
inului“,—de aici „falimentul ştiinţei“, 
pe care nu el l'a descoperit—el e nu- 
mai un Vespucio—şi care nu se împacă 
cu alte teorii ale d-lui Bruļnetière : că 
nu ar exista ştiinţe: Atunci cine 
a dat faliment? De altmintrelea, de 
ce „faliment“, eind ştiiota, chiar dacă 
nu poate da tot, îţi spune: „mai as- 
teaptă !“ ca orice debitor, care nara 
tacă toată suma... Şi apoi, ori-ce ideal 
e uerealizabil, deci toate-s în faliment. 
—şi cel moral... Iv rezumat: dacă o 
teorie nu e utilă idealurilor d-lui Bru- 
netière, d-sa o respinge... sau o aco- 
moudează şi, cu asta trecem la: 3) Mo- 
dul evolutiv al d-lui Brunetière. D. Bru- 
nelière, s'a convertit la catolicism, pen- 
tru salvarea patriei sale. E! nu crede 
ceea: ce crede, ci ceea ce crede că tre- 
bue să creudă pentru salvarea patri- 
ei. A devenit „social-democrat“: ce- 
rerile proletavilor sint juste, dar... 
„dacă sint utopice nu le indepliaiți“.,. 
şi mai ales nu vă alingeţi de „fami- 
lie“, „patrie“, „proprietate“ —şi dacă 
nu te atingi de „proprietate“, atunci, 
evident, că e platonică justificarea ce- 
rerii proletarilor! A devenit „,poziti- 


REVISTA REVISTELOR 


vist”, pentru a găsi o nouă justificare 
catolicismului şi pentrucă A. Comte, 
prin pozitivism, a ajuns la cunoscuta 
sa religie, care, d. Bruneticre nu ob- 
Servă, a fost clădită prin ruinarea prea- 
labilă a catolicismului. Cu „.evoluţio- 
nismul'“ a acomodat, deelarind că 
pte ea ce evoluiază nu so schimbă“, că 
„originea animală a omului se'mpucă 
„cu credința în păcatul original“... I-ur 
fi mai greu să-şi împace dogmatismul 
inoral catolic cu teoria evoluționistă a 
variațiilor indefnite ale moralei... 

Lu Revue, (Aprilie 1906). 

In continuarea interesantelor sale 
studii asupra tipurilor literare ule cri- 
gei rusegti, G. Saviteh arată cum se 
oglindeşie femeia în literatura rusă şi 
cure e rolul ei în transformările so- 
ciale, care s'au întimplut în imperiul 
moscovit în secolul nostru. Cazul prin- 
cesei Wolkonsky, care, pe la 1825, cu 
toate pedicele puse de familie, a ur- 
mat in Siberia pe soţul ei surgnnit 
pentru conspirația din 14 Decembrie 
a acelui an, ne arată cum femeia se 
asocia, încă de pe atunci, la lupta 
pentru libertale. Mai apoi, după des- 
fiinţurea robiei, care preocupase toate 
spiritele în prima jumătate u veacului 
al 19-lea, femeia rusă întră mai direct în 
lupta pentru propria ei liberare de sub 
jugul familiei şi al prejudiţiilor; chestia 
femeiască râmine atunci preocuparea 
cea mai de căpetenie a oamenilor culţi. 
In ciocnirile dintre generaţia veche şi 
cea nouă, luptele dintre fii şi părinţi 
siut mai slabe, pentru că e vorba nu- 
mai de deosebiri de idei; dar sint te- 
ribile luptele diatre fiice şi părinţi, din- 
tre neveste şi bărbaţi, căci aice nu e 
vorba numai de deosebiri de idei, ci 
chiar de libertatea femeilor. Lupta fe- 
meilur contra prejadecâților se oglin- 
deşte în literatură : în „Dimitri Rudin“ 
al lui Turguenev, tinăra Nataliae gata 
să urmeze în sărăcia lui pe erou, fiind 
fermecată de discursurile şi de ideile 
lui; în „Un Bulgar“ al aceluiaș ro- 


349 


mancier, Elena se dă lui Insarov, a- 
trasă de ideile lui şi apoi se căsăto- 
reşte cu el impotriva voinței părinți- 
lor ei. Dar, dacă la Turguenev femeia 
lupiă sprijinita pe un barbat şi mi- 
nată de iubire, allă dată ea se ridică 
şi fără iubire, numai din dor de libertate: 
D-na Stchetinin din „Timpuri grele“ 
(a lui Sleptzov) părăseşte pe soţul ei 
fară să intervie vre-o iubire, numai 
fiind că a intrevăzut putinţa uuei alte 
vieți. de cit a acelei de familie, în 
care femeia o roaba soțului. A fost 
chiar o epocă în care tinerii culți cău- 
tau să lupte contra iubirei şi-şi făceau 
un merit din infrinarea pasiunilor pen: 
tru a lupta mai cu tărie contra preju- 
diţiilor timpului. Dar mişcarea nu se 
opreşte în cercurile culte. Dorul de li- 
bertate, de altfel de viața mişcă şi 
sufletele femeilor mai inculte din ora- 
şele mici, depărtate: în „Furtuna“ lui 
Ostrovsky, Caterina se dă lui Boris» 
ia lipsa soţului ei, ca o reacțiune în 
contra incătuşărei familiare şi, chid 
soțul revine, ea se ineacă-— pentru că 
visul ei e sfirşit. 

Ca şi în cercurile intelectuale şi aice, 
în cele mai mici, de provincie, feme- 
ia nu se ridică numai prin iubire, ci 
şi aşa din dorul de libertate. cum face 
eroina lui Recheinikov din romanul 
„Pinea sa“, care părăseşte casa un- 
ehiului ei bogat, pentru a-şi ciștiga 
singură traiul şi tirăește în sărăcie. 
Asemeuea cazuri se întimplă foarte des. 
Astfel apare „lemeia nouă“ pe la 1860 
de ideile căreia își bat joc Dostoievsky, 
Gontscharov şi chiar Turguenev, care 
în primile lui lucrări privise cu simpa- 
lie mişcarea femeilor. Dar nu toate 
femeile sint revoluţionare sgomotoase, 
ca acele pe care le ridiculizază aceşti 
scriitori ; sint unele care fac în tăcere 
lucrari mari numai din dorul de mai 
bine: astfel moaşa de țară Ana Pe- 
trovna a lui Gleb Uspensky, scapă, 
în timpul unei călătorii, prin energia 
ei, douăzeci şi cinci de sate de un eon- 


350 


tract spoliator al unor oameni vicleni. 
Asta ne arată că femeea e mai tenace 
de cit barbatul şi dă importanță la 
tot ce se poate face spre bine. Că fe- 
meia e mai tare de eit barbatul se 
vede în piesa „Ivanov“ a lui Tchekhov 
în care ni se arată barbatul descura- 
jat de zdrobirea idealului, pe cind fe- 
meia poate să-i stea ca pildă de curaj. 
Acest tip de „femeie nouă“ dispare 
către 1870, pentru că se realizaseră 
cerinţele care produsese această miş- 
care. Azi iar apar în literatură femei, 
care luptă contra ordinei sociale: Av- 
dotia lui Naidionov („Viaţa Evdotiei“) 
fuge cu revoluționarul, care i-a des- 
chis mintea, minată de dorul nnei 
vieți mai libere ; femeia lui „Ivan Mi- 
ronyteh“ a lui Tehiricov nu mai poate 
suferi viața conjugală, după ce citeşte 
cărţile pe care i le aduce Sergiu; iar 
Gorky („In vilegiatură“) ne arată ne- 
veste de advocaţi, ingineri etc. care 
se înnăduşă în atmosfera vieţei con- 
jugale. Toate acestea ne arată că via- 
ta nu mai satisface aşa cum e, că se 
simte iarăși nevoe de mai multă li- 
bertate, că trebue schimbată organi- 
zarea vieţei. Astăzi nevoia aceasta de 
luptă şi de libertate e adine simțită 
și de femeile din popor—şi prin asta 
faza actuală a chestiei femeeşti se 
deoseboște de cele dinainte. Femeia 
de la ţară, roaba barbatului şi a pre- 
judiţiilor, începe să lupte contra a- 
suprirei: în „O dramă la ţară“ a lui 
Garin, Nastia îşi ia un ibovnic pentru 
că nu poale suferi bărbatul, pe care 
i Vu dat familia; apoi, pentru a-şi 
răzbuna pentru asuprirea lui, îl o- 
moară—şi femeile din sut îi dau drep- 
tate. Afara de barbat, mai exploatează 
pe ţăranca rusă și mirul, care le în- 
curcă in socoteli şi le ia tot ; femeile 
luptă şi contra acestei autorităţi. Ba 
intrun roman al său, Gusiev—Oren- 
bursky arată câ femeile de ţară opun 
mai multă împotrivire de cit barbaţii, 
agenților forței publice. Şi fiind-că fe- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


meia de la ţară luptă contra moravu- 
rilor, a tradiţiilor de familie, a auto- 
rităților şi chiar a organizației sociale, 
se poate spune câ adevărata revolu- 
ţie din Rusia se face la ţară şică fe- 
meia e cel mai principal agent al ei. 

La Science au XX-ième Sia- 
cle, Martie 1906. 

Profesorul universitar francez Sag- 
mac publică un articol relativ la „al- 
bastrul cerului și culorile discului 
solar“. l 

Autorul constată mai întăi că dupi 
multe încercări făcute în scopul de a 
explica coloarea albastră a cerului sa 
revenit la interpretarea întrevăzută de 
Leonardo da Vinci, care compara co- 
loarea unui frumos cer albastru cu 
acea a unui fum, cind il privim ţinind 
îndărătul lui un carton negru. 

După Sagnac razele solare cari cad 
pe moleculele aerului sint sfarmate și 
împrășştiete ; coloarea galbănă sau ro- 
şie trece înainte, ear cea albastră este 
împrăştietă în toate direcțiile ; din a- 
ceastă causă atmosfera devine pretu- 
tindeni vizibilă ziua. Dacă ne vom uita 
la soare, il vom vedea galbăn or ro- 
şietic, întocmai ca un carton alb pe 
care îl privim printr'un nour subțire 
de fum ; toate celelalte părţi ale atmo- 
sferei, îndărătul cărora nu se găseşte 
soarele, vor apărea albastre, ca fumul 
îndărătul cărui: am pus un carton ne- 
gru; e adevarat că şi îndărătul aces- 
tor părți ale atmosferei in lipsa soa- 
relui, se găseşte o noapte adincă. 

Explicarea aceasta îşi are punctul 
de plecare în o serie de experiențe, 
care dovedesc rolul ce-l joacă corpu- 
șoarele mici față de lumină. 

Sagnac e de părere că moleculele 
aerului joacă rolul de corpuri mici și 
că acţiunei lor se datorește coloarea 
albastră a cerului. El nu dezvoltă în 
articolul, pe care il redau aici, teoria,— 
dar arată conclusiile ei, care se gè- 
sesc de fapt confirmate prin diferite 
observaţii. 


REVISTA REVISTELOR 


Revue générale des Sciences 
(15 Martie 1906). 

Domnişoara J. Joteyko. 
toxică a durerej. 

Autoarea, cunoscută prin cercetările 
eï psycho-physiologice, aminteşte că 
experiențele recente dovedese că du- 
rerea e percepută prin nervi speciali 
şi demonstrează că agentul ce aţită 
aceşti nervi ar fi substante tocsice al- 
gogene ') provenind din modificările 
chimice ale țesuturilor in caz de eesri- 
taţii ecsagerale sau în caz de stare 
anormală a organisimnuluy. 

Substanțele tocsice ațitind termina- 
tiile nervilor, modifică starea lor şi 
aceștia răspund prin seusația ce li es'e 
proprie (durere). 

Durerea traumalică se explică deci 
prin acelaş fenomen cu şi durerea pa- 
tologică sau durerea provocată prin 
injecții de otrăvi sau veninuri. Intru 
ce priveşte durerea termică, e bine 
stabilit prin lucrările luy Reiss şi Kia. 
nicine că ea-i datorită toxinelor ce 
rezulta din arsuri. 

Prin această teorie, diferitele parti- 
cularități ale durerey îşi găsesc o ex- 
plicare maï satisfăcătoare de cit prin 
teoriile precedente. Aşa faptul că du- 
rerea e percepută relativ mai tirziu 
de cit celelalte sensuţil e explicabil 
prin acea că formarea substanţelor 
algogene necesită un o:re care timp 
şi durerea nu apare de cit din mo- 
anentul ce aceste substanțe au ajuns 
la o oare-care concentrare. Persisten- 
ţa şi extinderea sau iradiaţia durere! 
se explic prin presența şi difusia sub- 


O teorie 


stanţelor algogene. Intensitatea şi du-: 


rata seasaţiilur dureroase e in raport 
cu cantitatea de loxine produse. 
Suprimarea durerilor sub influența 
somnului hypnotic sau anestezic e maï 
greu de explicat, mecanismul acestor 
stări nefiind încă bine cunoscut; ea ar 
fi datorită sau neperceperei durerei, 


1) ă)oc==durere 


35l . 


sau ceea ce e mal probabil, faptului 
că în asemenea cazuri schimburile or- 
ganice fiind foarte reduse, substanțele 


algogene nu se pot produce. 


Nuova Antologia (Roma, i şi 
16 Martie). Maggiorino Ferraris „Con- 
gresul cooperativelor agrare germane 
dela Strassburg“. La 17 şi 18 August 
1905 a avut loc la Strassburg al 21-le 
congres al societăţilor cooperative a- 
grare germane, cu care ocazie a avut 
loc şi contopirea celor două muri Fe- 
deraţii— cea dela Darmstadt şi cea 
dela Neuwied—care atit se duşmăni- 
seră intre ele. Din darea de samă fz- 
cută la acest congres se poate vedea 
marele progres al cooperaţie! agrare 
în Germania, atit în inteusitate cit şi 
în extensiune. In 1904, după o dare 
de samă publicată atunci de casa cen- 
trală cooperativă din Berlin, existau 
22,13i de societali cooperative, urbane 
şi rurale, cu 3,208,324 de membri şi 
anume ; Urbane 8700 cu 1,364,000 de 
membri, şi agrare rurale 18,300 cu 
1,844,000 de membri. Acuma, după re- 
laţia prezideniului congresului, Haas, 
societăţile cooperative agrare au cres- 
cut la 19,322. In miilocii deci, se află 
in Imperiu o cooperativă agrară la 
2917 locuitori sau la 1814 hectare, 
după ţiiri însă media variază: in Ba- 
varia, pe stinga Rinului, densitatea 
cooperaţiei se ridică la o cooperativă 
pentru îi3i loc, or! 448 hect.; Prusia 
ocupă un loc de mijloc, cu media de 
1 la 3247 loc. saŭ 2169 hect.; cea may 
înapoiată e Saxoniu cu media: 1 la 
13,383 loc. orl la 3273 hect. Coopera- 
ţia germană are o organizatie în trei 
grade : coop. agrare locale, grupe a- 
grare regionale şi federații şi grupe 
agrare naţionale. Din cele 19,323 de 
cooperative, 18344 sint reunite in 
grupe şi federaţiuni regionale orf na- 
tionale. Astfel] toată această familie 
de cooperatori este sirinsă in puține 
grupe mari. Mai inainte fiecare din 
principalele state germane avea o or- 


352 VIAŢA ROMINEASCA 


ganizare autonomă, care a mers des- 
crescind pănă ce s-aŭ contopit cele 
două muri Federaţii despre care a 
fost vorba. Astăzi marea majoritate 
a cooperativelor s-ait afiliat la marea 
Federație imperială care cuprinde 
16,136 de cooperative, pe cînd micul 
rest pină la 18,344 sint încă împărţite 
in 8 grupe autonome din care două 
ai oarecare însemnătate: acel al Wärt- 
tenbergului (1,173 coop.) şi Liga agri- 
cultorilor (Bund der Landwirlhe (424 
c00p.). Alăturea cu această organizare 
în grupe regionale, maY este alla au 
așa numitelor Societaţi centrale ory 
regionale lu care se alipese Societă- 
tile locale. Astfel în ce priveşte cre- 
ditul sint: 1) Uniunile locale de sat 
în număr de peste 13,000, 2) Uniunile 
şi bincile regionale şi 3) institutele 
naționale inire care Banca Raiffaisen 
şi Casa centrală cooperativă a Sta- 
tului în Berlin. Casele regionale şi 
centrale sint în număr de 29 dintre 
care 24 aparţin Federaţiei Imperiului 
Yar 5 siut autonome. Aceste 2: de 
bănci aŭ avut în 1904 o mişeare to- 
“tală—îiotrare şi eşire— de 2,190,645,229 
mărci adică 2 miliarde şi 800 mil. 
franci. 

Funcțiunile cooperativelor agrare 
germane sint în număr de cinci: 1) 
Creditul, 2) Cumpărături în comun, 3) 
Producţie socială, Lăptării, Cantine, 
4) Munca prin întrebuinţirea în comun 
a instrumentelor şi maşinelor şi 5) 
Vinzurea în comun a produselor. La 
toate se poale osserva aceeaşi crga- 
nizare în tre! grade: mi! de uniuni 
locale împrăşiiate prin sate se gru- 
pează in jurul unui număr mal res- 
trins de societăţi centrale regionale. 
Astfel mica bancă din sat îsi are un 
cont curent la casa provincială şi a- 
ceasta din urmă la casa centrală sai 
națională. Astfel în anumite periode 
ale anului are loc o mişcare de bani. 
cari dela Casa centrală sint dictrivuiţi 
la casele provinciale şi de -acolo, ca 


niște mic! riuri aflueuză la cele mal 
modeste sate ; in alte perioade ale a- 
nului mişearea e inversă. Acelaş lucru 
se face şi pentru cumpărări şi pentra 
organizarea vindereil in comun a pro- 
duselur. Orice Uniune de sat își face 
cererea de seminţe, îngrăşăminte. ma- 
terii prime ete, la Uniunile regionale 
şi acestea, adesa or! asociate între 
ele, procedează la cumpărări in canti- 
taţi mari cu garanţii mul mari in ce 
priveşte calitatea, preţul elc. 
Rivista d’ Italia (Roma. Martie). 
Oreste Riezini „Partidul munci! în 
Anglia.—Fenomenul socialist”. Faptul 
caracteristic al timpului din urmă în 
Anglia, este triumful partidului mun- 
citorilur. Acest triumf nu poate ficon- 
siderat ca un corolar al victoriei par- 
tidului liberal, căcl el corespunde urei 
mişcări economice şi de clasă, aproape 
cu totul străină de floxul şi refluxal 
celor două partide dominante în po- 
litica ingleză. Partidul muncii (Labour 
party) este astăzi în realitate compus 
din trei grupe, care conrespund la di- 
ferite interese de clasă: 1) Coneitetul 
representativ al muncii (Labour Re- 
presentation Committee), al cărui mem- 
bri pol fi clusaţi în două categorii: 
socialişti și uniouişti; 2) grupul mine- 
rilor şi 3) secțiunea numită Partidul 
independent al muncii (Independent 
Labour party). Grupa întă'a este re- 
prezentanta politică a Trades-Uaniuni- 
lor, Trades-Councililor şi a asociaţiilor 
socialiste. Trades-Uniunile aŭ început 
a avea raporturi cu mişcarea socia- 
listă şi democratică dela 1890 încoace; 
mat înainte nu făcesii de loc politică, 
Yar pentru acele acte politice, care le 
puteaii interesa, eru mandatar gene- 
ral, partidul liberal. In anul 1890 insă, 
o grupă de tine: socialişti: Jobn 
Bnrns, Keir Hardie, Ben Tillet, Tom 
Mann, Pete Curran, Bruce Glazier şi 
James Mac Donald, fondară Indepen- 
dent Labour party şi începură a da 
asalt congresului Trades-Uniunilor. 


REVISTA REVISTELOR 


353 


Respinş! la inceput, eï reuşiră la 1894 
—îu congresul dela Norwich, prezidat 
chiar de Burns—de a face să ṣe vo- 
teze un program socialist, care cu- 
prindea chiar şi naţionalizarea pămin- 
turilor, a căilor ferate şi a minelor. 
Cu toate acestea și după aceasta, 
Trades-Uniunile persistară în aceeași 
indiferență pentru orice mişcare idea- 
listă, pentru orfce aspirație polilică 
care ar fi trecut limitele necesităților 
practice de actualitate, iar mandatul 
lor politie continuă a fi încredinţat 
partidului liberal. La (901 însă, Trades- 
Uniunile fură lovite în chiar existența 
lor: în două procese, cary li s-aŭ in- 
tentat din pricine de greve, Camera 
Lorzilor—ca curte supremă de justi- 
tie—le condamnă la dispăgubiri ; vä- 
zind atunci că sînt în primejdie a pierde 
rezultatele ciştigute printr-o lungă 
luptă cu capitaliştii, se puseră în mig- 
care şi formarà din sinul lor Comitetul 
reprezentativ al muncii şi hotăriră să 
aleagi în Parlament căndidaţi propuşi 
de Traves-Uniuni din eolegiu sai din 
societățile afiliate. La congresul dela 
Liverpool (1905), s-a udăogat în pro- 
gram. pe lingă scopurile practice ime- 
diate şi aducerea la indeplinire—ca 
scop ultim—a regimului culeetivist. A- 
ceastă reprezentanță parlamentară a 
Trades-Uniunilor, numără acum în 
Camera Comunelur, 29 de membri, 
dintre care 20 sucialişti; şefii sint: 
J. Ramsay, Mac Donald, W. Crooks şi 
Keir Hardie. Secţiunea numită parti- 
dul independent al muncii precum şi 
secțiunea minerilor, pot fi considerate 
ca nn singur grup, care adesaori chiar 
e denumit de presă Partidul radical 
al muncei; el formează aripa exlremă 
a partidului liberal, macur că idea- 
lurile sale colectiviale sint clar mar- 
cate în programul să. In Camera Co- 
munelor este reprezenlat acum de 24 
de membri, din care 9 mineri, iar 
şeful săi este John Burns, actualul 
prezident la Locul government Board. 


— 


Deutsche Rundschau (Berlin, 
Martie). C. von Hoiningen- Huene „Sfin- 
ţi! furioși“. Brunetière, tuir'un studiu 
al siiii asupra lui Moliere, punindu-şi 
intrebarea, unde să se fi găsit între 1660 
şi 1604 originalele tipului Tartuffe, 
de oarece lu curtea din acea vremea 
lui Ludovic XIV ipocrizia de a făţăr- 
nici evlavia n-ar fi avut nici un înţe- 
les, ajunge la voncluzia că Molière n-a 
avut în vedere nici un tip viù ci a 
vrut să atare chiar religia însăşi ca 
fiind in coutrazicere cun natura. Hoi- 
ningen-Huene zice că de sigur Brune- 
tière şi ar fi schimbat părerea ducă 
ar fi cunoscut un document secos de 
curind la iveală: „Anuales de la Com- 
pagnie du Saint-Sacremeni“ din 1695. 
Această seriero dovedeşte că Tartuffe 
al lui Moliere este o piesă istorică ; 
originalele pe care poetul le-a pus pe 
scenă exista in realitate în marea 
nobleţă, la Curie, în Parlament, în 
cler. Ei formau o societate secretă: 
foarte întinsă gi foarte puternică, un 
adevărat stat în stat. Existenţa aces- 
te! societăţi era simțită de cătră toți, 
dar nimeneu nu o cunoşteu şi de aceea 
în corespondenţele timpului şi chiar 
în decisiunile Parlamentelor, ea este 
amintilă sub diferite numiri, precum: 
„La cabale des dévots“ „Le parli des 
saints“, „Les zélés“, „Les bigots“, 
„Les chiens de chasse des jésuites“, 
„Les invisibles“ ete. Adevăratul săi 
nume era însă: „Lu Compagnie du 
Sl. Surrement de l'autel“. Ceea ce e 
curios e că o societate de o asemenea 
imporlanță a rămas necuaose tă isto- 
ricilor timp de aproape duuă sute de 
ani ; numa! prin găsirea pomenitelor 
anale în Biblioteca națională «in Pa- 
ris şi prin publicarea lor s-a putut 
face lumină deplină asupra scopului 
şi activităte! aceste! societăţi. Tnte- 
meetorul eï a fost un nobil Jlenri de 
Levis, duce de Ventadour ; scopul ey 
era reintărirea si reformarea internă 
a catolicismului precum şi stirpirea 


354 


protestantismului in Franța; membri! 
ei erau purtătorii celor ma! nobile 
nume precum şi cel ma! înalți func- 
tionary ai statului. Cea mai cu strag- 
nicie impusă din toate îndatoririle 
membrilor, era păstrarea secretului. 
Pentru acest motiv ea nu apărea nici- 
odată în acţiune ca societate, ci în 
orice întreprindere punea înainte un 
singur om din membrii săi influenţi: 
zidea, de pildă, spitale ? se servea de 
Vincent de Paul; lupta în contra du- 
elului ? se servea de marchizul de Fé- 
melon ; uvea ceva de descurcat cu 
justiţia ? se servea de Lamoignon şi 
a. m. d. Societatea astfel organizată se 
răspindi Yute în toată Franţa; se cu- 
nosc 56 de oraşe în care erau filiale 
de ale acelei din Paris. Pretutindenea 
erau conduse de tre! membri, numiţi 
„ofițeri“, și de un consiliu de şase. 
Activitatea eY începu cu săracii din 
Paris ; pentru cel ce voiaŭ să mun- 
cească, făcu aieliere, pentru ce! ce nu 
voiaŭ, un fel du închisoare, numită 
Hôpital general ; astfel Parisul fu cu- 
rății de cerşetori. In acelaş timp se 
ocupaii cu răspindirea învăţare reli- 
giel: în închisori, spitale şi chiar case 
de nebuni, făcu să se întroducu înva- 
tarea religiei. Din timpuri vechi exis- 
iau vre-o 3—4 biserici care slujiaii 
mai ales ca loc de întilnire îndrăgos- 
tițtilor : societatea puse un capăt aces- 
tei stări de lucruri. Prin mijlocul pre- 
oilor exercita o supraveghere secretă 
prin familii ; îndată ce prindea de veste 
despre vreo infidelitate conjugală, so- 
tul înșelat era şi inştiințat printr-o 
scriseare anonimă. Scrisorilo anonime 
eraii ma! ales arma lor de căpitenie. 
Dacă autoritatea lăsa nepedepsită vreo 
faptă rea, el o dădeati îndată în vileag 
pritr-o broşură anonimă ; ma! ales jus- 
titia erz foarte supraveghiată de dinşil 
căci vuiai cu tot prețul să fucă din 
Paris un noŭ Ierusalim şi din Franţa 
o „civitas dei“. Toata această activitate 
de iubire creștinească însă, nu era de- 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


cit numa! un mijloc pentru un singur 
scop : răspimdirea religiei catolice; de 
aceea alăturea cu această iubirea 
aproapelui apare şi o ură fanatic 
în contra tot ce li se părea că ar 
sta în calea scopului lor principal. Aù 
luptat chiar să obţie o lege pentru 
a opri pe medici de a da ajutor 
bolnavilor care ar refuza să se spo- 
veduiască imediat. Dela iganil care 
treceaii prin Franta ripeaii femeile și 
copiii pentru a-l închide prin mănăs- 
tiry şi a-t boteza. Pe tineri! predicatori 
îi observuu de aproape şi dacă le på- 
reaŭ că purtarea lor nu e tocmai! or- 
todoxă, puneau calomniatori anume 
care să li facă reputaţia de beţivi şi 
imorali. Obiectul principal al persecuți- 
unilor lor însă erat protestanții. Faptul 
care atraso atenţia curții asupra aces- 
tei societăţi fu liga contre duelului; 
descoperirea e! însă, se datorește im- 
prudențe! prinţului de Conti, care fiind 
tras odată la răspundere de parlamen- 
tul din Bordeaux, fiindcă fără nic! un 
drept închisese o femee într'un insti- 
tut de corecțiune, se apără zicind că 
a făcut aceasta din însărcinarea „Ivi- 
zibililor.* Parlamentul pricepind îndată 
de cine e vorba, opri imediat intruni- 
rile societătei „La Compagnie du Si. 
Sacrement“; iar la 1660, Parlamentul 
din Paris, din ordinul regelui dădu un 
ordin care oprea „ori ce întrunire a 
ori căror persoane pentru ori ce scop“; 
numa! sub această formă putea fi a- 
tinsă această societate invizibilă. A- 
ceastă sorietate a inspirat lui Moliere 
pe Tartuffe. 

Deutsche Revue (Stutigart, Mar- 
tie). Rudolf von Gottschall „Funcția de 
judecător critic in literatură.“ Autorul 
se ocupă cu starea actuală a literaturel 
germane şi de pricinile acestei stari. El 
constata mai întăi faptul că literatura 
contemporană germani preziată, fața cu 
cea clasică, uu caracter de dezordine 
şi de anarhie în fața caruia opinia pu- 
blică stă fără a-şi putea forma o ju- 


REVISTA REVISTELOR 


decată. Repede se ridică altare, spre a 
fi tot atit de repede răsturnate; opere 
care obţin mari şi zgomotoase succese, 
sint în curind date uitării. De această 
stare de lucruri, zice el, este vinovată 
numai critica. Şi nu numai acea cri- 
lică de la lumina zilei, care se publică 
prin ziare şi reviste, ci ma! ales acea 
critică secretă, exercitată de comite- 
tele de lectură ale revistelor şi ule e- 
ditorilor. Aceste comitete de lectură 
s-aŭ născut din pricina marei produc- 
tit a beletristici! germane: „Intr'ua 
popor de poeţi şi ginditori, aproape la 
fiecare trei barbaţi, este un poet, chiar 
cind nu-l ginditor“ ; femeile mai ales 
se îngrămâdesc în masă la porţile des- 
chise alejurnalisticei : „in Franţa este 
cea mai mare laudă pentru o femee 
cind se zice despre ea: „c'estune fem- 
me qui pourrait 6crirs,“ in Germania 
vorba aceasta n'ar avea sens, căci o 
femee care poate seri, aceea şi scrie— 
ba chiar şi sute care nu pot.“ Deşi 
deci comitetele de lectură aŭ rezultat 
din natura evoluţiei literare, totuşi ele 
trebuesc considerate ca un cancer al 
literaturei. Ele îndeplinesc acea ante- 
critică, care dacă nu e favorabilă, ucide 
imediat opera literară, inainte chiar 
de a fi născută. Şi aceasta o face în 
mod ascuns, fără răspundere ; scriito- 
rul nu-şi cunoaşte judecătorii care, în 
cele mal multe cazuri, sint nişte lile- 
ruți, fără nici un titlu de gloria. Nici 
crilica care se face pe faţă, la lumină, 
nu aduce nief un folos: may întăi lip- 
seşte un organ de critică, recunoscut 
de toţi, ci critica e pulverizată în sute 
de atomi! pînă în cele mal îndepărtate 
colturi ale presei, în care e conside- 
rală ca ceva accidental şi trecător, ca 
un rău necesar. Cele mai de multe ori 
această critică se mărginezte de a re- 
produce reclamele, sub formă de re- 
comandare, pe cure editori! le fac pen- 
iru cărţile lor. Puţine ziare, care aŭ 
suplimeute ştiinţifice, fac excepție, dar 
şi ele se ocupă mai mult cu cărțile 


355 


ştiinţifice din domeniul politicii, soci- 
ologiei, higienii, ştiinţei militare etc. 
Citeva ziare mari, e adevărat, acordă 
foiletoanele lor pentru studii critice 
maï lungi, însă mai totdeauna aseme- 
nea studii îs dedicate literaturilor stre- 
ine : franceze, italiene, ruse, scandi- 
nave etc. In ce priveşte critica dra- 
matică, care are încă şi o mai mare 
imporianţă căci ea poate hotări şi 
soaria autorilor şi a actorilor, este con- 
siderală de ziare ca un domenii ce tre- 
bue lăsat pradă tinerilor care incep a 
se învăța să scrie. Lucrul acesta se 
mal agravează şi prin muda, pornită de 
la Berlin, dar care acum se genera- 
lizează, de a scrie critica teatrală, noap- 
tea, imediat după reprezentaţie pen- 
tru ca ziarul să o şi poată publica a 
doua 7i demineaţa. In asemenea con“ 
diţi! ce se poate aștepta dela o cri- 
tică teatrală ? 

Rocialinatische Monats-Hefte, 
Martie, 1906). 

Eduard Bernstein în „Fragen der 
Taktik in Russland“ desuprobă tac- 
tica acelor grupuri socialiste din Ru- 
sia, cari propovăduesc „boicotul“ Du- 
mei Imperiale, prin abținerea de la 
alegeri, şi chiar prin împedecarea cu . 
forța a operațiunilor; arată că această 
tactică nu poate duce spre bun sfir- 
şit acţiunea revoluţionară, ci numai 
va exasperu elementele democratice 
mai moderate, aruncindu-le în braţele 
guvernului,—pe cind e necesar „ca 
„toate elementele democratice ale Rus- 
„Siei actuale să formeze un bloc pen- 
„tru a duce lupta comună în contra 
„partidelor organizale ale privilegiilor 
„de clase şi a guvernului polițienesc“. 
Altfel democraţia nu va puteu dobin- 
di nici ucele drepturi, care se pot şi 
astăzi smulge guvernului. Explică a- 
ceastă tactică prin faptul că revoluți- 
onarii ruşi, mai ales lucrătorii evrei, 
—faţa de cari chiar sociuliştii ger- 
mani par oportunişti,—„an în singe 
nostalgia Absolutului“, 


356 


—-— 


Sunt interesante analogiile, pe care 
autorul le găseşte intre momentul ac- 
tual în Rusia, si situația din 1849 în 
Germania, cind se părea că revoluțiu- 
nea, ce i,bucnise în 1848 e strivita de 
reacțiune: în realitate ideile ei au pă- 
truns şi mai adine în conştiinţa ma- 
selor şi au asigurat triumful definitiv 
al noului regim politie. 

Literaturblatt für germani- 
sche u. romanische Philologie 
(Leipzig Mart—April) conține între al- 
tele o recenzie iseălitä de Georg Steffens 
asupra teze! de doctorat a d. Paul Zarifo- 
pol „Kriliseher Text der Lieder Richards 
de Fournival. Halle a. S. 1904, precum 
şi o recenzie a lucrărei d. Dr. Bern- 
hard Dimand, Zur Rumânischen Mo- 
duslehre. S. A. aus Denkschriften der 
k. Akademie der Wissenschaften, Phil.- 
hist. Klasse, Bd. XLIX, Wien 1904, is- 
călită de Elise Richter. 

-Contemporary Review (Lon: 
don, Mart).- In „Renaşterea Parla- 
mentului“ dl. H. W. Massingham, a- 
nalizind activitatea Camere! Comune» 
lor sub guvernul Balfour, arată că 
fostul Prim Ministru a căutat necon- 
tenit să micşureze puterea acestul 
corp şi să o subordoneze Puterei Exe- 
cutive. Din nenorocire această vino- 
votă tendință n-a intilnit opozitia nici 
a Preşedintelui, nici a membrilor Ca- 
mere! Comunelor. Autorul își exprimă 
încrederea în noul Prim Ministru, care 


e un om de stat may constituţional. 


decit Balfour: Sir Henry Campbell- 
Bannerman nu va căuta să subordo- 
neze Parlamentul Putere! Executive, 
ci se va sili să stabilească relaţii e- 
galitare intre aceşti dor factori. Pe de 
altă parte noul Parlament, care con- 
ține în sinul său ma! mulţi oameni 
de talent şi de caracter decit oricare 
altul din timpurile moderne, ar res- 
pinge cu indignare situația umilă pe 
care a avut-o fostul Parlament balfou- 
rian. Acel care uzi se întrunesc la 
Westminster își vor exervila dreptu- 


VIATA ROMÎNEASCA 


rile lor în măsura complectă pe care 
le o dă Constituţia. Dupăcum s-a pro- 
pus deja, comitete alese din sioul 
Parlamentului vor examina orice proe 4t 
de Jege înainte de a fi adus de Gə- 
vern în discuţia întregului corp, şi 
vor face anchete asupra modului de 
organizare şi funcţionare a bec.'ul 


- Departament: astfel se va stabili o 


legătură organică între activitatea Par- 
lamentului şi cea a Puterel Executive. 
Noul Parlament— „cel mai puţin aris- 
tocratic din cîte a avut Anglia“—esie 
la înălţimea mare! răspunderi pe care 
o are în rezolvarea chestiunilor de 
extremă importanță care sint azi la 
ordinea zile! în Anglia. Printre areste 
chestii primează complexa chestie a 
Transvaalului. D. W. Wyberyh in 
„Transvaalul şi Noul Cuvern“ arată 
care este răspunderea Guvernului şi 
care sint aspiraţiile și aştepianite 
Transvaalului. Noua colonie nu as- 
ieaptă altceva dela un guvern liberul 
decit aplicarea principiilor liberale ın 
cel maï larg inieles al cuvintulu:. la 
primul rind trebue să fie respeciat 
idealul național: Transvaalul ss nu 
de considerat ca un centru dep: dus 
dividende, el e leagănul unui -por 
care nu-i nici olandez nici englez ci 
sud-african. Noua colonie nu se uită 
cu ochi ră! la capilalişti—care sint 
oriunde o necesilate—cit timp el se 
mărginesc în a dezvolta industria ţări! 
şi a se îmbogăţi sub protecţia legilor 
găsite; dar cînd ei caută să conducă 
întreaga politică a colonie!--aşa cum 
aŭ facut în trecutl—numal în folosul 
lor, o gravă primejdie se ridică pen- 
tru Stat. Cel întăi și cel ina! impor- 
tant lucru pe care Transvaalul il as- 
teaplă dela pulitica colonială a noului 
Guvern e acordarea pentru Transvaal 
a unui Guvern responsabil de faptele 
lui. Numa! atunci se va putea rezolvi 
echitabil şi marea chestiune a mun- 
citorilor chinejl în Africa de Sud In- 
crederea Transvaalului în noul Guvern 


REVISTA REVISTELOR 


e aşa de mare încit sute de persoane 
care erati hotărite să emigreze ai re- 
venit asupra hotărirei lor; dar aceste 
speranțe măresc cu atit ma! mult răs- 
punderea Guvernului. 


Review of Reviews (Loundon, 
Mart).—Dl. William T. Stead, ia „Că- 
tra cetitorii mei: după gasesprezece 
ani“, se adresează cu căldură călră 
celitorii revistei sale ceriudu-le cu toți 
acel care aŭ inimă linără şi credință 
puternică sà lupte pentru realizarea 
unuia dintro idealurile pe care revista 
- Review of Reviews“ lo urmăreşte dela 
înlemeearea el. 

Printre acele idealuri Directorul ras- 
pinditer reviste enumeră: 1) Frăția 
internațională pe baza drepiaţii şi a 
libertaţii naţionale ; 2) Ridicarea stä- 
rel poporului ; 3) Inobilarea şi invio- 
rarea vieţi! prin literatură, muzică şi 
teatru. ldcalismul nezovăitor al d-lui 
Stead l-a sustinut totdeauna în misin- 
nea de predicator al înaltelor idealuri 
ale omenirel. În lupta pentru reali- 
zarea acestor idealuri, autorul declară 
că-şi simte inima mal tinără şi cre- 
dinţa maY lare decit eu șasesprezece 
ani în uruiă. La nol asemenea om ar 
fi considerat ca un subversiv rare a- 
meninţă „ordinea publică“ şi... buna 
digestie a d-lui „om de stat“. 

North American Review (New 
York, Mu!).—In „Sint Statele Unite 
pregătite de războiň?' dl. Frederic 
Louis Huidekoper continuă a scoate 
în evidenţă disproporţionata slăbiciune 
militară a celui maï bogat stat din 
lume. Autorul făcind paralela statis- 
tică intre populația ţării şi conlingen- 
tul militar, din zece.în zece ani, dela 


1790—1900, găseşte că in afară de a-- 


nul 1810 în toţi ceilalţi ant proporţia 
n-a ajuns macar la un soldat pentru 
1000 locuitori. Asta în ce priveşte ar- 
mata regulată de uscat, care nici azi 
nu e mal numeroasă decit 100000 sol- 
daţi. În caz de războiă armata de us- 
cat poale fi sporită de miliție şi vo- 


857 


Dă 


luntari, două categori! de armată fara 
pregătire militară, condusă de: ofițeri 
tot atit de nepregătiți. Apor această 
armată mai! are neajunsul că nu poate 
fi mobilizată în scurt timp. Peniru a 
arăta primejdia istorică în care stag- 
nează Statele Unite dl. Huidekoper do- 
vedeşte că in caz de războiti cu Japo- 
nia—care desigur ar începe în Filipine 
—dJuponia e în stare să transporte a- 
colo 800.000 soldaţi bine instruiți, în 
limp de o lună. Germania e în stare 
să lransporle pe teritoriul Statelor U- 
nite, in timp de cinci săptămini, 200.000 
armată perfect organizată ; iar Anglia 
poate să aibă, numai după treizeci zile, 
150.000 soldaţi bine instruiți la hota- 
rele nordice ale Statelor Unite. Pute- 
rea militară a marelui stat american 
este cu mult may slabă decit a mare- 
lor Puteri din Europa şi decit a Ja- 
poniel, deşi resursele lui, nedesvol- 
tute încă, l-ar putea ridica deasupra 
tuturor. Autorul atrage atenţia guver- 
nanţilor că, după cum istoria o arată, 
nici un popor din lume n-a scăpat de 
a-şi ispâşi păcalul slabiciunil militare: 
Franta din 1870 e o dovadă, Rusia de 
curind o alta. E nevue urgentă caar- 
mata regulată să fle sporită la cel pu. 
tio 200,000 soldaţi. 

Positivist Review (London, 
Mart).—in „Reformaţi Casa Comune- 
lor“, di Frederic Harrison »ərată că 
vechea procedură nu ma convine nouă! 
Camere a Comunelor : Vec ea Cameră 
ajunsese un fel de club de afaceri gi 
de petrecere la disereția Guvernului; 
noua Cameră trebue să fie de fapt o 
adunare de legislatori, care să lucreze 
pentru progresul țări'. In primul rind 
trebue schimbată data sesiune! parla- 
mentare : să nu se iai reguleze va- 
canţa parlamentară —cu pentra vechea 
Cameră—iîn vederea epocei de vinat. 
Actuala Cameră e compusă din oameni” 
cu ocupaţii mai serioase decit să go. 
nească vulpile. Sa se fixeze limita dis- 
cursurilor ca ele să nu ajungă un sport 


14| 


358 


de petrecere în dauna intereselor sta- 
tului. Autorul may propune schimbări 
şi în modul de organizare a comite- 
telor alese din sinul Parlamentului. 

International Journal of 
Ethics (London, Ianuar), revista tri- 
lunară.—Dl. C. Cabot, în „Forţele etice 
în practica medicinei“, se întreabă 
care sint forțele care in profesarea 
medicine! tind să trezească ce este mal 
bun în om? Autorul găseşte că aceste 
forțe sint : 1) Simţul utilității evidente 
pentru alţir; 2) Couştiinţa contribuţiei 
la progresul științei; 3) Exercitareu 
dexterității intelectuale și manuale ; 
4) Contactul prietenese cu oameni de 
toate categoriile. Din punctul de ve- 
dere al stabilire! relaţiilor prietenești 
nicio profesie alta decit medicina 
nu se găseşte în împrejurări may fa- 
vorubile. D-rul niclodată nu vine în 
contact ca elientul săii în împrejurari 
de bănuială ory antagonism ca de ex. 
patronul cu lucrătorul, profesorul cu 
elevul. Orice dușmănie ascunsă e în- 
Imturataă şi natura intimă a medicului 
se poate intilni şi fralerniza cu a cli- 
entului. Medicul „duce cu el steagul 
armistițiului pentru orice fel de răz- 
boiă care învrăjbeşte om cu om. El 
se bucură de roadele păcii perpetue, 
şi dacă se găseşte în el o scintee de 
hunătate omenească, nu se poate ca 
această bunătate să nu se transforme 
într-o caldă prietenie prin practica pro- 
fesiei lui.“ Un medic poate să nu re- 
uşeaacă să tămădue o boală cu toată 
strădănuința pusă, nu poate însă să 
nu cistige prietenia acelora pentru 
care munceşte cu devotament şi să 
nu ciştige cunoştinţi noaă în ce pri- 
veste natura omenească şi formele 
maladiilor. 

The University Review (Lon- 
don, Februar). In „Predarea Poesiei“, 
Dl. J. Shawcross susţine că dacă se 
cauta numai a se lămuri conţinutul nu 
se atinge scopul. Nu în conţinut constă 
specificul Poesiel: Ca ori ce artă ea 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


trebue să emoționese şi să provoace ac 
tivitatea imaginației. Creaţia poetică 
rupe legăturile cu lumea materială şi 
deschide vederea unei lumi nouă in- 
finite dincolo de cea a simţurilor. Ce- 
lor care cred că a desvolta prea mult 
imaginaţia e o primejdie, autorul le 
răspunde : Experienţa ne arată că e 
mult mai primejdios a fi materialist 
decit idealist ori visător, tocmai dia 
punct de vedere al vieţei sociale. Cum 
să se atingă adevăratul scop în pre 
darea Poesiei ? Cel mai bun metud e 
căldura comunicalivă a profesorului 
însuşi cure trebue să simtă şi să sim- 
palizeze cu spiritul poeziei. Regulele 
scoase de Pedagogie din experienţa 
allora foarte puţin pot folosi aici. In 
general Pedagogia serveşte profesoru- 
lu! întrucît Logica serveşte cugetato- 
rului. Elevul să simtă de la început că 
forma şi fondul în Poesie sint indiso- 
lubile. Numa! după ce elevul a căpă- 
tat simțul acestei contopiri intime se 
poate începe analisa din toate punc- 
tele de vedere. Ilustraţiile sint o gre- 
şală pedagogică, orl cit de bine ar fi 
concepute si executate: scopul e a pro- 
voca jocul liber al imaginatiei nu a 
impune un tabloi străin—elevul să 
fie activ nu receptiv. 

Sovremennost (Contemporanita- 
tea), Martie 1906. 

Am recenzat în No. 1 al „Vieţii Ro- 
mineşști“ revista din Petersburg „So- 
vremenuia Zapiski“ ce apăruse în lo- 
cul suprimatei de guvern „Russkoe 
Bogatstvo“; acum şi „Sovr. Zapiski“, 
la rindul ei, e suprimată, şi o inlocu- 
eşte „Sovremennost“, cu acela-şi con- 
tingent de colaburatori. Nemic mal 
bine au poate caracteriza situaţia din 
Russia, sub „regimul constituțional“ al 
d-lui Witte, decit peripeţiile prin care 
trece redacţiunea sărmanei „Rusk. 
Bogatstvo.* 

Dl. S. An-ski, în „Liberalismul zem- 
stvelor în lupta cu biurocraţia“, arată 
că liberalismul rusesc datează abia de 


REVISTA REVISTELOR 


la infringerea Rusiei in răsboiul din Cri- . 


mea, În scurta lui istorie, acest Jibe- 
ralism e caracterizat prin o rară po- 
sitivitate, lipsă de inițiativă şi simţ 
politie. Liberalii ruşi au ridică capul 
de-it atunci cînd lupta partidelor ex- 
treme moae cerbicia guvernului,—dar 
şi atunci nu se asociază cu revoluți- 
onarii, ci adesea oferă serviciile sale 
guvernului în contra revolutionarilor 
„precupeţind acest sprijin in nădejde 
de a căpăta oare-care reforme libe- 
rale“. Guvernul nu cochetează cu li- 
berulii decit cît timp acţiunea ener- 
gică a revoluționarilor îl stringe cu 
uşa. Dar ori de cite ori guvernul tri- 


859 


umfează în contra valului revoluțio- 
nar, Îşi uită toate promisiunile, şi li- 
beralii, supuşi, dispar în gaură de 
şerpe. Ia 1905 liberalii pentru prima 
oară au colaborat mai activ cu re- 
voluţionarii. Din cauza aceasta toată 
tactica guvernului actual se rezumă 
in sforţările de a desparte din nou pe 
liberali de revoluționari, —pentru ca 
din nou, biruind pe aceşti din urmă, 
să-şi bată apoi jor de liberali. Acesta 
este înțelesul adevărat al politicei con- 
telui Witte. 

Multe nuvele. romane, studii spe- 
ciale şi corespondenţi din străinătatu. 


Miscarea intelectuală în străinătate 


Da e ai 


FILOZOFIE 


Georgea Duman. Psychologie 
des deux messies positivistes. Saint 
Simon et Auguste Comte. Paris Félix 
Alcan 1905. 

Autorul studiază viața şi operile ce- 
lor do! cugetători asămănători prin 
misiunea lor, ridicarea ştiinţei la ran- 
' gul de putere spirituală, prin mindria 
şi prin temperamentul lor psihopatic 
şi mistic. Arată relațiile personale 
dintre Saint Simon şi Comte şi ra- 
portul dintre filozofiile ambilor cuge- 
tători. După dinaul Saint Simon prin 
intuiții geniale u dat la lumină toate 
ideile puzilivismului şi a pus adevă- 
ratele lui baze. Comte nu-i un spirit 
profund original, un mare inventator 
de sistem ca Descartes sai Platon. 
Discipol şi secretar a lu! Saint Simon, 
în tinereță v-a făcut decit să reflec- 
teze cugetarea magistrului, mai lirzii, 
ca filozof sociolog reformator, a pus 
în circulaţie ideile lui generale. Con- 
ştiinţa pe care o avea de superiori: 
tatea sa asupra luy Saint Simon din 
punctul de vedere al erudiţiel şi vi- 
goare! metodice justifică în parte or- 
goliul şi explică în parte ingratitu- 
dinea sa. 

Gabriel Séailles. La Philoso- 
phie de Charles Renouvier. Intro- 
duction a l'étude du néocriticisme, F. 
Alcan 1905. 


In această operă care cuprinde 8 
capitole. (I. Prima filozofie a lu! Re- 
nouvier şi antecedentele neocritieiz- 
muluY, II. Legea numărului şi conse- 
cințele sale. 1 I. Categoriile. IV. Sya- 
tezu totală. V. Psihologia raţională. 
Libertatea şi certitudinea. Vi. Morala 
şi istoria. VII. Filozofia naturei şi pro- 
babilitățile morale. VDI. Ultima filo- 
zofie a lui Renouvier) sint rezumate 
cu claritate şi discutate cu competență 
tezele fundamentale ale filozofiei şe- 
fului neoeriticizmului francez. 

Alfred Fouilléc. Le moralisme 
de Kant et l'amoralisme contemporain. 
F. Alcan 1905. In prima parte a a- 
cestei opere, celebrul autor al „Criti- 
cei sistemelor de morală“ critică mo- 
rală Kanliană dia punctul de vedere 
el dogmatizmului moral, al formaliz- 
mului moral şi al libertăţii morale. 
In partea Il-a studiazămoralizinul con- 
temporan (care are după el două for- 
me: amoralizmul plăcere saŭ hedo- 
nizmul şi amoralizmul puterei repre- 
zentat de Nietszehe) combătindu-l cu 
violenţă. Şi moralizmul Kantian şia- 
moralizmul contemporan siot dupà 
Fouillée numai semi adevăruri pe cari 
speră să le concilieze într'o sinteză 
superioară în viitoarea lui operă „Mo- 
rala ideilor forţe“. 

Alfred Fonilléc. Les dlâmenis 
sociologiques de la morale. Paris Al- 
can. După ce autorul face critica sis- 


MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


temului moralei  positiviste, exami- 
nează pe acelea ale utilitariştilor, so- 
Jidariştilor, individualiştilor şi la sfir- 
sit, în partea a treia a cărţii sale, dă 
moralei sociologice întregirea nece- 
sară, întrodueind legile generale ale 
evolutiunei cosmice. 


Giacomo Tauro prof. Introdu 
gione alla Pedagogia generale. Roma 
1906, Società Editrice Dante Alighieri, 
pag. 280. L. 5. 

Autorul, profesor la Universitatea 
din Roma, după o examinare critică a 
raporturilor dintre pedagogie şi filo- 
zofie în principalele sisteme filozofice, 
ilustrează concepția nouă a fenomenu- 
lui educativ pe bazele evoluționismu- 
lui şi ale marxismului critic. 


Le Dr. Gustave Le Bon. Psy- 
choloyie de Véducation. Paris, 1900. 
Flammarion. 

Acest studiu e bazat în întregime 
pe raportul Comisiunei de anchetă nu- 
milă de Parlamentul francez pentru 
inspecția  şcoalelor. Autorul face o 
aspră crilică rălelor de care sufere 
Şcoala franceză: pretutindenea e nu- 
mai formă fără fond: elevii sint nu- 
iriti cu o mare cantitate de materii 
care sint rău digerate şi mai rău asi- 
milale; ştiinţele naturale se învaiă 
ca şi cum ar fi nişte şiiinţi abstracle 
iar la limbile clasice se exagerează 
importanța grainaticei, fără să se dea 
atenție cunoașterei practice a auto- 
rilor. 

Dr. T. G. Ladd. The Philuso- 
phy of Religion. 2 vols. Longmans 
28 s. net. Marele psicholog şi filo- 
70f american, căruia îi datorim atitea 
lucrări în psichologie şi în teoria cu- 
noştinței, se ocupă în această carte, 
zi el, cu o problemă la ordinea zilei 
în lumea științifică anglo-saxonă (Se 
ştie deja—s'a tradus şi-n frauțuzeşte— 
Experiența religioasă a lui William 
James). 

Dr. John Davidson. Herbart's 


"301 


Psychology and the Phylosophy of 


Leibnite. Blacwood 5 s. net. 
Citu Weininger.—Sez and Cha- 
racter. Heinemann. 17 s. net. 


ISTORIE 


Baron Ieban de Wiite, — 
Quinze ans d'histoire (1806—1881). 
Librairie Plon-Nourrit. Paris. 1995; 
pr. 7 fr. 50. 

Uo rezumat bun al „Memuriilor din 
viața Regelui Carol“, sprijinit şi pe 
alte izvoare. 

James Goillaumce,—L'Interna- 
tionale. Paris 1905. Soc. Nouvelle de 
librairie; pr. 4 fr. 50. 

Documente şi amintiri personale, — 
o importantă coniribuțiune la istoria 
intimă a mişcării socialiste din Europa, 
pănă la nimicirea „Comunei“ din Pa- 
ris ;-—discuţiunile şi rezoluţiunile Con- 
greselor Internaționalei. 

Ed. Dajardin,— La source du 
fleuve chretien. I, le judaisme, Mercure 
de France. 

O încercare de a aplica metoda de 
cercetare ştiinţifică la tradițiunile bi- 
blice. Autorul susține, că patriarhii şi 
proorocii (Abraam, Isauc, Moise, Aa- 
ron, Ieremia, Ezechiil, Daniil ete) nau 
existat nici o dată, că cărțile lui Moise 
au fost scrise numai după intoarcerea 
Evreilor din captivitatea Babilonului, 
sub Esdra,—că proorocul Daniil e un 
perzonaj fictiv, inventat de un serii- 
tor din vremea lui Antioh Epiphan, 
cam în anul {64 a. c., ete. Ast-ful se 
încearcă a ne du istoria antică a E- 
vreilor pe baza izvoarelor sigure, fără 
legende şi izvoare apocrife. 

HM. Waliszewski, — Les origines 
de la Russie moderne—La crise ré- 
volutionnaire (Smouteroié vremia 1584 
—1614) Paris 1906, Plon. Autorul se 
ocupă cu perioada cea mal tulbure a 
istorie! ruse, crisa revoluționarà care 
a zbuciumat marele imperiu intre sfir- 
şitul veacului al XVI şi începutul vea- 
cului al XVII. 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Paul Matter,—Bismarck et son 
temps. I La préparation (1815—1862). 
Paris, Alcan 1905. Autorul spune că 
a incercat să facă o lucrare istorică 
fără minie și fără ură. Opera întreagă 
va avea două volume. 

Frederic Masson: Napoléon el 
sa famille. (Libr. Ollendorff). Un stu- 
diu asupra relațiilor marelui om cu 
tamilia sa şi a-upra încureăturilor şi 
năcazurilor, pe cure aceasta i le-a pri- 
cinuit. Ca latin şi—mai ales—corsican, 
Napoleon avea o mare slăbâciune pen- 
tru familia sa, care era foarte nedis- 
ciplinată, interesată şi intrigantă. Cu- 
ceritorul lumei e mereu stăpinit de 
spiritul de familie.— Lucrarea, de alt- 
fel interesantă şi bine scrisă, lusă de 
dorit pentru că de multe ori nu ni se 
dau izvoarele. 

T. Hodgkin.—The Political His- 
tory of England to 1906. (Longmans. 
7 s. 6 d. net.) 

Dr. L. Oppenheim.— War and 
Neutrality. (Longmans. 12 s. 6 d. net). 


SOCIOLOGIE 


Lester F. Ward, — Sociologie 
pure 2 vol. Paris 1906, Giard et Brière, 
pr. 16 fr. 

O lucrare bogată în fapte nouă şi 
idei originale. Autorul, un sociolog a- 
merican, a publicat un tretat asupra 
„sociologiei dinamice“, rămas aproape 
necunoscut în Europa,--în cure socio- 
logia e tratată ca o ştiinţă concretă 
a societăţilor omeneşti. Noul tratat 
pune bazele gtiinţii abstracte a vieţii 
sociale, Autorul utilizează, cu ó mare 
putere de gindire, rezultatele cercetă. 
rilor asupra societăţilor animale şi a 
societăţilor primitive. 

Vom spune pe larg teoriile lui Les- 
ter F. Ward, în numerele viitoare ale 
„Vieţii romineşti“. 

Autorul atinge una din cele mai 
grele probleme ale sociologiei: rapor- 
turile intre individ şi societate; cer- 
cetează originile „individualității“, a- 


rată grosolănia ideilor curente în ae- 
ceastă privință, şi că, în realitate, In- 
Săşi noţiunea asupra „individului“ şi 
a „socialului“ variază ;—,totul e Indi- 
„vid şi totul e Sociutate: fie-care ele- 
„ment al vieţii poate apărea ca ele- 
„ment individual sau element social, 
„după punctul de vedere, din care e 
„considerat“; aduce multe exemple din 
viața animală; susţine că sociologia 
trebue să cerceteze din acest punct de 
vedere evoluția vieţii sociale. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Ed. Bernstein,— Die heutige So- 
cialdemocratie in Theorie und Prazis, 
München, Birk ét Co., 1906, 

Autorul face o „revizuire“ a teorii- 
lor curente ale socialismului german, — 
întroducind multe modificări in teoria 
clasică, cum a fost formulată de K. 
Marx şi Fr. Eogels. 

Prof. Werner Sombart,—.So- 
cialismus und sociale Bewegung, 5 
Auflage, Iena, 1906. 

Autorul nu o socialist, mai ales nu 
e marxist, dar cu multă obiectivitate 
şi chiar simpatie expuue rolul socia- 
lismului în mişcarea socială a Europei. 


ECONOMIA POLITICĂ 


Fernand Faure,— Eléments de 
statistique. Paris 1905. Librairie L. 
Larose. 

Un rezumat al cursului ținut la fa- 
cultatea de Drept din Paris. Cuprinde 
nu numai teoria statisticei, ci şi deserie 
organizația ei actuală, metodele in- 
trebuințate pentru adunarea datelor, 
ete. fața de lipsa totală, la nof, a no- 
țiuailor elementare despre ce este o 
statistică, — prezintă un deosebit in- 
teres. 

Dr. Sig. Schiider,— Agrarische 
Bevölkerung und Siaatseinnahmen in 
Oesterreich. Wien, Denticke, 1906. 

Autorul arată însămnătatea popalați- 
unii rurale pentru sistemul financiar al 
Austriei, şi deserie strimtorarea în 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 363 


eare trăeşte această populațiune ; între 
alte mijloace de îndreptare, cere o in- 
tervenţie energică din partea statului. 


POLITICĂ 


A. Barre,—La Bosnie—Hergégo- 
vine.—Paris, Michaud 1906, pr. 3fr. 50, 

Autorul încearcă să dovedească că 
. aceste provincii trăcsec sub un regim 
de teroare şi exploatare, fiind-că Aus- 
tria ar nntri planul diabolic, prin in- 
glodarea lor în datorii, să justifice de- 
săvirşila lor anexare. 


CRITICA LITERARA 


Gabriel Monod, Jules Michelet, 
Etudes sur sa vie e$ ses oeuvres, avec 
des fragments inédits, Hachelte, Im- 
portantă mai cu samă pentru relațiile 
ce dă autorul asupra părţii cu carea 
colaborat d-na Michel:t la opera bär- 
batului său. 

E. Zaniboni. Gili „Italienische Rei- 
se“ del Goethe e la sua fortuna in I- 
talia. Napoli, Vito Morano. 

Autorul face istoria soartei „Cālä- 
torieï în Italia“ a luy Goethe din tim- 
purile prime ale apariţiei operei lui 
Goethe pină la ultimele lucrări ale lui 
C. Segré, Giacomo Barzellotti, A. Chiap- 
pelli etc. 

Henry Brian Binns.—A life of 
Wult Whitman Melhuen and. C., Lon- 
don, 1905. O biografie a marelui poet 
american Walt Whitman, 


De 


Autorul a vizitat locurile în care a 
trăit poetul, a cules informațiuni dela 
toţi prietenii lui şi a consultat manus- 
crisele şi scrisorile încă inedite. 

Acbhilie Torelli. LArte e la mo- 
rale. Portici 1906, E. Della Torre ed. 
pg. 605, 1. 3.50. 

Asupra acestei opere vom reveni. 

WwW. P. Trent.—Greainess in Lite- 
rature. (Harrap. 5 s.). 


LITERATURĂ 


I. Massabuau,— Nos Maitres. Ro- 
man. Libraire Plon-Nourit. Paris 1904; 
preţ 3. fr. 50. 

O satiră violentă a moravurilor po- 
litice din Franţa contemporană. 

Abel Hermant. Les grands Bour- 
geois. Roman. Lemerre, 3 fr. 50. 

Autorul ridiculizează „burghezimea* 
franceză, impăcată după isprăvirea a- 
facerii Dreyfus. 

Jean Lorrain, Elen. Roman. Dou- 
ville, 3 fr. 50. E vorba de istoria miş- 
cătoare a unei tinere ftizice şi a lo- 
godnicului său. 

Fanny Emeric, Jérusalem parle... 
Librairie Universelle, 1906. 3 fr. 50.— 
Asupra acestei cărți scrisă de o com- 
patrioiă—şi o concetăteană—a noas- 
tră, d-na Eufrosina Pogaciar, năcuta I- 
rimescu (Fanny Emeric e un pseudo- 
nim) vom reveni pe larg, la Recenzii, 
în numărul viitor al revistei. 


COMPILATOR. 


UNIN INE NN PNI RP 


e. mm 


364 VIAŢA ROMINEASCA 


Bibliografie 


Sofia Nădejde, Robia Banului, roman, ed. II,—Èditura Librăriei 
C. Sfetea București, 1906. Prețul 2 lei. 

N. Gane. Divina Comedie. Infernul, traducere în versuri. Iaşi, E- 
ditura Librăriei Nouă Iliescu, Grossu & Comp. Pretul 3 1. 50 b. . 

Mihai Teliman, Foiletoane, cu portretul autorului şi cu o pre- 
fată de George Tofan, edute de Societatea Academică „Junimea“ fn Cer- 
năut.—Suceava, Tipografia Soc. „Scoala Romină“, 1906. Prețul 2 coroane. 

I.. Bălăncescu— Danubian, Din largul mărei, Bucureşti, Tip. 
„Universitară“, Prețul 2 lei 50 bani. 
| Maxim Gorkii, Parveniţii, traducere din rusește de Luca B:ândză 
şi v. Pen—W. Bucureşti. Tipogr. „Universitară“. Preţul i leu 50 bani. 

Vasile Pop, Riîs şi Plîns, București, 1906, Minerva. Pretul 1 1. 50 b. 

Haralamb G. Lecea, Jucătorii de Cărţi, piesă în 4 acte. Edi- 
tura Leon Alcalay. Pretul 60 bani. Ea 

A. 0. Maior, Biblioteca copiilor, Vol. I. Budapesta, 1906, Tipogr. 
„Luceafărul“. Preţul 2 lei. 

Constantin S. Stocnescu, După patrueeci de ani de Domnie, 
poem istorice în versuri, Craiova. Preţul 1 leu 50 b. 

Nicolae Hrisntescu, Ghimpi, Epigrame, versuri umoristice, Tir- 
govişte. Preţul 1 leu. 

A Endor Aug. Râşcanu, Pagini Intime, versuri, laşi. Pretul i 
eu 75 b. i 

G. Stamatescu— Gest, Din lumea celor mici, nuvele şi schite, 

Bucuresti. Prețul 1 leu 25 b. 
asile Savel, Opera D-lui 1l. Ghendi, Tipogr. Minerva, Bucureșli. 
Prețul 50 bani. ' 

Alex. Lăpědatu, Episcopia Strehaii şi tradiția Scaunului Bă- 
nesc de acolo, studiu istoric, Bucureşti, 1906. 

I. Voiculescu, învăţător, Scurtă ochire asupra 'Tocmelilor Ayri- 
cole. Depozitul lu „Librăria Naţională“, București. Preţul 40 bani. 

Dr. P. Cazacu, Medicul Rural, Bucureşti, 1906. 

Eugeniu I. Melik, Condiţiunea juridică a Papei în Dreptul ix- 
ternational, Bucureşti, 1905. Prețul 5 lei. 

Dr. Ioan Lnpas, Un capitol din Istoria ziaristicei romineşti— 
ardelene.—Gheorghe Bariţiu—. Sibiu, Tiparul tipografiei arhiedecezane. 1906. 

Iosif Sterca Şuluţu de Cărpeniş. Discursuri cu ocaziunea 
serbărilor Asociaţiunii tinute in Sibiu lu 19 August n. 1905 şi zilele ur- 
mătoare. Sibiu, tiparul lipogr. -arhid;ecezane. 1905. 

Josif Sterea Şuluţu de Cărpeniy, Răsunet lu Inuugurarea 
Muzeului, udaus la iscursurile prezidentului „Asociaţiunii“, rostite în 19 
şi 20 August 1905, Sibiu, tipogr. arhidiecezană, 1906. 

St. Iancu, Citeva din cauzele Stagnațiunei Agriculturei noastre. 
Ploești. 1906. 

Aurel Bunea si Grig. L. Trancu, Galaţii şitarifele de trans- 
pori. (memoriu). Galaţi. 1906 

Dr. Radu Choernbach. Spitalul comunal Huşi, Dare de seamă 
asupra serviciului medical... pe anul 1905. Bucureşti, 1908. 

Toma B. Aburel, farmacist, Schiţă de proect pentru modificarea 
legei asupra exerciţiului Farmaciei şi Drogheriei în Romênia. Galaţi, 1900. 
Preţul i leu. 

Dr. A. Babes şi F. Begneacu. Un nou antiseptic (corossuc:in) 
1905, Bucureşti. 

F. Begnescu, Radioterapia turbării. Bucureşti, 1905. 

a Encacu, Singele cu melasă în alimentația animalelor. Bu- 
curești A 


PO SN d N NN N m er N PN 


TIPOGBAFIA „DACIA“ ILIESCU, GROSSU & Comp.—IAȘI 


TABLĂ DE MATERII 


T. Mironescu. La Cumătrie (schiţă) . 

G. Ibrăileanu. Primul Junimist (Costache Negruzzi) 

Gh. din Moldova. Versuri ; 

A. N. Gane. Primul Client (nuvelă) Ă 

Vintilă 1 Brătianu. Din Economia noastră N ațională 

Matilda Poni. In pădurea mare (versuri) . 

G. Bogdan-Duică. Un poet moldovan pierdut . 

C. Șărcăleanu. Petroniu veacului al XIX-lea (Oscar Wilde) 

Grammaticus. Dicţionarul limbii romîne şi d. Philippide 

Î. Al. Brătescu- Voineşti. In lumea dreptăţii (nuvelă) 

P. Bujor. Lumea mărilor 

George Tofan. Viaţa rominească în Bucovina (ziariatica 
noastră) ; A i ; ; 

M. Costea. Scrisori din Basarabia 

Podgoreanu. Scrisori din Ardeal 

P. Nicanor & C-o. Miscellanea ; 

G. I. Cronica Literară («Compoziția» în literatură) 

Dr. P. Bogdan. Cronica Ştiinţifică (Exploziile în mine) . 

Dr. I. Simionescu. Cronica liconomică (Valoarea subsolu- 
Jui romînesc) : i A i 

St. Cronica Internă (Organizația locală) 

C. 8. Cronica Externă (Alegerile în Rusia) 

Recenzii : : ; i . i ; i 
N. Gane : «Dante Alighieri : Divina comedie, In- 
fernul»>, Mihai Teliman: «Foiletoane», Fany Eme- 
Tic : «Jérusalem Parle...2,— G. I.; Sofia Nădejde: 
«Robia banului» —C. Sr.; A. Dastre: «La vie et 
la Mort», Zach. C. Panţu : «Plantele cunoscute de 
poporul romin» —P. B. 

Revista hevistelor : 

Luceafărul, Junimea, Literară, Orizontul, Curen- 
tul Nou, Revista Generală a Invăţămîntului. Cul- 
tura Romînă, Revue des deux Mondes, La Nou. 
velle Revue, La Revue socialiste, Romania, Nuova 
Antologia, livista d'Italia, Deutsche Revue, 
Deutsche  Monatschrift, Socialistische Monats- 
Hefte, Contemporary Review, North American 
Review, Internationul journal of Ethics. 

pi paid intelectuală în străinătate 

Bibliografie 


521 


La cumătrie... 


Doamne, ce mai gospodărie, nu fie de deochi, şi-a întruchi- 
pat Vasile Busuioc și cu lIlenuca şi cată că nu-s luaţi de cit 
de-un an de zile... D'apoi om harnic ca Vasile, mai rar în satul 
nostru şi treburi ca la tirla lui, nu mai găsești la altul. 

Şi vezi cum su timplat, că azi un an îi jucam la nuntă 
gi tocmai azi, la un an, a fost menit să-i jucăm şi la cumătrie. 
Ei ş'apoi ce mai nuntă, ce mai veselie!... Trei zile a ţinut che- 
ful... am început-o Simbâtă pe la toacă cu «vedrele> i-am mi- 
nat-o pănă hăt Luni dimineaţă, cam pe la o amiază, cînd i-am 
pus capac cu «uncropule. 

Mi-aduc aminte ca acum, cum le urau toţi nunilor celor 
mari, ca la anul s'ajungă să fie şi cumătri mari... şi a dat Dum- 
nezeu sănătate şi inima cea bună şi tot moș Irimia cu mătuga 
Marghioala, oameni buni şi detreabă, au ajuns să fie cum li 
se urase. 

Şi ci-că, mare pomană-și face cine cunună şi botează! 
Unde mai pui cinstea cită o ai?.... Ţi-i mai mare dragul, cînd, 
coio în biserică, la zile mari, ori la Paşti—numai ce vin finii şi 
sărută mina ninaşilor, iar ei cu zîmbet le mulţămesc, sărutin- 
du-i pe obraz cu dragoste bătrinească. 

Dar lăutari, pe cine au tocmit? Tot cei care au cîntat gi 
la nuntă, căci să cauţi lumea mare, scripcar ca Costoroabă şi 
cobzar ca Buruiună n'ai să afli. 

La oalele cu bucatele, care forfotesc colo la focul cel mare 
din ogradă, îi rinduită mătuşa Catrina, vestita bucătăreasă pe la 
praznice, nunţi şi cumătrii şi de ajutor are pe Florica Mindrului, 
nevastă curăţică gi șăgalnică de-ţi fură minţile, bat-o norocul. 
S'o vezi cum umblă ca suveica 'ncoace şi 'ncolo după treabă, 
încinsă strîns cu catrinţa şi cu minecele suflicate, pre legea mea 
de nu te duce ’n ispită.—Bărbatu-său e în casă, dă ajutor lui 

1 


366 VIAȚA ROMINEASCA 


Vasile ba la una, ba la alta, orinduesc băutura şi 'ntocmesc masa, 
agezind în capătul de la deal, unde au să stea cumătrii cei mari, 
cofița cea nouă în care e sprijinită o luminare mare de ceará, 
împodobită frumos cu tulpan nou și crijmă aleasă, împrejmuită 
cu pinză de borangic ţăsută de ninaşa Marghioala şi legată c'o 
faşă lătuţă pe care-s cusute flori bătute cu fluturi. 


«Bună sara şi noroc bun să dea Dumnezeu şi cel codru 
verde, zise moş Irimia intrind în casă vesel şi chefos. 

— La mulţi ani şi 'mneavoastră, cumătri mari, şi bine-aţi 
venit la noi», răspunseră într'un glas cei din casă, fâcind loc să 
stea cumătrul cel mare colo "n cioatca bărbaţilor, în vreme ce 
mătuşa Marghioala, sărutindu-și finii, se duce să-şi pupe şi finul 
cel mic, pe care îl legăna lin Ilenuca—desmierdindu-l cînd se 
trezea uneori, punindu-şi buză peste buză, gata să plinsă. 

Şi parcă înţelegea mititelul, aga căta în ochii mîni-sa, cind 
îi zicea: „flăcăul mamei, dragostea fetelor, frumuseţea codrului“ 
şi cite şi mai cite, de se pierdeau femeile de dragul copilului, 
nu altceva. 

„lan, nu vă mai uitaţi, fă, aşa, zice mouşa Nastasia pre- 
gătind cels de nevoe pentru scăldat. Aduceţi-vă aminte; să nu-mi 
devchiaţi nepotul, c'apoi atita vi-i leacul“. 

Bărbaţii vorbeau de ale lor. Istorisea moş Irimie isprăvi 
de-ale lui, de pe cind era primar. 

«....Si doar, tot il mai cruţam eu, spunea el, dar într'o 
Simbătă la vre-o două-trei zile după aceia, mā pomenesc că 
vine Grigore Ciocirlă şi mi se jălueşte, că hapsinul de ovreiu i-a 
luat sumanul, invinuindu-l că avea să-i mai dea o rămășiță de 
parale de la nişte păpuşoi... şi doar Rominul avea martori, că-i 
dăduse în totul lui tot pănă 'ntr'un ban... Cind am mai auzit eu 
şi de una ca asta. um luat pe Costache vătăjelul şi *ntr'un su- 
fiet am fost la necuratul acusă.... Stătea cu cornul în frunte gi 
cu nişte bulendre în spinare... um pus pe Costache de i-a zvirlit 
trăiştile de după git in . colo peste gard în grădina lui Borian, 
l-am legat mai de nădejde cu aţele cele cu care se vrăjise el, — 
umflă-l tovarăse, şi du-l în beciu la Mănăstire, să i se mai în- 
moaie ciolanele.... Şi-a stat acolo pănă dimineaţă, cind mam dus 
să-l scot, gindind că poate mai i-o fi de-ajuns. Dar vorba ceia 
«toată pazerea pe limba eipiere...» luda să nu-şi caute de drum, 
se 'ntoarce dirz la mine şi-mi spune, că de treaba asta are să 
ştie şi Ispravnicul....— Așa ţi-e povestea, cîne!... Ei apoi păn” 


LA CUAMATRIE.... 367 


ce-a şti şi Ispravnicul, nu ţi-a ficu supărare să te înhămi colea, 
să ştii şi Dumneta cum îi cînd stai la butuc. Şi numai mi lam 
şi turnat în stative să aibă ce povesti Ispravnicului.... Treceau 
oamenii la biserică gi cînd vedeau că l'a agiuns şi pe Jupinu 
Ghidale aşa cinste.... işi făceau cruce cu amindouă minele, ru- 
gindu-se să mă ţină Dumnezeu cu sănătate, că bine i-am făcut». 

Şi le izvodea moş Irimie întimplări de-al je-acestea şi alţii 
tot aşa, căci într'o sară ca asta îi vremea să-şi spună fie-care 
adincurile sale. 


„Gata-i scăldătoarea, mo-ică Nastasie ? 

—ata, Marghioiiţă“. Şi în graba mare începu moaşa a pi- 
troci scăldâtoarea, potrivind-o să fie oleacă mai călduţă de cit 
apa cea de vară. Şi, doamne, frumos miroasă; căci pusese în 
ea, lu fiert, boance să fie Ghiorghiţă blind, şi să crească ?n plin; 
mintâ creață, să-i crească părul frumos şi creț; lapte dulce, să 
fie alb la faţă ca spuma laptelui; busuioc şi năvalnic, să umble 
fetele dură flăcău ca duză buruiaua cea de leac gi să-l năvă- 
lească cu dragostea. Si cite alte vrăji nu i-a făcut moaşa ’n scăl- 
dătoare .... dar nu mai spune nimănui, căci nu-i bine. 

