Viata Rom. (R.), 1908, 10

d Masgzt? 


Il 


WE i 
SSES. ii 


Hfi 


aj MM ai "7 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL X 


AA IS 
AnuL Ill PAD Ge? 
JK bn A 3 SL 7 
3 Le 
ET Zen 


IAŞI 


Redactia şi Administraţia: Str. Golia No. 52 


1908 


eech 


Intra! înainta 
it 


—— 
D 


: 5 JUL, 1934 -: 


W 


„Călătorului îi şade bine cu drumul“ 


Prietenului meu loan A. Rădulescu-Pogoneanu. 


Băutura l'a prăpădit pe Pitache Cojescu, că altfel unde 
ajungea el pină acuma, să-şi D văzut el de treburi cum se cade 
şi să-şi fi păstrat banii care i-au trecut prin mină ?... Cà da no- 
roc nu se poate plinge ; pa ce-a pus mina i-a mers. Dacă a ţinut mo- 
Sie cu arendă, cind era anul mai rău, de se văitau toţi vecinii, 
lui Pitache fi mergea dei era mal mare dragul. Numai din tä- 
Ieren pădurii după Nuceseanca putea să ciştige, să aibă până 
la adinci bătrinețe. Mă rog: nouă sute de pogoane de pădure 
de construcţie, stejari să fi luat numai pe trunchiul unuia doi 
poli, bes stinjenii de ars şi crăcile. —Dar cine era să facă che- 
furile rămase de pomină, care se începeau azi și ţineau cu săp- 
tăminile ? Pitache. Cine pleca intovărăşit de alți cinci-şase pri- 
eteni în trăsuri, cu patru cai înaintași şi cu lăutarii după ei la 
Braşov ? Pitache. In vremea asta logofeţii şi contabili! nu stau 
cu minile în sin. Lumea zice că unul dintre ei, d'acolo, din ja- 
ful dela Nuceseanca și-a făcut starea de azi. 

Ei! dar acum s'a sfirgit. Pitache s'a cuminţit. S'a isprăvit 
cu viaţa de pină acum ;—i-a pus cruce. Toate merg pini la un 
timp. De aceia s'a jurat împreună cu prietenul sën Nau Din- 
culescu, că de aci în colo intră în rindul oamenilor cuminţi, 

Sint zece zile de cind se păzesc unul pe altul; şi n'au bă- 
gat în gură nici o lacrimă de băutură. Apă,că e sănătoasă si e 
lăsată dela dumnezeu. 

S'a mai jarat el şi altă dată şi nu s'a ţinut. Ei! dar acum e 
altceva. Toate merg pini la o vreme, A dat omul cu capul de 
pragul de sus, Ce? e om de aproape cincizeci de ani. Nevasta 
s'a luat de ginduri; copiii încep să se mărească... Pină cind ? 
De rindul ästa s'a isprăvit, s'a mintuit. 

Cu cele citeva mii de franci ce i-au mai rămas, s'a hotărit 
să ia în arendă moşia statului Drugănegtii, al căruia contract 
expiră la toamnă, moșie frumoasă la care s'au pricopsit et au 


E EE een 
tinut'o. Deputatul de la colegiul al doilea, căruia şi-a dat votul, 
şi pentru care a alergat de a dat pe brinci la alegerile din 
urmă, ia fâgăduit formal c'o să facă să i se dea lui moșia, 
Şi fiindcă Pitache cind spune o vorbk—e vorbă, a si inceput 
să-şi pue în lucrare hotărirea. Moşia fiind la o poştă şi jumă- 
tate dela oraş, și-a cumpărat un cal buestraş «de minincă nori 
nu altceva», şi-a luat jambiere roşii de piele, o gapcù frumoasă — 
și pleacă chiar acum la Drugăneşti, impreună cu prietenul Nâită» 
să vază mai bine moşia. 

Năiţă n'are cal, dar a închiriat unul dela Tascu, care ţine 
birji el poştalioane. 

Pitacha s'a sculat dela cinci şi-şi aşteaptă cu nerăbdare 
prietenul care întirzie, cu tuate că i-a spus desluşit aseară, să 
vie cit de devreme ca să nu-i apuce căldura pe drum, aducin- 
du-i aminte şi de vorba rominului: călătorului i şade bine cu 
drumul. Cind colo poftim! cinci şi jumătate, și el nu vine—ţase, 
şi el tot nu vine. 

Din când in cind se duce la poartă şi se uită'n lungul dru- 
mului, să-l vază venind. 

In sfirsit, aproape de şapte, Na se ivește. Vine la trap. 
Pitacho îl zoreşte, răsucindu-şi șapca cu mina, ca acarii dela dru- 
mul de fier, și strigind cit poate: 

— Hai! nene, păcatele mele, hai odată! 

A fost o incurcătură. Băiatul lui Tașcu uitase de vorba 
lui de aseară și inhămase la un poștalion, cure pleca la Găești, 
calul închiriat de el, singurul cal care merge bine Ia călărie. A 
trebuit să-l pornească cu alt cal după paștalion, 

—  Inţelegi—explică Näițä, fácindu-şi vint cu pălăria—pină 
să-l ajungă, pină să deshame pe unul, să pue p'ălialt, până să 
vie îndărăt.,.. 

— Tiii! păcat, —răspunde Pitache încălecind—ne apucă zá- 
duful pe drum! 

Dar Năiţă a descâlicat și se zbate să găsească chinga, so 
mai stringă niţel, că s'a cam slăbit, 

— Haide, Năiţa; da mai iute—il sileşte Pitache;—ţi-am 
mai spus'o de o mie de ori: călătorului îi gade bine cu drumul... 

Acum au pornit-o. 

N'are alace calul lui Năiţă,. slab, neţesălat, ros de ham în 
toate părțile, cu bidiviul lui Pitache, gras ca pepenele şi lucios 
la pâr, parcă e uns cu untdelemn; precum n'are aface nici cos- 
tumul lui—şapcă nu, jambiere nu,—cu costumul lui Pitache. 
Nici înfățișarea unuia n'are aface cu a celuilalt. Pe cit de gros 


i Ai 


„CALATORULUI ÎI ȘADE. BINE CU DRUMUL: 7 


şi de voinic e Pitache, pe atit de uscat şi de pipernicit e Năiţă.... 

Dar merg în pas, la țăcâneală. 

Au eşit din oraş şi acum Un șoseaua drept. 

E o dimineaţă frumoasă de Iunie, plină de mirezme de flori 
de tei, de sulfină şi de levânţică. La dreapta drumului, în vale, 
sa țin lanţ zăvoaele Ialomiţii, printre care cind şi cind se vede 
apa selipind în bătaia soarelui; la stinga, pină in poalele dualu- 
rilor, grine de toată frumuseţea ` lanuri galbene de griu copt cu 
chenare roşii de maci înfloriţi, —lanuri de ovăz de un verde bru- 
măriu, —lanuri de porumb de un verde închis şi lucitor; iar pe 
dealurile care închid zarea, vii cu razoare de viţă paralele și 
drepte, parcă sint trase cu condeiul, printre care se zăresc ici 
şi colo puncte albe: muncitori la plevilă. 

Răsună lunea de cinticile pitpalacilor şi de hiriitul cirsteilor, 

Frumusețea firii umple de mulțumire inimile călăreţilor. Se 
vede din bunăvoința zimbetului cu care răspund saluturilor tä- 
rancelor, care trec spre oraş ducind cobilițe de pui şi de boboci 
de rață, splazuraţi de picioare,—băsmâăluţe cu ou,—oale mari cu 
lapte şi cu samintină,—coşuri de cireşi ori donicioare de fragi, 
toate bonătăţile prăsite, adunate, ori păstrate pentru gura oră- 
şenilor. 

Femeile moţăe din cap a <bună-dimineața> ; iar ei le ra: 
pund cu dragoste: 

— Mulţumim dumitale. Vinzare bună... 

Să fle un ceas dela plecare, cind ajung la capul podului de 
pesta Ialomiţa, Aici e răspintie de trei drumuri, și la răspintie, 
drept în faţa podului, e hanul, vestitul han a! lui Manolache Cio- 
länescu, Inaintea hanului o polată încăpătoare invelita cu gin. 
drilă, pe acoperişul căreia e firmă mare cu numele proprietaru- 
lui; iar între Manolache şi Intre Ciolănescu un rotocol albastru, 
in care sînt zugrăvite două ciolane încrucișate. Pe o sirmă, care 
leagă doi stilpi, stau spinzuraţi covrigi rumeni, iar pe alta pe- 
rechi-perechi de cirnaţi proaspeţi, acoperiţi cu un tulpan, în 
ciuda viespelor care le dau tircoale biziind, In fereastra circiu- 
mei, rinduri de sticle cu băuturi de toate culorile pietrelor nes- 
timate. Nici un muşteriu;— oamenii sint duși la muncă, 

Scularea de dimineaţă, aerul curat şi călăria şi soarele, 
care a început să dogoare, le-a deschis o poftă de mincare și o 
sete, mai ales o sete grozavă. De aceia, fără vre-o prealabilă 
înțelegere, au oprit amindoi în dreptul hanului şi bat cn friştile 
in stilpii polatei, fără să se uite unul la altul şi strigind întrun glas : 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


— Hei! stabiliment! 


Băiatul, care moțiia la tişghea, se tirăște alene în ușa pră- 


văliei, frecindu-se la ochi. 

— Ma, —întreabi Pitache, —ai ceva rece de băutură, un pe- 
lin cu sifon ceva? 

— Este,—răspunde băiatul, silindu-se să nu caște, 

— Dă-ne două pelinaşe cu sifon. 

— Ori cu borvis,—adaugă Nhiţă. 

Băiatul pleacă agale, 

— Mişcă-te mai repede, băete! —il sileşte Pitache,—aaa ! 
mișcă-te, bäețas. 

Şi nu-l slăbeşte de loc, strigindu-i din cind în cind : dă zor, 
mă neicuța, că sintem grăbiţi şi ştii, vorba rominului: calăto- 
rului îi şade bine cu drumul, 

Băiatul se întoarce aducind pe o tavă verde două pahare 
de vin cu sifon. E rece: Se cunoaşte după abureala paharului. 

Pitache bea jumătate paharul, îşi plesneşte limba de ce- 
rul gurii şi, întoreindu-se spre Năiţă, se uită în ochii lui, ridicind 
sprincenile in semn de intrebare, adică ` «ce zici» ? 

Näitä, care şi-a băut paharul pină'n fund, zice ` «phiiii! 
strasnic je 

— Unde-l ţineţi, mi,—intreabă Pitache pe bhiat,—de e 
așa rece ? 

— La ghiaţă. 

— Dar de unde aveți ghiaţă ? 

— Păi mare jupinu gheţăne in curte ? 

— Ce vorbeşti, domnule ! ? se miră Pitache şi Năiţă in- 
trun glas gi tot intr'un glas poruncesc: «ia mai adu două»; 
iar Pitache adaugă ` «dar nu fi mocăit, umblă repede, că sîn- 
tem grăbiţi.» 

Al doilea pahar se bea pe nerăsuflate ; tocmai al treilea, 
care s'a adus acum, se bea mai pt'ndelete, cu întrebări puse 
biuatulni : 

— Cum te chiamă, mă? 

-— Tilicà, e 

— De unde eşti tu? 

— De la Priseaca. 

— Al cui eşti de la Priseaca ? 

— Al lui Tache Drăgoi. 

— Şi de mult eşti aici? 

— De patru luni, 


| A (E KE kg, a i 


„CALATORULUI JÉJADE BINE CU DRUMUL* 9 

— Dar stăpin'tu unde 

— E dus colea la "up trifoi, 

Pitache scoata o "tb, o dă băiatului şi-l zoreşte să-i 
aducă restul, cind se audă Stari în livada cu pruni : liplip! 
lip-lip 1 Vine Manolache Căăhescu pe poteca dintre prani, cu 
papucii lipăind. 

El cunoaşte bine atit pe Pitache ett şi pa Năiţă,—si nu La 
văzut de mult. Cind dă cu ochii de ei nu mai poate de bucurie, 

— Bună ziua, dom'le Pitache. Uite și domnu ka) 
da'ncotro ? 

— Incoa la vale; dar mi, Manolache, grozav pelin ai, Mă 
bäste, si mai aduci un rind! trei pahare! de undei ai ? 

— Asa e că e grozav? De la frati-meu Ilie. 

— Straşnie ! dar ştii? un lucru nu-mi place mie: băiatul. 
Nu face. Aici la dan în drum, la râspintie, trebue un băiat iute, 
spirt. Si umble ca stirieaza. Omul vine, bea, pleacă repede. 
Vorba romiuului : călătorului ii şade bine cu drumul, 

Cind se'ntoarce băiatul, hangiul zica: 

— Dar de ce nu descălicați nitel ? Mai men şi caii 
a leacă, | 

Iar Pitache şi Ra găsesc că are dreptate: mai răsaflă 
gi caii o leacă, De aceea se scoboară, leazi diriogii cailor de 
cite un stilp si se asează la masa sub polată. 

- Ei, noroc să dea dumnezeu și bine te-am găsit ! 

— Noroc 1 Bine aţi venit sânătoşi ! 

— Straşnic pelin ! Dar de cind ţi-ai facut ghețărie ? 

— Acu un an. M'am gîndit: giria colea ; ghiaţa de pomană, 
boii tot stau degeaba iarna. la să-mi torn en o ghoțărie,—şi am 
făcut-o, M'a ţinut o sută si mai bine de lei,—da "peu um făcut 
un lucru bun, 

Și vâznd că ka se o de citiva vreme cu stăruință la 
cirnații spiuvzurați pe sirmă : 

— Sint proaspeţi, dom'le Ka ; aseară i-am făcut, —pe viața 
mea! Mă Tilică, ia da jos o pereche de cirnati. 

— Asu e, sint proaspeți, se vede cit de colo, 

— Päi să vezi ce-am pâţit:—explică Manolache—am un 
blestemat de taur, dar'ar lupu'n cornu lui! co să plec cu el Joi 
la tirg să-l vinz, ai mă scap de el, că numai buclucuri îmi face, 
Mai deunăzi nu era să-mi omoare un copil? Eri dimineață, nu 
ştiu, ori că din joacă, ori de-al dracului ce e, imi impunge o fru- 


j- 


EN et ee 
musețe de purcea drept în burtă. Noroc c'am fost aici. Dac'am 
văzut că e impunsă râu, a trebuit s'o taju. Am avut Ignat eri 
pe negindite. Aseară tot se ducea frati-meu la tirg, i-am dat 
carnea s'o vinzà lą un măcelar şi am oprit şi eu ceva dintr insa. 
Mi-a prins bine gheţăria. Sa pue să friză o pereche ? | 

Pitache, după ce răspunde hotărit: «Să pue!» ia şi avi- 
zul Iui Năiţă: «hal? ce zici Niţă ?> Iar Năiţă nu poate să stri- 
ce gustul lui Pitache, dar recomandă băiatului, cu blindeţe şi cu 
duioşie : 

—— Dar, mă Tilică, umblă mai repejor, mă bäețas. 

Pană să trigă cirnaţii, nu e de refuzat propunerea hangiu- 
lui de a merge să le arate gheţăria. Se duc deci să vadă ghe- 
țăria sistematică, învelită cu stuf du o frumusețe; apoi intră 
in grădinu din fund. Com in vremea asta soarele s'a ridicat sus 
şi a început o vipie de căldură care frige, nu altceva, ce plăcere 
fără seamân simte Pitache şi prietenul său, cind ajung in grà- 
dină, sub bolta de umbră a unor nuci uriași! Cel din mijloc mai 
cu seamă trebue să fie de mai bine de două sute de ani. De 
geaba, nici o umbră ca umbra de nuc. 

E răcoure 1... Şi vine de undeva un miros de su fra şi de 
levânţică... 

— la auzi, mă at 

Şi citeşi trei tac, să audă cum cintă pitpalacile, Una, aici, 
aproape, chiar lingă gardul grădinii zice deslușit : «pitpalac!» 
Altele mai departe îi răspund: «petpedec ! petpedec!» iar lor le 
răspund altele şi mai dedeparte, tocmai de colo, din poalele vii- 
lor: «pitpidie ! pitpidic ! pitpidic is 

— Şi 'ncotro ziceţi că mergeţi dumneavoastră ? 

— La Drugănești. 

— A! păi via apucat zăduful pe drum. Eu știți ce-aşi face 
în locul dumneavoastră ? aşi râmine să minine aici, că tote 
aproape de nimez, După prinz vă spui eu c'o să tragă o sfintă 
de plose de un ceas, să rupă pămintu, Și ași pleca după ploae 
pe răcoare : praf nu, căldură nu. 

Nu e pe tot cerul, senin ca sticla, pic de norişor, nici mä- 
car cit un bob de meiu ; dar dacă spune Manolache co să plouă... 
Şi Pitache ştie ca ştia dela ţară se pricep la ale vremii lucru 
mare. N-a phţit-o el odată, cind ţinea Merenii ? Tot aşa de se- 
nin că acuma, El, în loc să asculte pe unul care-i spunea să 
plece cu trăsură cu coviltir, a plecat cu o brişcă ne 'nvelită; 
și peste un ceas l'a apucat o ploae cu piatră, să-l omoare şi mai 
multe nu. Tot aşa a patt odată gi Kata, 


„CALATORULUI ÎL ŞADE BINE CU DRUMUL* u 


— Ce zici, mă Năiţă ? 

Ce să zică Kat, mai ales după ce hangiul le pomeneşte 
de nişte pastramă bună de capră şi de niște uger de purcică? 

— Nu mA "nebuni ! ai oprit ugerul dela purcică ? 

— E pus la ghețărie. 

— E! dă poruncă să bage caii undeva la umbră, frate 
Manolache, și regulează de ale mincării. 

Hangiul, om in toată firea, care ştie că călătorului îi şade 
bine cu drumul, pleacă zorit să dea porunci ; iar Pitache îi stri- 
gä din armă: 

— Şi până una-alta, trimete-ne o velință-ceva şi o baterie 
de pelin cu sifon. . . . E . . . . e . e = 


D 


Ce masă infricoșată ! Ce pastramă fragedă ca roua ! Dar 
ugerul ăla da purcică de se topea 'n gură!... Dar ceapa verde !. 
Nu se mai puteau sătura. 

— MA Mat, dacă mă iubeşti, ia de ici bucăţica asta 
grasă. 

— MA Pitache, să mă “ngropi, gustă colea, să zici că n'ai 
mincat de cind eşti. 

Dar pelinul cu sifon ţinut la răcitoare ! 

Un singur lucru nu i-a plăcut şi nui place lui Pitache: 
băiatul. A spus'o hangiului de cite-va ori şi i-o spune și acuma, cu 
limba împiedicată, parcă ar avea cleiu în gurs şi sughițind la răs- 
timpuri ` 
— Nu face, 'scultă-mă pă "ine... hei, aici e ban mare... 
"a räspintie.. Va un băiat spirt. Omu se grăbeşte Ja drum, 
donle. Vine, cere, bea și pleacă... n'ara vreme de pierdut şi că'ă- 
torului i gade bine cu dru'u... 

Acum soarele scapătă inapoi spre oraș. În grădina din spa- 
tele hanului, Pitache şi Na dorm duşi cu faţa "po sus şi sforte, 
să zici că umblă ferestrâul; iar bangiul, care-i cuncaşte de mult, 
a pregătit pentru diseară o ciorbà cu ardei grozuvă,—nişte pui 
de pus la frigare apelpisiţi,—o salată de Ur bătăioasă,—a pus 
clondirele la ghiaţă şi a trimis pe Tilică'n satsă caute pe Dima 
läutarul. Ştie el că domnu Pitache şi domnu Naiţă nu se 'ntore 
curind acasă, că sint călători, și călătorului îi gade bine cu 
drumul. 


loan Al. Brătescu-Voineşti. 


e? 


Scrisorile iubitei. 


Scrisorile iubitei 
Le-adună la un loc 
Şi tară de stiala, 
Copile, da-le foc: 


Eu am într'o lăcriţă 

Un vraf de-aşa scrisori... 
Arar mă uit la ele 

Şi pling adeseori 


Polemica 


Da, cu Byron sameni tare— 
Diferența doar un pic: 

Un picior avea mai mic... 
Si-un talent mai mare! 


Gh. din Moldova 


are = 


De ce cîntă păsările ? 


Ne luasem de vorbă privind canarul care ne desfäta la masă, 
de dovă ori pe zi, în birtul tăcut al unui mic orăşel de pro- 
vincie. 

Eram exilat acolo pentru un an de zile; și cum singurul 
prieten pe care mi-l găsisem era profesorul de naturale, băcat 
bun altfel, și foarte priceput in meseria lui, dar de o neștiință 
barbară cu privire la umanităfi; şi cum pe mine aşa ma lăsat 
Dumnezeu, să vintur idei cel puțin trei ceasuri pe zi, sub pe- 
deapsa de a mă imbolnăvi—de aceia eram nevoit să vorbesc cu 
prietenul meu despre viața naturii, Şi găseam destul interes in 
aceste convorbiri, fiindcă deşi vechiul meu profesor de ştiinţe din 
liceu işi dăduse osteneală — ajutat fiind şi de un manual po- 
trivit — ca să înăbușe in mine prin nomenclaturi şi descrieri 
moarte curiozitatea pentru natură, totuşi nu fusese In stare să-mi 
stingă plăcerea pe care am simțit-o totdeauna de a observa vic- 
tăţile din jurul meu. Cite ceasuri nu mi-am perdut în copilărie, 
uitindu-mă la furnici, albine, țințari şi păiajeni... Mai cu samă 
păiajenii ii urmăream cu mare interes. Şi acuma Imi aduc a- 
minte de ziua in care mi-am perdut cartea de ştiinţe, uitată in 
vre-un tufiș din grădina publică unde mergeam noi băcţii de li- 
ceu să ne preparăm In ajunul examenului. Nici pănă în ziua de 
azi nam mai găsil cartea ceia inciicită, cu specii, clase şi ordine 
fără streit ` dar nu-mi părea râu, căci reuşisăm să-mi clasific eu 
păiajenii de toate neamurile pe care-i găsisem in ziua aceea, 

Unii, mari, burtoși, işi intindeau pinza, deasă şi fină, ca o 
plasă pe tufișuri, şi omorau prada Dä a o infăşura, numai prin 
ințepături repetate, repezindu-se ai retrăgindu-se cu iuțeala fulge- 
rului ` alții colorați, în forme curioase, işi așezau rețeaua deasu- 
pra unui piriiaș, pe buruenele de pe mal, pentru a prinde mus- 
culițele ce plutesc vecinic in aer deasupra apei,—şi ca să nu 
cadă, ori ca să nu sperie prada, prea ușoară pentru a se incilci, 
ce mişcări alunecoase şi agere....; unii, așa de mici, abea vizi- 
bili, îşi intindeau păinjenișul in unghere, şi reuşau să invälue o 
muscă de douăzeci de ori mai mare decit dinșii, legindu-i picioa- 
rele, unul după altul, cu mare trudă, prin nişte fire pe care se 


n VIAȚA ROMÎNEASCA 
tot duceau să le lege de puncte i e m a ZS picioare 
oart i. nu făceau pinză, ai tug ada, —€ 
rm a simtă sbirntind musca în) pes. ap pama en Bi 
tr'acolo, şi cu ce stingăcie, Și otuşi : g 
dë eg picioarele cele lungi... mai ie? e 
aceştia imi plăceau păiajenii roşii, mici cit o gămaălie ft ` n 
trăesc In colonii cu miile, intinzind de sus în jos o do: Se 
pe care se tot urcă şi coboară intocmai că marinarii pe tringhu 


mie inaite lupta între doi păiajeni care s'au intilnit 
in aceiaşi pinză. Indată s'au eg n Renee ka ez pei fe 
inceput a se apropria unul de altui, , s í 
chivzuite şi pinditoare, pipăind mereu pinza, şi gata ri . prne 
pe adversar de un picior pentru a-l întășura intro clip A aj sa 
s'au oprit, şi fiecare a zguduit repede pinza Per că oe arse 
greutatea şi deci mărimea și puterea celuilalt—și e: SE en? 
simțindu-se mai slab, Juge la marginea pinzet şi-şi deu 
pe un Dr ca un acrobat de circ; celălalt il urmăreşte, și ajun- 
gind în același punct, apucă firul, şi începe a-l trage cu o s% 
țală grozavă, depänind din picioare așa cum trag copiii cu minele 
sfoara unui smeu ; și cit pe ce era să-l apuce dacă lugarul, sim- 
țindu-se ridicat cu așa iuțeală, n'ar fi tăiat firul luind-o la îugă... 


„Şi după cum spuneam, ne luasem de vorbă de la canar. 
Eu mă miram cum o fi scoțind el acele sunete așa de pline, tar 
prietenul meu, naturalistul, mă lămuri, că nu le scoate din git, 
ci din fundul tracheii, acolo unde tracheia, care servește astfel 
ca tub de rezonanță, se ramifică in plămini.—Dar oare păsările, 
au ele intenția de a face muzică, de a plăcea urechii păsăreşti, 
ori poate emit fără voia lor sunete așa de armonioase ?—Ba nu, 
mă indreptăiu tot eu, cintă cu intenție, fiindcă sunetele prezintă 
evident acea simetrie variată de fraze, acea unitate în varietate, 
care după Fechner formează fondul artei muzicale. ` 

„Cintecul privighitorii, de pildă.—imi povesti prietenul meu 
„(după Naumann şi Brehm)y—este aşa de perfect şi aşa de oris 
„ginal, sunetele aşa de pline, variațiunea atit de plăcută și armo- 
„nia atit de fermecătoare, incit cu adevărat ne umple de mirare; 
„cu o grație nespusă strofele dulci fuerate se alternează cu strote 
„răsunătoare, strofele plingătoare cu strofe vesele; și pe cind 
„cintecul uneia incepe dulce, crește cu incetul in putere și moare 
„în suspine, cintecul alteia preludează cu note repezi şi de o plă- 
„cută duritate, trece la note melancolice, asemănătoare cu cele 
„mai curate sunete de flaut, şi pe acestea le schimbă iarâși pe 
„nesimţite în sunete vesele... Un tempo moderat şi pauzele din- 
„tre strofe măresc efectul acestor melodii fermecătoare.... Cintecul 
„unei privighitori, ca să fie bun, trebue să cuprindă 20, până la 
„24 de strofe diferite; la mulți cintăreţi variațiunea este mai 


DE CE CÎNTA PASARILE ? 15 


„mică, În această privință, localitatea are o influență însemnată; 
„căci de oarece privighitorile tinere fac intotdeauna şcoală la cele 
„mai bătrine din aceiaş localitate, se înțelege uşor de ce Intro 
„regiune se aud aproape excluziv cintăreți excelenți, pe cind în 
„altă regiune se aud numai cintăreţi mai puţin înzestrați. Mas- 
„culii bătrini întrec în totdeauna pe cei tineri: căci şi la păsări 
„sarta nobilă cere să fie exercitată». — In purtarea ei, privighitoa- 
„rea vădeşte o fire prevăzătoare, liniștită, serioasă. Mişcările îi 
„sint pline de cumințenie și demnitate; atitudinele trădează min- 
„drie, iar gesturile par a arăta conștiința unei superiorități recu- 
„noscute*. — Prin urmare nu incape nici o indoială, incheiă pri- 
etenul meu, cå păsările cintătoare se deslată ele inse-le cu cintul 
lor, şi-şi dau foarte bine samă de talentul cu care sint inzestrate, 

— Ei, dar de ce cîntă păsările 2—Selecțiunea sexuală, imi răs- 
punse prietenul meu,—după Darwin. Acele păsări de sex mas- 
culin care au impresionat plăcut urechia femelei, au fosi prefe- 
rate, s'au reprodus și au transmis urmaşilor această insuşire a 
lor. Naturaliştii au stabilit de mult că masculii, singuri Inzes- 
bat cu talent muzical, se inspiră mai ales în timpul rutului, 
cînd se intrec intre ei în fața femelii, provocind-o prin chemări 
şi cintece aprinse, prin sărituri drăgâlașe, prin jocuri în zbor, şi 
sfirşind intrecerea printr'o luptă adesea ucigătoare, Cintecul pri- 
vighitorii, de pildă, nu răsună nici odată aşa de aprins, ca atun- 
cea cînd intră în joc gelozia, şi cind fiecare dintre concurenţi in- 
trebuințează talentul muzical ca o armă pe care caută să o mi- 
nuească pecit se poate mai bine. Tot selecțiunea sexuală a pro- 
dus la păsări și culorile așa de frumoase şi variate ale penişu- 
lui. Ba la o întreagă serie de păsări tropicale, masculii îmbracă 
anumite podoabe numai în timpul rutului; această „haină de nuntă“, 
cum o numesc naturaliștii, pe lingă culori frumoase mai are de 
abiceiu şi o coadă foarte lungă pe care paserea o leapădă apoi, 
fiindcă în viața obicinuită o atare greutate i-ar D vătâmătoare în 
lupta pentru existenţă, 

— Bine, dar de ce nu cîntă şi celelalte animale? De ce se- 
lecţiunea n'a luat ai la ele aceiaşi cale? Fiindcă ştim doară că 
la alte fiinţe viețuitoare, selecțiunea a produs alte insuşiri—de 
pildă vigoarea și mărimea masculului. Va să zică, dacă la pă- 
sări selecțiunea a luat această cale--a sunetelor muzicale—pri- 
cina nu poate fi alta, decit că păsările au o asemenea predispo- 
Sitte Şi atunci ajungem tot de unde am plecat: Care-i pricina 
acestei inclinațiuni? De ce cintă păsările ? 

Prietenul meu, naturalistul, n'a fost in stare să pgăsască ex- 
plicarea, şi nici eu n'am găsit'o in numeroasele cărţi şi enciclope- 
dii pe unde am căutat-o. Am găsit-o insă pe urmă, pe calea re- 
fecţiunei, şi iată prin care raționament. 

Dacă un animal—sau o plantâ—are un caracter excepțional, 
adică un caracter pe care nu-l mai regăsim in toată seria din 
care face parte acest animal, e cit se poate de probabil, ținind 
samă de legea corelației, că un atare caracter se află în strinsă 


ah 
+ SIR 


ra VIAȚA ROMINEASCA _____— 
ractere excepţionale ale sociala ege? 
E e cau 
i din toate aceste caractere exce uge? wë? elefantul trompă 
dee celorlalte. Așa de pildă: de ctere, excepţi- 
pare get de lungi? Care-i pricina acestor cara pir e 
a re, ge zeii clasa mamiferelor t Aischen gen eg că este 
onale É A ocupă elefantul int a ias 
cul excepțional Peel masi ges deci cel mai puţin eege 
Se aceia are picioarele ca niște cauna pd a i ek 
inde cu gura ca tigrul, ṣi ch și 
ag RE iată de ce i-a dat natura trompa AL mona geo ăi 
Vera cu care apucă şi loveşte, ŞI colții bet naloage la 
rerum A inaintea dușmanului. Particularitățile a mee ke 
“Sue. Mamilere eeleren eg, abil 
: i, colții Ipo de Më ZO 
cornul dës gei een? specii de mistreţ —nu sint eg emgeet 
rute rn rer pe a scară mai mică, ale aceluiaș principiu generas 
iuni cotei metodă, care se numește în logică me ultime 
weilten specifice, cercetez clasa păsărilor şi Gemen e poa pri 
de caractere distinctive, precum : erger i ile, vasele 
Se l acoperit de fulgi, lipsa intestinului gros, arip sriiaie. osul 
re sacii de aer, coastele legate una de alta prin celei. pe 
e tului in formă de scut $i avind carena Pop t ca pricină 
dinsul, şi altele. Toate aceste caractere au evident ca pricină 
generatoare şi în acelaşi timp ca scop, zborul ; e cula 
naltă e produsă de cheltuiala indelungată de eg, Gieres Sen 
şi nervoasă ; intestinul gros lipseşte, pentru Kde eg md şi să 
rea în plulirea ci: osul pieptului e format să despie departe. Şi 
servească aripilor ca punct de razâm; şi așa mai e caiac: 
atunci. observind alături de celelalte caractere distinctive, ier 
terul excepţional al inclinaţiunii muzicale, conchid a priori: 


Zborul a produs şi acest caracter., 


legătură cu celelalte ca 


kd 
kd kd 


i b: 
ionat de verosimilitatea presupunerii mele, dë intre S 
ce le A tul avea zborul asupra sistemului nervos al pă 
ărilor? Şi i ce găsesc: d 
eg ei de sigur să accelereze foarte are eier? 
tul nervos, mişcarea repede a aripilor presupunind ra ja -i 
timete și intrerupe curentul, alternativ la două pieh zi emer 
de mai multe ori pe secundă. Ori, fiziologia ne arati ën 
de reacțiune merge paralel cu impresionabilitatea sistemu ere 
vos, pricinuite fiind amindouă de ușurința de descompune Ar 
materiilor instabile din nerv, nervul fiind asemänātor ES Si 
Hicklort in care explosia se comunică priniro serie de gr eră 
gioare de praf de pușcă. Este evident că numai atunci Sue 
zia se va comunica repede, cind praful de pușcă va rg ei e 
lui uşor explozibil, şi in acest caz prima grămăgioară de pri 


DE CE CÎNTA PASARILE ? 17 


corespunzind periteriei nervului adică simfurilor—va exploda şi ea 
foarte lesne. 

Cu alte cuvinte zborul, cerind o reacțiune repede a siste- 
mului nervos, a trebuit să crească ușurința lui de funcţionare, 
să mărească „explosibilitatea* materiei nervoase, se afineze or- 
ganizaţia nervoasă, afinind bine inteles şi simţurile. Un simţ fin 
este tocmai acela care se pune in mișcare la cea mai uşoară ex- 
citație ` care prin urmare este simțitor la nuanțe — şi cu aceasta, 
pregătit pentru plăcerile estetice. 

Cititorul se poate referi in această privință la propriile lui 
observaţiuni, Să compare mișcările unui om „nervos“ cu acelea 
ale unui om flegmatic, și impresionabilitatea, sensibilitatea pen- 
tru sunete şi culori, a unuia cu a celuilalt. Să compare pe un 
țăran cu un aristocrat. Să compare, în privința vioiciunei miş- 
cărilor şi a inclinaţiei pentru plăcerile vizuale și auditoare, şi in 
genere pentru plăcerile simțurilor, pe omul meridional cu omul 
degmatic de nord. Să pue in legătură patima negrilor pentru 
muzică—ţiganii sint un amestec de negri „dravidieni* din sudul 
Asiei cu alte rase,—cu dragostea lor pentru culori in imbrăcă- 
minte, și cu dansul lor de sandale de un ritm așa de repede.... 

Dacă insă observăm păsările, mai ales pe cele mici, care 
mișcă mai repede aripile, le vedem sărind, cind vor să meargă, 
tresârind mereu, și mișcindu-şi capul repede şi neliniștit. Despre 
văzul şi auzul lor, zoologia ne spune anume că sint foarte dez- 
voltate, insușire la care trebue să fi contribuit de sigur şi miş- 
carea în spații mari, mai ales la păsările de pradă. 

Deci. condiția cea mai insemnată a aptitudinei muzicale, fi- 
nețea auzului, păsările o datoresc zborului. 

Dar zborul, cerind o cheltuială puternică şi îndelungată de 
energie musculară şi nervoasă, are nevoe şi de o respiraţie mai 
activă; de aceia păsările, în afară de plămini, au saci de aer, 
celule de aer, oasele pline de aer. in sfirșit tot corpul ca un re- 
zervoriu de aer. Respirația vie a mărit oxigenarea singelui, corm- 
bustia, și deci temperatura, şi intreaga funcţionare a organizmului. 
La păsări, muşchii inimii sint relativ mai tari, vinele şi arterele 
mai rezistente, singele mai roș și cu globule mai multe decit la 
mamifere. lar puterea de mistuire a stomacului este mărită In 
mod corespunzător. Mucoasa stomacului e invirtoşată, şi în stare, 
la păsările de pradă, să macine oase bătrine, Pasările minincă 


“relativ mai mult ca mamiferele, consumind uneori o cantitate de 


hrană de două, și de trei ori mai grea decit însuş corpul lor. 
Cele mai multe din ele, atita timp cit nu dorm, minincă. 

De aceia şi energia de care dispun este cu adevărat 
mesecată. ` In citeva zile sint în stare să parcurgă mai multe 
mii de chilometri; cele călătoare trec marea Mediterană Intro 
noapte, și la nevoe plutesc în văzduh citeva zile de-a rindul fără 
a se odihni și fără a lua hrană. Dacă nici o altă clasă de ani- 
male nu are un schimb organic aşa de viu, dar şi nicio altă 
fiinţă nu trăeşte atit de intens, nu desfaşoară atita activitate, nu-și 


de VIAŢA ROMINEASCA 


face drumul vieţii cu atita rare ka SCH dispoziţie —ca pasărea 
recini g i retā si zburdalnică, ; ; 
vedie be ea ek, este a doua condiție a sentimentu- 
jui muzical, şi în genere estetic. Căci plăcerea eeng? geg 
cum arată foarte bine Herbert Spencer în Psichologia ui, din- 
tr'o cheltuială moderată a unui prisos de energie, Cu cit bierg 
Lal e mai superior, zice Spencer, cu atita are mai multe facu tāți, 
adică mai multe feluri de activitate, mai multe CH de revărsare 
a energiei nervoase; şi fiind nevoit să le exerciteze alternativ, 
adică să lucreze cu fiecare numai la intervale man de timp, lat 
aceste facultăţi fiind bine hrănite şi în restul timpului, Se naște 
în ele un prisos de energie, care Se descarcă de obiceiu prin si- 
mutarea activităţilor speciale obicinuite, i : 

Aşa dar fineţea nervoasă şi supra energia nervoasă — acesta 
din urmă corespunzină materiei de combinaţie instabilă, explu- 
sivă, sorbită de nervul bine hrănit din singele bogat—amindauă 
datorite zborului, iată cele două condiţii ale inclinațiunii estelice 
aşa de accentuate la păsări. Această inclinafiune sa intipărit, 
prin ajutorul selecțiunii sexuale, în chiar fiinta lor. Cine na 
auzit modulaţiile pline de armonie, de o savantă simetrie ŞI Vi 
țiaţiune, ale sublimei privighetori ? Ce se poate compara cu splen- 
didul colorit al păunului sau päsärii paradisului, pri cu infinita 
gamă de nuanţe suave, care mi-a desfatat privirea în pavilionul 
de păsări ale grădinei zoologice din Berlin? O doamnă din cea 
mai înultă şi veritabilă aristocrație, prezintă oare o siluetă mai! 
elegantă, se mișcă mai grațios, cochetează mai tandru decit un 
porumbel ? ŞI broderia delicată şi nuanţată i unei harnice de- 
moazele. denotă oare o nervozitate cu mult mai fină decit cm- 
bul acelui pițigoiu african, construit cu multă artă în formă de 
pungă, dintr'o adevărată pinză țesută din lină, bumbac, pâr de cal 
si alte materii, şi atimat cu fire lungi de virful ynei ramuri * 
Cu despre darul de a imita, de a reproduce vorbele altora, ap- 
titudine artistică inferioară datorită de asemenea nervozităţii. in- 
trucii cutare fillison care papagaliceşte părerile literare ale altora. 
este superior graurului, corbului sau bietului papagal „cu drept 
cuvint poreclit astfel pentru mania lui de a... maimuţări pe alţii?” 

Păsările lormează un adevărat ligii-life (ca să nu zic hante 
onlâe) între dohitoace. Paserea paradisului, și ale păsări cu pene 
frumoase, au obieeiu de se scaldă. de două ori pe zi, Şi apoi își 
netpzese ru ci fie-care pană in parte; iar multe dintre păsănle 
cintàtoare, inchipuite şi ele de cintecul tor, aleg totdeauna O fä- 
mură liberă din virul copacului, cind vor să-și arâte talentul mu- 
Aen, Unele merg până acolo cu rafinamentul, că-și lac cuib cu 
două incâperi ; în contrast cu acestea, vrabia, cioara, si alte pă- 
sări „plebeiene*, îşi construesc un cuib mizerabil in care se re- 
leia mumă pë vreme TE, preterind pentru restul timpului pe- 
erer sul cerul liber, Dar aceste păsări sint şi prost îmbrăcate, 
Du. Și VOCE desaureabila, cum e firesc pentru nişte finti cari trăesc 
toatå iarna din cerșit, 


DE CE CÎNTA PASARILE? 19 


Vad ridicindu-se două obiecțiuni in mintea cititorului : 

1) Culori şi forme frumoase, deşi nu aşa de frumoase ca la 
păsări, se găsesc şi la alte animale, nezburâtoare, de pildă la 
girată, la zebră, la tigru, la jaguar, la gazelă.... 

2) De ce nu cintă și aceste animale ? 

Lăsind deocamdată la ọ parte prima obiecţiune, voiu râs- 
punde la a doua. 


„Cu privire la fineţea nervoasă, prima condiţie a sentimen- 
tului estetic, observ că se cere mai multă impresionabilitate pen- 
tru a înţelege o melodie de cit pentru a admira o combinație 
de culori; mulţi oameni n'au ureche muzicală, dar toți se bucură 
de culori lrumoase; şi prin utmare se poate ca nişte animale 
destul de nervoase pentru a se bucura de culori, să nu fie des- 
tul de nervoase, pentru a resimți plăcerile estetice ale urechii. 

| Această deosebire intre văz şi auz ne-o explică Psichologia : 
muzica se destăşoară succesiv in timp, pe cind culorile sint simul- 
Lane ` afară de aceasta, ochiul este un organ cu mull mai intre- 
buințal,: mai complex şi mai perfecţionat de cit urechea. 

N Cu privire la supraenergia nervoasă, adoua condiție a sen- 
țimentului estetic, am arătat că păsârile,—din pricina inalte tem- 
peraturi a nrganismului lor.—o au intr'un grad mult mai mare ca 
celelalte animale, Această energie a trebuit să se reverse prin 
ajutorul coardelor vocale, ştiut fiind că energia care se revarsă 
de la sine, de pildă cu prilejul emoțiunilor, tra a fi indreptată 
de voință pe o anumită cale, alege drumul cel mai lesnicios, a- 
adică mușchii cei mai delicați, aceia care se pol mai uşor pune 
in mişcare (Spencer) ; şi cari muşchi sint mai delicați de cit coar- 
dele vocale ? Omul cel mai preläcut, perlect stăpin pe fața și ținuta 
sa, îndată ce va [i emoționat vocea tot Îl va trăda printr'o im- 
perceptibilă disonanță, 

Păsările insă, sint înzestrate cu o sentimentalitate mult mai 
puternică și mai adincă de cit mamiferele. Fiind mai nervoase, 
adică primind mereu prin simțurile lor afinate impresiuna vii din 
iiară, au trebuit sä devie şi mai expansive, şi anume să-și ex- 
prime emoţiunile prin mlădierele glasului. Jar vioiciunea Şi expan- 
sivitatea simţirii au trebuit să stringă legăturile afective Intre păsări, 
să Intârească emoţiunile lor altruiste (Spencer). Proverbială este la 
păsâri tandreţa lor pentru pui, dragostea dintre mascul şi femelă, 
sentimentul de prietenie și solidaritate care leagă stoluri intregi. 
Naturaliștii şi păsărarii se intrec în povestiri despre păsări cari 
mor când le moare perechea; cari se sinucid îrecindu-și capul 
de gratii, în desnădejdea de a D perdut libertatea; cari tac triste 
in lipsa stâpinului de acasă, iar la Intoarcere H primesc cu cin- 
tece exuberante; cari cresc puii rămași orlani ai altor pâsări— 
şi multe de acestea; iar la marea varietate a sentimentelor aces- 
tor Duett inaripate, corespunde o varietate fot aşa de mare în modu- 


20 VIAȚA RUMISEASCA 


DR 


laţiile cari le exprimă. lată de ce chiar păsările cari nu cîntă ci- 
ripesc intr'una, 


* 
. . 


Dacă insă de la teoria generală că zborul a afinat sistemul 
nervos al păsărilor inzestrindu-le cu inclinaţiunea estetică ce cul- 
minează in sentimentul muzical, trecem la cazuri particulare, să 
nu ne mirăm de vom găsi excepţii, produse, fie prin aplicaţiuni 
deosebite ale legii generale, fie prin lucrarea altei legi sau altei 
selecțiuni, Re E 

Aşa vedem că privighitoarea, al cărei viers sublim se po- 
triveşte aşa de bine cu seninătatea măreață a nopților de vară, 
e imbrăcată intro haină cenuşic-calenie, alia rehaussută de ro- 
şul ruginiu al cozii; ast-iel o doamnă nobilă cu aparența mo- 
destă şi sufletul bogat!... 

Tot ast-lel mierloiul cu ciocul galben și penişul negru, ca 
un tenor in frac şi cravată albă, işi flueră cu brio ariile sale dulci 
şi puternice, > 

Din contra păunul, în splendida, dar prea incărcata lui toa- 
letă de bal cu trenă lungă, ai crede că vrea să umple lumea cu 
uriciosul lui țipăt de parvenit pretențivs ` iar pasărea paradisului, 
care ca $i păunul e neobosiţă în a-și admira cu ingimfare peni- 
şul ei—ce-i drept o capo d'operă a naturii ca strălucire de culori— 
ce neplăcut ne surprinde cu vocea ei cirlitoare; singur papaga- 
Jul, concurindu-le pe amindouă aceste păsări cu strălucirea me- 
talică-aurie a penișului său multicolor, işi compensează in ace- 
laşi timp şi vocea lui straşnic de răgușită, de mincător de alune, 
prin talentul de bun acrobat şi bun diseur. 

Să fi potrivit natura lucrurile intr'adins ast-lel pentru a fur- 
nisa poeţilor subiectul unei fabule? Vor [i avind dreptate teologii 
teleologii cari au susținut în totdeauna că D-zeu a creat celelalte 
vieţuitoare spre lolasul şi invățătura omului ? 

Eu sint de alta pârere și vâd lucrurile mai simplu : natura 
iși economisește şi dinsa mijloacele; cind şi-a ajuns ţinta pe o 
cale, le neglijează pe celelalte, 

Alte păsări, mai puţin favorizate de soartă, n'au nici voce 
plăcută și nici penele frumoase, Aşa e cioara, această pasere 
plebeiană— după cum o arată şi vocea ci groasă de agent elec- 
toral, — care are toate însuşirile şi toate cusururile omului de jos : 
nu iubeşte singurătatea, ca aristocratica privighetoare, ci trăeşte 
mai de obicei în pileuri mari, adesea uriaşe ; se luptă greu pen- 
tru existenţă, hrănindu-se. cu ce poale, Ion consideraţii de es- 
tetic ori higienā ; e vecinic in ceartă cu semenii ci, şi totuşi 
profund solidară cu neamul cioresc,— căci vai de acela cari sar 
apropia de un cuib cu intenții duşmânoase; cioroimea se ridică 
iată incontrai ca un singur om și ceasuri intregi se roteşte prin 


aer deasupra dușmanului, umplind văzduhul cu croncănitul ei 
amenințător, 


DE CE CÎNTA PASARILE ? al 


Tot așa vrăbiile, acești gavroche adine cunoscători de oa- 
meni, aceşti gāinari de stradă ai păsărimii, cari se bat şi se tā- 
vălesc in praful de pe drum, şi ni se viră în suflet cu obrăzni: 
cie pentru o fărămitură de pline. 

Ei bine, de ce păsările acestea, şi altele, au fost cu atita 
sgircenie înzestrate de natură? 

Cauzele sint multe, Realitatea e totdeauna produsul incruci- 
sării unor legi generale multiple ; zicătoarea ironică a lui Goethe : 
„jede Sache hat mehrere Ursachen* nu este de cil un simplu a- 
devăr şi incă foarte însemnat. 

In cazul nostru, una din legile cari s'ar putea abstrage din 
observarea realității, ar îi că păsările mari, cu zborul greoiu, şi 
cu atit mai mult cele de curte, cari nu zboară de loc, sint chiar 
după teorie mai puţin rafinate; de aceia nu cîntă. 

O altă lege ar D că anumite păsări care, ca vrabia şi cioa- 
ra, trăese pe lingă locuințele oamenilor, sau ca uliul, vulturul și 
altele, trăesc din furat, au tot interesul să se imbrace modest 
pentru ca să nu bată la ochi; chiar corbul, așa de simţitor la 
plăcerile vederii — ceia ce-l face să Jure și să ascundă pietre pre- 
țioase intocmai cum lură unele cucoane dantele din bazaruri — 
are pene lrumoase dar de culoare întunecată. 

In sħrsit o altă lege, cu mult mai însemnată decit celelalte, 
ar fi că păsările călătoare, şi cele care trăesc intregul an in D- 
rile călduroase, sint în deobşte cu mult mai bine înzestrate decit 
cele -care petrec iarna prin părțile noastre. Privighetoarea, mier- 
la, şi imensa majoritate a păsărilor cintătoare dela noi, sint și pä- 
sări călătoare ; stiglețul, scatiul, ciocirlia, sint dintre rarele ex- 
cepțiuni la această regulă. Faptul se explică pe de o parte prin 
cunoscuta inriurire ațițătoare a căldurii asupra sistemului nervos, 
şi pe de altă parte prin inferioritatea pe care o dă fineţea ner- 
voasă în lupta pentru existenţă intr'o climă aspră. 

De aceia şi între mamifere, acele a căror înfăţişare prezintă 
caractere estetice — girafa, zebra, leul, tigrul, gazela—aparțin cli- 
melor calde ` insă nu căldura trebue privită ca pricină hotăritoa- 
re: dacă elefantul, tapirul, rinacerul, ipopotamul, hiena, şi atitea alte 
mamifere de climă caldă, nu au nimic estetic în ele, pe cind gira- 
fa, gazela, zebra, tigrul, leul, pantera, sint de o admirabilă ele- 
ganță în toată ființa lor, pricina trebue cautată Intro notă care le 
e comună acestora din urmă: înfeula de alergare—nolă care ço- 
respunude tocmai zborului la păsări. Dacă la feline nervozitatea 
işi are originea în viclenia pindirii și iuţeala atacului, pentru gi- 
rală, gazelă, căprioară, iuțeala de alergare este singura armă de 
apărare ; de aici acea fineţe nervoasă care prin mijlocirea se- 
lecţiunii sexuale a produs la gazelă de pildă, botul fin, ochii 
mari, frumoşi și blinzi, gitul lung și mlădios, formele onduloase, 
culoarea plăcută, picioarele extrem de delicate şi mersul nespus 
de grațios. Gazela In deosebi este cu adevărat o capodoperă a 
naturii; vechii egipteni o consacraseră zeiței Isis, şi generaţii ne- 
numărate de poeţi arabi nu găseau cuvinte s'o descrie; ba chiar 


DAP 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


pentru farmecele femeii iubite nu găseau o laudă mai mare de 
cit aceia de a le asemăna cu ale gazelei... In fugă, sprintena ga- 
zelă pare a nu atinge pămintul, şi nici vestitul cal arab n'ar pu- 
tea s'o ajungă, dacă n'ar D șoimul de vinătoare ca so De în loc 
atăcind-o cu mhiarele,,, 


ke 
Li HM 


Bänuese că în mintea cetitorului a apărut de mult o Intre- 
bare: „dar insectele ? şi ele zhoară. Au şi ele sentiment estetic ?.., 

Fără îndoială că da—deṣi sistemul lor nervos este atit de 
rudimentar față de acela al păsărilor. In adevăr, In privința strå- 
lucirii și variațiunij culorilor, zoologia ne spune anume că insectele 
sint singurele vietăţi ce se pot asemâna cu păsările; şi câ această va- 
riațiune de culori se datoreste sentimentului estetic manifestat prin 
mijlocirea selecțiunii sexuale, ne-o arată faptul că la multe insecte 
găsim diverse ornamente rezervate numai masculului, Aşa la bon- 
darul cu coarne ramificate (Lucamis cervus) sau „cerbul sbură- 
tor” cum îi zic francezii, la cărăbușşul cu corn In frunte (oryctes 
nasicornis), la cărăbușul uriaș cu coarne dințate din America de 
Sud (Dynastes Hercules) etc., masculii, singurii înzestrați cu a- 
ceastă podoabă, —și armă In acelaş timp,—o întrebuințează în 
timpul rutului în lupta pentru femelă, luptă care este aşa de a- 
prinsă, incit concurenţii se aleg adesea-vri cu coarnele rupte, 
cu aripile stricate sau chiar cu corpul strivit. Tot așa la acel bon- 
dar cu coarne foarte lungi şi elastice intoarse dealungul corpu- 
lui, care trăeşte pe stejarii bâtrini (ergates faber, în nemţeşte fmt- 
Plarui, in romineşte răgdoacele), masculul are coarnele de două 
ori mai lungi decit femela, şi pe lingă aceasta, mai are nişte 
frumoase incrustațiuni pe git ca podoabă specială a sexului 
său... Exemplele sar putea firește Inmulți după voe. 

Este de asemenea cunoscut că variatele culori ale Morilor 
Sau produs prin selecțiune naturală pentru a atrage insectele In 
vederea lecundării. Cercetări recente au dovedit însă că mirosul 
florilor atrage insectele mai mult chiar decit culorile stralucitoare 
ale corolei. 

lată dar două simţuri, văzul şi mirosul, foarte afinate la in- 
secte, din pricina nervozității datorite zborului. 

l Asa dar o selecțiune sexuală făcută sub inriurirea sentimen- 
tului estetic vizual — selecţiune In care ochiul rețea al insectelor, 
compus dintr'un mare număr de ochi (in mijlociu 2000—6000) a 
trebuit să joace şi el un rol insemnat — găsim şi la insecte. 

„Nimeni n'ar putea însă bănui la insecte existența unei se- 
lecţiuni sexuale făcute sub Inriurirea sentimentului estetic audi- 
tiv. Ga forme și culori insectele nu lasă nimic de dorit: dar ci- 
ne le-ar putea pretinde să cinte? Ar D o ciudata pretențiune — nu-i 


aşa —faţă de aceste mici vietăți surdomute, care nu respiră prin 
plămini, ba n'au nici urechi! 


DE CE Ost PASARILE? 23 


Şi cu toate acestea—admiraţi minunatele inriuriri ale zbo- 
tului asupra sistemului nervos — unele insecte cîntă 7... 

In adevăr, lăsind la o parte sunetul produs de aripile sub- 
In Și străvezii prin prodigioasa iuțeala a vibrațiunii lor in zbor, 
—sunet care după unii naturalisti exprimă şi el, până la un oa- 
recare punct, emoţiunile insectei—avem sunetul relaliv muzical 
pe care lăcustele ii emit prin frecarea unor dungi dințate dela 
picioarele dinapoi cu nervura proeminentă a aripei, sau acela pe 
care-l emit greerii prin frecarea nervurilor celor două aripi între 
ele, frecare prin care se pune în vibrare pielița extrem de fină a 
aripei, intocmai după cum cutia vioarei e pusă In vibraţiune prin 
lrecarea arcușului pe coarde. Sunetul acesta, dacă pentru noi nu-i 
tocmai muzical, —deşi i-a inspirat lui Dickens o admirabila nuve- 
lä: Greerul din vatră— in intenția insectei insă, este cu siguranță 
muzical, şi datorit selecțiunii sexuale, dovadă că la aceste in- 
secte cintâtoare mu cîntă decit masculul. (In pungulița cu lichid 
acoperită de o subțire membrană, pe spatele lăcustei, naturaliștii 
au recunoscul— urechea insectei), 

Mai mult decit atita. Sint un fel de greeri care trăesc mai 
ales prin țările calde, şi sint numiți In ştiinţă cicade; aceştia nu 
mai cintă cu piciorul sau cu aripile ci au voce cu totdinadinsul ; 
şi iată cum. Se ştie că insectele au in torace şi în abdomen niş- 
te pungi de aer, in comunicaţie directă cu exteriorul, şi ramili- 
cate la interior in ţevi nenumărate, astfel că aerul să vie în atin- 
gere directă cu singele, Aceste pungi se pot mări și micşura in- 
tocmai ca plăminul la vertebrate; iar la muşte, Ja albine, la 
viespi, la fințari, una sau două din aceste pungi se pot și la gu- 
ră ingusta şi lărgi după voia insectei, şi au acolo nişte membra- 
ne pe care aerul expirat le pune in vibrare, producind un sunet 
diferit şi mai inalt decit sunetul datorit vibraţunii aripilor. Ei 
bine cicadele, au în locul acestor membrane niște adevărate 
coarde vocale, și afară de aceasta, pe pintece, un intreg aparat 
de rezonanţă, prea complicat ca să-l descriu aci, In schimb nu s'a 
descoperit inca urechea acestor greeri, 

De cicade se vorbeşte adesea în literatura Greciei antice.— 
După o legendă, doi muzicanți, Eunomus și Ariston, se luaseră 
la intrecere. O cicadă zbură la cel dintâi, se așeza pe hartă in 
locul unei coarde plesnite, şi-i aduse victoria. De aceia la Greci, 
cicada pe hartă era considerată ca simbolul muzicei. — Pentru cin- 
tecul ei, această mică vietate era ţinută in colivii. Oratorii lui 
Homer, cei cu vorba dulce ca mierea, erau asemănați cicadelor. 
Xenarchos din Rodos, fâcimd aluzie la faptul că numai masculii 
cintă, zice: „Fericite trăesc cicadele, căci femeile lor sint mute.* 
lar Anakreon le cîntă in următoarele versuri: 

Ferice te socotesc, cicado ! 

Că entuziasmată de puțină rouă 

Cinţi pe cei mai inalţi pomi 

Asemărățoare unei regine. 

Al tău este tot ce vezi In cimpii 


KI VIAȚA RONMINEASCA 


Și tot ce aduc anotimpurile ; 
Locuitorii cimpului tfi sint prieteni ` ` 
Fiindcă nu trăeşti in paguba nimânui, 
Și muritorii te cinstesc, pe tine 
Plâcuta vestitoare a verii. 

Și te iubesc muzele, 

Şi te iubeşte însuşi Apolon: 

EI ţi-a dat glasul cel limpede: - 

Şi nici bătrinețea nu te ajenge, 

Pe tine cea fără suferinți si lară singe In trup— 
Aproape asemănătoare zeilur ! 


Legea cra mai generală la care ne conduce excursiunea 
pe care am făcut-o în lumea animală, este că inclinațiunile este- 
tice ale animalelor stau în strinsă legătură cu doi factori maiin- 
semnaţi ` cu iuţeala de locomațţiune şi cu căldura mediului am- 
biant. 

H Sanielevici 


Pinea albă 


— Däete, pluta ! 

Vecinul meu bäi nervos în masă cu o piesă de cinci lei: 
dar în zingânitul tacimurilor, In larma mesenilor, in strigătele 
cari se incrucişau dela un capăt al salii la celalt capăt, nu era 
chip să mai pui mina pe chelnerii grăbiţi, asudați, zăpăciți. 

Unul trecu pe lingă noi cu paşi de strut, cu farfurii inşirate 
pe braț până la gtt. 

— lordane! plata, că plec, 

— "'ndatăaa . 

lordan dispâru in fumul de ţigări, pe cind vecinul meu, a- 
«lresindu-se tovârășului său de masă, un Unăr oacheș, spileuit, cu 
mișcări sacadate parcă l'ar fi strins hainele la incheeturi : 

— Hotârit, nu mai e posibil să fii bine servit nicăiri, In 
Bucureștiul asta infect, 

Se uită la ceas. 

— Am intirziat cu trei sferturi de oră. 

— Teo mai D așteptind ? 

— 0, de asta sint sigur. Nun inchipueşti cum mă iubeşte 
biata fată. Alaltăeri m'a așteptat in ploae vre-o două ceasuri, 
Margareta mă oprise la masă, bărbatu-său era dus in provincie 
și cind mă întorceam spre casă, fără grabă, cu ţigara in colțul 
gurii, am găsit'o in stradă, leoarcă de ploae, cu ochii plini de 
mustrâri, Dar pricepi și tu dacă din braţele Margaretei mai poți 


“avea chef de dragoste. l-am indrugat citeva minciuni, afaceri, un 


unchiu de pe la Severin de pe undeva, şi-am scàpat numai cu 
sărutări. 

— Tu, să te multumesti cu atit t... 

— Nu mai spune dragă, am inceput să mă fac cuminte, 

Şişi râsuci o musteaţă rară sub doi ochi de-o albăstrime 
spâlăcită, naivă sau proastă. 

Dar atunci işi aduse iar aminte, trinti piesa de cinci lei în 
masă și strigă nerăbdător ` 

— Plata, băete! 

Insfirşit tin chelner veni, luă socoteala şi dădu restul. 

Prietenii işi strinseră minele. 

— La revedere, pe mini. 


2% VIAŢA ROMIN EASCA 


— La revedere... dar apropos, dacă vezi pe Aglaia sā nu-i 
spui că am prinzit impreună. Mă crede la băi... 

— Ce!... ai rupt-o cu dinsa ? 

— Nu încă... da ştii cum is femeile, pănă să te dezbari de 
ele, te trec toate nădușelile. 

—  Craiule ! 

Celalalt, zimbind mulțumit, îi făcu un semn vag cu mina 
la gură: „tăcere“. 

Abia plecat, un alt tinăr, dela o masă vecină, se sculă ai 
luă locul celui dus, 

— Ce mai nou, lorgule ? 

— Nimic, caro mio, doar că am luat leafa pe luna vii- 
toare... 

— Astai poveste veche l.. Cu cine erai la masă ? 

— Zii un pirlit oare-care Sit destul. Ma pisat ca totdeauna 
cu femeile lui. Dar tu cu cine eet? 

— Ži-le mai mulți pirlifi, cari fac politică. Învirtim un po- 
ker, după masă, la Nae. Vii şi tu? 

— Sint de-ai noştri ? 

— Desigur. Numai de-ar mintui odată cu politica lor. 

Într'adevăr, dela colțul acela al sălii, o discuţie furtunoasă 
se ridica şi copleşea larma obișnuită a birtului. 

— Te'nşeli domnule, ţi-o spun eu că mergem spre pieire, 
Un partid care nu et ingrijește partizanii, e pentru mine un partid 
mort. Unde's făgăduelile din opoziţie, cO au pus în slujbe, oa- 
"meng ăştia inșelați crezi d-ta că's nebuni să mai lupte pentru 
noi? Nu vorbesc de mine, slavă Domnului, am cu ce trăi: dar 
sint ceilalţi, grosul partidului, cei cari au alergat prin mahalale, 
cari au aplaudat la intruniri, singurii, domnule, cari au muncit 
ŞI sătui și Naminzi, şi pe vreme bună şi pe vreme rea. Cu aceṣ- 
tia ce facem? Så nu le dăm nimic ?.. e uşor. Dar să se gin- 
dească bine guvernul că va mai da ochii cu dinșii, că va mai 
avea nevoe de votul lor, și-atunci să nu ne spună că nu Tam 
prevestit, Eu fac politică, domnule, de 18 ani, Şi-ascultă-mă pe 
mine, cu ăştia se ciștigă alegerile, nu cu proiecte de legi, nu 
cu programe, nu cu gogorițe. 

— Bine, ştiu, ai și d-ta dreptate, dar ce sā facă şi guver- * 
nul, cum să-i impace pe toţi, nu's zece, doua zeci, o sută: sint 
zece mii... 

„Săi dea alară pe toţi cei din opoziţie. Nici unul să nu 
rimie, Să nu ne mai ridă in nas, ca acum, în biurourile minis- 
terelor, Să'ţi spun numai un caz, domnule. Umblu de două luni 
să fac controlor la băncile populare pe un nepot al meu. Din 
ziua întăi am avut făgăducala ministrului. Şi de-atunci am bâtut 
pela toate ministerele, m'au trimes unul dela altul, m'au tot pur- 
tat cu vorba, până cind astăzi, exasperat, după ce i-am strins cu 
uşa, ştii ce mi-au răspuns d-le? To dau într'o mie! No să ghi- 
GE Mi-au răspana dulceaz că ţin să n'amestece politica la băn- 
cile populare !! Parcă ce sintem noi, copii, să ne ungă ochii cu 


PINEA ALBA n 


tirade de astea? Nu fac politică ? Ba or fi muncind acolo, aṣa, 
numai de dragul țăranilor. Că de Garant le arde lor inima ; nu'mi 
cunosc eu oamenii)... Dar le-am spus-o și eu pe deantregul, 
m'am răsullat incaltea ` așa ne trebue, bine ne faceţi, şi cine o 
mai face ca noi, ca noi să pâțească, 

Un domn scurt, gros, cu lanţ de aur greu peste rotunzimea 
pieptului, sosit atunci, exclamă lingă mine : 

— Coane Costache !,.. la Bucureşti pe căldurile astea ? 

Domnul dela masa de-alături. nalt, bine făcut, puţin cărunt 
pe la timple, imbrăcat aproape cu eleganță, se sculă cu o ama-- 
bilitate exagerată : 

— A, ce plăcere neașteptată să ne intilnim aici |... 

Pe cind îi olerea un scaun, se intrebau de sănătate, de fa- 
milie, de recolta moșiilor. Toate mergeau strung. Ceea ce mer- 
gea mai prost era politica locală. Certuri, dezbinări, povestea 
veche a luptelor şi intrigilor pentru şefie, 

— Și ceea ce e mai grav, e că guvernul nu ne dă nici un 
sprijin, Săptămina asta ea doua oară că viu in Bucureşti. Le-am 
spus-a eri lămurit In consiliu : ori ne satisfac cererile, ori almin- 
teri nu mai răspundem de rezultatul alegerilor comunale. Şi ce 
le pretindem boerule ? nimica toată. Două-trei schimbări in ma- 
zistratură, premenirea poliției şi permutarea unui învățător. Cu- 
noști pe X, procurorul, Face pe cinstitul, lucrează cu uşile in- 
chise, şi zilele trecute a dat rechizitor de urmărire pentru omor 
contra celui mai devotat om de incredere al meu. Opoziția jubi- 
lează. Dar dacă d-lor cred că politica se face zvirlind în inchi- 
sori pe toți cei cari muncesc pentru partid, n'au decit so facă 
și pe asta, cu mă spăl pe mini, 

Domnul sosit de curind, iși Increți fruntea : 

— Da, am auzit şi eu ceva de afacerea asta, Mi se pare 
că un Evreu ar fi fost omorite. 

— Nimica toată, boerule, nimica toată ` un pirlit de Jidan, 
beat, rachitic, făcea zgomot în stradă. Comisarul i-a tras o palmă. 
Și Jidanul n'a găsit altceva mai bun de făcut decit să moară, 
tocmai acum, în ajunul alegerilor. L'am certat eu pe Alecu in- 
destul, lam amenințat, dar iarăși nu pot consimţi să-l bage în 
pușcărie. Vor să'l bage cu ori ce preț? Eu le-am spus-o: nu 
dau afară pe procuror, perdem patruzeci de voturi ca o para. 
Mi-am făcut datoria, d-lor mau decit să aleagă. 

A1 vorbea mai departe, aproape şoptind, infuriat, amărit, 
revoltat. De membrul de şedinţă care, intrun proces de reven- 
dicare al lui cu nişte ţărani, se dăduse de partea țăranilor; de 
primarul comunii depe moșie, care se lasă moale cu executarea 
tocmelelor agricole, de învățător care agilă printre săteni să ia 
ei cu arendă moşia Statului, 

— Dacă mergem așa, să lăsăm pe toți desculții să'şi facă 
mendrele, cum vor crede de cuviință, te intreb pe d-ta, unde o 
să ajungem ? Azi rivnesc la moşiile noastre, mine or să ne dea 
nouă la cap. Dar miniștrii dorm, ori se ceartă intre dinşii. Pr. 


aa VIAŢA ROMINEASCA 


mejdia bate la ușă, şi d-lor nu vor so audă. Aş vrea să fiu pro- 
fet minciunos, insă mi-e teamă că zile răle așteaptă ţara asta, 

Boerul scurt și gros goli un pahar, se uită în dreapta și în 
stinga, şi punindu'şi coatele pe masă, se aplecă la urechea dom- 
nului cu aer distins: 

— Eu vam spus-o: nu merge cucoane cu libertăţile, cu 
socialismul. După revoltele din 88 le-aţi dat pâminturi, le-aţi des- 
chis poltele, la să se fi Impuşcat atunci citeva sute de derbedei 
mai mult, —n'am mai avea azi © chestie țărănească! Cind vam 
vorbit în cameră, nu matt ascultat. D-iră v'aţi asternut, —să vă 
vedem cum o să dormiţi... i 

Domnul cu aer distins, ridică brațele tn văzduh, cu desnädejde, 

Un maior ciocânea cu cuțitul în farfurie : 

— Imbecilule, am spus o porţie de stuguri, de azi dimineaţa. 

— Viperer, 

Chelnerul pieri şi maiorul urmă convorbirea întreruptă : 

— Inaintâri 15 astea, dreptate e asta, hal de armată! Mun- 
cești de cu ziuă şi pănă seara, iți scuipi sufletul cu toți strop- 
şiții, cu chiu cu vai ajungi la vechime, şi atunci, cu mina la chipiu, 
smirna. te uiţi cum alţii iți iau inainte. Unul e rudă cu minis- 
trul, altul cu nu ştiu care deputat şi în jurul ministrului e un stat 
major de câpâtuiți şi de inlumuraţi cari tae și spinzură cum le 
vine la socoteala. Noi ne supunem, răbdăm in tăcere, dar incet, 
incet şi sigur, se seamână în rindurile oștirii dezbinarea. invi- 
dia, dezgustul. Astăzi nu se simte nimic: să nu dea Dumnezeu 
insă un război şi vom vedea atunci cum pot să-și apere țara cei 
cari au fost nedreptățiți, şi cum ştiu s'o apere generalii cari işi 
perd capul şi la manevre, 

Intră apoi in amânunte: cutare colonel, care nu camandase 
in viaţa lui o companie, strecurat cine ştie cum în misiuni, prin 
biurourile ministerului, pe la palat, și care fusese de-odață inain- 
tat general de brigadă. La manevrele regale îşi aruncase briuada 
intrează, pe fane , in focurile artileriei vrăjmaşe. Şi altele ` ge- 
nerali inaintaţi prin protecție, duşmănindu-se intre dinșii, desta- 
cind ce făcuseră ceilalți, trecindu'și nopțile la cart şi zilele la 
moşii. O slujbă rutinară, biurucratică. Armata țării lăsată pe mi- 
nele nevalnicilor, fără muniții, fară instrucție, fară disciplină, Pe 
cind cei buni, cei destoinici. rămaşi în umbră, striviți în imbrin- 
ceala după trese și dupa lefuri mari, 

Vorbea acum amar, inveninat de ură neputincioasă ` 

— Pe mine man sărit de două ori. Liberalii fară motiv, 
tonservatorit pentrucă am un frate care face politică liberala, 
Nu'i nimic, Mini, poimini, 0 să ies la pensie; şi-un singur 
gind mă mai ține în viaţă: să fac politică, să lovesc in dreapta 
Aegir ae să mă razbun cu-aceiaşi armă cu care man lovit ei 

Un cctățan fără muste i, cu privire: GI bi 
ep Sieden Agen, n Notten Dé Ire") provocâtoare, probabil 

— Pine! băete..., 


PINEA ALBA 2 


Cu impetuozitatea guralivä a tinereții, povestea unor prie- 
tini, strinşi roată imprejurul lui, cum se trec examenele la facul- 
tate, cite scrisori Impärțise In ajunul licenței, cit luptase pentru 
guvern la întrunirile studenţeşti. 

— Mat, le-am ţinut un discurs la Dacia, de m'au purtat bä- 
CH pe brațe, ca în triumf, Cind le-am strigat: „Voi, crecrul a- 
cestui popor, urmaşii Romei, ai lui Mihai și-ai lui Ştefan cel 
mare, vă veţi läsa ademeniţi de clevetirile opoziției“... a fostun 
adevărat delir in sală, nu altăceva, Păcat că n'ați lost şi voi, 
Sara m'a poltit scha la masă, m'a strins In brațe și mi-a spus 
că viitorul e al meu. 

Unul 1l intreba: 

— Şi-acum ce ai de gind să faci? 

— Nu știu Incă, deocamdată imi fac socotelile. Seful ar 
vrea să rămin aici, în Bucureşti. Vor să mă numească sel de 
biurou la finanţe. Cred, mai curind, c'o să'mi aleg o provincie. Să 
vă spun drept; Capitala nu prea imi suride, sint prea mulți, 
răzbaţi cu greu. În provincie e altceva. Oameni puţini ; ca ma- 
zistrat eşti deodată In rindul întăi. Substitut în Ploeşti, In Cra- 
iova, Intr'un centru comercial oare-care. 

Zimbea sub umbra vagă a musteţilor : 

— Şüți, oameni chiaburi, vre-un negustor eşit din afaceri, 
cu o singură fată, proastă, pretențioasă, şi zestre, citeva sute de 
mii de lei. Ma cunoaşteţi, aş ep să ma Invirt. 

Se răsturna pe speteaza scaunului, făcea rotocoale de fum. 
și haz de prostia omenească, 

— Vizite la colegiul întăi şi-al doilea; gogoşi patriotice, în-. 
teres nevoilor locale, ploconeli celor puternici, dispreț aristocra- 
tic celor mici, victimă in opoziție şi deputat guvernamental. 

Dar un preot, care de citva timp umbla aiurit printre mese, 
intrebind ceva pe toţi chelnerii, deodată dădu cu ochii de dinşii 
şi veni glonț inspre noi, cu minecele antereului [fiind în aer: 

— Costica !.... 

Costică, studentul cu discursul de la Dacia, se sculă Intr'un: 
avint de dragoste, potolit intr'o clipă. Cu ochii in lături, se su- 
puse resemnat imbrățișarilor bătrinului preot. li şopti în barba: 

— Ce caji in Bucureşti ? 

— De azi dimineață alerg după tine, Pe-acasă, pe la şcoala 
voastră, pe unde nu te-am căutat! 

li vorbea râpede, intinerit, cu ochii umezi de fericire pe, 
urăită. ÎL gasea mai slab, se plingea că le scriea rar şi, cu un 
zimbei bun, numai cind avea nevoe de parale. Că pinea fusese 
proastă, viile așa şi-așa, oamenii tot mai dirji şi mai răi. Preo-- 
teasa murcise trei zile la bucătărie săi pregătească merinde și 
soră- il dorea din inima, 

Prietenii ceilalți tâceau, ca inghețați. Unul, mai Ze in- 
trun guler de-o şchioapă, se scula, inclină puţin capul In fața. 
bătrinului și intinse mina, prietenului, cu răceala. 

— Cind ne vedem, George ? 


EN VIAȚA ROMINEASCA 


— Nu ştiu sigur... zilele astea foarte ocupat... poate du- 


morse) Seot n'avea ochi de cit pentru lecioru-său. 

— Ce mare te-ai făcut, şi ce frumos L., 

Ceilalţi, unul cite unul, cereau socoteala, plăteau, plecau 

i, zimbind ironic. ; 
ge Zare posomorit umbrea fruntea îngustă a feciorului 
de preot, 

Cind rämaserä cei singuri la masă, Il întrebă: 

— Nu iai nimic, tată. gef 

— Ba aş lua ceva, că nam mincat de azi dimineaţă,— 
privi insă în jur, la boiăţia oglinzilor „aurite, la lumina im- 
belşugată a globurilor electrice, la bogăția mesenilur şi adăogă : 

— Da o îi scump tare aici. i 

Atunci feciorul preotului, băgind de seama câ! observ, râs- 
punse cu nepăsare ` 

— Nu face nimic, plătesc eu. ; 

Insă preotul avea mișcări comune, sorbea zgomotos din 
ciorbă, se slujea mai mult cu mina de cit cu fureulija, ṣi se 
ştergea pe barbă cu colțul fejei de masă Feciorul lui, tot mai 
siingberit, vorbea puţin, răspundea vag, privea aiurea, parcă ar 
D fost la masă cu un străin, 

Un tinăr trecu pe lingă dinșii, îl salută şi el se sculà, îi 
vorbi indelung. Glumeau nu știu de ce, rizini si preotul uitase 
jriptura, privinulu'l cu admirație. 

— Ce multă lume cunoşti tu aici! De aceea nu te Induri 
să vii pe la noi. În sat, cînd ne stringem toți fruntaşi la un loc, 
ne umbreşte bine pe toți cireșul din poarta bisericii. Anul ăsta 
sā'l fi văzut, se incovoea de rod. Preoteasa şi Mândica nici nu 
mau lăsat Să gust dintrinsul; te-așteptau să vii şi le păstrau 
pentru tine. Cind au vâzut că trece şi sint Petru, le-au pus la 
uscat pe casă. Tram adus o buccea intreagă, 


Lien ziarul din mini și se adresă tovarăşului de masă; 


— Citeşte, 


DX S Li d A! Lem, SO E enante bi? 
Le? $ 9 we de RL 


PINEA ALBA a 


li arătă cele două rinduri cu ştirea imposibilă : 

— Vezi, ţi-am spus-o eu; ne-am străgănii degeaba. 

— Bine, dar asta nu se poate, o fi o gregală, ar fi ceva 
nemai pomenit, furt ziua 'n amiază mare. 

— Nimica toată! De zece ani de cind sint sivicultor am 
văzut multe. 

— Dar răzeşii or să se revolte, or să puie foc pădurilor, 

— Fii fără grijă. Lor li-e tot una, ori d-ta, ori Blum ; ei 
n'aveau nimic de cistigat. 

— Mut aşa! Eu le făgăduisem ovarecari Inlesniri. Le-aş fi 
dat voe să'şi coboare lemnele pe apă, lc-aş fi plătit mai bine 
la cherestea, Blum o să'i exploateze fâră milă, 

— Ce säi faci? Prefectul e bine văzut la centru şi nu ne 
putem pune impotriva lui. Era avocatul lui Blum șia luat în afa- 
cerea asta cel puţin 40 de mii de lei. 


— Şi mie imi fägäduise ministrul, personal. O sä'l Intreb- 


hotărit cum rămine cu cuvintul dat. Vrea să'şi bată joc de mine,— 
am şi eu ac de cojoc. O săi pregătesc o interpelare la toamnă 
să numai ştie pe unde să scoată cămaşa, Dar până atunci tre- 
bue agitat, trebuesc att răzeșii. Să lc-arâtăm pericolul evreesc, 
primejdia despăduririlor fără socoteală. D-ta, personal, eşti in- 
teresat in cauză. Nu poţi privi nepăsător cum se tae pădurile 
noastre bătrinești. Un Romin, calea-valea ; dar sindicatele astea ji- 
«oveşti, cari acapareză totul, cari trec ca lăcustele... ei, dragul meu, 
nu mai e vorba de-o afacere bânească, ci de o chestie naționala, 

Strigă exasperat : 

—Pine bâete, că n'o să minine cu apă! 

—lordaaane.... pline la domnul ! 

În larma birtului, în cintecele lăutarilor, încruntat, Inăduşii, 
punea la cale o mişcare sănătoasă din partea țăranilor. Sā iscă- 
lească o petiție către rege, să ceară tăcrea pădurilor pe seama 
lor, S'ameninţe pe Jidan cu moartea. 

— Înţalegi, pentru mine nu mai e vorba de ctștig ; e chestie 
de ambiţie, de patriotism. Cind cu taxa pe prune, în opoziţie, le- 
am făcut o revoluţie s'o fie minte, Vor să mai aibă incă una ? 
Or s'o aibă £.. 

Chemaă piata și plecă buinind, trăsnind, stringind nervos bra- 
{ul domnului mic şi chel, silvicultorul. 

Locurile goale le ocupară doi domni cu cheotarile inflorite, 
cu feţile zimbitoare, cu mișcări flexibile de oameni deprinşi să 
se strecoare printre scaune şi printre intimplări. Se uitară In ju- 
rul lor cu ochi mici, salutind prietineşte cu viriul degetelor. Un 
chelner se grăhi să le şteargă masa, cu intenţie vădită să'i ser- 
vească „prompt*, pe cînd ei işi aruncau privirile nepăsâtoare pe 
lista de mincări. 

— Am o maioneză laină! 

— Fie pentru maioneză. 

— ŞI pline. 

Di concediindu'”l cu un gest, urmară în şoapte conversaţia 
intreruptă : 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


— Şi crezi că o să dea? 

— SE ursul joacă de voe! „Ascară, cind am eşit de la 
redacție, mă aştepta în stradă. S'a ținut de mine un ceas intreg. 
Mai întăi m'a luat pe coarda sentimentală, amețindumă cu „sanc- 
tuarul familiei“, cu „morala publică“, cu „menirea moralizătoare 
a presei“. L'am ascultat cu-o răbdare de inger ; mi-am şters o 
lacrimă pe furiș și i-am răspuns, fringindu mi minele ` aşa e, 
dragă doctore, ca om, compâtimesc din suflet, dar ca ziarist nu'mi 
pot face de cit datoria. Soţia d-tale a fost surprinsă In impreju- 
rări oxtraordinare. Dacă d-ta ai iertato, şi dacă noi nam pomeni 
nimic In ziar, celelalte ziare ne-ar lua-o inainte şi ne-ar aduce o pa- 
gubă incalculabilă. Gindeşte-te şi d-ta, cu-o ştire ca asta, ziarul s'ar 
vinde ca pinea calda......, 

— Cheltuelile le-aş suporta eu... S 

— Oh, dragă doctore, să nu vorbim de asta, sint mii de 
franci In joc... 3 | 

Doctorul plecă fruntea în pămint și după o pauză ca la 
teatru, şopti : e 

— — O mie, aş putea da b A 

Era prins. Am discutat până tirziu, Pentru dinsul, şi numai 
pentru dinsul, puteam să jertfim interesele superioare ale presei, 
pentru două-trei mii de lei. Ne-am strins minile cu căldură. 
Diseară, cel mai tirziu, aşteptăm răspunsul... 

— Şi-o să dea oare ? 

— Ca popal... l-am pus dinaintea ochilor spectrul „opini- 
ei publice“, Su) ştii, E un spectru care nu se tirgueşte... 

— Ce canalie eşti | 

— Face o sticlă infundată, nu'i așa ? 

Comandară veseli : 

— O sticlă Infundată, băete! 

— Şi piine! 

Apoi ziaristul se aplecă peste masă cu-o mișcare felină 
și privi întrebător In ochi: 

Dar tu? 

Celalalt intinse braţele. 

— Nimic? 

-— Sia mai mult de cit at. Sint pe pragul celebrităţii. 

— lu? 

— Cum mă vezi în came şi oase. Dacă nu te-as şti tare 
He inger. ași întirzia săți mărturisesc, cu modestia orgolioasă a 
unui apostol, că de eri dimineaţă sint naţionalist. 

— Cine ?... glumeşti!.. Tu şi naţionalist ? 

___— Da dragul meu.. şi naţionalistul cel mai intransigent 
din CH au văzut lumina zilei în scumpa noastră patrie, Toată 
noaptea am cetit istoria Rominilor, Din paginele „Vulturului roml- 
nesc* mi-am dat seama câ neamul nostru are de toate, numai 
adevăraţi patrioți n'are.... şi saptâmina viitoare plec in Transil- 
vania să fin un ciclu de conferințe... 

— Cu intrare ? 


PINEA ALBA KI 


— Fireşte... Poporul trebue obișnuit să facă jertfe pentru 
marea cauză a rominismului... 

— Băete!... o sticlă infundată....... ori ce alte cuvinte de 
admiraţie ar fi meschine... 

Prietinii ciocneau paharele cu veselia învingătorilor. În lar- 
ma clocotitoare a sălii, cuvintele mari: „a patra putere în stat“, 
„naționalismul mintuitor*, „rolul opiniei publice“... se Impreunau 
adesea, se inlănțuiau ca un leit-motiv, cu strigătele ridicindu-se 
aproape de pretutindeni : 

=- Pine !... 

— Pine, băete!... 

— Adă pinet.. 

Şi cind ultimele picături de vin străluciră ca rubinele în 
fundul paharelor, filozofia, care vine totdeauna la sfirşitul mesei, 
aprinse în ochii lor o rază de ironie supremă. 

— Ah, opinia asta pubiică!,,, 

— Le adevăr evanghelic !... 

Ziaristul își întinse un braţ alene pe speteaza unui scaun : 

— Cind mă gindesc, iubite, că toți OH suntem, trăim de 
pe urma acestei gogorițe sociale. Nimic nu se mişcă în lumea 
asta fără ştirea ei. Priveşte-o bine. Pentru dinsa, oamenii cei mai 
inteligenţi, ca și cei mai mărginiţi, işi chinuesc zilele, işi vind 
liniştea, iși amanetează fericirea. Privind-o mai profund, vei ve- 
dea că talentele, aurul, gloria sint slugile ei plecate, Ea e mo- 
torul civilizaţiilor, temnița mediocrităţilor, trambulina inteligențelor 
pămintul mănos, ingrășat cu băligaruri, pe care crește hrana de 
toate zilele a ziariştilor, a politicianilor, a patrioților, a tuturor 
marilor exploatatori ai marei şi infinitei prostii omenești. Ah, 
dragul meu, eu, care trăesc dintr'insa, îmi vine citeodată, in cea- 
surile mele de cinste revoltată, să'mi bat joc de ea cu cruzime, 
asemenea acelor traficatori ai babelor sentimentale, cari-şi răsbu- 
nä vinzarea lor zilnică, terlelindu-le numele tn cloacele cafenele- 
lor de răspintie.... 

Cu ușwința obicinuinţii, lăcea teorii pardoxale, presărate 
cu piperul sarcasmului dezamăgit, Glumea, făcind calcule, şi a- 
mesteca spiritul practic al omului gonit de nevoile vieții, cu lus- 
trul specific vieţii de ziarist, 

Și urma astfel, cind, doi tineri, gravi, îmbrăcați cu eleganță, 
veniră inspre noi salutind in dreapta sin stinga cu-o politeță 
excesivă. În dreptul mesei dealături, amindoi strinseră mina pri- 
etenește unuia din cei doi prietini, celuia car, din convorbirea 
deadinioarea, ințălesesem că era ziarist, 

— Ce mai nou, d-le Glodeanu ? 

Mai nimica... Pe căldurile astea și știrile de sensaţie stau 
la umbră... Dar d-tră, d-le Neagu ? 

— Foarte bine, mulțumesc, tot cu vechea îndeletnicire: cär- 
țile şi serisul. 

— Scrieţi ceva important ? 


a VIATA ROMINEASCA 

— Da. tocmai ; dacă ai citeva rinduri la indămină, anunţă 
te rog în ziar că pregătesc o lucrare vastă pentru a toamnă, 

_ Cum nu, cu cea mai mare plăcere, Asupra Kern 

— Asupra art. 151 din procedura civilă. O pro em Zug 
dică din cele mai interesante. Dacă aveţi nevoe de citeva läm 
iri, vi le u însumi. SR SE pe. 
ţa de ed E ne-ați face un adevărat serviciu, Şi aci 
voe să vă mulțumesc de pe acum în numele cetitoriior esch ul. 

Își stringeau minile cu cordialitate, spunindu și amabilităţi. 
Apoi ocuparà două scaune, la o masă din fața mea. 

— Cine sint ?—intrebă in șoapte naţionalistul, 

— Cum, nwi cunoşti? Fraţii Neagu. Cel mai în vristă, a- 
vocat, deputat, profesor universitar. Cel de-al doilea, ete n 
drept dela Paris, din anul ästa. Candidează acum pentru E: oc 
la universitate. Elemente de valoare, cu vederi inaintate. So 
discuţie la Capșa, au declarat categoric că sint pentru acordarea 
de drepturi cetăţeneşti străinilor născuţi în țară. ` | 

Pe cind dadea aceste lămuriri, un zgomot infernal izbucni 
lingă uşa. din stradă. Zingănil de farfurii sparte, de tacimuri cë- 
zute la påmint, probabil, vre-o masă răsturnată. Toată lumea, 
sculată în picioare, se uita Intr'acolo. Chelnerii se adunaseră grà- 
madă în jurul cuiva, şi-un domn cu monoclu striga tn gura mare: 

— Daţi-o alară !... so ducă la poliţie !... ; | 

O doamnă se ştergea pe rochie cu şervetul și un roiu de 
tineri se invirtiau în jurul ei, silindu-se săi ajute, Ciţiva ex- 
clamau... 

— Bine, dar asta'i imposibil!,,, 

— Curată bătae de joc! 

-- În mijlocul Bucureştilor !... 

— Şi poliţia care doarme !,.. s 

Peste imbulzeala chelnerilor se ridică un cap ġespletit, vi- 
nät, cu privirele rătăcite, 

— Lasaţi-mă... daţi-mi Morile... că merg singură !... 

Un vardist se arătă în cadrul ușii, Urmă o explicație scurtă 
şi alaiul eşi în stradă, in amenințările domnului cu monoclu. Me- 
senii iși ocupară locurile şi un bäeat povestea la o masă alâtu- 
rată cum florăreasa, trecind cu flori printre scaune şi crezind că 
mo vede nimeni, a pus mina pe un colţ de pine. Dar din râpe- 
zeală a răsturnat un pahar cu vin peste rochia unei cucoane: un 
domn, vrind să pue mina pe boat, a răsturnat masa, şi de-aici 
toată larma, (helnerii se intorceau cu trandafiri la ureche, veseli 
ca dela nuntă. Lăutarii cintau să rupă coardele, naiul işi făcea de 
cap, strigătele se inmuițeau, creșteau, umpleau sala : 

— Pine, băete 1... 

— Adă pinet. 

Pine ! 

Domnul, care era candidat de profesor la universitate, se 
intoarse câtre frate-său : 

— Nu ințäleg cum nu se iau măsun radicale să se stir- 


PINEA ALBA $ 35 
BAr ietan CE ARDE A EE 


pească odată cerşitorimea asta care ne apropie de orient. În cen- 
trele mari ale apusului mizeria e mult mai groaznică şi totuși nu 
se vede spectacolul ăsta, trist şi dezgustător, al cerşitoriei. Ar 
trebui să veniţi cu o lege in parlament, în acest senz ; ar trebui 
să se scrie o operă asupra acestei stări sociale morbide, 

— Legile și volumele nu's de nici un folos. Ne trebue mai 
curind o magistratură conștientă de datoriile ei şi-o administrație 
care s'o secondeze cu energie, Citeva pedepse salutare celor vi- 
novați de delictul de vagabondaj și-o execuție răpede, fără târă- 
gäniri, ar fi indeajuns. Dar magistraţii noștri incep să vorbească 
de milă, sint atinși de vintul pierzător al socialismului : şi ad- 
ministrația e moale, preocupată de politică sau de gheşefturi, 
iără o linie de conduită hotârttă, fâră ideal, 

Preotul bătrin întrebă : 

— Dar ce-a făcut de-o duc la inchisoare? 

— N-ai auzit?... A vrut să fure o bucată de pine, 

— Însă dacă i-o fi fost foame, tată ? 

— Trebuea să ceară; nu trebuea să lure! 

— Să ceară ?.... nu i-ar fi dat nimeni. 

— l-ar fi dat cineva cinci parale, pe-o floare. Dar toate 
zdrențuroasele astea sint vițioase. Nu vor să mai minince pine 
neagră... le cere inima pine albă, 

— Şi vor condamna-o ? 

— Art. 306 şi 308 sint categorice. Oricine iși insuşeşte 
pe nedrept lucrul altuia, are drept dela 15 zile până la doi ani 
de închisoare, 

— Ce bine cunoști tu legea! 

Şi fruntea baătrinuiui preot se plecă în farturie, ingindurată 
sau fericită, 

lar viitorul profesor, dela masa din Ia. urma: 

— Va trebui o muncă Incordată, o luptă de toate clipele, 
ca să scoatem țara asta din mocirla impasibilității, a lincezirii, 
in care au aruncato libertăţi nepotrivite cu starea înapoiată a po- 
porului. Utopiile socialiste nu sint pentru noi. Necunoscind va- 
loarea libertăţii, ne jucăm cu ea cum se joacă copiii cu focul și 
ne obișnuim să nu mai respectăm şi să nu ne mai temem de 
nimic. De aceea crimele și delictele se inmulţesc pe zi ce trece, 
şi fie-care se crede în drept să întindă mina spre bunul altuia, 

— Sint adevăruri astea cari trebuesc spuse și cari iți vor 
deschide mai răpede porţile universităţii, 

— Dacă ași scrie un articol in acest senz; pentru „La 
Nation ?*, 

— O idee nimerită, Sa citezi intr'insul din discursurile lui 
M. şi G; am colecția „Monitorului“ acasă. Vom răstoi-o diseară 
impreună, și o să găsim ceva care să se potrivească... 

După o clipă de gindire... 

— Strecoară In treacăt şi citeva rinduri în sprijinul marei 
proprietăţi, singura putere civilizătoare a Statelor moderne. Din 
principiu, în toate articolele tale, să nu uiţi nici odată marea pros 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


prietate. —Zimbea ușor :—În politica noastră, e cuvintul magic, 
iarba de fier, care induioșează toate inimile guvernamentale. E, 
dacă vrei, demagogismul aristrocralic. 

— Dar crezi că M. şi G. il vor citi? ` | 

— Un prieten al meu le va atrage atenția asupra lui, A- 
seară, la club, M. mi-a vorbit de ultimul tău articol. Mi-a cerut 
lămuriri asupra studiilor tale şi mi-a spus că ai vederi Sănătoa- 
se și rare, cu atit mai meritorii cu cit tineretul de astăzi se lasă 
tirit spre umanitarismul vag al citorva șarlatani. Lucrează în a- 
ceiași direcție, fără să te pripeşti, Zilele astea, cred, cu oarecare 
probabilitate, că-mi va cere să i te prezint, Va căuta să le des- 
coase. Să nu'i ceri nimic. Să aiaerul că lupți numai pentru con- 
vingerile tale personale, că toată multumirea ta ar fi så ştii căţi 
impârtășeşte și el vederile, şi să'i arăţi, fără să insisti, căi cu- 
noşti opera legislativă și oratorică şi că numai datorită acestei 
apere, gindurile tale au luat calea pe care o urmezi astăzi, Qa- 
menii cei mai puternici şi mai inteligenți, vor să fie tămiiați. 

— Mi-am dat seama de mult de adevărul ăsta. Cu-aceiași 
sinceritate Insă trebue să-ți mărturisesc că adeseori imi vine 
peste mină. Cind aduc cuiva o laudă nemeritată, ori cind li spun 
tocmai ceea ce nu cred despre dinsul, simt bine că roşese şi 
mi-e teamă vecinic că individul o să mă ințăleagă, că o să mă 
pătrundă cu privirea până în fundul sufletului. În loc să mi-l fac 
binevoitor, mi-e in grijă să nu mă desprețuiască. 

Fratele mai mare zimbi; 

— Eşti tinăr incă, Mai tirziu o să te convingi că oamenii 
primesc laudele cele mai exagerate, fără să clipească din ochi, 
ca un tribut de admiraţie ce li se datorește pe sinta dreptate. 
Am cunoscut imbecili şi oameni inteligenţi, cu situaţii sociale 
mediocre sau strălucite, toți deopotrivă de vanitoşi şi de uşor 
de prins de nas cu undița admiraţiei. Fii fără cea mai mică grijă. 
Spune-le toate enormităţile, minunează-te, äm cu gura căscată 
în fața unui cuvint de duh sau a unei teorii stupide, compară-i 
cu cine sòcoți tu din oamenii de geniu că le-ar fi mai plăcut să 
semene, cintă-le osanale, mâguleşte-i mai ales pănă şi în slăbi- 
ciunile lor şi fii sigur că nici odata spusele tale nu vor D mai 
prejos de părerea pe care ei insişi o au despre dinșii. Oamenii, 
în unanimitatea lor, sint asemenea poeţilor. Le place să le vor- 
bești mereu de ei şi să le slăvești opera. Chiar cei rari, cari iși 
vor da seama că nu eşti sincer, ori ca-i lauzi din interes, se vor 
feri să-și arăte bânuelile şi vor căuta să-ți fie folositori. Organi- 
zăţia socială e astfel alcătuită, incit cu cit cineva e mai sus pus, 
cu atit are nevoe de-un concert mai numeros de laude, ca să 
poată zvirli cu pulberea clientelei in ochii potrivnicilor, fără să 
se sinchisească daca laudele sini meritate și pornite din convin- 
kere, sau nu. Jumătate din situaţiile inforitoare de astăzi, ale 
acelora pe cari o să-i cunoşti la universitate, in parlament, in 
truntea instituţiilor mari ale țării, ori pe banca ministerială, sint 
datorite acestei filosofii a vieţii, cunoscută de toţi, pusă în prac- 


PINEA ALBA 37 
aaa aaŘŮĖĖŮŮĂ 


tică de dea numai. Intransigenții, firile rigide şi supuse or- 
beşte adevărului strimt, incapabile să recunoască meritele altora, 
au drept la dragostea noastră, dacă-ţi place, insă sint menite 
veşnic să rămie la jumătatea drumului. Mi-aduc aminte, cind 
eram In liceu, că profesorul nostru de romină, care era $chiop, 
scoțindu-mă într'o zi la tablă, mi-a spus intre altele să-i dau un 
exemplu de superstiție Aa ste Eu, fără să mă gindesc, am 
scris cu literile cursive cele mai frumoase; „Sā te feresti de 
omul insemnat*, Profesorul a incruntat numai din sprincene, n'a 
zis nimic, dar de atunci. în ora lui stăteam mai mult în genunchi 
de cit în bancă şi la examen ma lăsat corigent. Profita de pă- 
fania mea. Cind ti vorbi cu un şchiop, admiră pe Vulcan, ca pe 
cel mai frumos dintre zei şi aruncă vestmintul frumos al laudei 
peste toate uriciunile oamenilor, Șchiopul, inteligentul și prostul, 
te vor crede totdeauna pe cuvint, 

— Dar ceea ce mă siătueşti tu să fac, are mare asemă- 
nare cu linguşirea ! 

— Cuvintele nu importă și nu trebue să te sperie. Ceca 
ce te interesează e cunoașterea exactă a vieții fără infloriturile 
pe cari i le dăruesc artiştii şi adolescenţii. În viață, ca să răz- 
best, una din forțele de căpetenie e lingușirea, Recunoaște-o 
fară incunjur şi foloseşte-te de ea dacă te simți în stare. Dacă 
nu, declară-te mai bine invins de la inceput. 

Au mai vorbit mult, dar prea incet, astfel că nu i-am mai 
auzit ce spun. Curind păreau Ințăleşi şi şi-au strins minile, Un 
chelner trecu pe lingă dinșii şi amindoi li cerură pine. 

Gazetarul de lingă mine strigă şi el: 

— Pine, băeţi!... 

Apoi, cu un gest discret, arâtă naționalistului pe-un domn 
mărunt, uscățiv și chel, care vorbea cu aprindere la o masă 
apropiată : 

— D cunoaşteţi ?... E T., directorul bibliotecii naționale... un 
om extraordinar. Acum vre-o optsprezece ani, se spune că ar fi 
pus bazele unei biblioteci, prin subscripţie publică. Imediat a 
fost numit director, i s'a alocat o leală princiară, a Iäcut să i se 
voteze bugete nestirşite, s'a menţinut sub toate guvernele şi te 
desfid să-i descoperi biblioteca în tot Bucureștiul. Pentru noi, 
ziariştii, deprinși să iscodim toate crimele, viața lui, ca şi insti- 
tuția fundată de el, sint taine nepătrunse, Ziarele l'au atacat, de- 
putații au anunțat interpelări in cameră, s'au iscalit petiții kilo- 
metrice, studenții i-au cerut capul,—o lună nu se mai știea ni- 
mic de dinsul, pănă ce se potolea furtuna şin urmă il vedeai 
iarăși apărind în ante-camerile autorităților, pe scările ministeru- 
lui de instrucție, furișindu-se fără să supere pe nimeni, cu suri- 
sul gata pe buze, cu ochii incolori de vicleșug. Cum se invirte, 
cine'l sprijină, — mister ! 