După ce ninaşa Marghioala, cumătra cea mare, a spălat 
copilul prin toate părţile, ca să fie curat şi luminat, a luat lumina. 
rea din cofiţă şi picurind cite de trei ori, în scăldătoare, la capul 
băiatului, la picioare, de-a dreapta şi de-a stinga, ii făcu cruce 
peste faţă stringindu-l puţin de nas si sumuţind din gură, ca 
cum i-ar fi zis să-i fie de bine. 

« Vină încoa; măi moşnege, zise mătuşa Marghioala, vin’ 
de-ţi vezi finul frumos ca crinul». 

Moş Irimia se desprinde încetinel dintre ai lui şi suflecin- 
du-și minele, rizind, apucă pe Ghiorghiţă cu amindouă palmele 
de căpuşor și ridicîndu-l în sus, ii zice; «tita..... mare»... punin- 
du-l ugurel pe scutecul pregătit. Şi plingea Ghiorghiţă de-ți lua 
auzul, în vreme ce cumătra cea mare îl infâşa, răpede—ocărind 
în desmierdare pe moş Irimia, că na dat pace băiatului. Apoi 
luîndu-l în braţe, îl întoarce cu faţa la icoane şi-l închină la Maica 
Domnului, să-i dea minte, noroc şi sănătate și să-l povăţuiască 
pe calea cea dreptă. In urmă se'ntoarce cătră lienuca şi punin- 
du-i-l în braţe, ii zice: «Iacătă-ţi feciorul, măndru ca bujorul, să 
trăeşti să-l creşti şi să-i ai bucuria». Iar Ilenuca luindu-şi prun- 
cul în braţe, îi răspunde cu spășenie: „Să trăşti, cumătră Mər- 
ghioală, cum ai ajuns să-l botezi, așa să-l cununi». | 


368 VIAŢA ROMINEASCA 

Mouşa, după obiceiu, cotrobăind cu mina prin scăldătoare, 
dă de «una de doi lei», pe care i-a lepădat-o într'ascuns cumătru: 
cel mare, cînd a ridicat copilul din albie—şi veselă de-aga noroc, 
înhaţă în scurt covata cu scăldătoarea, cu gîndul să se ducă s'o 
dea încolo într'un loc curat şi necălcat de oameni. Dar parcă i-a 
făcut cine-va de pocitură. Tocmai atunci venea la cumătrie das- 
călul Cristei şi cu moş Birnă, cam chefoşi, căci pe drum s'abă- 
tuse puţintel pe la crişma lui Chitic şi s'ughezmuise, de-i era 
mai mare ciuda dăscăliței, că iar îşi dăduse omul ei în teapă, 
sin sara asta, după cum i-i năravul. 

Si întrînd dascălul hututui, dă busna peste baba Nasta- 
sia, care chiar atunci păşise pragul tindei; şi cum nici ea nu 
era tocmai tare ’n bălămăli, nu ştiu cum se cumpâăneşte şi se 
_ răstoarnă covata cu scăldătoarea peste dascăl, dese face un bu- 
cluc şi-o bălăbăneală în tindă—să se prăpădească moş Birnă și 
ceilalţi de ris. Mătuşa Nastasia, stupind ca după cornoratul, nu-i 
era eï de tăunul de dascal, dar se gindea ea că-i rău să verşi 
scăldătoarea într'un loc unde nu se cuvine, tocmai în tindă, un- 
de-i locul mai călcat de oameni. SŞi-așa-i era de năcaz, că-i pă- 
rea rău că nu la scăldat cu apă clocotită încaltea pe gărgăun, 
că numai de pozne s'apucă pe unde se duce. 

Dăscăliţei, săraca, îi plesnea obrazul. de ruşine, cînd îl ve- 
dea ea pe Cristei al ei ud ca un cîne plouat şi făcut de risul chioa- 
rei la o casă de gospodar şi ’ntratita norod, 

Dascălul, bidigiind din gură, își storcea poala cămeșii, și 
cum era el cam buimac, nu prinsese de veste cine-i făcuse una 
ca asta, aşa că ridicindu-i cite-va panaghii, îşi zicea cu ciudă: 
„cum nu ştiu eu, anume, cine m'a udat, să mă duc să-i lepăd 
cite-va ştăngi la ureche, s'audă cucoşul cintind în raiu... să-l in- 
văț eu minte să mai şuguiască cu mine“. 

„Ei lasă, nu-ţi mal face singe rău, giupinve Dascăle, zise 
Ilie Taftaluc, poreclit şi Cirlan, că doar nu ţi-a făcut-o nimeni 
într'adins.“ Şi-o curmă dascălul, căci doar nu-i era lui întăia 
oară cînd păţea de-al de-acestea. A intimpinat el altele şi mai 
gogonate, asta-i floare la ureche pe lingi cea cu cloşca, de la 
nunta lui Ţintilă... Aşa, socoti şi el, s'o lese moartă 'n păpuşei 
—vorba ceia „să n'o tragi, că mai lungă o faci“. Şi călcindu-şi 
pe inimă, se dete şi el de-a valma cu ceilalţi la vorbă şi ris. 

„ Beripcarii colo pe-o laiţă lingă uşă, cintau de-ale inimii, de 
le pălea hincu pe neveste şi-şi dădeau ghionturi, cînd auzeau pe 
Costoroabă zicînd din gură : 


LA CUMATRIE.... 369 


„Nevăstuică cu barbat, 

„Ce cauţi noaptea prin sat, 
„N'ai copil de legănat, 

„Ori bărbat de dezmierdat ?“ 

Si-apoi iar mi-o prindea din arcuş şi Buruiană mi-o bătea 
lin în struna cea groasă, îuginîndu-l domol pe Costoroabă, cind 
o înturna: 

„Copilul l-am legănat, 
„Barbatul l-am fermecat 

„Cu propeaua de la gard, 
„Cu păr de cine turbat; 

„Şi la cap i-am pus bostan, 
„Să nu se mai scoale-un an; 
„La picioare ițele, | 
„Să-l ia dracul minţile“...... 

In vremea asta Ilenuca şi cu Florica Mindrului orînduiau 
pe masă de-ale mincării. Mălaiu şi pine din bielsug; zamă de 
miel, făcută bună cu frecăței şi potrivită din chipărat, umplea 
casa c'o mireazmă de ţi se ştirea beregata, înghițind în sec... 

Moş Birnă se leşiese la inimă de-utita ris, căci doar cu 
geambaşul ista de llie, te boinăveşti rizind. Şi se uita şi el cum 
se ridicau aburii de pe străchinile cu zamă şi trimetea nodurile 
cît pumnul pe git, aşa foame îl apucase. Dnpă ce toate au fost 
puse în masă, au poftit cu toții pe d'imprejurul ei.... Cumătrii cei 
mari in capul mesei, unde ardea luminarea cea de botez, iar de-o 
parte şi de alta a mesei se 'nşirară ceilalţi, începind cu dascălul 
gi dăscăliţa şi încheindu-se cu cei mai de casă. 

«Ian poftim, luaţi cite-oleacă de băuturică», zise Vasile în- 
tinzând la cumătrii cei mari, dintru'ntăiu, paharele de rachiu şi 
farfuria cu strafide, şi zahar. Mo; Irimia, ridicindu-se în picioare 
le rosti : 

«Să trăiţi viață indelungată, finilor, să vă trăiască feciorul, 
s'aveţi noroc la gloată, bielgug în casă, oi cu miei şi vaci cu vi- 
ței.... Să trâim cu toţii, oameni buni»>.... şi dădu paharul de duşcă, 
în vreme ce Ţiganii strigau avan: «sănătatea omului la fundul 
paharului.» După ce fie-care riînduia paharul cu <gustarea cea 
neprihănită,» cum îi zicea dascălul Criatei, se punea la hrojdit 


strafide cu zahar, căci nu era de chip, te prindea năduşala, aşa 
era de tare băutura. Apoi dacă nu mai era el Cristei tata rachi- 


ului.... şi tot a zis şi el oţărindu-se: „Bun rachiu, tăruţ, se cu- 
noaşte că-i de la Chitic, sireacu; parcă-ţi trage cu hraşpa pe git... 


370 VIAŢA ROMÎNEASCA 

— Ei, da tot nu-i, cum era odată, zice moş Birnă... Ţinea 
crîșmă Pintilie Balmuş... g'avea niște rachiu.... mămulică! i se 
dişchidea briceagu *n cingătoare.... cînd apucai un git.... aşa era 
de tare“.... 

Sorbea fiecare din zamă, ascultind ba la unul dir capătul 
cela, ba la scripcari care cîntuu „de dorul puicuţei mele“, ba la 
dascălul Cristeiu, căruia nu-i mai tăcea gura; avea stupit la furcă, 
din capul locului. Mă rog, avea el ce-avea cu Ilie; da unde da 
şi iar o aducea la ecirlanul cel răzlaţ>.... o vorbă cu rost şi cr- 
noscută de tot satul. Un păcat dăduse mai anțărę peste Ilie. Se 
pripăşise la tirla lui un cîrlan din turma boerească şi gurile rele 
au început să-l ia la vale; de la o vreme nici el nu s'a mai pus 
de pricină şi de-atunci Cirlan i-a rămas porecla. 

Daseălul îi scosese o vorbă şi cînd îi era lui Ilie lumea mai 
dragă, numai ce 'ncepea mehenghiu încet şi cam pe nas: 

„Rătăcit-am ca oaia cea pierdută din turma boerească, stri- 
gat-am în pustie şi m'ai aflat tu... Ilie“. Si sestirnea un risca 
acela, riîdea şi Ilie dimpreună cu ceilalţi, căci n'avea ce face... 
aşa-i obiceiul pe la noi; la petreceri mai alese, la nunţi şi la cu- 
mătrii mai cu samă, nu se poate să nu se îndruge cite ghiduşii 
toate, ori să nu i se întimple vre-unuia vr'o bazagonie, de se 
cîriigă ceilalţi de ris. 

De asta și Ilie Cirlan, un „pui de lele“ fâră pereche, îi şi 
toarnă la rîndul lui o şfichiuială dascălului, întrebindu-l cu tot di- 
nadinsul : «Mă rog, bădiță Dascăle, tot mă tineam să te întreb, 
ţi-a mai crescut la loc măseaua ceia, care ţi-a scos'o Ghiţă a Popei? 

— He-he, ce să-i mai crească la loc, zice moş Birnă, ri- 
zind din toată inima; a fost bucuros că i-a scos răutatea.... de- 
atunci, nici că l'a mai durut vre-o una....» Şi ridea lumea, că rău 
îl arsese şi Cirlan pe giupin Dascăl. Și iaca de ce: demult, cind 
era Cristei flăcău, avea şi el o ibovnică, o nevastă, Zoiţa lui Ghiţă 
a Popei. Dar vorba cîntecului: «de n-ar fi ochi şi sprîncene, n'ar 
mai fi păcate grele.» Şi, dă, ca tot omul, în focul dragostei, umbla 
şi dascălul frunza frăsinelului şi-i bătea pravăţul Zoiţicăi. — De unde 
şi pănă unde, Ghiţă il cam zăpsise pe Cristei că-i umblă în za- 
jul nevesti-sa şi ca să se încredinţeze, se făcu odată pornit de-a- 
casă. Dascălul, cum i-a aflat rostul, a și împuns'o la dragoste, a- 
casă, să-i spue numai două vorbe şi-un cuvint şi să şi iasă. Dar 
colo, una-alta, se'ncepuse vorbă lungă.... când iacă că intră'n casă 
beleaua de bărbat. Dascălul vărsa sudori, se fâcuse negru vinăt 
la față. 


LA CUMATRIE.... 371 

«Ce, te doare vr'o măseu, flăcăule, zise Ghiţă, inhăţind cleg- 
tele de pe poliţă, căci Ghiţă era meşter tare la scos măsele, de 
nu mai era altul ca el prin meleagurile noastre. 

— Doamne, rău mă chinuesc cu una, de vr'o două zile, răs- 
punde Cristei, tremurind ca varga şi ţinîndu-se cu mîna de falcă. 

— Ei cască gura, 3'0 văr eu care-i», şi prinzînd de nădejde cu 
cleztele de măseaua cea mare din falca de sus, il toarnă genun- 
chiul in piept şi trage, Ghiţă. şi tirie-l cit îi casa de mare, de 
tipą Cristei ca'n gura şerpelui. Şi cind a scăpat, puşc'o dascăle, 
acasă şi lasă-te de Zoiţa, că ramii fâr'de măsele... aşa i-a fost 
înt:mplarea, de asta ridea moş Irimia de-i sărea cămeza de pe 
dînsul. 

Păuă ce să se aşeze sarmalele pe masă, s'au deşărtat prin 
pahare oalele cele cu vin şi Vasile îngrijea să le umple de cite 
ori se goleau, căci vorba ceia, la o treabă ca aceasta, «mîncarea-i 
fudulie, băutura este ce este.» Şi fiindcă dintr'un pahar mai r'a- 
veai ce-alege, de aceia s'a pus dascălul să-i tragă cu oala, căci 
doar vinul se răsuflt petrocindu-l prin pahare şi păcat de băutură... 

In vremea asta, Toader Birnă căta cu jind la Florica Mîn- 
drului, nu că doar îl scormolea la inimă sprincenele cele îmbi- 
nate, nici ochii cei jucăuşi şi negri ca mura, nici gropitele din 
stinghiile gurii ; ci-i lăsa gura apă după sarmalele cele fierbinţi, 
po care le răsturna Floarea în străchini, mai din vreme, ca să 
se mai răcorească. I se scurgeau ochii lui moș Birnă, privindu-le 
cum îs de potrivite pe gura lui... 

Şi chitea el, că de s'ar nimeri strachina cea mare prin par- 
tea lui, apoi să te ţii gnră şi tu pintece, că'n voi e nădejdea. Şi 
cum să nu-l bată pe moş Birnă aşa ginduri, cind el trecuse de 
şei-zeci de ani, ce-i dreptul, dar rămăseso în putere, vîrtos şi 
zdravân cît un brad, căci pănă mai an fusese tot la oi, cioban 
de mic copil... 

Să-ţi spună el, cum prindea lupul şi-i frîngea gitul în mini, 
așa era de vinjos. „Ce, parcă mare socoteală, zicea el către Niţă, 
să măniînci o strachină de cele de sarmale, cînd ţi-i foame ?“ 
Şi arăta înspre strachina cea mare din mina nevestei... „Cind 
eram cioban şi mă prindea cite-o foame ca aceea, mă puncam 
IS-i trăgeam mincare, nu sagă; un codru de mămăligă împănat 
cu felii de caş, vr'o două-trei cupe de jintiţă şi una de jintuit 
ca să-mi ţie de sete, era partea mea. Si, doamne, bine-mi priia 
în coș... mai ales jintuilul cela îmi mergea cu sănătate...“ 

După ce s'au ridicat blidele cele goale, şi a mai gustat fie- 


372 VIAŢA ROMINEASCA 


care cite un pahar de vin, ca să se facă loc bucatelor, s'au pus 
pe masă sarmalele cele gogoșiii, şi învălite în frunză de podbal, 
fierte sub privigherea de obşte a Ilenucâi ca să nu s'afume cumva. 

Şi lăudau femeile pe mătuşa Catrina că-i meşteră la bu- 
cate şi poti avea nădejde pe ea, că-i curată şi grijilivă. Şi min- 
cau toţi, nu-i vorbă, căci mincarea bună-și face loc; dar cum 
înfulica moș Birnă, umfla rîsul pe ceilalţi, căci chiar parcă se 
băteau calicii la gura lui. 

Şi tare-i mai era năcaz babei lui moş Birnă, cînd îl vedea 
că-i aşa stropşit la mincare. Se uita lung la el, îi făcea semn 
s'o lese mai domol, că doar nu-l alungă nimeni... El însă îi 
ştia măsura lui.... „De m'ași potrivi eu ţie, ar trebui să mă scol 
flămind de la masă“, zicea el, molfăind și făcînd semn lui Cristei 
să-i umple paharul. 

Şi vorba mergea înainte. 

„Amarnic om ai fost în vremea "'mnitale, ninaşule, zice 
Sandu Lungului, un alt fin al lui moş Irimia. 

— Ehe, măi băete, mine să mor şi nu mi-ar părea rău, 
căci mi-am trăit viaţa cum mi-a poftit inima. Şi-acum imi dau 
eu cu chiteala, că rău mi-ar părea să nu-mi fi petrecut cu chef 
şi inimă bună sorocul tinereţilor.... 

Iţi aduci aminte, vere Toadere, cum la un Arminden jucam 
briul împrejurul casei? 

— Cind? 

— La Armindeu, în ziua de Irimie proorocul... 

— Aha, făcu moş Birnă... Ei, așa eram odată; alte vre- 
muri erau pe atunci, tovarăşe..... Şi-i trăgea inainte cu sarma- 
lele, de-l] treceau sudorile. 

— Ei apoi după ce-a înserat, am luat scripcarii după noi 
şi prin lungul satului pănă la jitărie şi 'napoi ne cîntau „Leleo 
- cu scurteica verde, leleo şi-oi să mor“... şi răcneau Țiganii de 
le eşiau ochii din cap cît pumnul şi noi chiuiam declocotea M3- 
gura... Cind treceam prin dreptul Nastasiei, ziceam lui Tanasă 
Bălău să cinte: «Egi leliţă la portiţă şi dă puiului guriţă...» Și 
de-mi striga Tănase după inima mea, puneam sorocovăţul pe 
virful limbii şi-l stupeam în ochii Ţiganului... 

— Iar ai început a răscoli cenuşa, zicea mătuşa Marghioala. 
Vezi 'mneata, moașă Nastasie, cit i-ai fost de dragă.... ca mini ar 
să închidă ochii de bătrin şi tot nu-i mai eşi din minte. 

— Ehei, d'apoi numai Nastasia mi-a fost dragă, zise rì- 


LA CUMATRIE.... 913 


zind, moş Irimia..... vorba cîntecului: Iubii fete şi neveste, suta'n 
cap şi cinsprezece. 

— Taci, că zău ţi-i pacat, zise mătuşa Nastasia... şi fä- 
cînd loc pe masă așeză copilul dinaintea cumătrilor celor mari: 
Ia mai bine să te văd cu ce te lasă inima să-l dărueşti pe 
Ghiorghe ; vezi să-i dai să-şi ia suman şi căciulă“... Moş Irimia 
deslegîndu-şi baierile pungii, scoate două ruble şi le pune pe 
pieptul băiatului zicînd: «Ţine finule, de la noi puţin, de la Dum- 
nezeu mult». 

Şi după ce fiecare a pus pe pieptul copilului cit i-a dat 
mina şi l'a lăsat inima, a numărat moașa banii şi i-a dat lui 
Vasile ; iar mesenii au prins a rupe div alivencile cele moi, plă- 
mădite cu frunză de mărar, ca să le dea gust bun şi tăvălite 
prin smiîntină, de mergea vinul după ele ca şerpele pe git. 

Şi-a mai durat masa un răstimp pănă ce sa mai cinstit 
un pic în sănătatea lui Ghiorghiţă şi apoi fiecare mulțămind . lui 
Vasile şi Ilenucă;, se scula de la masă. Şi cit ai bate din palme 
s'a diridicat prin casă, masă, lăiţi, una-alta; şi de-acum să-i 
zici de joc, măi Costoroabă. Şi unde nu încep lăutarii un briu 
ca acela, de te sălta din cheutori gi apoi să vă ţineţi, neveste- 
lor, că vă poartă înainte Sandu Lungului şi vă potriveşte din 
strigături Ilie Cirlau. | 

Şi zi-i Costoroabă, ba horă, ba sorocovâţ să joace tineretul. 
Pătrinii stăteau de-o parte şi-i dădeau mereu cu cinstea, de li 
se făcuse la toţi Duminică în faţă, Şi cam la spartul cumătriei 
mai zice o horă Costoroabă, o horă de cele bătute, că numai ce 
îl văd pe moş Birnă că se ridică şi-şi pune pălăria pe «doi lei 
şi şeisprezece» şi-apoi să mi te ţii, cumătră mare, să nu joci 
şi 'mneta, moş Irimia, să nu baţi să ţi se dihoace călcăile. Juca 
moașa Nastasia ca ’n toiul tinereţilor şi dascălul Cristei mi-o 
pisa pe lingă horă cu minele la spate şi 'ndoindu-se de șele, 
căta la cizme rostind în călcătură : 

„Saltă una, bate două 
„Şi zi-i patruzeci şi nouă, 


„Hai s'o prindem în cirlige 
„Şi 8'0 ţinem păr’ ce-a ninge...... 
e (J ° d [d e 6 e e » . a 9 s e e e . E] Li (J 
„Curm'o Costoroabă, că ne ucizi“, strigă moş Irimia de la 
o vreme. Şi isprăvindu-se hora, au mai cinstit cîte-un pahar de 
vin, gi-apoi....... „mai remineţi sănătoşei, Vasile şi Ilenucă......... í 


I. MIRONESCU. 


ar 


Primul junimist 
— Costache Negruzzi — 


Am spus în numărul trecut («De la M. Kogălniceanu la d. 
Maiorescu») că «Costache Negruzzi a fost primul junimist>. Mă 
voiu încerca să dovedesc aceasta. 

Junimismul a avut pretenţia, cum am arătat altădată (Cu 
prilejul foiletoanelor lui Caragiale, „Noua Revistă Romină“, vol. 
3, No. 32), că asistă, ca conștiință, la fenomenele politice, sociale 
şi culturale şi că le defineşte din punct de vedere obiectiv, al a- 
devărului pur. Am arătat atunci că pretenţia de conştiinţă — 
oglindă este nefundată, fiindcă junimiştii, si ei, au reprezentat un 
ideal, au fost luptători, au fost un fenomen, că atitudinea lor a 
fost dictată de subiectivitatea lor, că n'au fost, cu un cuvint. 
conştiinţe-oglinde. Am dovedit că, în chestie de ideal, cum sint 
chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realităţii: 
logica /uftătorului e condiționată de scopul, pe care-l urmărește, 
mintea sa este „advocatus diaboli“. Şi am arătat că, dacă in i- 
deologia patruzecioptistă vorbeşte instinctul revoluţionar, dorința 
de renovare,—în ideologia junimistă vorbeşte instinctul reactio- 
nar, tendinţa de rezistență la inovaţiuni. 

Si, în adevăr, junimismul este mai mult o stare sufletească 
vagă, un sentiment, de cît o teorie bine definită. „Junimişti“ nu 
sînt toți aceia, care au făcut parte din societatea literară din 
Iaşi sau din actualul partid politic cu acest nume; şi, din contra, 
multi, care n'au făcut şi nu fac parte din gruparea literară sau 
cea politică, sînt, în realitate, «<junimişti>.... 

Junimismul este, mai înainte de toate, recomandarea de a 
ne feri de importarea civilizaţiei apusene, sau, mai degrabă, re- 
comandarea unei precauţiuni exagerate cînd e vorba de a im- 
porta această civilizațiune. Este neincrederea în utilitatea tran- 
sformărei ţării într'o ţară cu caracter curat: european, după asă- 
mânarea celor din Apus şi, mai ales după asămânnrea Franţei, 
care. ea, a zguduit din temelie toate aşezările politice şi sociale 
din Europa, — neincredere hrănită la primii corifei ai junimismu- 
lui și de cultura lor germană (egermanismul» junimist). 

Dar junimișştii wau fost cu totul împotriva întroducerii for- 


PRIMUL JUNIMIST 375 


melor nouă de viaţă în ţara noastră. Ce să se introducă, cum, 
în ce măsură,—aceste lucruri mau tost lămurite de junimişti nici- 
odată. D. Maiorescu a vorbit, în generai, împotriva formelor goale, 
a formei fără fond, adică a civilizației cum se putea transplanta, 
dar acest spirit eminamente negativ n'a spus, pe cît stiu, nică- 
irea ce, cit şi cum trebuia de importat. N'a spus'o nici d. ădulescu- 
Motru, caro are pretenţia (în Cu//ura romînă şi politicianismul) de 
a fi un spirit cntico-creazor. Un lucru însă este sigur: junimiștii 
n'au fost împotriva transplantării civilizaţiei apusene pentru toată 
lumea. Ei, pentru dinşii, au fost pentru irasplantarea în mare; 
au fost impotriva acestei transplantări pentru majoritatea ţării. 
Junimiştii nau fost nişte «ruginiţi», care să nu voiască să iasă din 
modul lor de viaţă vechiu; ei, în viața lor, au adus pe malu- 
rile Bahluiului și ale Dimboviţei, felul de traiu din marile capi- 
tale ale Europei şi chiar limba acelor capitale. N'au renunţat, 
pentru dinşii, la nici una din achiziţiile civilizaţiei europene, — în 
domeniul politic n'ar fi renunţat, de sigur, la nici o libertate, la 
nici una din binefacerile aduse Omenirii de Marea Revoluţie Fran- 
ceză (acea «epidemie morală» a d-lui Maiorescu) In lupta contra 
«Şcoalei Bărnuţiu», în care junimea întimpina o mare resistență, 
d. Maiorescu face apel la principiile de «umanitate şi liberalism», 
principiile marii Revoluții Franceze. Lor nu /e-a plăcut (acesta 
este cuvîntul, căci feorezic n'au susţinut'o ; abia dacă d. Rădu- 
lescu-Motru e ceva mai clar) ca de aceste achiziţii să se folo- 
sească masa cea mare a poporului romin. 

Din această cauză—ctvilizatřa numai pentru ei-- doctrina a- 
ceasta a fost egoistă şi a repugnat întotdeauna spiritelor gene- 
roase. | 

In această atitudine se pot deosebi două lucruri : upia îm- 
potriva înnorrilor linguistice, în care ei continui vechea şcoală 
critică şi în care au avut dreptate, dovadă evoluţia ulterioară a 
limbii şi literaturii romîne şi /uplu împotriva înnotrilor sociale 
gi politice, caro este o noutate faţă cu vechea şcoală critică şi 
în care mau avut dreptate, dovadă, iarăşi, evoluţia ulterioară a 
societăţii romiîneșşti. 

Costache Negruzzi, în germene, bine înţeles, şi nu în mod 
sistematic, reprezintă cele două atitudini ale Junimii. Costache 
Negruzzi are exact atitudinea d-lui Maiorescu, vreau să zic că 
nu e nimic la d. Maiorescu, care să nu fi fost simţit şi spus de 
C. Negruzzi. Cele citeva puncte de vedere în plus la C. Negruzzi 
— oarecare accentuarea curentului poporan și mai ales a celui isto- 
ric — e datoresc presiunii împrejurărilor de pe vremea sa: am a- 
rătat în N-rul 2 al acestei reviste, că pe vremea lui C. Negruzzi 
primejdia înstrăinării, în limbă şi literatură, era mai mare de 
cit în vremea d-lui Maiorescu. 

Mai întăiu C. Negruzzi nu e „ruginii, e un om nou, civi- 
lizat, un om de cultură europeană. Pe vremea sa, un „reacțio- 
nar“ era un om care regreta după işlic, care nu voia să-l pă- 
văsească, „Junimismul“ pe atunci era „moderantism“. Vom ve- 


376 VIAŢA ROMINEASCA 


dea mai jos că C. Negruzzi se declară „moderat“. Mai tirziu, 
după introducerea constituției liberale, „moderantismul“ acesta 
va fi „reacţionarism“: acuma constituţia liberală nu mai e de ciş- 
tigat, e ciştigată. 

Nu e „ruginit*, apreciază toate bunurile lumii civilizate, 
se 'mbracă nemțeşte, gustă teatrul şi opera franceză şi ita- 
liană, ceteşte pe Victor Hugo, e romantic, călătoreşte pe la sta- 
tiile balneare din Europa. e duelgiu, e în sfirşit, „european“. 

Dar e împotriva „civilizaţiei“ pentru masa cea mare a po- 
porului romînesc. Unui ţăran, care. îl întreabă, dacă n'ar fi bine 
să-şi dea copiii pe la învățături, îi răspunde: 

| Să-i daţi la dascalul din sat să-i înveţe limba lor 

ca să poată ceti cărţile cele bune care-i învață cum 
să cinstească pre Dumnezeu, pre părinţi şi pre mai 
marii lor (astea le spunea la z849 !..) cum să și îm- 
plinească datoriile cătră cărmuirea care se îngrijesce 
pentru binele lor (idem !), cum să se ferească de lene 
și befie ; şi prin urmare cum să se facă buni gospo- 
dari (Scrieri. I, Scrisoarea a XXV-=), 
în care e în germene tot programul junimist: îmbunătăţirea vi- 
eţii animalice şi oprirea pâturilor de jos de la o viaţă conștientă, 
care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare şi de critică şi 
deci participarea lor la trebile statului. De și om nou, civilizat, 
romantic, „european“ fin şi sceptic, e plin de iubire pentru bo- 
erul de moda veche Bogonos, deşi acesta duce a/ză viață şi are 
alte idei şi alte idealuri, de cit dinsul—pentrucă acest Bogonos 
este simbolul şi garanţia dăinuirii formei sociale, în contra că- 
reia luptau palruzecioptiştii. Și cind vorbeşte despre Villara 
(Sc; ieri, I, pag. 309, în 1852), care se ştie ce rol a jucat in 
Muntenia, e plin de respect gi consideraţiune. 

Şi atunci, este fires2 ca C. Negruzzi să fie singurul dintre 
toţi oamenii de talent şi cultură ai Daciei literare şi ai Romi- 
niei literare impotriva mişcării revoluţionare de la 1848. In a- 
ceastă abstenţiune... junimistă a lui C. Negruzzi faţă cu marile 
frămintări, la care iau parte toţi prietinii şi tovarăşii săi, mi se 
lămureşte mie primul junimusi român... Despre această revoluţiune, 
pe care nu îndrăzneşte s'o atace de-adreptul, nu aminteşte decit de 
două ori, pe cit ştiu (Scrieri I, p. 335 şi 339) cînd spune că 
„anul 1848 a fost fatul literaturii“... Aţi văzut mai sus ce ideal 
de viaţă recomandă țărănimii în 7849 !... 

Nicăiri vre-o notă mai generoasă, ceva spontan şi ne cal- 
culat, ceva eşit. din prisosul sufletului, ceva revărsat peste mar- 
ginile interesului individual şi de clasă, în sfirşit vre-o abatere 
de la „cuminţenie“ şi doar a trăit în vremea şi în mijlocul ma: 
rilor „nebunii“... Gindiţi-vă la Alecu Ruso ori la Bâlcescu!.. 
Peste tot o uscăciune morală şi o răceală—care trec drept fi- 
netă... fineţa cunoscută a junimiştilor, - peste tot lipsă de iluzio- 
nare și avint..,. Aceasţă răceală a dat naştere „zeflemismului“, 
şi nu spiritul critic, cum voesc să ne asigure unia: dovadă A. 


/ 


PRIMUL JUNIMIST 3i7 


— a O po o pa a i e a a o a i a e a N N 


Ruso, din care nu putea lua naştere zeflemismul... De aici, în 
spiritul publicului, identitatea junimismului cu zeflemismul. 

Dacă C. Negruzzi e împotriva luptătorilor de la 1848, apoi 
aceştia îi plătesc cu virf şi îndesat. In ziarul „Bucovina“, care 
după 1848 ajunge tribuna revoluţionarilor din principate şi mai a- 
les din Moldova, C. Negruzzi e acuzat că la 1848 a făcu/, pen- 
tru că i sau dat eciolane în gură şi împrejurările anului 1848 
pe lingă titlul de Director al Vistieriei, îl mai îmbrăcară cu re- 
muneraţie, cu titlul de epitrop al şcoalelor publice... etc.“ (Bu- 
covina, 1849, No. 23). 

C. Negruzzi fiind un „critic“ şi, pe de altă parte, un duş- 
man al liberalismului de la 1848,—ar fi de ajuns atita pentru a 
justifica caracterizarea de „primul junimist“. Dar ne vom încerca 
să arătăm că, şi în privinţa limbii şi a literaturii, între el si A. 
Ruso sint deosebiri. şi anume deosebiri de aceela care for- 
mează /ocmai asimănări cu d. Maiorescu, — deosebiri, care se 
explică prin tendinţile sale sociale, deosebite de ale lui Alecu 
Ruso şi asămânătoara cu ale D-lui Maiorescu. 

Costache Negruzzi şi-a expus părerile sale în multe arti- 
cole, adunate. cea mai mare parte, în vol. I al Scrierilor sale, 
sub numele de „Scrisori“. Din aceste scrisori putem cunoaşte 
ideile sale despre limbă şi literatură. In „Scrisoarea a XXXII. * 
pe spune că limba, sub domniile străine, se corupsese, şi ea: 

„Nu mai era acuma limba lui Dositeu şi a lui Can- 
temir!), nici a cărţilor bisericeşti; era un gerg hibrid, 
amestecat cu ziceri turco-grece, etc“... 

Dar, zice el mai departe, după ce „lipsiră zicerile turco- 
greco-slave, se întroduseră cele latino-franco-italiane“. Şi în „Secri- 
soarea a XXV: “ îşi bate joc cu mult spirit de mania latinistă 
şi franţuzistă, cînd pune în gura unui ţăran, care vroia să-şi 
dea copilul la şcoală, următoarele vorbe pline de înţeles: 

—Pre unul am să-l dau în şcoală la Iaşi, ca să fn- 
veţe nemteşte, franțuzeşte şi latineşte.—Dar romineşte 
nu ?—Ba şi romineşte; dar, vezi D-ta, că dacă na 
invăţa franţuzeşte şi latineşte, nu înțelege. romineasca, 
de astă-zi Acum trebue să ştim multe limbi, ca să 
înţelegem pe a noastră. 

Și aceiaşi atitudine de „critic, o are şi faţă cu producţia 
literară. El preferă pe Dosofteiu maculaturii litorare din vremea, 
sa („Scrisrrile XVI: şi XXXII“). 

Intreaga su critică—linguistică, literară şi socială —a concen- 
trat'o în piesa sa Muza de la Burdujeni. «Muza» aceasta e Cu- 
coana Caliopi Busuioc, o fată bătrină din Burdujeni, care face 
versuri ca următoarele : 


1) Intoldeauna C. Negruzzi, cind vrea să vorbească de cronicari, ii 
persoailică în Canteinir : acesta îi era mai cunoscul, pentrucă acesta a fos. 
tipărit cel intăiu. 


378 VIAŢA ROAIÎNEASCA 


Azi cu o petiţiune 
M'adresai cătră Amor 

Şi-l rugai cu-ncordăciune, 
Să astimpere-al meu dor, 
De-a mea tristă pusăciune 
Te îndură, zeu de foc! 

De nu vrei protestăciune 
Să întind în ori-ce loc..., 


femee <romanţioasă», care, cind Baronul Flaimuc, falşul preten- 
dent, îi spune că doreşte o femee „care să facă la mine poezii 
zo vi Şiller şi Ghete“, îi răspunde: 

—Ghete! Siller! ce nume inalte ai rostit, Baron! 
Febiele mele talente cum vor răspunde la aşteptarea 
dumitale ? 

femes, care strică limba, influenţată de toate maniile linguistice 
ale vremii (pusăciune, conprinzi, neînvingibilă atăşăciune etc), 
femee modernă, care recomandă bătrinului ei amorez: 

—.... Bă te îmbraci după modă. In locul nădragi- 
lor acelor roşi, să pui un pantalon elegant, botine de 
glanţ, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine 
educată, şatuuci aşi putea suferi vederea dumitale, 
dar în halul acesta, o ceriule! mă sparii!... 

în sfîrşit, cum o caracterizează Drăgănescu: 

O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și 
viitoare, o fată bătrină şi nebună care-şi închipueşte 
că nebuneşte pe toţi bărbaţii şi sucoate că nu-i poţi 
zice bună-dimineaţă, fără să-i faci o declarație de 
amor. Cind rea şi nesuferită, cînd sentimentală »i co- 
chetă, s-aprinde şi se alintă ca o copilă brudnică şi 
deodată o vezi că se aruncă în disertații melafisice 
si în dispute literare, de n'o mai înţelege nici dracul. 
Toată dorinţa ei e s-audă vorbind de dinsa. Inch:pu- 
eşieți că se socoale poelă şi muzicaută, incit bietul 
tirguşorul nostru geme de versurile şi de sonatele ei; 
de aceia noi toţi o numim Muza de la Burdujeni. 
(Scrieri, III). 

Scopul, pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci 
această bucată e nu numa: tendenţionistă, ci curat tezistă, cum 
de altmintrelea—vom vedea —aşa e întreaga operă a lui Alexan- 
dri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi romineşti— 
scopul ni-l spune autorul insuşi într'o „notă“ de la sfirşitul 
piesei : 

Noi am fost zis—nu ne mai aducem aminte unde— 
că sînt mulți care Schinginesc şi Sfişte frumoasa 
noastră limbă şi în loc de creatori se fac croitori şi 
croitori răi. | 

Asta ne-a îndemnat a compune această mică co- 
medie, crezind câ facem un bine arătind ridicolul unor 
asemine ncologişti.... 


PRIMUL JUNIMIST 579 


Nu-i vorbă, farsa asta e peste măsură de slabă. Vedeţi, 
chiar locul, Burdujenii. e o copilărie, căci la Burdujeni nu putea 
exista o asemenea „muză...“ Scriitorii dinainte de 1870 aveau 
spiritul prea facil şi procedeul lor era copilăros.... Dacă-i vorba 
pe ridiculizare, pe caricaturizare, apoi ei vor pune pe Caliopi 
Busuioc la Burdujeni, pe Iorgu Damian la Universitatea din... 
Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichesca, escrocul 
Pungescu etc.... Dar, cu toată lipsa de valoare literară, litera- 
tura aceasta are, pentru noi, o mare însemnătate... In Muza de 
la Burdujeni, vedem nu numai ridiculizarea maniei linguistice, 
ci și o satirizare a ridicolului izvorit din combinaţia fanariotis- 
mului pămintean cu nedigerata civilizaţie apusană.... Caliopi Bu- 
suioc, ca şi Cucoana Chiriţa ori Gahiţa Rosmarinovici ale lui 
Alexandri, sint Ziţele epocei de la 1848. Atunci civi- 
lizaţia apusană străbătuse numai în clasele de sus şi acolo, nea- 
similată nici în formă, dădea naştere la ridicol şi acest ridicol, 
Negruzzi şi Alexandri, Caragiali ai vremii lor, l-au observat şi 
l-au redat în opere dramatice..... L-au redat fără talent, pentru că 
nu aveau talent deosebit şi pentru că ei erau desțelinătorii ogo- 
rului literar şi aveau de luptat cu toate, neavind nimica moş- 
tenit. Cu vremea, civilizaţia s'a prins bine, cel puţin din punct 
de vedere al formei, în clasele superioare şi ridicolul superficial 
a dispărut: azi în clasa de sus nu mai poate fi o Cucoană Chi- 
riţă. Dar civilizaţia a pătruns cu încetul, ca apa în păturile pă- 
mintului, tot mai jos, pănă ce a ajuns în mahala și uzi, mai ales pe 
vremea compunerii Nopții furtunoase, combinaţia ridicolă de orien- 
talism şi europenism e în mahala. Acest ridicol nou şi-a găsit 
zugravul întrun om de un talent extraordinar, Caragiale, care 
e pentru mahala şi pentru Ziţa ceea ce a fost Alexandri pen- 
tru Gahiţa Rosmarirovici şi C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc. 
Şi faptul că în Muntenia a apărut literatura Caragialiană (a lui 
Caragiale şi a iinitatorilor săi) e caracteristic: în Muntenia este 
mahala rominească, mică burghezie rominească ; în Moldova nu 
este: un Caragiale moldovan ar fi fost imposibil... In curind ci- 
vilizaţia va străbate la ţară—a si început: o parte din Humu- 
Jeşti e.... „despărţirea III a urbei T. Neamţ!“ —şi va da naştere 
la un fatal ridicol, care-şi va găsi, şi el. zugravul. pe Caragiale 
al său..... Acţiunea, poate, se va petrece la Humuleştii lui 


Dar pentru ce scriitorii vechi s-au „legat“, cind au voit 
să ridiculizeze mania civilizaţiei. de femei mai ales ? C. Negruzzi, 
cum spune singur, a voit să ridiculizeze pe croitorii limbii: a 
ales pe 0 femee. Alexandri pe Gahiţa Rosmarinovici, Cucoana 
Chiriţa etc... Cauza mi se pare următoarea : 

Ion Ghica, în „O călătorie la Iași“, zice că femeile au făcut 
mult pentru ideile nouă. Ele au fost mai accesibile civilizației apu- 
seve. Alexandri zice, în vre-o citeva locuri (în articolul despre 
C. Negruzzi, în «scrisoriie> din volumul I al Teatrului său) ace- 
laş lucru. O femes, Elena Negri, a fost aceea, care a făcut mult 


380 VIAŢA ROMÎNEASCA 


pentru a atrage atenţia clasei bvereşti asupra literaturii popu- 
lare, culeasă de Alexandri... Pe cînd barbaţii purtau işlice și 
vorbeau grecește, femeile se civilizase, vorbeau franţuzeşte. cîn- 
tau din clavir şi.... flirtau cu bonjuriştii... Aşa dar, femeile s'au 
civilizat întăiu gi cum civilizarea nu merge fără ridicol, între ele 
s'or fi găsind mai multe .«preţioase» şi de aceia autorii vremii, 
fără să-şi dea samă, au întrupat mai mult în femei ridicolul se- 
mi-civilizaţiei. 

In farsa aceasta C. Negruzzi se arată, ca şi Alexandri în 
«teatrul» său, critic, șarjînd însă ca şi Alexandri, care a fost 
puntea de trecere între şcoala veche critică şi junimism, pentru 
că nu înţelegea fatalitatea fenomenului, pe care îl zugrăvea, pentru 
că nu avea încredere în efectele civilizaţiei întroduse pe pămin- 
tul romînesc, —pentrucă era „junimist.“ 


* 


Acest „critic“ în toată puterea cuvintului, aces fenomena- 
list în privinţa limbii, care nu admita îndreptări ori creaţiuni de 
cuvinte după voinţa conştientă a cărturarilor, îşi caracterizează 
singur poziţiunea s3 în mijlocul difaritelor curente din vremea 
sa în „Scrisoarea a XVIII-a“: 

«Cind neamurile barbare au inundat Romînia ca un 
răpide giroiu, găsind pinza limbii urzită, luau suveica 
şi prin dreptul celui mai tare, aruncau unde şi unde 
cite un fir de bătătură de a lor groasă şi nodoroasă. 
Astfel se ţesu limba noastră. Pentru a scoate acum 
acele lătunoioase fire trebue a destrăma pinza, şi prin 
urmare a crea o limbă, mai frumoasă poate, mai no- 

+ bilă şi mai învățată, căriia nimic nu i-ar lipsi alta de 
cit de a fi—romiîneuscă. 

Aici încep necurmatele dispute între învățații pande- 
moniului nostru literar carii se silesc: 

Spirar nobil 'sensi u'rozzi petti, 
și pe care noi îi împărţim în trei clase. Liberalii zic 
(dupre Iorgovici şi dupre Molnar) că trebue a goni 
toate zicenile Slavoans şi Ungro-Turco-Grece,—de şi a- 
ceste din urmă sunt foarte puţine şi nouă, primite 
numai de nişte capete bolnave şi stricate. — Moderaţii 
că trebue a le subţiea, a le inobilu şi a le romiîni, și 
eu mărturisesc că m'aş învoi cu părerea domniilor- 
sale. Vin în sfirgit Conservatorii (ăştia erau işșlicarii), 
astă veche rugină. care strigă cu glas de Stentor câ 
se strică limba, plingindu-o şi bocindu-o în gura mare». 

Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea cu 
rentelor linguistice o mai găsim şi aiurea. Cei de la România Li- 
lerară (R. lit. 226) sînt învinuiți de „reacţionarism“, de cătră la- 
tinişti (adică de cătră..... «liberali»).... G. Asake (Albina romi- 
nească, XIX, 3, 1847), cu trei ani după C. Negruzzi, împarte si 


PRIMUL JUNIMIST 381 


——— 


el sistemele linguistice în «sisteme de conservativi, de radicali 
şi de cumpenitori sau de juste milieu».... 

Așa dar, C. Negruzzi e un «moderat», cum se declară, 
singur— A. Ruso ar fi zis <eclectic> —şi terminii aceştia politici, 
atit de frequent aplicaţi la sistemele linguistice, nu-s figurati, ei 
au înţeles mai adinc. In adevăr, omul e dintr'o bucată, ideile nu 
stau în capul său în compartimente separate, şi mai ales, ideile 
noastre, cum spuneam la începutul artico.ului, cînd sînt în slujba 
unui ideal, sint condiționate de acel ideal In prima jumătate a 
veacului al XIX-lea, Rominii siat luptători: în faţa lor se pun 
probleme mari şi grave şi toate chestiile se pun în legătură cu 
nevoile sociale (Aşa, de pildă, arta e curat tezistă, armă de pro- 
pagandă: o recunosc toţi, Kogălniceanu în Dacia literară, Ale- 
xandri în prefața «Teatrului» său, etc.), aşa încît teoriile lingui- 
stice devin un reflex al luptelor naţionale Fi sociale. Şi de 
aceea «liberalii» în politică, au fost şi «liberali», cum zice C. 
Negruzzi, sau «radicali», cum zice Asake, în limbă: latinişti, 
franțuziţi : «dacă-i vorba pe schimbare, pe innoire, să schimbăm, 
să înnoim, să ştergem trecutul ruşinos 1...» „Moderaţii“, ca C. 
Negruzzi, au fost <cumpeniţi» in toate: au fost. deci împotriva 
„liberalilor“, a latiniştilor, a franţuziţilor... Mai tirziu, după ce 
„liberalii“ au triumfat, „moderaţii“ de eri, fără să-și schimbe 
ideile, se pomenesc în situaţie de „conservatori“: junimiştii.... 
Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dint'o 
bucată, au fost realişti, ateişti, fonetişti, — insfirgit împotriva tu- 
turor atitudinilor şi doctrinelor «burgheziei»... Numai oamenii 
bine  echilibraţi, sufletele bogate, comprehensive şi, în ade- 
văr, cumyenite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, aju- 
tate şi de o cultură oforiună, pot scăpa de uniformitatea a- 
ceasta—şi aşa au fost Kogălniceanu și A. Ruso, şi mai ales A. 
Ruso, acest om complect, acest spirit liber, spiritul cel mai li- 
ber, pe care lau avut Rominii... Şi totuşi, C. Negruzzi nu e aşa 
de fenomenalist în privinta limbii ca A. Ruso. E o deosebire în 
atitudinea lui C. Negruzzi. El nu dă aşa de mare importanţă 
deprinderii, uzului... Să nu se vorboască de deprindere, zice el: 
„N'am schimbat papucii ?“ (Scrisoarea a XIV-a). Şi mai cu sa- 
mă are antipatie pentru „slavonisme“, pentru a cărora înlătu- 
rare so doclară. Comparaţi această atitudine cu acea a lui A. 
Ruso, care zice că o limbă se naşte «pe decompoziţia altor 
limbi», că cuvintele, de orice origine, se împămintenese si gra- 
maticii trebue să constate nu să inventeze (Rominia literară, 
«Cugetări». pp. 355, 482), care se roagă: 

„Lăsaţi-ne să lucrăm în voia sa limbuşoara asta 
turcită, grecită, ungurită, slavonită, şi ce a mai fi... 
(Rom. lit. 850)... „limba acea care le-au făcut [Romini- 
lor] veacurile, pentru care i-au hulit, năcăjit, chinuit 
Ungurii şi Slavonii“ (R. /it. 340). 
Această pietate a lui A. Ruso pentru limba „asta turcită, gre- 
2 


382 VIATA ROMINEASCA 


cită, ungurită, slavonită“, așa cum e ea, vie, cum e în popor. 
vine, de sigur, şi din priceperea lui și din marea iubire a lui 
A. Ruso pentru poporul de la ţară, pentru țărănime, care, ea, 
singură o vorbea așa,—vine din adincul său poporanism! C. 
Negruzzi a vorbit şi el de hteratura populară, odată în Dacia 
literară şi altă dată, în «Scrisori», unde a colectat o sumă de 
proverba (în care, nu-i vobă, pune în gura poporului cuvinte ca: 
intrigi, caracter etc.), dar asta la dinsul e întimplător şi el n'a 
fost conştient de marea importanță a curentului poporon, cum 
n'a fost nici maestrul său Eliade, pentrucă el n'a fost popora- 
nist,— el, primul junimist | fRomânismu/ său se reduce mai mult 
la cărfile bisericeşti, la trecut, decit la literatura populară, decit 
la ţăranul romiîn viu, cu sufletul şi nevoile sale. Şi astăzi, ero- 
mînismul», cînd e expresia reacţionarismului, se sprijină mai 
mult pe „trecut“, iar pe ţăran întru cît acesta e un simbol al 
trecutului. 

C. Negruzzi a fost mai raţionalist în privința limbii, pentru 
că a fost mult mai puţin poporanist decit A. Ruso. Această lipsă 
de poporanisin este încă o notă care apropie pe C. Negruzzi de 
d. Maiorescu 1). 

Această înclinare „raţionalistă“ al lui C. Negruzzi se mani- 
festează şi în sistemul său ortografic,-—ceea ce, de almintrelea, 
trebuia să fie, căci, la noi, chestia ortografică a fost strîns legată 
cu chestia linguistică, a fost o faţă a ei: latiniştii au fost etimo- 
logişti, fenomenaliştii au fost fonetiști. 

C. Negruzzi n'a fost fonetist, a fost pentru scrierea «care 
păzeşte etimologia cuvîntului» («Scrisoarea a XXXII*») ca și 
d. Maiorecu (Critice, III, 824—325, etc.). 


+ 


Aşi eşi din genul ucestui articol, dacă aşi analiza, mai amă- 
nuntit, temperamentul acestui scriitor, pentru a arăta că zonu/ 
său, cind atacă curentele adverse, mai ales literatura care nu-i 
place, e perfect acel ton «junimist>, rece, casant, sarcastic, alo- 
mului ece nimica nu visează», că umorul său mare nota simpa- 
tică, altruistă, bună, ca, de pildă, acela al lui A. Russo. Repet 
încă odadă : dintr'un umor ca al lui C. Negruzzi a putut să iasă 
zeflemismul şi nu din unul ca al lui A. Russo. 

Am voit să arăt în acest articol că C. Negruzzi, pe lingă 
atitudinea critică faţă cu limba şi literatara, care-l pune în rin- 


1). C. Negruzzi, reducind izvuarele limbii literare mai mull la arie 
vechi, ca şi Eliade, şi graiul muntenesc fiind mai aproape de limba cărților 
vechi, declară că el. fiindcă vrea să serie literar, va scrie in graiul muu- 
'tenesc (Albina rom. X 59, 1839), ne înţelegind, cum intelegea A. Ruso, ce 
este şi trebue să fie limba lilerară romineuscă. 


PRIMUL JUNIMIST 383 


dul vechilor critici Moldoveni, a avut, fată cu transplantarea ci- 
vilizaţie: apusene la noi, o atitudine deosebită de tovarăşii săi, 
asămănătoare cu a junimiştilor de mai tirziu, atitudine care ex- 
plică şi deosebirile de tovarăşii săi în privinţa problemei lingu- 
istice, deosebiri care formează asămănări cu d. Maiorescu. 

In cursul acestui studiu se vor lămuri mai bine cele spuse 
aici cu anticipaţie,—care trebuiau spuse acuma, pentru a fixa 
locul lui C. Negruzzi în istoria spiritului critic romîn. 


G. IBRAILEANU 


384 | VIAŢA ROMÎNEASCA 


Horă 


Uite hora sub pădure 
Ce frumoasă-i, mămuc'âi! 
Ce de mure, ce de mure 
Pe sub gene la flacai! 


Uite hora pe sub fagi, 
Cind mai iute, cind mai lin, 
Mamă, mamă, ce de fragi 
În cameșile de in! 


Iarnă 


Sus pe culme iese luna 
Valea toata argintind, 
Urca fumul din hogeaguri, 
Rar lumini se vad sclipind. 


Şi-i senin, şi-i ger afară 

Şi la lună cinii latra... 

Cind, stingheriu, la gura sobei 

Eu te-aștept sa-mi cazi în vatră. 


GH. DIN MOLDOVA 


AEAT NN Se PIN N S 


Primul client 


ARZI 


Isprăvisem studiile.... 

După trei ani de muncă la facultatea de drept din Iași, 
muncă nu-i vorbă nu tocmai istovitoare, căci urmam cursurile 
facultativ, am ajuns însfirşit licenţiat în drept! 

O! de cite ori în copilăria mea nu m'am gindit la această 
zi fericită, care credeam că no să mai soseuscă, de cite ori n'am 
invidiat pe cei din jurul meu, care nu aveau lecţii de învăţat pe 
a doua zi, pe cei care nu se temeau nici de pedagogi nici de 
pedepse |! 

Iată-mă-s acuma şi eu ca dinşiil! 

Licenţa în drept imi dădea o mulţime de drepturi, pe care 
pentru moment nu le puteam tocmai bine defini; un lucru insă 
il ştiam sigur: că aveam dreptul de a nu mai ivăya nimic. 
| Fără ca să-mi pierd dar timpul, am cerut înscrierea în ba- 
roul .corpului de advocaţi şi la cel mai bun tipograf din Iaşi 
mi-am comandat cărţi de vizită cu toate titlurile sub numele meu. 

Eram doar advocat |! 

De acuma înainte nu-mi mai rămăsese de cit de așteptat 
clienţii. 

Dar cine nu are procese, cine nu are nevoe de sfatul omu- 
lui de lege? 

De aceasta eram sigur. 

Mi se părea chiar că toată lumea se uita după mine cu 
un interes mai deosebit, curioasă să vadă un licenţiat in drept 
şi un advocat ! 

Alte ori pe stradă mi se părea că aud la spate strigindu- 
mă clienţii.... 

MA vedeam apoi hărțuit în toate părțile, fugind de la tri- 
buna! la Curte şi de la Curte la tribunal, veșnic grăbit cu tașca 


386 VIAŢA ROMÎNEASCA 


plină cu dosare, iar noaptea în vis făceam apărări, care ar fi 
pus în cofă pe cei mai mari advocaţi! 

Cite nu vede, cîte nu-şi închipue cu puţină imaginaţie un 
advocat începător | 

„Oarele de consultaţie“, după o lungă chibzuire, le-am ales 
între 8 şi 10 dimineaţa și 5 şi 7 seara. O placă mare de me- 
tal, pe care strălucea în litere de aur numele meu, le anunţa 
de altfel de la o poştă celor interesaţi, adecă tuturora; iar la 
aceste oare eram în totdeauna în biurou la dispoziţia clienţilor... 

Clienţii ? 

Vai, nu ştiam atunci că advocaţii umblă după clienţi, ei 
caută, ei vinează, ei îşi smomesc clienţii, care de cele mai multe 
ori habar n'au de numele chiar al apărătorului lor. E drept că 
și advocaţii aceştia, la rindul lor, ca răzbunare, habar mau de 
proces ! 

Aceste mici detalii, absolut trebuitoare pentru cariera ce 
imbrățoșasem, nu le cunoşteam însă, și de aceea mă miram mult 
că nu se grămădesc clienţii în biuroul advocatului. 

Trecuse o săptămînă la mijloc si apoi încă uns, trecuse 
chiar o lună întreagă şi cea de a doua era pe isprăvite şi tot 
nu avusesem ocazia să pledez. 

Dar în sfirgit a dat Dumnezeu că într'o bună dimineaţă să 
mă pomenesc acasă cu un romin voinic şi nalt cît un brad de 
munte, un ţăran din județul Sucevei purtător al unei scrisori de 
la un prieten, care mi-l recomanda să-l apăr intr'un proces la 
Curte | 

Cind am cetit scrisoarea, am tresărit de emoție, văzind în 
față pe primul meu client! 

Procesul, precum am zis, se judeca la Curte. 

Dacă ar fi fost vorba de ales, o lăsam desigur mai jos; 
aşi fi început mai degrabă cu tribunalul sau chiar cu judecăto- 
ria de pace, care mă intimida mai puţin, dar vezi că nu aveam 
alegerea şi pentru nimic pe lume nu voiam să scăp prilejul ce 
ni se înfăţoga. 

Mă voi duce şi la Curte, mi-am zis atunci în mine, făcin:- 
du-mi curaj! 

Rominul mi-a povestit apoi toată păţănia sa. Era vorba, 
după cit am înţeles, de un proces de ultraj. lIntrase rominul 
meu într'o bună zi, bună vorba merge, într'o crismăca să mai 
uite de nevoile vieţei şi aşa de bine uitase de toate, că a înce 
put de la o vreme să tragă un chef de strinsese lumea de pe 


PRIMUL CLIENT 387 


lume în jurul său. Se vede însă că tocmai sergentului din punct 
nu-i prea plăceau chefurile, căci mi l'a ameninţat cu un proces 
verbal de tapaj... nocturn... Atita i-a trebuit romiînului ca să-şi 
iasă din țițini. 

Sfirşitul povestei a fost că domnul sergent s'a ales cu pe- 
lerina ferfeniţă, iar rominul meu cu un proces verbal de ultraj 
adus autorităţii. 

Cam aceasta era pe scurt isprava pentru care tribunalul 
din Fălticeni il condamnase la o lună de zile închisoare. 

Clientul meu, din chiar vorbele sale, îmi părea vinovat şi 
ca om găseam dreaptă judecata tribunalului, ca advocat însă 
trebuia să-l scot basma curată |! 

Aici e tot meritul acestei nobile profesiuni ! 

Am aruncat atunci o privire plină de grijă la teancul de 
cărţi, căci numai la ele îmi era acuma toată nădejdea. 

Cind a egit romînul din biuroul meu de advocat, a voit să-mi 
lasă o hirtie de 20 lei ca arvonă, zicea elpentru apărarea sa.— 
Mi-a fost însă, vă mărturisesc, ruşine să primesc banii aşa cà-i 
i-am dat înapoi, asiguriîndu-l că vreau să-l apăr degeaba, fiindcă 
e primul meu proces. 

Şi ce bino am facut că nu am luat paralel! 

Bietul romiîn, foarte mirat de refuzul meu, se vede că 
lucrul nu se întîmplă tocmai des, mi-a rmulțămit cu recunoş- 
tință şi a plecat dindu-ne întîlnire pe a doua-zi la Curte. 

Vă las să judecaţi singuri în co hal m'a pus procesul acesta! 

Am alergat mai întăiu răpede la Palat ca să citesc dosa- 
rul, m'am întors apoi tot aşa de răpede acasă şi mam pus pe 
studiat cauza şi pe consultat autorii ! 

Cite cărţi n'am deschis, doamne, cită jurisprudenţă n'am 
cercetat, dar par'că era făcut anume, nicăeri n'am găsit un caz 
mai complicat ca al meu... După ce mi-am umplut ast-fel capul 
su o mulțime de articole de lege şi cu tot felul de controverse, 
m'am pus pe scris pledoaria ce trebuia să o fac adoua zi. 

Am scris, am rupt ceea ce scrisesem gi am mai scris o 
alta şi iar o alta şi încă nu eram mulţămit. Nu ştiam cum să 
încep şi mai cu samă cum să sfirşesc... Imi era din cale afară 
greu să ajung la achitarea clientului, cînd îl găseam eu însumi 
vinovat 

Toate, de alt-fel, erau în contra lui, beţia, 7afajul nocturn få- 
cut chiar în „mijlocul zilei“, cum spunea sergentul, bătaia, ultra- 
giul autorităţii și mai ales hotărirea tribunalului ! 


388 VIATA ROMINEASCA 


De bine de rău însă, flindcă primisem să-i apăr si încă pe 
gratis, mă simţeam cu atit mai obligat ca să-i găsesc de unde 
voiu şti un chip de apărare... 

Am făcut tot ce putea face un advocat conştiincios. Nu pu- 
team născcci fapte, cari nu se întimplase, dar reuşisem să rás- 
tălmăcesc depunerile martorilor aşa de bine, încit nu se mai in- 
țelegea nimic ! 

Restul zilei l’am petrecut cu ochii pe hirtie, iar noaptea, 
vai de noapte, nici somnul nu mi-a tihnit. 

* cd * 

Sosise acuma şi ziua cea mare; aveam să dau ochii cu ju- 
decătorii ; trebuiam să apăr ca advocat un om care îşi incredin- 
' țase soarta în minele mele. 

Răspunderea o simţeam îngrozitoare. De la modul cum voiu 
prezenta cauza, de la întorsătura frazelor, de la gestul meu chiar, 
eram convins că atirnă rezultatul procesului, cinstea şi liberta- 
tea unui om. 

Desdimineaţă um mai repetat încă odată apărarea mea, 
ca o lecţie ce o învățasem pe de rost, dar lucru curios, de ce 
o recitam mai mult de ce mă convingea mai puţin! 

Am dejunat apoi înaintea celorlalți din casă, doar aveam 
proces la Curte şi judecătorii nu au bunul obiceiu să aştepte pe 
advocaţi; am înghiţit de sigur de mai multe ori strimb şi în- 
sfirşiv nu fără sfială am luat taşca subsuoară, plină cu mulțime 
de autori şi am plecat aşa cu paşi cam nesiguri spre palatul de 
Justiţie. 

Mergeam încet şi grav şi gindul meu nu era de cit acolo; 
pe stradă n'am văzut pe nimene, taşca prea plină mă supăra 
tare ; aşi fi voit să ajung mai răpede, ca să scap odată de toate 
chinurile şi iarăşi par'că n'aşi fi voit să ajung nici odată. 

Nu ştiu de ce eram stăpinit de o aşa de mare neîncredere 
în mine. Mă temeam că nu am să găsesc cuvinte trebuitoare, 
mă temeam să nu mi se facă deodată negru înaintea ochilor, 
mă temeam de judecătorii cari îmi făceau impresia de oameni 
răi, mă temeam mai ales de critica bunilor mei colegi din barou! 

Mă temeam într'un cuvint de toate.... Nu bătuse încă 12 cea- 
suri la ceasornicul cel mare de la Mitropolie, cind am urcat in- 
cet, incet scările palatului de Justiţie. 

Aici în coridoarele lungi şi întunecoase, foia deja o mulţime 


PRIMUL CLIENT 389 


de lume. Ţărani veniți de cine ştie de unde, din satul lor, pe 
Jos, numai cu traista "n spate, ţigani cu plete negre şi cu faţa ca 
fundul ciaunului, tirgoveţi şugubeţi, jidani cît păr în cap şi mai 
şugubeţi încă, străini de alte neamuri, erau chiar şi femei de 
toate vristele îmbrăcate în toate modele unui secol întreg. Işi 
aștepta fiecare ceasul judecății cu frica în sin. Iar prin mulți- 
mea neliniştită se învirteau advocaţii cu aere solemne, şoptind 
o vorbă de încurajare unuia, ceriînd o ultimă explicaţie altuia, 
sau dînd sfaturi unui martur cum să răspundă mai drept, cînd 
va pune mina pe sfinta crucel 

In grămada aceea am zărit şi pe clientul meu. 

<Poftiţi, domnilor, în salâ |» am auzit strigind deodată pe 
aprodul care stătea dinaintea uşii Curţei de Apel. 

O mare parte din publicul din coridor se grămădi atunci 
spre sala de şedinţi. Cu ei am intrat şi eu. 

Nu mult timp după aceia, s'a deschis o ușă lăturalnică şi 
am văzut intrînd unul după altul cinci, nu mai puţin de cinci 
judecători, care sau aşezat pe nişte fotoliuri mai ridicate, ìm- 
bracaţi toţi ca niște preoţi în haine lungi şi negre cu briu albas- 
tru Ja cingătoare şi cu toca de catifea pe cap, îmbrăcaţi par- 
că anume aşa casă sparie advocaţii începători şi să încurce pe 
împricinaţii sfiicioşi în răspunsurile lor. 

lar de pe oaltă ușă, a egit cam tot deodată un procuror 
pus la fel cu judecătorii, cu un aer însă şi mai solemn şi mai 
grozav de cit ceilalţi, care s'a aşezat pe un fotoliu ceva mai la 
o parte. 

Strigarea proceselor a început îndată. Cel dintăiu înscris 
la rînd a fost luat la judecată, judecată expeditivă, fără multe 
întrebări şi răspunsuri, fără şovăială, căci se vede că judecă- 
torii avind deprinderea meseriei, giceau răpede din dosarul nu 
tocmai gros toate faptele, toate motivele care lau dus pe om 
la păcat.--Nici chiar advocatul său, un coleg cam pleş la cap 


şi bolborosit la vorbă, nu a avut parte să-și isprăvească bine 


apărarea, cind Curtea luminată în o duioasă unanimitate a res- 
pins apelul. 

Apoi a venit rindul celui de al doilea proces, care a îm- 
părtăşit soarta celui dintăiu şi tot aşa mai departe. Rar numai 
dacă un advocat mai iscusit sau poate mai cu noroc isbutea 
să capete o ușurare de pedeapsă pentru clientul său. 

Se vede că tribunalele judecă bine, de vreme ce Curtea 
le tot întăreşte hotăririle», imi ziceam în mine nu fără oaregi 
care grijă. 


390 VIATA ROMÎNFASCA 


Şi aveam dreptate să fiu îngrijit, căci nu mă bizuiam nici 
pe noroc, nici pe iscusința mea de advocat şi mai puţin încă pe 
nevinovăția clientului meu. 

Neliniştea acoasta, care mă frăminta neincetat, crestea tot 
mai mare cu cit se apropia momentul decisiv. In piept sim- 
team inima svicnind cu putere, iar pe față îmi curgeau girlă 
sudorile, măcar că în sală nu era tocmai cald... 

Se strigase acuma cel de al nouălea proces şi al meu era 
al zecelea la rind...... 

Am simţit atunci o nevoe mare, nestăpinită, să ies numai 
decit în coridor, căci aerul din sală nu-l mai puteam respira. 

Dar n'am avut parte nici acolo să mă răcoresc cit de pu- 
ţin şi deodată la urechea mea nemilosul aprod a strigat un nume, 
care era să mă facă să cad jos de amețeală, dacă nu ma rà- 
zămam de un părete,—era numele lui Panaite Ştiucă, numele 
chiar al clientului meu ! 

Instinctiv am deschis răpede uşa şi în sală am zărit pe 
Panaite stînd drept ca un stilp înaintea judecății. Am încercat 
chiar să trec pragul, să-i sar în ajutor dar.... nu ştiu de ce pi- 
cioarele mi s'au înţepenit deodată şi un fior rece m'a scuturat 
din tălpi şi pănă în creștetul capului. 

Inlemnit lingă uşă, am rămas locului pănă mi-oiu veni 
în fire. 

Dar cum să-mi vin în fire? Mi se tăiase picioarele, mi se 
tăiase puţinul curaj ce-l mai aveam, uitasem pănă şi pledoaria 
ce o învăţasem pe de rost... 

lar în sala de judecată, prin uşa ce se crăpa din cind în 
cînd, puteam zări pe bietul Panaite, care se tot întorceu şi mă 
căuta din ochi să vin să-l scap. 

Dacă ar fi ştiut insă Panaite în ce hal eram eu, ar fi aler- 
gat de sigur el în ajutorul advocatului său... 

Totuși, ca să-mi fac datoria pănă la capăt, am incercat o 
ultimă sforţare, dar ca toate sforțările cele de pe urmă, n'am 
reuşit să ies de după ușă. 

In vremea asta, curtea intrase de a binelea în judecata pro- 
cesului, iar clientul meu era lăsat în plata domnului, în sama 
judecătorilor. 

Sărmanul client ! 

Am stat cît am stat pironit locului cu taşca de advocat 
subsuoară, apoi de la un timp, ruşinat din cale afară «de slăbă- 
ciunea mea şi plin de o hotărire bărbătească... am scoborit scă- 
rile palatului de justiţie. 


PRIMUL CLIENT 391 


O, cit de repede le-am scoborit! 

In piaţa lui Stefan cel Mare, plină de aer şi de lumină, am 
respirat par că pentru întăia oară pănă în adincul plămiilor, 
căci dispăruse piatra de pe piept, procesul de la Curte. 

Şi cum mergeam aşa fără de grijă, dar nu tocmai mindru 
de isprava mea, la un colţ de stradă m'am auzit deodată stri- 
gat pe nume. Era un vechiu camarad de şcoală, care văzindu- 
mă cu taşca de cărţi în mină şi gicind de unde vin, voia să ştie 
cum am început. 

«Bine, se înțelege că bine.... i-am respuns, nu fâră oare- 
care sfială. 

— Dar clientul tău ce-a păţit?» 

Aici era cît pe ce să o încurc, căci nici eu nu ştiam cum 
se isprăvise procesul. 

Totuşi am avut curajul să-i afirm că clientul meu „n'a pu- 
tut fi de cît achitat!“ 

Ce nu spune omul cînd se vede strîns cu uşa! 

Dacă insă prietenul ar fi fost ceva mai observator, ar fi 
văzut cît de puţin sigur eram în acele momente pe afirmarea 
mea... şi poate că ar fi bănuit ceva. 

Noroc însă că n'a observat nimic! 

„Dacă e aşa, zise el, atunci haide să bem în sănătatea cli- 
entului şi a advocatului care a inceput aşa de bine“. 

Fără multă vorbă şi cu o îndrăzneală, de care nu m'aşi fi 
crezut în stare, am intrat intro berărie, am dat adălmaşul o- 
bișnuit gi am băut, vai, chiar eu singur pentru primul meu 
succes ! 

Bunul prieten voind par'că anume să mă încerce pănă la 
sfirşit, mi-a mai urat şi alte isbinzi tot aşa de mari ca cea de 
astă-zi | 

Am tăcut și am înghiţit toate, numai berea mi-a rămas 
în git. 

Acasă mă aşteptau alte încercări, alte felicitări. 

Le-am primit şi pe acestea cu aere de mulţămire şi de la 
o vreme nu ştiu zău dacă n'am început să cred eu singur, că 
în adevăr am avut un mare succes şi că Panaite a fost achitat 
numai graţie mie. 

Noroc însă că numai eu şi cu Panaite ştiam ce ştiam. 
Despre mine eram sigur că n'am să scăp vorba, iar Panaite a 
avut buna inspirație să nu mai vie pe la advocatul său. 


392 VIAŢA ROMÎNEASCA 


So — .—— — == — — 


Cit de greu mi-ar fi fost ca să dau ochii cu dinsul! 

In toată această nenorocită întîmplare aveam însă și o 
mîngfere. Mä felicitam, în mine bine înțeles, de prudența pe 
care am arătat-o cînd am refuzat arvona lui Panaite. 

Cu ce drept i-aşi fi păstrat astă-zi banii? Ba chiar după 
cele ce învăţasem la universitate, aşi fi fost poate obligat să-i 
restituiu arvona îndoii, ca unul ce nu mă ţinusem de vorbă. Asa 
zice în adevăr un afurisit articol din codul civil. 

Atita ar mai fi trebuit ca advocatul să ajungă să plătească 
clienților. 

k g k 

A trecut destul timp de atunci şi nici astăzi încă nu ştiu 
ce s'a fâcut cu Panaite Ştiucă. Mustrarea conştiinţei m'a îm- 
piedecat să mă mai interesez de rezultatul procesului. Imi era 
par’ că frică să nu aflu că clientul meu a fost condamnat şi eu 
să fiu oarecum pricina nenorocirii sale. 

Aşa, cel puţin, mă miîngiiu cu speranţa că poate a scăpat, 
mai ales că nu l'am apărat. Cine ştie? In halul în care eram, 
îl înfundam desigur mai rău. 

Dacă a fost totusi condamnat, la urma urmei, judecind drept, 
a cui e vina? 

Cine l'a pus pe bietul Panaite ca tocmai el să fie cel din- 
tăiu client al meu! 


A. N. GANE 


PONI NN > ar NANE NA 


Din Economia noastră națională 


Dad 


„Viaţa Rominească“ 'gi-a tras un frumos program de ac- 
tivitate. Din primul ei număr, articolele sint însuflate de o ace- 
iaşi notă : nevoia astăzi adinc resimţită de a păstra în toate ma- 
nifestările noastre caracterul naţional. De acest caracter naţional 
bine definit a fost strins legată în vremurile grele ale trecutului 
păstrarea fiinţei politice a celor două ţări, prin el am ajuns la 
un regat de sine stătător, și tot prin el numai vom putea do- 
bîndi într'o zi locul ce ni se cuvine. 

Dacâ în manifestaţiile culturale şi sociaie ale unui popor 
este nevoie de a desvolta aceste însuşiri proprii ale lui, nu mai 
puţin în lupta aprigă ce se dă prin sporirea concurenței, trebue 
să ne îngrijim în viaţa economică de calităţile gi slăbiciunile 
acelui popor, de condiţiile exterioare în care el trăeşte. 

Regimul de libertate, invenţiunile tecnice au transformat în 
secolul al 19-lea modul de producţiune și condiţiile în care se 
făcea schimbul. Este incontestabil că în aceste condiţii un popor 
care nu ţine seamă de mijloacele puternice de acţiune puse de 
progresele civilizaţiei la dispoziţia omului, va fi în stare de inferiori- 
tate. Da: dacă aceste cunoştinţe generale sunt necesare, rezultatul ce 
se va putea obţine graţie lor variază după modul și condiţiile în 
care ele au fost întrebuințate. Ele sunt mai repezi și mai pu- 
ternice, dacă aplicarea descoperirilor s'a facut ţinind seamă de 
însuşirile naţiunei de care ne îngrijim, de condiţiile naturale în 
care ea trăeşte, de situaţia creată ei de trecut. In aceste con- 
diţii progresele civilizaţiei universale. vin gi desvoltă în mod nor- 
mal energii ascunse sau adormite. Cele d'intăi nu sunt, ca să 
zic aşa, decit fermentul care pune in mişcare o masă plină și 
pănă aci de viaţă, însă de o viaţă latentă. 

In cea ce ne priveşte trebue să găsim modul de asociare 
al acelui ferment, pentru ca fâră sdruncinări nefolositoare şi prea 
mari, în timpul cel mai scurt, cu sacrificii cit mai reduse, să. 
dobindim rezultatul cel mai puternic. Trebue prin urmare atunci 
cind vorbim de nevoile noastre economice, să nu uităm că dacă 
facem economie politică. scopul final este cercetarea trebuințelor 
unui anume popor, adică să intrăm mai cu seamă în dome- 
niul economiei naţionale. Cea d'intăi ştiinţă se iogrijeşte să gă- 


394 VIAŢA ROMÎNEASCA 


sească legile şi soluţiile aplicabile omenirei întregi, cea de a doua 
pe acele speciale fiecărei națiuni. 

Nu am de gind să mă încerc să fac un program generalai 
economiei noastre naţionale ; chiar dacă elar putea fi obiectul u- 
nor articole de revistă, ar depăşi negreşit puterile mele. Cred 
însă că sunt în cadrul naţional ce şi-a hotărit „Viața Rominea- 
*scă“ să scobor pe cititorii ei în viaţa practică şi zilnică a noas- 
tră și să le atrag atenţia asupra caracterului special, pe care ii 
au problemele economiei noastre naţionale. 


sk 
% * 


Viața economică a unui Stat este, ca întreaga lui viaţă so- 
cială, politică şi chiar culturală, influenţată de două categorii de 
factori : unii cu caracter mai permanent, pe cari activitatea o- 
menească îi înriureşte mai puţin, alţii cu caracter mai trecător, 
dar cari stă în putinţa noastră de a-i modifica. In cea dintâi ca- 
tegorie de factori fizico-naturali, intră situația gevgrafcă, clima, 
constituţia geologică a solului şi subsolului. configuraţia suprafe- 
tei, distribuţia apelor, fauna şi flora, etc. In cea de a doua ca- 
tegorie se exercită nu numai inriurirea omului ca individ, dar 
mai cu seamă în diferitele forme al organisaţiunei lui sociale și 
politice, şi în special ca stat; aci întră situația creată unei na- 
iuni, in timp, de generaţiile şi evenimentele precedente, corecti- 
vele aduse de ştiinţă pentru a spori producţiunea, înlesnirile de 
transport şi de schimb, tot azi în sfirşit rolul important al cal- 
turei prin îndrumarea de dat în şcoală chiar. 

Cei d'intăi factori ne hotărăsc un cadru larg, în care cei de 
al doilea ne permit să facem progrese mari. Chiar la unele epoci, 
atunci cind forța vie acumulată sa sporit mult, ea poate în- 
tinde acest cadru natural de acţiune. Este ceea ce se întimplă, 
atunci cînd prin hărnicia unui popor hotarele statulu: primitiv 
sunt duse mai departe.—Munţi, rîuri, mări, cîmpii care nu făceau 
altă dată parte din teritorul ocupat de statul primitiv, dar de 
acel al naţiunei pot modifica condiţiile fizico-naturale în care a- 
ceasta se desvoltă. 

După cum am spus mai sus, ne avind pretenţia de a face 
un program al economiei noastre naţionale, nu mă voiu ocupa de 
înriurirea tuturor acestor factori, ci de a unora din ei şi mai cu 
seamă de acei naturali cari îmi par mai determinanţi în pro- 
păşirea noastră economică, 


E i 
+ * 


Una din ramurile de activitate economică de căpetenie a 
unui Stat este aceia care pune în valoare bogățiile sale natn- 
rale, moarte sau vii. Asupra ei au o înriurire directă însuşirile 
subsolului, ale solului şi ale poporului ce îl locueşte, precum şi 
nevoile acestuia.——Această activitate 'şi găseşte principala ei ma- 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAŢIONALA 395 


nifestare în agricultură şi industrie. De la inceput prin urmare 
s'ar pune întrebarea, dacă ţinind seamă de condiţiile naturale în 
care trăim, trebue să desvoltăm mai mult o ramură decit alta. 
Intrebarea pusă insă astfel ar fi unilaterală, căci în spiritul ac- 
tual al politicei comerciale internaționale, am uita că nu trăim 
isolaţi în lume și că trebue să ţinem seamă şi de situaţia ce ni 
se crează de alţii in lume. Această discuţie ne-ar duce prea de- 
parte. Este cred destul însă să reamintesc mai întăi indrumarea 
protecţionistă a tutulor statelor ce consumă produsele noastre, 
această protecţie făcindu-se direct sau prin condiţii speciale din 
Colonii şi țari de protectorat. In acelaş timp în judecarea aces- 
tor probleme nu trebue să uităm şi importanța relativ mică a 
producţiurei şi a consumaţiunei noastre ; ele nu sunt indestulă- 
toare ca să poată schimbu politica comercială a statelor cu care 
tratăm. Pe cind Statele Unite ale Americei și Rusia pot fi fac- 
tori determinanţi, noi nu putem năzui la acest rol. 

O consideraţie de un alt ordin nu trebue inlăturată: situa- 
tia financiară ce şi-a creat Statul romin atit prin nevoia de a-și 
asignra existenţa lui politică şi de a o consolida, cit şi prin aceia 
de a se unelti. Pentru aceste cheltueli el a contractat—în stră- 
inătate mai toath—o datorie publică de peste un miliard şi ju- 
mătate, a cărei anuitate vine şi îngreuiează în paguba noastră ba- 
Janţa schimbului nostru. Reducerea importului, adică debitului 
nostru faţă de streinătate, este un mijloc de a îmbunătăţi această 
situaţie grea creată de trecut. Această reducere a impor- 
tului este legată de satisfacerea trebuinţelor noastre prin noi în- 
şi-ne, adică de desvoltarea unei industrii naţionale. 

Cei ce susţin însă că trebue să ne limităm la agricultură, 
uită în afară de aceste condiţii exterioare şi unele din însuşirile 
naturale ale tării noastre: n'am utiliza cum trebue izvoare de 
energie latentă pe care le avem. Ei uită că o treime din terito- 
rul nostru este ocupat de munţi, că prin văile de la poalele lor 
curg ape care pot pune în mişcare motoare, că tot în aceste văi 
este concentrată o populaţie numeroasă şi care nu se poate hrăni 
numai din cultura pămîntului de care dispune, că ìn aceleaşi re- 
giuni, pe lingă unele materii prime utilizabile numai prin idustrie, 
avem şi combustibilul necesar, fie el lemnul, lignitul ori petrolul 
atit de căutat azi. Insfirşit, ei ar trebui să-şi aducă aminte că 
în timp de trei luni de iarnă, cel puţin, nu numai energia locui- 
torilor de la munte, dar şi a populaţiei agricole de la cîmp, este 
aproape nefolosită. La această populaţie se adaogă şi aceia din 
oraşe care, atrasă la un moment dat de traiul lesnicios ce i-l o- 
feră statul nou organisat, a rămas fără nici o ocupaţie în tot timpul 
anului. 

A zice în aceste condiţii că nu ne trebue industrie, este 
cred a nu cunoaște situaţia noastră internaţională și a renunţa 
la foloasele ce poate aduce o pătrime cel puţin din isvoarele de 
bogăţii— brute sau vii,--disponibile aleţărei şi ale poporului nostru. 

Intrebarea trebue prin urmare schimbată: 


396 VIAŢA ROMINEASCA 


Cum să întrebuinţăm această energie latentă, adică cum să 
facem industrie, fâră să jignim cea l'altă ramură de activitate, a- 
gricultura, atit de bine adaptată cimpiilor noastre şi atît de in- 
trată în moravurile poporului nostru? Această întrebare cum să 
îndrumăm oindustrie în realitate naţională se poate pune, fiind 
că suntem la inceput, şi de la prima impulsiune ce va primi va 
depinde caracterul viitor al industriei noastre. 


$ 
e 9 


In soluțiile ce să dau nu numai chestiunilor noastre econo- 
mice, dar şi sociale, culturale, administrative, fiscale gi altele se 
uită adase ori configurația solului nostru care împarte populația 
noastră în duuă părți bine deosebite: acea de la cimp şi acea de 
Ja munte. Această greşală se face cînd se vorbaşte de tocmelele 
agricole, de legea ţuicei şi a spirtoaselor, de fixarea razei comu- 
nelor după numărul locuitorilor etc. Fâră a se ţine samă de con- 
diţii cu totul deosebite, se iau măsuri generale, care folosind pe 
cei de la cimp pot aduce sărăcia celor de la deal şi munte sau 
vice-versa. 

De la început in chestia industriei trebue să facem aceiași 
despàrțire. Cimpia bogată ce avem, cu o populaţie puţin numa- 
roasă, însă aproape suficientă pentru agricultura extensivă de 
azi, limitată cu căi naturale şi eftine ca Prutul şi Dunărea, ca 
să-şi ducă produsele voluminoase la mare, este negreşit aptă a- 
griculturei și în deosebi culturei cerealelor. Aceasta fiind intrată 
în moravurile poporului nostru, dind produse cunoscute in parte 
pe peţile streine, ar fi o greşală să nu-i păstrăm cea mai mare 
parte din grija noastră. 

Am zis mai sus că cimpia este mai cu samă aptă culturei 
cerealelor; în treacăt o explicație. Din cauza climei secetoase din 
această regiune şi a păşunelor nefolosite in destul din munţi, creş- 
terea vitelor —în afară de ostroavele Dunârei şi citeva regiuni de- 
partate de căile lesnicioase de comunicaţie — se va desvolta de- 
sigur mai mult în aceste din urmă regiuni. Las la o parte des- 
voltarea acestei chestiuni precum şi încurajările necesare agri- 
culturei ; căci ne-ar duce prea departe ŞI revin la subiectul ce mă 
ocupă. 

In condiţiile naturale, în care ne găsim, două feluri de in- 
dustrii ne trebue: La munte unde materia primă şi forţa motrice 
să găseste pe loc sau m apropiere, unde trăeşte în văio popula- 
ție numeroasă (pănă la peste 100 locuitori pe km., adică mai 
mult decit îndoitul mediu pe ţară) disponibile, putem vorbi de o 
industrie care lucrează tot anul. Inceputuri de acest soiu sunt în 
Valea Prahovei şi a Bistriţei din Moldova. La cimp insă este nevoie 
de a utiliza în timpul sezonului, mort pentru cultura cimpului, 
braţele disponibile ; în aceste condiţii prin industria casnică care 
nu imobilizează capital mare, locaitorul cimpului va putea să-si 
satisfacă o mare parte din nevoile lui. 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAȚIONALA 397 


Un alt cimp deschis irdustriei sunt centrele mari de popu- 
laţie, cu înlesniri de transport, în genere porturile dunărene şi 
unele tirguri din Moldova. 

Pe lingă chestiunea localizărei industriei. s'ar pune şi aceia 
a îndrumărei sale în timp, pentru ca să urmeze desvoltarea nur- 
mală a nevoilor comerciale. Să mai spunem că este trebuinţă să 
se încurajeze industriile care găsesc materia primă în ţară şi care 
întrebuințează produsela culturei plantelor 'sau a vitelor, precum 
şi acelea care prezintă interes printr'o foarte mare consumatie ? 
In primul rînd însă ar trebui să ne îngrijim de acelea care aduc 
o primă transformare necesară vinzărei sau transportului mai 
lesnicios ai produselor noastre brute , astfel este: spălatul şi tor- 
sul linei, torsul matasei, preparaţia lemnului, conservele-alimen- 
tare etc. 

O altă chestiune legată de înfiinţarea industriei şi care s'a 
discutat mult este aceia de a se şti dacă trebue să încurajăm fa- 
bricile mari sau mici. In afară de citeva excepţii destul de rare, 
unde metoadele de fabricaţiune impun o instalaţie mare, într'o 
ţară în care consumaţia internă este încă mică, unde există greu- 
tatea de a găsi capitaluri mari naţionale, undo personalul trebue 
format de la început, fabrica mică şi mijlocie este mai la locul ei. 

Exemplele trecutului ar trebui să ne folosească. Atunci 
cînd s'a înfiinţat prima de fabricaţie pentru zahar, nu s'a fixat, 
ca în Germania şi Rusia, o limită de fabricaţie. De la început 
s'au instalat cinci fabrici din care trei puteau singure să satis- 
facă întreaga consumaţie a ţării. Consecințe: Unele din ele s'au 
închis, cultura sfeclei s'a concentrat numai în anume regiuni, 
iar azi o nouă lege a creat un monopol de fabricație pănă la 
1914, agravind astfel greşala făcută la origină. 

Poate că costul de producţie al zaharului, ar fi fost puţin - 
mai ridicat, în fabrici mai mici, dar în ori ce caz nu ar fi ajuns 
la preţul de vînzare factice de azi, datorit în parte monopolului 
gı în parte sarcinelor ce g'au impus citeva din fabrici, rescumpă- 
rînd pe două din ele, pentru a închide pe una din ele, iar pe alta 
pentru a v reduce la fabricaţia zaharului brut. 

Pe nesimţite am fost adus să vorbesc şi de alte condiţii 
decit cele naturale. care pot înriuri asupra industriei; a vorbi 
însă de caracterul naţional al unei industrii, fără a vurbi şi de rolul 
capitalului, ar fi să lăsăm la o parte un factor important al a- 
cestei ramuri de activitate. 

O industrie nu poate fi în realitate naţională, dacă nu par- 
ticipă în mod efectiv capitalul naţional sau cel puţin naţionalisat. 
Cu organisaţia actuală a întreprinderilor industriale, să nu uităm 
că în mod direct sau indirect, capitalul este în realitate şeful 
fabricei, el nu numai ia partea cea mare a beneficiilor, dar are 
și conducerea efectivă a întreprinderei ; lucrători, ingineri, conta- 
bili, toţi ascultă de poroncile lui.—Poate fi industrie naţională 
aceia în care elementul national va fi reprezentat numai prin 
materia primă brută sau prin popor, ca instrumente oarbe în 


398 VIAŢA ROMINEASCA 


manoperă ? Am fi braţele inconştiente care muncesc, ori picioa- 
rele cari poartă trupul; capul ar fi al streinului. Cred că nu do- 
rim să ne limităm la acest rol de salahor. 

Capitalurile naţionale au început să renunţe la plasarea lor 
exclusiv în agricultură, ṣi în titluri garantate de stat; ele se 
duc în parte în bănci şi în întreprinderi particulare. Desvoltares 
mai departe a spiritului de asociaţie, ce începe se nască de jos 
în Sus, şi, puţină incredere ciştigată prin citeva întreprinderi in- 
dustriale bine conduse, şi de sigur că putem ajunge la o indus- 
trie în realitate naţională. 

Ar fi încă multe de spus asupra industriei, însă studiul lor 
ne-ar duce în afară de cadrul pe care ni-l hotărisem la inceput și 
din care încă am eşit. In rezumat însă putem spune că de sta- 
bilirea unei industrii naţionale şi in condiţiile arătate mai sus 
este legată nu numai neatirnarea noastră economică. si o imbu- 
nătăţire a situaţiei noastre financiare, dar şi o utilizare mai de- 
săvirgită a energiilor brute şi vii ale statului romin.—Dar, încă 
odată, pentru aceasta, industria trebue să fie în realitate şi în 
toate părţile constitutive ale ei naţională, adică adaptată atit 
condiţiilor fizico-naturale în care ne găsim. însuşirilor poporului 
nostru, cît şi condiţiilor economice şi financiare în care ne găsim 
de fapt azi. 


$ 


Partea ocupată de agricuitură în economia noastră natțic- 
nală este prea importantă ca să nu facă ea singură obiectul unui 
articol ; de altminterea fiind îndeletnicirea de căpitenie a noastră. 
ea este mai bine cunoscută de toţi. 

Dacă avem o ţară care prezintă condiţii foarte bune pentru 
agricultură şi industrie. nu trebue să uităm că schimbul şi trans- 
portul mărfurilor pot fi în dezvoltarea luată azi de comerțul in- 
ternaţional, un puternic mijloc de îmbogăţire al pcpoarelor. In 
această privinţă avem de folosit una din condiţiile naturale în 
care re găsim: situația escepţional de favorabilă lu gurele Du- 
nărei. Prin aşezarea geografică a Rominiei, nu numai putem ex- 
porta cu înlesnire produsele noastre naționale, dar prin comertul 
de transit să căpătăm o importanţă economică, şi prin urmare 
şi politică care să depăşească cu mult cea ce putem năzui de ia 
întinderea redusă a teritoriului actua: al Romîniei sau de la nv- 
mărul locuitorilor ei, 

Gurile fluviilor mari internaţionale au devenit azi intrep“- 
zitele basinelor interioare scaldate de acele fluvii şi de afluenții 
lor. Anversul. Rotherdamul, Hamburgul îşi datorese în primu: 
rind avintul lor comercial. situaţiei la gurile Escautului, Rinului 
şi Elbei. Numai acolo unde navigația pe fluvii şi scurgerea nor- 
mala a produselor la vale nu pot influenţa, porturi ca Genova, 
Trieste şi Veneţia, au putut să se desvolte. Țări şi chiar oraşe 
isolate, situate pe căile internaţionale mari au căpătat, prin im- 
portanţa lor comercială, o situaţie politică pe care nu ar fi do- 


DIN ECONOMIA NOASTRA NAȚIONALA 399 


bindit'o nici odată prin numărul populaţiei sau întinderea terito- 
rului.—Anglia prin situaţia geografică şi prin politica ei coloni- 
ală şi industrială a putut să devie intrepozitara lumei întregi și! 
un stat de prima ordine.— Hamburgul s'a menţinut atita vreme 
oraş liber, iar micele Statele-de-Jos şi-au păstrat secole întregi 
neatirnarea contra unor puteri de zece ori mai mari, prin bogă- 
ţia ce aa ştiut să tragă din o situație geografică excepţională. 

Basinul Dunărei, a cărei scurgere naturală se face prin 
porturile noastre : Sulina, Galaţi, Brăila şi Constanţa, este basi- 
nul internațional cel mai întins din Europa. El este limitat la 
miază-noapte, miază-zi şi apus de munţi, care îngreueuză trans- 
portul pe căi ferate înspre mările Adriatică, Mediterană sau 
Nordului.— Alimentarea actuală a acestui basia prin Genova, Ve- 
neţia, Trieste, Hamburgul și Stettin aste anormală, Numai gra- 
ție nesiguranţei ce domnea pe Dunărea de jos pănă la 1878, 
greutăților de trecere la gurile Dunării şi la Porţile de fer, unel- 
tirei aproape nule a porturilor noastre maritime, se face ca pro- 
dusele ce ies din basinul Dunărei sau întră într'insul să se trans- 
portă pe căile de uscat, totdeauna mai scumpe, în loc să urmeze 
calea mai eftină de apă. Rinul, pe care se face navigația fluvială cea 
mai activă din Europa nu are nici adincimea navigabilă a Dună- 
rei, nici jumătate din lungimea ei; cel dintăiu fluviu influențează, 
schimbul a patru ţări, cel de al doilea a septe (Austro-Ungaria, 
Germania de Sud, Elveţia, Serbia, Rusia şi Rominia) şi cînd Un- 
garia se va despărţi economiceşte de Austria, a opt. Volga 
este singura cale de apă europeană mai lungă de cit Dunărea 
şi care prezintă înlesniri mai mari pentru navigaţie, dar ea se 
varsă într'o mare închisă și nu scaldă decit un singur Stat. 

Deschiderea Canalului de Suez. a căilor ferate de penetraţie 
în Asia Mică şi Sudan. au lăsat încă neînfluențat din cauza si- 
tuaţiei lui înnapoiată tot orientul Europei, deşi mai apropiat de 
aceste noui drumuri. Ele în mod normal se intilnesc in regiunea 
cuprinsă între gurile Dunărei și canalul de Suez, şi vor vărsa 
în această regiune pedeoparte produsele exotice ale Asiei şi A- 
fricei, iar pedealta mărfurile manufacturate sau speciale ale Eu- 
ropâi. Astăzi produsele necesare nouă, trecînd prin canalul de 
Suez ne vin prin porturile nordice ale Europei. 

Să nu se crează că această viitoare îndrumare a comerţu- 
lui Europei Centrale şi Orientale este o ipoteză numai, făcută de 
noi. Ungurii și Austriacii, atit de interesaţi la propăşirea por- 
turilor lor naţionale, Fiume şi Trieste, au incercat în mai multe 
rinduri prin tarife şi înlesniri excepţionale să atragă cătră acele 
porturi comerţul lor exterior; la urmă ei au fost siliţi—cu toată 
starea primitivă a navigaţiei pe Dunăre—să infiinţeze linii de 
navigaţie fluvială, spre gurile Dunărei şi linii maritime plecînd 
de aci spre Orient; au cerut încă de mai multe ari Căilor noas- 
tre terale tarife speciale pentru ca mărfurile lor să vie prin por- 
turile noastre. 

Putem prin urmare- fără multă caznă—fără nici o exa- 


400 VIAȚA ROMÎNEASCA 


gerare năzui să avem la gurile Dunărei, fluviu internaţional, me- 
nirea pe care Belgis şi Olanda au czpatat'o la cele ale Escaut- 
ului şi Rinului. Dar acest schimb al produselor exotice gi eu- 
ropene nu ar avea o înriurire mare asupra ţărei intrepozitare, 
dacă de dinsul nu s'ar lega o activitate industrială specială. In 
porturile de transit s'au stabilit uzinele de prima transformare a 
materiei brute sau de asortare spre a pregăti marfa după cere- 
rea diferitelor pieţi consumătoare, sau spre u reduce greutatea 
moartă de transportat. Astfel Anversul, Hamburgul, Fiume 
au devenit oraşe industriale. Acolo, în zone neutre, în afară de 
tarifele vamale protectoare, se cojeşte orezul, se lucrează iuta, 
se distilează petrolul brut, se lucrează lemnele exotice, se im- 
pachetează ceaiurile sosite în baloturi, să asortează uleiurile, 
cafeaua şi alte produse coloniale, tot acolo să concentrează o 
mare parte din industriile bazate pe materii prime streine sau 
cari lucrează mai cu seamă în vederea exportului. 

Cu sau fără voia noastră, navigația pe Dunăre să desvolt: 
şi se va desvolta din ce în ce mai mult, ea va lua, din vapoa- 
rele maritime sosite la Gurile Dunărei sau va varsa în ele, măr- 
furile lor. Dacă vom şti să drenăm aceste produse prin mîinile noa- 
stre, dacă le vom asigura mijloace repezi şi eftine de descarcare 
si transbordare, o întrepozitare eftină şi sigură, dacă le vom iz- 
lesni asortarea şi transformarea de care vorbeam mai sus, fără 
multe şicane fiscale sau administrative, în zone libere, dacă vom 
regula curentul prin liniile noastre fluviale şi maritime bine în- 
dreptate şi organizate, dacă în sfîrşit vom apăra şi stabili pe 
Dunăre un regim adevărat internaţional, atunci vom putea trage 
un mare folos din acest transit. Prin el putem—o repetăm—de- 
veni mai bogaţi si mai puternici, decit ne-ar îngădui întinderea 
şi populaţia noastră, oricit de bine utilizate ar fi ele. Numai 
astfel prin utilizarea nevoilor reale ale tutulor celor ce ne împre- 
soară, putem acumula acea forţă vie de care vorbeam mai sus, 
şi care singură poate la un moment prielnic să ne îingădue să 
lărgim cadrul prea strimt ce ni l'au fixat nu teritorul ocupat de 
națiunea romînă, ci greutăţile prin care am trecut. 


VINTILĂ I. BRATIANU 
1 April 1906. 


În pădurea mare... 


In padurea mare 
Umbla pe carare 
Un flacau cintiud 
Si mereu zicind: 


„In pădurea deasă: 
Cu iarbă aleasă, 
Vin” sa ne 'ntilnim 
Vin’ sà ne iubim. 
La colţ de cărare 
Sub cel paltin mare 
Eu te-oiu aştepta, 
Cu drag te-oiu chema.... 
Vina, cit e vreme, 
Vina nu te teme, 
Ca de nu-i veni 
Mult amar va fi“. 


In pădurea deasa 
Cu iarba aleasa 
Geme buhna greu, 
Vestește a rău, 
Dar frunza ușoara 
pteşte 'n desară 
i tot spune, spune 
Basme dulci, nebune. 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Flaăcăul cînta, 
Codrul răsuna: 

» Vină, cit e vreme, 
Vina, nu te teme, 
Ca de nu-i veni 
Mult amar va fi“. 


+ 


Lun’ a răsarit, 
Draga-i n'a venit 
Și în calea sa 
A căzut o stea..... 
De-un lung vaitat 
Codru-a rasunat.... 


In pădurea deasă 
Nu-i iarbă aleasa, 
Frunzele-au căzut, 
Totul s'a trecut. 
Nime nu mai spune 
Basmele nebune; 
Numai vintul rece 
Printre arbori trece 
Si gemiînd se duce 
aná la o cruce, 
Ce stă în uitare 
Sub un paltin mare. 


MATILDA PONI 


Un poet moldovan perdut 


aene e e 


Pe vornicul Neculai Dimachi—unul dintre boerii poeți din 
şcoala lui Conachi, unul dintre necunoscuții literaturii noastre — 
l-am perdut, cum se pare, fără multă nădejde de a-l regăsi. In- 
suşi N. Iorga, în a sa istorie a literaturii în secolul XVIII, ştia 
numai că a vieţuil şi că în timpul, în care Dr. Vasile Popp scria 
prefața psaltirei lui Prale, poetul moldovan avea—zi el—,„feliu- 
rimi de poeme şi mult frumoase“. Scriind despre Conachi în 
Convorbiri literare (1908, p. 382) eu am aratat unde se mai pot 
găsi ştiri despre el, dar nimeni nu s'a simţit îndemnat să profite de 
indicaţiile mele, pentru a începe opera de regăsire a acestui poet, 
despre care de-altfel pot spune din capul locului că. de l-am regăsi 
chiar întreg. nu va avea, poate nici pe departe, însemnătatea lo- 
gofătului Conachi. Fac deci tot eu acest început, dind probe din 
versurile lui şi așteptând ca scrutătoril moldoveni, care vor fi 
având manuscrise, să cerceteze, dacă probele mele nu se vor 
fi găsind—poate fără numele autorulu:—şi împreună cu alte po- 
ezii, prin acele manuscrise. 

Neculai Dimachi a murit la 1837, probabil în luna Febru- 
arie, de când sânt datate cele din urmă reţete ale doctorului 
care l-a îngrijit, Dr. Sakelarie. Poetul se ingrijise in adevăr foarte 
mult, (18833—1827), deoarece reţetele lui păstrate de soţia sa 
Pulcheria şi dăruite Academiei de d na Elena I. Docan formează 
trei volumaşe, nu mai puţin (N-rii 2883, 2884 şi 2885 din ma- 
nuscrisele Academiei române)!). 

Data morţii o confirmă şi G. Sion în cea mai interesantă 
a sa scriere, Suvenire contimpurane (p. 445), citând ca isvor po- 
vestirea unei femei, odată celebră prin amorul ei cu poetul Chi- 


— 


1) la volumele cu N-rii 2832 și 2833 să găsese uecrisori familiare 
dintre 1767—1830 cn amânuate interesante nu numai relative la familia 
Dimarhi. ei şi 1. viața culturală a Moldovei. 


404 VIATA ROMIAEASCA 


e—a 


rece e e R EA Pia, AR ee a a e A EES E ca TERE a 


soverghi. povestirea fiicei lui Dimachi, Catinca. Această Catincă 
Beldiman avea o memorie „prodigioasă“, zice G. Sion. şi co- 
munică ca probe două poezii dintr'ale tatălui ei, pe care ea ie 
ştiea de-a rost. 

Sion credea că poeziile sint „până astă-zi inedite“. In a- 
devăr chestiunea de memorie prodigioasă şi inedit nu este toc- 
mai exactă, deoarece una din cele două poezii, care nici sm era 
a lui Dimachi, fusese publicată. 

Inedită era numai o poezie Corabia pe valuri, din care 
Catinca a recitat şi Sion a publicat 14 versuri (p. 458). Poezia 
are însă 30 versuri şi manuscrisul, în care am găsit-o, la Aca- 
demie!), are şi alt titlu. O copiez intreagă, păstrind fonetica ma- 
nuscrisului : 


Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresii Anica Roset. 


Pi a stări! lumii valuri cu cărma mințăi înnotu. 
Cătăndu să zărescu limanul, din priimejdi! să mă scotu; 
Alergu cu pănzele întinsă pe luciul cel de focu, 
Pe mare ace apriasă a viclianului norocu. 

Sălnecul văz cu furiună ci-m(i] nălucești pămăntu 
Şi fulgerile înpreună arată mari mormăntu. 

Nici meşteşugu m agiută şi pusula o slăbit, 

Ace politică multă viiaţa mi-au otrăvit 

Și stare aciastă înnaltă aşa au fost la mormănt 
Ca o corabii spartă ci-au fost giucută de vănt; 
Nici un folos. dar căinţă, nu pot di-acum să aştept 
Că eianul ci-am dat credinţă cuţătu mi-am pus în pieplu: 
Nenorocire mi-l mari, atunce am făcut un pas, 

O groaznică lunecari, de peii acum într'un cias. 

O ceriule, în ce bini, cum ochi! mei s'ana dischis 

Sau cini trae ca mini, dar oare nu sănt fa vis? 

Ab, visul lacrămil nu varsă, rana o sămptu în pieptu 

Si inima că mi-l! arsă di-un focu cu totul nedreptu. 
Videţă-mă că-s perdută, nenorocire m jalit 

Că cine am fostu îs ştiută şi ce-am agiunsu mă privit. 
Videţa-i a slavi! cunună ci-am pus atunce în capu 

Cu moarte acum mă inpreunu şi nu-i nădejdi să scapu 
Aş faci o hotărări să mă intoreu innapoi, 

Dar văntul c'n'npotriviri dau iarăş piste nevoi 

Nainte tunerecu mari, înnapol văntul vărtezu 

Cu totul spro perzare furtunile cat prilezu 

Şi aşa cu cărma lăsată stihiilor mă jărtfăscu 

În stănca ace înnaltă agiungu şi mă pra[păjdescu 

Dar voii străga în piiri, într'acel cias cu amar 
Răsplătiri, răsplătiri şi voiu be acest păhur. 


1) M-pt. cu Nr. 2189, la pagina 102. 


UN POET MOLDOVAN PERDUT 405 


In manuscrisul Academiei s'au strecurat—evident—yi cå- 
te-va erori de copie, pe:care nu le-am mai îndreptat. deoarece ni 
se par uşor de găsit. Piima este mai clară în motivele reale, 
care-au produs-o, dar, fiind mai lungă şi cam încâlcită, —ceea ce 
nu este în forma în care o ţinea minte Catinca Beldiman,—nu se 
poate compara, ca efect, cu Corabia pe valuri’). 

Dintre celelal'e poezii păstrate in manuscrisul Academiei 
numai una se ridică ca efect şi concentraţie de idei pănă la ran- 
gul Corăbiei pe valuri. Este o poezie scrisă „din poroncă“, într'o 
zi de 22 Dechemvrie a nu stiu cărui an (Fonetica este moder- 
nizată de mine): 


Cât imi pare mare ziua care petrec fără tine, 

Nici o frumusețtă-a firii nu mă măngăe pe mine, 
Si verdeaţa cea mai vie seamănă sâălbătăcită, 

Când într'insa nu 'nfloreşte faţa ta cea strălucită; 
Şi cînd ziu* petrec toata, ah, lipsit de-a ta privire. 
Cercetez urmele tale într'o desnădăjduire, 


Care dacă nu se află, vărsând lacrimi nencetate. 
Plâng al meu ticălos suflet ce atunce-și cere mourte; 


Dar când glasul tău s'aude, ah, cât inima se bate 

Cât mângâie-a ta vedere simţirile tulburato ! 

Când deschizi gura de-odată, deschizi cerurile toate 

Şi când măna ta m'atinge, mă simţese tremurând foarte. 


Tema aste a tuluror boerilor poeţi din acel timp: o notă 
proaspătă, trează gi plăcută este la Dimachi întroducerea în con- 
trast a verdeţii din natură, 


1). Din Corabia pe valuri a publicat și d. I. Bianu. în Catalogul 
manuscriplelor româneşti de la Academie, |, p. 122, câle-va versuri, ia forma : 


Pe-a stări! Jumil valuri 
Cu cirma minții înot 

Ca cind să zăresc limanul 
De primejdii, să mă scut. 


Alergu cu pănzile iutinsă 
Pe lunecul cel de foc, 
Pe mare ace apriusă 

A văselului noroc. 


Versurile au fost scrise pela 1802 de un vechiu traducător și copiator de 
scrieri literare, Toader Jura, a cărui scriere este aici aceiuşi, ca şi acolo 
unde iscăleşte, la pag. 39 a manuscrisului descris de d. Bianu. Această dată 
arată vechimea poeziei, de oarece nu poate încăpea îndoială ca Jora a scris 
ce-a auzit sau a cetit şi n'a ținut bine minte dela cineva, care știa sau avea 
poezia lui Dimachi. 


406 VIATA ROMÎNEASCA 


Acelaş, ce-i drept sgârcit joc de fugitive, izolate note na- 
turale (Fluturele!) se găseşte şi în a treia poezie, pe care o co- 
munic întreagă și modernizată cu fonetică. Titlul i-l las exact 
ca în manuscris: 


Alt, tot a lui Dimachi, pentru una ce ave prepus că 
l-au dipărtat 1803 Ghenarie 15. 


Ai hatărit să mă arz, acest foc imi pare dulce; 
Tu mi-ai zis ca să trăesc, iar tu la mormâut me-i duce, 
Şi-oi muri prea mulțămit, fluturaşului urmând. 
Căci văd bine că mă ard, dar voese să mor arzând. 
M'am născut şi-ţi fiu supus, rob fiind mă fericese, 
Ori ce-i zice eu urmez, zi-mi să mor, să mà jertfesc, 
Căci şi viu şi mort fiind, ţie numai mă inchina 
Şi mă mângâi câud gândesc pentru cine eu suspin 
Ochii tăi ce mau adus acest fel să mă robese 
Fară milă së întorc acum di-m[ă) posomorăsc 

- Şi guriţa ce 'ntr'o vreme cu dulceaţă îmi vorbia 
Nici de cum nu se deschide măcar a mă mângăeu. 
Inima care-mi era dăruită păr la moarte 
Jurământuri si parole într'un ceas le-ai uitat toate. 
Ah, acest foc ce m'au ars. tu în suflet l-ai aprins 
Şi vieaţa nu-mi mai lasă, nici arzând, nici fie stins. 
Ce nădejde-mi mai rămâne, cum mai pot eu să trăese 
După-ce te văd schimbată şi să nu mà chinuesc; 
Fericirea mea-i să mor, ca să scap din chinuire, 
Dar şi tu ai să aștepți a cerului răsplătire. 


Cine este fiinţa, care hotărâse să-l „depărteze“ —nu se 
poate vedea din manuscris, deoarece afară de Anica Roset, mai 
apare de câteva ori, în acrostihuri şi o Lucsandră, care l-a ră- | 
nit cu ochii şi căreia odată îi cere să-l scape de îndoelile ce are, 
în nişte versuri (mediocre), care încep aşa: | 


La razele fețiy tale a privi cine *ndrăsneșşte, 
Slăbind vederile sale, cu lacrămi se pedepseşte. 


Tot cu ochii ei se ocupă poetul şi în altă „acrostihidă“, în 
care-i spune că va răbda săgetile lor, voinic, pănă la moarte. Aici 
începuse cu versurile : 


Lumini două strălucite, 
Stelelor închipuite— 


Acelaş subiect revine în altă poezie, care începe aşa: 


UN POET MOLDOVAN PERDUT 407 


Ah, ce fulger ceresc oare 
Cu săgeți otravitoare 
Mi-au rănit inima foarte— 


Durerile sânt mari, dar poetul este foarte hotărât : 


Ceriule, a ta săgeată 
Mai sloboade înc'odată 
Cu o pară mai cumplită, 
Ca nu pot să fae răbdare 
La această intâmplare 
Când inima mi-i rănită, 
Vreau să mor— 


Acsiagi ochi sânt cântaţi in poezia următoare, pe care o 
copiez (şi foneticește exact, pentru a da cel puţin două probe 
de text Dimachian— presupunând fireşte, că copistul, un văr al 
lui C. Conachi, a copiat destul de exact, lucru de care avem 
oarecare motive să ne îndoim): 


Ochii cari au puteri 
Asupra inimii meli 

Mă înviiază c'o elipiri 
Plină de milostiviri, 
Tot uceia, când s'arată 
Cu măaii jafocată, 

Mă omoară fâră milă 

Și mă tavji iar în sâla. 
Înzuş ei mă fac a credi 
Că, când sufletul s'o perdi, 
losămaiază o schimbari 
La a focului său stari. 
Cu săgiata ce cumplită 
Avănd inima rănit, 

Ce amará, ah, dulceată 
Este amoriul în viiată! 


Succesiunea poeziilor face impresia că poetul cântă un a- 
mor real. In adevăr, după cele arătate mai sus, ne putem aş- 
tepta la necazuri ucigătoare. Iată-le că vin! In poezia ce ur- 
mează, tot „cu acrostihidă“, tot cu Lucsandra şi care începe aşa: 


La ceasul acel de moarte 
Ce-au hotărât a mea moarte, 
Unde-au mai rămas putere 
Sa sufer ușa durere-—?, 


408 VIATA ROMÎNEASCA 


poetul arată că despărțirea l-a omorât, că nădejdea i s'a schim- 
bat în plâns şi se roagă : 


Ah, vino, ah suflețele 
Sa vezi lucrâmile mele. 


Va fi venit ? Poezia următoare, cu titlul De farapontre ns 
dovedeşte că nu. Ea începe aşa: 


Viaţa mea la moarte merge... 
Nu este cine s'alerge 
Să-mi ia săgeuta din pept. 


Vrăjmașul îi dă năvală; zre; ani sânt de când sufere şi se 
sbate ; acum duşmanul îl lasă în părăsire, să moară. 

Poetul rămâne iarăş singur în natura, pentru care, nu în- 
cape îndoeală, avea şi ochi şi simţire. In jalea-i mare i se pare 
însă că şi luna este nesimţitoare. Si 'ncepe: 


Lună, lună, te văz lină 
Şi 'nfocată cu lumină, 

Răvarsă a tale rază, 

O dulceaţă de viață— 


şi adaoge, că, dacă moartea i-ar veni, acum ar primi-o cu bucu- 
rie. Dar, până atunci, mai cântă ceva. Luna-i aduceaminte de 
iubita care, ca şi luna, a răsărit şi s'a ascuns, fără să-i lase 
siguranta că va reveni să-i lumineze noaptea, în care sa scu- 
fundat. Poezia aceasta începe aşa : 


De abea o lună dulce 
Cu luceferi de Jumină 
Au strălucit într'o noapte 
Cu o feţişoară lină— 


Luna îl preocupă si 'n alte stihuri, despre care însemuează 
în titluri că le-a făcut „sara şezând la Copou, pe lună“: 


Pentru-ce străluceşti, lună ? 
N'auzi frunzele cum sună 

Şi cu-a vântului suflare 
Răspund la a mea 'ntristare? 


De ce-l luminează oare ea, când el, urându-și viaţa, ar pre- 
feri întunerecul ? Despărțirea de ea îl face să caute întunerecul ; 


UN FOET MOLDOVAN PERDUT 409 


şi totuşi o minută de amor lar face să reintre vesel în lume, 
în viaţă! O mângăere gingaşe a lunii asemenea merită să fie 
scoasă din aceste uitate stihuri : 


Ah, dar (văz) şi peste tine 
Un cumplit nour că vine: 
Au și firea ta-i să fli 
Tot in nestaturnicii ? 


Durerile sale le mai cântă direct, încă odată, într'o revăr- 
sare de stihuri, în care-și laudă răbdarea cea multă. Incepu- 
tul sună: 


Cine are pept să poarte 
Focul şi dureri de moarte 
Si să fie odihait—? 


Vornicul Neculai Dimachi era însă capabil să se ridice şi la 
oarecare obiectivitate de simţire ;— susţin cuvântul, deşi pare 
nepsihologic. Intr'un rând, ea, nu se ştie cine, l-a rugat să-i toarne 
în versuri durerile e. Aceasta se însemnează în titlu; <Făcută 
din porunca unia asupra ei». Aici poetul pare că împrumută es 
ce simţia tot cam pe-atunci şi el, hotărârea şi a ei fiind să rä- 
mâe statornică. Se găsesc chiar idei asemănătoare cu cele din 
Corabia pe valuri, d. e. la început: 


Am perdut nădejdea toată, nu mai am chip de scăpare, 
Cind inima mea iînnoată în valvri de intriştare. 

Nouri şi furtuni cumplite asupră-mi văd că să pleacă 
Adincuri nemărginite viaţa mea îmi ioneucă. 


Dar obiectiv devine poetul intr'un dialog, care face impre- 
sia unei teoretizări a simţirilor în care s'a sbătut. Dialogul il 
copiez întreg, cu titlu cu tot: 


Vorbe a sufletului cu inima 


Sufletul 


Jnimä, ce întristare 
Te-au cuprins aşa de-udată 
Şi cu-atâta înfocare, 
Ca când n'ai avea scăpare, 
Ci-ui să fii moartă îndată ? 


410 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Inima 


Sămt un foc că së aprinde 
Întru sine-mi, suflețele, 

Şi cât puţân să întinde, 
Incât văd că mă cuprinde ` 
Şi-mi pricinueşte jele, 


Lucru care nici odată 
Incă n'am avut cercare, 
Şi aud din lumea toată 
Ca-i o pară infocată 
Cu durere foarie mare. 


Sufletul 


Aşa este, inimioară, 
Patima nemilostivă 

Şi aceasta este-o pară 

De cât toate mai amară 
Când se 'ntâmplă înapotrivă. 


Inima 


Dar când focul să aprinde 
Intre doi c'o cumpânire, 

Ori cu cât mai mult se 'ntinde 
Şi 'npreună îi cuprinde, 

Nu le-aduce-atunci mâbhnire. 


Sufletul 


Mai ales acea dulceaţă 

Cu deplină 'ncredinţare 

O sămţăşti că-ţi dă viată, 
Cind într'a iubitii brață 
Te răpeşte cu 'nfocare. 


Inima 


Suflete, dar despărţire 

Vre odată nu se poate, 

Ca să aib' a lor unire 

La u vieţii săvirşire 

Atunci când se fârşesce loate? 


Sufletul 


Inimioară, biruește 

A amoriului cunună, 

Căci pe doi când îl uneşte, ` 
Totodata îi primește 

Şi mormântul inpreună. 


UN POET MOLDOVAN PERDUT 411 


Numai fă o hotărâre, 

Cu aga statornicie l 
Sá primeşti orice ce jărtfire 
Şi s'arăți a ta iubire 

Intru nevinovâție. 


Câte-odată era şi rece, nu numai obiectiv poetul. D. e.aşa 
era când a scris stihurile (în gen popular) ce incep (la p. 93 a 
manuscrisului) aşa de potolit : 


Porunca amoriului 

S'arda 'm para focului. 

Şi văd bine, că m'am ars 

Dar nici porcii, nici voiu s'o las. 
Când m'oiu dispărți de-amoriu 
Sant hotărit ca să moriu etc. 


Aşa era poetul Neculai Dimachi, când iubia. 

Afară de dragoste şi de iubirea naturii şi de puţintica fi- 
losofie practică, ce reese din poeziile lui, trebue să mai amintesc 
o notă mai puţin simpatică şi prea puţin potrivită cu delicateţa 
simţirilor acelora. In Convorbiri, volumul citat, pagina 383—387 
publicasem o glumă dramatică-satirică, care biciuia sgârcenia u- 
nui boer şi la care Dimachi colaborase. Versuri satirice se gä- 
sesc şi într'aceste, numai ale lui, două pănă acum. adecă pănă 
la alte descoperiri. Intruna vornicul își varsă focul pe un oa- 
recare 


ahar e ea lemn de fag 
Buna coadă de băltag 
Crangă lungă, cioturoasă 
Chistritură urduroasă 


şi pe un biet Ţigan «fără ţară», pe care asemenea îl trimite ea- 
fară din lume», nefiind «nici de o treabă», ba, vătămând chiar 
gustul estetic al boerului care, se vede, nu se prea ocupa cu i- 
giena sălaşelor sale. Versul din urmă îndreptat cătră Tigan este 
o cruzime: - 


Rade-ti lindina din barbă! 


Celelalte versuri satirice au titlul O adunare a trii cucoane; 
ele încep cu copilăriile modei: 


Ia vezi, zău, ce minunat 
Fustanlâe mi-am cumpărat, 


412 VIATA HROMÎNEASCA 


dar li se atrage dela o vreme atenţia că nu trebue să sa efi- 
diască pentru astfel de copilării şi li se arată-—pe fereastră ori 
din cerdac ?—o butcă cu doi Moldovani drepţi, care se ceartă răn 
şi care se descopăr a fi oameni de casă ori prieteni: 


Ei, îl știu, e Costandin 
Nătărăul cel deplin 
Înpreună cu Iordachi 
Gogomanul lui Dimacbi. 


Accentele sânt aşa de sincere și aruncă o rază destul de | 
interesantă în mediul boeresc din care răsăria poezia şi satin | 
vornicului, încât ar fi fost păcat să nu le tipăresc aici, deşi as | 
tă-zi fiecare cetitor va fi de părere că cel puţin barba Ţiganului 
nu trebuia eternizată chiar aşa tără de cruţare. Dar pe atunci 
simţirile civilizată nu erau încă întinse şi asupra robilor, cu care 
de-altfel boerii trăiau de-avalma, cînd erau copii, iar când erau 
bărbați, ca stăpâni egoişti ce-i cântâriau după folosul şi plăceri: 
ce puteau aduce. La Conachi nu se găsesc accente de-acestea. 
El era poet satiric șial clasei, mai ales al clasei sale, era suflet 
mai cuprinzător, mai superior, mai nobil. Dimachi sta cu câtera 
trepte mai jos în scara valorilor culturale ale vremii gi de-aceea 
mi s'a părut că este pentru mediul său chiar mai caracteris- 
tic, cu toate-că versurile ce-l consacră poet caracteristic sâni 
încă foarte puţine. 

Doresc altora bucuria de-a ua întregi icoana poetului ca | 
văpsele cât mai multe şi mai vii. | 


Bucureşti 7. IV. 1906. i 
G. BOGDAN-DUICA 


Petroniu veacului al XIX-lea 


(OSCAR WILDE) 


Vă aduceţi aminte de Petroniu din romanul «Quo vadis» allui 
Sienbkiewica ? | 

Artistul şi aristocratul arbiter elegantiarum al epocei ne- 
roniane a rămas veacuri întregi ca icoana favorită a poeziei,— 
rece şi indiferentă pentru durerile vulgului înglodat în mizeriile 
vieţii. 
In mijlocul orgiilor, cari pot îngrozi astă-zi imaginaţiile cele 
mai putin timide,—în mijlocul cruzimilor, cari au creat atiţia, 
martiri ai lumii creştine,—elegantul autor al Satyricon-ului îşi 
păstrează zimbetul de conştiinţa superiorității sale de artist,— 
şi grija de a nu-și întuneca reputaţia de infailibil arbiter ele- 
gantiarum. 

Şi între creştinismul, pe de o parte, ce se pregătea să cu- 
cerească omenirea, şi pe care şi-l inchipueca <îndatorirea de a 
iubi pe toate sluţeniile, cu nasuri strivite, ochii încrucişaţi şi 
ceafă lată»,—gi, pe de altă parte, tiranul degenerat, care îşi co- 
bora purpura imperială pe arena de circ, ca, în cunună de 
poet, în razele de foc ale Romei în flacări, să cînte, cu lira de 
aur în mină, înaintea unei lumi de sclavi,—Petroniu tot e mai 
aproape sufletegte de Neron... 

Chiar cind Neron ese însoară», în public, cu un eunuc, ti- 
năr şi frumos,—poetul artei pure, zice Suetoniu, găseşte nu- 
mai o ironie: «dacă Domiţiu, tatăl lui Neron, şi-ar fi găsit nu- 
mai ast-fel de soţie, omenirea ar fi fost mai fericită»... 

Iar cind furia siîngeroasă a stăpinului începuse să-i pericli- 
teze eleganța vieţii,—el ştie să apună întrun decor de feerie: 
în mijlocul prietenilor. şi al admiratorilor, la o masă încărcată do 
bucate alese, de vinuri scumpe, de flori, în sunetul muzicii, în- 

4 


Li 
s 


414 VIAȚA ROMÎNEASCA 


conjurat de sclave tinere, frumoase şi... goale, cu cupe preţioase în 
mînă, alături de cea mai frumoasă iubită... sclavă...;—vina etä- 
jată de un medic meşter, și viaţa se strecoară pe nesimţite in 
picături de singe, cari se amestecă cu sîngele iubitei, ce-l ur- 
mează „dincolo“,... în priveliştea sculpturală a jocului copilelor 
blonde şi a flăcăilor bronzaţi... 

Si tiranului i se trimite vestea, pregătită cu iscusinţă: 

pe. E în viață cevă ce nu mai pot suferi. O, rogu-te, nu 
„crede că mă înspăimîntă, că ţi-ai omorit pe mama, pe soţia, 
„pe fratele, că ai dat foc Romei, c'ai trimis în infern pe cei mai 
„buni barbaţi ai statului. Nu, strănepoatea lui Cronos! Moartea 
„—e destinul muritorilor, şi alt-eeva nu putem aştepta de la tine. 
„Dar încă ani întregi să-mi chinuesc urechile cu cintecele tale: 
„să văd pintecele tău domiţian, pe picioare subțiri, cum salti 
„în dans; să ascult declamaţia ta, poemele tale, —nenorocituie 
„poet de mahala,—iată ce întrece puterile mele, şi mi-a deştep- 
„tat dorul de moarte |... Fii sănătos, dar nu mai cinta; omoară, 
„dar nu mai scrie versuri; otrăveşte, dar nu mai dansa; să dai 
„foc la cetăţi, dar nu mai pune mina pe citeră,—acesta este ul- 
„timul sfat prietenesc, ce ţi-l dă arbiter elegantiarum*.. 

Artă pentru a'tă!.. 


* 
b * 


Două milenii această imagine a inspirat pe poeți; două mi- 
lenii viaţa literară produce copii şi... caricaturi, mai mult sau 
mai pnţin reuşite, ale nemuritorului arbiter elegantiarum; două 
milenii, în anumite epoci, toate inimile pustiite, toţi creerii seci, 
işi ascund sărăcia şi indiferența față de durerile mari şi adinci 
ale lumii sub aforismele înflorite ale autorului Sazyricos-ului 
asupra frumosului în sine şi a artei pure 


s"> 
Şi după două milenii spiritul elegantului tovarăş al lui Ne- 
ron parcă a găsit. o nouă întrupare în toată splendoarea unui 
poet de gsniu: 
„Nu există cărţi morale sau imorale. Sint numai cărti 
„bine scrise şi rău scrise. Atita tot.....“ 
| „Un artist nu trebue să aibă simpatii efice. Simpatiile 
petice ale aitistului nu sint decît o neertată înflorire de stii... 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 4i5 


«Arta nu are, scopuri practice>....!). i 

„Artă pentru artă!... 

O, cit ni sint de cunoscute aceste motive, cari găsesc ră- 
sunet, ca monedă ds schimb, şi pe paginile chlorotice ale «Vieții 
Nouă» a d-lui O. Densuşianu, și în foiletoanele pretenţioase ale 
d-lui Lovinescu şi chiar din cind in cînd în cadrul atit de sănă- 
tos, în deobgte, al „Luceafărului“ din Budapesta !... 

Aceasta e teorie curentă, —comodă atit pentru a combate 
„idei subversive“, cit gi pentru a justifica nedreptăţile străvechi. 

Dar e«petronizanţii> noştri nau curajul să mărturisească ce 
se ascunde în dosul «artei pure>,—Oscar Wilde nu are ast- 
fel de slăbiciuni,-—din înălţimea gloriei sale mondiale, la care a 
ajuns de tinăr, elne declară, că nu vrea să poarte jugul moralei 
vulgare, --căreia se inchină „mulţimea stupida“. 

„Majoritatea omenirii,—spune el,--îşi otrăveşte viata prin- 
„trun altruism nesănătos şi exagerat“. 

Acest altruism ne face să glorificăm munca, şi să ne aser- 
vim intereselor mulțimii : «un nămol de stupidităţi s'a spus în 
ultimele vremuri asupra iuriuririi înălțătoare a muncii», —pe cînd 
scopu! adevărat al vieţii nu e munca, ci răgazul perfectionat, — 
«cultivated leisure» ; acest «cultivaied leisure- înseamnă posibi- 
«litatea de a crea frumosul,—de a ceti creaţiuni frumoase, sau 
«pur şi simplu de a gusta frumuseţele naturii». O creaţiune ar- 
tistică nu trebue să se preocupe de nevoile poporului, flind-că, 
atunci „artistul încetează de a fi artiat şi se transformă intrun 
„meseriaş, caraghios sau plictisitor, întrun negustor cinstit sau 
„necinstit... Arta nu trebue să tindă să fie accesibilă mulțimii... 
„Cind mulţimea spune, că o creaţiune este fâră ințeles,—asta în- 
„samnă că artistul ne-a dat o operă frumoasă şi nouă; cind 
„mulţimea ne spune, că artistul e îmora/,—el ne-a dat o operă 
„frumoasă şi adevărata... Mulțimea e un despot, ce vrea sá ne 
„Strivească sufletul şi trupul... o. adunătură de dobitoace, oarbe, 
„surde, respingătoare, caraghioase, grave şi .neruşinate“... °). 

Dispreț pentru muncă, dispreţ pentru acea mulţime, care e 
silită să trăească din muncă, să-şi schilodească mîinile cu bătă- 
turi, şi--oroare!—să asudo,—exultare a frîndăâviei elegante, con- 
sacrate cultului „Frumosului“,—departe do viaţa de mizerii şi 
lupta ce duc „animale:o feroce şi caraghioase“... 


1) Oscar Wilde.—„A preface to Dorian Gray“, Fortnighiiy Review, 
1891, v. 49, p. 9292 urm. 
2) Oscar YWilde,— „Intentious“, London 1891 p. 189 urm. 


416 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Asta-i „artă pentru artă“,—cum o înțelegea Oscar Wilde. 

e Cetiţi, de pildă, nuvela lui, foarte suggestivă: „Crima lordu- 

Jui Arthur Savile“ 1),—care ne zugrăvește viaţa de „trindăvie 
elegantă emancipată de morala „mulţimii stupide“. 

Tînărul lord Arthur Savile, e in ajun de a se căsători cu 
frumoasa lady Sybila Merton. Dar la o „recepţiune“ în lumea 
mare, un „Chiromant“ de salon îi cezeşte „în liniile“ miînii drepte 
destinul: e predestinat să asasineze un om. 

Lordul Savile e adinc turburat. Il îngrozeşte, credeţi, fata- 
litatea, care îl condamnă să răpească viaţa unui om? Nu! Dar 
el nu vrea ca această fatalitate să-i tulbure „simfonia vieții? 
după nuntă; estetica îi impune sarcina de a lichida înzăiu a- 
ceastă  prescripțiune a destinului,— pentru ca apoi să nu inter- 
vină vre o notă discordantă în acordurile eteree ale etrîndäviei 
elegante», alături de frumoasa lady Sybila Merton... 

Şi Oscar Wilde ne descrie,—cu toată solemnitatea, demn: 
de un ast-fel de înalt subiect, şi cu o profuziune de detalii,— 
cum tinărul gi elegantul lord 'Savile încearcă întăiu să otrăvească 
o mătugă, „buna lady Clem“, pe care el „totdeauna a iubit-o 
foarte mult“, apoi să distrugă, cu ajutorul unei maşini infernale, 
pe un unchiu, „bunul şi savantul decan de Chichester“,—pe care 
iară-şi l'a respectat şi la iubit în totdeauna ;—în sfirgit, are no- 
rocul de a arunca în Tamisa pe însu-şi „chiromantul“, care i-a 
descoperit destinul... 

Mustrări de cuget? 

Cetiţi sfirgitul nuvelei : 

Au trecut ciți-va ani. Lordul Savile e demult însurat ca 
frumoasa lady Sybila, și „ei—ne spune autorul,—au conserva: 
toată tinereţea de sentiment“. Doamna primeşte în vizită pe 
nobila lady Windermere, care îşi permite o glumă la adresa 
„chiromunţiei“. 

—,„Să nu vorbiţi, lady Windermere, în contra chiroman- 
„ției,—ii spune graţioasa gazdă: acesta e singurul lucru, în pri- 
„vința căruia Arthur nu permite glume... 

„—-Nu vrai să spui, Sybila, că dinsul crede în chiromanţie? 

„—iIntrebaţi-l, lady Windermere,-—iată-l. 

„Lordul Art6ur întră, în adevăr, cu un buchet de tranda- 
„fri galbeni în mină, însoţit de cei doi copilaşi ai lui, cari joacă 
„în juru-i. 


1) Traducere franceză: „Le crime de Lord Arthur Savile“ ab. 
V. Stock, 1905. ui avile“, Paris, b 


PETRONIU VEACULUL AL XIX-lea 417 


„—Lord Arthur? 

»—La ordine, lady Windermere. 

„—Ai curajul să-mi spui, că crezi în chiromanţie ? 

„—-Sigur,—zice tînărul zîmbind. 

„—Şi pentru ce? 

„— Pentru că îi datoresc toată fericirea vieţii mele,—mur- 
„mură el, răsturnindu:se într'un jilţ de trestie. 

»— Cum aşa, mon cher? 

„—Sybila,—fu răspunsul,— şi el îşi intinde trandfirii către 
„soţia sa, privind-o în ochii viorii“... 

% za sk 

Rar un om în viaţă se poate bucura de acea glorie mondi- 
ală, cu care soarta l'a dăruit pe Oscar Wilde. 

Incă tînăr, el ajunge idolul celei mai aristocratice societăţi 
din Europa. Fie-care nouă scriere a lui e un mare eveniment lite- 
rar. Piesele lui, rînd pe rind, au un succes nebun pe scenele 
cele mai glorioase ale Londrei: «Lady Windermere's Fan», «A 
Woman of no importance», «The ideal Husband» gi «The impor- 
tance of being Farnest>,—nu mai dispăreau de pe afişe, şi tea- 
trele tot gemeau de lume. I se ridicau statui, şi fiicele blonde 
ale Albionului blazonat le încununau cu flori... 

Ca şi prototipul său din epoca neroniană, acest cîntăret al 
„artei pure“ ajunge arbiter elegantiarum pentru odraslele celei 
mai mindre aristocraţimi a Europei: coloarea şi croiala hainelor 
lui, forma ce dădea el cravatelor sau pălăriilor sale, numărul de 
bumbi Ja mănuşi, precum şi parfumurile sale favorite, menuurile 
meselor sale, precum şi atelajele sale fantastice, — îndată erau 
considerate ca ultima expresiune a elegantei, şi primite ca 
lege de toţi descendenţii cruciaților şi ostaşilor lui William Cu- 
ceritorul... 

Şi poetul „trindăviei elegante“, se pătrundea tot mai mult 
de misiunea sa de preot al „artei pure“,—şi mindru, simţia un 
dispreţ tot mai adînc pentru lumea „grosolană“ a muncii şi a 
suferinţii,— „turma stupidă de iloţi“,— „animalele feroce şi cara- 
ghioase“... 

9 i L 

Şi de odată un groaznic crach f... Un proces scandalos, pe- 

ripeţiile căruia nu pot fi descrise, o acuzare scirboasă de crimă 


418 “VIAŢA ROMINEASCA 


în contra naturii, condamnare, lanţuri, închisoarea, ani întregi... 

In societatea engleză, în care un om ca Parnell, „regele 
neîncoronat al Irlandei“ îşi sdrobeşte cariera şi moare de durere, 
fiind-că e dovedit de adulter, —în societatea, care a ştiut să in- 
spire şi Americanilor atita respect pentru forme, încit zileie 
acestea otelierii New-Yorkului îşi refuzau ospitalitatea lui Maxim 
Gorki, fiind-că, îl însoția o f>mee, cu care nu-l lega cununia,- 
e lesne de înţeles ce efect a trebuit să aibă în ast-fel de socie- 
tate această catastrofă morală... 

Nu numai dispare însu-și numele lui Oscar Wilde din vi- 
trinele librăriilor şi de pe afişele teatrale, nu numai nimene nu 
mai poate îndrăzni să-l pronunţe în saloane,- -dar e un scandsl 
simpla amintire a titlului vreuneia din acele opere ale „mons- 
trului“, cari cu cite-va Juni înainte provocau entuziasmul ne- 
mărginit al aceleiaşi societăţi |... 

Oscar "Wilde nu e numai dat jos de pe piedestalul lui de 
geniu, şi condamnat la munca silnică,—el, pentru care orice muncă 
e un blăstăm,— destinul „mulţimii stupide de iloţi“,—dar e cov- 
damnat să piardă legăturile cele mai sacre cu viața: mama lui 
moare sdrobită de durere, peste cite-va luni o urmează în mor- 
mint şi soţia lui,—şi fiii săi,—cu cari societatea, păzitoarea mo- 
ralei înalte, nu-i mai permite vre o întrevedere, —la majoritate 
sunt siliţi să-şi ascundă numele pătat în zidurile unei mănăstiri 
(Wilde aparţine unei familii de catolici)... 

Dar viaţa fizică nu se stinge, cel ce a fost Oscar Wilde 
continuă a trăi în mizerabilul «ocnaş No. 33» din Reading: 


«We tore the tarry rope to shreds 

«With blunt and bleeding nails... 

« We sewed the saks, we broke the stones 
«We turned the dusty drill; 

«We banged the tins, and bawled the hymns 
«An sweated on the mill: 

«But in the heart of every man 

«Terror was lying still>...1) 


(„Noi desfăceam otgoane cătrănite, cu unghii rupte siit 
singerate ; noi coseam saci, sfirmam pietre; cîintam imnuri, 
asudind la morişcă ; înse în inima fie-căruia mută zăcea groaza“... 

Viaţa par'că s'a însărcinat cu tot dinadinsul să supună 
unui sever examen concepţia „trîndăviei elegante“... 


1) "te Ballad of „Reading Gaol“. 


PETROAIU VEACULUI AL XIX-lea 419 


* zi * 

Care a fost rezultatul examenului ? 

Răspunsul îl găsim în confesiunea ce autorul însu-şi al aces- 
tei concepțiuni a scris-o în cei doi ani de muncă silnică în în- 
chisoarea de Reading, sub sumbrul titlul : „De Profundis“ 1). 

Inainte de a întra in această închisoare, Oscar Wilde, după 
condemnare, a trebuit să frăiască o scenă care apare ca sim- 
bolul rupturii sale cu trecutul de eleganţă. Iată cum el însu-şi 
ne descrie această scenă: 

«Totul în tragedia meaa fost hidos, meschin, respingător, 
«lipsit de stil: însă-şi haina ne face caraghioşi... Sintem nişte 
 «clowni cu inemi sdrobite... Lu 1$ Noembrie 1895 am fost adus - 
«din Londra aici. In această zi, între orele două şi două şi ju- 
«mătate, a trebuit să aştept pe peronul gării din Clapham, în 
«haina de puşcăriaş, în lanţuri, sub privirile trecătorilor. Eram 
«o privelişte caraghioasă ; văzindu-mă, oamenii începeau să ridă; 
«fie-care tren mărea cercul de curioşi ; nimic nu putea întrece 
«cheful lor (their amusement). Acestea fireşte, înainte de a se 
şti, cine sînt. Iar cînd au aflat,—au început să ridă şi mai tare. 
«Si mai bine de jumătate de ceas am stat acolo, sub ploaia ce- 
«nuşie de Noembre, înconjurat de mulțimea, ce-şi bătea joc de 
«mine»... 

Cine a trecut prin ast-fel de momente, nu mai poate păs- 
tra credința în „trindăvia elegantă“, în puterea inălțătoare a 
„Frumosului pur“, de-asupra mizeriilor vieţii, —i se impuue „re- 
vizuirea conştiinţii“, cu atit mai mult că un Oscar Wilde nu 
poate arunca asupra altora vina nenorocirilor sale, şi nu poate 
să nu-şi dea seama de cauza adînc a acestor nenorociri: 

„Eu însu-mi sînt cauza pieirii mele... Zeii mi-au dat a- 
„proape tot ce se poate dori. Dar eu mi-am permis să duc viaţa 
„intro lungă trîndăvie, stupidă şi sensuală. Imi plăcea să fiu 
„flâneur, un spilcuit, un om de modă. Mă înconjuram de carac- 
„tere mici si de spirite uşoare... Vrața allora mi-a ajuns cu to- 
„lul indiferentă. Căutam numai plăceri... Şi am permis plăcerilor: 
„Să mă domineze... Şi am ajuns la o groaznică decădere... 

„„După trei luni am pierdut pe mama. Nimene nu ştie ciù 
„am iubit'o şi am venerat-o. Moartea-i mi-a fost groaznică, înse 
„eu, altă dată prinţ al cuvîntului, nu am cuvinte pentru a-mi 


2) Oscar Wilde,—„De Profundis“, Methuen and Co., London 1906 
{a fost tipărit numai după moartea autoruiui). 


420 - VIAŢA ROMÎNEASCA 


„exprima durerea şi ruşinea. Ea și tatăl meu mi-au lăsat un 
„nume, pe care ei l'an făcut nobil şi cinstit, nu numai în litera- 
„tură, artă şi ştiinţă,—ci şi în istoria ţării mele, şi în des- 
„voltarea ei naţională. Eu am aruncat asupra acestui nume o 
„pată neştearsă în veci; eu lam prefăcut într'o poreclă urită 
„pentru mulţime, lam tirît în glod, lam făcut. sinonim de bes- 
„tialitate şi nebunie“... 

Mai jos nimene nu mai poate cădea în conştiinţa de sine, 
şi botezul suferinţii morale şi al umilirii transformă pe poetul 
din «junesse dorée» de altă dată, în propovăduitorul sumbru al 
rolului moral al suferinţii şi al durerii: 

„Am trăit altă dată în întregime numai pentru plăceri. 
„Fugeam de suferinţă şi de durere, în toate formele; le uream, 
„ vedeam în ele manifestări de imperfecţiune; ele nu intrau în 
„planurile vieţii mele, nu aveau nici un locân filosofia mea. 
„ Maică-mea, îmi cita adesea versurile lui Goethe, scrise de Car- 
„lyle pe paginile unei cărți, ce i-a dat-o altă dată, şi traduse 
„de el ast-fel: 

» Who never ate his bread in sorrow, 

„Who never spent the midnight hours 

„Weeping and waiting for the morrow,— 

„He knows you not, ye heavenly powers... 

(Cel ce nici odată nu şi-a mincat pîinea în durere, şi nici 
o dată n'a petrecut orele de noapte aşteptind, în lacrimi, dimi- 
neaţa,—acela nu vă cunoaște, puteri ale cerului). 

«Aceste versuri le cita nobila regină a Prusiei,—pe care 
« Napoleon o trata cu atita grosolănie brutală,—în mijlocul umi- 
«linţii și în exil; aceste versuri le cita adesea maică-mea în du- 
«rerile ultimelor sale zile. Eu refuzam cu desăvirșire să recunosc 
«imensul adevăr ce-l ascund ele. Ii repetain, ca răspuns, că n'am 
«nici o dorință de a-mi mînca piînea în durere, nici să-mi pe- 
«trec nopţile aşteptind în lacrimi zorile amare... 

«In dosul bucuriei şi al veseliei poate fi un temperament 
«grosolan, aspru, și respingător. Dar în dosul durerii, e tot-dea- 
«una durerea... totdeauna o inimă... In durere e o realitate in- 
<tensă, extraordinară... Nu e o singură fiinţă nenorocită, închisă 
«aici împreună cu mine în acest mizerabil lăcuş, care să nu 
«fie în raport simbolic cu taina vieţei. Fiind-că taina vieţii e 
«suferinţa»... 

Din cauza aceasta, dărămîndu-şi templul egoist al «artei 
pure» cel ce altă gyep judeca pe cei umiliţi ca o turmă stupidă 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 421 


de iloți, «animale feroce şi caraghioase», -vede în ei pe depozi- 
tarii adevărului moral suprem: ` 

«Sărmanii sunt mai înţelepţi, mai miloşi, şi mai blinzi, mai 
«simţitori decit noi (cei din societate)», zice el,—şi e interesantă 
pentru un condamnat la munca silnică motivarea acestei afir- 
mări : 

«În ochii lor închisoarea e o tragedie în viata unui om, 
«o nenorocire, o năpastă,--ceva ce are drept la simpatia altora... 
<Ei tot-deauna vorbind de un puşcăriaş întrebuinţează cuvîntul 
«de nenorocit,— şi acest cuvînt coprinde înţeiepciunea perfectă a 
«iubirii. Pentru oamenii din societatea noastră, e cu totul alt- 
«fel,— pentru ei închisoarea face din om un paria. Eu, şi alţii ca 
«mine,—noi n'avem, în ochii acestora dreptul nici la aer, nici la 
«soare. Prezenţa noastră le strică plăcerea»... 

Si Olimpianul indiferentist, czzut la fundul vieții sociale— 
ishucneşte in contra egoismului „societăţii“ ! 

« Societatea îşi aroagă dreptul de a supune pe individ la 
«groaznice pedepse... Dar odată pedeapsa primită, ea îl lasă pe 
«om cu sine insu-şi—adică tocmai în momentul, cînd se naște 
«pentru ea cea mai înaltă datorie către cel pedepsit. Ii e, în 
«adevăr, ruşine, de actul ei, ea fuge de cei pe cari i-a pedepsit, 
«cum noi fugim de creditorul, pe care nu-l putem plăti, sau de 
<omul, căruia i-am pricinuit o nenorocire ireparabilă»... 

Gindul unui poet ,—chiar atunci cînd e în lanţuri şi poartă 
haina de oenaş,—nu poate să nu fie preocupat de problemele 
artei. Dar cît de departe e concepţia lui de aceeaa „trindăviei 
elegante“! El, elegantul, privilegiatul şi egoistul, ateul şi păgi- 
nul, din Parnasul descendenților din cruciaţi,—vede întruparea 
ideaiă a artistului... în Crist!.... 

«Locul lui Crist e sigur între poeţi.... Morala lui e toată 
«de simpatie, cum trebue să fie morala (inainte se ridica în contra 
«altruismului nesănătos> !....). Dacă el nu ar fi spus nimic mai 
«mult decit aceste cuvinte: greşelele îi sunt îerlale, fiindcă ea 
«mult a iubit —încă face să mori pentru că au fost spuse... 
«Pentru el fiecare om eo excepţie,—e un scop în sine... Şi face 
«să trăegti numai pentru a putea spune această frază: cel din- 
eire voi care e fără păcat să arunce piatra dintăiu..... Trebue 
«să fii în închisoare ca să'l înţelegi pe Crist, şi pentru aceasta, 
«poate, face să nimereşti în inchisoare....» 

Nu degeaba, singura operă de artă scrisă de Oscar Wilde, 
după ce Va lovit nenorocirea, a fost „Balada închisoarei de Rea- 


492 VIAŢA ROMÎNEASCA 
ding“,—care în loc de numele autorului, oala numărul său de 
pușcăriaş: „Ocnaşul No. 33“ 1) 

E cea mai puternică, mai fioroasă protestio în contra pe- 
depsei cu moartea şi a sistemului întreg penitenciar, —din toată 
literatura universală („arta nu are scopuri practice“, scria el cu 
ciți-va ani înnainte, în <prefaţa la Dorian Gray». OÌ: 

„Aici sînt biciuiţi cei slabi, aici sînt bătuţi cu vergi sä- 
„Tracii cu duhul, şi împovăraţi cu munca peste puterile lor mos- 
„negii și copiii. Unii îşi pierd mințile, alţii sînt otrăviţi şi mai 
„rău de minie şi ură, şi nimene nu îndrăzneşte să arunce o 
„vorbă.  Fie-care celulă îngustă locuită de noi, e o gaură intu- 
“„necoasă plină de putoare  înnăduşitoare,—în ferestrele în- 
„grădite cu fier bate suflul miasmatic al mor, Si toate în om 

„afară de pofte, se PS aici în pulbere..... 


æ 
3 * 


Au trecut doi ani de suferinți și înjosire, s'au deschis, in 
sfirşit, porţile groaznicei închisori,—şi bietul poet credea că nu-şi 
face iluzii asupra celor ce-l aşteptau dincolo de pragul lor. „De 
Profundis“,— scrisă în închisoare,—se isprăveşte cu următoarele 
rinduri : 

«Societatea, aşa cum noi am constituit-o nu va avea nisi 
«un loc pentru mine; dar Natura, ale cărei ploi dulci cad ła- 
«supra drepţilor ca şi asupra nedrepţilor, va avea crăpături în 
«Stinci, în cari mă voiu ascunde, gi văi tainice, în tăcerea că- 
erora voiu putea să pling, fără să fiu supărat de nimene. Ea 
«va aprinde stele sub bolta nopţii, pentru ca să pot umbla, fără 
«a mă împiedeca în întunerec, şi ea va trimite vintul să sufle pe 
«urmele paşilor mei, ca nimene să nu mă poată urmări; ea mă 
«va spăla în apele sale mari şi mă va insănătoga cu ierburile 
<ei amare....> 

Vai, sărmanul visător! 

In zilele noastre natura nu oferă adăpost pentru visuri de 
poet, dacă nu se prezintă titlurile cuvenite de proprietate..... 

Realitatea l'a aruncat pe Oscar Wilde în unul din cele mai 
mizerabile cartiere ale Parisului, în luptă cu mizeria cruntă, fără 
mijloace, fără rude, fără prieteni şi cunoşiinţi. Spre culmea ne- 
norocirii, l'a părăsit şi inspiraţia poetică („Balada închisoarei de 
Reading“ e ultima lui creaţiune)... 

Bolnav, înbătiinit înainte de vreme, el suferea de foame şi 


1) C. 83—,„The Ballad of Reading Gaol“, L. 1398. 


PETRONIU VEACULUI AL XIX-lea 423 


n E a E E E E tt a gt ii, SP E 


de frig; gonit în stradă pentru neplata chiriei din vizunia de 
c=rşetor ce ocupase,—el a fost silit să cergească în scrisori aju- 
torul vechilor prieteni, —şi scrisorile adesea rămineau fără răs- 
puns... Biografii ne-au păstrat un detaliu ingrozitor: intro zi 
nenorocitul a fost silit să-şi vîndă dinţii falşi, ultimul obiect de 
valoare ce-i rămăsese... | 

In sfirşit, a venit moartea izbăvitoare (La 30 Noembre 1900), 
—a trebuit să fie înmormîntat într'o cămaşă de ‘DORAN pu 


Arbiter elegantiarum, de la pragul veacului al XX-lea, 

care nu poate să meargă la bae şi să-şi schimbe cămaşa !.... 
* s * 

Istoria ne-a păstrat icoana unui Petroniu încununat de 
slavă, bogat gi puternic, tovarăşul jocurilor şi al cîntecelor prin- 
ciare,--care chiar moare în aerul înbălsamat al unei săli de priuz, 
în sunetul muzicii, în vederea dansurilor plastice, alături de o 
frumoasă sclavă,-—una din acele ce lau ajutat în cultul <Fru- 
mosului în sine», departe de lumea de mizerie gi muncă,— «iu- 
bita», care l’a urmat şi dincolo de mormint... 

Dar un Petroniu, un preot al «artei pentru artă»,—un Pe- 
troniu, despreţuitor al lacrimelor şi al sudoarei turmei de iloţi, 
aruncat în glod şi călcat în picioare de toţi copărtaşii în «trindă- 
vie elegantă» ; un Petroniu flămiînd şi gol, tremurind de frig; 
un Petroniu murdar, fără cămașă; un Petroniu gonit în stradă, 
şi bolnav, fără dinţi, silit, în loviturile ploaei de toamnă, să pin - 
dească la intrarea cafenelelor, să «tapeze» cu cinci franci o 
«brută feroce şi caraghioasă.....> | 

Olisi 

Acest spectacol nil'a dat proza realităţii, în acest inceput 
de veac... 

** * 

Viaţa reală par'că a voit să facă o crudă experiență pen- 
tru a ne dovedi,—cu argumente la cari nu se află răspuns,—că 
formula «Artei pentru artă> e numai o minciună, o închipuire 
a egoizmului sătulului, a triumfătorului vieţii, —în ura lui în con- 
tra celor ce-l acuză prin înse-şi durerile şi suferinţile lor..... «Dar 
durerea îţi aruncă jos masca»,—ne spune nenorocitul ocnag din 
Reading... 


aaa VIAŢA ROMÎNEASCA 


să 7 * 

Oscar Wilde şi-a ispăşit toate păcatele. Nu vorbesc aci 
de faptele ce i-au atras fulgerele legii,—ci de teoriile lui egoiste 
şi duşmănoase peniru mulţimea celor ce zidesc viaţa prin du- 
rerile şi munca lor,—teorii, ce îmbracă haina strălucitoare a 
cultului pentru arta pură... 

Cel ce a început aşa cum a început Oscar Wilde, şi a 
sfirşit cum a sfirşit el, desigur nu se afla în condiții prielnice 
pentru a ne da o concepţie sănătoasă şi justă asupra vieţii și 
asupra manifestării ei in artă, şi chiar cînd e prins în chingile 
de fier ale durerii şi ale înjosirii, e firesc să auzim la el note 


e Dar strigătul mi de amară căinţă, în «De Profundis», si 
protestul lui singeros, în «The Ballad of Reading Gaol»,—iîi 
dau dreptul la recunoştinţa noastră, şi numele lui va rămînea 
în galeria marilor poeti, şi marilor victime ale vieţii... 
* z * | 

Şi pentru aceasta să-i fie iertat chiar, dacă încă mult timp 
vom fi condamnaţi să cetim, din nou şi nou repetate,—pe pagi- 
nile chloroticelor reviste şi in foiletoanele pretenţioase ale zia- 


relor,—aforismele sale, dinainte de marea lui încercare”prin du- 
rere şi ruşine..... 


C. Şărcăleanu 


Dicționarul limbii romine şi d. Philippide 


Peste cîțiva ani era să avem un dicţionar științific al lim- 
bii romîne. 

Acest articol e scris pentru a arăta publicului romîn 
cauzele pentru care dicţionarul limbii romine îl vom avea mai 
tîrziu şi pentru a face—din explicarea întirzierii—citeva cons- 
tatări asupra spiritului publicului romin din vremea de faţă. 

Pentru a face dicţionarul limbii romine, se cer mai multe 
condiții: să cunosti perfect această limbă, s'o fì studiat în toate 
manifestările ei, în toate scrierile, de toate genurile, în scrierile 
vechi şi în cele nouă, în producţiile culte şi cele populare; se 
cere să pricepi perfect această limbă, să te fi ocupat multă vreme 
cu structura ei; se cere să cunoşti toate limbile străine, care au 
luat parte, ca elemente constitutive sau adventive lu formarea 
limbii romine, sau a căror cunoaştere te poate ajuta la pricepe- 
rea acestei limbi; se cere să fii om de ştiinţă, să az metodul 
care să te călăuzească fără greş în materialul aşa de vast al 
limbii romiîne ; se cere să fii om de mare putere de muncă, de 
mare răbdare şi, mai presus de toate, de mare obiectivitate, pen- 
tru a nu pune materialul limbii în slujba unor concepţii aprio- 
ristice ale tale. 

Se cere, adică, ştiinţă, muncă, uitare de sine. 