D. T. vorbea acum ceva mai tare. Ziaristul adăogă incet: 

— Dél ascultăm ce spune. Pun gitul c'a dat înca de-un 
manuscris rarisim și foarte scump. 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


În adevăr d. T, vorbea cu căldură dar, vădit, cu-o dezin- 
teresare de artist: E 

— 130 de pagini, in folio, pe pergament, minunat păstrate, 
Trei şnururi groase, cu peceți negre, imposibil de descifrat. Ca- 
racterele din cea mai lrumoasă epocă slavă. Anticariul care mi 
le-a adus, un Ovreu, le-a cumpărat, desigur, pe-un preţ de nimic, 
de la nişte răzeși din Putna. Mă sileşte să-i dau răspuns, pănă 
peste-o săptămină, altfel le vinde unui frate, din Moscva. Gindi- 
ți-vă, ar fi un dezastru. Avem aşa de puține izvoare istorice! 
Sa le pierdem şi pe cele cite se mai găsesc ici și colo... Dar un 
manuscris poate revoluţiona toată ştiinţa! Un manuscris... ştiţi 
d-tră ce poale insemna un manuscris pentru istoria intunecata a 
poporului nostru? Ah, dacă aş avea eu bani; dacă mag putea 
imprumuta măcar, să ştiu bine că aș lua pinea din gura co- 
piilor 1... Gindiţi-vă d-lor, sint ocazii cari nu se mai intilnesc, 

— Ştim, d-le T.... dar dă, ştiţi și d-tră..., ministrul se opune... 
deputaţii iau făcut zile amare... ar vrea să vadă odată deschi- 
zindu-se biblioteca asta... De-atiţia ani de cind tot ne făgăduiți !.... 

— Fireşte, firește... aveţi şi d-tra foarte multă dreptate, Zia- 
rele de scandal nu scapă niciodată prilejul să vă supere şi să 
asmuţe publicul. Dar publicul nostru e incult, nu ştie cit de 
scump se plătesc cărfile şi manuscrisele. El nu-şi då seama că 
cele citeva zeci de mii de franci pe an abia ajung să cumpârăm 
volumele strict irebuincioase, Deschiderea bibliotecii presupune 
paznici, lumină, încălzit, atitea cheltueli accesorii pe cari nu le 
acordă nimeni. E uşor să spui: deschideţi biblioteca: dar numai 
eu ştiu cit lupt ca să smulg sumele ridicole cu care intimpin 
nevoile cele mai grabnice. Nu zic. o voi deschide. La anul, de 
sigur la anui. O să cer să mi se sporească bugetul. Dar până 
atunci sint manuscrisele astea d-lor... gindiţi-va... o săptămină 
şi se vind aiurea. Ar fi o lipsă de patriotism strigătoare la cert 

— ŞI cit cere Ovreiul ? 

m Nimica toată, d-lor, nimica toată, Vre-o două mii și ceva 
de lei... Ei, băete !... nu servește nimeni aici ?... Am spus niște 
lichioruri... Dä ce luaţi?... Va rog, sinteți invitații mei... Cum 
vă spuneam, o sumă ridicolă... 

Dar două glasuri tinere strigară lingă mine ` 

— Pine băete! 

Sg e genta acum de lume. Lăutarii cintau pe intrecutele, 
strigau comenzile în fund, risetele pluteau in larma ne- 
intreruptă a sălii; de pretutindeni se auzea: 

= ed come 

„Domnul T. vorbea ca mai inainte, sä- ai i- 
dèsi; noi-veniți, oi a e, fără să-l mai aud. Ti 

— koman e ăsta, literatură e asta? U Gë 
tul să imbraci un erou cu suman şi séi Zen Kat zeg 
fii Werer, poot Barbarie şi sălbatăcie! j 

Bas „Văzut cum a fost primit volumul meu 3 Criticii mari— 
täcufi; publicul — nepăsător ; numai miriitul gazetăraşilor. N'au pu- 


PINEA ALBA 39 


tut să'mi găsească nici o imperiecție și s'au legat de erotismul 
citorva strofe, Auzi, eu decadent ! Vra să zică să nu mai pome- 
neşti de dragoste, să alungi comparațiile rare, să nu mai fii su- 
jleteşte ca o senzitivă, ci săți pui cușma pe-o ureche ai să su- 
dui ca surugii. Dar pot ei să se izbească cu talentul lor de pă- 
mint cit or vrea, n'or să scrie éi versuri ca ale mele, 

Recita cu tremur divin în glas : 


În ochii tăi, o mare de moarte şi 'ntuneric, 
Alunec ca o navă, cu pinzele umflate 

De uraganul sumbru al dorului himeric, 
Spre dragostea suavă, cu frunţi nesărutate... 


Aproape cinta, înainte, dar prietenul lui, fără să! asculte, 
îi vorhea : 

— Cu versurile tale, incă n'ar fi nimic. Poeziile nu se mai 
citesc in vremea de azi. Recunoaşte si tu că rima îşi trage su- 
feu). Dar a, dragă, proza, maturitatea civilizațiilor, epopea 
modernă, haina largă in care cugetarea nu se dezarmează l... Nu- 
velele mele, intro limbă cum nu sa scris pănă acum în țara 
asta, cu fraze plesnind de ginduri profunde, cu subiecte de-o va- 
riclae şi de-o bogăţie neintrecută.... 

— Dar incâ cealaltă, „Inelul de opal“. Cu cită măestrie am 
aseminat dragostea pierzătoare a femeei, cu piatra nefastă, opa- 
lul. Ţi-aduci aminte versul acela minunat : 


Cind rizi, pe dinţii tăi, petale de opale, 
Respir durerea lumii şi viața mea pierdută ; 
Pe gura ta, clavir cu clape de opale 

Apăs gura mea arsă de pofte animale: 


Şi... 


— Am pus în nuvelele mele psihologie, filosofie, nemulţu- 
mirea sufletelor moderne, săturate de știință şi insetate de 
necunoscul... 

— De pildă: „petale de opale“, Var fi găsit dumnealor? 

— Arta nu se poate mulțumi cu sentimente trecătoare, îi 
trebue patimi ori ginduri eterne... 

— Ce evocatoare e gura, din care sărutul scoate, ca dintr” 
un clavir, profunzimea simfoniilor sufleteșt.., 

— Filosofia vieţii, într'o frază t 

— Frumosul, un vers impecabil... 

N'am cum să transcriu, căci vorbeau amindoi de-odată, 

— Şi totuși, imi voi prezinta volumul la Academie. 

— Voi concura pentru premiul cel mare... 

— i voi fi bătut de autorul cutărui roman, 

— De poetul chioțelor ardelenesti 1 

Ura, ti făcu să se asculte, Vorbeau acum pe rind ` 

— toamna trecută, premiul cel mare, ei l'au luat. Şi-au 


ministerul comenzi și bani cu nemiluita. 
Cult din Ardeal, și-acum mu et mai incape 


un fel de mincare, trățește şi shirșindu-li-se pi- 


Ee ! i | 
„toate colțurile sălii se ridicau glasuri : | 
fir | y | 

nd Wen basul gemea, naiul sfredelea aerul opac 1 
fumul figärilor; chelnerii, aiuriți, alergau cu paşi de sirut, mesen 
băteau cu cuțitele in farfurii și strigau : m | 
— Pinet.. 
EE u din toate părții | 
, i revoltate scrișneau din toate SG? 
— Politică e asta!.. - | 
— Pe fiiu-meu l'au lăsat fără slujbă gs | 


— Man sărit la inaintare 1. 


— Magistrat în provincie... | . 
— Pe miniştri 1i am în buzunar 1. 
j — Numai aşa vei ajunge profesor la universitate 7 > 
— Două mii de lei manuscrisul d-lor, nè-am înțeles... 
— Nuvelele mele!.. ` 
V — Versurile mele 1 
— Oh! dacă ne-ar plăti şi nouă ministerul 1 
ët ZC 


Sala imensă, gamurile, zidurile, cladirea Intreagă, strigau, 
~ Remeau, clocoteau cerind i e... Vioarele nu se mai a eau, ba- 
„sul nu se mai auzea, ni ca parcă nu se mai auzea lume ; 
naiul singur fipa ca o nebunie despletită, țipa peste e des- 


chise, peste ochii tnfrigurați, peste i t ~ 
— Pine 7. Pine t.. fi, pe S d'an dezlānțļuite, gra. ` 


N. D. 


CRUCE DE SIDEP MĂRIMEA 2/1 
REPREZENTIND ` BOTEZUL 
DOMNULUI, CEI PATRU EVAN- 
GHELIȘTI ŞI PE SF, ECATERINA. 


„Viaţa: Rominească“ 


CRUCE DE SIDEF MĂRIMEA tia CRUCE DE SIDEF MĂRIMEA jat 
REPREZENTIND: BOTEZUL REPREZENTIND: RĂSTIGNIREA 
DOMNULUI, BUNA-VESTIRE. 

SP. PETRU ŞI UN VLĂDICĂ. 


„Viața Rominească” „Viaţa Rominească* 


CRUCE DE SIDEF MĀRIMEA ui 


REPREZENTIND 


RASTIGNIRE A 


„Viața Romineascră“* 


Patru Cruci 


Contribuţiani ta studiul reliefarilor bizantine. 


Mai rar se Intimplă ca artiștii bizantini să reprezinte în 
sculptură imagini cari să se apropie, in ceeace privește technica, 
de aceia ce se num un „haut-reliei“, adecă un relief care să 
fi depăşit planul obicinuit de proeminare a figurilor ce, în baso- 
reliefurile cunoscute, e ușor ridicat deasupra fondului pe care se 
sapă sau se gravează, Aceasta pentrucă Biserica ortodoxă s'a fi- 
mut totdeauna la distanță de figurile sculptate, (rond-basse) spre 
deosebire de cea catolică care aproape că nu are imagini zugră- 


vite ci numai sculpturi, şi asta mai rar. 


t 
d 
= 
i 
i 
| 


| 
Í 


Totuşi, la inceput, sculptura imaginilor a lost in mare cinste 
la Părinţii Bisericii cari nici nu s'au gindit in Concilii să le in- 
terzică, Mai tirziu insă, pe vremea lui Leon Isauricul, atunci cind 
se deslânţuise furtuna iconoclastă, un inalt prelat, patriarhul 
Ghermano, a găsit că singură pictura e mai slintă, Și aşa s'a pu- 
tut ca odată cu dispariţia celor din urmă iconoclaști, să se folo- 
sească numai imaginile zugrăvite. In biserica catolică un epis- 
cop a declarat odată cardinalului din Horena „că tradiţiunea in- 
terzicea adoraţiunea imaginilor sculptate“ și de atunci, în afară 
de crucifixul în complect relief, biserica catolică nu mai repre- 
zintă figura sculptată, în afară bine'nţeles de arta profană, Toate 
aceste considerațiuni mä lac să mă opresc cu oarecare surprin- 
dere în fața a două cruci din cele patru pe care le descriu, și a 
câror descoperire nu cred că ar fi lăsat rece pe ori şi care icono- 
log, necum pe cel ce scrie aceste rinduri, atit de doritor de a 
interesul tuturor pentru iconologia rominească. 

Am dinainte aceste patru cruci, de sidef, dintre cari două 

poseda astfel de reliefuri, aproape in rondo-basse, fapt ce Inles- 


neste oarecum datarea lor. Relieturile sint făcute din bucăţi de 


` sidef adaptate prin ajutorul unei substanțe cleioase, lucru ce se 
` ghicește atunci cind apare lemnul gol, acolo unde a căzut vre-o 


bucată de sidef. Convins de însemnătatea nu atit arheologică cit 
iconologică a acestor patru cruci pe cari le prețuesc Indestul 
pentru technica lor uneori naivă, alteori savantă, —imi îndeplinesc 


A9 VIAȚA ROMINEASCA 


o plăcută sarcină să fac o descriere a lor, care nu poate D lip- 
sită de interes, întru cit cazul se prezintă pentru prima oară, ne- 
avind în muzeele noastre nici un specimen din aceste relicturi, 


ncep cu cea mai mare dintre cruci. Pe prima față—să se 


ştie că toate aceste cruci au reliefuri pe amindouă feţele — avem 
ca imagini: în centru, Botezul Domnului, strejuit de figurile celor 
patru evanghelişti In cele patru extremități ale imaginii Botezului; 
iar jos, întrun frumos costum bizantin, deși naiv redat, s-ta Eca- 
terina, Scena Botezului din centru e bine impărțită pentru lo- 
cul unde e situată: intersecţia brațelor crucii; în centru, dealun- 
gul brațului perpendicular al crucii, figura Mintuitorului într'o ati- 
tudine umilă, cu genunchii lipiți şi puţin aduşi înnăuntru, ceeace 
exprimă un sentiment de jenă, ca pentru goliciunea trupului ` bra- 
jele impreunate pe piept, ca și capul, de un desen puţin ingrijit şi 
care sa cam şters, complectează o figură ce din cauza uzajului 
reprezintă aproape o siluetă. Aurcola Mintuitorului e numai gra- 
vată, ceace denotă că artistul a scăpat din vedere să o scoată în 
relief ca și la celelalte cruci. Imediat deasupra, şi aproape de 
aureolă, un porumbel, siintul Duh, coboară harul său reprezintat 
printr'un mănunchia de raze—cum nu odată sentimplă să ve- 
dem în icoanele bizanține —peste alesul lui Dumnezeu. În dreapta, 
un Inger intinde un giulgiu, In stinga o figură de ascet, proba- 
bil sf. Ioan, întinde o mină extraordinar de disproporționată— pe 
capul lui Crist, ca pentru binecuvintare. Repet încă odată: in- 
treaza scenă ca și toate figurile de pe această față a crucii sint 
foarte naiv redate. Primul evanghelist din cei patru e la capătul 
de sus al crucii; el reprezintă pe Matei cu o carte în mina stingă ; 
simbolul, un înger -—lipseşte de oarece decorul de pe chenarul 
crucii a căzul în această parte; in dreapta se vede evanzhelis- 
tul Luca, al cărui simbol e boul, care e arătat in mod destul de 
naiv, ca indreptindu-şi botul spre figura evanghelistului. E a- 
ceasta o curioasă intenţie a sculptorului athonit. În fine, în josul 
scenei Botezului este evanghelistul Marcu, alături cu leul, simbo- 
lul acestui sfint. Figura leului, atit cn apare, aduce mult cu aceca 
a sfinxului egiptean sau grec; să fie o reminiscență din arta på- 
Sing, sau numai o intimplare cauzată de naivitatea desenului? Şi 
ca o complectare a compozițiunilor, destul de bine distribuite pe 
suprafața crucii, în jos, cătră sfirşitul brațului perpendicular, sculp- 
torul a reprezintat o sfintă, probabil s-ta Ecaterina, în costum de 
impărăteasă bizantină, cu cunună şi haină lungă străbătută de 
uimărar ; gulerul hainei larg, resfrint pănă peste umeri, e acelaş 
din costumul impărăteselor bizantine. În mină, sfinta ţine o ra- 
mură indicată foarte rudimentar. Lipseşte insă atributul acestei 
sfinte, instrumentul de tortură de care a pierit; se poate să fi 
lipsit spaţiul pentru aceasta. 

Pe cealaltă faţă a crucii, ca și cum intențiunea artistului a 
lost de a continua poemul vieții Mintuitorului, e reprezintat, ur- 
mind acelorași dispoziţiuni de compunere, in centru: Răstignirea, 
unde nu se vede decit locul unde să fi fost aşezată figura Min- 


PATRU CRUCI 43 


tuitorului, care din nenorocire a căzut, pierzindu-se ; totuşi se ză- 
rete forma crucii, indicată prin liniuțe sgtriate cu burinul şi, că- 
tră capătul de jos al crucii, chiar un cap de mort, nu insă în re- 
lief, În dreapta și in stinga Răstignirii, Maria din Magdala şi 
Maica Domnului, cu vălul ținut în dreptul ochilor, au aerul că 
pling. Mai jos, doi apostoli. cu figuri îindurerate, iar sus de tot, 
Dumnezeu Tatăl, cu capul profilat pe fondul simbolicului triun- 
ghiu, veghează la toată acestă scenă dureroasă trimiţind prin 
sfintul Duh — porumbelul —raze de minglere inspre sacrificatul său 
Fiu. După cum se vede, compozitorul a fost foarte abil in alege- 
rea subiectelor și coordonarea lor, Pe față Botezul, pe dosul 
crucii Răstignirea, cele două momente insemnate ale vieţii celui 
mai mare Martir; in jurul Botezului evangheliştii, cei cari pro- 
păvăduiau cuvintul celui ce se boteza in apele Iordanului, tar 
dincolo, in jurul Răstignirii, cele două Marii, ființele cele mai 
aproape sullcteşte de Omul care murea de dragul celei mai mari 
idei, ideia creştină. Nici că se putea o alegere a subiectelor, cit 
şi a distribuire alta a lor, pentru o cruce cu o suprafată atit de pu- 
țin prielnică compoziţiunilor. Vom vedea şi în celelalte cruci cum 
sculptorul ortodox se foloseste de știința compozițiunii pentru a 
reda un tot armonios, intro suprafață cu dimensiuni hotărite chiar 
prin natura obiectului, 

A doua cruce, cea mai complectă şi mai bine păstrată, este 
de o factură superioară celei dintăi; aceasta are pe amindouă fe- 
bie figuri și compozițiuni rinduite cu o știință deosebită, cum şi 
de o execuție minuțioasă, delicată ceace dă crucii o infăţișare 
de giuvaer, 

Pe prima Tata compozițiunile sint distribuite astfel ; în cen- 
tru Botezul, în dreapta şi stinga : si-ta Fecioară ingenunchiată 
dinaintea unui scaun de rugăciune, și îngerul cu ramura de crin, 
ceace constitue laolaltă scena Bunei Vestiri ` sus, Dumnezeu Ta- 
tal cu si. Duh şi jos In două compartimente suprapuse, în pri- 
mul si. Petre cel cu sabia *) şi dedesupt un vlădică în costum 
arhieresc, cu camilaică,. Scena centrală, mai complectă şi mai 
ingrijită decit la prima cruce, reprezintă Botezul : Crist în Iordan 
inconjurat de si. loan Botezătorul, o figură bine desinată și ex- 
presivă, și de un inger care intinde un giulgiu ca și la prima 
cruce. Scena are şi unele detalii studiate, cit se poate studia pe 
sidef. Aşa, si. loan poartă in mina stingă o cruce de care e 
aninat un prapur, ingerul are aripi cu penele studiate oarecum. 
„Buna vestire“, scena care se deslăşoară in dreapta și in stinga 


_*) Desigur eñ ertistul a Det aluzie la scena din grădina Ghetsi- 
mani, aceea care e a gn pe partea opusă, exact în dreptul ima 
nii st-tului Petru. Sf. Petru e unal dintre cei Seel i ai lui 
Cristos, eu cari El a petrecut noaptea în grădina lor. Sa ştia ea a- 
tunri eind soldaţii an pus mina pe Cristos, Petru a scos sabia ca să apere 
pe Mintuitorul, Altfel, iconografia reprezintă pe sf. Patre ca chaile, facind 
aluzio la cuvintele spuse de taitarul sf-lui Petre „Iar ţie, iti voi da 
cheea impâraţiei cerurilor, pentruea ceace legi în pre pămint sa fin legat 
şi in ceruri, lar ceace tu pe pămint, să fie dezlegat şi în ceruri“, 


H VIAȚA ROMINEASCA 


Botezului, este deasemeni o scenă bine studiată, cn figurile 
bine proporţionate ` Maica Domnului, de o execuţie fină, e in- 
genunchiată în fața unui scaun de rugăciune, pe care e o carte 
deschisă ` fondul e inprejmuit de o draperie care e un lux de 
detaliu pentru o scenă ce se desiășoară intrun spațiu atit de 
mic, şi pentru greutatea technicii sidelului. Ingerul care e aşezat 
tocmai la capătul opus al braţului orizontal al crucii e bine pro- 
porționat și studiat, el poartă aripi ingrijit studiate şi vine pe 
nori ridicați In rotocvale. Dedesuptul scenei Botezului e si. Petre. 
Bine proporționat, sfintul are aerul că e in căutarea cuiva, poate 
e gala să apere pe iubitul său „Învățător“, pentru care „a scos 
sabia“ odată, atunci cind in Ghetsimani oamenii lui Pilat puseseră 
mina pe dinsul. Sfintul e de profil, ceeace e puţin obişnuit In 
iconologie, unde mai toate figurile sint prezintate de faţă, tocmai 
pentru a putea reda in intregime expresiunea, —o preocupare de 
căpitenie a artiștilor athoniţi. Intr'un cuvint, interesanta prezintare a 
slintului Petre cel cu sabia, face o notă deosebită în această cruce, 
prin aceea că e lipsită de rigiditatea mişcărilor particulare sfinţilor bi- 
zantini, În josul slintului Petre e un Vlădică in costum de arhereu. 
ținind in mina stingă o carte, iar cu dreapta hinecuvintează. Biseri- 
coasa figură e desigur a vreunui mitropolit al vremurilor de atunci, 
cea ce e dovedit prin portul camilafcei la potcap, fără de care per- 
sonajul putea trece drept sfintul Nicolae. Vestmintul acestui inalt 
Părinte e bogat decorat cu desemnuri de ramuri, aşa cum e la 
orice vestmint bizantin, cum se vede şi la vestmintele ctitorilor 
dela Curtea-de-Argeş. Peste frumoasa odajdie, prelatul are un 
patrafir brăzdat de patru cruci. Figura in intregime e ingrijit 
studiată și are chiar oarecare caracter. Sus de tot, in capul cru- 
cii, e Dumnezeu Tatal, cu capul profilat pe un triunghiu, iar mai 
jos, un cerc de raze pornite din jurul sfintului Duh. simbolizat ca 'n- 
totdeauna Ginter un porumbel. Figura Tatălui e drapata și dra- 
peria studiată, 

Pe cealaltă Iatä a acestei a doua cruci e reprezintată, in 
centru, Răstignirea, din care au rămas săpate in relief numai 
aureola, care se vede a fi lost foarte trumoasă— dovada acel mä. 
nunchiu de raze care se mai zâreşte puţin,—şi, cătră capătul de 
jos al crucii de răstignire, un cap de mort şi două femure. In 
dreapta şi In stinga Răstignirii se văd cele două Marii, cari 
pling ştergindu-și lacrimile cu colţul vâlului. Foarte induioşă- 
toare atitudinea stintelor femei. In josul Răstignirii e o scenă 
care reprezintă pe „Isus în grădina Maslinilor*. Mintuitorul se 
roagă în genunchi, cu capul plecat semn de resemnare, particu- 
lar în iconologia noastră la figurile cari se roagă, Instirșit jos, la 
extremitatea brațului vertical al crucii, e reprezintată si-ta Eca- 
terina în costum de împărăteasă, altfel decit la prima cruce, cu 
o diademă mică, o aureolă, cum şi o haină cu mineci largi. Sl-ta 
poartă în dreapta o ramură, iar în stinga, adusă pe genunchi, o 
sabie, instrumentul cu care a indurat martirul. De admirabilă exe- 


PATRU CRUCI A 


cuție, această figură e nelintrecut de frumoasă față de celelalte fi- 
guri, și e chiar poate una dintre puţinele figuri frumoase bizan- 
tine. Capul aduce cu acela al Madonelor lui Rafael ; pieptănă- 
tură linsă și in două părți, căzind cu acel calm particular pe o 
frunte puţin bombată și curată; obrazul rotund, cu puţină proe- 
menință in dreptul bărbiei, semn de nobleță ca şi gitul subțire 
și ușor ondulat. E o st. Caterină cum puţine se vor fi reprezin- 
tat în sculptura bizantină. În total luată, crucea reprezintă pe a- 
mindouă fețele poemul Noului Testament in scene alese, potri- 
vite spaţiului care le primește. Îndemănaticul compozitor bizantin 
ne-a povestit mai întăi Botezul Domnului, la care a asistat în a- 
fară de si. loan Botezătorul și Dumnezeu Tatăl, de oarece sfin- 
tele cărți o spun că în momentul Botezului s'ar fi deschis cerul 
şi s'a auzit o voce pgrăind aceste cuvinte : „Acesta e Fiul meu 
cel iubit, întru care bine am voit*.—Şi ce putea să aşeze artistul 
la cele două capete ale crucii, în direcția Botezului? O scenă, 
cea dintâi, de unde istoricește au decurs celelalte : Buna Vestire. 
Îngerul Domnului vestește sfintei Fecioare nașterea Mesiei, Pe 
partea opusă Răstignirea, lingă care pling cele dovă femei 
sfinte. Mai jos, ca o scenă care a precedat Răstignirea, artistul 
a pus pe Crist in grădina Maslinilor, de care se leagă în mod 
neindoios figura sfintului Petre cel cu sabia, de pe partea opusă, 
conrespunzătoare a crucii. Se știe că si. Petre, aci in grădina 
Maslinilor, a scos sabia pentru a apăra pe Mintuitorul, Invăţăto- 
rul său. Şi ca fizură decorativă, artistul a ales pe sfinta Ecaterina, 
lemeia care cu fapta și mai ales cu cuvintul a apărat ideia creş- 
tinā în fața lumii pàgine, Un Vlădică, care trebue să fi fost şi 
acesta vreun voitor de bine, vreun pravoslavnic iubitor al cru- 
cii, complectează numărul figurilor cu cari artistul ortodox s'a 
gindit să ilustreze poema evangelică. 

De o factură deosebită ca celelalte, această cruce poartă 
urma unei mini dibace obișnuită cu greul desemnului, pe care Il 
stăpinește tot așa de bine şi în technica sidelului, atit de greu 
de săpat. E desigur un alt artist, superior acelora cari au lucrat 
la celelalte cruci. 

Mai rămin de descris alte două cruci, cele ale căror reliefuri, 
prin proeminența lor neobişnuit de pronunțată, ne-au atras aten- 
Ha In deosebi. Dintre aceste două cruci foarte deterioritate, una 
singură are mai multe figuri; cealaltă păstrează numai pe Crist 
răstignit, 

De o execuţie mai greoaie, cea dintâi prezintă în centru pe 
Mintuitorul răstignit, in complect relief. Nu mai e aci vorba de 
baso-reliel ca în crucile descrise păn'acum. E desigur acesta 
unul din rarile cazuri, după cum am mai spus, in iconologia or- 
todoxă, unde se evită pecit se poate figurile în relief; aceasta e 
Şi cauza pentru care odată cu stabilirea cultului icoanelor, ico- 
nografia a putut lua avintul pe care La avut şi Il are astăzi in 
biserica ortodoxă. În lipsă de figura sculptată, figura zugrăvită 
a fost folosita de orişice creştin Inchinător la icoane, Crucea de 


46 VIATA ROMINEASCA 


care vorbim, are ca particularitate că figurile formează corp a- 
parte de restul crucii, pe care sint prinse cu cuie de alamă. Din 
această cauză, din punct de vedere technic, aceste două cruci nu 
au valoarea celorlalte, unde figurile sint săpate in sidelul cu 
care e îmbrăcată crucea, 

In jurul Răstignirii sint, ca şi la celelalte două, sfinta Maria 
şi Maria Magdala, iar sus Dumnezeu Tatăl, pe picptul căruia se 
vede Sfintul Duh. La picioarele lui Crist, un cap de mortşi două 
oase, cioplite grosolan. Infine, pe ultima cruce sa păstrat nu- 
mai figura Mintuitorului răstignit. Pe dosul acestei din urmă 
«cruci sint citeva gravări, mai mult niște sgirieluri, cari reprezintă 
o cruce cu două suliți, Infipte Intro tidvă incunjurată de aureola 
în josul căreia e o sabie; in stinga e „nălrama siintă“, care in 
legătură cu acea cruce gravată, proptitā in cele două suliți, in- 
strumentele de tortură, amintește drumul spre Golgotha, In ade- 
văr, cărțile sfinte spun că atunci cind Crist suia Calvarul, obosit 
peste măsură, sudoarea îi picura dealungul obrajilor. O femee 
din popor cu numele Veronica, care urmărea tristul convoiu, a 
dat Mintuitorului o nălramă cu care să-și şteargă fruntea asu- 
dată, Ca prin minune, pe această nâlramă s'a luat figura Mintui- 
torului, Alţii spun că năframa aceasta e acecaşi pe care a dä- 
ruit-o  Mintuitorul regelui Abgarus sau Argarus, care numai 
privind această nătramă s'a vindecat de o uricioasă boala de 
piele, Oricum ar fi, imaginea näframei sfinte face parte din ico- 
nografia ortodoxă și artistul care a gravat-o pe crucea de care 
ne ocupăm, nu a greșit cind a pus-o alături de crucea cea cu 
două suliţi, ceace vine mai repede în sprijinul primei origini a 
Natramei, anume a aceleia care ne-o arată ca apărind intăiaşi 
dată în drumul spre Golgota. Tot spre ințelegerea acestei idei 
este şi acea sabie culcată la picioarele crucii, care trebue să fie 
sabia slintlui Petre cel care în grădina masinilor, apărind pe 
Domnul său, a tăiat urechea unui soldat din trupa ce insoțea 
pe luda, 

Sint în Muzeul de Antichități două măreţe cruci, dintre care 
una de sidef, în mozaic, de o execuție admirabilă. Aceste cruci 
nu au insă nici un relief; figurile sint numai gravate, Deci, nu 
in această școală și epocă s'ar putea clasa crucile de cari vor- 
bim, Multă vreme, în Egipt, anume în Alexandria, au existat ade- 
vărate fabrici de imagini sfinte in reliet, de oarece acolo artiştii 
aveau la îndămină şi materialul brut, fildeşul, sidetul, portirul 
eic. Multe din obiectele religioase de factură bizantină, cari po- 
puleazå muzeele străine, sint de aceasta proveniență. Urmind a- 
cestei școale, Rușii își formaseră şi ei mici aşezăminte industriale, 
in cari, după modelul de la si. Munte, se fabricau obiecte reli- 
pioase, ca: icoane, cruci talismane etc, din cari o bună parte tre- 
ceau și pe la noi, aduse de vechii boieri pentru jupinesele lor, 
can parte le-au păstrat şi le-au lăsat urmaşilor, parte le-au făcut 
danie mănăstirilor, Nu e un lucru rar azi, la noi, în unele familii 
vechi, să întilnești obiecte de aceste in cari odată cu arta tre- 


PATRU CRUCI i 


cutului, intrevezi şi felul de viață petrecut de jupinesele vechilor 
boeri. Am convingerea că aceste patru cruci au fost aduse din 
Rusia, cu care ortodoxismul nostru cit şi slavismul de odinioară 
ne va fi pus în legături comerciale in ceeace privește imaginile 
sfinte. Şi astăzi noi aducem icoane din Rusia. În ceeace privește 
datarea lor, nu prea veche, ea trebue restrinsă în limitele ultime- 
lor două secole trecule, cam pe la inceputul secolului XVIII-lea, 
cind incă soseau pe la noi produsele industriei orientului asiatic, 
aduse de neguțători din Veneţia sau Constantinopol, cit şi acelea 
ale industriei ruseşti, care în cea ce priveşte obiectele cultului 
avea un insemnat debuşeu în țările Romineşti, În tot cazul, ori- 
care ar fi“proveniența acestor cruci, ca nu poate porni din 
altă țară decit una de ritul ortodox greco-oriental. Şi printre a- 
cestea, cea mai sigură e Rusia, singura care, in afară de orientul 
creştin, era in stare să fabrice astfel de obiecte, in legătură cu 
arta religioasă *])—0O deosebire de factură mă face să o arăt pe 
una dintre cruci, pe cea mai complectă, ca făcind parte din școa- 
la helenistică, pe cind toate celelalte trei, din cauza lipsei de 
proporții, amintesc stingăcia școalei bizantine. Se poate ca în ace- 
caşi fabrică, obiectele să fi eșit din mini deosebite ; nici că se 
explică altfel, factura aproape clasică din cea de a doua cruce 
şi factura rigidă. naivă oarecum, din celelalte. 


A, Baltazar, 


PT a e m 


*) Simt in posesiunea acestui mie tezaur iecnologie mulțumită unei 
bunici evlavinase, cure, din nefericire, nn a trait msi mult, pentru ea cu 
a desluşire, sa mă A ferit de a face cunjeeturi pe care imi place totuși 
să lo cred ci sint aproape de adevar, 


Homer travestit ” 


— Parodie in patru scene — 


SCENA I. 


În eirciuma „La Bacus cel vesel”. 
Vulcan singur la o masă bea pahare- 
le, unele după altele. La o alta masā, 
in dosul unui stilp, Helios, fără afi vä- 
zut, ceteşte „Curierul Olimpului”, trä. 

o însă cu urechea la cuvintele lui 
Glenn, 


Vulcan. Ei, Pinostes, clrciumar nemernic, ruşinea breslei 
tale, vinzător de vin prefăcut, pentruce nu-ţi grăbești pasul ? Ti- 
au legat oare zeii picioarele de te mist atit de încet? Mina ta le- 
neşă nu umple cu sirg pocalele rotunde, Ce inseamnă această 
rea voință, pe care o zăresc în trăsăturile feţei tale? Ei, Pinos- 
tes, vorbeşte repede, căci, pe Styx, simt o mare mincărime în 
palme şi să nu mă faci să vin după teșghea. Nici Bacus, zeul 
tău ocrotitor, nu te-ar putea scoate din brațele mele vinjoase, 

Pinostes (sosind cu cana plină). Nu pierde răbdarea, Vulcan, 
căci sint deapururea în slujba ta. lată cana plină cu un vin par- 
fumat și puternic. Nici Euryal, nici Proles, nici Ocyal nici Am- 
phial n'au un vin mai delicios : iți curge prin vine, iţi încălzeşte 
singele și te Invālue Intro aromeală plăcută oamenilor şi zeilor... 
(cu melancolie şi cu subințeles), Dar vasul e pe sfirşite; abia pe fund 
mai licăresc picăturile galbene ca chihlimbarul. Încurind se va is- 
prăvi cu totul... Ei, Vulcan, harnic zeu al focului, meşter dibaciu, 
in lucrarea metalelor, tu, căruia i se închină Lemnosul şi Samo- 
trace, prin grele timpuri trecem... O insectă nelegiuită, blestem: 


` U Subiectul, în liniile lui generale, e luat din etutul al VIII din, 
U diseia, 


HOMER TRAVESTIT An 


al zeilor nemuritori. a căzut asupra butucilor de viță și le roa- 
de frunza. Pe unde trece nu rămine decit pustiul; strugurii nu 
se mai fac. Toate jertfele aduse lui Esculap au fost zădamice ` 
preoţii lui din Epidaur ne-au spus că zeul nu se ingrijeşte de 
cit de boalele omeneşti, Durerea noastră nu-l atinge de loc... Vi- 
nul se scumpește astlel, iar muştereii nu vor să ne plătească 
toţi... 

i Vulcan (infuriat). Cine cu fgura de om, Cämätar murdar, IER 
com  agonisâtor de oboli, nu ştiu ce mă oprește să nu te zdro- 
bese. Circiumar cu inima pitică, cine ţi-a turnat In vine atita in- 
drăzneală, pentru a mă infrunta pe mine, zeul cu braţele vinjoa- 
se, ilustru prin lucrările lui minunate ? la cana, şi toamă în po- 
cale vinul tău acru, care nu e vrednic de gitlejul zeilor nemuri- 
tori... Ce-mi vorbeşti de plată? Cind Vulcan 1 face cinstea de 
a se pune la masa ta săracă, şi de a bea din vinul tău netreb- 
nic, pentru ce te gindeşti la plată 2... 

Pinostes, Pe zeii nemuritori, crede-mă că-s pătruns de cins- 
tea ce-mi faci (mai turnind on pahur şi privindu-l). Privește-l ce lim- 
pede ei... Să mă crezi, o Vulcan, că e un vin de Cipru adevă- 
rat, pe care tatăl meu Sostenes l'a moştenit şi el dela tatăl lui... 
Stă ascuns in fundul pivniţei ` lumina albă a zilei nu-i vede fața 
decit cind am cite un musteriu ilustru prin naştere, sau cite un 
zeu. Bacus, trecind pe aici in carul tras de pantere, sa oprit şi 
l-a băut pe jumătate. Pentru a se urca apoi în car, am trebuit 
să-l ajut cu toţi băeţii din prăvălie. Trist) Şi plecind, a uitat să-mi 
plătească... Treburile merg rău, o Vulcan. În zādar am injun- 
ghial o juncă neagră in cinstea lui Mercur, zeul nu ma ascul- 
tat. Guvernul a incârcat de taxe nobila noastră meserie. Într'un 
ziar de dimineață am cetit că ar voi chiar să introducă monopo- 
lul dulcelui dar al zeilor... Dar pe Hecate cu trei capele, această 
nelegiuire nu se va intimpla. Vom merge cu toții ła eclesie, la 
arhonți şi la pritani, ṣi vom amenința cu răscoala, iar dacă nu 
vom D ascultați, la alegerile viitoare, vom vota impotriva celor 
ce caută să ne prigonească; da, le vom arâta noi acestor nele- 
giuiţi, cind îi vom alunga din celate printr'un ostracism ce are 
să servească de pildă veacurilor viitoare... : 

Vulcan (din ce in ce mai mentzit) Nu mă amestec in treburile 
muritorilor, o Pinostes, Zeii nu cunosc astfel de grije. Dar iată 
frumoasa Kritia, care intră pe uşă ca o arâtare divină. Ce mers 
impunător! ce privire mindră! (Pentru sine) Pe Jupiter, simt că 
mă furnică ceva prin vine! (Tare) Dar pe Styx, Pinostes, pentruce 
stai infipt lingă mine ? Nu vezi că vinul sa isprăvit, şi setea nu 
mi s'a stimpărat incă. Aleargă, sboară cu aripi iuți in fundul ne- 
gru al pivniţei; vei găsi acolo în burdulul neatins un vin mări- 
nimos, care mă va face să uit de nectarul zeilor. Pleacă! 

Pinostes (ieşind nemulțumit, şapteste Ia urechea Kritiri). Învălue-l 
în farmecele tale, o Kritia, şi nu-l lăsa să plece, inainte de a D 
platit. 

A 


50 VIATA ROMINEASCA 


Kritia Fii fară grijá.. 

Vulcan, Dulce Kritia, nu cobori ochii ii rusinoşi; priveş- 
te-mă in față, şi indrăzneşte să te apropii.. Nu câta că sint un 
zeu nemuritor. naintea unti femei atit de frumoasă ca line, zeii 
devin blinzi ; puterea lor se indulcește. Tu ştii cum mârinimosul 
Hercul a ajuns să toarcă caerul cu lină, la picioarele Omialei. 

Kritia (eu viclenie), Nu Indrăznese să te privesc în față, o 
Vulcan, Din ochii tăi scapără o căldură, ce ar putea să mă do- 
porească... 

Vulcan imagulii). Glasul tău e o armonie dumnezeiască, care 
îmi sună In urechi ca... (zindindu-se, deodată alun). Nu pot să-l 
aseamân decit cu muzica foilor, ce suilă în focul năprasnic, im- 
bujorindu-i. Atelierul răsună de dulcea lor răsulare; flacările 
pilpie şi scinteile se ridică cu un pocaci ușor; ciocanele cad pe 
nicovală cu o armonie cum nici Apollo n'ar scoate din lira lui. 

Kritia. Nu eşti numai meşter prin minile tale vinjoase, ci 
şi prin cuvint. Laudele tale, o zeule temut, mă lac să roşesec— 
ca şi cum aşi sta Inaintea vetrei de foc a atelierului tău. 

Vulcan (răsueindu-şi mustaţa), Fi, Charitele la naștere nu mi-au 
fost neprielnice: mi-au dat și darurile spiritului. Nu, zău, sint 
cițiva nătingi cari mă desprețuesc pentrucă-s meșter în aur şi in 
fer, caşi cum n'ag putea străluci, și prin farmecele mințit. 

Rritia. Cei ce spun aşa, nu știu ce vorbesc. 

Vulcan. Cit despre cumnatu-meu Apollo... Nu voesc să vor- 
besc rău de rude, dar crede-ma, o Kritia, că el n'ar fi putut lu- 
cra armura eroului Achille, pe cind... 

A! Kritia (aşexindu-se la muză). ŞI cu, drept să-ți spun, nu pun 
nici un preț pe spirit şi pe complimentele uşoare, pe care toţi 
bărbaţii le fac femeilor. Naş da pe ele nici un obol găurit. Ce 
inseamnă toate aceste nimicuri, nevrednice de un bărbat serios, că- 
ruia i Sar cădea mai bine să se facă cunoscut prin isprăvi vite- 
jeşti, ori prin lucrări minunate de aur, de arzint sau de arama 
cea roșcată ca tine. 

__Vulean. Ştii, o frumoasă Kritia, că pentru o lemee ai multă 
minte! (suspinind) Vai, insă, pentru ce nu toate femeile și chiar 
zeițele nemuritoare nu gindesc ca tine! Corupţia a intrat în sue 
fetul lor; urechea li se lasă ademenită de şoapte minciunoase 
de dragoste, de poezii de laudă, de galanterii nevrednice de un 
bărbat, 

Kritia țsentenţio:). Barbaţii se pun la incercare prin fapte ai 
nu prin vorbe, 

|. Vulcan, Vorbeşti ca și cum ai avea înțelepciunea Miner- 
vei, o Kritia... La ce bun să ştii cinla din liră, să știi suspina 
in versuri, sau să faci jocuri de cuvinte? Aceste sint arte fără nici 
0 Insemnătate. Femeile se lasă totuși fermecate de astfel de Iu- 
ceruri mărunte şi vrednice de despreţ. Sint chiar soții, cari după 
o îndelungată căsnicie credincioasă, iși părăsesc bărbatul, fugind 
după vre-un eintăreţ din faut, (eu futuitate)... cel puţin dacă ar fugi 


HOMER TRAVESTIT Di 


după vre-un meșter iscusit în nobila artă a făuririi metalelor pre- 
ioase ! š 

S Kritia. Nu-mi vine să cred că s'ar putea o astfel de nele- 
giuire. O femeie să se lase ademenită de tinerii inchinători ai 
Muzelor şi ai lui Apoio! Cu neputinţă... Ce ar putea găsi la ei? 
Sărăcie lucie, Ei nu i-ar putea da ca dar nici măcar un inel fru- 
mos, lucrat in aurul cel galben (Vulcan. minden, Isi Mesfare mina, ark- 
tindu-si inelele). Dar ce văd, o zeule măestru, rubinuri, topazuri, 
smaralde, diamante.. Şi ce artă în tâiarea lor! ce iscusință în 
incrustarea lor în aur! ce sculpturi fne și bogate! Ah, cit de 
frumos e ăsta: o sărbătoare mare desigur ? 

Vulean : E nunta lui Peleu şi a Tetidei... 

Kritia. Îmi inchipuiam. 

Vulcan, E lucrul minii mele iscusite: lată Peleu, iată Te- 
tida, iată zeii, iată nimiele... 

Kritia S'o acopere undele Styxului pe femeia ce Sar putea 
indrăgzosti de un ctatâreţ din liră, pentru care boabele de rouă 
sint diamante, iar razele soarelui sint de aur. Foarie mulţumesc 
de așa juvăeruri ! Ei vorbesc în versurile lor seci numai de pie- 
tre nestimate, și mă prind că în viaţa lor n'au văzut atitea pie- 
tre cite licăresc pe un singur deget al täu. 

Vulcan. Din ce în ce baz de samă, o Kritia, că eşti foarte 
ințeleaptā şi că ştii prețui ceeace merită cu adevărat să fie prețuit. 

Kritia (trista) Ce folos că nu m'au făcut zeii lrumoasă,,, 

Vulcan (ingimfat, aparte). Merge repede fata! Sint teribil, (Tare) 
O Kritia, ce cuvinte nelegiuite ieşiră de pe buzele tale de car- 
min, dintre dinții tăi de mărgean, de pe limba ta de... hm! de.. 
Nu găsesc un cuvint potrivit. Dar, crede-mă că eşti irumnasă, cu 
gitul alb ca marmura de Pentelic, cu ochii negri ca apele Cocy- 
tului, cu pârul des ca brazii de pe culmea muntelui Olimp... (Taind) 
Spune drept, Kritia, nu e așa că, dacă ași voi, ași putea fi și eu 


t? 

Kritia. O Vulcan, In această clipă eşti mai poet de cit toți 
poeţii, — dar, vai, poeţii sint nişte minciunoşi. Ei nu ştiu de cit 
a măguli deșărtăciunea noastră, 

Vulcan. Ma jur pe cea mai mare nicovală din atelierul meu 
că eşti frumoasă, 

Kritia (mmgeata de geluri), Cuvinte, cuvinte. Vulcan. Ce poţi 
găsi la mine, sărmana circiumăreasă „La Bacus cel vesel’, cind 
tu ai in culcuşul Gu pe cea mai frumoasă dintre zeițele nemu- 
ritoare ? 

Vulcan (eu un aer degajal). A, voeşii să vorbeşti de Venus,... 
da da. e drăguță, nu zic nu. Chiar trumuşică și curățică. Dar, nu 
se poate asemâna cu tine. | 
M Kritia. Vai, trebue să-mi acopăr fața, dinaintea unei ast: 

1 de... 

Vulcan. Adecă vezi tu, Kritia, ea e blondă... Pentru cee 
blondă, cu părul galbăn ca spicul, şi cu ochii albaștri ca apa 
mării ? Pentru ce, cind mie nu-mi plac blondele? Iubesc Insă 


Wa l Pei Sa. Meil 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


brunele ; și cind te våd pe tine, cu ochii negri ca undele Cocy- 
tului şi cu părul negru ca brazii de pe culmea Olimpului, simt 
toate nebuniile în singe, ca şi cum ași fi mincat elebor... (vrea 
so sârvie). 

Kritia (lovindu-! peste mina). Fii cuminte, căci te-ar putea ve- 
dea Venus și atunci vai de mine nenorocita! Ar implora pe Ju- 
piter să-şi trimeată lulgerile peste capul meu... Şi apoi, știu că 
tu eşti cel mai credincios dintre zei; căsnicia voastră este al- 
bastră ca cerul în ameaza unei zile de lulie, Nu ţi-ai ingăduit 
niciodată să sâruţi măcar vre-o insoțitoare a Venert, sau vre-o 
nimiă, Şi Venus ID poartă aceiași credinţă... 

Vulcan. A, plui!._. nu zic nu. Dar vezi, tu, o Kritia. mi s'a 
urit de atita credinţă. Să te culci în fiecare seară cu aceiași fe- 
meie, ori cit de frumoasă ar fi, nu e o fericire prea mare. Și pe 
urmă, după cum ţi-am spus, pentru ce e blondă ? 

Kritia. Cu toate aceste „blondul* se poartă anul ăsta. Toate 
femeile își fac părul ca spicul copt al griului, 

Vulcan. Dacă mie nu-mi place ! (Cu satistaelie) Altminteri e 
bună de inimă şi cuminte (lovind din degete). Totuşi prea se ţine 
de om; prea mă iubeşte. Nu zic să nu mă iubească, dar ca 
trece măsura ` Imi face ochi dulci in toate colțurile. Nu mă lasă 
să lucrez la cuptorul meu, liniştit; intră in atelier pe furis şi mă 
cuprinde pe la spate cu minile ei de trandafiri. Trebue să pără- 
sest lucrul, pentru a o ţinea pe genunchi... Ei, ei e prea mult! 
Şi pe linză asta, nu poate suferi un alt bărbat; îi urăște pe toți; 
iace viaţa amară ucenicilor mei, iscusiți în arta fäuririi, Fuge 
de bărbați și pizmuește pe femei. Se teme ca nu cumva să-mi 
placă vreuna ` oricit de frumoasă e, nu e sigură totuşi pe far- 
mecele ci. Sint sătul de atita iubire, de atitea scene, şi de atita 
credință !... Nu, pe Jupiter, nu mai voesc.... (stringind în brațe pe 
Kritia). Te iubesc pe tine, Kritis, o jur pe stelele nemuritoare, 
pe Styx, pe Cerberul cu trei capete, te iubesc mai mult de cit 
muntele Etna, sau insula Lemnos... (a saruts). l.asă-mă să te sărut 
pe gitul tău frumos, subțire și lung ca coșul cuptorului meu... 

Kritia (asindu-se în brațele lui). O Zeule puternic, fä din mine 
ce voeşti. Focul tău mă dogorește, mă arde... Patima mă coprinde 
şi må topeşte... 

Vuican. Dă mina incoace, frumoasă Kritia. Stringe ! Ne-am 
ințeles—nu ce asa? 

Kritia. Sint sclava ta supusă. ` (und £ mina) Ce frumoase 
inele! ţle-farimlusă pardesiuli, Da ce înseamnă hainele astea ? 

Vulcan. Mi-am pus hainele negre, Kritia, pentrucă merg 
astă seară la socru-meu Jupiter, adunâtorul nourilor şi stăpinito- 
rul fulgerelor; ne-a chemat la un ospăț măreț în palatul lui. Toţi 
zeii şi toate zeițele var veni îmbrăcaţi in hainele cele mai scumpe: 
și cu Juvaerurile cele mai prețioase. După miezul nopţii, va fi şi 
ccephe in sala cea mare a tronului, la care vor veni toate nim- 
cle, toți semizeii și toţi eroii, ce nu pot sta cu noi la masa zeci- 
or nemuritori. Se va juca pyrrhica, până la venirea Aurorei cu 


HOMER TRAVESTIT 53 


«legetele de trandafiri, in sunetul unei muzici pe care o va con- 
duce însuși Apollo cel frumos... Eu insă după masă voi dispă- 
rea din mulţime şi nimeni nu va băga de samă lipsa mea. Voiu 
veni la tine, o frumoasă Kritia, şi vai bate in geam. Tu pregă- 
teşte o băutură adormitoare pentru Pinostes, pe care dă-i-o ina- 
inte de culcare. După ce va fi ațipit, așteaptă-mă. 

Kritia. Voi face cum poranceşti, Zeule, stăpinul inimii mele. 

Vulcan. Venus iubește dansul; o voi lăsa deci să joace 
cu Terpsichore, care se pricepe atit de bine, căci cu un zeu m'ar 
indrăsni să joace. Ce vrai, e ruşinoasă ! 

(In timpul acesta Helios re asenllase en nerăbdare tonta conyorbi- 
rea dintre Vuleau şi Krilin, Berbs Aruncă ziarul, pest de după coloană şi 
se aproprie de masă, en minile In şolduri.) i 

Helios (Furia). Pe Jupiter, o Vulcan, mareneghiob mai ești !— 
lar tu Kritia, femee nevrednică, iți vei lua pedeapsa inşălăciunii 
tale! Aste sint jurămintele, pe cari mi le făceai, plingind, in 
genunchi? Asta e credința ta! A fost deajuns să vezi citeva 
inele frumoase, pe nişte degete inegrite de fum, pentru a uita 
jurămintele pe zeii nemuritori şi pe cei infernali! O, cea din ur- 
mă dintre femei, ruşinea sexului tău, cum ai putut să te laşi a- 
demenită de cel mai urit dintre zei, pe care soţia îl înşală fără 
nici o temere? Da, da Vulcan, ride Olimpul de tine.. Pe frunte 
Dau crescut două coarne, ce nau să mai încapă pe ușa pa- 
latului tău aurit. 

Vulcan (furios, seulindu-se in picioare), Pe Styx, pe Cerber, pe 
Hades, pe Hecate, cine ești tu indrăznețule ? Spune repede, căci 
altminteri iți zdrobesc feasta ta obraznică! Mii de fulgere, vor- 
beşte, nu aștepta să cunoşti muncile locului și loviturile 
barosului |,.... 

Helios, Liniştește-te Vulcan, căci și eu sint zeu ca și tine, 
Minia ta e deci zădarnică. Eu sint cel ce ştie toate, Nimic din 
ce e pe lume nu-mi scapă. Privirea mea pâtiunde întunericul cel 
mai adinc ; ea străbate fundul mării; și e atit de iscusită incit a 
văzut şi coarnele tale... 

Vulcan. Spune-mi repede cine eşti, pe Tartar ! 

Helios. Sint Helios. 

Vulcan. Helios ? 

Helios. Da, şi-ţi dau un stat, zeule meşter în aur și in fer: 
1n loc de-a umbla după drăguţele altora, păzeşte-ți nevasta, pe 
care o socoteşti atit de credincioasă, Te inşală, 

Vulcan. O, Helios, dacă n'ai D zeu nemuritor și dacă nai 
fi a tot ştiutor, privind toate in mersul tāu liniștit pe bolta cerului 
albastru, te-aşi fi zdrobit ca pe un nerușinat minciunos. Spune-mi, 
o Helios, mă inşală ea, ea cea mai blindă dintre zeițe ? 

Helios. Te inşală, o Vulcan, şi in fie-care zi. Abia pleci 
la atelier, şi ea se desiată în braţele altuia. 

Vulcan, Ale cui? 

Helios, Ale lui Marte. 


54 VIAŢA ROMINEASCA 


A um 
a 


Vulcan. Ah, cinele, are să-mi plătească scump această trå- 
dare! Aşi fi înțeles să mă ingele cu Apollo, care e frumos şi 
cintă din liră attt de duce, dar cu Marte nu mi-aşi fi inchipuit 
niciodată. Ce are Marte mai mult de cit mine? Un zeu atit de 
fioros şi de aspru, cum de poate plăcea unei zeițe atit de dulce 
şi de biinda ?... Marte, ah! știi tu Helios, că niciodată nu'şi 
scoate tunica de oțel de pe trup? Se culcă cu ca (se primbla 
mişca!) Nu, Helios, nu se poate: mă minți... Venus nu mă poate in- 
scia cu Marte! 

Helios. O Vulcan, zeu ilustru prin arta fäuririi metalelor, uiţi 
oare că toate femeile se indrăgostesc de răsboinici, Ele iubesc u- 
niforma strălucită, casca de bronz cu coada de cal ce filfie in 
vint, sabia lată și strălucitoare, pintenii de argint. Femeile iubesc 
să te porţi aspru cu dinsele, să le inspăiminți cu razele privirii 
tale fiaroase, să le subjugi şi să le zdrobeşti dintro lovitură de 
pumn ; ele iubesc povestirile de război, unde singele curge în 
valuri iuți ca undele rtului Allen, Nu uita, o Vulcan, că dacă şi 
tu ai plăcut odinioară Venerii, ai plăcut prin aceleași Insușiri ; 
firea ta aspră, chipul (äu plin de fum și de funingine, braţele 
tale vinjoase i-au cistigat inima. Ea vede în tine zeul ce ştie 
mingiia dureros, dar ştie şi fringe, Vai, insă, ai fost blind cu 
dinsa şi Marte ţi-a luat locul, 

Vulcan, Nu, nu, o Helios, zeu ce vede totul, nu te voi crede 
niciodată, dacă nu-mi vei da o dovadä 

Helios. E cel mai ușor lucru. 

Vulcan. Vorbește, pe Styx! 

Helios. Astă seară inainte de a te duce la ospăţul pe care 
ni-l dă Jupiter, adunătorul de nouri, treci pe la palatul tău aurit 
şi spune-i Venerii, că o veste grabnică te chiamă In atelierele 
tale de la Lemnos. Roag-ọ să meargă singură la petrecere, iar 
tu te ascunde undeva şi aşteapta până la miezul nopții, cind 
Venus furișindu-se cu Marte, va veni in palatul tău, inșălindu-te 
în propriul tău pat... 

Vulcan. Opopoi, opopoi t... Pregātesc o răzbunare fiorvasă, 
ce va sluji de pildă zeilor şi oamenilor. Voi face pe dată o pinză 
de metal atit de subțire tn cit nimeni n'ar putea-o vedea, afară 
doar de tine. O voi pune în jurul patului, şi cind Venus şi Marte 
se vor culca, se vor simți deodată strinsi In laţuri de fier peste 
tot corpul. Voi sosi stunci şi cu pe neașteptate, găsindu-i la uu 
loc... Ah, Helios, văd roş dinaintea ochilor. Vād singe, singe... 
Ma voi răzbună. 

__ Helios. Linișteşte-te, o Vulcan ! Cum voi vedea că Venus iesă. 
din sala ospăţului, voi veni şi eu incetişor cu Mercur, în dosul 
palatului tāu. (A parte) Trebue să-l păzim, căci nebunul e furios. 

Vulcan (fierhind). Acum, Helios, să plecăm repede; mă arde 
locul; nu pot sta ; trebue să mă răzbun; opopoi, opopoi ! (ia de 
bruļ pe Helios şi se indreapta spre uşă), 

Pinostes (intrind cu o cană de vin). Ei, Vulcan, cheu l.. lată 


à? 


HOMER TRAVESTI T 55 


vinu! de Cipru! Unde te duci ? Stăi! Ai uitat să plăteşti! (Vulean 


şi Halins zu ieși! din rireiums, Pioostes väträ Krilia) Nu, pe Hecate, 


pe Cerber şi pe Cocyt, zeii ăștia sint niște hoţi ! Încă unul care n'a 
plătit. N'o să-i mai primesc în prăvălie. O să-i dau alară! Și 
cine-i de vină ? Tu, nenorocită creatură, care nu nu știi cum să 
le furi minţile ! (o ia la bataie). 


SCENA II 


In palatul lui Vulin. Venus, ajus 
tèin de Insoţilonrele «i, se pregăteste 
pentru serbarea lui Jupiter. Cupidon 
işi faco şi el de lucru. 


Cupidon. Frumoasă zeiţă, stăpina mea iubită, o Venus, pri- 
meşte acest dar de la mine. 

Venus. Ce e, Cupidon, copil șăzalnic ? 

Cupidon. Nu e decit un mic punet negru. Ai crede că e 
o muscă. Da, da; e o musculiță de dragoste, pe care so pui pe 
sinul täu strălucit cu peliță supțire ṣi frumoasă! Pe albeaţa lui 
de crin, această musculiță va țintui luminile tuturor. Toți zeii te 
vor privi cu ochi de foc. 

Venus (punind museulița pe sin), O Cupidon, meșteșugurile tale 
sint fără număr; mintea ta e plină de iscodiri de dragoste, lâră 
pildă. Kallimene, nimiă cu ochii negri, ce zici tu ? 

Kallimene. Te prinde de minune, o zeiță a iubirii. Şi eu, 
cunosc un zeu a cărui inimă se va stinge de dor, vâzindu-te 
atit de frumoasă... 

Venus: Tăcere, Kallimene! Păstrează-ţi limba și arată că, 
deși femeie, poţi ţinea pentru tine o taină... 

Kalimene, Taina nu va ieși niciodată din sulletul meu. 
i-am jurat cel mai adine devotament şi mă voi ținea de jmrămint. 

Venus (privindu-se într'o oglinda de argint). Cum mă găsiţi, in- 
soțitoarele mele credincioase ? 

arele (in cori. Eşti lrumoasă ca un vis de Mai, stră- 
lucita noastră stăpină. Glorie ție, cea mai scinteietoare, cea mai 
dulce, cea mai fermecătoare dintre zeițe ! Glorie ţie, Impärțitoa- 
rea tuturor bunurilor ce gustăm in Olimp şi pe pâmint! 

Venus (visătonre). Şi cu toate aceste! Împăârțesc fericirea 
altora, şi nu ştiu dacă o voi găsi pentru mine, Ce zici Cupidon, 
îi voi plăcea In astăsară ? 

Cupidon (eu ver de eunnseător). Întoarce-te puțin, așa, așa, 
Gi îndreaptă citera ente), De partea asta, blondă zeiţă, te prinde de 
minune. Întoarce-te şi de cealaltă. Hm! pe săgețile arcului meu, 
tăetura nu e bună. Peplosul nu cade drept. Fă un pas inainte... 
încă unul... Trebue prins aci cu o agrafă de aur... Cuta trebue 
să fie dreaptă... Aşa, așa; nur râu. 

Venus. O copile ce ştii toate, crezi că-i voi plăcea ? 

itoarele țin eor). li vei plăcea, o minunată zeiță a dragostei. 

Venus. Nu vă întreb pe voi. Răspunde, Cupidon, 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


Cupidon (cu buna voință rezervata) Cred că-i vei plăcea, dar 
trebue să te ţii mai bine. Ține-te mai dreaptă, mai mindră. Nu 
te legăna in mers, căci pari ca o femeie ce nu aşteaptă de cit 
să se supună bărbatului. O, lrumoasă Venus, invaţă arta meşte- 
şugită a prefacerii. Nu te arăta umilită și tremurătoare. Înalță-ţi 
fruntea, pune un foc răzvrătilor și de dușmănie în ochii tăi, care 
să depărieze de la tine pe toți bărbaţii, căci cu cil ti va depârta 
mai mult, cu atit îi va lega mai strins la carul tău. Fii porun- 
citoare, incruntă cit mai des frumoasa ta sprinceană ; privirea ta 
trebue să fie grea ca un lanț de oţel, căci numai c'un astfel de 
lanţ se pot ţine mult timp bărbaţii... 

Venus. O, copil priceput, Cupidon, aspre sint poveţele tale... 
Cum să mă arăt nemiloasă, cind tremur de dragoste dinaintea 
lui ? Ajunge să-l văd, pentru ca să mă simt slabă, ca cea mai slabă 
dintre muritoare. Nu, o Cupidon, față de dinsa/ nu pot D porun- 
citoare ` o privire a lui mă face umilită. Sint ca o sclavă... 

Cupidon. Aceasta va D pieirea ta, o Venus, 

(Se aude sgomot in sala) 

Kallimene. Se aud paşi în sală! 

Insoţitoarele. Se aud paşi grei în sală. 

Venus, Cine e? 

Cupidon. Sint paşii lui Vulcan. 

Însoţitoarele (tremurind), E Vulcan. 

{Vulcan intrà eu privirea Intunecală) 

Însoţitoarele. Glorie ție, cel mai fericit dintre soţi! 

Cupidon. Glorie ţie. o Vulcan, in puterea căruia e cea mai 
frumoasă şi mai credincioasă dintre soții. 

Vulcan (luind de n aripă pe Cupidon). Nu Uz Irch co să-ți 
iring aripa, o copil nebunatec 3. 

Cupidon (fuge seiucind),  Opopoi, opopoi, mi-ai rupt aripa, 
crunt zeu al foilor şi al barosului... 

Vulcan (privind floros in jur). leșiţi ! 

o (Insoţitourele şi Cupidon se inchina ieşind), 

y enus (cade pe iron, fringindu-şi minile gi eu lacrimi In ochi} Nu 
nu, Vulcan, e de nesuferit cum te porți cu lumea. Ce ţi-au făcut 
aceste frumoase nimle, ce ţi-a tăcut dulcele Cupidon, pentru a te 
purta atit de aspru? 

Vulcan (privind-o eu nare aminte de sus şi pănă jos), Eşti fru- 
moasă, blondă Venus ; eşti gatita Şi pentru cine ai pus cel mai 
mindru peplos de purpură ? 

kenns Tu şti, nobilul meu stăpin, că pentru tine. Dacă 
voesce să lu frumoasă, e numai să-ți plac ţie, ce te arăţi atit de 
crud cu mine, căci nu mä mai iubesti. 

„Vulcan (cu voneea sinistră), Te iubesc mai mult decit crezi, 
o zeiţă a tuturor farmecelor iubirii, 

Venns. Așa am fost eu nenorocită ; nimeni nu mă iubeşte, 
deși toți iubesc prin mine, Dar pentru ce pari atit de mihnit şi 
atit de incordat ? 

Vulcan, Am o veste tristă, 


HOMER TRAVESTIT Bi 


Veuus, Vorbește, o Vulcan; varsă-ţi inima In sinul soției 
dale supuse! 

Vulcan. Trebue să plec departe, 

Venus. Ce spui, nobilul meu soț? Nu se poale; nu te voi 
lăsa cu. Unde trebue să pleci ? 

Vulcan. O veste mi-a venit chiar acum cum că atelierele 
mele din insula Lemnos sau aprins. O mină nelegiuită le-a dat 
foc şi, dacă nu mă voi duce să ajut la stingere, vor anle până 
An temelii. Trebue să plec chiar acum. j 4 

Venus (stapinindu-şi bueuria). Nu, o Vulcan, ven să scapi 
numai de mine, cea mai iubitoare dintre soții. Nu mă mai iubeşti 
(şterge eleva false lavrimi), 

Vulcan, Pe Styx, femeie, iți spun că te iubesc; dar trebue 
să plec. 

Venus. Ce va zice, tată-mcu, Jupiter, cind va vedea că lip- 
sesti dela banchet? Gindeşte-te, zeule puternic, la supărarea lui, 
gindeşte-te la răutățile ce vor spune ceilalți zei... Nu, nu, Olim- 
pul întreg ştie că nu mă iubeşti şi că voeşti să scapi de mine: 
unde mă duc, Imi rid zeițele în colţuri, arătindu-mă cu degetul, 
ca pe cea mai părăsită dintre femei. Acum se va cutremura pa- 
latul de risul lor. 

Vulcan, Spune lui socru-meu Jupiler să mă ierte că nu 
pot veni. Treburi grabnice mă chiamă in Lemnos, Și acum gră- 
beşte-te {senale cinsarnienl). Nouă şi jumătate ; la zece zeii mărini- 
moși se pun la masă. Nu trebue să faci ca parveniţii, ce sosesc 
intotdeauna mai tirziu, spre a D mai bine văzuţi. 

Venus. Cum o să mă duc singură fără tine, puternice zeu 
<u brațele vinjoase ? (li enprinde grumazul. şi-l săruta), Vino cu mine ! 
Lasă atelierele din Lemnos In grija ucenicilor tăi dibaci, şi vina! 

Vulcan. Nu. Du-te singură; aşază trandafirii în părul tău 
blond, şi fii cea mai frumoasă dintre zeițele nemuritoare, o Ve- 
neră cu sinii mici. (Dusehirind uşa buduarulni) Veniţi insoțitoare, cui- 
buri de dragoste şi de patimă ; vina şi tu, istețule Cupidon. 

(Insoţitonrele și Cupidon intra) z 

Vulcan. O voi nimfe, pregătiți carul tn formā de scoică al 
ilustrei Venere, cu care trebue să meargă la palatul mărinimosu- 
lui Jupiter, adunâtorul de nouri. Puneţi-i pe umăr himationul de 
purpură brodat cu stele de aur, iar tu Cupidon, irumosule copil, 
iați arcul pe spate, şi ține coada himationului celei mai strălu- 
„cite dintre zeițe. 

(Insoțitoarele D pun himationul, Cupidon se pregateșie) 

Venus. O, tu cel mai iubit dintre zei, pentru ce-mi umpli 
sufletul de o durere atit de crincenă ? Străbate vâzduhul cu sănă- 
tate, spintecă marea, cea cu unda amară, stinge focul din insula 
Lemnos, şi te intoarce apoi în braţete Venerei celei părăsite, gin- 
„dindu-te că ai de stins aici un loc mai mare... lar eu mă duc la 

banchetul tatălui meu Jupiter, stăpinitorul fulgerelor, cu mihnirea 
in inimă. Nici nu „voi atinge ambrozia cea dulce şi buzele mele 
«le trandafir nu se vor muia în nectarul divin. Stingheră, voi sta 


58 i VIATA ROMINEASCA 


într'un colț, vrednică de a fi plinsă de toți zeii nemuritori, și nici 
nu voi juca pyrrhica. Ca o sărmană turturică, cu ciocul ce- 
nuşiu, mă voi gindi la tine, nobile fäuritor al metalelor prețioase... 

Vulcan. Cuvintul tău e dulce ca mierea albinelor de pe Hi- 
met, frumoasă Venera, Nu te Intrista insă, In citeva zile vai D 
indărăt şi voi face o cunună pasiumată în jurul gitului meu, din 
brațele tale de crin, 

nsoţitoarele. Glorie zeitei dragostei, cu ochii de peruzea, cu 
părul de aur și cu sinii mici! 

Cupidon. Glorie zeiţei mindre, cu privirea aspră ce înlăn- 
țueşte pe toți zeii în lanțuri de netrint. 

Rallimene Gott, Carul în formă de scoică, impodobit cw 
trandafiri, te aşteată, stăpină a iubirii. 

Venus. Du-te cu bine, nobilul meu soț, și păstrează-mi cre- 
dința ce mi-ai jurat-o la altarul lui Jupiter. Nu te lăsa ademenit 
de ochii frumoşi pe cari îi vei intilni în cale, 

Vulcan. Du-te cu bine, Impărțitoare a dragostei. Risipește 
farmecele tale în sala zeilor şi D să plutească pretutindeni împă- 
carea şi mulțumirea de sine. 

Venus iesind). Adio, nobile soţ. 

Vulcan. Adio, nobilă soție. 

Însoţitoarele (ieşind și ele en Venus), Zeii să-ți dea un drum: 
fericit şi vinturi bune, nobilul nostru stăpin! 

Cupidon {iesind}. Graţiile să-ţi dea, o Vulcan, Ințelegerea tu- 
turor frumuseţelor firii : să iubeşti Morile, poeziile și ginzăşia su- 
risului unei femei. 

Vulcan. Copilul asta desigur cå ride de mine... 

(Vulcan rämine singor, ocoleste putul nuptial) 

Vulcan. O zei mărinimoși, și în deosebi tu Jupiter, stăpinul 
nostru al tuturor, spuneţi-mi dăca mă inșcală blonda Venus? 
Spuneţi-mi dacă acest pat, In care am gustat atita fericire și dul- 
ceaţă, a fost martorul unei atit de grozave inşălăciuni ? Opopoi ! 
Opopoi ! îmi simt inima mușcată de cea mai neagră indoiala: şi 
dacă o voi prinde-o aici cu Mart, o voi stringe in aceste brațe, 
până ce suflul ușor al vieții ti va sbura din gitlejul ei alb ca 
marmura. lar voi zei, veți fi martori ai răzbunării mele!..... 
(Gindiodu-se cu capul intre mini), Nu se poate. A fost cu mine 
atit de bună, atit de drăgostoasă ! M'a rugat atit de mult să nw 
plec la Lemnos, ci să râmin cu ca astă noapte, In desfătările 
dulci ale iubirii, incit nu e cu putinţă să mă inșale. Braţele ei de 
crin au inconjurat grumazul meu, cu atita implorare, ochii ei al- 
baştri au lăcrimat cu atita duioșie,,, 

O voace din văzduh : Femina dum plorat decipere laborat. 

Vulcan, Ce spui, o voace tainică ? Vorbeşte in limba mea, 
căci nu te înțeleg, 
; Voacea. O Zeule, tu străluceşti numai prin braţele tale vin- 
joase și prin iscusința meșteşuzului tău, nu insă şi prin pricepe- 
rea minţii tale ! O femeie cind plinge, caută un nou mijloc de in- 


AN HOMER TRAVESUL ` bes 
șălăciune, şi cu cit e mai dulce şi mai drâgostoasă, cu atit să 
ştii că a păcătuit mai mult, sau că are de gind să păcătuiască, 
o clipă după ce te va fi părăsit. Ală de la mine aceasta, zeule 
adorat la Lemnos... 

Vulcan. Nenorocire ei, dacă spui adevărul, o, umbră tainică | 

b (Senate o pinzi de sirmă nevăzută, po care o intinte in jurul patului) 

4 Valcan, Nenorocire He, Veneră, dacă mă înşăli... Corpul 

tău [raged şi plăpind va fi zdrobit In acest Let de oțel, ce te va 
inconjura, te va stringe, şi nimeni altul decit mine nu-l va pu- 
tea rupe sau desface din jurul trupului tău insingerat ! Răsbu- 

marea mea va fi cruntă și va sluji de pildă zeilor şi oamenilor. 
` Nenorocire ţie soție necredincioasa! Nenorocire ție! Opopoi ! 
Opopoi ! (Pleacă). 


i (va urma) 
` Paris April 1908. 


E. Lovinescu. 


Cum era pe vremuri la noi în Bucovina 


(Jurămintul ţării la 17771), 


„„.Trecuse vreme de doi ani la mijloc de cind Josif 1I, 
impăratul Austriei, trimesese oștile sale să Infigă pajurile cu două 
capete în pămintul ţării noastre scumpe. Şi iată că dela miază- 
noapte, de pe lingă neadormitele ape ale Nistrului, până la Pietrele 
hNaşii, unde se'ntilnesc graniţele celor trei ţări rominești ` Ardea- 
lui, Moldova şi Bucovina, țara gemea acuma de câtane Impaără- 

testi, tot Nemţi înalți şi bine legați, cari erau Iimbrăcaţi in tunice 
albe, roşii şi albastre şi purtau cozi şi tricornuri pe cap, 

Băştinaşii incepură să mai râsufle oleacă și să se simtă 

mai siguri, căci legile şi dreptăţile nu mai atirnau de virful săbiei 
ca pe vremea stăpinirii Turcului, Dar totuşi se mai arâtau îăcă- 
tori de rele ce ațineau calea bicților drumeţi, căci pe unele lo- 
curi ţara era pustie; de multe ori ți se intimpla să mergi zile 
intregi, fără să dai de țipenie de om, sau măcar de vrun han 
mai acătării, De drumuri bătute nici pomina, numai ici colo cite 
un drumeac plin de hirtopi şi mincat de ploi, iar cale de citeva 
paşte intilniai doar vr up bordei săpat în pămint, în virful căruia atirna 
pe-a prâjină un jup de paie sau de strujeni: semn că aici era 
un fel de conac. Satele se aflau prin ripi şi pe la marginile co- 
„drilor pustii și nepătrunşi, indosite de frica Tătarilor ai a altor 
legi spurcate, Moldovenii se impăcară îndată cu stăpinirea cea 
'nauă, dest nu puteau pricepe cum de au venit sub cirma im- 
părăției austriecești, căci nici invălmășală de oşti n'au văzut, nici 
singe să curgă ori măcar pirjolul să se primble ca alte dap pus- 
titor prn ţară... 


1) După urmâloarele izvoare: 1) Wisnerischas ` Diorcwm No. 9i, a. 
1777; 2) Copia raportului căp. de cavalerie ds Linken catra generalul conte 
de Siskowirs. comandantul armatei din Galiţia, cu data din Zulesezyki, 15 
Oct. 1777, Ares uct, seris intrun stil militar scurt și sue, u fost publicat de 
Dr, Duniil Verenea ln Ramăniarhe Revue. an. V, L pz. GM Cel mèsi in- 
sempat şi mai detailal act e Rapotul Baronului Gabrie de Splemy cătră 
comamila generală e, r, din Galiţia, resp, cons, de râsbniu i. r, din Viena, 
dtto 21 Ort. 1777. Originalul se află In Archiva L r, de răsbaiu Sign. X, 19 
4i a fost publ. de Dr. L Polek în Jabrb.d, Landesmaseums. Cernăuţi, 1902. 


Jurămintul Bucovinei ta 1777. 


mån 


Viata Pontinederă* 


62 VIATA ROMINEASCA 


păstire de călugări si maice—pe alunci se aflau 26 de mānăs- 
tiri in ţară— primi, odată cu invitarea la serbare, manifestul impä- 
rătesc şi jurămintul scris in limba moldovenească, pe care aveau 
să-l cetească stareţii ṣi starețele în soborul mănăstiresc, apoi să-l 
jure şi sa-l iscâlească fiecare, de la stareţ până la portar. Mā- 
năstirile de călugări trebuiau să-și trimită la Cernăuţi pe ziua de 
10 Oct. egumenul dimpreună cu alți doi călugări aleşi de sobor, 
şi aceşti trei aveau să depuie in numele mânăstirii lor jurămintul 
de credință inaintea guvernatorului țării, Maicele aveau să fie repre- 
zintate la Cernăuţi printr'un mandatar, om de încredere al mà- 
năstirii, Tirgoveţii, ţăranii și Jidovii aveau să fie cu totul altfel 
jurați, anume în localităţile lor, prin ofițeri împărăteşti, De aceea 
s'au ales şi s'au trimis incă din 27 Septemvrie, 17 ofițeri în 
provincie: anume, doi din regimentul 2 de garnizoană, cinci din 
regimentul Nugent de pedestrași, 4 din regimentul Hadik şi gese 
din regimentul Esterhazy; aceste din urmă amindouă de huzari. 
Fiecare ofițer avea o listă a opt pănă la zece sate, date în sama 
lui, vro cițiva ostași câlări şi un mazil, ce vorbea limba nem- 
țască şi moldovenească, care avea să [ie țălmaciu și să cetească 
sătenilor şi tirgoveţilor jurămintul. Mazilul insă trebuia să fi jurat 
dinainte la Cemăuţi. Ofițerii mai primiră şi o enciclică a epis- 
copului Dosilei, câtră toți protopapii și preoții, cari trebuiau să 
indemne pe păstoriții lor la ascultare şi supunere cătră impâră- 
ție. Cum ajungea un ofițer intrun sat, preotul punea să tragă 
clopotele, ca să se stringă oamenii la biserică, iar vornicul tri- 
metea vâtăjei după cei ce trăiau în munţi, pe la stini şi pe la 
hodăi, ca să se înlâțizeze şi ei la jurămint. După ce se adunau 
cu toţii în biserică, mazilui cetea incet jurămintul, iar poporânii 
rostiau cuvint de cuvint după mazii, ţinind cele trei degete de la 
mina dreaptă ridicate In sus. La urmă, preotul şi vornicul precum 
şi ceilalți săteni iscăleau jurămintul dacă știau scrie, de nu, pu- 
neau numai degetul sau faceau o cruciță, iar mazilul le scria 
numele întreg, Fiecare sat trebuia să intărească încă odată jură- 
mintul crăienilor şi să trimită pentru aceasta pe vornicul lor dim- 
preună cu doi sfetnici la Cemâuţi. Episcopul avea să apară în 
persoană, iar protopopii dimpreună cu doi preoți din decanatul 
lor. Oraşele trimeteau dot cetățeni, breslele starostii, iar Jidovii 
cite doi delegaţi aleşi de caka! (comunitate), Pretutindeni sa 
făcut jurămintul în linişte, numai în Videşti, un sat de lingă Su- 
ceara, sa răsculat popa Andrei şi a atttat poporul impotriva stä- 
pinizii 2), Locotenentul Johan Dorfmeister povesteşte că adunin- 
du-se poporul din Videşti în ograda bisericii, popa Andrei na 
voit să intre in biserică, şi de aceea a lost dus pe sus în lăun- 
tru de câtră un huzar. Poporul tulburat tare, întră în sfintul lo- 
Cas, ca să vadă ce se va intimpla cu popa Andrei, care stătea 
acuma lingă altar cu minile impreunate, Deodată se făcu tăcere 


1) Raportul loe, Dorfmeister cătră generalul Spleny, dito St. Hie + 
Oct, 4777. Originalul se afia în regislratura guvernului țării Bucovion. 


Ahi 


CUM ERĂ PE VREMURI LA NOL IN BUCOVINA e 


adincă in biserică şi tălmaciul incepu să cetească juramintul. Po- 
porul asculta dus pe ginduri, în vreme ce popa Andrei, cuprins 
de-o intristare mare, pleca mereu capul, mai jos, tot mai jos, ca 
şi cum l'ar apăsa o greutate uriașă. Cind era să depuie jurămin- 
tul, ridică capul in sus, păşi incet în siintul altar, de unde se 
intoarse cu sfinta scriptură în mină, pe care o arătă ofițerului 
impăârătesc, zicind cu glas puternic, că el nu cunoaște alt ju- 
rămint, de cit acela care stă in cartea lui și pe care a trebuit 
să-l jure ca preot pentru întâia și cea din urmă dată. Mulțimea 
se pregătea să iasă din biserică, dat la uşă stăteau huzarii. 
Spre a o reţine, ofițerul porunci poporului să nu-l bage în samä 
pe popa Andrei şi să jure singuri, zicind că-l va trage pentru 
aceasta la răspundere pe popa. Şi oamenii au jurat, însă „foarte 
necuviincios şi de silă*. Popa Andrei se indirji, şi atunci cind 
il chiemă ofițerul după jurâmint, și-l întrebă care-i pricina pur- 
tării sale necuviincioase, el răspunse că cuvintul „Padanik* (su- 
pus, vasal) din jurâmint nu-i place, și câ tare se teme că popo- 
rul nu va ținea jurămintul, ci va fugi din țară. Chemat să-şi dee 
sama inaintea Dichiului din Suceava, care era vicarul Mitropo- 
titului din lași, popa Andrei a trecut a doua zi granița în Mol- 
«lova dimpreună cu mai mulți Videșteni, Astfel scrie locotenentul 
Dorfmeisler, insă în Videşti s'a păstrat și acuma tradiția despre 
vestitul popa Andrei, unicul Romin de atuncea care s'ar fi răs- 
vrătit impotriva stăpinirii, punindu-se în fruntea Uideştenilor inar- 
mafi cu furci, coase și topoare... 

Cernăuţul era pe vremea aceea mai mult un sat decit un 
oraş, tăiat în două de uliţă jidovească, unde se aflu bordee din 
lut şi nuele, cari pe timp de ploaie năprasnică erau în primej- 
die să se prelacă in noroiu şi să fie spălate de pe faţa pămintu- 
lui de apele Prutului. Nicăiri nu afai o locuință mai acătării, iar 
in băcănii se vindea marfa cea mai de lipsă. De oarece orăşelul 
n'avea piață potrivită, s'a ales inaintea reşedinții legatului împă- 
tātesc o bucată de loc, care s'a netezit şi sa năsipit pe o su- 
prafață de 36 stinjeni lungime şi 18 lăţime. Înaintea locuinţii gu- 
vernatorului se ridică un arc de triumf de 6 m. lărgime și tot 
atiția înălțime, ţinut de patru stilpi dorici. Deasupra arcului -se 
afla un balcon, impodobit cu vase și pajure impărătești. În 
dreapta şi In stinga arcului de triumf se inâlțau cite două pira- 
mide de cite cinci stinjeni inălțime, pe virful cărora stăteau chi- 
puri de vulturi cu aripile gata de sbor. În firidele celor patru 
stilpi dorici se aflau statuile Dreptăţii şi Runătății, cari arătau 
cu degetul numele impăratului losit II și al maicii sale, ale că- 
ror chipuri, incunjurate de nouri, erau zugrăvite deasupra sta- 
tuilor, Dreptatea era inchipuită pe ințelesul Moldovenilor ca o 
mamă, care ocroteşte pe un copil de Moldovean, În alte două 
colțuri ale pieţii menite pentru serbare, se ridica cite un portal 
de D stinjeni lăţime și 3 înălțime, constind din o poartă mai 
largă şi alte 4 arcade mai mici. 

Ca să se poată adăposti şi ospâta musafirii, s-au pus la In- 


dee + 


Ki VIAŢA ROMINEASCA 


n 


dămina lor cele 20 de case mai de doamne-ajută din Cernăuţi, 


precum şi casele din Sadagura ` afară de aceasta s-au zidit ga- 
jerii pe ambele parți ale locuinţii guvernatorului, avind fiecare 
galerie cite 4 arcade Impodobite cu vase și arme. 

Printr'o poartă de aceste și printr'o tindă dăâdeai într'o salā 
lungă de 24 metri și lată de o metri, împodobită cu crengi de brad 
şi candelabre, În locuința guvernatorului militar se alla o bucătărie 
pentru oaspeţii cei mai aleşi. Afară de aceasta erau zidite în lo- 
cul cel mai potrivit şi indāmänos incă A bucătării mici și una 
mai mare pentru prostime, in cari se puteau frige şi trei boi de: 
odată. 

În toată țara wai fi aflat o sală mai largă, cu atit mai pu- 
țin în Cernăuţi, în care să se ție o adunare mai numeroasă, Ca 
să nu se aducă omagiile alară sub cerul deschis, se alese de ne- 
voie, spre scopul acesta, un magazin, ce se clădea tocmai atunci, 
şi care lu împodobit in pripă cu lrunzare şi crengi de brad. In 
Cernăuţi se alla pe vremea accea numai 4 bisericuțe  „moldove- 
neşti* ` SI, Nicolai, SE Paraschiva, SI. Treime şi Adormirna Mai- 
cii Domnului. Pentru slujba dumnezeiască a lost aleasă de episco- 
pul Dositei Herescu bisericuța Si. Treimi, zidită In anul 1774 de 
dinsul şi fratele său, boierul Zie Herescu, care era mare medel- 
nicer. Ca să aibă lumea adăpost pe vreme rea, s-a ridicat 0 ga- 
lerie largă prinprejurul bisericii, iar pe linuă păreții galeriei s-au 
pus bănci şi scaune de șezut. Şi pentru prostime s-au făcut pre- 
pătiri: pe patru schele inalte aștepta cite un poloboc de cite 
150 vedre ca să lie desfundat, apoi boi fripţi in irigare, dar cari 
s-au fost stricat din pricina vremii celei umede, Piaţa menită 
pentru serbare era Iincunjurată cu bânci, masalale şi brazi mal 
de 7 stinjeni, pe cari avea să se acaţere mulţimea, 

Pentru ca să nu se intimple vr-o nenorocire In decursul 
serbării. s-a dat poruncă straşnică, ca fiecare casă Să aibă o 
bute cu apă, două cole, 0 cange şi scări de'ndămină la vreme 
de primejdie. Tirgoveţii și oaspeţii trebuiau să iee sama cum 
umblă cu focul, luminarea şi fumatul. Din Stanislau s-a adus o 
tulumbă, care s-a încredințat, dimpreună cu alte unelte pentru loc, 
locotenentului Schmiedebaner, lost sel de birou. Acesta mai avea să 
ieie şi sama ca poporul să nu facă zarvă la aruncatul banilor 1n 
mulţime, să nu se sfădească şi să se bată la impărţitul pinii, vi- 
nului și al cârnii, Pentru ca serbarea să se facă în toată liniştea 
si libertatea, și pentruca toți boierii şi clerul din ţară, precum 
și magnații poloni şi cei din Ardeal să fie gäzduiji cum se cade, 
s-au ales maestri de ceremonii doi Nemţi şi doi Moldoveni. 

lată că în toiul pregătirilor sosiră una cite una și lucru- 
rile comandate ` Räuschel cu trei chervane grele din Brody, bu- 
câtarii cu tacimurile lor, cumpărătorii de martă precum și câru- 
wle din Leov, Stanislau, Czortkow, Horodenca şi din toată Gali- 
ţia răsăriteană, 

Pe ia 10 Oct. se iviră cei dintâi oaspeţi: magnații poloni și 
ardeleni, muiaţi în aur, vencau in caleşte trase de cai impodobiti 


. 


„> pm d TTT Wf ka P e 


YY 


CUM ERA PE VREMURI LA NOI IN BUCOVINA e 


cu panglice, boierii din țară dimpreună cu jupinesele lor în butci 
moschiceşti, câptuşite cu postav verde, iar prinprejurul  trăsuri- 
lor câlăreau odraslele boiereşti pe cai buieci, ce sâltau în mers, 
Fiecare boier era insojit de un taraf de ldutari, robi ai säi, cari 
incepură să cinte îndată ce întrară în Cernăuţi. Dela munte şi 
de prin văi veneau cãtäri pe cai mărunți, preoți bătrini imbrăcaţi 
țărâneşte, cu desagii pe Sen, vornicii şi sietnicii lor, precum și 
o mulțime de ţărani și țărance, cari voeau să vadă pe noii stä- 
pini dela Beci, precum şi veselia țării cumpărată pe bani. Zi şi 
noapte se auzea scirțiitul trăsurilor boiereşti, ale tirgoveţilar și 
enumenilor de pe la mănăstări. În fruntea tuturora sosiră boierul 
Vasile Balş, vornicul Anghelacii şi marele medelnicer Ilie He- 
rescu ; dintre clerici erau sosiți episcopul Dositei Herescu, arhi- 
mandriții Joasaf, Calistrat și invăţatul arhimandrit Vartolomei Mä- 
zäreanul, „mâdular academiceştii teologii Chievului și indreptâtor 
şcoalelor domneşti“, precum și cinci protopopi. Îndată ce soseau 
in Cernăuţi, se anunțau la Cancelaria ţării, unde-și iscăleau nu- 
mele, li se arâta conacul, tovarășul la convoiul omaziului, masa 
şi numărul la masă. Şi tost-a numărul oaspeților moldoveni : 23 
boieri din Cordon si 2 din Moldova; 88 de mazili din țară și 10 
din Moldova : 109 ruptaşi și 142 şliahciţi, toți din țară; tot ast- 
fel 9 mădulari ai clerului înalt şi o mulțime de preoţi dela sate, 
Mulţi au lipsit dintre mazili şi boieri, între cari jupinesele Mø- 
ria Balşoaia şi Roxanda Ştirbăzoaia, dar au fost reprezintaţi la 
serbare prin mandatarii lor. Numărul tuturor oaspeților mai de 
seamă, Moldoveni şi străini, a fost de 800. 

În aceeași zi sosiră și trupele împrăștiate prin țară și, așe- 
zindu-se în şir alară de tirg, au intrat in Cernăuţi cu muzică ră» 
sunătoare : un despârțimint de huzari ai lui Esterhazy, unul din 
reg. Thierheim din Sniatin şi o trupă de infanteriști din reg. Dur- 
lach. Cele 4 tunuri din Suceava fură unite cu celelalte din Cer- 
năuţi şi garnizoana întărită incă cu 400 de oameni. Soldaţii tā- 
băriră apoi afară de oraș In corturi, sub comanda colonelului 
conte Lombardi. a unui maior, a unui căpitan de cavalerie și 
a altor trei de infanterie, anume Zohunn Steineri, Schânborn şi 
Fechner. Pe ambele aripi ale lanărului se ala un escadron de 
călăreţi împărţiţi in distanțe egale ; lingă dinşii se alla o compa- 
nie de pedestrași, iar mai departe cite 4 tunuri, şi în fine trei 
companii de pedestrime. În mijlocul taberii, intocmită după pla- 
nul căpitanului Granister, se desfăşura o uliţă de steaguri, 

Ceva mai tirziu intră și fanfara reg. Nugent din Sniatin cu 
gorniştii lui Esterhazy, cari se impreunară cu ai lui Madik. 

Pe la amiazăzi se postă o ceată de 100 ustași sub comanda 
unui căpitan inaintea reședinței generalului baron Spleny,  Aceg- 
tia formau garda principală şi aveau să schimbe sentinelele de 
la reședința guvernatorului, dela cancelaria administrativă şi dela 


sala festiva. La cele 4 intrări în orâșel se aflau cite un ofițer și ` 


24 soldaţi, iar la colțurile tirgușorului cite un semi-pluton de pompieri 


compus dintr'un câprar, un fruntaș și alţi 6 soldaţi ; trei patrule de 


ee VIAŢA ROMINEASCA 


cite un căprar, subcăprar şi 6 huzari părindau ulițele pe vreme 
de noapte. În centru veghtau 30 soldaţi sub comanda unui ofi- 
ter, ca să nu se işte din nebăgare de samă vrun loc în tirg. 
Aici era şi punctul de intilnire ai tuturor patrulelor și străjilor. 
Dară şi graniţa s-a întărit, Fiecare cerdac a mai primit cite-un 
ofițer, subofițer şi 12 „soldaţi. Pedestrașii şi călăreţii aveau să 
patruleze In tirg pe toată vremea serbării fară întrerupere, schim- 
bindu-se numai in soroace. Sentinclele erau luate din reg. 2 de 
garnizoană ` cecalaltă oştire a râmas in tabără alară de orăşel, 
pentrucă inlăuntru abea era loc pentru oaspeţi, 3 

În ziua urmātoare (11 Oct} pe la ceasurile 8 jum., a depus ju- 
rămintul, in reşedinţa guvernatorului, mazilul Culmuschi, care a fost 
numit crainic in fața celor mai aleşi boieri din țară și a multor 
magnați străini. După aceea a ieşit călare pe uliţă avind pe cap 
coif impodobit cu pânaș filfiitor. Era imbrăcat in zale străluci- 
toare, impodobite cu cordele albe de tafet; in stinza ținea scutul, pe 
care era zugrăvită pajura împărătească cu două capete, iar în dreapta 
toiagul de crainic, Înaintea lui călărea un chimvalist, a cărui 
chimvală purta steag cu emblema impărației ; dinapoia crainicului 
urmau cei doi Moldoveni, măieştri de ceremonii, şese gorniști, 
un vagmistru şi doisprezece huzari inarmaţi cu arme scumpe 
şi călărind pe minunați cai de soiu. Crainicul câlărea pe ulițele 
Cernăuţului, vestind în sunete de goarne şi chimvale că pe a 
doua zi se va face jurămintul țării. Din cind in cind oprea calul 
și striga cu glas puternic: „Se dă fiecărui locuitor din ținutul 
Bucovinei de ştire, că binevoind Măriile Lor împărătești şi 
crăieşti, prea buna şi milostiva maică a noastră Muria Theresia 
şi prea luminatul impărat şi domn /osif Il, să ne ice in prea pu- 
ternica lor pază ca supuși credincioşi ai Lor, trebuie pentru acea- 
sta, mine la oarele 9 dimineața, să dăm jurămintul de credință şi 
supunere câtră stăpinii ţării noastre. De aceea fiecare din noi să 
gindească şi să se pregătească pentru jurămintul cel vajnic*. 

În dimineața zilei de 12 Oct. la ceasurile 6, s-a ţinut In locu- 
inja guvernatorului şi In tabără o liturghie pentru credincioșii ca- 
tolici, Pe la ovarele & porniră ostașii și tirgoveții la locurile ce 
aveau să le ocupe în decursul serbării, iar trupele reg. Thier- 
heim şi Durlach, dimpreună cu fanfara reg. Nugent, se postará pe 
piața şchelelor. Pentru prezintarea armei, conducerea și incheie- 
rea convoiului, se hotări jumătate de despărțimint din reg. Tier- 
heint, iar ceealaltă parte formå o uliţă largă de 12 paşi, cite doi 
oameni pe ambele părți ale drumului, dela sala cea mare până 
la magazin, Şi huzarii lui Esterhazy işi ocupară posturile, Pe 
balconul arcului de triumf se allau gorniştii lui Esterhazy dim- 
preună cu vre-o cițiva tamburi, Gorniștii lui Madik cu alţi do- 
başi se postar la intrarea in magazin. Acolo se allau—nu de- 
parte pe un dimb— vornicii şi sfetnicii sub conducerea mazilului 
Palade. Orăşenii se aşezară Inaintea locuinţei lui Schmiedebauer. 
La dreapta lor stăteau slujbaşii dela judecătorie, apoi breslele, 
Armenii și inshrșit Jidovii. Fiecare stare și nație avea steagul 
său nou și cite un taraf de lăutari; Jidovii purtau cele 10 porunci. 


CUM ERA PE VREMURI LA NOI IN BUCOVINA 67 


În vremea aceasta se rinduiră şi celelalte stări, anume epis- 
<opul Dositei Herescu, arhimandriţii, egumenii ai ceilalți cālu- 
gări; boierii, mazilii, ruptaşii ai șliahciţii se aşezară în sala cea 
mare, în stinga şi dreapta, aşa cum aveau să meargă cu con- 
voiul. Erau de față şi trei generali, patru coloneli, doi locol-co- 
loneli ai trei maiori, cari după ce se salutară in cerdacul sa- 
lei, intrară dimpreună cu nobilii cei străini în locuința guverna- 
torului. 

La 9 ceasuri se deschiseră uşile dela reşedinţa guvernatorului 
şi în cintecul tuturor muzicilor apăru pe prag legatul impărâtesc 
Gabriel baron de Spleny in mare ţinută și însoțit de 12 lachei 
in livrele strălucitoare, cu cari intră apoi în sala cea mare un- 
de-l aşteptau stările. Înaintea lui pâșeau ofiţerii Manisch şi Dor- 
bat ca maiestri de ceremonii, iar dindărăt 1l urmau magnații 
cei străini. lată că dela portalul de triumf trimbițele ṣi tobele 
dădură un semnal, care se auzi in tot Cernăuţul, până departe in 
valea Prutului, şi convoiul incepu să se mişte incet. În frunte 
călărea reg. de cavalerie Thierheim, a cărui fanfară cinta un marș 
serbătorese. Cam 20 de pași mai în urmă veneau Moldovenii Dä- 
mian și Mihalache, ceilalți doi maieștri de ceremonii, iar in mij- 
locul lor pășea crainicul Calmuschi. Aceştia formau fruntea con- 
voiului. Îndărătul lor se'ntindea lanțul cel lung al oaspeţilor, tot 
de cite doi oameni: boierinaşii şi ruptaşii, ca cei mici în boie- 
rie; după aceştia urmau mazilii, şi insfirşit boierii cei mari im- 
brăcaţi in anteree și incinşi cu salut de mâtasă, toți părechi şi 
cu capul descoperit. În distanță mică inapoia boierilor mergeau 
preuții, iarăşi cite doi şi Imbrăcaţi în strălucitoare odăjdii, ca 
florile de cimp. După dinşii urmau călugării și egumenii, mai 
departe dichiii și arhimandriţii, iar la urmă bātrinul episcop Do- 
sitei, După episcop păşeau maieştrii de ceremonii Hanisch şi Dor- 
bat, apoi Baronul de Spleny in straie de galā, urmat de cei 17 
ofițeri, cari au fost trimişi să jure pe tirgoveţi şi străini. Dina- 
poia ofițerilor mergeau magnații cei din Galiţia și din Ardeal. 
Un despărțimint de oaste incheia convoiul cel lung. Ca să ţie 
ordine în mulţimea cea numeroasă, care nu mai văzuse aseme- 
ne minune, se aşezară soldaţii, tirgoveţii şi țăranii pe amindouă 
părți ale drumului cite doi în şir. Muzicile cintau, iar steagurile 
se plecau ca şi inaintea împăratului şi soldaţii prezintau pe rind 
arma la apropiarea guvernatorului... 

Magazinul, în care avea să se facă jurămintul, era incunju- 
rat de o mulțime de lume. Pe păreţi atirnau chipurile impâra- 
tului și impârâtesei, iar în mijlocul clădirii, sub un minunat bal- 
dachin, se ridica un tron acoperit cu pliş roşu, pe care se puse 
Spleny cu capul acoperit. După ce intrară și se rinduiră toți cei 
invitaţi, crainicul ridică toiagul său, ca să se facă tăcere în mul- 
time, iar credinciosul boier Mie Herescu luă locul unui logofăt 
şi ceti cu glas tare şi răspicat manifestul impărătesc şi jură- 
mintul în Jimba moldovenească, pe care-l ascultă poporul in tä- 
cere, După aceea tinu episcopul Dositei o lrumoasă cuvintare că- 
trä mulţime, indemnind-o la credință şi supunere câtră casa tm- 
părătească şi arâtind cit de vajnic e jurămintul acesta. Încheind 


e VIAŢA ROMINEASCA 


episcopul cuvintarea, trate-său ceti iarâși jurămintul Incet, iar po- 
porul repeta fiecare cuvint, ridicind în sus trei degete dela mi- 
na dreaptă. Cind isprăvi logofătul de cetit jurămintul, poporul strigă 
de trei ori: vivat! Ostaşii reg. Thierheim dădură o salvă intrei- 
tă, iar tunurile bubuiră de 36 ori după olaltă, anunţind lumii că 
Bucovina a trecut pe veci în stâăpinirea Austriei! Muzicile milis 
tare şi toate tarafurile de lăutari ale boierilor și mânăstirilor, pre- 
cum şi o meterhanea turcească incepură să cinte, valurile mul- 
țimii se clătinară, orășenii şi oastea își schimbară locurile şi por- 
niră incet spre biserica sfintei Treimi, formind o indoită linie pe 
ambele părți ale drumului pe care mergea convoiul la sf. le- 
turghie. S 

În uşa bisericii, il primi pe Spleny episcopul Dositei im- 
brăcat in odăjdii ṣi incunjurat de preuți, stropindu-l cu aghiazmă 
şi cadeimțindu-l. În bisericuță incâpură numai oaspeţii cei mai 
aleşi, căci locul era de tot strimt. În decursul slujbei dumne- 
zeeşti, Spleny ingenunchiă sub un frumos baldachin pe un scãues 
acoperit cu damasc roșu. La Inceperea sfintei lëturghii impușcă 
trupa Thierheim inaintea bisericii, şi 36 de tunuri se descârcară, 
iar după liturghie se strinse toata boierimea şi preuțimea pe piața 
dinaintea salei, ca să-l salute pe Spleny şi să i se poclonească. 
Tot pe piață se alla și o masă cu 2 luminări de ceară, negreală, 
condeiu, ceară roşie şi hirtii pe cari era scris jurămintul. Spleny 
lua din mina celor 17 ofițeri listele cu jurămintul, și chiema pe 
cei mai aleşi dintre boieri și preuţi, ca să-l iscâlească. Si cei- 
lalți fură chemaţi in Cancelaria ţării pentru acest scop. Pe cind 
se petreceau aceste, muzica şi oastea se Intorseseră inapoi în ta- 
bārā. 