Cunoaşterea amănunţită a literaturii romine (vezi /nfrodu- 
cere în istoria limbii şi a literaturii romîne de A. Philippide, 
publicată încă în 1888); priceperea adincă a formelor şi struc- 
turii limbii romine (vezi Gramatica şi mai ales partea, sintactică, 
de A. Philippide); cunoaşterea limbilor greacă, latină, slavonă, 
frauceză, italiană, spaniolă, portugheză, provensală, germană, en- 
gleză, turcă, ungară,—a tuturor limbilor necesare pantru a pri- 
cepe perfect pe a noastră ; posedarea unui metod ştiinţific do 
cercetare (vezi Principii de istoria limbii de A. Philippide); o 
extraordinară putere de muncă, fără vacanţă, fără o gi liberă, 
o muncă de 10—12 ceasuri pe zi; un spirit de obiectivitate gti- 
inţifică : întrebuiaţarea, ca material, de scrieri vechi, nouă, ta- 
lentate, rietalentate, din toate dialectele, literatură cultă, popu- 
lară, arhaisme, provincialisine, neologisme, limbă poetică, ştiinţi- 
fică, oratorică, gazetărească, elc.... utilizarea cuvintelor şi a pro- 


426 VIATA ROMIXEASCA 


porției de cuvinte așa cum a reeşiit din operile consultate, — toate 
acestea indicau pe d. Philippide ca pe singurul in stare să alcă- 
tuiască această mare şi utilă operă de cultură. 

De opt ani lucra d. Philippide la Dicţionarul limbii romine, 
după însărcinarea Academiei, cînd, în Maiu 1905, a fost nevoit 
să refuze continuarea mai departe sub uuspicii:o Academiei şi să 
continue a lucra pe socoteala sa proprie. i 

Ce sa întîmplat ? 

Dicţionarul d-lui Philippide creştea— şi va creşte—din toată 
limba rominească, aşa cum este ea si nu din o limbă selectată 
de D-sa. : 

Dar d. Philippide se angajase să isprăvească dicţionarul in 
cinci ani şi nu-l isprăvise nici în opt şi mai avea nevoe încă de 
mulţi ani! 

E adevărat. D. Philippide, care nu mai făcuse dicţionare, 
a crezut la început că timpul dat de Academie poate să coin- 
cidă cu timpul necesar creşterii dicționarului. Sa inzelat. 

Cu toată munca sa de uriag—nimene nu munceşte azi iu 
ţara astal—muncă disciplinată, fâră odihnă, fâră nici odihna va- 
rietăţii (d. Philippide nu face viersuri, nici critici, nici discursuri, 
nimic--aşa că e neobişnuit?) n'a putut să isprăvească dicţiona- 
rul. Şi, doară, de ce vedea că trebue vreme mai multă, de ce 
se învierşuna mai mult la lucru! 

Limba aceasta rominească are o sumă de cuvinte,pe care, 
pentru a face dicţionarul, trebue să le cunoşti pe toate şi în 
toate înțelesurile lor. Pentru aceasta trebue să ceteşti numai 
de cît atitea cărţi cite sint necesare, pentru a intilni toate cu- 
vintelor în toate înțelesurile (şi acesta e numai un ideal, care cici 
întrun caz nu poate fi ajuns). Apoi trebue să scoti aceste cu- 
vinte—cu fraza în care se găsesc şi le dă înțelesul—în fişe, să 
aranjezi fişele după alfabet, după . cuvinte, după inţelesurile cu- 
vintului, după autori, după vechimea autorilor, apoi să faci dic- 
ţionarul: să dai etimologia, definiţia verbală, înțelesurile cuvin- 
tului, să ilustrezi cu exemple înțelesurile cuvîntului, pentru ca 
cetitorul să cunoască, din dicţionar, limba rominească aşa cum e. 

Aşa creştea—şi va creşte—dicţionarul, ceas cu ceas, zi cu 
zi, lună cu lună, an cu an. E ca giun product al naturii Dacă 
pomul creşte din pămint, opera de ştiinţă creşte din creer. Dacă 
nar fi dicționar, adică lucrare ştiinţifică asupra unui lucru o- 
biectiv—limba—care are cutare întindere hotărită, ci creațiune 
subiectivă, ca poezia lirică, tot ar fi locul să vorbim de crestere, 
de devenire în timp. D. Maiorescu—unul din patronii academici 
ai dicţionarului—a arătat, făcind teoria „cercului strimt al con- 
ştiinţei“, că ideile vin una după alta şi, chiar cînd war fi vorba 
de fapte, ci de gîndire numai, pretenţia de a face într'o zi ceea 
ce se face într'o lună ar fi pretenţia de a porunci vremii să 
meargă mai încet, sau mai răpede, cum voiţi 8'0 luaţi... Mi-aduc 
aminte de un prieten, care adesea mă ruga să-l aştept: 

— Așteaptă-mă zece minute, că am o oră la pensionatul N. 


DICŢIONARUL LIMBII ROMÎNE ŞI D. PHILIPPIDE 427 


Limba romină e aşa, încit dicţionarul nu putea să crească 
dănă la isprăvire de cit în atiția ani! Limba romînă e aşa, în- 
cît suma fişelor cu citaţii s'a ridicat pănă la citeva sute de mii 
(revăzute şi corectate, cu respectarea or tografiei şi punctuației 
autoruiui, cu trimitiri, cu adnotaţia amănunţită a locului, etc). 
Limba romină e aşa, incit numărul paginilor de manuscris (de e) 
jumătate de coală pagina) pentru cuvintele cu a, ă, b, c, ṣi oO 
parte din « (cit a redactat pănă în Maiu 1905 d. Philippide), 
s'a ridicat la 12,000, —douăsprezece mii de pagini, un teanc în- 


Acest popor romin are, şi el ca şi altele, o limbă bogată ; 
nu e meritul d-lui Philippide, dar nici vina sa.... 

Şi adunarea acestui material (materialul s'a adunat tot, de 
la a până ja 2) şi redactarea acestor 12,000 de pagini, s'au fă- 
cut în opt ani, cind d-lui Hasdeu. pentru adunarea-. fără obiec- 
tivitate—a materialului, dacă lo fi adunat tot, și pentru redac- 
tarea literei a, ă şi ceva din ó (proporţia: d. Philippide are 
dela a până la ac exclusiv 218 cuvinte”, pe cind d. Hasdeu are 
numai 77) i-au trebuit 12 ani! 

Şi, dacă în 12 ani d. Hasdeu a lucrat pe a şi o părticică 
din b, atunci, presupunind că Etymologicum ar fi avut aceiaşi 
cantitate de cuvinte caşi Dicţionarul Philippide şi ştiind că în 
cantitate a=b, iar c—a+b (după cum se constată din manus- 
crisal d-lui Philippide), atunci pentru a lucra pe a, ă, b,c gio 
părticică din d, adică o cantitate împătrită, d. Hasdeu ar fi avut 
nevoe de 48 de ani, adică un timp ds şase ori mai mare decit 
a avut nevoe d. Philippide. Sar putea socoti cam la ce vristă 
ar fi isprăvit d. Hasdeu al său Etymologicum.... De sigur, lao 
vristă aşa de matusalemică, că nici cînd omul va trăi cum vi- 
sează Metchnicofi, nu o va putea ajunge... 

Acestea sint fapte. 

Dar Academia î/ soma mereu pe d. Philippide să ispră- 
vească. Recunoștea că munceşte fără răgaz, dar îl învinuia..., 
că n'are o baghetă magică sà poruncească cuvintelor să se aşeze 
singure pe hirtie, în 24 de ceasuri! 

Academia voia să aibă dicţionarul la o dată fixă, Academia 
voia să aibă un «dicţionar», oricum ar fi el, dar răpede-răpede. 
Pe Academie n'o interesa valoarea dicționarului (căci recunostea 
marea valoare a operei şi a omului care lucra), ci /ermenul 
isprăvirii : 

— Să-mi dai dicţionarul la cutare dată! 

D. Philippide răspundea cu argumente irefutabile, dar la 
urma urmei, Academia încheea : 

-- Ai dreptate, de sigur, dar să-mi dai dicţionarul la cu- 
tare dată! 

Dar isprăvirea vnei opere de știință nu se poate grăbi de 
cit prvin încordarea puterii de muncă a omului de știință şi prin 
nimica alta. ȘI autorul dicționarului lucra de dimineaţă pănă 


noaptea, 365 de zile pe an. Dar opera de ştiinţă creşte ca un 


1). Aceste cuvinte s'au tipărit inlro broşură de Academia romină, 
ca prubă. 


428 VIAȚA ROMÎNEASCA 


organizm. Nu poți grăbi, după voe, creşterea organizmului; cel 
mult, îi poţi îmbunătăţi împrejurările în care se dezvoltă. 

Atunci i s'a propus să rezumeze. I s'a dat chiar,ca exem- 
plu pe Darwin care, în Originea speciilor, a rezumat observi- 
rile sale făcute în 30 de ani. D. Philippide a observat că, pen- 
tru a rezuma, trebue să ai ce rezuma. Că trebuia ca D-sa să 
adune înțăiu, adică să facă dicţionarul, pentru ca apoi să fe 
rezumat. Că, focmai, Darwin, după ce zo de ani a adunat, a 
putut să rezume, căci a avut din ce rezuma. Că nu poţi re- 
zuma din ceea ce nu este încă.... 

Atunci i s'a propus să scurteze—să scurteze limba romi- 
nească, să facă nu dicţionarul «limbii romineşti», ci dicționarul 
unei limbi scoasă din limba romineuscă. Să se mărginească la 
o anumită limbă şi, în această anumită limbă,să se mărginească 
la anumite înţelesuri. 

Cu alte cuvinte, să dai lumii dicţionarul unei părţi— şi aceea 
mutilată—a limbii romine şi să-l întitulezi: «Dicţionarul limbii 
romîne» —dacă nu chiar Magnum Etymologicum Romaniae... 

Şi, o paranteză: chiar dacă d. Philippide ar fi primit o a- 
semene propunere, de sigur «ruşinoasă», vremea nu sar fi scur- 
tat: d. Philippide, pentru a alege, din fişe, cuvintele cele bune 
şi pentru a alege înțelesurile cele.... care? să zicem cele mai bă- 
tătoare la ochi, frebuia să cerceteze toate fişele, să le judece, să 
le compare, adică să piardă exact aceiaşi vreme,—căci scrierea 
exemplelor nu o făcea D-sa, deci scrierea aceasta nu-l intirzia. 

Revenim. 

D. Philippide n'a voit să se preteze la asemenea metod 
„Ştiinţific“ —şi bine a făcut acest om de ştiinţă,a făcut un bine 
mai mare, de cit s'ar crede, căci a dat un mare exemplu de 
respect pentru ştiinţă, de cinste întelectuală — gi morală. 

Acuma auzim că se pregăteşte un Dicţionar pentru... Ex- 
poziţie. 

Am citit aceasta, dar credem că e o glumă. 

E drept că d. dr. Istrati se face forte să dea gata clădi- 
rea unui oraş întreg, dar, vedeţi, e mai greu cu dicţionarul. 
Un oraş se poate clădi, dacă voiți, şi intro săptămină. Cu ma- 
şinismul modern și tu vre-o citeva milioane de lucrători, clă- 
deşti un New-York în zece zile, dar o experienţă de laborator, 
în care preparatul trebue să stea 15 zile la căldură, cere, ve- 
deţi, un termen mai mare decit clădirea unui oraş încăpător 
pentru două milioane. lar râsădirea, creşterea şi fructificarea 
unui copăcel de nuc, cere o vreme de patru ori mai mare de 
cît construirea tunelului Simplon. Uit'te, portul de la Cons- 
tanţa se va isprăvi, de sigur, înnainte ca copăceii de pe bule- 
vardul cutare din Constanţa să fi devenit copaci mari. 

Un dicţionar, eşit din adunarea în timp a unui material 
prelucrat, în timp, de o inteligenţă, are nevoe, exact, de atita 
timp, cît timp este necesar.... a aduna şi prelucra materialul. 

Se pare că, la un moment dat, Academia și-a dat samă 
de acest lucru şi a propus d-lui Philippide să-i dea colaboratori şi 


DICŢIONARUL LIMBII ROMÎNE ŞI D. PHILIPPIDE 429 


cărţi, aşa ca să poală lucra două echipe: o echipă o parte din 
cuvinte, altă echipă altă parte. Aceasta deja era o mare conce- 
sie din partea d-lui Philippide: nu-i vorbă, toată lucrarea trebuia să 
treacă, în ultimul moment, sub ochii d-lui Philippide, dar, ori-cum, 
dicţionarul ar fi fost rezultatul a două conceptii, a două moduri 
de a vedea lucrurile, mar fl avut toată unitatea unui organizm. 

Dar Academia sa răzgindit apoi. A spus că n'are bani 

pentru altă echipă şi alte cărţi. (Auziţi, Academia n'are bani !). 
i a cerut d-lui Philippide «să isprăvească» Dicţionarul. Atunci 
Philippide a renunţat Ja sprijinul Academiei. s'a hotărît să 
facă dicţionarul şi fără «remuneraţia» Academiei, a dat Acade- 
miei materialul adunat: era dreptul ei (d. Hasdeu n'a dat ni- 
mic d-lui Philippide)—şi s'a pus, împreună cu vechii săi cola- 
boratori şi alţi cîțiva noi, să stringă din nou materialul pentru 
o parte din d şi restul literelor. 

Aceasta va întirzia cu doi-trei ani dicționarul. De aceea 
am spus, la începutul articolului, că era să avem dicţionarul 
mai degrabă, dar că-l vom avea mai tirziu.... 

Şi am mai spus că pricinile, pentru care d. Philippide n'a 
mai continuat să lucreze pe sama Academiei dicţionarul, sînt 
foarte caracteristice pentru starea de acum a culturii romine —și 
pentru a scoate în relief citeva particularităţi ale culturii noastre 
8'a scris mai cu samă acest articol. 

Pentru noj lucrurile spiritului încă n'au toată puterea rea- 
lităţii. Pentru noi lucrurile abstracte încă nu sint reale. Gindi- 
rea exprimată în limbă nu se măsură cu metrul ori cu kilogra- 
mul, prin urmare, pentru vulg, ware realitate. 

Gindirea romîneascà, întrupată în limbă, pe care d. Philip- 
pide o consemnează întăiaşi dată la noi, ese însă, există, are o 
realitate. Această realitate trebue s'o primeşti aşa cum este, 
8'0 cunoşti toată,—ori s'0. laşi la o parte, dacă alte consideraţii 
nu-ţi îngădue să te ocupi cu ea. Să mă explic. Distanţa şi 
accidentele de teren sint o realitate pentru inginer, cu care el 
tratează, şi inginerul, care va face o cale ferată, dacă nu va 
ţinea în samă toată realitatea, va face un traseu, pe care va 
deruia primul tren. Şi nici unei Academii din lume nu-iva veni 
în minte să propună unui inginer.... să mai scurteze distanţa, să 
nu ia în samă dealurile şi văile şi... să-i isprăvească traseul la 
cutare dată fixă, — deşi, cum am mai spus, aici lucrul e mai uşor, 
pentru că se poate grăbi prin înmulţirea braţelor. Fiind că lu- 
crurile concrete cad sub simţuri, se văd cu ochii și te loveşti 
de ele, crezi îndată în realitatea lor. Şi, de aceea, pe lîngă alte 
cauze, indeletnicirile cu materia concretă sînt, la noi, cele mai 
serioase. E fapt că ingineria noastră e la înnălțimea celei euro- 
pene: nu te poţi juca cu ceea ce e material. Materia te sileşte 
8'0 tratezi ca o realitate, altmintrelea.... deraiază trenul. 

Şi e fapt că ştiinţele spiritului la noi sint tratate încă cu 
totul cavalereşte, ad libitum. Aici nu ne mai sileşte materia pe 
noi; o siluim noi pe ea: Tae din limbă cutare grupă de cuvinte, 

5 


430 VIAŢA ROMINEASCA 


e E CERE TO O te ŢI E 


tae din cuvinte înțelesurile, alege o limbă rominească care se 
poate studia în cinci ani şi—nu va deraia nici un tren!-—zi că 
aceea e «limba rominească» ! 

l In lucrurile cu efecte materiale vădite am devenit serioşi: 
în celelalte, adesea, căutăm să ne înşelăm pe noi înşine, şi cuc 
inimă foarte ușoară... 

Iar starea psihică mai generală, care explică toate acestea... 
gi altele, din .care acestea pornesc, este însuşirea noastră de a fi: 


«Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi», 


este graba noastră de a fi la înnălţimea popoarelor din Apus. 
cu orice preţ, chiar fără nici un... preţ. Ne trebue şi nouâ ur 
dicţionar--ca tuturor neamurilor... Să-l facem răpede. Punctu. 
capital este să-l avem... dar cum? iată o chestiune puţin in- 
teresantă ! 

Lipsa aceasta de râbdare e semnul caracteristic al unei 
stări înnapoiate. Răbdarea este forţa de inhibiţie şi se ştie cì 
cu cît un popor--ca şi un individ—este pe o treaptă mai joas) 
de dezvoltare, cu atita are o forță inhibitorie mai neinsemnati. 
„Disciplinarea voinţei e un product al culturii. Şi iată ce a pì- 
tit d. Hasdeu. Nerăbilător de a-şi vedea scrisul tipărit, d-sa pu- 
blica dicţionarul — D-sa ii zicea pompos Etymologicum Magnus: 
Romaniae, caracteristic şi astu—in grabă. adică cum avea ceva 
redactat, sub formă de fascicole. Si aşa, abia apucase să publice 
un volum, cînd pe de oparte Addenda et Corrigenda s'au şi în- 
ființat, iar pe de alta a scăpat din vedere o mulţime de cuvinte. 
D. Hasdeu, ìn doisprezece ani, a scris numai litera a şi & pănă 
la bărbai—şi aţi văzut ce proporţie e între numărul cuvintele: 
din dicţionarul d-lui Philippide şi acel din Magnum al d-iv. 
Hasdeu.— Şi de cit Addenda, Corrigenda, Supplementa, Comple- 
menta, nu-i mai bine să ai răbdare pănă la urmă? Dar e greu 
să ai răbdare! Şi ce mirare era în ţară că d. Philippide nu pe- 
„blică «măcar ceva»! Un domn, intrun acces de ironie, n'a de- 
clarat că ar fi fost guta să contribue cu ceva pentru publicarea 
măcar a unei fascicole ? 

In ştiinţă sîntem încă in faza, în care era literatura acam 
60 de ani! Graba, superficialitatea şi nerăbdarea sint semne: 
caracteristice ale culturii noastre ştiinţifice. Aşi putea exprima 
ideea în două cuvinte: ne place să trăim ușor. să mergem | 
linia rezistenței celei mai mici, care e. în totdeauna, cea mai u- 
şoară, — fâcindu-ne iluzia că sîn4 m mai departe. Și, încă odate. 
numai natura inflexibilă. pe care dacă n'o stăpineşti te ucide, 3 
putut pune o piedică acestui avint cam... oriental 

Si, fiind că toate lucrurile trebue să vină la vremea lor. 
pentru a ocupa un loc în lume, D. Philippide, venit prea curint. 
n'avea ce căuta în cultura oficială a țării noastre,—şi era fatai. 
absolutamente fatul, să se retragă în chilia sa de benedictin. 

A, dacă d. Philippide ar fi fost însărcinat cu tăerea unui 
tunel! De sigur i sar fi lăsat exact timpul necesar pentru a- 


DICŢIONARUL LIMBII ROMÎNE ŞI D. PHILIPPIDE 431 


isprăvi şi nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să i-l ceară să fie 
gata la cutare a lunei, eniru vre-o festivitate..... jubilară ! 

Si tot. pentru a caracteriza starea spiritului nostru, trebue 
să mai insistäm încă asupra altei laturi a chestiei. 

Un dicţionar al limbii romine--un depozitar al sufletului 
rominesc întrupat în cuvinte—este, de sigur, nu numai unul din 
cei mai însemnați factori ai culturii noastre, ci mijlocul cel mai 
însemnat, dintre cele intelectuale, pentru naţionalizarea, pentru 
yomînizarea acelei culturi. Dacă prin punerea literaturii popu- 
lare la dispoziţia păturilor culte s'a făcut ceva, prin punerea in- 
tregii limbi, cu toate comorile sufletului romin, la dispoziţia a- 
celor pături, s'ar fi făcut si mai mult. 

Ei bine, în ţara aceasta sint oameni care nu trăesc de cit 
pentru «nație», pentru «popor», pentru <romiînism»>, care luptă 
urieşeşte pentru limba rominească. Aceşti oameni, care nu se 
poate zice că sint scumpi la vorbă, o, nu, deloc, mau găsit nici 
un cuvint, de spus cu ocazia renunțării d-lui Philippide de a face 
dicţionarul. | 

Marii pontifici ai romînismului nu sau ridicat nici pentru 
d. Philippide, nici în contra sa. Această chestie a dictionarului, 
pentru cine ţine atit de mult la limbă şi la romînism, trebuia 
să fie interesantă. Luptătorii pentru romiînism erau datori să 
vorbească, să-l învinuiască ori să-l apere pe d. Philippide. 

Şi wau fâcat'o. Au tăcut. Chastia nu li sa părut impor- 
tantă, pentrucă era prea serioasă pentru a-i pricepe importanţa. 

Un dicţionar al limbii romine era o lucrare pentru romi- 
nism —şi nouă ne place mai mult a pleda pentru rominism, de 
cît a lucra. 

Ați auzit vreodată, în aceşti opt ani, un» cuvint din partea 
d-lui Philippide pentru drepturile limbii romine ? 

Şi totuşi, spuneţi. a lucrat cineva pentru rominism în a- 
ceşti opt ani din urmă de «rominism» ca d. Philippide? 

Tăcerea aceasta în privinţa celei mai însemnate opere de 
romiânism, în această perioadă de <rominism», este încă unul 
din semnele caracteristice ale spiritului public din Rominia. 


Grammaticus. 


NAS DW a ANAN NIN a > Te 


In lumea, drepiăţei. 


(Urmare) 


Dna 


Oricine trecea ziua prin dreptul caselor lui Matache Petrescu, 
în care acum locueste Andrei Rizescu, se oprea să admire grădi- 
nita. Cum imprejmuirea de la uliţă e de plasă de sirmă, se poate 
vedea tot : cărările bătătorite cu nisip galben, netezi ca "n palmă, 
fără zare de buruiană, —iarba tunsă cu maşina,—rondarile de 
flori aşezate şi alese după culori,—beţele de la trandafir vopsite 
verde cu băşici de sticlă în virf;—la umbra unui enuper un a- 
rap de ipsos cu joben galben, haină roşie şi pantaloni albaştri, 
care picior peste picior şi cu ţigara în gură şade citindu-şi ga- 
zeta ;—dincolo, tolănit pe iarbă intro rină, un pitic bărbos care 
zimbește trecătorilor ;— împrejmuirea din dreapta şi din stinga 
îmbrăcate pănă sus in ederă,—intr'o parte bolta de viţă, iar in 
mijlocul grădinii, simplă dar curată, căsuţa. 

Ce altă treabă are Mache Petrescu, văduv, acum de zece 
ani pensionar, decit să îngrijească toată ziua de flori gi de pasări. 
In dosul casei, închiriată lui Rizescu, e altă căsuță cu două o- 
däi şi bucătărie, care nu se vede de la drum şi în care locueşte 
el; tot acolo e şi curtea pasărilor. Cei care au intrat pănă a- 
colo au putut vedea găini cu adevărat vrednice de văzut: Pa- 
duane moțate de nu li se maj văd nici ochii nici ciocul, încăl- 
tate de de-abea se pot mişca ; găini de Cochinchina uriaşe; găini 
de Bramaputra cu urechi mari care. le atirnă ca nişte cercei de 
mărgean ; găini de Iocohama în cozile cărora strălucesc toate cu- 
lorile curcubeului: şi ale pietrelor scumpe. 

Din zorii zilei pănă 'n noapte bătrinul, cu o pălărie cu mar- 
gini mari înfundată până la ochi şi vecinic cu un tartan cenușiu 
pe umeri, nu stă o clipă, umblă de colo pănă colo: ici are de 
plivit o buruiană, dincolo are de tuns o ramură, întraltă parte 
de semănat ori de presădit o floare. 

După patruzeci de ani de slujbă la tribunal, unde treptat-treptat 


IN LUMEA DREPTATEI 433 


de la practicant în arhivă ajunsese grefier, acum zece ani cind 
se retrăsese la pensie, şi-a clădit căşcioara pe cara o da cu chi- 
rie şi trăia cu florile şi cu găinile, ajutat la treburile casei de o 
mătuşă mai bătrină decit dinsul. 

Porecla de „inimă-rea“ i s'a născocit de lume, nu atit în 
ințelesul de om rău ori hain, cit în înţelesul de om amărit şi ju- 
bitor de singurătate... 

De cind sau mutat Rizeştii aici, trecătorii se opresc şi 
seara în dreptul caselor, ca să asculte o clipă valurile de armo- 
nie care es pe ferestre. Preajma e așa de tăcută în oraș, incit 
din uliţă se aude nu numai pianul, vioara şi violoncelul, dar se 
aude deslușit şi un glas de om care zice din cînd în cind: «No, 
no, no, no! dă capo, più sostenuto». 

E glasul căpitanului Caselli, şeful muzicei reghimentului, 
care cintă cu violoncelul şi conduce. 

Cu ăst Caselli au făcut cunoştinţă Bizegtir curind după mu- 
tarea lor în casele lui Mache Petrescu. 

Intr'o seară cintau împreună o melodie de Rubinstein. 

Cind au sfirgit, au pornit din dreptul ferestrei nişte aplause 
puternice şi-un glas de om striga: „Bravo! bravissimo ! mio com- 
plimento !“. 

Era Caselli, care intrase in grădină şi se furișase în virful 
degetelor până la fereastră. 

Antonescu şi doctorul Georgescu, care-l cunoşteau din ve- 
dere, îl politiseră înăuntru. 

N'avea cuvinte Italianul să-și exprime mirarea şi mulțumi- 
rea pe care i le stirneau descoperirea în oraş a unei case unde 
se făcea muzică. Şi, într'o limbă italiano-francezo-romină nu tă- 
cuse timp de un ceas, vărsindu-şi tot necazul şi tot disprețul 
împotriva orăşenilor care au atit sentiment muzical, cit teaca 
sabiei Jui, în care bătea cu pumnul în semn de demonstrare, şi 
împotriva colonelului reghimentului : „una bruta ve dico!“ 

A! ce alte vremuri apucase el, când comanda reghimentul 
colonelul Opran... Gagişti plătiţi bine, orchestră cu care organi- 
zase audiții muzicale la clubul militar, proecte de cumpărare de 
instrumente perfecţionate, saxofoane şi de-a înfiinţa o muzică 
cum n'a existat încă în ţară, cînd, „una bona mattina, crac!“ 
colonelul Opran mutat şi 'n locul lui un om... un om careo nu se 
gindea decit la economii, un om care congediază gagiștii, un om 
căruia nu-i trebue muzică, ci fanfară care să ştie acolo un ca- 
dril,_ un vals... „Una bruta ve dico!“ 


434 VIATA ROMINEASCA 


Dar atunci pentru ce se plătea de judeţ și de comună sub- 
venţie muzicei ? Erau proşti că i-o dădeau. 

Şi ridicându-gi miinile spre cer se mira „Cristo!“ cum de 
nu înţelegea lumea că într'un orăşel mic ca ăsta, lipsit de teatru, 
lipsit de muzee, lipsit de cor în biserici, lipsit de toate, singu- 
rul mijloc de a scoate pe oameni din lincezeala, din trivialitatea 
vieții de toate zilele era înfiinţarea unei muzici bune! Dar nu 
înțelegeau ei ce important rol are în educaţia unui om muzica 
si cum îl îmbunează ? Iată, aici un exemplu. In ce casă ar fi 
îndrăsnit el să intre aşa fâră să cunoască pe nimeni? Aici a 
intrat pentru că e o vorbă: Unde se cîntă, nu te sfii, intră că 
sunt oameni buni. «<Meloterapia, signor dotore, nu asa 22 Dar cu 
cine să se înțeleagă? Şi cu un ton de desăvirşită desnădejde: 
«A! Colonel Opran! da quando a plecat zé souis oun homme 
perdou»... 

De aceia n'avea cuvinte să-şi exprime mirarea şi mulțumirea, 
auzindu-i cîntind aşa de bine. Si el cinta cu violoncelul şi, dacă 
voiau, puteau organiza trio frumoase... 

Adouazi îşi adusese instrumentul şi d' atunci cel puţin de 
două ori pe săptămină venea regulat după masă. 

Rizeştii îl primeau cu drag pentru mai multe cuvinte. Mai 
întăi cînta perfect şi sub conducerea lui făceau progrese vădite; 
apoi doctorul Georgescu zisese într'un rînd că îndeletnicirile mu- 
mei din timpul sarcinei se moştenesc de copil, şi în sfirgit atit 
Andrei cit şi Antonescu și doctorul simțeau desluşit ce bine le 
facea această cură de muzică, cum îi lecuia de oboseala şi de 
supărarea muncii de peste zi. 

Mai virtos simţea această binefacere Andrei, care se intor- 
cea ades acasă istovit şi cu inima plină de-o silă pe care i-o få- 
ceau atit cele şase ceasuri de muncă neîntreruptă, cit şi zilni- 
cile lui neînțelegeri cu preşedintele tribunalului. 

Era ăst preşedinte, Niculae Zărnescu, o fire ciudată. Fiul 
unui negustor din Ploeşti, odinioară foarte bogat, în urmă scà- 
pătat, ajunsese judecător de şedinţă în oraşul său natal. Per- 
spectiva marei averi ce urma să moşteneuscă de la tatăl său 
făcuse pe un ministru de justiţie de pe vremuri să-i dea în că- 
sătorie o. nopoută de vară din Ploeşti. Micgomirea zestrei ce a- 
ducea fata se compensa cu şansele de înaintare pe care le ofe- 
rea înrudirea şi năşia ministrului dreptăţii. Inlocuit curînd după 
acea, la schimbarea guvernului, încercase timp de: un an, fără iz- 


IN LUMEA DREPTATEI $ 


DT —— E a a e N aE 


ca 
[= | 


bindă, să practice avocatura în Ploeşti. Atunci s'a întimplat fa- 
limentul tatălui său, care a înghițit toată averea, din care n'a 
scăpat decit o moşioară de o sută de pogoane la Văleni, unde 
s'au retras şi fostul negustor și fostul magistrat. Un an în urmă 
tatăl murise, iar Niculae Zărnescu, urmînd să fie înscris de formă 
in baroul de Prahova, îşi vedea acum de mica lui gospodăris: 
Jivezi de pruni, fineaţă şi un petic de vie. Pledind odată pe lună 
la judecătoria din Văleni şi la un an odată un proces lu tribu- 
nalul din Ploeşti, înconjurat de stima concetăţenilor, in ochii că- 
rora calitatea lui de fost magistrat şi rudenia ministrului erau 
titluri însemnate, urmase timp de opt anı o viaţă ticnită care-i 
priea de minune. 

Şi ce desăvirşită i ar fi fost fericirea, cu pizda băile sănă- 
toase şi neobositoare ale micei lor gospodării, în mijlocul naturii 
care-l cucerea necontenit, departe de frămintările minții pentru 
care nu-şi {simțea nici o chemare, dacă dorul vieţii de oraş de 
care se ofilea nevastă-sa nu ar fi pus în căsnicia lor sămința 
unei neînțelegeri care creştea şi se întindea mereu ca o buru- 
iană rea, 

Opt ani de-a rindul, cu prilejul Sfintului Gheorghe, cintarul 
negustorului mai de seamă din localitate arătase că sporul de 
sănătate al soţului era egal cu scăderea sănătăţii soţiei. 

Revenirea atit de dorit% la minister a unchiului a pus ca- 
păt răului lor traiu. Rugăciunile stăruitoare, lacrămile, ingenun- 
cherile şi amenințările ei cu sinuciderea pe deo parte; statorni- 
cia sentimentelor lui politice și chipul în care fusese înlocuit şi 
care făcea dintr'insul un fel de victimă politică pe de alta, au 
fost cuvinte destul de puternice, pentru ca unchiul să-l nu- 
mească preşedinte in locul rămas vacant printr'o moarte sosită. 
parcă într'adins. 

Bucuria soției, că pleca din satul în care-şi îngropase cei- 
mai frumoşi ani ai tinereţii, nu se putea măsura decit cu păre- 
rea de rău cu care se smulgea el din locul unde gustase dul- 
ceața odihnei şi a consideraţiunii ieftine. A! în primele vremi 
ce greu apăsa pe grumazul desobişnuit al bietului om jugul sluj- 
bei şi al vieţei cerimonioase şi complicate la care-l îndatora si- 
tuaţia lui de cel mai înalt magistrat al judeţului. Adio viața. 
simplă şi ticmtă de odinioară, caro nu cerea nici o frămintare- 
de creer, nici o supraveghere de sine; adio plimbările în finuk 
plin de miresme al livezilor de la Văleni şi dulceaţa celor două 


456 VIATA ROMINEASCA 


ceasuri de somn după dejun în cerdacul cu perdele de iederă şi 


de zorele, adio libertatea ! 

Acum cu mîncarea în gură era silit să dea fuga la tribu- 
nal şi cu riscul unui atac de dambla la grăsimea şi la scurti- 
mea gitului său, trebuia să gază ceasuri întregi nemişcat, să as- 
culte teorii de drept şi împrejurări de fapt care-l oboseau pănă 
la durere. 

Ca un pom prea în virstă, smuls dintr'un loc şi mutat în- 
tr'altul, multă vreme a tînjit, buimăcit de mulţimea indatoriri- 
lor ce-i impunea însemnata lui slujbă şi îndurerat de schimbările 
firii sale, pe care le cerea îndeplinirea lor. 

A! nu era uşor! Cită prudenţă şi cit meşteșug trebuia 
pentru a împăca atitea interese care se băteau în cap. 

Cu prilejul numirii sale, ministrul îi atrăsese luarea aminte 
asupra marei puteri cu care-l investea slujba lui şi-i spusese lä- 
murit că e trimes acolo ca să echilibreze balanţa justiţiei, care 
prin purtarea predecesorului său atîrna prea greu în partea ad- 
vocaţilor din partidul advers. Se cerea deci îndeplinirea acestei 
misiuni la care îl împingeau şi credinţele lui poiitice ; dar pe de 
altă parte, cazuri întimplate chiar atunci şi care dovedeau gubre- 
zenia garanţiei inamovibilităţei cereau o tactică întortochiată, 
prin care să se pue la adăpostul vrăjmășiei puternicilor de mine. 

Multă vreme inima lui de om simplu şi cinstit în fond su- 
ferise din pricina complicaţiei şi perverlirii sufleteşti pe care i-o 
cerea noua lui situaţie; dar încet-încet, ajutat pe de-o parte de 
măgulirea pe care i-o procura consideraţiurea aparentă a lumii 
şi conştiinţa marei puteri cu care era investit, pe de alta de 
prețiosul sprijin al soţiei sale, femee deşteaptă și plină de tact, 
păstrînd totuşi în fundul inimei o nespusă foame de odihnă și 
regretul vieței ticnite de odinioară, începea să se desmeticească, 
să se adapteze condițiunilor mediului în care intrase. 

Dragostea soției sale îi fusese de mare ajutor şi încet-încet 
îngrijirea desmierdătoare de care-l înconjura şi delicata stărninţă 
cu care sa căsnea să plivească din mişcările, din înfățigarea si 
din tot modul lui de a fi părțile aspre, greoaie şi lipsite de gra- 
ţie pe care le adăogaseră cei opt ani de viaţă la ţară, au gonit 
din mintea lui hotărirea de a dimisiona, care-l stăpinise multă 
vreme... 

Toată lupta asta vrednică de compătimire dispăruse şi a- 
cum, la sosirea lui în acest tribunal, Andrei Rizescu se găsea 


IN LUMEA DREPTATEI 437 


Zr iee a e ap 


în faţa unui om antipatic şi la fizic şi la apucături, Scurt, gras, 
lat în ceafă şi în fălci, cu nişte ochi mici pierduţi în grăsime, o 
frunte îngustă sub un păr des și aspru ca o perie, avea o zti- 
tudine protectoare şi suficientă, căpătată din cei opt ani de rapor- 
turi cu oameni inferiori lui, care nu se potrivea cu vulgaritutea 
vorbirei lui presărută de «ţară eminamente agricolă, fiul operilor 
sale, cu o oră mai nainte», toate locurile comune și frazele få- 
cute gata, învăţate din gazeta partidului, care fusese atîta vreme 
la Văleni singura dar zilnica lui hrană intelectuală. 

Neinţelegerea lui cu Andrei Rizescu se iscase de îndată. 

Privirea inuiscretă, pe care Andrei o aruncase de la început 
în jocul lui, cu privire la stratagemele la care recurgea pentru 
a-şi împăca simpatiile politice cu dorinţa de a nu nemulţumi pe 
nimeni, era unul din cuvintele neînţelegerii. Ori de cite ori era 
un proces însemnat, în care pledau faţă 'n faţă cei doui gefi 
adversari ui politicei locale, se ferea şi se sustrăgea de la jude- 
care fie sub pretextul unei subite migrene, fie sub altul; iar pa 
de altă parte în mod pieziş și ascuns căuta să înriurească hotă- 
rirea colegilor care judecaseră procesul. | 

Cu supleantul şi cu predecesorul lui Andrei lucrurile mer- 
seseră de minune. Amindoui prin asemenea acte de supunere 
găsiseră mijlocul de a-şi căpăta indulgență pentru propriile lor 
greşeli: cel d'intăi avind de iertat nopţile albe petrecute la cărţi, 
sau la chefuri, care-l făceau să vie intotdeauna la slujbă tirziu, 
cu ochii umflaţi de somn; cel de-al doilea, desele întirzieri la 
Bucureşti pănă luni seara. 

Până atunci intru în şedinţă la un proces-două şi apoi se 
retrăgea, ocupat cu redactarea unor pretinse rapoarte la minis- 
ter, în cabinetul său, de unde pleca cel mai tirziu la ceasurile 
patru. 

Andrei înţelegea lucrurile cu totul altfel. De o exactitate 
în serviciu şi de o scrupulozitate exemplară, pretinsese ca cinci- 
sprezece din cele patruzeci de zilnice procese să se ia de pre- 
şedinte. 

Stratagema migrenei nu se mai putea prinde de la desco- 
perirea într'unul din sertarele biuroului a unei grămezi de cap- 
sule de antipirină neîntrebuințate, pe care aprodul le cumpărase 
de la spițărie, d'atitea ori trimis in grabă de cum sosea la 
tribunal. 

Ba ceva mai mult, Andrei ceruse împărţirea vacanţiei din 
urmă şi presedintele fusese silit să-şi ciuntească fericirea vile- 


435 VIAȚA ROMÎNEASCA 


giaturii de la Văleai, întorcindu-se în oraş de la 10 Avgust. Si 
ce era mai supărător, e că de spiritul de independenţă al noului 
venit se molipseau acum şi ceilalţi colegi de magistratură. Ju- 
decătorul de instrucţie, pănă atunci gata să intre în şediuță la 
orice chemare, incepea să refuze acum, zicind că-i copleşit de 
treburi. In sfirşit rezerva și seriozitatea lui Rizescu, vădit inten- 
ționata lui abţinere de la discuţiile în care se vira el, licărirea 
de compătimitor dispreţ ce i se păruse că vede uneori în privi- 
Tea lui Andrei, cind el se incumeta să vorbească despre lucruri 
pe care nu le ştiea, stăpînirea ce-și impuneau și unul şi celalt 
pentru a păstra aparențele unei desăvirşite armonii, toate aste 
pricini adunate la un loc aduseseră în camera de chibzuire a 
tribunalului o piclă apăsătoare, înnecătoare, ca în preajma unei 
vijelii. Durerea oboselei ceasurilor de lucru, petrecute într'o 
ast-fel de atmosferă, avea de vindecat Andrei cu muzica. De 
la primele acorduri toată mihnirea pierea ca prin farmec. 

De aceia acum cel puţin de două ori pe săptămină trecătorii 
auzeau seara valuri de armonie ieşind pe” ferestrele casei din 
strada Speranţei şi din cind în cînd glasul lui Caselli: «No, no, 
no, dă capo, più moderato, molto piu moderato». 

La pian e Elena, în dreapta Andrei cu vioara, în stinga 
Caselli cu violoncelul. La o meșcioară alături joacă şah docto- 
rul Georgescu şi Antonescu. Pe cit de liniștit e cel dintăiu 
care-şi mînincă tacticos virful favoritei stingi, făurindu-şi greoia 
planurile, pe atita de nerăbdător e cel de-al doilea, care calcu- 
lind cu repeziciune mişcările, e silit să aştepte prea mult. 

De aceia se sicie pe scaun, îşi scoate şi viră ceasoinicul, 
vintură dintr'o mină într'alta pionii mincaţi, ori își scarpină cu 
furie chelia. 

In antreu, în faţa unei mese pline de jurnale de modă şi 
de cataloage de la Louvre, stă mama-Tilda și soţia doctorului, 
adincite în căutări de lucruri noui pentru rufăria copilului ce se 
aşteaptă în curind.... 


(Va urma) 
loan Al. Brăteseu— Voineşti. 


PI Sa Ta NT Tar N N NS 


LUMEA MĂRILOR 


Cine din noi n'a avut ocazia să se preumble, în cursul 
unei zile frumoase de vară, pe o cîmpie plină cu flori care mai 
de care mai frumoase şi mđi mirositoare, care mai de care mai 
dezmerdate de fluturii îmbrăcați în haine de sărbătoare. Preum- 
blindu-ne aşa, par'că simţim la fie-care pas cum sîntem prinşi 
ca într'o mreajă fermecată, mreajă țăsută de razele calde ale 
soarelui dătător de viaţă, răcorită de adierea vintului uşor, îndul- 
- cită de mirosul îmbătător al florilor şi totul în auzul cîntecului 
și ciripitului drăgălaş de păsărele. 

Concertul acesta fermecător e eşit din jocul uimitor de mă- 
estrit al unor energii naturale. 

Făptura noastră omenească, părticică aproape infinit de mică 
din natura întreagă. nu se poate nici ea sustrage de sub domnia 
acestor legi. Si noi zicem atunci că simţim. pentru cà tot ce ne 
înconjoară în momentul acela se oglindește în sufletul nostru şi 
se răsfrînge iarăşi în lumea din afară după legile fii! şi ale vris- 
tei noastre. Așa: copilul zburdalnic va alerga nebunatec, atras 
cînd deo floare, cînd de un fluture,cind deciripitul drăgălaş de păsă- 
rele; tinărul, în inima căruia a încolţit deja floarea misterioasă, 
a iubirii de tot ce-l înconjoară, va păşi sfiicios cu sufletul înne- 
cat de o bucurie neințeleasă, căci simte la fie-care pas cum floa- 
rea încolţilă creşte; omul matur, cugetător, lezănat de amintiri 
trecute, va căuta ca din concertul acesta frumos de impresii să 
scoată forme nouă de gindiri trainice, prinzind secretele naturii ; 
iar bătrinul, girbovit de povara anilor, care a simţit toate aces- 
tea, şi şi-a trăit viața, aşa cum i-a fost drag, va păşi şi el, li- 
niştit, căutînd la fie-care pas unde i-ar şedea mai bine mormiîn- 
tului ur, 

Si aşa, cind ne punem în contact intim cu natura, toată 
fâptura noastră capătă o putere îndoită de viață. 

Eí bine, voiu căuta să ridic un văl ce acopere unul din 
colţurile cele mai frumoase ale naturel, —lumea mărilor,—colţ în 
care trăeşte o lume mult mai mare, mult mai variată şi mult 
mai fantastică prin formele şi frumuseţa ei de cît lumea ce ve- 
dem zilnic în jurul nostru Şi m'aş simţi fericit dacă cu 
slabele mele puteri aş putea răpi pe cetitorii acestui articol, şi 


440 VIAŢA ROMÎNEASCA 


duce, pentru un moment măcar, în mijlocul frumuseţilor aces- 
tei lumi. 

Lumea mărilor e mult mai vastă de cit acea a uscatului, 
de oare-ce marea acoperă aproape două părți si jumătate din 
suprafața planetei noastre. 

Murray, Wagner şi Krummel. trei naturalisti şi Oceano- 
grafi distinși. preţuind raporturile ce există intre uscat gi apă. 
aŭ ajuns cu toţii aproape la acelea:i concluzii, anume că din 500 
de milioane chilometri patrați, suprafața totală a pămintului, 368 
milioane sint ocupați de apă iar restul de uscat; bine înţăles 
că aceste cifre sint aproxemative, de oarece o mare parte (23 de 
milioane chil. patr) din regiunile polare ni siot incă necunoscute. 

Vedem dar de aci cît e de mare domeniul ocupat de lu- 
mea mărilor. 

Dar dacă locuinţa e vastă, nu mai puţin vast e şi numă- 
rul locuitorilor acestei lumi. Aga, fără să exagerăm, am putea 
afirma că la fie-care litru de apă de mare trebue să fie cel pu- 
ţin o ființă vieţuitoare, în majoritatea cazurilor însă sînt sute şi 
mil de fiinţe. Cum s'a zis, Oceanul e, maï mult de cît pămintul, 
domeniul viţii. 

Şi dacă, în timpul preumblării noastre de adinioare pe cim- 
pia înflorită, întilniam la fie-care pas mulţimea de insecte, variate 
ca culori şi forme, mulţimea de viermi cari să tirăsc prin er- 
buri, pe pămînt, pe arbori, mulţimea de păseri care sboară în 
toate părţile, apoi ce trebue să fie, dacă într'un moment dat, 
am putea vedea miile!) de fiinţe vieţuitoare microscopice care 
mişună cite odată într'un centimetru cub de apă. 

Animalele sint aşa de nuineroase în cuprinsul mărilor, cum 
sint plantele pe pămînt. 

Cine ar putea să-si dea socoteală de numărul imens de 
mare al firelor de iarbă, care reprezintă atiţia indivizi plante, de 
numărul florilor şi al arborilor care acopăr suprafaţa uscată a 
pămîntului? Tot aşa, cine ar putea să-şi dee socoteală de nu- 
mărul fabulos de mare al tuturor indivizilor animale cari mişună 
în apa mărilor ? 

Marea, după cum a zis Humboldt, e mai mult domeniul a- 
nimalelor, iar pămîntul ma! mult domeniul plantelor. 

Nu e maï puţin adevărat însă că şi în mări avem spaţiuri 
enorme ocupate de plante, însă aceaste spaţiuri aŭ o limită hotă- 
rită din cauza lipsei de lumină la adîncimi mai mari de 360 
metri. In fundul mărilor, unde e complect întuneric, plantele, 
nu se maï găsesc de loc, afară de citeva specii parazite pe cor- 
pul unor animale. 


Totalitatea plantelor care trăesc în o regiune oarecare fie 
terestră, fie acuatică se numeşte fora acelei regiuni. Avem dar 
o floră terestră, alta de apă dulce şi alta marină. 


1). Expediția vaporului Travailleur a găsit 116,000 de indivizi, fora- 
minifere, într'un centimetru cub de apă de mare. 


LUMEA MĂRILOR ml 


Totalitatea animalelor, care trăesc intr'o regiune oarecare, 
fie terestră sai acuatică să numeşte fauna acelei regiuni. Avem 
dar o faună terestră, una de apă dulce şi alta marină. 

O specie oarecare de plantă sai de animal nu o găsim de- 
opotrivă răspîndită în tot cuprinsul mărilor. Unele trăesc de pre- 
ferinţă la coastele mărilor, altele în largul şi pe luciul mărilor, 
iar altele în fundul mărilor. 

Inainte de 1848, adică inainte de începutul faimoaselor 
campanii de exploraţii sub-marine pe vapoarele Blake, Challenger, 
Travailleur, Talisman etc, se credea că fundul mărilor nu e de 
loc populat cu ființe vieţuitoare. Credinţa aceasta era bazată pe 
faptul că fundul mirilor adinci fiind lipsit complect de lumina 
soarelui şi presiunoa fiind acolo enorm de mare, viaţa nu poate 
exista. 

De la 1848 încoace, s'aii făcut însă o sumă de exploraţii 
submarine, unele comerciale, altele ştiinţifice care ai dat rezul- 
tate surprinzător de satisfăcătoare în studiul vieţii mărilor. Şi 
era natural. Lumea mărilor pe cit se cunoştea din antichitate 
și până la acea dată, pe lingă bogăţiile imense ce conţinea în 
sinul ei, a deșteptat şi curiozitatea legitimă a oamenilor de şti- 
inţă prin frumuseţa şi misterile ei. Şi aşa se explică pornirea 
acelor campanii faimoase de exploraţii submarine care, pe lîngă 
alte rezultate, aŭ dat şi pe acela maí important, stabilind ade- 
vărul necunoscut pănă atunci, că fundul mărilor nu e aşa lipsit 
de viață, după cit se credea. | 

E interesant, cred, să trecem in revistă unele din aceste 
exploraţii submarine care au rămas celebre în analele ştiinţei. 

Euglezul John Ross, explorind în 1818 fundul mărei de 
Baffiu găseşte la adincimi de 1800 de metri, viermi şi stele de 
mare vii. 

Walich la 1860, cu ocazia instalării unui cablu marin între 
Islanda şi Ţara Nouă, găseşte, la adincimi de 2268 de metri, ia- 
răşi stele de mare şi scoici vii. 

Deasemenea la 1885, scoţindu-se un cablu submarin care 
căzuse la o adincime de 2000 do metri între insula Sardinia şi 
coasta Algeriei, s'au găsit fixate pe el diferite specii de coralii și 
de scoici vii. 

Aceste prime începuturi de exploraţii submarine au deştep- 
tat curiozitatea, oamenilor de ştiinţă ; descoperirea unei lumi aouă 
a produs atita răsunel în cit chiar guvernele au luat iniţiativa 
de a organiza campanii nouă de exploraţii mult maï bine înzes- 
trale cun toate aparatele ştiinţifice necesare, precum sonde, apa- 
rate de pescuit (drage), aparate pentru observaţii meteorologice, 
pentru analize chimice, aparate de fotografie etc. 

In astfel de condiţii, s'au organizat faimoasele campanii en- 
gleze, acea de la 1868 pe vaporul Zich4/ning, sub direcţia pro- 
fecorului Wyville Thomson, care a explorat, pănă la udincimi de 
1200 de metri, fundul Oceanului Atlantic între nordul Scoției şi 
Insulele Feroe și acea de la 1869 pe vaporul Porcupine, sub di- 


442 VIATA ROMÎNFASCA 


recția profesorilor Wyville Thomson şi Carpenter, care a explo- 
rat pănă la 4500 de metri fundul Oceanului Atlantic din jurul 
Islandei pănă la insulele Feroe. 

Pe lingă bogăţia de specii nouă de animale, găsite la a- 
ceste adincimi, campania Porcupine a făcut şi observaţii dir 
punctul de vedere fizic şi chimic asupra regiunilor explorate. 

Dar una din campaniele, care a rămas în adevăr celebră 
în analele ştiinţei, e acea de la 1872 pe vaporul Challenger, tot 
sub direcţia profesorului Wyville Thomson şi care, în timp de trei 
ani şi cîteva luni, a făcut aproape ocolul pămiîntului-—-S'a explo- 
rat fundul Oceanului Atlantic, a Oceanului Artic şi Antartic în 
parte, a Oceanului Pacific. a Oceanului Indian precum şi mările 
mai mari. In tot timpul percursului, s'au făcut 500 de sondaje 
din care 284 dragaje. In vecinătatea insulelor Kourile din Ocea- 
nul Pacific de nord, dragajele au ajuns pănă la adincimi 8200 de 
metri. 

Vaporul Challenger era înarmat, afară de aparatele nece- 
sare pentru sondaje şi pescuit și cu laboratoare de zoologie, de 
fizică, de chimie şi de fotografie. Toate aceste instalaţii permi- 
teaŭ studierea imediată a animalelor vii și facerea analizelor 
chimice ale apei şi ale depozitelor din fundul mării.— Rezultatele 
acestei campanii au fost în adevăr strălucite.— Ni s'a descoperit 
o lume nouă necunoscută încă până atunci şi ni sa afirmat în 
mod hotăritor şi faptul important că viaţa există şi în fundu: 
mărilor celor mai adinci. 

Rezultatele strălucite ale acestei campanii englezeşti au in- 
curajat şi pe celelalte naţiuni ca să organizeze expediţii ana- 
loage.— Aşa, Americanii, aproape în acelaş timp (1877— 18), au 
organizat expediţia pe vaporul Blake sub direcţia profesorului 
Alexandru Agassiz din Cambridge, care a explorat golful de 
Mexic, Marea Antilelor şi coastele orientaie ale Statelor-Unite. 

Deasemenea Suedezii şi Germanii să găteau să plece pe 
vaporul Gazela; iar la 1880 Francezii organizează şi ei două 
mari campanii, care au rămas aproape tot aşa de celebre ca și 
aceea a vaporului Challenger, campania pe vaporul Travailleur 
de la 1880- 81 care a explorat golful Gusconiei şi Mediterana 
sub direcţia profesorilor Milne Edwards, Marion, Ed. Perrier etc. 
şi campania pe vaporul Talisman din 1882 care a explorat O- 
ceanul Atlantic in regiunea insulelor Canarie. 

Ambele aceste expediţii au făcut dragaje numeroase. uneie 
pănă la adincimi de 5000 de metri, unde sau găsit iarăşi specii 
de animale nouă şi interesante prin forma, coloritul şi modul lor 
de traii. 

Prinţul Albert de Monaco, cunoscut în lumea ştiinţifică prin 
dragostea gi înteresul mare ce dă studiului mării, a organizat 
la 1886, pe vapoarele sale /ândunica și Princesa Alice, o serie 
de exploraţii pe coastele Mediteranei si a mărilor invecinate, 
exploraţii care se continuă și azi. 

Cine din noi nu cunoaștem azi faimoasa expediţie, la polul 


LUMEA MĂRILUR 443 


nord, a lui Nansen. Dacă această expeditie nu s'a ocupat în spe- 
cial de viaţa din fundul mării, a adus însă foloase imense din 
punctul de vedere al întinderii mării de ghiaţă și din punctul 
de vedere meteorologic. 

Cine iarăşi nu cunoaşte îndrăzneața expediție a vaporului 
Belgica, la polul sud, intre anii 1897—99, expediţie din care a 
făcut parte, ca naturalist, şi valorosul nostru concetăţian, Emil 
Racovitză. 

Eí hine, toate aceste campanii faimoase care constituesc 
desigur pentru ţările care le aŭ întreprins un titlu de glorie mult 
mai mare decit campaniele lor sîingeroase de răsboaie fratricide 
ni au dezvălit o lume nouă, minunată, ca din poveste, carea 
întrecut toate așteptările curiozităţii omenești prin bogăţia eï 
de firme şi de culori uimitoare. 

Ele ne aŭ procurat. în acelaş timp, și cunoştinţe ştiinţifice 
asupra condiţiilor de viaţă ale plantelor şi animalelor din cuprin- 
sul mărilor.—Ai pus astfel bazele biogeografiei marine, tot aşa de 
interesantă ca şi biogeografia terestră. 

Aşa câ azi, ţinind compt de modul de viaţ.: și de distribu- 
ție așa de intense ale plantelor şi animalelor, dividem flora şi 
. fauna marină în trei mari părți: 

l. Flora şi Fauna litorală, adică totalitatea plantelor şi a 
animalelor care trăesc pe la coastele mărilor. 

2. Flora şi Fauna pelagică, adică totalitatea plantelor şi 
animalelor care trăesc în largul mării, plutind în“upă, indife- 
rent dază sint la suprafață sai la adincimi mal mult sau maï 
puţin mari, Animalele din această regiune constituesc cea-ce să 
ma! numeşte şi f/anctonul mărilor. 

3. Fauna abisală, adică totalitatea animalelor care trăesc 
în fundul mărilor, la adincim! mari. 

Ca să ne facem o idee de bogăţia și de fr umuseța lumii 
din cuprinsul mărilor, să explorăm puţin fiecare din cele tre! 
regiuni ale faunei și florei marine. 


Fauna şi Flora litorală e desigur cea mai bogată şiscea 
mal atrăgătoare prin frumuseța el, pentru că aci plantele şi a- 
nimalele au o lumină şi o hrană mult maï abondentă. 

E în adevăr un spectacol feeric cind privim un colț al mă 
rii din această regiune mărginit de ciţiva bolovani de stinci şi 
luminat de razele soarelui. Vedem pereţi! acestor stînct şi fundul 
colţului mărginit de ele căptuşir de alge cu culori vii, şi variate, 
unele roge ca sîngele, altele cărămizii aprinse şi cu contururi 
graţioase (Constantinea reniformis). alteie verzi, şi stufoase ca 
niște arbuşti (Cistosira), care dau, in bătaia razelor de soare, răs- 
frîngeri luminoase vii cu nuanțe de culori schimbătoare după 
gradul de înclinare a razelor care cad pe ele. Decorul acestei 
grădini de alge e şi mai mult înfrumusețat de diferitele specii 
de Actinii, animale, numite şi Anemone de mare, fixate printre 
alge ca nişte flori cu numeroase petale formate de braţele sau 


AM VIAŢA ROMÎNEASCA 


tentaculele animalului şi variat colorate, unele verzui, altele ro- 
şietice sau roge ca sîngele, altele viorii. Şi cine şi-ar putea tn- 
chipui că aceste animale, așa de atrăgătoare prin forma şi cu- 
loarea lor, sint carnivore şi încă vorace, căci dacă din întîmplare 
un peştizor sau vre un alt animal mai mic trece pe lingă ele, 
sint imediat apucaţi de braţele lor iipicioase şi aduse înspre gura 
din mijlocul coroanei, formate de aceste brațe, pentru a fi înghi- 
ţite și în urmă digerate. 

Pe ici pe colo, printre pilcurile de alge, apar, fixate, grape 
mai mici -de copăcei cu ramuri delicate, abia vizibile in apă, ra- 
muri încărcate cu floricele albe şi stelate, totul constituind colo- 
niile de polipi hidrari. 

Liniştea acestei grădini e turburată din cind în cînd de apa- 
riţia vre unul crab, care pe jumatate eşit din ascunzătoarea lul, 
formată din o gaură în stincă, întinde picioarele pentru a-şi a- 
puca prada care a avut imprudenţa s5-i treacă pe dinainte, sau 
de grupe de peşti în cuirase argintii, străbătind grădina de alge 
ca nişte cavaleri al undei, cum i-au numit unii naturalişti. Altă 
dată, liniştea e şi mai! tare turburată de acel animal, urit la ve 
dere, cu opt braţe lungi căptuşite cu ventuze puternice consido- 
rat de popor ca un monstru marin—e caracatița—cu ochii max 
şi fioroşi.—Grăbită, îşi caută o ascunzătoare, luind imediat cau- 
loarea stincei pe care se lipeşte sau a algelor învecinate pentru 
ca să scape de urmărirea duşmanilor ei neimpăcaţi: de vre-un 
homar sau de vre-un congru, acel peşte puternic în forma de 
șarpe. Iar cînd pericolul devine ameninţător, tot peisajul feeric 
de udineoure se acoperă de un nour de cerneală aruncat din o 
puugă specială a caracatiţei care, întunecind vederea dusmanu- 
lui, il dă astfel răgaz de a fugi în altă parte. 

Nicăiri, ca în colţurile aceste submarine, nu se poate vedea 
mai bine lupta aprigă pentru traii ce duc animalele unele în 
contra altora. 

Ceva mai departe de malul mării, la adincimi cel mult de 
200 pănă la 350 de metri, stincile, în unele locuri, sînt înfrumu- 
sețate de coloniile de mărgean sai coralii ros (Corallium ru- 
brum). Acest animal, considerat altă dată de unii ca plantă iar 
de alţii ca o simplă piatră, a atras atenţia oamenilor din toate 
timpurile prin frumuseţă și lau întrebuințat. Mărgeanul de ca- 
litate bună, adică acela roz care se întrebuinţază în bijuterie, se 
găseşte aproape numa! în Maditerana. In primăvara unului 1901, 
am avut ocazia de a pescui în Mediterana, pe vaporul Roland 
al stațiunei zoologice din Banyuls-sur-mer (Franţa), exemplare 
frumoase de mărgean. Pescuitul mărgeanului se face cu un a- 
parat, numit de Pranceji, faubert. Acest aparat e compus din 
nişte reţele mici şi cu ochiurile largi fixate la capetele a două 
bare de lemn prinse în cruce. Aceste, lăsate în fundul mărel cu 
ajutorul unor greutăți, tirite încet printre ramurile de märgean fi- 
xate de stinci, rupe unele din aceste ramuri, care, răminind a- 
caţate printre ochiurile reţelei, se pot scoate ugor afară. 


LUMEA MARILOR 445 


Citeva bucăţi din recolta obţinută astfel, atirnate intr'un 
acuariu, ni prezintă unul din subiectele cele mai atrăgătoare de 
observaţie. Vedem, în adevăr, colonia de mărgean formată din 
mai multe ramuri şi de o culoare roşă aprinsă saŭ roză, ramuri 
țîntuite de numeroși polipi asămânători unor floricele albe ca 
Zăpada şi cu' petalele saii tentaculele polipului foarte fin dinţate; 
iar cînd colonia e moartă, polipii şi toată pătura cărnoasă sub- 
tire care îmbracă ramurile pietroase se distrug şi nu mai ră- 
mine de cit scheletul tare, pietros, striat do canalele sale longi- 
tudinale, adică partea acea care se întrebuinţează, după cum se 
ştie, în bijuterie. 

Printre ramurile de mărgean, se găsesc deasemenea fixate 
coloniile de A/cyonum palmatum cu scheletul lor aproape moale 
cărnos, avînd formau unei mini cu degete, de unde şi numele lor 
popular de mîna sfintului Petru şi prezintind culori variate, unele 
gălbui, altele roze, altele roşe ca sîngele. 

La poalele stincilor inflorite de coloniile de mărgean şi de 
aicioni. găsim adesea o familie întreagă de animale— Penatuli- 
dele—iarăşi înrudite cu mărgeanul şi mai atrăgătoare prin forma, 
și luminozitatea corpului lor. Unele din ele în formă de evuntail 
saii de pană, cărnoase, stat înfipte cu un capăt in nisipul de pe 
fundul mării, iar partea din afară înflorită cu polipi numeroşi 
cum e d. ex. Penatula phosfhorea de culoare gălbue, cum e Pe- 
natula rubra de culoare roșă puternică ; altele în formă de ci- 
lindru cu un capăt înfipt iarăşi în nisip şi restul înflorit de po- 
lipi mai lung! şi transparenţi cum e d. ex. Veritilu. Coloniile 
aceste de Penatulide formează adevărate păduri submarine fan- 
tastice mai cu samă prin luminozitatea lor. In adevăr, tot cor- 
pul acestor animale aŭ proprietatea de a produce o lumină fos- 
forescentă, cum e lumină produsă de corpul licuriciului cunoscut 
din grădinile şi pădurile noastre. 

Si aşa preumblindu-ne în tot cuprinsul florei şi al faunei li- 
torale de lu coaste inspre adincimi nu tocmai mari, întilnim la 
fie-care pas peisaje submarine care maï de care mai interesante 
şi mal atrăgătoare. | 

Dar locurile unde aceste peisaje submarine se prezintă în 
adevăr miraculoase prin variaţia şi prin bogăţia extraordinară de 
forme şi culori sint desigur regiunile ocupate de Recifit coralieri. 

Dacă marea ni-ar permite să-i vedem dintr'o singură arun- 
cătură de ochi, acești recifi coralieri ni s'ar prezenta sub forma 
unor ziduri enorme, adevăraţi munţi de piatră submarini, de 
multe ori periculoși navigaţiei, ziduri făurite de nişte animale 
aşa de simple şi de gingaşe că omul, cu toată puterea geniului 
săi, va răminea totdeauna umilit în fața puterii lor de construc- 
ţie. Acești minunaţi arhitecţi fac parte, ca şi mărgeanul, din gru- 
pul polipilor anlozoari şi trăesc în colonii, unele arborescente, 
altele masive mal mult sai mai puţin regulate. 

Ca să-şi facă cineva o idee de forma unui individ sai polip . 
din colonie, să-și amintească, d. ex. o floare de liliac alb. Corola 


6 


446 VIAȚA ROMÎNEASCA 


floare! ar reprezenta corpul întreg al polipului, iar petalele coro- 
lei ar reprezenta brațele sai tentaculele polipului în număr de 
6, de 8 sau de un multiplu al acestor numere. Aceste tentacule 
în genere albe, formînd ca o steluță în jurul gurii, sint simple 
sad fin dințate pe margini. 

Un polip de aceştia tinăr, abia eęit din oii, se fixează pe 
o stiîncă de origină fie vulcanică fie sedimentară și în general la 
o adincime cuprinsă între 1 şi 80 de metri; mugurind, dă nas- 
tere altor polipi, cari împreună formează o colonie sau un poli- 
pier. O dată cu mugurarea, polipii secreta şi o substanţă pie- 
troasă de natură calcaroasă saŭ văroasă, care formează schele- 
tul lor de susţinere sai ramurile coloniei. Polipul îşi ia această 
substanţă calcaroasă din sărurile dizolvite în apa de mare!). Forma 
şi consistenţa coloniei sui a polipierului sint date de modul de 
creştere şi de consistenţă a scheletului. Aşa d. ex. unele colonii 
din familia Madreporelor, cari formează în. mare parte recifii co- 
ralieri, sint sai masive sau arborescente sau in formă de evan- 
tail etc. 

EI bine, din cauza înmulțirii enorm de mare a coloniilor a- 
cestora de polipi cu scheletul calcaros, ajutată şi de înmulţirea 
scoicilor şi a altor animale cu scheletul pietros, se formează zi- 
duri puternice pietroase care brăzdează cuprinsul mărilor calde 
pe întinderi cîte o dată enorm de mari. 

Formarea şi creșterea acestor recifi coralieri e strîns le- 
gată de anumite condiţii de viaţă. Aşa, temperatura apei de 
mare, unde el se formează, trebue să fie cuprinsă între 20 şi 30 
de grade ; de acea nu-i găsim de cit în mările calde; apoi tre- 
bue să aibă o hrană abondentă. Puterea lor de construcţie nu 
se întinde, în majoritatea cazurilor, de cit la adincimi cuprinse 
între 1 şi 80 metri. Şi această putere de viaţă e cu atit mai 
mare cu cit ne ridicăm ma! sus de 80 de metri Apa unde ei 
se formează trebue să fie limpede şi continui agitată de valuri 
ca să curăţe mai bine secrețiunile corpului lor, dăunătoare vieţii. 

In astfel de condiţii, găsim recifi coralieri puternici in O- 
ceanul Indian, în Pacific şi în marea Antilelor. 

Unii aŭ forme de ziduri lungi intinzindu-se ca un fel de 
bariere în faţa insulelor din aceste mări și numiţi din această 
cauză recifl bariere, cum sînt d. ex. recifii bursiere care bràz- 
dează marea la o distanţă oare care de coasta nordică şi răsă- 
riteană a Australiei pe o întindere de 2400 de chilometri, alţii 
aŭ forme de ziduri inelare, închizind în mijlocul lor un lac cu apă 
de mare puţin adinc şi complect separat de restul oceanului, sai 
o lagună comunicind cu oceanul prin un mic canal şi numiţi re- 
cifi înelari sai Attol, cum sint d. ex. A7//o4ii din Insulele Mal- 
dive. Unii din aceşti Attoli,avind o circonferință de 200 mile 
marine, încunjură adesea alte insule coraline mai mici. 

Asupra cauzelor, nu tocmai bine cunoscute, care limitează 


1) M. T. Toulet. Oceanographie (stalique) pag. 273. 


LUMEA MĂRILUR +17 


a ep 


formarea şi creşterea recifilor coralieri in cuprinsul mărilor. s'aii 
emis mai multe ipoteze (Darwin, Murray, Agasiz) asupra cărora 
vol avea ocazia să revii altă dată. Pănă atunci însă e bine să 
ştim ca construcţia acestor recifi coralieri, începută d. ex. la o 
adincime de 80 de metri se continuă pănă la suprafaţă, trece 
chiar de suprafaţă zi în acest din urmă caz valurile mării mă- 
ciniînd virfurile pietroase proeminente, le transformă întrun fel de 
nisip în care se pot prinde şi creşte seminţele de plante aduse 
de vinturi de pe pămintul îndepărtat. Se formează astfel la su- 
prafaţă şi în tot lungul recifului o alee de verdeață umbrită pe 
ici pe colo de palmieri şi scăldată de o parte şi de alta de va- 
lurile limpezi şi calde ale mării. 

Eí bine, dacă ne apropiem de unul din aceşti recifi, vom 
vedea, după spusele călătorilor, peisaje submarine de o frumu- 
seţă incomparabilă și care intrec tot ce mintea omenească poate 
imagina mal feeric. 

Mail întă), apa, la marginea acestor reciti, e aşa de limpede 
că putem vedea foarte clar la o adincime de 6 până la7 metri, 
gi din cauza acestei limpezimi, coloritul animalelor capătă aci o 
strălucire şi mai mare de cit aiurea. 

Fundul mării, căptușit aci cu un nisip moale şi strălucitor 
provenit din măcinarea recifului, pare în adevăr ca o grădină fe- 
erică cu boschete inflorite de tot felul de alge, care mai de care 
mai variate ca forme gi culori, alge calcaroase din grupul nullipo- 
relor cum sint d. ex. speciile de Lithothamnion şi de Halimede, cu 
tot felul de coralii din grupul Madreporilor,unii arborescenţi ca spe- 
ciile de. Madrepora şi de Amphihelia, alţii masivi şi brăzdaţi de 
tot felul de lame drepte sai capricios cndulate cum sînt d. ex. 
speciile de Euphelia şi Symphelia, alţii in forma de ciupercă cum 
sint speciile de Fungia, alţii în forma de tuburi de Orgă cum 
e d. ex. Tubipora musica si toţi uimitor de înfloriţi de polipi 
înstelați. 

In special coloniile de Tubipora musica sai T. rubicola care 
pot ajunge de mărimea unui cap de om, atrag atenţia observatorului 
prin forma şi culoarea lor. In adevăr. scheletul pietros al acestor co- 
lonii de o culoare vie şi roşă ca sîngele e format dintr'un număr 
mare de tuburi verticale legate între ele prin un ciment de a- 
ceași cuioare și consistență. Fie-care tub constitue teaca unui 
individ-polip. Aga că colonia întreagă pare ca un vas roş de por- 
telan deasupra căruia polipii, alb înfloriţi, par ca un buchet de 
flori. 

Decorul acesta maï e înfrumusețat încă şi de animalele din 
alte grupe ca Asferiile saii Stelele de mare, ca Comatulele sai 
Rozele de mare cu culori vii unele gălbui altele portocalii, unele 
rose ca sîngele, altele roz-viorii, ca Ursinii sai Aricii de mare 
cu spinii lor mobili de diferite lungimi și de diferite culori, ca 
Actiniile asămănătoare, ca aspect şi variaţie de culori, cu Ane- 
monele şi Crizantemele din grădinile noastre, ca Crus/aceii de 
diferite forme şi mărimi reprezintaţi prin diferitele specii de Crai 


418 | VIAŢA ROMINEASCA 


de Paguri etc. cu carapacele lor verzui, roze, gălbue etc., ca 
gingaşele Ascidil în formă de ulcioraşe sai de săcuieţe cu două 
deschizături festonate şi luminate parcă de o dungă viii colo- 
rată, ca Bureţii şi Scoicele care mai de care mai atrăgătoare 
prin forma şi coloritul lor. | 

Toţi acei cari aŭ avut ocazia de a observa recifii coralieri, 
mărturisesc că mintea omenească nu şi-ar putea nici o dată în- 
chipui vederi mal fantastice decit acelea pe care ni le procură 
peisajele submarine de la marginea recifilor coralieri—adevărate 
fantasmagorii. 

Flora şi Fauna pelagică. Lumea mărilor ni prezintă ve- 
deri tot aşa de atrăgătoare și la suprafaţa sa. In tot cuprinsul 
eï, întilnim grupe întregi de plante sai de animale plutind la su- 
prafaţă sau la adincimi mai mult saŭ maï puţin mari şi cure con- 
stituesc cea ce să mai numeşte şi planctonul mărilor. 

Toţi naturaliştii cari aŭ luat parte la faimoasele campanii 
de exploraţie, despre care am vorbit deja, aŭ fost impresionați 
de culoarea ce prezintă suprafaţa Mărilor şi Oceanelor în unele 
regiuni. Aşa, pe coastele Groenlandei ca şi in spre polul sud ve- 
deaii marea prezintind nişte bande enorm de lungi, de 300—400 
de chilometri de o culoare brună şi maslinie care să distingea 
de culoarea albastră a mării. Eí bine, ei luînd și examinind la 
microscop apa din cuprinsul acestor bande, aŭ constatat pre- 
zența may multor specii de plante, alge microscopice, din grupui 
Diatomeelor. Aceste alge, suspendate ca o pulbere la suprafata 
mării, sint aşa de numeroase că schimba culoarea apel. Numă- 
rul indivizilor e așa de mare, că intr'un centimetru cub de apă 
am găsi citeva milioane, 

Tot din cauza mulţimii mari de alte alge microscopice că- 
lătorii au descris, in Oceanul indian, bande foarte lungi de o al- 
beaţă strălucitoare şi de o lărgime pănă la 40 chilometri. 

Culoarea roșă ca singele, ce prezintă cite o dată Marea 
Roşă, e datorită tot unei specii de alge (7richodesmium eryth- 
raeum), care să mișcă plutind liber la suprafaţă sau în interiorul 
märii, 

Afară de aceste plante microscopice, maï întîlnim, plutind în 
cuprinsul mărilor. plante maï mari cum sint speciele de Sar gase 
(Sargassum bacciferum), dintre algele fucacee care în vecinătatea 
insulelor Azore, cuprind întinderi aşa de enorme lu suprafaţa 
mării că voiajori! le numesc aceste întinderi! Marea de Sanrgasr. 
Aceste alge aruncate de valuri la malul mărilor şi uscate să in- 
trebuințează în tapiţerie sub numele de varec, zeegras, nume 
împrumutat de noi de la germani. 

Animalele care compun jauna pelagică sint iarăşi de o fru- 
museţă uimitoare mal cu samă din cauza transparenţei cristaline 
gi a gingăşiel ccrpului lor moale, gelatinos şi din cauza colori- 
tului lor în genere uşor, insă variat şi extra-ordinar de nuanțat 
maï cu samă din cauza răsfringerilor razelor de lumină care cad 
pe corpul lor transparent. Bezicele de sopon, în bătaia razelor 


LUMEA MĂRILOR 449 


de soare, ni daŭ o idee apropiată de coloritul irizat al acestor 
animale. 

Greutatea specifică a corpului lor fiind aproape egală cu a- 
cea a apel de mare, ele înoată uşor ajutate şi de beşicuţe fine, 
transparente şi pline cu aer sai de mici clopoțel transparenti în 
forma floare! de lacrămioare numite aparate hidrostatice sau plu- 
titoare. 

O preumblare in barcă pe coasta Mediteranei de ex. şi mai 
cu samă dimineaţa la răsăritul soarelui ni permite să întilnim, 
mai la fiecare moment, animale de acestea plutitoare. Aci în- 
tilnim meduzele cu corpul lor transparent, moale şi gelatinos în 
formă de clopot. sau de umbrelă, aci S:/onoforil eleganţă, tirind 
după eï numeroase firișoare presărate cu clopoței plutitori şi 
hrănitori unii în forma floarei de lăcrimioare de o transparenţă 
cristalină şi cu culori irizate roze, gălbui, viorii etc., din cauza 
răsfrîngerei razelor de soare care le învălue, aci fferofodele cris- 
taline, înotind ca nişte fluturi străvezii, aci velelele albastre-vio- 
rel plutind ca nişte luntrişoare-jucării. 

Iar dacă în cursul unei nopţi de vară, pe vremea cind ve- 
lelele sau noctilucii microscopici vin în număr imens de mare, 
facem deasemenea o preîmblare în barcă, ne vedem încunjurați 
de un spectacol în adevăr feeric. Marea de jur în prejurul nos- 
tru e luminată de o lumină fosforescentă uimitoare și la cea mai 
mică mişcare a lopeţelor, stropii de apă cad în jurul bărcii ca 
o pulbere aprinsă, fantastică. 

Locuitorii de pe coastele mărilor nu scapă niciodată o- 
cazia ce lio procură sosirea velelelor. De la mic păn'la mare 
petrec oare întregi noaptea la malul mării, contemplind acest 
spectacol răpitor. 


Fauna abisală sai din fundul adînc a! mărilor. După ex- 
periențele făcute de Fol şi frații Sarasin, lumina nu pătrunde în 
mare decit la o adincime de cel mult 400 de metri, pentrucă 
de la această adincime în jos placa fotografică nu mai e impresionată. 

Pe altă parte, valurile mări! oricît de puternice ar fi ele!) 
nu pot turbura fundul mării decit cel mult o adincime de 1000 
de metri. Mal jos de această limită, marea—afară de locurile 
unde sînt curenţi puternici submarini-—e într'un repaos şi într'o 
întunecime complectă. . 

Eï bine, în acest domeniă, complect întunecat și liniştit al 
mării, se găsesc incă animale şi citeodată în număr mare. A- 
ceste animale constituesc fauna abisală. Faimoasele campanii 
de expioraţii submarine de pe vapoarele Lichtning, Poraupine °) 
Challenger, Travailleur şi Talisman ni aŭ adus la lumină, în 


Da 


1) Cea mal mare înălțime a valurilor, măsurată direct, s-a găsit de 
11 metri şi jumatate, iar iuțula lor de translatie, cea mai mare, de 36 
metri pe secundă. 

2) Wyville Thomson. The Depths of the Sea. London 1874. 


450 VIATA ROMINEASCA 

adevăr, animale mai din toate grupele, care trăiai la adincimi 
de opt pănă Ja nouă mil de metri. Nu e maí puțin adevărat 
însă că, cu cit s'a explorat maï adînc fundul oceanelor, cu atit 
animalele par maï rare şi maï toate prezintă fenomenul carac- 
teristic al fosforescenţii. 

Afară de diferitele specii de scoici din grupul Moluştelor 
(Bucenopsis stroatus) de diferitele specii de roze de mare. (Per- 
Iacrinus asterias) arici de mare. Crastaveţi de mare (holnturii) din 
“grupul Echinodermelor, de diferitele specii de bureţi din grupul 
Spongiilor (Hyalonem lusitanicus) şi de diferitele specii de As- 
cidii din grupul Tunicierilor sau mai recoltat. la adincimile mari. 
şi diferite speci: de peşti, care prezintă particularităţi în adevăr 
extraordinare de formă şi de viață. deosebite de acelea ale peş- 
tilor de la suprafaţă. Aşa, unii din ei cum sintde ex. Melano- 
cetus Johnsoni, şi Linophrynus lucifer. găsiţi la adincimi de la 
700 — 3600 de metri, sint scurţi şi purtind pe faţa lor ventrala 
un sac care li dă aspectul pinticos. Stai infipţi cu coada în 
nămolul de pe fundul mării cu gura în sus enorm de mare şi 
mereŭ deschisă. aşteptind să li cadă hrana tormată din sfârimă- 
turile de animale moarte căzute de la suprafaţă. Culoarea cor- 
pului lor e neagră, din cauza mediului lor încunjurător complect 
întunecat şi singura lumină care îi ajută ca să-şi îndrepte gura 
pentru a prinde sfărimăturile de hrană e dată de fosforescenţa 
corpului lor. Fosforescenţa aceasta e produsă de o secreţiune 
mucoasă a corpului intreg sau de organe luminoase speciale a- 
sezate în genere pe cap ca nişte mici lanterne fantastice. 

Alţi peşti, ca Gastrostomum Bairdii, sint lungi şi subțiri, 
prezintind iarăşi aceleaşi particularităţi în privinţa mărimii e- 
norme a gurii, asămănătoare la unii cu gura unui pelican, ca la 
Eurypharynx pelicanoides şi a fosfurescenţii corpului lor. 

Naturaliştii mai vechi (Forbes). bazaţi pe faptul că lumina 
nu poate pătrunde în fundurile adinci ale mărilor şi pe faptul 
că presiunea la aceste adincimi e enorm de mare!), susțineau 
că nu există animale la adincimi maï mari de 450 de metri. Noi 
am văzut însă cum exploraţiile submarine ni-au arătat contra- 
riul. Desigur, lipsa de lumină e înlocuită întrucitva aci de fos- 
foroscenţa corpului animalelor, cît priveşte inconvenientul presi- 
une! mari, el devine suportabil, cind ne gîndim că organizmul 
acestor animale să adaptează incet-încat la această presiune. Căci, 
desigur, animalele abisale au trăit în epocele mai îndepărtate la 
adincimi mult maï mici şi numai treptat-treptat sau coborit l3 
adîncimile mari, adăptindu-se în acelaş timp noului mediu in- 
cunjurător. 

Dacă e adevărat, că studiul zoologiei ni-a făcut cunoscut 


1). Ţiniud compt de densitatea apei da mare. presiunea. ce sufir 
animalele în diferitele adincimi, creşte aproape exact cu o atmosferă la 
fie-care 10 metri de adincime. Pe fuudurile adinel, la 8000 de metri d. ex., 
animalele sufar o presiune de 800 de atmosfere. 


LUMEA MĂRILOR 451 


reapare 


azi o lume nouă, care prin frumuseţa şi prin organizaţia eï a 
atras curiozitatea tuturor oamenilor iubitori de studiul naturii, 
apoi nu e ma! puţin adevărat că cunoașterea şi studiul acestei 
lumi! ni-ati procurat în acelaş timp şi o mulţime de date ştiin- 
țifice mult maï importante din punctul de vedere al conditiilor 
de viaţă şi de distribuţie a acestei lumi. S'au pus astfel bazele 
biogeografiei marine tot aşa de importantă ca și biogeografia 
terestră. 

Descoperirea şi studiul acestei lumi nouă din cuprinsul mă- 
rilor ni-ai aratat, în modul ccl mai strălucit, că forma, culoarea, 
structura, genul de viaţă şi distribuţia animalelor, ce o compun, 
e simțitor influenţată de o serie de factori fizico-himici ca lu- 
mina din cuprinsul mărilor, ca temperatura, presiunea, gradul de 
salinitate a apei, gradul de încărcare cu diferitele gazuri precum 
şi de mişcarea apelor (valuri, curenţi). 

Şi dacă în contemplarea tabloului feeric din fundul .mărilor 
sintem cuprinşi un moment de un fel de sentiment «de sfințenie 
față de dezvoltarea acea extraordinar de mare a vieţii, după un 
moment de gîndire ni dăm samă că toată acea bogăţie şi splen- 
doare de forme, de colori şi într'un cuvint de viaţă nu sint în de- 
finitiv de cît o manifestare infinită de puteri sau energii strins le- 
gate de materia vieţuitoare, energii care se pot formula treptat- 
treptat cu cit observăm şi experimentăm mai de aproape struc- 
tura, funcțiunile şi condiţiile de viaţă în care trăesc acele 
animale. | | 

Iar cînd, pe lingă frumuseța acea uimitoare a lumii din 
cuprinsul mărilor, ajungem să ne dăm samă şi de rostul eï, a- 
tunci, în adevăr, mulțumirea noastră sufletească e complectă. 

O lume frumoasă şi înțeleasă in acelaş timp, e tot la ce 
poate aspira mai înalt un suflet şi o minte aleasă. 


P. Bujor 


Viaţa, Rominească în Bucovina 
— ZIARISTICA NOASTRĂ — 


In sfirşit s'a aflat totuşi o revistă rominească, care să pà- 
răsească punctul de vedere, că Romini sint numai cei ce locuiesc 
în Bucureşti şi laşi şi să ne recunoască şi nouă această calitate. 
Merită pentru acesti pas direcţiunea revistei toată lauda şi spri- 
jinul tuturor Romiînilor, căci e prima revistă, ba chiar în gene- 
ral primul jurnal romîn, care crede că şi noi putem însemna ceva 
în mişcarea romînească, căci zice dl. C. Stere în scrisoarea, ce 
mi-a adresat'o—îmi permit a cita fără autorizația autorului— 
«fiindcă ei (adică Rominii, cari locuiesc afară de regat) prin forta 
lucrurilor n'au pierdut legătura intimă cu poporul». Se pare deci 
dară, că şi mult maltratata vorbă «unitate culturală» începe să 
devie realitate şi să fie scoasă din girul frazelor, cari constitu- 
jau dicţionariul banalităţilor. 

Insemnătatea noastră, acelor cite-va sute de mii de Romini 
din Bucovina, pentru mişcarea culturală romînească poate fi mare 
şi poate fi mică, ba chiar nulă, ceea ce-am arătat şi cu alte o- 
caziuni. Dacă impulsul necesar nu ne va lipsi, dacă vor afla cei 
chemaţi cuvintul şi calea adevărată şi dacă vor şti să-şi îndrepte 
activitatea spre țelul dorit: strângerea legăturilor de comunitate 
culturală dintre diferitele fracțiuni ale poporului nostru, atunci 
şi puterile fracţiunei noastre nu se vor pierde în intunericul ne- 
cunoscutului sau în marea imenză a străinizmului, ci vor spri- 
jini cu puţinul lor sforțările fraţilor mai mari. Dar pentru a- 
ceasta este neaparat trebuincios ca să ne cunoaştem pe deplin, 
să ne cunoaştem astfel, precum trebue că se cunoască membrii 
aceluiaşi neam. Ne cunoaştem astăzi poate? De loc sau foarte 
puţin. Cauzele? Vina? 

Puțin de spus şi mult de reparat. Dar dacă nu putem și 
nu voim sá cercetăm cauzele şi să stabilim responsabilităţile, nu 
putem trece din acest incident cu vederea, că o mare partea 
vinei 0 poartă presa noastră. Presa din Rominia nu sa infor- 
mat nici cind serios despre stările de la noi, ea a avut totdea- 
una chestiuni mult mai interesante de discutat şi sa mulțămit 
să ne judece după informaţiile tendenţioase din ziarele străine 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA 453 


sau după ştirile fantastice şi comedioas2 primite de la corespon- 
denţi şi colaboratori ocazionali sau de la corespondenţii angajaţi, 
dar cari singuri n'aveau o ideie clară despre lucrurile pe cari 
voiau să le trateze. Am o colecţie întreagă de astfel de stiri 
fantastice asupra referinţilor din Bucovina, strinsă în ultimii ani 
din ziarele romine. Nu voiu să plictisesc pe cetitorii acestei ru- 
brici chiar de ia început arătind cu exemple daunele ce rezultă 
pentru noi din astfel de informaţii falşe şi denaturate, trebue să 
accentuez însă, că răuvoitorii intereselor noastre naţionale s'au 
folosit nu odată cu prisosință de năzdrăvăniile comise de ziaris- 
tica romină rău informată. Recordul acestor năzdrăvânii a fost 
atins cu ocazia pelegrinajului la mormîntul marelui Ştefan, făcut 
în varu anului 1904 din incidentul aniversării de 400 de ani de 
la moartea sa. Articolele și informaţiile publicate de ziarişti 
cari au luat parte la acel pelegrinaj sînt atit de deochiate şi ri- 
dicule, încit te miri că au putut fi publicate. Cit de departe 
poate merge fantazia ustorfel de reporteri puteţi vedea dintr'un 
alt caz, pe care-mi permit a-l comunica după un ziar fruntaș din 
capitală. 

Inainte o mică lăimurire. In vara anului trecut a murit în 
Cernăuţ Adrian Forgaci, un june talentat, care a publicat cite 
va poezii cari au fost remarcate și ale cărui compoziţii muzicale 
cu caracter naţional executate de societatea corală „Armonia“ 
au aflat aprobarea cunoscătorilor în materie. Pe urma lui au 
rămas multe poezii şi compoziţii nepublicate. Un an înainte de 
moartea sa, Adrian Forpaci petrecuse în italia ca instructor la o 
familie.  Cite-va săptămîni după moartea sa un ziar bucureştean 
publică următoarea notiţă, pe care mai mult de haz o comunic 
cetitorilor: „Unul dintre cei mai buni poeţi bucovineni și 
unul dintre cei mai energici luptători pentru cauza noastră na- 
țională, Adrian Forgaci, profesor de filosofie la facultatea din 
Tunis, premiat al Conservatorului din Viena a încetat din viaţă 
în Cerniutz (Bucovina) în floarea virstei, de 27 ani. Defunctul 
a lăsat mai multe volume, dintre care unul scriş în limba ro- 
minească“. 

Ei, ce ziceţi, n'avea dreptate regretatul Teliman cind a scris 
„Moartea lui Dule“ ? Dacă trăia săracul ce sar fi bucurat, că un 
Romin bucovinean în vîrstă de 27 de ani a ajuns profesor de 
universitate la Tunis, înainte de a fi terminât studiile academice 
şi că a iăsat mai multe volume de poezii în limbi diferite. 

Dar si ne mîngiiem, căci e foarte probabil, că Rominii pe 
ceea lume au o presă tot aşa de bine informată ca şi aceasta 
de la noi. 

Vedeţi. că ziaristica romînă, vrind să fie la culmea chemă- 
rii, are datoria să ştie ce se întimplă în toate colţurile lumii și 
să-şi spuie cu multă hotărire cuvintul ei deciziv- de noi şi de 
alții ca noi se interesează mai puţin, doar’ ici colea la banchete 
și alte ocaziuni festive, cînd frazele sforăitoare stăpinesc situaţia, 
de-şi mai aduc aminte. Am insistat mai mult asupra acestui 


454 VIAŢA ROMÎNFASCA 


punct spre a arăta cit de salutară este ideia emisă de revista 
„Viaţa Romiînească“ ca la manifestările vieţei romiînești să par- 
ticipe cu puţinul lor Rominii de pretutindeni, apropiindu-se, cu- 
noscîndu-se, înțelegindu-se asupra direcţiei ce trebue de urmat 
în urmărirea idealurilor noastre cultural-naţionale. In acest senz, 
cu sco»ul de a ajuta ca negura, în care e icvălit poporul romin 
bucovinean, să fie împrăștiată, imi pun modestele mele puteri în 
serviciul frumosului program disfăşurai de „Viaţa Rominească”. 
De sigur, că articolele mele, care vor da schiţe din trecutul şi 
prezentul neamului romin bucovinean, care vor arăta fazele Je dez- 
voltare de pe diferitele terene de activitate. stadiul în care re 
aflăm şi țelul ce voim să-l urmărim în viitor, nu vor prezenta 
un interes deosebit de mare, cugprinzind rezultatele murcei si 
gîndiri unui popor mic la număr şi rămas înapoi pe multe te- 
rene, totuşi cred că voiu reuşi să atrag atenţia acelor bărbaţi, 
cari urmăresc cu desinteresare lupta, ce o ducem pentru emar- 
ciparea noastră. 


Odată cu reinvierea naturii, odată cu învierea Mintuitorului 
din morţi s'a săvirşit în mod definitiv şi împăcarea între Romi- 
nii bucovineni. Ce înălțţător spectacol! Ziua învierii simbolizează 
închegarea rindurilor atit de împrăștiate şi desordonate zle Ro- 
minilor bucovineni. Cind ne giîndim la vijeliile anilor ultimi, buna 
înţelegere ce domneşte în primăvara împăcării generale ne împle 
sufletul de bucurie şi o dorinţă ni se furişează de pe buze: să 
fie într'un ceas bun şi cu noroc! 

Duminică în ziua de Paşti a apărut numărul prim din «Ga: 
zeta Bucovinei» ; acest ziar, care apare de două ori pe săptă- 
mînă subt direcțiunea d-lui advocat const. cav. de Onciul ca or- 
gan al dirigenţei naţionale, este o continuare a ziarului cu acelas 
nume, care a apărut între anii 1891—1897. In prim articolul 
semnat de deputatul A(urel) O(nciul) ni se spune, că în munca 
pentru emanciparea noastră politică şi economică constă adevă- 
rata politică naţională. Chemarea gazetei de față este dea re- 
înaugura politica aceasta. „Chemarea aceasta —urmează autorui— 
ea nu o poate caracteriza mai bine decît reluînd chiar numele 
gazetei, care a întemeiat politica naţională“. l 

Apariția unui ziar, care să represinte interesele întregului 
neam romînesc din Bucovina, a fost salutată cu multă bucurie 
şi însoțită de dorința ca activitatea ei să fie cîtse poate de rod- 
nică Noi nu putem anticipa nimic în privința ţinutei acestui 
ziar, ci dorim numai ca el să se bucure pe deplin de sprijinul 
Romiînilor, iar factorii chemaţi să îngrijească ca el să fie fna- 
devăr oglinda vieţei romineşti din Bucovina, să reprezinte inte- 
resele celor mulţi, cari aşteaptă de mult ziua dreptăţii. Credem 
însă, că momentul e oportun spre a face o privire retrospec- 
tivă asupra ziaristicei romine din Bucovina, una din cele mai in- 
teresante chestiuni din trecutul nostru istoric. numai puţin cu- 
noscut. Scopul ce-l urmărim e ca prin cîte-va schiţe ţinute în 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 455 


EP CI i E E E tata 


liniamente generale să dăm şi celor mai puţin iniţiaţi în 
afacerile noastre buza necesară, pe care se pot discuta apoi 
chestiunile de interes actual ; acest mic istoric poate servi încă 
şi ca un comentar vizitatorilor esposiţiei naţionale din anul a- 
cesta, unde în pavilionul Romiînilor bucovineni vor afla espuse 
toate ziarele romine din Bucovina. Zace în firea lucrurilor ca 
vorbind despre ziaristică să atingi ici colea şi chestiuni de po- 
litică — voii insista deci dară în treacăt, dar’ numai în cadrele 
strictului necesar şi asupra mişcării politice. Acest mic is- 
toric prezintă un interes deosebit întrucit toate mişcările 
mai însemnate de viaţă naţională, politică si culturală au aflat 
espresie în vre un ziar şi întrucit chiar actuala fază, în care se 
află mişcarea politică şi naţională din Bucovina, nu se poate în- 
țelege dacă nu ni’ cunoscută evoluţia din trecut, 


O viaţă proprie naţională lu Rominii bucovineni începe a 
se înfiripa sfioasă deabia la anul 1848; periodul de la 1775—1848 
e cuprins de un întuneric adinc şi nepătruns. „Era o amorteală 
întreagă printre Romini. Oamenii deveniseră sfioşi şi fricoşi. 
Nime, afară de citeva abateri onorabile, nu cuteza să se miste, 
să spună sau să scrie ceea ce simţia și ce-i zăcea pe inimă. 
Tăceau ca piticul. Atit de tare ii apăsase şi'i terorisase despo- 
tismul politic şi ultramontan de pe atunci !“ 1) 

Strigătul, care a trecut prin lume în acest an providenţial 
chemînd popoarele la o viață nouă, a străbătut pănă şi la ure- 
chile unor Romiîni bucovineni, cari n'adormiseră de tot. Mişcarea 
fraţilor din principate şi din Ardeal a aflat răsunet viu în Buco- 
vina, unde se aflau adunaţi o mulţime de refugiaţi politici. Pro- 
videnţa a grijit ca in' timpuri grele să avem şi bărbaţi ageri la 
minte. gata la muncă şi la jertfe. 

La 1848 am avut familia Hurmuzachi. E o datorie sfintă 
a Rominilor bucovineni ca istoria acestei familii ilustre, a cărei 
activitate pe diferitele terene ale vieţii publice a dat roadele 
cele mai frumoase, să se fixeze pentru posteritate înainte de a 
se pierde multe documente valoroase, înainte de a se uita multe 
amănunte interesante. Citeva știri importunte asupra insemna- 
telor evenimente din acest timp şi asupra familiei Hurmuzachi 
aflăm în broşura d-lui prof. univ. Dr. IL. G. Sbiera, O pagină 
din istoriea Bucovinii din 1848- 1850 dimpreună cu nişte No- 
tite despre familiea Hurmuzachi. Cernăuţ, 1899. 

Nu e exagerat dacă susţinem, ceea ce se va vedea şi din 
cele ce urmează, că întreaga viată politică, socială şi culturală a 
Romiînilor bucovineni din restimpul de la 1848—1870 s'a grupat 
in jurul acestei familii, pe care unul dintre cei mai buni cunos- 
cători ai timpului şi ai familiei, Dr. I. G. Sbiera o caracterisează 
cu următoarele cuvinte: „Tustrei -adecă Eudoxiu, George şi A- 


1) Dr. ]. Gh. Sbiera. Mişeări literare la Rominii din Bucovina, O- 
radca-Mare 1890 p. 3. 


4:6 VIAŢA ROMÎNEASCA 


lexandru erau de o inteligenţă rară, inspirați de idei înnalte şi libe- 
rale şi conduşi de simţăminte nobile şi generoase. Pe lingă a- 
ceste calităţi comune mai avea fie-care cite una particulară ; în 
Eudoxiu era încărnată temeinicia, în Georgiu iscusința diploma- 
tică, ear’ în Alecsandru iniţiativa şi spiritul motor si ațiţător.“:! 

Dar faptul, care dă o importanţă şi mai mare acestei fa- 
milii pentru istoria noastră este legătura, ce au făcut'o refugiații 
politici din Ardeal gi Moldova în 1848 cu această familie şi din 
care s'a născut cu timpul acea reciprocitate culturală şi literară. 
care ne-a apropiat pentru un deceniu și mai bine, mai mult de- 
cit astăzi după jumătate de veac, de țelul urmărit. Sprijinul ac- 
cordat de Alexandri mişcării culturale din ţar şi venirea lui A- 
ron Pumnul în Bucovina, care, lăsind la o parte teoriile sale lim- 
bistice, are pentru noi merite incontestabile, sînt puncte lumi- 
noase din trecutul nostru. 

Reprezentanţii acestei familii sînt astăzi d-nii Eudoxiu ba- 
ron Hurmuzachi, un fruntaş politic încărunţit, di. dr. Alecu Hur- 
muzachi. deputat în dieta provincială şi in camera imperială și 
Constantin Hurmuzachi, acriitor de renume pe terenul ştiinţelor 
naturale, scriitor politic, autorul interesantei broşuri : de Sia- 
visierung der Bukovina im XIX Jahrhundert von einem Bu- 
kowiner Pumănen. Wien 1900. Meritele acestei familii ade- 
vărat nobile atit prin origine cit şi prin fapte romîneşti vor 
putea fi apreciate mai bine dacă vor fi aşezate în cadrele tim- 
pului de atunci. In restimpul de la incorporarea Bucovinei 
şi pină la 1848 se petrecuse cu nobilimea romînă bucovi- 
neană subt infiuenţa Polonizmului a tot stăpinitor în Galiţia, 
cu care Bucovina a fost împreunată de la 1 Noemvre 1786—4 
Mart 1849 ca un simplu judeţ, acelaş fenomen de desnaţionali- 
zare, deşi nu în măsură atit de mare, ca şi cu nobilimea romină 
din Ardea] şi Ungaria subt influenţa Maghiarilor. 

„Conştiinţa naţională puţin deşteptată în ajunul anexării, 
amorţi şi se întunecă în nobilimea romînă de atunci după ane- 
xare tot mai mult şi mai mult prin acţiunea şi influenţa siste- 
matică, exercitată de cătră elementul invecinat galiţian, de că- 
tră elementul slav, carele începu a se revărsa asupra ţării intoc- 
mai ca și un torent puternic, de cătră elementul polon mindru 
şi seducător, carele întinsese în curind mrejele sale peste toată 
teara, prinziad în ele toate familiile romine nobile, ba am pu: 
tea zice toată înteliginţa noastră de atunci, şi prefăcindu-i în cu- 
rind pe cei mai mulţi în Poloni după toată forma, prefăcindu-i 
in oameni, ce depusese portul strămoşesc naţional, uitase limba 
lor națională şi adoptase în locul ei dimpreună cu familiile lor 
limba polonă, ba chiar şi costumul polonez, devenind astfel Po 
loni de confesiunea ortodox-orientală * °) 


amem an 


1) Dr. I. G. Shiera Op. cit. pag. 8 sq. 

2). Ion I. Bumbac şi Gr. Halip. Privire istorică asupra treculu: 
lui polilic social şi naţional al ducatului Bucovina, Braşov 1836, pag. : si. 
vezi şi Dr. I. G. Sbiera, Familia Sbiera pug. 149 şi 158. 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 457 


La acestea mai trebue de adăugat, că cele mai multe fa- 
milii romine nobile vinduseră averile lor şi trecuseră în Moldova, 
slăbind astfel puterea de resistenţă a Rominilor bucovineni. 

In jurul familiei Hurmuzachi sa inchegat la 1848 tinăra, 
mişcare naţională; ea a reprezintat dorinţele poporului romin 
bucovinean trezit la o viaţă nouă; ea a purtat cu toate armele 
şi pe toate căile legale o luptă necurmată pentru realizarea pos- 
tulatelor naţionale. Autonomia Bucovinei sta în fruntea cererilor 
Rominilor ; pentru realizarea acestui scop şi-au încordat Romiînii, 
sprijiciţi şi de celelalte națiuni conlocuitoare, toate puterile lor. 
In rindul al doilea, însă cu aceeaş stăruinţă, Rominii cereau „pen- 
tru conservarea naționalităţii, înfiinţarea de şcoli poporale şi o 
catedră pentru limba şi literatura rominească“. Despre congre- 
sul bisericesc, câre se află încă pintre cele 12 postulate ule Ro- 
minilor şi care i devenit prin cererea de împărţire a diecezei, ce- 
rere formulată de Rutenii tineri, o chestiune din ceie mai actu- 
ale care atinge în mod simţitor “interesele Rominilor, îmi propun 
să vurbesc într'un articol special. 

Printre postulatele Rominilor din Austria intilnim şi două, 
cari ni arată că conştiinţa naţională era în acele timpuri grele 
vie : e cererea Rominilor ca toţi Rominii din imperiul austriac 
să fie împreunaţi într'o singură provincie şi ca biserica gr-or. ro- 
mînă din acest imperiu să formeze o singură dieceză. Realizarea 
acestor postulate ar fi schimbat definitiv fizionomia imperiului 
austriac şi ne-ar fi ferit de pericolul ce ne ameninţă astăzi. 

Toate actele politice ale anilor 1848—50, toate manifestă- 
rile culturale şi naţionale din acest timp au pornit din iniția- 
tiva membrilor familiei Hurmuzachi sau din împrejurimea ei. 
Scrierile politice de atunci şi de mai tirziu, ca petiția din 1848, 
promemoria la aceasta. Emanzipationsruf, Noth-und Hilferuf der 
Gemeinden des Moldunisch—Cimpulunger Okols in der Bukowina 
s'au născut din iniţiativa lor şi au ca autori pe unul din fraţii 
Hurmuzăcheni. Se ințelege, că ei au avut şi colaboratori, între 
cari se aflau oameni destul de insemnati, dară rolul principal le-a 
revenit lor, în proporţia culturii, bunei stări materiale, relaţiilor 
ce .e întrețineau şi posiţiei sociale ce ocupau. Colaborarea inteli- 
gentului deputat-ţăran Mihaiu Bodnar din Galaneşti alături de 
ei avea o însemnătate programatică pentru politica bucovineană 
şi era cea mai potrivită inaugurare a ei. Decit, şi aceasta o cons- 
tatăm cu oare-care durere, politica bucovineană n’a urmat ca- 
lea naturală a desvoltării, ci s'a oprit la cotituri, s'a abătut de 
multe-ori pe căile lăturalnice, astfel că ceea ce trebuie să fie re-: 
gulà a devenit escepţie. Tot membrii acestei familii au creat in. 
anul 1848 şi prima gazetă politică în Bucovina; ea purta nu- 
mele «Bucovina», gazetă rominească pentru politică. religie şi: 
literatură şi apărea odată pe săvtămină. iară în anul al treilea. 
de două ori pe săptămină, în limba rominească cu litere ciri- 
lice şi nemţască. In anul prim gazeta mare redactor respon- 
zabil, în anul al doilea (1849) funcţionează ca redactori respon- 


458 VIATA ROMINEASCA 


zabili ambii frați George şi Alexandru, iar în anul al treilea 
numai Alexandru. In primul articol de tond, George Hurmuzachi 
formulează programul gazetei in următoriul mod: „Foaia noastră 
va fi dar defensorul intereselor naţionale. intelectuale si materi- 
ale a(le) Bucovinei. reprezintantul dorințelor şi nevointelor ei. 
organul bucuriilor şi suferințelor ei. Monarchia democratică cu 
toate consecințele; o Austrie liberă, puternică. falnică ; deplină 
îndrituire a tuturor naţionalitaţilor; autonomie provincială ; în- 
treg şi nemărginit progres în toate ramurile activităţii omeneşti, 
ucestea sint principiile noastre, şi pe care foaia noastră nici-o 
dată nu le va pierde din ochi“. Din interesantul articol mai re- 
marcăm următoriul pasaj: „Foaia aceasta mai este cu deosebire 
chemată de a mijloci şi cunoştinţa ambelor surori. Moldova și 
Valahia, Austriei şi Germaniei. care au de apărat în aceste prin- 
cipate interese de o nemăsurată importanţă“ şi „nu va lipsi a 
se ocupa şi de soartea fraţilor noştri Romini in număr de mai 
mult de trei milioane, din Ungaria şi Transilvania“. Şi intrade- 
văr pasajul ultim din programul Gesfâşurat a fost îndeplinit cu 
„sfintenie. Redactorii gazetei se interesează intensiv de viaţa ro- 
miînească din Moldova şi Ardeal; fie-care număr al gazetei a- 
ducea articole lungi şi bine documentate, corespondențe detailate 
din Ardeal și Moldova. Ori şi ce atac sau insinuare fată de nea- 
mul romiînesc de pretutindeni «Bucovina» le respingea, polemi- 
zind cu dovezi temeinice şi nimicind aserţiunile calomnioase ; 0 
foarte interesantă polemică a fost cea purtată de „Bucovina“, 
timp mai îndelungat, cu ziarul german din Ardeal «Siebenbiirger 
Bote» organ dușmănos aspirațiilor naţionale ale Romiînilor. E mai 
mult ca probabil că partea referitoare la ardea! va fi fost îngri- 
jită de A. Pumnul, care se refugiase de urgia Maghiarilor în Bu- 
covina, aflase în ospitala casă a Hurmuzăchenilor o primire 
caldă şi însulleţită şi primise prin intervenţia lor catedra pen- 
tru limba şi literatura romină, înfiinţată prin emisul din 20 De- 
cemvre 1848 pe lingă gimnaziul de stat din Cernâuţ. Aceasta 
era prima catedră de limba şi literatura romînă din impe- 
riul austriac. 

„Bucovina“ avea şi un foileton foarte bine îngrijit. Intre co- 
laboratorji principali întilnim pe Alecsandri. care legase cu Alecu 
Hurmuzachi una din acele prietenii, cari revarsă binefacerile lor 
şi asupra neamului. Alecsandri publică poezii poporale şi proprii; 
pe cele poporale le însoţeşte de studii lungi esplicative ca cele 
referitoare la «Miorița», la „Păunașul Codrilor“ şi „Mihu copilul“; 
din ale sale amintim «Trei arcași sau altariul mănăstirei Putna», 
«<Barcarola» etc. Apoise reproduc poezii de Conachi, Cirlova, Bo- 
lintineanu, Gr. Alexandrescu şi dintr'o colecţie întitulată „Pano- 
rama Moldovei“. Aron Pumnul publică vre-o citeva articole, în- 
tre cari unul intitulat „Neaternarea limbei romanesci en desvol- 
tarea sa si en modul de a o scrie“, închinată junimei romaue. 
Dintre scriitorii bucovineni a publicat în foileton /rachie Porum- 
bescu ale cărui scrieri, cari posed mai mult un interes istoric 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 433 


decit valoare literară, au apărut o parte într'un volum editat de 
prof. L. Bodnarescu !). Primul număr al «Bucovinei» a apărut 
in 4/16 Octomvre 1848, ultimul în Septemvre 1850; lipsa de 
sprijin din partea publicului a fost cauza incetării acestui esce- 
lent ziar gi aeeastă lipsă de sprijin, acest indiferentizm dăună- 
tor a cauzat mai tirziu şi moartea celorlalte ziare rom.neşti, ce 
au mai apărut in Bucovina. 

Periodul dintre anii 1850—1860 n'are nici o însemnătate 
mai deosebită pentru desvoltarea politică din Bucovina. era tim- 
pu! tluctuaţiilor politice şi al repeţitelor treceri dintr'o formă po- 
litică in alta: de la monarchia constituţională la monarchia ab- 
solută şi de la aceasta iarăși la o formă constituţională. Noi re- 
ţinem uuimai faptul că la 6 April 1861 s'a întrunit pentru prima 
dată dieta bucoviaeană sub: presidiul episcopului Eugeniu Hac- 
man ; autonomia şi independenţa ciîştigată lu 1849 a putut fi pusă 
în practică abia în 1861. Astăzi dacă răsfoim procesele verbale 
ale dietei provinciale și facem o comparaţie cu starea actuală, o 
întristare descuiăjătoare ne cuprinde sufletul: ia 1861 limba de 
desbatere îu dietă era limba rominească ; de Ruteni, cari astăzi 
ne înăduşă, cari cer impărţirea diecezei şi alipirea ţării din nou 
la Galiţia, maică nici nu era vorbă, 

Deja în a doua perioadă legislativă a dietei bucovinene de- 
putaţii romini formară două partide, cari deosebindu-se la înce- 
put numai puţin, se indepârtară prin animozităţi din ee în ce 
tot mai mult pină ce se treziră duşmane în toată forma: deo- 
parte partidul autonomiştilor, răzimindu-se pe Polonii învecina- 
tei Galiţii, de altă parte cenźtraliştii sprijinindu-se pe Nemţii, 
cari profesau tendinţi centrahzătoare. In, grupul din urmă se află 
pe lingă Eudoxiu Hurmuzachi şi escelentul orator dr. Constantin 
Zomaşciuc. primul rector al univerzităţii din Cernăuţ. Viaţa po- 
litică din Bucovina se mișcă de acum inainte timp mai îndelun- 
gat în semnul acestor două partide; cînd guvernul centrale 
compus din reprezentanţi ai partidelor autonomiste situaţia po- 
liticà din Bucovina e în mîna partidului autonomist, romin, cînd 
puterea centrală zace în mina unui regim centralist, în dieta bu- 
covineană sint stăpini centralişti, a căror majoritate o formau 
elemente ostile Rominilor. 

Prima societate politică a Rominilor bucovineni a fost „So- 
țielatea Autonomiştilor naţionali în Cernăuţi“, care avea ca ţintă, 
după cum spune $ 1 din statute: „de a cultiva în popor ins- 
trucţiunea politică şi conştiinţa naţională, precum gi de a stărui 
pentru realizarea, întărirea şi dezvoitarea organică a autonomiei 
în toate ramurile vieţii publice“. Atit societatea, cit şi organul 
ei scris în limba nemţască sub titlul „Der Patriot Wochen- 
schrift fir Politik u. Volkswirtschaft“ şi-au sistat activitatea 
după puţin timp. A rămas mi se pare o specialitate bucovineană 
inaugurarea societăţilor politice şi apariţia jurnalelor numai în 


1) Scrierile lui Iraclie Porumbescu adunate şi insoțite de o schiţă 
biografică de Leonida Bodnarescu Cernăuţi 1898 Partea I. 


460 VIAŢA HOMÎNEASCA 


vederea alegerilor. Activitatea politică a deputaţilor romini se 
__mărgini în timpul acesta atit in dietă cit şi în parlament la lc- 
crări foarte puţin însemnate; singure silinţele pentru activarea 
congresului bisericesc merită o menţiune specială, dar chiar fe- 
liul cum se făcea lucrul acesta indicu de pe atunci că mai de 
vreme sau mai tirziu e necesară o mişcare mui energică, care 
să pornească din mijlocul poporului. Societatea politică «Con- 
cordia», înfiinţată în anul 1885 de profesorii Ion /. Bumbac și 
Gr. Halip, încercă să formeze o legătură trainică între diferite.e 
clase sociale ale popcrului romiîn însă fâră succes. Scopul fru- 
mos al «Concordiei», care era, după cum se esprimă cei doi in- 
fiiaţători în broşura „Privire istorică etc.“ «să reconstruească in- 
crederea, sinceritatea şi frăția in sinul populaţiunii şi bisericii 
noastre bucovinene, apropiind pe boier de ţăran şi de tot cea 
esit din sînul acestuia. precum şi pe țăran apropiindu-l de boier. 
apropiindu-l de preotul său şi de inteligenta sa, şi impăcind și 
legind interesele boierului şi aie bisericei de interesele bine inte- 
lesa ale ţăranului nostru şi în genere ale cauzei noastre biseri- 
ceşti naţionale» (pag. 29)—a rămas neatins; societatea a dezvol- 
tat o activitate mai intensivă numai pe timpul alegerilor şi s'a 
stins cind, prin intrarea tinerilor în politică, s'a constituit partidul 
naţional romin. Atît de neglijată era politica Romiînilor buco- 
vineni, încît nici un organ de publicitate nu se credea necesar 
spre a preciza punctul de vedere al cercurilor conducătoare. Ro- 
miînii bucovineni se serveau în discuţiile lor de ziarele de peste 
munţi, mai ales de „Tribuna“ din Sibiu și de „Gazeta Transilva- 
niei“ din Braşuv. Trecuseră aproape patruzeci de ani de la incetarea 
„Bucovinei“, cînd începură a scoate un grup de bărbaţi tineri o ga- 
zetă rominească în Suceava, vechiul cuib de cultură rominească, 
unde tradiţiile trecutului sint mai trainice.1) Noul ziar purta numele 
„Revista politică“ şi-a apărut din Maiu 1886 pînă în April 1891. 
Această gazetă se poate număra între cele mai bune din cite 
le-am avut noi; istoricul ei, care va fi și istoricul ideilor de la 
1880—1890, deci dară o parte integrantă din istoria ţărişoarei 
noastre, va arâta amănunţit închegarea, desvoltarea şi desfacerea 
acelui grup de bărbaţi, cari au susţinut cu multe jertte această 
frumoasă mişcare. Acest istoric a promis să-l scrie cel mai dis- 
tins membru al acestei grupări, consilierul de la curtea de apel 
din Lemberg și membru corespondent al Acad. Romine T. H. 
Slefanell;, cunoscut ca istoric şi beletrist. care a fost sufletul 4- 
cestei întreprinderi. Pină cind vom fi în poziţia să cetim acest 
istoric dintro pană atit de competentă şi să putem aprecia 
munca cinstită şi serioasă, jertfele aduse fără zgomot şi reclamă, 
aş voi să fixez cite-va fapte, cari ar trebui ştiute. l 
E interesant să se ştie, că «Revista Politică» e unicul ziar 


1). Gazeta „Albina“ care a apărut de la 1866 mai mulţi ani în 
Viena şi la cure au colaborat bucoviaenii Vasile Grigoroviţă, S. Isopescul. 
V. Bumbac nu intră în cadrul articolului acestuia. 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 461 


politic, care n'a stat în nici o legătură cu vre-o grupare poli- 
tică, nici cu vre-un bărbat, care făcea politică militantă căci T. 
V. Stefanelli a fost deputat dietal mult mai tirziu. In jurul „Re- 
vistei Politice“ se aflau grupaţi, pe lingă Stefanelii, încă profeso- 
rul gimnazial Ștefan Ştefureac, un fruntaş al neamului rominesc 
din Bucovina, înfinţătoriul societăţii „Şcoala Romină“ din Su- 
ceava, cunoscut şi ca scriitor pe terenul filologiei romine 2), cu- 
noscutul academician ©. F7. Marian şi profesorul Const. Cosovici. 
Afară de aceștia, cari conduceau foaia, au mai contribuit din 
cînd în cind şi părintele Artemie Berariu din Ceahor, părintele 
Dan, dar’ mai ales părintele Constantin Morariu, care lucra neo- 
bosit pe toate terenele vieţii publice. Editorul gi redactorul res- 
ponzabil al foii, Dr. M. Lupu, n'a scris, după cit am fost infor- 
mat, nici un articol. Articolele de conţinut politic şi juridic au . 
fost scrise în majoritatea lor covirgitoare de Stefanelli, chestiu- 
nile şcolare, didactice și pedagogice erau terenul lui Ştefan Şte- 
fureac, părintele Marian îngrijia foiţa. la care a mai colaborat 
şi V. Bumbac, Stefanelli. d-na Olimpia Iliuţ, A. Last, A. Maco- 
vei, C. Morariu, d-na Adela și d-nul A. Xenopol şi în rare sa 
tipărit reproduceri din Alexandri, Eminescu, iar' Dr. A. Daş- 
chevici scria cronica şi informaţiunile. 

Programul şi tendinţele acestei foi erau cit se poate de 
romineşti ; revista, care apărea de două ori pe lună avind 16 
pagini, se tipăria în Cernăuţi, încă o greutate destul de mare şi 
aducea material foarte variat, ocupindu-se cu temeinicie şi cu- 
noştinţă de cauză de toate chestiunile, cari atingeau sfera inte- 
reselor romineşti. 

Ţinutu foii a fost cît se poate de moderată, totuşi o răceală 
temporară a intervenit între grupul din jurul „Revistei Politice“ 
şi politicianii militanți şi abia cînd pericolele din afară au deve- 
nit amenințătoare Rominii şi-au strins rindurile spre apărare co- 
mună. In urma mai multor consfătuiri ținute la Suceava pe la 
începutul anului 1891, Rominii se unesc şi recunosc cu toţii so- 
cietatea politică «Concordia» ca organ deciziv în toate acţiunile 
politice ; «Rev. Politică» se contopeşte cu «Gazeta Bucovinei», 
care apare de două ori pe săptămină în Cernăuţ ; primul număr 
a apărut în ?/;, Mai 1891. Din programul ziarului, care se asea- 
mănă întru toate cu cel al «Rev. Pol.» citez numai aceste două 
pasaje caracteristice : «Una din misiunile noastre importante, pe 
care le avem în cadrul acestui program, este și organizarea po- 
porului nostru rominesc din Bucovina. Cu ujutoriul organului 
nostru vom lucra deci pentru formarea unui partid national 
compact şi vom combate din răsputeri spiritul de clică, ce sur 
încerca să se încuibe în sinul poporului şi al partidului naţional. 
In această gavetă răul se va scoate la iveală. ori-undc sur ivi 
el, şi vor fi combătuţi toţi cei ce vor contribui la răspîndirea 

1) Serlerile lui Ştefureac un fost adunate şi editate într'un volum de 


profesorul Gherasim Buliga subt titlul: Scrierile lui Ştefan Ştefureac 
Suceava 1896. : 


462 VIATA ROMIXNEASCA 


lui, dar se înţelege, pe o cale totdeauna obiectivă şi cu încun- 
jurarea personalităţilor“. 

«In privinţa literară ziarul nostru se va nizuia ţinea pas 
cu direcțiunea literară urmată de foi Rominii, iar pentru des- 
voltarea gustului de cetire la popor şi pentru cultivarea aces- 
tuia va scoate în fie-care lună cîte un suplement sub numele 
„Foaia Săteanului“, în care se vor tracta materii ce interesează 
mai ales poporaţiunea de la ţară“. Postulatul stabilirii unei legă- 
turi culturale și literare mai trainice cu ceialalţi Romini revine 
adese în articolele din „Gazeta Bucovinei“. Directorul ziarului a fost 
ardeleanul Pompiliu Pipoş pînă la moartea sa întimplată la 6 
Faur st. n. 1898, apoi George Bogdan-Duică, Dr. FI. Lupu etc. Am 
amintit deja în alt loc, în prefața la «Foiletoanele» lui Teliman, 
că în scurtul timp cît a condus ziarul dl. George Bogdan-Duică, 
atit partea politică cit şi foiletonul au fost foarte ingrijite ; dară 
şi de altmintrelea ziarul se prezintă destul de bine. Dintre cola- 
boratorii de la «Gazeta Bucovinei» amintim pe Dr. A. Onciul, 
pe Constantin Hurmuzachi, care scria mai ales articoli asupra 
slavizării Bucovinei: tot aici şi-a început activitatea jurnalistică 
şi Mihai Teliman. In marea adunare naţională din 7 Mart 1892 
s'a proclamat solidaritatea naţională, s'a pus bazele partidului 
național, al cărui reprezintant oficial avea să fie societatea po- 
litică «Concordia», iar organ acreditat «Gazeta Bucovinei». Dară 
tocmai cam pe atuncia se ivi si curentul democratic, care cerea 
o lărgire a drepturilor politice, pentru ca şi marea massă a ţarănimei 
să poată lua parte lu viaţa politică. Cele două postulate princi- 
pale ale acestui curent formulate mai tirziu sint: reforma elec- 
forală și banca spolecară. Acest curent sa născut în mijlocul 
tinerimii universitare eşită în mare parte din popor; în fruntea 
ei s'a pus George Popovici. Ei au început o activitate febrilă 
pentru a crea baze sigure pentru edificiul suveranităţii poporu- 
lui. Din iniţiativa lor sau născut cabinetele de lectura, iară mai 
tirziu băncile raiffeisiene. Această mişcare, care tinde la îmbu- 
nătăţirea stării materiale a poporului, a primit în anii din urmă 
un nou impuls tot din mijlocul studenţimii academice; ar fi de 
dorit numai ca cei chemaţi să nu uite de frumoasele promisiuni 
făcute. 

Conducătorii mișcării democratice începură a ţinea adunări 
poporale gi a organiza districtele, a lumina poporul asupra drep- 
turilor şi datoriilor sale. Se înţelege că toate acestea, ca adună- 
rile, dările de samă, controla alegătorilor, scurt zis tendinţa ti- 
nerilor, nu puteau fi aprobate de politicianii deprinşi cu comodi- 
tatea, cu toate că adunările poporale se aflau deja în statutele 
Societăţii autonomiştilor, iară organizarea era punctul cardinal în 
programul partidului national. 

Tinerii aveau idei subversive, precum cu durere trebue să 
constatăm că unii din tinerii də atunci au îmbătrinit într'atita 
încit cred a putea constata la alţii idei subversive şi stricăcioase 
neamului, pe cînd de fapt nu-s alta nimică decit ideile profe- 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA 463 


sate de ei altă dată, şi astfel o răceală, ba chiar oare-care osti- 
litate se produse din nou. Dar cu intrarea în politica activă a Dr 
George Popovici direcţia nouă triumfă făcînd să inceteze „Gaze- 
ta Bucovinei“ şi să apară „Patria“ subt direcţiunea Dr. Valeriu 
Branişte, actualul director al „Drapelului“ din Lugoj. Noul ziar 
apărea de trei ori pe săptămînă ; în fruntea mișcării sta Dr. 
George Fopovici şi Dr. lancu cav. de Flondor, iar ca colabora- 
tori erau. angajaţi mai mulţi tineri ca A. Deseanu, Victor Bra- 
nişte, A. Gherman, St. Berariu şi ca mai vechiu Mihai Teliman. 
Programul ziarului „Patria“, al cărui număr prim a apărut în 
2/,« Iulie 1897, culminează în următoarele cuvinte: „Zntregul 
popor din Bucovina. conştient şi umăr la umăr, solidar în 
toate interesele sale vitale, trebue să lucreze cu plan şi bine or- 
ganizat, ca munca şi sacrificiile cele mari să-şi poală aduce 
roadele contemplale“. Deja la început ziarul accentuează la dife- 
rite ocaziuni, că „nicăieri în întreaga monarchie nu este atit de 
străin poporul romin faţă de inteligenţa sa şi nicăieri nu este 
raportul între acești doi factori puternici ai vieţei naţionale âtit 
de nefiresc ca tocmai la Romiînii din Bucovina“, iară în foiletonul 
No 6 Mihai Teliman arată într'un articol, care poartă titlul 
„Elita noastra“ frumosul rol al unei elite conştiente de che- 
marea sa. | 

«Patria» bucurindu-se de sprijinul unor bărbaţi energici şi 
gata de jertfe, avînd ca colaboratori pe unii dintre cei mai buni 
mâănuitori ai condeiului— toată studenţimea naționalistă era gru- 
pată în jurul ei—dispunind de corespondenţi destoinici în pro- 
vincie, se prezintă în condițiuni foarte favorabile. Ţinuta ei ade- 
vărat rominească, dar mai de ales tendinţa ei hotărit democratică, 
îi cuceriră simpatiile publicului romiîn şi-i ciştigară aprobarea Ro- 
minilor din afură, 

La un an după apariţie i se născu însă un rival primej- 
dios în «3entinela», care sta subt conducerea d-lui Dionisie Vo- 
ronca, bărbat ce se interesase mult de mişcarea politică, şi avea 
ca redactor pe Mihai Teliman. Programul «Sentinelei» era cel 
al «Patriei» şi ea îl reprezenta cu aceiaşi căldură şi poate chiar 
mai accentuat; ea se opunea însă oricărei politici esclusiviste, pe 
care credea că o practică nou înfiinţatul partid democratic. „Sen- 
tinela“ a dus o viaţă scurtă şi a murit zugrumată de pre marea 
dragoste a abonaților, cari o năvăleau prea adese cu abonamen- 
tul. Mult mai periculoasă şi mai gravă a fost sciziunea ce s'w 
făcut in presa romină bucovineană prin înfiinţarea ziarului 
„Timpul“, al cărui prim număr a apărut la 1 Iulie 1900. Des- 
chid o mică parenteză spre a lămuri naşterea acestui jurnal. 
Tinerii deputaţi din partidul naţional începură a face o politică 
mai radicală cu înnainte vreme şi reușeau să ieie cite-odată 
în elanul entuziasmului și pe cei bătrini cu dinşii. Cu cît pos- 
tulatele formulate de cei tineri întimpinau piedici mai mari, cu 
atit mai mult se îndirjiau luptătorii. Ziarul „Patria“ schimbă to- 
nul moderat de la început în unul mai categoric, în sfirşit chiar 


464 VIAŢA HOMINEASCA 


violent, căci partidul naţional romin ajunse curind în cea mai 
crîncenă oposiţie faţă de guvern, care se sprijinea pe partidele 
politice străine. Tocmai cind se credea, că o schimbare în mo- 
dul de guvernare e iminentă, încheiară o parte a politicianilor ro- 
mini, cari credeau că e mai nemerit să accepteze un compromis 
bazat pe concesiuni reciproce de cit să aştepte rezolvarea crizei, 
cu guvernul faimosul „pact“, al cărui conţinut a rămas până as- 
tăzi o taină pentru publicul mare. despre care se ştie însă atit 
că n'a fost observat in nici unul din punctele sale. Doi din de- 
putații romini, Dr. George Popovici şi Dr. Iancu cav. de Flondor, 
n'au primit acest compromis. O sciziune se produse din nou în 
sînul partidului naţional.  Pactiztii întemeiară, pentru a justifica 
si apăra tactica urmată de dingii, ziarul „Timpul“. la care in- 
tilnim ca colaboratori cunoscuţi vechi ca Dionisie Voronca, Mihai 
Teliman, apoi Leonida Bodnărescu, colaborator al „Patriei“ şi al 
„Gaz. Bucovinei“ ; conducător politic al ziarului era Dr. Fl. Lupu. 
Apariţia ziarului, al cărui program era destul de naţional şi 
care se deosebia de celelalte numai în mijloacele şi tactica pe cari 
le credea mai potrivite de aplicat întru apărarea drepturilor noas- 
tre, ale cărui intenţii ascunse se credeau însă dăunătoare intere- 
selor naţionale, a produs o agitaţie mare în ţară şi a fost din 
multe părţi respins; ziarele din Ardeal şi Rominia i-au făcut o 
primire din cele mai puţin favorabile silind pe profesorul Leo- 
nida Bodnărescu, care făcea parte din redacţiune, să publice în 
No 2 al «Timpului» o scrisoare deschisă, în care cerea ca zia- 
ristica romînă să păstreze faţă de ei o ţinută leală. Cei doui de- 
putaţi disidenţi părăsiră clubul dietal romîn şi întemeiară un nou 
partid : partidul poporal român, cel mai democrat partid de până 
atuncea, cel puţin după program şi tendinţi, dacă nu şi după 
rezultate. Lupta ce sa dat între ambele partide a fost. din cele 
mai agitate din viaţa noastră politică, cu privire însă la cele 
ce-au urmat inai tirziu numai o întroducere destul de palidă. Cit 
de nenorocită era starea politică se vede dinti”o serie de articoli 
din „Timpul“, din cari unul fineşte cu următoarele cuvinte: „Re- 
zultatul final al actualei tactice politice a Rominilor bucovineni 
este : înlŭuntru neuniți, în afară îndușmăniți cu toți factorii 
politici din țară“. Lupta ziaristică a acestor grupări s'a desfa- 
surat între «Timpul» și «Deşteptarea», care se transformase în 
urma încetării „Patriei“. după izgonirea fraţilor Branişte și © 
serie neintreruptă de confiscări, din organ poporal în organ po- 
litic trecind sub conducerea lui Atanasie Gherman ; dură 75 de 
numere „Timpul“ s'a stins. Subt titlul „Timpul se află pe patul 
de moarte“ cetim ìn No. 75 următoarea notit: „Mărturisim fără 
încunjur acest adevăr. Boala este aceiaşi de care au apus toate 
gazetele romineşti din Bucovina în ultimile două decenii: nesol- 
virea abonamentului.“ «Timpul» apune deci dară din lipsa de 
sprijin material; noi credem, că nici bază morală de existență 
n-avea, după ce singur constatase, că „pactul“, formula politică, 
care-i justificase apariţia n-a fost respectat şi pus in practică. „Des 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 465 


teptarea“ rămase deci dară unicul ziar romîn în Bucovina: ea-şi 
schimbă formatul şi începu a apărea de două ori pe săptămînă 
subt conducerea lui Constantin Berariu, cunoscutul autor al fe- 
eriei «Făt-Frumos în grădina Sft. Vineri» şi a traducerii «Hero 
şi Leandru» de Grillparzer, precum şi a unor poezii şi a lui £u- 
sebie Stefanelli, mort înainte de un an. Evenimentele politice din 
cei din urmă patru-cinci ani sint prea recente pentru a fi espuse în 
mod obiectiv, căci abea se apropiaseră cele două partide romiîne, 
cel conservativ şi cel poporal, şi creiaseră sub titlul „Dirigenţa 
partidelor romine din Bucovina“ un organ de reprezentare co- 
mun, cind din începuturi mici s'a născut o luptă inverşunată în- 
tre partidele unite şi noul partid democrat, care reprezinta o 
politică foarte radicală, condus de Dr. FI. Lupu și Dr. A. Onciul 
şi avind ca organ de reprezentare societatea politică «Unirea». 
După o luptă foarte aprigă şi violentă, după agitaţiuni, cari 
luară forme necunoscute la noi, valurile turbate s'au liniştit şi Ro- 
“miînii sau găsit iară-şi uniţi într'un singur partid politic. „As- 
tă-zi pacea este restabilită—scrie A. Onciul în articolul de fond 
din No. 1 al „Gaz. Buc.“--şi anume nu pe baza şubredă a unor 
prietenii personale ci pe temelia trainică a cooperării politice a 
întregii naţiuni.“ La primul pas politic partidul consolidat a 
serbat un triumf: reuşita lui Aurel Onciul contra unui Ruteau 
la alegerile pentru camera din Viena într'un cerc cu alegători în 
majoritate străini. Evenimentele politice ale ultimilor ani au a- 
rătat pănă la evidenţă că puterea, politică zace în popor şi deci el tre- 
bue cultivat intensiv şi nu numai pe timpul alegerilor. 

Despre ziaristica politică au mai rămas de spus citeva 
vorbe. La 1 Mai 1902 dl. Aurel Onciul începe a scoate gazeta 
sa „Privitoriul“ în Brünn de două ori pe lună avind ca motto 
cunoscutele versuri din „Glossa“ lui Eminescu: „Privitor ca la 
teatru“ etc. Scopul revistei este espus ìn cele următoare: „Este 
timp de a îndruma o direcţie nouă şi de a ridica, precum se 
face aiurea în statele civilizate, politica dimpreună cu auzxiliarele 
ei sociologice de la nivelul actual de meserii la rangul de şti- 
inţe.  Scopului acestuia încearcă să-i servească revista prezentă, 
care în sensul glossei mult regretatului Eminescu poartă numele 
«Privitoriul». Ea tinde, pe bază inductivă şi în mod ştiinţific, să 
analiseze condiţiunile etnice, economice, sociale şi politice de e- 
xistenţă la Romini şi astfel să constate factele, din cari apoi să 
se poată trage consequenţele pentru politica militantă de toate 
zilele. Revista nu va fi nici adictă, nici duşmană partidelor e- 
xistente ; faţă de toate ea va recunoaște ce este bun şi va com- 
bate ce este rău în programele lor. Singurul ei program este, 
precum nu poate fi altfel în știință, constatarea adevărului.“ Dl. 
Onciul este de sigur cel mai escelent ziarist bucovinean ; dispu- 
nind de cunoştinţi temeinice pə toate terenele vieţii publice, 
scriind într'un stil energic şi colorat, ştiind a ţinea tonul polemi- 
cei totdeauna la înălțimea cuvenită, el ar face cinste ori-şi-că- 
rei ziaristice. Espunerile sale sint în totdeauna clare, definițiile 


466 VIAŢA ROMÎNFEASCA 


precise şi desfăşurarea lucrurilor logică ; ziarist vechiu, d-sa a 
desvoltat în ultimii ani o activitate ziaristică uimitoare. „Privi- 
toriul“ a rămas atita vreme pe deplin credincios programului 
stabilit la apariţie cită vreme di. Onciul n'a luat parte la poli- 
tica militantă. In acest timp sau publicat studii interesante de 
dl. A. Onciul (pseudonim A. Vriînceanu) şi de fratele D-sale, ad- 
vocatul Constantin Onciul. Dar şi după ce s'a început a se dis- 
cuta în coloanele „Privitoriului“ pohtica actuală, articolii d-lui 
Onciul au un interes istoric, arătind evoluţia politică a Rominilor 
bucovineni.  Peptru massele largi ale poporului întemeie dl. Dr. 
FI. Lupu ziarul „Voința Poporului“, care apărea odată pe săp- 
tămină şi a fost timp mai îndelungat după incetarea „Deş- 
teptării“ şi a „Privitoriului“ unicul ziar romin in Bucovina; 
astăzi cind Rominii posed în «Gazeta Bucovinsi> un organ po- 
litic, „Voința Poporului“ și-a reluat activitatea pe terenul popo- 
ral. „Gazeta Bucovinei“ reînviată stă sub conducerea d-lui Const. 
Onciul, un distins advocat, bărbat cu vederi largi şi cunoştinţi 
multiple ; afară de aceasta, gazeta va avea sprijinul tuturor de- 
putaţilor; foiletonul literar este condus de dl. Liviu Marian, li- 
cenţiat în litere, care ni-i garanţă suficientă că mişcarea li- 
terară nu va fi neglijată. Dară credem că atita nu e de a- 
juns ; ziarul spre a corespunde tuturor cerinţelor moderne ar tre- 
bui să aibă un cerc larg de colaborotori şi mai de ales un corp 
organizat de corespondenţi destoinici, fact de care ziaristica 
noastră s'a interesat prea puţin, astfel că multe din chestiunile 
cele mai importante au rămas nediscutate. 

Pentru informarea publicului străin au apărut şi ziare scrise 
în limba nemţească. Aşa în anii 1901 şi 1902 ziarul „Bukowinaer 
Journal“ inspirat de partidul poporal naţional şi în prezent «<Buko- 
winer Lloyd» subt conducerea d-lui Titus Onciul. 


Apropiindu-mă de încheiere, voiu să amintesc şi puţinele 
ziare poporale, cari au apărut la noi. 

Cel dintăiu ziar de feliul acesta a fost „Sre/uța“, foaie pen- 
tru poporul romin de la ţară, po care o scotea de două ori pe 
lună parochul din Chorovia (jud. Cernăuţi) Simion Cobilauschi, 
astăzi paroch la sf. Paraschiva în Cernăuţ. Foiţa aceasta purta 
motto : „Luminează-te şi vei fi. Lucră şi vei avea.“ Primul nu- 
măr a apărut în ?/a: Septembrie 1883. «Steluţa» cuprindea în- 
văţături morale, sfaturi economice, se ocupa de tot ce atinge 
viaţa zilnică a ţăranului; rubrici stabile erau: „Cugetări asupra 
evanghelici, care se cetia în Duminica respectivă, apoi despre 
legi, despre bani, despre ale casei şi ce se aude nou?“ iară ca 
parte de distracţie publică Simeon Cobilanschi o istorisire, care 
a apărut şi în volum, întitulată: «Dumitru Stan», iar mai tir- 
ziu Artemie Berariu din Ceahor o istorisire, care a apărut încă 
în volum: Norocul unui Satulmărean. Colaboratori ai acestei 
modeste foiţe par să fi fost şi Stefanelli T. V. şi Ştefureac din 
Suceava şi Const. Morariu, pe atunci preot în Toporăuţ. «Steluţa» 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 46? 


a apărut un an și din anul II un singur număr. Ca supliment 
la „Gazeta Bucovinei“ a apărut timp de un an ca ziar poporal 
„Foaia Săteanului“. 

Proximul ziar poporal şi cel mai bun din cite le-am avut 
pină acuma a fost „Deşteptarea“, al cărei număr prim u apărut 
la 1/,a Ianuarie 1893. Programul acestui ziar constă în răssîndirea 
culturii în păturile largi ale poporului. trezirea conștiinții na- 
Jianale şi organizarea poporului nostru pe toate terenele, dar 
mai ales combaterea pericolului înstrăinării prin slavizare. Zia- 
rul apărea subt conducerea unui comitet în fruntea căruia sta 
protopresviterul Artemie Berariu, actualul prezident al nou ìn- 
fiinţatei societăţi pentru cultura poporului «Lureafărul Bucovi- 
ei». dară sufletul mişcării, bărbatul, care a dat iniţiativa. a 
muncit şi nu s'a dat în lături de la nici o jertfă, a fost părin; 
tele Constantin Morariu, actual paroch în Pătrăuţ pe Suceava. 
In viitoarea istorie culturală a poporului romin din Bucovina, 
„Deşteptarea“ şi creatoriul ei, păr. Morariu. vor ocupaun loc de 
frunte ; prin activitatea sa neobosită şi stăruitoare el şi-a ago- 
nisit pe terenul acesta meritele cele mai frumoase. Starea înflo- 
ritoare. în care se află parochia sa în raport cu trezutul nu toc- 
mai îndepărtat e dovada cea mai bună cà prin muncă sistema- 
tică se poate face cu poporul nostru minuni. Ar fi de dorit ca 
părintele Morariu să publice istoricul înființării şi a desvoltării 
ziarului „Deşteptarea“, care va prezinta, după cit pot judeca din 
unele fragmente, pe care mi le-a povestit, un interes deosebit. 
„Deşteptarea“ oferea şi o lectură plăcută şi atrăeătoare 
pentru popor publicind poezii poporale. istorioare, poveşti. Păr. 
Morariu tipări aici o serie de articoli istorici ţinuţi în termeni 
poporali subt titlul «Ceva din istoria Romînilor bucovineni», 3- 
părute apoi în 2 tomuri separate subt numele de «Părţi din istoria 
Rominilor bucovineni»,răspindind astfel cunoșştinţile necesare în po- 
por. Printre cei ce s'au interesat cu mai mult zel de bunul mers 
al acestui ziar trebue amintit şi actualul director al tipografiei 
bucovinene Dimitrie Bucevschi, un lucrător modest dar entusiast. 
Din toată activitatea ziarului vom mai releva marea campanie 
antialcoolică, ce a dus-o cu mult succes mai mulţi ani, dar 
care in urmă a fost părăsită. «Deşteptarea» a apărut ca ziar po- 
poral pină la incetarea „Patriei“ în 1900, cind a devenit ziar po- 
litic. A fost o pierdere foarte simţitoare dispariţia acestei gazete, 
care devenise indispensabilă pentru popor şi această pierdere n'u 
putut fi reparată nici prin scoaterea altu jurnal poporal «Des- 
Zeptarea poporitlui», care a apărut numai puţin timp de la TA 
Decemvrie 1901—10 April 1904 şi foarte neregulat. Aşteptăm 
ca societatea „Luceafărul Bucovinei“ să-şi îndrepte toată aten- 
ţia asupra acestui teren părăsit. 

Spre a fi complect trebue să amintesc şi celelalte ziare ro- 
mine, care apar în prezent în Bucovina. Din toamna anului tre- 
cut apare subt titlul „Şcoala“ un organ al invătătorimii romîne, 
organizată în «Reuniunea pedagogică», care însă tinjeşte din 


468 VIATA ROMINEASCA 


cauza puţinului interes, pe care îl arată cei chemaţi să-l spriji- 
nească, apoi un ziar al preoțimii <VWizforiu/» „care apără intere- 
sele hbisericei gr. or. romine şi o foaie de interes economic <4- 
gricultoriul» subt direcţiurea prezidentului consiliului cultural 
al ţării, a cunoscutului deputat și compozitor muzical Tudor 
cav. de Flondor. Numai cu greu se vor susţinea cele patru foi ro- 
mâne, cari apar în prezent în Bucovina,— de ultima îngrijește con- 
siliul cultural al ţării—dat fiind că sprijinul, pe care îl accordă 
publicul cetitor, şi acesta restrîns, e insuficient ; mult mai bine 
credem că ar fi, dacă în locul acestor patru foi cu o existenţă pro- 
blematică, ar apărea un ziar cutidian cu rubrici separate pentru 
chestinnile speciale, scutiud ve cetitori de abonamentul ce-l plă 
tesc la diferite foi şi pe deasupra şi la foi străine. 

Ar mai fi în sfîrşit de amintit ziarul bisericesc „Candela“, in- 
temeiat la 1882 din iniţiativa regretatului mitropolit Dr. Morariu- 
Andrievici. El cuprinde studii de pe terenul teologiei în limba ro- 
mină şi ruteană ; apoi din cele apuse, Tăranul“, un supliment lunar 
la foaia <Landwirtschafliche Blätter» şi articolele scrise în limba 
romînă în „Bub. Pädagogische Blătter“, care au apărut de la 
1873— 1902, apoi, cAmicul Poporului», organul societății eco- 
nomice cu acelaş nume, care a apărut de la 1878—1896 și 
în fine numărul unic din „Gazeta Poporului“ editată de profe- 
soru! de la şcoala agronomică Grigorie Halip în 1899. DI. Gri- 
gorie Halip a fost colaboratorul economic al tuturor ziarelor po- 
porale din Bucovina şi a publicat studii foarte importante pen- 
tru economia poporului, pe cari le-a scos apoi in broşuri sepa- 
rate, dar încercările făcute de D-sa de a da poporului un ziar e- 
conomic mau reuşit. La 1 Maia. c.a apărut în Cernăuţi numă- 
rul prim al ziarului „Lufta“, organul partidului social-democrat 
din Bucovina, purtind deviza „Muncitori din toate părţile, uniţi-vă !“ 
Programul ziarului e scris într'o rominească acceptabilă; în foi- 
letonul ziarului întilnim „Socoteala“ lui Vlăhută. 

Această schiță fugitivă, completată cu cele espuse în par- 
tea primă a prefeţei „Foiletoanelor“ lui M. Teliman relativ la 
mişcarea literară din ţară, unde am vorbit de revistele literare 
din Bucovina, are menirea să deie tuturor Rominilor o ideie 
clară despre ziaristica romină din Bucovina. Espunerea e destul 
de seacă, de oarece spațiul nu permite intrarea în amănunte, ru 
e esclus însă ca în viitor unul sau altul din perioadele tratate 
aici în chip sumar să fie luminate mai intensiv. 


George Tofan 


NAPNNa N Da o 


Scrisori din Basarabia 


Chişinău, 16 Aprilie 1906. 


Romînia nu e despărțită de Basarabia, de cit printr'un pă- 
rău,-- „Prutul, rîu blăstămat“, cum îl cîntă poporul nostru, —un 
părău care multe sute de ani nu juca aproape nici un rol în 
viaţa poporului, si pe care în timpul verii pe alocurea îl pot 
trece giinile.... 

Dar acest părău, timp aproape de un veac, de la tratatul 
din Bucureşti (18J2),—a putut să despartă atit de adinco parte 
însemnată a poporului romin, încît în Rominia, desigur, sunt 
informaţiuni cu mult mai exacte asupra Indo-Chinei sau a Para- 
guaiului decit asupra Basarabiei,—iar in Basarabia se cunoaşte 
şi mai puţin Rominia.... 

De 30 ani Iaşul e legat prin drum de fier cu Chișinăul, nu 
sunt,—cu toate întirzierile de la graniţă, — decit cinci ceasuri de 
drum între vechia Capitală a Moldovei—altă dată şi a Basara- 
biei. —și capitala actuală a provinciei ruseşti dintre Nistru şi 
Prut, şi totuşi știrile din Rominia vin la Chişinău prin Peters- 
burg,—iar din Chişinău în Rominia prin Berlin şi Viena. 

Cea mai mare parte din Basarabeni nu cunosc măcar după 
nume pe oamenii de stat din Romiînia actuală, —din trecut se cu- 
nosc numai numele lui Brătianu şi Kugălniceunu,—dar foarte 
puţini ar putea preciza rolul ce au avut aceşti bărbaţi în isto- 
ria neamului; din literatură e mai cunoscut numele lui Vasile 
Alexandri, foarte puţini au auzit despre Eminescu,—şi numai 
ciţi-va „romînofili“ îndrăciţi, cu mare greutate au putut să-şi 
procure—păzindu-se de <vămile văzduhului» ale censurei ruseşti 
—cite un volum răzleţ de Coşbuc, Creangă sau Caragiale. 

lar în Rominia cine cunoaşte pe fruntașii vieţii noastre 
publice? Din cind în cind în ziare se strecoară cite-o notiţă 
despre «mareşalii> Catargi, Donici sau Krupenski,—Rominii se 
desfătează cu aceste nume moldoveneşti, (precum şi basarabenii 
cînd vre o telegramă din Viena, anunţind schimbările de mini- 
ster, dă nume, cari au reprezentanţi şi în familiile boereşti din 
Basarabia), — dar foarte puţini ştiu, că mareșşalii Catargi şi Donici 


470 VIATA ROMÎNEASCA 


au murit de mult,—iar „Krupenski“ e o familie numeroasă, care 
numără vro două-trei zecimi de reprezentanţi în Basarabia; sau 
cînd numele Chişinăului face ocolul lumii în legătură cu nişte 
excese antisemite, ziarele romineşti scriu cu gravitate despre 
„naţionalistul“ Cruşevan, — mulţi înse ştiu, că d. Cruşevan e un 
naționalist... rus ? 

Trebue să recunoaştem că această situaţie, —pănă în toamna 
trecută, cînd în ziua de 17 Octombre, manifestul Imperial a pro- 
clamat pentru toate popoarele Rusiei dreptul la o nouă viaţă.— 
era fatală, inevitabilă. 

In Rominia limba rusească e aproape cu totul necunoscută, 
iar pentru Basarabia censura a ştiut să transforme Prutul,— 
deşi în timpul verii pe alocurea îl trec găinile,—înti'o mare peste 
care nu putea să treacă nici o veste: incit calea cea mai scurtă 
pentru vești din Romiînia în Basarabia, ṣi din Basarabia în Ro- 
minia, —tot trecea prin Viena, Berlin şi Petersburg, deşi între 
laşi şi Chişinău sunt numai cinci ceasuri de drum de fier... 

Pănă la acsa dată, aproape un veac, în Basarabia, deşi lo- 
cuită de aproape două milioane de Romini,—n'a existat viață pu- 
blică romîneuscă. 

In întunerecul satelor, ţăranii trăeau de azi pe mine, mun- 
ceau pămîntul, plăteau dările, trimiteau pe feciori la oaste,— 
fiind-că „împăratul nostru“, care e unde-va departe, şi are atitea 
neamuri sub el, are nevoo de oaste multă, —şi generație trecea 
după generaţie ; ei ştiau că sunt „Moldoveni“, se simţiau min- 
dri că sunt „Moldoveni“,—îşi ziceau spre a se deosebi de toată 
surtucărimea ce se ridică de-asupra lor „Romini“, și în numărui 
„Rominilor“a nu coprindeau nici pe boerii „moldoveni“ ; feciorii ve- 
nind din oaste,—din Polonia sau Caucazia, — le povesteau cite nea- 
muri ciudate locuesc în „Impărăţie“, le spuneau cite-va cuvinte Ìn- 
văţate printre străini,—şi apucind coarnele plugului, iute ui- 
tau cuvintele de comandă învăţate în cazarmă; dacă luau parte la 
vre un răsboiu „pentru cruce“ şi „pentru Impăratul nostru“ (în caz 
de războiu ei fac parte din diviziunea a XIV.—care poartă numele 
falnic în armata rusă, de „divizia Dragomirov“, —fiind-că acest 
general o comandase în timpul răsboialui ultim cu Turcia), își 
povesteau vitejiile lor, ale Moldovenilor, şi erau mîndri de aceste 
vitejii ; în memoria poporului aceste vitejii se confundă cu cele 
de altă dată, sub Slefan- Vodă, care a construit, pentru ei, toate 
bisericile vechi, şi toate ruinile de cetăţi; răzăşii păstrează cu 
sfinţenie nişte hirţoage vechi,—cari şi ele sint toate de la <Ste- 
tan- Vodă», dar «nimene nu le mai poate ceti»... 

Pentru această masă de două milioane de suflete Regatul 
romin nu există, decit ca o confusă amintire despre o ţară de 
„peste Prut“, prin care au trecut cu „divizia noastră“ într'un 
răsboiu (au fost atitea răsboae !), şi care e locuită tot de „Mol- 
doveni“, ca „ai noştri“, dar cari nu sint sub «impăratul nostru», 
cari cunosc şi ei pe „Stefan-Vodă“, au biserici, cetăţi şi hirţoage 
de la el... In timpurile din urmă, despre această ţară de „Mol- 


SCRISORI DIN BASARABIA 471 


doveni“ vorbesc mai ales nişte nenorociți, «dezertori», fugiți de 
bătăile şi chinurile din „meliție“... O, dacă gradafri din Rominia 
și-ar da seama ce crime săvirşesc ei zilnic in cazarmă... 

De asupra acestei mase sint, în primul rind,—c<boierii>. 
Unii din aceştia poartă nume vechi «moldoveneşti», alţii nişte 
nume, cari sună străin pentru urechea ţăranului ; dar şi unii şi 
alţii vorbesc în relaţiile lor de familie şi viaţa lor publică exclu- 
ziv în limba rusă sau poloneză; şi unii şi alţii pot vorbio «mol- 
dovenească» stilcită, abia îndestulătoare în relaţiile cu slugile, 
şi cu muncitorii la moșşie,—şi încă in aceste din urmă sint aju- 
taţi de «vatafi» şi «vechili», cari servesc de intermediari, și ştiu 
să vorbească cu ţăranii şi cu boerii, cu fie-care «în limba lui»... 
Pentru această «elită socială»,—cu extrem de puţine excepţiuni, 
— Regatul romin nu prezintă nici un interes, ca un mic stat 
„balcanic“, care şi-a însuşit o constituţie, a desfiinţat titlurile de 
nobleţă, şi a proclamat egalitatea tuturor în faţa legii, si care 
duce o politică ciudată de dugmănie în contra statului, care «la 
liberat», din jugul turcesc,-—a Rusiei. Telegramele venit> prin 
Viena, Berlin şi Petersburg, îndestulează toată curiozitatea: la 
minister acolo vine din cînd în cînd un Catargiu, un Cantacu- 
zino, sau se alege presedinte de Cameră un Rosetti (Roznovanu), 
— din «familia mareşalului judeţului X»... Aceştia, de cele mai 
multe ori n'au auzit nici despre Alexandri. nici despre Emine- 
scu,—cu atit mai puţin despre Coşbuc, Creangă, Vlăhuţă sau 
Caragiale... 

La mijloc, între aceste straturi ale societăţii din Ba- 
sarabia, se află negustorul, «ejupînul», care vorbeşte destul 
„Moldoveneşte“, ca să poată cumpăra de la țăran produsele lui 
la tîrg. şi destul rusește. ca sa le poată revinde la Odessa. A- 
ceştiu îşi aduc aminte despre existența Regatului romin, doar 
după vre-o ispravă a d-lui P. Cruşevan sau a altor <huligani»,— 
spre a fugi peste graniţă. Şi pentru aceasta mau nevoe de veşti 
din Rominia,—iar în alte timpuri nici telegramele venite prin 
Viena, Berlin şi Petersburg nu-i interesează. 

Intre aceste elemente sociale de căpitenie ale Basarabiei, 
sint preoţii sătești, cari trăesc în contact cu ţăranii, ce nu cu- 
nosc altă limbă decit cea «moldovenească», şi preoţii cunosc a- 
ceastă limbă mai cultivată din cărţile bisericeşti; sînt răzeșii, 
cari au trecut prin şcolile rusești, şi au utilizat aceasta pentru 
a învăța să cetească cărţile noastre bisericeşti. Aceştia ştiu că 
sunt „Romini“, adună cu sfinţenie toate știrile ce le pot veni 
de „dincolo“, şi string prin fundul lăzilor, alături de vechile hri- 
soave domnești, cite un volum de poezii sau nuvele, cine ştie 
cum rătăcit. din Pomiînia. 

intre copiii acestor din urmă, din cind în cînd se naște cîte 
un curent mai naţionalist,—sub înriurirea micării revoluţionare... 
ruseşti! Curent naţionalist, — fără nici un gind de deslipire de Ru- 
sia, —ci numai ca apropiare de masa cea mare a poporului care 
nu știe decît „limba lui“... Ochiul vigilent al administraţiei ştie 


472 VIAŢA ROMÎNEASCA 


la vreme să pătrundă un ast-fel de curent şi să-l stîngă înainte 
de a lua vre o proporţie... Ciţi-va fii ai Basarabiei mai mulţi 
morţi în închisoare sau în Siberia, ciîţi-va siliți să fugă, edin- 
colo», —și toate reintră în... ordine şi linişte... 