Vestea despre omagiu a fost răspindită în toată jara și de 
aceea au venit o mulțime mare de oameni la Cernăuţi. Pentru 
a indestula atitea suflete, s-au aruncat de pe balconul arcului de 
triumi bani noi galițieni de cite 15 cr. în sumă de 760 cor., iar 
ca să nu se işte scandaluri, fură depârtaţi Jidoviicei lacomi. 
După aruncarea banilor, incepu să cinte muzica şi să se impartă 
poporului vin şi mincare, Pe dimbul pe care se afa magazinul, 
se inălțau patru schele cu cite 4 stilpi ascuţiţi, impodobiți cu cor- 
dele, iar deasupra pe schele erau cele 2 antale mari de cite 150 
vedre de vin moldovenesc, cărora li s-a dat cep. Curgea vinul 
ca dintr'un izvor, iar lumea-l bea cu colele, cu canele, cu ulce- 
lele şi cu pumnii. Tot in vremea asta se Impäārți de starostele 
casapilor, Valentin Marşul şi callele sale pe celelalte 2 schele, 
40 oi fripte, miște, râţe, gobäi şi 1500 franzoale, pe cari le arun- 
cau doi aruncâtori, fară să se intimple vr-o primejdie, după cum 
povestește raportul. Nu departe de cele 4 schele se aflau trei co- 
paci de cite 5 până la 7 stinjeni inălţime, opt de scoarță şi 
unşi cu oloiu În viriul lor fluturau panglici de mătasă, nălrame 
in ale căror colțuri erau legaţi bani, brie moldoveneşti, etc. Cu 
toate că unele Incercări n'au reuşit, totuși cei mai sprinteni 
din țărani şi munteni au izbutit să ice jos toate lucrurile de acolo, 
Era mare risul şi hazul mulțimii de cei ce cădeau. Muzica cin, 


CUM ERA PE VREMURI LA NOI IN BUCOVINA 69 


ta, poporul minca şi bea, juca sau se acâţăra pe copaci, în vreme 
ce străinii, boierii din țară şi clericii băteau din palme și incu- 
rajau pe mojici, ca să-şi arăle iscusința. É 

Pe la 2:/a după amează râsunară trompetele și durâiră to- 
bele de pe balconul arcului de triumf, dind de ştire boerilor că 
şi pentru dinşii e masa gata. La guvernatorul impărătesc ospātau 
boierii cei mari, clericii şi străinii cei aleşi, la un loc 10 mese, 
n magazia cea nouă, de care se țineau şi cele 8 bucătării, se 
aşezară pentru mazili şi pentru preuţii de rind 17 mese, dintre 
care una numai cu bucate de post. Pentru fiecare 2 mese servea 
un stolnic dimpreună cu 6 servitori şi 2 şteruătoare. Numărul oas- 
peţilor aleși ajungea la 200. Mincarea bună era din bielșug, vi- 
nuri moldoveneşti și ungurești după pofta inimii, iar muzica rä- 
suna în amindouă salele, inveselind inimile. Cind s-a toastat în 
onoarea familiei impărăteşti, trimbiţară goarnele de trei ori de pe 
balcon, se dădură salve de sinețe şi se descărcară tunurile de 
36 ori, Oastea se intoarse apoi cintind în tabără. După masă In- 
cepură boierii moldoveni, in chiote vesele, să joace pe piață intrun 
mare cerc bătrine și frumoase jocuri moldovenești, cum nu mai 
văzuseră străini prin țările lor... 

Seara pe la 6 ceasuri, cind se Ingina ziua cu noaptea, începură 
să licărească cele dintăi lampe şi să răsune goarmele de pe 
foisor: fanfara regimentului Nugent cinta un marş, iar afară in 
tabără. unde ardeau focurile, se desluşeau sunetele inădușite ale 
meterhanelei. Vinul curgea in bielşug, iar poporului i se împărți 
din nou carne friptă şi pine. Arcul de triumi, cele două intrări 
din față, copacii pentru acâţărat şi indoita Ingrâdire a piei de 
serbare. străluceau in lumina orbitoare a 5000 de lampe, iar la 
locuinţa lui Spleny ardeau 30 de felinare de tinichea vāpsite cu 
roş şi alb, şi toată strada principală, incepind de la arcul de 
triumi şi până la cele 4 schele, era iluminată cu 60 de felinare 
şi masalale. 

Pentru câ poporul nu ştia scrie şi ceti, nici nu s'au facut 
inscripţii, ci s'au zugrăvit pe firme şi pe cele 4 scheie tablouri, 
ca să le priceapă fiecare. S'au ales astfel de simboale, cari täl- 
măceau poporului binele ce-l va avea el sub stăpinirea cea nouă. 

Prima icoană: 1) La poarta unei mănăstiri un câlugâr şede 
pe scaun, incunjurat de băeţi şi bâictani, pe cari ti învață a scrie 
şi a ceti. Această icoană simboliza creșterea poporului prin 
şcoală. Educaţia copilelor era arâtată în josul icoanei printr'o in- 
vățătoare, care le deprinde a broda și desena. 

2) Reprezinta lucrarea pămintului. De după un deal răsare 
soarele. Într'o holdă de secară se văd secerâtori harnici și cosași 
ce-şi ascut casele, taie secara, adună, leagă snopi și fac äi. 
Mai jos se zăresc pluguri cu boi și ţărani ce grapă. 

3) Pe aceasta se vedeau vaci și cai. Jos o stină bine 
adăpostită, 

4) Pe această icoană erau zugrăvite breslele şi meșteșugul. 
Rotarii ciocânesc la roate, foiul sullă și covalii lovesc cu ba- 
rosul fierul roşu pus pe ilău. Jos se deslușeşte o fabrică de sticla. 

5) Aici e inchipuit negoţul prin marinari ce conduc cora- 


70 VIAŢA ROMINEASCA 


bia pe un riu, fiind incârcată de saci și pachete ` pe drum trece 
un chervan tras de şese boi şi plin cu maria, În josul tabloului 
se vede un neguțitor la teşghea vorbind cu mușteriii. 

6) Aceasta-i icoana unei gospodării trainice cu grajd, șură 


și puicuri pentru fin şi altă pine. Gospodarul tocmeşte căruța, . 


iar gospodina asvirle grăunțe la galije, in vreme ce două copile 
torc in din lurcă. Jos—ceva ciudat şi de bună samă neințeles 
de popor—se vedeau jucători de şah şi o popicărie ! 

7) Scene din viața boierilor: in fund pe un linaţ se ridică 
o casă boierească, iar in grădina cu flori se primblă boieri ai 
cucoane moldovence, în urma cărora păşesc două slugi, În josul 
icoanei e chipul unui viziteu, care duce pe stăpinii săi Intro 
hutcă trasă de sese cai... 

Cernăuţul era impodobit serbătorește. Înaintea caselor se ri- 
dicau arcuri, iar deasupra uşilor atimau frunzare şi ghirlande de 
flori, pajuri duble sau inscripția: „Trăească Maria Theresia şi 
losif 115. 

Ceva mai tirziu incepu să curgă lumea spre podurile cu 
mincare și băutură, căci aici se aprinsese un foc de artificii pen- 
tru desiătarea mulțimii bete de bucurie, de cintece şi de vin. 

Nici jocul n'a lipsit în sara aceea: în locuința guvernatoru- 
lui impărătesc era bal pentru magnații poloni și ardeleni. Boierii 
moldoveni, despărțiți de subțiratecii străini, jucau jocuri de ale 
lor în sala cea mare, unde puteau să-şi facă cheful după obiceiul 
ţării, tropotind și chiuind în voie, Mazilii și ruptaşii petreceau 
in magazinul cel nou, iar prostimea afară, pe cind Jidovii se 'n- 
Virteau şi ei intro colibă de crengi făcută anume pentru dinşii. 
Aici abea li sau împărțit şi lor bani. Veselia cuprinsese toată 
lumea, incit nici tălharii nu s'au atins de avere străină, de oarece 
şi ci erau amețiţi de-abinele, Sus pe deal in tabără ardeau fo- 
curi, trimbiţau goarne sau cintuu muzici, iar jos in orășel se 
[rimbla mulţimea pe ulije cu tarafuri de lăutari de la casă la 
casă. Pe la miezul nopţii se potoli totul: luminile și masalalele 
se stinseră, numai felinarele mai ardeau in noapte. Rar unde 
mai auzeai vălmâșagzul mulţimii, căci poporul se culcase prin 
birturi şi conace, pe drumuri sau în casele tirgoveţilor cernâu- 
jeni. Numai zingănitul armelor se mai deslușea pe ulije, căci 
străjile și patrulele umblau necontenit incolo și'neoace; caii ne- 
chezau citeodată, lovind pâmintul cu copita, şi cite un cetățean 
chelhu mai striga din cind In cind să-i trăiască impâralul și 
impărâteasa.... 

A doua zi (in 13 Octomvrie) primi si oastea (1697 de oa- 
meni la număr) carne, vin şi pine. Ei nau putut să se vese- 
lească ziua trecută, căci au stat subt arme, În aceeași zi au pre- 
dat mazilii guvernatorului o scrisoare de mulțămită și supunere 
cătră casa impărătească, ias în 14 Oct. se goli Cernâuţul de 
vaste și de numeroșii săi oaspeţi. l 

Astfel s'a veselit fara noastră acum o sută treizeci de ani, 
costind toata serbarea 20,312 cor. 20 b. 

Şi cum s'au schimbat acuma vremurile ! 1., 


Cernăuţi, în Februaria 1908. lon Gramadă. 


WEE EE m A e a 


Invingătorul lui Napoleon 


În vara aceea prolesorul Caranfil se dusese să-și petreacă 
vacanța la mănăstitea Neamţului, şi în ziua cind i s'a intimplat 
cele ce mi-a povestit, lăcuse o escursie cu mai mulți prieteni ai 
cunoscuți prin imprejurimile mânăstirii, până dincolo de schitul 
Procovului. Cind a ajuns acasă, la părintele Chiprian, unde-şi 
avea locuinţa, innoptase de-albinelea și Caranfil se gindi cu plă- 
cere la aștemutul lui moale, unde avea să se odihnească de o- 
boselile zilei. Intrind înlăuntru, el işi aruncă ca de obiceiu privi- 
rile la gravurile vechi, cari impodobeau Gärcht camerei sale. Pe 
un părele, portretele lui Alexandru I şi al împărătesei Maria 
Feodorovna, pe care vremea lăsase feldelel de urme, stăteau a- 
lăturea de impușcarea lui Maximilian, iar pe păretele din faţă era 
Sfinta Agură şi mai incolo chipul lui Napoleon, făcut după o 
ilustrație a timpului. 

Caranfil se pregăti ca să se culce, gindindu-se la tot felul 
de lucruri. Petrecuse bine In ziua aceea, într'o companie veselă 
şi plăcută... Aici Caranfil surise. Peste citeva zile vor face o 
nouă escursie, la cetatea Neamţului, unde nu mai fusese nicio- 
dată. „Săracul Ştelan cel Mare, se gindi cl, mare om!“ Și Ca- 
ranfil intrun acces de patriotism își scoase surtucul, facind doi 
paşi prin odae, oprindu-se in fața lui Napoleon. 

„Teribilă figură* continua prolesorul, fixind chipul lui Na- 
poleon. „Dar a dat şi el de dracul la Waterloo, gindi Caranfil, 
şi ducele de...“ 

Aici Caranfil se opri, căci nu-i veni repede în minte numele 
eroului dela Waterloo. 

„Să mă culc, se gindi cl, căci trebue să mă scol de dimi- 
neață... Mine stau acasă... termin pe Tolstoi.. şi-apoi poimine.., 
Cum îi zice ?... ducele de... de...* urmă el mai departe cugetarea de 
mai adineoarea... „Ei dă-l dracului inchee el, şi se virt in aşternut. 

Caranfil jet puse minile sub cap şi inchise ochii, hotărit să 
doarmă, dar ceva Il impiedeca. „Stăi frate, cum îi zice zz. Şi el 
1şi fixă toată atenţia, pentru a scoate din mulţimea cunoştinţilor și a 
numelor proprii inmagazinate in capul său, numele eroului englez. 

„Ce-mi pasă la urma urmii 7*... se gindi Caran), văzind 
că acesta reluză să iasă la lumină... „la să dorm mai bine“... 


72 VIAŢA RONMINEASCA 


Şi făcu o mişcare foarte hotărită, care nu mai admitea nici o 
replică. 

„Cu toate acestea, trebue sâ-mi aduc aminte“... zise peste 
puţin Caranfi,... „ducele de... ducele de... de. Şi ducele re- 
luza cu intdărătnicie să se arâle.., 

„Ei de-acu, destul ig. işi zise iar profesorul, intorcin- 
du-se cu fața la părete. El stātu așa ciiva timp, dar apoi des- 
chizing ochii se gindi `... „tot e de vreme, Ducele de... Bal... nu... 
ducele de Cal... nu... ducele de Ac... parcă nu începe cu A... 
ducele de... Ram..* Dar cu tot procedeul acesta mnemotecnic 
numele generalului rămase ascuns in niște adincimi insondabile, 
ceea ce făcu pe Caraniil să esclume lare : 

„Sint un prost şi un dobitoc, treaba asta am eu acu?* Şi 
ca să dee o desmințire categorica acestei păreri defavorabile des- 
pre vinsul, el închise din nou ochii și se intoarse cu spatele la 
Napoie m, manilestație care arăta lămurit intenția lui hotărită de 
a rupe orice comunicație intelectuală cu dinsul. Dar imediat el 
se sculă pe jumătate şi fixă un punct în spațiu, cu o vădită in- 
cordare... Eroul englez rămase tot anonim! 

Caranfil se trinti în pat, apoi deodată svirii oghialul de pe 
el, se dădu jos și incepu să se plimbe dela un capăt la celalalt 
al odâii. 

„la să vedem, zise el tare, S'o luăm incetişor,. Așa“, Şi 
incepu ca la şcoală punindu-şi întrebări şi dind tot el răspunsurile: 
f — Unde a fost invins mă rog Napoleon ?—La Waterloo.— 
Foarte bine.—Cine l-a invins ?— Ducele de...” 

Caranfil se opri la fgura lui Napoleon, pe care o fixă cu 
tenacițate, vroind parcă să cetească In trăsăturile eroului francez, 
numele dușmanului său, Dar împăratul stătea mindru şi nu voi 
să se preteze de loc ia astici de manoperă a prolesorului. De 
aceea el incepu iarăși cu întrebările, plimbindu-se prin odaie agi- 
tat: „Cine a fost invingătorul lui Napoleon ?—Ducele dee 

N Întrebarea aceasta a fost pusă cu toată vehemența trebuin- 
cioasă imprejurării, iar răspunsul fu dat aşa, ca și cind profeso- 
rul ar fi vroit să surprindă pe vrun dușman nepregätit Zădarnic 
insă şi acest artificiu ! ; 

Se vedea deci bine că ducele cra hotărit, cu tot dinadinsul 
ca în noaptea aceasta să petreacă in locuința lui acriană, pe sa- 
ma amicului nostru. $ 

Caranfil se opri în mijlocul ọdäii şi-şi zise cu tonul cel mai 
convingător: „Să fiu rațional... să aştept până mine... nu-i cine 
şte cit... Și voiu ala desigur“. Şi prolesorul, ca Incheere la a- 
ceastă judecată, iarăși fixă un punct in spaţiu. „Şi apoi serios 
ce-mi pasă la urma unii cine l'a învins 7... Dracul să-i iee pe 
amindoi !,. Haide. Caranfil... fii om cuminte... La culcare 15.. 

Intr leet, in urma acestei attmonestări aşa de raționale, el 
se culcă iarăşi, inchise ochii şi își puse şi o pernă peste cap 
Dar nu trecură nici cinci minunte şi Caranfil scoase capul şi zise 
incetişor : „Kutusoil, Blucher, Schwarzenberg...“ Dar nici in to- 


INVINGATORUL LUI NAPOLEON 73 


vărăşia soților lui de arme, generalul englez nu vroi să iasă la 
iveală, ceea ce făcu pe Caranfil să-şi vire capul adinc în per- 
ne şi să bată din picioare ca un desperat, trimeţind la toți dracii 
pe Napoleon, impreună cu toți dușmanii lui, 

H se sculă, udă un prosop cu apă rece, se legă cu el la 
cap, apoi incepu să se plimbe prin casă furios, repetind ca un 
“şcolar bucher ` „Napoleon a fost invins la Waterloo de... stăi,,, 
stăi... stăi !— Cine a invins pe Napoleon la Waterloo ?— Ducele de. 2 

Cum se plimba astiel prin casă, deodată o licărire fericită 
ti lumină fața şi Caranfil se opri pe loc şi zise tare, cu cea mai 

desăvirşită convingere, uitindu-se fix in podele: „Toţi oamenii 
sint muritori... ducele de... e om... deci ducele de... e muritor, 

Să nu creadă cumva cetitorul, că sub influența acestei idei 
fixe, mintea amicului nostru Carantil, o luase pe cimpii mănăs- 
Go Nu, de loc!—Ce era ? E! iși adusese aminte că odată, mai 
de mult, învățase la Universitate, întrun manual de logică al u- 
nui Englez, acest exemplu de silogism, in care ducele invingător 
era subiectul din propoziţia minoră; şi dacă istoria I trădase in 
noaptea aceasta, el sperase un momeat, că cel puţin filosofia îi 
va veni în ajutor. 

De prisos insă! Noaptea aceasta li va Îi cu neputinţă ca 

-să doarmă. O durere mare de cap U cuprinse, o durere nervoa- 
să... insuportabila. Caranfil deschise fereastra ṣi o răcoare plă- 
ent veni în odaie, răcorindu-i capul înfierbintat. De pe dealul 
din faţa, dinspre Ciunzi, se auzea iișiitul brazilor. Luna lumina 
întinderile, şi la lumina ei, chipul lui Napoleon se desluşea lä- 
murit pe păretele opus. Caranfil îl fixă incă odată cu aceeaşi in- 
tenție de mai adineoarea, dar impăratul, cu capul intors in profil, 
cu mina dreaptă în deschizătura jilelcii și cu cea stingă la spate, 
dl infrunta vădit cu aerul lui rece at desprețuilor. 

Această chestiune incepu să ice pentru Caranfil proporţiile 
unci adevărale nenorociri. Unde să alle ?... Ce sa facă ?... Cu ne- 
putință să doarmă L.. Şi se plimba prin casă, cu paşi mari, vor- 
Dind singur şi gesticulind... 

„A fost in Portugalia... Cine a fost in Potugalia 3... Du- 
cele de Brag. nu... Toţi oamenii sint muritori... Cum de 
l-am uitat?... Ducele de Rag... lua-i-ar dracu...“ 

Imposibil t 

Un moment el se gindiia popa Chiprian... dar nu... aceasta 
era o prostie... o văzu singur Caranfil... căci de unde putea să 
“ştie călugărul numele generalului englez ? 

"Unde să se ducă 3. Cum să afle? Da! seva duce la ami- 
cul său Vasiliu... el singur il va putea linişti. Până dimineață 
era prea mult. Caranfil se imbrăcă, se incălță ṣi ieşi din casă. 
Vasiliu stătea tocmai in Vovidenic.... dar nare a face. Caranfil 
porni intr'acolo. 

Cind să iasă, văzu lumină la Chiprian, care şedea alături, 
Antr'o cocioabă veche şi Caranfil ezită un moment. „Nu, desigur, 
- o prostie... de unde are să știe där 


H VIAŢA ROMIXEASCA 


Dar impins de-o trebuință nehotărită, el se trezi în lăuntru.. 


Călugărul, un bătrin ca de vr'o 80 de ani, se inchina, ce- 
tind dintro carte, Văzindu-l, el întrebă pe chiriașul său: 
— Nu v'ați culcat incă? 


— Ba da... dar nu mi-i somn. M'am mai uitat la tablourile: 


cele de pe păreţi. 

— laca acuși toacă de utrenie, zise călugărul, 

— De mult ai tablourile cele, părințele ? 

— Le am dela părintele Ioachim. 

— Ai St pe Napoleon, Mare inpăral a fost... 

— A fi fost, da. 

— Dar sfinţia ta, știi cu cine s'a bâtut el? 

— Sa fi bâtut şi el cu /Mosman-/P'aşa, 

— Dapoi bine, părinte, zise cu ciudă Caranfil, nu ştii peste 
ce țară a domnit Napoleon ? 

— Cum nu? Peste țara nemțască. 

Caranfil il lăsă în plata Domnului și plecă la Vasiliu, 

Era o noapte dintre cele mai frumoase. De pe cărarea care 
duce spre deal in Vovidenie, se vedea o privelişte admirabilă, 
dar lui Caranfil de altele ii ardea acuma: „A comandat cu Blū- 
cher... Prin urmare, cine a comandat cu Blucher la Waterloo ?.... 
Toţi oamenii sint muritori... Ducele de... este om..." 

De prisos toate procedeele! Noroc că nu mai era mult 
până la Vasiliu. 

Cind a ajuns la Vovidenie era miezul nopţii. O linişte mare 
stăpinea loate imprejurimile. Numai toaca mânăstirii se auzea 
lămurit, cind mai încet, cind mai tare, iar din fundul pădurilor, 
o altă toacă, de la un schit misterios, răspundea cind mai tare, 
cind mai incct.... 

Caranfil bàlu in geamul prietenului sâu, strigindu-l pe 
nume, 
sn acolo? se auzi din lăuntru. 

GH. 

Tu eşti ? 

Da. Dormeai ? 
Adormisem, dar ce-i ? 

-— Te rog, cum li zice generaluiui englez care a învins pe 
Napoleon la Waterloo ?.. Comandantul luptei... 

Urmă o mică pauză, după care Vasiliu întrebă : 

— Al innebunit? 

Te rog, lasă gluma la o parte, spuse Caranfil, şi râs- 
punde-mi, 

Vasiliu nu răspunse, dar se auzi un mic sgomot în casă 
și după puţină vreme, ușa sălii se deschise şi o figură inbrăcată 
in alb, cu un surtue intre umere, apâru în cerdac. 

— Ce ai, bre? 

— Nam nimic, răspunse Caranfil, am uitat numele învin- 


gătorului lui Napoleon, și mă chinuesc deaseară să añu cum îi 
zice şi nu pot. 


ELE 


pe 


INVINGATORUL LUI NAPOLEON 


geg 


— Pentru asta ai venit ? 
— Pentru asta. 
— Nu cumva ai lost azi pe la Casa de nebuni? îl întrebă. 
foarte serios Vasiliu.... , 
— Nu vorbi prostii... te rog, răspunde-mi. 
Vasiliu se gindi un moment, apoi zise: 
gt insistă : „Adu-ţi aminte.... te rog. e dure... duce- 
de... adă-ți aminte... a fost comandantul suprem la Waterloo... 
t întăiu in Portugalia. E duce....* 
a Positiu päru că se gindeşte adinc. Caranfil adãugă : 4 
— El ii care a zis in focul luptei la Waterloo: „să murim. 
pentru bătrina Anglie.* Ți-aduci aminte ? 
— Să murim pentru bătrina pieri: 
— Da, da, da! zise bucuros Lann, 
Vasiliu se gindi în urma acestei lămuriri, pe cind Caranfil 
iși ținea apar F 
— -mi aduc aminie, er 
— nea În: ii te rog, gindește-te.... a fost ministru pe- 


la 1828. 


? 
— binetul lui Robert Peel. D 
— roi Reala 9... zise cu oarecare sfială Vasiliu, 
jä. ` S 
eg eg e Englez ? Atita istorie ştii tu 2: 
Să-ţi fie ruşine să spui aseminea prostii, ce dracu ?!—Şi o mare 
descurajare cuprinse pe Seng 
iliu îi e lin 8 k: 
e Vee, ai ch să-mi faci aci in mijlocul, 
ji i de-aici, căci mi-i și frig... 
oaie ape Caranfil, schimbind tonul. Nu te supăra..... 
mai gindeşte-le o leacă... Nu-i Metternich... 

Vasiliu se gindi, ce-i dreptul, dar răspunse: 

— Nu... nu-mi aduc aminte. 3 

— Nutt aduci aminte, sau nu știi ? 

— Nu-mi aduc aminte. 

— EI 

— Ss ee pat mi-ai stricat somnul... nu-mi „aduc a- 
minte. Ce dracu ești nebun, sau iţi baţi joc de mine? Şi Vasiliu 
i n i incuiă uşa, j 
met E ee un Gesten pe ginduri. EI işi duse mina 
la frunte, după care operaţie urmă apoi o vorbă grozavă, plină de 
năduh, probabil la adresa ducelui de... căruia, desigur, nici un En- 
glez şi nici vr'o altă nație nu i-o adresase vre o dată plnă atunci. 

EI porni incetişor la vale, tot cum venise. 

Pe drum se oprea din cind In cind: „Nu se poate... nu se 
poate... ducele de.... ducele de Mag... nu... ducele de Bag... nu... 
stăi,.* Şi el deslănțui imediat un torent de vorbe grozave, cari 

invăluiră deopotrivă pe duce, mânăstirea, pe amicul Vasiliu, in- 


to 


„Nu-mi aduc- 


Ku t VIAȚA ROMINEASCA 


special şi toate trebile omenești in general. Apoi intocmai cum 
ar striga la telefon: „Warterloo !... Ducele de: 

Caranfil ajunse acasă, fără să poată stabili vr'o asociație 
psichologică, etimologică sau cronologică, între diferitele lucruri 
scoase de dinsul la lumină în acea noapte şi numele ducelui 
victorios, Întrind, se asvirii desperat pe pat. El stătu un moment 
astfel, fără să se mişte, apoi se sculă, deschise geamul, se plimbă 
prin casă, uitindu-se cu o ură feroce la Napoleon. Împăratul sta 
rece şi nepăsător ! 

În urmă, el se desbrăcă şi se virt in așternut, trăgindu-şi 
oghealul peste cap. 

Dar deodată sări din pat ca muşcat de şerpe şi se asvirli 
asupra unei lăzi, care stătea In fundul odăii. „Dobitoc ce sint!“ 
strigă tare Caranfil dindu-și o tilă. Apoi, de la ladă alereă la 
masă, pe care o pipài pe deasupra, gratilicindu-se întru una cu 
titlul de dobitoc, pe urmă dete luga la geam, unde iar făcu niște 
mişcări ca şi cum ar fi cintat pe un instrument cu clâpe, apoi 
iși inștăcă hainele şi tremurind de nerăbdare el câută prin buzu- 
nare și negăsind chibriturile, se aruncă iar asupra lăzii incepind 
să bojbăească inlăuntru prin intuneric, găsi o carte mică şi 
groasă și stăpinit de un singur gind se repezi afară, ca un tur- 
bat ai o porni la lugă oprindu-se lingă un felinar, care era cam 
la vr'o două sute de metri de la casa lwi. Acolo el deschise 
dicționarul și ceti la cuvintul Napoleon: 

„Fu invins la Waterloo in ziua de 18 Iunie. de câtră 
armatele cualizate, subt comanda ducelui de Wellington a 

A, ha! bun! strigă Caranfil ușural. Ducele de Wellington, 
Şi voios, el repelă incă o vorbă rominească, adresată exclusiv 
Englezului, de astădată de satifacție insa... 

_____ŞI tremurind de frig, temindu-se să nu-l vadă cineva desculţ 
ŞI in costumul acela, Caranfil fugi iute innapoi, se culcă liniștit 
St adormi îndată. 


e D D. Pătrășcanu. 


E Pa 


Cucoarele lui Ibicus 
după Schiller 


La jocul istmic, joc la care 
Aleargă 'n strimtele hotare 
Cu drag norod peste norod, 
Mergea ş-acel vestit rapsod, 
Cărui Apolo-i dete harul 
De-a revârsa In cint ales 
Şi bucuria şi amarul,— 
Mergea, din Regium purces, 


Acrocorintu 'n zarea sură 
Drumeţului privirea-i lură. 

Pe subt dumbrăvi de brad, acum, 
Încrezător îşi tae drum. 

E. pace 'n juru-i, doar cucoare 

În cirduri lungi, ce pribegesc 
Spre ţări cu mai prielnic soare, 
Horind pe sus, îl insoțesc. 


„Noroace, paseri dragi, voi care 
„Tovarăşe mi-aţi fost pe mare, 
„Drept semne bune eu vă iau, 
„A' noastre cAi o țintă-şi au: 
„Din depârtări venim trățeşte 


„Spre-un adăpost al nu ştiu cui; 


„Ne aibă Domnul, ce-i fereşte 
„Pe toți de rău,—in paza lui!“ 


VIAŢA ROMINEASCA 


Cu-avint sporit incet cu 'ncetul 
Străbate-acu "np temeiu brădetul, 
Cum trece-aşa cu repezi pași, 
Asupră-i sar doi ucigaşi. 

În lupt'atunci scâparea-şi pune, 
Dar braţu-i cade lesne 'nvins,— 
Cat bun de-atins gingaşe strune, 
lar nu vinjosul arc de 'ntins. 


La frați, la zei el sprijin cere, 

Dar glasul lui n'avea putere 

Şi râcnet chiar de-a fost ajuns, 
Tot n'a primit nici-un răspuns. 
„Aşa mi-i dal să mor, pesemne, 
„Aici, în loc străin, uitat, 

„De nimeni plins, de mini nedemne 
„Ucis, rămas nerăzbunat !* 


În lac de singe stă să moară. 
Cucorii iar de-asupră-i sboară. 
El nu-i zăreşte, dar un gind 
l-abate ctrdul lor țipind, 

„Prin voi, cucori, căci altul nime 
„N'o poate duce, colo sus 
„Ajungă vestea astei crime !* 

Şi ochi 'ndată i-au apus, 


Pe trupu-i gol, schilod, in stare 
De plins gāsit, doar cela care 
Ştia plecarea-i In Corint, 

Mai află urme ce nu-l mint, 
„Aşa căzut cruzimii pradă, 

„Să dau de tine tocmai cind 
„Privirea mea stătea sā vadă 
„Pe frunte-ți lauru 'nverzind !* 


La vestea cum stri rapsodul, 
O jale prinde 'ntreg norodul; 
Mişcaţi adinc toţi Grecii sint: 
Ceva din inimi li s'a frint. 

Se 'ndeasă 'n Pritaneu poporul 
De-aprinsa-i furie minat: 

Sa se răzbune 'n grab’ omorul 
Prin moartea celui cu păcat! 


CUCOARELE LUI IBICUS 


De urma lui în ce chip, însă, 
Prin valma cea de lume strinsă 
De peste țări și mări la joc, 

Se poate da mai cu soroc? 

E un tâlhar făptașul oare? 

Sau la izbind'un rivnitor ? 

O ştie numai slintul soare 

Cel ce-i a tot cunoscător, 


Cu pași semeţi el umblă, poate, 
Acuma chiar prin grece gloate 
Şi-n vreme ce minia-l vrea, 
Ne-atins el stă pe lingă ea. 

Ori, poate 'n casa lor huleşte 
Pe bunii zei, ori că, mai ştii, 
Alaiul insuşi il sporește 

Spre teatru 'n mers cu paşii vii, 


Ci bănci cu bănci mereu se 'ncarcă, 
Rotunzii stilpi se farmă, parcă. 

Din lumea "'ntreagă-aici venit, 
Norodu-aşteapt'acum grăbit. 

Cum geme surd potopul mării, 
De-atitea mii de guri gemind, 
Cladirea creşte 'n largul zării, 

A sale laturi mari 'nnălțind, 


Ce minte ştie număr, nume, 
La un atit amar de lume? 
Sint din Focida, sint Tebani, 
Şi din Aulida-s, şi Spartani, 
Din ale Asiei părți multe 

Şi de prin insule mai sint, 
Veniţi cu gindul să asculte 
Al corului de Furii cint. 


El, dup'o datină sfințită, 

Cu o mişcare cumpânită, 

Din fundul teatrului eşind, 
Păşește, scena ocolind; 

Nu-i pe pămint nici o lăptură 
Asemeni celora din cor: 

E uriaşă-a lor statură, 

“Cum nu o are-un muritor, 


VIATA ROMINEASCA 


Pe umeri poartă negre haine, 
Şi-n semn de nepâtrunse taine, 
Ard lacle "n braţe numai us. 
Obraji de ceară, ochiu hidos, 
Si 'n loc de plete 'nvolburate, 
Ce-s o podoabă pentru Îrunți, 
Vezi şerpi cu guri inveninate 
Ca se mlădie leneși, crunţi. 


Si roataşa pâșind "nainte, 
Incep a" imnului cuvinte 
Ce-alund în suflet răzbătind, 
Aduc In lațascunsul gind. 
Stăpin pe cuget şi simţire, 
Răsun'acum aruzavul cor 
Şi-i, fără plinsete de lire, 
Tot mai adine pătrunzător. 


„Slăvit cel cărui nici o vină 
„Nu-i pleacă fruntea câtră tină; 
„În calea vieţii nu-i vom sta: 
„N'avem spre dinsul ce căta. 
„Dar vai a amar de-acela care 
„In suflet poartă greu păcat, 
„De astă-zi, nui, de-a sa cărare 
„Pe-a nopţii fica am legat. 


„Să nu socoată co să scape: 
„Aripi avem, spre-a-i fi aproape, 
„Și lanțuri, spre-a-l incinge, sint, 
„Că-i dat să între în påmint. 
„Căâinţa insâși nu ne 'mpacă: 
„Mereu, mereu l'om urmări, 

„În lumea umbrelor chiar treacă, 
„Noi încă nu ne vom opri!“ 


Cintind aşa, rotesc; o pace 
Peste zidirea 'ntreagă zace, 

O pace-adincă de mormint, 
Cum e cind zeii față sint. 
Așa solemn dind scenei roată, 
în felul vechiu, cu pasul rar, 
Cu o mişcare măsurată, + 
Spre fundul teatrului dispar. 


CUCOARELE LUI IBICUS 


Între-adevăr şi 'nchipuire 
Pluteşte-acum orice simţire 
În rece tremur, preamărind 
Puterea din ascuns veghind, 
Ce firul soartei stăpineşte 
Şi cugelului ne 'mpăcat 
Adeseori i se vădeşte 

Din fapt de sară 'n revărsat. 


De-odat' din șirul mai de-alară 
De bânci sbucnește-o voce clară : 
„Te uită, Timotee, sus: 
„Cucoarele lui Ibicus !* 

Se "nchide zarea dup'o clipă, 

lar peste teatru, 'ncet vislind 

Şi rar din sura lor aripă, 

Se văd cucoare-acum plutind. 


„Lui lbicus!* Iubitul nume 
Mihneşte iar intreaga lume. 

Cum schimbă val cu val izbiri, 
Din gură 'n gură trec șoptiri. 
„Lui Ibicus ? Cel plins? Cel care 
„Muri ucis de cruzi mișei? 

„De cine pomenitu-i oare ? 

„Cu cirdul de cucoare ce-i ?* 


Şi tot mai mult se 'ntreabă știre. 
În inimi naşte-o presimţire 

La toţi. „Vedeţi în ce a fost 
„Al corului de Furii rost! 
„Omoru-şi allà răzbunare : 
„Făptaşul însuși s-a trădat ; 
„Deci fie prins acela care 
„Vorbi, şi "ndată judecat!“ 


Cel cu rostirea-i fără vrere 

Ar fi ținut cu drag tăcere, 

Dar chipu-i palid, spăimintat, 
Pe fațā-l dă ne 'ntirziat. 

DH smulg din loc, H duc la jude, 
Se schimbă scena 'n tribunal, 


* EI spune firul faptei crude 


Şi 'ndur' al răzbunării val. 


C. Teodorescu 


a e 


Cronica Economică 


Mişcarea pentru reforma funciară în Germania 


I 


Anul trecut a apărut la Constanţa o broşură a d-lui Emil Mihail 
Brancovici : „Reforma funciară şi problema noastră agrară”. Această 
broşură înfăţişează prelucrarea unor idei, emise de Adolphe Damaschke, 
preşedintele ligii germane pentru reforma funciară—iîntrun chip uniia- 
teral însă, cea ce face ca silințele acestei ligi să nu apară în adevarata 
lor lumină. Chestiunea e aşa de importantă, încit publicul rominesc are 
dreptul să fie mai complect şi mai precis informat. 

In ultimele decenii sa putut vedea o creştere extraordinară a ren- 
tei funciare, în special la păminturile din oraşe, cari sint destinate pentru 
construcţii. Această creştere extraordinară se săvirşeşte fără ca proprietarul 
să fi depus nici cea mai mică muncă. De unde vine atunci această va- 
loare uriaşă a unei bucăţi de pămint sterp, pe care de multe ori pro- 
prietarul nici n'o ştie unde e? Ex nihilo nihil. Cine a creat-o ? Evident 
că această valoare o crează societatea prin progresul, prin munca, pe 
care ea în totalitatea el o săvirşeşte. Societatea are deci dreptul de a-şi 
rezerva pentru ea această creştere de valoare, şi de a lăsa proprietaru- 
lui numai un venit egal cu procentele capitalului închis în bucata de 
pămint. 

Acesta e punctul de plecare şi temelia pe care se sprijină toată 
mişcarea pentru reforma funciară din Germania şi din lumea întreagă, 
Analiza ştiinţifică a acestui fenomen a făcut-o pentru prima oară econo- 
mistul american Henry George în lucrarea lui Progres şi Sărăcie. 

Să luăm de pildă oraşul Berlin. Curind după încheerea păcii dela 
Versailles, pămînturile de construcție şi-au îndoit, şi-au întreit, şi-au im- 
pătrit valoarea ; oameni, cari nu Însemnau nimic prin munca, prin talen- 
tul, ori prin puterea lor de organizare, au ajuns în cîţiva ani la bogății 
neobişnuite, Cui se datorește această bogăţie ? Negreşit Germaniei irn- 
tregi, care prin muncă şi vitejie îşi asigurase o victorie ce o făcea 


CRONICA ECONOMICA 83 


gg 


una din cele mai mari puteri ale lumii; negreşit armatelor cari, prin sin- 
` geie şi prin ostenelile lor, făcuseră din Bertin capitala imperiului, Această 


plusvaloare trebue deci să revină pe bună dreptate, şi într'o formă oare- 
care, comunităţii, care a produs-o. 

intrun oraş mort, întrun oraş care lincezeşte, vine statul şi cre- 
iază un canal sau o linie ferată, vin industriaşi şi creiază acolo un centru 


industrial puternic, vin miile de lucrători cu munca lor, vin comercianții, 


vin şcolile, profesiunile libere—şi oraşul la un avint pe care nu-l avu- 
sese niciodată. Valoarea pămintului se urcă cu o repeziciune uriașă. 


"Cui se daloreşte această urcare? Evident factorilor cari au produs-o: 


societăţii care prin munca ei a dat orașului avintul, fără de care va- 
loarea pămîntului n'ar fi putut creşte, 

Valoarea pămintului din interiorul oraşului Charlottenburg, lingă 
Berlin, era de 6 milioane mărci în 1865, de 45 milioane mărci în 1886 
şi de 300 milioane în 1896. In interval numai de 6 ani se socoteşte că 
pămintul întreg al regatului prusian şi-a mărit valoarea cu 2 miliarde de 
mărci. Se citează în Berlin cazul unei bucăţi de pămînt, care a fost 
cumpărată cu 7,000 de mărci pentru a fi revindută, după un interval de 
citeva decenii cu 6,000,000. In centrul oraşelor populate, ca Berlinul, 
Londra, New-York, se socotește prețul metrului pătrat de pămînt de 
construcție la citeva mii de mărci. 

Fenomenul acesta dă naştere la speculațiuni, cari au urmări so- 
ciale primejdioase. Sint oameni, cari acaparează terenuri şi încetind de 
a se mai ocupa cu altceva, speculează cu ele. De curind, în Berlin, jus- 
tiia dovedeşte că un individ, care nu lucra nimic, care fusese de multe- 
ori Inchis, avea totuşi un venit de 60.000 mărci anual, care-i venea ex- 
clusiv din speculațiunea pe care o făcea cu pămintul. 

lată cum se exprimă Brentano, profesor de economie politică la 
München, asupra acestor speculanii : „Pe cind proprietarul doarme, fu- 
mesch ori bea, în timp ce el îşi vede de alte afaceri ori se defi, 
țează, în timp ce el petrece în închisoare on în casa de nebuni, creş- 
terea populațiunii face ca pămintul pe care el Va cumpărat, şi pe care 
poate nici nu l'a plătit decit în parte, să-şi mărească valoarea. Tot ceea ce 
comunitatea face pentru înbunătăţirea existenței înlăuntrul marginilor ei, 
cade în folosul lui, şi atunci cînd ei socoteşte c'a venit momentul favo- 
rabil, atunci vinde şi-şi încasează valoarea, pe care a creiat-o cheltuiala 
statului şi a comunei şi creşterea populaţiunii. Valoarea aceasta vrea să 
fie meritul şi răsplata lui“, 

In afară de argumentul de ordin teoretic general, care vorbeşte 
impotriva acestei speculațiuni. sint consecințele ei de ordin social-econo- 
mic, Industriei i se impune prin această speculaţiune un impozit zdrobi- 
tor. Un întreprinzător trebue să imobilizeze, în terenul pe care cons- 
trueşte, o cotă disproporționat de mare din capitalul lui de intreprin- 
dere, Cind statul e silit să exproprieze pentru scopuri de utilitate pu- 
blică, trebue să plătească sume exorbitante. Dar speculațiunea aceasta 


SA VIAŢA ROMINEASCA 


apasă asupra populațiunii intregi şi cu deosebire asupra păturilor de jos, 
mal ales in forma lipsei ori scumpetei jocuinţii. Familii numeroase He: 
bue să locuească în una ori două Incăperi, din pricina imposibilității ab- 
solute pe care o are un om sărac, ori de condiţie mijlocie, de a-şi cons- 
trui o casă, şi din pricina chiriei exorbitante pe care trebue s'o plătească. 
Şi asta nu din cauză că construcţia unei case ar fi scumpă —materialul 
şi tehnica construcţiilor costă mai puțin decit în trecut—ci din cauză că 
preţul terenului, rezultat din speculațiune, inghite o cotă colosală din 
capital. Familiile de lucrători, cari locuesc într'una ori două camere sint 
silite să primească sub acoperişul lor alţi lucrători fără familie, vaga- 
bonzi de pe stradă, dela cari mai pot cişiiga un ban pentru plata unei 
chirii zdrobitor de mare. Faptul acesta are urmările cele mai dezastru- 
oase din punct de vedere moral şi dosarele justiţiei sint pline de e- 
xemple înspăimintătoare. 

Una din cele mai grele probleme, pe cari trebue să le rezolve 
Germania de azi, e problema locuinţilor în special în oraşe. Primejdia 
e aşa de amenințătoare, încit nu numai economiştii, medicii şi spiritele 
cu tendinți umanitare, dar chiar reformatorii practici : legiutorii, oamenii 
politici, guvernele statelor federate şi administraţiile comunelor, se zbu- 
ciumă şi se zbat în cazna de a rezolva problema aceasta. 

Până acuma numai partizanii reformei funciare au putut aduce o 
soluţie, care să fe justificată din punct de vedere al principiilor teore- 
tice şi realizabilă din punct de vedere practic. Aşa se şi explică de ce 
mişcarea pentru reforma funciară a găsit partizani în cercurile cele mai 
largi ; economişti, oameni de siat, industriaşi, comercianţi, lucrători, func- 
ţionari, fără deosebiri confesionale ori de crez politic, 


Partizanii reformei funciare alcătuese în Germania o ligă, care tră- 
eşte de două decenii, care Însă s'a imputernicit cu deosebire în ultimii 
ani, lată în ce constă țelul ligii, deci punctul principal din programul ei: 

Liga vede In problema funciară partea fundamentală şi cea 
mai importantă a probleme sociale. Ea luptă pentru ca pămintul, a- 
ceastă temelie a oricărei existențe naţionale, să fie pus sub puterea 
unui deep, care să ocrotească intrebuințarea lui ca loc de lucru şi de 
locuit, care să excludă ori ce abuz și speculațiune cu el, şi ca va- 
loarea, pe care el o ciştigă fără munca individului, să revină pe clt 
posibil totalităţii sociale. 

Țelul pe care liga îl urmăreşte stă prin urmare între capitalizmul 
rezultat din abuzul libertăţii individuale şi între postulatul socialist de 
naţionalizare a solului, 

Această pornire moderată, această linie mijlocie, pe care liga o ur- 
măreşte în cel mal larg spirit de Impâciuire, şi fără a aţiţa nici o patimă, 
a făcut succesul neaşteptat al mişcării. In capul eieo peronalitate, 


CRONICA ECONOMICA 85 


Adolph Damaschke, care pare că întrupează tocmai spiritul acesta de 
pace idealä, unit cu o putere de convingere care incătuşează, şi cu o 
iubire de oameni care răsare din ființa Ini întreagă. 

Pentru realizarea țelului ligii, orice măsură care cadrează cu pro- 
gramul ei e bine venită. In ea se găsesc personalități dela cele mai ti- 
mide pănă la cei mai intransigenţi reformatori. Mijlocul pentru realiza- 
rea acestui țel e crearea unui curent puternic in opinia publică, care să 
impună legiutorilor anumite reforme, sau intervenția directă a ligii pe 
lingă legiutor. 

Ca una din măsurile cele mai eficace pentru ca plusvaloarea pă- 
minturilor să revină societății, care apoi so întrebuinţeze în inbunătă- 
Hei şi uşurări de folos general, e socotit impozitul progresiv pe creşterea 
valoarei. Măsura aceasta, pe care liga se sileşte s'o introducă în legis- 
latura imperiului sau a statelor federate, e apărată cu căldură chiar de 
economiști moderați, cu renume universal, cum e de pildă profesorul 
Adolph Wagner dela universitatea din Berlin. 

Adversarii ei aduc impotrivă-i două feluri de argumente: unele 
de ordin teoretic, celelalte de ordin practic. Din punct de vedere teo- 
retic, măsura se combate cu aceleaşi argumente cu cari se combate ac- 
țiunea întreagă a ligii: „Faceţi socialism, atacați dreptul de proprietate* 
şi aşa mai departe. Profesorul Wagner a răspuns în chip strălucit obiec- 
Unser de felul acesta. El spune: „Drept de proprietate absolut, adică 
dreptul de a abuza de proprietate în paguba societăţii, n'a existat nici- 
odată. Noi nu atăcăm proprietatea, ci numai monopolul, care se naşte 
în anumite Imprejurări, specula nesănătoasă, care se îndreaptă în contra 
societăţii, apăsind-o cu sarcini în schimbul roadelor propriei ei munci. 
ŞI dacă prin socialism se inţeleg măsurile pe cari trebue să le ja sta- 
tul pentru a feri societatea de speculă, pentru a ocroti interesele cele 
mai generale pe cari el ca stat trebue să le privighieze, apoi nu mă 
sfiesc să spun că facem socialism. In felul acesta şi politica protecțio- 
nistă şi instituţia asigurării lucrătorilor şi toate reformele spre binele di- 
rect al societății sint socialiste. In felul acesta interpretat, toate statele 
au fost şi vor fi din ce în ce mai mult socialiste”. 

O obiecţiune care vine dela economişti mai serioşi, în contra im- 
pozitului progresiv, e aceasta: 

— Bine, puneţi un impozit pe valoarea care rezultă din munca 
societăţii, adică din folosirea conjuncturilor favorabile cu privire la pă- 
mint; dar atunci, de ce nu trataţi în acelaşi fel şi industria de pildă ? 
Oare in industrie nu se măreşte ciştigul întreprinzătorului cu o cotă, care 
e datorită muncii societăţii? Oare cutare mare industriaș, ar putea face 
afaceri aşa de strălucite în străinătate, dacă n'ar îi vaza industriei germane, 
care rezultă din situațiunea imperiului, pe care societatea întreagă a 
creat-o ? 

Observaţia e dreaptă—răspund partizanii reformei tunciare=—insă 
nu trebue să uitaţi că în nici un domeniu creşterea nu e aşa de con- 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


tinuă, de regulată şi de repede, şi că nicăiri nu se înghite aşa de fla- 
grant, aşa de izbitor, de cătră un individ, care poate fi un parazit,— o va- 
loare la producerea căreia munca lui nu ia parie. Aici sint urmările 
sociale şi economice nefaste, deci aici trebuesc luate măsuri de reiormă, 

Se mai obiectează că există şi alte multe ciştiguri neimeritate, de 
altă natură, cari ar trebui tratate la fel, cum sint de pildă moştenirile, 
ciştigurile la bursă, la loterie, etc? Aceste ciştiguri sint in parte su- 
puse impozitului, cum sint moştenirile ; celelalte ar necesita un aparat 
prea complicat pentru ale constata şi, afară de asta, ele sint datorite u- 
nei intimplări şi nu muncii sociale, deci societatea nu le poate trata ca 
pe acele ciştiguri, produse direct de ca, cum e plusvaloarea rentei funciare. 

Cit priveşte obiecțiunile de ordin practic, apoi greutăţile de cari 
s'ar izbi statul la introducerea acestui impozit nu sint mai mari de cit 
acelea, cari au domnit la introducerea altor impozite. Şi greutatea pe 
cari ar avea-o o comisie financiară de a stabili care e creşterea neme- 
ritată a valorii unei bucăţi de pămint, nu poate să fie un argument in 
contra celui mai drept impozit, care are simpatia celor mai largi pături 
sociale, într'o vreme cînd societatea are nevoi din ce în ce mai mari, 
fără ca resursele ei să crească in aceeași proporţie. E supusă impozitului 
munca sub toate formele ei, şi să nu se supună impozitului acest ve- 
nit nemeritat ? 

in ceea ce priveşte realizarea acestei reforme, printre membrii li- 
gii însăşi, sint diferențe de păreri: unii ar dori ca Impozitul să fie per- 
ceput în folosul imperiului, alţii în folosul statelor federate ori a comune- 
lor, cel mai mulţi sint pentru o împărțire între aceşii trei factori, lucru 
care e legat cu multe greutăţi practice, 

De fapt, multe oraşe au şi căpătat ele dreptul de a percepe un ast- 
iel de impozit—ca impozit comunal. Astfel sistemul funcţionează cu 
destul succes în Halle, Kiel, Köln, Frankfurt şi in alte oraşe mai mici,— 
şi sub forma aceasta pare a şi avea cei mai mulţi sorţi de izbindă. Gu- 


vernul bavarez studiază chestiunea în vederea unei legi cu caracter ge- 
neral. 


DI 


Liga luptă însă şi pe alte căi pentru realizarea țelului ei. Ea vrea 
ca statul şi comunele să cumpere din vreme acele terenuri, pe carl se 
presupune că mal tirziu se va întinde zona aşezărilor omenești, pentru 
a le conceda apol fără a-şi însuşi plusvaloarea. 

Cind de pildă statul prusian a făcut proectul canalului Rin-Weser, 
atunci partizanii reformei funciare au prevăzut cu toată dreptatea că pe 
malurile canalului se va desvolta o puternică mişcare industrială şi vor 
răsări numeroase aşezări omeneşti, cari trebue să fie cruțate de viitoa- 
tea speculă ce s'ar putea face cu pămintul. Liga a început deci o vie 
propagandă pentru ca statul să-şi procure de o parte şi de alta a cana- 


DN rg, 
a 


CRONICA ECONOMICA 87 


lului o tăşie de teren, care să fie cedată mai tirziu celor ce vor întemeia 
fabrici, cu îndatorirea de a crea case individuale pentru lucrători, incun- 
jurate fiecare de cite o grădină şi de o mică bucată de pămint—spre a 
evita astfel acea stingere a vieţii familiare şi a mulțămirii de a trăi, care 
e rezultatul direct al locuirii în casele-cazarme, pe cari le clădeşte in- 
dustria azi pentru lucrătorii ei. Oraşul-grădină—die Gartenstadt—e | 
dealul p 

4 Se adunat mii de semnături pe un memoriu, pe care l'a înaintat 
guvernului. Şi cind guvernul, convins insfirşit de binefacerile viitoare 
ale măsurii, a cerut parlamentului o sumă de 16 milioane mărci pentru 
realizarea ei, | s'au acordat 20 de milioane. 

Liga numără izbinda aceasta printre cele mai îrumoase succese 
ei. 

eg Tot prin presiunea şi propaganda ei s'a îndreptat pe o cale mai 
bună politica funciară in colonii, Fără ca statul să fi luat măsuri, cea 
mai mare şi cea mai bună paste a pămintului intrase In stăpinirea unor 
mari societăți de acaparare, din cari multe străine. Statul, tăcut atent, 
a răscumpărat prin Invoială o întindere de 46.000.000 ha, pentru nece- 
sităţile viitoare ale unei politici coloniale sănătoase, 


Admiţind că statul sau comuna au, sau şi-au procurat un stoc de 
pămint, pentru a-l ceda mai apoi pe încetul şi fără speculă, se naște în- 
trebarea, în ce formă îl va ceda şi ce garanţii se lau pentru a impiedica 
pe acela căruia i s'a dat pămintul, de a specula în viitor cu el, În pri- 
vința aceasta lucrul ar prezinta greutăţi de oarece după vinzarea unui 
lucru, vinzătorul încetează de drept de a avea vr'o pretențiune asupra 
lucrului cedat. Sistemul aplicat în Bitterfeld, de a zidi case şi de a le în- 
chiria împreună cu pămint cu tot, nu e alegerea cea mai potrivită. 

Trebueşte creat un drept de proprietate, care să excludă în acelaş 
timp însă şi specula, Codul civil german are o dispoziţie fericită, care 
rezolvă problema. E. un articol care prevede că în contractul de vin- 
zare se poate înscrie o clauză care, în imprejurări anumite, formează pen- 
tru vinzător un drept. In cazul nostru, comuna inscrie in contract re- 
zerva că, dacă proprietarul ar ceda pămîntul obținut pe o sumă care să 
întreacă cu atitea procente valoarea lui primitivă de cumpărare, atunci 
comuna are dreptul de a achita proprietarului-vinzător suma obținută de 
ea la prima vinzare şi de a-şi lua astiel pămintul înapol. 

Sistemul acesta al răscumpărării (Wiederkaufsrecht sau Vorkau/s- 
recht) funcţionează în oraşul Uim şi dă, judecind după raportul prima- 
rului acestui oraş—unul dintre partizanii reformei funciare şi un cunos- 
cător recunoscut al problemei locuinţii—cele mai frumoase roade. 

Sint însă alți membri ai ligii, cum e de pildă profesorul de uni- 
versitate dr. Ermann din Münster, unul din cei mai buni jurisconsulți 
ai Germaniei, cari susțin că sistemul acesta al dreptului de răscumpă- 
rare e numai un paliativ, bun atita vreme cit nu există o măsură radicală 


88 VIAȚA ROMINEASCA 


hotăritoare. E! susține eficacitatea aşa numitului drept ereditar de a 
construi (Erbbaurecht). Acesta este un adevărat drept de proprietate, 
alienabil, ipotecabil, inscris în cărţile funduare, şi In virtutea căruia pro- 
prietarul poate zidi şi stăpini o clădire pe pămini străin. El e cu totul 
dilent deci de dreptul unul arendaş ori chiriaş, se stabileşte pe un nu- 
măr lung de ani (70—90) şi se transmite prin moștenire. Dreptul a- 
cesta ereditar prezintă față de sistemul răscumpărării marele avantaj că 
asigură o mai mare stabilitate şi continuitate în viaja economică, Cu 
sistemul răscumpărării comuna îşi afirmă dreptul ei oricind, în mod ne- 
prevăzut, cea ce dă naştere la conflicte, la greutăţi, mai ales cind pro- 
prietarul are o clădire pe terenul respectiv, pe cind în cazul dreptului 
ereditar de a construi, toate greutăţile acestea sint evitate, iar clădirea 
are tot timpul să se amortizeze într'o perioadă aşa de lungă, deci ea 
poate fi fără pagubă dărămată, cea ce prezintă şi alte avantagii. In a- 
devăr, dacă ne referim la locuinţile lucrătorilor, fiindcă aceasta-i faja cea 
mai serioasă a problemei, apoi cind dreptul ereditar de construcţie ar 
intra în vigoare, nu s'ar mai construi şi n'ar trebui să se mai constru- 
ească marile clădiri masive, căzărmile de azi ale muncitorimii, cu influ- 
enţele lor nefaste, ci locuinți modeste pentru fiecare familie, cari s'ar 
amortiza repede şi cari ar redeştepta în pătura aceasta mulţămirea de a trăi. 

Comuna sau statul, care cedează pimintul, rămine proprietar al a- 
cestuia ; proprietarul dreptului de a construi plăteşte In schimb o rentă, 
care trebue interpretată ca o sarcină reală, care apasă asupra acestul 
drept, nu ca o datorie personală. 

Sistemul acesta permite tratarea separată a celor doi factori econo- 
mici: pămintul—o formă a naturii—şi clădirea—o formă a capitalului 
produs de munca omenească, 

Elementele lipsite de capital pot pe calea aceasta să-şi constru- 
ească o locuinţă, intrucit pămintul nu au nevoe să-l plătească, iar capi- 
talul necesar clădirii îi pot procura pe cale hipotecară, de vreme ce 
dreptul de a putea construi şi de a poseda casa e hipotecabil. 

Comuna are avantajul că-şi pune în valoare, prin renta ce primeşte, 
un pămint pe care ea direct n'ar putea construi, și pe de altă parte şi 
menţine pentru viitor dreptul de proprietate, excluzind specula şi abu- 
zul de pănă acuma, cind păminturile comunale erau vindute pe preţuri 
de nimica. 

In Londra s'a aplicat cu folos sistemul acesta. In Germania el dă 
naştere la foarte multe controverse juridice, fără ca până acuma să fi 
putut îi admis şi regulat în mod definitiv. Oraşul Frankiurt e pănă 
acuma singurul care l'a pus în practică. 


IV 


In legătură cu specula pămintului şi cu tendinţile ligii, unii ingi- 
neri, unele capete luminate, au adus in discuţie şi problema forței mo- 


CRONICA ECONOMICA 89 


trice a apelor unei Gr, care va cădea într'un viitor apropiat—dacă nu se 
vor lua din vreme măsuri—în mina particularilor, cea ce va îi o nouă 
formă de speculare cu o bogăție naţională, care aparţine prin însăşi na- 
tura zi societăţii. 

Se ştie, întradevăr, că în mersul repede al civilizației omeneşti, 
necesitatea forței motrice e în creştere continuă. Izvorul principal de 
forță în prezent e cărbunele de pămint. lar, după calculele celor mai 
de simă specialişti, depozitele de carbuni de care dispun diferitele ţări, 
vor fi într'un viitor, nu prea îndepărtat, săcătuite. 

Pe de altă parte, electricitatea ne permite să folosim şi să trans- 
poriăn la distanță forța motrice a apei. Urmează că în viitor această 
tezervi uriașă de forță, pe care o reprezintă riurile şi căderile de apă, 
va Îi izvorul exclusiv pentru necesităţile civilizaţiei. 

Statul însă trebue să se gindească din vreme a lua măsuri ca bo- 
gëļia aceasta să fie spre folosul intereselor generale şi să nu cadă în 
mina unor acaparatori, cari speculind fără rezervă conjuncturile negre- 
şit favorabile, să fie o cauză de mizerie a păturilor largi ale unul popor. 


Insiirşit, printre cele mai radicale măsuri, cerute de anumiţi re- 
prezintanţi ai mişcării pentru reforma funciară, e aplicarea principiilor 
ei chiar la renta păminturilor rurale, care în tot cazul nu reprezintă, de- 
cil în împrejurări speciale, o creştere de valoarea nemeritată. 

În legătură cu această acțiune, întinsă şi asupra păminturilor ru- 
tale, Adolph Damaschke propune ca toate datoriile hipotecare să fie luate 
pe seama unui institut de stat *), de vreme ce şi în domeniul acesta 
trebue pus capăt monopolului şi speculei care se face în paguba inte- 
meselor generale. 

Partea aceasta : aplicarea principiilor ligii la păminturile rurale şi 
reforma creditului hipotecar fac obiectul broşurii d-lui Brancovici. Se 
vede din expunerea de pănă aici cit e de unilateral a se privi mişcarea 
pentru reforma funciară numai pe faţa aceasta a ei.— 


V. 


Liga pentru reforma funciară îşi are sediul In Berlin ; acţiunea ei 
se întinde asupra imperiului întreg, iar biuroul stă în legătură cu miş- 
carea similară din străinătate, 

Ea caută să-şi susțină, să-şi dezvolte şi să-şi realizeze programul 
prin convocarea de congrese, adunări, prin răspindirea unei literaturi po- 
trivite felului ei şi în general prin lămurirea opiniei! publice. 

În anul trecut s'au ţinut nu mai puţin de 160 de conferinţe în 130 de 
localităţi ale imperiului, de câtră diferiți membri. Membrii unui ţinut, unei 


*) Pamintul Germaniei e unul din cele mai greu apăzate de datorti, 
din Earopa, m 


90 VIAŢA ROMINEASCA 


a 


provincii, se pot constitui într'o secţiune, căreia în limitele programului 
general, | se asigură o oarecare independenţă, i se îngădue să urmă- 
rească şi să susțină reforme locale în legătură cu ținta mişcării. 

Liga e condusă de un consiliu de directivă, în fruntea cărula stă 
un preşedinte, 

In fiecare an are loc întrun centru oarecare al imperiului o a- 
dunare generală ordinară. Cu acest prilej se face darea de seamă a ac- 
tivităţii anuale, a progreselor săvirşite pe terenul reformei funciare şi a 
situaţiunii casei, 

De obicei, în acelaşi timp cu adunarea generală, se convoacă un 
congres, la care poate azista publicul mare şi la care cei mai autorizați 
membri ai ligii, ţin disertațiuni economice şi juridice in legătură cu 
programul ei, 

Averea ligii se compune din cotizațiunile membrilor ei şi daruri 
benevole, Orice membru e obligat să plătească anual o sumă de cel pu- 
țin 6 mărci. Cel ce achită odată pentru totdeauna 100 mărci e proclamat 
membru pe viaţă. 


Din aceste cotizaţiuni se susțin cheltuelile necesare acţiunii de 
propagandă a ligii. Ea are un organ special: o revistă economică şi 
lunară : Bodenreform, la care colaborează dintre cei mai autorizaţi eco- 
nomişti ai Germaniei. Revista e în anul al 19-lea al existenţei ei şi şi-a 
creat un loc de frunte In literatura periodică universală care se ocupă 
cu problemele sociale, 

Afară de asta, în fie-care an apare un Anuar al ligil. 

Revista şi celelalte publicaţii se trimit gratuit membrilor ei. Chel- 
tuelile s'au ridicat anul trecut la 27.000 mărci, Următoarea tabelă poate 
da o idee generală de chipul cum se repartizează această sumă: 


M. Pi. 
Publicarea şi trimiterea revistei = 3 + 13,052.75 
Hirtii volante şi alte imprimate de propagandă  . 1,703.80 
Salarii personalului administrativ S . 2,200.00 
Salarii membrilor biuroulul ` A S è , 3,885.30 
Cheltueli de călătorie a ` 344.00 
Chirie . A è S A v A e b 800.00 
Cheltueli pentru ultimul congres . . 1,054.20 


Corespondenţe şi lămuriri ` . e e e 
Restul pănă la 27.000 mărci e înghiţit de cheltueli mai mărunte. 
Biuroul expediază zilnic, în medie, 100 de imprimate şi 12 scrisori. 
Mişcarea pentru reforma funciară se intinde cu o repeziciune ui- 
mitoare. În Aprilie 1908 făceau parte din ligă, în afară de numeroșii 
membri individuali din toate stratele sociale, 39 comune, 53 societăţi 
de funcționari, 23 societăţii culturale, 17 asociaţii pentru ocrotirea sănă- 
Gut 29 asociaţii politice, 166 asociații de lucrători, 24 societăţi de construcție, 


şi colonizare, 27 societăţi pentru inchiriere şi 3 societăţi de proprietari 
de case. 


CRONICA ECONOMICA EU 


In total, mişearea e sprijinită de un număr de 600.000 de cetățăni. 

Se ințelege că o ligă, care se intemeează pe sprijinul a 600.000 
de oameni, pe autoritatea ştiinţifică a atitor profesori, jurişti şi econo- 
mişti, care are un scop aşa de umanitar şi de bine precizat, pe care-l 
urmăreşte pe căile unei agitaţiuni legale. —nu poate să deştepte decit cel 
mai mare interes din partea autorităţilor conducătoare, cari sint ţinute 
să ja în samă orice ajutor şi orice lumini pentru rezolvirea problemelor 
sociale. 

La ultimul congres, în Stuttgart, au fost reprezintate oficial toate 
autorităţile al căror resort putea avea legătură cu acţiunea ligii: din Pru- 
sia era reprezintat ministerul de interne; din Wirtemberg ministerul 
de interne, de justiţie şi de domenii, Centrala pentru agricultură, direc- 
țiunea asigurării lucrătorilor, direcţiunea serviciului sanitar, primăria ora- 
şului Stuttgart. Din Bavaria a fost delegat directorul serviciului pentru 
inspecția locuinţilor, din Berlin dircetorul serviciului de binefacere ; erau 
de faţă încă profesori, membri ai parlamentului şi primari din di- 
ferite oraşe. 

Presa discută principiile şi năzuinţile ligii, cari găsesc aprobarea 
şi în reviste a căror specialitate nu e numai decit rezolvirea chestiuni- 
lor economice *), 

Dealtfel, mişcarea pentru reforma funciară nu există numai în 
Germania, Ea există încă în Norvegia, in Suedia—la ultimul congres 
era de față ca delegat profesorul dr. Cassel, dela universitatea din Up- 


„ sala—in' Austro-Ungaria, in Anglia. In Anglia, 79 de membri ai parla- 


mentului sint partizani ai reformei funciare; însuşi fostul premier Henry 
Campbell Bannerman era un sprijinitor al ei. 

Prebiema pe care caută a o rezolva mișcarea pentru refosma fun- 
ciară a deşteptat şi deşteaptă cel mai mare interes în lumea ştiinţifică. 
O întreagă literatură de scrieri economice a răsărit din analiza ei, printre 
cati sint vrednice de toată atenţia studiile lui Adolphe Damaschke, 
Berthold Otto, dr. Ermann, etc. In ultimele zile a apărut un tratat de eco- 
nomie politică de dr. Pohlman, care e scris cu privire special la refor- 
ma funciară, 

Socot că mi-am făcut datoria faţă de publicul nostru cetitor, prin 
această schiță, fără pretenţie, asupra unei mişcări care are atita răsunet 
În lumea ştiinţifică şi în viaţa publică din Apus, 


Hohenheim G. C. lonescu-Şişeşti 


Gm geg 


*) Artienle documentate au apărut, de pildă, in -Gartenflora” și în 
„Wiener Illustrierte Gartenkunst*. 


Cronica externă 
— Situaţia în Austria. — 


A făcut mult sgomot în Austria afacerea Wahrmund. Un simplu 
incident universitar a luat în citeva zile proporțiile unui incident na- 
țional, care a zguduit Austria din hotar pănă în hotar. Afacerea In sine 
era fără mare Insemnătate. Un profesor de teologie făcea la Insbruck 
un curs ale cărui idei au părut cercurilor eclesiastice prea libere, De un- 
de, intervenţie a nunţiului papal, protestare a ministerului de culte aus- 
triac, Împărțire în două taberi a studenţilor şi în fine, grevă In toate uni- 
versitățile şi manitestaţiuni anticlericale în toate oraşele. De ce toate 
acestea pentru un profesor, care a făcut un curs ce n'a plăcut citorva 
cardinali? Pentrucă această afacere n'a fost decit un pretext. De mult 
exista în Austria o adincă nemulțumire Impotriva epitropiei clericale, şi 
această nemulțumire nu aştepta decit un prilej ca să izbucnească. Acest 
prilej a fost afacerea Wahrmund. De aceea se şi poate spune că ea re- 
prezintă prima încercare serioasă pe care Austria o face ca să scuture 
jugul clerical. Faptul merită luarea noastră aminte. În veacul al XIX, în 
care toate statele curopene au fost cucerite de spiritul modern, în care 
ideile noi şi tendințile de democratizare n'au cruțat nici una din ve- 
chile organizațiuni sociale, Austria păstrase o situație deosebită. Ea 
adoptase formele externe ale civilizaţiunii moderne, dar înăuntrul aces- 
tui organizm nou bătea cu putere tot sufletul lumii vechi. Aşezămintele 
austriace aveau astfel un parfum de vetustate, care se explica prin lunga 
opoziţie ce Austria făcuse ideilor Marei-Revoluţiuni — căci să nu uităm 
niciodată că Metternich fusese sufletul Sfintei Alianţe—şi prin tempera- 
mentul indolent şi cam adormit al Austriacilor, pe cari Napoleon I l-a 
zugrăvit atit de bine cind, exasperat de încetineala mişcărilor lor, a ex- 
clamat odată pe un cimp de bătălie „Austriacii sint întotdeauna îndărăt 
cu 5 minute, cu un corp de armată sau cu un secol!“ 

Cit de scump a costat pe Austriaci această neputinţă de a se adap- 
ta spiritului unor vremuri noi, se poale vedea din îniringerile ce au su- 
ferit în tot decursul veacului al XIX-lea şi din situaţia critică, în mijlo- 


CRONICA EXTERNA 93 


cul căreia se zbate şi azi monarhia Habsburgilor. Ceca ce era însă mal 
curios decit inaptitudinea Austriei de a se adapta civilizaţiunii moderne, 
era faptul că nu reacționa de loc impotriva care o costa atit 
de scump. Preoţii continuau să De stăpinii situației şi ai spiritelor, iar na- 
țunea continua a privi cu o conscientă seninătate intringerile repeţite 
ce se datoreau funestei lor influenţe. Nici o voce puternică nu cute- 
zase să se ridice din masele amuţite, să denunțe pericolul şi să deter- 
mine în opinia publică curentul mintuitor. S'ar fi zis că toate izvoarele 
de viaţă au secat, că tot focul entusiasmului s'a stins în poporul aus- 
triac, Cei mai optimişti Incetaseră de a mal nădăjdui. 

Şi iată, de ciţiva ani Austria s'a trezit, Farmecul ideilor moderne a 
sedus'o; atrasă de puterea lor vrăjitoare a căzut şi dinsa In mrejile lor. 
in citeva luni, fără multă pregătire, ea a introdus sufragiul universal, a 
rupt zăgazurile ce menținea întrun fictiv echilibru forţe intre cari vre- 
mea stabilise alte raporturi reale. Puterea socialismului şi supremaţia 
ideilor democratice au apărut dominind diviziunile naţionale şi toate dis- 
tincțiunile politice ale vieţii de partide. Dintro zi într'alta a fost in 
inapolata Austrie o explozie de democrație. Pentruca această democrati- 
zare să fi fost însă desăvirşită, trebuea scuturat un al doilea jug: jugul 
clerical. Catolicismul nu este numai o doctrină religioasă, el este mai 
presus de toate un instrument politic, Papii nu au vrut să despartă nici 
odată puterile lor spirituale de visurile lor de dominaţiune păminteneas- 
că. Biserica catolică a avut Intotdeauna pretenţia de a fi mai presus de 
puterile lumeşti, de a conduce ea regi, Impărați şi popoare. In Austria 
infiuenţa catolicismului rămăsese foarte vie şi era deci în primul tind 
o influență politică, care se exercita într'o direcţie reacționară şi se inăl- 
ja ca o stavilă în faţa tuturor ideilor de progres şi de democratizare. 
Aşa fiind, cind Austriacii s'au dezbărat de tirania colegiilor restrinse, ei 
nu distruseseră de fapt decit jumătate din cercul reacţionar în care viaţa 
lor publică stătea zugrumată ` ca să desăvirgească opera lor, trebueau să 
nimicească şi puterea clericalismului, Aci lupta era însă muit mai grez, 
Sistemele electorale reacționare sint ca acele armate, cari sint concen- 
trate la un loc şi pe cari un general dibaciu le poate zdrobi printro 
singură bătăile fericită. Clericalismu! e ca armatele ce poartă răsboaie de 
guerilla, El e răspindit pretutindeni, te pindeşte unde te aştepţi mai pu- 
ţin să-l Intilneşii, reapare la stinga cind ai crezut că l'ai distrus la dreapta. 
Pe urmă, clericalismul are ramificaţiuni foarte întinse. El se intinde până 
in sinul familiilor, ei cucereşte spiritele, robeşte convingerile, fuge acolo 
unde nu-l poale atinge acţiunea directă a omului, unde nu-l poate do- 
bet decit influența lentă a timpului. Infine clericalismul are pentru el 
şi halna misticismului. Mulţi lovesc cu uşurinţă In piepturi cari stau 
deschise, dar, printr'o rămăşiţă de atavism, şovăesc cind e vorba să jiz- 
bească în veşminte ce evocă in mintea lor credinţe ce nu s'au stins cu 
desăvirşire, sau o teamă de necunoscut de care nu au putut Incă să se 
dezbare. 


A 


KU VIAŢA ROMINEASCA 


Afacerea Wahrmund e prima bătălie dată împotriva clericalismului 
austriac. Ea a dovedit cit de puternică e nemulțumirea împotriva cleri- 
calismului în Austria, dar războiul e abia Inceput. Vor trebui încă mul- 
te bătălii, şi bătălii crincene, pănă ce clericalismul să fie înfrint în monar- 
hia Habsburgilor. Fazele acestei lupte vor fi desigur interesante de ur- 
mărit pentru toţi cei ce urmăresc pas cu pas lupta ce se dă în timpu- 
rile moderne intre o lume care naşte şi alta care dispare. La dreptul 
vorbind, ce poate H mai pasionant decit spectacolul acestei transformări, 
decit farmecul necunoscutului, ce este la capătul ei? Şi ce este mai ciu- 
dat decit de a privi o omenire, care se schimbă în mijlocul unor oa- 
ment ce refuză să o înțeleagă şi cari se încăpăţinează să n'o vadă ? 

Două lucruri se desprind însă de pe acuma luminos din afacerea 
Wahrmund. ` Top), intringerea catolicismului şi al doilea, neputința de a 
resista astăzi curentului democratic. Degeaba apărătorii catolicismului se 
încearcă să mai susţie puterea lui. Evident că o forţă ca organizaţia bisericii 
catolice nu poate să dispară în cîteva decenii, dar nu e mai puțin ade- 
vărat că toate țările catolice luptă pentru a distruge influența preoţilor 
şi că pretutindeni catolicismul este bătut. Nici o ţară nu mai sufere do- 
minațiunea preoţilor. Sint ciţiva ani abia decind Franţa a reuşit să inlà- 
ture congregațlunile, și iată că două ţări, în cari catolicismul era atot- 
puternic, Austria şi Spania, s'au ridicat împotriva lui şi nu se mai gin- 
desc decit să păşească pe urmele Franţei. In zădar vorbesc apărătorii 
catolicismului de admirabilul spirit de adaptare al bisericii catolice şi 
dau ca dovadă activitatea pe care preoții catolici o deslăşoară în unele 
chestiuni sociale, Toate acestea nu pot decit să întirzie infringerea, dar 
nu s'o înlăture, Fatalitatea întringerii stă în esența însăşi a organizaţiu- 
nii catolice, în lupta nesocotită ce duce impotriva spiritului de cerce- 
tare, în ironia soartei, care a vrut ca dintr'o doctrină sublimă de iubire 
şi de iertare, preoţii ei să facă un instrument de tiranie şi de dominați- 
ne. Dealtminteri, ceeace e mai trist pentru catolicism şi cel mai bun in- 
diciu al decadenței sale fără de mintuire, e că societăţile catolice nici nu 
mai au puterea să se pasioneze pentru cauza lor, 

Cind d. Combes a Inceput în Franţa lupta Impotriva clericalismului, 
se credea că lumea catolică franceză îşi va apăra privilegiile cu cea din 
urmă energie, că se va ridica ca un singur om ca să respingă mina ne- 
leginită ce îndrăznea să se atingă de biserică. Congregaţiunile au fost 
insă izgonit, bisericile au fost despărțite de stat fără nici o zguduire 
puternică, nu s'au văzut decit pe ici pe colo manifestațiuni singuratice, 
focuri de pae ce s'au stins de îndată ce un reprezintant al forţei pu- 

blice a suflat mal tare peste dinsele, sau entuziasmuri ce s'a răcit la 
apariția celui dintii subcomisar. lar astăzi, nimeni nu mal vorbeşte în 
Franţa de aceste chestiuni, Alte preocupări agită spiritele. Una din cele 
mai mari schimbări sociale, după ce s'a săvirşit fără zbuciumare, a căzut 
în uitare. Cit timp credința în biruință mai există, o cauză nu e pierdută. 


i ; CRONICA EXTERNA a5 
Leg AE eene Ree 


insă nepăsarea a cuprins pe cei mai convinşi, sfirşitul este apro- 
iA sija credem că sfirgitul atotputerniciei catolice nu va avea 
“asupra mersului întregii lumi o influență de cea mai mare insemnătate. 
Priviţi numai ce au făcut catolicii din ţările pe cari şi-au pus stăpini- 
tea. Vedeţi cum Spania, mindră şi puternică odinioară, stăpina mări- 
„lot şi a continentelor pe care soarele nu apunea niciodată, stă azi sme- 
` o în concertul european, unde sărăcia şi înfringerile ei nu-i mal dau 
dreptul decit la un loc secundar. Luaţi pe vecina ei Portugalia, pe care 
morala catolică n'a ştiut s'o ferească de cea mai desăvirşită corupţie 
politică. Treceţi Ja Italia care nu se ridică decit în măsura în care în- 
 fringe clericalismul. Nu uitaţi că Bavaria, cu toate virtuțile ei, stă plecată 
sub sceptrul Prusiei, Vedeţi Polonia sfăşiată, Austria dezbinată şi zei 
gaji la acest tablou anarhia republicilor sudamericane, a căror Ein 
zațiune e toată clădită pe religia catolică, stabiliţi o comparaţie între 
starea tuturor acestor state şi statele protestante de pildă, şi spuneţi pe 
urmă dacă omenirea nu are dreptul să pună cele mai frumoase spe- 
în infringerea atotputerniciei catolice ? 
se Nepultaja de a rezista curentului democratic nu poate să fie mai 
bine ilustrată decit prin exemplul Austriei, Dacă şi Austria se democrati- 
zeazä, e fiindcă democraţia e o necesitate a timpurilor, pe care nimic n'o 
poate înlătura. ŞI în Austria democratizarea are o mai mare însemnătate 
decit aiurea, de oarece ea nu va sluji numai ia rezolvarea unui problem 
de organizare socială internă, ea va sluji la dezlegarea problemului na- 
ționalităților. Ceea ce tace astăzi din problemul naționalităților un pro- 
blem insolubil, e că fie Austria, fie Ungaria, nesocotesc principiul naţio- 
nalităţilor şi concep monarhia Habsburgilor ca o împărăție în care aer 
` naţionalităţi trebue să fie stăpine şi celelalte supuse ; pe caut soluţ 
stă în respectul tuturor naționalităților deopotrivă şi în unirea e pa 
` pen forța brutală, ci prin solidaritatea de interese şi comunitatea de 
| pirațiuni. In ziua în care ideile democratice vor pătrunde în conștiința 
Austriei, în acea zi vor cădea toate piedicile ce stau azi în calea arse 
federaţiuni, şi monarhia Habsburgilor, care a cunoscut atitea zbucium ` 
deşarte, va fi găsit atunci infine elixirul pe care aa alhimişti poll- 
4 tici Pau căutat în nişte concepții învechite, în cari nu putea să fie găsit. 


1. G. Duca, 


pa RR m, i 


Cronica Ştiinţifică 


— Circulaţia materiei şi energiei în natură. — 


Se ştie că, în natură, între cele trei regnuri: mineral, vegetal şi 
animal, există un schimb de substanţă şi energie, schimb incontinuu şi 
inchis, întrucit nu e decit una şi aceeaşi materie, care se transformă in- 
continuu, atit în laboratorul imens al naturii, cit şi în micul laborator 
al celulelor animale şi vegetale; aşa că din acest punct de vedere, re- 
paus absolut, în înţelesul lipsei de travaliu, putem spune că nu există 
In univers, 

Această materie este unică în natură şi dacă se schimbă, schim- 
bările ei sint datorite mediului inconjurător, 

Sint vre-o 14 corpuri cari se asociază şi formează combinaţiuni 
mai mult sau mai puţin instabile, şi cari, uşor pot să treacă sub altă 
formă, Aceste combinaţiuni se fac prin sinteză, însoţite Intotdeauna de o 
acumulare de energie care trece în stare potenţială, iarla cea mai mică 
acțiune a mediului, acelaşi corp se poate descompune, cind, pune în li- 
bertate şi energia sub formă de energie actuală. 

Această teorie a căpătat o bază ştiinţifică prin legea conscrvațiu- 
nii materiei a lui Lavoisier şi prin legea conservațiunii energiei, stabi- 
DO de cătră Robert Mayer şi Helmholtz, legi după cari s'a zis că: „in 
natură, nici materia nici energia nu pot fi create ori distruse, ci ele sint 
cantităţi constante şi invariabile“; însă, cum In concepțiunea monistă a 
naturii, energia şi materia sint inseparabile, putem ca aceste două legi 
să le contundăm în una singură, universală: legea conservațiunii sub- 
stanței. `). 

Materia această universală poate să fie divizată în părticele mici: 
atomi, intre cari există o substanță foarte uşoară, dacă nu impondera- 
bilă, numită eter şi care umple spaţiurile dintre atomi, precum şi spa- 


1) Ernest Haecke.—La monisme. 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 97 


ţiurile interplanetare, aşa că din acest punct de vedere, eterul este şi el 
universal. 

Mă simt obligat să reamintesc că aceasta e o ipoteză, însă o ipo- 
teză bună, întrucit ea e de o perfectă concordanță cu toate faptele 
stabilite pănă acum. 


Lă 
s E? 


Dacă trecem la materia organizată, care formează regnul vegetal 
şi animal, vedem că această materie este formată din elemente pe cari 
le găsim şi în materia brută, însă cari diferă prin modul de combinaţiune 
aşa că în plante găsim compuşi ca hidrații de carbon, grăsimile, subs- 
tanțele albuminoide, cari se deosebesc de corpurile simple, fiindcă in- 
chid o energie potențială mare, şi Verworn zice că: „ceeace e impor- 
tant în această privinţă, e că un grup din aceste substanțe: aibuminoi- 
dele, aparţin, fără excepțiune, la toate organismele, şi dacă pe de o parte 
nu există un singur organism mort sau viu, în care materiile albumi- 
noide să lipsească, pe de altă parte, nu există în natură un singur corp 
inorganie, în care să seafle o materie asemănătoare sau apropiindu-se 
prin caracterele sale de substanța albuminoidă. Posesiunea moleculei 
complexe de albumină este semnul distinctiv al organismului față de 
toate corpurile inorganice“ *). 

Materia vie posedă însă multe propietăți prin cari se deosebeşte 
de materia brută, aşa, materia vie respiră, se nutreşte, simte, se mişcă, 
se reproduce ; şi se mai deosebeşte şi alfel de materia brută, căci, pe cind 
aceasta se poate divide pănă în părticele mici numite atomi, împărţirea 
substanței vii nu poate fi împinsă de cit pănă la celulă, care e formată 
din protoplasmă şi nucleu, aşa că celula este unitatea morfologică şi 
biologică a substanței vii, contrar teoriei lui Almann, care consideră 
celula ca fiind formată din granule mici numite binblaste, ce nu pot 
ți însă considerate ca unităţi biologice, căci nu-s de sine stătătoare. 

Altă propietate a materiei vii e că ca este necontenit în o prefa- 


cere şi întrun schimb de substanță și energie cu mediul ambiant, Din 


acest punct de vedere, celula organică este un adevărat laboratoriu in 
care protoplasma sintetizează substanțele cele mai diverse ; şi în această 
privință putem să facem o deosebire între regnul vegetal şi regnul ani- 
mai, deosebire care ne va ajuta mult la explicarea modului de circulaţie 
a materiei în natură. 

Plantele iau elementele simple pe cari le găsesc în pămint sub 
formă de săruri, le absorb prin perii absorbanţi ai rădăcinii, sub formă 
de soluţiuni, şi graţie clorofilei, pot ca utilizind energia solară să des- 
compue pe CO,, pe are H absorb din atmosieră prin frunze, şi să 


1) Vermorm : Physiologie générale. 7 


98 VIATA ROMINEASCA 


unească C cu O şi H, şi să formeze primul produs de sinteză numit 
amidonul, care e atit de răspindit în plante (sinteza ternară). 

Plantele dar, plecind de la COs, apă şi citeva săruri disolvate în 
ea, pot să constitue toate substanțele organice atit de diverse pe cari 
le conțin şi cari intră în constituția substanței lor. Ele continuă mai 
departe sinteza ternară, şi, fixind azotul la molecula compusă din C,H şi 
Ox, formează astfel substanțele albuminoide (sinteza guaternară). 
Vedem, deci, că plantele sint specializate mal mult In vedereaorzani- 
zării materiei minerale, prezintindu-se cu o acțiune de sinteză, 

Regnul anima! nu poate ca să sintetizeze substanţa sa din corpu- 
rile simple inorganice, aşa că toate animalele au nevot, pentru a trăi, 
de materii organice sintetizate deja de plante, pe cari le desiac spre 
a-şi procura energia necesară lor, 

Regnul animal nu poate să existe fără regn vegetal şi unele ant- 
male, de ex : carnivorele, ce par că ar face excepţie de la regula generală, 
işi procură hrana lor tot din vegetale, întrucit şi carnivorele se nutresc 
cu animale erbivore, cari trăesc numai cu alimente vegetale, astfel că 
în mod indirect şi carnivorele țin tot de regnul vegetal; vedem deci o 
dependință a regnului animal de regnul vegetal, aşa că alhuminele, hy- 
dra de carbon, grăsimile, sintetizate de plante, formează apoi baza 
regnului animal, care are o acțiune de descompunere, de analiză. 

de unde materia se va intoarce iarăşi 

la forma primitivă, adică minerală, 
Cireulaţia materiei. și emerziei  regnuri, S'a asemănatcu multă dreptate 
fiinţe: „materia vie moare şi se naşte fără încetare, în virtutea unel 
înstabilități, care e funcțiune a vieții”. 


Begu mmeral Am putea să figurăm aceste feno- 

In evoluţia ei, substanța vie, după 

evoluţia ființelor vii cu fenomenul ce-l observăm cind aruncăm o piatră în 
Deci necontenit materia vie este intr'un echilibru instabil, şi toc- 


O mene în o schemă care ne va arata, 

Fi y un timp oarecare se desface farăşi in 

aer; aceasta constitue un mobil în mişcare, care va descrie o curbă definită 
mai aceasta e unul din caracterele cele mai însemnate ale substanțe! vii: 


şi mai bine, circulația de materie şi e- 
nergie în natură, de la regnul mineral 
la cel vegetal, şi apoi la regnul animal, 

O O corpurile simple, pe cari le găsim In 
natură, aşa că găsim un ciclu închis 

Roga vegetal Rezn anime ` de materie şi energie între aceste trel 
de forjà care l-a dat naştere ; tot asemenea şi ființa vie descrie în evo- 
lujia sa o traectorie, al cărei termen final e intotdeauna moartea, căci 
îiinjeie vii au o existenţă limitată, ele se descompun şi dau loc altor 


— 


necontenit într'o translormare, 
sens invers: prin unul întră sk 
energia necesară funcționării 
cestei desazimilaţii, cari pot fi 
acest martor al distrucțiunii alai 
sînt de cit simpli principii mi ai 
Pretutindenea în natură dën acest proces de sintetizare şi deza- 
similațiune, dezasimilațiune c in totdeauna o tendință de minera- 
lizare a substanţei sintetizate de cătră plantă, restituind astfel lumii in- 
conjurătoare elementele simple cari au suferit atitea diverse transformări. 
Aşa dar, travaliul pe care-l produce lucrătorul de uzină, ca şi lu- 
crătorul intelectual, are ca bază regnul vegetal, care acumulează energie 
în substanţele sale, energie care după cum am văzut la sinteza ternară, 
are ca origină soarele, câte constitue sursa conservatoare a vieţii pe 
påmint. Dacă acum am căuta si mergem mai departe şi să ne întrebăm 
de unde vine energia soarelui $... Linişte.—Vălul întunecat al ignoranței 
acopere această fundamentală problemă... Aci dăm de limitele cunoştinţii 
noastre asupra naturii şi nu putem răspunde de cit că nu ştim. 


Ar, Grădinescu. 


D prefacere. Şi există două curente cu 
stanțele alimentare, cari vor aduce şi 
prin celălant curent ies produşii a- 
de apă, CO, sau uree (COA: H.)— 
ei vii, a protoplasmei,—şi cari nu 


mm mm m 


Cronica Artistică 


O timplă de biserică de A. Clavel. „Darul Romei“.—Un cuvint 
nedrept.—Expoziţia Grotemeyer.— Sculptorul Franasovici, 


D-l A. Clavel, architect, expune în hemiciclul Pinscotecii o timplă 
de biserică executată după desenurile d-sale, desenuri inspirate parte 
din decoraţiunea religioasă, parte din motivele de industrie casnică ro- 
minească, ceace lace ca lucrarea aceasta să pară, să fie chiar originală, 
cit se poate de originală. Intradevir: cui i-a fi trecut prin minte—şi 
nu a trecut nimărui prin minte—ca să folosească motivele săpate de pe 
unele case ţărăneşti, cum şi unele procedeuri de sudare a diferitelor pie- 
se de lemn, într'o timplă de biserică ?—operă cu caracter religios, ca- 
racter bine definit, bine conservat şi mai ales mult respectat în tot de- 
cursul vremii decind s'au „1 hegat caracterele diferitelor arte, Deaceea 
m'am mirat cind am văzut amestecul acesta de motive luate din dome- 
nii deosebite, cari se exclud unul pe altul şi cari dacă se "'ntilnesc în- 
tr'un tot armonic, se separă insă pin natura lor bine distinctă, care le 
şi indică o destinaţie aparte pentru ilecare, Hotărit: d. Clavel a vrut 
să fie şi original şi naţionalisi. Şi pentru una şi pentru alta din aceste 
două intenţiuni noi nu-l putem decit felicita ; şi o facem pentru a-l dovedi 
chiar dintru început că norma noastră de critică îi este tocmai pentru 
aceasta favorabilă, Dech, :vem şi o datorie față de arta in sine, aceea 
de a respecta caracterul unel opere, ferindu-l cit se va putea mai mult 
de influenţe străine acelui caracter. Altei lipsim opera noastră de 
stii, cădem în baroc, Şi cred pe d. Clavel nu numa! un artist ca ori 
şi care altul, dar incă un artist pasionat de arta sa, pentru a "mi inchi- 
pul că odată cu timpla dela catedrala din Caracal, d-sa a lăsat deoparte 
convingerile d-sale de artist şi de om de Gust, cu privire la caracterul 
sau stilul unei opere. —Privesc creasta acestei timple, o vitrantă de opgive 
cu săgețile retezate şi decorate cu acel briu bisericesc destul de cunos- 
cut; îmi zic: e bine, e frumos, e de gusi. Imediat dedesubt trei rinduri 
de ochiuri destinate praznicelor, de mărimi deosebite, echilibrate. se- 
grupează de minune in jurul unui ochiu mai mare, un centru destinat 


CRONICA ARTISTICA 101 


unui praznic mai însemnat. Urmează apoi un admirabi briu de un profil 
îngrijit, decorat cu ciorchine de struguri şi foi de viţă inteligent stili- 
zate după motive similare, zugrăvite însă, cari se mai găsesc la unele 
din vechile noastre monumente istorice, cum de pildă la paraclisul dela 
Colțea. 

Trec însă la partea inferioară a timplei unde, cu toată crucea aceea 
de gust dela porţile Impărăteşti, parcă am pierdut şirul lucrurilor şi 
tocmai întru'un tirziu mă Zorte? de a recunoaşte că sint în faţa a două uşi 
—uşile laterale ale timplei—de casă țărănească, cu tablii încheiate dea- 
curmezişul, cu săpături mărunte, ochiuri cu steluțe, crestături în cruce, 
aşa cum e în casa meşterului Antonie Mogoş din muzeul de Artă Na- 
Wonată. Desigur că arta națională a ciştigat mult din această reinviere 
a ei intro timplă de biserică, opera d-lui Clavel. Cit a pierdut însă... 
timpla de biserică din această apropiere a motivelor de industrie cas- 
nică rominească ? ŞI a pierdut nu numai prin incompatibilitatea carac- 
terului motivelor, dar şi prin valoarea artistică a motivelor, cari, e 
elementar de a recunoaşte: sint primitive. Căci ori şi cine care 
laudă şi admiră aceste motive, laudă şi admiră pe ţăranul nostru 
care deşi neumblat prin şcoli, sapă şi ciopleşte în lemn figuri ce 
sint frumoase pentru că sint caracterislice; departe însă de a crede 
că sub raportul strict artistic aceste motive pot intra în decoraţiu- 
nea modernă fără o prealabilă stitizare, şi aceasta numai în opere cu 
caracter corespunzător. D-1 Grasset, cînd a vorbit în studiul său asupra 
„Şcoalei decorative Domnița Maria din Bucureşti” a accentuat aceas- 
tă primitivitate a decoraţiunilor de artă casnică, „la care-—zice decora- 
torul francez—nu trebue să ne reintoarcem* 1). Negreşit ar fi şi lesne 
şi practic totdeodată; voeşti să faci o operă „în at! romimesc": iai 
motive naţionale de pe porţi, de pe covoare, de pe cămăşi—cum face 
o cunoscută editură din capitală pentru cărțile ce le editează—şi le üş- 
terni în opeta ce ai a face, fiind convins că cea ce al făcut va fi socotit 
drept o încercare —neizbutită, v'asigur—de artă decorativă rominească. 
Cit a cîştigat însă în realtate arta decorativă, ce progres de idei în sti- 
Haten decoraţiuni ? Nici unul. Nu zic totuşi că arta noastră nu trebue 
să caute în trecut, la arta vremurilor vechi. Dar cind şi cum? Aci nu 
ştiu să răspundă cei mai mulți cari iau Ja intimplare motive din arta 
veche rominească, şi le folosesc anapoda, în lucrări de decoraţlune 
modernă. 

Negreşit că cea ce spun aci, spun mai puţin pentru d. Clavel, 
care e un arhitect de gust, decit pentru restul decoratorilor în genere, 
cari n'au priceput niciodată ce înseamnă o operă de stil. In cea ce 
priveşte pe d. Clavel, ar fi fost mai bine dacă pentru timpia aceasta ar 
fi cercetat sfeşnicele săpate în fiori, stranele, trepiedele cit şi iconostasele 
cele vechi, aflătoarele unele încă prin biserici vechi, altele în Muzeul 


1) L'Art décoratif, Mai 1808, 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


de artă națională dela şosea ; insfirşit timplele, frumoasele timple dela 
Cozia, sau aci în capitală, la Scaune şi Paraclisul Mitropoliei. E sigur 
că ar fi intilnit motive mai potrivite, mai în caracter decit cele pe cari 
le-a folosit In partea inferioară a timplei expuse la Ateneu, 

Cu aceste rezerve asupra decoratiunilor din opera d-lui Clavel, ne 
facem o datorie de a recunoaşte că artistul posedă indeajuns insuşirile 
unui arhitect de gust, cărulai se cuvine toată iauda pentru lucrarea acea- 
sta, de altfel bine echilibrată ca proporțiune şi ingrijit studiată în detaliu. 


„Darul Romei“,—In piaţa Si. Gheorghe şi Lipscani s'a aşezat zi- 
lele acestea monumentul „Lupoalcei“, dăruit de municipalitatea Romei, 
comunei Bucureşti, E o frumoasă lucrare de sculptură, a cărei valoare e 
cu atit mai mare cu cit e vorba de o operă de stil, unica poate pe ple- 
țile noastre publice, Nici nu se putea un mai preţios dar din partea 
oraşului unde arta « o tradiţie şi cultivată, ca atare, infunele din monu- 
mentele sale. Vedeţi această lupoaică cu grumaz puternic, cu părul irt- 
cirilonţat în rinduri simetrice, cu botul cioplit ca din granit,—ea e din a- 
ceeaşi clasă de animale din plastica clasică: vaca lui Miron, caii din 
friza Parihenonului şi chiar taurul ninivit, lată de ce eo operă de stil. Im 
părul acela cîrlionţat de pe grutmazul lupoaicei, intrevedem un întreg trecut 
de artă cu felul dea fi şi de a înțelege natura a artiştilor din acea epocă, 
cu intrepretarea lor particulară, neințeleasă multă vreme, sau Ințeleăsă 
atunci cind s'a ghicit îndărătul unei tecnici în aparenţă naive, intenţi- 
uni de mari stiliști. Să mulţumim şi noi dar de la această rubrică dona- 
torilor artişti, inimoşilor ltalieni, pentru acest preţios monument de artă, 


Un cuvint nedrept.—In primul număr ai „Buletinului Comisiunii 
monumentelor istorice” a cărui aparițiune a fost salutată cu bucurie de toţi 
iubitorii noştri de artă veche rominească, în special de acei ce știu pre- 
țui operele de caracter, se publică şi raportul comislunii privitor la lu- 
crările de restaurare executate sau în curs de execuție, In acest raport, 
se spune între altele că „In cea ce priveşte pictura, comisiunea aşteaptă 
ca atunci cind vom avea specialişti pentru pictura al fresco, să se facă 
lucrările de pictură“ (citez din memorie), E desigur în acest fel dea 
vedea a! Comisiunii monumentelor o deosebită grijă—cum şi trebue— 
pentru ca restaurarea frescurilor să se facă cit mal în caracter şi de o 
mină cit mai destoinică. Se pare însă că teama comisiunii de a nu da 
peste artişti nedestoinici e mal puţin justiticată astăzi, cind am întilnit 
mai mult de cit un artist care să se simtă „nesocotit” de neincrederea 
Comisiunii monumentelor. Şi de ce oare nu vor H şi la not „specia- 
ans 7... Care să fie cauza acestel lipse din cauza căreia lucrările noas- 
tre de restaurare picturală sufăr atita ? O cercetare cit de sumară stabi- 
leşte tocmai contrariul; şi pentru a nu merge mai departe, pictura dela 
Stavropoleos dovedeşte că asemenea lucrări se pot face şi la noi, tără să 
De nevoe pentru aceasta de pictori de la muntele Athos, sau de vre-un 


CRONICA ARTISTICA 103 


n 
Eege 


Exner oarecare, cari se vor îi mirind şi ei cum de Rominia işi caută decorato- 
ii peste graniţă. Adecă nu se munceşte şi la noi, nu se cercetează, nu se fac 
releveuri, nu se ttudiază vechile jrescuri, nu se copiază sfinții din vê- 
chile monumente ? Nu se găsesc tineri cari să D studiat decoraţiunea 
murală, frescul, tempra? Nu se găsesc buni desenatori, indemănateci 
copişti ? Sint desigur; şi pentru toatä această muncă de salahori : de a 
aduna, de a studia, de a migăli pentru a surprinde tainele tecnice ale 
vechilor decoraţiuni, de a'şi însuşi factura bizantină pentru care trebue o 
muncă de schimnic, pentru toată această carnă zic,—nu trebue, cel puţin, 
să le ignorăm munca care şi aşa nu-l conduce la nici un folos practic, 
Dar... ce inseamnă o lucrate al fresco, ce greutăți de neînvins 
pentru un Romin prezintă acest pen de pictură, despre care istoria spune 
că el e procedeul cu care au lucrat primii pictori apăruţi în țările cari 
posedă, în afară de policromia statuelor, şi o decorațlune pictată ? Pe o 
tenculată proaspătă, pictorul zugrâveşte, în culori de apă, chipul ce-l are 
de Det, cu stricta condiţiune de a zugrăvi numai pe tencuiala umedă ; 
de aceea chiar pictorul e dator dea pune să i se prepare tencuiala nu- 
mai cit poate lucra Într'o zi. Tot din cauza repeziciunii cu care trebue 
să se facă execuția, în vederea uscării tencuelii odată cu pictura, pictorul 
e ținut să vină cu desemnurile gata pe cartoane, sau pe hirtie groasă, du- 
pă care, prin ajutorul panzelor (inţeparea cu acul a conturului) obţine 
cu ajutorul pulberii de cărbune, un cale pe tenculala pregătită de zi- 
dat. Pe acest calc, un bun desenator, stăpin pe tecnica fresculul—din 
cele mai simple—aşterne nuanțele cit se poate mai cu indemănare pen- 
tru a termina dintr'odată ; revenirea tonurilor strică oarecum, chiar dacă e fl- 
cută a tempra, cum se face citeodată. La ce se reduce dar frescul cerut de 
Comisia monumentelor? O copiere a lrescului vechiu şi o transpunere 
a acestei copii pe preparaţiunea șidatului, pe tenculală. ŞI pentru aceas- 
ta au se găseşte la noi nici un artist îndestul de pregătit, care să co- 
respundă pretenţiunilor genului acesta 3 Lăsăm deoparte specialişti ca 
Verona sau Baltazar; trebue să se mai găsească destul, sau cel puțin 
atiţi cit ne trebue,—decuratori al fresco, cari merită cinstea de a li se 
incredința lucrări de acest gen. Ne-am obişnuit să credem că dintre nol 
nu pot ieşi elemente destoinice, cari să priceapă rostul atitor lucrări 
pentru a căror tezolvire visăm cine ştie ce artizan, care poartă cu sine 
ca cea mai prețioasă prerogativă calitatea sa de... străin. 