In aceste condițiuni a găsit Basarabia manifestul Imperial 
din 17 Octombre 1905, prit care se anunțau principii nouă de gu- 
vernămînt. 

„ Atunci de o dată sa simţit, că în Basarabia locuesc 
aproape două milioane „Moldoveni“. 

Manifestul Imperial a trebuit să fie tradus în <moldore- 
neşte» ; guvernatorul, primarii, prefecţii, şi «zemski nacialniki» 
au trebuit să se adreseze cătră popor prin publicaţiuni tipărite 
în limba lui; mai mulţi advocaţi, doctori, preoţi au cerut aute- 
rizaţia să scoată gazete „moldoveneşti“; zemstvele au început 
să stărue pentru ca legea să autorize deschiderea de şcoli „mol- 
dovenești“ ; in sfirşit cite-va zile după manifest (la 30 Octombre), 
în Chişinău are loc o întrunire publică, în care se pun bazele 
«Societăţii Moldoveneşti pentru răspîndirea culturii naţionale», 
sub Prepedenția mareșalului judeţului Chişinău, di. P. V. Di- 
CeScui,. 

Toate acestea fără nici un gind de separatism, fiind-că e- 
lementele conservatoare dintre Rominii Basarabeni, mar voi să 
renunţe la privilegiile clasei nobiliare, iar cele democratice sint 
pătrunse de credinţa, că în Rusia democratică de mine poporu! 
va avea o situaţie superioară celei din Rominia.... 

Totu-şi «naţionalistul» şi «adevăratul rus“ P. Cruşevan. 
descendent din boerinaşi moldoveni, —scoate strigătul de alarmă 
(despre aceasta aţi scris în „Miscellanea“ din No. 1 al «Vietii 
romineşti“)... 

Trădare.|.... 

Și de la sfirsitul lui Decembre, o dată cu toată Rusia, se 
începe reacţiunea înspăimintătoare şi în Basarabia,—reacţiune,. 
care e însoţită de o complectă dezorganizare a vieţii,—lipsa de 
ori-ce siguranță a persoanelor şi a averilor, atacuri cu mina ar- 
mată ziua 'n amiaza mare; oameni împuşcaţi şi spintecaţi în 
mijlocul străzii ; şi in acela-şi timp sute şi mii de arestări de 
țărani. zeci şi sute de arestări de învăţători, preoţi, intelectu- 
ali... Să citez numai cite-va cazuri dintre învăţători arestaţi chiar 
în ajunul alegerilor : învățătorii din com. Noul-Traian (jud. Acher- 
man) V. D. Mircea şi C. N. Bondariu; învățătorul din com. 
Cecolteni (jud. Orheiu) Vintu; învățătorii din com. Comrat (jud. 
Benderi), /. V. Boifus şi Galaţan; înv. din com. Galileşti C. N. 
Captarencu şi din com. Ghetloasa (jud. Izmail) V. Vornicu, etc... 

Cum a înțeles administraţia «să facă alegerile», se poate 
vedea din următorul fapt: în judeţul Orheiu sint 60,000 (cetiţi 
şesezeci mii) de răzeşi proprietari de pămînt, cari după lege tre- 
bue să aleagă „electori“ în colegiul proprietăţii funciare; mic: 
unul din ei n'a fost înscris în lista de alegători şi n'a fost ad- 
mis Ja alegeri ; în judeţele Hotin şi Bălţi, alegerile de «electori» 


SCRISORI DIN BASARABIA 473 


au fost casate în întregime şi fâcute din nou; alegerea din jud. 
. Izmail a «<electorului» D. C. Crăciunescu (fost deputat în Camera 
Romină, în mai multe legislaturi, și în constituanta din 1866...) a 
fost casată în ajunul alegerilor,— pentru ca să nu poată candida, 
desigur (deputaţii, după lege, nu se pot alege, decit dintre celec- 
tori»), etc. etc... 

In asemensa condițiuni toate elementele de opoziţie au tre- 
buit să închee un cartel între ele, sau cum se zice acum în Ru- 
sia «un bloc»,-—faţă de primejdia reacţiunii, era vădit, că toate 
deosebirile între diferite grupări opoziționiste au o însemnătate se- 
cundară. 

Rezultatul ? | 

= Basarabia a trebuit să aleagă un membru în «Consiliul Im- 
perial> (Senat) şi nouă deputaţi în «Duma». 

In Consiliul Imperial a fost ales d. P. V. Dicescul, preşe- 
dintele «Societății Moldoveneşti». 

E destul să vă citez cum a fost salutată această alegere 
de d.. P. Cruşevan, «adevăratul rus» din „Drug“: 

«In persoana lui P. V. Dicescul, Consiliul Imperial capătă 
«pe un rominofii aprins, care, trebue să presupunem, va simpa- 
«tiza foarte energic cu toate autonomiile, incepind cu autonomia Ba- 
«sarabiei, deşi, credem, că ar îl mai loial să ridice pur și simplu 
«chestiunea anexării Basarabiei către Rominia»... 1) Acesta e un 
denunţ minciunos în toată regula. 

lar pentru «Duma», din nouă deputaţi aleşi,—afară de un 
mare proprietar arman, fofi cei Palți sunt opozanți (intre cari 
trebue să numărăm şi pe cei trei ţărani. neinregimentaţi, fiind- 
că in condiţiunile de față acesta este elementul cel mai opozant 
în Rusia). 

Ne mulţumim aici să reproducem aprecierile organului în- 
văţătorilor din Basarabia, „Narodni Ucitel“ („Invăţătorul“) asu- 
pra alegerii de către ţărani a învățătorului din jud. Izmail, T. 
Sever : 

«Ţăranii Basarabeni, chemaţi să participe la viaţa publică, 
«au învestit cu încrederea. lor pe un învățător, T. A. Sever. Tà- 
«ranii au înţeles, că in persoana acestui învăţător şi membru al 
«partidului „libertăţii poporului“ ei vor găsi un apărător sincer 
<şi Sigur al “intereselor poporului.—şi i-au dat mandatul. Cu a- 
«ceastă ocazie să spunem cite-va cuvinte asupra marii misiuni, ce 
«cade asupra colegului nostru. In Basarabia sint, peste 1,600,000 
«de Moldoveni, adică vro 16—170%/, din întregul neam moldove- 
<nesc °) şi aproape 80%, din populaţia totală a Basarabiei. Din 
«toate grupările etnice ale provinciei noastre Moldovenii, ca pro- 
«cent de ştiutori de carte, ocupă /ocul din urmă. De aci se vede 
«cită nevoe au ei de cultură. Insă trebue să luptăm, ca popula- 


1) A propus. DI. N. lorga tot nu crede, că a sosit momentul să rec- 
titice elucubraţiunile d-lui T. Porueic?.. Nota redacțiunii „V. R“. 
2) Adică romînesc. Nota Red. „V. R*. 


474 VIAȚA ROMÎNEASCA 


«ţia aceasta să fie ferită de rusificare violentă şi artificială, şi 
«cu scoala să contribue la ridicarea culturii ei nationale... Cu 
«gîndul acesta, mergi sănătos la postul tău, primule deputat al 
<Basarabiei, alesul poporului nostru !>.. 

La 27 April se adună Duma, şi populația loială a Basara. 
biei aşteaptă cu încordare verdictul marelui popor Rus, care să-i 
recunoască definitiv dreptul la viaţă şi desvoltarea culturii sale 
naţionale. 

La revedere! 

M. Costea. 


P.S. Primim vestea, că în momentul de faţă arestaţii po- 
litici din închisoarea din Chişinău au proclamat „răscoala li 
miîndă“, cum se numeşte protestul prin refuzul hranei, obicinuit în 
închisorile rusesti. De astă dată «s'au răsculat» vr'o 66 ţărani 
şi 17 „inteligenţi“ (studenţi și învăţători dela ţară), —motivul: 
ilegala şi nemotivata prelungire a arestului preventiv peste ori-ce 
măsură. 

Nu ştim cum se va isprăvi această «răscoală» clasică pen: 
tru închisorile ruseşti, — de obiceiu se isprăveşte cu cîţi-va morţi... 
Să dorim, ca arestaţii să trăiască până la convocarea „Dumei“, 
cînd poate administraţia şi „justiţia“ se vor rugina să ție sub 
pretext de prevenție pe bieţii țărani în timpul muncii cimpului. 

22 April. Astă-zi încă vr'o 400 arestaţi s'au asociat la „pro- 
testarea prin foame“. In fie care moment trebue se ne aşteptăm 
la grozăvii. 

26 Aprilie. In sfîrşit! Tribunalul a dispus liberarea tuturor 
deţinuţilor pentru pretinsa „revoluţie“ din comuna Comrat. Era 
şi vremea: după o săptămînă de «răscoală flămindă» multi au 
ajuns într'o stare de pedeseris,—din puşcărie trebue să meargă 
direct la spital. Cel puţin nu avem de înregistrat morți... 


Scrisori din Ardeal!) 


Arad, 22 April 1906. 


Alegerile din Ungaria şi Românii. Guvernul contelui 
Ştefan 7isza, care este ultima verigă în lanţul guvernelor egite din 
majoritatea parlamentară aşa zisă a liberalilor, a căzut, în urma 
alegerilor generale. în care numitul partid a rămas în minoritate 
faţă cu „coaliția“ alcătuită din partidele : independist-kossuthist, 
liberali dizidenţi şi poporali (clericali). 

Faţă cu noua majoritate, care scrisese pe steagul său: 
„limba de comandă maghiară“, pentru întreagă armata de pe 
teritorul Ungariei, și—ca apropiată consecvență—separarea Un- 
gariei de Austria (uniune personală, în locul actualului dualism), — 
împăratul-rege Francisc losif 1 s'a incercat să iaaă din impas, 
instituind un guvern personal, de transiţie, fără legături şi ră- 
dăcini in parlament, sub şefia generalului baron Fejérváry. 

Guvernul Fejérváry (şi în special ministrul de interne Kris- 
tofiy, din acel cabinet). lansează, drept program al său, votul u- 
niversal, pe de-o parte,—iar pe de altă parte,—poate şi din mo- 
tivul recunoaşterii incapacității sale de a-şi face partid, ori poate 
din motivul identităţii idealului său politic cu cel propagat cu o 
forță agitatorică extraordinară de coaliţie,—face pe intermedia- 
rul, pentru o apropiere între coaliție și coroană. 

După o îndelungată criză, în decursul căreia acţiunea cou- 
liţiei culminează în resistenţa pasivă: neplătirea dărilor, nepre- 
sentare la recrutare, respingerea si neexecutarea ordinelor de 
cătră organele administrative, după nesfirşite pertractări, se face 
apropierea, se închee pacea între coroană şi coaliţie și fiul detro- 
natorului casei de Habsburg devine ministru .ul celui detronat 
de părintele său, stind și răminind fie-care din părţi în punctul 
său de vedere gi cu programul său politic de mai "nainte. 


1) Tot ce dincolo de munţii Carpaţi e rominesc, ne-am obicinuit a 
zice că e în Ardeal (Transilvania). Vom păstra această numire (şi pentru 
părţile banatice şi ungare), căci pentru noi fraţii de peste munţi una sint 
şi cu toţii sub un regim trăiesc, avind un ideal comun, sub toate raporturile. 


476 VIAŢĂ ROMÎNEASCA 


Viitorul ne va arăta, care dintre cele două părţi contrac- 
taate a calculat mai bine asupra şanselor (căci de alt punct de 
vedere aci nu mai poate fi vorbă) şi care va ști exploata mai 
bine situaţia şi încurcăturile din viitor: Coroana, care a primit 
un guvern în majoritate compus din membri kossuthişti. răzimaţi 
pe un partid cu pretenţii de revendicaţiuni separatiste,—ori 
kossuthiştii, cari au primit a intra întrun guvern constituit pe 
baza uniunei dualiste, dintre Austria şi Ungaria. dela 1867, luind 
dela ordinea zilei, aminind validitarea punctului lor de vedere 
separatist, la care însă n'au abdicat. 

După incheerea acestui contract, sau pact, s'au publicat 
alegerile, cari sînt în curgere încă, pe cînd scriem aceste rînduri; 
şi alegerile se fac—în urma ordinului Preainalt—numai în vederea 
reformei electorale, care ar avea să se facă pe baza principiului 
votului universal, ca apoi ulterior iarăşi se facă apel la voinţa 
poporului. 

La aceste alegeri, partidul liberal (Tisza),—care dela 1875 
— 1905 a stat la cirmă, nealegind mijloacele, posibile si imposi- 
bile, pentru a se menţine la putere şi a atrimtora pe naţiona- 
lităţi pe toate terenele—chiar şi prin neexecutarea legilor in vi- 
goare,—nu pune nici un candidat! El si-a împlinit misiunea, 
poate lăsa loc acum altora, cari să urmeze mai departe, cu vi- 
ziera ridicată, acelaş joc frivul pe care dinsul l-a făcut, prin 
strimtorare în sus şi opresiune în jos. 

In sus, adecă faţă cu Monarhul gi Austria, au lucrat gu- 
vernele liberale în ușa fel (în deosebi ultimele guverne Wekerle, 
Sgéll şi Tissa), incit au lăsat kossuthismului tot mai mult teren 
de validitare ; iar in jos, faţă cu naţionalităţile (îndeosebi), gu- 
vern cu guvern s'a întrecut, prin a ne împiedeca în validitare 
pe terenul economic (colonizările etc.) cultural (ordinaţiuni de 
maghiarizarea şcoulelor) şi politic, peste tot a vieţii de stat. Cu 
toată retragerea sa din arenă însă, partidul liberal în cintecul 
său de lebedă face un strajnic apel—memento urmaşilor săi coa- 
liţionişti. Ziarul contelui Tisza (42 Ujság) atrage atenţia gu- 
vernului coaliţionist asupra primejduirii „ideii de stat maghiar”, 
în cazul cînd ar pătrunde în parlamentul țării un număr mai 
mare de naţionalişti (romiîni, slovaci, sirbi), Şi coalizuţii actuali. 
stăpini, au ascultat cuvîntul înaintaşilor lor bătuţi de dinşii, cari 
deveniseră celebri prin terorismul lor electoral (« Dă-i cu Banffy 
Proverb rominesc) și în actualele alegeri nu.poate fi vorbă de 
presiuni electorale între candidaţii maghiari de diferite nuanţe. 
—dar pretutindeni, unde au fost candidaţi naționaliști, şi mai 
ales romini, nimic nu s-a cruțat pentru a corupe, teroriza, pre- 
siona şi înăbusi glasul asupriţilor, celor cu conştiinţa deşteptată. 

Nu pot lăsa nerelevat, din actuala luptă electorală—din 
care, har Domnului, am eşit cu un număr întreit de deputați în 
parlamentul tării—un moment toarte instructiv pentru cei ce au 
crezut și eventual ar mai persista in credinţa că între Romini 


SCRISORI DIN ARDEAL 477 


şi Maghiari ar fi posibilă o apropiere (pănă la o eventuală schim- 
bare a vremilor și educaţiei oamenilor din această țară). Relatez 
faptul, că actualul guvern nu s'a sfiit de a încerca să escamoteze 
naivitatea, buna credință a Rominilor. Aşa, au fost invitaţi de 
guvern mai mulţi fruntaşi romini, la o consfătuire, în vederea 
alegerilor : apoi s'a aruncat arcanul compromisurilor asupra unor 
anumite cercuri electorale, pe care să se împartă guvernul şi 
noi. Din nenorocire, într'un comitat. rominesc, fruntașii noştri au 
şi intrat în „pact“, iar resultatul a fost, că în loc de a lua 
lupta pentru redeşteptarea poporului în 5 cercuri, ne-am mul- 
mit cu trei cercuri, dintre cari... într'unul s-a nimicit alegerea 
sigură a candidatului romin. Şi notăm, că toate acele 3 cercuri 
au fost cucerite în alt rind prin luptă: piept la piept. 

Lupta noastră, a Rominilor, a fost grea, căci noi am fost 
şi sintem socotiți de cel mai primejdios element, în calea înde- 
plinirii idealului utopic al elementului maghiar (neo-aristocratic) ; 
noi sintem cel mai puternic şi compact element în această ţară, 
după Maghiari; noi sîntem mai refractari faţă cu tendintile de 
asimilare ale lor; noi vom reprezenta (impreună cu Slovacii şi 
Sirbii) singura opoziţie serioasă în viitorul parlament al ţării: de 
aceea desfaşurarea de forţe din partea lor, pe toată linia, contra 
noastră, începînd de la perfide pactări, până la baionetă şi 
foc de puşcă. 

Lupta noastră a fost înălţătoare, căci s'a dovedit, că po- 
porni nostru de țărani e conştient, şi însufleţit pentru această 
luptă ; fruntaşii nn cunosc jertfă şi osteneală, pe care n'ar adu- 
ce-o în serviciul cauzei poporului. Sau dat tot odată pe faţă 
slăbiciunile, cari vor trebui să fie lecuite, şi cari se reduc la: 
păcate omenești, sărăcie şi lipsă de orientare. Cunoscind terenul, 
nădejde avem în viitor, pentru izbinda silinţelor celor bune. | 

Socotim că nu este de prisos a aminti aci, pentru orien- 
tarea publicului cetitor, că Slovacii din Nordul Ungariei au cu- 
cerit de astă-dată 9 mandate (au avut 1 în rîndul trecut) Sirbii 
din Banat 5 (au avut 1) iar noi ne-am ridicat de la 8 la 1 
mandate în parlament; iar pe de altă parte, lupta noastră «pen- 
tru steag» şi nu pretutindeni cu şansele izbindei sau pentru bi- 
ruinţă, e pe cale să ne aducă în apropiatul viitor un nou ele- 
ment în alianţa naționalităților. elementul german (Şvabii) din 
Banat, un element părăsit de intelectualii săi, care se maghia- 
rizează şi care n'are sprijin nici în tradiţii nici în prerogative secu- 
jare ca Saşgii din Ardeal, cel mai «circumspect şi prudent» neam 
din lume, vecinic guvernamental. 

In raport cu starea etnografică a Ungariei. reprezentanța 
noului parlament va cuprinde: jumătate din locuitorii ţării va fi 
reprezentată printr'o minoritate de 30 şi ceva de deputaţi (na- 
ţionaliști) şi jumătate prin majoritatea covirşitoare Kossuthistă- 
coaliţională (şovinistă-maghiară). Grea va fi lupta opoziţiei, în 

8 


- A 


478 : VIATA ROMINEASCA 


CR car 


parlamentul chemat (ca afară de aducerea în ordine a gestiunei 
statului) să dea ţării un „vot universal“. 

Un „vot universal“ am zis, căci nici proiectul fostului mi- 
nistru Kristoffy, nici părerile lansate în această privinţă de Kos- 
suth, nu congruează cu concepția europenească asupra acelei 
reforme. 

Despre aceste însă, cu altă ocaziune. 


Podgoreanu 


P. S. Iată numele deputaţilor romini aleşi pănă acum: 
. Dr. Iuliu Maniu, Vinţul-de-jos. 

„ Dr. Ales. Vajda Voevod, Ighiu. 

„ Dr. Nicolau Şerban, arpaş. 

. Dr. Nicolau Oncu, Iosăşel. 

. Vasile Goldiş, Radna 

Dr. Stefan C. Pop. Șiria. 

Dr. Ioan Suciu, Boroşineu. 

„ Dr. Aurel Novac, Sasca-montană. 

. Coriolan Bredicean, Bocşa-rom. 

10. Coriolan Bredicean, Oraviţa. 

11. Dr. George Popovici, Lugoş. 

12. Dr. Ştefan Petrovici, Zorlenţ,. 

13. Dr. Teodor Mihali, Ileanda-mare. 

14. Vasile Dămian. Baia-de-Criş. 

15. Dr. Aurel Vlad, Orăştie. 

Dintre candidaţii romini au căzut cu o mică diferență de 
voturi: Ioan Russu Şirianu, Dr, V. Bontescu, Sever Bocu. A 
căzut şi părintele Dr. Vas. Lucaciu, apoi toți candidaţii romini 
din com. Bihorului, cum și Vasile E. Moldovan, care a fost car: 
didat la. Cojocna. 

In ce condiţii a fost dată lupta se poate vodea din faptu.. 
cum s'a procedat în cercul Ceului din Selagiu, unde a candidat 
însuşi George Pop de Băseşti, preşedintele comitetului naţional: 
au stricat podurile ; alegătorii romini au fost bătuţi cu pietre şi 
cu ouă clocite şi cind au văzut că totuşi nu-i pot împrăștia—, 
s'a retras toată comisia electorală, afară de preşedinte. Alege- 
rea s'a aminat pe 16 Maiu n a. c. 


O 00 N DOI o N me 


ANA NAE NON DN Te OAA NE N a af 


Miscellanea 


eee rr 


„V. R“ LA FRAŢII DE PESTE HOTARE 


Socotind că „Viața romînească“ trebue să fie o oglindă a 
intregii viefi romineşti,—a vieții întregului neam romînesc,— Di- 
recţia revistei şi-a asigurat concursul regulat al unor scriitori e- 
minenți din Ardeal, Basarabia şi Bucovina. In fie-care număr al 
Tevistei va fi publicat cite un studiu mai însemnat asupra vrefist 
româneşti din aceste provincii (ca cel al d-lui Tofan din N-rul de 
faţă) precum şi cronici asupra tuturor chestiunilor la ordinea zi- 
lei de acolo (cum sint scrisorile d-lor Costea şi Podgoreanu din 
acest număr). 

Ast-fel cetitorii noştri vor fi totdeauna în curent cu miş- 
carea politică, culturală, economică, etc. din toate părţile locuite 
de Romini. 

Pe această cale, nădăjduim, „Viata rominească“ va ajunge 
o manifestare vie a unitatii culturale a neamului nostru : fiind, 
de fapt, un singur popor, hotarele politice nu pot şi nu trebue 
să formeze vre o barieră pentru viaţa noastră sufletească. 

Credinţa aceasta ne va sluji totdeauna de călăuză. 


„MUSAFIRII IAŞULUI“ 


Tulburările de astă toamnă din Chişinău au provocat o vre- 
melnică emigrare la laşi a mai multor familii de acolo, mai a- 
les dintre evrei. La un. moment dat populaţia Iaşului s'a mărit 
din această cauză cu aproape patru mii de suflete.—Cu toate că 
marele număr de musafiri neaşteptaţi,— şi trebue să spunem, — 
nu tocmai doriţi, a impus tutulor familiilor ieşene, cu mijloace 
modeste, sacrificii reale (din cauza scumpetei create de această 
aglomerare artificială),—aceşti musafiri au fost primiţi cu toată 
bună-voinţa, ce se datorește nenorocirii. 

Cu atit o mai penibilă impresie ne-a pricinuit o corespon- 
jenţă, publicată în No. 76 al ziarului «Bessarabscaia jizn» din 
Chişinău, vădit de unul din acești musafiri nepoftiţi ai Iaşului. 

Corespondenţe explică tulburările studenţeşti din luna tre- 
cută prin... „provocaţia“ partidului liberal, „pentru a răsturna 
guvernul d-lui G. Cantacuzino“,-—iar ca temeiu al agitațiuniloa 


SN ED, et: NE E E E S 


450 VIAŢA ROMINEASCA 


studenţeşti se dă... „ura în contra străinilor, adică jidanilor" 
(termenul e al corespondentului) !... 

A răsplăti ospitalitatea prin calomnie și răutate, —nu poate 
fi, să spunem cuvintul crud, decit opera unui la. 

Dacă «<Bessarabscaia jizn», care de mai multe ori a făcut 
declaraţiuni de dragoste Rominilor Basarabeni, a fost numai in- 
dusă în eroare, aşteptăm de la d-l Zakharov, directorul ziarului, 
—el însuşi un musafir intre .Rominii Basarabeni, cărora le dato- 
regte mult,—o rectificare categorică. 


UN CRITIC VOLINTIR.... 


Ştiţi, definiţia cea mai bună a „volintirului“ în genere a 
dat'o Conu Leonida în memorabilele sale disertații cu Cucona E- 
fimița asupra istoriei contemporane: 

„Dă cu puşca'n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mî- 
ne'n Focşani, ce-am avut şi ce-am pierdut !“. 

Si ferice de cine are pe lingă dinsul un volintir..... critic. - 

+ Il. Chendi. în acest sezon, s'a instalat la poarta Junimei 
gi pas de te apropie de ea, dacă-ţi dă mina... 

Uit'te, unul dintre noi, d. & Ibrăileanu, tăcînd un studiu 
istoric, obiectiv despre factorii culturii în Moldova şi Muntenia, 
despre fizionomia culturală a acestor două ţări, despre evoluţia 
apiritului critic în cultura rominească, a fost nevoit să treacă și 
pe la Junimea. fiindcă Junimea a avut un mare rol în crearea 
culturii romineşti.... 

Dar d. Chendi veghia..... Năzărindu-i-se că colaboratorul 
nostru s'ar apropia cu ginduri rele de Junimea. a eşit din ghe- 
reta sa şi a scos citeva.... protestări bine simţite... 

„Si noi nici nu ştiam că acest domn e la poarta Junimii; 
îl stiam aiurea .. Il ştiam lu Focgani... 

D. Chendi, în ziarul la care scrie, admițind că d. Ibrăileanu 
„tăgădueşte absolut“ „meritele“ Junimii. îl numeşte „detractor“* 
al Junimii, «necuviincios» şi spune cetitorilor săi că d. Ibrăileanu 
numește activitatea Junimii «comedie junimistă», ba încă pro- 
pune—d. Ibrăileanu propune—e«o fluerătură» la adresa Junimii... 

Ce s'a întîmplat ? Unde face d. Ibrăileanu atitea crime ? 

Apoi naţi ințeles ? In articolele sale istorice De la M. Ko- 
gâlniceanu la d. Maiorescu... 

D. Ibrăileanu, zice criticul în chestie, ar spune că Zołul a 
fost făcut înainte de d. Maiorescu şi d. Maiorescu s'ar fi împău- 
nat cu penel> lui Alecu Ruso, punind numai o etichetă nouă. 

Dar, zice d. Chendi: 

„Articolele lui Alecu Ruso zac înmormintate în Foala so- 
cietăţii din Bucovina și a stat mai mult timp la Alexan- 
dri, fâră a fi cunoscute de mulţime. Æ o fa/şificare absolută a 
adevărului literar (Observaţi siguranţa și îndrăzneala criticului: 
«dă cu pușca 'n Dumnezeu») a face comparații între munca pu- 
țină şi fâră rezultat a lui Ruso şi opera critică de un efect re- 
voluționar a d-lui Maiorescu“... 


MISCELLA NEA 48| 


o test 


Care va să zică, domnule Chendi, Foaia societății din 
Bucovina ? 

Nu, domnule Chendi, România hilerară «sora mai mare a 
Convorbirilor», cum zicea Alexandri, «redactorul» Rominiei literare. 

Nu-i așa că discuţia cu d.. Chendi ar trebui isprăvită aici ? 

Dacă «criticul» nu ştie unde a scris măcar A. Ruso, apoi 
o să-l credem noi că l'a cetit? 

Şi, dacă nu la cetit, atunci înzădar judecă, explică şi co- 
mentează d-sa (vorba d-lui Philippids),—este, ca să fim politicoşi, 
ca şi cum n'ar fi nimic. 

«Tot atit de absurd ni se pare a face o comparaţie între 
principiile de limbă ale autodidactului Ruso şi intre cele ale d-lui 
Maiorescu», zice d. Chendi... Dar ia ceteşte pe Ruso, să vezi 
dacă ţi se va părea aşa de absurd... 

Dar vom continua încă puţin, pentru că director. al Vieții 
literare e d. G. Cogbuc, şi pentru că lucrule interesant, nu prin 
persoana d-lui Chendi, ci prin aceea că ne ilustrează, încă odată, 
starea culturii noastre, in care un domn Chendi vceşte si fie 
„îndrumător“... 

Din faptul că d. Chendi nu ştie unde a scris Alecu Ruso, 
tragem concluzia că d-su n'a cetit nici articolele d-lui Ibrăileanu, 
căci, dacă le-ar fi cetit, ar fi văzut în ele citată de o sută de 
ori, cu tot felul de litere, Româna literară... 

Şi, dacă n'a cetit nici pe A. Ruso nici pe d. Ibrăileanu 
(concedăm că a cetit pe d. Maiorescu) şi totuşi vorbeşte de „fal- 
sificarea absolută a adevărului literar“, tără nici o jenă şi fără 
nici o frică, ne întrebăm cum stăm cu respectarea adevărului, 
pentru care a luptat atit de mult d. Maiorescu, la poarta căruia 
s'a postat d. Chendi? 

Si, fiindcă n'a cetit din d. Ibrăileanu decit titlul articolului, 
ar fi locul să-l întrebăm: de unde ştie d-sa ca d. Ibrăileanu e 
«imitatorul> d-lui O. Densuşianu ? 

Din titlul Dela M. Kogălniceanu la d. Maiorescu? 

Acuma ia fă bine şi ceteşte, domnule Chendi, studiul d-lui 
Ibrăileanu, pe care-l combaţi, şi vei vedea—cit vei fi de sur- 
prins! nu zic ijenat—şi vei vedea că, dacă este vreo învinuire 
la adresa Junimii, apoi e tocmai aceea, pe care i-o faci şi dum- 
neata, cînd zici: 

«Se ştie, în adevăr, că întemeetorii Convorbiilor în gene- 
ra], au ținut prea puţin samă de zrecutu/ limbii şi literaturii ro- 
mine. Ei vorbeau mai mult de o direcţie nouă şi nu de o relu- 
are a bunei direcţii antilatiniste». (Sublinierile sînt ale d-lui Chendi). 

«Nu zicem că a fost bine, dacă vechii junimişti, făcînd 
teorii de limbă, treceau cu vederea pe iînaintaşii lor, fie că nu-i 
aminteau, fe că li se păreau prea puţin importanţi». (Ce anti- 
teză l.. Ori sá se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, ori să 
se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctels esenţiale, dar 
să nu se revizuiască...) 

Atita a spus și d. Ibrăileanu. 

D. Ibrăileanu „tăgădueşte absolut“ meritele Junimii? Apoi 


482 VIAŢA ROMINEASCA 


ia fă bine şi ceteşte articolele d-lui Ibrăileanu şi te asigurăm 
că vei găsi constatarea că, dacă A. Ruso a luptat mai mult 
pentru limbă gi caracterul specific naţional, d. Maiorescu a luptat 
mai mult pentru bunul gust şi pentru respeciarea adevărului, — 
din cauză că pe vremea lui Ruso era mai mare primejdia în- 
străinării, pe vremea d-lui Maiorescu a falşificării gustului literar 
şi a adevărului. 

ŞI, „critic* cum esti, dacă ai ceti articolele d-lui Ibrâi- 
leanu, ai vedea cu cîtă obiectivitate istorică sînt scrise, ai ve- 
dea că şi un junimist, dacă ar fi făcut istorie, ar fi trebuit să 
scrie aşa, ai vedea paza, grija d-lui Ibrăileanu de a nu atinge 
nici o susceptibilitate, tocmai pentru că Junimea, deşi de dome- 
niul istoric, mai e reprezentată prin cîțiva membri în viaţă, ai 
vedea, din partea d-lui Ibrăileanu, recunoaşterea meritelor şi ma- 
relui rol al Junimii în cultura rominească... și, de sigur, punerea 
Junimii în cadrul zsforic cuvenit, restabilirea că ea a fost, cum 
spui şi d-ta, o «reluare» a vechii direcţii literare din Moldova. 

Şi, o mărturisire de ordin intim—nu pentru d. Chendi, pen- 
tru cetitori.-——Articolul d-lui Ibrăileanu a fost scris acum vre-o 
trei ani şi era să fie publicat în Cu/fura romină a dlui Găvă- 
nescul, care l’a cetit şi anunțat sub titlul de Cultura moldove- 
nească. Articolul n'a, fost dat acolo, pentru că d. Găvănescul în- 
cepind o polemică violentă cu d-nii Iorga şi Bogdan, d. Ibrăi- 
leanu a crezut că şi articolul său ar putea fi luat - -de gazetari— 
ca un atac adus Junimii... 

(Asta mai arată că nici în acel punct a articolului, unde 
se vorbeşte de pretenţia Junimii de primă manifestare critică, 
d. Ibrăileanu nu e «imitatorul> d-lui Densuşianu, care, pe atunci 
nici nu scosese Viata Nouă şi era în cei mai buni termeni cu 
Junimea). 

Că susceptibilitățile de delicateţă ale d-lui Ibrăileanu erau 
deplasate in publicistica noastră, de asta se va convinge şi d-sa 
ACUMA.. 

De altmintrelea „a critica“ fără a ceti lucrul criticat e o 
boală constituțională a d-lui Chendi. Nu e d-sa „criticul“ care 
a comentat, judecat Şi explicat... «versurile» din cartea d-lui Ra- 
netti Eu rd, tu rîzi, el rîde scrisă... în proză ? 

Şi ştiţi, pretenția d-lui Chendi este de „a informa pe cei 
mai puțin informați decît D-sa“... 

Continuă, domnule Chendi, «informează» los 


„APĂRAREA PATRIMONIULUI“ 


Tot în articolul, de care e vorba mai sus, d. Chendi sus- 
pină că „dectractorilor“ „li se dă aga de puțină atenţie din par- 
tea tinerilor reprezentanţi ai Junimii“... „Ar trebui ca aceştia 
să fie mai ageri păzitori ai patrimoniului“, continuă d. Chendi. 

E o învinuire gratuità, cu atita mai ne dreaptă, cu cit 
întrun număr anterior, chiar precedentul, al Vieții literare, d. 


MISCELLANEA 483 


A mamom Pe ona 


M. Dragomirescu făcea declarații, să-ți stoarcă lacrămi prin du- 
rerea lor profundă: 

<Am dreptul să-mi ridic glasul, cind mă doare inima, zicea 
d-sa ; am dreptul, fiindcă nu e în căderea nimănui, ori cine ar fi el, să 
desprețuiască o avere rămasă de la înnaintaşii noștri ;—şi mai 
cu seamă am dreptul, pentru că aceasta se face tocmai în nu- 
mele culturii romineşti (E vorba de afirmarea D-lui Iorga că Ju- 
nimea a fost o egreşală»), la care ţin ca şi la sufletul meu în- 
sumi şi a: cărei rost îl înțeleg ceva mai temeinic, dacă nu aşa 
de înflăcărat, ca d. Iorga». 

Şi cînd omul sufere de palpitaţii şi de durere de inimă și 
se jură pe viitorul său că-şi iubeşte patrimoniul ca şi pe sufle- 
tul său «însumi», vii d-ta, D-le Chendi, şi-l învinuești că nu e 
păzitor destul de ager al patrimoniului 21... Ori se vede că mai 
cetit nici articolul D-lui Dragomirescu din Viața literară ?.... 


SĂMĂNĂTORUL. 


E foarte greu să vorbeşti despre „Sămănătorul“. In această 
revistă articole de teorie şi publicistică le serie numai d. N. Iorga,-- 
şi între noi şi d-sa sînt serioase deosebiri de vederi, mai ales 
in ce priveşte îndrumarea vieţii noastre interne. 

Recunoscînd d-lui Iorga toate calitățile, şi neavind nici un 
gust pentru polemici personale,—noi totuşi nu putem, nu avem 
dreptul, faţă de cetitorii noştri, să nu discutăm părerile emise 
de d-sa. 

Insuşi d. N. Iorga în No.18al „Sămănătorului“ ne dă urmă- 
toarea „cugetare“ : 

«Ce ești, te priv cate mai la urma urmei pe tine. Ce vrei 
«priveşte şi pe altui. faci, aceia poate privi pe toţi». 

Cind, deci, d. Iorga, după ce scrie, că avem patru milioane 
de ţărani, adevăraţi Romini, și «niciun milion de tirgoveţi culeşi 
din toate naţiile> (şi pe acest milion îl încarcă cu toate păcatele), 
—apoi la o întrunire publică vorbeşte în contra votului univer- 
Sal, adică în contra votului adevăraților Romini şi pentru pri- 
vilegiul electoral al păcătoşilor culeşi din toate naţiile: putem. 
noi să nu relevăm această curioasă concepție politică? 

Cind, iară-şi, d. Iorga ne spune, ca imputare, că aşteptăm 
rezultate culturale de la politică, iar că d-sa ar fi aşteptind nu- 
mai de la răspindirea culturii etoate bunurile»,—şi totu-şi peste 
citeva zile vrea să întemeieze un nou partid („Frăția romînă“), 
—şi acum chiar ne promite un jurnal politic,—estrăin de per- 
sonalitățile sau grupările politice» (şi abea o lună a trecut de: 
cînd „s'a înrezimentat“ într'un partid !): avem noi dreptul să tä- 
cem, să nu tragem cuvenitele concluziuni şi să nu arătăm lipsa 
de claritate şi preciziune, —indispensabile pentru orice acţiune 
politică,—în acţiunea D-sale? 

Dar d. Iorga, în «cugetările» D-sale, poate admite, in abs- 
racto, că „ce faci, priveşte pe toţi,“ in concreto însă nu înţelege 
să fie discutat... 


484 | VIAŢA ROMINFASCA 


Iată 0.... îsbucnire, cu care salută, depildă, numărul prece- 
dent al revistei noastre (in acelaşi No. 18 cu „cugetarea* de 
mai sus): 

„Pentru cetitorii d-lor Vlăhuţă, Sadoveanu, Brătescu-Voi- 
„negti, Stavri, semnalăm No. 2 al revistei Viața rominească din 
„laşi. Pentru noi acest No. egi mai nedrept decit cel dintăiu; 
„Du facem nici o întrebare, fiind-că nu ne interesează nici-un 
„răspuns“... 

Aşa | 

Dar crede d Iorga, că mos avem nevoe de intrebările şi 
răspunsurile D-sale ? 

Cetitorii însă au dreptul să fie lămuriţi,—şi nădăjduim că 
am reuşit să-i luminăm chiar prin faptul că d. Iorga na păsil 
alt răspuns la observaţiunile noastre.... Pentru ei.—indiferent 
dacă îi place sau nu d-lui N. Iorga, indiferent chiar dacă ne place 
nouă înşine,—şi pe viitor vom inregistra şi vom discuta spusele 
gi faptele d-lui Iorga, în măsura interesului ce vor avea pentru 
viaţa noastră culturală şi publică. 

Papa nu admite discuţia, fiind că se crede infailibil, ţarul 
Nicoiae II, fiind-că se crede pomăzuit de Dumnezeu Si noi. care 
nu credem măcar în infailibilitatea Papei și în dreptul divin al 
țarului Nicolae II,—nu putem, să ne creadă directorul «Sămănă- 
torului», să le recunoaştem nici d-lui Nicolai Iorga. 

Şi orice s'ar îutimpla, avem atita simpatie pentru d. Iorga, 
încît din sutlet am dori, peniru D-sa, ca semne ingrijitoare, ca 
isbucnirea de mai sus,.să nu se mai repete... 

Pa ce noroc că în luna trecută d. Iorga na scris nimic 


JUBILEUL „CONVORBIRILOR LITERARE“ 


Jubileul de patruzeci de ani al unei reviste romîneşti ! 

Acesta nu poate, nu trebue să fie numai o serbare «de fa- 
milie> a grupului de literați, cari au creat sau au susţinut prin 
pana lor «Convorbirile literare»: e serbarea culturii naţionale, e 
certificatul de maturitate culturală a neamului întreg. 

Ştim că, după o scurtă perioadă de glorie, «Convorbirile» 
au trecut prin o epocă de întunecare, ştim că în mina epigonilor 
decenii intregi au servit numai de trepte pentru o carieră u- 
şoară şi mănoasă, de arenă pentru zelul gladiatoric în combate- 
rea «ideilor subversive», în vederea. .. catedrelor universitare. 

Chiar numărul festiv, care trebuea să onoreze intrarea în 
al cincelea deceniu al revistei, nu s'a putut lipsi de colaborarea 
mărunţeilor, cari nici odată n'ar iîndrăzni să spună «eu> ci nu- 
mai «noi», spre a-şi ascunde sărăcia sufletească ìn razele de slavă 
a întemeitorilor «Junimii», şi cari nici în această ocaziune n'au 
putut să nu manifesteze dorul de a-şi sluji mai marii.... în preziua 
recomandaţiunilor la catedrele vacante... (Intre altele, d. M. Dra- 
gomirescu se laudă, că «noi» au distrus pe Gherea,—ecinterna- 
ţionalismul lui eftin>,— domnul.... M. Dragomirescu!). 


MISCELLANEA 485 


Totuşi simplul fapt că—după veacuri de dormitare cultu- 
rală, —a putut să trăiască in Rominia patruzeci de ani, fără în- 
trerupere, o revistă literară, are o însemnătate epocală. 

Din acest punct de vedere, trecind peste toate păcatele 
trecutului şi ale prezentului, noi ne asociem din inimă la sărbă- 
torirea acestui jubileu al culturii naționale. 

In numărul jubilar al revistei, —care în realitate cuprinde trei 
numere (pentru lunile Martie, Aprilie și  Mai),—vedem iscălituri 
ce de mult nu mai apar pe paginile «Convorbirilorliterare». Des- 
pre cuprinsul lui vom vorbi pe larg în No. viitor al „Vieţii ro- 
miîneşti“. 

Nicanor & Co. 


PT NR PO NON a 


Cronica Literară 
(„Compoziţia în literatură) 


Un poet, un filozot, un savant, sint oameni ca și noi toţi ceilalţi, 
vreau să zic că între elementele lor psihice şi ale noastre uu e deosebire 
calitativă, ci cantitativă. Numai suma lor dă o deosebire calitativă, ea ori 
ce sumă psihologică. Dacă ucensta e o consolare sau nu pentru noi, nu ştio. 

Puterea de abstracţie şi de generalizare, normală la omul comuna, a- 
junge la un grad înalt, neobişnuit la omul de ştiinţă şi la filozof,—iar sen- 
zibilitatea, imaginaţia ajunge, adesea, sub normal. 

Tot aşa, citeva însușiri generale omeneşti, dezvoltate neobişnuit, în de- 
trimentul, udesea, al ultora—anume al celor care caracterizează pe savant 
şi filozof—formează pe poet. 

Sint nenumărate răspunsurile, care s'au dat întrebării: ce este un 
poet ?, adică, căci este acelaş lucru, ceeste poezia? 

Nu e aici locul să ne oprim asupra unei definiții a poeziei sau a po- 
etului. Va fi deajuns ca, scaţind din deosebitele definiţii ceia ce au comun, 
să arătăm, în linii mari şi generale, care sint însuşirile unui poet, ce este 
cu alte cuvinte, concepția poetică... 

O impresionabilitate mai mare, o Acuitate neobişnuită a simţarilor, 
mai ales a văzului şi a auzului, care ne dau senzațiile superioare, prin ex- 
celență „estetice“; o afectivitate mai pulernică şi o mai puternică memorie 
afectivă, adică putere de reimprospătare a emoțţiei de altădată; o mare 
putere de reprezentare, de rechemare a imaginilor, care, grupindu-se în 
jurul emotiei reîmprospătate, s'o exprime, căci emotia nu se poate exprima 
ca atare: are nevoe de elementul intelectual ul imaginii; o concepţie do- 
minantă asupra vieţii (mai ales pentru romana și genul dramatic) ; stil, adică 
forma în care să se exteriori”eze seriile de imagini în care e conținută 
emoția...... i 

Eminescu a fost impresionat de o noapte cu lună, de o cimpie sin- 
guratică, de un cimitir, de zgomotul ce-l fuce vintul în clopotniţa unei bi- 
serici de ţară, de o umilă biserică în ruină, de zgomotul cariului în bise- 
rică etc. Toate acestea i-au produs melancolie. Cind, odată, a simţit o mare 
melancolie, seria de imagini (noaptea cn lună, biserica. etc.) în legătură cu 
melancolia s'a trezit în mintea sa, s'a grupat în jurul sentimentului, ca să-l 
exprime şi, găsind forma, cuvintele, ca să exprime acele imagini, a creat 
„Melancolia“ sa.... ; 

Iu momentul creaţiunii acestei admirabile bucăți, el sa chinuit să 
găsească „cuvintul ce exprimă adevărul“... Aici. în acnst punct al creațianii, 
e partea cea mai grea pentru poet, mai intăiu pentrucă parteu cealaltă e 
mai mult produsul natural al inconştientului, pe cind aceasta e în mare 
parte a voinţii conştiente, şi al doilea pentrucă limba e mult mai săracă 
de cit sufletul: sint mai multe nuanțele stărilor sufleteşti—care sint şi așa 
de greu de elarificat—de cit cuvintele unei limbi, cara sint şi aşa de greu 
de găsit, şi care nu pot da nuanţa stării sufletești de cit cu aproximaţie. 


CRONICA LITERARA 487 


a e Estee TRE 


Şi această parte a creațiunii poetice fiind realizarea poeziei, eu este 
acelu care se numeşte talent. 

Dacă cei mai mulți vedem. auzim şi simțim: dacă foarte mulți sin- 
tem în stare să ne reîmprospătăm simţirea, s'o rechemăm; dacă unora— 
deja la mult mai puţini—ne vin imagini relative la emoția rechemată,— 
apoi puţini, foarte puţini. putem găsi acel „cuvint ce exprimă adevărul“... 

Cei mai multi ne mărginim, cînd voim să arătăm impresia ce ne-a (âcut'o 
un răsărit de soare, la cuvinte foarte vagi : „frumos“, „admirabil“, „sublim“... 

Această greutate de a giisi forma, instrumentul social de împărtăşire 
a poeziei interne, a torturat în totdeauna pe scriitori. Eminescu a mărtu- 
risit'o în „Criticilor mei“: 

E uşor a scrie versuri 
Cind nimic nu ai a spune, 


Dar cînd inima-ti frămintă 
Doruri vii şi patimi multe, 
S'a lor glasuri a ta minte 
Sta pe toate sa le-asculte: 


Ca si flori în poarta vieții, 
Bat lu porțile gindirii, 
Toate cer intrare-n lume, 
Cer veymintele vorbirii... 
Cine nu-și aduce aminte de admirabilsle versuri ale lui Vlahuţă din 
„liniște“, în care ne vorbeşte de acele „nopţi de trudă“. cind: 


Migălind vorbă cu vorbă c'o 'ndărătnicie crudă, 
Ai ajuns să-ţi legi în stihuri ve’o durere, sau vr'un vis 


Cite visuri nu-ţi intuneci tu, cinstit preot al artei, 
In descurajarea tristă de-a vedea, ci! de departe- 


Şi suspini amar de mila fru nuseţii, care-ţi moare, 
Zugrumată'n inchisoarea vorbelor ne'ncăpătoare..... 
A.—sint fericiți aceia, căror nu li-i dat să ştie 

A creării dureri sfinte.... 

ŞI, amintiţi-vă frumoasa pagină din Delavrancea („Ziua“), în care Tru- 
badurul ne spune că „Arta împuţinează natura“: 

„««De cite ori (marile genii) n'au rupt volume întregi, mau spart 
pinze cit zidurile şi n'au aruncat cu dalta în faţa venerii lor, albă, netedă 
şi moartă !“.... 

Toate aceste tinguiri, toate aceste revolte, pentru că e atit de greu 
artistului să spună tot ce are de spus! 

Această compoziţie e o muncă sfintă. cea mai înnaita, cea mai „cali- 
ficută“ muncă omenească—impreună cu a savantului şi a filozofului. 

Și are şi cea mai înnaltă valoare morală, pentru că e cea mai dezin- 
teresată, cea mai altruistă: chinul de a împărtăşi şi altora prisosul bogă- 
ției sufletului tau, dacă natura şi omenirea a depozitat în tine cea mai 
înaltă manifestare a lor..... 

„Dar... iată „droaia de nevolnici,—straşnicii stihuitori,“ cum zice Vlă- 
huţă, batalioanele de „poeţi“ şi „nuvelişti“, care fac „compoziţie cu tema 
aleasă de elev sau de profesor“, cum spuneam în numărul trecut... 


T Dă E Pa ua ap E i, a pi eta 3 20 a a 


488 VIAŢA ROMINEASCA 


Aceasta, de sigur, e altfel de „compoziţie“, o compoziţie care nu are 
nimic sfint, o compoziţie ruşinousă.... 

Un X oarecare, care n'are nici mai multă impresionabilitate, niei mai 
multă emotivitate, nici mai mare putere de rechemare şi de imaginare de 
cit noi,—iată-]) deodată cu pretenţia de a egi din rîndul nostru, al murito- 
rilor de rind, și a se sui pe Parnas... 

Cum? 

Incepind pe dos: cu „compoziţia.“ 

La dinsul compoziţia nu e chinul de a-și exprima „vr'o durere, sau 
vrun vis“... La dinsul compoziţia e chinul de a-gi inventa stări sufleteşti. 
Stă omul la „masa lui“—fireşte—„de brad“ şi, cum zice undeva Nietzsche, 
cere, exasperat, inspirajii de la călimara.... 

Se chinueşte, nu să-şi exprime tristeţa ori veselia, entuziasmul ori 
melancolia, admirația pentru natură, dragostea de oameni ori mizantropia; 
el se chinuește să fie trist ori vesel, melancolic ori entuziasmat, admirator 
de natură, iubitor de oameni, mizantrop.... insfirşit toate sentimentele, pe 
care le-a cetit în poeți. | 

Formula, procedeul, le-a dat Eminescu şi Coşbuc. 

Caragiale a spus odată, in forma lui surprinzătoare, că, dacă ştii să 
serii—iu sensul caligrafic al cuvîntului—eşti poet. Şi că e mult mai grea cu 
pictura ori cu muzica: trebue să ştii megtegugul zugrăvirii ori al transcrip- 
ției pe note, meşteşuguri mult mai grele şi care nu sint la indămina oricui, 
cum e caligrafia. 

Observaţia e admirabilă, căci—v'aţi intrebat vreodată ?—pentru ce 
„arta“ poetică e reprezentată prin atita sumedenie de versificatori ori prozatori, 
pe cind cea picturală şi cea muzicală — şi doar poporul romin e foarte muzi- 
cal !—sint reprezentaie prin aşa de puţini pictori şi compozitori muzicali ? 

Vezi, în aceste arte se umestecă numai acei care, mai mult sau mai 
puţin, sint chemaţi. In poezie se amestecă toți aceia care, ne avind ceva 
mai bun de făcut, şi ştiind ealigrafia—nu zic şi ortografia—işi zic: „de ce 
n'aş fi şi eu poet în țara mea?“.... Veţi fi observat că dintre ofițeri, aceia 
care scriu mai mult „literatură“ sînt ofițerii de administraţie... Apoi lucrul 
se explică uşor: asta e meseria lor, „să scrie“! 

Această „compoziţie“ e o parodie ofensătoare a adevăratei compoziţii 

artistice. 
Şi nimene nu şi-a bătut joc mai amar şi de compoziţia aceasta şi de 
cetitorul filistin, pe care această compoziţie îl înşală, ca Edgar Po& care, 
după ce a slirnit admiraţia lumii cu vestila sa poezie Corbul, a povestit 
cu cea mai mare seriozitate din lume cum „a compus“ această poezie, fărâ 
să fi simțit nimic: alegind, cu un calcul conştient, toate acele imagini care 
de obiceiu produc o anumită impresie.... 

Şi pe ciţi nu i-a mistificat autorul „poveştilor extraordinare“? 

„Poeţii,“ despre care e vorba în acest articol, incearcă şi ei o mis- 
tificare În senz invers: voesce să ne facă să credem că au simţit şi văzut 
ceia ce ne spun... 

In*zădar ! Lipsa de sinceritate nu poate face impresia... sincerității. 

Ar fi mull mai bine şi pentru ei şi pentru ţară şi, mai ales pentru 
literatură, dacă aceşti poeţi s'ar deda la alte ocupaţii mai practice, mai lu- 


erative, mai serioase. 
G. I. 


Cronica Științifică 
(Exploziiie în mine) 


Catastrofa de la Courrières urată ce grozăvii se întimplă în mine, 
cind nu se observa toate măsurile prescrise pentru evit:rea exploziei de 
grisou. Se înțelege că eficacitatea mijloacelor de combatere a exploziilor 
atirnă de starea ştiinţifică a vremii şi de starea cunoștințelor ce le avem 
relativ la praprietaţile amestecului explosibil din mină. 

Studiul sistematic al condiţiunilor în cari se produc explosiile de 
grisou, a fost întreprins de cunoscuţii chimişti franceji Mallard şi Le Châ- 
telier. Ei au lucrat cu amestecuri de metan și aer făcule aşa ca să aibă com- 
posiţia cit mai aproape de a explozibilului gazos din mine: numai în urma 
acestei procedări au putut ei să determine proprietăţile explosibilului. Re- 
zultatele la cari au ajuns Mallard şi Le Châtelier le resumăm în liniile cari 
urmează. 

Amestecurile de metan şi aer sint explozibile numai cind aceste sub- 
stanțe se găsesc In anumite proporții gi amestecul cel mai explosibil îl ob- 
tinem cind amestecăm un volum de metan cu 9 volume de aer. Pentru ca 
amestecurile acestea să se aprindă. trebuesc îndeplinite alte condiții şi ceu 
mai importantă e relativa la temperatura amestecului: dară temperatura 
lui e 740 ori mai mare decit aceasta, amestecul poate lua foc şi deci poate 
face explosie. O altă proprietate caracteristică acestui amestec este că chiar 
cind i-am dat temperatura la care el se poate aprinde, aprinderea nu se face 
imediat; aşa umaostecul iocalzit la 740 se aprinde numai după ce irec citeva 
secunde; aprinderea se face deci cu intirziere, şi uceastu este cu atit mai 
mică, cu cit temperatura comunicată amestecului e mai mare. Dacă întro- 
ducem în amestec au corp încălzit la ro, amestecul se aprinde numai după 
o secundă, Aceste proprietăţi explică unele fipte observate de mult în 
minà. Aşa, se ştie că în mină explosibilul nu se aprinde cind vine in cone 
tact cu pioza uuei lămpi de siguranță înroşilă prin arderea gazurilor în in- 
teriorul lămpei. ducă curentul gazos circula. Tot aşa gazul nn ia foc cind, 
în urma loviturilor cu ciocanele ori ru alte unelte de fier, acestea scapără. 
Srioteia cure sare nu-i în stare să încălzească la o temperatură de 74 pä- 
turile de explosibil cu care vine în coatact sau, chiar dacă le încălzeşte Ia 
aceste temperaturi, nu e în stare să le menţină pănă ciud trece timpul ce- 
rut ca explasia s4 se producă. Mallard şi Le Châtelier au mai măsurat cu 
ce râpegiune se propagă explosia de lu punctul, unde ia naştere pină la 


490 - VIAŢA ROMINEASCA 


alte puncte ; ei au găsit că această repegiune esle variabilă şi în uneleim- 
prejurări explosia se propagă mergind 60 «m. pe secundă, iar in altele chiar 
100 m. In fine o ultimă constatare a lor se raportează la temperatura cea 
mai mare ce se poate obținea cind amestecul explosibil arde într'un vas 
închis; ei au constatat că în aceste condiţii temperatura gazului se poate 
ridica la 2200. 

Aceste fapte bine stabilite indică măsurile ce lrebuesc luate peniru a 
mări siguranța minelor. Paul Rasous, după care iau aceste detalii, resu- 
mează în chipul următor aceste măsuri în Revue scientifique No. 13 din 
Mart 1906: 

1). Să se aereze bine minele şi să se întrebuinţeze aparate, cari så 
ne înștiinţeze dacă aerisirea se face îndestulător în fiecare moment. 

2). Să se întrebuințeze alte lămpi de siguranță in locul celor actaale. 

3). Să se instaleze în mină aparate, cari să arate la fie care mument 
proportia de grisou din mins. 

i Să se întrebuinteze în mină explosibili, cari să nu aprindă gri- 
sou-ul. i 

Exeenlarea riguroasă a acestor preseripțiuni ar mări considerabil si- 
guranţa vieţii în mină. Ştiinţa moderna, punind la îndamină omului o sumă 
de aparate şi procedee ireproşabile dia toate punctele de vedere, unele dia 
aceste prescripţiuni se găsesc în adevăr aplicate cu toată rigoarea ; peniru 
altele nu avem încă aparatele cari să asigure perfecta funcționare a minei; 
unele chestiuni se găsesc incă in studiu. 

O bună ventilare a minei, controlabilă in fle care moment, indepar- 
tează toate gazurile cari fac aerul din mină impur: oxidul de cărbune, an- 
hidrida carbonică, gazurile provenind din întrebuințarea explosibililor şi 
colbul ; în acelaș timp ventilarea serveşte să ţie iu mină o temperatură 
moderată, căci altfel, atit din causa adincimii cit şi din causa producerii 
gazurilor de mai sus, temperatura ar trebui să fie foarte ridicata; reinoirea 
aerului în mină și intrebuinţarea unor bune lămpi de siguranţa constitue 
cel mai puternic mijloc pentru evitareu explosiilur de grisou. 

In timpurile de mai demult. pentru iluminarea minelor se intrebuiața 
o roată de oțel, care fiind învirtită se lovea de o bucată de cremene; ua 
miner invirtea roata şi scinteile, care luau naştere, luminau mina. Aceste 
scintei au aprins de multe ori explosibilul. Alte dați se dădea foc meta- 
nului, cind era în mare cantitate: se obțineau astfel lămpile veşnice. In ba- 
senul huilier de la Newcastle o lampă de aceslea a ars 19 ani. 

In unele mine din Franţa se dădea foc în fiecare noapte metanului 
care isvora din cărbuni; gazul ardea noaptea şi a doua zi se putea lucra 
in mină. 

Un amănunt, privitor la chipul, în care se dâdeu în fiecare noapte 
foc oxplosibilului, va presenta de sigur oarecare interes. Un miner dintre 
cei mai curagioşi, invălit într'o manta de lină cu gluga, se tira pe brinci 
prin galeriile minei pentru a-și ţinea cupul în stratul de jos al aerului dia 
mină, în stratul de aer respirabil, căci metanul fiind mai ugor se ridică în 
straturile de sus. Acest om parta înaintea lui o prăjină lungă. la capătul 
căreia lipise o luminare şi o aprinsese; el provoca explosia expunindu-se 
să fle ars sau omorit de pietre. De cite cri acest om, penitenti, nu rāmi- 
mea în mină pentru totdeauna ! Istoria exploatarii minelor a avut de inre- 


CRONICA ŞTIINTIFICA 491 


gistrat un progres enorm, cătră anul 1820, cind Davy a inventat lampa sa 
de siguranță, 

Astăzi minele sint aerisite cu ventilatoare mecanice; maşini puter- 
nice suflă aer în mină, iar acesta se distribue pină în galeriile cele mai 
de jos; el ese afară prin alte deschideri ale minei, luind cu dinaul colbul 
şi toate gazurile periculoase din mină. Roţile ventilatoarelor de 4—6 m. de 
diametru se învirtesc de 100—150 ori pe minută producind un sgomot co- 
losal, care mişcă atmosfera la distanțe mari. Lampa lui Davy presintă ne- 
ajunsul că dà lumină puțină ; de aceia, de multe ori lucrătorii o descbid 
pentru a-i mări lumina şi în aceste imprejurări s'au produs nu puţine ex- 
plozii. Ori de cite ori a plecat o explozie de la lampa de siguranță, s'a 
constatat că lampu fusese deschisă, fie că lucrătorul vroia să-i mărească lu- 
mina, ori să-şi aprindă ţigara; alte dăți s'a constatat că lampa nu izola 
bine uerul din interiorul ei de cel din afară. Iulocuirea ei se impune. S'au 
propus dejà lămpi electrice portative, cu acumulatori; aceste lămpi ard 10—12 
oare şi evită cu desăvirşire exploziile. Aşa sint lămpile Hormwita şi Gulcher. 

Cercetările lui Malard, Le Châtelier şi Bruneau au arătat în ce con- 
dițij diferitele explosibile întrebuințate în mină pu pol aprinde amestecul 
de metan şi aer; cind productel, exploziei ating temperatura de 22000, ela 
pot aprinde metanul; dacă productele resultate din explosie rămin la tem- 
peraturi mai mici de 2200, metanul nu se aprinde. Dinamita, praful fără 
fum aprind amestecul explosibil din mină, cind fac explosie. Invăţaţii ci- 
taţi mai sus au isbntit sa facă aceste explusibile inofensive, amestecindu-le 
cu substanțe. cari să nu lese să se ridice temperatura, în timpul explosiei, 
la 92000. Chestiunea aceasta e actualminte complect resolvită ; explosibi- 
lele intrebuiaţate în mine presintă tostă siguranța şi aprinderea grisou- 
lui prin ele este exclusă. 

Asupra unui punct trebue.să se concentreze sforțările tecnicienilor 
să se construească aparate cari să dee în fiecare moment cantitatea de me- 
tan cuprinsă în aer. Apariţia metanului în mini este însoţită de ohiceiu de 
un sgomol asămănator en acela ce-l produce acidul carbonic din şipurile 
cu apă gazoasă, cind ese din apă. Acest sgomoi, care îndeamnă pe lucră- 
tor să fie atent, e cunoscut în mină sub numele de cintecul grisou-ului 
Lămpile înirebuinţate în mină dau uneori indicaţii asupra presenţei ga- 
zului în mină ; flacăra se încunjoară cu o coroană albastră, se lungegte gi 
chiar so stinge, cind proporţia metanului e prea mare; in acest moment 
lucrul trebue părăsit. 

Rămiue să examinăm o ultimă chestiune: de unde vine metanul în 
mină şi în ce condiţii se dezvoltă el? 

Gazul se găseşte comprimat în cavităţi aflătoare in masa cărbunelui. 
Cind bucaţile de cărbune sint sfărmate fie cu uneltele fie cu ajutorul ex- 
plosibilelor, gazul se dezvoltă in mină. De multe ori presiunea metanului 
cuprins în cărbune este də mai multe atmosfere; cind cărbunele este lovit, ga- 
zul din lăuntru dilatindu-se brusc, sfarmă cărbunele cu explosie. Mai pri- 
mejdios e cind în cărbune se găseşte comprimat amestecul de metun și 
aer ; cărbunele ce-l conține este primejdios, el devine un „cărbune explosi” 
bil“; explosia în acest cas poate reduce cărbunele sub forma de pulbere. 
Se citează o explosie de acestea, care a avut loc la 1879 intro mină din 
spropiere de Mons; explosia a făcut 40 de vagoane de cărbune pulberulent 


492 VIAŢA ROMINEASCA 


şi a dat naştere la 500000 m.c. de guz; acest gaz dezvoltindu-se a eşit din 
mină şi, trecînd prin sala mașinilor, s'a aprins, dind naștere unei fiacări de 
40 m. toălțime şi 4 m. diametru; după două oare aerul a întrat în mină 
și a format cu metanul amestecuri explosibile ; s'au produs răpede gepte ex- 
plosii unu după alta, omorind 121 de lucrători. Se pare fasă că dezvolta- 
rea gazului conţinut în cărbune și trecerea lui în mină este în legătară cu 
unele fenumene datorite activităţii interne păminteşti, cum sint cutrema- 
rele de pămint. Tot aşa s'a constatat că dacă presiunea atmosferică crește, 
'explosiile de grisou sint rare şi din contra, cu mult mai dese, cind presiu- 
nea atmosferică descrește. De vr'o 20 de ani se dau sfaturi pentru stabili- 
rea de observatorii gaodiramice în apropierea minelor. Citeva observatorii 
de acestea au fost instalate şi în Europa, dar trebue să mergem în Japonia 
ca să vedem admirabil organisate serviciile microsiamice. Din citeva fapte 
se vede că observațiile mişcărilor scoarței păminteşti ar putea fi de mare 
folos în combaterea explusiilor din mină. In anul 1886 de la 7—10 Decem- 
bre a fost „o adevărată furtună subterană“ însoţită de o intensă scoborire 
a presiunii atmosferice şi de degajări mari de grisou în multe mine. Aşa, 
în minele de la Angin la 8 Decembre au trebuit să înceteze lucrul. în urma 
dezvoltării de grisou; tot așa în minele din Nordul Franței; La Liège in 
aceiuşi zi a avut loc o mare degajare de grisou, care azvirlit în toate păr- 
tile 72 hectolitre de cărbune pulberulent. A doua zi, la 9 Decembre, cinci 
lucrători fură îngropaţi de cărbunele pulberulent produs in mina de la 
Beaulieusart prin dezvoltarea repede a gazului. In Anglia, în mai malte 
oraşe ale Durhamului, avu loc la 8 Decembre o dezvoltare de grisou, care 
sili pe lucrători să inceteze lucrul, iar aparatele de înregistrare arătau vio- 
lente perturbări microsismice. In volumul lui Caustier „Des entrailles de 
la terre*, după care am luat unele din aceste date, se citează şi alte ea- 
zuri, din cari se ogliadeşte relațiunuea ce există între fenomenele sismice 
şi dezvoltările de grisou. 

In definitiv bune lămpi în mine şi ventilare puternică sint condiţiile 
primordiale pentru evitarea explasiilor din mină. Afară de aceasta, trebue 
să se observe şi alte precuuţiuni: în mine este interzis fumatul şi adese- 
ori şefii de lucrări pun pe lucrători să le sufle în fată pentru a vedea dacă 
n'au fumat: este interzis chiar de a avea chibrituri în buzunare. Degajări 
neaşteptate de metan pot pune in primejdie min:; cind se recunoaşte ei 
s'a dezvoltat mult gaz, lucrul trebue să înceteze în mină! Numai ţinind 
samă de multiplele măsuri preventive se va putea realisa siguranţa în 
mine. 

Dr. P. Bogdan. 


Cronica Economic 


(Valoarea subsolului rominese) 


Insămnătatea subsolului în dezvoltarea unui popor, e un adevăr prins 
de ori şi cine. Anglia, Stutele-Unite şi Germania stau în fruntea mizeărei iu- 
dusteiale, numai datorilă bogățiilor minerale din cuprinsul lor, puse în va- 
loare prin puterea de muncă şi spiritul de intreprindere al populațiuni- 
lor respective. Circuluţiunea socială modernă. în mic emigrările, în mare 
colonizările şi războaiele, are ca imbold principal natura diferit de bo- 
gată a diferitelor ţinuturi. Exemple : emigrările din Platoul Central al Fran- 
ciei, imigrările in Alaska şi California, „civilizarea“ Chinci, nimicirea indepen- 
dentei Transvaalului ete. 

E explicabilă deri atentiunea ce se dă și la noi, cam tirziu e drep- 
tul, ehestliunei miniere. Strinși din toate părţile de producțiile strainataţii, 
căreia suntem în toate tributari, se înțelege că nu se putea să nu încercăm 
a răsufla mui liber. Cea dintii grijă a fost să răspundem întrebării: ce a- 
vem ín ţara noastră, sub coaja subțire de pămint arabil, aproape sleită 
in urma exploatării nesistematice de veacuri ? 

Neinerezători în ştiinţa locală, cum, sintem în multo ocazii, am che- 
mut, să ne dea răspuasul, cercetători străini, care ne-au ciutat după do- 
rință ; ne-am raportat şi la tradiţii ori date incomplecte ale trecutului şi 
ne-am trezit cu o convingere pripită, care se puate ceti și in Buletinul 
expoziţiei din anul acesta. Avem aur, cupru, fer, ans putea întrece chiar şi 
California ! 

Də la început chiar, exagerarea bazată pe „zice-se“, pe mărturisirea 
rudarilor şi a bătrinilar, cari au auzit de la părinţii lor, a creat o dezori- 
entare dăunătoare. Pleiade intregi de tineri au plecat la Leoben, Freiburg 
i. S., Paris, întorcindu-se cu diploma de ingineri de mine. Că au rămas 
desamăgili la intoarcere, e natural ; că g'au căutat alte izvoare de trai de 
cit ucele pentru care s'au specializat, iarăşi e natural. 

Frigurile uurului abia au dat ceva inapoi, ṣi epidemia frigurilur pe- 
troleului le-u înlocuit. Intreprinderile norocoase ale citorva exploatatori au 
făcut pe mulți să nu viseze de cit fintini de păcură asvirlind aur. Repede, 
repede am ajuns iarăşi la exagerare. Ţara noastră inoata pe un iinens lac 
de petrol, —se poate ceti în Marele dicţionar geografic al Romăniei. Ferească 

9 


494 VIAȚA ROMINEASCA 


Dumnezeu de un cutremur, în urma căruia pelita de pămint de deasupra 
lacului aluneciad, biata Romănie s'ar schimba într'o Gehenă cu păcură a- 
prinsă ! Exagerarea şi în această direcţie nu ne-a folosit. Cunosc un propri- 
etar—şi ca el ciți vor mai fi!—care ţinea cu ori ce chip să aibă petrol pe 
moşia lui; a chemat un inginer de mine, adept al părerei din Marele Dic- 
ţionar, care i-a dat speranțe de reușită. Şi a săpat bietul om, cheltuind 
cite-va zeci de mii de lei, pănă cind s'a convins cà nu poate să aibă li- 
chidul dorit, de cit doar dacă ar ajunge pănă în fundul pămintului. 

Vaăzindu-se că legendele şi cercetările pripite nu duc la nici un re- 
zultat sigur, abia atunci (in anul 1906) sa ajuns la convingerea că e nevoe 
de un Institut Geologie, care să studieze,in amănunţime, bucăţică cu bucă- 
lică, pămintul nosiru spre a se holări odată pentru totdeauna: putem fio 
tară minieră ori ba? Ce anume bogății trebue exploatate, îngrijite spre a 
ne da un folos real? 


* 
+ * 


Voi încerca să răspund la această intrebare în limitele spațiului dia 
revistă şi ţinind samă numai de observaţiunile temeinice existente. Ca si 
dl. Alimănișteanu (Le Sous-sol de la Roumanie, Bucarest) voi împărți 
produsele subsolului nostru în două categorii: i) acele a căror existentă e 
pe deplin stabilită, a căror exploatare se poate face în condițiuni mal a- 
vantajoase şi care pot avea o mare căutare internă, fără a fi esclusă și 
exportarea lor; 2) Acele produse (mineralele metalifere) a căror punere 
în valoare e legată de costisitoare instalațiuni şi care nu pot renta de cit 
existind în cantităţi insemnate, îndeajunse pentru o activitate duralnică.— 

Cercetindu-se insemnata lucrare a d-lui P. Poni „Fapte pentru a 
servi la descrierea minerulogică a Rominiei“ (Anal. Ac. Rom. T. XXII, 
1900 şi Annales sc. d. l'Université de Jassy), se vede că pămintul ţărei 
noastre cuprinde o sumedenie de minerale, ale căror nume suut legate de 
bogăţiile miniere din alte ţări. Numai diamant nu s'a găsit. ln colo: aur. 
minerale de fer, de cupru, de arsenic ete. se cilează din multe locuri. 
Aur, „se zice“, ar fi din belşug, în năsipurile multor rîuri de mante. Sə 
citează exemple—e drept, după simple afrmaţiuni—că unele prundişuri 
ale Argeşului ori Dimboriţei au dat cite 50 gr. aur la metru cub: „adaug 
zice di. Murgoci (Buletinul expoziţiei No. 5) că dacă o fi aşa, apci nici 
pietrişuriic Californiei nu sunt mai bogate“. Avem arami,la Baia-de-Aramă; 
fer la Baia-de-fer. Se îuli!nese în ambele locuri urme de exploutări primi- 
tive. Nici o lucrare însă nu există, în care si se precizeze dacă părăsirea 
lor e molivată de lipsa capitalului sau de sărăcia mineralului. Singura re- 
giune care promite a deveni de folos, e colţul nord-vestic al Dobrogei,—eel 
puţin aşa reiese din lucrarea d-lui ing. Pascu. 

După cum se vede, din dalele sigure ce avem, nu există mari spe- 
ranţe pentru întemeierea unei industrii miniere la noi. Cu ferul din care 
s'a făcut o ramă la una din expoziţiile trecute, ca și cu acela ce se pru- 
mite că se va arăta la expoziţia din anul acesta, greu va fi să se toa:ne 
toate plugurile și maşinăriile de care avem nevoe şi care sunt lovite cu 
taxe de import. Speranţa noastră nu e amăgită de a doua categorie de 
produse. Dacă lipseşte ferul, avem cel pulin combustibilul sub forma uri- 


CRONICA ECONOMICĂ 495 


aşului negru, licid—petrolul—intrat de cite-va decenii în mare luptă cu 
celalalt uriaş—cărbunele,—susţinătorul intregei civilizațiuni de pănă acum. 
In această privinţă lauda nu e exagerată ; sintem, din intreaga Europă, 
iara cea mai bogată in petrol. După oure-cure date statistice, Baku nu e cu 
mult înaintea noastră"). Mulțumită comisiunei de petrol, însărcinată a studia 
condiţiunile geologice ale zăcămintelor de petrol, avem date aproape com- 
plecte asupra acestora. Petrolul e tovarăşul Carpaţilor din Suceava şi pä- 
nă'n Dimboviţa. El nu e legat de un anumit orizont geologie, cum e la 
Baku bunăoară, ci se întiinește în depozite de vriste deosebite. Acesta e 
un mare avantaj. Dovadă că industria petroliferă a prins râdăcini sănă- 
toase e creşterea producțiunei totale, care într'an deceniu (1894—1904) s'a 
mărit ca 1: 7, iar în două decenii ca 1:17, ajungind în anul trecut la 
615,244 tone faţa de 496,870 din 1901. In raport cu producţiunea totală e 
creşterea cupitalurilor întrebuințate şi a exportului (capitalul angajat în 1905 
se ridică la 150 mil. lei, iar valoarea exportului lu peste 14 mil. lei). 

Dupa alăturata tabelă statistică (Travaux de la commission du pé- 
trole, Bucarest 1903) se poale prinde avintul ce l'a luat exploatarea petro- 
lului de la 1870 incoace : 


| anut Tone Anul Tone Anul Tone | 
1870 | 11649 | 1880 15900 | 1891 67900 
1| 11572 | 1 16900 2 82500 
2 11878 j 2 19000 3 14500 
3 14468 | 3 19400 | 4 10550 
4 14000 4 29300 | 5 80000 
5 15000 | 5 26900 | 6 75570 
6 15000 | 6 23450 7 79400 
7 15000 | 7 25300 | 8 | 106570 
8 15000 | 8 30400 | 9] 198300 
9 15300 | 9 41400 || 1900 | 226500 
| 1890 53300 1 | 933100 
| | 9 | 9286500 
i "31| 884800 
| | „4 | 496870 


1) In privinţa producţiunei totale, România, e drept, stă în urma 
Galiției şi a insulelor Sunde, ocupind cam al 6-lea rang dintre toate tă- 
rile producătoare de petroleu. E iasă de notat că pe cînd în Statele-Unite 
14,230 de sonde sistematice sorb petrolul din påmint, în Galiţia erau 1820 
Ain 1903), pe cind în Romănia numai 310 productive. Dacă se face socoteala 
pe cantitatea mijlocie a petrolului scos pe fie-care zi de sondă, Romănia se 
ridică la al 2-lea rind, înaintea Galiției şi chiar a Statelor-Unite. Căci pe cind 
în Romănia vine ceva mai mult de 6 tone pe zi de sondă, în Statele-Uhnite 
cite 2 t. 80, iar în Galiţia numai cite 1 toni, 10 pe zi. (V. Toroceanu, Les 
gisements pttroliferes de ia Roumanie, Bucarest 1905). Ca dovadă că prin 
mijloace technice mai perfecționate debitul creşte, e sonda No, 32 de la Buşte- 
nari, ce dădea zilnic cite 5000 kgr. petrol; în urma adincirei sondei s'a căpătat 
la început 20 vagoane pe zi (a 10,000 kgr.) scoborindu-se la 3 vag. în chip 
constant. O altă sondă (No. 65) a societăţei Steaua Română din Cimpina a 
dat (Septembra 1904) la cea dintâi erupţiune (16 ore) 150 vagoane,—la a 2-a 
eruptiune (7 zile) 710 vag. iar la a 3-a erupție (19 oare) 420 vagoane,—un 
total de 1280 vagoane, care transformate în aur (a 400 l. vagonul) insamnă 
512,000 lei. Cheltuelile sondei (52,050 lei), au fost amortizate aproape numai 
cu producţia dintr'o singură zi. (Monit. intereselor pelrolifere No. 19 şi 20 
din 1904). 