ŞI în această privință nimic mai simptomatic pentru xenofilia noas- 
trä, decit Increderea aproape oarbă cu care ne grăbim a încărca de iu- 
crăzi pe cei recomandați de imprejurarea că pănă acum „sa constatat“ 
—tristä constatare—că dintre nol nu poate ieşi alesul sau aleşii cari să 
merite increderea cu care cinstim pe alţii. Nu vorbesc pentru cazul „mo- 
numentelor istorice“ ` el e numai o manifestare, ca multe altele, a căror 
repetare trebue să îngrijească pe ori şi cine se uită în viilor. Profităm 
de prilejul acesta pentru a ne exprima mulțumirea peniti lucrările de 
restaurare întreprinse de comisiune, can nu numai că au început dar 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


unele au şi luat sfirşit, fiind conduse de arhitecţi de al noştri, printre 
cari numile d-lor Gabrielescu N. şi Ghica-Budeşti, spun, cel puţin atit, 
că pentru lucrările noastre de restaurare, nu trebue să ne uităm mai de- 
parte de capul arhitecţilor romini, Să fim siguri că Stavropoleos (aci lu- 
crează d. Mincu), Horezul, Golia etc. au Incăput pe mini sigure. Nici 
o părere de rău pentru altfel! de restauratori. 


Expoziţiunea Grotemeyer.—Bine recomandat de gazetele cotidi- 
ane, d. Grotemeyer a sperat că va cuceri lesne publicul rominesc cu pin- 
zele d-sale comandate, sau necomandate, de monarhii şi oamenii de samă 
portrecturați de dag, Dacă nu aş datora oarecare curtuazie pictorului 
străin, mi-aş H spus sincer părerea asupra lucrărilor d-sale, pe cari le 
doream la înălțimea reclamei ce li s'a făcut. Consiliem pe d, Grote- 
meyer ca în turneele d-sale prin țări străine să prenumere şi ţara noas- 
trä, printre cele cari au în viața lor publică o viaţă artistică îndestul de 
animată de un public rafinat şi pretențios. Poate că atunci să ne vie cu 
cele citeva lucrări mal bune: „Portretul d-nei“ X, „O recrutare“, nu în 


fotografii ci în original, pentru a menţiona şi eventual a-i sărbători 
trecerea pe la noi. 


Sculptorul Franasovici.—In imprejutări cunoscute, sculptorul Fra- 
nasovici a murit în floarea vristel, tocmai cind cu toții aşteptam dela 
dinsul opera care să fixeze reputațiunea unui sculptor cu temperament 
ales. Cele citeva lucrări—două-trei busturi—expuse acum ciţiva anl în 
Palatul Artelor, cu ocazia Expoziţiunii jubilare, au fost deajuns, pentru 
noi, pentru a întrevedea In persoana răposatului artist un sculptor de ca- 
rieră ` o factură liberă şi originală, unită cu o îndrăzneală a concept, 
nii, deosebea operele lui Franasovici de restul lucrărilor de sculptură. 
Tecnica acestui sculptor, pe care îl regretăm sincer, să asemăna nu- 
mal cu acea a prinţului Trubetzkoi, originalul sculptor rus, care, se ştie, 
excelează în lucrări realiste în genul în care a debutat şi Franusovici. O 
catalogare şi o publicațiune a operelor regretatului sculptor se impune. 


Spiridon Antonescu. 


EA 


- < ge 


Cronica financiară 


ezaurului public în anul financiar 1907—1908, dela 1 
E? Aprilie 1907 până la 31 Martie 1908. 


Ministerul finanţelor a publicat de curind o dare de samă de mer- 
sul incasărilor şi cheltuelilor privitoare pe exerciţiul 1907—1908, dela 1 
Aprilie 1907/3—31 Martie 1908, adecă pe timp de 12 luni, După această 
dare de samă, evaluările bugetare pe exerciţiul 1907--8, şi incasările 
dela 1 Aprilie 1907—31 Martie 1908, se prezintă astfel : 
Evaluarea veniturilor pentru întreg exerciţiul aci — 
, dela 1 Aprilie 1907—30 Septembrie 
ze Ee n e d >. e e . Lei 252:475.456 
Pentru exerciţiul 1906—1907 evaluägje au tost de ese 
De unde un plus de evaluări de . 8 E 15.436.21 
încasările pentru 1907—1908, dela 1 Aprilie 1907, 
de cind a început să se execute budgetul pe 1907/8, 
pănă la 31 Martie 1908, cind s'a incheiat anul financiar SE 
1907—1908 au fost de D D H i să i E m 233.8 r 
— laş timp, incasăriie 
fost fs TTT E e eeneg 
De unde un plus de încasări în 1907—1908 faţă Bes) 
WC i ' ta $ să ile re intă cifrele următoare : 
casăr z S 
Faţă de evaluările bugetare, in geng eeng 


Evaluări bugetare (18 luni) „Lei 252.475.456 236.989.238 


Incasări (12 luni) 4 „a 283.815.981  271.379.894 
DU lus de incasări faţă 
de Meres- k j A . e 31340525 34.390.656 


in 12 luni de executare a bugetului pe 1907—1908 încasările au 
întrecut evaluärile cu lel 31.340 525,—Şi asupra exerciţiului 1907—1908, 
pănă ce să se închidă la 30 Septembrie 1908, mai sint încă 6 luni de 
executare, cari, după legea contabilităţii generale, formează perioada com- 
plimentară, In această perioadă complimentară se fac incasări pe contul exer- 


E 


106 VIATA ROMINEASCA 


ciţiului 1907—1908 mai ales asupra veniturilor directe, cum ar fi arenzi 
de moşii, rate asupra păminturilor statului vindute la țărani, impozite di- 
recte: foncleră, patente, impozit personal etc. — Şi incasările în această 
periodă variază. Ele sint mai mici sau mai mari, după cum executarea 
bugetului in cele 12 luni s'a făcut mai lesnicios sau mal greoiu. Dacă 
situaţia economică, rezultat al unei producțluni agricole abundente şi a 
unui comerţ prosper a fost bună, atunci şi Incasările în cele 12 luni au 
mers bine; dacă însă situația economică a fost defavorabilă, atunci şi in- 
casările dau cifre mai mici, mai ales din contribuțiuni directe, cari ră- 
min să se execute în perioada complimentară dela 1 Aprilie la 30 Sep- 
tembrie.— Astfel în cele 6 luni complimentare incasările celor din urmă 


5 exerciţii au atins cifrele următoare: 
Incasări în | Ă S 
aprob ( 1901-2902 1903-1003) 1903-1904 1906-1905 1905-1906 1906-1907 
eomplimen!arăţ | Ke 
de G luni. Get (21105550|20,087.441|18.644.274/22.658. 185|25.041.401 [20.976.313 


Ca să vedem care ar fi incasările exerciţiului 1907—1908 la 30 
Septembrie 1908, n'am avea decit să adăugăm la incasările de lei 233.815.981 
ce s'au realizat în 12 luni, încasările probabile ce se vor realiza în peri- 
oada complimentari. Pentru exerciţiul 1907—1908, incasările în această 
perioadă de D luni pot atinge cifra cea mai ridicată din cele ce am dat 
pentru cele D perioade ale exerciţiilor din urmă, din pricină că în 1907 
mam avut o producțiune agricolă abundentă, astfel că mulţi contribuabili 
mau fost executaţi la piată în timpul dela 1 Aprilie 1907—30 Martie 1908 
şi au fost păsuiți pentru peşipada complimentară.— Dar pentru a nu exa- 
gera rezultatul, luăm pentru calculul nostru că cifra încasărilor tezauru- 
lui in perioada complimentară ar fi cifra mijlocie de 20 milioane, nici cea mai 
ridicată, nici cea mai scăzută;—atunci încasările exercijiului 1907—1908 
dela 1 Aprilie 1907—30 Septembrie 1908 vor atinge cifra următoare: 


,  Ineasäri pe bluui pri- 
Ri ieri e vitoare pe 1907—1908, Incasările exereiliu- 
Me 1908 de la i Aprilie 1908— lui 1907—1998 
20 Septembrie 1905 


Lei 283.815.981 + Le 20.000.000 == Lei 303.815.981 

De regulă cheltuelile bugetare nu depăşesc veniturile stabilite 
prin buget; chiar dacă se întimplă oarecari prefaceri între credi- 
tele acordate la diferite capitole din buget, cum s'a intimplat şi pen- 
ie bugetul pe 1907—1908, aceste prefaceri se petrec înăuntrul credi- 
tului bugetar total.—Prin urmare, dacă la cifra evaluărilor veniturilor 
bugetare pe 1907—1908 raportăm cifra Incasărilor ce s'ar obține la in- 
chiderea exerciţiului, la 30 Septembrie 1908, obținem rezultatul următor : 

Incasările exerciţiului 1907—1908, de la 1 Aprilie 


1907 la 30 Septembrie 1908 é a . Lei 303.815.981 
Evaluările budgetare „ . . 252.475.456 
Excedent. „ 51.340.525 


Dar creditele stabilite prin bugetul pe 1907—1908 sint mai mici 


wf 


CRONICA FINANCIARA 107 


decit cifra evaluărilor veniturilor bugetare. Creditele pe 1907—1908 s'au 
stabilit la cifra de lei 249.275.456, alegindu-se până la atingerea evaluă- 
dier un excedent de lei 3.200.000. 

Excedentul exerciţiului 1907—1908 va întrece dar cifra de 5I 
milioane lei, 

Acest excedent insemnat se obţine întrun an cind producţiunea 
noastră agricolă a fost mal puţin decit mijlocie, cind comerțul nostru 
exterior, corespunzind acestei producțiuni, a dat cifre mult mai scăzute, 
şi cind cutremurul social ce aisbucnit In primăvara anului 1907, în Mar- 
ție, a fâcut ca multe averi să se peardă şi mulţi contribuabili să-şi peardă 
rostul de trai.— Producţiunea griului în anul 1907 a atins cifra de 14.834.307 
bectolitri, față de 40.126.507 hectolitri în 1906 şi de 36.412.747 hecto- 
titri în 1905.—ln 1906 am exportat, numai griu, de mai bine de 250 mili- 
oane lel, aproape jumătate din exportul Rominiei, corespunzător produc- 
Coen celei mai mari de griu ce am avut, pe cind în 1907 m'am avut acest 
export, căci mult mai mică a fost cifra producţiunii. 

Rezultatul admirabil cu care se va incheia exercițiul 1907—1908 
dovedeşte pe de o parte tăria sistemului nostru de alcătuire bugetară, 
iar pe de alta o stare economică prosperă.—In 1901—1902 am statorni- 
cit şi continuat sistemul de a alcătui bugetele cu o foarte prudentă e- 
valuare a veniturilor şi o mărginire a cheltuelilor sub cifra evaluărilor. 
lar situaţia noastră economică prosperă se datorește extensiunii ce a 
luat agricultura şi industria. —Producţiunea mare agricolă ce am avut în 
anii din urmă, mai ales în anii 1906 şi 1905, şi dezvoltarea noastră indus- 
trială, ce continuu a mers inainte, a făcut ca comerțul exterior al Romi- 
piei să se soldeze în anii din urmă cu balante favorabile, să se formeze 
astie! rezerve economice, cari să inlesnească mersul schimbului şi al 
incasărijor în anii de restrişte. — Producţiunea de cereale a crescul dela 
media de 4.116.489 tone, cit a fost în cel 5 ani de la 1896—1900, la 
media de 4.726.085 tone în anii dela 1901—1905. 

Comerţul exterior total al Romîniei a crescut dela 3.469.227 tone, 
in valoare de lei 646.266.637, cit era în 1901, la 4.947.683 tone în valoare 
de 913.474.303 lei, ch a fost în 1906.—Şi s'a incheiat cu următoarele 
cifre In favoarea Rominiei: 

Balanţă comercială ` 


1904 Lei + 61.395.117 


1902 „ + 91.474.670 
1903 „ + 85.706.597 
1904 „ — 49.499.274 
1005 . + 119563.409 
1906 „ + 69.246.053 


in € ani, comerțul nostru extem s'a incheiat cu un pius în fa- 
voarea noastră de lei 377.886,572, ceeace insemnează că această sumă a 
rămas în teid din comerţul nostru, servind să achite şi datoriile noastre 
în străinătate şi cheltuelile ce le facem acolo. 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


Din cele de pănă aci se vede că situația noastră economică a 
ajuns la aşa dezvoltare şi rezerve s'au format atitea în ţară, că mersul 
incasărilor tezaurului nu mai atirnă aşa mult, dela un an la altul, de pro- 
ducţiunea agricolă, Pănă la 1901—1902, de cind bugetele noastre se 
inchee cu excedente, se ştia că era deajuns un an agricol rău ca să 
facă ca budgetele să se Inchee cu deficite mari, cum a fost în 1899, cind 
am avut un deficit de 35,404,909 lel, cum a fost, în 1900, cu un deficit 
de 27.244.017 lei.—Dar această siguranță, ce mai mult sau mai puţin 
prezintă bugetele noastre, nu trebue să ne facă să schimbăm baza lor 
de alcătuire. Cind in comerţul nostru de export 80%, din total îl ocupă 
cerealele, un articol nestabil în comerţ, căci producţia lui atirmă de in- 
Denter atmosferei, şi cind starea noastră economică e influenţată de 
acest expori, e natural ca in alcătuirea bugetelor să menţinem baza 
largă ce am adoptat, care să ne dea excedente mari în vremuri de bel- 
şug şi să ne ferească de deficite in vremuri de secetă, Trebue să men- 
ținem pe cit cu putinţă creditele bugetare în marginea strinsă ce am adop- 
țat.—E bine să se ştie că cele mai multe cheltueli, mai ales cele de ma- 
terial, pornesc din biurouri, şi ele se fac atitea cit sînt creditele şi se fac 
de multe ori fără folos şi fără cea mai mică economie. Am avut ocazia 
să contribui la lucrările de executare ale bugetului şi multă trudă mi-a 
trebuit ca să nu se cheltuească tot creditul prevăzut la unele articole 
bugetare şi să rămină oarecari economii.—Creditele de materiale trebue 
să se acorde cu cea mai mare economie, iar executarea lor să se facă 
cu cea mai mare privighiere, aşa ca cheltuelile nu numai să nu Intreacă 
creditele acordate dar să lase şi economii, 

Alcătuirea bugetelor pe bază de excedente, e cerută și de inte- 
resele țării şi de o bună gospodărie a finanţelor noastre. 

Experienţa ne-a arătat cit de periculoase sint deficitele şi cit de 
folositoare excedentele, Acestea asigură prosperitatea finanțelor publice 
şi contribue la bunul mers al afacerilor financiare şi comerciale. Nu 
odată s'a constatat, şi în 1907 sa putut vedea bine, că atunci cind toate 
pieţele financiare din apusul Europei şi cele din America erau zguduite 
de o teribilă criză financiară, piața noastră n'a avut mult de suferit, — 
aceasta și din pricină că situația tezaurului public fiind infloritoare, a 
înlesnit afacerile şi a animat tirgul. 

Excedentele bugetare mai au de rezultat că repară unele neega- 
Dän, ce rezultă din aplicarea impozitelor noastre, cu o singură condi- 
ție, ca aceste excedente să fie cheltuite In ţară. Cheltuind aceste exce- 
dente pentru lucrări în ţară, statul plăteşte cu ele munca a o sumă de 
muncitori de tot felul; se întorc astiel în mina contribuabililor o parte 
din smile ce le-au plătit ca impozite. 

Bugetele cu excedente ne feresc de a contracta împrumuturi, 
uneori dăunătoare. Ţara face față trebuințelor sale prin resursele pro- 
prii şi nu e forțată a bate la porțile străine. în afară de asta, exceden- 


E: 


CRONICA FINANCIARA 109 
tele pot contribui să se constitue rezerve preţioase.— Lucrul esenţial es- 
te însă de a întrebuința bine excedentele, cari- sint rodul sforjärilor co- 
mune şi a le întrebuința pe cit posibil la executarea de lucrări produc- ` 
tive, căci o rea întrebuințare a excedentelor constitue pentru stat o pier- 


dere şi nu o întărire a forțelor economice, 
De la 1901—1902 incoace toate bugetele 
"excedente, astfel: 


Anii Îneasări din Plaţi din credite 
veniluri bugetare lare 
1901—1902 Lei 237.242.537 216.025.348 
1902—1903 „ 248.469.774 216.140.014 
1903—1904 „ 246.759.270 218.090.537 
1904—1905 .„ 231504017 225.02R.290 
1905—1906 „ 278,727.464 233.281.108 
1906—1907  . 292.356.207 239.435.783 


care constitue fondul de rezervă al tezaurului, şi 


mu i sa decis întrebuințarea— 
Cercetate pe natură de venituri, evaluările 


citrele următoare ` 


Exerciţiul 1907 — 1908 


Evaluări pentru  lurasările de la 
© integ ` ` 1 Aprilie 1907—31 
exerrițiul Martie 1908 

37.260.044.35 47.650.000 
76.539.046.02 39.464.000 


Evaluari pen- 
tru intreg 
exercițiul 


23.796.873.29 18.050.000 

. 52.985.000 62.866.611.96 51.735.000 

D, 1.151.000 1.376.964.30 1.114.000 

6 „32.000.000 33.141.672.99 31.710.000 

T „28.661.000 27.760.790.81 27.458.210 
$ „ 9837.703. 9.152.187.111 9.779.864. 

H « 12.030.753 11.921.790,91 10.028.164 


si inregistrare. 


Exerciţiul 1906—1907 


țării s'au incheiat cu 


Cit la sută 

reprezintă 

Excedente excedentul 

din incasări 

21.217.189 8.94 
32.329.760 13.01 
28.668.733 11.61 
6.475.726 2.79 
45.446.355 16.30 
52.920.424 18.19 


Asupra acestor excedente s'au deschis credite, adică s'au intrebu- 
ințat din ele sume menite să ajute la întărirea noastră culturală, econo- 
mică şi militară. Tot din excedente s'a prelevat şi suma de lel 13.839.404, 


a mai rămas disponibil 


excedentul de lei 40.528.215, asupra căruia nu s'a deschis credit, adică -+ 


exerciţiului 1907—1908 


şi incasările de la 1 Aprilie 1907—31 Martie 1908 prezintă, în compa- 
mie cu evaluările şi încasările din aceeaşi periodă a exerciţiului trecut, 


Diferinţa del 

essiri 1007 — 
Incasări de ln JE EE 
1 Aprilio I906— (ran: Aën 
31 Martie 1907 Ma 
38.890.527.23 — 1.630 482.88 
61.891.872.72-+ 14.647.173.30 
23.593.579.26  +203,204.03 


58.264.949.20 +4.601,662.76 
1,037.979.38 -+338.984.92 
36.140.850.18 —2.999.177.19 
27.712477.41 +48.313.70 
9,086.887.29  -+65.299,82 
14.760.711.71_—2.838.980.80 


Total 252,475.456.sr 283.815.981.74 236.989.238. 271.379.894.08-+12.436.087.66 


i)i ita directe, 2) Impozite indirecte. 3) Drepturile de timbru 
dt SCH Momopalurile Statali. 5) Alte taxe. 6) Serviciile publice, 
VH Domeniul Statului. 8) Subvențiuni. 9) Alte venituri, 


110 VIAŢA ROMINEASCA 


Impozitele directe, Pentru 1907—1908, impozitele directe s'au eva- 
Itat în mai puţin, cu aproape 3% milioane. Scăderea cea mai mare s'a 
tăcut la taxa asupra salariilor, de la 4.500.000 cit s'au evaluat în.1906— 
1907, la 2.100.000. In 1907—1908, şi cu începere de la 1 Aprilie 1907, 
taxa asupra salariilor s'a redus de la 5%, cit era în trecut, la 3*,, iar per- 
ceperea ei avea a se face nu de la salarul de 120 lei lunar înainte, ci 
de la salarul de 200 lei. S'a mai scăzut evaluarea impozitului funciar cu 
mai bine de jumătate milion, reprezintind reducerea de 1604 de la 
Sa, la 44%, ce se percepe asupra venitului proprietății mai mici de 
10 hectare, 

Incasările din impozitele directe In 12 luni ale exerciţiului 1907— 
1908 au scăzut cu mai bine de 1% milion, faţă de perioda corespunză- 
toare a exerciţiului trecut, cam în proporţia scăderilor din evaluări, 

Evaluările şi incasările din aceste impozite se prezintă astfel : 


Exercițiul 1907- 1908 ` Exercițiul 1906—1907 Diferinta de 


D ineasâri In 
S e H, 1907 EE, e 
exercițiul  — Martie eons raporl e 

2 bal 1908. periodă 1906 


ef EDS nr a MERE a IER POE PTR 
1) L. 18,500,000 14,701,486,08 19,080,000 14,988,865,06 —287,378,98 


2) .  5200,000 4,811,655,85 5,270,000 4,543,917,86 +267,737,99 

, 3,200,000 3,661,854,02 3,500,000 3,773,347,50 —111,493,45 
S) p — — 10,000 7,823,69 —7,823,69 
5) „ 2,100,000 2,361,495,38 4,500,000 4,726,913,21 —2,365,417,83 
6) „ 5,100,000 3,461,851,52 5,1 00,000 3,206,08440 -+255,767,12 
7) „a 6,400,000 5,290,612,53 6,540,000 5,258,352,61 -+ 22,259,92 
8) „ 1,600,000 1,585,042,44 1,600,000 9 5,857,66 -669,384,78 
9) „ 2100,000 1,386,045,53 2,100,000 1,459,565,24 —73,515,71 


Total 44,200,000 37,260,014,35 47,650,090 38,899,527,23 —1,630,482,83 


Impozitele directe reprezintă 17 èf, în totalul evaluirilor pe 1907 — 
1908, iar la incasări LA, 

Proporția lor în veniturile totale bugetare nu e prea mare, cu 
toate acestea nu sint uşor suportate de contribuabili. In aplicarea şi exe- 
cutarea acestor impozite am ocaziunea să văd cit de greu şi cit de apă- 
sător e pentru unli contribuabili impozitul de patentă bunăoară şi cit de 
uşor e pentru alţii. O reformă a acestor impozite se impune. 


et 1) Foneleră. 2) Patente. 3) Licenţe de băuturi spirtoase, 4) Amenzi 
după legau licențelor, At Taxa de 30, asupra salariilor. 6) Impozitul per: 
sonal 7} Zecim de percepere, E) Impozitul asupra venitul capitalului 
mnbiliar. 9) Taxa asupra hnetarilor de vii şi proni, conform legii asupra 
băuturilor spirtoase. 


4 
t 


CRONICA FINANCIARA ut 


Venitul cel mai insemnat din impozitele directe ni-l dă impozitul 
funciar, Proprietatea rurală şi urbană reprezintă la noi capitalul cel mai 
însemnat şi dă cele mai mari venituri, de unde şi cifra ridicată a impo- 
zitului ce izbeşte aceste venituri. Incasările din impozitul funciar, cari 
au atins In 1907—1903 cifra de aproape 15 milioane lei, au mers relativ 
bine şi n'au fost influențate mult de recolta slabă din vara anului 1907 
şi de mişcarea socială ce ne-a zguduit în primăvara aceluiaşi an. A tă- 
mas să se incaseze, pentru a se atinge cevaluările, suma de aproape 4 
milioane lei; aceasta se va face în perioda complimentată a exerciţiului, 
de la 1 Aprilie—30 Sept. 1908, şi sigur că cea mai mare parte din acest 
test se va incasa, 

Un al doilea impozit direct însemnat est impozitul de patentă, a- 
dică taxa ce contribuabilii plătesc statului asupra veniturilor ce trag din 
aiaceri, Incasările din patentă au întrecut în 1907 incasările din aceeaşi 
periodă a anului 1906, dar n'au atins evaluările. Pănă la Inchiderea exer- 
cițiului, la 30 Septembrie, cred că evaluările se vor acoperi, avind în ve- 
dere că unii contribuabili, mal ales arendaşii, s'au păsuita plăti la epoca 
convenabilă lor, adică la recolta din acest an. 

Veniturile din taxa de licență de băuturi spirtoase au intrecut eva- 
luările, deasemenea şi cele din zecimi de perceperi—Un venit care pre- 
zintă o creştere simțitoare la incasări, faţă de incasările din aceeaşi pe- 
riodă a exerciţiului trecut, este acel din taxa de 5%, asupra venitului 
capitalului mobiliar. Incasările acestul venit au fost în 1907 de 1.585.042 
lei, atingind aproape evaluarea, pe cind in 1906, venitul acestui impo- 
zit a dat abia cifra de 900 mii lel. Acest spor este datorii pe deo 
parte unei mai temeinice aşezări a lui, iar pe de altă parte unei creşteri 
a capitalului mobiliar. In 1906 abia s'a aşezat acest impozit şi aplicaţia 
iui n'a putut să se facă peste tot, 

Incasările din acest impozit ne vor da Intrucitva măsura sporirii 
capitalului mobiliar la noi. 

in cei 6 ani din urmă, şi pe timpul de la 1 Aprilie—-30 Martie, 
incasările din impozitele directe au dat cifrele următoare ` 


1903—1904 1904—1905 1905—1906 1906—1907 1907—1908 
Lei 38.482.771 33589.086 36.327.981 38.890.527 37.260.044 


Impozitele indirecte—in evaluarea veniturilor bugetare pe 1907— 
1908 veniturile din impozitele indirecte lau locul al doilea, căci venitu- 
rile din monopoluri au locul întăi. Incasările însă au întrecut cu mult eva- 
luările, astiel că, după incasări, veniturile din impozitele indirecte au pri- 
mul rang şi dau cea mai mare cifră, 

Evaluările şi incasărite din aceste impozite sint arătate prin urmă- 
toarele cifre : E 


7) æ 2500.000 3.153.195,42 2.500.000 2.739.133.768 
Toal 51.960.000 76.539.046.02 39.464.000 61.891.872.72 +14.647.173 


Th 
beggen `` a 
ş mi f ` 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


Exerciţiul 1907—1908 


Sr EE E 
Incusări delu 

i Evaloațiuni 1 Aprilie 

== poniru in» 1907—30 

SS treg exorcit Martie 1005 Evaluări Incasari 

1) Lei 31.000.000 49.193,433.25 17.320.000 39.674.740.86 

2) , 11.000.000 17.024.075.05 11.000.000 10.834.119.86 


_Exerciţiul 1906—1907 


3) « - — 4.000 4.075.69 
Ir. 60.000 69,311.85 40.000 55,875.25 
5) `, 1.800.000 = 3.000.000  3.502.457.00 


6)  „ 5600.000  7.099.031.45 5.600.000  5.080.870.30 


Impozitele indirecte reprezintă în evaluarea totală pe 1907 a veni- 
turilor bugetare fin, iar incasările 30/„— Toate aceste impozite sint 
taxe de consumaţie şi cifra ridicată de încasări, ne dă dovada unei in- 
Gase consumaţii; lar o consumație mai întinsă este semnul unei stări 
economice prospere, a unei mai mari bogății, Cifrele ridicate, ce dau ve- 
niturile din contribuţiile indirecta, întăresc constatarea ce am lăcut mal 
înainte asupra prosperității noastre economice. Şi sporul de încasări din 
veniturile contrib. indirecte se obţine într'un an cind producțiunea agricolă 
a fost slabă, cind prin urmare mijloacele noastre de venituri în 1907 au 
fost mai scăzute. Dacă totuşi consumaţia s'a ridicat faţă de anul prece- 
dent, aceasta se datorește rezervelor ce se găsesc in țară, consolidării 
noastre economice. Rezervele economice, o stare economică prosperă, fac 
ca impozitele indirecte să-şi mal peardă din caracterul lor nestabil şi să 
dea în bugetul de venituri cilre pe cari să se poată conta în vremuri 
de criză, cu mal multă siguranţă. 

Dintre veniturile din contribuţii indirecte cel mai insemnat este ve- 
nitul vămilor, Deşi evaluarea venitului vămilor s'a sporit în 1907 cu mai 
bine de 13 milioane lei, dela 17 milioane la 3t miloane, incasările au 
întrecut cu aproape 10 milioane aceste evaluări sporite, ajungind la 
49.193.435 lei față de 39.674.740, incasaţi în 1906, Acest spor însemnat 
se datorește în cea mai mare parte taxelor mai ridicati, ce prevede noul 
tarif vamal care s'a aplicat în 1907. 

Dacă incasările din vămi dau pentru bugetul din 1907—1908 cifra 
cea mal insemnată, socotesc că nu mult timp se va mai putea conta 
în bugetele viitoare pe cifre de venituri tot aşa de ridicate, Cu desvol- 
tarea industriei care, dela punerea în aplicare a noului tarif vamal mai 
ales, a luat şi va lua un avint considerabil, importul multor articole va 
scădea, şi cu ele, -cifra încasărilor dela vămi. Pentru viitoarele bugete, 
veniturile vamale trebuiesc evaluate cu multă cumpânire. Un alt venit 


* 1) Venitul vamilur. 2) Taxu bäuturilor spirtoase. 3) Amenzi de eon» 
travențiuni la logea spirtonselor. H Taxa asupra alcoolului denaturat, 5) 
Taxu asupra vinului. 6) Taxa de consumatie asupra zăharului. (7 Taxa asu- 
pra petroleului. 


CRONICA FINANCIARA 114 


PRI e—a 


——————M 


însemnat din contribuții indirecte este venitul din taxa băuturilor spir- 
toase. Evaluarea acestui venit a iost de t1 milioane lel, aceeaşi ca şi în 
anul 1906, incasările însă au intrecut cu mai bine de 6 milioane jei in- 
casările din aceeaşi periodă a exerciţiului precedent, Acest spor de in- 
casări este rezultatul unei mai mari consumaţii. Dar cu nova reformă a 
monopolului vinzării băuturilor spirtoase, şi veniturile din taxa asupra 
băuturilor spirtoase va suferi scădere, Prin această reformă s'a împuiinat 
pe deoparte numărul circiumelor la sate, deta 14.000 cite erau la votarea 
legii la abia 9000, iar pe de alta, s'a pus obligaţie ca toate circlumile să 
fie aprovizionate cu vin, adică s'a introdus un concurent serios alcoolului, 
care va avea de consecinţi să'i împutineze consumaţia şi prin urmare 
să impuţineze incasările din taxa ce se percepe asupra lui. 

Veniturile din taxa de consumație asupra zaharului deasemenea 
dau un spor de încasări în 1907 de mai bine de 2 milioane, Intinderea 
consumaţie! zaharului dă măsura instăririi populației şi dovedeşte un 
progres higlenic, câci consumaţia acestui aliment nu numai că ajută la 
întărirea organismului, dar intătură consumaţia alcoolului, care în mare 
măsură deprimă organismul, 

Deasemeni un spor apreciabil dau în 1907 şi incasările din taxa 3- 
supra petroleului. — Veniturile din taxa asupra vinului, care în bugetul pe 
1906—1907 a dat încasări de 33 milloane, în 1907 n'a mai dat nici o 
cifti de incasări, căci pentru acest an taxa s'a desființat. In cei din urmă 
5 ani încasările din impozitele indirecte au dat cifrele următoare ` 


1903—1904 1904—1905 1905—1906 1906—1907 1907—1908 
Lei 44.432.165 39.705.858 57.377.548 61.891.872 76.539.046 


Drepturile de timbru gi inregistrare reprezintă o parte însemnată 
a veniturilor statului. În evaluarea totală a venitului pe 1907—1908, ele 
reprezintă 79a, iar incasările %/, din totalul incasărilor pe 12 luni. 
Exvalmările şi incasările acestei categorii de venituri se repartizează 
satiei d 


„ 1900.000 ` 2.37508041 1.600.000 
3) „5.000.000 6.452.891,61 4.400.000 
. 5000.00 3660.000.350 2.800.000 
e 150.000 179.136.27 150.000 


— - e 
E 


= 4) Vinzare de tiubre, 2) Vize de țimbre. 3) Taxe de inregistrare 
în genere. 4) Taxe de ture istrare la succesiuni şi aonnţiuni, 5) Ament) de 
contravenjiuui la legea limbrului. 


S Exerciţiul 1907 — 1908 Exerciţiul 1906—1907 ) 
, r Iocasări dela Diferinţa de 
| Evalwațiuni e 
Ki 1 April 197 ` inensari in 
= eg a Son Evaluari ` Încasâri 1907 față de 
EI 


9.600.000 11.129.764.50 9.100.000 10.329.269.30 + 800.495,20 
2,761,435.76 — 386.355.385 
7.233.958.09 — 781,066.48 
3.062.239,85 + 597.760.65 

206.676,26 — 27.539,99 


10.650.000 23.796.873.29 18.050.000 24.593.579.26 + 203.294.03 


144 VIAŢA ROMINEASCA ` 


Evaluarea acestor venituri pentru 1907—1908 s'a făcut cu un plus de 
1,600,000, față de evaluarea exerciţiului 1906—1907, iar încasările au dat 


un plus de mai bine de 200 mii lei față de incasările exerciţiului 1906—. 


1907, deşi n'au atins evaluările.—Un plus insemnat de incasări, de mai 
bine de 800 mii lei, a dat vinzarea de timbre, deasemenea incasările 
din taxa de înregistrare la succesiuni şi donațiuni au crescut, de la 
3,062,239,85 lei în 1906, la 3,660,000 lei in 1907.—Treptat cu sporirea 
bogăției, veniturile din taxele de succesiuni vor spori şi sint menite să 
dea cifre mari in bugetul statului.—O scădere mare la incasări în 1907, 
de mai bine de 700 mii lei, se observă la veniturile din taxele de înre- 
gistrare în genere. Aceasta dovedeşte că in 1907 au fost mai puţine transacții 
ca în 1906, iar impuţinarea lor se datorește şi slabei recolte din 1907, 
care a impujinat veniturile populaţiei ţării, şi crizei financiare ce a 
bintuit în acest an pieţile Europei şi Americei,—care s'a repercutat şi 
asupra Die) noastre. 

Monopolurile statului constitue pentru bugetul statului unul 
din cele mai mari izvoare de venituri, Evaluarea acestor venituri repre- 
zintă pentru 1907—1908, 20. din evaluarea totală. 

Evaluarea s'a făcut pentru 1907—1908 cu un plus de 1,250,000 lei 
faţă de evaluarea exerciţiului 1906—1907, anume de la 51,735,000 în 1906, 
la 52,985,000 in 1907, dar incasările au întrecut şi evaluările şi incasările 
anului 1906—1907. Incasările în 1907—1908 s'au ridicat la cifra de 
62,866,611 lei, cu aproape 10 milioane lei peste evaluări. Aceste incasări 
feprezintă 24°) din suma totală a incasărilor pe 1907—1908. 

~ Speciticate anume, evaluările şi incasările din monopuluri dau ci- 
trele următoare ` 


Exercitiul 1907—1908  Exerciţiul 1906—1907 


z 
Z 3 Ineasâri dela Differin 
E Evaluaţiuni ` 1 April 1907 
35 pe intreg — 31 Martie : 3 
CX exerciţiul 1908 Evaluari Încasāri _ 

1) L. 38.700.000 46.016.929.40 37.700.000 42.293.212.37 
ët ` Co 4.000.000 5.085,002.60 4.000.000  4.593,664,55 
2 j 2.900.000 O 3.582.940.80 2.850.000 3.419.252,15 
d A 500.000 783.255,60 500.000 671.449.35 
5) „, 450.000 564.616.06 450.000 496.454.60 
0 3 6.200.000 6,639.341.15 6.000.000 6.578.812.47 
ri NZS 75.000 29.125.00 75.000 74.650.00 
8) e 160.000 165,392.35 260.000 137.453.71 


Total 52.985.000 62.866.611.96 51.735.000 58.264.949.20 


*) 11 Venituri din tutunuri şi din vinzarea lor pentru export. 2) Ve- 
nilul din hirtie de țigarete. 3) Venitul din rbibrituri gi din vlazarea lor 
eniru export, 4) Venitul din cărţile de joe. 5) Venitul din explozibile. 6) 
Geier sării poniru consumaţia în țară. 7) Contrib. intrepozitarilor per- 
yru distrugerea cullurii ilicite. 3) Venituri extraordinare ale Regiei. 


CRONICA FINANCIARA t15 


Deşi veniturile din monopoluri prezintă un spor destul de ridicat 
la incasări, de mai bine de 4% milioane faţă de incasările din 1906, cu 
toate acestea acest spor e mult mai mic decit sporul de incasări pe care 
tl dau contribuţiile indirecte. Aceasta provine nu numai din faptul că venitu- 
"e din monopoluri au un caracter mai stabil în bugetul de venituri 
al Statului, pentru cuvintul că consumaţia articolelor ce formează obiec- 
tul monopolului au intrat în deprinderea de toată ziua a consumatorilor 
şi nu se pot lipsi de ele chiar In vremuri de criză, dar şi pentrucă la 
creșterea veniturilor din contribuţii indirecte a intervenit un element cu to- 
tul nou, aplicarea tarifului nou vamal, cu taxe vamale mult mai ridicate, 
Tocmai acest tarif vamal va îi pricina în viitor a nestabilității venitului 
din contribuţii indirecte, căci sub protecţia lui, se vor Inființa unele indus- 
trii, cari vor face ca importul unor articole să se împuţineze şi prin ur- 
mate şi veniturile vamale. 

Cel mai insemnat venit din monopoluri este acel rezultat din mo- 
nopolul tutunului, Sporul de incasări este de aproape 4 miloane lei față 
de incasările din 1906, ceace dovedeşte creşterea consumației acestui 
articol.—Sporuri de incasări sînt cum se vedem ai la toate articolele monopo- 
lizate, între cari mai insemnate sint la incasările din hirtie de țigarete, 
la chibrituri etc. 

Incasările din veniturile monopolurilor, în cei 6 ani din urmă, de 
la 1 Aprilie—31 Martie, prezintă cifrele următoare: 


1902—1903 1903—1904 1904—1905 1905—1906 1906—1907 1907—1908 


L. 50521,8927 51,944,717 54,142,015 55,376,262 58,264,949 62,806,611 


Creşterea incasărilor este constantă, ceea ce doveşte că consuma- 
ţia acestor articole a intrat aşa In deprinderea consumatorilor, Incit nu 
numai că n'a scăzut în vremuri de criză, cum a fost bună oară în 1904— 


` 1905, dar chiar a crescut. 
~ Serviciile publice. —O mare sursă de venituri ale statului este şi 


acea provenită din exploatarea de stat a citorva servicii publice. Astfel, 
statul este proprietarul şi exploatatorul căilor ferate, a poştelor, telegra- 
fului şi telefoanelor, a serviciului maritim, a serviciului de navigaţie pe 
Dunăre, a docurilor de la Brăila şi Galaţi, precum şi a şantierului dela 
Turnu-Severin.—Evaluarea veniturilor din aceste servicii a tost, pentru 
1907, de 32,000,000 lei, cam tot atita ca în 1906, ceea ce reprezintă în 
totalul veniturilor (äi e ` incasările în 12 luni, de la 1 Aprilie 1907 pină 
la 31 Martie, au întrecut evaluările, dind 33,141,672 lei, darau fost cu 
aproape 3 milioane iei mai mici de cit incasările anului 1906—1907, 
Scăderea cea mai mare au dat-o față de anul trecut incasările dela 
căile ferate, cu o diferență în minus de 4 milioane lei. Această scădere 
este datorită şi mai puţinelor transporturi ce s'au făcut în 1907, din 
cauza recoltei slabe ce a fost, şi mai puţinelor vărsări ce Direcţia căilor 
ferate a făcut în acelaşi interval tezaurului. Complectarea vărsărilor se 


e A a 


Ae KL 


va face în perioda complimentară până la 30 Septembrie, şi prin urmare 
incasărite din căt ferate pot fi mai insemnate, 

Poştele au dat încasări de 8.437.259 lei, intrecind cu mai bine de 
un milion evaluările exerciţiului şi cu mai bine de 2 milioane încasările 
din anu! 1905. Deasemenea veniturile din telegraf au dat incasări de lei 
3.360.140, tatreciad şi evaluările şi incasăriie din anul trecut. Această 
creşiare A incasăritor din poşte şi telegrate, dovedeşte mişcarea întinsă 
şi economică şi culturală, care a dat naştere sporului de corespondență 
şi prin urmare sporului de venituri. 

Telefoanele $i instalațiunile tetetonice au dat incasări de 1,097.752 
iel, cu un pios de mai bine deo sută de mii tei față de încasările 
din 1906. 

Serviciul maritim şi cel Data) nu tigurează cu ctre mari în buge- 
tul statului și aceasta din pricină că sint ta începutul lor de dezvoltare. 
Dar dezvoltarea lor în viitor este menită să dea şi cifre mari de veni- 
turi în casa statutul şi împulsie şi sprijin comerțului nostru exitrior. 
Legăturile directe ce serviciul nostru maritim a stabilit cu Turcia şi Egi- 
ptul vot tace ca pleţile acestor țări să fle şi mai mult deschise conmer- 
Win) rominesc. Deasemenea legăturile de comunicaţie ce serviciul ma- 
ritim a stabilit cu Olanda, Anglia, şiBeigia vor face ca produsele nos- 
tre să fie mai lesnicios oferite pieților din apus, şi mal bine cunoscate, 
de unde o desvoltare mal mare în viitor a comerțului Rominiei. 

Incasăritė din veniturile serviciilor publice exploatate de stat, în ce: 
şase ani din urmă, au dat următoarele ciire: 


aen DO 4203,87 56,110,850 


1902—1903 1903—1904 1904—1905 1903 — 1906 1906—1907 1907—14 
5 AG 3 


Lei 31,160,416 31,223,181 
Domeniul statului Statul este un mare proprietar, avind moşii 
intinse, păduri, bălți, mine şi carieri, stabilimente balneare etc, Toată 
acvastă avere imobiliară, île că e exploatată direct de stat cum sint bâl- 
jite, staţiunile balneare, fie că e dată în exploatarea particularilor, aduce 
în casa statului insemnate venituri. Astiei în bugetul pe 1907—1908 
evaluarea veniturilor domeniale a fost de lel 23,661,000, cu un plus de 
mal bine de un milion faţă de evaiuarcă exerciţiului 1906 — 1907. 
Incasările în 1907 vom n'au intrecut cu mult incasările din aceeaşi 
periodă A anului trecut; ele au fost în 1907 de lei 37,760,790 faţă de 
27,458,210 în 1905. 
Veniturile domeniale reprezintă în evaluarea țotală a veniturilor pe 
1907, 11", lar incasărite in acelaş an, reprezintä 10° din incasările totale- 
Cete mal insemnate venituri domeniale sint următoarele : 


— 


| CRONICA FINANCIARA 117 


$- Exercițiul 1907—1905 Exercițiul 1906 —1997 


Evaluări Inepnsär Eval. Ineasän Dileriata 

E pentru deiat Apri- pentra de la 1 Apri de ineasări în 
i inter o lie—3i Mar- intreg ©-  Je—3t Mare 4907 faţă 
xerciliul tie 1907 xereitiul tie 1908 de 1906, 


DL 7,200,000 6,246,507 7,000,000 21932  —835,794 


2) , 6500.000 5,073,693 6000000 5,559,811  —486,117 
3) n 1,350,000 1,195,605 1,350,000 1,299,919  —104,314 
D, 5700.000 -6,435,411 5.500000 5,962,785 O -+472,645 
5) , 2328000 4,127,554 2,200,000 3,045,310 -+1.082,243 
6) . 1,200,000 1,247,586 120,000 1,152,088 ` +95,498 


200,000 255,745 170,000 227,807 + 27,938 


T . 200000 2575 oine GE 


Total „ 24,478,000 24.532,10) 23,420,000 24,380,002 202,099 


Cel mai insemnat venit din această categorie de venituri este acel 
provenit din arendarea moșiilor şi domeniilor, Deşi evaluarea acestui 
venit a fost pentru 1907 ceva mal ridicată ca în 1906, incasările însă 
aa fost cu mai bine de 800,000 lei mai scăzute ca În 1906. Cauza acestei 
scăderi este siaba recoltă din 1907, care a ingreulat situația arendaşilor 
şi La Impiedecat de a face îață angajamentelor. A doua scădere mal în- 
semnată, care deasemenea e legată de starea agricolă, este acca dată 
de incasările din anuitatea bunurilor vindute în loturi. 

Aceste scăderi, şi altele de mai mică însemnătate, sint compensate 
de plusurile de incasări ce dau bălțite, incasări în plus de mai bine de 
un milion iei, şi pădurile, cari dau un plus de aproape 500 mii lei, Un 
spor de mal bine de 100 mii lei mai dau şi minele şi carierile.—Am spus 
în altă ocazie, şi repet cele ce susțineam, că cu O schimbare în sistemul 
de exploatare şi administrare, imensele domenii ale statului vor da în 
buget venituri mult mal ridicate şi mai sigure de cit cele de azi, con- 
4ribuind să se scadă unele din sarcinile ce apăsă asupra contribuabililor. 
Dar această chestie va mai trebui desvoltată şi nu-şi găseşte locul aci, 

in cei 6 ani din urmă, şi În timp de 12 luni, incazările din venitu- 
rile domeniale prezintă următoarele cifre : 


1902—1903 1903—1904 1904—1905 1905—1906 1906—1907 1907—1908 


per Gegen ar Bees 


L. 24,269,117 27,187,958 21,604,585 25760112 : o 21947 21,100,190 


Alte venituri. Bugetul statului mai cuprinde încă 2 categorii de 
venituri de oarecare importanţă, astfel : 

1) Subvenţite plătite de comune, judeţe, şi diverse autorităţi, pen- 
tru serviciile ce le face statul—Aceste venituri s'au evaluat la 9.837.703 


—-—-.———— 


*) 1) Arenzi de St gege? 3) Anltslten bunurilor vindute în 
Leier, 3) Viururea pâminturilor in Dobrogea. 4) Venitul pădurilor. 5) Balţi 
şi besen, 6) Suren pentru export. T) Venitul stabilimentelor balorare, 


DÉI VIAŢA ROMINEASCA 


e 


iei, cu o mică urcare faţă de evaluarea din 1906, care afost de 9.779.864 
lei. Incasările în cele 12 luni ale anului 1907 s'au rtdicat la 9.152.187 lei. 

2) Diferite venituri cari nu intră în categoriile de venituri citate 
pănă acum, precum : procente dela debitorii statului, dividende dela Ban- 
ca naţională cu incasări de lei 931.975, din excedentul Casei de Depuneri 
incasări de lei 2.818.535, dela „Monitorul oficial“ şi imprimeria statu- 
lui lei 967.668, din rămăşiţe din exerciţii închise incasări de 4.610.841 
lei, din venituri intimplătoare 1.335.860 lei. 


Situaţia generală 


In rezumat, din cele de până aci se vede că evaluările bugetare 
pentru exerciţiul !1907—1908 s'au ridicat la lei 252.475.456,57 şi că itcasă- 
rile în 12 luni de executare a bugetului, dela 1 Aprilie 1907—31 Martie 
1908, au atins cifra de lei 283.815.981, ceeace dă, numai pentru 1 luni 
de executare, un excedent de lei 31.340.525, | 

Aceste incasări de venituri bugetare se descompun astfel: | 


Venituri bugetare.— Incasări. 
1907-—1908 | 
Impozite directe . e e Lei  37,260,044.35 


Impozite indirecte . a e e 76,539.046.02 
Drepturile de timbru şi înregistrare = 23,796,873,29 
Monopolurile statului e . e 62,866,611.96 
Alte taxe e e e e e 1,376,964.30 
Serviciile publice . e . e 33,141,672.%9 
Domeniul statului x 27,760,790.81 
Subvenţiuni . e e S 9,152,187.11 
Alte venituri . e Š e R 11,921,790.91 
încasări efectuate în anii trecuți pe 

sama exercițiului 1907—1908 Š H e 93,501.81 


Total. Lei 283,909,483.55 
Asupra acestor incasări şi în limita creditelor de lei 249,275,456, 
che s'au deschis prin bugetul pe 1907—1908, s'au făcut cheltueli cari, 
dela 1 Aprille 1907 pănă la 31 Martie 1908, au atins cifra de lei 
226,584,847, astfel descompuse: 


Cheltueli bugetare, 
_____1907—1908 
Pla dela 1 Aprilie 
1907—31 Martie 1908 
Datoria publică è . Lei 74,954,831.37 
Dotaţiunile . ` Sr a 9,951,997,00 
Ministerul de război . „ —44,139,949,49 


CRONICA FINANCIARA 119“ 


Ministerul de finanţe Lei  25,291,030.64 
š „ culte . A .  27,098,37395 
e „ interne. d ,  23,286,147.48 
r „ lucrări publice 3 7,844,237.49 
= „ justiţie, e 6,277,375.83 
e „ domenii . e 4,451,042.33 
x „ externe A 3.248,063.32 
Consiliul de miniştri, á 41,799.00 


2 ——————— 
Total, Lei 226,584,847.90 


$'a cheltulEpână la 31 Martie 1908, In 12 luni, mult mai puțin 
decit sa incasat, astfel că a rămas în casa tezaurului un excedent de 
incasăr din venituri bugetare, la 31 Martie 1908, de lei 57,324,635.65. 
Am spis că până la inchiderea exerciţiului mai sint venituri de execu- 
tat, dasemenea sint şi cheltueli de efectuat, cari nu vor întrece mar- 
ginea ceditelor stabilite prin buget. Incasările realizate, sporite cu cele 
-ce se wor realiza în perioda complimentară, iar cheltuelile mărginite în 
limita «recitului bugetar pe 1907—1908, vor da excedentul de peste 51 
milieane—ce am ales—cu care se va încheia exercițiul 1907—1908. 

Situaţia finanțelor statului este cum se vede înfloritoare. Această 
situație a finanțelor va slăbi influenţa anului agricol mediocru, ce se 
anunţă, şi va contribui la animarea vieţii noastre economice, iar ca re- 
zutat asupra finanțelor publice, va face lesnicioasă executarea bugretu- 
m pe exerciţiul 1908—1909. 

Dimitrie |. Gheorghiu. 


Cronica Veselă 


— 


CALEIDOSCOP 


Sonete antimusicale 
pe db dn le DE 


| 


Ah, pentru-a suta oară iar „Traviata !* 

În dreapta iarăşi Marşul din „Profetul“ ! 
În stinga, „Walzertraum* ! iar, sus, poetul 
Cum vreţi să dee manuscrisul gata?! 


Dar dac'ar fi să scriu „Mahabarata“ ? 
Eu care nu-mi pot scri măcar sonelul ? 
Nu mi-ar ajunge nici cit trăi bietul 
Bunlcu-meu, bunica şi cu tata! 


Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc... 
Ah, pentru ce nu sint un diplodoc: 
Ce proaşc'aş da cu coada prin orhestre... 


De nu vrei să m'asvirlu pe ferestre, 
Fi, Dumnezeul meu, un hocus-pocus 
Şi schimbă-mă pe-un ceas in diplodocus ! 


Pe-un afluent al riului lordan 
Stetea a lerichonului cetate 

Cu ziduri tari şi turnuri crenelate 
Ce-a fost de mulţi asediată "n van. 


Dar nu mi-aduc aminte în ce an 
Veni în fruntea unei mari armate 
Un şef de-orhestră Josua, sau poate 
Un alt ales ai neamului jidan 


CRONICA VESELA 


Şi cind văzu că nu-şi ajunge scopul 
Nici cu berbeci, nici cu timăcopul, 
A poruncit ta toţi: „Strigaţi, măi, ho | 


Suflaţi în sure tare, cu avint!”— 
Şi—bilbidic I—cetatea-i la pămint... 
De n'aş Dä ca tine, lericho! 


EI egie 


În cursul vieţii mele-atit de triste 

Am scris atitea cronice rimate, 

Ce dorm acum pierdute prin reviste— 
ŞI tot nu-s încă o celebritate, 


Am scris la „Convorbirile” Junimii 
Cu Petre Carp şi Maiorescu Tit— 
Dar m'au uitat aşa curind sublimii 
Şi nici la jubileu nu m'au poftit. 


Contemporan mi-era 'n „Contemporanul“ 
V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme 'n proză, — 
EI e ministru azi, iar cu, sărmanul, 

Aştept zădarnic o metamorfoză. 


Am scris apoi la „Viaţa“ lui Vlăhuţă... 
Dar „Viaţa“ a murit, că n'avea zile 
Şi am rămas şi-acolo de căruță — 

Nu ‘avie „Viaţa“, en zadar, copile! 


Am publicat în „Pagini literare” 
Cu-Artur Stavri, Gorun şi alţi eroi— 
Dar unde-s azi ?... O vremuri funerare ! 
Stavri e deputat de Dorohoi ! 


Azi scriu Co mină în „Sămănătorul“, 
Cu alta la „Viaţa Rominească”— 
Dar orişice-mi rezervă viitorul, 
Oricum aceste două să trăiască! 


La „Convorbirile“ lui Mişu însă 

De-ar fi s'ajung cindva, ori la „Arhiva“, 
Să ştiţi atunci că steaua mea e stinsă: 
Puteţi, o critici, să-mi mincaţi coliva ! 


VIAŢA RONINEASCA 


Viziune telegrafică (PReminiscenţă) 


Un turn din zile vechi rămas. 
Doi spadasini, Schimb de cuvinte, 
Pas inapoi, pas inainte, 

Un zingănit, un jalnic glas. 


Tumult O ceată de arcași. 
Un felinar pe-obrazul pal... 
Tirziu 1... Infamul ucigaş ? 

Departe un galop de cal... 


W agnerism 


Azi dimineață Cişmigiul părea un parc de vechiu castel 
Şi, ca un rege singuratec, eu singur mă plimbam prin el. 


Treceam cu minile la spate tăcut, pe-aleele pustii, 
Copacii moțăiau din creştet ca nişte uriaşi chefii. 


Dar iat'un brad că se deşteaptă şi cu un ram bătind uşor, 
Asemeni unui capelmaistru le dă semnal în do minor. 


Buimaci de somn se'ntind giganţi trosnind a lor încheieturi 
ŞI tumultuoşi pornesc să cinte preludiul unei uverturi. 


Ca un catarg imterminabil d'asupra negrelor boschete, 
Un plop s'alintă 'n neastimpăr, bătind din mil de castagnete. 


Un teiu stufos ca un Dinicu, s'a deşteptat acum şi el 
ŞI amoroso plinge 'n umbră cu nota lui de violoncel, 


Privindu-se ca 'ntr-o oglindă în luciul apei liniştite, 
Din harfe sălciile cîntă ca nişte fete despletite. 


Alăturea, ursuz, platanul, mincat şi găurit de ploi, 
Prin scorburile lui respiră cu note grave de oboi. 


Tresare ca din altă lume, mişcindu-şi foile ei late, 
ŞI, la răstimpuri, sgomotoasă din talgere catalpa bate. 


Se întregeşte simfonia şi tot mai veselă devine, 
Staccato păsările cîntă din fluere şi piculine.... 


Divin era concertul, gratis şi fără de compozitor! 
lar eu, ca Ludwig, melomanul, In sală singur spectator, 


Şi-o lebădă misterioasă vislea pe ape-aşa de Hp. 
De ce n'am dispărut ca tine, fantasticule Lohengrin! 


A. Mirea. 


CRONICA VESELA 123: 
FĂRIMITURI. 


D'ale Poppeştilor 


Pe plajă-i un stol de cucoane... 
Poppescu, fiecar, indiscret, 
Flirtează şi face fasoane, 


Şi ifos îşi dă de poet. 


El are la ceafă cărare 

Şi'n ochiu un monoclu semeţ, 
Şi are la dame cătare 

Cum printre copii are Mei, 


O, dulce poete Ovidiu, 
Gindit-ai în tristu-ţi exil 
C'odată Poppescu-Guvidiu 
Găsi-va la Tomis azil ? 


«Mai am un singur dor...» 


Un cer cu lună, 
O barcă bună, 
O mandolină, 
O mare lină, 
O.. Lină mică, 
ŞI alt nimică! 


De dragul copiilor 


Copii tără ghete 'n picioare 
Se joacă pe țărm în nisip; 
Fac cură de mare, de soare,— 
Ce pali sint drăguţii la chip! 


Ca flori delicate în sere, 

Ei viața 'ntre ziduri îşi trec... 
Nau singe), lar eu în artere 
În plusul de singe mă'nnec... 


Mi-s dragi,—parcă eu le-aş fi moşu; 
Ah, sufăr să-i văd străvezii, 

Şi-mi vine să-mi tai nasul roşu 
Şi... singe să 'mpart la copii! 


Constanţa, Isdie. Tarascon 


Viața rominească în Bucovina 


Doi compozitori : Ciprian Porumbescu *) şi Tudor cav. de Flondor. 


O serhitoare a sufletelor romineşti de pretutindeni, cari în timpul 
din urmă se intilnesc din ce în ce mai des, deşi încă tot prea rar, a 
fost sărbâtorirea aniversării de 25 de ani dela moartea compozitorului 
tomin bucovinean Ciprian Porumbescu. In centrele mari de viaţă ro- 
minească, ca Bucureşti, Craiova, Sibiu, Braşov, Cernăuţi, Suceava, cum 
şi in oraşele şi orăşelele de provincie ca Turnu-Severin, Lugoj, Turnu- 
Măgurele, şi-a avut muit regretatul fiu a! neamului nostru pomenirea sa. 
O serbare frumoasă, demnă de marele cintăreț, a aranjat reuniunea de 
cintare „Ciprian Porumbescu“ din Suceava,—care cu cinste poartă nu- 
mele patronului ei--la mormintul lul Ciprian Porumbescu, în Stupea. A 
fost o serbare la care au participat toate societăţile culturale din Buco- 
vina. Prietenul de studii, şi mai tirziu şi de necazuri, al lui Ciprian, păr. 
Const, Morariu a scris după invitarea reuniunii o scriere festivă pe înțele- 
sul poporului, care s'a împăriit poporănilor adunaţi la mormintul neuita- 
tului Ciprian. Din aniversarea aceasta, care a străbătut Rominimea dela 
un capăt la altul, arătindu-ne ca pe un popor unit în cugete şi în simţiri, 
vrednic de un viitor mai bun, ne-am ales şi cu două lapte ce vor re- 
minea şi vor vorbi şi urmașilor de pietatea acestei generațiuni, Reuni- 
unea de cintare din Suceava a holărit să impodobească mormintul lui 
Ciprian şi să se Ingrijească de o cruce, iară societatea filarmonică din 
Craiova a hotărit să deschidă o colecție publică, din venitul căreia să 
tipărească cele „mai bine de două sute din frumoasele lul compoziţiuni 
muzicale“, cari mau văzut încă lumina tiparului, 

Scurta viață a acestui sullet ales, a acestui inţelegător adinc al 


durerii şi bucuriii sufletului rominesc, este plină de evenimente demne 
de reținut. 


UA se vedea: Patro Petrea i Ciprian Porumbesen, în călindurul 
„Amienl poporului“, Dr, Valarin Bramigte: Ciprian Porumbescu, iu Dra- 


pelul VIII No, 43 sq, şi Const. Murariu, Ciprian Porumbescu, serilere po- 
purula, Sureara DN, 


VIAŢA ROMINEASCA IN BUCOVINA E 
i n, tund ra uite sti een GE 


S'a născut în comuna Şipot din munţii ruseşti Ja 2 Octombrie v. 
1954. Părinţii săi au fost Iraclie Porumbescu (până la 1881 Goiembiowsk!) 


 poroch în acel sat şi Emilia născută Clodniţehi, lraclie Porumbescu este 


o figură marcantă din trecutul bucovinean; el a jucat In anii dezrobirii 


` naţionale 1848—1849 un rol insemnat, Era un intim al Hurmuzăcheni- 


lor şi ca atare a avut ocaziunea a face cunoştinţa refugiaților politici 


"din Moldeva şi Ardea! ca Alexandri, Cogălniceanu, Negri, Barițiu, Pum- 


nul şi alţii. Irache s'a încercat şi pe terenul literar şi ne-a lăsat o sumă 
de amintiri preţioase din acea epocă de redeşteptare naţională, O parte 
din scrierile sale au fost publicate de praf. L. Bodnărescul `), altă parte 
se află în manuscris. A seris şi poezii dintre cari cea mai respindită, 
care se cintă şi astăzi este; Lui lancu, cu veisurile: „Auziţi acolo, un 
bucium răsună”, 

acte Porumbescu a avut nouă copii, dintre cari au rămas în 
viață numai trei, adecă doi băcţ! Ciprian şi Ştefan şi o fată Mărioara ; 
astăzi trăeşte numai Mărioara Porumbescu, măritată după d. Liviu Ra- 
gu, în Cimpina. 

In toamna anului 1860 a intrat Ciprian în şcoala primară din Ili- 
şeşti (districtul'Gura Humorului), deoarece In Şipot era numai şcoală tu- 
teană. In 1863 trecu examenul de primire în gimnaziul din Suceava, pe 
care”! sfirşi în 1873, pierzind un an din cauza unui morb îndelungat. 
Tatăl lui Ciprian se afia dela 1865 în Stupca, in aproprierea Sucevei, 
care a fost patria adevărată a compozitorului. După absolvirea gimna- 
ziului intră în seminariul teologic din Cernăuţi. La 1875 tu înființată în 
Cernăuţi, în amintirea jubileului de o sută de anl dela anexarea Bucovi- 
mei la Austria, o universitate ` seminarul teologic fu transformat In facul- 
tate şi alipit universităţii. Studenţii romini înfiinţară o societate studen- 
jească, pe care o numiră „Arboroasa*, după numele străvechiu al pro- 
vinciei numită astăzi Bucovina, Societatea aceasta şi-a inaugurat activi- 
tatea la 10—22 Decembrie 1875. In această societate Ciprian Porum- 
bescu a desvoliat o activitate rodnică mal întăi ca organizatorul secții 
muzicale, care a procurat multe plăceri sufleteşti societăţii romineşti 
de pe atunci, apoi ca preşedinte al societăţii. Societatea a fost disol- 
vatä de guvern in 1877, lară membrii comitetului ei—intre aceştia 
Ciprian şi păr. Morariu— întemnițați. Două au fost cauzele cari au 
provocat această catastrofă, care pentru Ciprian a devenit fatală, de- 
oarece aici în temnita umedă a contractat o boală de piept ce l-a 
pus în floarea virstei în mormint. Tinăra societate se adresase guvemu- 
lui romin peniru o subvenţie-—tocmai atunci votase camera romină în 
şedinţa ei din 17 Ianuarie 1877 suma de 1000 lei peniru sprijinirea so- 
cietăţilor romine din Austria— şi primi 200 lei; cu ocazia aniversării tã- 
erii capului domnitorului Grigore Ghica, pe cind în Cernăuţi se aranjau 
serbări cu caracter anti-rominesc, comitetul Arboroasei trimise comitetului 
festiv din laşi o telegramă în care se afla şi faimosul cuvint „delrun- 


1) Serierile lui Iraclie Porumboseu, Partea E Cernăuţi 1828. 


126 VIAŢA ROMINEASCA 


-chiat”, Comitetul a fost arestat şi | s'a făcut proces de inaltă trădare. 
După zece săptămini de arest preventiv, la un loc cu criminalii de rind, 
s'a judecat procesul, cel mai sensațional proces ce s'a văzut în paşnica 
şi răbdătoarea Bucovină. Acuzaţii au fost achitaţi pe baza verdictului 
negativ dat de jurați în unanimitate. Acest epizod a zdrobit şi sănăta- 
tea fizică şi cariera frumoasă a lui Ciprian. EI avea să De trimis în 
străinătate ca să se pregătească pentru catedra de muzică bisericească 
ce urma să se înființeze pe lingă universitatea din Cernăuţi. Procesul a- 
mintit i-a nimicit acest vis frumos, dar n'a fost în stare a disrădăcina 
din sufletul său dragostea pentru neam. După părăsirea temniței, 
Ciprian a urmat cursurile la facultatea filozofică din Cernăuţi, iar în 1880 
a trecut la conservatorul din Viena, După absolvirea studiilor este nu- 
mit profesor de muzică la şcoalele centrale romine din Braşov şi direc- 
tor al corului dela sf. Nicolae, tot din Braşov. Boala lui insă agravindu- 
se din ce în ce tot mai tare, el fu silit să plece după recomandația me- 
«dicilor săi în Italia şi anume la Nervi, pe malul mării Mediterane. Din 
timpul petrecerii sale aici ne-au rămas citeva însemnări publicate de el 
însuşi în „Gazeta Bucovinei" (No. 33 şi 34 din 1892). El ne poves- 
teşte pe larg impresia ce a făcut-o asupra publicului străin, care, fără 
ştirea lui, asista la executarea unei doine şi insistă apoi asupra Intiinirii 
sale cu marele componist Verdi, Partea aceasta fiind deosebit de inte- 
teresantă, o reproducem şi noi: „In două oare am fost la Genua, de 
unde, cu o birjă, in curind am ajuns la vilalui Verdi. Doi servitori stau 
la intrare şi al treilea la uşă, pe care o deschise cu o adincă închină- 
ciune şi cu cuvintul „aprego*! (adecă poitiţi). Verdi, încă slab, şedea 
în salon întrun fotoliu, şi de departe Imi zise în limba iranțuzească: 
„lartă domnule şi june amice că nu mă scol; sint încă ceva bolnav, 
dar foarte mă bucur”, Şi întinzindu-mi amindouă minile, se uită lung la 
mine, apoi zise cu bucurie vădită: „Ah, tip romanic, foarte mă bucur, 
Am auzi! aseară dela dumnealor, foarte mă bucur! Un fecior ni dede şi 
nouă fotoliuri, iar Verdi, tot cu ochii Ont la mine, mă întrebă mai fn- 
DI de unde sint, ce slujbă am, ce boală m'a adus incoace şi altele. 
Apoi mă intrebă despre Romini, despre aflarea lor în toate părţile pe 
unde locuesc, şi în sfirşit despre muzica lor. Răspunzindu-i la toate, el 
mă întrebă din ce instrumente cint eu. l-am răspuns că din vioară şi din 
clavi. „O—zise Verdi—cintecele romanice, după firea lor, pe vioară 
se potrivesc. Fii bun, te rog, colo pe pian e şi vioara; cîntă un cîntec 
rominesc să-l aud“. Eram, se înțelege, nu numai mişcat, văzindu-mă Ina- 
intea unui Verdi, dar să şi cint înaintea lui,—pare că nu mă simţeam 
în putere. El, cum se vede, pricepu sfeala mea şi zise servitorului ce 
sia la uşă: „A, apă, dulceți!“ După ce mam improspătat şi am prins 
la curaj, am cintat doina. M'am uitat de citeva ori la bătrinul maestru 
şi l'am văzut cu ochii ţintiți asupra mea. Cind am sfirsit de cintat, el 
zise câtră Boito: „Mare lucru, cintecul acesta nu mi-i cunoscut, dar 
toată gama lui o simţesc şi o pricep!" Mi s'a părut că bătrinul vrea să 


e 


VIAȚA RONINEASCA IN BUCOVINA 17 


“se scoale şi să vie la mine. Eu am pâşit spre dinsul, El iar mi-a întins 
amindouă minile şi, stringiadu-le pe ale mele, Îmi zise cu suflet mişcat: 
„Da, frați ni sinteţi. Atestatul că ni sinteţi frați vi l-am auzit acum." 

Dar nici clima Italiei n'a putut să întărească trupul istovit al siä- 

Ditului cintăreţ şi Ciprian se întoarse cuprins de un dor nemărginit de 
patrie, în 10 Martie 1883, la Stupca şi la 25 Mai muri în vristă de 29 
ani neimpliniţi. 

Talentul său muzical s'a relevat din cea mai fragedă linereță. Parte 
-<u instructor, parte fără ajutor şi indreptare; ascultind cîntecele Țiganilor 
“din Stupca, s'a desvoitat Porumbescu ajungind un maestru al violinei, 
Deja ca gimnaziast ajunsese la o dexteritate mare şi era nedespărţit de 
vioara sa. Era Inamorat de cintecele poporale, de melodioasele hore şi 
de fermăcătoarele doine. Cea dintăi compoziţie a lui este „Dorinţa“ 
(cuvintele de M. Cugler-Poni), apoi „Hora naţională”, „Marg festiv", 
Pe cind era in seminar se ocupa mult cu muzica bisericească şi a pro- 
„dus şi în direcţia aceasta lucruri neperitoare, cari sint pănă astăzi bucăţi 
de iorță ale repertoriilor corurilor noastre bisericeşti, ori şi unde trăesc 
“credincioşii bisericii noastre. 

Ca student în „Arboroasa* a compus vestita „Cislă“, plesă hazlie 
de mare efect, „Sunt Arboros* „Treicolorul“, Cintecele studenţeşti cîn- 
tate de tinerimea studioasă la toate întrunirile ei ca: „În Putna, vechea 
martoră“... energicul imn „Pe al nostru steag” și multe altele, sint munca 
lui Ciprian, El a scris textul celor mai multe şi le-a pus pe note edind 
unica cărticică cu cintece studenţeşti în limba romină, O activitate muzi- 
„cală deosebit de rodnică a desvoltat el în timpul cit a fost profesor la 
Braşov, compunind şi tipărind cintece şi aranjind concerte. Amintesc din 
compoziţiile lui încă Candidatul Linte şi opereta Craiu nou, Cel din 
“urmă cintec al lui, scris pe patul morţii, este Tempi passati. 


Departe de patria sa, între străini, In sanatoriul din Schlachtensee 
Ungă Berlin, s'a stins zilele trecute Tudor Flondor, proprietar mare din 
Rogojeşti, la granița Rominiei, în vristă de 46 de ani. E născutia 1862 
în Storojineţ, avind de tată pe boerul George Flondor, figură marcantă 
A aristocrației noastre, şi de mamă pe Isabella, care era foarte muzicală, 
Are doi fraţi: lancu, proprietar mare la Storojineţ, fruntaş al boerimil 
romine din Bucovina, şi Nicu, proprietar mare, care în oarele de re- 
creare se ocupă şi cu muzica. Tudora fost o fire de poet visător, 
pierdut in lumea de melodii şi idealuri, şi deaceea a neglijat partea 
reală a vieţii totdeauna, şi a şi avut şi puţine succese. E dreptcă a 
jucat şi în viaţa publică a țării un rol, însă acesta nici pe departe m'are 
insemnătatea rolului ce l'a avut în viaţa artistică a țării. A fost deputat 
-Al curiei a cincea in parlamentul vienez pănă la introducerea sulragiului 
universal, cind n'a mai candidat; a fost deputat al proprietății mari în 
„camera provincială pănă la moarte. Specialitatea sa era agricultura. Pe 
terenul acesta avea cunoştinţe solide şi a şi rostit citeva discursuri de 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


samă la dezbaterea de chestiuni economice. A fost preşedintele consi- 
liului cultural al ţării, instituție creată şi subvenționată de stat pentru 
promovarea intereselor economice din țară; a scos şi jurnalul economic 
„Agricultorul“, Dar toate aceste dispar în fața meritelor ce şi le-a ciş- 
tigat pentru muzica naţională, Ca băiat şi-a făcut orhestră din băieţii din 
Storojineţ, ca gimnasiast a condus coruri bisericeşti şi lumeşti, ca uni- 
versitar a început a scrie muzică pentru bucăţi uşoare. Ca student tînăr, 
în etate de 19 ani, prin 1882, cind se înjephebase o mişcare teatrală la 
noi, îl aflăm pe Flondor capelmaistru al trupei de diletanți care da în fie- 
care a doua Joi cite o reprezintate teatrală ; în Joia premergătoare repre- 
zentaţiei şi în cea următoare,—cite un concert. In anii ce urmează. Flondor 
compune muzica pentru multele cînticele, vodeviluri şi operete ale lui 
Alexandri, ca: Rătmăşagul, Nunta Ţărănească, Cinel-cinel, Liţa Pescă- 
rija, Florin şi Florica, Rusaliile. Seria aceasta a încoronat-o mai tirziu cu 
opera sa de frunte Mos Ciocirlan. 

Cîntecul prin care a devenit cunoscut pretutindeni, şi care se cîntă 
şi astăzi foarte adese este serenada, „Somnoroase păsărele“, Alte cîntece 
sint: Rindunica, Vin cu mine copiliță, Viorica, Visuri, Traiu vinătoresc 
etc; are şi citeva cintece nemţeşti, 

A fost lungă vreme dirigintele societăţii muzicale „Armonia“, apoi 
preşedintele ei, în urmă a fost numit diriginte onorilic. Pe timpul lui 
S'au aranjat turneuri artistice prin Bucovina, cari au produs un entu- 
ziasm mare şi vor răminea neultale. Ca diregent de cor şi orhestră a 
fost neintrecut. Avea şi multă simțire poetică şi a scris şi citeva poezii, 
cuplete; a colaborat la textul pentru Moş Ciocirlan. Nu era însă stăpin 
indeajuns pe limba romină şi din cauza aceasta n'a putut crea ceva dura- 
bil. Ca om a fost o fire blindă şi de o bunătate de inimă rară; ca pro- 
prietar a fost un sfătuitor şi sprijinitor al țăranilor de pe moşia sa. 
Rămăşiţile păminteşti ale defunctului au fost transportate la Rogojeşti 
şi inmormintate acolo, fără pompă, în cripta familiară. 


George Tofan 


Scrisori din Ardeal 


Partidul moderat —Legea lui Apponyi.—Mişcări culturale, 


Realizarea programului național e pendentă de o impicare Intre 
Romini şi Unguri, Chiar la 1881, cînd s'a formulat programul național, 
truntașii romini au prevăzut şi aşteptat aceasta, Nici ma fost vr'odată 
bărbat polilic romin, care să îl propagat lupta pănă la cuțite între Romini 
şi Unguri. Chiar elementele cele mai înaintate ale partidului național 
zomin au accentuat necesitatea unel impăcări între aceste două neamuri, 

Greutatea este însă In condițiunite subt cari sat putea tace apro- 
pierea. Nu s'a găsit adică pănă acum nici un bărbat, ori un partid politic 
maghiar, care să admită vrun punct-două din programul național romin, 
ci dimpotrivă: de la 1831 şi pănă azi, toate partidele şi guvernele ma- 
ghiate au prigonit cu cea mai mare duşmânie pe toţi aderenţii sinceri ai 
programului naţional şi mau ezita! să declare că, pe baza acestui pro- 
gram, Ungurii niciodată n'o să stea de vorbă cu Rominii, Intăi, zic 
el, să abandonăm programul naţional! şi numai după aceea Ungurii vor 
sta de vorbă cu noi. Ba, la 1905, Apponyi, conducătorul opoziţiei parla- 
mentare, împreună cu Kossuih, nici n'au voit s'audă cân parlament cei 
zece deputați naționaliști ar reprezinta partidul naționalităților, Inti} să 
dezarmăm, să abandonăm programul nostru istoric, şi numai după aceea 
Ungurii vor trata cu nol. 

Nu e greu de ghicit cam ce condițiuni ar pune Ungurii, în acest 
caz. Doar toate luptele dovedesc că intotdeauna ` învingătorii pun con- 
dițiuni grele Invinşilor, Şi nouă ne-ar pune chiar jugul în grumazi, vä- 
zindu-ne umiliți şi atit de dezorientați, ca numai de dragul unui 
taifas, cu vr'o ciţiva Unguri, să abandonâm un program istoric, în jurul 
şi pentru realizarea câruia se poartă luptă înverșunată nu numai de la 
1881, ci, putem zice, de la redeșteplarea noastră naţională încoace, 

Au fost, cu toate acestea, şi sint şi azi Romini, unti chiar oameni 
onorabili, cari propagă necesitatea unei împăcări, cu abandonarea 
citorva puncte sau chiar a întreg programului național, De un an încoace 
mai ales, şi în deosebi acum, se face mare zgomot în jurul înființării 

3 


130 VIAŢA ROMINEASCA 


unui partid politic zis moderat. Să fie adică două partide rominești ` 
unul mai înaintat, cel național adică, şi unul moderat, care să aibă mi- 
siunea a-i îndulci pe Unguri, a-i dispune să stea cu noi de vorbă ori 
să ne facă ici-colea cite o concesiune, 

Ne aducem aminte că deja la 1891, V. Babeş, pe atunci preşe- 
dintele partidului naţional, a pus în discuţie în coloanele organului său 
„Luminătorul* din Timişoara, ideia înfrățirii romino-maghiare, Insişi 
lansarea acestei idei a făcut insă între Romini un resenz atit de mare, 
incit ia prima conierență naţională ce s'a ținut, cu toată autoritatea mare 
de care se bucura bătrinul Babeş între Romini, el n'a mal fost reales, 
ci biruitoare a ieșit politica radicală preconizată de „Tribuna“. Si bine 
să ne însemnăm: pentru salvarea ideilor de împăcare ale bătrinului 
Babeş, venise la Sibiiu (8/21 Ianuarie, 1892) chiar Alexandru Mocsonyi, 
care pănă atunci nu se „coborise“ intre popor, ci credea că poate di- 
rige politica rominească din castelul său de la Căpolnaş, 

Politica zisă memorandistă, ce s'a inaugurat prin prezentarea Me- 
morandului la Viena, a pus capăt pe mult timp oricăror veleiiăji de a 
întemeia partid moderat, Nici chiar întemnițarea comitetului naţional n'a 
slăbit în popor curentul radical, ci cu cit prigonirile din partea guver- 
nului s'au întețit. cu atit rezistența Rominilor a crescut şi huiduit a fost 
orişicine care a îndrăznit să mai vorbească de partid moderat. lar aceasta 
nu pentru că n'am fi vrut să facem pace, ci pentrucă nu vedeam din 
partea Ungurilor nici o bunăvoință, nici vr'o garanţie, că acțiunea de 
împăcare ar putea să ducă la bun stirşit, Intăi fiindcă aga-zişii „mode- 
rof" romini în realitate erau niște simple unelte ale guvernului / a- 
poi pentrucă nici între Unguri nu s'a ivit vrun bărbat de stat, care 
să-şi fi propus în chip serios rezolvarea chestiunii naționalităților, 

lată de-ce păşirea pe teren a d-lui dr. Emil Babeş a fost descon- 
sideratä, anul trecut, chiar de la început, măcar că daa deschisese dis- 
cuţlunea în coloanele ziarului „Telegraful Romin“ din Sibiu, organul 
mitropoliei ortodoxe, şi se presupunea, cu drept cuvint, că este aproba! 
şi din partea Inaltului prelat. D. Babeş scrisese apoi şi o broşură, în 
care pleda pentru Impăcarea cu Ungurii; nimeni nu vedea însă o ga- 
one ca d. Emil Babeş să ducă la bun sfirşit ceeace n'a putut să facă 
părintele său, 

Organele naționale „Tribuna“ şi „Lupta“ au şi spus-o îndată că 
d. E. Babeş este: ori un naiv, plcălit de vrun politician maghiar, şi cu 
bună-credinţă porneşie o acţiune, care are să cadă în baltă; ori că stiind, 
şi din motive de ordin personal, caută să producă diversiuni în sînul 
poporului romin. Faptul că acţiunea d-lui Babeş a fost sprijinită mai 
ales in coloanele „Ungariei*, organul lul Moldavân Gergely, în „Lu- 
mina”, organ kossuthist condus de ovrelul parvenit Saluzsinsky, şi în 
„Severinul* lui Burdea, a contribuit ca Rominii să fie tot mai rezervaji 
faţă de d. Babeş. Astăzi este pe deplin dovedit că întreaga morbărie 
imprejurul politicii moderate şi a partidului moderat, n-a avut alt rost 


SCRISORI DIN ARDEAL 131 


decit să producă diversiuni în afară, partidul național să fie adică pre 
zintat ca-şi-cind nu ar fi singurul depozitar al politicii naționale ro- 
mine, lar înăuntru să producă discuţiuni şi certuri cari să aducă folos 
Ungurilor, ta inile acestea discuţia s'a şi purtat pe două linii: în presa 
romină pusă la discreţia guvernului, şi în ziarele maghiare, menite să 
informeze străinătatea. „Pester Lloyd” i-a dat mereu cu ştirea că e pe 
cale să se inființeze partid moderat romin, că, prin urmare, în sinul par- 
tidului național e o mare debandadă, iar uneltele guvernului, Kupår 
Reisö (odinioară Radu Cupar) şi Moldován Gergely, în presa maghiară 
şi în cea romină moderată, încredințează (?) lumea că neamul rominesc 
e pe cale să abandoneze pe naționaliști şi să imbrăţişeze politica mo- 
derată, Ei au căutat să insinue că indeosebi clerul romin unit (gr. cat.) 
propagă această politică și puneau în perspectivă o adunare chiar, la 
Blaj, unde să se proclame înfiinţarea partidului moderat. 
Au avut, se înţelege, şi grija să alarmeze străinătatea, 
însuşi Telegraful Romin şi d. Babeş sint siliți însă acum să se 
lepede de tovatăşii lor, unelte ale guvernului ; altminteri ar pierde orice 
stimă în fața obştei romine. Cit despre „Unirea“ organul mitropoliei 
laj, iată ce serie: 
we prăzi eier putea orienta, după unii articoli, ce apărură prin „Te- 
legratul* din Sibiu, prin „Ungaria* din Cluj, etc, ar trebui să credem 
că acest pretins partid nu mai stă pe baza programului naţional, ci € 
bun bucuros, dacă s'ar executa legea de naționalități intrucit se poate. 
„Ce înseamnă aceasta ? inseamnă că se tinde la aceea, ca popo- 
rul romin să fie divizat în două tabere, unii, cari stau pe bază istorică, 
pe baza programului național, alții cari, în faţa împrejurărilor gea 
află primejdioasă lupta rigidă, îşi pleacă capul, țintind la aceea, ca s 
scape şi să mintuie ce poale, bizuindu-se în graţia stăpinitorilor, Ne in- 
irebăm, cu ce scop vrea să se facă această divizare ? In folosul cul se 
face? In folosul poporului romin de bună seamă că nu. 
e ne temem ? 
pr dei dat noi ocaziune, ca så creadă cineva, că intre impre- 
jurările actuale politice ne temem, ne clătinăm în credința biruinții cau- 
zei noastre şi că în fața politicii guvernului de astăzi vrem să ger 
de a lupta pentru drepturile poporului romin, şi căeo REDRE ya 
se „modereze“ programul național după bunăplăcerea guvemului ? Fro- 
gramul politic al unui popor este un lucru sfint, Mare să fie ée Sg 
dultură, care să cutremure un popor intreg în credința că idealu SE 
care a unit câtră o țintă generaţii, care a călăuzit un neam mita) n 
bine şi în rău, acum să fie considerat, cu mintea uşoară, în citeva c er 
de inutil, absurd, necorespunzător, numai pentrucă in fața împrejură wg 
politice, nu aduce decit suferințe ? Un program politic nu poate p al e- 
rat de împrejurări politice, precum un popor conştient mu poate fi vac- 
cilător, confuz, neincrezător în credința sa politică, een 


- 
D D [+ 
dag D bh: 8 D + D 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


„Nu este nici o trebuință să ne moderăm programul politic, cu 
toate că poate să ne aşteptăm că vor veni şi zile mai grele pentru 
noi. Poate să ne aşteptăm la suierințe mari, dar este doar un lucru to- 
gic, că drepturi nici ciştiga, nici apăra nu se pot fără suferințe. Maghiarii 
înşişi, stăpinitorii noştri de astăzi, cari atit de bine îşi înțăleg rolul de 
stăpin, au trebuit să treacă prin multe suferințe pănă ce şi-au eluptat şi 
numai atita independenţă. Vom suferi st noi, dar nu ne vor vinde su- 
fletul, nu ne vom clătina în credința că soarele dreptății şi al biru- 
inții cauzei noastre are să răsară“, 

N'are deci guvemul maghiar de unde să recruteze aderenţi pen- 
tru un partid moderat romin, ci tot zvonul este menit numai pentru a 
seduce pe cei de la Viena şi străinătatea. Ungurii vor avea de purtat 
luptă cu Viena, în chestia pretențiunilor naționale în armată, Ar dori 
dar să prezinte lucrurile aşa, caşi cind ar avea alături de ei şi un par- 
tid rominesc, ceeace ar mal jnsemna slăbirea elementelor naţionaliste 
cari până acum au combătut fără rezervă curentul şovinist şi teroristic 
maghiar, 

Nu ne va trebui însă mare trudă pentru a demasca şi ia Viena şi 
în străinătate această manoperă ungurească ! 


+ 
. + 


Legea lui Apponyi (a doua!) privitoare la întregirea salariilor în- 
văţătoreşti, continuă să preocupe cele două confesiuni romine, In toate 
părţile poporul se arată bun şi cu simţ de jertiä, incit dă ultimul bam 
pentru asigurarea şcoalelor sale confesionale. Bărbaţi serioşi însă şi sus 
puşi în societatea noastră, se întreabă dacă e practic şi mal ales dacă 
ne poate fi uțilă chiar şi cea mal generoasă jertiă?! 

lată de ce: Apponyi a întocmit legea astiel, incit pentru orice 
lucru de nimic administraţia (guvernul) să dispună de şcoală şi invă- 
ton, aşa că la urmă ne putem trezi cu 2—3000 şcosle susținute de 
noi, dar în cari învăţători maghiari învaţă pe copiii noştri numai 
ungureşte, 

Cu siguranţă, la congresul naționa! bisericesc ce se va ține în 
1909 la Sibiu, se va şi pune în discuție dacă e bine să urmăm cu 
jertfa, pentru a-i înlesni guvernului opera sa de maghiarizare, ori să 
iðsäm ca statul să întrețină el toate școalele, asupra cărora de fapt 
el dispune ? 

Chestia aceasta va fi obiect de discuţie şi în sinoadele diferitelor 
eparhii, în consistoare şi în presa de-aici. 


DH 
w + 


În vara aceasta Asociațiunea, singure noastră reuniune culturală, 
îşi va ține adunarea în Șimleu, un mic centru cultural şi economic romin 


+ 


SCRISORI DIN ARDEAL 2R 


le sălăgene. Deşi părțile acele sint mai expuse şi mai primej- 
ve, ek era sanie iti nu sufere îndolală că adunarea sie să va? 
şească. În Şimleu avem fruntaşi cu multă iubire de neam şi zeloşi, a cd 
şi o foaie săptăminată pentru popor; aceştia, ajutaţi de Riemer en 
Sătmar şi Solnoc-Dobica, desigur vor produce Rominilor de pretu a e 
bucuria să aranjeze o serie de serbări culturale dintre cele mai alese, 
Ar fi de dorit ca la ateste serbări să vină şi Io din Rominia. ` 
Nu mai puțin vor reuşi serbările culturale ce vor aranja er : 
fraţi de la Oraviţa (sudul Banatului) cu prilejul ţinerii acolo a adun a 
generale a Fondului de teatru, Intre alte lucruri demne de ka: Se 
şi concertul (şi concursul) celor mai bune coruri din Henst: Vun 
că mal ales bănățenii sint cintăreţi buni. La 1906, ei au „escelat k - x 
Bucureşti, la concursul din Arenele Romane, Acasă, se vor dov $ 
mai cuceritori de inimi, fiind şi foarte ospitalieri. 


|. Russu-Şiriantt 


5 falie v. 1908. 


e a ta i A 


Miscellanea 


REZULTATELE UNEI POLEMICI 


Din tonul „răspunsului“ ce mi-l dă d. Aurel C ici 
e . . . Popovici în No. 
28 al „Sămănătorului“ trebue să conchid că polemica între noi s'a stir- 
şit.. aproape înainte de a sefi inceput. 
Păcat... 
Sint însă dator cetitorilor să rezumez aici 
ajuns în această polemică, EEN 
Discuţia a urmat între noi,—dacă vom lăsa la 
> rte toate „arti- 
ticille" de polemică în cari, cred fără v in , 
oe, cădea la îi 
vici,—asupra unui singur punct. SES 
D. Aurei Popovici nu s'a mărginit să critic 
) d e relele, adevărate sau 
size ar: gg democratic, ci a tăgădait însăşi existența demo- 
smului, i posibilitatea unui regim d i i 
„eterne trageri pe sfoară“, SITT EC 
Am invocat atunci cazul Elveţiei şi i i 
şi, pentru a descrie regimul el- 
ere am erai pers unui specialist, profesor de drept Constitutio 
a una din cele mai falnice Università 
genee K De ersităţi ale lumii, din Oxford, —o 
Invățatul englez arată că poporul elvețian 
poate interveni dir 
ois sufragiul universal, în opera de legislație, şi In actele de mue 
s nt, mai mult decit putea un suveran atit de puternic ca Regina 
isabeta a Angliei (aceasta nu făcea ea însăși legile, cum lepoate face 
po elvețian). Şi monarhii engleji pe acea vreme erau suverani, în 
ri puterea cuvintului, (atunci în ori ce caz nu se putea încă vorbi în 
nglia despre suveranitatea națională), deşi îşi manifestau puterea fn 
forme aa pechen nu însamnă doar despot 
n această privinţă, cuvintele lui Dicey cu 
prind numai o descripți, 
a ege mu vre-o apreciare personală. Această apreciare intervine se 
m a irmarea, pe care o face, cu drept cuvint, A. V. Dicey că în 
acest regim dispare opoziția între guvern şi popor. 
La acestea ce răspunde d. Popovici? 


MISCELLANEA | 133 


———— 


D-sa insistă mai mult asupra amintitei aprecieri a lui Dicey şi, ci- 
tind pe alese, cruciș, îără legătura pe care o au în text, crimpee de 
fraze din cartea pubiicistului american H. D. Lloyd, din cari rezultă 
vre-o indicație asupra diferenţierii organelor de guvernămint în Elveţia, 
se opreşte în special asupra pasagiului relativ la situația Consiliului fe- 
deral,—organ ce corespunde Ministerului în regimul parlamentar, dar care 
este lipsit de acel rol conducător pe care il are ministerul. ŞI tocmai fiind 
că e lipsit de acest rol, şi tocmai fiind că poporul elveţian „poate im- 
pune sau opri orice act de legislaţie sau de guvernămint mai insem- 
nat”, Gei să aibă nevoe de mecanismul responsabilităţi ministeriale, — 
Consiliul federal, cum arată Lloyd, își poate „merge drumul său, tonsi- 
„derind, pregătind şi redactind măsurile ce trebuiesc recomandate 
„camerelor [cuvintele subliniate sint omise în citația d-lui Popovici] 
fără a ţinea urechea mereu la pămint [d. Popovici traduce : la popor]“. 

Şi, cum Loës Lloyd arată foarte bine, această situație a membrilor 
„guvernului“ se datorește tocmai faptului, că măsurile supuse de el ca- 
merelor sint controlate, în diferite forme, şi de sufragiul universal al 
poporului ! y 

Dar d. Popovici se crede îndreptăţit să exclame : 

„Apoi dacă asta se numeşte democraţie atunci şi eu sint de- 
morrat |“. 

Şi deci tot se crede în drept să tăgăduiască existența democraţie! | 

Am întrebat atunci pe d. Aurel Popovici pe cine vrea să CD: 
bată“ ? 

Cînd atiția oameni „serioşi“, cum recunoaşte şi dag, învăţaţi, oi: 
meni de stat, publicişti, ca Freeman, Dicey, Brice, Lloyd, ete.,— asta 
numesc democrație“, —poate dai să facă abstracţie de noţiunea lor a 
democratisinului ? 

Combate d-sa democratismul pe care îl înţeleg ei (şi toată lu- 
mea, de altfel),—-atunci Elveţia este o democratie, şi democraţia există, 

Acceptă dan acest democratism;- -atunci pentru ce il combate ? 

Şi spre a înlătura orice echivoc, am arătat ce înțeleg „oamenii 
serioşi“ prin democraţie ; şi mam căutat să fiu original, am reprodus de- 
finiţiile din ce! dintăiu manual de şcoală ce mi-a căzut în mină (A. Es- 
mein. Elements de dr. Constitutionnel), —d. Popovici le găseşte chiar prea 
terre-ă-terre. 

Totuşi d-sa n'a răspuns nemic la toate acestea : există democrația, 
pentru ce ne combate ?... 

Păcat... 


KL 
+ + 


În schimb, d. Popovici prooroceşte din nou toate nenorocirile ce 
vor cădea pe capul poporului romin, pe urma ideilor susținute de mine, 


cind noi vom zăcea „sub glia verde“ (acest termen de verificare a pro- 
orocirii, evident, mă dezarn.-1ză), şi 7, A din nou aceleaşi două trei 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


afirmăti, pe cari, decind a luat direcția politică a „Sămănătorului*, dag 
le reproduce mereu în diferite combinaţii şi în diferite „variaţiuni pe 
aceiaşi temă”, fără a le dovedi,—şi anume: 
1) Poporul atita aşteaptă, propaganda democratică 
` , pentru ca să 
isbucnească ca un „ocean de pofte şi rtoniri Drei 
Unde a văzut directorul „Sămâănătorului“ astfel de lucruri, nu ştim. 
În ţara pe care „oamenii serioşi“ o califică de cea mai democratică 
sëtzen în ite Lë se arată mai conservativ de cit conducătorii 
A ara oyd (op. cit, p. 218 urm), încit radicalii i j- 
dică împotriva „referendumului“, ga dia 
Insuşi d, Popovici face caz din fa 
ptul, că în 32 ani (1874—1908 
poporul elveţian a răspins prin referendum (din conservatorism, Cosi 
deşte casta două măsuri, pe care d-sa le găseşte utile, 
oporul trebue condus de fruntașii săi „fireşti“ gi AN 
Dar cine sint truntaşii fireşti 3 EE 
O nobilime privilegiată 3 ¿Nu îndrăsnesc să afirm 
! , că aceasta este 
idea d-lui Popovici, dar sint oarecari indicaţiuni în acest sens), 


Cum se desemnează aceşti fruntaşi ? e? 
dul au: ul) şti fruntaşi ? sau de unde să ial o nobilime, 


Mister, 


Apoi cate om de stat, care „politician“ cinstit 
e chiar, nu se crede, 
SN EE patriot ? Nu din patriotism tocmal ține fiecare la 
ui 


li recunoaşte, de pildă, de patrioți directorul F 
d-nii P. P. Carp sau N. Iorga? , E e 
Dar concepția d-lui Carp asupra naționalismul 
F : ui, şi a d-lui lorga 
asupra democratismului diferă de a d-sale atit de mult! (Despre Ca 
mg nu mai vorbesc, findcă, peniru d. Popovici, trebue să întrupez 
cai eeuartp + „materialismele“, „cosmopolitismele“, „paciiismele“, 
sau „leminismele* imaginabile,.. „abominaţiunea pustietăţii=!..) 
3) Democratismul duce statele şi națiunile ta pierzare. 
cor s'a intimplat acest lucru ? 
in cauza democratismului se descompune sub 
glorios de altădată al Osmanliilor ? i A Impe 
Din cauza democratismului a ajuns la mar 
ginea prăpastiei Impe- 
ur Ţatilor, a suferit o infringere ruşinoasă şi se sbate zum in ig 
ţa pi ai pue viaja de stat pe vr'o temelie sănătoasă 3 
u, în vechime, din cauza democratismului au pierit Impărăţiile 
Egiptului, Babilonului, ete, sau chiar Imperiul Roman (trebue fe 
o parte, de pildă, lămuririle în această privință ale unul Mommsen 
sau d ale unui Liebig, celebrul chimist) ?,.. i 
t cum se explică prosperitatea unei ţări ca Elveţia, care, c 
S u toate 
ONAE naturale atit de neprielnice, merge în fruntea progresului 
chiar material, economic,—fără să mai vorbim de cultura ei, de şcoalele 
ei exemplare, etc„—cum cu atitea detalii ne arată şi Lloyd, citat de d, 


MISCELLANEA Du 


Popovici? sau pe ce temeiu de fapt ar putea vre-o Casandră reacționa- 
ză să-l prezică Elveţiei pieirea, chiar pentru vremuri cind vom îi „sub 
giia verde"? Oare aici puterea destructivă a democratismului nu e e- 
ficace, şi pentruce ? 

Şi care democratism ? Al „oamenilor serioşi, ca Dicey, Freeman, 
Brice, Lloyd, ete.,—sau „cel ce nu există“ P... 

Nu ştim. 

In zădar veţi căuta răspuns la aceste întrebări In toate polemicile 
d-lui Popovici. 

Atunci împotriva cui şi pentru ce se răsboeşia da ? 

ŞI iată, polemica a luat sfirşit.., Păcat!... 

D. Popovici insă, după aproape şese luni de activitate publicis- 
tică intensă, ne făgădueşte că ne va desvăli mai tirziu toate aceste taine, 

Să aşteptăm. 


» 
SS + 


Dar despărțindu-ne astfel de d. Aurel C. Popovici, cel puţin pen- 
tru moment, datorim cetitorilor, desigur, o lămurira. 

Pentru ce regretăm, şi regretăm sincer, sfirşitul lamentabil al aces- 
tei polemici,—cu tot tonul ei gladiatoric, cu toate „artiiiciile* şi cu toa- 
te violențele ei excesive şi nejustificate de nemic ? 

Cu oricare altul, evident, n'am sta de vorbă în aceste condiții, 

Dar d. Aure! Popovici nu poate fi judecat ca oricare altul. 

Sint polemişti cu cari e o mare plăcere să discuţi, fiindcă gindi- 
rea lor originală şi bogată, argumentaţia lor strinsă, luminile neaşteptate 
ce ci aruncă asupra unor feje ale problemei, nelămurite încă chiar pen- 
tru d-ta,—dază nu te conving, te silesc să-ţi limpezeşti propria-ţi cugetare, 
să o supui unui examen mai serios, dintrun nou punct de vedere, să 
o iărgeşti şi să o adinceşti, 

Intr'o astfel de polemică adversarii, remăind chiar fiecare lreduc- 
tibil pe punctul său de vedere, simt totuşi că n'au discutat în zâdar, şi 
mau răpit, fără folos, timpul celitorilor; că prin faptul chiar că două 
concepţii antagoniste au fost puse față în faţă, în contradictoriu, şi des- 
voltate pănă la ultimele lor consecinţi—au ciştigat nu numai polemiştii 
ei inşi-ş: şi cetitorii, dar s'a netezit calea adevărului, Căci mintea slabă a 
omului mici nu poate străbate spre adevăr, decit prin cărarea spinoasă 
a şovăelii, a îndoelii, a criticei şi a discuţiei, intrupate în diferite con- 
strucțiuni teoretice, ce par intotdeauna autorilor lor atit de armonioase şi 
solide, şi adesea-— atit de şubrede urmaşilor... 

Vigurosul director politic a! „Sămănătorului“ nu face parte din 
această categorie de polemişii, 

Cu toată erudiţia-i vastă şi serioasă, cu toată convingerea-i adincă, 
ce radiază din fiecare cuvint şi... din fiecare semn de exclamaţie,—li 
lipseşte puterea de argumentajie şi de critică, şi acea putere de mlădiere 
inteiectuală, puterea de comprehensiune a ideilor adversarului, şi—nu 
numai ale adversarului. 


LETTA är" OK 


155 VIAŢA ROMINEASCA 


D. Aurel Popovici,—ca şi acele aparate Marconi cari, din nesfirşi- 
tele vibrațiuni ce întretaie în toate direcțiile spațiul, nu sint sensibile 
decit la anume fel de ondulațiuni,—din ce spune adversarul, din tot ce 
ceteşte, în perfectă bună credință, nu înţelege decit ce-i convine şi cum 
îi convine, !) 

Toată construcțiunea-i teoretică, cum am spus mai sus, se rezumă 
în două trei formule invariabile, 

La toate sforţările de logică şi argumentaţie, dag, impasibil şi ri- 
gid, răspunde prin aceleaşi două trei afirmaţiuni sacramentale,—agremen- 
tate numai prin şiruri mai lungi sau mai scurte de semne de exclama- 
jie, sau prin varietatea caracterelor tipogralice... 

Ca o stincă de granit, pe care nu o pot urni din loc, nici măcar 
brăzda, toate fulgerile cerului... 

In asemenea condițiuni, dacă discuțiunea cu d. Aurel Popovici 
nu-ţi poate procura plăcere intelectuală, ca îți produce un intens senti- 
ment estetic, 

In vremurile acestea de neurastenie şi reflexiune, e un deliciu să 
te opreşti un moment în faţa unul om dintro bucată, chiar dacă arhi- 
tectonica sa teoretică se reduce numai la cele două trei formule mistice. 

Chiar atitudinile duşminoase şi disprejuitoare pentru adversar, 
violența de limbaj, tendința de a-ţi suspecta buna credință şi de a-ţi cău- 
ta în toate numai „tertipuri advocăţeşti*, — departe de a-ți displăcea la 
acest om, îți complectează Impresiunea reconfortantă de caracter întreg. 

Fiindcă, nu uitaţi, că atunci chiar cînd polemizează, d. Popovici, 
în realitate, nu discută, nu argumentează, nu se îinjoseşte pănă la sub- 
terfugii de logică (cu voinţă, cei puţin), ci oficiază; prin fiecare rind 
scapă neamul şi ţara de pierzanie ` chiar prin fiecare ghilemea şi semn 
de exclamaţie pune cite o proptea la scaunul Domnului, clătinat de ne- 
credința veacului, de incursiunile „raţiunii suverane“, atit de disprețuite 
de dan, 

In această stare sufletească, sint explicabile toate violențele, pre- 
cum este explicabil că o observațiune, cit de obiectivă, pare a indrep- 
GU o ripostă şi mai vehementă. 


1) Ineă o pildă, pe lingă cele ce am dat până acum: 

H. D. Loyd arată, ca în cuttond Glaruse Consilioi—udică „guver- 
nul” — e ditor să supună votului adunarii plenare a Eeer (Laudsgo- 
meinado) si măsurile ce on isyorese din e pi lui, a Consiliului, și care nu 
sînt aprobate de el, şi dach aceste măsuri sint votate de adunare, guvernul 
e dator să le serie in ordinea zilei a anului următor—mâsură excelentă, 
evident, De aci invățatul american conchide: „Consiliul exercită astfel 
un ooto limitat —{a limited veto)“, — adica ceea ce e conoscut in dreptul 
constituțional prin „veto suspensiv”, — în opozitie eu „velo absolut“, care 
limitează drepturile corpurilor legislulive,—eca dreptul da veto al Regelui, 
d. p in j aiaee romină, 

D, Popovici, pe linga că citează neeastă frază detaşat, ca n regulă 
generală, pe care o puna in legâtură cu alte restrieliuni ale „suveranităţii 
populare”, o traduce astfel: „Consiliul exercită de fapt un veto Himitativ* — 
nă limitat, cum spune autorul! Şi as putea aere aceste pilde de înțe- 
legere greşită a d-lui Popovici, (dar conforma felului său de a gindi) până 
la infinit, eu toată buna-i credința nediscutabila. 


MISCELLANEA 139 
ee 


Pentru o fire de prooroc toleranța e un păcat, „eteticii“—şi 

eretici sint toli „adversarii,“—nu merită decit ură și dispreţ pe această 
cazne vecinice in cealaltă. 

sia, em acestea am cetit în Clemenceau, —tare dacă ar îi renunțat la 

politică, tot ar D rămas în istoria țării sale ca o strălucită figură literară, — 

un fin portret de „prooroc“, în tipul unui pastor protestant : 

„Pentru Strumpi,—mai e nevoe să spunem ?—eretic (malpensant) 
„insemna orice om ce credea alt-iel decit dinsul.... Pentru el era o 
„Inexprimabilă suferință ori de cite-ori întiinea pe cineva, cu care era P 
„divergență asupra vre unul punct de teologie... Şi acest om, care nar 
„putut să strivească un purice, sfirşia de cele mai multe ori prin con- 
„damnarea interlocutorului său la facările vecinice. Dacă nu spuneai a- 
„min la ori-ce cuvint îi cădea lui de pe buze, nu puteai isprăvi con- 

cu el decit blăstemat pentru erezie*....)). 
ga d. Aurel C. Popovici are o fire de prooroc, ca şi d. N. lorga, 
şi chiar mai mult decit d. N, lorga. Ă 

D. lorga, d. p., la nevoe ştie să-şi menajeze concursul electora 
al d-lui Lascar Tărăbuţă, sau poate, cu toată-l susceptibilitatea prover- 
bială, păstra o prudentă tăcere, față chiar de d. Aurel Popovici, 

Dar acesta nu cunoaşte ast-fel de stăbiciuni,—dă cu toporul... 

Nu e de mirare, că d. L Scurtu—pe care natura l'a făcut „disci- 
po! credincios“, gata de a primi harul, cum pe ceialalţi i-a făcut prooroci, 
—a şi părăsit pe d. N. Iorga spre a se alipi de d, Aurel Popovici. 

Dar firii de prooroc e inerent, ca să zic aşa, să privească lumea 
„+ picioroange,.. 
e D See idee, Clemenceau sau Jaurès; Schmoller, Wagner 
art; K. Marx sau F, Lassalle 2... 
CAN era Ge cit de modest, poate, de sigur, critica ideile unui geniu 
chiar. Care bun şcolar nu ar putea azi să lămurească punctele slabe ale 
Dei lui Kant? 
was Dar o sa de prooroc nu se poale märgini la critica ideilor, —ii 
trebue să atunce în „ghehena de foc“ pe însuşi creticul,—şi iată nevoie 
de a discuta valoarea însăşi științifică, şi chiar de om, a „adversarului. 

Te poți formaliza, dacă eşti privit de pe... picioroange, în „osti 
companie“ a atitor oameni de stat, învăţaţi şi scțiitori,—„vestiţi” sau 
„zăpăciţi* 2... 


Prin urmare, fără supărare... ag 


4 


înteetor 
P. S.—Colaboratorul nostru A. Mirea, cu tot talentul lui scînteetor, 
devine gtav,—apare în volum... („Caleidoscopul Ini A. Mirea, tipărit 
de D. Anghel şi St. O. losit*), editura Minerva, preţul 1 leu 50. 
Te trezeşti că ajunge prooroc şi acesta, cu concursul d-lor D. 
Anghel şi St. O. Iosif l.. 


nna n 


—— 


1) «Les plus belles pages de Clemenceau” (Paris, 1908), p. 32. 


a cu pă » 


Recenzii 


Adina Gr. Olănescu, Cugetă i, 
„Minerva, Bucureşti, 1908 Pretul 
lei 1.10, 

Adina Oläpesrcn n fost coea rn so 
chiami o „intelectuula”, adică o finti 
omenească, care-și pune probleme rs- 
Intiv la lucrurile şi imprejurările Iu- 
mii uceştia, cure se indeletuicesle cu 
ideile despre lucruri tot atita eit și 
cu luerurile, dacă nu și mai mult, și 
pentru rare, cu un cuvint, ideii: au 
tot atita realitate ca şi lumea conerată. 

Şi cum ssumenea exemplare omi- 
neşti de lux siut rare, mai rare în 
țara noastră, si incă şi mai rare prin- 
tre femei,—scugelările“ Adinei Olă- 
noscu nu pot fi cetite făra interes și 
chiar târă pielute,—căci viaţa acestei 
distinse femei s'a curmat aga da iras 
gic, aşa de nedrept de lragie. 

Mulţi nu nu predilecție pentru acest 
gen. Şi poale cu ourecare cuvint: 
Fiind nişte concluzii ale unor argu- 
ineutări, pe care autorul nu le desfä- 
şoară, mäin ganerulizări scoase din ob- 
servații, pe caro autorul nu ni le face 
cunaseul a, — scugetările*sial, pentru co- 
titor, simple afirmäri personala. — Un 
seriitor francez, mai därntzt, sta luat 
curioasa indeleinieire de n refaca cu- 
getările lui La-Rochefouenuld, ufirmind 
eontrurul. Depilda La Rochefouenuld 
zice că femeile, în intaiul amor, iubose 
pe barbaţi, în celelalte amoruri, jubose 
iubirea, ete, Seriitorui francez, de ra- 


re vorbesc, schimbă eugelnrea aceasta 
in contrarul ei. Şi Fagvel, care anali- 
zeuzi aceste cugulări refäeule, pâseste 
că unele sint tot stit de adevarate 
raşi eorespunzătoarele din LaRoche- 
foucsuld, alteie mai adevărate, citeva 
veudevărate, Cu să dnvedeasră pentru 
ce culare cugetare refăcută e maf a- 
devărală, Faguet arpumenteaei, .—si 


` triumfeazi, Dar ştim uo care au fost 


arpumeniela lui La Rochefoucauld? 

Ce ur răspunde el, daca ar putea dis- 
cula eu Faguet? luă defectul aces- 
ini gen. 

Dar ducă, din punct de vedere eu- 

rat gliimțifle, „cugetările“ Gan mare 
insemnitate, în sehimb ele sint un ad- 
mirabil stimulent pentru gindire. Si 
mni ales atunci cind „cugelarea* e re 
lativa la preveupaţiile care te stăpl- 
nese, Se poate, de pildă, ceva mai inm- 
terevant panira un om care inbes- 
te dorit „engatările* relative la iubi- 
re, la temei, la galozie, ete ?— far cind 
O „cūgeëtare“* este un rezumat fericit 
ul propriilor tale cugetari asupra u- 
nui lucru, atunci simți acea cunoscută 
bucurie de a te regăsi în „cartea“ pe 
care o ectești, 

E de prisos să adaog că forma are 
o importunia coșirşitoura în genul n- 
cesta,—eaşi în orice gen care are, prin 
definiţie, ea insusire seurtimea. Ca și 
iutr'o epigramă, forma trebue så fie 
coneisă,—expresiile pregnante, — eu un 


: RECENZII SS 
leg, EE TEE 


cuvint—lapilară, Pâră aceasta, 0 ët: 
getare* pierde mai mult de jumătate 
din valoarea ei, 

Această însemnătate a formei face 
pe mulți să creadă că „cugetarea” ar 
consta în exprimarea intro formi nouă 
a orledrii idei, Din acensta cauză o 
mulțime de idei curente, exprimate 
printr comparaţie nouă, ne sint date 
drept „cuuetări”. Aga, ca să luăm un 
exemplu chiar din „cugetările“ Adinei 
Olaneseu, cind eu zice: „Na toate pio- 
trele selipitoaro sint seompe : nu tos- 
te vorbele mari sint rodnica“,—ca spu- 
ne un lueru ştiut de toata lumea. Ton- 
ta „cugeturea“ sia, ari, în comparaţie. 
Cugetarea aci o numai atita; „Nu tot- 
te vorbele mari sint rodnice“. Dar ci- 
ne ar indräzni să dea această idea 
drept o „cugetare ? 

Şi sint şi „cugelări* eari cuprind ba- 
nalităti, fară ca măcar ucostea să Ba 
inlorite eu o comparatie, De pildă, 
din Adina Olânezeu: „Mizeria siăbeşte 
si trupul şi soletul”, 


O adevărată „cupeture“ este o idee 
nouă, stabilirea unui raport nou intre 
două noţiuni, generalizarea unor ob- 
servalii, — eoneluzia unui studiu, caro 
nu ap dezvolti,—in stirii o ides nouă 
pentru catitorul eult, san, în orlee eaz, 
o idee care un e curenlă și eare 
puna o problemă, Tatá, de pildă, tot 
din Adina Olänesen : „Cein ce chemăm 
rănile inimii noastre, nu sint mai a- 
deseori derit ranile mindrizi nouastre“, 
Această „cugetare“ ne pune probleme. 
Un exemplu: S'a spus că gelozia sti- 
mulează amorul, Femeile o ştiu, şi 
cind observă ca barbatul Incepe să se 
răcească, ele incep să cocheteze en 
alt barbu! şi adesea reazese să aprin- 
dă sentimentele aceluia care se elibe- 
ra, Esto evident ca cuchetăria femeei 
en alt barbat nu e un fapt care să ta 
facă po iubeşti: dia conlra, Dar omul 
sufere in ambiția lui. Mindria lui de 
cuceritor e jigniti, „Rana“ lui, cum 


zice Adina Olânesu, e o „rană a min- 
drisi". El eredo insă că eo „rană a 
iubirii» ; şi aşa de sincer erele, inelt 
nici prin gind nu-i troca că min- 
dria U e exusperatā; el e sigur că in- 
birsa i s'a exasperat, că ea a ojuns la 
paroxism.—Și propo: spuneam miai 
sus ce interesanto siat „cugetarile”, 
cind în ele e vorba de o stare sufle- 
tească care no preocupă, Imaginaţi a- 
cum pe un gelos celind „cugetarea” 
aceasta a Adinei Olinescu. Desigur 
et el işi va pune intrebarea: „Nu cum- 
va „rana“ inimii mele este o Pan" 
a mindriei mele? E iubire in cviace 
simt, ori tocmai contrariul ei, ego- 
Lamm ze. Si poale că (fatl şi un efect.. 
terapeutic ul „cugatărilor* !) acel bär- 
but gelos, ne mai respeelindu-şi sufe- 
rința, aceasta se va mai micşora. 
Intă, dar, o „eugelare* adevărată. 
Acum că această „eugeture”, pe caro 
am ulestn ca exemplu, nu este tocmai 
originală, că en rezulta (dacă nu eum: 
va a fost ln fel formulată) din auton- 
nalizele ep și le fac egoiştii lucizi, au- 
toanalize de care e plină literatura 
contemporană, — aceasta e alti ches- 
tie, „Cugetaren“ aceasta insă, nu e o 
baaalitate-—Deultmintrelea azi, in ur- 
ma atitor „moralişti” (şi „moralişii” nn 
sint numat autorii da „engotiri” ei şi 
filozobi, şi romaneierii şi autorii de 
„jurnale“ ete.) e greu sa mal fi abso- 
lut origini, afară decit dacă vrai să 
eazi in paradoxe pretenţioase. 
Domeniul acestui gen literar este 
sufletul omenesc. Marii autori de „eus 
getări*, ua La Rochefoucauld, un Cham- 
fort, un Rivarol sint „moralisti“, adică 
observatori reci ai sufletului omenesc, 
aga cum se poale cunoaşte el din pur- 
taren oamenilor unul en altul, În via- 
ţa „da salon”, în viața aceasta com- 
plicata şi ipocrita, şi de aceea greu de 
pălruns, s'a aseulit spiritul de obser- 
vulie al acestor „moralişti“, — Şi nu- 
mui din exploatarea domeniului aces- 
tula poale trăi acest gen.—Acola un- 


142 VIATA ROMINEASCA 


de se poate taca stiință exactă, unde 
sintem datori sa facem ştiinţă exactă, 
—aeolo nu oteren pentru „cugetări“... 

Totuşi unii tree sub numele de „cu 
golări“ şi teorii asupra vieţii şi lumii, 
ba chlar şi teorii, ori consideraţii, a- 
supra domeniului sliinţiler fizice ale 
naturii.— Şi dind și acestui soin de „eu- 
getări“ forma seurtä şi lapidară, ion- 
dul şi forma se simt räu impreună şi 
ambele sufăr de această imperechiare, 

Şi unele din „cugetările“ Adinei Olă- 
nescu sint teoretice, E vorba în ele 
de matemateci, de timp şi spatiu, ete. 
Această distinsă şi cultă famee, euri- 
oasi de problemele el teoriile ştiinți- 
fce curente, şi-a făcut oarecare consi- 
deraţii personale asupra lor, pe care le 
găsim trecute printre „cugetări”. Mul- 
te din aceste „cugetări” sint mai de- 
grabă „opiniuni* interesante ale unei 
diletante inteligente. 

In definitiv, prin nobleța sentimen- 
telor ei, prin cunuşiințile ei, prin mä- 
nuitea indemânatică a limbii romi- 
neşti, care nu o a clasei din care fa- 
ce parte autoarea, şi, mai presus de 
toate, prin preocupaţiile ei, Adina Ola- 
nescu merita un loe onorabil in lite- 
ratura noastră săracă... Ea merită in- 
că ceva, care, do sigur, i-ar A făcut 
si mai multa mulţumire: un loc in 
inima noastră. 


Corneliu Moldovanu, Cintara 
Cintăritor, Preluerare în versuri după 
Biblie, „Minerva, Bucureşti, 1908. Pre- 
Lui i leu. 

Cintarea cântărilor d-lui C. Moldo- 
vunu este, cum spune insusi traducă- 
torul, o „prelucrare în versuri după 
biblie“. In adevar, d. Moldovanu a am- 
plificat şi a schimbat. A fent vari- 
sti pe o temă dată. Am comparat 
textul biblic eu traducerea: Traduce- 
rea este o amplificare a originalului, În 
multe locuri, un cuvint, o imagine din 
textul original a dal irndueftorului 


prilejul de a face două, ori mai multe 
versuri, —prilejul de a se transforma 
din traducător în autor.—Şi nu-l invi- 
nuese pentru libertatea ce şi-a luato. 
Odată ce nesa declarat ce a avut de 
gind să facă, nu ne rămine decit să 
vedem dacă a facut bine, artistic, ceia 
ce a facut, Și a facut, în genere, bi- 
ne. Cintarea cîntărilor d-lui Moldo- 
dovanu o poezie, — și d-sa a şliul să 
găsească ai forma, oarecum arhaică 
şi... orientală printr'un fel de monoto- 
nie a ritmului, ceeace satisface exi- 
genlele cetitorului, care vrei să gå- 
sească in Cintarea cîntăriler un suflet 
altfel decit al mastru, un suflet aşa 
cum ni-l inchipuim, pe drept suu pe 
nedrepl, în urma lecturilor noastre 
despre oamenii vechi,—noi „oumueni mo- 
derni, cari avem simţul istorie, ori 
presupunem că-l avem. 

O alta libertate ce şi-a luat tradueă- 
torul-aulor este înnobilarea varecăror 
termeni prea proprii, cari, ducă ar îi 
fost redaţi aidoma, ar fi fost jienitori 
pentru noi, care sintem, în vorbe, mult 
mai „pudici* decit străvechiul autor 
al acestui cintec de triumf al iubirii. 
Oamenii de azi s'au spiritualizat şi 
au desfăcut draoatea in dout; dra- 
gostea fizicii şi dragostea xulletească, 
Cei vechi însă nu cunoșieu această 
subtilitate. ȘI, de altmintrelea, şi cei 
noi, dacă sint normali. n'o cunose de 
fapt. Dar cei noi obişuuese să consi- 
dere ca inferioară, și aproape ca o 
slăbiciune ruşinoasii deşi fatală, fizl- 
cilatea dragostei şi unele cuvinte, deci, 
dia Cintarea cîntărilor ar fi fost jigni- 
toare. D. Moldovanu le-a spiritualizat și 
innobilat—dur nu faca nimic ` Ele evo- 
că, totuşi, cela ce vechiul căntărei 
exprima fară pie de jenă, 

Am convingerea că uceastă tradu- 
cere este binevenită nu numai pentru 
publicul iubitor de literatura, dar și 
pentru tinerii seriitori. Ea poate serri 
de îndreptar pentru tinerii poeţi ca- 
re, sau cintă femeea obiect de plăcere 


RECENZII 143 


(azi sint puțini; acum zece ani eran 
majoritate), sau cintă femeea ca in- 
spiratosre de un sentimentalism inte- 
lectual, ducă mă pol exprima asa. Am 
impresia că dela Eminescu nu s'a mai 
cintat fameen în chip păgin, adică in 
chip compleet, Şi, de altmintrelea, nici 
innainta de Emineseu.. Nu e bine eind 
un poet e „materialist ori „spirjtu- 
alist“ în simtire, El trebue să fio om, 
—şi „om“ aşa, este omul antic ori o- 
mul Renasterii, Şi farmecul adine al 
poeziilor de iubire ale jlui Emineseu 
vina de acolo că el a fost un om de 
felul uvesta. Sint rari poeți cure au 
cintat iubirea eu atita poezis ca Emi- 
nescu, D. Gherea i-a reproțal că n'a 
cintat Temeen ecläieant, Nu... Cou- 
cepția iubirii lui Emineseu a fost, pe 
cit poale îi la un modern, ca a auto- 
rului Cintării cântărilor... A crede ch 
Eminescu poule fi dasificat usor, In: 
tre iubitorii femeei-obiect de plăcere, 
este o greşală, căci Eminescu a fost 
un păgin, care nu poate fi Inchis cu 
forța într'una din modernele categorii 
sufleteşti obisnuite. 
GL 
Bi 

V, Alexandri, Despat- Vodă. Je: 
gendă istorică în versuri., Cu o DIOU) 
introductiva do Petre V. Hangs, Bu- 
eureşii. Leon Alcalay. (Biblioteca pen- 
tru toti Nr. 322—3258). 

GC Negruzzi. Poezii, Cu o notițä 
introductivă de Petre V. Huneş, Bu- 
eureşti, Leon Alcalay, (Biblioteca pens 
tru toti No. 336}. 

Nu ma ocup deelt do chipul eum nu 
fost editato aceste dovă carți. DI. P. 
V. H declară că u vrut să dea o editi- 
une populară şi, în prefata celei din- 
tăi, ne spune ce înțelege d-sa prin s- 
ceasta: „O ediţiune populară nu in- 
semnuazi, cam se face în genere, o 
elițiune de mântueală... O ediţiune po- 
pulară arọ nevoe și de nule explica- 
tive.. Ediţiunea trebue să inlesocascá 


eu singură înţelegerea cit mai in graba 
a textului, Cind te obligă să cercetezi 
dielionare sau encielopedii, nu se pon- 
te spune ca-și ajunge scopul”. N-avem 
nimie de spus impotriva acestor prin- 
cipii, dar păcat că an rămas numai în 
prefața, căci incolo, edițiile s-un facut 
tot „de mintuenală“, Notele sint date 
fară nici o ehibzuiulă-—mulle de prisos 
şi multe greşile—pe cind o mulţime 
de cuvinte, care ur trebui să ñea ex- 
plicate intr'o ediție populară, sint lâ- 
sate fară nicio lamurire, Astfel, pen- 
tru a da citeva exemple. Din Despot- 
Vodă: D. P. V, H. işi da osteneală să 
lmurească intelesul cuvintelor aer 
(„acoperămintal mesei din altar” pg. 
28), soră (viitoare călugăriți pe. 122), 
onor pg. 100, angelică („ingereascà" 
pg. 55). eros (redinįa greşita” pg. 
114) etc., dar lasă neexplicate cuvinte 
ca: Mlamidă (pg. 59), poulmodie (Li, 
talismun (57), cinism (148), ipocrizie 
(149) ete. ete. 

Din C. Negruzzi : Explică cuvintul cù- 
tană (pg. 51), dar lasă fără notă pe wwe- 
caşi pagină cuvintul hidue, în inta 
les de pedestraş ungur şi tot aşa lasă 
cuvintele: ciapehin (52) se herețeşte 
(22), ptrealal (53). Dărăbami, Arm: 
gei, Simeni, Pantiri, Aprosi, Copii (pe. 
Si ele. ete, 

Apoi cuvintul oțerire tinfiorure) H 
explică: „necaz, suferința" (Despot= 
Voda pg- 39), ciudă” (DV, 149), a se 
ațări-=u se neliniști (Negruzzi pa. 52); 
corci=„vitregi, haini” (Negruzzi 7%): 
ponor=loe ascuns (Negruzzi 54); zenit 
—eer (D.-V, 142)!! ete.ete, Nu lipsesc 
pică greșelile de tipar din aceste edi» 
ţii popnlare, care dovedesc câ nue de 
sjuns să ştii cum trebue să faci un 
lucru, pentru ca să-l şi poţi face bine. 

béi 
Raymund Netrhamrner. — 
Axiopolis und Troesmis. Die Ruinen- 
felder zweier Versehwundener Stàdte 
der Dubrogoa. 14 pagini + 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


Aceste citeva pagini, dintre cari par- 
tea întâia privitoare la Axiopulia nu-i 
de cit o continuare a etlitorioi ante- 
rioara dealungul Mării Negre, au fost 
publicate in „Alte und neue Walt", 
Studii noi, intreprinse de autor asupra 
acestor două orase romane, lu drep- 
tul vorbiad nu conțin, ri mai mall o 
sistematizare a diferitelor notiți tm- 
prăştiete, ivi cola, în diverse publiea- 
tiuni. Totuşi dragostea autorului pen: 
tru trecu! şi regiunea plini de o mo 
lancoliea poezie îi inspiră un stil vioia 
și expresit, pe care-l citim cu plicere, 
ur numeroasele fotografi ale ruiné- 
lor sl reconstituirile incereate ne a- 
jută să intelegem intruecitva er erau 
odata aceste pulernive forturi Am 
vorbit, en prilejul reeenzarii altor pu- 
blicaţii ale autorului, despre condem- 
nabila indiferența in vare zae şi tind 
sā dispară atitea enmori ale trecutu- 
Ini; am putea rtdien si acumu aceleaşi 
protestări, dur la ep bun? Prginilo 
rèlative la Troemia na arata și lipsa 
de sistem gpi ignoranța barbară cu 
care s'uu facut sâpăturilo pentru des- 
valirea vechilor ziduri. Cu greu se mai 
pòste recunoaşte meum cara precis: 
zidurile distruse pănă în temelie, pie- 
trete, molozul aruneat făra ordine, iar 
plugul taie netmpedecat brazda sa, 


AL d, 


Li 
x 


Jules de Ganltier, IMpendance 
de la Morale et Indépendance des Mo- 
aura. Societé du Mareure de France, 
Paris. 

Multe prejudecăţi ale eugetării mo- 
derge vin din aceea câ desi ne pre- 
tindem emunelpați de puterea tonio- 
giei, um păstrat totuşi metoda și sen- 
sibilitatea ei, cari Denn dus la nce- 
Jeng) erori lundumentale desi pe alte 
căi. Dintre ucestea, cea mai Inrădă- 
elusta e acela de a cauta explicarea 
existenlei inlr'on principiu exterior el, 
sub formă Je lege, din indeplinirea cä- 
reia ar rezulta o sistematizare totală a 


existenței, Ori nceastă sistematizare ar 
insemna nimirirea "existenţei care, en 
find e forță în desfășurare, Ce apare 
ca o infinite de diversității în pers- 
pectivele nesfirşite ale timpului şi ale 
spatiului, în jocul complex al cauza- 
lităţii, şi nu poate fi concepută ca ro- 
alizind armonia universală. Esenţialul 
ei, reslizurea și geneza el, sint un fapt 
de diferențiare ce nu se poale em nici 
un proj reduce la unitate, spre a se 
adapta unui țel metafizic şi a realiza 
astfel finalitatea absolută, Mai mult de- 
cit atit, cunoștința insăşi, sistematiza- 
renin parte, care eo condiţiune indis- 
pensabilä existenței, nu se poate rea- 
liza daca nu exista clomente cart prin 
o opoziție fundamentală să fie deose= 
bite unele de nlicle, Raționalismul in- 
telectual conchide In virtutea legilor 
cugetarii, ṣi anume a principiului 
contradicțiunii ch, mai presus de 
activitatea ratiunii, activitate so- 
eundură co se sileate a ordona şi 
a sistematiza, e prineipiul da creați- 
une spontanee de sine insăşi a exis- 
tentei, neraționalul, pa care niciodata 
rațiunea nu-l va cuceri, cări dacă s- 
creasta sa va intimpla ea nu vu mai 
ființa. Din uceustă stare de lucruri u 
sens Gaultier concepția Bovarysmulni 
siu cu inelodă de cugolure, În ado- 
văr, nu poale fi existenţă cure să nu 
implice cunoştinţă de sine, după cum 
şi cunoştinin presupune cu necesitate 
exisiența, chiar de nu ar fi decit e: 
xistenla cugetarii cum o cere idealis- 
nu, Dar ee este cunoştinia de sine 
dacă nu o stare analilică, o oporiţie 
intre subiect şi obiect? Fa implică 
deci pe de oparta diversitatea in n- 
ceastii opoziție, iar pe de altă parte 
relativitatea acesloi runostiuli, cări 
existenţa trebuind să opua o parte, ca 
obiact, allein cu subiect, va trebui cu 
necesitate ca o parle din ea să nn 
poala D prinsă in cunoștința. Cunos- 
tința deci va gi existența sînt fupto de 
veluțiune și orice tendință da a depa- 
şi limitele relațiunii e o tendință spre 


RECENZII 


neant, o sforțare deşartă spre abso- 
lut, adieă spre o concepție gear 
imposibila, In studiile din acest vo- 
lum, coea ce urmăreşte autorul este 
dovedirea unei părți de neraționul în 
existență, a unor elemente inraleula- 
bile, eari alaturi de celo ce se pot 
sistematiza in rațiune, râmin în afară 
de orice caleul, sapă oricârii prove- 
deri. Din neestea rocoate autorul o 
fae parte moravurile, 

In adevăr, aplicind in domeniul fap- 
telor morule, eu rigurozitate, metoda 
pe care Kant o întrebuințează în stu- 
diul formelor de cunoştiaţa, el stabi- 
leşte că faptuljetnie elementar, din ale 
cărui combinnţiani s'an născut rele 
mai doosebile morale sociale at rafi- 
nâriile cele mai subtile ala moralei 
individuale. e gustul individului, care-i 
indică een ce e bine gi ce e rău pen- 
tru el. Din rasfriogerea acestui gust, 
a acestui manifestari a sensibilităţii 
particulare in puterea de a imagina, 
de a reflecta gi a provedea a indivi- 
dului, pe du o parte, şi pe de alta in 
legăturile sociale, din conflictul acesta 
de veacuri, s'a stabilit o erarhie mai 
mult sau mai puţin stabila de gusturi, 
In societate indivizii cei mai tari işi 
salisfae intr'o măsură mai largă gus- 
turilo decit cei slabi de sub domina- 
unea lor, Tar eei slabi, daca ins- 
tinctul vieții e mai tare decit orice 
in ei, sint nevoiţi să sacrifice. de frica 
de a-şi pierde viuța, cele mai puter- 
nice cerinți ale instinctului, din refle- 
xiune şi prevedere. Do aci vine cå no- 
iunea de rin în moralt, printr'o in- 
versiune, este sutisfacereu unui guat 
ce ar putea aduce ca, consecinți in- 
depàrtate, daune instinetului vieţii, iar 
bine,—o serie de acte menite a contra» 
ria, din prevedere, asemenea gusturi, 
Judeeaţile morale ce se nase din con- 
flictele instinctelor din acelus individ 
şi conflictele dintro diferitele meca- 
nisme psihice, sint din ce In co mai 
complicate şi analiza lor mai avevo- 


L M 


ionsă, din care cauză realitatea e mas- 
cală şi se produce acel fenomen psi- 
hie pumit de Gaultier Bovarysm, şi 
definit ca o facultate de a ne concepe 
altfel de cum sintem! în realitate, sub 
influența unei sugestii ce-si are o- 
birșia in Interes, amor propriu sau 
entuziasm, ea mobile ale acțiunilor, Pe 
aceaxiă putere dea ne tozela pe noi 
înşine se întemeiază morala, ări orice 
individ sau grup de indivizi ce opri 
ma pe altul, după primul moment de 
violenţa, în care si-a dovedit puterea, 
se adresează puterii acesteia pentru 
a-și menținea dominațiunea, Asifal, 
teea ce e interes, profit pentru inyin- 
gitor, şi servitute pentru învins, de- 
vine orinduiala cirmuită de o lege su- 
porioară, emanată delu divinitate sau 
din raținne şi din indeplinirea căreia 
rezulta fericire. Imperativul pe ene) 
dă asifel morala e o utilitate pozitivă 
pentru invingatori şi o utilitate ima- 
ginară pentr invinsi, Pentru ca a- 
ceasta ficțiune însa să fie binefăcă- 
toare pentru toți, en trebue en gratie 
puterii de a concepe altfel de cum 
sint motivele acţiunilor, sa Be ere- 
sută de grupul de indivizi sav indivi- 
dul ce se simte astfel înălțat in o- 
chii lui proprii, adien să soroala de 
adevărat un Ineru ce li-e util, 
Faptele morale deci sint stări deri- 
vate din fenomene fiziologice primi- 
live iar diferenţiarea lor se datorește 
traiului omului în societate. Forma 
practică a fenomenului moral fiind în 
judecata individului care-l săvirgeşte, 
el intră in domeniul empirismului, şi 
ea toate fono renele empirite, e într'o 
striusă dependenţă de fenomenele fi- 
ziologice, şi findea individul nu se 
poate concepe decit numai en făcind 
parte dintr'o coleetivitute, aceste fe- 
nomene fiziologice, gusturile individu- 
ale ce fac baza moralității, ele devin 
prin influenţile și constringerile reei- 
proce, moravuri socialo, De aici con- 
chidem că morala e in dependența 


Ae 


Lu VIAŢA ROMINEASCA 


cea mai strinsă faţă de moravuri, pe 
cind ele sint independente de ca. 

Parles originală însă, proprie autos 

pului, e in aceea că el vren să duve- 
dessea cà moravurila sint indepen- 
denta nu numai de morală, coes ce 
e un lueru generalminte admis to etica 
conțimpurans,—dar şi de logică. Elso- 
coata că fenomenele etice nw se pot 
induce din experiență după cum Du 
se pot deduce nici dintru principiu 
apriori, adică sint aleatorii, conțin in 
ela un element de contingenţă iredue- 
țibilă. Aceusta se recunoaşte mai iti- 
täi în extromu lor nestubilitate, va- 
riație infinită a saneliunilor sociule şi 
individuale in timp şi spațiu, puterea 
infinili a individului de n se sustraga 
de la consacințile temnşeării, ceea eo 
face să se og arbitrurul, în lumea 
morală, constanţei din lumea fizica și 
apoi, mai ales posibilitatea de a intro- 
duce liberul arbitru, eoneepţii pur ver- 
bale, ce nu se poate proba, dar eari 
dovedese nedumerirea spiritului nos- 
tru in fala unor fenomene ce sapă 
măsurilor sale ştiințilice. 

Ce consecinţi aduce dopl sine stabi» 
lirea acestei independenţi n moravu- 
rilor de logică ? 

O ştiinţa a moravurilor e posibilă 
chier după uceasta constatare, insă tre- 
bue să recunoaştem în primul loc ră 
trebue inlocuita pretutindeni finalita- 
tea obiectivă eu o serie de finalitaţi 
subiective, pe cari le formulează sub 
formă de imperative diferitele gusturi 
şi dorinţi ce am văzut că fac baza mo- 
ralităţii şi creiază realitatea mora- 
lā. Aceasta realitate morală insă nu 
se realizează decit prin conflict, op se 
impune ca atare unei civilizații intregi 
cind o sensibilitate a avut puterea sau 
şansa de a invinge pu celelalte. For- 
ma gontrală prin curè se manifestă 
moralitatea fiind conflictul, noi nu o 
putem proba prin spiritul de deducţi- 
une şi claritate, prin imparţiabilitate şi 


pasivitate ee sint virtaţila logica ale 
dialeeticii, căci atanei am confunda ca- 
tegoriilo cunoștinții cual e actului, In 
etica deci nu putem stabili, pen- 
tru n constitui o morală colectivă, 
forme prealabile ale binelui şi ale rău- 
lui, ci ar trobui numai să hotari da- 
ca cwlectivilatea pentru care se formu- 
Lea o morală este constituită din ou- 
menice pat avea acelaş gust, sceleazi 
darinţi. Omul util în materie de mo- 
ravuri nu e nici serantul, nici logicia- 
nul dutat eu virtuţi dialectice, ei acel 
cura inzestrat en a seasibilitata puter- 
pică, evaluind totul după aceasta sen- 
sibilitate, ar putea să dea un scop, o 
ţinta vieţii pentru o clipă, scop ce nu 
su poata da pa alle căi. Acela ar fi 
creatorul de valori al lui Nivtzsche sau 
eroul ini Cariyle. Concepţia aceasta 
dovediml că totul nu poate cădea sub 
puterea noastră de sistematizare, Vi- 
deşle în neelag timp că viaţa posedă 
o putere de improvizare prin care ro- 
naşte mereu cu paserea Phoenix; apoi 
e in acord cu empirisinul şi e singu- 
ra ee se Invoegta şi cu formale inde- 
finite ale cunoştiații, care in Joe de 
a fi distruse de antinomii, se intârese 
dimpotriva prin ele. 

In capitolul Henry Heino e! le Roman- 
lisme e analizata concepţia morali- 
taţii „in sine” ca o stare de moravuri 
consacrati de naturi, concepţie ideo- 
logică a „romantismului rațiunii“ ce 
a inlucuit vechea concepție a divinită- 
ţii din teologie şi şi-a ajuns apogeul 
eu Rousseau și Kant. Această concep- 
Ge sub forma raționalismului lui Kant 
ca şi sub forma romantizmului lui 
Rousseaun se reazimă pe noţiuni falşa. 
Cel dintai se reazimă pe o falsă con- 
cepţie a realităţii morale considerind 
ideia binelui cu o enlitate obiectiva şi 
simplă, ee există prin „sine“ in natu- 
ra, pe cind oa e in realitate rezultatul 
nestabil al conflictului dintre instine- 
tele individului şi înfrinările religioa- 


Hi 


RECENZII Hu 


se și sociale, Iar romantismul ae ra- 
zimă pe o falsă conceptione a reali- 
II sentimentale, lutad cu o entitate 
simpiă și obiectivă, existind prin eu 
însăşi, instinctul iubirii aşa cum l'a 
ereat civilizaţia, cum l'a rafinat şi 
sehimbat religia şi înlrinările sociale. 
In realitate, iubirea aga cum se pre- 
zinli la omul medieval şi modern, e o 
stare foarte complicată, alcătuita din- 
tr'o justa echilibrare de tendinți con- 
tradietorii, o stare în rare instinctul 
primitiv a pierdut mult din violența 
lui, amaestecindu-se cu sentimente es- 
tetico ai elice. Modalitatea de iubire 
căreia ji zice Guultive „le mal du Phê- 
dre”, ea pare a-şi lua elementele nu- 
mai di fiziologie, este unces co a ser- 
vi! romanticilor ca Up nl iubirii ome- 
nesti. Dar ea nu e singura madelitate 
şi mai ales nu e acea dominantă, 
Grecii vechi desprețuinu pasiunea şi 
o considerau ca o boală; în evul me: 
div era cunsiderală ca un blestem, ea 
o urmare a wnei vraji. Alâluri de a- 
ceastă forma a iubirii, creală in om 
de fiziologie, exisia o alta, creată de 
intervenția sociulă, un compromis in- 
tre instinctul vechiu ul expansiunii şi 
reprodueliunii şi Intre alle tendiați 
mai noi, eu cari instinetul vechiu a 
trebuii să tranaigeza, Rowmanticii au 
confundat planurile eticii cu ale es- 
tuticii, luind forma iubirii cea mai os 
totiza prin intensilaloa ci ca cea mai 
nobilă şi mai înaltă din punet de ve- 
dere etică. Dar prin faplul că a 
făcut din patimă un lucru de dorit, in 
loc da un lucru de spnimă, cum era la 
cej vechi, i-au răpit toemui ceea ce-i 
Been frumusoţa adică puterea. A re- 
simţi pasiuuca a devenit o modă care 
au a dat ca rezultate deci! parodia 
acelor lzbueniri de pasiune fatala, ce 
aint cazuri rari in omenire, Cszul co- 
lor doi amanți celebri Alfred de Mus- 
set şi Georges Sand sint o ilustrație 
fericită a acestor raționamente, 
Constatind insă erorile acestor con- 


espțiuni nu putem totuşi să le con- 
demnăm eu totul. Idealul unui bine 
absolut, al unei Aust) absolutu, al 
unei egalităţi universale, no a reali: 
tate obigetiră, dar elo duvodese că sen- 
sibililatea conlimporană nu mai supor- 
tä formele vechi ale suferinţii şi că 
o prea mare deosebire în condiția so- 
ciala o revoltă. Iar cuvncepila roman- 
tiet a iubirii arată nāzuința sensibili- 
taţii moderne spru o formă de inbire 
in caro. violenta primitiva a iustinr= 
tului sa De induleite de simţiri mai 
bliade si să imprumute dela cunstrin= 
gerile sociale calitaţi da urala şi so- 
lidaritate, Acesta concepţii ideologica 
de drept, justiţie, libertato şi egalitate, 
sint rebectul tu congtiinga a unei in- 
tense activităţi Bier, ale na grabi că 
a sosit in proujma marii revoluții mos 
montul de a inlocui vechile ficțiuni 
teologice prin allele noi, cari să pu 
fie alit de deosebite de fapt va cele 
vechi. Aceste Deţiuni ideologice nu au 
avut insă niciodată puterea de iluzie 
a celor leoeratico şi din aceasti eau- 
ză au ridicat multe contradicții Iin su- 
fetu] modern, au sfăgiut sensibilita- 
tea gl au condus-o la pesimism şi des- 
eurajare, Un exemplu viu ee ar ilus- 
tra acestea şi a cărui analizà ar servi 
ia deseoporiren viliului intelectual al 
acestei neliniști sufleteşti o sufletul 
poetului Heine. 

Helne e romantic prin importanța 
cen mara ce o dă sensibilităţii, care 
In el e forte intensă, prin cultul, gè- 
nial şi entuziasmul pentru artă, prin 
primele sale admiraţii literare ce sint 
pentru Sehleyel, Tieck, Novalis, Chas 
misso, Hoffman. E raţionalist şi mistice, 
căci pune in rațiune principiul unei 
noi, religii a viitorului: libertatea. 
Dar în aceluş timp sufletul lui e stägiat 
de antagonismul unor tendinți contra- 
rii. Heine posrtă in el un nazarean 


şi un hellen, după Impărțirea omeni- 


rii în două grupe caracterizate ast-fel 
de Nietzsche. Adică in el e un apärž- 


148 VIAŢA ROMINEASCA 


Á 


tor al drepturilor omului după ritul 
marii revoluţii şi un artist en tendiaţi 
aristocratice şi cu gustul omului sub- 
ţire pentru viața împodobită şi civili- 
zuţia rafinate. Intro aceste două dog- 
me: „Există intre oameni o erarhie 
de ordine divină* și „Toţi oamenii sint 
egali“, Henry [eive nu a găsi! în su- 
fetul său nici o reaursă dinleetiea, niei 
o strutugemă logică pentru a realiza 
o sinteză tolre două puocte de vedere 
er ji erau scumpe şi curi se exelu- 
dean în ultimele Lu conseciaţi, Și eu 
touto acestea, intre neesto dout an- 
tinomii, s'a formulat realitatea saciu- 
la contimporană, care nu tigăduaşie 
necgulitateu intre oameni ri cauta să 
inlature numai unele forme invechile 
ee nu se mai potrivesc cu starea sen- 
sibilitaţii morale actuale, Această sen- 
sibilitate ce nu mai putea suferi sela- 
vujul, se acomodeuză foarte bine cu 
salariutul, Problema socială nu sepu- 
tea rezolva prin metoda lui Heino, 
adică opunind doua dogme irecon- 
ciliabile faţă în faţa şi apoi tomin- 
du-pe şi de conseciuţile uneia ai de 
ale alteia, Dogmele nu pot f luate ca 
realităţi eaei ele sint numai aparente, 
mijloace pentru a modilica realitatea. 
Realitatea roneretă o starea de sen- 
sihilitute ep s'a format în docursul 
veacurilor prin o serie de conflicte şi 
pumai din en vom putes scoate sen- 
sul dreplului justiţiei şi compromisu- 
lui in care libertatea so combină cu 
cunstringerea. 

Dar iulă că o teorie nouă, a lui Qa- 
inton, introduce un nou punet de ve- 
dere In filozofie. Până acum se credea 
ca viaţa, sub influența imprejurârilor 
schimbatoare, se schimbă mereu pen- 
tru n se adupla. Teoria lui Quinton ne 
dovedeşte ca viaţa, celula vie, rămine 
dnvariuhil asemenea ei însişi, Iar mo- 
dilicarile exterioare, organele, aparate- 
Je ce le creiuza, sint anume pentru a 
se pulva izola de mediul exterior şi 
să-şi poală asifel conserva toato con- 


dițiunile şi împrejurările ce-i følosese 
la necasta. Deci viața nu se adaptează, 
ci in cele mai fericite cazuri își adap- 
teacă fragmente de forte din cos- 
mas, iar cind se modific, nu progre- 
seară, degenerează. Din punct de ve- 
dere filozofic, concepția aceasta sehim- 
bă en totul sensibilitatea metafizică. 
Insiote de teorta ini Quinton Inecata 
ascensiune a vieţii prin formele ani- 
male dela amiba la om, ale carei eau- 
ze hu se explican, ar fi lasal oarecum 
credința intr'un scop, care degi neho- 
tărit. ur fi putut totuşi provoca visari, 
Cu teoria lui Quintan, nici n Boalitate 
nu mai e posibilă, Complicarea orgu= 
nismelor, inteligenţa umană, nu mai 
due spre deslinuri necnnoseute ci siut 
condiții penlru a asigura un statu quo, 
şi a impiedica disoluția Apărările pe 
cari leo pune fiziologia direct «menin- 
țarilor din afara, prin dispoziţiuni or- 
ganice şi mijloace directe, le creiaza şi 
inteligenţa iudireet, şi încă nu ne pu- 
tem pronunța cari mijloace sint mai 
eficace. 

Inteligența nu mai poate A privita 
ca scopul evoluției, nici ca up mijloc 
al eticii prin eare sar realiza in con- 
ştiinți ritmul moral, Religia morală a 
solidaritaţii, idealul de justiţie şi de 
libertate ce înalţă sufletul mudernilor, 
dacă lo cousiderâm lu raport tu sco- 
pul pe care») urmârese şi-l comparâm 
cu scopul spre care ne arută biologin 
că tinde evoluţia, sint himerice. Dacă 
dinpotriva lo privim ea mijloace pen- 
tru realizarea prosperității celulei vii 
şi vom enuta să determinăm modul 
cum lucrează ele în acest scop, le vom 
aprecia la justa lot valoare, 

Relaţiile sociale ar avea astfel pen- 
tru oameni, din punet de vedere bio- 
logic, importanța care o au peniru in- 
divizii de alta specie relațiile inlerce- 
julare. Astfel starea sociala urntinda= 
se mai proprie pentro a asigura secu- 
ritatea și creșterea numerică u indi- 
vizilor. urmenzii că tonte convențiile 


RECENZII 1 


prejudecățile şi credințile, ce nu en 
efect întărirea ei, concurează la seo- 
pul biologie şi astfel faptul social en- 
päta un scop definit de scopul biolo- 
gic. De aci insă nu trebue să ne fa- 
com iluzia ca sociologia va edpăta un 
grad mai mare de certitudine. 

Imprejurările schimbării cosmice, im- 
potriva răroru trebue să se apere vi- 
aţa, sint asa de complexe şi se referă 
la perioade de ọ durată uşa de nesi- 
gură, incit nu e posibilă o ştiinţa ra- 
re să înstilue în prevederea lor mo- 
duri de apărare. Canoaşierea scopu- 
lui biolugie va conlribui numai a face 
dia soriolngi nişte istoriei Alosoliei şi 
niște interpretatori aj faptelor sociale 
perimule, Sociologii vor continua de- 
sigur să facă doducțiuni şi să reazime 
prezicerile lor pentru viitorul social 
pe legi după metoda raţionale, jar a- 
«este deducţiuni, dacă nu au valoa- 
re ca deducliuni logice, vor exercita to- 
tuşi o influenţa asupra evoluției spiri- 
telor, tocmai pentru că conţia ln prin- 
cipiul lor ceva neraționri, petiția de 
principii a unui instinet cure, după pă- 
reren lui Nietzsche, e la radăcina filo- 
safiei, 

Teoria lui Quinton cu consecinţile 
ei filosofice, este pentru autor, un ar- 
gument mai mult pentru susținerea 
tezei jsale, Seria da studii din volum 
se închea vu vu fel de comentariu a- 
supra coneluziilur sale din volumul 
„Les Raisons da VIddalisme", la cure 
se incearcă autorul a reda o concep- 
țin generala a existenței şi a deter- 
mina În aceasta conceptie locul ce îl 
ocupi diferitele categorii de fenomeno ` 
cele stiinţilica ee arată migeärile cuge 
tarii io cadrul necesitaţilor în care 
şliința işi inserie formulele, şi categoria 
fenomenelor moralo in care aelivita- 
tea cugetärii së aralā ca o parte de 
arbitrar sau alea. După aceasta con- 
cepțiune, existenţa ar fi aclivitalea cu- 
getării insăşi, diferențiată în subiect 
şi obiect, pentru a da naştere cunoş- 


— 


tinţii, a cărei expresiuve este in for- 
mula bovaryeă, adică puterea omului 
de a se imagina alt-fel de eum e. 
Coneluzia een mai insemnală a aces- 
tei explicări a lumii e că s'a dat apoi 
ca principiu de explicare şi de justi- 
raro a existenței, în loc de etică, 
estetica. Pinulitatea morala ea prin- 
cipiu de justificare a lumii duce la a- 
boliren existenţii. Tiozind la sistema- 
tizarea totala, ea se razim po Provi- 
denta şi pe o metafizica religioasa, 
Dimpotriva, explicația universului din 
punetal de vedere estetic nu mai e o 
ipoteză ci un fapt ce se roazima pe 
analiza şi observația aclivităţii co se 
desfăşoară în univers. Aceasta activi- 
tate este insepurubila de conatiința şi 
prin aceasta implică cu necesitate şi 
fara excepţii un act spectacular (adică 
de reprezentare) In adevăr, orice sen- 
zațiune dä naştere nunai percepțiuni, 
dar aceustă pereepliune, germene- 
le prim ul sensațiunii eslelice, se 
giiseşte la toate manifestarile acti- 
vitații cugetârii. Concepţiunea idealistă 
da aceasta percepțiuna drept scopul 
și rațiunea de a fl a sensaļiunii, care 
şi-a indeplinit misiunea din clipa in 
care a dat naştere obiectului in fap- 
tul percepțiunii. Sar obiecta fosă că 
autorul dramei existenții nu da im- 
portanță părţii acestela spectaculare 
din actul său, ei dimpotriva, se pasio- 
noază pentru obiectul dorinților sale 
şi întrebuințează pereepliunea cu mij- 
loc in serviciul sensaţiunii și al do- 
rinţilor. Dar În aceasta răspunde au- 
torul că, de vrome ce starea de fu- 
rivire nu se pate realiza nicimdala 
prin dorinți şi sensaţiuni, de oarece 
dorinţile ordonate şi erarhizale da mo- 
rali nu sint capabile a da un senz 
existenței, am putea admile că ardon- 
rea cu eare dorința îşi urmăreşte re- 
alizarea prin mii şi mii de peripeții şi 
sforliiri nu e dâcit un mijloc pentru 
a da putere spectacolului şi material 
bogat. Teza finalitaţii morale se lo- 


150 VIAŢA ROMINEASCA 


veşte de imposibilitatea materială de 
a transforma sensaţiunea, ce e durere 
şi plăcere, numai în plicere, pe cind 
punctul de vedere estetic le admite 
pe smindoua, caci gi una şi alta sint 
eapubile de a da naştere pereepțiunii 
şi al da aat-fel satisfacere, a-i atinge 
scopul. Din acest punet de vodere au» 
torul e impins n admite atitudinea 
estetica ta senzul rafinat al vuvintulei, 
ca scop spre care să tindem, în locul 
virtulii morale prope de finalitatea 
etică. Autorul însă nu dă această ex- 
pliate ca o maxima universala ei ca 
o construcție logica cu nu loveşte in- 
telactul ca eea eticãh, o constrnejie ce 
nu o bazulă pe procedeul arbitrat de 
a upiversuliza o modalitate proprie a 
unui temperament, cum e cea etirá. 
Dimpotriva de la geneza vi e reali- 
zală in substanța imsăşi a faptelor şi 
se manifesti în activitatea nurmală ca 
un scop implieat in natura inseşi a 
lueruritor, şi explică existența obioe- 
tiv fară să mai Da nuvoe să recurgera 
la a ipoteza exterinară. Acosiea sint 
problemele puse cugetiării moderno în 
noul volum ul lui Jules de Ganllier, 
prezintate cu insufirienţele inherente 
unor recenzii ce sint silite să preziale 
în schiţe argumentări ce mugi an va- 
joarea de cit în pliaa lor desfăşurare. 
LS 
ie 

Jacques itardoux. Essai d'une 
psychologie de P Anglelerre contempo- 
rains: Des crises politiques. Biblio- 
thequa de philosophie conlemporiine, 
i Volum in 8, Felix Aleno, Paris, 1907. 

In acest volum J. Bardonx expune 
o parte din evenimentele, care au a- 
gitat opinia publică contemporană a 
Angliei, vorbind despre: Rechnen 
protecționistă, mişearea radicală, și 
criza politică. E mai mult oexpunere 
a faptelor, de cit o curcelare adincită 
a luerurilor. Se vede lipsa unei con- 
ceplii conducătoare, din care cauză 


privirea acestui seriitor e pesiguri, iar ` 


diferitele părți, eare compun lucrarea, 
fiind scrisa la oarecare intervala una 
de alta, fae ca unele din aprecierile, 
pa rare e] le face cu ocazia săvirșirii 


vam eveniment, să le desminlă însuși ` 
in buenta urmloare, cind, după o tre- - 


cere de vrome, a putut să cunoaseli 
lucrurile mai în intimitatea lor. De a- 
ici rezulta multe contraziceri neplă- 


cute, cum e cu aprecierile lui asupra 


mişcării unioniste, aprecieri care va- 
riuză dela o bucată la polta, în cursul 


aceleiaşi cărţi. Apni, se intimpla, că 


în deserierea unei serii de evenimente, 
intrepuna Iucruri, care nenvină niri o 
legătura, întrerup firul gindirii. Ca a- 
cesta rezerve, cartea este foarte inte- 
resaptă, căci descrierea vieții engleze 
este făeuta din experiența, autorn) trä- 
ind multa vreme în mijlocul poporului 
englez. Vom expune pe senrt ideile 
mai importante cuprinse in ucenslă 
operă ` 

În desvoltarea uriaşă a vieţii vr: 
nomice engleze, sa forisal în timpul 
din urma un sentiment de indalală, 
din cauză ch au inceput să se ridice 
rivali ameniaţători pentru producția 
poporului englez, Pe cind națiunile cu- 
ropene se sfişiau în războaie singr= 
roasu şi Statele-Unite singerau de răs- 
boiul de secesinae, Anglia Îşi des- 
volta industria 1o salturi uriaşe, fară 
a avea novoe de sprijinul vre-unui re: 
gim proteețianist. 

Dar ntà că imperiul german, impu- 
ternivit de miliardele luate do lu Fran- 
cezi, şi cucerind depozitele de mint- 
vaiuri din Lorena, îşi desvollă produc- 
țin cu o ințala fără pereche și supe- 
rioritatea economica a acestei țări in- 
cepe să sa desluşească. izvorind din 
mai multe cauze. 

Organizarea perfecționată a produe- 
tiei în Germania şi technica, datorită 
ştiinţei germane, s'au desvoltul, dupt 
cum impuneau cerințele mari : iar mij- 
loacelo de productie noi, co erau puse 


. 
RECENZII 151 


a 


fn mişeare de ùn luerätor superiur 
eelui englez. Apoi vinele do minereuri 
noi şi bogate puteau sa alimenteze cu 
indestulare peroile industriei în res: 
tere. In ce priveşte industria trans- 
portorilor maritime, tonajul steame- 
rolor de fer germane eregtea într'o 
proporție mai mare decit în Anglia. 
In taţa stagnării industriei engleze 
care n durat, acrentuindu-se tot mai 
mult pină inanul 1005, tendințele pro- 
teeționiste no eñpätat prilej de des- 
voltare, dind nastere unui puternic eu- 
rent imperialii, Cu toate acestea, pro- 
teeționismul m e o invenţie nouă ln 
Anglia. 
la secolul XYIH agricultura şi, iai 
ales, industriu engleză s'au putut des- 
vulta In deplinăate sub orrotiren u- 
nui regim proteiționist, lasă mai tir- 
ziu, cind s-a intemeiat statoruie pro- 
ducția modernă mgleză, acest sistem 
prutecționis! a direnit o pedicii prutru 
desrullurea aceleaşi produeţii, Inchi- 
derea pietii eoglea mai alen pentru 
cerealele striine menținea un salar ri- 
dieat, stinjinină dewollarea industriei. 
Liberul sehimb hrinse, inst domnia 
liberalismului ecommie, sub forma sa 
clasică, nu rezista multă vreme, In- 
dustria engletă, trimfină sub regimul 
liber-sehimbist, incepu să zim pen- 
tru prima oară Änt simţitoare tu 
1874, de cind $ pusi prilej de desrol- 
tare imperialianul proteeționisi, 
Acest protecipnism, cara se impu- 
nea lot mai nul! opiniei publice, 
este un produsul vremurilor do stin- 
Zentre a îndustiei engleze, Imperialis- 
mul ` Unien S împedice afirima- 
rea legăturilor Scumopgieg, ce unese pe 
Anglis cu coloiile sala, formină din 
stăpinirea Aum-Soxonă o uniune va- 
mala—suprumiin fiind rezervată An- 
glici. Totuşi rdicalii şi socialiștii re: 
uşeau să opun o rezistența mare a- 
cestor tendinp unioniste, arătind ma- 
selor populare că, dacă coloniile vor 
fi puse la adaostul taxelor vamale 


proteeționiste, vor vinde substanțele 
alimentare en preturi urcate, atingind 
buna stare a muncitorilor, 

In Data polilieei conservatoare şi u» 
nioniste, care pirazea tot mai mult 
principiile Intervenţionismului, parti- 
dul liberal lua un caracter tot mai ra- 
dicu!, propuutadu-și en aelivitale în 
primul log o legislație sociali, care să 
asigure intervenţia stutului în rapor 
turile dintre indivizi, să lase loe liber 
energiilor individuale, şi, prin ioter- 
veuționismnl economie, să Inirineze 
subjugarea celor slabi faji de neega- 
litaţile sociale, Energiile individuale 
nu se pot elibera dela sina de muba- 
păsarea raporturilor oeonomire, cara 
sint mai pre sus de puterile oumenilor 
luaţi în mod izolat. Acest partid libe- 
val socotegte ca pa mai sint iu dea- 
juns revendicările de ordio pur politie, 
ci trebno avută în vedere rerl: imbu- 
nâtățire economică- 

Faţa de noile orientări intelevtunle, 
individualismul lot Spencer şi libera- 
lismul clasice sint amintiri din sremuri 
trecute. Alaturi do mizearea liberalis- 
mului retanit. și den treia mişeare rue 
divală, se mai distinge o mişcare so- 
ciclistă, 

In urma dispariţiei ehartismului, pare 
tea moncitorimei eu o mai bună situ- 
ajio materiala n fost chematà la vi- 
aţa politică, in urma legei de la 1988. 
Dar cu toala că proletariatul a fost 
chemat, cel puţin în parte, la viață 
eonşlieniă, nu şi-a putut mentine o 
atitudine politica hlependenlă, ci a os- 
cilat între cele două vechi partide de 
guvernămiut, de oarece migeares sa 
nu se râzâma pe nişte prineipii eala- 
uzitoare în materie polilieă, nu avea 
un program politie fixat. Ca vremea 
insă, în această dezordonată șortire 
a puterilor proletariatului, încep să se 
distingă grupări politice urmărind un 
seop independent, si arganizind puto- 
rile muncitorimei pe baza unor pro- 
grame exeluziy de clasă. 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


Intre diferitele organizaţii ale mun- 
cltvrimei engleze, a Inceput să seim- 
pună Independent Labour Party, creat 
in 1502, 

Mişcarea maselor muneitorilor ep- 
gleji a căpălat un caracter tot mai 
socialist, deşi nu marxist, Socialismul 
teorotie marxist na a putul prinde rå- 
dăcini viguroase în Anglis, caci va- 
raclerul englez se mulļjumeşle, din 
cauza ulilitarismului sau, numai eu ro- 
formele imediate. 

la urma unor crize pulernice, prole- 
tariatul englez şi-a format o organi- 
zaļie politica Labour Representation 
Comites; deasemenea şi proletariatul 
seoţian şi-a formal o organizație ana- 
lougă. Actualul Iuubour Party eslo o 
transformare a organizației Labour 
Representation Comitee, in care in- 
tau numai reprezentanți ai munzilo- 
rimei, dar cu diferite concepţii poli- 
tice „Partidul muncilor englez nu vo- 
eşte sa fie decit un sindicat politie 
de intereso couperulive „(Jacques Bar- 
doux—Essui ete, pag. 185); ele un 
conglomerat de elemenle socialiste și 
trade-unioniste. 

Cind activitatea economica engleză sa 
trezi din slagnaţia, in care se alla în anul 
1903, se intimplă totodată o schimbare 
in orientarea politică a multor pături 
din puporaţia engleza, Protectionismul 
şi tendințele conservatoare incepură 
să Be combătule lot mai mult, fața 
de formarea unor noi idealuri, Mai 
multe alegeri parțiale în 1903, cind 
guvernul era conservator, au insemnat 
o primă atingere u unionismului. la 
acesie luptu electorale, puterile bise- 
ell catolice şi anglirano dădură spri- 
Jiu conservatorilor, şi in faţa comsar= 
valorilor şi unioniștilor imperiulişti u- 
aiti s-au aliat muneiturii şi cu radi- 
calii, Alogerea een mara dela 1900 s'a 
sfirşit cu victoria libursehimbiztilor ai 
infringerea unioniștilor, in timp ce o 
rudeşteplure a afacerilor, a urălal cà 
taxele vamale protecţianiste sint da 


prisos, Apai la aceasta infringero a 
conservatorilor a mni contribait şi fap- 
tul, că oi îşi instrăinaseră simpatiile 
muncitorilor, părăsind principiile in- 
tervenlionismului în raporturile eco- 
nomice, pe care ei le palronaseră în 
multe imprejurări pentri a smulge va- 
tarile muncitorilor, Appi lot conser- 
valorii işi ulraseră duguănia munci- 
torimi prin măsurile hate în conira 
sueiulismulai.municipalşi contra trado- 
uniunelar, | 

Datele statistice, decare autorul se 
serveşte pentru ilustrirea afirmārilor 
sale, sint numeroase, luate din izvoare 
sigure, formind un paterial preţios. 

| IN, 


DR 
KA 


j 

Dr. Gusinve E Bon. La Nais- 
sance si l'Evanoni de la Ma- 
tière. Paris, 1908, Société du Mercure 
de France", Prix (75, 

E o couterența jnută nu de mult la 
Ostende şi in card autorul își expune 
pe scurt teoriile sale asupra mate- 
riei,—leorii desvatale in scrierile mai 
voluminoase: „Lfvolution de la ma- 
licre*, şi V'Evoluion des forces“, 

Autorul a reu condenseze în 
vre-o 50 de pagiji de-o mara precizi- 
une şi elaritale tele cele mai in- 
semnate ale cercelăilor sale făcute 
timp de zece ani a disociațiunei 
materiei, 

Nu putem da cetilților o mai bună 
ideje despre aceasiajearto decit tra- 
ducind rezumatal fènt de autor la 
sfirşitul ucostai confdențe,—un rezu- 
mat ea însă-și: 

„Expunerea care 


„nea unor diferite 
„a rotaļiunii lor, an imagazinut ener- 
„gie Aceasta energi a căroia una 
„din forme este mattia, se dissoci- 
„ază şi apare sub difate stari: elec- 


"17 g hE di i 


RECENZII 153 


„tricitate, caldură, ete., aşa că readu- 
„te materia la eter. Nimic nu se cre- 
wäi, vrea si zică că nu putem crea 
„malerie, Totul se pierde, însamnă că 
„materia dispare complect ca materie, 
„reintoreindu-se la eier, Ciclul e deci 
„complect, sint două faze în istoria 
„lumii: 1) condensația energiei sub 
„forma de materie şi 2) risipirea a- 
„coslei energii.— Aceasta distrugere fl- 
„Dală e porte urmata in cursul vez- 
„curilor de un nou cielu de nugtere şi 
„de evoluţie, făra să De cu putinţa de 
„â hotâri un termen acestor distru- 
„geri şi renaşteri probabil eterne“, 

Dapă cum se gie, teoriile lui Gus- 
tave Le Bon, relative la naşterea şi 
dissoriația materiei, au avul un mare 
răsunet in lumea învățaţilor, ŞI cum 
broşura aceasta le dă Intr'un rezumat 
fourte limpede, o recomandăm celito- 
rilor nostri, mai ales acolura cari nu 
au urut prilejul să cunoască volume» 
le mnai sux citate ale autorului. 

H. L. 
a S L 

Andrei Rådnlescu, Luptele lui 

Stefan cel Mare cu Turcii în anii 


1470 şi 1478, 90 pp. Bucureşti, Carol 
Git, 1908, 

Cercetarea aceasta a fost facuta in 
seminarul de istorie romină, de sub 
direcția d-lui profesor D. Onciul, dela 
facultatea da litere din Bacureşti, şi e 
iucă o mărturie despre metoda sni- 
toasă pe care o dobindese studenţii 
acestui seminar. 

Lucruri nout nu se vor pâsi in a- 
coastă cercetare, afară de discuția 
unor puncte de amânunt. Lucrarea o 
formată din adunarea, analizarea şi 
sistematizarea tuturor ştirilor pe cari 
le avem asupra luptelor dela Podul- 
Inalt şi Razboeni; concentrarea a- 
ceasta sistematică de material ar fi 
fost mat de folos dacă autorul ar fi 
avut grija de a inlatura unele imper- 
fecţiani, nu atit in povestirea eveni- 
mentelor, cit mai ales in ce priveşte 
citațiunile, cari siut facute cu unele 
inconserrențe şi cu oarecare neobici- 
nuinţă asupra technicil,—ce ar trebui 
să lipseasea din orire lucrarea istorici. 


M. T. 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare. (lunie), 
Pe lingă d. L Adam, Convorbirile li- 
terare, cu acest număr, gian cistigat, 
lusfirgit, şi colaborarea eunoseulului 
bărbat politic I. Radu, care, dind fo- 
vilura cen dio urmă d-lui Tăslăoanu, 
mai gisește, in ingrijorarea sa patrio- 
tică. destulă energie ca sa ne distrugă 
şi pe noi, în treucal. 

A propos: Mar putea măcar acest 
invàțat barbat să ne spună ce e cu 
„Kebias*, vaci acel bărbat falnie, care 
poarta geograficul nume de Mehedinţi, 
ne-a făzăduit, sint acum vre-o palru 
luni, ea se va expliea asupra celebru- 
lui „Kebins",—gi n-a favut-o, 

Sămănătoral (luule—Tulie). Par- 
tea literară a acestei reviste nu este 
așa de gravă ca cen politica, Poetul 
cel mai plin de fantazie și de spirit, 
a cărui existența a pus ln nedumerire 
sărmana estelică a d-lui M, Dragomi- 
rosen, A. Mirea, publica fragmente din 
„Caleidoseopul” ce a apărut de curind 
şi din care eetitorii nostri au arut fe- 
rieirea sa guste o bună parte, 

Junimea Literară (lulieAu- 

gust).—D. laneu Nistor publică disenr- 
sul ce la ținut eu ocazia serbarilor 
„dunimii“ şi in care caracterizează o+ 
peri istorică a d-lui Dimitrie Onciul, 
— D. L Grâmuda reproduce dintr'on 
călindar citeva poerii anonime, scrisa 
de un câlugâr bucovineun şi cari, în 
adevăr, sint frumoase, mai ales: „Mie 
insumi" şi „Sbucium".—Se reproduce 


din „Patria“ No. 366 (t900) e bucată 
in versuri („Un roman liric”) datorită 
unui eminescian, care iscăleşte C. Ver- 
de şi eare conține versuri de o ada- 
vărati inspiraţie poetică.—D. 1. Broşu, 
in Moartea erniului” (fragment) da do- 
vadă eă gustă mult şi şi-a însuşit fru- — 
museţu formei celor doi mari poeţi ai 
Ardealului, Coşbue și Goga, E intere- 
santă forma lui Goga utilizata intro — 
bucată epică, eum e acea a d-lui Broga, — 
—D. Loiehiţă are citeva versuri, din 
art tranapiră o discretă sentimenta- 
litate, — care esta caraclerislica tutu- 
ror versurilor sale. 

Arhiva (Junie). D. dr. L. C, Cos- 
movici foce conoscut contemporanilor 
săi două lueruri: ca este cel dintain 
doctor în ştiințile naturale dela Paris 
şi ca este cel dintălu care a deseope= 
rit tuneţia renală la viermi, Dur d-sa 
ştie ea ucesle adevăruri supără şi, 
daci le mai spune, este ca să experi- 
menteze incă udată arest adevar des- 
pre adevăr. 

Convorbiri (Iulie). D. M, Drago- 
mireseu face iarăşi spirit. 

Indrumarea (Ionie). latra schi- 
ţa intitulată „Notarul”, d, Sebastian 
Morozzi, un iubitor al celor obijduiţi, 
arată ce multe indatoriri, imposibil 
de indeplinit, are un notar, în urma 
reformelor administrative. —D. Moruzzi 
Ipchee, sponind că intotdeauna a vă- 
zul în polar pe rel mul mare vino- 
vat de reis lr populației rurale, Acu- 


REVISTA REVISTELOR 135 


ma, în urma celor re a constatat, stă 
la îndoiala, 

Xeamal Rominese (lulic).—D, 
Iorga se ridică, în repetate rinduri, 
impotriva cursurilor de vară, organi- 
zale de Ministerul Instrucţinnii, în Lagi, 
pentru toata lumea şi pentru Bucori- 
neni, 

D. Iorga serie ironie la adresa d-lui 
Haret, care a făcut inlesniri fraților 
Bucovineni : 

„Nu pot da nici bilete gratuite de 
„drum, nici bonuri de găzduire, aici 
„cartele de birturi, nici făgădueli de 
subsidii” (6 Tulie). 

lar aiurea anunţii că, dintre Buco- 
vineni : 

„Au rămas şase. Şi Ministerul mai 
comandă un transport“ (11 Iulie). 

Nu ne aducem aminte să D ironizat 
d. Iorga pe d. Harul astaprimăvară, 
cind a facut inlosuiri aceloraşi Trail", 
cari au veni! la expoziția din lași „a 
d-lui Iorga”... Şi nici să fi vorbit, a- 
tuneci, de „comenzi do transporturi”, 

D. lorga insa, mai mult decit im- 
potriva d-lui Haret, e porait impotriva 
Bucoriueuilur şi z profesorilor pe cari 
d. Haret i-a însărcinat să fina cursuri: 

„Deocamdată am de notat şi de a: 
„precial ua lucru: calduroşii tineri bu- 
„ebvineni n'au venit decit în număr 
„foarte mie, 

„Poate că mau vonit încă. Do la 
„ei pănă atei e drum lung şi, dr sigur, 
„drum grou, Este şi u deosebire de 
„calendur, Noi sintem In urma lor en 
„13 zile, şi poate că vreunui ar fi 
„erezul că deosebirea e şi mai mare şi 
„că deci 1-in Iulie eade dupa tiu Au- 
„gasi. Se poale. 

„Se poate. iaraşi, ra Guvernul de 
„acolo sa fi vorbit. Cel de nici Sit 
„că a vorbit, organizind la laşi cur- 
„suri de vară, ln chiar lcașul Univer- 
„sitaţii, pentru a da prilej d-lui Hesht 
„să dovedeaseii ştilața limbii romtnegti 
„Şi d-lui Ibrăileanu gust literar, Prate 
„că raritatea spectacolului să fi atras 


sm 


„pe unii tineri Borovineni acolo. Do- 
„tim să folosenses din lecţiile pe vari 
„le vor faco anume pentru oi ilustrul 
„romanist și marele critic. Sapărare, 
„nu poate fi. D-lor vorlwse despre co- 
„vorhim nui airi, Şi subiectul inte- 
„resează doar, iar nu personalitatea 
„sau tendințele profesorilor, Ştiluța 
„8 obipeliva. 

„Numai un lueru avem de fixat, pan- 
„tru eei ce nu vor veni şi pentru Zä: 
„bavnici, Cind cei un lucru și ţi se dă, 
„poate eu oarecare oslezenln, se crede, 
„in Apus, că n'al dreptul si-l refuzi, 
„fară măcar un rind de tuştiințare, ŞI, 
„cind figăduaşti, ai + atorin de aţi U- 
„mea cuvintul. Și, cind vrei sa faci un 
„lucra, trebue ch ştii a A precis, 

„Pentru că, uite, amatorii de leri ai 
„cursurilor de vacanța din Văleni vor 
„fi mini conducătorii nuni popor e: 
„prins în grea lupă. Vor discuta, 
„vor hotäri, vor fägädui, ŞI soarta 
„luptei dusa de ei, lu numele unui 
„popor, alten de Ja seriozitulen dis- 
„cuției, de Ja poteroa hotäririi, de lu 
„Vinerea făgăduiriii. 

„Alticl ni se poate inlimpla şi nouă 
„ea Italienilor, oameni inzeslraţi, de 
„altfel, en toate insuşirile, din rari 
„Bismurk, marele vunoseator de oa- 
„meni, osebia pe unul, pe uaul sin- 


„gar, pe Crispi, en toati Genus: 
„nia, magnilucvența şi indiferența lui - 


„murală, în anume dnmenii ale vi- 


„etii de Stat, îl osebia pentru că 


„era om de relații sigure”. 
„Atila am vrut s4 spun eu care lot- 


„denuna mi-am ţinut cuvintul şi n'am- 
„purtat eu vorba pe nimeni,” (0 Iulie). 


lutr'un rezumat al primului său curs 
dela Valeni, cetim : 
„Ademeniţi de unele intervenții, 


„vor slu mai mulți pe gioduri şi unii, - 


„partea mai mare de sigur, vor merge 
„aiurea. "Tote au venit şi vor mai 
„veni de acei care umblă pe pieloa- 
„role lor şi au in vedere intregirea 
„eunoştinților“, 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


In N-rul de 11 Tulie, un corespon= 
dent al d-lui Torga, il consnleaza cu 
următoarele stiri fantastice- 

„Iaşi. Pe nici călduri mari si cur- 
„Suri de vacanță, la care s'au înstris 
„cinci audienți. Se pare că mai vine 
„umul—şi neela inei mai eri s'a im- 
„bolnavii | 

„Au sosit insa Bucovineni = grație 
„Ministerului şi reerutorilor sai—pen- 
„ru ca să asculte pe Jidanul Candrea 
„Vorbind despre limba romineasea ! 
„Mi se pure că o o ruşine fară pă- 
„roche—iuca una a partidelor, 

„Huşinea au simţit şi Bucnvinenii, 
acute au derlurut că nu ascultă astfel 
„de profesori şi s'au dus, (Aici wf 
lütt" pune o notă, citata mai sus: 
„Au tâmas şase, Și Ministerul mai co- 
„anda un transport“), D-lui Hecht- 
„Candrea i s'a pus la dispoziţie de 
„onor, Ministeriu tren gratuit, 700 de 
„lei pentru gepte lecţii și tiparul ofl- 

„tial penlzu prelegeri” (11 Iulie). 

Fantoma „Ministerului şi a roeru- 
torilor shi” nu lasă să doarma pe un 
acolit al d-lui lorga dela Valeni, A- 
cesta serie ` 

„Se leme poate, marea mulţime a 
„celor ce an fagâduit (sa vină), de 
„urgia „lor“, a vreunuiu din cel mulţi 
me pentru vară nu socot alteeva mui 
„bun decit să plece în străinătate >, 
(9 Iulie), 

Aceustă fobie a „Neamnlui romă- 
nese" se vede bine şi din urmaătoa- 
rele: 

-şcolari dela Pomiria ap vizitat 
„talea Prahovrui, 

„Sau forit de valea vecină a Te 
„leajinului, unde trăeşte o viaţă su- 
„Heteasci pe care guvernele wò a: 
„greiază*...—Şi ni so zice ea cursurile 
de vară din Valeni se țin în localul 
şeoalei, acordat de „Ministeriu*, de 
„guverna“... (6 Iulie) 

Şi iată cum d. lorga işi face singur 
singe râu şi-şi strica vacanţa pe de- 

‘Beaba. 


Buletinul Comisiunii Monu. 
mentelor istorice, Publicaţia tri. 
mestriala, (No, 2).—Iatarusanie deseri- 
eri şi nota istorice asupra manăstirii 
Hurezii, bisericii Stelea din Tirgoviste, 
mânăstirii Chlincea.—0O cronica: Din 
luerările eomisiuali; Biseriea cea mare 
a maănastirii Coria; Expoziţia şroalei 
naţionale de Arhitectură ; Noui ins- 
eripții dela Comana; Sehiturile şi me- 
toaşele manastirii Bistriţa din Vilcen, 
24 de ilustrații admirabile: 16 relative 
In Hurezi; 7 la Stelea; 1 la Chlineea. 
In supliment o tricromie: Biseriea 
cea maro a mănăstirii Cozia.—Preţul 
2 lei 50 b.—Indemnăm pe iubitorii de 
artă să-şi procure aceasta publicație, 
Lu Nonvelle Revue (lulie 1908). 

Pierre Gitean. La Mett: allemande, 
—Germaniu, ţară săracă şi agricolă, a 
devenit in mai putin de o jumătate 
de vear, grație miliardelor franceze, 
o ţară industrială şi comercială ce ri- 
dei preteaţiuni la intâetale pe glob. 
Dela 1885 la 1207 exportul ei a eres» 
cui cu un procent de (9 In sulă. Pen- 
tru apărarea şi susținerea transpor- 
tului, pentru apäraren coloniilor, atit 
de necesare ca debusouri ale surplus 
lvi de pnpulaţiune, a fost oeroita să-și 
creeze o îlstă. Au trobuit sforţari uri- 
ayşe şi persoverente pentru ca Gorma- 
nia, care în 1805 maică nu avea flota, 
să poseadă în momentul de față 16 
enirasate mari şi 10 iacrurișătoare cu 
armament puternice şi cu viteză şi ra- 
diare de acţiune cit mai mare posibi. 
la,—fără sä ținem sama de vasele da 
tip vechiu, Partea slubă Insa a aces- 
tei flote e că, neavind în afară de Ma- 
rea Norilului porturi unde sa se apro- 
vizioneze eu cărbuni, a fost neroe, 
pentru n le du a mai mare capacitate, 
să se subțieze culrara şi să se miego- 
reze calibrul pieselor de tun. 
Recrutarea personalului necesar m- 
costei fote se face pe principiul ca, 
io momentul mobilizârii, să Be novoe 
de un infim numar de rezervisti, sa fie 


REVISTA REVISTELOR 157 


pe vase numai mateloli de profesie ; iar 
ofițerii, instruiți special timp indelun- 
gat, formează unul din cele mai ale- 
sa corpuri din armata germană. 
Contra cui a pregăti! şi pregăleyie 
continuu Germania aceste forța nava- 
le? Intr'un enz de războiu cu Frunţa 
acțiunea fotoi va avea un rol en to- 
tul secundar, centrul de gravitate fi- 
ind in operațiile urmatelor de uscat, 
Finta germană iu ofensivă, chiar de 
vu ieși invingăloure, totuşi, lipsită f- 
ind de porturi riscă să fa distrusa de 
resturile futai franceze. In mod silit 
lupta pe mare intre aceste două pu- 
teri nu va f decit un episod, ò luptă în 
largul mării fiind foarte problematică, 
Cu Anglia insa prima lupta va tre- 
bui să se dea lu larg, câvi futa ger- 
mană va avea să susie și să apere 
transportul de trupe pe teritorul en= 
glez. La Berlin se aile aceasta şi de 
aici proectele formidabile de inurmari 
navalo expusa lu Inceputul anului 1908, 
Sint fosh cu totul slube sansele ca 
flot: germană să egaleze sau să in- 
treacă flota engleza; bugetul n'ur pu- 
tea suporta imensele chellueli de con- 
sirueție şi întreținere. Anglia se mèn- 
ține la vechiul ei principie: pentru 
fiecare vas construit de o Putere, ea 
pune în conatrueție două, şi guvernanţii 
ei n'au fost niciodată sgireiţi fala de 
marină.—Lupia între cele doua impe- 
riulisane, german şi englez, este ast- 
fel angajati şi va inghiţi multe mili- 
vane. Franţa însăşi luţa de Inarmările 
vecinilor nu poite sta indiferentă ai 
trebue sa continue şi en inarmarea și 
organizarea forțelor navale, 
Mercure de France (Iulie 1908).— 
Paul Louls.—La politique des classes 
moyennes on France. 

In societatea de azi clasele sint cu 
precizie earaclerizate, couflictela din- 
tre posesori ṣi non-posesori bine mar- 
calo. Un antagonism aşa de bine de- 
limitat n'a fost deci! Ja slirşitul re- 
publicilor din Atica şi Beolia, unde 


revoluțiile singeroase eran zilnice, Azi: 
puterea coercitivă a statului, Impede- 
cind conilietele singeroase, no da ilu- 
zia unei linişti şi pări înselâtoare, pe 
cind proletariulul prepară liniştii şi 
metodice grevele sa'e generale, modul 
de rovoluţie moderna, contra clasei 
bogate, pentru a da o nouă structură 
societății. 

Slarea a treia, care nu mai e azi 
decit o formula lipsită de sens, o ex- 
presie istorică, imediat după marea 
revoluție “a divizat inlro muljime de 
fracțiuni ce au umplut secolul trecut 
eu laptele lor, pâna să ajungă la pre- 
dominarea de uzi asupra marii bur- 
ghezii. Desvoltarea sociala a oitimi- 
lor 125 de ani w'a fost simplă cum 
pici inlanțuirea faptelor n'a fost iden- 
Dech în toate țarile cu regim cupitaltat, 
Pretutindeni totuşi succesiunea lupta- 
lor a fost cam următoarea ` marea bur- 
ghezie a luptat contra aristocrației fo- 
udsle şi teritoriale pentru a « inlocui 
in conducerea statului; vine apoi a- 
saltul clasei mijlocii contra marii 
bo: ghezii, care, inviugind şi ajungind 
stăpină politica in stat, u devenit un, 
glement de conservare sociala. 

Proletariatul, însă, care le-a ajulat 
suceetiv în lupta lor, şi a servit eon- 
tinuu cauzele allora, după victorie a 
fost despreţuit şi menţinut în o robie 
economică, care excludea egalitatea po- 
Itten, Clasa mijlocie, eu radicalismul. 
ei in polilică, nu face decit să-şi apere 
supremaţia ei lovind de o polrivă in. 
marea burghezie și in proletari, A- 
ceusta e inta tuturor legilor votate 
In Franţa in ultimii ani şi chiar a le- 
gilor sociale de organizare a muncii, 
făcute in favoarea muncitorilor. 

Chel neeste legi, deşi tind să mic- 
şoreze puterea economică a marii hur=- 
ghezii, prea maro incă şi azi şi să e- 
vita ingbițiroa mieilor ateliere şi prä- 
vălii de giganticele exploatări, totuşi 
nu fae nimic, niei ele, nici adminis-- 
trația, pentru lucrătorii micilor ex-- 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


ploatari. ȘI ciad lucrătorii prin sin- 
dicuatela lor nu loceput să organizeze 
o lupta sistematică, miea burghezie 
sa intors în contra aliaților săi de 
eri, onindu-se cu marea burghezie; 
Spa se explică scăderea numărului de 
mandate glo socialistilor germani in 
ultimele alegeri. 

Politica claselor mijlocii este deci 
următoarea 7 in rontra marii burghezii 
se alirmä ra novatoare, iar in faţa 
proletariatului, negind origina puterii 
salv, pozează ca element de ordine şi 
couservare socială, alirmind cu tărie 
principiu) statu quo, Aceasta se dă 
la îveulă prin constringerea mişcării 
sindicalista si prin lansarea În voia in- 
timplarii a aplicarii legilor urriere, a 
căror votara o susținuseră ; motivul e 
ca sindicutele lucrează acum deapo- 
irivă în contra capitalului sub urice 
forma se prezinta, 

Luplau ce së Incepe dn astădata intre 
mica burghezie şi proletariat va fi in- 
dirjita, caci nici o Ințelegere nu maji 
eslo cu putință. 

J. Peres —Le Mysticisme de la vo- 
lonté ches H. de Balsac. Un studiu 
asupra conul inutalui filosofie din opera 
marelui romancier, pentru o. scoate lu 
iveală infloențele, concorduațele, an- 
ticipațiile sale do cugetare, este inte- 
resant pentru isloria ideilor, căci Bal- 
zac, ca şi Homer, a fost un asimilator 
puternice a tot ce constitue viața unei 
epuci, un encielopedist. Filosofia sa, 
Ip ceea ce are particular și van cum 
so degajeuza din opera sa, este o dor» 
triuă a voinţii. In sevastă direcţie 
are puncte de contact eu deosebiti eu- 

getâtori, căci epoca, în care a träil, a 
fost o epocă cu tendinti voluntariste, 
aşa cum se reflectează în desroltarea 
sistemelor, dela Main de Birau şi 
Fiehte pănă la Schopenhauer. Voința 
apare la dinsul ca o forță activa al 
„cărei molor predominant este pusiu- 
nes, pasiunea insă in accepţiile sale 
cale mai multiple, sentiment, instinel, 


dorință, luptă, dominare, idealitala; 
de undo şi acuste forme nenumarate, 
josnica ori sublime, ale fortei voluntare 

Balzac, ca şi Schopenhauer, Zar a- 

eeasta contordanţa e usor de expli- 
cala recunoscut că coea ce e uni 
versul în voință e tendința Bintz In- 
teligente cu curaclerul si facultățile 
sale cătră o ţintă urmarită, tendință 
e nu se deosebeşte enlitatiy de ins- 
tinetul animalului ori de atragarea 
plantei către lumină. Orice finta vreu 
sā lucreze intrun echip oarecare, să 
învingă timpul ssu spațiul, să ap ts 
tinda Bo prin dominare, fe prin ue 
țiunea inimii, Äe chiar prin perse- 
cuție. Opera lui B. sintetizenză toste 
manifestările forţei voluntare, Iotil- 
nim în sa personaje ee manifesta tot 
felul de volnţi. La unele, ca Gran- 
det, caracterul se desvoliă imuubil 
intrun mediu dat, iar vointa nu-i de- 
cit acest caraeler ce-şi trage mijloa- 
cele de reuşită din adaptarea sa la 
acel mediu, 

Aiurea se întilneşte voinţa omi 
nească cu toate nesiguranțele sale şi 
faptele viitoare cu toată contingenţa 
lor; alteori voința lipseşte, parali- 
zată fiind de omoipotenta unaliză, gi 
erle inai inalte daruri ale inteligenți 
rămin in neactivitate. Se găsese apoi 
personaje n căror calitate predomi- 
nantă e voinţa m cea mai simpla ac- 
cepțiune : oameni de actiune după mo- 
dealul lui Napoleon, oameni de stat, 
etc. Iuto sferă mai superioară gă- 
sim voința insotată, inurmulă cu vi- 
elenie, de nevoe, care, luptind pentru 
sine, luptă pentru aspiraţiile seculare 
ale unui popor (Sur Catherine de Mé- 
dicis}. Marsay, in jurul căruia B. con- 
densează in maxime o intresgă artă 
a voinţii şi puterii, este lipul ven 
ep se joacă cu uşurinţă in mijlocul 
marilor interese, tipul omului supe- 
rior oricărei situaţii, 

Deasupra voiuţii de pulere, a voin- 
ții-iastrument, apare voința creatoare 


REVISTA REVISTELOR 159 


sat geniali, care îngrădită in desfi- 
gurarea el se aenmalează şi se maui- 
festa in chipuri ciudate, redeviniod in- 
sinet, instinct considarut sub partea 
sa divina, in sfera cauzelor. Această 
forţă acumulată, varo se destâgură In 
inspirația crentoure, e apunajul geniu- 
lui in stäiat și arte, in sentiment. Deel 
ulihna treaptă în desvoltarea voinţii 
e viaţa divină ; și aici se apropie de 
Main de Birau, cu ale sale Irei grade 
de viață : viata simturilor, viața per- 
sonulă şi een divina, 

Balzae n reunit în el mai multe ti- 
puri de voinți, dela optimismul esu- 
berani pâna la acea voință pusă in 
mişcare de un interes ideal, cu şi cum 
şi-ar lua putere dintr'o dorinţă de re- 
alizare indepărteta, sau dintr'un sen- 
timent al càrni obiect este inaceesibil, 
Albert Surarus este stilizarea istoriei 
sale proprii, lar aceasta ne duca la 
ceea ep e mai personal in conceplia 
voinții după B; ea e asimilală unei 
forțe a cărei putere n fost restrinsă 
in ea însăşi, do împrejurări contrari- 
anti, de constringeri exercitate asu- 
pră-şi, de cultul unni Wen, Lipsită 
de acliune, sub forma sa ordinară şi 
spațială, ea are o radiure cu totul ge- 
nială şi fizică: sublimul sau graţia tră- 
saturilor, puterea atractiva a privirii 
ete; aici îşi are explicarea magnetis- 
mul voinţii, despre caro vorbeste atita 
B—căei, pentru B., orice manifestare 
superioară n farulțăţilor noastre e no- 
desparțita de efecte fizice extra-nalu- 

rale, 

Ale sale „studii filosoliee* dasehid 
drumul spre psicholozia experimen- 
Lal. spre studiile științifice mai re- 
eene alo fenomenului roligios prin ana- 
liza faptelor situate pe hotarul inspi- 
rației, nebuniei şi extazului, Aici avem 
o patologio a voinţii considerate în 
manifestarile sale ideale şi In aspira- 
tiile sale «pre sublimul artei şi al sen- 
timen tului. 

Ceea ce a formal uceasti melapsi- 


hologie la B. a fost în primul rind 
Istoria naturală, fiziologia, alieniştii 
şi medicii ea Bichat, Cabanis, lar o 
altă serie de influenţe au format-o Gal- 
vanismul şi doctrinele magnetismu luj 
animal, precum ei misticii Sweden- 
borg şi SainteMarlin, nle căror metoade 
şi vederi şi le aproprie. 

Ln Revne Lntine (lunile), Emi- 
le Faguet, jutr'un splendid și påtrun- 
zător articol asupra lui Emerson, de- 
fineşte pe fliozofal ameriran ca un 
foarte mare poet, care a exprimat, jn- 
tr'o formă mâreați, protestantismul 
purilan ; eu pe un om lacom du curâ= 
Do sufleteasca, de virtute intrarsigeon- 
ta, de comunicare cu Dumnezuu, fără 
mijlocitori, aşa ea să se umple spon- 
taneu de divinitate; lacom, apoi, de 
comuniune cu nalura, pe cure o Ve- 
dea bună şi divină peolra vă o confon- 
da cu divinitulea, şi w'o considera ca 
n indepâriare dela divinitate; lacom, 
inafirgil, ai mai ales, de individualism 
absolut, dar nu răutăcios cu al lui Stir- 
ner, du un individualism pātruns de 
iubire, desigur, dar gelos de sinn in- 
suşi, înconjurat de prâpastii şi eu min- 
drie apărat impotriva oricârii apro- 
pleri.— Acest filozof, zeg Faguet, a a- 
eut o imensă inriurice în ţările eari 
vorbese englezeate, foarte puţină în 
Germania, aproape nuti in Frantz, 

Nuova Antologia (16 lulio 1905). 

Giacomo Barzellotti, profesor ul mysi- 
versti? din Roma, consacră în acest 
număr un studiu celor doi mari en- 

getători ai Italici moderne: Augusto 

Conti şi Carla Cantoni. Cel dintăi, dis- 

cipol ul lui Gioberti la inceput, imbră- 

țişă mai tirziu doctrina pozitivista. 

Prima sa operă, intitulată, Criteri del- 

la filosofia, în care, ca o orientare 

a gindirii cătră adevăr, expune cinci 

eriterii: evidența ralională a adovă- 

rului, afectale, bunul simț, credința şi 
tradiţia ştiințihei. A dona operă prin- 
cipală a sa, înlitulată, „Specehio ge- 
nerale della storia della filosofia” este 


o istorie n filosofiei, dar imbraţișata 
intr'o sinteză metodică, care, natural, 
reflectează ideile autorului. 

Carlo Cantoni, este dintra cei din- 
tăi învăţaţi din Italja care şi-a indrep- 
tat {iuta studiilor asupra filosofiei lui 
Kant: Făcindu-şi studiile in Germania, 
el aseultă lecţiile lui Lotze, a cărui 
teorie dualistă In privioța faptelor psi- 
hice şi fizice, o adoptă și a sustion in 
ale sale „Letture sull’ inteligenza uma. 
pa” ținute pe ła 1870 la institutul lom- 
bard din Milano. Opera lui de căäpe- 
tenie este intitulata „Emanuele Kant" 
şi e in trei volume, Este o expunere 
complarta a flosnfiei kantinne. 

Deutsche Revue (Iulie 1905).— 
Dr. Diomede Carito, intr-un articol 
Neurastenia şi primejdia ei din punct 
de vedere social ajunge la urmă- 
toarele concluzii.  Neurustenia nu es- 
teo boulă nona, necunoscută color vechi. 
Cercetari conduse de cei mai mari sa- 
vanți in domeniul istoriei medicinei 
au dovedit că ea este o boulă care 
exista din cele mai indepartate ere, 
muri ale anticilații. Intro Romanii și 
Grecii timpolui de decadeuță ea facea 
cele mai grozave ravagii, prezenlind 
insă raractere potrivite cu starea js- 
torică şi sociala a acelei societăţi şi 
epoci. Baza boalei şi astazi e aceeaşi; 
daci aparenţa e puţin sehimbata, as- 
ta se ditoreşte imprejurărilor particu- 
lare ale vieţii moderne. Combaterea 
acestei boule cero conluerarea sarmoni- 
eă a tuturor elementetor conducătoa- 
re, intelectuale şi etice. De aceea, zi- 
ce autorul, ar fi necesar, discutarea 
mijloacelor de combatere a neoraste- 

niei, în congrese internaţionale, 

The North American Review 
(unic, (e — D. Francise G. Ne- 
lands, unul din senatorii Statelor-U- 
nite— Dezvoltarea căilor de comu- 
nieaţie pe apă ale Amerieel —caută 
să producă un curent in opinia pu- 
blieă pentru intervenția Statului In 
regularea navigabilitaţii fluviale Au- 


torul remarcă en, în oricare alla parte 
a lumii, transportul pe apă joaca up 
rol însemnat atit în comerţul exte- 
rior eit şi în cel interior, In Germa- 
nia, care are poale cel mai bun sis- 
tem de transport din lume, dezvolta- 
rea căilor de comunieaţie pe apă a 
mers paralel cu progresul căilor fe- 
rate: Auviile, acolo au fast fâcute na- 
vigabile pe tot cursul lor; canalele 
regulează cursurile riurilor şi enm- 
plecteaza rețeaua comunicaţiilor pe 
apă, Mişearea pentru erearea câilor de 
comunicaţie pe apă —dupa d, Nem 
lands--repreziniă o intreagă politie 
Hm numai un simplu proect. Nu poate- 
D vorba de navigabilitatea eutărui ori 
cutârui fluviu : planul compleet trebue 
să cuprindă in el toate cursurile de 
apă, pe Hoen o vastă reien de canale, 
Pentru aducerea la indeplinire a a- 
cestui plan na sint deajuns numai 
congresele : ele trebue să urmeze o- 
piuia publica, Intreprinderea n'ar cos- 
ta mai mult de o sută milioane do- 
lari po an, în curs de cinci ani. Caile 
ferate mur suferi niei o concurență, 
dimpolrivă : ele ar fi scutite să sco- 
boare prea jos tariful dia cruza enor- 
melor cantitați de marfă eflina care 
acum congestionează sistemul eñilor 
ferate in Statelo-Uuite. Chestiuneu ca- 
ilor de comunicaţie pe apa a comple- 
XA: ea implică şi chestia irigaţiilar, 
securea mlaștinilor, regularea cursu- 
rilor de apă şi a depozitelor de alu- 
viune, plantarea pădurilor. Toate a- 
ceste operațiuni de potențare a pro- 
ductivitaţii solului Amerieei vor ina- 
poia fără indoiala in curind chel- 
tuelile necesitate, Maren dificultate 
pentru a începe această vasta intre- 
prindere zace in deosebirile de vederi, 
foarte naturale lu inceput. Toţi sint 
de acord în ce priveşte necesitatea 
intreprinderii, nu lasă și in privința 
modalităţii execuției. Cureulul pentru 
intervenţia naţiunii în ereurea căilor de 
transport pe apă va duce, dela sine, 


160 VIAȚA ROMINEASCA T 
EE AA ée, ` 


REVISTA REVISTELOR 161 


TEE — 


la intervenția naţiunii şi in sistemul 
căilor forate. Atunci se vor forma 
corporalii uaţionale pentru toale sis- 
temele de transport. Rezultatul va 
schimba cu totul starea actuală haotică 
care stăpineşte azi intreaga organizare 
u mijloacelor de transport in America, 
Astăzi cile ferate particulare concu- 
rează pe ale Statului și interesele pus 
blice ale națiunii sint sacriÂcate in- 
tereselor particulare. 

The Contemporary Review, 
(Iulie, 1908).—in urma discursului din 
Mai trecut, al d-lui Asquith, chestiunea 
dreptului de vot al femeilor intere- 
sează opiniunea publică din Anglia. E 
foarta probabil că un un probei de 
lege în privinţa drepturilor politice a- 
le femeilor va f prezentat inaintea 
„Camerei Comunelor“. D. Bertrand 
Russel] — Liberalizmul şi sufragiul 
temeilor—dezvolta argumentele curi 
pledează pentro dreptul de vol al fo- 
meiior in opozitie cu obiecțiile, ce de 
obicei se aduc Impotrivä. După autor, 
această chestia nn e decit un corolar 
à] democrației; şi obiecțiile, azi dova- 
dite ca neintemeiale, ce se aduceau im- 
potriva demociuţiei, se adue şi Im- 
potriva acordarii dreptului de vot la 
femei. Prineipalele argumento în fa- 
voarea acordării dreplului de vot 
la femei sint următoarele :—1j E lu 
eru ştiut ea din lipsa de imaginaţie 
și bunavninţă, o clusă sociala totdea- 

una e rea apărătoare a intereselor al- 

tei eluse: din această pricină intere- 
sele femeilor an fost, pănă acum, rin 
apărute de bārbaļi—2) Participarea la 
viața politică a poporului îi largeste 
orizontul vederii şi 1 superiorizează 
raracterul cultivindu-i respectul de si- 
ne şi simțul responsabilitații ; acest 
rezultat dobindit la elusele munciloa- 
re se va obline dosigur şi cu experi- 
mentareu dreplului de vot la femei, 

—3) E mai ugor de ada respectul cu- 

venit acelora cari au aceeaşi putere 


legală cu noi: aşa ea simţul egalității 
cetățenești intre bărbat și femea va 
imbunătăţi negreșit viața privala.—Pa 
lingă aceste argumente de principiu, 
autorul adaugă şi argumentul justiţiei 
abstracte. Apoi autorul enumeră o- 
biecţiile cari de obicei se aduc şi le 
combate pe rind: 1) Sa spune că fe- 
melle nu merită dreptul de vot fiind- 
că sint conduse de sentimente şi sint 
incapabile do n ințelage chestiile poli- 
tice. Obieeţia cado numai prin enunța- 
rea ei.—2), Femeile ar vota sub pre, 
siunea confesorilor lor religioşi. Pen- 
tru țarile catolice vbierţia ar avea 
măear o aparență de seriozitate, dar 
pentru Anglin e cu totul absurda. In 
oriee caz, dară lucrurile s'ar petrece 
cum afirmă obiceția, nu s'ar dovedi de- 
elt că femeile sint lipsite de educația 
politica. şi au mevoe de dreptul de 
vot tocmai pentru a-şi face această 
educuţie.—3) Femeile nu merita drep- 
tul de vot pentrucă ele nu pot purta 
urme. Atunci ar trebui să luam dreptu- 
rile pollice tuturor celor cari din 
cauze fizice ori de conştiinţă nu pot 
purta arme: bătrinilor, bolnavilor, qua- 
korilor (o sectă religiaasa).— 4) Su- 
fragiul femeei ar introduce cvarta in 
familie pe care ar distruge-o, Obiceția 
e pur şi simplu copilăreaseă.— 5) Fe- 
meile n'au nevoe de dreptul de vol: 
majoritatea nu simte novoe să-l ci» 
pete. Aceasta ohiculie nu ridică un 
argument ei arată o stare de fapt in- 
ferioară.— 0) Sint mai multe femme? de 
cit bărbaţi în Stutele- Unite: a da 
drepturi femeilor inseamnă a guverna 
pe bărbați prin femei, cari vor ma- 
joriza. Obieeţia e absurda căci ea ime 
plica lupta între birbați şi femei ca 
sature. Nu e vorba de dnuă tabere dug- 
manè vi de participarea la viața poli- 
lică a femeilor. Siapoi s-a experi- 
mentat că guvernarea prin femei ar H 
mai rea devit guvernarea prin bâr- 
baţi ? 


a a a 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


ISTORIE. 