PEO E pi E a e a me 


m — - 


+96 VIAȚA ROMINEASCA 


Alt produs important, şi el tovarăş al Carpaţilor pănă în R-Vâlcei, 
e sarea. De reguli cind se pomeneşte de sare, se gindeşte fie cine numai 
la cele 4 masive exploatate de stat; din ucestea numai cel de la Tg. Ocna 
e evaluat cel putin la 264 mil. tone, din care abia sa scos ceva mai malt 
de i mil. tone. O lovitură de sapă într'un mal. 

In realitate sunt vre-o 50 masive visibile, afară de multe alte as- 
cunse, ce pot fi puse la iveală numai prin o uşoară sgiriere a pămiatalui 
ce le învălue. Toală această bogăţie a rămas pănă acum neintrebuinţati 
din punct de vedere industrial. Aiurea sarea e materialul prim căatat pen- 
tru industrii rentabile, de care sunt legate multe altele, în care prodasele 
naturale ce se găsesc din belşug in ţara noastră ar putea î schimbate în 
aur. Exemplul cel mai vădit e căpătarea sodei causlice prin electrolisă, 
uua din industriile înfloritoare din împrejurimele marei căderi de apă a 
Niagarei. 

Linga petroleu şi sare, se mai poate pune şi cărbunele de pămint 
zis lignit. In multe din judetele acoperite cu straturi terțiare noi, lignitul, 
se găseşte ca intercalațiuni exploatabile avind grosimi de la O m. 3--6 m. 
Dovadă sunt minele de la Sotingu, Mirgineanca, Jidova (14276 tone în 1905), 
Asău ete. Dindu-se importanța mare a lignitelor în căpătarea gazurilor 
slabe, a carburei de calciu din care se prepară acetilenul, ṣi ele pot avea un 
mare rost în fruclificarea capitalurilor, putind contribui îutr'un grad insem- 
nat lu desvolturea industrială a lomâniei. 

Pe lingă acoste trei soiuri de produse ale subsolului nostru, intrate 
deja în circulaţiunea capitalurilor, mai sunt o sumedenie de alte produse. 
care prin intrebuinţirile lor multiple, prin răspindirea lor întinsă, prin 
uşurinţa exploatării, ar putea da de lucru multor oameni, oprind în ţară 
bani, pe care-i asvirlim acum în străinatate. E drept că aceste produse nu 
strălucesc ca aurul, nu pot îmbogăţi fu scurt timp ca petrolul; ele fac 
parta diu categoria petrelor comune, nehăgito în samă şi mai ales care nu 
pot atrage de cit cînd sunt cunoscute mai de aproape. Aici se pot număra: 
năsipul, lutul, gipsul, piatra de var, pielrele de coustrucțiuni ete. La fabri- 
cele de steclă (cel puţin la cea din Lespezi) se aduce năsipul trebuitor (ca 
şi puiele de grtu) din Bucovina ori Galiţia, de şi mare parle diu dealurile 
Moldovei sunt formate numai din nâsip; pănă mai eri, Iaşul se pava cu pia- 
tra din Bulgaria, care e la fel în tărie şi bob cu granitul din Dobrogea; 
marimore peniru mese, lavrabouri, pardoseli cole. se aduc mai mult 
din Austria ori din Franţa, ia: dealurile din nordul Dobrogei, forinate din 
marmore tot aşa de bune si de frumose, staa neexploutate; săpunul de 
pămint întrebuințat la fabricele de postavuri şi care în Anglia se oprise 
de a fi exportat, la noi e mincat de ape; gipsul aflat în numeroase ina: 
sive dealungul Carpaţilor, ca şi în Moldova de nord, cu întiebuinţări variate 
incepind din agricultură (ingrâşămiat pentru fasole, luţernă etc.) şi pănă 
în arla plastică, de asemenea nici nu e băgat în samă. CA :semene între- 
priuderi pot prospera, se deduce din industria cimeutu!ui. Pana mai acum 
ciţi-va ani eram tributari străinătăței şi pentru acest articol. De cind insă 
s'au deschis fabiici de cimeut şi in special acele de la Cernavoda şi Brà- 
ila, alimentate cu calcarul din Dobrogea, nu numai că nu se mai aduce 
ciment din alte țari, dar a început chiar să se exporte. Cil suut de nece- 
sare industriile bazute pe pietrele nesclipiloare, se poate trage dia urmă- 


CRONICA ECONOMICĂ 497 


————— — [n e a a a 


torul fapt: Intreaga Moldovă întrebuinţază varul, ce are atit do multe 
aplicațiuni, fabricat fie în Muntenia, fe în Dobrogea; ori cit de eftin s'ar 
vinde «l locului, totuşi se scumpeşte prin lungimea transportului. Nevoia 
co se simte din această cauză în rogiunile muntouse e aşa de mare, în cit 
s'au fácut vărării aproape de virful Ceahlăului, lu 1000 m. înălțime. Şi 
doar Moldova nu e lipsită de peatră de var. In afară de jud. Neamț şi Su- 
ceava, există dealungul Prutului de lu Stefâueşti în sus slinci de calcar 
curat. Sint ce-i drept exploatate, şi varul dat — varul de Stinca—o vestit, 
dar cuptoarele sunt primitive şi deci produe mai puțin de cit dacă ar fi 
sistematic exploatate. 

Drept încheiere se poate spune: Ohserrările sigure de pănă acum ne 
dau slabe speranţe de întemeiarea unei metalurgii la noi. In schimb. sub- 
solul romănesc e bogat în produse numeroase, cu întrebuinţări pructice 
multiple şi întinse, condițiuni indispensabile desvoltărei unei industrii oare 
care. Capitaluri nu ne lipsese, chiar fără ajutorul striivătăței, dovadă mi- 
Jioanele adunate în scurt timp, cind era vorba să se iea lu concesiune ex- 
ploatarea petrolului şi iluminatul capitalei. Ceia ce ne lipseşte—vina e de 
sigur în starea nuaslra de evoluțiune socială, —e curajul peutru întreprinderi 
şi lipsa de incredere reciprocă, cînd e vorba de asociaţiuni intrun scop 
practic. Nevoia ne va fi-cel mai bun sfătuitor. 


Dr. I. Simionescu. 


NOO RALO o at e N 


Cronica Internă 


(Organizaţia locală) 


Criticile la adresa organizării şi administraţiunii comunelor noastre 
rurale au ajuns un loc comun, cu care își împodobesc discursurile toţi mi- 
niştrii noştri de Interne, cu năzuinţi de reformatori. 

Nemulțumirea cu starea lucrurilor în această privință n'a suggerat 
însă numai flori de retorică elocvenţii ministeriale,— ceea ce ar putea să 
fie numai o poză obligatorie. mai ales pentru miniștrii de Interne la începu- 
tul carierii,- cum sint atitea formule consucrate de ipocrizia noastră ofici- 
ală, ca lupta în contra „mușumalelor“, sau a „amestecului administrației în 
politică.“ 

Gesticulaţia energică pe aceste teme „gede bine“ tinerilor bărbaţi de 
stat, îi recomandă „sferelor înalte“ şi aplauzelor galeriei,—dar cu toţii ştim 
că ea nu se va resimti, în realitate, asupra priucipiilor străvechi şi neclin- 
tite, cari reglementează activitatea „ministerului lui Kiseleff“, cum a numit 
o dată d. D. A. Sturdza ministerul de Interne... 

Dar e destul să cercetim cartoanele corpurilor legiuitoare, pentru a 
ne convinge că, ta ce priveşte organizația şi administraţia comunelor ru- 
rale, nemulțumirea e serioasă şi reală. 

In adevăr, activitatea ministerului de Interne în aceşti 40 de ani poate 
fi caracterizată prin sforțările lui neintrerupte de a crea o organizație co- 
munală, ` 

Abia a fost promulgată legea din 1864, carea abrogat organizația 
noastra rurală tradițională, ce rămăsese neatinsă şi de Regulamentul organic, 
şi a întrodus la noi principiile de organizare din Franța lui Napoleon IH, — 
şi încercările de reformă au şi început într'o serie neintreruptä de proecte 
de legi. 

La 1865 a fost adus primul proect de modificare a legii din 1864 de 
cătră generalul Florescu, Ministru de Interne. 

In anul următor, 1866, loan Ghica, tot ca ministru de Interne, pre- 
zintă un al doilea proect de modificare. 

In 1871, preşedintele Camerii de pe vremuri, Dr. Fătu, împreună cu 
Nicolae Ionescu, A. D. Holban şi alţi vr'o 35 deputaţi supun Camerei un 
„proect de lege organică comunală şi județeană,“ care tindea să reformeze 
din temelie tot edificiul legii din 1864. 

In 1874 defunctul Lascar Catargiu, fiind ministru de Interne supune 


CRONICA INTERNA 499 


Corpurilor legiuitoare o nout modificare radicală a legii comunale, care în 
acelaş un se votează şi se promulgă („legea pentru comunele urbane şi 
rurale“). 

La 1876, peste doi ani,—o nouă lege, cure în mare parte repune în 
vigoare dispozitiile abrogate ale legii din 1854. 

Incă peste doi ani, la 1873, iară-şi se propune de d. G. Vernescu, Mi- 
nistru de Interne, un proect complect de lege „asupra organizațiunii co- 
munale,“ care aşi fost votat de Camera deputatilor, însă s'a infundat ia Senat. 

In 1882 înregistrăm încă o lege modificăloare. 

In 1835, încă un proect complect de lege comunală, adus de d. N. 
Fleva. 

In 1986 şi 1887 se voteuză „legea pentru alegerea consiliilor comu- 
nale“ și „legea comunală.“ 

Apoi, incepind chiar cu anul urinâtor, uu şir de miniştri de Iuterne, 
d-nii Th. Rosetti, general Manu, G. Cantacuzino şi C. Olănescu, rind pe rind, 
vin fie-care cu cite un alt proect complect „pentru organizarea comunelor 
rurale“, în 1888, 1890, 1899 şi 1900,—cari însă toate vămin nevotate. 

In sfirşit, în 19)3 d. Vasile Lascar, tot ca ministru de Interne, reu- 
seste să treacă prin corpurile legiuitoare o lege „pentru organizarea comu- 
nelor rurale,“—care însă la 1995 a şi fost în parte modificată de actualul 
guvern, şi ni se promite pentru anul acesta o nouă reformă radicală ! 

Cu alte cuvinte, în patruzeci de ani găsim nu mai puţin de 19 pro- 
ecte şi legi organice, care tind lu reorganizarea comunelor rurale; la fie- 
care doi ani în mijlociu cite o modificare, mai mult sau mai putin adincă, 
sau o reorgunizare complectă a comunelor rurale! 

Faptul acesta singur ne dovedește mai puternic decit ori-ce argu- 
mentare, că n'am găsit încă baza adevărati de organizare a admiuistraţi- 
unii noastre rurale. 

Incă mai limpede reiese acest adevăr din aceea, că toată lupta aceasta 
prin proecte de legi a fost dată, mai ales, în jurul numărului obligator de 
contribuabili, pe cure legea trebue să-l impună comunelor rurale. 

Legea diu 1864 fixează acest numar la 100 de contribuabili *). 

Proectul generalului Florescu, din 1865, propune mărirea acestui nu- 
măr la 300, iar proectul din 1871—la 200 contribuabili. 

Legea lui Lascar Catargiu, din 1874, impune formarea comunelor ru- 
rale cu cel puţin 500 de contribuabili, —iar legea din 1876 reduce acest nu- 
măr la 100! 

Proectul d-lui N. Fleva din 1883 propune numărul de 200, pe care 
il şi insuşeşle legea din 1887. 

In 1899, d. G. Cantacuzino voeşte să impună prin lege comunelor ru- 
rale minimum 400 de contribuabili; în anul următor, d. C. Olănescu urcă 
acest număr la 600,—în proectul supus cumerii deputaţilor d. V. Lascar 
propune 300, — iar îa proectul iniţial se propunea şi mai mult.... 

Dacă un specialist in Dreptul administrativ sau un om de stat din 


1). De fapt această lege tolera şi comunele mai mici— şi chiar sub 
regimul legei din 1887, pănă lu abrogarea ei de legea d-lui V. Lascar, exis- 
tau vr'o 50 de comune cu mai puțin de 100 de contribuabili, şi peste 600: 
comune, în care acest număr nu ajungea la cel legal de 200, adică in vr'o 
20°/ din numarul total de comune. 


500 VIAŢA ROMINEASCA 


Apus ar cunoaşte aceste detalii, desigur şi-ar face o tristă idee atit asupra 
pregătirii teoretice cit şi asupra aptitudinilor administrative ale reformato- 
rilor noştri. 

In adevăr, din toate aceste încercări de organizare comunală se vădeşte. 
mai întăi, o extraordinară confuziune de idei: inlocuirea,—sub termenul! 
de „comună“,—a unui centru de populaţiune, formaţiune naturală și istorică, 
prin o alta unitate administrativă, pe care Englojii o numesc „distriet rural“ 
iar Ruşii „volostie“ şi Nemţii „Krejs“,—adică prin o unitate intermediară intre 
comună propriu zisă şi plasă,—şi există o imensă literatură a supraacestei 
chestiuni, în cure se discută dacă o asifel de unitate e necesară (noi o so- 
cotim necesară), dar nimănui în Europa nu i-ar putea veni în gind, că a- 
ceste creaţiuni artificiale ale legii pot ţinea locul comunelor rurale reale, 
locul satului, —singura unitate administrativă cunoscută şi la noi inainte de 
1864, şi care u fost respectată şi de Regulamentul orgunic. . 

Şi tocmai lu acest rezultat ajunge legislaţia noastră, combinind eco- 
munele după fantazie, cu un număr de contribuabili impus arbitrar, şi ast- 
fel, sub pretext de organizare comunală, lasă fără nici o organizare legali 
tocmai celulele zii ale organismului social, satele, cari, nesocotite de lege, 
sint silite să se organizeze în mod sponlaneu, după tradiții seculare,—o- 
biceiul pămintului,—mai mult sau mai puţin la întimplare (vom vedea că și 
legea d-lni V. Lascar, care pentru prima oară pomeneşte despre „sate,“ nu 
aduce vr'o imbunătăţire reală). 

In al doilea rind încercările acestea dovedesc o necunoștinţă desărir- 
şită a principiilor elementare de adiminsiraţiune modernă. o concepțiune 
pur biurocratică, care reduce -ceia ce trebue să fie o lucrare vie a cetâte- 
milor la o simplă funcționare a unui biurou de „cinovnici“ ai satelor. 

Chiar motivarea, pe care o găsim aproape în toate proectele do or- 
ganizare, a necesității de a combina comunele prin „alipiri“ de cătune, do- 
vedeşie o uimitoare superficialitate și ignorarea realității. 

Singurul argument, de pildă, ce se aduce pentru mărirea continua a 
comunelor, e lipsa de mijloace în comunele mici pentru o administraţie 
mai bună. 

Dar d. V. Lascar, partizan el însu-și al comunelor mari, a publicat 
ca „anexe“ la proectul său un material preţios, din care rezultă, că acti- 
vitatea cea mai rodnică se constată tocmai în comunele mici, cu mult inai 
rodnică decit în cele mari. 

Prin ce poate dovedi o administraţie comunală vrednicia sa ? 

Principalele îndatoriri, pe vari legea le impune comunelor rurale sint: 
construirea localurilor pentru primărie şi şeoală, îngrijirea de biserică, cov- 
tribuțiuni pentru serviciul poștal rural, serviciul sanitar, ete, 

Să compurăm, din ucest punct de vedere, două judeţe, Gorjul și 
Neamţul,—cari se aseamănă prin poziţiunca geografică, genul de viață al 
locuitorilor, numărul populaţiunii 432,000 contribuabili în Neamţ şi 36,000 
în Gorj) ete,—dar Gorjul are 161 de comune, e judeţul priu excelenţă a! 
comunelor mici, iar în Neamţ sint numai 47 de comune,—adică comunele 
sunt mari. Să notăm că veniturile comunelor din Neamţ sint ceva mai 
mari—458,000 lei,—cu toate că numărul contribuabililor e puțin mai mic,— 
pe cind veniturile comunelor din Gorj ajung numai la 403,000 lei. 

Iată inse o tabelă, care cuprinde datele extrase din „Anexele“ la 
proectul de lege din 1903: 


CRONICA INTERNA 501 


a Salarul | No. de primării! 


primari- notarului! E € [Es 
l, i Er E- ara 
| lei ' lei | > & est 
| Ep iute e inte macese E eE N E a, 
T i ` A ERER RA Spacu ppi 
| 1 | 210 | 5—40 f 10—40 | 157 | 9SM 
Neamt 47 | 280 | 800 |50—200": 60—150| 43 | 90%0/; 
l | i l l 


„No. de kim. 
ide parourys 


No. de 


il nfoaye plă- 


E 
BE 
] 


localuri 

Ă factori 

intr'o cursă 
tite de 


| No. de că 
'tune doser- 
p. 


vite de fav- 
| tori postali 
il comune 


l 
| 


Din aceste cifro rezultă, că deşi comunele din Gorj dispun de mai 
puţine mijloace şi sint silite să se mulțumească de serviciile primarilor 
şi notarilor, plătiţi maximum 40 lei pe lună,—mai putin decit minimum 
de salar pentru primarii şi notaiii din Neamţ,—aceste comune, după nu- 
mărul contribuabililor de patru ori mai mici decit cele din Neamţ, au pu- 
tut să construească 157 de localuri de primării, faţă de 43 din judeţul 
Neamţ,—adică nu numai în mod absolut de patru ori mai multe, dar şi rela- 
tiv, fată de numărul comunelor, mai multe : 98%/, din primăriile lor au lo- 
caluri proprii, față de 90%/, din Neamt. 

Şcolile construite de comunele din Gorj se urcă la 136,—adică 930/9 
din numărul total de şcoli,—pe cind în Neamţ sint numai 57, ceea ce for- 
mează abia 53% din total: şi aci, şi absolut şi relativ, comuncle miei din 
Gorj au ştiut să facă mai mult, decit comunele mari din Neamţ, 

Tot aşu, în Gorjsinat 400 de biserici,—cu 40 mai mult decit numărul 
cătunelor,—pecind în Neamţ nu sînt decit 182 biserici.—adică locuitorii a 
98 de cătune din 280 n'au de loc biserică. 

Mai departe. In Gorj 240 de cătune, mai bine de 2/3 din numărul 
total, sint deservite de factori poştali, pecind în Nesmi numai 88, mai pu- 
țin de 1/3 din cătune, cu toate că in Neamţ factorii au de parcurs numai 
4178 kilometri, iar in Gorj 1035, peste două ori mai mult. 

In sfîrşit, în Gorj comunele plătese 10 moaşe. E puţin, de sigur. Dar 
în județul Neamț nu e nici una! 

La aceleaşi rezultate veţi ajunge dacă veţi compara, după toate da- 
tele adunate în „Anexe“, județele Dimboviţa, Buzău sau Vlaşea, cu comune 
mici,—cu județele laşi sau Suceava, cari au comune mari,—pretutindeni e 
o regulă neclintită : primarii şi notarii se mulțumesc cu mai puțin în co- 
munele mici, dar administraţia lor e mai rodnică, decit a celor cu lefuri 
grase din comunele mari. 

Prin aceste date pozitive, toate apreciările aprioristice în privinta 
necesităţii de a mări comunele, în vederea administrațiunii mai bune, sint 
răsturnate. 


1) In datele ministerului se spune „peste 150 lei". 


502 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Şi lucrul e firesc. 

In comunele mari cătunele sint îndepărtate una de alta cite o dată 
cu 10—15 kilometri, şi chiar mai mult. Iata cite-va exemple din județul, pe 
care îl cunose mai bine, Iaşi: între cătunele „Vlădeni“ şi „Plugari“* din eo- 
muna Şipotele distanța e de 19 kilometri, intre „Dadeşti“ zi „Zbereni* din 
comuna Băiceni—20 kilometri. între „Lupăria“ şi „Steclăria“ din comuna 
Bădeni 21 kilometri (şi încă pentru a ajunge din cătuna lor la „Steelăria“, 
precum și la cătunul de reşedinţă al comunii, locuitorii din „Lapăria“ trebue 
să treacă prin un alt judeţ.—Botoşanii !), Intre cătunele „Borosnaea“ şi „Sle- 
clăria“ din comuna Cepleniţa— 25 kilometri, între „Buţubuc“ şi „Frumuşe- 
Jele“ din comuna Păugeşti distanţa e de 30 kilometri,—celiţi trei-zeci de ki- 
Jlometri ! 

In comunele citate distanţa între cătune și centrul lor.—cătunul de 
reședință a comunei, ajunge la 10, 12 şi chiar 15 kilometri !.... 

E lesne de priceput, că în aceste împrejurări între membrii unei 
comune nu poate fi acea legătură intimă, acea viaţă comună, acea atmos- 
feră morală, care se crează prin comunilatea intereselor celor mai apro- 
piate de om.—care este o condițiune indisponsabilă pentru o sănătoasă și 
adevărata viață comunală: multi locuitori din aceia-şi comună nici nu se 
cunosc, şi nu se intilnesc nici o dută.— viaţa la ţară leagi peom de vatră, — 
nimic nu-i leagă între ei decit fantazia vre-unui prefect, amator de „alipiri 
şi deslipiri“ de cătune,--administraţia ia fatal caracterul hiurocratic, primarul 
în loc să fie un om de încredereal consătenilor săi ajunge un stăpio, veni- 
turile comunale se cheltvese pentru leafa lui şi a altor mandarini, pripăşiti 
din oraşe în paragrafele budgetului comunal. 

Pe cind în comunele mici condiţiunile de viaţă sint mai apropiate 
de cele cari sint normale într'o organizare comunală sănătoasă,—de aceea 
am văzut, că aceste comune. cu toate că dispun de mijloace neinsemnuate, 
cu primarii lor a 5 şi 10 lei pe lună, fac mai mult pentru satisfacerea ne- 
voilor consătenilor ior şi pentru o administrație mai bună. 

Numai o organizație, cure ar avea ca punct de plecare satul, acest 
centru de poupulaţiune, format spontaneu în cursul istoriei, sub presiunea 
nevoilor economice, a reliefului geografic, a împărțelei terenurilor de cul- 
tură, a apelor, a pădurilor.—într'un cuvint: format în mod natural sub in- 
riuricea intregului complex de nevoi matvriale şi morale ale locuitorilor,— 
numai o astfel de organizaţie ar fi la nivelul cerinţilor vieţii publice iotr'an 
stat modern. 

Bine înţeles, pe deasupra acestor celule ale corpului social se poate, 
şi trebue chiar organizată şi o unitate administrativă mai cuprinzătoare, ca 
în comunele actuale şi chiar mai mare,—să spunem—cu un număr de cel pu- 
ţin 1000 contribuabili, pentru satisfacerea acelor nevoi, cari întrec puterile 
satelor izolate,—dar această organizaţie nu poate, fără a vicia toată viata 
publică ca în sistemul aclual, ținea locul organizației primordiale, a satului. 

E adevărat că în legea din 1903, mulțumită agitaţiunii unei părți a 
partidului liberal, a unci la putere (vezi seria de articole publicată în „Vo- 
inţa Naţională“ în cursni verii 1903, infre alţii si de scriitorul acestor rin- 
duri),—a fost întrodus un simbure de organizare a satului! 

Dar organele create în acest scop sint fără vigoare şi viaţă, nişte 
comisiuni de jalbari la comună şi judeţ, fără nici v atribuţiune serioasă, 
fără nici o putere do deciziune,—o umbră de organizaţiune. 


CRONICA INTERNA 503 


PN O O aaa 


Pentru o reformă sănătoasă în această directie trebue să ne dăm 
samă de principiile mari de organizare politică şi administrativă din sta- 
tele mederne. 


* 
s e 


Vechea noastră întocmire a satelor, care s'a desvoltat în cursul vea- 
curilor şi a intrat atit de adinc în moravuri, Sncit nici Regulamentul organic 
n'a indrăznit să se atingă de ea, ci numai a reglementat cite-va detalii,—cu- 
prindea, necontestabil, germenii unei organizaţii superioare celei de astă-zi. 

Această intoemire nu cunoaste, cum am spus, decit satul,—această u- 
nitate administrativă naturală; organul cel mai însemnat al satului era 
obştia, adunarea capilor de familie '), care avea dreptul de deciziune în 
chestiunile cele mai importante, relative lu interesele satului; obştia in- 
sărcina cu anumite atribuțiuni executive pe aleşi: satului („vorniceii“ în 
Moldova), alegea pe juraţii satului, -cari împreună cu preotul impărţiau 
dările, distribuiau în cazuri de lipsă porumbul din pătulele de rezervă, ju- 
decau pricinile intre cunsăleni, etc. 

Desigur această organizaţie e foarte rudimentară, dar în loc să o des- 
ființăm la 1864, întroducind centralizația napoleoniană, aveam datoria să o 
desvoltim, ţiniad samă de experienţa altor popoare. 

Exemple de urmat nu lipseau: o organizaţie, care păstrind intact satul 
il leagă intro unitate administrativă mai superioară, găsim şi în liberala 
Anglie şi în puternica republică Americană şi în democraţia rurală a El- 
veţiei şi în autocraţia Rusă. 

In Anglia, de pildă, baza orgauizaţiuuii adininistrative o formează pa- 
rohia,—un centru de populație, ce gravitează în jurul unei biserici, care e 
analog cu satul nostru (poporul englez nu cunoaşte această strinsă aglo- 
merare de cuse). 

Originile parohiei se pierd în întunericul vremurilor şi istoricii engleji. 
ca Freeman, Stubbs, ete. susțin, că ea e cu mult anterioară statului Englez, 
fiind-că în ea supravieţuesc societățile primitive ale Anglo-saxonilor, din 
fuzionarea treptată a cărora s'a desvoltat statul. 

Mă voiu mărgini aici să arăt în cite-va cuvinte organizaţia lor actuală 
(după legea din 1894). 

Legea imparte parohiile în două categorii, după numărul populaţiunii. 

In parohiile, în cari numărul locuitorilor nu e mai mare de 300, 
organul deliberalic il formează adunarea plenară a contribuabililor, („obştia“ 
noasirâ), care singură are dreptul de deciziune şi îşi alege organele exe- 
culive. 

In parohiile cu o populație mai mare de 300, se alege de cătră toți 
locuitorii vristaici (vot universal) un consiliu parohial, care are toate atri- 
buţiunile adunării plenare din parohiile mici. 

Parobhiile, repet, sint grupări naturale ca şi satele noastre. Pentru 
satisfacerea trebviuțelor mai muri, cari întrec puterile unei parohii izolate, 


1). Şi asta-zi, de fapt, obgtia, deși ignorată de lege, funcţionează în 
cătunele noastre. Cine dintre cei ce locuesc la ţară nu cunoaşte aceste adu- 
nări țărăneşii, în care satul discută toate nevoile sale? Obiceiul pămîntului 

-a fost aci mai tare decit textele de lege. 


504 VIAȚA ROMÎNEASCA 


EDO PR e a E ET E E E EP E E a E, E E e a a e re 


legea combină din mai multe parohii districte rurale, cari se asamănă en 
comunele noastre de astăzi, şi a căror mărime variază, dar rar seade sub 
numărul de 1000 contribuabili. 

Aceiaşi organizatie găsim, în linii generale, in Rusia, unde satele. u- 
nităţile administrative inițiale, formează unități mai cuprinzătoare „volns- 
tiile“ (această intocmire funcţionează şi la Rominii din Basarabia). 

Acest tip de organizaţie rurală, care respectează formațiunea traditi- 
onală şi naturală a satului, nu numai asigură o administraţie mai buna. 
fiind-că păstrează contactul intim între administratori şi administrati (Și să 
nu uităm adevărul elementar al ştiinţii administrative, că nu poate fi con- 
trol mai eficace decit acela al administratilor înşişi,—ca celor mai inte- 
resaţi în mersul normal al afacerilor publice),—dar e şi cel mai puternic 
mijloc de educaţie cetătenească şi de desvultare a energiilor naționale. 

Un om cu mult bun simţ, si cu simţpructic, ca miliardarul American 
Carnegie, explică energia rasei anglo-saxone prin instituțiile ei tradiționale. 
a căror obirşie e viata cetățenească în parohie (la Americani—toscnship). 

Şi dacă țăranul din Muntenia are mai multă vigoare şi energie, ca 
cel din Moldova, aceasta în mare parte se datoreşte faptului, că Muntenia 
e țara comunelor mici, pe cind comunele mari din Moldova, ridicind de-a- 
supra satelor răsleţite pe tiranii primăriilor,—au lăsat pe țăranul Moldo- 
van dezarmat pradă tuturor Fischerilor şi Fischeroizilor.... 

Aici ajungem la punctul culminant al îatregii chestiuni. 


xæ 
s $% 


Au ajuns banale atacurile în contra vieții noastre politice, dar putin: 
îşi dau samă, că viciarea parlamentarismului nostru e fatală. 

La 1866 am introdus instituţiile centrale ale constituţionalismului 
engle z (Constituţia Belgiană) ; şi constituanţii noştri au înțeles, că organi- 
zaţia locală, împrumutată din Franţa în epoca cea mai detestabilă a vietii 
sale publice, nu e compatibilă cu aceste instituţii centrale,—care, după cum 
a arătat cu atita putere Gneist, nu sint în Anglia decit o desvoltare, o ex- 
crescență a autonomiei locale. 

Pentru aceste motive Constituţia din 1866 prescrie reorganizarea ad- 
ministraţiei noastre locale în conformitate cu principiile de autonomie și 
descentralizare (Art. 37 şi 107). 

Această prescripţie constituțională a rămas literă moartă, şi în cor- 
secință—parlamentarismul nostru e lipsit de bază, e suspendat în aer. 

Numai asi-fel se explică la fie-care „schimbare de regim,“ adesea in 
urma unui scandal de stradă sau a unei intrigi de culise din Bucureşti, acel 
spectacol ruşinos, cind în 24 ore se schimbă faţa țării, şi toate organele 
locale trec în alte mini. 

In asemenea condițiuni, cînd organele locale nu au o viaţă proprie, 
ci numai una reflectată de la centru, nu poate fi nici viață cetățeanească 
adevărată la baza organismului politic, nici administrație pricepută şi cin- 
stită : o administrație vrednică nu e ferită de mazilire, ticăloşia nu jinde- 
părtează de la afacerile publice,—tot aparatul instituțiunilor locale serveşte 
numai pentru răsplata serviciilor electorale. 

Superficialitatea gindirii noastre politice din nimic nu reese mai e 


CRONICA INTERNA 505 


locrent, decil din faptul că această stare de lucruri a dat naştere numai 
fcazeologiei fatarnice împotriva „amestecului politicei în administraţie,“ şi 
ineercărilor searbăde de a crea artificial un mandariuat iuamovibil în toate 
gradele de funcțiuni publice. 

Singurul remediu eficace e crearea unei vieţi sănătoase cetăţeneşti 
iu adincimile organismului național,—in organele locale viguroase. 

Lipsa de spațiu mă sileşte să indic numai mijloacele, cari pot realiza 
acest ideal. 

Pe lingă reorganizarea comunelor rurale pe bazele arătate mai sus, 
substituindu-se tutelei agenţilor puterii centrale controlul consiliilor jude- 
tene,—e necesară adoptarea în organizarea consiliilor județene şi comunale 
a următoarelor principii: 

1). Dreptul de disolvare al Ministrului trebua desființat şi iînlocuil prin 
retragerea mandatului de consilier de cătră justiţie în cazurile anume spe- 
cifivate de lege fin acest sens a fost întocmit proectul diu 1898 al d-lui M. 
Pherikide, Ministru de Interno),—pentru a asigura independența organelor 
locale şi a le feri de înrlurirea fluctuatiunilor politice. 

2). Relinoirea integrală a consiliului trebue abrogată şi îutrodus prin- 
cipiul de reinoire parţială, cite o treime la fie-care doi ani, a membrilor 
coasiliului,--pentru a asigura stabilitatea şi continuitatea adininistrațiunii 
locale. 

3). Reprezentarea minorităților în consiliu, —pentru a asigura un con- 
trol eficace şi a feri şi mai mult organele locale de fluctuațiunile politico. 

Numai aceste reforme, —impreună cu reforma sistemului electoral în 
sensul arătat ia cronica precedentă,—pot „asana“ atmosfera noastră publică, 
numai ele pot da o bază solidiinstituţiunilor noastre şi desăvirşi cu timpul 
educația politică a maselor, numai ele pot slimulu toată vizoarea şi ener- 
gia uaţională, iulesnind fn acelaşi timp marile relorm 3 economice şi suciule 
do care avem atita revoe. 

Atunci şi „stabilitatea functțiunilor administrative,“ care iugrijește a- 
tita pe reformatorii noștri vu rezulta în mod normal din aşăzarea intregii 
vieli publice pe temelii sănătoase. Po cind „reformele“ de astăzi.—cari in- 
cep de la coada, —repetă numai vechea poveste despre piaza Penelopei. 

Tot atuuri numai vom ajunga ca organizatia noastră locala să nu fie 
inferioară, din punctul de vedere al principiilor demosrati:e, celei de care 
se bucură Rominii din Ardeal, Bucovina şi chiar din Basnrabia.... 

Vom mai revcni. 

St. 


Cronica Externă 
(Alegerile din Rusia) 


Prin uimitorul triumf al opoziţiei în alegerile pentru Duma.—rezultat 
neașteptat şi pentru guvern şi pentru opoziție, —revoluția în Rusia a tri- 
umfat asupra anarhiei, asupra deslănţuirii de puteri destructive, cari du- 
ceau statul spre o pieire sigură. 

Se poate spune, că poporul a salvat Rusia, dar în acelaşi timp. 
că revoluția, adevărata revoluție, acum abia începe, cind fortele revuluțio- 
Dare au reuşit să se organizeze, creîndu-şi un organ de actiune şi de di- 
recție în primul parlament al Imperiului rus. 


l Legea electorală, se părea, asigura biruința guvernului, care de mai 

înainte îşi serba succesul, încit partidele extreme, soucialiştii revoluționari 
şi social-democralii, exasperaţi, au renunțat la luptă, prorlamind boicotarea 
Dumei. 

In adevăr, e greu de închipuit o combinatie, în care şansele vre-unui 
guvern să fie mai mari, ca în sistemul electoral inventat în biurourile in- 
spirate de generalul Trepov. 

In acest sistem sint parcă înadins întrunite toate vitiile diferitelor 
legislații electorale: aci găsim combinate şi împărţirea corpului electoral 
în mai multe colegii, şi votul plural, şi alegeri în două, trei şi chiar patru 
grade (peniru ţărani), şi restricţiuni savante ale dreptului de eligibilitate. 

Iată, de pildă, procedura electorală în colegiul ţărănese: fie-care grup 
de zece capi de familie alege cite un delegat pentru adunarea electorală 
de „volostie“ sau comună (primul grad de alegeri); adunarea electorală de 
volostie alege cite doi reprezentanli în adunarea electorala judeţeană (al 
doilea grad de alegeri), —această din urmă alege un număr (variabil) de -e- 
lectori” pentru adunarea electorală de guvernăminat sau de provincie a. 
treilea grad de clegeri); în adunarea provizciulă in sfirşit „electorii“ coi- 
giului ţărăzese aleg întăiu separat un d-putat, apoi împreuiă cu electoiii 
celorlalte colegii,—iutr'o singură adunare electorală —alcg pe ceilalți de- 
putați ai provinciei (al patruiea grad d: alegeri. 

Pe lingă acestea, în fie-care grad, nu se poate alvza decit din sînul ale- 
gălorilor, incit numai dintre cei ce au reuşii să se strecoare, după fre: o- 


CRONICA EXTERNĂ 507 


peraţiuni consecutive de eliminare, ca „electori“, se pot alege deputaţi,! O 
adevărată căpcană ! 

Şi aceste dispozițiuni legale guvernul încă le „complecta“ prin mă- 
surile cele mai năstruşnice: ori-ce propagandă electorală era cu neputinţă 
pentru partidele de opoziție, nu li se ingăduia nici o. întrunire electorală, 
gazetele lor se suprimau cu sutele,—inchisorile încă acum gem de redac- 
torii opozanți. 

Mai mult. A fost organizată cea mai neruşinată falsificare a listelor 
electorale, categorii sociale întregi—cum sint de pildă răzeşii din Basa- 
rabia,—au fost lipsite pe această cale de dreptul de vot. 

Dar asta e puțin. După fie-care grad de alegere, mii de delegați şi electori 
bănuiţi înfundau puzeăriile,—alegerea era considerată de cătră jandarmi ca 
indicaţiune! Spre a impiedeca anume persoane a se alege deputaţi, ele se 
excludeau din numărul „electorilor“ prin „cusarea“ alegerii lor, sau prin 
arestarea şi implicarea în vr'un proces fantastic (după lege cei de sub acu- 
zare criminală nu se pot alege). Muncitorii de oraș au fost așa de terori- 
zaţi de ast-fel de „campanie“ electorală, încit s'au abținut de la alegeri,— 
independent de boicotul partidelor extreme. 

Ast-fel că proletariatul orăşănese, elementul mai activ al poporului, 
n'a avut nici o înriurire asupra rezultatului alegerilor: ele sint opera ex- 
cluzivă a clasei mijlocii din oruşe, şi mai ales a ţărănimii. 

In luptă au intrat patru partide principale: 

1). Radicalii şi partidul reformelor d cnoeri utice (extrema stingă). 

2). Constitutional-demoerații. 

3). „Alianţa de 17 Octombre,“ şi 

4). Partidul ordinei legale şi diferite grupări reacționare (extrema 
dreaptă). | 

Cele lrei dintăiu se pot număra toate ca opozilie, de oare ce chiar 
moderata „alianţă de 17 Octombre“ se războia cu guvernul Witte-Durnovo. 

Mărimea catastrofei suferite de regimul biurocratic se poate judeca 
din următoarele cifre. 

Pănă în momentul, îu care scriem aceste riaduri, sint aleşi 382 de de- 
pulaţi,—cei vr'o 40 cari mai rămin să fie aleşi (după sistemul adoptat în 
Rusia, alegerile nu se vor. isprăvi cu totul, derit mult mai tirziu după des- 
chiderea Dumei) nu mai pot schimba fizionomia Dumei. 

Din aceşti 382 de deputaţi fac parte: 

55—diu extrema stingă 

165—Constituţiunali-democraţi 

42— „alianța de 17 Octombre“ 

14—diu extrema dreaptă 

106—neinregimentaţi şi necunoscuti. 

Din aceste cifre rezultă: 

1) Ca extrema stingă şi constituţionalii-democraţi au 220 de voturi, 
adică ei singuri au majoritatea absulută în Duma, şi aceustă majoritate vor 
păsira-o, chiar dacă în toate colegiile, în cari alegerile încă nu saw efec- 
tuat, ar reuşi numai guvernamentulii. 

2) Guvernul nu se poate bizui cu siguranţă decit pe 14 deputaţi, — 
patrusprezece !—din extrema dreaptă. Fiind-că azi nu se mai poate indoi 
nimene că aşa numiții „aviaregimentaţi și necunoscuţi“, vor mări cu toată 


508 VIAŢA ROMINEASCA 


masa lor majoritatea radicală. Aceşti „ueinregimentali“, spre a se feri de 
fulgerele administraţiei, pănă la alegeri nu voiau să adere pe față la vre-un 
partid de opozitie (guvernamentalii nu aveau doar nevoe să recurgă la ast- 
fel de stratagămă). 
Š uè 
e * 

Cu tot boicotul partidelor extreme, sint aleşi vr'o 15 muncitori de 
fabrică şi mai mulţi socialiști dintre intelectuali. 

Mulţi dintre cei aleşi se aflau in momentul alegerii în închisoare sau 
fugiţi de urgia guvernamentală în străinătate; profesorul Grădescul (an Ro- 
min basarabean), decanul facultăţii de drept din Harcov, a fost ales de a- 
cest oruş, cu toate că se afla deportat la Arhungslak. patărmul Mării Albe 
(a plecat deacolo, socotindu-se ca deputat inviolabil, fără voia autorități- 
lor, şi Duma l'a ales vice-preşedinte...); oraşul Saratov a ales deputat pe 
d. Ulianov, deţinut într'o închisoare din Siberia, de unde pănă acum n'a 
putut veni să-şi ocupe scaunul în Parlament ; tot așa cu deputaţii Gujonsky 
şi Andreianov; deputatul din Samara, Şurcov, înainte de alegeri a fost 
bătut cu vergi după ordinul administrației... (după lege, în Rasia un zemski 
nacialnic ori-cind poate supune bâlăii cu vergi pe un țăran). Şi—culme— 
în Petersburg, în care Evreii nici nu au dreptul să locuiască, alegătorii 
ruşi, spre a da şi mai mult relief protestului lor, aleg ca reprezentant al 
Capitalei pe un Evreu n«bolezat; a. Max Wienaweres. 


tř% 


Dar lovitura cea mai grea a fost dată regimului de cătră țărăni- 
mea rusă. 

D-uii Bulghiu și Witte, alcăluind legoa electorală, au visat o „Dumă 
de mojici“, în supunerea căria aveau toată nădejdea. Din cauza aceasta le- 
gea impune, ca aproape o jumătate din deputaţi (178) să fie uleşi numai 
decit dintre țărani, şi în acelaş timp asigură în adunări provinciale pre- 
dominarea „electorilor“ tărani. 

Dar „țăran“ in Rusia înseamnă o stare legală, nu o ocupațiune,—un 
fiu de țăran, ori-ce cultură ar avea, rămiue lot țăran, dacă nu capătă drep- 
tul de a intra în vro stare legală mai superioară. 

Şi țăranii au ales în majoritate covirşiloare pe intelectualii satelor. 
invăţători, notari, sub-hirurgi, agenţi sanitari, agenţi ai biurourilor statis- 
tice, ete,—fii de țărani, cari n'au pierdut legătura cu satul lor, cu toate că 
prin cultura lor au ieșit din rîndurile ţărănitnii ; mulţi din aceştia, dease- 
nenea, st aflau în momentul alegerii în puşcărie sau în exil. 

Iată, depildă, cite-va udnotaţiuni ale ziarelor relativ la aleşii țara- 
nilor : 

i agent de statistică, absolvent al scoalei normale de învăţători, a- 


restat, constit..democrat. 
1 abselvent al scoalei tecnice, social-democrat. 


1 student al scoalei de veterinărie, arestat, const.-dem. 

1 director de scoală reală, const.-dem. 

1 emigrat în Anglia, acuzat de propagandā revoluţionară, constit.- 
democrat. 


CRONICA EXTERNA 509 


1 preşedinte al congresului țărănesc, arestat, const.-dem. 

1 director de revistă, const.-democrat. 

1 învățător, arestat, const.-dem. 

i învățător, arestat, socialist. 

1 membru al biuroului ligii ţărăneşti, extrema stingă. 

1 student ai Institutului ae tecnologie arestat, const.-dem 

Şi aşa mai departe („Odesskia Novosti“ No. 6895, după „Russkoe 
slovo“, („lujnii Crai“, ete.). 

Şi chiar în cazurile in care au fast uleși țărani de rind,—,„opincari“, 
cum sar zice la noi, neinregimentaţi în vre-un partid,—aceștia întră în 
Duma, dar toţi, cu o singură lozincă magică: „Pămint si libertate!“... 

Biatre taţi aleşii țărănimii umeai gese sunt sumărati între mode- 
raji şi conservatori. 

Asupra acestor alegeri ţărăneşti trebue să ne oprim puţin, find să 
prin ele s'a revelat o nouă clasă necunoscută pănă acum, şi care e menită 
să joace un mare rol în revoluțiunea Rusă, şi prin aceasta nu numai în 
istoria Imperiului urilor, dar, indirect, şi în istoria universală,—clasa „in- 
teligeații țarăneşti“,—pe cari publicistica rusă a şi botezat-o cu nume de 
„al treilea element”. 

„Târanii,—spune organul democrat „Naga Jizn“ (No. 241),—nu numai 
„în colegiul lor, dar şi în adunările provinciale comune au ales din inteli- 
„genţă (la noi S'ar zice din „pătura cultă“), dar care ?,—din acea inteligenţă, 
„care a ieşit din popor, şi din ¡nou a venit la el. Aceştia sint fiii poporu- 
„lui,—fii de țărani. Mulțumită în parte împrejurărilor fericite, în parte ta- 
„lentelor lor, dar mai ales energiei lor, setei lor neinvinse de lumină, 
„dinşii au ieşit din tina satelor, şi-au tăiat drumul spre ştiinţă, au putut 
„căpâta cunoştinți variate, spre a se reintoarce din nou în sinul poporului 
„Şi a-i aduce protestul viu în potriva opresiunii seculare şi a deştepta fn 
„el dorul unei vieți libere. Şi poporul i-a recunoscut, i-a apreciat, şi acum 
„îi trimite la o nouă şi mare luptă pentru drepturile lui... Aceasta e inte- 
„ligența adevărat demoecratica,—nu e măcar acea inteligenţă, care ieşind 
„din mediul nobleții, al funcţionarilor, sau al negustorilor, din idealism a 
„ajuns democratică, Nu; aceasta e inteligenţă curat țărănească, populară... 
„Jeşind din sinul țărănimii ea s'a apropiat de cea Jaltă inteligență, dar a 
„păstrat legătura-i intimă cu masele populare ; pentru oamenii aceştia,— 
„cari şi-au însuşit cultura și au intrat în viața politico-sociala a inteligenţii, 
„—au rămas aproape de inima lor şi viu înțelese toate nevoile poporului“.. 

In perioada grea și întunecată de reacțiune, această adevărată elită 
a poporului rus rămiuea în umbră, fiind-că nu dispunea nici de scutul pri- 
vilegiilur de clasă, nici de puterea capitalului. Acest „al treilea element“ 
lucra pe nevăzute în adincimile vieții, persecutat, umilit, adesea chiar de 
aceia cari, în acele vremuri de groază, vorbeau în numele progresului. Mici 
funcționăraşi pe la sate, învăţători, agenţi de stutistiră,—cite obíde au su- 
ferit ei, cite suferinţi şi înjosiri au îndurat! Adum cu mindrie vorbesc ei 
în numele poporului: „puterea e a noastră, a poporului muncitor“, spune 
după ulegeri alesul țăranilor diu provincia Saratov, S. V. Anichin, pănă 
ieri un biet învățator pe care capriciul ori-cărui sub-prefect putea să-l tu- 
funde în puşcărie, ori in gheţurile Siberiei,—şi care, ca țiran, putea chiar 
să fie batut cu vergi. 

Şi să nu credeţi, că țăranii au ales pe acești fruntași ai „inteligen- 

10 


510 VIAŢA ROMINEASCA 


ţii* lor inconştient, la intimplare. Nu; în multe părți țăranii au dat aleşi- 
lor lor o „instrucţiune“ scrisă, şi i-au silit să jure, că o vor urma întocmai. 

Iată, de pildă, pasujele priacipale din instrucţiunea țăranilor din pro- 
vincia Poltava : 

„Cerem, ca aleşii poporului să ţină minte, că ori-rine munceşte tre- 
„Due să aibă ce minca, şi că astă-zi in Rusia tocmai cei ce muncese mai 
„mult, sint cei mai flăminzi. Noi cerem, ca aleşii noştri să lapte dia răs- 
„puteri pentru ca să se facă o astfel de orinduială, cu ori-cine voeşie să 
„muncească pământul, să aibă pămînt. Noi socotim deci că e neapărată ne- 
„VOe, ca cea dintăiu şi de căpitenie grijă a lor să fie—să procure poporu- 
„lui pămint. Sa stărne dar aleşii noştri in Duma, ca să se facă o lege pene 
„tru rescumpărarea silită a pămintulai în folosul provinciei,—iar stabilirea 
„întinderii exproprierii, a prețului do rescumpărare şi împărţirea pămiatu- 
„lui să se facă pe loc, de către aleşii populaţiunii... 

„Noi cerem, ca libertatea adevărată şi deplină să fie garantată pen- 
„tru toți de o potrivă. Noi cerem, ca toate legile excepționale și starea de 
„asediu să fie desființate, şi pe viilor să nu se mai facă; ca pedeapsa cea 
„Tuşinousă și groaznică, pedeapsa cu moarte să fie pentru veci desființată; 
„cerem ca, înainte de ori-ce altă lucrare, Duma să dobindească amnistia pentru 
„toti cei ce au :uferit in lupta pentru libortateşși pentru fericirea poporului“... 

Pămint şi libertate! 

Şi iata, una din primele telegrame după deschiderea Dumei ne aduce 
vestea, că toţi deputații ţărănimii au format un grup,—un formidabil 
grup de 170 deputați, —care, spune telegrama, „sileşte partidul constitu- 
ţional—democrat să evolueze la stinga"... 

Sfătuim pe toţi acei de la noi, cari se tem „să arunce pruncul în 
stradă“, să se gindească mult şi adine la aeeste fapte... 

L 
i $ $ 

Şi doar partidul constituţiunal-democrat e destul de radical! Princi- 
palele puncte din programul acestui partid, care e stăpin pe situatia par- 
lamentarā, sint următoarele : 

1) Autonomia Poloniei, a Finlandei și a tuturor celorlalte teritorii na- 
tionale. | 

2) Stabilirea unui regim parlamentar pe baza sufragiului universal, 
egal, direct şi secret, pentru toţi cetăţenii vristaici, fără deosebire de nu- 
ționalitate, religiune şi sex, 

3) Expropriarea silită a moşiilor particulare în măsura necesară pen- 
tru satisfacerea nevoilor ţărănimii, cu o dreaptă despăgubire. care însă să 
nu ajungă la valoarea comercială a pământului... 


d L 

Desigur, Adunarea din palatul Tauridei e unul din cele mai demo- 
eratice şi îndrăzuete parlamente din loată istoria universală. 

Si în momentul în care se adună acest Parlament, şi în numele a- 
cestor revendicări, camarila de la Curte face pe Tar să promulge nişte „legi 
fundamentale“ cari tind să escamuteze în mare parle concesiunile acordate, 
gi să înlocuiască ministerul Witte-Durnovn, ca prea radical, prin ministe- 
rul reacţionarului mărginit şi incapabil, d. Goremikin !... 

Da. La 27 Aprilie 1906 in Rusia s'a început revoluția... 


NN 


RECENZII 


N. Gance. Dunte Alighieri: Divina 
comedie, Infernul, traducere în ver- 
suri. Iaşi, editura Librăriei Nouă Ili- 
escu, Grosu & Comp. 1906, Preţul 3 
lei 50 bani. 

Cine n'a cetit „Nuvelele“ d-lui Gane, 
acele admirabile pagine care ne-an în- 
cintat pe toți prin simplicitatea şi na- 
turalul povestirii, prin umorul lor să- 
nâtos şi desfatator şi mai ales prin a- 
cea senlimenialitate curată, prin acel 
optimism cu care autorul privește lu- 
erurile vieţii! Şi cine n'a trăit, tm- 
preună cu d. Gane, acele „Zile trăite“, 
cine n'a urmărit cu interes şi simpa- 
tie acele „Pagini răzlețe“ şi cine n'a 
savurat realismul din „Păcatele“ sale 
„inărturisite“.... Dar d. Gane nu este 
un scriitor care mai are nevoe de spri- 
jinul slabelor noastre cuvinte de apre- 
ciare... . 

Şi iată-l, pe acest venerabil decan 
al beletristicei romine, la „vrista de 
67 ani“, cum, de sigur cu oare care 
nindrie justificata, spune însuș, „dind 
gata restul de 97 de cinturi* din In- 
fernul lui Danle,—celelalte fiind traduse 
incă din tinerete, pe „cind era cu 23 
de ani mai tinar“... 

In țara noastră, unde muza scriito- 
rului amutește aşa de curini—şi sint 
pricini adinci care explică lucrul—un 
um, care pănă la vrista de 67 de ani— 
şi sperăm că încă şi de acum înainte— 
nu lasă condeiul din mină, un om pe 
care iubirea frumosului şi dorinţa de 


a-l realiza în opere şi a-l hărăzi se- 
menilor săi, nu-l părăseşte,—un ase- 
menea om este, de sigur, dintre cei 
mai aleşi. Numai un intelectual, în 
cel mai curat înțeles al cuvintului, 
poate rezista împrejurărilor distrugă- 
toare ale vieții, această prozaificătoare 
fără milă, şi pastra în suflet sciuteia 
divină a frumosului și nevoia impe- 
rioasă de a-l împărtăşi altora... 

Şi multe împrejurări au fost în viaţa 
d-Jui Gane, care lau tras în altă parte, 
şi totuşi acest om n'a uitat nici odată 
datoria ce o impune cuiva talentul. 
De cite ori a putut să se sustragă 
prozei vieţii, a fost fericit să-şi con- 
sacreze răgazul literaturii... 

El este o încurajare pentru tinerii 
scriitori, o pildă vie de îndeplinirea 
datoriei literare... 

Pentru d. Gane literatura n'a fost 
nici motiv de reclamă, nici izvor de 
ciştig. D-sa a oficiat ca preot al artei, 
fără nici un alt gind, fără nici o ag- 
teptare in afară de domeniul literar... 

Şi iată-l, cind sar fi putut crede că 
şi-a făcut toată datoria, că poate să ` 
se retragă, iută-l dindu-ne o lucrare, 
care presupune mare muncă, mare in- 
cordare, o lucrare la care cu greu 
s'ar fi încumetat și un scriitor tinăr. 

Şi cu cită modestie mărturiseşte 
d-sa că e departe „de a avea prelen- 
ţia că a făcut o lucrare fără neajun- 
suri, fără greşeli“... © lucrare ca a- 
ceasta, nu e o simplă „traducere“. 


512 


Dacă chiar o traducere în proză e mai 
mult de cit o „traducăre“, căci pre- 
supune, la traducător, o contribuție 
personală, apoi o traducere în versuri 
e, mai mult de cit jumătate, originală. 

Origiualul îți dă ideia şi tu, tradu- 
cător, trebue să dai forma,—lucrul 
cel mui greu pentru un artist, cu a- 
tita mai greu, cu cit traducătorul tre- 
bue să lase neatinsă ideia din origi- 
pal,—ceca ce d-lui Gane i-a reuşit de 
minune... i 

Literatura unei țări nu se va putea 
numi nici odată „bogată“, dacă ea nu 
va fi transplantat, în limba poporului, 
operele mari, de valoare universal- 
omenească, ca Homer. Danle. Sha- 
kespeare, Göthe, etc. 

Aşa dar. traducerea d-ini Gane este 
o contribuţie prețioasă la literatura 
rominească,—lucru pentru care tre- 
bue să-i fim adiuc recunoscători. 

$ 

Mihai Teliman. Foiletoane, cu 
portretul aulorului şi cu o prefață de 
George Tofan, editate de Societatea 
Academică „Junimea“ din Cernăuţi. 
1906. Suceava, Tipografii Soc. „Şcoala 
Romină“. Preţul 2 coroane. | 

O operă ca aceia despre care voim 
să vorbim acuma nu se poate analiza 
intr’o pagiuă de recenzie şi de aceia, 
rezervindu-ne dreptul de a vorbi altă 
dată, mai pe larg, despie acest serii- 
tor, ue vom mărgeni aici să atragem 
atenţia cetitorilor noştri asupra unuia 
din cei mai distinşi fii ai poporului 
romin, asupra unui suflet, în care su 
răsfrint în chip cu totul origiaal viața 
rominească din Bucovina. 

Pe Mihai Telimaao împrejurările vie- 
ţii, dar şi temperamentul său de lup- 
tätor, lau făcut ziaist. Aproape cinri- 
spre-zece ani, el a luat parte la tuate 
luptele politice din Bucovina, scriind 
mai la toute ziarele. care au apărut 
1a răstimpul de la 1890 până la 1902, 
cînd a murit. 

Un artist, chiar ciud discută, cind 


VIAȚA ROMÎNEASCA 


analisează, rămine tot artist, adici 
tot creator. El nu se exprimă în idei 
abstracte, ci în imagini; el nu discută 
viața ci o zugrăveşte sub aga lumină. 
în cit noi înțălegem ceea ce autorul 
vrea să înțelegem. Cind Balzac a voit 
să facă filozofiia căsătoriei, n'a seris 
un studiu, ci ne-a dat bacaţi rupte 
din viață, o galerie de personaje. ne-a 
pus înainte căsătoria, privită din ua 
anumit punct de vedere personal: „Phy- 
siulogie du Mariage“. 

Mihai Teliman a fost un eric al 
societății, al vieţii bucovinene. A fost 
ceea ce se cheamă în publicistică an 
polemiat. Dar polemica sa este o sa- 
liră, o admirabilă galerie de tipuri, o 
admirabilă zugrăvire de scene carac- 
teristice. 

Eminescu, in „Timpul“, a atacat pe 
liberali în articole, in „Satira a IIl-a- 
i-a atacat într'o operă de artă, intr'o 
creațiune. Majoritatea bucăților lui Te- 
liman este de felul „Satirei a Ll-a“ si 
nu a articolilor din „Timpul“... 

Satira lui Teliman este muşcătoare. 
dar nu este răulacioasă ; el nu are 
dispreţ, umorul lui e senin, e bas, 
pentru că el nu este un pesimist „ce 
nimica nu visează“, ci un loptatur. El 
n'are dispreț pentru oameni : în satira 
sa nu este nimic schopenhauerian. 

Cu toate acestea, el samănă cu E- 
minescu în umor, mai ales cu Emi- 
nescu diu „Sarmanul Dionis“, pentru- 
că umorul sãu,in deosebire ds a ori c- 
rui alt seriilor romin de azi, aro ca sub- 
strat o sentimentalitale gravă şi esie 
strigătul unui suflel plin de durere. 

Ei este dintre acei oameni, eare nu 
pling diu cauza durerii ci se răzbună 
impotriva cauzelor ei, terfelindu-le.— 
„Hazul e ua copil al durerii“, zice el 
însuşi. 

Şi durerea sa nu este produsă de 
motive personale; nu nefericirilv ne- 
ţii sale lo razbuuă el prin sarcasmul 
său, ci nefericirile altora... Sentimen- 
tele, cure servesc cu substrat şi cauză 


RECENZII 


SE p eee a a 


satirei sale sint acelea de nemulțu- 
mire. provocate de starea de înjosire 
a țării sale şi a claselor de jus, a ţă- 
rănimii romineşti din Bucovina. El 
protestează în contra inconştienței a- 
celora care primejduesc naţionalita- 
tea rominească din Bucovina şi impo- 
triva acelora—sint unii şi aceiaşi— 
care nu se îngrijese de cei de jos 
spre a-i scoale din mizerie şi intunerec. 

Acest mare suflet a fust şi un na- 
ționalist şi un democrat. Pentru dinsul 
țăranul nu merită atenţie numai pen” 
trucă e păslrătorul naţionalităţi, ci mai 
ales pentrucă sufere de mizerie şi de 
neştiioță... 

Naționalist şi democrat. Mihai Teli- 
man e una din manifestările cele mai 
mobile ale poporanismului. 

Este caracteristic ceea ce ne spune 
d. Tofan, în substantţiala şi interesanta 
prefață cu care însoţeşte acest vo- 
lum, despre simpatiile literare ale lui 
Telimaa. In afară de Eminescu şi Vlă- 
huță, poeţii durerii intelectualilor ro- 
mini, Teliman avea mare predilecție 
pentru Rousseau, Shukespeare, Heine 
şi Borne... pentru patosul egalitar al 
lui Rousseau, peniru umorul natural, 
puternic, sănătos, al lui Shakespeare, 
pentru spiritul de revoltă, sarcasmul 
şi atitudinea democratică u lui Heine 
şi Borne... 

„Şi de sigur şi peniru sentimenta- 
lismul lui Heine. Căci 'Telimao, caşi 
Heine, uneşte, în aceluş temperament, 
umorul şi melancolia, cea mai frumoa- 
să combinație de însuşiri, care sint şi 
însuşirile spiritului poporului romin, 
dovadă poezia populară rominească, 
dovadă  idealizarea acestei poezii : 
Creangă. Din acest punct de vedere, 
Teliman reprezintă spiritul specifice 
rominesc, este un scriitor reprezenta- 
tiv al acestui spirit... 

Şi dacă avem de regretat unele pro- 
vincialisme, şi de care el nu e vino- 
vat, în schimb Teliman a știut să se 
folosească admirabil de limba romi- 


nească, avind o mare siguranță în 
mănuirea finețelor limbii, ia genul a- 
cesta, satiric, unde mai ales trebue 
să cunoşti toate resursele ei... 

Nu ştim cum să îndemnăm mai mult 
pe celitorii noşiri să cetească această 
carte— glasul de dincolo de mormint 
al unui om care a fost odată, al unul 
suflet în care a răsunat odată sufe- 
rința poporului romin din partea cea 
mai scumpă a vechei Moldove de o- 
dinioară... 


$ 
Fanny Emeric. — Jérusalem 
Parle.. Paris, Librairie Universelle. 


Prețul 3 lei 50 buni. 

Autoarea, D-na Eufrosina Pogaciar 
născută Irimesen, care se ascunde sub 
pseudonimul Fanoy Emeric, este o 
compatrioată şi, pentru noi Ileşenii, o 
ccncetățeană... 

De sigur că pentru Engleji, de pildă, 
n'ar fi nimic mai banal decit o carte 
scrisă de unul dintre ei la Ierusalim. 
Pentru noi insă, popor care nu sin- 
tem de loc „mondial“, cartea aceasta 
ne interesează, mai întăiu, prin „ra- 
ritatea“ ei, prin „curiozitatea“ ei... 

Dar trebue să ne intereseze şi prin 
valoarea sa. „Carte stranie fructul 
unui spirit superior şi aşa cum încă 
nu S'a seris niciodată despre acest o- 
raş exlraordinar... Jerusalem parle e în 
adevăr o scriere surprinzătoare... In- 
teresul acestei cărți o face compara- 
bilă romanelor celor mai captivante şi 
ideile ce conţine îi îngădue să riyali- 
zeze cu cărțile de filozofie înaltă“, zice 
La Nouvelle Revue (1 Maiu, 1906). 

Si, în adevăr, dacă n'ar fi tonul, pe 
alocurea, prea juvenil, dacă multe le- 
gende, de sigur nuive, n'ar fi tratate 
prea ştiințificeşte crud, am subscrie 
aprecierile revistei franceze, citate 
mai sus, 

In această carte. care e, cum ne 
spune autoarea în „prefaţă“,—o „pe: 
liculă de cinematograf, din care fie- 
care photo separată nu-i de cit un 


544 


gest neisprăvit, cuvintul unei fraze“, 
—autoarea ne-a dat admirabile der- 
cripții de natură şi o interpretare 
personală a povestirilor, care formează 
Noul şi Vechiul Testament, 

Autoarea e la Iaffa : 

„Les orangers fieurissent. (Taffa)... 
„Joppe la Belle“ est tout en fleur: 
neige de flenrs. Par-dessus la sym- 
phonie de pourritures  nausâabou- 
des, la note suave du parfum des 
orangers se répend maintenant, pleine, 
dominante : illusion jetée en voile sur 
le réel“. 

„C'est la nuit, beancoup d'etoiles 
babillent au ciel, très loin. Dans Vair 
tiède, alourdi, comme huilenx de tant 
de parfum, la brise légère, indiscrète, 
agace les feuilles qui, engourdies,se dé- 
rangent à peine,à regret,avec un soupir... 
Lointaines, sur les sables, les vagues 
déferlent entêtées, pendule éternel. 
Je ne sais où, quelque part, dans la 
nuit si culme, un chacal gémit comme 
“un petit enfant...“ 

Un : 

„Paysage. Symphonie en roux 
(terre, pierres, hommes, bêtes), avivée 
de vert-de-gris (l'olivier, les lichens)... 
Toile de fond, un ciel bleu (l'air si 
haut),“ 

Munții moabiți : 

„Et de ses balcons suspendus sur 
les précipices, le regard se porte au 
loin sur la féerie des montagnes moa- 
bites: uu ruban de gaze azurée se dé- 
ployant ourlé d'argent, dans la tur. 
quoise du ciel, et qui, en flers zigzags, 
ferme l'horizon et commence le désert; 
à leur pied, lourde et bleue, est af- 
falée la mer Morte; immense miroir- 
à main de quelqae fée géante et in- 
visible, qui peut-être s'âtire, là, dans 
les sables....“ 

In toate descripțiile de natură, so- 
brietate, imagine clară şi puternică, 
originală.... 

Jerusalem parle... în adevăr. Autoa“ 
rea, care a stat multă vreme acolo,a 


VIAŢA ROMINEASCA 


văzut trăită, şi acum, vieaţa biblică. 
Şi, consuliind istoria, a găsit că viata 
biblică a fost trăilă şi mal Soainte d: 
biblie. Ideea dominantă din această 
carte este că judaismul nu e de cit o 
altă formă a vechilor credinţi ale po- 
poarelor orientale şi că spiritualizarea 
acestor credinţi eterne, omeneşti, a- 
mestecate şi cu elemente straine, este 
şi creştinizmul. 

Autoarea are un mod ingenias dea 
interpreta legendele în senzul vede- 
rilor sule. 

Coneluzia la care ajunge e că nu este 
nimic nou sub soare, că, din toate 
luptele, care au avut cu scenă Ierusa- 
limul, din toate „căutările“, cercetz- 
rile, senzului vieţii, care au dat naș 
tere la atitea lupte, dispute, şcoli din 
acest Ierusalim, învăţătura care tre- 
bue să rezulte—Jerusalem parle..—e 
întoarcerea la natură. e „să asculti de 
instinctele tale... un singur lacra să 
te oprească, jignirea aproapelui tiv...“ 

„Ascultarea de instincte“, ca normă 
a vieţii, e nietzchism.... Recomanda: 
rea de a nu „jigni pe aproapele“ nu 
mai e nietzchism.... Că autoarea e 
adinc influențată de filozofia lui Niet- 
zche, se vede din toată concepţia sa 
şi, mai clar, din unele locuri, ca: „È 
supraomonesc, de sigur, de a reuşi să 
voeşti binele altora, dar nu e subo 
menesc de a nu spera de cit în mii”. 
Iar resemnarea predicată de Christ, e. 
după evanghelia lui Nietzche : „Umila 
filozofie u selavului Iirael“,—cunoscuta 
„revoltă a sclavilor în morală“ a lui 
Nietzche.... 

Descripţiile de natură, zugrăvirea 
vieţii arabe, „cinematografiarea“ origi 
nală, interesantă a Vechiului şi a Noe 
ului Testament, paginile în care nise 
dă tot ritualul modern al sărbărilor 
—mai ales de Paşti—ale creştinătăţii 
în locul unde s'au petrecut întimpii- 
rile evangelice, considerațiile istorice 
şi filozofice—mai ales morale—din ear- 
tea compatrioatei noustre, alcătuese, 


în adevăr, o operă interesantă și ins- 
tructivă, chiar dacă uneori atitudinea 
autoarei poate să nu fie a noastră... 


G. I. 


k œ 

Sofia Nădejde, Kobia banului ro- 
man, C. Sfetea Ed. TI Bucureşti 1906. 

Iată un autor, care a știut să ras- 
bată în cercarile largi ale publicului 
cetitor, fárä paşaport din partea cri- 
ticei, sau chiar în contra criticei. 

Cbiar aceia, cari nu lasă, fără să 
pună nola lor, nici o fițtuică ce apare 
în romineşte, păstrează de obiceiu o tä- 
«ere desăvirşită asupra scrierilor d-nei 
Nădejde. Şi totuşi în fața noastră e 
ediția a douu a romanului cc re- 
«ensăm. 

Tăcerea criticei asupra unor serieri, 
cari au favorurile,—mui interesante şi 
mai deziuteresate, ale publicului ceti- 
tor—se explică prin aceia că talentul 
d-nei Nădejde n'arc acele însuşiri ex- 
terioare, cari de obiceiu aţiță imagi- 
nația criticului: la d-na Nădejde gä- 


sim foarte puține descripții de natu- 


ră,--tablourile poetice nu o încălzesc; 
ea nu are nici viziune puternică, care 
gravează în memorie situațiile, și chiar 
gesturile descrise; nu o atrage nici 
horbola de analize psichologice rafi- 
nate. 

Si pana criticilor are nevoe de ex- 
citante. 

Dar marele public cetitor simte în 
cărțile d-nei Sofia Nădejde prieteni 
siguri ai momentelor de răgaz, o bo- 
gală conoştință de oameni și de Ju- 
cruri din ţara noastră, un idealism cu- 
rat, o nobilă iubire de semeni, de rei 
obijduiţi şi umiliţi, gustă stilul lor 
simplu, fără înflorituri,—„de toate zi- 
lele“—limba lo” curat rominească. Și 
se simte ast-fel mereu necesitatea u- 
por noi ediții pentru a salisface ce- 
rințile cetitorilor. 

In „Robia banului“ e descrisă cari- 
eru obicinuită la noi a doi pui de 
greci, frații Nicola şi Hristea Pandele, 


RECENZII 515 


pripâşiti în țară. în goană după ciş- 
tigul uşor. 

Nicola face avere mare ca aren- 
daş,— Hristea din cămătar de rind a- 
junge „mare bancher“, 

Nicola innare de emnţiune în mo- 
mentul, cind trebuia să fie arestat, a- 
cuzat de omorul a doi tărani: pe sa- 
ma lui Hristea remin doi orfani: un 
băiat ce se rătăceşie şi-şi curmă viaţa 


„în mod mizerabil după ce-şi pierde a- 


verea în tripouri,—o fală, care cade 
victimă unei dragoste ilegitime şi 
moare după ce-şi aruncă copilul în- 
ir'un azil dă copii găsiți. 

Pe dinaintea noastră trec icoanele 
familiare ale vieţii . de țară, tăranii 
impilaţi, lipitorile satului, zile de ser- 
bătoavre și de muncă supracmeneuscă, 
—conilicte singeroase—trec clienţii u- 
nei tejghele de cămătar şi ai cafene- 
Jelor de „bus étage“ : intrăm în clasele 
şi dormitourele unui pension al călu- 
lugăriţelor catolice ; vedem o idilă pe 
sinul naturii iutre doi tineri îndrăgos- 
tiți şi scenele eroice din răsboiul pen- 
tru independenţă, etc, ete. 

Spre bătrineţe Hristea, rămas sin- 
gur po pămint, işi asociază o frumu- 
selă tinără dar rece, cure are nevoe 
de cadrul aurit al milioanelor sale.— 
trece prin injosirea căminului pin- 


gărit şi prin durerile părintelui ce-şi - 


pierde copilul iubit,—și moare lăsin- 
du-şi, după regulă, toate milioanele 
adunate în Rominia instituțiunilor f- 
lantropice din Grecia.—fără însă a 
lăsa nerepacată marea lui vină faţă 
de copilul părăsit al Susanei,—neno- 
rocita lui nepoală.... 

Aceasta e, în puţine cuvinte, cu- 
prinsul „Robiei banului“. 

De sigur, critica va continua să tacă 
şi de astă-dată, dar publicul va cere- 
tot edițiuni nouă. 

C. Sr. 
e 
e æ 

A. Dastre, professeur de physio- 

logie à la Sorbonne. La vie et la 


516 


Mort. 1 vol. de 349 pag. Bibliothèque 
de philosophie sciintifique, Paris 1906. 
Preţul 3 lei 50 bani.—Se găseşte Ja li- 
brăriile din Iaşi şi Bucureşti. 

In articolul „Foloasele studiului Bi- 
ologiei“ publicat în No. i al acestei 
reviste, ziceam că graţie progresului 
ştiinţific de azi, filozofia devine din ce 
in ce mai puţin fantezistă. Ea specu- 
leazăä mai mult asupra faptelor pozi- 
tive, sintetizind rezultatele obținute în 
ştiinţă. Avem azi o filozofie ştiinţifică. 
Şi cunoscutul cugetâtor, D-rul Gus- 
tave Le Bon, a pus bazele unet bi- 
blioteci de filosofie ştiinţifică. Pănă 
acum au apărut vre-o zece volume din 
această bibliotecă, scrise de savanți 
specialişti. Fiecare, în ramura sa, caulă 
să ne dee, cum se exprimă și savan- 
tul prufesor Dastre, în prefața volu- 
mului de faţă, „adevărurile generale 
ce noi am ciştigat, problemele a că- 
ror dezlegare o urmărim, principiile şi 
metoadele noastre, mersul ştiinţii noas- 
tre în trecut, starea sa în prezent şi 
orientarea sa probabilă în viitor“.— 
Astfel fiind publicaţiile acestei bibli. 
oteci sint de un interes foarte maro 
pentru toţi intelectualii. De aceea n'aş 
şti cum să recomand mai călduros 
citirea lor. 

In publicaţia de fată a savantului fi- 
ziolog, A. Dastre, găsim, în adevăr,pusă 
în mod foarte clar şi precisdiscuţia pro- 
blemei vieţii şi a morţii din punctul de 
videre biologic şi în special fiziologie. 

Publicaţia se împarte în cinci părți. 

In partea 1-a, tratează despre ve- 
chbile doctrine generale asupra vieţii 
şi a morții şi transformările lor suc- 
cesivu. Acele doctrine vechi sint: A- 
nimizmul și vitalizmul. 

Atit  animizmul cit şi vitalizmul 
considerau un principiu imaterial divin, 
diriguitor, numit suflet sui forță vi- 
tală, a parte de materie, de corp.—l- 
maginaţia bogată a grecilor vechi 
compară viaţa sau sufletul cu un flu- 
ture cu aripi străvezii de safir. După 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Tylor, omul primitiv şi omul sălbaiic 
de azi cred că deosebirea între corpul 
viu și între un cudavru e că corpul 
viu e o casă locuită, iar cadavrul o 
casă' goală,—că locuitorul misterios a] 
corpului viu e un fel de daplicată de 
forma omenescă. Imaginaţia poporu- 
lui nostru exprimă foarte bine credin- 
ta în vechiul animizm prin gbhicitoa- 
rea: am o lădiţă cu o porumbită: 
dacă sbeară porumbiţa ce-mi mai tre- 
bue mie lădița ?—Lădiţa e corpul v- 
mului, iar porumbita sufletul lui. 

Prin analogie, spiritele simple au 
fost conduse inevitabil să aplice a- 
coste idoi şi la animale şi la plante, 
adică de a acorda şi acestora suflete 
vagabonde şi putind schimba corpu- 
rile (doctrina metempsicozei). După 
Errera, această doctrină primitivă, 
coordonată, erarhizată şi poetizată, e 
baza întregii mitologii antice. 

Mai în urmă, ciod Descartes separă 
sufletul de corp şi consideră corpul ca 
o simplă maşină îu guvernarea căreia 
sufletul n'arej nici o parte (doelrina 
mecanistă), medicul Stahl, mai mult 
prin un fel de reacţie în contra e 
Xagerărilor scoalei mecaniste, sustine 
existenţa corporală. Dectrina lui e 
spiritualismul dus la extrem pe care 
Chauffard a voit să-l atenueze în urină. 
Animizmul din zilele noastre, numit 
şi meo-animizm are de reprezentanţi 
mai autorizaţi pe O. G. von Bunge și 
Rindfleisch cari atribue fiinţelor orga: 
uizate un principiu diriguitor, un fel 
de suflet vital. 

Autorul trece, în urmă, în revistă 
formele vitalizmului vechiu şi ale ce 
lui nou (neo-vitalizm). După concep- 
ţia vitalizmului vechiu (Aristot.), prir 
cipiul vital (arima) era un fel de di- 
vinitate cu braţe şi mini ete. (antro 
pomorfică) aşăzată in corpul viu ca 
uu pilot pe vasul său, și mai mult. 
acest principiu vital nu numai că di 
rige corpul, materia, dar le şi faso- 
nează. Aceste personificații sau enti- 


tăți mitelogire, ființe imaginare, ne- 
maì avind loc în ştiinţa de azi, nen- 
vitaliştii au bătut în relragere, înlo- 
cuindu-le cu idea de direcţie, susti- 
nind că forța vitală nu face alta de 
cit să conducă fenomenele vieții, fe- 
nomene pe care ea nu le poate pro- 
duce, după cum susținea vechiul vita- 
lizm, şi care în realitate le admit ca 
produse de forțele generale ale fizi- 
cei şi ale chimiei. Reprezentanţii de 
azi ai neovitalizmului științifice sint 
Chr. Bohr şi Heidenheim în Germa- 
nia; ei conehid că forţa vitală sus- 
trage în o măsură oure-care ființele 
organizate de sub domnia forțelor fi- 
Zice ; iar reprezentanţii neovitalizinului 
filozofic sint Reinke în Germania, Ar- 
mand Gauthier ete, in Franţa ; aceş:- 
tiu conchid că misterul vieţii nu con- 
stă în natura forțelor ce ea pune în 


joe, ci în direcţia ceea le dă. Şi pen- ` 


tru darea acoslei direcţii, ei admit o 
forţă spirituală inteligentă, o domi- 
nantă, care regulează energiile ma- 
teriale, energii pe care și ei le ad- 
mit ca supuse legilor energeticei vni- 
versale. 