A. Luchaire. Innocent II. Les Ro- 
Vautes morales du Saint-Siège. Ha- 
chette, 3 fr. DO. 

E vorba de tendinţa acestui papă 
de a transiorma in censitare, sau 
chiar, dacă e cu putință, în feudatare 
ale Bisericii, micile e cari luptau 
la marginile lumii creştine: Portuga- 
lia, Leon, Castilia, Aragon, Novara, 
Ungaria, Bosnia, Montenegro, Bul- 
garo-Valachia, Transilvania, etc, 

Ch. Diehl. Figures Byzantines, 2-e 
série —Colin. ă fr. 50. 

Portrelele a zece princese din Oc- 
cident, aduse pe tronul Constantino- 

Jului în vremea cruciadelor.—Vo- 
umul se incepe cu o privire gene- 
rală asupra Bizanțului din vremea cr- 
ciadelor, 

Ettore Lais Ricerche storiche e 
geografiche sul! Italia antica. So- 
cietà tip. edit. naz, 

Volumul a apărut întăi în inglizeş- 
te, Autorul se ocupă cu multe chestii 
referitoare la vechea istorie romană, 
ca: Relaţiile dintre Roma şi Atena; 
invazia Teutonilor, Cimbrilot şi Tigu- 
rinilor, etc, 

Ludovico Pastor. Storia dei Papi 
della fine del medioevo. Desclée. 
Autorul e directorul institutului austri- 
ac pentru studii istorice, din Roma. A- 
cesta e al IV vol. şi se ocupă cu pa- 
pii dela Léon X pănă la Clemente VII, 

Domenico G „ Storia politica 
nazionale d'Italia. G. Loescher. 

E al doilea volum şi conţine pert- 
odul dela 1073 până la 1492, 


ISTORIE LITERARĂ, CRITICĂ LITE- 
RARĂ, ESTETICĂ LITERARĂ. 


Remy de Gourmont. Dante, Béa- ` 


trice, la poésie amoureuse et l'idéal 
feminin en Italie, d la fin du XIll-e 
siècle. Mercure de France, 75 bani. 

Pune problema existenţei Beatri- 
cei şi o rezolvă negativ. 

Corrado Zacchetti, Cenni di me- 
todica e propedeudica delia Suite, 
tica. Parte Prima: Metodica.—As- 
sist, Zacchetti, 

Autorul e dintre aceia cari cred că 
arta de a scrie se poate învăța. Car- 
tea e scrisă în aceste vederi, 

E. Magne. Madame de la Suze 
et ia société precieuse.— Mercure de 
France, 3. fr. 50. 

Un portret minuţios al acestei poe- 
tese şi „femei gatante”, 

Dr. Otto Mayrhoter. Qustav Frey- 
tag und das junge Deutschland, 
Marburg, Eiwert.—Se arată influența 
pe care şcoala literară, numită tinära 

ermanie, a avut-o la început asupra 
lui Freytag şi cum s-a emancipat el 
mai tirziu de această infiuenţă, 

Edmondo de Amicis. Ritratti let- 
terari, Treves.—E a doua ediţie, în- 
SOU acuma de fotografiile autorilor 
despre cari se tratează: Zola, Dau- 
det, Augier, Dumas, Deroultde, Co- 
quelin. 

Prof. Dr. Aug. Wünsche, Die 
Schönheit der Bibel, I. Band: Die 
Schânheit des Alten Testaments. 
Leipzig. Ed. Pieilier.—Este o cerce- 
tare făcută, din punct de vedere 
estetic a Sf. Scripturi. 


Emile Chatelain. Recherches sur 
le vers français au XV-e Siècie, ri- 
E metres et strophes.— Champion, 

T. 

Carte bună de consultat. Epuizea- 
ză chestia, 

Oskar Mimsterberg, Japanische 
Ku schichte, Braunschweig, Ge- 
oige Westerinann.—Opera are trei vo- 
lume consacrate arhitecturii, sculpturii 
şi ceramicei. 


ŞTIINŢI SOCIALE, ECONONIE. DREPT. 


A. Cary Coolidge. Les États-Unis 
comme puissance mondiale. Colin, 
3 fr. 50, 

Cuprinde conferențele, pe cari au- 
torul, profesor la Universitatea din 
Harvard, le-a ținut la Sorbona în lar- 
na anului 1905—1907. 

L Novicow. Le problème de la mi- 
sere et les phénomènes économiques 
naturels. Félix Alcan. 

Cercetări asupra producerii bogă- 
Hei şi asupra cauzelor mizeriei. Cri- 
tica diferitelor sisteme de producere 
şi soluția autorului pentru micşora- 
rea mizeriei, 

Augusto Lizier. L'economia ru- 
rale dell eta prenormanna neit 
Italia meridionale Reber, 

Este istoria economică din prima 
jumătate a sec. IX pină la a doua 
jumătate a sec. XI. 


FILOSOFIE, PEDAGOGIE. 


E Boutmy. Le vérité scientifique, 
se poursuite. Flammarion, 3. 
onsiderațiuni interesante asupra 
metoadelor ştiinților, asupra puncte- 
lor de contact şi a legăturilor dintre 


cele. 

Heinrich Kerp, Die Erziehung zur 
Tat, zum nationalen Lebenswerk. 
Breslau, Ferd. Hirt. 

Autorul susține o reformă a şcoa- 
lelor şi învățămîntului în sensul in- 
tărtrii judecății şi voinţii pentru viaţa 
socială și naţională, 


ETNOLOGIE, ANTROPOLOGIE. VOIAJ, 


Havelock Ellis, The Soul of Spain, 
Londra, Constable and Co. 


MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRANATATE 163 


Un volum de observaţii originale 
ten Spaniei: ţară, locuitori, ar- 


„etc. 
G. Sergi. Europa. B. S. M., Bro- 
ca.—O operă la care de mult lucra 
învățatul italian, In prima parte stu- 
diază tot ce se rapoartă la antropo- 
iogia europeană. În a doua se in- 
ceatcă o clasificare umană pe baze 
biologice, 
Eugene Gallois, En Amerigue du 
Sud. Librairie africaine et coloniale, 
Paris.—Note şi impresiuni dintr'o că- 
Jătorie făcută prin Panama, Equator, 
Peru, Chili, Argentina, Paraguay-U- 
taguay, Brazilia, Observaţii interesan- 
te asupra vieţii şi obiceiurilor, Car- 
tea are fotografii luate de autor. 


STIINŢI. 


Stanislas Meunier: Geologie, Vui- 
bert et Nony. 

In cartea i se cuprind noțiuni a- 
supra siructurii scoarţei păminteşii, 
noțiuni de mineratogie, de litologie, 
de paleontologie. 

Cartea li e consacrată activităţii 
pămintului. 

Cartea III e istoria” pămintului. 

Un indice de 80 pagini constitue 
un fel de dicţionar al ştilinților geo- 
logice. 
Eugene Rouillard. La cote nord 
du Saint-Laurent et le Labrador ca- 
nadien. Lallamme et Proulx, Québec, 

Studii făcute pe baza documente- 
lor şi actelor oficiale asupra regiunii 
nord-estice a Canadei, mal ales din 
punctul de vedere economic. 


LITERATURA 


Jean Thorel, La Lutte pour l'A- 
mour. Libraitiè Universelle, 3,50, 

Un roman psihologic. Autorul ana- 
lizază ai descrie amănunţit dezilu- 
ziile şi suterinţile unei femei din 
cauza iubirii pentru un om dezamă- 
git, incapabil de a iubi. 


Compilator. 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărțile de mai jos vom reveni la recenzii) 


loan Săndulescu. Poezia Lirică din Timpul Războiului pentru Ne- 
atirnare 1877—1878. Bucureşti, colecţiunea C. Sfetea, Preţul 1 leu. 

St. Antim. Chestiunea socială în Rominia, Vol, |, Bucureşti, 1908, 
Preţul Lei 2,50, 

Măsurătoarea ogoarelor. Editura Librăriei N. A. Petroff, Birlad, Pr. 3 |, 

Teodor Marinescu. Legi Noi şi Vechi. Editura Librărie N. A. Pe- 
Doft, Birlad, Preţul 3 Lei, 

Traian Mihai. Politica Monetară şi a Băncilor Rominiei, 2 volume 
Bucureşti 1907, Preţul unui volum 5 lei, 

Alexie Procopovici, de de Nazalizare şi Rotacism. Extras din A- 
nalele Academiei Romine. Preţul 40 bani, 

E. Dioghenide. set ap Roman în Literatura Juridică Rominească, 
Craiova. 1908. Preţul 1 Leu, 

Al. Tzigara-Samurcaş. Catalogul muzeului Aman. Bucureşti, 1908. 

Dr. A. D. Lascu. Privire asupra situaţiei generale a Rominilor din 
țările Coroanei Sf. Stefan. Minerva, Bucureşti. 1908, 

C. Negruţi. Proză. Partea I din „Păcatele tinerețelor* București, „Bi- 
blioteca pentru toți, Preţul 60 bani. 

Walter Prager. Die Landwirischaft Rumäniens auf Grund seiner 
Klimatischen Zustände oder Rumäniens landmwirtschaftiiche Klimato- 
ru. Inaugural Dissertation zur Erlaugung der Doktorwiirde der 

ohen philosophischen Fakultät der vereinigten Fridrichs-Universităt. 
Halles a. s. Hofbuchdruckerei von C A. Kaemmerer et Co. 1908. 

M. Eminescu. Lais. Comedie antică întrun act, în versuri, (T: raducere). 
Cu o introducere critică de Ion Scurtu, Bucureşti 1908, prețul î leu. 

Anuarul Liceului „Petru Rareş“ din Piatra-Neam (1907—1908), Ti- 
ER Leopold Steinberg, 1908, Piatra-N. Preţul 1 Leu. 

m. Grigorovitza. Schitul Cerebucului. Editura librăriei Naţionale, 
1908, Bucureşti, preţul 1 leu. 

Andrei Rădulescu. Luptele lui Ștefan cel Mare cu Turcii în anii 
1475 şi 1476, Bucureşti, 1908, (Fără preţ). 

Dr. Gr. Ţăranu. Báile Govora, Bucureşti, 1908, (Fără rer, 

Dionisie Olinescu. Rămâşițe Traco-Dace. Estras din „Junimea Lite- 
rară“ din Cernăuţi. Cernăuţi, 1908, 

Ludovic Dans /luzii, roman, Minerva, Bucureşti, 1908, preţul lei 1.50, 

Pierre Lotti. Pescar de Islanda, trad, de C Sandu-Aldea, Minerva, 
Bucureşti, 1908, prețul lei 1,50. 

Titu Maiorescu. Critice, vol, I, Minerva, Bucureşti, 1908, preţ lei 1,50. 

Preotul Atanasie Gherman. Ce! ce munceşte, izbutește, sau „cum ne 
vom aşterne, așa vom dormi e, Cernăuţi, 1908. 

Dima Cristescu. Răspuns la un raport, Bucureşti. 

M. Maeterlinck. Datoriea noastră cea socială, în romineşte de I, 
Nisipeanu, Biblioteca „Revistei deels, Bucureşti, 20 bani, 

Sublocotenentul Marin Popescu. Disciplina marşurilor şi oameni 
de a ara în marș, Giurgiu. 1908. Preţul 90 bani. 

Emile Ferrière, Darmwinismul, traducere de R. Streitman. „Biblioteca 
pentru toţi“, 30 bani. 

Dimitrie Dan, rd pa ecleziastică din anul 1667 Cernăuţi, 1908. 

Pius Wallenstein. Biografia şi Activitatea lui Carol Wallenstein de 
Vella, Ploeşti, 1908. prețul 1 leu. 

Dr. Florea Lupu. Offene Antwort an den Reichsratsabgeordnelen 
Herrn Nikolaj Ritter v. Wassilko, Verlag Cer „Reichspost", Wien, VIII, 
Strozzigasse, 41. 

O a a 


Fefeleaga 


Desdedimineaţă o vezi pe drum, tirindu-și calul de că- 
păstru. Femeea e înaltă, uscată, cu obrajii stricaţi de vărsat, arşi 
de soare şi de vinturi, Pășeşte larg, tropotindu-şi cizmele tari, 
pline de umbături uscate. Calul o urmează cu gitul întins, sco- 
bilțind din picioarele ciolănoase. Poartă pe spinarea adinc cu- 
tundată două coşerci dăsăgite.. Subt coşerci, cind acestea se ri- 
dch puțin, se văd două petece mari pămintii. Calul e alb, dar 
subt coşerei s'a ros părul tot, şi pielea, după ce sa rânit mai 
intăiu, acum e tare ca potingul, Merge în urma muerii, adormit 
parcă de tropotul cunoscut al cizmelor ei, Capul mare cit o sol- 
nä nu și-l mişcă nici la dreapta nici la stinga, Femeca iarăși 
nu-i are grija, ci pășeşte mereu înainte, și In răstimpuri zice așa, 
ca pentru sine: «Ghii, mă Bator». Trec aşa ei amindoi pe ulițele 
satului, urcă apoi pe cărarea dinspre dealul băilor, și se pierd in 
coborişul repede de dincolo de deal. Pe-aci-i cărarea strimtă pe 
coasta pietroasă, și femeea tot mereu osoește calul: „Noa, mă 
Bator mă! Numai incet mă, că nu dau Tătarii*. lar Bator se zdro- 
beşte rău pe povirniş, pare că să-i sară dela loc toate ciolanele 
așa impung de tare prin piele. lar coriele dăsăgite din spinare 
bleoncăue în toate părțile, dind să se desprindă de pe şaua mică 
de lemn. Picioarele dinainte ale lui Bator se razimă tare în pä- 
mint, şi pleoapele se lasă de multe ori pe cele două răni alburii, 
ca şi cind ar vrea să învie luminile stinse de mult. 

Ajunşi in vale se opresc lângă o grămadă de piatră mă- 
runțită. Femeea scoate dintro corfa o trocuță de lemn, o umple 
cu piatră şi incepe să încarce coşereile. Calul se clatină incet la 
dreapta ori la stinga, după cum pune femeca piatra, Apoi, e 
coșercile pline, pornesc incet la deal. Se'ntilnesc cu pori rii 
cari vin chiuind pe cäluții mici, cucuiați deasupra coşercilor, Vin 
şi ei după piatră, dau bună ziua femeii, și trec mai departe, „Să 
creşteţi mari —creşti mare“ zice femeia, şi trage 'ntins de căpăs- 
tru. Caii mai tineri nechează, chiamă de ici şi de colo, dar Ba- 
tor urcă din greu, cu capul In pămint, n aude nimic, nici tropotul 
cunoscut al cizmelor stăpinii nu-l mai aude. Pipăe cu picioarele 
şi cunoaşte, ştie unde are să vie vr'un pripor mai greu de urca 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


Acolo se adună, se îmiaptă, sullind năduşit pe nările largi, bā- 
trine.— „Ho, măi Bator, ho mai sărace, stai să mai odihnim, că 
doar nu dau Tâtarii“. Şi calul se opreşte bucuros ṣi răsullă ca 
din foi. Femea togmeşte coşercile, mai pure la loc vrun bruş 
de piatră ce dă se cadă, şi caută 'nainte cit mai au până n vir- 
ful dealului, 

Şi tot aşa, cu popasuri dese, cu indemnuri, ajung pe culme. 
De-aci-i mai uşor acum. Apoi în sat descarcă piatra astăzi la o 
gazdă, mine la alta. La cite unii duce și cu săptăminile dea- 
rindul. 

Pe muere-o cheamă Măria, dar oamenii, batjocoritori cum 
sinl, îi zic Fefeleaga, Tineretul mai mărunt din sat așa a pome- 
nit-o : cu Bator de căpăstru, aducind piatră la unii şi la alții. Cit 
aur vor fi scos unii şi alții din piatra adusă în spinare de Bator, 
Măria nu sa gindit niciodată să socotească, dar de multe ori, 
cind Bator abia urca pe spinarea dealului, işi zicea așa in gin- 
dul ei: „Din cită piatră a purtat săracul, mai că sar putea face 
un deal ca acesta“. li plăteau de-o povară zece Coren, Şi, cind 
era drumul bun, putea aduce cinci-şase poveri. Tot făcea pe săp- 
tămină vr'o trei zloți. Şi et zicea în gind: „Tot putem trăi“. 

Odata trăise și mai bine, Pe cind îi trăia bărbatul, Dinu, 
oamenii îi ziceau atuncea Măria Dinului. Şi Măria Dinului pe 
vremea aceea lucra cu Bator alăturea, ca și acum, iar Dinu lucra 
in baie, siredelea stinca și puşcă cu pral de puşcă ori cu dina- 
mită, ca toți băeșii, Și mai ciştiga şi Dinu trei-patru zloți la 
săptâmină. 

Copii aveau pe-alunci vr-o cinci capele. Slăbuţi copii. Aveau 
ce minca, şi tot erau jigăriţi. Dinu usa mult; de cite ori venea 
de la bae, ud şi plin de tină, tuşa și suduia copiii,—nu-i putea 
suferi văzindu-i așa de prăpădiți. Muerea le ţinea parte, li min- 
giia, îi săruta pe obrăjorii scorțoși, de pe cari mereu se des- 
prindea ca o pulbere de făină. l 

— „Lasãi, măi romine, ce-aștepți tu acum de la ei? Cind 
vor începe să lucre, se întăresc ei atunci“, zicea femeea. 

— „Pănă-i cucu! Dintrăştia nu vei vedea tu oameni”. Si 
totuşi Dinu a murit mai ingrabă ca toţi. Femeea l'a plins ce la 
plins, dar n'a ayut vreme de jelire, căci deodată cu Inmormin- 
tarea, s'a gătit şi cel din urmă bănuț din casă. Bator, in vr'o trei 
zile cit a hodinit, pănă lau ingropat pe Dinu, era aproape sà in- 
țepenească. Acum lemeea simțea că singurul sprijin ce-l are e 
calul acesta mare, alb, slab de să-i numeri toate oasele. Satul 
era tot aşa ca şi Dän trăia Dinu, Toţi oamenii îşi vedeau de 
lucru, ca și cind nimic nu sar fi intimplat. Şi cind au văzut-o 
pe Măria In ziua după ce şa ingropat bărbatul, c'a si plecat cu 
Bator de căpăstru, vr'unul mai pestriț la mate a zis mai intäiu 
vorba: „lată și Feleleaga“. Şi de-atunci Feleleaga i-a râmas 
numele. 

Dar ea nu sa increzut niciodată tn oameni. nici nu le-a 
cerut ajutorul. Se incredea in voia celui de sus, iar acum, de la 


FEFELEAGA 157 


moartea lui Dinu, se Incredea in Bator, De cind ş'a inchis dumnea- 
lui ochii, ai éa a eşit in curte sā strige „tulai“, de-atunci a sim- 
H că nu oamenii aceia cari vor veni să vada pe mort îi vor fi 
sprijin de-acum inainte, ci calul acela mare, alb, care sta legat 
de-un pociump și ronțânea liniştit la ogrinji. Şi cita stat mor- 
tul în casă, de câte ori esea Fefeleaga afară, îi părea câ Bator, 
cum ronțănea la ogrinji dind din cap, ar zice: „Da. da, da! Vom 
face ce vum putea“. 

Și așa, incetul cu incetul, tropotind din cizmele mari ziua 
intreagă pe ulițele satului, cu Bator de căpăstru, a inceput sa-l 
uite pe Dinu. Nu doară așa ca să se gindească la alt bărbat, 
căci ea de mult nu înțelegea de cit într'un chip viața : să se frä- 
minte săptămina de săptâmina, ca Duminica, pe bânuţii căpătați, 
să cumpere bucate și legumă pentru casă. Şi pentru asta se sim- 
tea destul de tare, dacă avea pe Bator alâturea. Poate-ar fì mun- 
cit-o şi pe ca vro dată, —cindva de mult de tot—unele ginduri 
mai luminoase, şi inima, în tinerețe. poate să-i fi trăsărit vr'odată 
de-o căldură tainică, Dar îndată ce sa inhămat la munca din 
care vedea că toată viața n'are să mai scape, a înțeles ca pen- 
tru o femee năcăjită ca ea, toate-acelea inchipuiri de mai bine, 
sint iac'așa prostii, cari iți fac numai traiul şi mai greu. 
„Sau aflat vr'o doi trei oameni cari au sfătuito să se mä. 
rite iar, 

„Ce să stai aṣa? Imbătrineşt ş'atunci nu te mai ia nimet. 

— „lee pe muma dracului" zicea Fefeleaga şi privea cu 
dușmaânie la oamenii aceia, cari numai din bunăvoință au si. 
tuito așa. — Apoi işi punea capul în piept, irāgca de căpăstru : 
„Ghii, mă Bator, ghii mă sărace, şi şi vedea de drum, gândin- 
du-se la ceva. Nu ştia ce-i, dar simțea că-i amar, și nu ştia Ce 
ce-i mai vine în minte: că adecă de ce mai trăește omul în lu- 
mea asta. N'a răspuns niciodată la întrebare de cit ridicând din 
umeri, și deci, H era ciudă că din cind in cind H venea iar gin- 
dul acela. Citeodată, dimineaţa, cind punea coşercile pe cal, i se 
părea că şi Bator s'ar gindi Ja lucrul acesta, şi că dacă n'ar fi 
orb, ar privi-o intrebâtor. 

In cinci ani de văduvie a rămas numai cu doi copii, un 
băeat şi-o fetiţă. Trei au murit, Au murit toți cind dau să treacă 
peste anul al cincisprezecelea. Ca și cind acolo, la anul acela al 
cincisprezecelea, ar fi fost un prag inalt—iînalt, de care se 'mpie- 
decă copiii Fetfelegii, cad și-și rup prumazii. Sătenii se bucurau 
că o mai uşurează Dumnezeu, dar Feleleaga nu se bucura de 
loc, Drept că băeţii crau mari, dar fiind tot bolnavi, nu puteau 
munci, Pe unul chiar Va dat slugă, dar nu l'a ținut stăpinul, zi- 
cind că-i prea bleag, Şi Felelraga tot nu se bucura de moartea 
lor. De spus, nu spunea nimânui de-o doare ori ba. Nici n'o pu- 
teau cunoaşte oamentt dacă are mort la casă, de cit de pe doua 
lucruri: întăiu că două-trei zile înainte de moartea vr'unui topil 
Bator sta legat de pociumb ronțânind ogrinjii, și a doua, cà după 
inmormintare, Feleleaga pornea cu noaptea 'n cap, cu calul de 
câpâstru, pe ulițele satului. 


ef Ae, d ‘Aai ki F 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar până era mortul în casă, dinsa ieșa de multeori şi se 
apropia de cal: „Ce mai faci tu, Bator sărace?* Şi calul ciolă- 
nos da din capul mare cit o solniță, părind a zice: „De, ce să-i 
faci, așa e lumea“. 

Şi drept avea calul! Așa e lumea. Fefeleaga a simţit bine 
că-i aşa, de cite ori ii murea vrun copil, siet vedea casa din 
ce în ce mai goală, 

„Mai mult venin i se stringea la inimă Duminica. Da, atunci 
iși scotea plata pentru munca de-o săptămină a ei şia lui Bator. 
Şi bogătanii, Știind'o fără ajutor, nu-i plăteau regulat, nu-i plă- 
teau tot, așa că Fefeleaga avea rămășiţi mari pe la toţi. Se in- 
credeau că va veni totuşi şi săptămina viitoare la lucru, căci 
n'avea ce face cu Bator. Și mai făceau socoata că dela o săptă- 
mină pănă la alta Fefeleaga, cu capul ei de muere, va mai uita. 
De uitat nu uita dinsa, dar dacă vedea că omu-i lacom pe crei- 
țarașul ei, nu zicea nimic, nu-l mai cerea, ci numai un zimbet 
de batjocură se aşeza parcă pe 'ntreaga ei față. Şi era ceva de 
tot curios zimbetul pe obrajii aceştia păminţii, mincaţi de vărsat, 
ca două lespegioare de piatră surie pe cari au picat mulţi pi- 
curi grei de ploaie, găurindu-le. 

Așa, adunindu-și plățile, rar putea să dee pe la biserică. 
Dar nu mergeau la biserică nici bogătanii din sat. Aceștia stau 
in crişmă și beau bere. Feteleaga nu mergea la slujbă şi totuşi 
văzind pe oamenii aceștia, cari beau poate chiar bânuţii cari ar 
fi trebuit să li dee el, H desprețuia, ṣi ști-o amarul ei de ce, se 
simţea că-i mai mult de cit ei, că-i mai bună creștină de cit 
dinșii. — Şi rar, dar rar de tot, cind vrunul d amina cu lunile 
şi nu-i plătea, le spunea verde în față ce plătesc. „Ce-s cu? 
Nimic, Da pe mine nime nu mă blastămă, nime nu zice să mă 
bată Dumnezeu, pe cind pe d-ta tot satul te blastămă“, $'acum 
să-i fi dat bogătașul plata Intreită, nu-i mai trebuia, —Mergea a- 
casă, mai punea o mină de fin subt botul calului şi-i zicea: „Da 
tu ce mai spui, Batore sărace ?* Şi calul, pipăind cu buzele mari, 
groase, Dou, da din cap, ca şi cum ar zice: „Da, da, da ! Așa-s 
oamenii”. 

Lucrind săptămina Intreagă, ințălegindu-se cu Bator, ca şi 
cind în el sar fi mutat sulletul bărbatului, a lui Dinu, Feleleaga 
nu Ştia cum trece vremea. Timpul la ea avea o singură măsură : 
dela moartea unui copil, Dän" cind altul iși închidea ochii, Nu- 
mărind așa ajunse cu un singur copil, o fată, și socotea trei ani 
dela cea din urmă moarte ce-a fost în casa ci, Imbătriniseră şi 


muerea şi calul. Muerea era câruntă de jumătate, avea părul ca 


lina oilor seive, Pe obrajii ei mincaţi de vărsat se formaseră pä- 
răiașe adinci, zbircindu-i faja. Bărbia se ascuţise şi incepea să 
se ridice spre gura căzută inlăuntru. Calul era şi mai ciolânos. 
Cele două pelece pămintii de subt corle se măriseră, părul de 
pe coaste, de pe spinare, se râria mereu. Buza din jos ti atirna, 
ca şi cind ar fi trasă de o povară nevăzută la pâmint. 

Femeile mai bătrine din sat, babele, se daseră cu varbe 


| DE 4 


FEFELEAGA 1 


ee 


în jurul ei. Că așa, că pe dincolea, c'ar fi bine să facă niște far- 
mece, că nu-i lucru curat de-i tot mor copiii. și tot la aceeași 
vristă, 

Dar Feteleaga nu credea în dracul şi puterile lui. Femeile 
işi făceau cruce de necredința ei, dar Feleleaza răminea rece: 
„Nu, soro, nu-i drac. Drac e omul cel râu și nedrept. Asta-i 
dracul“. 

Şi n'a umblat după farmece și descintece, Na umblat, și la 
patru ani două luni şi treisprezece zile dela cel din urmă mort, 
i-a adormit și fetita rămasă în viață. Ce! din urmă copil. Și tot 
cind să treacă peste al cincisprezecelea an. Şi asta, ca și vro 
trei mai ‘nainte, n'a fost bolnavă, Făina ce-i câdea din obraji 
pân” a fost mai mică, sa dus. Na zăcut decit vro două sāp- 
mim, 

Şi cind i-a murit copila aceasta din urmă, Felelcaga n'a spus 
o zi nimănui nimic. Cit ce-a închis ochii, a pus luminiţa în sleş- 
nic să ardă mai departe, a ieșit In curte, a dezlegat pe Bator 
dela pociump, l'a tras întins de câpăstru, Va dus în șopronul plin 
de fin şi Va lăsat acolo slobod. Nu i-a zis nimic, ci din intim- 
plare şa ridicat ochii spre capul bâlanului. Pleoapele stau des- 
chise, fără să clipească, de-asupra golurilor ochilor. Nici cind nu 
i se părură acestea două râni așa de grozave, așa de adinci, ca 
acum. Fefeleaga merse apoi în casă, se puse pe-o laviţă de brad 
ș'a stat ziua intreagă așa cum stă lemnul. Na plins, nu sa bp- 
cit, nu şi-a sărutat copila, ci sta așa cu capul în palmele aspre 
şi tot venea nodul acela amar, pănă 'n git, că adecă pentru ce 
mai este omul în lume. Acum nu ridica din umeri, dar nici nu-şi 
desiuşa gindurile întrun răspuns. Ce vedea mai viu era viața ce 
a dus'o, de căpăstru, intâi c'un cal negru, apoi cu Bator. Vedea 
dealul băilor inalt ţepiș, cu Cult de stincă, ieşiţi, ca nişte mâsele 
de urieşi, vedea poteca bătută, și pe potecă Feleleaga cu Bator 
de căpăstru. Număra așa ca în vis de cite ori a trecut dealul 
acela, socotea cam cite poveri de piatră să D adus in vreme de 
vro patruzeci şi cinci de ani. Apoi trecea cu gindul la Dumini- 
cile de peste an: în cite a fost şi în cite n'a fost la biserică. ȘI 
cind n'a lost, de la care om H bani a luat? Cu care sa stadit 
pentru plată? Apoi vedea iar pe Bator cum păâşeşte, pognindu-și 
oasele în urma sa, cum sună vro potcoavă ce dă se cadă Il 
vede cum se zminceşte cu greutatea 'n spate pe dealul bailor la 
dea!, cum se propteşte pe picioarele de dinainte, pe dealul băilor 
la vale. H vede, și aude acolo departe pe Feleleaga cum il im- 
bună: „Stai, măi Batore sărace, Stai să mai hodinim, că dont nu 
dau Tătarii“. — Apoi incet-incet, cu mare greutate socotește numaă- 
rul anilor dintre morții săi, dela bărbat pănă la fetița aceasta din 
urmă. Lung şir de ani. Şi ce de drumuri bătute, maica mea 
Doamne, că dacă le-ai pune în şir drept, ai fi ajuns la marginea 
lumii ! 

Dar acum s'a isprăvil cu strapaţul. Acum simte ea mai întâi 
că n'are pentru ce să se mai zdrobească, Dän! i-au murit pe rind, 


RÄ. hauia EA Kai... kä "EE zu 


eh vi (LK IA pf, 44 i 
t k a 


170 VIAŢA ROMISEASCA 
EE ROMINEASCĂ ` 


unui cite unul copiii, n'a ştiul că pentru ce se zolește atita, Acum, 
cnd Păâuniţa stă cu luminiţa de ceară la câpătâiu, simte Feleleaga 
că toată viaţa pentru copiii aceştia s'a chinuit, Cum s'a chinuit, 
numai ea ştie! Ba nu, nu i-a căzut greu lucru, a muncil cu pla- 
cere! Pentru ei ! Pentru cinci, apoi pentru patru, pentru trei, și 
iarăşi pentru doi, sin urmă pentru unul. Golul în sufletul ei se 
lăcea tot mai larg. de câte ori ti murea vrunul, dar dorul de 
muncă tot mai tare creștea. Şi două lacrimi micuţe, ca gămălia, 
li umeziră ochii uscați. 

Sara a mers la clopotar, la preot, „să se mai osteneasc'a- 
dată și pentru cel din urmă suflet din casa et". Dimineaţa oa. 
toare a mers in şopron, l'a luat pe Bator de căpăstru şi a por- 
nit. Calul trăgea să meargă spre locul unde știa că stau celea 
două corfe legate indăsăgite, Dar Feleleaza Il opri, „Stai, Batore, 
stai calule sărace, că de-acum n'o să mai porți piatra în spinare“, 
ȘI-L trăgea de capăstru spre portiță. Calul, simțind că nare co- 
șercile în spate, se priponi In portiță. „Ghi, mai Batore, hi mai 
dragă. Acum nu mergem la lucru, Nu! Acum te duce Feleleaga 
la tirg să te vinda, să-i cumpere Păuniţii sicriu frumos, văpsit, 
să-i cumpere mama cunună și julj alb-alb, ca laptele de alb. 
C'acum a murit şi Păuniţa, măi Batore“, Şi ochii ei uscați se 
umeziră a doua oară. 

Şi trăgindu-l de căpăstru, şi tot vorbindu-i, Ia dus la oraş 
și l'a vindut pe-un preţ ca vai de el. Calul simți mina străină 
ce-l prinse de căpăstru, mirosi pe noul stăpin, ei intorcindu-și 
capul după Feleleaga, necheză intăia vară, după o tăcere de-a 
xrâmadă de ani. In ochii bătrinii se iviră a treia oară lacrimi, şi 
că "ntr'o fulgerare înțelese păcatul ce-l face, despărțindu-se de 
calul ce-a ajutat'o o viaţa intreagă. Dar zădarnic. Dinsa nu mai 
avea ce face cu Bator. De cite ori lar fi văzul, ear fi adus aminte 
de lungul şir de morți, —da de morţi, căci vede ea că pentru ei 
a lucrat, şi m'ar fi putut răbda. Simţea că prietenia acea aproape 
omenească ce-a avut'o față de cal, a fost numai in urma ajuto- 
rului ce i-l da el pentru copiii săi. Că ea, In calul acela mare, 
alb, ciolânos, şi-a iubit pe copilașii săi. Şi totuşi, iată.chiar acum, 
cel din urmă ajutor tot dela Bator vine. Să nu fi fost el, Păuniţa 
nu avea nici sicriu văpsit, nici cunună ca de mireasă, nici giul- 
giuri albe, Cind ieşi Feleleaza dela tirguit, calul era legat de-o 
proptea intro uliţă strimtă, Merse la el şi I) mingle pe grumazi. 
Calul necheză iar. „Bator mă, nu fi tu supărat. Tie o să-ți 
meargă mai bine. Dar iaca, eu ma duc, mă urăbese să impodo- 
besc pe Pâuniţa“, 

ŞI tropotindu-şi pe trotuare cizmele grele, umbla Irina de 
*păle, să găsească vrun car dela ei, să-şi ducă acasă podoaba 
cumpărată pe prețul lui Bator. 


|. Agirbiceanu, 


SONETE 


Corbii 


Din iarna sufletului meu pornește 

Un stol de corbi spre zările cernite: 
Sint dorurile mele pe 'mplinite; 

„Şi 'n iarnă cugetarea "mi viscaleşte. 


În gemete pustii se prelungește 

Can golul unei vetre părăsite; 

„ȘI corbi sporesc în cete înmiite.., 
Şi stolul tot mai jalnic croncâneşte!... 


Nu väd în zări nici urma unei stele ; 
Doar viscolul din gindurile mete 
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă t... 


„lar corbii, presimţindu-şi trista pradă, 
Spre inima-mi pe jumâtate moartă, 
Îşi năpustesc sălbatica grămadă... 


172 


VIAȚA ROMINEASCA 


Amon 


Sint zile 'n cari soarele se stinge 
Cuprins de-a resignării duioşie ` 

El umple cerul de melancolie 
Și-apusu-i palid... E-un apus ce plinge. 


lar uneori în dungi de foc iși fringe 
Revolta din suprema-i agonie: 
E cerul parcă vinăt de minie 
Şi-apusu-i roş... E un apus de singe. 


Dar totdeauna stingerea solară 
Se 'nvâluie 'n adinci Geer! de sară 
Şi-Amon, in fața morţii nu se teme. 


E calm şi rece prin genuni cind piere, 
Căci chiar de "1 doare sufletul, nu geme ! 
Așa mor înțelepții,—iîn tăcere. | 


Sturzul 


Într'insul parcă supravieţuieşte 

Un dor de strămoşeasca haiducie, 
Căci fluieră cu-atita voinicie 

Încit poiana 'ntreagă clocoteste. 


De-un lreamăt vechiu tot codrul se trezeşte 
Şi 'nvie "pn el pierduta poezie : 

Bujor nu-i mort; în munţi Jianu "nvte 
La Santa 'n văi Codreanu sc iveste, 


Ca azi, câluțul meu, de vreme multă 
Urechea nu-și indreaptă şi n'ascultă... 
— Mai flueră-mi, mäi sturzule, odata... 


Mai Guter. ca "n vint sä se Stirnească 
Un duh viteaz de finta descârcată 
În inimă de tifta păginească £.. 


wl SONETE 173 


Somnul rozelor 


Dorm trandafirii, dorm... O violina 
Ingină dulci preludii de iubire; 
lar noaptea-și ţese negura subțire, 
Pe care-o argintează luna plina. 


Din instelarea cerului senina 
Cad stropi de diamante 'n licărire 
Şi trec prin crengi in aurite lire 
Ce pe cărări fac pete de rugină. 


Îţi pare noaptea ca din crini gculptataă, 


Dorm trandafirii, dorm... pe cind zefirii 
Adie 'ncet, incetinel, cu frică, 
Din somn să nu-mi trezească trandatirii.. 


Călărețul 


Frumin»ei isele 


Din lund de zāri virtejuri se ridică 

Şi np norii lor un călăreț apare: 

E "n zare-acum. ..e-aici.... şi iar e n zare, 
De parc-un fulger aerul despică b 


Dar cine e fugarul br de frică 
Trecut ca 'ntr'o supremă sägetare + 

E sulletu-mi pe dorul meu călare, 
Fugind spre tine ‘n zbor de rindunică. 


El ştie foarte bine ce-l aşteaptă 
Şi totuși ţine 'n goană calea dreaptă 
Spre-a nepăsării tale neagră stincă... 


Priveşte-l de granit cum se izbeșşte 
Şi cade în prăpastia adincă 
Din ochii täi! Nu da "edärät,  Drivesie? 


M. Codreanu 


mr 


Asupra originii şi istoriei Țiganilor. 


Origina.—De unde vin Tiganii? Cäret rase de oameni a- 
parţine acest popor rătăcfor şi desprețuit ? Iată o intrebare care a 
preocupat mult timp pe cercetători şi pe cei cari vedeau trecind 
mereu inainte cetele cu înfăţişare sălbatică ale acestui neam. 

Astăzi este un lucru pe deplin dovedit că viţa lor e ariană, 
adică aceeași cu a popoarelor indo-europene, și că patria lor stră- 


bună este India, 
Nu sa desprins totuși credința că Țiganii sint originari din 


Egipt, şi aceasta este una din părerile cari au domnit mai tot- - 


deauna. Bandele lor rătăcitoare erau cunoscute sub numele de 
„Egipteni*. În Anglia li s'a păstrat numele de „Gipsy“, şi chiar 
la noi şi în Ungaria poporul le-a dat, în batjocură, porecla de 
„faraoni“. Dealtfel, chiar ei răspindiseră tradițiunea venirii 
lor din Egipt. 

Numele cel mai general al lor este acel de . Tigan” (eso: 
es la Greci, „Zigeuner“ la Germani, „Zingari* la Italieni, „Tigan“ 
la Unguri şi Romini, „Cinghiane* la Turci, etc.),—nume care se 
găsește mai întăi in documentele bizantine din veacul al X și ro- 
mineşti din al XIV. e 

În limba lor ei înşişi se numesc „rom“ (care inseamnă 

„0m*) sau „manuş* (de unde a venit numele de „romanichel* 
care e întrebuințat In Francia) —Din timpul nävälirii lor în oc- 
cident, — veacul XV—fiindcă veneau dinspre Boemia, fiind crezuţi 
originari de acolo, li s'a păstrat până azi in Francia numele de Bo- 
hemiens. 
Tot felul de păreri în privința originii lor, nau lăcut de 
cit să incurce mai rău nelămurita lor istorie. Aşa unii, cum e 
Marquardt, presupun, după numele lor de Țigani— Cigani, că des- 
cind din Afingani, eretici greci.—Alţii considerau vorba „Zigeu- 
mer“ sau mai bine „Zigarener* ca un cuvint corupt din „Sara- 
cener" și deci că origina lor trebue căutată la Sarasini, adică la 
Arabi sau Musulmani, 

O părere, mai răspindită, făcea din ei rămăsiţile hoardelor 
lui Timur-Lenk, risipite la 1402. În Danemarca și alte ţări erau 
chiar numiţi Tartari. 


pd 


ASUPRA ORIGINII ȘI ISTORIEI TIGANILOR 175 
a 


Un scriitor, Wagenseil, spunea chiar că ei ar fi urmașii Ev 
ilor cari trăiseră ascunși cltva timp, ca să scape f ien gr 
indreptate impotriva lor în secolul XIV (a anul 1328), cind fură 
învinuiți că au otrăvit fintinile, provocind astfel marea epidemie 
de ciumă, Apoi, de Irică, lepădindu-şi origina şi prefäcindu-se a 
D pelerini din Egipt, ieșiră Țigani. Acel autor nu ne lămureşte 
insă Cum iși schimbară și culoarea feței... 

„ŞI fiindcă am atins țărmul fantaziei, trebue să amintim că 
unu 1 arătau ca veniţi din Zanzibar și chiar din centrul Alricei 
Descendenţă din Hunii lui Atila sau rämäşiți de ale Pecini- 
gilor şi Avarilor de o parte, — coboritori din Caln,urmaşi ai Chal- 
deilor sau Babilonenilor, de alta,—tot felul de presupuneri se res- 
iringreau pe capul bieților Țigani, 

o In ce priveşte cea mai răspândită credinţă, că Țiganii ar fi 
cin Egipt, am spus că pare că a fost colportată de chiar acest 
popor : „Cei dintăi Tigani nu voiau să fie priviți decit ca Egip- 
teni Şi pretindeau a fi originari din Egiptul de mijloc. Şi ei me- 
riä a fi crezuţi, adaogă un scriitor din veacul XIII, Thomasius 
căci sint oameni cinstiți şi cum se cade fe f 
Pretinsa lor origină egipteană a fost confirmată şi prin mai 
multe obiceiuri asemânate cu ale vechilor locuitori de pe valea 
Nilului. Dovada contrarie este insă neasemânarea complectă din- 
tre limba coptă, Yarbită de urmașii vechilor Egipteni, și acea a 
Țiganilor, cum şi faptul că în Egipt Tiganii formează o popula- 
țiune deosebită de ceilalți locuitori şi cu moravuri proprii, a- 
iaz geg Tiganitor din Europa. i 
e „ziptui a fost pentru ci o patrie de tr î e g 
din Asia, unde se ana beet joc. iii pici. cacat 


Asemănările dintre limba lor şi vechea limbă sanscrită au 
făcut ca în veacul XVIII, ciţiva filologi (Rădiger la 1777, Kraus, 
ctc) să facă cele dintăi comparaţiuni intre amindouă dialectele. 
In urma cercetărilor mai aprofundate, de pe la jumätatea se- 
colului nostru, $'a stabilit în mod definitiv origina şi limba a- 
cestui popor nomad. S'a gasit că limba e născută odată cu cele! 
şapte dialecte sau idiome vorbite in India 1), fără a îi legată mai 
special de vre-unul din ele. Totuși Ţiganii au lost dovediți ca 
fiind mai apropiaţi de Sindi, Benjaris și Bedyvas din Bengal.— 

Cum aceste dialecte neo-indice sint de formațiune mai re- 
centă,—pe la anul 1000,—s'a conchis de unii, dar fără siguranță, 
că la această epocă Țiganii nu părăsiseră incă Indiile, 

Hataillard, căruia se datoresc multe cercetări speciale in 
această chestiune, susține însă că Țisanii sint stabiliți de un 
timp imemorial in Europa orientală, in Caucaz, Asia mică şi in- 
sulele mediterane. După el, Sirli despre care vorbește Homer și 


și Ori) Curi sinl : Hindi, Mabratu, Pendjabie, Sindhi, Gujarat, Bengali 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


Siginii lui Herodot, cari locueau la Dunāre, în părțile noastre, 
(și de la cari deduce şi numele de „Țigan*) nu sint de cit strā- 
moşii de veacuri ai Țiganilor actuali, +). f j 
Deducţiunile lui Bataillard se pot apropia de adevăr: mai 
ales că istoria popoarelor tracice e foarte puţin cunoscută De 
altă parte. asemănarea de nume (Sindi=Sinti=Sindi) e o impre- 
jurare destul de curioasă, | 
Și prin fizic şi prin limbă, patria acestui popor trebuea că- 
utată în Indii şi acolo sa găsit. Alături de marile impărțiri ale 
Arilor. trebue să facem un mic loc şi Țiganilor, ca un neam vor- 
bind un dialect indus, sau foarte apropiat de vre-unul din ele, 
Printre alte detalii, pe lingă chipul şi culoarea închisă a 
pielei, asemânată populaţiunilor din Indii, s'a observat și gustul 
deosebit cel au Tiganii pentru unele culori, precum este roșu, 
aplecare pe care o găsim la mai tofi Industanii, incepind dela 
brahmani până la cel din urmă parias. | 
Un jucru insemnat este a se şti cărei clase anume aparți- 
neau Tiganii, de oarece cunoaștem marea deosebire ce există în 
India între cele patru clase sociale. Se crede că ar fi descedenţi 
«lin sudras, cea mai de jos clasă,-—mai sigur din parias vd Prin- 
tre aceștia din urmă se pâsesc cele mai multe asemănări cu 
Țiganii de azi: tot acel traiu nenorocit şi mizerabil, aceaşi viață 
nomadă, orapsiţi şi dispreţuiți, starea morală tot așa de decăzută 
Migrațiunea lor, mult mai tirzie ca a celoralți Ari, ni se pa- 
re că explică indeajuns această teorie, de oarece se vede că au 
pornit în lume spre a găsi un traiu superior condițiunii Injosi- 
toare în care se aflau în vechea lor patrie. ` ` e 
Această origină din casta celor afară din lege se explică 
si prin faptul că acei nenorociţi, prigoniţi de soartă, se despart 
atit de ușor de ţara lor, pe cind cei cari fac parte din cele 3 
caste (preoti=brama, militari = şatria, negustori=vaisha), nu 
s'ar despărți până la moarte de patria-mamă, credincioşi şi fana- 
tici cum sunt religiunii lor. 


1) D. Zaborowski explică această afirmare arătind că Ligurii lui He- 
rodot, cari locueau linga Veasealia, numeau Sigini (Xeybwvag) pe negustori, 
iar Kiprioţii numeau astfel lăncile şi javelotele. Se ştie toemai că 
au fost In tonte timpurile fabricanți şi vinzători de arme unelte de me- 
tal. Grecii moderni dau Țiganilor numele de Kafzibelos, ulătari cu col de 
„Atziranos” şi „Gyplos”. Acest nume ar fi traducerea acelui de Sigin., Pe 
de altă parle, Kiprioţii mal numesc pe e Kilin djiridas, cuvint prove- 
nit din turceste şi care inseamnă meşter de siibii. Cale ce ştim despre cor- 
poratiile cabiriee, din cari făceau a Sintii şi Siginii, ceamintese pe 
metalurgii nostri țigani. „Şi misterioasele profelese ale Grecilor, Sibilele, 
oare nu seamănă meserie, nume şi apocâturi, eu ieitoarele tiga- 
ne 7*— Această chestiune interesează deaproape trecutul preistorie al Europii 
şi al țarii noastre Im special. k 2 t 

3) Casta persecutată şi blestemată. Toţi nenororiţii izgoniți dia alte 
caste, pentru a i calcat vre-o lege, fac Gd din casta proserisă de toate 
celelalte şi declarată infamaă şi melegiuită. Atingerea de ei e considerata 
«a un t; trăese prin păduri; nau voe să sibi meseriile ce au ceil- 
alţi Iadieni şi apropierea de oraşe le este interzisă, 


ASUPRA ORIGINII ŞI ISTORIEI ȚIGANILOR. 477 


Timpul plecării acestui popor eo problemă importantă. 
Vrista de bronz işi are inceputul în India, de unde, prin cete de 
nomazi emigrați de acolo, sălbaticii europeni allară modul lucră- 
rii acestui metal. Oare acești nomazi nu erau străbunii Țiganilor ? 
Teoria emigrării lor, unită cu acest fapt şi cu prezența în 
Tracia a unor popoare lucrătoare de metale în timpuri preisto- 
rice, ne răspunde afirmativ, Se poate deduce dar că Țiganii au 
inceput să emigreze spre apus la siirșitul epocei de piatră. 


__ Antropologie.—l.a infăţișare Tiganii sint obişnuit de stat 
mijlociu, figura negricioasă, bronzată, părul negru şi rei, trä- 
sâturi regulate, adesea frumoase, extremitățile mici, o mlădiere 
și o viociune particulară a corpului. 

n privinţa antropologică, craniile lor sint foarte asemănate 
cu ale claselor de jos din India, Dintre Arieni, numai Induşii 
din clase de jos şi Tiganii, au caracterele următoare ` fruntea și 
timplele strimte, frontalul inclinat tare, craniul cu volumul foarte 
mic :—totuşi craniile se deosebesc unele de altele prin acea că la 
Indieni sint cu totul dolicocelale, pe cind ale Țiganilor prezintă 
oarecari modificări și sint chiar sub-brachycefali. 


Limba. —Înrudită de aproape cu dialectele din India, deci 
mai pe departe şi cu limbile indo-europene, dar nevorbită de 
un popor mai numeros şi într'o singură țară, limba Țiganilor a 
rămas un idiom al unor cete nomade, fără nici o desvoltare literară, 

Cu timpul limba lor sa schimbat, primind termeni noi de 
prin toate țările pe unde au trecut și transiormind-o. De acea 
nu poate D vorba de o unitate la toate triburile răspindite prin 
Asia şi Europa, în vorbirea cărora sint mari deosebiri. Țiganii 
nu au avut şi nu au o limbă scrisă. Ei nu sau servit vreo- 
dată de semne spre a-și transmite ideile, atit din lipsa oricărei , 
culturi, cît și din cauza vieții destrăbălate ai nomade. 

Analogiile limbii lor cu vechea sanscrită au lost descope 
rite in secolul XVIII. Grelimann cel dintăi, la 1800, a arâtat ori 
gina lor indiană și tot el ne raportează cele scrise de căpitanul 
ungur Szekely in gazeta de Viena la anul 1763.—.La 6 Novem- 
bre acest an, zice acesta, un tipograf Ştefan Pop Ulmethi veni 
la mine. Venind vorba despre Tigani, el îmi povesti următoarele 
lucruri pe cari le știa de la un predicator protestant, Vali, din 
Omlaş. Pe cind Vali studia la Leyda, făcu cunoștința unor tineri 
malabari cari studiau şi ei acolo. Observind că limba lor avea 
multe legături cu a Țiganilor, prinse ocaziunea ca să scrie vre-o 
mie de cuvinte cu insemnarea lor. Ei Il asigurară că în insula 
lor era un ţinut numit Czigania (care nu se află pe hartă). 
Cind Vali se intoatse la Universitate, întrebă pe Tigani de insem- 
narea acelor vorbe, pe cari ei le explicară fără greutate.“ 

Cercetările incepute în sec, XVIII asupra limbii şi originii 
Țiganilor, scoase la iveală de Grellmans (1790), au fost apro- 
fundate in mod ştiinţific In al XIX de câtră Bataillard, Pott, dr. 


178 VIAŢA ROMINEASCA 


Paspati, Ascoli, etc. cărora se datorește comparațiunea şi deose- 
birea elementelor ce compun limba Țiganilor,*) 

lată ca exemplu citeva cuvinte țigânești, faţă cu altele din dia- 
lectele indice, spre a se vedea asemănarea dintre ele (Grellmann): 


mare=baro=burro dinte=dant=dant 
mic=tikno=tegna negru=kalo=— kala 
cort=tşater= șater nas==nak=nad 
soare=—kam=kam ureche=kan=laun 
noaptea=—rati=ratem multe=bot=but 
capul==şero=— ger argint=rup=rupa 
apa=pani=panir 


Cilrele ` 1=ick=ek ` 2æduj=du ` 3=trui—=tui ` 4=star= 
Ştar ` S=pans=panș: 6=—șol=şo ; 7=elta=helta ; â=ohto=aule ; 
9msenja=nov ` 1Omdeş=—des, dos. etc. 


Dialectele indiane cari au transmis multe elemente din lim- 
bă Țiganilor, sint: bengali, industani, multani şi malabar, 

Astăzi Țiganii stabili vorbesc limba țării unde se află: In 
ori ce caz alterarea limbii lor se schimbă după ținuturi. Cei 
mahometani au în graiul lor majoritatea vorbelor turcești ` în ge- 
neral Țiganii creştini și-au păstrat mai bine limba. 

Deosebirile cele mari din dialectele lor ne arată diferența 
de traiu ei diversitatea ținuturilor stăbătute, de unde au cules cu- 
vintele nouă cari au rămas In vorbirea lor. Astfel la Tiganii no- 
māzi din occident se găsesc cuvinte grecesti, romineşti, ma- 
ghiare și slave, 


în Europa — Istoricul —De la emigrarea lor din fi- 
nuturile Indiei, Țiganii, străbătind Asia occidentală, fäcurà lungi 
popasuri prin țările pe unde au trecut și în cari au lăsat până azi 
urme. Astfel H regăsim In Persia, in Mesopotamia, în Asia mică 
şi mai sus, in Caucaz şi in Siberia. 

In Europa au pătruns o parte, din Egipt, prin insulele gre- 
cești, o alta, trecind deadreptul Bostorul, Ţările apusene nu fä- 
cură cunoștința lor decit relativ tirziu, pe la inceputul veacului 
XV.—Nu se poate preciza însă cind au apărut ei întăi in impe- 
riul bizantin, Grecia şi Turcia de azi. In secolul XVII chiar, se 
menționează despre cete de ale lor in imperiul grecesc. 

De acolo, mai tirziu, s'au urcat spre nord, oprindu-se o parte 
In țările romine, unde au fost făcuți sclavi, şi de aci o parte tre- 
cind în Ungaria, — prin sec. XVIII —de unde apoi a emigrat o altă 
parte spre apus, e 

Incă din cele dintăi timpuri ale aflării lor in Europa, pur- 
tară numele de „Țigani*. care figurează şi în primele documen- 


2, vocabular de cuvinte ale Țiganilor din Rominia a fost publicut 
de Kogălniceanu intro broşura a sa. 


Yi db | WË a 


„ASUPRA ORIGINII ŞI ISTORIEI ȚIGANILOR DS 
ee aai a EE ef 


te cari îi menționează in ţara noastră, In secolul XIV, Dar, după 
cum observă și Cantemir tn Descrierea Moldovei, nu “se poate 
lămuri timpul cind au intrat în ţările romine. 

Am zis că locul lor de intilnire. la venirea în Europa, a 
fost imperiul grecesc, de unde apoi s'au indreptat în sus. Toţi Ți- 
ganii din Europa au trecut prin Rominia, unde a fost cel din 
urmă centru al lor de impărțire, (Cu excepțiune pentru cei din 
ltalia de sud). 

Tiganii din Turcia formează un grup numeros și interesant, 
impaârţit în Țigani creştini și mahometani. „Cinghianei“ din Tur- 
cia au lost studiați de aproape de d. Paspati (1870), Pe mulți 
dintre ei 1 vedem trecind prin țară la noi ca spoitori şi căldă- 
rari. Un grup numit Zapari, in Rumelia şi Bosnia, e caracteris- 
tic prin apucăturile lui sălbatice. În Turcia din Asia, un al 
trib, aşezat şi bogat, Malcoci, mai mult creştin, lucrează bronzul 
şi fierul, 

Despre Țiganii noștri vom vorbi îndată mai pe larg. Un do- 
cument al lui Mircea-Vodă, din anul 1387, vorbeşte cel dintâi de 
ei; in Moldova se pomeneşte sub Alexandru cel Bun. 

Să-i urmăm acum în ţările în cari s'au întins pe rind, prin 
cetele lor rătăcitoare, trecute toate prin țara romineasca. 

În Ungaria, unde pănă astăzi a rămas un număr mare de 
Tigani, se găsesc incă dela inceputul veacului XV. Pray, în „Anna: 
les regnum Hungariae spune că ei au apărut acolo la anul 
1417 1).—Un sei de hordă al lor căpătă la anul 1496 dela re- 
gele Ladislau JI, un document de liberă trecere in Ungaria. 
Banda acestui Polgar se compunea din douăzeci şi cinci de cor- 
turi sau familii, vre-o 300 de inşi.— Mai tirziu, principele Batory 
D toleră In Transilvania. 

In privinţa toleranței ce li sa acordat citeodată, trebue să 
insemnăm pe lingă documentul regelui Ungariei, şi o scrisoare a lui 
Sigismund, regele Poloniei, 

Cu toate că în Germania nu se cunoaşte nici un drept 
acordat lor — dimpotrivă, —această țară a fost cutreerată de bande 
numeroase de Tigani tot timpul secolului XV, bande venite fie 
din Ungaria, Polonia sau Valahia, fie din Italia, Cea mai veche 
dată istorică menţionată este anul 1417, cind ei apărură în apro- 
prierea mării de Nord. 

Impăratul Maximilian a dat cel dintăi un ordin prin care 
se pune în vedere Țiganilor să părăsească pămintul german. 
Acest articol, subseris în 1300 la dieta din Augsburg, sună ast- 
fel: „Cit despre aceia cari se numesc înşişi Țigani și cari cu- 
treeră fara, e poruncă aspră prin edict public, persoanelor de 
orice rang al împărăției ca să nu mai permită pe viitor ca zişii 
Tixani, cari după dovezi adevărate sint spionii ce trădează Turci- 
lor pe creştini, să mai treacă sau să locuească pe păminturile 
noastre, să lucreze sau să facă negnț, şi cu atit mai mult să nu 
fie apăraţi şi ocrotiți. Se ordonă de asemenea ca ziel? Țigani să 


1) Cerle primum omnium in Moldavia, Valachia ac Hungaria, circiter 
anuum 1417, visi munt“. 


180 VIATA ROMINEASCA s 


părăsească imperiul Germaniei inainte de paşte; şi dacă vor 
contraveni acestui ordin, după timpul prescris, nu vor putea ob- 
ține nici-o satistacțiune de vor fi chinuiți de vre-unul din supu- 
şii noștri, iar acela nu va fi privit câ a făcut vre-un fapt rău“. 

In Francia ei se iviră pe la anul 1427. Poporul se ferea 
de ei și i-a privit intotdeauna cu ochi răi din cauza faptelor 
lor. Împotriva lor s'au dat numeroase edicte. Astfel Francisc | 
a dat cel dințăi ordin de expulsare a Țiganilor, in anul 1561, 
la adunarea din Orléans, toți guvernatorii de provincii primiră 
ordin să-i siirpească prin loc şi sabie. Un nou edict fu dat 
la 1612 

Prin 1418, ținutul Grisonilor din Elveția văzu primele cete 
de Tigani, și peste patru ani apârură și în Jalia, Se spune că 
la trecerea lor pe acolo, o solie sar îi dus la Papa spunind că 
vin din Egipit, moniți de Arabi. „Papa, pentru năravurile lor in- 
răite, le-ar D dat ca penitență să rătâcească 7 ani lâră să doarmă 
in vre-un pat, condițiune care fără indoială nu a părut prea 
grea, de oarece cra starea lor naturală“ — 

In anul 1572 ei fură isgoniţi din statele Milanului şi ale Pa- 
dovei, mai tirziu din ale Veneţiei — Din cauza obiceiului lor de 
a se deda la furturi şi pradă, o lege din Italia interzicea Tigani- 
lor să petreacă mai mult de două nopţi în acelaşi loe. 

Spania avu cinstea să-i vadă cam la aceeași epocă (ince- 
putul veacului XV) cu țările de mai sus, şi păstră in sinul ci o 
mulțime din acești Gitanos.— Din cauza tălhăriilor şi a apucâtu- 
rilor necinstite cu cari  speriaseră lumea, Ferdinand Catolicul îi 
goni și o parte din ci trecu astiel In Germania. Această isgenire 
se făcu odată cu acea a Maurilor ṣi Evreilor, însă numai o mică 
parte părăsi Spania, majoritatea nu făcu decit să se ascundă 
prin munți şi prin păduri, de unde ieşi din nou la iveală peste 
citiva ani. 

Carol Quintul și fiul său Filip II ti persecutară deaseme- 
nea în citeva rinduri ; dar numărul lor nu se micşoră st astăzi, 
dintre ţările apusului, Spania poseda cel mai mare numâr de re- 
prezintanți ai acestei rase. Carol V, după darea edictelor de ex- 
pulzare in Spania, făcu acelaș lucru și cu Țările-de-jos (pe la 
1550). lată un fapt, pe carel relatează Matthaeus: Curtea din 
Utrecht condamnă pe un Țigan, care nu se supuse acelor legi, să 
lie biciuit pănă la singe, să i se despice nările, să i se tae părul 
şi barba, și să fie gonit pe viață din Olanda, 

In Anglia, sub Henric VIII și sub Elisabeta, au suferit de- 
asemenea persecuțiuni ` dar și aci au știut să reziste. Poporul 
englez le dă numirea de „Gipsy*. 

Suedia a dat cel dintâi edict de expulzare in 1662; un 
altul mai aspru datează din secolul următor. Danezii, cel puţin, 
pu" lăsau să pătrundă în ţara lor. 

Un scriitor din Göttingen spune că împărăteasa Caterina I 
a Rusiei ar D transportat pe toți Țiganii de prin pădurile din 


PALUS Apa , (e 


ASUPE A ORIGINII SI ISTORIEI TIGANILOR 151 


Holstein, colonizindu-i într'o provincie rusească. —in Polonia. Voe- 
vodul Țiganilor din Curianda era cinstit și prețuit ca o per- 
soană cu vază, trăind în belșug printre nobili, deşi supușii lui 
nu se deosebeau din petice. 


Am văzut în citeva cuvinte cum Țiganii au pătruns în 
toate ţările europene, astfel că inainte de anul 1500, toate po- 
poarele avuseră prilejul să aprecieze meșteșugurile lor, și mai ales 
pe cele ascunse.— Persecutaţi şi goniți mai de pretutindeni, ei 
et urmară inainte viața lor nomadă, mutindu-şi corturile din loc 
In loc, din ținut în ţinut. 

In orientul Europei nu s'a intimplat cu ei tot astfel. Do- 
vadă țările ramine, Turcia, Ungaria, Balcanii, unde nu sa 
luat impotriva lor măsuri de izgonire, şi unde cea mai mare 
parte s'a stabilit, părăsind traiul rătăcitor şi imbrăţișind meserii 
potrivite firii lor, iar pe de altă parte fiind puși în statea de ro- 
bie.—Cu toate că starea aceasta e destul de rea, se pare că o 
prelerau persecuţiunilor grozave ce intimpinau în țările din apus. 

Şi trebue să nu trecem cu vederea că numai in răsărit, și 
In Austria, au avut intotdeauna voe de liberă trecere, cum şi 
legi mai omeneşti. In Ungaria, un act foarte vechiu, din 1420, le 
permite libera trecere prin ţară şi cu acesta se prezintară ei la Ra- 
tisbona, trei ani în urmă, trecind prin Germania, La 1616, Turză, 
comite palatin al Ungariei, le emise deasemenea un ordin de 
trecere cu coprins mai ocrotitor ca pănă atunci. 

Maria-Tereza iși pusese în gind să aducă la bună cale și 
să civilizeze pe Tan nomazi din Ungaria. Incercarea însă sa 
facut cam silit și Ungurii voiră să le impună prea repede limba 
şi obiceiurile maghiare. Planul nu reuşi şi Ungurii făcură atunci 
legi şi mai aspre privitoare la viața acestor Țigani. impăratul Za- 
sef JI cn şi el reglemente câutind in mod cit mai omenesc 
să'i statornicească și să-i civilizeze, Intr'adevăr, o bună parte din 
ci părăsiră apucătunile strămoşeşti și se potriviră noului traiu. 

Fara schingiuri, sa ajuns să se civilizeze acest popor ciu- 
dat și avem dovadă, la noi, în ce scurt timp Tiganii s'au ridicat și 
cum, din starea mai prejos de om, In care se aflau, nu sint 70 de 
ani, azi numai o mică parte sint in stare nomadă. 

lată dar istoria lor: o călătorie veşnică prin toate țările, un 
lung şir de decrete de persecuţiuni în cele mai multe părți, n 
lungă robie in altele, pretutindeni n rezistență care te minuneaza. 


Populiţiunea Țiganilor în Europa — Tiganii din Europa au 
avut, după cum am spus, două centre vechi: Grecia, Balcanii Și 
apoi Rominia, lucru care se dovedeşte în primul rind prin afla- 
rea elementelor grecești, slave şi romineşti, în dialectele lor. 


WW ET, . 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


PN 


In Turcia, Tiganii sint în mare parte mahometani, religiune 
pe care au adoptat-o mai incoace. Numărul lor s'ar urca acolo la 
vre-o 100.000 înși aproximativ, din care numai vre-o 3,000 ar fi 
sedentari și din care mulți şi-au uitat cu totul limba. La noi in 
ţară, cind vin, sint numiţi „Țigani turcești“. ) 

Țiganii din Rominia sint cei mai numeroși Numărul lor 
trece de 300.000, o 

Cei din Ungaria formează grupul HI. Caracterul lor e mai 
rău şi mai nedisciplinat. După o statistică din „Pester Lloyd“ 
(lan. 1896), numărul lor era in 1896 de vre-o 275.000, din care 
67.000 vorbesc romineşte. Cei cari vorbesc limba lor nu for- 
mează nici jumătate din numărul intreg, | 

Ţiganii germani, rămași din cetele lor trecute prin Mora- 
via, Boemia şi Silesia, sint mai puţin numeroși. şi se ocupă cu 
diferite meserii, 

Tot din Ungaria sint răspindiţi şi în Polonia, unde numă- 
rul lor impreună cu ai celor din Litvania ar fi de vre-o 20 și ceva 
mii. In Rusia sînt intre 40—50 mii, din care o treime e venită 
din Rominia şi stabilită in Basarabia. Cei din Rusia mică sint veniţi 
din Polonia. k AA 

Țiganii din Italia de Sud, în vechiul regat al Neapolului, şi 
cei din Romagna, sint singurii cari nu au trecut prin Rominia, 
venind acolo din centrul lor dintăi, Grecia sau insulele grece. 

In Spania, Gitanii formează o parte Insemnată din po- 
pulaţiunea cerşetoare și mizerabilä,—poate vre-o 15 mii. — „Gipsy 
din Anglia sint veniţi din Franţa și din Germania, de unde au 
trecut şi cei din Scandinavia şi Țările-de-jos. Au rămas insă un 
mic număr. 

Cifrele sint aproximative şi poate unele departe de adevâr, 
din cauza lipsei de statistice speciale. Chiar cele ce gâsim In 
Almanachul de Gotha nu se potrivesc cu datele mai recente ce 
am găsit aiurea, 


Moravuri, caracter, obiceiuri. — Cu obiceiuri ciudate, ca şi 
firea lor, păstrate In decursul veacurilor, Ţiganii par un anacro- 
nism in mijlocul popoarelor civilizate ale Europei. 

Infâţișarea lor fizică nu poate fi displăcută: cu corpul bine 
alcătuit, membrele proporționate, ochii negri și mari ascund insă 
de  multeori privirea răutăcioasă şi Incruntată. Femeile sint 
mlădioase şi deseori se găsesc printre ele tipuri de frumuseţe. 
Particularitatea distinctivă a lor este culoarea brună sau bron- 
zată a pielei. Unii i-au descris ca un „popor sălbatic, negru și 
groaznic“. Intr'adevăr, la prima Infāțişare, culoarea de abanos a 
părului, fața neagră, dinții frumoși și albi, privirea adincă, for- 
mează un contrast puțin liniștitor pentru omul așezat din țările 

e. e 
igi a e una din insuşirile lor de căpetenie. Tiean tn- 
dură cu acelaş singe-rece şi nepäsare, frigul, foamea, căldura, bătaia. 


ASUPRA ORIGINII SI ISTORIEI TIGANILOR 183 


Copiii, de mici sint învățați la toate muncile; cum Incep 
să umble sint totdeauna goi şi desculți, iarna ca şi vara. Cine 
dintre noi nu a văzut, la trecerea unui convoi de Ţigani nomazi, 
copiii care fac „tumbe“, uşor ca un acrobat, acoperiți în toiul 
iernii cu umbra unei camăşi? 

Căldura și arșița soarelui de vară insă le place mult, şi 
din cauza obișnuinţii şi a meseriilor ce au. dogoreala unui foc 
aprins nu-i supără, Origina culoarei lor arămii poate fi căutată 
și in aceste schimbări de timp, expuşi cum sint mereu soare- 
lui, vintului și fumului din locuinţa Jor, 

Tiganii sint inteligenţi şi apți a face orice, dacă bunavo- 
ință nu le lipsește. Din nefericire deşteptăciunea şi agilitatea 
lor li conduce ușor la minciună și la hoţie, şi de aci la puşcărie. 

Viţiile lor par născute din aplicarea la rău a calităților 
bune cu cari au fost înzestrați. Prezința de spirit care li carac- 
terizează a dat naştere la multe istorisiri şi scene vesele, pe cari 
poporul nostru le-a transmis sub forma de snoave. 

Lenea este una din piedicile cele mari în desfășurarea spre 
bine a destoiniciei lor. După ce s'au apucat de vre-un meşte- 
Su, il părăsesc curind, și astfel se explică de ce loarte rar se vede 
un Țigan plugar sau negustor. 

Moralitatea lor e cu totul redusă: simţul rușinii e aproape 
necunoscut la cetele de nomazi. În privința aceasta Tiganii stau 
la un loc cu popoarele cele mai inapoiate din Africa. Hoţia şi 
minciuna, calități nelipsite oricărui bun Tigan, alături cu lene- 
via, Incoronează opera, Gindul lor nu e niciodată la viitor, la 
felul cum au să trăească: trec zile la fel, cu aceleaşi năravuri 
şi in aceeaşi nepâsare. 

Dar cauza nu trebue căutată numai In instinctele lor, ci şi 
in starea nenorocită In care trăesc de veacuri, şi In persecuțiile 
ce au avut să sufere de la tofi, 

De la venirea lor in Europa, kojia a fost pentru ei cel mai 
bun mijloc de trai. Bandele lor erau răspindite prin localităţi 
diferite, și pe unde treceau, poporul avea să sufere de pe urma 
lor multe pagube, De aci origina atitor măsuri luate Impotriva 
lor, ai a temerii locuitorilor de a sta in cea mai depărtată legă- 
tură cu ei, 

lată cum descrie Cervantes pe acei Gitanos din Spania: 
„Pare că Gitanos n'au venit pe lume de cit să fure: se nasc 
din părinți hoți, cresc la un loc cu hoţii, invaţă să fie hoţi,—şi în 
cele din urmă ajung nişte tâlhari fără seamân, gata la ori-ce jaf; 
gustul furtului și furtul sint nişte intimplări nedespârțite de ei pănă 
la moarte“.—ln Spania au fost totdeauna un pericol pentru căla- 
tori, de oarece sub masca cerșetoriei ascund adesea planuri mişeleşti, 
lovind pe sub ascuns atunci cind găseau slăbiciune. Astfel, odată 
pe cind se incinsese ciuma, atacară un orâșel spaniol și 1 jetu- 
iră cumplit, fiindcă locuitorii nu erau în stare să se apere. 

Ghicitoria a fost şi este una din ocupaţiunile de seamă ale 
Țiganilor. Din loc in loc treceau acești vrăjitori ambulanți, bä- 


tsi VIAȚA ROMINEASCA 


— 


trini şi femei, prevestind viitorul și vinzind farmece. Popoarele 
li priveau cu groază, crezindu-i trimeșii diavolului pe pămint, 
nişte ființe deosebite, magi pe care și arta şi inlățișarea lor îi 
scotea din rindul celorlalți oameni. „Bohemien* şi „Egyptien“ a 
rămas strins legat de „sorcier“ (vrăjitor): „Bohemienne* cra ca 
şi sinonim cu „soreitre*, cauză pentru care mulțime din ei au 
pierit pe rug şi în chinuri. 

Răzbunător, Țiganul caută să răsplăteacă un rău cit de mic. 
Dar curajul li lipsește cu totul, ceeace a făcut pe locuitorii din 
Ungaria să zică: „Poţi să ponești inaintea ta cincizeci de Ţi- 
gini cu o sdreanță udă“. — 21 fiindcă sintem la capitolul pâcate- 
lor, să nu uităm cit de mult vorbesc pentru orice nimic şi cit 
sint de gilcevitori, La acestea adaogā parjurul, trădarea şi lipsa 
de recunaştinţă, 

Fiindcă sint bine făcuţi şi sprinteni, unii au pretins că 
Țiganii ar fi buni soldați. Dar este ştiut că frica domină daru- 
rile lor fizice. In războiu au fost totdeauna intrebuințaţi ca lucră 
tori. — La anul 1496 li vedem labricind ghiulele pentru episco- 
pul Sigismund la Fünfkirchen; în anul 1565, la Crupa, făceau 
acelaș lucru.—În timpul luptelor lui Zapolya, la 1557, nişte Ți- 
gani apărau castelul Naay-lda impotriva oastei imperiale, dar a- 
pârarea se zial cu gonirea şi infringerea lor (Turocz).— În răz- 
boiul de 30 de ani, Suedezii aveau în serviciul lor un corp de 
Țigani, dar nu pentru luptă, ci pentru ca să dea ajutor la prăda- 
rea cetăților cucerite. —Cu arderea satelor şi castelelor se inde- 
letniceau şi cetele de Tigani din serviciul lui Zapolva— Comitele 
Basta se slujea la asediul Bistriţei, în anul 1602, numai de Țigani, 
ca să corespundă cu cei asediați, Dealtiel şi astăzi, în armata 
noastră, Tiganii sint intrebuințaţi mai mult la meşteşuguri : fie- 
rari, potcuvari, 


Vanitatea şi mindria sint iar dintre cusururile lor de frunte, 
pentru cari Rominii Sau batjocunt destul. Opinia înaltă ce au cite- 
odată despre persoana lor, ia proporţii gigantice indata ce e im- 
brăcată cu o haină mai bătătoare la ochi. Batjocurile ce li se 
aruncă nu prea tulbură „fudulia figäneascã", 

Traiul neregulat, viața numadă, este o a doua natură la 
acest popor, Îndată ce an gâsil teren, cimpul sau tabăra lor e fa- 
cută, Șatre sau corturi, baratce de scinduri, se ridică cu iuțeală. 
Inâuntru, la lată, femei, bărbaţi, copii, dorm pe unde apucă, la 
un loc cu animalele din casă. 

Batăia e nelipsită din aceste vesele adunari. Cind incepe o 
ceartă, tot tribul aleargă, şi aunci se fac de obicei două tabere, 
cari curind ajung la lovituri şi uneori până la omor. Nu rare- 
ori s'au vâzut Tigani aruncind unii in aiţii cu copii lor. De aci 
ințelepciunea populară a scos vorba slrăese ca Tiganii", cind 
intrun neam e totdeauna zarvă şi ceartă, E drept că inainte de 
a Incepe bătaia, cei mai mulţi an grija să-şi scoată hainele, ca 
să nu se strice, 


(A Vi 8 


ASUPRA ORIGINI SI ISTORIEI ȚIGANILOR 1553 


La cei mai așezați, locuinţile mizerabile sint icoana des- 
trăbălării ; în fum şi intuneric stau rāspindite in coliba Tiganului: 
sdrențe, copii, oale sparte, unele peste altele, Silită de frig, iarna, 
toată familia se grămădeşte in jurul focului şi sufere în tăcere 
frigul ca şi foamea. 

Imbrăcămintea lor? Sdrenţe, o cămașă ruptă, o haină de 
nerecunoscut, imagina vie a mizeriei. Cind se imbracă mai bine, 
hainele lor impestrițate prezintă un aspect din cele mai ciudate. 
O stare mai bună și faptul că sint stabili, face că Tiganii de 
la noi și din Ungaria, au adoptat portul țăranilor, 

Copiii cresc la voia Intimplârii. Dela vrista cea mai fra- 
gedă, ti nu mai sint purtați de mame, ci lăsaţi singuri. Obiceiul 
de a fura, de a vergi şi de a juca, sint primele elemente ale 
educaţiunii pe care ie primesc, cum au ajuns la vrista de cinci 
ani. Meseria tatălui o învaţă copiii pe la 12 sau 13 ani şi nu 
rar se vâd copii indemănatici In meşteşuguri şi la cintarea din 
vioară, pentru care au o inclinare aproape instinctiv, 

Cu toată lipsa de grijă pentru copii lor, iubirea câtră aceștia 
e destul de simțitoare. O dovada e faptul că in Ungaria, chiar 
acum un secol, spre a constringe pe Tigani să plătească o da- 
torie, li se luau copii: creditorul era totdeauna satisfacut, 

Căsătoria se face la ei fară nici o regulă şi constitue nu- 
mai o Insoțire, care de multe ori se siirşeșie cu gonirea sau cu 
vinderea soției câtră altul. Acest lucru al vinderei fetelor și chiar 
nevestelor este tradițional la Țiganii nomazi, 

După cum au trăit, aşa şi mor, Credinţa Intro viaţă vii- 
toare nu le mingle ceasul din urmă. Cind un Tigan şi-a dat sfir- 
şitul, toată laia incepe să jelească: țipete şi vaete răsună in 
aer ` apoi reincep și mai tare la inmormintare. Cind moare cà- 
petenia tribului sau cetei, lucrurile se petrec mai in linişte, Din 
cauza scepticismului lor, sinuciderile sint extrem de rare la a- 
cest popor. 

Hrana e după imprejurări, de oarece se mulțumesc cu ce 
pot avea, Cind au prilejul, ei tură de la locuitori pasâri şi ani- 
male domestice, De accea țăranii sint inspăimintați cind vre-o 
Şatră de Țigani se aşează la marginea satului, 

In secolul XVIII, în Ungaria, au fost acuzați de antropota- 
gie şi fiindcă faptul părea dovedit, au fost supuși la chinuri 
grozave, Jurnalul „Hamburger Neue Zeitung“ din 4 Sept. 1782 
relatează : „Patruzeci din aceşti mizerabili canibali au primit pe- 
deapsa ce meritau. Unii, după cum se comunică, au fost run 
de jos in sus; doi, din cei mai furioși, despicaţi de vii, şi cei ce 
au rămas, în numâr de 150, vor fi executați în curind. Fiecare 
om trebue să rămie ingrozit de turbarea drăcească a acestor cani- 
bali din Europa, cari se recunosc singuri vinovaţi. Intre altele, 
odată, au omorit la o nuntă trei persoane, pe cari le-au mincat 
cu o bucurie nespusă. Le place carnea unei persoane tinere de 
16—18 ani, mai mult decit orice alt. Obiceiul lor e să ardă oa- 
sele victimelor și zic că fac din ele cărbuni foarte buni. Un paz- 


186 VIAŢA ROMINEASCA 


nic a reuşit să prindă pe Harampasa lor. Acest canibal era im. 
brăcat cu splendoare și avea la căciulă podoabe de 6,000 
florini“, 

Peste citeva zile se anunța de câtră „Hamburger unpar- 
thayscher correspondent“, (22 Sept.) că alţi 15 Ţiuani au fost o- 
moriți la Kanisza și alți 13 la Esabrag (Ungaria). In cel dintăi 
loc, la șapte femei li s'a tăiat capul, cinci mai Tur spinzurați, 
doi rupţi și unul despicat de viu; jar In celalt, șapte femei dé- 
capitate, patru inşi spinzurați și alți doi rupp. 

Am relatat acestea ca un exemplu de persecuțiunile Ja cari 
erau supuşi Ţiganii, nu mai departe decit acum o sută de ani; 
ne putem inchipui de cele ce sau petrecut în timpurile mai 
vechi, După cum se pare, această acuzare de canibalism nu era 
intemeiată : în luna lui Noembre, comitele districtului fu suspendat 
de câtre impărat, după ce pusese să execute vre-o 40 de Ti- 
gani în mod sumar, și un comisar impărătesc plecă din Viena 
să cerceteze mai deaproape. 

Impărăteasa Maria-Tereza a dat, pentru a stirpi crimele făcute 
de Țigani, ordine strașnice pentru privigherea lor în toata 
Ungaria. 

Se pare că scene de felul celor povestite nu s'au mai pe- 
trecut. Totuşi, ripirile de copii de cari sa vorbit atita, au con- 
tinuat, de oare-ce chiar în zilele noastre s'au dovedit cazuri cari 
fac ca lumea, mai ales In Germania şi Franța, să privească cu o 
groază, superstițioasă pe saltimbancii țigani cari cutrecră pi- 
nuturile. h 

In ce priveşte generalitatea moravurilor la Țigani, trebue să 
luăm in seamă că nu este aceeași pretutindeni, şi că din această 
cauză nu toți Țiganii sint priviţi la fel. Cei cari cutreeră țările 
occidentale s'au arătat de obiceiu sub un aspect mai fioros. 


Am vorbit in mai multe rinduri de Țiganii rătăcitori— nomazi, 
cari se deosebesc prin multe de ceilalți. —Cei stabili sint de obi- 
ceiu muncitori, meșteșugari, în jurul orașelor ungare meseriaşi, 
in Spania hangii, Cei nomazi, dorm sub cerul liber, işi tirăsc 
averea de colo pănă colo pe vre-un biet animal de povoară. Să 
lăsăm pe Alexandri să ne descrie cu stilul lui o ceată de no- 
mazi din țara noastră : 

„Mi s'a intimplat şi mie odată de am văzul o clae de lä- 
eşi în treacăt, și cu adevărat acel spectacol mi-a fácut aşa mare 
impresie că nu'! pot uita. Bâtrinii girbovi de virsta stau culcați 
în căruțe și se pirleau la soare, iar pe lingă ei urma pe jos 
toată familia : femei cu copii la sin, fete cu cofele albe pe cap, 
flăcăi trâgind urşi după dinșii, cai, minzi, vaci, cini, toți buluc 
la un loc, toţi grăind, toți răcnind, rizind, nechezind, urlind şi 
umplind cimpii de un sgomot sălbatic ce dă fiori. CH pentru 
sdrențe nici nu pomenesc, pentru că în adevăr ele sint una din 


rc. .._. pr. WA. A. ER 


ASUPRA ORIGINII SI ISTORIEI ȚIGANILOR 187 


părţile cele mai caracteristice ale Țiganilor nomazi : am insemnat 
insă că ei au și o dragoste deosebită pentru cai pagi și bălțaţi. 
Aceasta încă e o taină a gustului țigânesc, pe care nu 
mi-am pututo tălmăci decit prin proverbul latinesc ` „de gustibus 
non disputandum“... Pe cit ei sint vrednici de privit in călătoriile lor, 
pe atit și popasurile lor sint curioase. Cum şi-au aşezat corturile în 
aproprierea unui tirg sau a unui sat, hârbaţii, dintre cari cei mai 
mulţi sint fierari sau lingurari, purced să vindă drimbe, coveţi, 
lacâte, fuse, etc, babele ` se due la tirg de trag sorții fetelor 
romince pe la case; flăcăii merg de joacă ursul prin ogrăzile 
boerilor; și numai nevestele rămin la şetre pentru ca să gå- 
tească de mincare, în vreme ce copii lor aleargă goi pe cimp, 
jucind funanaua. lar cind se intorc cu toții seara la corturi, a- 
tunci să auzi răenete de copii ce cer de mincare, latrăte de cini 
Bon dela ceaunul de mămăligă, nechezuri de cai ce vin dela 
păscut, cintece de fete mari și de Oächt ce se intorc din luncă 
dela culesul fragilor, sfezi, desmierdări, vaete, hohote, chiote, su- 
nete de cobze şi scripee; toate aceste la un loc. ridicindu-se în 
văzduh odată cu fumul ce ese de sub fiecare şatră. Şi mai pu- 
fin în urmă, cum s'a culcat soarele, cum s'au stins focurile, pare 
că nici n'au fost, nici,nu mai sint... O tăcere adincă domneşte 
peste tot; oameni și dobitoace, toți odihnesc ` numai cinii se aud 
lătrind la lună şi numai vre-o babă se zâreşte culegind burueni 
pentru descintece*. 


Organizare socială. — Religiune — Dela primele lor migra- 
țiuni, Țiganii au avut peste cetele lor o căpetenie carei condu- 
cea şi de care ascultau. Până astăzi au păstrat acest fel de aşe- 
zămint şi numele mai obișnuit sub care acel ṣef e cunoscut, este 
voevod în Ungaria, vătuf la noi. Autoritatea vătalului peste 
trib se impune prin severitate, manifestată adesea prin hâtae, 
lar ca semn al autorităţii sale avea biciul cu care se incingea; 
cind intervine la o ceartă sau luptă, toți se linistesc, 

Dacă se intimpla ca autoritatea vătatului să slăbească, ceata 
se revoltă și aceasta se întimplă, zice dr. Obedenaru, la sfirşi- 
tul vre-unei sărbători bachice, mai ales dacă timpul e plecat spre 
furtună : tărbăcese puţin pe şef şi proced fară intirziere la numi- 
rea altuia, care inspiră mai multă incredere. 

Pe mulţi din şefii cetelor din apusul Europei H găsim ci- 
taţi in vechime de diferiți autori sub numirea de duci, comiţi 
şi chiar regi. Numele insă cel mai râspindit e acela de „Voevod“, 
mai ales in Ungaria, unde a rămas până în zilele noastre, 

Până in sec. XVIII, aceşti voevozi din Ungaria erau de- 
osebiji în două clase: simplii conducători ai fiecărei cete, —şi 
patru voevozi superiori de fie-care parte a Dunărei și Tisei, cari 
aveau reședință la Raab, Szatmar, Kaschau si Sivenv, Aceştia 
erau numiți de rege și formau un fel de guvern, căruia ceilalți 
trebueau să dea socoteala de modul conducerii lor. Şi lucru ciu- 


ISS VIAȚA ROMINEASCA 


dat, acești palru voevozi supremi nu ercau Tigani! Erau mag- 
nau ai Ungariei cari erau mindri de această demnitate, mai ales 
in faja profiturilor ce aveau, căci fiecare Tigan, din cetele ce gu- 
verna, trebuca să plătească o dare de un Donn pe an, la sk. 
George şi la si. Mihail. Utilitatea voevozilor superiori era in 
primul rind de a putea aduna mai ușor oardele de Tigani cind 
ar fi fost nevoe de ele. 

„Tiganii au păstrat incă obiceiul de a-şi alege cu un cere- 
monial deosebit pe voevodul sau vătalul lor. In mijlocul cimpu- 
lui se adună ceata, care aclamă pe cel ales ail ridică de trei 
ori în sus Ip mijlocul strigătelor. Aceeaşi ceremonie şi 
pentru temere, Urmaşii vre-unui lost voevod sint cu toții eli- 
gibili şi preferiji altora. Insa adesea se alege cel mai bo- 
gat, mai bine imbrăcat şi mai tare. Mersul voevodului e 
mindru ` autoritatea şi atribuțiunile lui sin: Intărite prin obiceiuri 
tradiționale. Severitatea cătră supuşi se arată de obiceiu cind vre- 
un păgubaș se plinge vâtaiului pentru vre-o hoţie sau jaf, facute 
de vre-un om din ceată. Atunci el administrează celui vinovat o 
corecție, după greutatea faptului. Pare insă că această pedeapsă 
e mai mult o satislacțiune pentru cel furat, de oarece voevodul e 
mai totdeauna in cunoştinţă cu faptele supușilor săi. In această 
privința, Tiganii erau foarte cinstiți, câci de cite ori furau ceva, 
dau de ştire şefului, care se făcea proprietar pe o parte din lu- 
crurile de găsi, și care nu avea astfel nici o răspundere, de 
carece nu fura niciodată. 


_Religiune —proprie nu au avut niciodată Tiganii Părăsind 
patria lor strălucită, ei au adus o parte din moravurile și limba 
vechilor induși ; despre credință insă nici-o urmă Dacă in ţara 
unde au venit, au gâsit un cult priincios, lau adoptat, fară să'şi 
facă iasă un păcal cind Il schimbau mai tirziu. Cei stabili au 
conservat religia locuitorilor din ţară. 

Scriitorul Toppeltin (in Istoria Transilvaniei) relatează un 
fapt care ilustrează nepisarea lor in ce priveşte spiritul şi cre- 
dinja: Un copil de figan murind, părinții cerură voia sā'l in- 
uroape creştinește. Preotul intrebindu'i dacă cred că copilul va 
reinvia în ziua de apoi, ei răspunseră: „Ciudată credință ! Poate 
cine-va să şi Inchipue ca un cadavru să reinvie! După noi, asta 
nu se poate intimpla, după cum nu s'a intimplat cu calul pe care 
lam jupuit acum clteva zile“, 

In Turcia şi ţările balcanice reliziunea lor e mahumetanismul; 
in Europa, după ținuturi, sint creştini catolici sau ortodoxi; — dintre 
nomazi. mulți nau nici o religiune, sau de o au, a vor schimba 
fără Kr trecind dintro țară intr'alta. Deşi botează copii, le lip- 
org vg ën, We Otrokocsi: „Pater noster Cinghani 

taren recitant vel lingua j j ioni 
ng aoei, ie, gua hungarica, vel ejus nationis Iñ 


ASUPRA ORNIGINIL SI ISTORIEI TIGANILOR 183 


Tolii: „Pagani alias, sive ut vulgo dici siet, religionis nullius ; 
neque enim idola habent”. E N 

Meserii — Dest mizeria Țiganilor e datorită In primul rind 
lenci, totuşi fiecare din ci are un meṣteṣug, mai ales din cauza 
aplecării lor pentru unele meserii şi arte, Meşteşuzul cel mai 
răspindit, şi rămas la ci legendar, este acela de fierar. Ocupaţi- 
unea lucrârii metalelor n au din timpuri primitive şi a rămas 
nedespărțită de firea lor. f Ă 

Am amintit cum Tiganii erau puşi să tacă ghiulele In timpul 
evului mediu, indatorire care le-a creat oarecari privilegii. Un 
document al regelui Vladislav al Ungariei, din 1496, poruncește: 
„tuturor oficialilor și supușilor de orice rang, să lase pretutin- 
deni libera stare lui Tomas Polgur, căpetenie peste douazeci și 
cinci corturi de Tigani ambulanți, și să nu se atingă nicidecum 
de el şi de oamenii lui, avind în vedere că au fabricat la Fünf- 
kirchen muniţiuni episcopului Sigismund“ (Pray-Annales). Ase- 
menea scutiri le-a dat şi Mustafa, paşa Bosniei, la 1565. 

Astazi arta lor se aplică în primul rind la facerea potcoa- 
velor, — polcovarul e un tip clasic al Țiganilor noştri, —a lacatelor, 
lucrurilor de fier casnice, ciocane, etc. Celelalte meserii pe cari 
le imhrăţişează cei mai mulți sint: spoitori, lucrători de ziduri, 
lăutari, ursari, adunători de aur prin Transilvania, ete. 

Ursarii, Ţigani leşi, sint un tip din cele mai curioase şi 
care dispare. Ei vin din sat in sat, tărind după ei urşii legaţi, 
pe cari ii fac să joace bâtind In cadență pe o tamburină. Cind 
vine cu ursul, toţi lasă lucrul ca să mărească ceata de privitori, 
la jocurile pe cari le face bietul animal sub silirea stăpinului. 

Spoitorii sint nomazi veniți din Turcia. Ei spoesc vasele 
de aramă şi sint Țiganii cei mai cinstiți și mai bine vâzuți de 
populaţiune. larna stau prin preajma oraşelor, unde ştiu că locu- 
itorii pot avea nevoe de ei. Femeile sint ghicitoare, — Căldărurii 
fabrică lucruri de bronz sau aramă, ca clopote etc. Sint mai 
numeroşi în țările balcanice. Mai sint mulţi în Bucovina şi Ga- 
Upa ; în limba ruteană numiţi „zlotar* (argintar), altă dată „zlă- 
tarii“ la noi.—Un trib de Tigani alămari, care locueşte în Turcia 
până in Bosnia, „zaparis*, au chiar o sârhătoare a lor „serbă- 
toarea caldăni*, cu ceremonii bizare. Cetele lor sălbatice sint în 
de aproape legătură cu Țiganii din Asia mică. 

Adunătorii de aur (orpailleurs) string,—azi in Transilvania, 
altă dată şi la noi.—pulberea şi Joilele de aur din riurile de 
munte şi curăță acest metal. Din cauza mijloacelor mecanice 
moderne această meserie a căzut. 

Mulţi dintre "Team, şi mai ales in Ungaria, sint geambaşi 
de cai, meserie in care pun în practică toate mijloacele de tn- 
şelăciune. Chiar in Spania, numele de gitano a rămas sinonim 
cu geambaş necinstit. Şi fiindca e vorba de cai, să nu uităm că 
o bună parte, şi cei mai dibaci, dintre haţii de cai din țara noastră 
au fost şi sint Dean, 

Meserii pe cari alte popoare nu le indeplinesc decit la 


VATA ëm OO OOO OO O O 


mare nevoe, nu li se par de lo i 
| le ioc respingătoare, i di 

re in Sech parte erau Țigani. Mulți işi rii er edi 
eeh kleng crimă săvirşita. deiert 
l = Cultură pämintului Tiganii n'au f 
i o 
ră pă Ke ee „lega La pămint au fost zâdarnice. Nici 
Ge ala n țările noastre, siliți la această muncă, 


Femeile, insârcinate cu treburile casei, au EI 
pr , 


st niciodată buni, 


este ghicitoria. Tiganii st i 

d E nt plecați spre soarta : di > 
< ad rca fatalismul oriental şi credința S pe E Jor 
ka oi D cutreeră satele pe lingă cari ae all silani 
Talenta A sn BZ arătarea semnelor minii, prin e 
: e ghicitoare, mai ales i 
eg de a vindeca boalele, de a E Ee adaogă pu- 
cintece, vinzind talismane de noroc său pentru deochiu 

ii poporul a i 
Sg Ve reg: Tâmasă până azi, cu lowie an S 
orice Oa ȘI cu tot progresul civilizaţiunii. Misterul tr 5 

, „ € ceva inăscut în el. Cine nu s'a incercat es A sa 


sibile cari par inzestrate cu o 


în e Rominia,—Starea de robie, pe care nu o găsim 

rel ar aia Se Sei eet au avut-o, incă indată du 

ia ră, Int cred pe la stirşitul d 
ceasta se explică prin acea că la anul 1370, eent Vod 


ët zeng că la acea dată crau de cităva vrem 
vie. Cind sa intimplat însă aceasta şi pri 


năstirii Tismana patruzeci de d prin care domnul därege mo- 
d e fa ivani "RER, 
», Mânâstirea Cozia, tundată de el. pri deeg 
de familii. » Primeşte deasemenea 300 
In Moldova docu 
la mentele ne vorbesc mai 
tigani Ze cind Alexandru cel Bun face dee Pai 3i 
Tigani sabil de Eo zm 
ve" E abili din Rominia au alcatui 
sebită și foarte interesan i alcătuit astfel o clasă deo- 
] tă, special ii A = 
cel Va noch Dumär de ră tza dă SE Eegen, 
Romani, ee erau asemânaji cu condiţia sclavilor la 
că stâpinul nu avea dreptul de moarte asupra 


ASUPRA OBIGIXII SI ISTORIEI TIGANILOR It 


lor. Erau vindutt ca orice marfă, dăruiți, schimbaţi, Infierați; erau 
puși în foile de zestre sau se plătea cu ei un serviciu făcut. 

Asile) nu trebue asemânată sclăvia Țiganilor cu pozițiunea 
servilor feudali sau cu țăranii „rumini“ ori „vecini“ dinţările noastre. 
Acest lucru îl explică şi boerii la o adunare din anul 1749, la 
laşi: „vecinii robi nu sint nici se stăpinesc cu nume de rabie, 
fiindcă numai Țiganii au acea robie, care cu femeile lor și cu 
copii slujesc în toate zilele stăpinilor lor*.—Servul medieval era 
deaseminea „glebae adscriptus“, considerat ca făcind parte ne- 
despărțită de pâmintul baronului, pe cind Tiganul rob era la noi 
un bun mobil şi personal. 

Toţi boerii aveau robi, după puterea şi averea fiecărui, Şi 
era regulă ca orice Tigan care nu era boeresc, era al Domniei. 
De aceea avem trei categorii de Tigani, după proprietăţi : Tiganii 
boereşti, domneşti, şi o a treia aparținind mănăstirilor: mä- 
năstireşti. 

Dacă din intimplare se afla vre-un Ţigan frà căpătăiu, adică 
liber, fie din țară, fie din străini, era trecut Indată rob al Dom- 
niei şi impus la mulțime de biruri, cari nu'i făceau viaţa mai fe- 
ricită ca a celorlalți. 

Tiganii domneşti, afară de cei de pe moşiile principelui, 
nu aparțineau în realitate nimărui. Cea mai mare parte din ei era 
alcătuită de acei "Tan nomazi, în cari se coprind şi spoitorii, 
câldârarii, ete. Indatorirea lor era numai de a plăti biruri, Apă- 
sat de taxe şi de vexaţiuni, mulţi preferau starea de robie, unde 
poale gaseau o existență mai bună, și din această cauză vedem 
mulțime din această categorie vinzindu-se de hunâvoe vreunui 
boer.— Tiganii domnești erau impărțiţi în patru clase: rudarii, 
lingurarii, ursarii şi ldelii, din cari cei dintâi aveau prilejul de 
a fi adunâtori de aur; lingurarii erau singurii mai stabili, mai 
industrioşi şi mai apropriaţi de populaţiune; ursarii plăteau dä- 
rile lor speciale ; iar lăeşii erau nomazii arā căpătâi, mai liberi 

prin felul lor de trai, insă mult deosebiți de ceilalți. 

Rudarii, despre a căror meserie trebue să spunem citeva 
cuvinte, fiind necunoscuți astăzi, aveau monopolul adunării au- 
rului („orpailleurs*) şi li se percepeau taxe destul de insemnate, 
In timpul lui Cantemir se incasa dela aceştia o cantitate de 
1,600 drachme. Bauer ne spune că în anul 1764, doamna lui 
Ştefan Vodă Racoviţă, domnul Munteniei, primi dela cei 240 adu- 
nători ai ei 1,254 de drachme, adică 1,000 drachme aur curat. 
Cea-ce le râminea pe deasupra, după plata capitaţiunii, vin- 
deau, cu doi florini de aur drachma, marelui armaş, care ciștiza 
frumoase sume revinzindu-l in beneficiul lui pe valoarea adevă- 
rată a metalului. 

Ursarii şi lăeţii domneşti, veniţi în cete de prin Balcani, 
neapți la muncă și mai ales la stabilitate, au râmas cei mai 
mulți în aceeaşi stare pănă azi, primenindu-se și emigrind mereu. 