Forma aceasta finalistă a neovita- 
liştilor contimporani conduce la doc- 
trina unicistă sau monistă. 

Doclrina monistă, care îşi are ul- 
tima expresie in materializmul coun- 
timporan, e, după autor, nu numai o 
iuterpretaţie biologică, ri universală 
chiar. aplicindu-se la întreagu natură 
gi  repausează pe concepţia deter- 
minunată a materiei. Materializmul e 
şi el aproape tot aşa de vechiu ca şi 
lumea. Thales, Heraclit, Anaxagora, 
Democrit şi Epicur îndepărtau ori-ce 
putere spirituală şi străină în guver- 
narea materiei şi, după ei, explicarea 
lumei şi a vieței crau reduse numai 
la jocul fortelor fizice şi mecanice. 
latro-mecanișiii cu Descartes și Bo- 
relli şi iatro-himiştii cu Sylvius Le 
Bot nu sint de cit  conlinuutorii 
vechilor filozofi greci. Iatro-himiştii, 


RECENZII 517 


în special, susțin că funcțiunile or- 
ganice și chiar dezvoltarea formelor 
(morfogenia) sint consecinți a com- 
poziţiei chimice a substanței viețui- 
toare. 

Autorul arală în urmă cum murele 
fiziologist Cl. Bernard, ca şi mai toţi 
fiziologiştii din secolul de azi, au e- 
mancipat fiziologia de doctrinele filo- 
zofiei vechi. Cl. Bernard, în special, 
a pus bazele determinizmului biolo- 
gic, stabilind că în circumatanțe de- 
terminale şi material identice, acelug 
fenomen vital se reproduce identic. 
CI. Bernard şi cu Pasteur au reușit 
aşa dar să sustragă, în maro parte, 
domeniul faptelor vitale de interven- 
ţia agenților ipotelici, de cauzele 
prime. 

În a doua parte a cărţii sale—Doc- 
trina energiei şi lumea vieheitoare— 
Autorui expune, în mod foarte clar 
şi concis, doctrina energiei, diudu-mi, 
în acelaş timp şi apreciaţiile sale o- 
riginale, ca fiziolog. Arată cum feno- 
menele elementare ule vieţii de la 
care trebue să plecăm pentru a ex- 
plica fenomenele mai complicate, e- 
xistă în matoria viețuitoare și în spe- 
cial îu molecula acestei materii şi 
că energia e factorul tuturor feno- 
menelor universului (Robert Mayer, 
Helmholiz). Toate fenomenele naturii 
siot, după fiziciani, concepute ca miş- 
cări sau moduri de mişcări. Sistemul 
acesla de explicaţie mecunică a uni- 
versului domina azi fizica sub numele 
de teoria sau doctrina cinetică. Cu 
toate acestea, matemaliciani distingi, 
ca IJ. Poincaré şi citi-va fiziciani, cred 
că mai e loc și pentru o altă doc 
trină. Deja Ostwald, Macb, Duhom 
cred monumentul cineticei deja eră- 
pat şi îi opun deja unaltul—doctrina 
energiei. Energia e singura realitate 
obiectivă, pentru că diferitele proprie- 
tiți ale materiei nu ne sint cunoscute 
de cit sub formă de energie ; aşa spu- 
tiul, ocupat de materie, nu ne e cu- 


518 
cheltuirea energiei 
necesare pentru ca materia să-l o- 
cupe (activitatea diferitelor noastre 
simţuri) ; iar greutatea e energie de 
poziţie (atracția universală etc). 

Noțiunea de energie nu e absolut 
legată de doctrina cinetică. Ea ar pu- 
tea fi derivată, după autor, din idea 
că fenomenele în nnivers nu sint izo- 
late nici în timp, nici în spaţiu. Tu- 
tul să inlanţueşte. Nu există de cit 
serii de fenomene. Faptul izolat fără 
antecedent şi consequent e un mit. 
Ori-ce manifestare fenomenală e sn- 
lidară! cu o alta; ea e metamorfoza 
unei stări də lucruri în o altă stare: 
e o mutație. Acesta e punctul de ve- 
dere energetic. l 

Ne-ar fi imposibil ca într'o simplă 
recenzie să arălăm diferitele forme de 
energii și transformările lor, descrise 
de autor. 

Din punclul de vedere biologic. care 
ne interesează în special, autorul ad- 
mite ca postulat, cel putin provizoriu, 
că lumeu vieţuitoare ca şi lumea ne- 
viețuitoare nu ne oferă alt nimic de 
cit mutații de materii şi mutații de 
energie. Cuvintul fenomen nu va mai 
avea altă iosămnare de cit aceasta, 
ori-care ar fi teatrul unde el se pro- 
duce. Manifestarile aşa de variate, 
care trădează activitatee ființelor vie- 
ţuitoure, corespuud astfel la transfor- 
mări de energii, la cunversiuni a u- 
nei furme iatr'alta, conform regulelor 
echivalenței fixate de fiziciani. Se 
poate formula această concepţie în 
modul următor: Fenomenele vieţii 
sînt metamorfoze saw schimbări e- 
sergetice întocmai ca şi cele-l-alte fe- 
nomene ale naturei. Principiul acesta 
e fundamentul encrgeticei biologice. 
El se bazează, în special, pe princi- 
piul lui Carnot. 

Autorul mai stabileşte încă două 
principii, bazate pe expeiienti: unul 
relativ la origina energiei şi altul re- 
latir la termenul final al energiei. A- 


noscut de cit de 


VIATA ROMÎNEASCA 


ceste principii sint: 1) întreținerea 
vieții nu consumă nici o energie care 
să-i fie proprie, ci ea împrumută din 
lumea externă tol ce ea pune în lu- 
Cru şi acea energie care o înprumulă, 
o ca sub formă de energie chimică, o 
dată cu alimentele. Aşa că primus 
movens ul activității vitale e, dapă 
acest principiu, energia chimică po- 
tențiala înmagazinată ln principiile 
imediate constitutive ale organizmulai; 
cel de al 2-lea privcipiu e: energia 
vitală ajunge ca ultim termen la e 
mergia termică sau calorică—la căle 
dura care, după autor, e considerată 
ca un excretum al vieţii animale și 
dută afară de ființa vieţuitoare, dipă 
cum, în ordinul substanţial sint date 
afară urea, apa şi ac. carbonic care 
sint materii uzate. Ordinea de succe- 
siune a acestor manifestări de energie 
e fatală ; asa energia trece de la sta- 
rea himică potenţială la starea cine- 
tică sau de mişeare actuală şi în nrmă 
la starea tormică. 

Ostwald a insistat asupra faptului 
important că aceasta ordine de suece- 
siune e ireversibilă pentru ființele vie- 
țuitoare. 

Autorul stabileşte, în acelaş timp, 
că urmările acestor priacipii așa de 
generale şi clare ale fiziologiei ener- 
gelice ne arată bine locul și rangul 
fenomenelor vieţii în univers. 

Lumea vegetală îşi trage activitatea 
sa din energia radială de soare. Lu- 
mea animală cheltueşte energia pe 
care u cumulut-o din lumea vegetală 
şi o restitue iu urmă iar lumei coz- 
mice sub formă de căldură. Astfel 
fiind, ştiinţa nouă face din universul 
întreg un sistem legat. 

In partca a 3-a a cărţii sale, auto- 
rul descrie caracterele comune ale fi- 
imțelor vieţuitoare, bazindu-se pe re- 
zultatele studiului chimiei, morfolo- 
giei şi fiziologiei animalelor și plan- 
telor şi conchide, de acord cu Cl. Ber- 
nard, că există o unitate impunătoare 


amna ameme amem 


de viață în toate manifestările ei e- 
sențiale. 

In partea u 4-a a scrierii sale, auto- 
rul arată că e o continuitate întrema- 
teria brută şi cea viețuitoare. Bazat pe 
experiențele lui Rauber, Pasteur, Ost- 
wald, Tammann asupra cristalelor şi 
a germenilor cristalici, slabileşte că 
şi cristalele şi germenii cristalici sint 
sediul fenomen“lor cu totul compara- 
bile fenomenelor vitale. In adevăr, 
cercetările acestor savanți au arătat 
că ființele cristalive sint şi ele inzes- 
trate cu principalele atribute ale fi- 
ințelor vii. adică cu formă riguros de- 
finită, cu insuşiri de a cişiiga această 
furmă, sau de a restabili, reparind mu- 
tilațiile ce i le-am face, de a creş'e 
pria hrana procurată de apele unde 
ele se formează (apele mume), adică 
apele care le formează mediul lor de 
cultură, în fine, lucru și mai de ne- 
crezut, de a se reproduce chiar prin 
generaţie etc. E dar o continuitate între 
materia brută şi cea vieţuitoare. In 
raport cu mediul încunjurător, corpu- 
rile brute nu sint mai nestrămutate 
de cit corpurile viețuitoare; şi unele 
şi altele sint sub influenţa :nediului 
incunjurător. 

In fine, în ultima partea cărții sale, 
autorul se ocupă de Bitrineţă şi de 
Moarte.—la urma cercetărilor biolo- 
gici s'a stabilit: 1) că corpul ființe- 
lor viețuitoare e o federaţie de ele- 
mente celulare, reunite în o asociație 
foarte strinsă, asociaţie pe care Goethe 


o compara cu o „mulţime“, iar Kant 


cu o „naţiune“; 2) că viaţa individu- 
lui nu e de cit rezultanta atitor vieți 
celulare ; ast-fel fiind, moartea celu- 
lulelor (moartea elementară) atruge 
după ea moartea individului (moartea 
generală). Mai departe, celulele, cu 
derivatele lor, fibrele, formează orga- 
nele şi aparatele care compun corpul 
individului ; moartea ori cărui din a- 
ceste organe atrage după sine moar- 
tea celor-l-alte organe şi în fine moar- 


RECENZII 519 


tea individului (moartea universală) 
pentru că între toate organele corpu- 
lui esistă o solidaritate cu atit mai 
strinsă cu cit crese şansele de dis- 
trucţie. 

Contrar vechilor doctrini, e o deo- 
sebire materială între viață şi moarte. 
O dată cu moartea, structura şi com- 
poziția chimică a materiei au suferit 
schimbări esenţiale, unele de natură 
fizică, altele de natură chimică. A- 
ceste schimbări produc un fel de al- 
teraţie acută, numită de Schulze şi 
Virchow necrobioză, manifestată prin a- 
trofii simple sau prin diferitele soiuri de 
degenerescenţe, ca degenerescența gra- 
să, calcificată granuloasă etc.; toate a- 
ceste necrobioze sint, în acest caz, 


datorite cauzelor acciden ale care îşi - 


au origina în cireonstanţele exterioare, 
cum, de ex. în neajunsurile materiilor 
alimentare, a apei şi a oxigenului, în 
prezența substanțelor toxice şi în ac- 
ţiunea violentă a diferiților agenţi fi- 
zici, a câldurei, electricității ete.— La 
limită, aceste necrobioze produc în a- 
cest caz moartea prin accident. 

Cind însă alteraţiile produse în vi- 
ata celulelor sint încete, dind naştere 
la atrofii din ce în ce mai accentu- 
ate, atunci avem mersul iucet cătră 
moarte. Acest mers încet şi trăgănat 
al distrugerii organizmului constitue 
bătrineța, iar la limită, corpul moare 
de bitrineţa. 

Autorul se intreabă în urmă: bă- 
trineța şi moartea sint ele fenomene 
fatale şi naturale ?—Pentru a răs- 
punde, se referă la animalele cele mai 


simple—lu protozoare—ul căror corp . 


are valoarea unei simple celule. Din 
observaţiile facute asupra lor, rezultă 
că ele, afură de cazuri accidentale, ar 
trăi indefinit, dacă modul lor de viaţă 
le-ar fi favurabil.—Moartea lor dar nu 
e fatalä.— Aşa, un iufuzoriu oare-care 
nus intrun mediu favorabil de viață, 
creşte şi in urmă se reproduce, divi- 
zindu-se in două părți egale.—doi in- 


520 “VIAȚA ROMINEASCA 


divizi noi—aceştia la rindul lor crese, 
se divid in alţi doi indivizi și aşa mai 
departe, dind generaţii nesfirșite de 
indivizi, — Faptul acesta nu pare 
aşa de general, după Maupas, de 
oare-ce, după el, indivizii, după un 
număr oare-care de reproduceri, pre- 
zintă semnul  degenerescenţii şi mor 
de un fel de bătrineţă. Dacă insă a- 
cești indivizi se unese cite doi,—co- 
pulindu-se—adică schimbindu-şi reci- 
proc o parte din substanţa lor, atunci 
ei işi recapătă iarăşi puterea de viaţă, 
linereţa, imortalitatea. 

Dacă acum ne raportăm la apima- 
lele cure au corpul compus din mai 
multe celule (metazoare), vedem că 
la ele, ca şi la om, corpul e re- 
prezentat prin două părţi: o parle 
muritoare, corpul propriu zis (soma) 
reprezintată prin muşchi, nervi, os 
etc... şi alta nemuritoare (germenul), 
reprezintată prin cele dout feluri de ce- 
lule (oul și spermatozoidul). Aceste ele= 
mente, unindu-se, dau naştere altor 
ființe care vor perpetua viața. Sint 
dar nemuritoare. Pot muri de acci- 
dent, nu insă şi de bătrineță. Cit pri- 
veşte celulele care formează cea-l-aită 
parte a corpului (soma), acestea dife- 
rențiindu-se şi aduplindu-se la funcţii 
diferite, sufar neajunsuri din cauza in- 
suficienţii şi imperfectiei de absorb- 
ție sau de excreție ete., viaţa slăbeşte, 
organizinul se alterează, dind naştere 
unei stiri de decrepitudine, prin a- 
trofie sau prin modificări chimice (se: 
creţii de toxine microbiene etc.), care 
produc bătrineța şi în urmă moartea. 


In rezumat, bătrineța şi moartea se 
datoresc diferenţierii celulare. 

In discuţia problemei baătrinetii, a 
desarmoniilor sau nepotrirvirilor na- 
turii omeneşti şi a instinctului vietii 
şi a morţii, autorul se basează pe 
scrierea lui Metchnikofi Lu nature 
humatne—asupra căria celitorul poate 
găsi un rezumat in numărul precedent 
al acestei reviste la pag. 339. 


4 


Zach. C. Panţu. Plantele cunos- 
cute de poporul romîn. Bucureşti, 190; 
Preţul 4 lei. 

Dl. Zach. C. Panţu, asistent la Ins- 
titutul de Botanică din Bucureşti (Ca- 
lroceni), deja cunoscut prin lucrările 
sale asupra Florei ţării noastre, ni 
dă în volumul de vaţă un vocabular 
botanic cuprinzind numirile romine, 
franceze, germane şi ştiinţifice ale 
plantelor din ţara noastră. Lucrarea 
aceasta v folositoare din toate punc- 
tele de vedere nu numai specialişti- 
lor, dar şi tuturor persoanelor „care 
se ocupă cu sludiul botanicei, al lim- 
bei și folklorului romîn.“—Ea serveşte 
în special „ca să uşureze şi să vulga- 
riseze studiul frumoasei științe a bo- 
tanicei, pe care nemuritorul Linné o 
numea „Scientia amabilis“. — Ea en- 
prinde 3600 de numiri populare, refe- 
rindu-se la aproape 1600 de specii de 
plante.-- Autorul, publicind aceustă lu- 
crare meritorie, u umplut un gol care 
se simţea, în adevăr, în literatura 
noastră științifică. 

P. B. 


Revista Revistelor 


Luceafărul (April, Budapesta). — 
Această revistă, alit prin conţinutul 
său literar, cit și prin ilusirații, şi 
chiar prin cuperta sa artistică şi u- 
tilă, impodobită cu motive de brode- 
rii oationale, n'ar trebui să lipsească 
de pe masa orf cărei familii rominești. 
In numerele de pe April conţine o 
interesuntă comunicare a d-lui dr. [o- 
sif Popoviei asapra Rominilor din 
Istria, poezii de Octavian Goga („Su- 
fletul“), de Ecaterina Pitiş, Z. Birsan, 
I. Borcia, nuvele de G. C. Ionescu şi 
George Stoica, continuarea şi sfirșitul 
dramei d-lui V. E. Moldovan „Pintea 
Viteazul“ şi obișnuitele „cronici... Cu 
toată importanţa ce o are partea be- 
letristică într'o revistă, credem că 
spațiul acordat discuţiei e prea res- 
trins. „Luceafărul“, fiind revista cea 
mai bună şi mai răspindită din Ar- 
deal, ar fi de dorit —-pentru cetitorii 
sâi—o mai largă şi variata privire a- 
supra chestiilor literare, morale, so- 
ciale, ete. 

Junimea Literară (April, Su- 
ceava).—Revista aceusta, pe cit se 
pare, a grupat în jurul său pe toţi 
scriitorii de talent ai Bucovinei,—aşa 
că cine vrea să cunoască mişcarea 
intelectuală a fraților noştri Moldo- 
veni de acolo, o poate face numai 
pentru opt lei pe un. Revista apare 
odată pe lună, în 24 pagini, forinat 
40, cu o inteligentă combinaţie de ma- 


terii: studii, beletristică, cronici, no- 
tite bibliografice, etc,.. Nu este ertat 
unui adevărat om de cultura de la 
noi să ignoreze aceste manifestări ale 
vieții rominești din -proviinciile „tn- 
străinate“... In numărul, pe care il 
recenzăm acum, remarcăm „O prefață 
(Scrisoarea cunoscutului eritic X că- 
tră tinărul poet Y)“, de d. Horia Pe- 
tru Petrescu, rare nise annnţă ca un 
scriitor plin de finețe. Rar ni s'a fn- 
timplat să cetim o bucată nai plină 
de gust ca aceste cite-va considera- 
ţii, presărate cu multă poezie şi spi- 
rit, ale d-lui H. P. Petrescu.—D. Geor- 
ge Tufan, publicistul de valoare bu- 
covinean, consacrează în Mişcurea:po- 
porală din Bucovina (Grigori Fili- 
mon), citeva pagini unui adevărat a- 
postal, Grigori Filimon, moit de cu- 
rind, care a jucat un mare rul in 
renașterea economică a Bucovinei. Da 
numele iui Filimon, zice d. Tofan, e 
legată marea mişcare de regenerare 
economică şi culturală a poporului 
romina din Bucovina. Spirit pozitivist, 
Filiinon a înţeles că regenerarea po- 
porului trebue începută de la baza: 
„cu un popor economiceşte olog nu 
se pot rezolva problemele cultu- 
rale“, gice așa de just d. Tofan. 
Iufiorirea, asiyurarea bancilor raif- 
feisiane (populare) din Bucovina se 
datorește lui Gr. Filimon. „Trebuia 
să fi văzut pe acest adevărat apostul 


522 VIAȚA ROMINFASCA 


cutreeriad prin vint şi ploae, în mie- 
zul nopţii, satele, resculind oamenii şi 
neobusind de a le spune de o sută 
de ori acelaşi lucru cu alte cuvinte“, 
zice d. Tofan.. L'am văzut şi noi pe 
acest om, expresia cea mai nubilă a 
naţionalismului şi a demoecratismului, 
cu ocazia unui congres al Băncilor 
populare, unde venise să vadă, să 
afle... Filimon era un „intelectual“, — 
un filolog—prin studiile sale şi tv- 
taşi îşi inchinuse viata lucrării în 
poporul din care eşise. Nu poate 
fi menire mai frumoasă a vieţii unui 
„intelectual“ şi trebue să ne bucurăm 
peste măsură cind vedem, în Buco- 
vina, calea poporamistă, pe care pă- 
şesc intelectualii români de acolo. Ar- 
ticolul d-lui Tofan mai e şi o pagină 
instructivă asupra vieţii in genere a 
Rominilor din Bucovina. Tot în acest 
număr e şi începutul unei conferinţe 
a d-lui Iancu I. Nistor: Ideia latini- 
nitățtii în istoria romînă, despre care 
vom vorbi, ciad se va isprăvi. Apoi 
versuri de d-nii V. Loichiţă, Radu 
Sbiera, Leandru, Nicu Dracinschi ; li- 
teratură populară de d-nii S. FI. Ma- 


rian, Dimitrie Mitric-Bruja ; O carte 


de judecată din anul 1729 din Cim- 


` pwlung de cunoscutul d. T. V. Stefa- 


nelli ; o inteligentă şi interesanta 
cronică de d. George Codreanu şi no- 
tite bibliografice. In ilustrație: Gri- 
gore Filimon. 

Orizontul (April, Cluj).—0 revis- 
tă apărută anul acesta, lunară (48 de 
pagini, pentru Romionia 14 lei pe an). 

E mai mult o revistă de discutii, şi 
anume de luptă. Literalură beletris- 
tică foarte puţină, ceea ce recunoaşte 
şi direcţia în arlicolaşul „După trei 
luni“, din care, aflăm cu bucurie,— 
căci ne dovedeşte gustul de cetit al 
Ardelenilor—că revista are deja 900 
de cetitori.— Articolele, din acest nu- 
măr, sin! în cea mai mare parte po- 
litice şi în toate se vede un patrio- 
tism cald, şi o gravă preocupare de 


soarta acestui nefericit şi chinuit, dar 
vinjos, Ardeal. D. Dr, Valer Moido- 
van închină un articol d-lui Asrel C. 
Popovici, „bărbatului proviadenţial : î- 
dealul tinerimii“, cure, prin cartea sa 
„a cărat o piutra“ la „edifleiul” viito- 
rului stat austriac, în care toată lu- 
mea va fi îndreptățită... Mai remarcăm 
un articolaş plin de emoție al d-lui 
Vasile E. Moldovan: „Pax“, relativ la 
împăcarea Împăratului cu Ungurii. Paz 
ware loc de cit numai pe morminte, 
cînd e vorba de Romini şi Maghiari.—Ni 
se mai dă un capitol— Esenţa princi- 
piului de naționalitate— din valoroasa 
operă a d-lui Aurel Popovici, o repro- 
ducere din „Foiletoanele“ lui Teliman, 
interesante Glosse despre viaţa poj- 
tică din Ardeal, o istorie a suferințe- 
lor Rominilor legate de oraşul Cluj, 
recenzii bine cumpănite,informaţii „dim - 
viața publică maghiară“, din care ve- 
dem că cei mai grozavi patrioți ma- . 
ghiari nu-s Maghiari, ci străini, Evrei 
sau renegaţi ai naționalităților (se dau 
foarte multe nume), informaţii asupra 
vieții rominești locale şi din Regat: 
„Momente“, o poezie d. V. E. M şi o 
schiță de V. Niţescu.—Dacă Orizontul 
s'ar ocupa şi de probleme literare, ar 
fi o valoroasă cumplectare a Luceafă- 
rului... 

Carentul mou,— No. 5. Martie 
1905. 

Şi acest, al cincilea, No. al revistei 
continuà să „distrugă“ pe d. M. Sado- 
veanu şi să polemizeze cu d. N. Iorga ; 
—şi eriticul,—speciulist—care e diri- 
geuză tot încă nu are răgaz să sem- 
naleze, măcar, celitorilur sài *pariţia 
volumului lui O. Goga... 

Revista Generală a Invăţă- 
mintulni. (Bucureşti, April). — D.. 
Haret, în „Budgetul pe anul 1906/7 al 
Ministerului Instrucţiei Publice ṣi al 
Cultelor“, studiind comparativ budge- 
tele ultimelor trey exereitil, găseşte că 
budgelul în curs al Ministerului Ins- 
trucţiei e sporit cu 3.100.000 ler față 


REVISTA REVISTELOR 


de cel din 1904-—905. La ce ce s-a in- 
trebuințat acest spor? La ridicarea şi 
înmulţirea salariilor : La capitolul „A4d- 
ministraţiile centrale şi Inspectorat“ 
creşterea e de 53%; la „Casa Scoa- 
lelor” cheltuelile de personal aŭ cres- 
cut cu 740%/; pentru militarizarea şcu- 
lilor se cheltuese 929,300 let ca per- 
sonal şi 59.000“lex ca material. S-aŭ 
făcut şi economii: Pentru sporirea nu- 
mărviui invăţatorilor la capitolul „In- 
vățămintul Rural“ s-a redus suma de 
80,000 ler la 30,000 lei; de asemenea 
fondul de 21,420 lei, pentru inființa- 
rea de grădini de copii în Dobrogea, 
a fost redus la jumătate; suma de 
30,000 ler, destinată pentru incuraja- 
rea învăţătorilor din Dobrogea, cure 
se vor dislinge în opera de romini- 
nizare a populațiilor streine, a fost re- 
dusă la 12,000 le. Alte reduceri tn- 
semnate sint la capitolul „Dotarea 
şcolilor cu muterial didactic“: La cur- 
sul primar fondul pentru material di- 
dactic e redus dela '70;000 la 30,009 
lei; la cursul secundar dela 150,000 
la 30,000 lcl; la cursul superior, dela 
60,000 la 30,000. Aceste sporuri şi e- 
conomil vo arată clar unde mergem... 
en automobilul. A ! uitasem o inova- 
tie po care dl. Haret o remarcă în 
budgetul actual al „Şcolilor Normale 
pentru Invăţători“: Aceste şcoli vor 
avea de acum înainte 4 directori (1) 
plătiţi în total cu 1400 ley lunar, a- 
pol 2 profesori frauceji şi 2 pedagogi 
france)ji. Ceea ce lipsea sutelor noas- 
tre bintuite de pelagră şi sărăcie era 
tocana! cunoştinţa conversatiei în limba 
franceză. Prin noua reformă încă o a- 
dincă rană socială cicatrizată ! Toldea- 
una reformele mari au fost făcute prin 
budget (vezi budgetul „Expo:iţie! Ju- 
biliare“) ! 

Cultura Romtuă. (lași, April). 
—E apărâtoarea, pină in ultimele de- 
talit, a aclivității actuale a Ministeru- 
lui Instruețiel. 

Revue des deux Mondes. (Mar. 


523 


tie, Paris) Brunetidre : Honoré de Bal- 
gac. Son infiuence littéraire et son œu- 
vre. „Comedia umană“ a influențat in- 
tăiu teatrul, impunind lui Augier şi 
Dumas fils o imitație mal exactă şi 
mai conştiincioasă a vieţii. Romanul 
a fost influențat mai lirziu de opera 
lui Balzac, căci între 1850 şi 1860 domi- 
na Georges Sand. Singurul discipol al 
luy Balzac în acest timp era medio- 
crul Champfleury care nu intrevăzuse 
decit partea caricaturală din „Come- 
dia umană.“ La 1857 apare M-me Bo» 
vary, dar acest roman era o operă o- 
riginală, concepută direct, Flaubert nu 
se inspirase din Balzac. Renumele, glo- 
ria, consacrarea lui ca mare roman- 
cier, acesta o datoreşte crilicei şi în 
primul rind strălucitului studiu al lui 
Taine, care impune pentru multă vreme 
concepția bulzaciană a romanului. In- 
fluența lui Balzac se resimte în ulti- 
mele romane ale lui Ge rges Saud şi 
Feuillet, în romanele fraților Gon- 
court, in „Educativo sentimentale“ a 
lui Flaubert, în romanele lui Zola. A- 
lături de ea, influenţa luy Dickens, 
Flaubert, Stendhal asupra evoluție! ro- 
manuluy frances contemporan e a- 
proape neinsemnată. De patru zeci de 
ani forma romanului lui Balzac do- 
mină romanul, după cum forma co- 
mediei lui Molière s-a iinpus o sută 
cinei zeci de ani comediei tranceze.— 
Balzac a iufluenţat și asupra geniului 
istorie, arătind semnificarea cauzelor 
Mici şi a detaliilor imninuţioase până 
alunci considerate ca vulgare şi ne- 
demae de atenţia scriitorului. Frec- 
ventuvea continuă a „Comedie! umane“ 
a impus spiritelor trebuinii de preci- 
zie și minuţiozitate în reprezentarea 
realităţii. Opera lu! Balzac e inegală 
şi disproporționată. El n-a realizat de- 
cît în parte planul pe care şi-l pro- 
panea. A seris desigur prea răpede. 
N-uvea înăscut darul stilului ca Ilugo 
saii Georges Sand şi opera lui nu in- 
samnă un pas ma! mult în evoluția 


524 


a i LC. 


limbii. Dar dacă «a scriitor nu e de pri- 
mul rang,.ca romancier nu-i altul may 


mare în nici o jiteratură a Europei. 


moderne.—A fost poate ajuns de Tol- 
stoi sau Georges Elliot, dar u între.- 
cut de dingil. Numele său va räminea 
inseparabil legat de istoria genului şi 
romancierii se vor emancipa greu de 
influenţa sa. Poate fi considerat şi ca 
un cugetător. Ideea generală caro se 
degajeuză din opera sa e aceea, că 
viaţi e o țesătură de cauze şi efecte 
legate intre ele prin dependenţi mu- 
tuale sai prialr'u solidaritate necesară 
şi nici unul din actele noastre, cel mai 
nelasemnat chiar, nu-i indiferent din 
punct de vedere etie. Această idee for- 
mează resortul interior al operei lui 
Balzac şi apare în critica lui Taine și 
in romanele lui Georges Elliot. Ală- 
turi cu Chateaubriand, Sainte Beuve, 
Hugo, Comte,—Balzac e scriitorul cure 
a exercitat cea ma! profundă infiuenţă 
asupra secolului XIX; azi influenţa lui 
e maï actuală decita celorlalţi şi pro- 
babil vu fi mai durabilă. 

La Nouvelle Revue (Mai, Pa- 
ris). Dr. Ph. Hauser, într'uu remar- 
cabil articol asupra Spaniei, pe lingă 
alte chestiuni, îşi pune intrebarea dacă 
Spania mai e în stare să se regene- 
reze, Ni 9a părut potrivit să rezumăm 
citeva pasaje din acest articol, căci 
unele pare că şopteau: de vobis nar- 
ratur fabula... Da, e aproape cala noi! 
Autorul crede că Spania nu va muri, 
căci a păstrat uare-care puteri latente, 
dovadă : plata regulată a dobiazilor, 
industrii numeroase, căi de comuni- 
caţiune, producții miniere, chiar şi un 
progres ştiinţific. Dar... aceste pro- 
grese nu se datoresc unui popor, ci 
unor inițiative individuale: Ramon y 
Cajal n'a fost recunoscut, de cit după 
ce l'a recunoscut sirăinatatea. Ceea 
ce lipseşte Spaniei e mentalitatea Eu- 
ropei moderne, sentimentul solidarită- 
ţii omeneşti gi naţionale, spiritul de 
inițiativă şi de asociaţie. E drept că 


VIAȚA ROMINEASCA 


se vorbeste mult de patriotism... Dacă 
poporul işi pricepe datoria, clanele de 
sus: fiecăruia îi place să trăiască pe 
socoteala patriei; fie-care se crede in- 
dreptății să ocupe un pont înalt, fără 
morile şi fără titluri. Iar conduci- 
torii au fost lipaiţi de cuneglisnti de eco- 
nomia politică, de cunogtinți de guver- 
nare, de caracter, de energie peniru a în- 
druma fara spre progres. Un alt păcat al 
Spaniei e nestabilitatea guvernelor şi 
ragionaliamul(tendința provinciilor spre 
separatism). in fate acestei stări, în 
lumea intelectuali domneşte un mare 
pesimism .şi—ceva curios, în care nu 
mai sămănăm, o, nu! tinerii nici nu 
se prezintă la bursele pentru străină- 
tate, din indolenţă !... Şi, tot ca la noi, 
exportul e de materii prime, nelucrate, 
iar importul de materii luerate.—O 
principală cauză a acestei stări de de- 
cădere e „mentalitatea ruginită“ (la 
noi se cheamă „religia trecutului”), 
care e un teren puţin priineios pen- 
tru dezvolim ea cnergiei şi a vietii 
moderne, a asimilării achizițiilor ci- 
vilizaţiei. De oparte progresul ome- 
nese fatal trage inainte, de alta „re- 
ligia trecutului“ trage înnapoi ; rezul- 
tatul : stagnaţie. Spania e o țară rā- 
masă im urmă şi cine la războiu (lu- 
mea de azi e un războiu) rămiue in 
urmă, e învins. La noi mulţi nu ințe- 
leg acest adevăr prea elementar... O 
altă cauză a innapoerii e lipsa de in- 
strucţie în masele populare, înră- 
țământul secundar defectuos şi învu- 
țimântul superior mai mult speculativ... 
Spaniolii, ca şi noi, nu înțeleg că in- 
văţătura celor mici şi mulţi e un ca- 
pital menit să dea mari dubinzi mai 
pe urmă. Apoi mai e- ca şi la unii 
dintre noi—o mare neîncredere în a- 
plicarea ideilor de proveniență străină 
la colectivitatea spaniolă. Autorul crede 
că Spania, dacă ar imita pe Italia (in- 
strurția în păturile de jos, educaţie 
solidă, întroducerea culturii străine, 
etc) ori pe Japonia, care şi-a asimilat 


REVISTA REVISTELOR 


595 


în 40 de ani toată cultura europeană 
raspindind'o adine în masele populare, 
—dacă, în sfirşit, va privi cu atenţie 
naţiunile din capul civilizației, care u- 
tilizează toate forţele lor intelectuale 
gi meorale,—va putea să se regenereze. 
Ca exemplu, mai dă pe Belgia, Olanda, 
Elvetia, cure prin muncă gi instruc- 
(ia populară şi-au realizat idealurile 
lor naţionale şi omeneşti. —In acest 
număr al revistei mai sint articole im- 
portante, care nu-s isprăvite. Vom re- 
veni asupra lor. 

La Revne Socialiste. (Paris, 
Mart). Ed. de Morsier „Taine şi So- 
cialismul“. Autorul caută să explice 
lipsa de eomprehensiune ce se vede la 
Taine față de marele eveniment al 
timpurilor moderne: ivirea concepţie! 
socialiste. Ultimul volum al corespon- 
denter lui Taine (H. Taine, sa vie et 
sa correspondance, t. II], l'Historien 
— (1870—1875).— Hachette), care conți- 
ne scrisorile sale din timpul războiului 
şi al Comune, dovedeşte repugnanţa, 
duşmănia înăscuta —cu un cuvint—fri- 
<a de socialism, care surprinde dure- 
ros la o minle aşa de puternică. Taine 
n-a priceput sorialismul, fiind-că el 
m-a priceput nici odată „poporul“. 
Cum se face că în tre! volume de sceri- 
sori, convorbiri şi notiţi, nu se găseşte 
măcar un rind, măcar un cuvint de- 
dicat turmei de desmoşteniţi, care se 
chinuesc în infernul pruductiei econo- 
mice ? Taine, cum se ştie, avea împreu- 
nă cu o mare îndrăzneala de cugetare, 
un temperament conservator. Orice a- 
gitaţie politică 1) displăcea. Astfel re- 
vendicarea  pasienată a drepturilor 
pentru toți, îi strica echilibrul. In al 
doilea rind, Taine avea un intim dis- 
preţ pentru on în genere; el vedea iu" 
trinsul „un animal feroce şi necum- 
pătat ca o mare maimuţă“. Necrezind 
in D-zeu, Taine nu credea nici în „o- 
menire“. În al treilea rind, Taine nici 
nu cunoştea poporul; pe vremea lui, 
întru intelectualii burghezie! şi popor 


era un zid. Esenţa socialismului se re- 
duce la ideea că proprietatea privată 
nu-i menită să rămie pe veci şi se 
poate visa şi despre o proprietate co- 
lectivă. Aceasta însă presupuns cre- 
dința în progres, în viitorul omenirii 
și al ştiinţii. Taine toată viața a avut 
un respect sacru față de dogma intan- 
gibilitații proprietăţii private şi toc- 
mal aceasta l-a făcut surd ṣi orb în 
fața concepţiei socialiste. Apo! Taine, 
om de cabinet, cufundat în domeniul 
abstractului și în studiul trecutului 
mort, nu înțelegea viața de toate zi- 
lele care-l trecea pe sub ferestele sale. 
O reuniune de indivizi, pentre-el era 
numai „mulţimea“, cure e totdeauna 
bruta şi brutală, oarbă şi răufăcă- 
toare. 

Conservator din natură, prin tem- 
perament şi ereditate, el voia o socie- 
tate puleită și liberala, in care indivi- 
dul să aibă cit mai multă libertate, iar 
Statul rolul de jandarm. El voia „li- 
mitarea drepturilor Statului“ şi de a- 
ceea, se înțelege, avea oroare de so- 
cialism, care visează un stat nou, un 
stat colectiv şi atot puternic, pentru 
că ar fi al tuturora. 

Romania. (lanuar, Fevruar şi 
Mart 1906). 

D. Charles Drouhet discută etimolo- 
gia cuvintului francez épaule. La dări 
de samă d. Mario Roques vorbeşte de- 
spre Aligriechische Elemente im Ru- 
månischen, articul publicat de d. A. 
Philippide în Bausteine zur romani- 
schen Philologie, volum festiv oferit fi- 
lologului Mussafia. Dupăce înşiră eti- 
mologiile greceşti date de d. Philip- 
pide, recensentul scrie: „nu trebue să 
ultăm că multe din cuvintele ustfel 
explicate aŭ analoage în diferitele limbi 
balcanice, din cari ele aă putut trece 
in romineşte cu ci- inițial“. D. M. 
Roques n’a publicat pănă acuma nici- 
un studiu, macar oricit de mic, asu- 
pra filologie! romine. Cunoştiuţile d- 
sale în această privință so vor fi re- 


ii 


526 


ducind la slaba Ilistcire de la langue 
roumaine a d-lui Ovid Densuşianu. 
Cu toate aceste d. M. R. face... Intre- 
bări, arata... îndoeli asupra chestiilor 
de filologie romină din cărţile respec- 
live pe eari le recensează în „Romania“. 
Pasajul citat ma! sus arată în special 
că d. M. R. este cu desăvirşire străin 
asupra raporturilor dintre limba noa- 
stră şi limbile balcanice. 

Totuş să nu ne prindă mirarea, dacă 
cumva mine-polmine cutare specialist 
român va invoca pe. d. M. Roques 
incontra d-lui A. Philippide. 

Nueva Antstlegia. (Roma 16 
April). Gaspare Finali. „Fraacesco. 
Protonotari şi „Nuova Antologia“. 
Anul acesta „Nuova Antologia“ a îm: 
plinit 40 de ani de existenţă. Autorul 
rechiamă amintirea fondatorului aces- 
tei reviste: Francesco Protonotari. Năs- 
cut la 1886 la Santa Sofia, în provin- 
cia Florenței, la 20 de ani termină 
universitatea din Pisa, practică un timp 
advocatura, apoi, dedindu-se învăţă- 
mintului, ocupă o catedră de economie 
politică ła- Florenta, apot la Pisa, şi in 
urmă la Roma. In 1865, odată cu strá- 
mutarea capitalei delu Turin la Flo- 
renta, el concepu planul unei reviste 
cu titlul de „Nuova Antologia“. Pri- 
mul număr apăru în Ianuar 1866. Greu- 
tăţile care-l așteptat nu erau puţine: 
bani peatunei nu avea, şi nici mate- 
rie măcar pentru numărul următor 
Credinţa lui tusă nu +labi şi favoarea 
publicului îi dădu dreptate. Cu toata 
lipsa de materie pentru tipar, era faar- 
te sever peniru articolele prezeutale: 
cerea nu aama! fond, dar și formă de- 
săvirşită. Cuiva, care il sfatuia să ob- 
serve maï mult fondul şi mai puţin 
forma, răspunse: „Scumpul :ned, nu 
te înşela, adevărații oameni; de ştiia- 
tă serii totdeauna bine“. Succesul re- 
vistei merse crescind şi la 1878 deve- 
ni bimensuala. Zece an) mai tirzii, la 
1888, Protonotari muri fară veste la 
Florenţa, lăsind revista asigurată pen- 
tru totdeauna. 


VIAŢA ROMÎNEASCA 


Rivista d'italia. (Roma, April). E 
Bertana „Cum să se rezolva chestia- 
nea școalei secundare“. De mult timp 
se agită în Italia chestiunea reformei 
învățămintolui secundar ; actualei mi- 
nistru al Instrucție! publice, Bianchi, 
a însărcinat o comisiune să studieze 
chestiunea şi să elaboreze un plan 
complect de reformă. Constatările pe 
care le face d. Bertana asupra rezul- 
tatelor pe care le dă acum şcoala se- 
eundară în ltalia, se patrivesc de mi- 
nune şi cu starea de lucruri dela nui. 

„Ciţi stat acel, zice autorul, care, 
după opt ani de latinească, aŭ învă- 
tat măcar atita cit să-si poată per- 
mite luxul de a reciti pentru propria 
lor 'desfătare, o odă de-a let Horațiu? 
Şi din Greacă ce învață şi rețin, afară 
de citeva zeci de cuvinte, ajunse co- 
mune prin răspîndirea terminologie! 
ştiinţifice şi tecnice? Şi oare ştii in- 
ir'adevăr puţină franceză orí germa- 
nă, toţi acel care -aŭ trecut toate 
examenele ?... Şi sint taţi oare în stare 
nu zic de a scrie bine, cu oarecare 
stil, cu oaracare zust literar, dar mă- 
car fără ruşinoase greşeli de bun 
simţ, de limbă, de gramatică?“—Nau e 
agg că nu s-ar putea zice că nu să- 
mănăm cu „mama“ nâastră, italia! 
Pricinele aceste! stări de lu-ruri sint, 
după d. Bertana, două: Mai întări mes- 
chioile condițiuni economice ale pro- 
fesorilor, care, fiind rău plătiți. se rui- 
nează fisiceşte şi sufieteşte prin o cru- 
dă muncă mercenară, impusă de ne- 
voile lor; şi în al doilea rind, falşa 
concepție despre scopul şroalei şi al 
studiilor secundare. Cel mai mulți e- 
levi sint inscrişi în școală, numat cu 
gindul de a putea căpăta în viitor 
o funcţie, o carieră, care în mulle ca- 
zuri, le este de mu! inainte hotărită 
de părinți. Astfel, cel ee are să se facă 
advocat socoteşte că greaca, algebra, 
botanica etc., nu-i vor folosi nicioda- 
tă; viitorul iogiaer crede că şi limba 
maternă nu e necesară pentru dese- 
nuri şi calcule exacte. Ce folos ea. 


REVISTA REVISTELOR 


nmam ape) ai A 


tund, de a declara obligator studiul 
atitor materii, cind din ele, elevit nu 
trag nic! no folos? Disposițiile şi apti- 
tudinile mințit omenești, sînt infinit 
de variate şi priu urmare un plan 
complect de studii se poate numai re” 
comanda, dar nu trebue impus uşa, 
ca acel care nu vrea să-l primească 
pe de-a intregul, să piardă dreptul 
de a primi în şcoală măcar acea in- 
strucţie care îl interesuază sai îi pla- 
ce. De aceea, erede autorul, că e mai 
bine de a lăsa liberipe elevi de atu- 
văța numai acele materii pentru care 
aŭ interes, răminind bine înțeles, ca 
Statul să aibă dreptul de a pretinde 
dela ace! ce candidează la funcţii, acel 
grad de cultură pe care-l crede nece- 
sur şi de a nu primi decit pe acei 
care vor dovedi prin concursuri că-l 
posedă. 

Deutsche Revue (Siultgart, A- 
pril) A. von Brauer „Diplomaţia ger- 
mană sub Bismarck“. Autorul dă citeva 
date interesaute asupra modului cum 
alegea Bismarck oamenii, care eruu în- 
sărcinaţi să reprezinte în diferite ţări 
politica germană. Asifel de pildă, el 
nu punea nici un preţ pe nobleţa de 
familie; acest lucru ll mărturiseşte şi 
in memoriile sale spunind: „Naşte- 
rea n-a avut nici odată trecere îinain- 
tea meu ca o compensatie a lipsei de 
valoare“. Apoi totdeauna a arătat o 
preferinţă faţişă pentru cei ce nu e- 
rau Prusieni, Educaţia mai liberă, ma- 
nierile mai maleabile il făceau, poate, 
să vadă într'un Saxon sau un Bava- 
rez, un concurent mai polrivit pentru 
un diplomat francez, rus sau englez, 
decit intrun Prusian rigid. Poate să 
adăogu şi motivul politic, de a face 
şi mai strinse legăturile cere uneau 
tinărul imperiu, prin primirea în func- 
tie a unor oameni ce aparţineau mi- 
eilor state unite. In general însă, func- 
tionarii civili prusieni nu-i plăceau, 
fiindcă, cum spune însuși în „Gindiri 
și Amintiri“, aveau o mare aplecare 


527 


TDD DAD core 


spre critică. spre opositie, spre sus- 
ceptibilitate. De aceea de timpuriu a 
început a-şi recruta diplomaţii din rin- 
durile oştirei; mai ales după războiul 
francn-german, foarte mulți ofițeri au 
fost luaţi în serviciul diplomației. Dis- 
ciplina, întrată in siogele acestor o- 
fițeri, era calilatea care îl incinta. 

-Po invățătură--cel puțin în prin- 
eipiu— Bismarck nu punea nici un preț, 
de aceea, nici nu lua în considerare 
rezultatele examenelor de stat: un 
funcționar Inalt spunea odată, eu ciudă, 
că Bismarek consideră drept geniu 
pe ori cine a căzut la examen. Cu 
toate aceslea—in practică—pretindea 
multă știință de la diplomaţii lui, şi 
mai ales, in domeniul economic, căci 
le cerea raporturi foarte amănunțite 
în toate chestiunile comerciale şi fi- 
nanciare, ale țării iu care erau trimişi. 
Nicei pentru cunoştinţa de limbi, pe 
care se punea mult preţ ta serviciui 
diplomaţiei, nu avea Bismarck multă 
considerație, 

„Cunoştinţa de limbi, cum o posedă 
chelnerii“ era o vorbă favorită a sa. 
Odată, intr-o conversaţie intimă, spu- 
neu autorului acestui articol: „X. are 
defectul că vorbeste prea bine fran- 
ţuzeşte. Fiindcă e foarte mindru de 
losuşirea aceasta, e ispitit totdeauna 
de a spune mai mult decit trebue. Se 
îmbată în toată puterea cuvintului cu 
frumoasele sale fraze. De ultmintrelea 
este un mare merit pentru un diplo- 
mat cind vorbește rău franțuzeşte. A.-. 
tunei giadeşte bine, înainte de a se 
prezenta ministrului, la ceea ce are 
să spună, şi nu spune nici un cuvint 
mai mult de cit ce ş-a propus con- 
form cu instrucţiunile sale“. Deși a- 
cestea le spunea pe jumătate în glumă, 
dar de sigur că şi această idee a sa 
a contribuit la măsura pe carea luut-o 
iocă din 1866, de a nu se mai scri în 
franțuzeşte raporturile politice ale am- 
basadorilor. Bismarck era duşmanul 
frazei goale. 


528 

Deutsche Monaisschrifi (Ber- 
lin, April). Victor Blüthgen in „Des- 
pre societatea pentru răspindirea unei 
bune literaturi în popor“ se ocupă cu 
încercările facule în această privință 
în Germania. 

Ideea de a scoate în ediţii cit se 
poate de eftine operile literare de va- 
loare, e veche; locul de cinste, din a- 
cest punct de vedere, îl ocupă cunos- 
cuta editură a lui Ph. Reclam. Ală- 
turea cu el, au pornit şi alţii însu- 
flețiti de aceeaşi dorință: îmbunătăţi- 
rea literaturii ce se răspindeşte în po- 
por. Un alt mijloc, care a dat rezul- 
tate cu mult mai mulţumitoare, a fost 
bibliotecile populare, pentru intemee- 
rea şi îngrijirea cărora lucrează cu 
mult zel „Societatea pentru răspindi- 
rea culturei în popor“ din Berlin. 

Influenţa cea mai directă însă, asu- 
pra masei poporului, o au ziarele şi 
Revistele de familie, iar acestea, din 
punct de vedere al gustului literar, 
stun pe cea mai de jos treaptă. Aceste 
reviste sint răspindite în popor prin 
colportaj, care, in acelaş timp răspin- 
dește şi cea mai pimejdioasă literatură 
populară, acea a romanelor de senzație, 
sau cum o numesc Germanii „die 
Hintertreppenliteratur“. Acel care și-a 
dat samă de însemnătatea colporta- 
jului şi a înteles că tot prin el se 
puate contribui la răspindirea unei 
bune literaturi în popor, a fost dr. 
Jleinrick Fränkel. Intăia sa încercare 
însă, nu avu Succes: se încercase a 
se răspindi prin colportaj, un roman 
scris anume de Max Kretzer, dar col- 
portorii refuzară cu toţii de a răs- 
pindi fascicolele. Fränkel nu se dis- 
curajă însă; cîştigă în parter sa un 
mare număr de persoane influente şi 
bogate şi scoase în editura Münch din 
Charlottenburg, două Antologii pentru 
popor: una de pvezii şi alta de no- 
vele şi în acelaş tim» fondă şi „So- 
cietatea pentru răspindirea unei bune 
literaturi în popor“. Pentru a putea 


VIAŢA ROMINEASCA 


avea un roman, care să poată fi răs- 
pindit în popor. se publică un con- 
curs cu premiu. 

Rezultatul acestor încercări fu, eš 
nici un roman din cele prezentate, nu 
fu demn de premiare şi tu acelaş 
timp se văzu că pe calea donațiilor 
de bună voe, nu se va putea nici o- 
dată stringe fondurile necesare. A- 
tunci, pentru ceia ce priveşte fondu- 
rile, dr. Fränkel, concepu planul in- 
drăzneţ, de a stringe banii prin aju- 
torul unei loterii. Astă-zi lucrurile 
stau astfel : toate statele germane şi-au 
dat îucuviințarea ca Societatea să for- 
meze o loterie, care se desfacă i mi- 
lion jumatate de losuri pe preţ det 
marcă, în trei ani. Scoţind toate chel- 
tuelile, această lotărie va produce pen- 
tru societate un ciştig de citeva sute 
de mii de mărci. Intăia tragere va a- 
vea loc la í Iunie a. c. La fiecare îi 
losuri este unul ciştigător; intreaga 
listă de ciştiguri cuprinde 90,000 de 
ciştiguri, din care ciștigal principal 
reprezintă o valoare de 5000 mărci, 
iar restul cărţi bine alese în valoare 
de peste 500,000 de mărci. Astfel se 
pare că cel puţin din punct de ve- 
dere financiar, societatea este asigu- 
rată; rămine însă cealaltă grea ches- 
tie: căpătarea unu! bun roman popu- 
lar, pe care colportajul să-l răspia- 
dească. In această privinţă şi a doua 
încercare, de a căpătu un asemenea 
roman prin concurs, a rămas fară 
nici un rezultat, cu tot marele premiu 
hotărit pentru aceasta. O a treia in- 
cercare se mai face acum, prin in- 
vitareu celor mai de samă romancieri 
germani, de a incerca scrierea unul 
asemenea roman pentru popor. Re- 
zultatul se va puiea şti la toamnă. 

Socialistische Monats-Hefie, 
—No. 4, April 1906. 

Marx Schippel in „Sombarts Ame- 
rikastudien“, expune, după cercelă- 
rile iui Werner Sumbart asupra stă- 
rii muncitorilor în America de Nord, 


REVISTA REVISTELOR 


cauzele pentru cari în Statele-Unite 
socialismul nu găsește răsunet în ma- 
sele muncitorilar, 

În adevăr, în ultimele alegeri ean- 
didații socialişti n'au tatrunit nici 2360/9 
din numărul total de voturi,—şi a- 
ceasta, cu toate că mișcarea profe- 
sională a muncitorilor (Trade Unions), 
care are de scop lupta pur economică 
în contra capitalului, e foarte puter- 
nică şi se desvoltă cu o repegiune 
vertiginoasă : ast-fel organizațiunea cu- 
noscută „Federation of Labour“ nu- 
mără în 1896 numai 272.000 de mem- 
bri,—în 1900 acest număr s'a urcat la 
548,000.—iar în 190% ajunge la 1.676,000 
de membri. Adică numai în opt ani 
numărul membrilor a crescut mai 
bine de şese ori. 

Cu,toate acestea, muncitorii americani 
nu înțeleg să lupte în contra formelor 
sociale de astă-zi. Autorul citează pe 
un influent conducător al muncitorilor, 
Mitchell, care spune, că pentru imbu- 
nătățirea stării muncitorilor nu e 
nevoe ca sistemul salariatnlui să fie 
înlăturat, fiind-că „istoria mişcării pro- 
„fesionale dovedeşte, că eu ajutorul 
„Statului, şi cu sforțările-unite ale lu- 
„urătorilor poate avea loc o însem- 
„nată şi generală îmbunătăţțize a stä- 
„rii lor şi sub actualul sistem al sa- 
„lariatului“. 

Această tendinţă se explică prin 
buna stare muterială a lucrătorilor a- 
mericuni, cari locuese în case ce ar 
părea luxoase fraţilor lor din Europa, 
se hrănesc bine şi se în'bracă ca „gent- 
lemani“ şi „lady“. Capitaliştii îi me- 
najează, îi atrag prin participarea, în 
diferite forme, lu beneficiile întreprin- 
derii, adesea li se Imparle si o parte 
din acţiunile firmei, faeit ei sint co- 
proprietari, ete. 

Mai departe. Iu America lipsesc 
multe condițiuni pentru ca „legile“ 
sularului și ale „plus-valoarei“ să-şi 
producă tot efectul; granițele intre 
clase nu sunt așa de fixe ca în Euro- 


529 


pa,—un lucrător poate relativ uşor să- 


_şi economisească un mic capital pen- 


tru o întreprindere proprie, sau să 
se transforme într'un fermer de sine 
stătător in „Far-West,“—adică să iasă 
din clasa lucrătorilor salariați. 

Apoi în America electivitatea func- 
țiunilor administrative si a magis- 
traturilor,—ecari pot avea o mare în- 
semniălate pentru lucrători, — îi si- 
lește pe aceşti din urmă, pentru a pu- 
tea avea o înriurire mai eficace în a- 
ceastă privinţă, să intre în vre unul 
din partidele istorice. Autorul citează 
cazul din Colorado, unde în 1904, după 
mari greve şi o violentă agitație în- 
tre lucrători, numărul de voturi soci- 
aliste a scăzut pe jimătate, fiind-că 
lucrătorii, voind cu ori-ce preţ să 
schimbe pe guvernatorul Statului, de 
care eran nemultămiţi pentru atitudi- 
nea lui în timpul grevelor, wau unit 
în alegeri cu partidul democrat. | 

In Evropa îu”aceste condițiuni arfi 
cîştigat un partid socialist. 

Din toate aceste rezultă, că în A- 
maerica incă mult timp socialismul nu 
va avea vre-o înriurire serioasă asu- 
pra vieţii politice. 

Contemporary Review. (Lon- 
don, April). — DI. J. A. Stender, în 
„Noul guvern gi problemele ce are de 
vezolvit“, discută cele mai arzătoare 
chestiuni ce sint azi la ordinea zilei 
în Anglia, şi arută marea răspundere 
ce şi-a luat Partidul Liberal venind 
la putere acum, cînd soluţiile tuturor 
acelor chestii nu mai pot îngădui a- 
minare. Opinia publică din Anglia aş- 
teaptiă cu nerăbdare să vadă ce ati- 
tudine va lua guvernul în chestia A- 
fricei de Sud, căci de hotărirea luată 
se va arăta sistemul politicii colo- 
niale a întregului Partid Liberal ; cum 
va dezlega grava problemă a munci- 
torilor chineji din Africa ; dacă va fi 
în stare să ridice starea armatei ṣi a 
marinci; dacă va izbuli să impuie e- 
conomil unor „departamente risipi- 


53) VIAŢA ROMÎNEASCA 


toure“, şi să imbunălătească actuala 
stare a muncitorilor, care azi recru- 
tează prea mulți muritori) de foame. 
Autorul arată mare incredere în ac- 
tualul Cabinet şi-i laudă iscusinţa cu 
care a început deja să se achite de 
sarcina ce şi-a luat asupră-şi. Nu e 
uşor lucru a reuşisă daio formă prac- 
tică idealurilor şi aspirațiilor. Actua- 
lul Minister are, făra induială, mare 
taet politic şi va şti să dovedească că 
marele Imperiu Britanic poate fi gu- 
vernui de o Democratie. 

Răminerea la guvern a Partidului 
Liberal utirnă numai de capacitatea 
ce vu dovedi în rezolvirea afacerilor 
statului. In Anglia nici „teoria pendu- 
lului* nici voința arbitrară a suvera- 
nului nu contribue la succesiunea par-. 
tidelor politice la cîrma Statului. 

North American Review.(New- 
York, April).— Partidele politice din 
Statele-Unite încep dejau să se întrebe 


- cine va trebui să urmeze lui Roosvelt 


la preşidenţia federației în 1908. 

In „Pe cine vor alege Democrațiš 
ca Pregedinte“ un Democrat Jeferso- 
nian dezvoltă consideraţiile partidului 
democratic în vederea alegeri! prezi- 
denţiale. Autorul pune întrebarea dacă 
viitorul Preşedinte trebue să fie din 
nordul ory din sudul confederației. A- 
supra acestui punct toate partidele 
politice trebue să fie de acord: viito- 
rul Președinte trebue să fie uv repre- 
zentant al Sudului. Toţi trebue să în- 
țeleagă că e chestia Unirii în joc: 
deşi Sudul e nominal! egalat cu Nor- 
dul din punctul de vedere al tuturor 
drepturilor, de fapt e nedreptăţit în- 
tru cit este îndepărtat dela onoarea 
de a da un Preşadinte. Unirea trebue 
asigurată nu prin legi şi siluire, ci 
prin iubire. Trebue Demoecraţii să 
caute pe viitorul Preşedinte in arena 
luptelor politice ? Autorul răspunde 
categoric nu. 

Să nu se considere platforma, ci o- 
mul. Istoria dovedeşte cu voturile a- 


legătorilor de malte ori aŭ fast acor- 
date. pentru alte merite decit pentru 
cele politice: Washiagton. Jachson, 
Henry Harrison, Zachary Taylor au 
fost aleşi Pregediaţi in urma succe- 
selor lor militare, nu parlamentare. 
Preşedintele Curţii de Apel din New- 
York—Parker—ar fi fost trimes la Pa- 
latul Alb, dacă nu sar fi lovit de un 
idol al poporului. E de regretat ca 
nu se poate spera în succesul unuia 
din clasa marilor întreprinzători şi 
producători al bogăției naţionale : a- 
ceasta din cauza raporturilor dugmaă - 
noase între muncă şi capital. 

Ia această clasă sint capacităţi ex- 
traordinare, cărora Statele Unite le 
datoreşte o nemăsurată recunoştintă. 
Maï e un cîmp de activitate din care 
se poate inalta un Preşedinte: cimpul 
intins al ]ostrucţiei Publice. Mulți 
profesori care şi-al inceput cariera fn 
chip modest aŭ ajuns mai tirziu oa 
meni de stat de intaia mină şi au 
fost trimişi să reprezinte Statele Uni- 
te în marile capitale din Europa. Au- 
torul indică chiar pe Woodrow Wilson, 
profesor universitar din Virginia, ca 
cel maï potrivit pentru a fi ales Pre- 
şedinte. 

International Journal of 
Ethics. (London, April).—Di Dickin- 
son S. Miller, m „Matthew Arnold 
asupra „Puterilor Vieţii“ examinea- 
ză de aproape sistemul etic al unuia 
din cel ma! cu reputaţie filozofi al 
veacului al nouăsprezecelea. Oamenii 
samănă mult mar mult în firea lor 
de cit în părerea ce aŭ asupra firii 
lor, ei sint mal dispuși să cada de a- 
cord asupra principiilor secundare.— 


vera ila et media axiomata,—dercil 
asupra celor principale: Fericirea e 


un scop prea complex, ea nu poate 
fi atinsă decit prin mijlocirea realiza: 
rii multor scopuri intermediare în pri- 
vința cărora adeseori oamenii, care 
admit deosebite seupuri finale, se im- 
pacă. Autorul nu admite aforismul că 


REVISTA REVISTELOR 


„Etica n-are nimic de spus asupra ceea 
ce trebue să facem“. El e de părerea 
lui Matthew Arnold, că Etica trebue să 
se ocupe cu principiile intermediare 
—mmedia axiomuta. După Matihew 
Arnold dezvoltarea omului—care are 
vitalitate şi putere de expansiune— 
cere desfăşurarea a patru puteri. Pu- 
terea de a se conduce, de a cunoaste, 
a vieţii sociale şi obiceiurilor, a fru- 
museţii. Ebreil s-ai distins în mora- 
lä; Grecil în celelalte trei puteri. In 
timpurile moderne Italia excelează in 
„frumos“; Germania în „cunaoştiaţi“; 
Franţa in „instinctul vieţii sociale și 
manierelur“. Omul ca să ajungă com- 
plect trebue să desfăşure toate aces- 
te patru puteri. Matihew Arnold are 
o părere, care are încă adversari, in 
privinta rolului poeziei şi a literaturii 


531 


in general: „Funcţia poeziei este de a 
critica viaţa, de a arăta lucrurile în 
aşa lumină încit să putem observa a- 
devărata lor valoare“. Poezia numa! 
pentru frumos, el o desprețuește. Ace. 
eaşi convingere are în privința litera- 
turiy în genere. Autorul împărtăşeste 
părerile lui Matihew Arnold dezvolta- 
te în sistemul lui de Etică, găseşte 
însă lipsuri în ce priveşte natura și 
numărul puterilor care fac pe om să 
ajungă la dezvoltare complectă. Pe 
lingă cele patru puteri admise de 
Matthew Arnold autorul admite Sncă : 
puterea vieţii fizice şi a simţurilor, 
puterea sentimentelor şi puterea reli- 
giel. Etica trebue să considere toate 
aceste puter!, pentru că ea e datoare 


- să răspundă -intrebării eum trebue să 


trăim. 


Notă. Ingrămădirea de material ne-a silit, cu toate că şi acest număr 


trece cu mult peste 


cadrul ce ni lam propus—aproszimativ 150 pagini—să 
lăsăm la o parte recenziile mai multor reviste. 


lucru ne-a făcut să dăm 


Acelaş 
o întindere mai mică, deci! de obicei, şi „Mişcării intelectuale în străinatate“. 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Giuseppe Fanciulli. La Co- 
scienza estetica. Fratelli Bocca, editori, 
Torino, 1906. 

Autorul şi-a propus în ucest volum 
de a da o psihologie generală u ace- 
lui aspect al conştiinţii omenești, în 
care ea represintă realitatea nu pen- 
tru a o cunoaşte nici peniru a voi ci 
numai a n representa. El consideră acest 
aspect ca un rapoit între sufletul o- 
menesc şi toate acele obiecte cuprinse 
sub numele generic de artă la care 
raport autorul crede că se poate re- 
duce şi frumuseța naturală şi cea mo- 
rală. 

Dr. Paul WVeisengriiu. Der neue 
Kurs în der Philosophie, eine Revi- 
sion des Kritizismus. Wiener Verlag. 
Wien und Leipzig 1905. Autorul arată 
că dela o inoire şi o complectare a teo- 
rie! cunoștinței Kantiane, s-ar putea 
spera o renaştere a Filosofier. 

G.-H. Luquet. Idé:s générales de 
psychologie ; Alcan, 5 fr. 


ISTORIE 


Emil Horn, François Rackoci, 
prince de Transylvanie (1676—1735), 
Paris. Perrin, 1906, VIII, 4386 p. în 
—18, portret; prețul 5 ler. 

Francisc Rackoezi nu era în fond 
niciun om de stat, niciun om de 
arme. D. Horn a ştiut să ni dee un 
tabloi plăcut de întimplările aceste! 
existenți quasi-romanescă. 


Vico Mantegazza. Il Maroco e6 
l'Europa a proposito della Conferenza 
di Algesiras. Milano, Treves, 1905. 

Autorul a stiut să contopească eu artă 
fructul observăre! directe cu expune- 
rea științifică a eruditului, care cu- 
noaşte adinc toată literatura subiectu- 
lu. Mudtele ilustraţii şi diferitele do- 
cumente diplomatice de inare iuteres, 


fac uceastă relaţie de voiaj o mono- 
grafie de mare valoare. 


Max Th. 8. Beermav. Hinter 
den Kulissen des mandsehsurichen Kri- 
egs Lose Blätter aus dem Tagebuche ei- 
nes kriegskorrespondenten. Berlin. Fr. 
A. Sehwetschke & Sohn. Autorul a stat 
un an întreg în Mandeiuria ca corespon- 
dent de războiă şi multămită cuuoş- 
tinţei limbet şi obiceiurilor ruseşti, a 
reuşil să pătrundă aşa de bine îindă- 
rătul culiselor, în cit tot timpul a pre- 
zis, fără să se înșele, toate înfringe- 
rile Ruşilor. 

T. Comyn. The Turk in the Bal- 
kans. Platt (Rivers). 

Cuprinde observațiile adunate după 
o şedere de doi ani şi jumătate în 


Turcia, asupra actualelor experienţe 
din Macedonia. 


Miss Eager. Six Years at the Rus- 
sian court (Hurst and Blackett) 6 s. 

O interesuntă povestire a fostei gu- 
vernante a fiicelor țarului, Este pue 
blicată cu învoirea Țarinet, care ob- 
servă că faţă cu atitea neadevăruri 
publicate, este binevenită o povestire 
complect adevărată. 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


SOCIOLOGIE 


Fausto Squillace. Dizionario di 
sociologia. — Palermo, Remo Sandron 
edilore, 1906. Acest scurt mauual, în 
care sint condensate un mare număr 
de cunaştinți, în puține pagine gi în- 
tr'o formă foarte limpede, reprezintă 
un vade mecum, pentru cel ce vor să 
se ocupe cu sociologia. Autorii specia- 
listi nu pot da explicarea termibilor fn- 
trebuințaţi de eï nici a doctrinelor la 
cara adesea fac alusie; în acest ma- 
nual se dă şi unele şi altele astfel că 
se uzurează mult întăia cultură gene- 
rală sociologică. 

James D. Clayson. Les cent 
et un mogen de faire fortune, trad. 
de anglais; Librairie universelle, 3 
fr. 50. 

Comte L. Tolstoi. Une seule chose 
est nécessaire; Librairie universelle, 
3 fr. 50. 


ISTORIE LITERARA, BIOGRAFIE 


Francesco Picceo.—Salotti fran- 
cesi e poesia italiana nel seicento, To- 
rino, Striglio, 1905. 

O prețioasă contrthbuție la istoria 
relațiilor literare dintre Italia şi Fran- 
cia. 

Two. Home ife of Herbert Spen- 
cer. (Arrowsmith). 

O descriere a vieții intime a marelui 
filozof ; scriitorii ce se ascund sub pse- 
donimul unul număr, sint doamnele 
impreună cu care a viețuit Spencer 
în ultimii aní a! vieții sale. 


FILOLOGIE 


Werman Hirt, Die Indogorma- 
nen, ihre Verbreitung, ibre Urheimat 
und ihre Kultnr. Erster Band, mit 47 
Abbildungen im Text.—Strasburg, Trüb- 
ner, 1905, pretn! 9 Mk. 

Autorul începe prin considerati! ge- 
nerale ssupra limbilor, transformări- 
lor şi relațiilor sr cu rasele. Treco 
apol în revistă populațiile pe cari ln- 
do-Europenii le-ai în!ocuit pe dome- 


534 


niul stăpinit astăzi de eï: Ibert, lo- 
cuitoril primitivi ai Angliei, Liguri, E- 
truseY, popoarele ante-elenice ale Gre- 
ciel şi ale Asiei Mici, printre cari nu- 
maï Licienii par a fi Indo-Europeni, în 
fine Finejil. Trece apoi la Indo-Euro- 
peni! adevăraţi, li stabileşte gradele 
de înrudire şi-i studiază în ordinea 
următoare: Indo-Eranieni cu Osett şi 
Sciţi, Balta-Slavi, Tracy şi Frigieni, 
Armeni, Albaneji, Eleni, Macedoneni, 
Ilirieni (Veneţi, lapig!, Mesapien)), I- 
talioți, Celti, Germani. 

Ia ce priveşte patria primitivă a In- 
do-Europenilor, autorul crede că ea 
trebue căutată fa regiunea muntoasă 
şi păduroasă a Europei mijlocii. 

Partea a dota a cărți! descrie, după 
descoperirile arheologice cele maï1noŭă, 
conditiile economice ale Indo-Europe- 
nilor şi în general ale vechilor locui- 
tori al Europel. 


F. Brunot. Le Réforme de Vor- 
thographe. Paris, Colin, 1905. 

Se vor ceti cu plăcere aceste pa- 
gini pline de ştiinţa, unde se pune în 
relief incă o dată perfecta incoerenţă 
a ortografier franceze. 


FOLK-LORE 


Paul scbiliot, Le Folk-Lore de 
France. T. Il. La mer et les eauz dou- 
ces. Paris, Librairie Orientale et amé- 
ricaine, 1905. 

Acest de al doilea volum din preți- 
oasa culegere de crediați şi supersti- 
ţii populare franceze a d-lui P. Sebil- 
lot cuprinde: marea şi apele dulci. Se 
studiază suprafața şi fundul mării, re- 
vărsările mări! (studiu aprofundat a- 
supra tradiţiilor relative la submer- 
siuuea oraşului Js), insulele şi stin- 
cile în mare, malurile mării, grotele 
marine, margina apei, corăbiile legen- 
dare, practice şi urme de cult, apol 
fintinele, puterea fintinilor, puțurile, 
riurile, apele moarte. 


Alessandro d'Ancona, La poe- 


534 VIAŢA ROMINFASCA 


sia popolare italiana. Livorno, Raf- 
faelo Giusti, 1906. 

Este un volum foarte important, 
compus dintr-o serie de studil răzlețe 
priviloare la poezia populară în Italia 
şi în afară de Italia. 


LITERATURĂ 


Georg Speck. George. Roman in 
gwei Büchern. Stuttgart und Leipzig 
1906. Deutsche Verlags-Anstalt. Gebun- 
den m. 4.50. 

Autorul posedă o individualitate ar- 
tistică de o mare putere care nu se 
îngrijeşte de aplausele mulțimi, ci 
merge netulburat pe propriile sale că; 
e un realist care zugrăvește cu multă 
exactitate partea tulbure și întunecată 


a vieții. „Georg“ pare să fie în parte 


un roman autobiografic; se povesteşte 
soarta unui tirnăr legător de cărţi 
care reuşeşte prin sine însuşi să se 
cultive, care are de suferit mult din 
pricina mediului în care trăeşie şi 
care printr'o nenorocită iubire pentru 
femieea altuia, e împins la o moarte 
timpurie. 

Georg Hirschfeld. Der verschlos- 
sene Garten. Novellen. Stuttgart und 


Leipzig 1906. DeutscheVurlags-A nstalt. 


Geb. M. 3. Hirschfeld este un poet cu 
un suflet bogat şi vii; totdeauna sur- 
prinde prin multiralitatea individuali- 
tăţii sale, prin varietatea subiectelor 
sale; el ştie nu numai să zugrăvească, 
dar să şi facă să vibreze diferitele 
coarde ale sufletului nostru. Subiect 


iragic are novela ul cărui titlu s-a 
dat volumului intreg, precum şi nu- 
vela „Tigrul“ a cărei acțiune se pe- 
trec în India. Apoy schițe din viața 
de oraş ca „Sara de Noembre” şi „Cra- 
ciunul între străini“ elc. 

Alfred Austin. The Door of Humi- 
lity (Macmillan). E o poemă pe jumă- 
tate alegorica, pe jumătate autobio- 
grafică; autorul este poetul laureat al 
curții, 

RI. Prevost. Chonchette, roman, À. 
Fayard, 3 fr. 95. 

M. Vovicholk, Popes et Popesses, 
roman, A. Nichel, 3. fr. 50. 


VOIAJ 


Bronsart v. Schellondorfi 
Major. Sechs Monate beim japanischen 
Feldherr. Mit 146 Abbildungen un 2 
Karten. Berlin, C. S. Mittler & Sohn 
1906. 

Autorul a stat, ca însoțitor al prin- 
tului Carol de Hohenzollern, de la Oct. 
1994 pină la April 1905, pe lingă ar- 
mata japoneză. De sigur ceea ce a a- 
flat în mod confidenţial asupra marelor 
operaţii militare, nu a putut sa publi- 
ce, ne povesteşte însă impresiile sale, 
ne arată viața de lagăr a ofițerilor çi 
soldaților japoneji. 

Paul Adam: Vues d'Amérique, 
Ollendorf, 3 fr. 50. 

P. Lancrcenon: De la Mer bleus 
au Mont Blanc; Plon, 5. fr. 


Compilator. 


PN IN INN NI NL NL ON NL NP 


Bibliografie 


(Asupra unora diu cărțile de mai jos vom reveni la recensii) 


Elena Bacalegiu, In luptă, roman psicologic I, —Librăria Socee, 

Bucuresti, 1906. Preţul 2 lei 50 bani. 
agen Lerineacu, Pagi pe Nisip... I,—Librăria Naţională, Bucu - 
rești, 1906. Prețul 2 lei. 

Eugen vinemen, De peste Prag, dramă în trei acte,—Librăria 
Naţională, Bucureşti, 1906. Preţul 1 leu. 

Pret cet Vaiovici, Vitejegti, versuri, Samitea, Craiova, 1906. 
retu ei. 

George Cair, Ca Fulgu la vânt... Nuvele şi Sehiţe,—lnstit. de 
Arte Grafice Carol Göbl, mari Le 1906. aren 3 lei. 

i PA lin Lapteş, Freamăt, Tipografia H. Goldner laşi 1906. Preţul 1 
eu ani. 

G. Bucuresca, Povestea ului, Poeme din Cartea Patriei 106— 
1906,—Inalit. de Arte Grafice Carol Göbi Bucureşti, 1906. Preţul 2 lei. 

ia AL St. Verneacu, Bokeme, Poezii,—Tiparul Lumina, Ploeşti. Pre 
u ei. 
t Emanuel Părăianu, Cartea Săteanului, Nuvele, —Editura N. D. 
Miloşescu Târgu-Jiu, 1904. Prețul 1 leu. . 

Dr. N. Lapteş, Satul „Viitorului“, Piesă în t acte,—Tipo-Litogra- 
fia „Moldova“ Galaţi, 1906. Preţul 50 bani. 

Isidor leşanu, Puterea Credinței şi operaţiunea ei Magică, Tipo- 
grafia Ciurcu şi Comp. Brassó. 1905. Preţul 5 coroane. 

Pref. Dr. G. Murinescu, Progresele şi Tendinţale Medicinei Mo- 
derne, discurs de recepțiune la Academie, cu răspuas de Prof. Dr. V. Ba- 
beș,—lInstit. de Arte Grafice Bucureşti, 1906. Preţul 40 bani. 

Gab. Gr. Balennn, Fonetica Limbei Române, aşezată pe baze 
fiziologice, —Tipografia H. Goldner laşi, 1906. Preţul 1 leu. 

Const. Teodorescu, Două cuvântări către Invăţători,- Tipografia 
„Lumina“ Roman, 1906. 

Dr. I. Gherghel, Principiul de i er Conferinţă. —Libră- 
ria Socec și Comp., Craiova. 1905. Preţul 60 bani. 

Cibianu, Interesele Romăniei în viitoarele tratative Comerciale cu 
Austro- Ungaria,—Stubilim-ntul de Arte Grafice „Clemenţa“ Bucureşti, 1906. 

A. Procopianu Procopeovici, Ciganţii Regnului Vegetal, Edi- 
tura Autorului, Institutul Botanie Cotroceni. Preţul 75 bani. 

dir. Procopiu, Impru:nutul Comunal,— Editura Liberulului—Val- 
cean, R.-Vâlcea, 1996. 

Traian Demetrescu, revista comemorativă, sub ingrijirea d-lor : Geor- 
ge Mil. Demetrescu şi Const. S. Stocuescu, 1906, Aprilie 20. Tip. Fulgerul 
Craiova. Prețul 1 leu. 

Căpitanu! Alexandra Sturdza. Corespondența Militară, Re- 
gule elementare. Biicureşti, G5bi, 1906. Prețul 2 lei 30 bani 

Valeriu Nurda. Bibliotecar. Istoricul Bibliotesei Publice „Urechia“ 
din Galaţi,—Stabilimentul Grafic Albert Baer, Bucureşti, 1906. 


SSN Ta RIN 


În e o a o a 


Sfirşitul Volumului | | 


TIPOGRAFIA „DACIA“ ILIESCU,GROSSU & Comp.—lA3l 


i 


i i ki 
£ £ É i z 
WBR 


ea a e Aie ro ' 
udă A ae iat r i 


- 


DN AU i 4 x y AAA ADA O As | V à wt i 
ANS IONA ARB AAA e e ct e atac ta 
IONICĂ i N SAN Wa AN să INCA îi atat, Sie KON N 


MA 
PN DR 


Fo 
ME 
a ` NERENS 
no AN Ca aN 
T ' a NI ai { de AS AN, i