Sa ne intoarcem la Tiganii „boerești*, cari după cum am 
zis sint adevărații robi de altădată. Ei sint Tan „naţionali“ 


192 VIAŢA ROMIXEASCA 


ai i P : A 
ie gri i cada au fräit in deaproape contact cu stră- 
s'au schimbat cu timpul și e zur A Eer 
mare aie ei Și nomazii din alte oa ` Raa 
valră egene Muia Dänn şi ei în clasa țiganilor de 
teşugarii tacă, rog după meșteșuzul ficcârui individ (meş- 
celor de lue (laeţii). Bien E, pile noastre), d clasa 
A e (lăcții), nomazii, cari nu erau buni de nimic aa 
ate nit Dotiațil, și cari în ultimul timp se preiei de! Se 
ra Se ni Sulletul. La aceștia trebue adăogați netații zobiţi 
cite 10 eat". _Vindură visteriei cu prăsila lor în 15 ani 

sa beni unul ` — și apoi breslaşii, ruptașii, scutelnicii, etc — 


Boerul dispunea in totul d 
i e robul lui pe e e 
Loge și să-l pedepsească in orice fel, fara nici See sade 
Soch Sie: Code d omoare nu-l avea. Nenorociţii eeng 
obiți pr ui mar puternic, robire la 
și biserica, erau numărați d g Gr 
„Biserica, ` ați pe suflete, goi, mizerabili. si di 
E e după placul Stăpinului, despărțiți cu wee EE 
sk e rinți, insemnafi cu zgarde de fier şi cu clopoței, în alu 
Sal şi biciuţi, ei prezintară până tirziu v tristă priveliște oii 


În schimbul muncii de tot f i 
? bu d elul ce Brea, Tiganul av 
sd apa locuința, hrana și imbrăcămintea. Cu d Vocal ae 
ZE, ` f; un număr mai mare de robi; la unii ajungea la 
ey p e enkt Ea reducea până la 4—5 
a drehubaconul Paul din Alep, un călugăr D 
Kiel SS aa pe la anul 1650, vorbind Ps Seege bara i mer 
dela îi e Spunea că avea 1,500 de robi (ieulena) și că 
m alt nu avea att. minunindu-se de toate bogăţiile lui 


Robii țizani erau aproa i ii 
| proape singurii meşte N 
re SCH d ce-i E wiet bucătari, be, ect ancien 
» Croitori, cizmari, fierari, lautari, argaţi şi meșteri da 
eren țigani, Femeile ajutau pe wen vi ege ien ZS 
emănarea lor Nu este străină de frumoasele lucrături Oe 
ceau Teste pe jupinesele romine, mm 
e ganu se socoleau pe suflete şi valoarea i 
P: s ri è $ va 
SE a vente m mg T exemplu in secolul viu sa 
i re : suflete de Ţigani sint evaluate la 20 j 
seg cht o canta cu 4 telegari cu hamurile lors. i ai 
id prețul! un [igan, Şi un cal de ginere cit doi Tigani 
= un veac și jumătate mai Inainte, Intr'un act din anul 


1) Era un trib —äfhsise de lå i iți di ordiuul 
Upăratului Jusef Fi St robiţi la noi Eege hark 


Za 


ASUPRA ORIGINII SI ISTORIEI ȚIGANILOR ` 193 


1607 in Moldova, un boer schimbă pe Țiganca Dora pe un cal 
prețuit 30 taleri, 


Daniile, vinzările sau schimbările se făceau sau pe sdlaşe 
(familii) sau pe suflete. | 

Tiganii erau legați de casa stăpinului din tată în fi. Cind 
boerul murea, ceata Țiganilor trecea moştenire la capii, lar cind 
dintr-o Imprejurare stăpinul voia, acorda robului libertatea, după 
cum in lumea antică patricii romani liberau pe selavii lor. Robul 
„Slobozit* cum se zicea, răminea însă mai bine la casa stăpinului 
decit să se ducă prin lume, și atunci slujbele lui erau mai bine 
răsplâtite, Un motiv de liberare, intrat în obicei, era şi acela cind 
o Țigancă avea peste 6 copii. În general roabele cu copii erau 
mai bine văzute de stăpină şi mai bine tratate, Cini se nâștea 
un copil, jupinesele şi cucoanele de altă data 1l botezau crești- 
neşie, iar mama primea ca dar o haină, un vițel sau alt lucru, 
după avere. 

Ţiganii, cu toate pedepsele ce primeau pentru cea mai 
mică pgreşală (intre care bâtaea cu vergi sau falanga sta în 
frunte), nu erau așa de crud tratați, fiindcă firea boeriiur ro- 
mini era ingăduitoare, 


Din vechime dar s'au deosebit la noi trei leluri de Tigani; 
1) Meşteşugarii, lăutarii, lierarii. etc., cari erau robi de vatră boe- 
rilor. 2) Câăldărarii, spoitorii şi căutătorii de metale, din cari 
mulți erau mahometani, Ţigani cu obiceiuri mai bune şi mai așe- 
zate. 3) Vagabonzii sau Tiganii de lae, cari umblau fără căpătăi 
şi aveau ca meserie mai de seamă hoția și cerşetoria,—cea mai 
deosibită de celelalte, Mai aceleaşi categorii le găsim in Tran- 
silvania şi Ungaria. 

‘Tiganii cari trăesc azi ia oraşe și la țară, lAutari şi mese- 
riaşi, sint vechi Țigani de vatră, cari pe cit au putut au ajutat 
şi ei puțin la viaţa țării în care au trăit şi au murit strâbunii lor, 

Despre starea robilor, vechile pravile alc ţării nu vorbesc 
aproape nimic. Totul se regula după obiceiuri vechi, Numai In 
condica de legi a lui Vasile Lupu este o dispozițiune privitoare 
la furt, 
Dacă un Tigan era prins lurind odată, de două şi chiar de 
trei ori, găină, giscă, sau alt lucru mic, se erta; iar de era 
lucru mare furat, se pedepsea ca orice altul, 

Legile lui Caragea și ale lui Callimaki, dela inceputul seco- 
lului XIX, reglementau in citeva articole situațiunea robilor, 


Dezrobirea,—Un eveniment insemnat în istoria țării a fost 
pe la jumătatea secolului din urmă, dezrobirea Țiganilor. Această 
sclavie, atit de nepotrivită cu spiritul modern şi care, ca o rā- 
mășiță a evului mediu, nu mai exista decit in țara noastră, tre- 
buca să dispară. Mulți boeri se gindeau incă dela inceputul se- - 


1 VIAŢA ROMINEASCA 
NR DIA a D 


“colului la desființarea acestei stări: o i 
3 ` 0 parte din ei înțeles 
as o trecere ` bruscă la © libertate deplină, nu ar relee 
Je acea unii incepură să-i pregătească, trimeţind pe mulţi Tigani 
tineri sa Inveţe meşteşuguri, ca mai tirziu, fiind liheri să-şi aiba 
traiul asigurat şi să nu ajungă är nici-un căpătăiu, 4 
La 1836, Costache Negruzzi răspundea unui anonim, care-i 
expunea cu căldură ideile generoase ale emanicipării : Am 
cetit scrisoarea d-tale vrednică de un om ce simte că a venit 
Vremea a ne indrepta, Am şi făcut un proect pe care să'l supun 
adunării şi dacă s'ar incuviința mâcar in parte, voi avea mulju- 
mirea să zic că este fapta dumitale“ (Foia pentru minte), 

In anul 1842, cind domnea BibescuVodă, se Incepe pentru 
întăiă oară răscumpărarea Țiganilor dela boeri intrebuințindu-se 
la Wee o ese pre a chelțuelilor statului. | 

Dintre boeri, cel dintâi care şi-a dezrobit Ticanii 
“Cimpineanu, În 1847 se dezrobesc Tiganii pai n ae dle a 
1 In anul 1844, domnul Moldovei Mihai Sturdza dā legea 
prin. care se dezrobesc Țiganii domneşti și ai mănăstirilor. In 
parne celor boereşti lua asemenea măsuri, incit prin stricteţa 
or se ajungea cu incetul la rezultatul dorit. Astfel, dacă un Ti- 
-gan inapoia stăpinului prețul cu care fusese cumpärat stăpinul 
era dator să-l dezrobeasca. Nu se mai putu face vinzare de "Tt 
san, y= declarație scrisă a acestuia că nu vrea så se răscum- 
a ch rarele dacă un Tigan dezrobit vrea singur să rămină 
__ Prin mijloace umanitare Și cu incetul se incepe 
Ciparea acestui popor năpăstuit, Celor cari se ee za 
gen dm pere mai multe înlesniri. 
upă Bibescu şi Mihai Sturdza, Barbu Stirbei i 
urmează cu succes cele incepute. La anul CH ee ZE 
mai facă vinzare de Țigani intre particulari. Cine voia să vinda 
trebuea să se adreseze statului, care-i cumpăra şi-i punea in ii 
bertate. Legea privitoare la dezrobirea deplina a Țiganilor e primită 
la anul 1856 de Divan, care o votează, punindu-se indata in 
ge A sr phann giel face eu A lucru, emanci- 
igani și despăgubin ietari. Emanici 
Do k i de pagu : d pe proprietari. maniciparea era 
um au primit ci această trecere la lib i 
incă vechea lor stare; alţii s'au dus în ră set pri dr zapp 
unde au pement, Intruna din scrisorile lui câtră Ion Ghica 
Alexandri povesteşte liberarea Țiganilor de pe moşia lui, Mirceștii. 
So In mai multe părți, bătrinii Tigani crescuţi pe lingă casele 
rești, au râmas acolo. Nu puţini dintre noi au apucat Incă 
cite un bătrin sau bătrină Țigancă, rămaşi și ţinuţi pe lingă casa 
de care ti lega amintirea copilăriei şi recunoştinţa, j 


Lăutarii —lată fără indoiala ti i istic şi 
CH rii. — ără | pul cel mai caracteristic 
mai simpatic dintre Țigani : lăutarul, Existenţa lui e strins se 


"THE" ` ENEE: "P TTT SN EE 
ASUPRA ORIGINII SI ISTORIEI ȚIGANILOR 185 


de veacuri cu a Rominului, şi, ceace nu se poate tăgădui de ni- 
meni, el a creat, menținut și răspindit muzica populară. 

Din cauza talentului şi a slăbiciunii ce avea adeseori 
stăpinul de el, lăutarul sa bucurat din vechime de înlesniri ce 
nu erau date să aibă orice Ţigan. Chiar azi, lhutarii alcătuesc un 
fel de aristocrație a Țiganilor, mai ales de cind din lăutari sau 
făcul „artişti“ şi de cind în repertoriul lor, valsurile au inlocuit 
sirba. Numele de lăutar vine dela instrumentul cu care cintau; 
„lduta“, străbuna vioarei. 

Intotdeauna lăutarii au fost prețuiți mai mult ca alți meş- 
teșugari țigani şi se vindeau mai scump. Aşa, găsim In docu- 
mente vechi: în secolul XVI, boer! Baârcan comisul avea pe 
Timpea alăutarul, pe care'l vindu cu 4,000 aspri. Mihnea Vodă 
Ciobanul face un dar de preţ vornicului Dinga din Moldova, 
la anul 1555, dindu-i rob pe Ruste alhutarul, 

Lăutarii aveau, cum am spus, mai multe privilegii, Astfel, 
boerul le ingăduea să cinte la nunţi, la hore şi alte petreceri 
ale obştei. Cind însă stăpinul era acasă și avea chel de cintece, 
lăutarul trebuea să De nelipsit şi atunci Tei punea în acţiune 
toată măestria lui ca să mulțumească pe boer şi pe prietenii 
acestuia. 

În timpuri mai apropiate, la unele case erau chiar două ta- 
rafuri, unul care cinta la masă, celălalt care intovărăşea bu- 
catele cind erau aduse, potrivind cintecele după feluri, cind mai 
dulci, cind mai sărate, cind mai pipărate... (Sion—Emanciparea 
Țiganilor). 

Am avut noi mulţi lăutari vestiți prin arta lor și prin mul- 
ţimea cintecelor ce ştiau. Nimeni nu ne-a transmis ceva despre 
ei. In veacul trecut, Alexandri a imortalizat pe Barbu lăutarul. 
Cu cintecele lui ştia să prindă inima, Dr prin accente de melan- 
<olie, fie prin accente vesele. Şi cind, după obiceiul timpului, 
însoțea la vre-o serenadă pe un boer, el era de mare folos la 
postul lui de sub balcon, „Oitează Parbulel!* 1 spunea boerul, 
atunci cind trebuia să fie mai de efect cintecul. Şi Barbu ofta, 
mai bine decit ar D ohtat cel cu pricina. 

De un alt lăutar vestit Petrea Crețul Șolcan s'a ocupat pro- 
fesorul Teodorescu G. Dem, care-l apucase In bătrinețea lui şi 
care a auzit dela el legende şi doine, cari cuprindeau mai bine 
de 7,000 versuri, o comoară a poeziei şi a muzicii noastre po- 
pulare, 

Astfel erau lăutarii de odinioară. Cei de azi au început să 
mie acele arii simple şi melancolice, nu mai ştiu cintecele și ba- 
ladele de altădată. Şi c păcat, căci muzica rominească ca și 
cea ungară, —trebue so recunoaştem — numai mulțumită Țiganilor 
nu a fost dat tutulor s'o aibă, 

Ungaria, unde Țiganii și-au dezvoltat poate mai mult talentul 
lor muzical, a avut mulți lăutari vestiți, cari au pus în mirare 
pe toată lumea. Astfel, pela mijlocul secolului XVIII, vestitul 


19% VIAŢA RONINEASC 4 
a NERSCECRESS 


Barna Mihaly, care se făcu cunoscut in capela cardinalului co- 
mite de Csaky şi care era privit ca un fenomen. 

Tot pe acea vreme se citează o fată Țigancă de vre-o 15 
ani, pe care casele mari şi-o disputau ca să incinte adunările cu 
puterea cintecului ei. 


Muzica — Cit se poate de originală prin ariile sale, cind me- 
lancolice, cind vesele, muzica Țiganilor trădează origina ei ori- 
entală, asiatică, indiană. Caracterul ei ciudat şi capricios impre- 
sionează dela intăia auzire, Un specialist strâin spune despre tec- 
nica acestei muzici: „E greu de stabilit o teorie, căci deabia 
există raportul tonurilor, modulaţiunile sint de pură fantazie, şi 
are observarea regulilor armonice moderne“. 

Ei intrebuințează gama minoră, care este gama persană, 
zisă cromatica orientală, răsturnată. Ritmurile sint speciale şi fio- 
ritura cit se poate de liberă, măsura obișnuită este de */ și the, 
— Lăutarul ţigan nu s'a servit de note, ti din auza făcut ca mu- 
zica să fie spontanee gi atit de sentimentală, Melodii ţigăneşti 
au fost întrebuințate de compozitori mari ca Beethoven şi Schubert. 
Liszi, transeriindu-le, a scos acele vestite ale lui „Rapsodii ma- 
ghiare*, 

Ca artişti, Țiganii s'au produs in Ungaria, mai ales: Bihary 
(1827—1858) cel mai renumit, apoi Suzor, Czinka Panna, o fē- 
mee care avu succese strălucite Ja Viena, 

Caracterul original al muzicii lor s'a păstrat numai în 
Rominia, Ungaria și Boemia. In Ucraina (Rusia) au deaseme- 
nea un repertoriu de melodii proprii, 

Vorbind de muzică, nu trebue să uitam că talentul Inăscut 
in Țigani pentru această artă il păstrează din timpuri imemoriale. 
— Poetul persan Firdusi, (care trăia pela anul 1,000) povesteşte 
in poemul lui „Sah-Nameh" că după cererea regelui Persiei, la 
anul 430, un rege din India ti trimese 10,000 de cintăreți din 
instrumente, numiţi mr", Nu sint aceștia oare străbunii Tigani- 
lor emigrați de atunci şi răspindiți apoi pretutindeni ?—0 chesti. 
une, iarăşi obecură, ca atitea cari se referă la istoricul acestui po- 
por misterios. 


EX 


Am spus că numai Țiganilor vatorim muzica noastră po- 
pulară, şi acesta ¢ un adevăr care trebue recunoscut de toți. 
Mulțumită lor s'au păstrat vechile balade şi doine. Acest lucru 
e cu atit mai adevărat, cu cit Ungaria şi Rominia sint tocmai 
țările in cari Țiganii au fost stabili şi mai numeroși ca în alte 
parti, şi unde muzica populară a rămas cea mai de samă din 
uropa, cu toate sbuciumările prin cari a trecut. — Bataillard 
susține că lot ei au păstrat şi transmis şi o bună parte din bas- 
mele, pe care le regăsim Ja toate popoarele europene, 


ASUPRA ORIGINII SI ISTORIEI ȚIGANILOR 197 


Concluzie, — Am trecut cu gindul peste mări şi peste „ţări, 
privind în grabă mersul și viața unui popor atit de deosebit de 
ale noastre. Țiganii pe noi ne interesează mai mult decit pe oricare 
altul, fiindcă au fost nedespärțiți de viaţa socială a Rominilor, — 
Apariţiunea lor e încă invâlită In mister și poate nu se va des- 
lega niciodată, 

hRezumind, iată după credința mea, cele ce rees asupra răs- 
pindirii "Țiganilor: Plecaţi mai din toate părțile Indiei, în cete de 
„paria“ întruniți de acceaşi soartă nenorocită, fie de bună voe, 
fie isgoniți de invaziuni, ei au luat drumul libertăţii spre occi- 
dent. Au stat citva timp in Asia apuseană ; o parte a trecut din 
Asia mică in Europa, între veacul V şi XI (din care provin Ti- 
„anii balcanici şi rominești— cei stabili) ; —o alta in Egipt (de 
unde au pomit să cutreere toate țările din occident intre 1417 
până la 1480,—aceștia sint nomazii și lăeţii, acei Tigani egipteni 
cari au îngrozit apusul); — în sfirsit o a treia parte a rămas în 
Caucaz, Asia mică şi Turkestan (ca lucrători de metale). 5 

Nu înlâtur teoria unei migrațiuni anterioare, mult mai vechi, 
care ar D dat unele din popoarele preistorice de pe lingă Dunăre 
(ca Siginii— Sindi). In orice caz, dacă din Indii toți au plecat in- 
tr-un singur curent, pentru venirea în Europa nu se poale ad- 
mite decit cel puţin două migrațiuni succesive, a unor triburi 
cari cu timpul se deosebiseră mult Intre ele. 


Octav George Lecca, 


Bätrina 


E liniște protundaă ȘI senină. 
Incununați de roua, trandafirii 
Trimet pe-o rază in albastrul firii 


Miresme dulci. — Aproape, In grădină, 


La umbra unui tei albit in floare, 
Bătrina, răbdătoare şi cuminte, 
Își impleteste ghemul inainte 

Cu ostenite mini, tremurâtoare 


Privind așa, cu fruntea ei plecată, 
La ilorile căzute, blind zim tute : 
lar la un colț al genei, deodata, 


Râsare. plină de melancolie, 
O lacrimă, In care străluceşte 
O amintire din copilărie, 


Rondele 
beggen 


Copilă, vremea-i trădâtoare, 
Ea zboară fără ca să ştii; 

lubirea moare ca o floare, 

Și moartele rămin pustii. 


Pe [fața ta 
Vor plinge 
Cupila, vrerbea 
Ea zboară 


argintii. 


În basme și copilării 

Ip cerni gindirile uşoare, 

lar Fat-Frumos, în reverii, 

Se 'nalţa mindru ca un soare... 


Copilă, vremea-i trădătoare. 
ÎI 


Clavirul Mutură 'n suspine 

Un vis de Schumann tinguios, 
Un lied în aiurări divine, 

Un lied așa de dureros, 


Ca văd privirile-ţi senine 
Înlăcrămindu-se duios. 
Clavirul flutură 'n suspine 

Un vis de Schumann tinguios 


Micești dragă şi Gast da prinos 
Tot ce-am avut mai siint în mine, 
Dat Drui soartei, nemilos, 

Îmi toarce inima In mine... 


Clavirul moare In suspine. 
Ii 


Mini subțiele, mini uşoare, 
O, cit de mult vam indrāgit 
În mingieri legănâtoare 

Cite fantome ap gonit! 


E? VIAŢA ROMINEASCA 
————— EE EC 


În sărutări alinătoare, 

Cite dureri aţi adormit, 

Mini subțirele, mini uşoare, 
O, cit de mult vam îndrăgit! 


Atitea flori s'au irosit 

Prin iarba verde şi răzoare! 

E tot văzduhul tot 

lar crinii mei, unde sint oare? 


Mini dragi, mini albe, mini uşoare... 


H Th. Stefănescu 


beggen 


Nota edectiet— Autorul acestor versuri H. Th. Stefa 

in 1404 la Paris, in vristă de 30 de ani.—Fraiele defunctului A? de Th. 
Stefanescu, care ne-a trimis din Paris versurile en publicăm, ne da şi ur- 
mătuarele notițe asupra decedatulul: Dien Ja (et, H. Th, Stefâneseu, 


laine, Mallarmé ; apreciata al lui Moréas, J. Laforgue, Ch Ghé 
Vremo de elțiva ani, eit a stat la Paris, s'a oeupat äer? eu Liege 
pictura, A poren (E serise pănă en vre-o cioci ani insinte 

Hi, dr. Th, Stefänese osceda R 
prezece poezii intregi şi mai multe leguea T E? Ee 


Homer travestit 


— Parodia În patru scene — 


SCENA III 


În miezul unei nopţi intunecoase; 
in jurul palatului luai Vulcan, 


Vulcan invâlait intr'o mantije nesgeră, se primbia in umbra pala- 
tului) Miezul nopții ! O stelelor, grăbiți-vă alergarea voastră ; alun- 
Salt timpul mai repede. Inima mea are nevoe să ştie tot ade- 
vărul. Mai sint citeva clipe până ce! voi descoperi. E beznă; 
dar Ip ea nu vâd decit singe... singe.. (Dona umbe se arata și sea- 
propie. Valvan se ascunde lingă zid), 

Marte. Ce intuneric năprasnic! 

Venus. Întunericul e priitor tainelor dragostei, stăpinul meu 
adorat, 

Marte, Spune-mi insă, blonda mea iubită, cum se face de 
eşti liberă astă noapte ? 

Venus. Atelierele din insula Lemnos ale celui mai nesute- 
rit dintre sofi și ale celui mai prost dintre zei, au luat foc, cu 
ajutorul unei mini binecuvintate. Vulcan a plecat in grabă să le 
stingă. Acestei imprejurări, puternicul meu iubit, datorim prilejul 
unei nopţi de destătare, 

Vulcan (in umbra) Ah, nelegiuito, imi vei plăti-o scump! 

Venus, Nu ți se pare a fi auzit o voace? 

Marte. Fii fără grijă, dulce Veneră. Vulcan e acum la Lem- 
nos şi sullă în focul năprasnic. Dar spune-mi cum de-ai ieşit ne- 
observată din palatul lui Jupiter ? Unde ţi sint insoțitoarele ? un- 
de e Cupidon ? 

Venus. Am spus mărinimosului Jupiter că mă doare capul, 
Şi i-am cerul Ingăduirea de a mă retrage. Însoţitoarele mele au 
rămas în colțurile ascunse ale palatului, în brațele eroilor şi ale 
satirilor voluptoşi. Cupidon a râmas la bufet. 

Marte. Copilului astuia ii plac prea mult lucrurile dulci. 
O să-şi strice dinţii lui micuţi şi drăguţi. 

Venus Așa sint toți copiii, puternice zeu al războiului. 


EH VIATA ROMINEASCA 


Marte (deschizind poarte palatului) Deschide-te poartă fermecată 
ve duce în camera de culcare a celei mai frumoase dintre iubite ! 
Gs kent (earindu-i în E vo vinjos, ia-mă In brațele tale 
şi du- sus ca un fulg de n - e 
moale (lati Sii, Weg ugah. s PE EES 
__ Vulcan (iese in fața palatului, fierbiad de minie) O femeie neru- 
șinată, cea mai nelemiuitä dintre zeițe, cea mai necredincioasă 
dintre soţii, asta ţi-a fost dragostea pentru mine? M'ai minţit zi 
cu zi, clipă cu clipă. Mi-ai făcut jurăminte de credință inaintea 
lui Jupiter, și acuma mă Insel cu acest crunt măcelar ce n'are 
nimic sfint pe lume. Opopoi, zei nemuritori, vă iau matori ai 
răzbunării mele., Pilda ce voi da-o să slujească pentru toți cei 
ce-şi calcă cuvintul şi legăturile sacre ale căsătoriei. Opopoi ! 
(Două umbre, Helios şi Mercur, se arată de departe) 

Mercur. Ce strigăte se aud, zeule ce vezi și auzi toate ? 

Helios, E Vulcan. 

. Mercur, Ce taină ai să-mi spui, o Helios, de m'ai chemat 
din mijlocul petrecerii ? Nu puteai să aștepți un alt prilej? 

Vulcan (din depărtare) Opopoi, opopoi, nenorocire ție soţie 
necredincioasă ! 

Helios. Ascultă, zeule cu aripi la picioare, e Vulcan ce 
lrămintă in minica lui ingustă o răzbunare singeroasă. Frumoasa 
Venus s'a iacut nevăzută de la banchetul lui Jupiter, adunătorul 
crt ge aus pe pa Se Marie să guste impreună plăcerile 

Me ale dragostei. Zeul barosului i-a pindil si se pr š 
să-l pedepsească. E e Aaen 

Mercur (rizind) Ce spui, frate Helios, e cu putință ? Venus 
te părea atit de rușinoasă și de desprețuitoare,., Nu se poate. 

Helios. De ce nu se poate ? 

Mercur. Pentrucă i-am făcut și eu curte și na voit să-mi 
rasoi. Ce putea să găsească in Marte? Un măcelar singeros. 

, nu 

` Vulcan (apropiindo-se) Opopoi, nelegiuitule Marte, in curind 
vei cunoaşte puterea lui Vulcan. 
4 Helios. Ai auzit? Trebue să nu-l lăsăm să facă vre o pros- 
tie. Deșteptăciunea n'a fost niciodată darul lui Vulcan. 

Mercur. Sa mergem la dinsul, 

Helios (tare) Ei! ei! cine e acolo? 

Vulcan. Cel mai nenorocit dintre zei: Vulcan. Dar voi ? 

Mercur, Prieteni. 

Vulcan. Cine ? 

Helios. Helios și cu Mercur, 

Vulcan. Vai, zeule ce vezi toate, cuvintele tale n'au fost de 
cit adevărul cel mai desăvirşii. MA inșeală, zei iluştri. mă inşeala 
Venera cea necredincioasă. 

Mercur, Şi ce ai de gind sā faci acum? 

Valcan. Mā voi răzbuna. Voese numai decit singe. 

Helios. Nu te aprinde prea tare. 

Vulcan. Minia imi suflă în simţire, cum suhă puternicul foi 


NOMER TRAVESTIT m3 


in focul cuptoarelor mele. Va curge singe din trupul moale şi 
cald al Venerii ṣi din coapsele viguroase ale lui Marte, 

Helios. Pe Styx, o Vulcan, nu mi se pare că ești in toate 
mințile... 

Vulcan, Pentru ce? 

Helios. Ce vorbeşti de singe? o că sintem cu toţii zei 
nemuritori, şi că nu nie dat să pierdem o picâlură de singe? 

Vulcan. Voi implora Parcele, voi implora pe Jupiter, să ru- 
pă acest destin al zeilor, ce-i face nemuritori. Răzbunarea mea 
va fi cu atit mai strălucită, 

Helios. Pe Hades, Vulcan, mare lucru să nu fi mincat ele- 
Log, Ce vorbesti de Parce şi de Jupiter? Nu ştii că nimănui nu-i 
sta în putinţă să ne ripească nemurieca? Marele Jupiter, chiar, 
n'ar putea-o, dacă ar voi-o. 

Vulcan. Opopoi! Sint un nenorocit dacă nu mă pot răzbuna, 
Ce-mi râmine de ficut atunci ? 

Helios. S'o alungi din ilustrul täu culcuş. 

Mercur {a parte) A, iată o idee nimerită pentru mine. Dra- 
pustea cu femeele divorțate merge mai ușor țtare). Da, zeule pu- 
ternie, insălăciunea Venerii cere o pedeapsă meritată, Cum pn 
poti trimete în Hades, de oare ce nu e muritoare, cel mai bun 
lucru ar D să te despari de ca. Prinzindo In brațele lui Marte, 
espărțirea va fi uşoară, și toate cheltuelile divorţului vor cădea 
asupra necredincioasei soții, 

Vulcan. Pe Polux, vorbeşti adevărul, zeule cu aripi la pi- 
cioare, dar durerea mea € prea mare pentru a mă mulţumi cu 
atit. Vaesc o răzbunare singeroasă ` voesce să-i las legaţi Intro 
imbrăţisare nelegiuită, spre a fi văzuţi de zei şi de oameni ai 
spre a D batjocura tuturor, 

Helios, Ţi-ai pierdut minţile, Vulcan qi în de braţ), Ceea ce ţi 
se Intimplă ţie, acum, li sa intimplat multora, Gindeşte-te că mai 
Late femeile inşeală pe bărbaţii lor și dacă aceştia Sar răzbuna 
cum  voeşti tu să laci, ar curge numai pirae de singe în valuri 
repezi. Asta Säin slujească de mingiere ` ceeace se intimplă mul- 
iora, nu è o ruşine mare cind ţi se întimplă şi De 

Vulcan, Opopoi! 

Helios. Grăbeşte-te, zeule cu brațele vinjuase.., Să mer- 
gem in camera de culcare, unde vom gâsi pe cei doi iubiți in- 
lânţuiți în pinza de oțel, nevăzută, pe care ai Intins-o în jurul 
patului de aur. Noi îți vom sluji de martori. 

Mercur. O idee nimerită, zeule ce vezi totul. Pentru a avea 
o dovadă și mai strălucită de inşelăciunea Venerii, să trecem pe 
la astynomie *). Mărturia noastră putind a D pusă la îndoială, să 
luâm pe astynom spre a face constatarea legalā. 

Helios. Ilustru Du al Maei, mintea ta e un cuib de înțelep- 
ciune, iar sfatul tāu c cuminte. Să mergem la astynomia ce se 
vede, unde licăresc cele două felinare roşii ca doi ochi roşi 
de python, 


1) Astynomnie=—rcomisariat, 


20 VIATA RONINEASCA 


Vulcan (se lasă luat pe sus, vemiad) Opopoi ! opopoi! 
rcur (a parte) Lucrurile merg bine. Cind va fi despărțită, 
Venus nu va fi așa de sgircită cu darurile ei, 
Helios (bătinu în uşa) Hei! Hola! Astvnomos ! 
mul (dinăuntru) Ce se aude? cine bate? 
Mercur. Oameni buni, astynomos ; deschide, 
Astynomul fieşind) Ce s'a intimplat ? Pentru ce atita sgomot! 
Helios. Vino repede. Trebue să mergem pentru o constatare 
de adulter! 
Astynomul, Şi pentru atita lucru, un zgomot aşa de mare ? 
Aţi mincat desigur elebor, 
Helios. Grăbeşte pasul, o aStynomos (merg eg toții). 
Astynomul (se opreşte deodata) Trebue să mă intorc Indărăt. 
Mi-am uitat ceva. 
Helios. Ce? 
Mercur. Ce? 
Astynomul. Mi-am uitat tricolorul ; fără dinsul nu pol avea 
calitate de astynom (intră in astynomie, focinge tricolorul și pleacă 
apoi eu toţii). 


SCENA IV 


În odaia de culcare a Venerei, Venus 
e in pal. 


Venus. lubilul meu neprețuit, zeule puternic al războaelor 
crincene, avea-vei îndurare pentru rugămintea sclavei tale? as- 
culta-vei cuvintul ei plin de dragoste ? 

Marte (pe marginea patului) Vorbeşte, zeiță adorată în Paphos 
şi în Cytera. Dorinţele tale sint porunci pentru mine. 

Venus. Tu, care ești atit de neinduplecat pentru alţii, te 
arăţi totuşi atit de dulce pentru mine ! 

Marte, Focul dragostei Imi fuge prin vine şi-mi imblinzeşte 
cerbicia. Vorbeşte deci, zeiță cu sinii mici, puternicul Marte te 
ascultă. 

Venus. Îmi făgăduești pe stelele nemuritoare + 

Marte. lti făgăduesc. 

Venus. Tu ești zeul cel mai viteaz şi cel mai crincen față 
de dușmani; increderea mea in tinc, o Marte, nu mai poate fi 
deci pusă la incercare. Aşi dori totuşi ca lingă mine să nu fii 
zeul războiului: să nu cunoşti alte lupte «decit cele ale dragos- 
tei; să nu cunoști alt cimp de bătălie decit cel al patului dulce 
şi moale. O, iubitul meu Stăpin, ași voi să te simt mai aproape 
de sinul meu cald. 

Marte. Incurind te voi stringe, zeiță iubită, în o stingere de 
fier a braţelor mele. 

Venus. E ceva ce mă intristează totuși. 

Marte. Vorbește, o Cytheree, 


HOMER TRAVESTIT 205 


Venus. Pentru ce nu voeşti niciodată să scoţi platoșa ta de 
zale ? pentru ce întotdeauna pui între noi acest zid de fier! 
e (intunecindu-se) Ah, Veneră, cuvintele tale mă dor. 
Venus. Scoate platoșa, să te simt mai aproape de inimă. 
Marte. Îmi poţi cere orice, zeiță a plăcerii, dar această jeriiă 
nu ţi-o pot face. Niciodată in viața mea nu mi-am „scos zalele ; 
lumea € plină de atitea inşelăciuni și de atitea primejdii, incit zeul 
războiului trebue să fie intodeauna pregătit de luptă; nu se cade 
ca vre-o împrejurare nenorocită să-l prindă pe neașteptate. 
Venus. O Marte, crunt ripitor de inimi, sinul meu fraged e 
zdrobit de oțelele platoşei tale. Dacă nu voeşti să singerez, ames- 
lecind plăcerea cu o durere mai mare, aruncă atunci de pe tine 
această nelegiuită tunică ce mă inţeapă. i 
Marte (euleiudu-se in pat) Niciodată n'o voi face-o, blonda mea 
iubită, 
Venus. Niciodată ? 
Marte, Niciodată! 
Venus Ge intoarce pe cenlaliă parte) Bună seara, crudule zeu. 
Marte jintoreindu-se și el pe cealalta parte) Bună seara, capriţi- 
oasa mea zeița. 
{Citeva clipe longi de tacere) 
Venus {incet} Ai adormit, o Marte? 
Marte. Nu Venus, Dar tu? 
Venus. Nici eu! 
Marte. Eşti supărată ? 
Venus. Simt că o să-mi treacă. 
Marte, Nu trebue să ceri niciodată ceea ce nu ne e in 
tinga. 
up e Dacă ași cere ceca ce e lesne de făcut, ar fi o 
jertiă prea neinsemnată pentru a fi și o mărturie de dragoste. 
Marte. Mă jem: o i ; 
Venus. Faţă de tine nu pot avea minii lungi, zeule adorat. 
Marte, Voeşti să facem pace ? 
Venus. Să facem, 
Marte. O sărutare, dulce Venus? 
Venus, Fur-o de pe buzele mele. ZZ 
Marte. lat-a (roeşște să sa intourea și nu poale), Pe Styx, ce in- 
seamnă asta? à 
Venus. O aştept şi nu vine, Nu te prea grăbești, zeule ce 
iubeşti mai mult războiul decit dragostea. SC 
Marte. Pe Styx, pe Hades, ce inseamnă asta? Nu mă mai 
pot intoarce, zi 
Venus (plioxind] Nu mă mai iubeşte, 
Marte (muzind) Opopoi, pe zeii infernali ! , 
Venus. Ce e? (voeşte sà se intoarca şi nu poute) Pe Hecate, 
nu știu ce simt pe trup! 
Marte. O putere nevăzută mă inlănțueşte, 
Venus. Corpul mi-e incâtușat de ceva nevăzut. 


D: VIAȚA ROMINEASCA 


Marte. Nu simt nimic pe piept din pricina platoșei, dar pi- 
cioarele imi singerează In nişte legături puternice, 
Venus. Peste tot pielea mi se curmă Intro imbrățișare de fier. 
Marte. Opopoi ! opopoi! 
Venus. (Ce putere tainuită mă starămă ? Nu e moartea cu 
minile ei reci? 
Marte. Ce caut in acest pat blăstămat, plin de: farmece ne- 
înțelese ? 
Venus. Nu vei spune că sint cu de vină, zeule crud! 
Marte. Tu ești de vină, zeiță prefăcută; tu m'ai atras in 
această cursă și ai fi voit incă să-mi scot şi platoşa pentru a fi 
prada lanțurilor nevăzute. 
Venus. Nevrednicia ta n'are nici o măsură. 
Marte. Îndrăzneşte să mai spui odată! 
Venus. Eşti un nevrednic, inchipuindu-ţi că ţi-am intins curse. 
Marte. Așteaptă, lemee nelegiuită, să-ţi fring gitul (voeşte sa se 
intoarea şi pn poate) Opopoi! opopoi,.. 
Venus. Eşti o fiară imbătată de singe. Nu visezi decit räz- 
bunare. Ştii cum îţi spun ceilalți zei ? 
Marte. Nu aprinde focul din sufletul meu. 
Venus. Toţi iţi spun: măcelarul. 
e. Nenorocire ţie, căci nu vei scăpa din braţele mele 
răzbunătoare. O zei nemuritori, o Jupiter, adunătorul de nouri. 
"alungați dela mine farmecele pe cari le-a adus asupra capului 
meu această haăstămată lemee ! 


(Se aud paşi afarn). 
Venus. Se aud pași. 


Marte (aseultind) Sint tovarășii tăi nelegiuiţi. 
Venus (tremurind) Groaza mi-a intrat in suflet. O Jupiter, ta- 
tal meu iubit, upără-mă de minia lui Vulcan, 
d - Crezi că e Vulcan ? 
Venus. Blăstămul zeilor cadă asupra ta, Marte! Cine te-a 
pus să vii la mine astăseară: tu ești vinovatul, 
Marte. Ba, tu. 
Venus. Ba, tu, căci dacă nu te iubeam, n'aṣi fi acum ame- 
nințată de răzbunarea lui Vulcan. 
O voace de afară, Deschideţi ! 
Marte. Ai auzit? 
Venus. Ai auzit? 
Marte. Pst, nu vorbi! Nici nu sufa! 
Venus. Sint moartă de fricā. 
Voacea. În numele marelui Jupiter, stăpinitorul oamenilor 
și al zeilor, deschideţi : sint astynomul circumseripţiei, 
Vulcan. O astynomos, nu lovi in zädar Mizerabilii sint le- 
Kab în pat în lanţuri nevăzute, L.asă-maă să zdrobesc ușa cu p 
lovitură de pumn. 
10 bubuitura in ușă, Vulcan, Mercur, Helios ai Astynomul intra), 
Vulean. Opopoi! Viam prins instirşit nelegiuiților! Îmi vet: 


HOMER TRAVESTIT 207 


i $ w i asta 
lati scump trădarea voastră. O, Venus, căţea "3 nerușinată, 
Ga fost cinstea, asta Da fost dragostea prefăcută, astea ți-au fost 
desmierdările tale inveninate?! Nu știu ce mă oprește să nu te 
ucid. lar tu, Marte, măcelar fioros, vei cunoaște pedeapsa cioca- 
nelor mele, Am săvă pun pe amindoi pe foc... 
Marte. Opopoi ! | 
Helios (lui Mercur) O fiul Mamei, nu-l lasa să facă gălăgie. 
Mercur. Linişteste-te, Vulcan, o să te audă zeii dela ban- 
chetul lui Jupiter. "Wa N 
Vulcan. Nu-mi pasă nici de zei, nici de oameni: voest răz- 
dunare. i 
Se Helios, Hei, astynomos, fă-ți datoria. Închec procesul-verbal, 
Astynomul țiroate cerneala 5 condeiul, serie citind) „Eu, asty- 
nomul circumseripției Olimpului... * 
Vulcan. Gëss) te dau afarā din casa mea, icmee neruşi- 
nată. Să te duci la tată-tău, la Jupiter, dar să-mi dai îndărăt 
toate darurile ce ţi-am lăcut naie oe wën: şi după nuntă, 
Venus, lertare, mărinimosule Vulcan b | di 
Vulcan. lar acum o să vă las astfel legaţi patruzeci de zile 
i patruzeci de nopţi spre batjocura zeilor. 
Wë Mercur (invirtindu-se pe linga Venus, ineei). Crede-mă că com- 
pătimese cu tine, dulce Venus... Înaintea ta insă se deschide acum 
o frumoasă situație: despărţindu-te de uriciosul Vulcan, vei pu- 
tea gusta după voință din toate plăcerile ce Dau lost oprite pä- 
nă acum. e i 
Venus. Neruşinatule... ) Aë 
Vulcan., PM izeci de zile am se vă ţin astfel, nemincaţi și 
lezați. Opopoi ! opopoi ! EES 
Citiva zei întră insolimd pe bâtrinul Nep A 
Niger. GC insemnează acest zgomot ? Am părăsit palatul 
ilustrului Jupiter pentru a vedea care e pricina atitor țipete, 
Vulcan. Opopoi! Priveşte, Neptun, inşelăciunea Venerii, s0- 
Un mea necredincioasă. GER 
Neptun. Şi ce ai de gind să faci acum, o Vulcan i 
Vulcan, Să-i țin astfel legați ponen eg zile şi patruzeci 
de nopți, şi apoi să trimet indārät acasă pe Venus, 
i hai "Hotaririle tale nu sint cuminţi, zeule înșelat. Aa 
nu ai pe sullet demnitatea zeilor? nu vezi că credința ee dă 
fiecare zi? Pentru a mai avea fideli, trebue să ne arâtâm = ade- 
vărat zei, acoperind micimile ce ni s'ar putea intimpla. 2 ag 
bue să dăm pilde urite oamenilor, dacă voim ca fumul ert ed 
să se mai ridice spre noi. Nu te gindești oare la e eme? ei 
vor face ziarele cind vor ala de acest scandal divin? Catrieru 
Olimpului se va vinde în mii de ediţii, răspindind in toate păr- 
tile ruşinea ta, ce e şi rușinea noastră, a zeilor... i 
Zeii ţin eor}, Cuvintele tale sint înțelepte, o Neptun. 


D Cuvintul e in Homer. 


205 VIATA ROMINEASCA 
E aia aie We 


Neptun. Pentru aceea, inainte de a se prinde de veste, des- 
fă-i din lanţurile nevăzute, 

Vulcan. Nu-i voi desface ! 

Zeii (in eor). Ascultă povaţa zeului ilustru și desleagă-i din 
lanţuri. 

Vulcan, O fac pentru tine, o Neptun, pe care te-am respec- 
tat Intotdeauna ca pe un tată. 

{Vulcan risipește lanțurile. Marte svieneşte dendata pe ușă), 

Helios. Hei Marte, ţi-ai uitat coiful şi sabia! 

ercur (rzind) S'a făcut nevăzut, 

Neptun. Ascultindu-mā, o Vulcan, ai arătat mai multă inje- 
lepciune decit mine, povăţuindu-te, căci e mai greu a asculta de 
cit a tie eg Acum iți mai dau un ultim sfat. 

ulcan. Te ascult, 


Neptun. Înainte de a te despărți de cea mai lrumoasă din- 


Toţi zeii (afara de Mercur) Ascultă-i puvața înțeleaptă, zeule 
ilustru ! 

Vulcan (dupa ce se cumpănește) Te voi asculta, o Neptun. 

Venus (căzindu-i în bra e) Soţul meu iubit, eu iji cer un râs. 
timp mai Scuri, până cind aurora cu degetele de trandafiri va 
bate In geamurile palatului... Dacă nu mă vei ierta pănă atunci, 
să mă alungi din cuicușul täu, cu ocările cele mai mari, 

Neptun, Acum, zeilor, nu ne râmine decit să ne retrazem 
și să strigăm: noapte bună, o Vulcan si Venus. 

Zeii (ieşind) Noapte buna, fericiți soți! 

Mercur (awarte) Am scăpat-o și acum din palmă! 

Un reporter (ee státusa nevăzut intrun emt) Și acum repede 
la tipografia Curierului Olimpului: mine dimineaţă toată lumea 
va cunoaște adulterul din Olimp. 

Paris, Aprilie, 
E. Lovinescu. 


Ca pm mau 


Nocturnă 


Ce cap de Rege-Saltimbauc, părea azi-noapte luna t... 


Un negru nor, ce desemna pe cer o spadă de Toledo, 
Minat de vint, s'apropia 

De saltimbancul ce ridea... 

Dar Regele-aştepta furtuna 

Ca și Polonyus, tăcut şi nemișcat după perdea... 


0 spada 'nlinsă-amenința regatul stelelor etern — 
Şi totuşi Regele ridea... 

Ridea, | 

lar porţile multiple, din jurul negrului Infern, 
Se deschideau pe rind, cu gesturi de guri Măminde 
Şi pe cer, 

Invinse stelele piereau— 

Piereau ca cei Ingenunchiaţi 

In faţa celor ce nu iartă, 

Ca luptătorii dezarmaţi, 

Pe cari 'nvingătorii'i poartă 

Dealunzul ţărilor supuse 

Pria singe, 

Foc 

Şi fiert.. 


20 VIAŢA ROMINEASCA 
cui EE 

— „la seama Sirel.. 

„Regii sint supuşi aceloraşi ursite 

„Ca şi soldaţii morţi in lupte pentru capriciul unui Rege... 

„la seama Sire, 

„Cintărește-ţi necintăritele-ți cuvinte. 

„Priveşte 'n jurul tău soldaţii 


„Ce mor 

„Si nu-ți pot înțelege 

„Nici nebunia, 

„Nici plăcerea... 

„In glasul morţilor, invață sentința care nu te minte, — 
„Ca Regii sint ca şi soldaţii, supuşi aceloraşi ursite... 
„Si cruță-i Sire dacă vrei !..* 


Dar Regele, privea spre ci 
Nepăsător — 
Privea spre stele cum le stingea pe rind furtuna... 


lon Minulescu 


i A i n Pi Ri. Wf 
en A. 


Vorbe explicate 


——— 


Tărbacă.—Cuvintul este cunoscut numa! în izolarea a da cînii 
in tărbacă, o datin% ce se practică în Muntenia a doua zi de lăsata 
secului. Se fixează bine în pâmint o Prăjină lungă, la capătul 
superior al căreia se află legată o stoark da lungimea prăjini. 
Cn această şfoară se apleacă in jos ocapâtul de sus al prăjinii, 
de care apoi se leagă bine un cine, Se dà dramul apol prăjinii, 
care se-ndreaptă cu violenţă în sus. Cinii schelălăeac ingrozitor 
spre marea satisfacție a celor care se desfâtează cu acest bar- 
bar obicelu A da cinif în tărbacd însamnă aşa dar a da air 
în präjind. Tărbacă este deci un derivat prin —acă dela latin 
"tarba=trabs irabis prăjină. Pentru metateza lul y Migs A comp. 
scorbură==lat. *scorbula, metatezà din *scrobula, diminutiv dela 
serobis (Candrea, Elements latins 44). 

Latinitatea cuvintalui este o dovadă mal mult de latinita- 
tea datinil. 

De altfel obicelul de a chinui cinii nu există numal in 
Muntenia, ci şi prin alta părți. Aen în Dobrogea : „In mal multe 
comune şi mul cu samă în comunele Seimeni! mart şi Seimeni! 
mici, este obicelul ca în cea întăi Luni a postului mare să se 
bată şi să se chinulască cinii, Această zi se numește ijen“ 
(Teodor T. Burada, O călătorie în Dobrogia, lași 1880 p. 22—23). 
In această regiune însă obicelul a fost introdus dela Munteni, 
căci pe de o parte în Moldova acest obicetă, după cit stia, nu 
exista, far pe de altă parte „Rominii din Dobrogia par a sa fi 
stràmutat acnio din Valachia saü Moldova in timpuri destul de 
vechi“ (Burada, ibidem 15), 

Obiceiul există şi la Macedo-Romini, aşa la Nevesca: „Mi 
sa arătat aici [la Nevesca] o stincă zisă Aleperic, o adevărată 
stineă tarpelană, de pe care, într-o anume zi a anului, copiii 
azviri in prăpastie cinii din sat *(A. Rubin, Amintiri din CAlito- 
rie, Nevesca— Vlaho-Clisura, în Viaţa Rominească VIII 272), 

De altfel latinul “tara nu s-u păstrat numa! in derivatul 
tărbacă, ci şi în altele: firboc ‘o prăjină (dirjă) lunga. cu o mà- 
ciucà la un capăt, ce siijeste la ghiontirea [sic !] rădaăcinelor şi 
brazdelor prin ape ca să iasă peştii la leasă sau la viran " (Dame 
Terminologie 155), cu variantele firbuc şi tilboc (Dame Diction- 
haire);—tabircea din “târbicea) “an par care se pune cu un cap 
intre birnele stinii, la mijloc este caşul în crintă, jar de celălalt 
cap al (fâbircelei) acelui par atirnă greutatea ca să se stoareă 
cazul "` (Viciu Glosar 82 a);—/ăboarci (metateza din “fărboacă) 
par cu care se râdică greutăţi (Şezătoarea III 90). —Din farbacă 
8a derivat ă/băcit 'radițele cari le pun la car cind aduce fin' 
(Viciu Glosar 82 a). 

Pe de altă parte fiindcă darea cîinilor in tărbacă este în 
definitiv o bâtae de joc la adresa acestor animale, a da în tür- 


212 VIAŢA ROMINEASCA 


bacă a căpătat înțelesul de ‘a-şi bate de cineva în mod 


solan’. Cu acest ințeles se spune exclusiv a tărbăci, a tălbăci 


(Dame) ; iar în Moldova, fiindcă un derivat ca făboarcă a ajuns 
să insemne in special un par cu care se rădică greutăți, reg 
verbul a fărbăci, supt forma metatatică a tăbirci, a căpătat în- 
țeleaul de “a ridica cu tăboarca', de unde apoi in general a rä. 
dica cu grei, a intoarce, a prăvăli o greutate’ (Șezătoarea III 90), 


Barbaric.—lată un cuvint care astăzi nu se mal întrebuin- 
țează şi care nici altă datà nu se intrebuinţa decit cu pttvire la 


musteţi, şi anume ala haiducilor, fi d ` 
eege? $ » formind versul cu musteața-n 


N-aţi văzut pe äl Valcan, 
Puişor de ortoman, 

Om de treabă și chipos, 
Copt la minte dea 08, 
Cu mustața-n darbaric, 
Cum stă bine Ja volnie. 


(Teodorescu 510) 


Tot voinici dat Oltului 

Cu stia ai barbovic. 

Cum stă bine la voinic, 

Cu mustata cit o coadă, 
Două la ceaft le-nnoadă, 

Si face nodul cit pumnul, 

se sperie păginul, 
(Teodorescu 585) 


Da volnicul cel mai mie 
Mustăţile i-s ca la rac, 
Si lennoadă după cap, 
Face nodu cit pumnu, 
De te-ngrozeşti de dinsu ! 


(Şezatoarea I 44 b) 


Odată orientaţi asupra inţelesului expresiei, să vedem ce-ar 
putea f barbaricul. 

După Hasdeu cuvintul ar fi un derivat dela barbarus, sad 
mai bine barbarum, in barbaric fiind, după dinsul, tocmai in 
barbarum à la barbare, d'une façon barbare. Autorul continuă : 


-A —-— 


VORBE EXPLICATE 213 


spät construcțiunea cea latină în barbarum Rominul n-a tăcut 
altceva decit a adaos sufixul—ic, nu ca mieşurător, ci ca dez- 
mierdător. Mustaf în barbaric însamnă dară "o musteaţă mare, 
groasă, spăimintătoare ca la barbari». 

Interpretarea lul Hasdeu este cu totul inadmisibilă. Ma! 
îintăia ar fi extraordinar lucru ca noi Rominii să ai arina păstra 
cuvintul barberus, deoarece acest termin, întrebuințat de Ro- 
mani, după modelul Grecilor, pentru denumirea tuturor popoare- 
lor străine lor, între care ne număram si noi Breşta pe vremea 
cind eram Daci, devenise la urmă chiar insultător (insemna săl- 
batic) şi deci cu neputinţă de primit de Latino-daci. Aceasta 
este şi cauza pentru care barbarus nu s-a păstrat pe cale po- 
pulară la niciun popor romanic. Pe de altă parte trecerea de 
ințeles admisă nu este mulțămitoare. Ce-are de-a face o mous- 
tache longue et grosse cu o moustache à la manière barbare! ? 

Lucrul stă cu totul altfel, Pentru a da de urma cuvintului 
nostru trebue să pornim dela faptul că musteața în barbaric 
jnsamnă musteaţă Aug. Intr-o doină haiducească din Ardeal 
(Ribicescu 327) eroul este zugrăvit ca avind musteața lungă pân 
la umeri: 


Am fost june de-nsurat, 

Nici mustaţa nu mba dat. 
Acum bârba-ml bafe genuchii 
Şi mustata umerii, 


Tot aşa despre bărbile lungi literatura populară spuna că 
ajungeau jän la Arti ori chiar păn la genunchi (Hasdeu 2502— 
2503), Deci lungimea bărbii şi musteţii se măsura după partea 
sorpului ori a bainei până la care ea ajungea. Cu musteața în 
barbaric însamnă deci cu mustaţa pănă în barbur, care, după 
Princu-Candrea, Munţii apuseni p. 95 (citat de Hasdeu) insamnă 
"argitura cămeşii bărbătești de la pept şi spete’, iar după Vi- 
ciu la 'cămeșile romineşti: este băgâtura în spate si la piept, 
de forma triunghiulară”. BS 

In sprijinul acestei explicaţii vine şi varianta barbirie din 
următorul pasaj din Bibicescu up. 303): 


Insoară-mă, taico, însoară ! 
Mi-ai dat Gerti barbiric, 
Cum stă bine Ja voinic., 


unde verbul a da însamnă a bafe, a atinge, a lovi. 

La acest barbur s-a adhugat terminația Ze supt infduenţa 
lui voinic din versul ‘cum stă bine la voinic”, care intotdeauna 
însoţeşte expresia noastră în literatura populară, dind naştere 
lui *barburic, de unde în acelaş timp barbaric (cu prefacerea lui 
n în a prin asimilaţie față de a precedent) şi barbiric (cu pre- 
facerea lui u în i prin asimilaţie faţă de € următor). 

Cu musteața în barbaric inseamnă deci cu musfeața lungă 


pănă în barbur. G Pitt 


O zi, ca altele 


——— 


prefectură. Mai In sus de Grigore Latcu şi mai la vale — locu 
aşi mulți funcţionari, unii la primărie, alții la poliție, alții la tri. 
bunal și 'n alte părți. Fiecare cu casa și gospodăria lui; şi nu-i 
unul care să n'aibă cițiva pomi roditori, ș'oleacă de grădină tn 
care lucrează cu hărnicie cucoana gospodină bună, 


ca să naiba nici-un trecâtor cuvint a zice : „uite ferestrele e; 
parcă-i pustie casa asta“, Intr'o odae stat grămădite Sec şi 
„canapeluţele de zestre, cu horbote inflorite, cu pinzetură atope- 
rite, ferite de tot ce le-ar putea vâtăma. Pe ele nu şade ni- 
menl; pentru musafiri sint anume scaune de pac, în jurul me- 
sei rotunde. In mijlocul mesei stāruieşte de anl o tăblăluță de 
lină, pe care tăblăâluță de lina o lampă de o curățenie  desăvir. 
Şită strălucește. Lampa e în intregime de sticla lăptoasă, — cu 
piciorul culundat în lina tăblăluței, cu țilindrul scinteind în um- 
Ja rece a odăii. Cucoana Lufa Laţcu priveşte pe ferestre, prin- 
tre flori, potriveşte un ialdur al câmâșilor scaunelor cu teluri 
Vine Spre masa rotundă și se uită cu luare-aminte, oarecum gin- 


lorate, Aceste cadre ap fost puse la locul de ci 

dre 3 ? e cinste după ce aù 
fost strinse cu grijă din fascicolele memoriilor lui reia a — niște 
cromolitografii nevinovate cu căţei, pite şi copil, pe care edito- 


lebrului Italian. —In bucătărioara in care abia te i 

i ` r pojl invirti, in 
fiecare zi cucoana Luţa curăța şi freacă cu minie tacimurile şi 
toate uneltele trebuitoare gospodărie, Niciodată dumneaei n'a su- 
ferit o slujnica. Zice dumneaei : „Mal intăia toate-s niște ticăloase ; 


O ZI, CA ALTELE 215 


al doilea toate fac treaba în batjocură. Cind le văd aşa, imi vine 
să nebunesc*. Dealtminteri în privința asta toate cucoanele din 
vecinătate sint de aceiași părere. Toate sint harnice foc ` gospo- 
dăriile tuturora strălucesc de curățenie. Totuşi din cind in cind 
cătră bărbaţi se tinguiesc că sint singure, că n'aù servitoare şi 
ele, că muncesc ca nişte roabe. Clipele de revolta se potolesc re- 
pede ; voința nu-şi schimbă aşa de lesne mersul, 
Domnul Laţcu e un om cu fața rotundă, foarte roșcovană, 
cu mustața bälae bine răsucită totdeauna, E un om tinăr încă, 
A fost un băiat sărac, venit dela ţară. A fost practicant la ju- 
decâtorii, la subprefecturi; pe urmă i s'a făcut o leacă de leafa. A fä- 
cut ce a făcut șa scăpat de oaste, după aceia s'a insurat. Lut Zu- 
gravulul era cu mult mal în virstă decit el ; era o femee de treizeci 
de ani trecuţi; insă avea o leacă de zestre şi era o gospodină 
fără păreche, „Cam cirtitoare, cam aspră, cam geloasă... zicea 
domnul Latcu ; dar tare hamică...“ Trăiau de optsprezece ani. 
Domnul Grigori Lateu avusese citeva năcazuri : ba cu nişte lip- 
suri de acte, ba cu nişte timbre care-l fuseseră date pe samă 
și dispăruseră ;—insă trecuseră toate: era muncitor bun şi supus 
şi se bucura de o leacă de protecție. In aceşti optsprezece ani 
de viaţă numal o fată au avut. Acuma duduia Lenţa invaţă la 
şcoala profesională ; e cuminte, se pricepe intr'ale gospodăriei, şi 
ca mini-poimini incep a veni pețitori.—lar domnul Laţcu a 
ajuns să fie oarecum impâcat cu soarta. Ştie că la lucruri mai 
mari nu poate rivni ; ştie ce mese va minca deacum plină ce i 
se va implini veleatul ; ştie cit vin i-i Ingăduit să plătească la 
un chef, așa ca să nu se supere nevasta la aducerea Jeff. La sär- 
bători, la anul noñ, trimite cărți de vizită mal ales celor mal 
mari, după ce cu slove frumoase, în urma obişnuitelor: F, P. Z. O., 
adaogă: „Respectoase felicitari !* —Pe aceşti oameni, „care pot 
să-i facă un râu“, cind fi intilnește, 1i salută cu grabă :— parcă 
vra să-și zmulgă cu tot cu păr pălăria din cap.—Cu colegii se 
mal ceartă, se mai împacă la un pahar de vin. Cu cel mal mici 
se poartă aşa şaşa. Nu se poartă rău, căci fiecare-i cu nevoile 
lui, Și sătenii, săracii știu că „pină ce nu ungi osia, nu merge 
bine roata“. Cu-atita îşi mai sporeşte leafa mică de 130 de lei, 
cu picușuri de pe la frații lui de odinioară. Fraţii aceia acuma 
insă iși scot căciula innaintea lui şi-i zic: „Cucoane Grigore, 
ași avea de scos o hirtie...“ Domnu Laţeu işi mingile incet mus- 
tața şi aruncă spre cel dinaintea lul o privire şircată şi foarte 
ințelegătoare, Ş j 
Acasă, cum vine, s'apucă de treabă. Are grădina de ingri- 
jit, are nişte curcani şi nişte gişte totdeauna, şi cu rămăşiţele 
gospodăriei poate crește și doi trei godaci. Afară de certurile de 
după chefuri, la luarea lefii, — nemulțumiri cu cucoana Luţa are aşa, 
din vreme in vreme,— destul de des. Cucoana Luta e foarte aprigă, — 
Şi are un nas ros în virf, plin de gelozie. L-a temut chiar dela 
inceput cu o soră a ei, pe urmă s'a uitat cu ură şi cu minie 


EI VIAȚA ROMINEASCA 
i Viet E en AE 


clte-un răstimp la toate vecinele mal tinere decit dinsa.—Prin 
toate domnul Lațcu trecea cu oarecare nepăsare. 

Mai amărită și mal frămintată in gospodăria ci trăise cu- 
coana Lufa. De ani, zilnic se supăra dimineața, la cumpărăturile 
din tirg; de ani se supăra pe fetiță că rupea prea curind rochi- 
jele şi botinele, de ani, zilnic, se supara la masă, de ani tresă- 
rea la toate circiirile gäinilor prin ogradă, de ani cu năduh stri- 
ga la uli: ihaa-ibaaa ! bătind din palme și ameninţind cu pum- 
nil văzduhul ; de ani statea la pindă, la geam, cind trebuia să 
sosească Grigore dela canțelerie : il spiona printre flori şi nasul 
ascuţit avea In clipele acelea in virf o pată roşie ca singele, De 
ani n'avusese şi ca o clipă de mulţămire și de hodină.—Ș'acuma, 
de-atita vreme hărțuită, i se inăcrise sufletul, ajunsese să se bläs» 
tāme şi să dorească moartea, 

«Vorbe |! zicea domnul Lațeu zimbind. Du-te şi-ţi caută de 
treabă f> 

Cucoana Luja întindea gitul uscat spre el; din umbra in 
care sta, îl privea cu del ochi galbeni, scăpărători şi avea un 
zimbet dureros, cu o intindere de buze, între care se zăreau două 
ştirbături în ginginele de sus, Ofta Și incepea să clocotească cu 
amar, 

Acu Intro zi, după o noapte cu visuri turburate, cucoana 
Luţa se sculă morocănoasă. Eşi prin ogradă în fusta-l de cil, cu 
un şal vechia in spate, adus peste umeri, cu capetele încrucișate 
pe piept apoi innodate la spate; un șal care odinioară avusese 
o coloare, dar care pârea acuma ceva secular, o piele ruptă. 
roasă, a unui animal de pe alte târimuri. Se duse la poiată clăm- 
pănindu-și papucii pe talpă ; acolo își incovoiè trupul lung și 
uscat, deschise repede portița şi incepu a coltrobăi cu minile-l 
lungi prin intunericul șandramalei scunde. În circliri de spaimă 
şi mirare, cucoana Luţa scotea găină după găină şi le căuta de 
op. Dädu drumul şi cucoşului—un cucoș bätrin porumbac, cu 
nişte pinteni ca două pumnale: if ascultă trimbiţarea  invingă- 
toare; apoi, cu grijă, lăsă să iasă şi curcanul pestrit şi cele două 
curci, nevestele curcanului. Pentru aceste trei paseri mari şi no- 
bile, cucoana Luţa avea o dragoste deosebită, —si chiar respect ` 
nu s'ar fi indurat să jerifeasca una pentru hrană, ferească Dum- 
nezeu ! Curcănaşii pe care-i scotea Şi-i ridica cu greu, hrănia- 
du-l cu coada-șoarecelui şi brinză de vacă, D vindea. Dintr'o 
altă poiată, dealăturea, dadu drumul şi la şase gişte albe, După 
aceia, scoase din bucătârioară săcultețul cu grăunțe, incepu să 
cheme cu un glas ciudat, ascuțit,— pe cind braţele-i osoase zvir- 
lead in toate părțile, sămânând parcă, boabele aurii. Chiar a- 
tunci eșea soarele deasupra livezilor, și dintr'odata căsuţa cu- 
rată se inveseli, Prin vecini se auzeaă glasuri, chemări; se au- 
zeau strigătele pobăilor ; și cucoana Luţa, ridicindu-se in virful 
degetelor şi privind peste zaplazuri la deal şi la vale, vedea ca- 
pete imbrobodite cu grimele albe, fețe cunoscute, vedea mişca- 
rea dimineţii In gospodării. Privi un timp cu luare-aminte, apoi 


O 74, CA ALTELE 217 


se intoarse iar la paseri, Le aduse apă proaspătă, le împrăștie 
tin nou grăunțe. Și scâpată de grija aceasta Intră repede in casă. 
In odaie, o odaie c'o masă, o aglindă, citeva scaune şi trei pa- 
turi cu maăcaturi celtine, domnul Grigore și fetita dormeau incă, 
invăliţi pină sub bărbie cu plapome roșii. Aşternutul din al trei- 
lea pat era frumos strins și pâturit. Cucoana Luţa incepu să o- 
rinduiască lucrurile, să le mute. să le potrivească mai bine, in- 
tăiu Incet, apoi cu zgomot. Eet de două ori ca să scuture lävi- 
cerile şi trinti ușa in urma ei. Privea pieziş spre leneşii rari dor- 
meaŭ şi se vedea căi foarte nemulțămită, 

«Bine, bre omule, cepinsamnă huetul ista? mormâăi cuconu' 
Grigore deschizind ochii. N'ai tu chip să dormi cumsecade in 
casa asta ! 

— Ce? răspunse deodată, ascuţit cucoana Luţa. Da de 
cind sa făcut ziuă? Eu am treabă, că nu pot s'aştepl,.. 

lar incepi ? Tot aşa Imi faci, In toate dimineţile... 

— Apoi fireşte, dumitale ce-ţi pasă? Ed muncesc ca o roa» 
ba. ED mā culc mai tirzia, ef mä scol maï dimineață, abia Imi 
simi ciolanele de trudă, ei încă mal aveţi obraz să vorbiţi 1. 

~ Cine dracu’ te pune săte scoli cu noaptea in Cap" — 
marmăi gros, nemulțâmit, Lațcu. 

Cucoana Lufa era să-l fulgere cu ochi aspri ; dar patul scir- 
Ur și bărbatul se intoarse cu fața la părete, Fata, Lenta, deschi- 
sese ochii la cele dintăia vorbe, eşise cu fereală Şi cu frică din 
căldura leneşă a plapomei şi acuma se imbrâca în pripă. 

«Da'tu ? da'tu ? strigă cucoana Luta, Ce te zbaţi aşa? ce 
te-a apucat? Aï să rupi stracle L., Mai incet! Ho, ho! mai in- 
cet, Cat să mă sperii aam să-ți sar in cap Ia 

Fata dădu să-şi tragă phetele, ca să iasă mal iute afară. 
Cucoana Lut își puse minile 'n cap : 

«Vai de capul mea... la uitaţi-vă, oameni buni! Acelea-s 
botine ? Apoi bine, Lenţucă, așa te-am invăţat eù să-ți curâţi boti- 
binele ?... la uitați-vă, oameni buni, ia uitaţi-va! Piei dinnaintea 
mea, lene! ED nu înțeleg cum poți tu suferi colb pe tine, pe strae, pe 
încălțări... Eð cind eram ca tine... Eşi mai repede! Ție-ţi trebue 
niste strae de fier, şi nişte botine de fier,—şi incă ş'atuncea ai 
trece printr insele. Ta uitați-vă, oameni buni, cum se Ioeşte...» 

Cucoana incepu să bată din palme cu mirare grozavă. Cu- 
conu’ Grigore se intoarse deodată cu fața spre en: 

«Da ce ţii, frate? incepu el sa strige. Ce dracu' te-a 
apucat 4...» 

Fata se strecurase pe ușă. Cucoana Luta își lăsă in lun- 
ul trupului brațele. Barbatul se sculă in capul vaselor. Strigă 
sar intăritat, 

«Bre, bre, bre! pină ce nu-i trinti, nu-i trăsni şi nu-i bat- 
jocori, nu-i de chip L.. Am S'ajunu să-mi iaŭ lumea'n cap |... Am 
să te las dracului sam să mă duc!» 

Incepu să se imbrace zmuncit, repede. Cucoana Luţa eşi a- 


ŒE es 


| + 
216 VIAŢA ROMINEASCA 


fară, după fată, după găini, după mătură, după lăvicere, după 
toate ale el. Şi pe cind umbla repede, ofta greu, şi privea fx 
innainte, cu ochii turburi plini de supărare. 

«Ce umbli aşa? ce trinteşti uşa ?> zise domnu' Laţcu. 

Cucoana Luja mormâi ceva nelnțeles, 

«Ce spul ?,,..9 

Femeia se intoarse, eṣi prin sală, vorbind singură. elar 
turbă £...» zise scirbit domnu” Lațcu. Iar cucouna Luţa, umblind 
şi trintind cu minie lucrurile care-i câdeaă sub mină, cugeta la 
năcazul din ziua aceea şila altele și o supărare mare o invăluia. 
Aducind cafeaua neagră pentru bărbat și leliuţa de pine pentru 
fată, supărarea-l crescu; iar după ce rămase singură și după 
ce-și isprăvi treburile dimineţii, se aşeză pe prispa de din dos 
în bătaia soarelui, oltă greu şi râmase cu ochii aţintiți asupra 
grădinii, ÎI era cald. Își destăcu de pe ea salut străvechia. O 
șuviță de păr ti căzu peste frunte. Îşi aşeză cu grabă, sub gri- 
mea, părul. Şi sta mihnită, privind tnnainte, intr'un fel de intu- 
neric care creștea clipă cu clipă, cu buzele uşor deschise. Parcă 
nu mai auzea nimic din uşoarele zgomote ale vecinătății, 

Se gindea. Mal intäiūù era convinsă că nu-l geloasă. Nu- 
mai atit, că pe femeia luy Panaite Tomescu din capătul dela vale 
al uliței n'o putea suferi: necontenit aţine calea lui Late ; “în 
fiecare sară la lereastră miorlăeşte st dä din cap. La urma ur- 
mel, parcă numai la asta se opresc durerile el? Dectnd sa 
căsătorii n'a avut ca o zi de linişte. Şi chiar de-a avut zile 
de sărbători și de odihnă, trebuiau să vie şi turburări mä- 
car un ceas-două. Nici ca nu știe de ce nare noroc de 
fel. Prieline n'are; cite a avut toate aŭ fost nişte ființe tică- 
loase ` intraù în casa el numai ca s'o spioneze, so vorbească 
de ro, şi să stee la taciale și la risete cu Grigore Lațeu. Im- 
prejurul ei numai cu intrigi şi cu farmece umblau. Mai bine c'a 
sfirşit aşa: nici să-l vie in casă, nici să se ducă la ele. Act 
numai două cucoane are cu care se mai poate înțelege, două ne- 
veste de funcționari la casierie, mutaţi aici tocmal de pe la Ga- 
laji. Cu dinsele mai schimbă o vurbă, două, da' incolo nu mai 
are pe nimeni... 

Nimic nu era limpede in cugetul cucoanel Luţa. Crimpee 
de ginduri veneaù și fugeau. Din multele-i pricini de supărări 
nu putea alege nici una temeinică, grozavă,—care să-i indrepta- 
basch oftatul de siişiere şi murmurul dureros: «Of! imi vine să 
nebunesc.... îmi vine să mă dau cu capu 'ntr'o lintină |...» 

Acù ceva turbure parcă i se strecura în trup, în minte. 
Ceva rece, nedesluşit, o sfișiere, care răspundea unei Irinturi de 
gind, rostită Inlăuntru, cu buzele inchise: «De-atiţia anl... de-ati- 
ba ani... nu mai am pace... nu mal am hodină....> 

„__ De-atiţia ani se trudea: jos, cu mulțămire nu se aşezase 
niciodată, ci totdeauna căzuse pe scaun cu un oltat de amără-. 
ciune, Ş'acuma, din ciolanele atita vreme trudite se imprăștia 
în trup, în minte, acea sfisiere rece și nedeslușită. 


O ZI, CA ALTELE 219 


Citeva puicuți negre se apropiaù cu sfială de dinsa; intin- 
deaù la fiecare pas capetele şi o priveau cind c'un ochiù, cind 
cu altul. Cucoana pāru că le zâreşte; făcu o mișcare; ele bă- 
tură din aripi și porniră la lugă cirelind. Clipa aceasta neobiş- 
nuită deşteptă cu desăvirşire pe nevasta lui Laţcu, Deodată își 
ridică privirile cu luciri galbene, urmări paserile, apol şi le opri 
asupra straturilor cu verdețuri din grădină. Se ridică iute, se 
duse și-și alese mărar, pătrunjel și cozi de ceapă, se intoarse 
grăbită, ca urmărită de ceva, şi întră in bucătărie, Acolo incepu 
să cotrobăiască întrun ungher; ridică un chersin şi scoase ci- 
teva bucăţi de came macră rămasă din ajun. O spală cu grijă, 
o așeză pe luni; ascuți cu sgomaot cuțitul de marginea ceaunu- 
iu, pe urmă se opri, in cumpene. «Am så lac o mincărică, 
ca şi ierl,...», șopii ea apoi, cu hotărire. Își pregati tingirea, un- 
tura şi incepu să lucreze. Pe ușa deschisă intra lumina soarelui 
de Man. O adere blindă venea dinspre livezi, cu miros de flori. 
Liniste mare se intindea In imprejurimi; rar se auzeaŭ cintind 
cucoşii; rar cite-un strigăt pornea cine ştie unde,—și ajungea, 
din pricina depârtarii, melodios pănă la câsuța lui Laţcu, 

Cucoana Lufa auzi glasuri deodată, şi tresări din gindurile 
ti dureroase, «Cine vine?» 

Veneaă încet, prin grădină, foarte ușor imbracate, numai 
in papuci, cele două vecine cu care stătea de vorbă din cind in 
cind : cucoana Luxiţa şi cucoana Ileana. Bărbaţii lor plecaseră 
ia casierie, şi ele se Indemnaseră intr'acoace, ca să mai schimbe 
două trei vorbe, Cucoana Ileana era acuma căruntă, în virstă, 
mamă a multor copii. Innainta cu geren, sufla repede, și-și mișca 
a lene capul, lăcind să joace vâlurelele celor trei bărbil. Cu- 
coana Luxiţa era tinără incă,—şi ochil mal păstra o lucire de 
tinerețe pe fafa bălae, ofilita. 

Cucoana Lufa le zimbi ușor, cu amărăciune. Şi cucoana 
ileana "Timotei întrebă tare, subțire, așezindu-se incet pe pâtuțul 
de lingă icreastră : 

«Ce mai faci mata, madam Laţcu ? 

— Ce să fac? ia și ea cu năcazurile; fac oleacă de min- 
cărică,.... 

— Da că zāū, madam Lateu, nici nu te ajunge capul ce 
să mai fac 

Cucoana Luxiţa Gheorghiu se răzimase de ușor, jet ridică 
alene mina cu un boboc de trandafir, mirosind prelung și focht, 
ind o clipă ochii, 

«Madam Laţcu, ce ai mata ? vorbi ea încet, cu un zimbet 
dulce. Parcă eşti mihnită.....» 

Cucoana Luţa își puse deoparte cuțitul, 151 şterse mina de 
un colţ de ştergar şi rămase privind în tăcere spre cele două 
vecine. Apol oltă. 

«Eh, multe am 1... grăi ca cu durere, Azi dezdedimineață 
am avut o supărare..... Ce să fac? dacă nu pot, așa-s eù blas- 
tămată, nu pot... Eù treaba trebue so fac la vremea ei... Ea 


220 "VIAŢA ROMINEASCA 


Mă mir cum de-i dă mina... 

— Da, despre dinsa-l vorba...» zise cu mulțămire nevasta 
lui Timotei. lar cucoana L.uţa se simţi deodata gata să-şi verse 
lot focul pe care-l avea la inimă. 

st) văd, o tot văd, zise ca repede. O vad gātitā, o vad su- 
lemenită, o vâd imbrăcată. „. Ş'aud: ba că stă la ușă, ba că stă 
la fereastră, ba drăngânește la dan. şi CD trec intorc capetele 
spre dinsa..... Dech dac'ași şti eu că este ceva la mijloc intre 
dinsa și Grigore, i-ași scoate och? Aceia-i femee: Vezi mată, 
dragă, aceia umblă numai cu mode şi eu toată ziua muncesc. 
Eù o pălărie la doi, trei ant: cu o rochie la cinci ani..... Da nu 
s'a indura el să spue ` Na, tu, făptură a lui Dumnezeù, iaca, ia-ţi 
și tu ceva, nu umbla aşa ca o calică.... De ce să nu-mi dec ? 
că eù string, eu economisesc, eu fac dintrun ban cit face cea- 
laltă din zece, eù pe pudre și parfumuri nu dau nimic, eu cins- 
tită sint... Şi nici la un bal nu mă duc, nici la o petrecere, eu 
imi caut de treabă. Ce să fac? dacă aşa-s eù ticăloasă! ce pot 
face .... Iaca, de dimineaţă crezi c'am stat oleacă? ba cu Hăi- 
nile, ba cu grijitul, acuma cu mincarea,— acu cite nu sint care 
Stau, stau și se uită pe feresti şi se gindesc la toate Meacurile 7... 
Eù nu știu ce să mal zic, nu ştiu ce să mal fac, da" cite-odată 
spun drept că-mi vine să mă dau cu capu 'ntr'o fintină is 

Și repede, cu voce plingătoare, cucoana Luja se tinguia. 
Vorbi din nou despre ceia ce lace ca ca gospodină, işi arăta şi 
degetele tăiate sau impunse, aduse iar vorba despre nevasta lui 
Panaite Tomescu, cu obidă, se intinse după aceia cu amănunte 
nesiirşite asupra cuptorului stricat, pe care, iaca, nu mai era in 
stare să-l mai tocmească. «Şi doar mode nu-mi fac, pălării nu-mi 
fac, ca aceia... Ea nu înțeleu ce găsesc bărbaţii la dinsa...., 

— Așa-s bărbaţii, aşa-s.... se tinguia și cucoana Ileana. 
dind din cap incet şi mişcindu-și vălurelele bărbiei. 

. ~ Eù, drept să-ţi spun cucoană Lut, zise după aceia Lu- 
ţa, mirosindu-și prelung bobocul de trandafir, drept să-ți spun, 
ași mal lăsa toate incolo. nu m'ași mai zbuciuma aşa... Și ep 
am ale mele, o mulțime... dar cù mai iaù o carte, o gazelă, 
mal cetesc..... Ar trebui şi dumneata să te mai hodinești.... Aşa— 
treabă şi iar treabă, de la o vreme te saturi lə 

„Urmă o clipă de tăcere. Cucoana Luţa vroia să răspundă 
și-și țintise ochii turburi spre tinâră. Dar Luxiţa își aţintea ure- 
chea la țipete cunoscute care venea din apropiere. 


O ZI, CA ALTELE 


«la! zise ca tresărind. Saud copiii... Mă duc? So fi ar- 
zind și mincarea pe fac £...» 

Se deslipi repede de uşor, şi porni grăbită. 

«Ei, nu-ţi vine să turbi? izbucni deodată In urma el ne- 
vasta lui Lațcu, privind incremenită la cealaltă vecină. Dacă-ţi 
spun! Să cetești o carte, să cetești o gazetă! Iaca de ce-mi 
arde mie. laca şi asta, umblă cu flori, cu coc, şi se crede fru- 
moasă,.... De-aceia crăp eù de ciudă... 

— Dumnezeu a umplut lumea cu ce-a putut, răspunse tin- 
guitor cucoana Ileana. Ți-oiu spune ep madam lațcu, şi despre 
madama asta un lucru de-ai să te cruceşii...» 

Şi amindouă incepură să sfătuiască un timp,—și intre sfa- 
turi cucoana Luta iar intra cu obișnuitele-i tinguiri, Avea ea în 
ziua aceia o durere pe care trebuia so reverse In cuvinte. 

lar după ce plecă şi cucoana lleana,—rămase nevasta lui 
Lațcu singură, tot nemulțâmită, oftind, şi murmură cu năduh: 

elaca și asta, umblă așa cu poşta dela casă la casă... În 
casa ei nu-i un lucru aşezat... Şi cind vine bietul bărbatu-său acasă 
are ce aștepta pănă ce imbucă o mincare ca val de lume !» 

Intunecată. —1şi isprăvi trebile bucătăriei, lăsă oalele şi tin- 
xirile să scadă, apoi eşi, ca să caute ouale în cuibare, 

Inaintea pragului insă, ințepeni ingrozită, căscă ochii şi-şi 
2virli braţele lungi in sus : 

«Vai de mine și de mine! uliul 1» 

Cucoșul îşi innălțase chemarea de alarmă şi găinile se re- 
pezeau band din aripi la dosuri. Paserea de pradă se repezise 
slin îinnălțime vijtind şi izbise în tulele din grădină o găină albă. 
Acum o apucase în cângi şi se trudea s'o ridice, s'o ducă cu 
€l peste zăplaz. 

Cucoana Luța începu să răcnească: «lha-ihaaa....2 pre- 
lung, cu spaimă, repezindu-se in goană. Din lugă pusese mina 
pe-o cociorvă, o Innälțase, și așa, printre tufe de lilieci şi de 
coacăzä, alerga, spre duşman. Găina se zbâtea ; uliul o strin. 
gea în ghiare și o amețea cu bătăi de aripi in cap. Apoi la 
apropierea viloroasă a femeii se ridică scurt, DU printre co- 
paci şi dispăru deodată, lăsindu-se peste zăplaz in zbor lin. 

Nevasta lui Laţeu apucă cu grija găina, o cercetă,—apoi o 
puse pe pămint Innainte-i. O privi cum deschide ciocul in rás- 
timpuri regulate, cum stă mal mult moartă cu ochii invăluiți 
Privi în juru-i, privi printre arbori in direcția tn care zburase 
duşmanul și isbucni: 

«Bată-l Dumnezeu să-l bată ! acu asta imi maï trebuia, după 
supărările pe care le am 1... Ce fac cù acuma? Trăsni-l-ar şi 
l-ar detuna! laca, moare găina...» 

Ridică paserea dela pămint, o duse în fugă până "o buca- 
tărie, acolo o stropi cu apă,—și se uită cu turburare, cu amar 
ia dinsa, pănă ce-o simți că 'nțepeneşte. Atunci incepu să se 
tingue şi se blasteme încet — Așa, mormâind cu obidă, aduse 


Jalg 
222 VIAȚA ROMINEASCA 


ouăle din cuibare, așa iși isprăvi treburile sus, ștergind repede, 
cu minie, colbul de prin toate colțurile salonaşului, așa se in- 
toarse, şi se opri in pragul bucātārieLl H era sete. Se repezi 
cu cofa pină la fintina dela poartă, Se intoarse, umplu cănița, 
bău repede apa, după aceia incepu să umble prin bucâtărie. 
«Parcă mă doare capul! şopti ea. Ce Dumnezea odp mai fi a- 
vind,... Nici nu şti ce să mai fac, aşa-s de amârită!» 

Intr'un răstimp, aper, ascultă bătaia ceasurilor de la turnul 
catedralei, Eraù unsprezece, trebuia să vie și Grigore şi fata; 
trebuie să pue de mămâliguță. 

La masă, fata, Lenja, tăcea ca deobicein. Ciştigase în viața 
năcăjită a copilăriei n teama de fiecare clipă—și o groază parcă 
în zilele de minie ale maică-sa. Grigore Lațcu minca incet, pă- 
rea nepăsător—deși vedea bine că nevastă-sa abia aștepta să 
izbucnească. 

«Tu de ce nu mininci ? întrebă el totuși intro vreme. 

— Mincare imi trebuie mie?» zise cu glas stăpinit femeia. 
Şi deodată începu să-şi verse amarul. 

laca, așa o lasă singură, acasă, fără un ajutor, fără nimica 
şi a venit uliul șia omorit o găină. Decit așa viață mal bine 
vena, mai bine moartea. 

«Lasă-mă, bre omule ! strigă cu Indărâtnicie bărbatul, Şa- 
poi daca omorit-o ? O găină! Ce? e mai mult decit o găină ? 
Mare lucru? Un cap de țară! Dă-o dracului, lasă-mă in pace, 
să-mi ticnească mincarea }...» 

Cucoana Lufa era ostenită de atita năcaz: abia putu să 
ingine: 

sinjeleg! ințeleg prea bine! ce-ţi pasă ție? Eu o rochie 
nu-mi fac, ep o pălărie nu-mi fac. Eü de dimineaţă până "n sară 
muncesc; îmi trece ciolan prin ciolan, eù n'am o zi bună... Ce 
să fac? ep nu pot fi altfel! Ce să fac? urmă cucoana Luţa cu 
un ris dureros; ep nu pot să ies pătită la zdbre, S'ațin calea 
bărbaţilor, să fac cu ochiul. Eū nu-mi fac mode. Eù sint fe- 
mee cinstită. Dumnezeă știe singur cit mă năcăjesc.... Uită-te 
la mine, uită-te, ce-ţi pasă! Tu mininci şi te duci, ce-ţi pasă! 
Eu stan bolnavă aici, Îmi vine să mă dap cu capu 'ntr'o fintină!...» 

Barbatul o privea cu nepăsare: 

«Ce discinți tu acolo, bre omule? Ce vorbeşti de mode şi 
zăbre ? Du-te şi te dă cu capu 'n fintină, dacă n'al ce face 
altceva! 

— Ştiam ep că asta-i răsplata roabei! gemu trudnic cu- 
coana Luţa. 

— Ei, şi ce vrai, irate? ce vrai? ce vrai? urlă deodată 
bărbatul. Lasă-mă dracului! N'am să am eù nici-o zi bună in 
casa asta? Alaltă-eri huet, eri buet, azi huet, de ani de zile 

huet,—pentru lucruri care ţi se năzar Dei. a 

Și omul işi trinti pălăria 'n cap și eși mormăind: «Babă 
Sue și nebună !» 

Cucoana Luta se lăsă incet pe scaun și inchise ochii. 


Dia 
RL 


dé 


O ZI, CA ALTELE 23 


Auzise, Auzise iar vorba asta. Și cind i se ridicară pleoapele, o 
ură sălbatică Gent parcă din luminile gălbui ale ochilor.— Se a- 
propiè de oglinda, se privi, își pipâi nasul ascuțit și roș în virf; 
apol ieşi incet, cobori la bucătărie, muie In apă o grimea albă 
şi se legă la cap. n 

Lenţa venea din grădină. Cucoana Luja sta pe prispă. O 
privea lung cum vine. So opri în drum, aspru: ; 

«Ce cauţi în grădină? ce-mi umbli lela? Eu stan și mă 
chinuiesc şi tu-mi umbli lela? Hai, porneşte la școală! să nu te 
văd inaintea ochilor, lene !» J 

In după-amiaza caldă, veneau mirezme dulci din toate gră- 
dinile. Un nour trecu peste soare ` citeva picături rare pirliră prin 
pulberea ogrăzii ; lumină mai vie năvăli în tăcerea gospodăriei ` 
şi cucoana Luta, simțind foamea, intră în bucătărie şi Inghiţi în 
urabă, In picioare stind, o bucată de mămăligă şi citeva bucă- 
le de carne, O Induioşare ciudată o cucerea : <Aşa minincă ro- 
bii...» gindi ea, şi parcă-și simți ochii calzi, După aceia işi fn- 
cinse un sot şi eat prin vecini, ca să caute ouă proaspete. Gla- 
sul i se auzi plingător în ogrăzile de alături, in ogrăzile mai de- 
părtate, Într'un tirziù se întoarse, gifiind trudită, cu poala plina. 
incepu să caute closca, o găină mare pestriță. O găsi intr'un cui- 
bar părăsil, între pinze de painjeni după poiată, o aduse, se 
năcăji o vreme ca sn aşeze pe ouă, puse o impletitură de nu- 
ele peste dinsa,—şi pe urmă se gindi cu spaimă oarecum că a 
întirziat cu hrănitul paserilor. Strigă curcile, giştile, găinile, le 
dădu grăunțe, Le aduse şi apă, cu grabă. Şi după ce isprăvi cu 
acest năcaz, începură alte alergări, fără hodină, prin grădină la 
plivit, prin casă ca să pregătească rulele care trebuiaa spalate a- 
douazi ;—și soarele scobora incet-incet spre asfințit, fata ṣi Gri- 
gore se intoarseră acasă, şi cucoana Lufa era foarte trudită. O 
găsiră in faja bucătăriei, privind găina, aruncată sub gard. Fata, 
sfioasă, se strecură în bucătărie, fi era sete, Pe cind bea apă, 
cucoana Lut se intoarse și incepu să răcnească ; 

«Ce faci acolo? Act aţi venit? V'aţi plimbat destul ze 

Fata se trase innapoi; puse răi cănița pe fund. Cucoana 
Lufa tresări de sgomaotul ascuţit al faianţei sfârmate, jos pe duṣa- 
mea, Și se apucă de păr: 

«Dumnezeule! Dumnezeule ! iaca şi ceașca stărmată! De 
opt ani o am. Am cumparat-o dela iarmarocul Sfintului Ilie. Act 
al stricat-o şi pe asta ! Iaca de-aceia, iaca de-aceia turb eŭ, iaca 
de-aceia imi vine să mă duc in lume !...» 

Copila sui cu lacrimi in ochi in odaie. Cucoana Luja o ur- 
mări cu blesteme și tinguiri, Şi cind dădu cu ochii de Grigore, 
iar işi aduse aminte de modele şi de fasoanele ecelei de de- 
vale», Îndată iși scăzu glasul la tinguirea obişnuită. Copila se 
trăsese într'un colţ. Laţcu sta neclintit privind pe fereastră, şi o- 
daia se umplea de umbră. lar cucoana Lufa nu mal contenea, 
Incet-incet, o ameţeală, o sfișiere o cuprindea, și parcă vedea lu- 
mini roşii pe dinnaintea ochilor. 


D 
ən VIAŢA ROMINEASCA 


«Toată ziua, toată ziulica n'am avut pace... iaca toată ziu- 
lica m'am zbătut... Şi dumneaei de bună seamă că stătea lafe- 
reastră și clâmpânea din pian. Ea îs rea, ea is babă, — dumitale 
ce-ţi pasä lL.. Dumneata petreci şi benchetuești... Fată-ta vine şi 
face pagube, trăsni-o-ar şi n'ar mai ajunge—şi tot eu ls vinovată ! 

— Da' lasă, femeie, fata in pace! isbucni Laţeu. De ce-o 
blăstămi ? 

- So lăs în pace ? Ifi samână ție! Mini-poimini are să 
sară la mine să mă bată! Mini-poimini aveţi să säit amindol 
la mine. 

— Taci din gură, bre omule ! urlă îngrozit Grigore. De un 
ceas Imi trâncânești la cap. Dumnezeule Doamne, azi parc'ai 
fost turbată, 

— Nu mal pot, nu mal pot! gemu cucoana Lut, De ani 
de zile muncesc ca o roabă, de ani de zile, de ani de zile... ca 
o roabă,. și mam nici-o milă, nimica... Umblidupă cele cu mo- 
de, după ticâloasa lui Panaite, şi cu gem aici ca o roaba! 

— Taci din gură, bre omule! Tu ştii că dela o vremeimi 
es şi eù din răbdări,.. 

— Ştiü, ştia, ştiu 1... ah! ştiü l., ridea cu disperare femeia, laca 
sal şi mă bate... trintește-mă la pămint și mā calcă în picioare... Pe 
urmă du-te la cea dedevale,,. Şi eu cao roabă aici, ca o roabā... 
De ani de zile... de ani de zile... 

— Taci din gură, nu urla așa, căte-aud oamenii ! Mal bine 
aprinde lampa şi pune masa... 

— Nu pot să tac, căci sint bătrină şi nebună, nu pot 
să tac...» 

Bărbatul rămase mul o vreme, pe cind femeia vorbea Dec 
oprire. Se ridică după aceia şi vru să iasă. 

«Und' te duci ? strigă cucoana Luța? te duci devale? Ed 
nam mode, cù nu-mi cumpâr pălării, ce-ţi pot face? ... Du-te... 

— Lasă-mă, bre omule, în pace... 

— Du-te, du-te !.. strigă cu indirjire femeia și i se puse 
in cale. 

— Lasă-mă, bre omule, lasă-mă 

Grigore Laţcu avu deodată un urlet de minie. In colţul ci, 
letița își innăbuși un strigăt de groaza. Brincită, cucoana Luța 
se izbise cu capul de un uşor, apoi căzuse la pämipt. Laţcu esi 
repede, în uliţă și porni Incet undeva la deal. 

Cucoana Luta se sculă tăcută, prin intuneric. intrà in 
bucătărie şi at locul. Puse ceaunul de mămăligă. Apol rä- 
mase In picioare cu amar gindindu-se la suferințele ei de ant. 
suferințele ei care numai aveaŭ sfirşit. r 

«Nu mal pot! nu mai pot gemu en cu durere. Nu mai pot L. 
De ani de zile sulăr, dar acuma nu mai pot...» Îşi pipăi timpla 
lovită. Şi parcă din toată ființa ci trudită pornea un indemn de 
hotarire. Şi ca intr'un fulger se văzu in fundul fintinei, cu capul 
zdrobit, —şi pe acei care o chinuese pe toți, imprejur, privind 
cu spaimă la fund, acolo unde roaba îi privea cu ochi inghe- 


TA, wv Rb dé. Zug. A A 
0 ZI, CA ALTELE 225 
jafi. «Trebuie să sfirşesc, trebue să slirşesc 1 5 Şi porni deodată, 
fără să-şi dea parcă seama, spre fintina dela poartă. Cind a- 
junse se opri şi puse mina pe ghizdele, apol pe roată, apol _pe 
lanţ. Simţi fierul rece. Şi deodată ca întro fulgerare, o spaimă 
nebună o îinvălui, o infășură ca un giulgiă rece. Se intoarse, se 
aşeză pe prispă, şi câzu ca intro nesimţire: intro nemişcare 
fără ginduri, fără zbucium. Era cel dintăiă popas pe care-l făcea 
cucoana Luja în ziua aceia. Era linişte în juru-1; adieri dinspre 
grădină o râcoreau ` parcă simți dulceața odihnei în toate mă- 
dularele... Apoi ridică fruntea într'un răstimp—şi raza lumina din 
bucătărie, Ziua eï de frâmintare încă nu se sfirşise. O jale ciu- 
dată, o sfişiere ascuţită de neputinţă i se sui din măruntac spre 
ochi; se intinse incet pe prispă şi incepu să plinga. N'avea pe 
nimeni lingă dinsa, nimeni nu se induioşa de suferințele ei,—şi i se 
părea că de-acuma va muri istovită ! Plingea aşa în tăcere. Tir- 
ziu auzi paşii lui Laien. Auzi din prag şi chemarea sfioasă, du- 
iasă a letițel : «Mămuţă, mămuţă !...» Se ridică gemind cu oa- 
sele trudite, şi intră în bucătărie ca să pregătească cina. 


Mihail Sadoveanu. 


ARA. + ge 


Ca şi odinioară... 


Am revăzut moşica iar in floare... 

Blagoslovitul griu, prăjit de soare, 

Ca ș'altădată 'ntinde pe cimpie 

O nesfirşita pinză aurie, 

Şi numai ici şi colo mici şuvije 

De flori imbălsămate și pestrițe; 

Iar printre ele țanţoşii, făloşii 
Maci roşii. 


Ca marea dup'o groaznică lurtună, 

Aşa părea azi cimpul potolit, 

Că nimeni n'ar avea temeiu de bânuit 
Ca şi p'aici, năpraznică, nebună, 
Deslănţuitu-s'a revolta celor mici, 

De-au tremurat palate uriaşe 

Şi s'au simţit mai mici, mai nevoiaşe. 
Ca nişte muşuroaie de furnici !,... 

Cine-ar ghici că un vulcan a fost aici? 


Ca și odinioară, subt arșiţa de vară, 

Țăranul stringe snopii belşugului străin ; 

Şi-i calm, şi-i harnic, bietul... Ce vită de povară! 
Da zece inainte chiar boului blajin... 


Ca şi odinioară, el jalea doar și-o plinge, 

Cosind, în resemnatul și blindul doinei viers... 

Dar,—rătăciți in snopul ce mina-i aspră stringe,— 

Vad cițiva maci... şi-mi pare că-s petele de singe 
Ce încă nu s'au şters! 


VIAŢA ROMINEASCA ar 


bm 


Triptic marin 


Marta-i verde, liniștită, 
Cind se ivesc zorile. 
O cimpie neshrşita 

Pare 
Smaraldina, calma mare... 
Dar unde-i sint florile? 


Marea la amiaz' e-albastră 

Cum sint peruzelele, 

Pare-un cer... Dar nici o astră 
N'are 

Acest cer fără hotare... 

Unde-i sint stelele ? 


Noaptea-i neagră. S'o descrie 

Cearcă 'n van cuvintele. 

Noaptea-i neagră şi pustie... 
Mare, 

Eşti un cimitir!.,.. Dar, care, 

Unde-ţi sint mormintele ? 


Cer albastru fără stele, 
Verde cimp fără de fori, 
Cimitir fără morminte... 
Tu-mi stimești enigme grele, 
Tulburindu-mi biata minte, — 
Şi ca moartea mă 'nfiori.... 


George Ranetii. 


„Postumele“ lui Eminescu” 


În toată lumea este obiceiul de a se publica manuscrisele 
oamenilor mari. după moartea lor.—E poate un fel de nedelica: 
teță față cu dinşii, şi, desigur, nu e unul care, dacă sar scula 
din morţi, par fi adine jignit câ i sa dat în vileag bucăţile pe 
cari le-a crezul nevrednice de el insuşi, ori brulioanele din cari 
putem vedea chinul de a crea, din cari putem cunoaşte ce idei, 
banale adesea, şi ce formā, stingace de cele mai multe ori, au 
eşil intăiu de sub pana scriitorului, Dar această nedelicateţă este 
scuzată prin marele interes ce au manuscrisele poeţilor pentru 
cercetătorii literari. Așa că, din acest punct de vedere, publica- 
rea manuscriselor lui Eminescu este justilicată și este un lucru 
folositor. — Publicarea lor insă, în colecția „Autorilor clasici“, ca 
„poezii de Eminescu“, nu poate fi justificată Dach pentru cei din 
generația trecută, adevăratul Eminescu este şi rămine Eminescu 
cel din ediția Maiorescu, apoi pentru generaţia tinără, care a avut 
dela 'nceput în mină două volume de Eminescu, „Eminescu“ 
este altul. Am văzut mulți tineri cetind pe Eminescu, indiferent 
din volumul cel mai vechiu ori din cel nou de „postume“ —Evi- 
dent că in mintea acestora există un alt Eminescu. 

Şi e nedrept. Eminescu nu e, nu poate fi altul decit acela 
ce a voit să fie cl însuşi, Tot ce n'a voit să fie el însuși, e foarte 
util pentru priceperea poetului, dar nu e adevăratul Eminescu 
Acolo unde Eminescu n'a pus fată arta sa, nu mai este el.— 
Avem noi dreptul să pronunțăm vre-o opinie asupra talentului 
său, judecind după vre-o „postumă“? Am putea judeca, de 
pildă, pe Eminescu după sonetul Veneţiei din „postume:, in care 
nu e redată suggestiv „moartea“ Veneţiei, cind in sonetul defini- 
tiv e redată atit de fericit ?—Am putea să spunem că poetul Emi- 
nescu a fost uneori trivial (cum e in unele postume), cind în 
acel Eminescu ce a voit insuşi să fie n'a fost niciodată trivial ?— 
Am putea spune că Eminescu a fost, ca poet, patriot-optimist 
(ca în unele postume), cind în ceia ce a voit să fie, tn acela 
aşa cum singur s'a dat lumii, n'a fost patriot-optimist ?—Am pu- 


*) M. bmimeseu, Poesii Postume, Ediţie noua, „Minervu”, 


„POSTUMELE, LUI EMINESCU NY 


tea spune că Eminescu a făcut și poezii „ocazionale“ (căci are 
in „postume*), cind n'a voit să fie un poet ocazional ? etc. 

Şi atunci, nu-i așa că postumele nu sint de „Eminescu“ ? 

Sint unele „postume“, cele dinnainte de 1870, cari ne dau 
in adevăr talentul intreg al lui Eminescu dinnainte de 1870. Acele 
poezii, o știm din compararea cu cele publicate de el în acelaşi 
ump = așa SCH le putea face Eminescu pe acea vreme, In 

ceiea, Eminescu de atunci a pus tot i 

Spinan gëeegent 4 E EN 
e ar „postumele* de după 1870, din perioada sa de străluci 
ŞI care-s așa de inferioare poeziilor A pda de el in aceiași se 
sint, evident, aruncături pë hirtie, impresii şi note, dacă vaiți 
bucăți la cari nu a lucrat cu tot dinadinsul, în cari el n'a pus 
toată arta de care era capabil. Există una, „Demonism“, care nu e 
nici versificată măcar, 

Aceste bucăți pot fi considerate ca material tic. Şi 
le-a considerat şi Eminescu, căci tot ce e mai ine e 
utilizat de poet în alte bucăţi, în cele definitive. 

„Aşa, de pildă, în poezia sa definitiva „Te duci“, Eminescu 
a utilizat imagini Și versuri din cinci „postume“ ; in „Despär- 
Dre", din frei „postume“; in „Lasă-ţi lumea ta uitată“, din două 
„postume” ; in „Scrisoarea 1°, din şase „postume“ ` în „Scrisoa- 
rea ID , din două „postume * ; în „Scrisoarea IV*, din patru pos- 
tume" ; în „Rugăciunea unui Dac“, din trei „postume“ ; în „Din 
valurile vremii“, din frei „postume“ ; în „S'a dus amorul“, din 
două „postume“ ; în „Pe lingă plopii fara sof*, din dond „pos- 
tume“; într'un „Sonet*, din o „postumă" ; in „Glossa“, din o "Dos 
tumă“ ; în „Povestea Teiului“, din trei „postume“ ; In Dorinţa“ 
din o postumă” ` in „Calin“, din trei „postume“ : In ” Preamat 
Geng wei o menge S i „Se bate miezul nopţii“, din două 
$ ; în „Im i tar", „LL A Io" i 
i dn Ge pen Gs etar“, „Luceatărul*, „Adio, „Stri- 

_Nici una din aceste „postume“ utilizate de Eminescu 
variantă a poeziei definitive (variantele nu le-am socotit aici) 
Sint poezii cu alte subiecie, la cari Eminescu a renunțat utili- 
zind din ele ce i s'a părut mai frumos, salvind, am putea zice 
ce i sa părut mai prețios, Din unele a utilizat o imagine, din 
altele un vers, din altele mai multe versuri, din altele strofe 
intregi. 

Şi invers: din una și aceiași „postuma“, Eminescu a utili- 
zat versuri în mai multe din poeziile sale definitive. es 
Din „postuma“ „Ah, cerutam dela zodii“, Eminescu a utilizat 
versuri în „Călin“ și In „Dorinţa“ ; din -Postuma „Luna codrii 
li pătrunde“, a utilizat versuri In „Freamăt de codru“ şi în „La- 
să-ți lumea ta uitată“ ; din „postuma“ „Prin a ramurilor mreaja* 
a utilizat în „Povestea teiului: şi în „Lasă-ți lumea ta uitată“: 
din „postuma* „Renunţarea*, a utilizat idei și imagini în Te 
duci*, în „Rugăciunea unui Dac" şi în „Din valurile vremii“...: 
din „postuma“ „Mureșanu“, a utilizat în „Se bate miezul nopții“ 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


şi în „Împărat și proletar“ ; din „postuma, „Gemenii“ a utilizat 
in multe poezii şi In special in „Scrisoarea IV *, în „Scrisoarea I“, 
in „Se bate miezul nopţii“ şi in „Rugăciunea unui Dac“ ; din 
„postuma* „Diamant de nord“, a utilizat in „Scrisoarea IN: şi 
in „Scrisoarea [* ; etc. 

E clar, deci, că Eminescu, după ce a utilizat ce i sa pä- 
rut mai bun, a inutilizat pentru totdeauna bucata utilizată. A 
aruncat'o la coş, cum s'ar zice. 

Şi, incă odată, e interesantă, dar numai pentru cercetători, 
publicarea celor aruncate la coş. Dar această publicare trebue 
făcută cu socoteală ` Să se dea bucățile ca ceea ce sint, nu ca 
„postume“ ale lui Eminescu. 

In alte literaturi „postumele* sint postume (postumele lui 
Vigny, de pildă, sint partea cea mai frumoasă a operei sale), iar 
„încercările“ părăsite sint brulioane, 

Dintre cele vre-o 120 de „postume“ din acest volum, citeva 
sint variante ; vre-o 45 sint bucâți pe care Eminescu le-a utili- 
zat în poeziile sale definitive; vre-o 20 sint anterioare anului 
1870, din vremea cind poetul nu se formase :—rămin vre-o 50 a 
căror dată n'o ştim, dar a căror epocă o putem determina după 
conținut, 

Multe din aceste 50 de „postume“ au un caracter intim sau 
ocazional,— genuri in care Eminescu n'a publicat. 

Dar şi acestea i-au servil poetului ca material, căci şi 
acestea (Cast cele utilizate), dar mai ales acestea, sint notari de 
impresii momentane,—o intilnire, o vorbă, o amintire, — consent- 
narea fără pretenție a unor evenimente mărunte ale vieţii sale, 
ori ale sentimentalității sale. Acest material, concentrat și cură- 
HL de ceea ce are ocazional, i-a servit pentru acele poezii defini- 
tive, în cari Işi exprimă sentimentele sale sub specie aelernita- 
tis, în cari, cel mai liric poet al nostru, şi deci cel mai indivi- 
dualist, ne dă, totuşi, sufletul omenesc in general. ceea cee 
etern și universal tn sentimentele omeneşti... In „Rugăciunea unui 
Dac*, de pildă, Eminescu pune in gura Dacului (şi deci a ori 
cărui suflet mindru căzut in „adversitate*) versuri din două „pos- 
tume“, In cari poetul işi dap durerea propriei sale vieți. 

„Postumele“ acestea sint bine venite din mai multe motive : 

Eminescu este un eveniment aproape inexplicabil in litera- 
tura noastră. El e așa de mare faţă cu predecesorii săi, incit nu 
mai poale fi vorba deo „evoluţie“ a literaturii, ci de o săritură. 
Căci dela Alecsandri, Bolintineanu și chiar Alexandrescu, în 
chip normal nu se putea ajunge la Eminescu. Şi nu vorbesc de 
conținutul, de ti- dința operei lui Eminescu. Sărituri, în aceasta, 
s'au intimplat în toate literaturile. De pildă romantismul. Vorbesc 
numai de artă. Predecesorii săi sint așa de puţin artişti, şi Emi- 
nescu e un aşa de mare artist! El a moștenit atit de puţin. și 
a creat atit de enorm de mult !.., Şi această „săritură“ părea şi 
mai mare pe vremea cind nu se cunoaștea decit opera sa care 
incepe cu „Venere şi Madonă* (ediţia Maiorescu). —De cind insă 


„POSTUMELE* LUI EMINESCU 231 


cunoaștem bucăţile anterioare „Venerei şi Madonă, (din ediţia 
Şaraga,—şi acum din aceste „postume*), putem asista la evolu- 
ţia ce a îăcuto Eminescu, care este, în acelaşi timp, evoluția 
lileraturii vomine însăzi, dela Alecsandri-Bolintineanu până la 
Eminescu, evolutie inltmplată insă în activitatea unui singur 
om, cure e Eminescu: Eminescu adolescentul, cel de pănă la 
„Venere și Madonā“, este scriitorul care face evoluția literaturii 
romine dela Alecsandri până la ceeace neam deprins să ințele- 
gem prin „Eminescu“, 

Eminescu incepe cu exerciţii în versuri, în cari il vedem 
influențat de Eliade și mai ales de Bolintineanu,—intr'o bucată 
chiar de Conachi,—şi de loc de Alecsandri, Sentimentele sale 
sint vagi, bar vlagă și chiar afectate, ideile banale, subiectele 
ocazionale, imaginile nelămurite și exagerate. Nimene n'ar fi putut 
prevedea în autorul acestor bucăți pe autorul de mai pe urmă äl 

„Luceafărului“, al „Scrisorilor“, al „Floarei albastre“... Dar, an 
cu an, Eminescu se emancipează de modelele sale, In simţire, in 
idei şi in formă, 

In „Mureșanu“, de pildă, care ni se spune că e din 1869, 
apare deja „Eminescu“. Desigur, această bucată n'are incă acea 
înălțime neasămânată de concepție şi de expresie, caracteristică 
operei genialului nostru poet, dar un cunoscător bun ar fi putut 
prevedea pe autorul „Scrisarilor*, 

Dealimintrelea, chiar in perioada de strălucire care in- 
cepe cu „Venere și Madonă“, incă observăm două faze : faza de 
tranziţie ( „Venere și Madonă“, „Epigonii“, „Mortua est*, etc. pănă 
ia „Egipetul*) şi perioada de maturitate, dela „Egipetul“ incolo... 

Dela „Viața“ (1865) până la „Venere şi Madonă“ (1870) 
esle evoluția ce o face poezia rominească dela Alecsandri-Bolin- 
tineanu până la „Eminescu“, 

„După aceustă evoluție, adică după Eminescu, va fi ridicol 
cine va mai scrie ca Alecsandri sau ca Bolintineanu. Dar aproape 
nimene nu va mai indrâzni să scrie așa, 

Dar evoluția aceasta a lui Eminescu până la 1870, pe lingă 
o evoluție Jiferară, in senzul în care am vorbit, ne mai arată 
şi evoluția concepției lui Eminescu asupra vieții —am putea spune 
evoluția temperamentului său,—şi care corespunde şi ea evoluţiei 
spiritele ia regi categorii sociale, a „intelectualilor: : trece- 
rea dela optimismul generației dela 1848 la pèsimi e 
een Za De d pesimismul genera 
, Concepţia asupra vieţii, Eminescu şi-a expus'o cu strălu- 
cire In „Împărat şi Proletar“, in «Scrisoarea [n şi în alte citeva 
poezii,— dintre cari nu face parte „Mortua est*, în care eu nu 
cred, pentrucă o socat compoziție, care Imi amintește „O fată ti- 
DA pe patul morţii“ al cărei ritm H şi are, Și care mi se pare 
un ultim ecou al influenței lui Bolintineanu asupra lui Eminescu, 
În „Scrisoarea It și în „Impărat și proletar“ Eminescu, plecind 
dela considerații metafizice, dar mai cu sam i 
1smului total și ireductibil a! Sunetulur omenesc, decretează pen- 

ti aa 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


tru totdeauna mizeria iremediabilă a omului.—In „Mureşanu“, din 
care a extras mult în „Impărat și Proletar“, deşi nu e încintat 
de alcătuirea (băgaţi bine de samă!) a omenirii, alcătuire care 
nu numai dă naștere sulerinții, ci şi răutății tuturor oamenilor de 
pe orice treaptă socială, Eminescu totuşi rămine nestrămatat in 
credința progresului omenesc. În această lungă bucată a scris 
Eminescu strigătul de revoltă al proletarului, pe care Ta utilizat 
apoi in „Împărat şi proletar“. Dar în „Mureşanu“ acest strigăt nu 
e urmat de trista constatare că : 


Se petritică unul în sclav, altu "mpărat, 


ci e urmat de mărturisirea posibilității „mai bine“-lui. Partea 
a doua din „Împărat şi proletar“ este addăogilă, reprezintă o cvo- 
lufie a concepţiei lui Eminescu,—sub influența „Junimii“, cum 


s'a zis?!)—Nu știu, Dar desigu stă influență nu s'ar fi 
putut exercita, dacă ae Plenara apare am notat i ee 
o notifä, scrisă de Eminescu ulterior, sub titlul poemei acesteia 
(„Mureşanu“) ` „Am scris'o întrun timp cînd sufletul meu era 
pătruns de curăţenia idealelor, cînd nu eram rănit de ndoială“. 

Această credință In bine, din epoca anterioară anului 1870, 
se arată şi în alt chip: prin lrecuența notei patriotice din bucă- 
tile din acea vreme. Chiar in „Mureșanu“, poetul cintă „mărirea? 
viitoare a patriei, 

Mai tirziu, in epoca de maturitate, Eminescu rămine acelaşi 
adinc patriot, dar patriotismul, în această epocă, va fi o cauză 
de tristeță, — de pesimism,—a poetului. Ne mai avind incredere 
în viitor, el nu va mai crede in „mărirea“ patriei, ci va plinge 
durerile, —și poate pieirea,—ei viitoare. Atunci el va evoca tre- 
cutul glorios, dar mai ales cinstit, pentru a-l pune in fața prezen- 
tului trist, pentru a stigmatiza, prin contrast, acest prezent, care 
e o decădere. 

Evocarea trecutului la Eminescu este de o natură cu totul 
deosebită decit la un Alecsandri ori Bolintineanu. Aceştia evocau 
numai gloria trecutului, pentru a imbärbäta pe contemporani. — 
Eminescu evocă mai puţin gloria, şi mai ales cinstea, curăţia 
vieţii trecute, pentru a scoate in relief mizeria iremediabilă a pre- 
zentului, Pe de altă parte, un Alecsandri ori Bolintineanu n'aveau 
ceea ce se numește sentimentul trecutului. Nu iubeau vremurile 
vechi, pentru poezia lor.—ci, cum am spus, pentru glaria lor, — 
Eminescu iubea vechimea pentru vechime. „Basarabii și Muşa- 
tinii“, în poezia sa, nu sint numai gloria trecutului faţă cu mi- 
cimea prezentului, ci şi, și poate mai ales, albastrul perspecti- 
vei unui trecut îndepărtat. Aceasta e așa de adevăral, incit, fără 
a mai vorbi de „regii asiri, pe care-i evocă de mai multe ori 
Eminescu, ori de „Egipetul“,—vom aminti ceea ce am putea numi 


1) A eireulal multă vreme zvonul că purtea a doua din „Împărat si 
prulelar* a fost serisă sub presiunea Junimii. Ca a fost adaogatä, că esto 
0 revenire a lui Eminescu, acum, dupa publicarea poemei „Muresanu“, e 
sigur, Dar uumui atita e sigur, 


„POSTUMELE* LUI EMINESCU 233 


dacismul său. Eminescu e veşnic preocupat de Daci, ii admiră, 
D poetizează. Se cunoaşte, indeobşte, „Rugăciunea unui Dac.“ 
Dar dela el a mai rămas un fragment dintr'o poemă admirabila 
„Decebal”, o poemă „Gemenii“ (publicată în „postume*) etc... 
lar into „postumă“ („In metru antic“), găsim o expresie, carac- 
teristică din acest punct de vedere : 

Cum pe dulcea-l liră Horat cintat-au 

Astfel eu cercai să te cint pe tine, 

Incordind un vers tinguios în graiul 

Traco-romanie. 


Acest dacism este o notă caracteristică poeziei lui Emi- 
nescu. Și nu-l mai găsim, pe cit ştiu, ca însușire esențială, decit 
in unele bucăţi, mai ales în „Piatra Teiului, ale lui Alecu Russo, 
(alt Moldovan).— Dacă am voi să facem antropologie, şi înteme- 
indu-ne pe cercetările d-lui Onciul, care spune câ Dacii au ră- 
mas numai in munții nordici ai Moldovei, am găsi, poate, In 
acest dacism al Moldovenilor, glasul singelui,... Dar nu aceasta 
e cauza. Cauza este, cum am spus, iubirea de vechime, puter- 
nică la Eminescu cași la Alecu Russo, -Şİ ce poate fi mai poe- 
lic, în poezia trecutului rominesc, decit amintirea străvechilor 
Daci, cari au fost odată prin munţii şi văile acestea... lar lipsa 
acestui dacism la ceilalți poeți, cari au evocat trecutul, dacă se 
explică, cum susţinem, prin lipsa de sentiment poetic al trecu- 
tului, se mai explică și prin concepția lor națională ` Persistența 
Dacilor a fost negată cu indărătmcie de naționalismul de acum 
40—50 de ani, căci admiterea acestei persistențe insemna recu- 
noașterea amestecului singelui dac In cel roman al coloniştilor, 
—și naţionaliştii din acea vreme aveau oroare de acest lucru. — 
Şi dacă acest dacism il găsim la scriitori moldoveni, faptul se 
explică prin aceea că în Moldova latinismul a fost mai slab, 
aproape nul.—Vă inchipuiți pe un purist ardelean, ori pe un dis- 
cipol al lui, muntean, poelizind pe Daci, „strămoșii* Rominilor ? 

Un caracter deosebit al „postumelor* este humorul de nu- 
anță veselă. Citeva trăsături vesel-humoristice se găsesc şi'n po- 
eziile definitive ale lui Eminescu: in „Pajul Cupidon“, in „Lu- 
ceafărul“, dar în „postume“ acest element e mult mai frecuent 
O „postumă“, din care Eminescu a scos partea cea mai poetică 
a „Scrisoarei IV“, se isprăvește glumeţ, este un fel de mistifi- 
care (vezi mai jos), Cetirea „postumelor* surprinde chiar, din 
acest punct de vedere. Ştiam un Eminescu adine sentimental, 
grav, chiar posomorit, amar-humoristic, cind e humoristic, — şi 
descoperim un Eminescu hazliu până la mistificare.—Dar cei 
cari l'au cunoscut, ne-au spus cu toții că Eminescu avea un 
temperament neegal. Caragiale ne-a spus undeva că era „vesel 
şi trist; comunicativ şi ursuz ; blind şi aspru, etc.* şi aiurea, că 
era: „melancolic şi pasionat, dest in acelaşi timp iubitor de ve- 
selie și de petreceri uşoare...*. —că era, deci, după expresia lui Pla- 
ton, un dyscolos, la care, cum zice Schopenhauer, „preponde- 
tenja abnormă a sensibilităţii produce inegalitatea dispoziţiei, pe- 


234 VIAȚA ROMĪNEASCA 
em Leederen 


riodic o veselie exagerală, iar de regulă Predaminarea melar- 
celiei“.— Şi, cum caracterul fundamental al sensibilităţii lui Emi- 
nescu era melancolia, veselia, ea, desigur, era intimplătoare, 
dacă nu cumva era, şi ca, un strigăt de desesperare, căci mulţi 
cheltuesc cea mai strălucită vervă in momentele cele mai triste 
ale vieţii lor, Versurile din „Sârmanul Dionis“ sint un exemplu 
desăvirșit de vervă strălucită, aparent veselă, produsă de adin- 
cimea tristeţii, 

Şi în multe din „postume*,—din aceste notări de impresii 
- ocazionale, — găsim humor, căci „postumele* oglindesc, în justă 
proporţie, momentele de tristeţă şi de veselie, o tristă veselie 
uneori. 

In poeziile sale definitive nu mai găsim decit foarte rar, 
cum am spus, această notă humoristică ` In poeziile sale defini- 
tive, Eminescu n'a pus decit ceea ce era fundamental, am putea 
spune adevărat în personalitatea sa. Din notarea impresiilor oca- 
zionale, Eminescu a extras ceea ce a fost esenţial acestei perso- 
nalități. — Din „postuma* amintită, pe care a utilizat'o in partea cea 
mai poetică a „Scrisoarei IV“, el a extras poezia romantică 
medievală, de care era Indrăzostit, şi a lăsat humorul, care 
eră întimplător, pus acolo poate întrun moment de ironie, da- 
torită cine ştie cării decepţii de iubire, decepţie care l'a făcut 
atunci, în acel moment, să ia în bătae de joc eluziunile iubirii. — 
Eminescu, S'ar putea zice, era dintre acei oameni în cari apare 
intimitatea profundă și devin cu adevărat ei, atunci cind iau con- 
deiul în mină. La alți scriitori se observă şi o mai mare, o ra- 
dicală deosebire Intre chipul in care-și irăesc viaţa şi intre chi- 
pul în care o concep cind serim... 

In orice caz, acest humor, pe care-l găsim în „postumele“ 
sale, dovedeşte oarecare rezistență faţa cu invazia tristeţii, oare. 
care luptă cu pesimismul, 

In această ordine de idei, „postumele* ne servesc să mai 
lâmurim un lucru. 

Poeziile lui Eminescu, din punct de vedere al atitudinii faţă 
cu viaţa, sint de doua feluri, Pesimiste, nu sint decit poeziile 
sale filozofice, am putea spune teoretice : Scrisoarea 1° şi IN: 
„ Impărat şi proletar“, „Glossa“, ete. — Poeziile de iubire, dimpotrivă, 
ale unui idealist, Ele pleacă, toate, dela iubirea de viaţă, dela 
sentimentul că viața este un mare bun. Şi cel mult dacă sint 
melancolice, exprimind regretul după iubirea care s'a due — Io. 
slirșit, In pesimismul lui Eminescu este, cum s'ar zice, o lacună, 
Dacă Eminescu nu e un pesimist consecveni, ceea ce-l face să 
nu fie aşa sint mai ales poeziile de iubire. Şi acest lucru se 
vede și mai bine în „postume“. Ba incă Eminescu ni-l spune 
singur într'o „postumă“ : 


Am blestemat viața In insuşi al ei miez, 
Ci tu, Intrind în visu-mi, te binecuvintez, 


= ei 


„POSTUMELE= LUI EMINESCU 225 
E drept insă că în „Scrisoarea IV*, cind 
Organele-s sfârmate şi maestrul e nebun, 


Eminescu face teoria schopenhaueriană a iubirii... 


LH 
kd L 


O importanţă deosebită au „postumele* pentru luminile ce 
arancă asupra compoziţiei lui Eminescu, 

Ele ne lac să asistăm la chinurile creațiunii marelui nostru 
poet, —indiscreție, desigur, dar foarte utilă pentru cunoaşterea 
mai adincă a lui Eminescu. 

Și ce departe sintem, după ce comparăm aceste „postume“ 
cu poeziile lui definitive, de naiva concepție a poetului care com- 
pune, că un halucinat, întrun moment de supremă inspiraţie. 
„Postumele* ne arată un om veșnic in căutarea formei tot mai 
perfecte ; veșnic în căutarea expresiei proprii, unice ; veşnic sa- 
crificind expresii indoelnice, versuri imperiecte, strofe în cari 
simţirea i se pare diluată, bucăţi intregi chiar, din cari nu sal- 
vează decit citeva expresii fericite; zpircit, in același timp, cu 
imaginile fericite, pe care le utilizează uneori după mulți ani. — 
lar din fericita alegere, pe cari o face intre imaginile din „pos- 
tume“, din fericita perfecționare a imaginilor alese, se vădeşte 
minunat puternicul său simţ de autocritică şi gustul său estetic fin, 

lar toate acestea, la un loc, ne arată innalta conştiinţă ar- 
tistică a lui Eminescu, ne arată cum, prin acest om, literatura 
rominească a făcut o evoluție enormă. De-acum înnainte, litera- 
tura devine artistică, nu ca in perioada precedentă  Alecsandri- 
Bolintineanu, cind forma este neinerijită, cind scriitorii, cu gindul 
mai mult să „imbogățească* literatura şi să cinte anumite idea- 
luri, sint indulgenți cu sine inşiși, scriind, scriind mereu, cind 
mai bine, cind mai rău, cum dă Dumnezeu... 

Deia Eminescu, nu se mai poate scrie decit artistic. Dela 
Eminescu, toţi scriitorii, şi cei de talent şi cei fără talent, au forma 
bună, şi in opera lor nu mai găsim, alăturea de bucaţi corecte, 
bucăți ridicole, ruşinoase, ca in opera lui Bolintineanu ei chiar 
Alecsandri. 

Şi nu vom exagera, credem, dacă vom spune că Eminescu 
este părintele literaturii artistice romine. 

Ni se pare interesant să arătăm geneza cel puţin a unei 
poezii a lui Eminescu, cu ajutorul „postumelor*.—rămânind ca 
cineva să facă un studiu complect asupra poeziilor lui Eminescu, 
din acest punct de vedere. 

Aleg „Scrisoarea IV: Presupun că cetitorii o cunosc bine, 
lată versurile din „postume“, utilizate de Eminescu in această 
„Scrisoare“ : 


VIAȚA ROMINEASCA 


d dealuri departe pe-o linie clară 
nseamn'a lor umeri pe cerul de sară, 
Cu stincile negre ruine strivite, 

Cu muchilen lună frumos zugrăvite. 


i par urieşi centrun cuib de balaur 

dzesc o măreaţă comoară de aur, 
Căci luna ce'n dosul lor roşă răsare 
Comoară arzindă în noapte se pare. 


Uimit Cavalerul priveşte la lună 
Dumbrava şopteşte, isvoarele saună, 
Aruncă toiage de raze de neauă 

Şi albâ'n ferestre e orice perdeauă. 


Incet cavalerul s'apropie'n zvonul 

Al undelor palizi.. zăreşte balconul, 

Cu frunze "ncărcatu-i, prin grile în glastre 
Cu roze de Şiras, liane albastre. 


iar papura sună de-al undelor treer 
in iarba înaltă suspină un greer.. 
| vinătă-i umbra, şi rumănă-i sara 
in dulcea tăcere răsund ghitara 


„Văzut'am în visul junie-mi bogată 

Un inger—o taină în alb Imbrăcată 
fruntea-i incunjur'o boltă de stele 

i ochii ei limpezi ca mol viorele, 


„Apari cu-a ta haină de scumpă mătasă 
Ce pare'ncărcată de brumd-argintoasă, 
Să văd a ta umbră de lună 'nmuetă 

In păru-i de aur înalt-mlădietă“, 


S'aude'n balconu-i foşnirea uscată 

A hainelor lungi de matasă bogată. 

S'apare prin fiori aplecată pe grile 

Frumoas aratare a dulcei retea etc, 
(„Diamant din nord“) 


De-odată luna 'ncepe din ape să răsae, 
pân la mal durează o cale de vâpae, 
e-o repede 'nmiire de unde o aşterne, 
Ea, fiica cea de aur a negurii eterne. 
Cu cit lumina-i dulce ume se măreşte, 
Cresc valurile mării şi malul negru creste. 
aburi se ridică din fund de de dealuri, 
insulă departe s'a fost ivit din valuri, 
Părea că s'apropie, mai mare, tot mai mare, 
Sub blindul disc al lunii stăpinitor de mare. 
. („Rasării de lună”) 


„POSTUMELE* LUI EMINESCU 


Se ciatin visătorii copaci de chiparos 

Cu ramurile negre uitându-se în jos, 

lar tei cu umbra lată, cu flori până ‘n pămint . 

Spre marea "'ntunecată se scutură de vint... 
(„Geimenii”) 


Nu am chip în toată voia 
In privirea-ți să mă pierd, 
Cum Imi vine, cum Imi place, 
Drag copil så te dezmierd, 


După git să-ți pun eu brațul, 
Cu săruturi să m'adap 

ȘI tăcind... cu ochii numai 
Să te 'ntreb clătind din cap. 


Så te 'ntreb în toata tlena, 
Gurd 'n gură, piept la piept : 
«Tu pricepi ce 'ntreb acuma, 
Îți sint ? Spune drept!“ 


Dar abia mântind cu botul, 
laca sare cleampa "np broască — 
De mâtuşi şi de rudenii 
Dumnezeu să te păzească ! 


Intorc capu "n altă parte 
Si mă uit în jos smerit: 
Doamne, nu-i in lumea asta 
Vr'un ungher pentru iubit ? 


Haide tată, haide mamă, 
Dur la deal şi dur la vale, 
Ba că „vremea e frumoasă“ 
Ba că „ploaea e pe cale," 


Iară tu suceşti ţigara, 

Smulgi la fire din musteți 
i'n vorbirea "'nieresantă 
orni câte-un cuvint istet. 


Si ca mumii egiptene 

Stau cu toții "n scaun țepeni, 
Tu cu minile 'ncleştate, 

Tot cu degetele depeni. 


Iară eu să-mi ascund risul, 
Duc batista mea la nas, 
Căci desvolți atita spirit 
Ca viţelul de pripas. 


e28 VIAȚA ROMINEASCA 
eene EE AEA 


Şi la ceas mecaniceşte 
njelėpt te sc şi rece: 
D ceasuri 2* toţi întreabă, 
„Ceasuri ? Şapte, fără rece“. 


i cu minile în poale 

i pe scaune-au înlemnit 
Si rorbese de slugi și cloște, 
Doamne, tare mi-i urit! 


Și nu pot În toată voia 

În privirea-ți să mă pierd, 
Cum îmi vine, cum îmi place, 
Drag copil, să te desmierd. 


(„Dubita vorbeşte») 


Am subliniat versurile care se găsesc în „Scrisoarea !V*, 
lăsind nesubliniate pe acele la cari Eminescu a renunţat, găsin- 
du-le, cu drept cuvint, că nu merită să intre In opera sa defini- 
tivă.— Așa, de pildă, din ultima bucată, Eminescu a renunțat In 
strofa care incepe cu „Haide tată, haide mamă“, căci, după evo- 
carea „mătușilor* şi a „rudeniilore dintr'o strofă anterioară, această 
strolă nu numai nu e necesară, dar nu este nici de bun gust, şi 
este şi în contrazicere cu economia generală a bucății: caci daca 
inaportunitatea „mâtușilor* şi a „rudeniilor* evocă o Imprejurare 
vulgară, să-i zicem de mahala, din viața ingustă şi nepoetică a 
micii burghezii, viață care se opune poeziei iubirii,—inoportuni- 
tatea „mamei“ şi a „tatei“, de cari se plinge fata In strofa omisă 
de Eminescu, då pe față, la fată, un sentiment de mahalagioaică, 
și deci un element nepoetic in sufletul fetei, —pe cind, pentru 
economia bucății, e necesar ca să fie un contrast Intre poezia din 
sufletul fetei şi intre prozaismul imprejurărilor, 

Versurile dela; „lără eu să-mi ascund risul: încolo, sint 
amplificare, în orice caz o Ingrămădire inutilă de note, cari mai 
sint şi prea „ușoare“ : in loc să zugrăvească cu amărăciune im- 
prejurările de azi ale iubirii, — prin humorul lor, ele banalizează 
sentimentul de revoltă. 

Tot aşa, din bucata intăia, Eminescu a lăsat la o parte 
strofa care Incepe cu: „Văzutam in visul junie-mi bogată“, 
pentrucă nici viziunea nu e clară (poate nici sinceră) şi, deci, 
nici forma expresivă. 

Acum, să comparăm citeva versuri din acele pe cari le-a 
utilizat Eminescu cu versurile definitive din „Scrisoarea IV *, spre 
a vedea cum se corija Eminescu pe sine Insuşi. Aceasta ne va 
arâta acel simţ de autocritică, acel kust estetic și marea exigență 
iaţă cu sine insuşi a marelui nostru poet, —setea sa de perfecţiune. 

In -postuma* sa, Eminescu zice : 


Și deaiuri departe pe-o linie clară 
nseamn'a lor umeri pe cerul de sară, 
Cu stincile negre, ruine strivite, 

Cu muchile'n land frumos zugrăvite, 


dé j 
i „POSTUMELE= LUI EMINESCU 23% 
(eebe „cutata A NEE aa 


i par urieşi ce'ntr'un cuib de balaur 
"ăzesc o măreață comoară de aur, 
Căci luna ce 'n dosul lor răsărise 
Comoară arzindă in noapte. se pare. 


Aceste versuri au devenit in „Scrisoarea IV*: 


Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte, 
Muchi de stincă, virf de arbor ea pe ceruri zugrăveşte, 
lar ștejarii par o strajă de giganţi ce-o inconioară, 
Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. 


Eminescu a lăsat versurile dela inceput, unde e vorba de 
„dealuri*, căci acele versuri sint cuprinse In cele trei cuvinte: 
„Muchi de stincă“.— A lasat şi cele doua versuri justificative : 
„Căci luna ce-n dosul, ei," concentrindu-le in unicul vers pro- 
sopopeic ` „Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte“, Prin 
aceasta nu numai a scăpat de versul justificaliv, care incepe cu 
„căci“, dar descripția a căpâtat o mare putere, In loc de imagi- 
nea stincilor, cari par urieşi ce păzesc comoara de aur (mrăsă- 
ritul lunii), Eminescu, adăugind la peisaj stejarii, spune că a- 
ceștia sint paznicii urieși, imagine mult mai frumoasă ; iar ste- 
Ion păzesc, deadreptul, „răsăritul lunii“, pe care Eminescu 1l 
compară cu o comoară,—şi nu „comoara de aur*, — concepție 
mai fericită, căci expresia direct da mai multă putere; meta- 
fora, aici, era o preciozitate, — Epitetul, apoi, de „tainic“, pus in 
locul banalului „de aur“, este deo puternică suggestie, căci ne 
evocă, in adevăr, tăcerea nopții, pâșirea inceată a lunii deasu- 
pra codrului, misterul naturii intr'o noapte de vară... 

Am comparat aci primele versuri din prima bucată, ca să 
incep cu inceputul. — Cetitorul să compare și celelalte versuri din 
bucata intăia şi din celelalte bucăţi, şi va găsi exemple şi mai 
bune de felul cum se corija Eminescu pe sine insuşi.—Sa com- 
pare, mai ales, „postuma* a doua de mai sus („Răsărit de lună“) 
cu pasajul corespunzător din „Scrisoarea IV“, şi va vedea cea 
scos Eminescu din această „postumă“, eliminind, corijind, câu- 
tin) expresia unică, imaginea clară şi frapantă. 

lar dacă ținem socoteală și de variante, atunci ne vom da 
samă complect de munca creatoare a lui Eminescu. În „Povestea 
Teiului“, de pildă, Eminescu a utilizat trei „postume“. Dar 
„Povestea Teiului“ are o variantă, care este o primă re- 
dactare, mai puţin reușită. Poezia definitivă „Povestea Teiului* 
este, deci, corijarea altei bucâţi, care bucată, la rindul ei, conţine 
material corijat din trei „postume“. 

Dar din compararea acestor „postume“, transcrise mai sus, 
cu „Scrisoarea IN "`. se pot vedea și unele particularități, de cari 
am vorbit în partea dintăiu a articolului. 

Se ştie că „Scrisoarea IV: are două părți: In prima se 
cintă amorul romantic medieval; in a doua se zugrăvește pro- 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


zaicul amor de azi şi se face teoria, —schopenhaueriană, —a amo- 
rului, după care urmează versurile, in cari Eminescu spune că 
e „sătul de aşa viață*,—, Postumele“, din cari a extras Emi- 
nescu o mare parte din materialul „Scrisoarei D: au ca sy- 
biecte: Prima („Diamant din nord“) este o poveste humoristică : 
un cavaler, căruia o fată ii spune să-i aducă diamantul din nord, 
dacă vrea să-l iubească, se duce peste nouă mâri şi nouă ţări, 
prin locuri pline de primejdii, de balauri şi şerpi, Can poveşti, 
nu se lasă ademenit de o altă tată lrumoasă, găsește în fundul 
mării diamantul—se trezeşte deodată sub balconul iubitei sale, 
căci visase c'a fost după diamant, strănută, căci răcise prin 
somn, fata ride de „amoru-i prostatec.*— A doua („Răsărit de 
lună*) este un pastel, în care se zugrăveşte acest moment al nop- 
ţii. —A treia („Gemenii“) este o poemă, în care e vorba de un 
rege dac.—A patra („Iubita vorbeşte) este tinguirea hazlie a 
unei fete că nu o lasă rudele singură cu iubitul ei, şi zugrăvi- 
rea cu humor, de cătrā lată, a ţinutei stingace a iubitului în 
faja rudelor. 

Cum vedeţi, din bucăţi cari au cu totul alt subiect,—și pe 
cari, storcindu-le de tot ce-au avut bun, le-a condamnat, —poe- 
tul a extras o old poezie. Cel mult dacă ultima conține o parte 
din subiectul „Scrisoarei IV*, dar și această ultimă „postumă“ 
se deosebește mult, şi caracteri ic, de fragmentul corespunzător 
din „Scrisoarea IV: Aici vorbeşte o fată, in „Scrisoarea IV: un 
bârbat.— Aici poezia e intimă şi ocazională, în „Scrisoarea IV* e 
generală, căci nu e vorba de iubirea sa, și nici a cuiva, ci de 
felul și împrejurările iubirii de azi. —Aici e humor vesel, in „Scri- 
soarea IV * humorul vesel a dispărut tot şi a rămas numai humoral a- 
mar, și numai atita cit e necesar spre a satiriza imprejurările ju- 
birii de azi, 

Așa dar, mârginindu-ne numai la „Scrisoarea IV*,—pe care 
am ales'o pentru alt scop.—găsim, în dosul operei perfecte, ge- 
neral-omenești şi sumbre a lui Eminescu, o altă operă, pregăti- 
toare, cu caracter mai intim, mai ocazional, mai optimist şi mai 
vesel, din „postume“, 

Sint „postume“ la cari Eminescu a renunțat, păstrind insă 
citeva versuri, cari i-au servit ca punct de plecare pentru o po- 
ezie definitiva întreagă. Așa, de pildă, din „postuma“ intitulată 
„In metru antic“, Eminescu a luat strofa penultimă şi, in ritmul ei, 
a scris o altă bucată, poezia definitiva „Odă în metru antic“, 

Incă vre-o clteva observaţii înnainte de a isprăvi aceste cite- 
va note și impresii asupra „postumelor" lui Eminescu, 

Intre „postume“ e una în proză, „Demonism*, dar cu rin- 
durile scrise ca versurile. Sa fie acesta un procedeu, dacă nu 
obişnuit cel puţin îintimplător, al lui Eminescu ? Să-şi fi fixatel, 
Intotdeauna sau uneori, in forma prozei, ideile, imbrăcate in cele 
dintâi imagini ce i-au venit In minte, spre a versifica pe urmă? 
Ar fi interesant de ştiut acest lucru, foarte important din punct 

“de vedere al concepției şi execuţiei artistice, 


Te" : 
a 
H 


Ai 


„POSTUMELE= LUI EMINESCU 291 


Şi Inca ceva, / 

Cine a cetit proza lui Eminescu, mai ales articolele lui po- 
litico-sociale, a observat că acela care, in poezii, are cea mai 
curată și mai estetică limbă rominească, în proză are o limbă 
care lasă, adesea, mult de dorit: neologisme curioase, ardele- 
nisme, germanisme In construcţii, etc. Parc'ar fi doi oameni, — Nici 
In „postume“ limba lui Eminescu nu e buna. Nu e nici curată, 
şi nu e nici estetică. Cetitorul poate a observat acest lucru chiar 
și numai din citațiile de mai sus, cari nu sint din cele mai ca- 
răcteristice din acest punct de vedere. . 

Se vede că Eminescu sa luptat mult cu limba. în bucăţile 
de dinainte de 1870, sar putea zice că limba lui e datestabilă. 
E mai prejos de Alecsandri, și poate şi de cit alții, In „postu- 
mele“ de după 1870 (din perioada de strălucire!) limba e mai 
bună, dar cu mult mai prejos decit în poeziile ce publică fe 
acelaşi timp. FA 

Se vede că Eminescu, şi în privința limbii, se corija, fä- 
cea selecţie in propria sa limbă, cum am Văzut că proceda și 
in privinţa ideilor, simțirilor şi imaginilor, Şi același guat estetic, 
aceeași autocritica, aceeași exigență Tat cu sine Va tăcut să pună 
In poeziile-i difinitive cea mai lrumoasă limbă rominească, — 
limba care a devenit tipul limbii literare artistice, limba In care 
scriu scriitorii de azi, 

Toată această penibila sforțare, în atitea direcții, a marelui 
poet se explică şi prin temperamentul său, dar mai ales „prin 
faptul că n'a avut predecesori, El a trebuit să-şi formeze și limba 
literară și limbajul poetic,—lucruri pe cari poeţii din țările culte 
le găsesc gata. Unul din meritele lui Victor Hugo e şi acela că 
a imbogăţit limbajul poetic, dind valoare poetică unor expresii 
până atunci excluse din poezie. Dar Eminescu a creat aproape 
pe deantregul limba poeziei romineşti, avind să fixeze, preala- 
bil, şi limba literară. —Şi cu cit mai mare poet ar fi fost el, dacă 
nu și-ar fi cheltuit jumătate, poate, din energia sa intelectuală cu 
crearea acestor lucruri, pe cari poeții, cari au în urma loro lite- 
ratură formată, le găsesc deagata, căci, precum in știință, tot aşa şi 
In literatură, cei ce vin in urmă adaogă numai la capitalul acu- 
mulat... Şi,—fiindcă am apucat pe calea părerilor de rău după cele 
ce ar H putut să fie altiel,—cu cit mai mare poet, iarăşi, ar fi 
fost Eminescu, dacă minunatul instrument, cu carea cintat „floa- 
rea albastră“, nu s'ar fi sfărmat la al treizeci și doilea an al vris- 
tei sale... Sau, cel puţin, dacă până la această catastrofă. el m'ar 
fi fost silit să se indeletnicească cu atitea lucruri străine de po- 
ezie, ucigăloare pentru un om ca dinsul... 

Progresul necontenit tn adincirea vieții şi în frumuseța for- 
mei, ce se observă și în perioada sa de maturitate, dela „Ve- 
nere și Madona“ până la „Scrisori*, progres care nu avem nici 
un motiv să credem că ar fi incetat, ne face să presupunem, cu 
iristeță, culmile la care ar fi ajuns cel mai mare şi cel mai ne- 
fericit scriitor al nostru. 

G. Ibrăileanu. 


Îi 


Cronica Artistică 


Muzeul Aman * 


Dacă adevărat este că vrista culturală a unui popor se măsoară 
după monumentele sale de artă, întocmai după cum se numără şi vrista 
unui stejar după inelele concentrice ce prezintă trunchiul, apoi sintem 
culpabili de o mare vină. Vină ce constă În nepermisa cochetărie de 
a Îi ascuns, parcă înadins, toate manifestările şi monumentele artistice, 
după cari să se fi putut vedea etatea respectabilă a culturii poporului ro- 
min, Şi aceasta a făcut pe vecinii noştri, cari în această privinţă cu 
mult ne-au întrecut, să na considere ca veniți în urmă în rindul naţiu= 
nilor civilizate ale Europei răsăritene, 

Azi înfine ne-am deşteptat din amorteala ce ne cuprinsese; pne- 
am hotărit In fine să ne arătăm vrista adevărată, Domneşte un alt cu- 
tent, mult mai sănătos. 

Regele, in primul rind, apreciind marea Insemnătate a monumen- 
telor Voevozilor noştri, a căutat să le scoată din nou la lumină şi să le 
redea splendoarea ior de odinioară, Astfel, graţie grijii şi ajutoarelor 
date de Suveran, avem azi in toată strălucirea lor monumentele falnice, şi 
unice nu numai în țara noastră, dar în lumea întreagă, Curtea de Argeş, 
Trei-Erarhi şi toate celelalte biserici încă nerestaurate, stirhesc cu 
drept admiraţia tuturor, Reprezentante ale unor vremuri destul de inde- 
părtate, ele constitue cete mai frumoase şi arătoase hrisoave aie belşu- 
gului şi culturii inaintate a poporului nostru. 

Urmind pilda dată de Rege, statul, la rindu! său, a înscrie intre 
preocupările sale ingrijirea şi restaurarea monumentelor noastre istorice. 
Zi pe zi noi înşine sintem surprinşi, väzind că se scoate la lumină, din 
întunericul nepăsării noastre, așa de frumoase dovezi ale unui trecut atit 
de bogat, de care putem să fim atit de mindri, 

In acelaşi ordin de idei am inceput să adunăm cu relipiozitate şi 


* Opera pictorului e pe larg analizati in «Catalogul Muzeului A- 
man”, acum apărut. i vol. S$ Sp pp. şi 32 iastraţii, Minerva 1908. 


CRONICA ARTISTICA T au 


micile der aşa de importantele rămăşiţe răzlețe, cari ne redau o idee 
despre viața strămoşilor noştri, i 

Mulțumită mişcării create şi protejate tot de sus şi în special de 
Domnița noastră, de Principesa Rominiei, s'a deşteptat, Infine, pricepe- 
rea şi iubirea celei mai scumpe moşteniri a noastre: a acelei moşteniri 
care este incă vie, şi se manifestă în acel simţ artistic atit de subtil, de 
care este însuliețit poporul nostru. Poezia populară, cu duioasele el 
doine, şi-a găsit emulul în arta populară, cu splendidele ei țesături şi 
neintrecutele sculpturi, 

Aprecierea artei populara, este cea mai bună dovadă a redeştep- 
tării noastre naţionale. 

Acum că ne cunoaştem trecutul şi ştim să apreciem calităţile su- 
fleteşti aie poporului nostru, sentimentul național se simte mult mai întărit, 
Cu faja altfel senină ne putem uita şi noi peste umerii vecinilor noştri, 
cari până azi ne erau superiori, 

Toate aceste mişcări, însă, încep de abia să se închege: la zeci 
de ani de distanţă, Regele inaugurează cîte o catedrală ` ici şi colo, ra- 
reori numai, se tirmoseşte din nou cite o bisericuţă, al cărui clopot a 
fost menit să tacă atitea veacuri: muzee noi incep să se instaleze pro- 
vizoriu şi cu mijloace restrinse ; muzeul cel vechiu, el însuşi cuprins de 
frigurile vremii, începe pare-se să scuture colbul învechit de pe odoa- 
rele sale, 

Inaugurindu-se seria deschiderii! muzeelor cu acea a lui Aman, ea 
nu se mal poate opri aici. Muzeului primului întemeetor al Invățămin- 
tului artistic în Romminia, trebue, în mod fatal, să-i urmeze în cel mai 
scurt timp muzeul celui mal mare pictor al nostru, care a imortalizat 
pe veci, sub cea mai frumoasă a el infățişare, țara și poporul nostru. 

Bisericuţii lul Aman trebue să-l stea in față catedrala lui Grigorescu, 

Şi nici atunci nu ne vom putea opri. Va trebul larăşi, tot cit mai 
curind, să se ridice intine şi acel! mare templu al rominismului, în 
cate să se ogtindească, în toată splendoarea el, cultura bogată a popo- 
rului romin, Acesta va fi Muzeul de artă naţională, 

In această plăcută aşteptare, să ne bucurăm și să sărbătorim pri- 
mul pas făcut, cărula alţii vor urma în curind. 

Soarta, care In nepârtinirea ei distribue aşa de bine toate, pască 
dinadins a hotărit, ca tocmai muzeul lui Aman să fie primul inaugurat, 
El a fost primul îintemeetor al Invățămintului artistic în ţară şi pe urma lui 
s'au putut desvolta toate mişcările ce înregistrăm astăzi. Căci, pe lingă 
artist, Inainte de toate sărbătorim pe Aman ca întemzetorul vieţii artis- 
tice la noi. Pe cînd contimporanii săi puneau temeliile Rominiei mo- 
derne, Aman ridica şi el un alt edificiu, acel al artelor îrumoase, Această 
operă este exclusiv a lui, Greutățile cu cari a avut să lupte n'au fost 
puţine şi numai focul sacru, de care era animat, l-a făcut să le învingă, 

Ca ma! toate marele figuri ale timpului său, Aman face parte din 
clasa boerească; el este fiul serdarului Dumitru Aman, boer craiovean, 


2u VIAŢA ROMINEASCA 


iar mumă-sa, Pepita Paris, era de origine greacă. El se născu la 1828 
sau 1831 la Cimpulung. Avind de la inceput predispoziţiuni pentru artă 
şi învingind greutățile ce îi opuneau părinţii săi, el reuşi să plece la 
Paris, hotărît să devie pictor. In adevăr el reuşi să reabiliteze cuvintul 
şi ocupaţia de zugrav, atit de desprețuite odinioară la noi în ţară. La 
Paris el ajunse în curind la succese foarte strălucite, Pinza sa reprezin- 
tind bătălia de la Olteniţa e citată cu multe elogii de criticii francezi ai 
vremei, Din nefericire tînărul artist a intrat în societatea unor pictori cari 
erau ultimii reprezentanți ai unui gen de pictură cu totul învechit. Maeg- 
trli săi Drolling şi Picot erau urmaşi ai clasicizmului lui David, pe care 
şcoala cea nouă a lui Delacroix îi lăsa atit în umbră, Prin influenţa lui 
Horace Vernet şi alţi ilustratori de bătălii, Aman începu şi el prin pic- 
tarea scenelor de războiu, 

Incidentul plecării tul la Constantinopol, pentru a prezenta pinza 
sa, bătălia dela Olteniţa, Sultanului, hotărăşte şi activitatea ulterioară a 
pictorului. Protitind de o ocazie favorabilă, el ia parte la războiul din 
Crimea şi ne lasă pinza sa, bătălia de la Alma, care deasemenea fu 
mult apreciată de Parizieni. In aceste prime lucrări ale lui, el se resimte 
grozav de influența tenebrozilor italieni, foarte la modă atunci, O do- 
vadă despre această nefastă înriurire este şi copla bătăliei lui Salvator 
Rosa, ce se găseşte în Muzeul nostru, Aceeaşi tonalitate bituminoasă, 
aceleaşi efecte de lumină factice se regăsesc şi În alte pinze ale lui, din 
această primă epocă, Un bun exemplu este „Cea din urmă noapte a lui 
Mihai Viteazu“, expusă în Muzeu, 

Despre talentul şi meritele incontestabile ale lui Aman ne dă o 
bună dovadă portretul său, făcut la Paris. Acesta este cu siguranță cea 
mai bună lucrare dintre toate ale lui, şi nu putem de cit să regretăm că 
Aman nu s'a consacrat mal cu dinadinsul portretului, în care specialitate 
ar fi ajuns desigur la adevarate capo d'opere. EI Insă—cum singur ne 
spune întruna din numeroasele sale scrisori cari ne-au fost păstrate,— 
considera pictura mai mult ca o ilustrare a istoriei. În adevăr, venind în 
țară, H vedem consacrindu-se din nou mai mult scenelor cu subiect pa- 
triotic sau războinic, EI contribue, ca şi Alecsandri în poezie, la popula- 
tizarea prin imagine a marilor noştri eroi şi în special a lui Mihai Vi- 
teazu, Tot de la el avem interesantela şi marile tablouri reprezentind u- 
nirea principatelor şi depunerea jurămintului Domnitorului Carol I 

Toate aceste lucrări ale lui, deşi nu lipsite de merite din punct de 
vedere formal, nu sint Insă însullețite de acea concentrare şi vervă ca- 
tacteristică, care face nota distinctivă a adevăratelor capo d'opere. Dar 
nu numai In picturile sale rezidă marele merite ale lui Aman, Omagiul 
ce astăzi i se aduce se cuvine în primul rind intemeetorului şcoalei de 
arte frumoase, 

De abia Intors în țară, Aman simțind lipsa totală a unei mişcări 
artistice, lucră din răsputeri pentru înfinţarea şcolilor de artă, In 1864 


CRONICA ARTISTICA 245 


el este numit directorul primei şcoale de „Belle-Arte, cum i se zicea 
atunci, şi timp de peste 20 de ani el necurmat lucrează la prosperarea 
acestei şcoli. Intreaga pleiadă de tineri artişti de astăzi e formată din 
foşti elevi ai lui Aman. EI se ocupă de educaţiunea lor şi după €şirea 
lor din şcoală, după cum se vede din numeroasele scrisori ce primea 
dela foştii săi elevi plecaţi in străinătate. Şcoala decurind înființată fu 
la un moment lipsită de sprijinul oiicial, şi numai graţie lui Aman ea 
putu să subziste timp de doi ani fără nici un ajutor al statului. 

Acestea sint merite ale pictorului, care niciodată nu trebue să fie 
uitate, In afară de şcoala de bele-arte, tot lul se datorește şi înființa- 
rea primelor noastre galerii de tablouri, ajutat fiind în aceasta de poetul 
Bolintineanu, In calitatea sa de ministru al cultelor, 

Dar nu numai în invățămintul oficial se resimte iniluența lui Aman. 
Intreaga mişcare artistică a timpului era condusă de ei. Atelierul său, 
muzeul de astăzi, era singurul centru artistic în care se aduna clita bu- 
cureşteană a timpului, Aman, după cum ni-l arată tabloul alăturat, re- 
prezentind atelierul său, sta neclintit la şevalet, pe cind în juru-i se pe- 
rindau amicii şi cunoscuţi! săi, atraşi prin farmecul conversației şi cu- 
noştințelor sale alese și variate, Căci artistul, după cum se constată din 
scrisorile sale, era şi un fin literat şi un bun violoncelist. 

In orele sate libere Aman s'a ocupat şi cu sculptura, Mai toate 
mobilele, cari omează azi încă atelierul său, sint lucrate de el însuşi. 
O altă fază interesantă a activităţii sale artistice este acea a gravurilor. 

Ne-au rămas de la el peste 80 de plăci gravate. 

Neintreruptă şi bogată a fost activitatea lui Aman până în ultimile 
sale momente. Atins, în ultimii ani, de o boală grea, el nu găsea ali- 
narea suferințelor sale decit lucrind, lucrind mereu. 

In 19 August 1891 artistul nostru îşi dete obştescul streit, în mij- 
locul lumii bogate de el create. 

O ultimă a lui dorință rāminea să fie realizată: Opera lui din 
viaţă să continue a fi pildă urmaşilor săi, In acest scop, el hotărise ca 
atelierul său să serve drept muzeu după moartea sa. Cu o venerație 
demnă de toată lauda, doamna Aman, văduva pictorului, păstră moşte- 
nirea neuitatului său bărbat, La un moment însă opera era periclitată 
să fie răspindită. Mulțumită interesuini ce Regele arată intotdeauna 
faţă de opera lui Aman, aceasta fu salvată. D. Spiru Haret, ministrul 
cultelor, apreciiind interesul de a păstra generațiilor viitoare o imagine 
cit mai desăvirşită a primului nostru pictor, reuşi, infine, în 1904, să 
cumpere pentru stat imobilul şi Intreaga moştenire artistică rămasă de 
la Aman. Acestea constitue Muzeul ce acum s'a inaugurat, 


Al. Tzigara-Samurcaş 


Cronica economică 


Economia naţională şi utilizarea creditului public. 


" "` Chestiunea de a şti cind este necesară utilizarea creditului public, 
precum şi chestiunea influenței imprumuturilor asupra economiei națio- 
nale, au fost, vreme îndelungată, nelămurite. Neclarilicarea aceasta sta in 
legătură cu concepția vechilor economişti despre şospodăria şi cheltueliie 
statului, Adam Smith socotea numai acea muncă productivă, care servea 
la producerea de bunuri materiale, —munca cheltuită in producerea bunuri- 
lor imateriale fiind socotită ca cheltuită fără folos. In economia statului 
producindu-se bunuri imateriale, munca şi cheituelile relative erau soco- 
lite ca neproductive, şi ca atare se credea necesar ca ele să tie complect 
înlăturate sau cel puţin diminuate. Cu atît mai mult, eran socotite drept 
pierdute capitalurile imprumutate, şi conform acelei concepţiuni, statul 
trebuia numai „in extremis* să utilizeze creditul său, şi numai atunci 
cînd veniturile n'ar fi Indestulătoare intru acoperirea cheltuelijoz. Cei mai 
vechi economişti germani, ca Nebenius şi Rau, erau absolul impotriva 
imprumuturilor, 

Se datorește econotniştitor germani moderni, in mare parte, clariil- 
carea acestor chestiuni, şi în special lui  Dietzel şi Adoit Wagner, cari, 
analizind influenja cheltuelior statului asupra economiei naţionale şi 
concluzind la productivitatea şi a muncii ce produce bunuri imaterta- 
Te, Ja cazul nostru Ja productivitatea gospodăriei statului—au clarificat 
toate celelalte chestiuni, precum și utilizarea jn mod permanent a cre- 
ditului statului şi influența împrumuturilor asupra economiei naţionale. 

Pentru a preciza cazurile, cind esie necesară utilizarea creditului 
public, trebue să analizăm mat întăi clasificarea cheltueiilor statului, fi- 
indcă în legătură cu această clasificare, stă Jămurirea primei chestiuni. 


Kal 
ẸDieizel stabileşte un criteriu precis de distincţie a chettuelilor sta- 


tului (Das System der Staatsanleihen), pe care le imparte în ordinare şi 
extraordinare, 


ŢI ké x KA fe 


CRONICA ECONOMICA a 


Efectele utilizării bunurilor produse în gospodăria statului sint du- 
tabije, sau trecătoare. De acest caracter depinde clasilicarea cheltuzlijor 
publice. Cind efectele utilizării bunurilor produse de stat sint momen- 
tanc, astfel că necesitatea renăscind, renasce implicit şi cheltuelile desti- 
tate să le producă, atunci cheltuetile vor ti ordinare. Ex, cheltuelile ft- 
cute în scop de a răsplăti munca funcționarilor statului. Munca de- 
pusă de funcționari are drept ţel punerea in functiune a intregului 
sistem de maşinărie a statului, funcţionare ce va produce bunurile ne- 
cesare fiecărui cetätan şi pe cari fiecare în parte nu le poale produce. 
Aceste bunuri trebuesc produse în mod permanent, fiindcă consumarea 
lor renaşte necesitatea—şi implicit cheltuelile,—pentru plata muncii celor 
chemaţi să le producă, 

Cind efectele utilizării bunurilor sint durabile, astfel că pzin uti- 
lizarea lor permanentă trebuințele sint incontinuu satisfăcute, incit chel- 
tuelile ce ar avea de scop satisfacerea acestor necesităţi nu mai sint 
necesare, aceste cheltueli vor constitui cheltuelile extraordinare. Aşa In 
construirea unei noi artere de comunicaţie, care odată efectuată, utiil- 
zarea ei va satisface în mod permanent trebuinţele, fără de a mal ze- 
cesita vre-o nouă cheltulală, cheltuelile ce vor necesita construlrea liniei 
ferate şi dotarea ei cu tot materialul rulant necesar, vor fi cheltueli 
extraordinare, pe cind cheltuclile pentru piata personalului, precum și 
cheltuelile pentru reparaţiuni şi întreținere în bună stare a materialului, 
vor H ordinare. 

Criteriul stabilit de Dietze! este foarte just, nu însă complect, de 
oarece nu se pot conform acestui criteriu, distinge in mod absolut 
toate cheltuelile statului. 

Este foarte just că durata efectelor ulitizărei bunurilor produse de 
stat, este un criteriu care ar putea determina cheltuelile: sint însă chel- 
tuell ce nu se pot determina după această distincţie: sumele necesitate 
de un răsboiu de piidă, Aceste cheltueli ar fi extraordinare nu fiindcă durata 
etectelor obţinute prin aceste cheltueli ar fi permanentă, căci foarte 
ușor af putea apare un nou război. Ele vor putea fi mai rajlo- 
nal ciasificate nu după timpul cit vor dura efectele ntilizării bunurilor pro- 
duse, ci după criteriul de a nu putea îl cu siguranță prevăzute. In cazul 
acesta, criteriul stabilit de Dietze! nu-l indestulztor si Adolf Wagner mai 
stabileşte unul nou: posibilitatea prevedesii unei cheltueli, sau a necesi- 
Lët ce i-ar da naştere. 

Conform acestui criteriu, ordinare vor fi acele cheltueli, ce vor 
avea un caracter permanent, fiindcă se repelă în mod periodic necesi- 
tatea ce le cauzează, necesitate ce se poate prevedea cu uşurinţă, Extra- 
ordinare vor fi acele cheltueii ce n'au un caracter permanent, ce nu pot fi 
prevăzute, fiindcă necesitatea ce le va cauza nu poate îi prevăzută ; astfel 
siat necesități ce apar pe neaşteptate şi trebuesc îndeplinite nè- 
apărat: cheltuelile unui râsboiu, cele necesitate peniru potolirea unei 


E VIAŢA ROMIXEASCA 


răscoale interne, sau cheltuelile necesare pentru ajutorarea celor păgubiţi 
im cazuri de inundaţii, etc. 

Adolf Wagner mai stabileşte şi un al treilea criteriu, în legătură 
cu durata aplicațiunii unui buget: ; 

Cheliueli ordinare, conform acestui ultim criteriu, sint acele vo- 
tate de parlament pe un period fix de ani, formind bugetul stabil, pre- 
cum se obicinueşte in Anglia şi care cuprinde chelinelile destinate la 
plata datoriei publice, la intreţinerea armatei, la piata listei civile, iar 
cheltueli extraordinare sint acelea ce formează bugetul cheltuelitor nesta- 
bile şi cari se votează anual. Această diviziune are avantagiul de a 
face posibilă parlamentului o studiare mal amănunţită a bugetului, avind 
a se ocupa cu studierea numai a unzi părți, ceeace pune la dispoziţia 
membrilor parlamentului mai mat timp şi face să nu se mai voteze bu- 
getele ca pănă azi, in citeva zile, 

Stabilirea criteriilor de distincţiune a cheltuelilor statului a fost 
indispensabilă pentru a decide cari din cheltueii vor îl acoperite din 
imprumuturi. Pe Impărțirea cheltustilor se bazează utilizarea creditulul 
statului, 

Toate cheltuelile ordinare vor fi acoperite din resurse ordinare, 
impozite ` toate cheltuelile extraordinare din resurse extraordinare, obt, 
nute prin utilizarea creditului statului. 

Conform acestei reguli, utilizarea creditului statului nu mai este 
intimplătoare, ci permanentă, Acest punct constitue superioritatea noei 
teorii relative la felul de acoperire a cheltnelilor statului, teorie stabilită 
de Dietzel și complectată de Adolf Wagner, 

Se naşte acum intrebarea: de ce cheltuetile ordinare să fie aco. 
perite din impozite şi cele extraordinare din imprumuturi ? 


+ 


Capitalul naţional, ca şi capitalul in posasia economiei private, su 
Imparte în capital fix şi circulant, Prin capital național se înțelege In ge- 
nere totalitatea bunurilor ce sint în posesia statului, Din aceste bunuri, 
O parte sint în posesia economiei private şi sint utilizate la producerea 
bunurilor necesare în economia privată, şi altele sint în posesia statului 
şi sint întrebuințate în economia statului pentru crearea acelor bunuri 
pe cari fiecare gospodărie şi fiecare economie privată In parte nu le 
poate produce. 

Din capitalul național, capitalul fix I vor constitui localurile oe. 
cesare funcţionării instituțiilor publice, teatrele, muzeele, rețelele de co- 
municaţie subt orce formă, totalitatea bunurilor ce vor putea fi utili- 
zate in mod permanent in producția statului; iar capitalul circulant H 
vor alcătui bunurile necesare producțiunii statului,— materia primă prin 
analogie cu producţiunea industrială, — în cazul nostru capitalul din care 
se va plăti aparatul luncționăresc. 


"TIET $ ` EIER" 


CRONICA ECONOMICA 249 


In gospodăria statului va figura nu in mod direct materia primă 
din industrie, ci va fi mai mult o analogie de funcțiuni, Precum în indus- 
trie este necesară utilizarea malieriei prime ce va fi lranstormală în noile 
bunuri ce sint a se produce, tot asife! în gospodăria statului, sint nece- 
sate sumele de bani, ce ar recompensa munca funcționarilor cari vor pu- 
ne in mişcare Intregul aparat de guvernămint. Cu sumele primite dela 
stat, funcționali îşi procură bunurile necesare, bunuri ce indirect cons- 
Miwese materia primă sau capitalul circulant din industrie. În industrie, 
pentru ca producția să persiste, sint necesare depozitele permanente de 
materie primă ; fot astfel şi în gospodăria slatului sint in mod permanent 
necesare sumele ce vor retribui personalul de funcţionari, fără de care 
economia statului nu poate îl concepută 

După o formulă mai „concentrati a lui Dietzel „Capital fix este 
cel disponibil, capital circulant cel în formaţie ; cel fix este format din 
contribuţiunile generajlunilor trecute şi moştenit de generațiunile pre- 
zente, pe cînd cel circulanteste format din contribuţiunile generațiurilor 
prezente şi consumat de acestea, 

Capitalul fix naţional se mei împarte în capital material şi Ima- 
terial: capitalul material îlcozstitue totalitatea instituțiilor publice, a edi- 
ficiilor, reţelelor de comunicaţie, iar capitalul imaterial îl constitue in- 
săâși ordinea dinăuntru a unui stat, consecința organizării lui, organi- 
zare ce are drept rezultat siguranța publică, la adăpostul căreia se poate 
desvolta şi produce fiecare gospodărie privată, fiind ocrotită de silniciite 
celorlalți conlocuitori, silnleii ce ar stinghiri procesul de producţie şi în- 
săşi valoarea obiectelor produse. 

Distincţiunea capitalului naţional, în fix şi circulant, a fost făcută 
spre a face posibilă analogia cu ceeace se petrece în economia privată, 
cu privire la sursele ce obicinuiesc să alimenteze capitalul fix şi circu- 
lant. Pe această analogie se va baza destinarea resurselor ce vor ali- 
menta, şi în gospodăria statului, capitalul fix şi circulant, 

În marile intreprinderi industriale şi în gospodăriile private, totdea- 
una capitalul circulant, cheltuelile destinate procurârii materiei prime, 
sau, în rezumat, toate cheltuelile de producţie, se alimentează din venit, 
pe cind extinderea producțiunii şi a capitalului Ir se face din capitalul 
ce sau va fi disponibil, sau va fi procurat pe cale de imprumut (în so- 
cietățile pe acţiuni, prin emitere de obligaţiuni). In gospodăriile private, 
capitalul circulant sau capitalul necesar la întreținerea gospodăriei se 
alimentează din venit, iar în cazul cind e necesară o instalare mai mare 
a gospodăriei, cu un mobilier mai bogat, atunci rareori se fac 
aceste cheltueli din venit şi de cele mai multe ori din capital, 

Pe aceste considerațiuni se bazează regula că veniturile te le va 
pune la dispoziția gospodăriei statului capitalul circulant se vor alimenta 
din impozite, iar veniturile destinate a spori capitalul fix şi respectiv 
producția, se vor face din imprumuturi, respectiv din capital. 


Zou d VIAŢA ROMINEASCA 


Veniturile cari vor alimenta capilalu! circulant vor fi resurse od 
nare şi se vor alimenta din impozite, iur resursele ce vor spori capita- 
iui fix, constituind cheltuelile extraordinare, vor fi alimentate cu reserse 
extraordinare, respectiv imprumuturi, 

Dietzel conclude ta aplicarea abiolulă a acestei reguli fără a ține 
în samă că practica lucrurilor nu permite in totdeauna această aplicare, 
Adolf Wagner complectează şi în acest punct pe Dietzel, reducind aplica- 
jiunea acestei reguli la prealabila analizare a imprejurărilor, 

Sint cazuri în cari imprumuturile nu pot fi contractate fiind dë. 
nătoare economiei naționale. Aceste cazuri concrete dau naştere intrebă- 


rii ` cind cheituelile extraordinare vor fi alimentate din imprumuturi şi 
cind din impozite ? : 


L 
e 


Spre a pulea analiza cazurile cind cheltuelile extraordinare vor 
putea fi alimentate din imprumuturi, (rä a cauza prejudicii economiel 
rățlonule, trebue să analizăm diferitele Surse, cari alimentează un impru- 
mut public. 

| L Împrumuturile pot fi alimentate din capitalurile disponibile ale 
unei economii nationale. Se injelege prin capitaluri disponibile acele sume 
disponibile ce nu mai pisesc plasare in intreprinderile economica şi 
cari, stind în neactivitate, pot H cu folos utilizate în scopul obştesc. Exis- 
tenţa acestor capitaluri, e numai apanagiul țărilor bogate, în cari capitalul 
este numeros, pe cind țările cari sint la inceputul desvoităzii economice, 
nu dispun de asemenea capitaluri de rezervă. Chiar în țările foarte bo- 
gale, este greu de stabilit când in adevăr asemenea rezerve de capi- 
tal sint disponibile, fiindcă fuctuajiunile piețelor sînt foarte nesigure, şi 
foarte brusc, de la o epocă de inactivitate, cind cererea de capitaluri este 
mică, se poate trece la o periodă de supraactivitate şi supraproducţie. 
Oricit de bogată ar fi o naţiune în capital, un imprumut intern, alimen- 
tat din capitaluri de rezervă, va avea de rezultat ridicarea dobinzei, 
fiindcă tocmai prin prea marea rezervă, de capitaluri în raport cu 
cererea, sint scăzute dobinzile. Prin intrebuințarea acestor capitaluri în 
gospodăria statului, fatal va creşte dobinda. Toate aceste constatări ne 
dovedesc cit de greu esle a pteciza momentele tând capitalurile sint în 
realitate disponibile, Împrumuturile alimentate din capitalurite disponibile 
cind în realitate există, vor fi folositoare economiei naţionale fiindcă pe 
de o parte, vor spori, prin extinderea capitalului fix, producțiunea statului 
şi număru! bunurilor limateriale produse în interes obştesc ; iar pe de 
ef Late een ape osant vor constitui şi un mijloc de plasare sigur 
capitalurile disponibile, ca e - 
See p ri altfei ar putea fi plasate in intre 


IL  Sutsa împrumuturilor n'o constitue numai <apitalurile dispo- 


CRONICA ECOXOMICA EI 


pibile, ci şi capitalul ce este deja utiltzat şi valorificat in peoducta 
economie! naţionale, 

Inituenţa acestui fe) de împrumuturi va îi nefavorabilă economiei 
naţionale. Primul efect va îi ridicarea dobinzei, prin gäe ären capitaluri- 
lor în gospodăria statului și prin diminuarea capitalurilor necesare diie- 
fitelor intreprinderi naționale. intreprinderile fiind Îngreuiate și numărul 
lor scăzind, ocaziuntie de plasare a muncii lucrătorilor vor scădea îm nu- 
măr, şi mai ținind samă şi de intreprinderiie condamnate să dispară dim 
cauza scuwmpetei banilor, lăsind o mulțime de brațe fără de lucru, 
ne putem închipul mizeria ce va îl cauzată de această împrejurare 
Astfel de imprumuturi izbesc mal mult în clasele sărace decit în cele 
bogate, fiindcă aceste dim urmă, prin perceperea veniturilor subt formă 
de dobindă, dela capitalurile plasate în renlele de stat, îşi vor continua 
viața liniştită de mal nainte, 

Cind În asemenea împrejuzări, sporul de cheltueli este absolut in- 
dispensabil, atunci vor rămânea două căt spre a procura sumele necesare: 

t) Se vor spori impozitele. 

Este constatat că impozitele sînt plătite de fiecare gospodărie din 
limitarea consumaţiei şi, flindcă există in firea omenească nizulnța de 
a înlătura prin orice mijloc lipsurile, —prin sporul producțiunii, respectiv 
a! cistigulai. 

În împrejurările mai sus descrise, în cari economia națională este 
foarte săracă In capital, prin sporul impozitelor nu se va întătura ṣi po- 
sibilitatea sporului câștigului fiecărui individ, ceeace s'ar întimpla cu si- 
guranţă dacă în astfel de împrejurări s'ar contracta un imprumut intern. 

2) Se va tace imprumutul din capitalurile disponibile ale econo- 
miilor najonnle streine, sau așa zise imprumuturi cu capital strein. 

Împotriva acestei categorii de împrumuturi s'au Gent multe 
cbieciiuni, în mare paste intemeiate, obiecţiuni ce cad în faţa foloaselor 
oblinute pentru economia națională prin utilizarea acestul fel de imprumut, 

Îmarumuturile alimentate din capitalurile disponibile ale națiunilor 

bogate, în asemenea imprejurări, nu vor putea fi decât salutare. Vor spori 
mai întâi capitalul național, vor spori puterea de producție a economiei 
naționale, findcă sporind capitalul fix naţional, va spori şi producția eco- 
Dome? saţionale respective, şi posibilitatea de a produce a îlecărui indi- 
vid, Si iuäm un exemplu național: imprumutul ce statul român l'ar 
contraca peniru construirea noului pod peste Dunăre, care să des, 
chidă sn nou debuşeu comerțului şi produselor economiei noastre naţio- 
nale, spre marea Adriatică. Prin acest imprumut, se va spori mai intăiu ca- 
piinlul fix naţional, se va spori producția națională, flindcă prin crearea 
de nel debuşeuri se va stimula producția, ce va creşte chemind la viață 
noi capitaluri. Din aceste capitaluri noi produse, va fi posibilă plata do- 
binzior și anuităţilor imprumutului contractat în scopul sus numit. 

Se obiectează impotriva acestui fel de împrumut că economia na- 


aa VIAŢA ROMINEASCA 


gege 


Uonafä, prin plata anuală a dobinzilor şi anuităților, este tributară unui 
stat strein Este just că anua! va fi necesară plata unor dobiazi şi anul- 
Hü, nu-i Insă mai puțin adevărat, că aceste plăți se vor face din capi- 
talurile noi create prin creşterea producțiunii, ce n'ar îi fast posibilă jä- 
ră sporirea capitalului fix național, 

Cu această ocazie, vom cita pe Adolf Wagner, care se exprimă cum 
urmează asupra acestei chestiuni : 

„Imprumuturile de capital strein, folosesc în mod permanent na- 
țiunilor ce le contractează, egalind diferențele de desvoltare economică 
ŞI culturală. Se poate cu seriozitate afirina' că creditul internațional are 
un rol civilizator*. [Finanzwissenschaft DIS. 775). 

Un defect rămine netulăturat : greutatea naţiunii contractante 
de a-şi ocroti în timpuri de criză valuta metalică, | 

In cazuri de criză, naţiunile In posesiunea titluzilor de dat, caută 
să le plaseze vinzindu-le ; aceste titluri afluează în țara care a contractat 
imprumutul fiind revindute aci; iar numerarul trece graniţa. Ptintr'o po- 
litică de discont înțeleaptă se va putea înlătura acest inconvenient. 

Prin analizarea surselor împrumuluritor am analizat şi împrejurările 
în cari imprumuturile sint folositoare economiei naționale şi cazurile în cari 
spotul impozitelor este mai favorabil de cit contractarea de Imprumuturi, 
Cele precedente arată evident că alimentarea cheltuelilor extaordinare 
prin utilizarea creditului public nu poate îi considerată drept eguiä ge- 
nerată şi că cu drept Adolf Wagner mârgineşte aplicațiunea scestei re- 
guli la prealabila analizare a cazurilor concrete. 


Lă 


Vreme indelungată chestiunea utilizării creditului public a rămas 
nelămurită, După vechea teorie, creditul statului trebuia utilizat numai in 
extremis, cind cheltuelile nu puteau fi acoperite din resursele cicinuite, 
Dietzel, prin formularea criteriului de distingere a cheltuelilor în ordinara 
şi extraordinare, a deslegat indirect problema utilizării creditului statului, 
destinindu-i la alimentarea cheltuelilor extraordinare. Adoli Vagner a 
complectat criteriul de distincție al cheltuelilor limitind şi prea nirea ge- 
neralizare pe care Dietzel o da regulei că în orice imprejurâri cheltuelile 
extraordinare vor îl alimentate din imprumuturi. Wagner Water? apli- 
cațiunea la prealabila analizare a imprejurătilor. | 

Cu toate că teoria schiţează o cale sigură de urmat, practici finan- 

Can În majoritatea cazurilor e în contradicţie cu teoria. 

Prin clasarea cheltuelilor în ordinare şi extraordinare, s'au hotărit 
şi resursele ce le vor alimenta. Cheituelile ordinare vor fi alinentate 
din resurse ordinare, impozite ; cele extraordinare din resurse extnordi- 
nare, împrumuturi. 

Adesea practica financiară a utilizat resurse extraordinare, înpru- 


CRONICA ECONOMICA 233 


mutüri, la acoperirea cheltuclitor ordinare, urmind o cale absolut contra» 
tie celei schitate de teorie. Acest expedient atrage după sine era defi- 
citelor cronice, cari vor fi defavorabile din toate punctele de vedere eco- 
nomici naționale. Singurele mijloace pentru a restabili echilibrul fiind in 
aceste cazuri nu contractarea de împrumuturi, cari constitue paliative 
ce pentru moment vor complecta cheltuelile,—se va întreprinde sau re- 
formarea sistemului de Impoziie, sau reducerea cheltuelilor, Un astfel de 
caz de economii îl avem de inregistrat în istoria noastră financiară cc: 
tare din 1901, 

inci geng în asemenea Împrejurări a se condamna în mod 
absolut utilizarea creditului public şi nu greşit lui utilizare. 

Mai sint împrejurări de înregistrat cind practica urmează o cale 
greşilă în utilizarea creditului public, anume, cind imprumuturile sint 
întrebuințate in scopuri efemere şi nu pentru satisiacerea unor necesi- 
Gu reale. În aceste cazuri se obicinueşte iarăşi a se condamna însuși 

i i nu modul it de aplicare. 

gm- Sa aceste Seen este pa criticat modul de aplicaţlune şi nu 
însăşi utilizarea creditului statului în genere, care, In mod raţional apti- 
cat, nu poste fi decât folositor economiei naționale. 


Iunie, 1908, Berlin. 
LO P Const, C. Moteanu. 


Cronica Internă 


— Pentru ce s'au râsculat țăranii 3 ) — 


Răscoalele din Martie 1907, cum e şi foarte firesc, au dat naştere 


enge literaturi, de studii şi broşuri, asupra cauzelor acestor tul- 
urări, 


Viitorul istoric al vremurilor noastre va găsi desigur in aceste 
lucrări, mal mult sau mai puţin serioase şi documentate, un material 
preţios pentru caracteristica diferitelor curente provocate de mişcarea H. 
rănească în mijlocul societății noastre culte, la clasele „dirigente“ și la 
„intelectuali"—dar numai arareori se va putea in adevăr lămuri şi asų- 
pra cauzelor adinci ale mişcării insăşi. 

Şi cine se interesează mai ales de aceste cauze, nu va putea trece 


p Cu vederea cartea d-lui Radu Rosetti, pe care ne propunem să o anali- 


zăm aici, şi care, în fond, se prezintă ca o urmare a celebrei lucrări 
anterioare; „Pămintul, sătenii şi stăpinii în Moldova“. 

Primele capitole ale acestui nou volum, d. Radu Rosetti chiar le 
consacră unui rezumat din „Pămintul, sătenii şi stăpinii in Moldova“, 
sub titlul general de „originile chestiei ţărăneşti“ (cartea D, arâtiadu-ne 
asifel rădăcinile adinci ale situaţiunii actuale, 

Celor ce sint dispuşi să înilorească relațiile „patriarhale“ dintre 
boeri şi țărani în trecut, istoricul durerilor şi pătimirilor țărânimii noas- 
tre le pune în faţă „acte şi documente“, din cari reiese adevărul crud : 

„Am auzit, —spune d-sa,—lăudindu-se de mulţi sistemul patriar- 
„cal, care ar fi domnit în țările noastre Inainte de punerea în lucrare 
„a regimului regulamentar... Nu incape îndoială, că se găsiau boieri 
„drepţi si milostivi căiră țăranii supuşi lor, dar miile de acte cercetate 
„de mine în această privință mi-au lăsat impresiunea că aceşti părinţi ai 
„țăranilor erau nişte rare excepţiuni şi că obşliea stăpinilor era alcătuită 
„din oameni cu totul lipsiţi de scrupul, cind interesul lor era în Jor, 
„Un sistem de legături patriarcale între stâpin şi săteni ni poate părea 


1). Radu Rosetti, — i 
1008, (687 pagini) pretul di "eme ce san rdsculat țăranii ? Bucureşti, 


CRONICA INTERNA Za: 


„lucru frumos, numai fiind că-l privim din depărtare, în realitate însă, 
„imtmuseţile lui n'au existat nici la noi, nici aiurea” '). 

Un specialist, de competența lui von der Goiz, ne spune În această 
privință şi despre Germania: 

„Dacă oborirea sistemului vasalităţii locuitorilor săteni câtră stä- 
„pini se deplinge de mulţi, cari sint insufieţiţi pentru acest sistem, pri- 
„Vindu-] ca patriarcal, o asemenea părere se sprijină pe o desăvirşită 
„hecunoşiință a împrejurăriior de atunci, Se poale ca pe ici şi colea 
„vasalii unor stăpini buni să fi dus o viaţă de suferit, dar aceasta era 
„tai mult o excepţie decit o regulă, şi In deubşte starea lor era de 
„plins. Increderea reciprocă domnea numai arareori, mult mai adesea 
„constităm apăsare şi tratamente tele dintr'o parte, de cealaltă ură, ne- 
„supunere, neştiință şi sălbătăcie... Celui care citeşte scrieriie agriculto- 
„rilor şi ale economiştilor veacului trecut, ba şi de ta începutul celui de 
„faţă, celui care cunoaşte părerile regilor prusiani şi acele ale oamenilor 
„de Stat din acea vreme, nu-l este cu putință să admită că între stăpi- 
„nu de moşie şi țăranii supuşi lui să fi existat un regim patriarcal“ 2); 

Excesele şi abuzurile de putere ale bocrimii noastre, chiar prin 
res de rău, au servit, după cum ne arată d. Radu Rosetti, cauza pro- 
gresului, fiindcă au aruncat în opoziţia impotriva lor toate elementele 
sociale, şi chiar pe boer cel mici, în momentul critic al istoriei noastre, 
în momental introducerii regimului regulamentar ` 

„Acest exctuzivism al boerilor mari, purtarea lor faţă de nişte on- 
„meni cari aveau aceeaşi origine ca şi ei, cu cari stiămoşii lor trăise pe 
„un pictor de desâvirgită egalitate şi cu cari aveau vechi legături de fu- 
„denie, a fost din partea lor o cumplită greşală, dar totodată un servi- 
„tiu nepreţult adus cauzei redeşteptării naţionale, Dacă boerii cel mari 
„ar D privit pe acel mici, cari se deoscbiau de ei numai prin faptul că 
„erau săraci, ca frapi şi ca semeni, dacă le-ar îi tăcut o parte în foloa- 
„52e tor, dacă n'ar îi cerut şi nu şi-ar fi însuşit priviiegii de fapt, spe- 
„ciale pentra familiiie lor, dacă ar fi pus friu lăcomici şi setei lor de 
„pămint, necăutind a pune mina pe moşiosrele bnerilor săraci şi a ma- 
„zililor, dacă cu prilejul Regulamentului Organic n'ar fi pus mina pe 
-toată puterea politică, dacă boerlimea întreagă, [ar fi) rămastă) unită, cuprin-- 
„zind aproape toată pătura cu ştiinţă de carte din țară, toată inteligența 
„ei, {ea} ar îi opus revendicărilor democratice o stavilă, care, dată fiind slă- 
„biciunea şi lipsa de cultură a ţărânimii şi neinsemnătatea clasei orăşă- 
„nesti, nu s'ar îi putut dobor? nici în cincizeci de ani. Pentru țară în 
„deobşte şi pentru țărănime în special, această lăcomie şi această lipsă 
„de misură a boerimii celei mari a alcătuit un mare şi nepretuit ajutor, 
„căci lor li se datoreşta faptul că cauza națională a găsit cadrele, şi 


1) p. 38—30. 
2) Dr. Th. von der Goltz: Die Jändliche Arbeilerklassè und der 
preussische Staat, p. 189, ia Radu Rosetti, op, cil, pag. 39. 


"24 VIAŢA ROMINEASCA 


„chiar mare parte din feciorii oastei care 2 dobori! privilegiile, a dezro- 


„bit poporul şi a făcut Unirea“ vi 


VS 
gz WM 


Istoria modemă a țărănimii noaske se împarte în mod firesc în 
trei epoce distincte: 1] epoca regulamentară, 2) epoca luptelor pentru 


emanciparea țărănimii, care se Isprăveşte 


prin legea rurală dela 1864, şi 


însfirşit, 3) acel regim hibrid al legilor de „învoeli agricole“, ce s'a sta- 
bilit In urma legii deta 1864 şi a durat până in ziua de astăzi şi care 
apare ca cea mai apropiată cauză a răscoalelor din Martie 1907. 


Situnțiunea creată ţărănimii din M 


oldova prin Regulamentul Or- 


ganie ne este cunoscută deja din „Pâmintul, sătenii şi stăpinii în 


Moidova“, 


Ştim că Regulamentul Orpranic nu numai a consactal tozte spo- 


liațiunile leginirilor de sub Alexandru 


Motuzi, din 1805, șI de sub 


loniță Sandu Sturza, din 1328, dar a mers in această privință şi mai 


„ Weparta, desbrăcind de pildă țărănimea şi 
` supra pădurilor. 
In noua lucrare a d-lui Rosetti sint 


de drepturile ei străvechi g- 


CH deosebire interesante pagi- 


nile în cari se arată inriurirea ce a avut Regulamentul Organic asupra 
gospodăriei ţărăneşti. Capitolul IV din cartea a Ia a acestei lucrări, 
care a fost întăiu publicat în revista noastră 2), ne arată cum avintul e- 
conoinic al țărănimii a fost oprit în toc, cum agricultura pe care o få- 
ceau ţăranii moldoveni în Ţara de jos a fost distrusă, şi țăranul sitit să 
ducă o viață de trindăvie relativă şi de lipsă de prevedere şi economie, 

Mulțumită acestui regim, în Moldova s'a accentuat acel sistem de 
exploatare a ţăranului prin creşterea continuă a arenzilor şi scădersa pre» 
țurilor de muncă, care sistem în zilele noastre a ajuns la înflorirea lui 


desăvirşită, 


„Limita superioară a acestor prețuri —spune d. Rosetti, —pentru 
„munca angajată de mai Inainte, n'a mai sporit de loc deatunci; mun- 


„Cile făcute de țărani în Moldova în anii 


din urmă, pentru datorii din 


„trecut, pentru angajamente făcute din îarnă, pentru învoeli de imaş şi 


„de locuri de arătură şi pentru productele 


luate, nu depăşiau limita su- 


„perioară a prețurilor cu care se Plătiau aceleaşi munci în anul 1849. 
„Însă preţurile cu cari li se arendează acum păminturite de arătură şi de 
„imas, cind sint moderate, intrec pe acele de atunci de patru sau de 
„cinci ori, în multe cazuri chiar de sapte şi de opt ori", 


In realitate, prețurile muncii m'au ră 
mai jos, fiindcă, cum arată d. Radu Rosetti 


1) lbid. p. +. 
2) Viața Romineaseä, 1907, Nu. 10, 


mas staționare, ci au căzut 
+ „nu trebue uitat că, intre 


CRONICA INTERNA i el 


„1830 şi 1859, prețul obiectelor de primă necesitate crescuse în chip- 


„foarte însemnat* °). j y 
4 Nu e de mirare că țărănimea a căutat să protesteze ër ză 
tuaţiei ce i sta creat, prin unicul mijloc ce l-a mai rămas la dispoziţie, 


„In urma potolirii oricărui protest mai activ cu ajutorul baionetelor ruseşti, — 


fugă, bejănie, cum se exprimă d. Radu Rosetti: 
ji e nouei legluiri aduse nemulțumirea ta aprut azil a 
„mai avută energia trebuitoare pentru a se răscula, dar, ag Ma 
„lui Main 1833, din satele de pe ep e ela pata er ée 
„Fâlciu, începură a porni bejănari în Ba p À 
ea easier apol familii, mai pe urmă sate întregi. era Senn 
„sporia din zi în zi şi amenința să se întindă şi asupra satelor 
„părtate de graniță“ "1. 
efecte M se dovedi cu prisosință în anul următor, 1834, ea 
„sălenii începută a se bejâni pe la toate granițele, acel din kepara 
munți, acei din ținuturile dealungul Prututuit în Basara a H gli 
"lingă Dunăre la Turci. Nemulțumirea şi bejânia erau eng = So 
samă în ținuturile Fălciu şi Covurluiu, de unde fugiau peste ée cap 
ri in urma împilărilor unora din posesori, şi chiar din proprietari, 
gp nouei pravili care le strimtora cu desăvirşire locurile de 
e de cari erau obişnuiţi să aibă belșug. Se numi o comislune eg 
“preşidiaţia Logotătului Lupu Balş, insărcinată să cerceteze pricinile af 
“jăniei să liniştească pe locuitorii rămaşi şi s'aducă inapoi pe cei fugiti. 
"Din lucrările comisiei reesă, în modul cei mai drastic, chipul neome-- 
“aos în care erau trataţi țăranii moldoveni pe acea vreme şi exploatarea 
“nerupi adă erau“ *), 
? ze rei casei Ge diriguitoare de pe vremuri, cauza a- 
devărată a acestei bejânii a fost constatată intrun act oficial, de un x 
prezentant al puterii străine cotropitoare, generalul Kisselev care, er a 
rea de samă asupra stării Moldovei în 1832—1833, spune că princ e 
cauză o constitue: „impilările unor proprietari şi arendaşi, cari, 3 
„parte de a cruța pe săteni, au intervertit în interesul lor aducerea la 
plinire a nouei legi" *). | 
i Geier Insă a kat Sek cind guvernul Moldovei a intervenit la 
guvernul imperial si Rusiei ca să-l ajute să Impledece acest exod 2 e 
al ţăranilor noştri, şi pentruca țăranii fugiţi în Basarabia să 
Kat A Radu Sitt reproduce din arhivele statului răspunsul guver-. 
nului rus, tradus în limba vremii, care dă o lecţie de înaltă moralitate şi 


1 ` 
Ibid. pag ki 

3 Geck (ann, Acle şi Lepiuiri, vol, I, pag. 157, citat de. 
Rada Rosetti, ep, cit, pag. 58. 


— 


-258 VIATA BOMINEASCA 


ee S AE 


de Inţelepciune politică ocirmuirii şi boerimii moldoveneşti (sublinlerite 
sint ale d-lul Rosetti): 

„Din ştiinţele adunate într'aceasta de cătră Ministerstvă [rusă] se 
„descopere că fofi locuitorii trecuţi de aicea, au fost locuitori de prin 
„satele boereşii şi mănăstirești şi au fost nevoiți a căuta liman în 
„Rusia, sau din pricina asupririlor varvariceşti a proprietarilor și 
„a posesorilor sau din împovorarea lor cu nenumărat lucru a boeres- 
„ului, sau din pricina iipsci de mijloace pentru hrana lor, că nime- 
„nea dintre dinşii nu au mărturisit ca să (i săvirşit vre-o faptă criminali- 
„Cească sau măcar cea mal mică necuviință şi că la cercetarea ce D s'au 
„făcut la carantină, la dinșii s'au păsit numai nişte lucruri țărănești... 
[Vâdit ocirmuirea şi boierii calomniase pe ţărani !....] Se /nfeloge că in- 


Ca de obiceiu, d. Radu Rosetti ilustrează toate abuzurile şi exac- 
țiunile, de cari sufereau sătenii din Moldova sub regimul regulamen- 


un singur caz: Spătarul Petrache Cosmiţă, împuternicitul Ini Beizedea 
Grigore Sturza, reclamă de la locuitorii din Borca suma de 160,680 lei, 
pentrucă aceştia i-ar îl rămas datori cu muncă, care, pe temeiul invoeli 
incheiate intre ei, se ridică la această valoare. Din fericire pentru locui- 


cazul. Şi ancheta a dovedit că toată datoria locuitozitor se reducea la... 
168 lei 20 parale!.... Lascar Catargiu a povestit In urmă autoruiui, că a 
fost îngrozit de chipul în care vechilii lui Beizedea Grigore incărcase 
oamenii la socoteli, A găsit, de pildă, părechea de opinci, care valora 
pe atunci un leu, pusă în socoteală cu o carboavă (12 lei 20 parale), ete, 2 

Din volumul pe care»! analizăm acuma se poate face a compara- 
ție ioarte suggestivä intre regimurile sub cari trăiau ţăranii în Muntenia 
şi în Moldova. 

Pe cind in Moldova, încă de la Alexandru Moruzi, dreptul stră- 
vechiu al țăraniior la folosinţa hotarului locuit de eie mârgenit, precum 
şi zilele de muncă de mult nu se mai socotesc în mod natural, ca „zile 
proaste”, cum se zicea în Moldova, ci după un „nart* de muncă, fan- 
tastic în exagerarea lui pentru cantitatea de muncă ce se impunea en. 
nilor, în cit cete 12 zile legale ajungeau să ceară o muncă efectivă de 
până la 60 de zile :—în Muntenia, săteanul, înainte de Regulamentul Or. 
Sonic, „nu suferise nici o ştirbire la dreptul său de folosință asupra ho- 


t) Ibid, pag. 125—125, 
2) lbid, pag 131— EZ} 


7 Kee. Zeite E = i: WÉI 
d 


CRONICA INTERNA Zä 


„tarului aşezării, neexistind în Ţara Ruminească nici o moe mg de 
„mărginească acest drept; cele 12 zile, cari el era indatorit omg 
„Stăpinului, nu erau zile cu nari, ci zile simple, proaste, cum se 
J ova“, 
a Ss Drei aceasta, In Muntenia stăpinii nu făceau mai gi 
plugărie, care (mines aproape cu desăvirşire în mina țăranilor şi deci, 
spune d. Rosetti: 
s” tee ţăranului față de stăpin, în țara Rominească, deşi bie 
„obirşia în acelaş obiceiu ca în Moldova, er cu mult mai bună ae č 
„in această din urmă ţară: dreptullui de folosință asupra hotarului aşe- 
„titli era neştirbit, slujba ce datorea stăpinului era cu mult mai SES 
„Şi stăpinul nefăcind plugărie, lipsea acest temeiu pen sin 2 i 
j Regulamentul Organic a mărgenit pentru prima oară dreptul lega 
ai țăranilor din Muntenia la folosinţa asupra hotarului aşezării şi eech 
in această privință chiar mai departe de cît Regulamentul din Mol oi 
Insă, Dindcà de fapt stăpinii din Muntenia nu făceau agricultură, sătenii 
au suferit mal puţin de această mărpenire, mai ales că legiuirile ulteri- 
oare (1851, sub Barbu Ştirbay) au reglementat relativ mai drept Invoelile 
pentru folosința pămintului peste intinderea „legriuită“, | 
"Pe de altă parte, dacă Regulamentul Organic a stabilit şi în Mun- 
tenia un „nart* pentru zilele de muncă, acest „nart* însă e neasemiinat 
mai omenos de cit în Moldova, Un singur exemplu, foarte elocvent, ne 
va învedera deosebirea enormă, în această privință, între regimul din 
A va şi cel din Muntenia: 
ua dp de muncă impusă pe zi pentru praşilă, deşi încărcată, ne 
„dă un mijloc pentru a socoti cumplita nedreptate ce Regulamentul Or- 
„ganic din Moidova o făcea ţăranului moldovan socotindu-i munca În 
„12 prăjini de popuşoi, prâşite de două ori, culese, disjocate (curăţite), 
„use la coşere şi aşezate într'insele, strujenii (cocenii) tăiați şi cărați,— 
„drept o singură zi. Pentru aceeaşi chime de muncă Regulamentul mun- 
„tenesc socoteşte 8 zile (11), şi această SE este departe de a îi 
„generoasă şi a fost mai pe urmă redusă“ 1), 
4 "e eh acest pi a fost scăzut In Muntenia chiar în redacţia 
definitivă a Regulamentului, în urma observaţiilor lui Kisselev, şi mai 2- 
poi încă şi mal mult sub Barbu Știrbey (1851),—pe cind în Moldova, la 
1851, Grigore Ghica Vodă a fost silit să mai mărească încă de fapt ci- 
timea de muncă a clăcaşilor, în folosul stăpinilor. 
In afară de acestea, în Muntenia a rămas respectat In mare parte 
dreptul țăranilor de a se folosi de lemnele necesare gospodăriei ior, din 
durea de pe moșie, 
Şi e Zeg erg că intervenţiile lui Kisselev în favoarea sătenilor 
au avut în Muntenia alt răsunet de cit în Moldova. 


1) Ibid. pag. 128. 
2: Ibid. pag, 143. 


WS 


260 VIAȚA ROMINEASCA CRONICA INTERNA 264 
| m 
„Este de netăgăduit. cum spune autorul nostru,—că încercările tul „tăscoată... Nu cunosc cazuri de violență a ţăranilor e ea 
„Kisselev de a modifica în bine, pentru starea de fapt a săteanului, tn „lor în epoca tegulamentară, saci Face? Du ne oc sen 
„momentul de atunci, dispoziţiunile asupritoare ale textului primitiv at „se adresa de obiceiu pat , ca k te ege wa? erg 
„Regulamentului, au fost în țara Rominească incununate În mare parte „sătenilor. Atunci, cind jeluitoru in un eg? Kë Zem Zeche 
„cu izbindă, —In noua redacțiune, rămasă definitivă, nartul muncii este „însuși ispravnicul, în cele mai multe Gerd n : ve jinen A 
„aşezat întrun chip cit se poate de drept şi de omenos, dispoziţia $ 4 „siajitori sau cazaci, cum Îi se zicea pr ice că greng 
„al articolului 141, prin care săteanul ce nu se bucură de intreaga in- „aceştia grămadă la canţelaria we vaz ei să (ig EE 
„tindere de pămint este proporțional scăzut din clacă, alcătueşte indrep- „chemaţi acei cari fusese enge, e ei KE mă mită een 
„tarea unei strigătoare nedreptăţi.... Hotărit, bărboşii munteni se arătară „Aceştia erau puși jos şi bătuţi de cazaci astfel ca e i el 
„mai cu omenie de cit bărboşii moldoveni“ *). „minte de acea-bătae, Pe urmă satul era somat să ceară ertare k 
Parcă justiţia imanentă a lucrurilor a voit să răzbune pe țăranii „declare că se va supune la cele la cari se es pt ach pe a SE 
din Moldova: „bărboşii din Muntenia“ au suferit cu mult mai puțin pe „dea Îndată în genunchi făgăduind n agrar ion ut pre atol pă 
urina prefacerilor vremii, pe cind urmașii „bârboşilor din Moldova”, în „menii dearindul, se puneau jos şi aa vam iz a ne = ai 
cea mai mare parte rulnaţi, măresc rindurile dectasaţilor din Rominia „ce, de obicelu în urma stărnințelor preo eer $ bătrîni, 
modernă... „mula dirjia lor şi făceau act de supunere“ °). SAAR A 
Nu e de mirare dar că, mulțumită acestor împrejurări, țăranul din „Avea parte de dreptate pay numai acel care era în stare 
Muntenia de astăzi, —cu toate că „stăpinii* de acum nu mai pot Invidia | „50 cumpere sau so Intimideze...* *). i SNA dt Sat 
pe cei din Moldova,—e mai puţin prăpădit, mai voinic, mai energic, mai Cum vedeţi, trec vremuri pesie vremuri a 
harnic de cit fratele său de peste Milcov. E dureri ale ţăranului romin. f 
Bine Injeles, abuzurile și excesele n'au lipsit în Muntenia ca şi în Şi ne-am deprins să nu mai roşim.., 
Moldova, şi în această privinţă veţi găsi In autorul nostru pagini tot aşa A 
de elocvente ca și pentru Moldova (pag. 227—249). SH 
Şi mal ales ceea ce e adevărat pentru Moldova, e tot atit de adevărat . ; 5 lul Barb her dën Mun- 
| ṣi pentru Muntenia : lipsa de orice dreptate pentru țăran şi impunitatea tenia A Aa E ba că: ese T det see 
` X% e - 
REG ag Zei rs Arzi ve a eege cu multe pid modificări, fără osebilă importanţă, în regimul regulamentar ` în Munte- 
din cartea nearse Ou EE E nia situaţia ţăranului s'a îmbunătățit incă ceva, mai ales mulțumită părții 
Ceea ce reest mai cu samă din exemplele arătate mai sus, este pe care a luat-o țărănimea la mişcarea din 1848, iar în Moldova a rä- 
e ' 2 täțit. 
e rei E acel cari împlieu pe bieen 8 nehetiaja Bt poan e en Bee won vg sociale 
„de a-i infrina, în care se găsea ocirmuirea centrală, Şi aşa era; acea din trezirea conştiinții na- 
„Ocitmuire era puternică numai faţă de acei cari nu îndrăzneau să i se pentru imbunătăţirea Së ga ora Gier a ub gegen Ge 
„pună dimpotrivă, dar cu totul dezarmată față de abuzurile cele mat | tonale ae? Pë der A ve P 
„mari, cind acele abuzuri erau făptuite de oamenii cu vază sau chiar tte e luptă a fost mai strîns legată de marea miş- 
„numai mai îndrăzneţi.— Puterea de impotrivire a țărănimii fusese cu véier: D E t ului trecut. în comisia însărcinat 
„totul sdrobită, acei puternici ştiau bine că, oricit de mare ar fi fost abu- ich pechen > ege Kg pregătească ie ét Mea 
„Zul, țăranul n'avea să indrăznească să i se împotrivească cu tot dinadin- de era Zum eg Age > ei oşieri şi țărani, p prima oară 
„sul, să pună mina pe topor, Dealtmintrelea, atit stăpinii cit şi ocir- wie bs Sg gr Gg țărănimii în secui fa Gees za 
„muirea aveau grijă să înăbușe la vreme, sub biciu, orice semn de im- ca ga ge esche glasul 
„potrivire, Era destul ca locuitorii unui sat să nu vrea să execute vre-o 4 eg Ben 
„lucrare (în cele mai multe cazuri, nedatorită de ei), să lase capete la | ŞI sint uimitoare conştiinţa de drept şi simţul realităţii de cari au 
M | dat dovadă reprezentanții țărănimii în acea comisiune. 
„intinderile de praşilă, secere, sau coasă, măsurate cu o prăjină prea I Li în citeva enviale. a caracterizat si- 
„lungă, sau să răspundă prin vreo sudalmă la loviturile de harapnic ale Age, de pidä, siteanul Lipan, în c ` 


„feciorului boeresc sau ale vătavului, pentruca faptul să fie calificat de 
e St pat Seti piu r! Ibid. pag, 134—185. 


1) Ibid. pug. 152—1453, Ihid. pag. #8. 


23 VIAŢA ROMINEASCA 


Ve 


tuaţia de drept, creată prin spoliaţiunea consfințiti de Regulamentul 
Organic : 

„Noi—spune acest țărun—n'am ştiut nimic de Regulamentul făcut 
„de d-iră ; ne-am pomenit cu el în spinare” `). 

lar țăranul Scurtulescu precizează : 

| „De la Moş Adam Incosce se va dovedi prin tractaturi vechi cum 
„s'a urmat din vreme în Vreme, care ne-am pomenit noi de la mogi. 
„lar de la anul 183! ne-am pomenit prin silnicie cu un jug de fier pus 
„pe capul nostru, ce-l numesc boer proprietari sint regulament, pre- 
„cum şi eri în adunare a pomenit d, Lenş, din partea domnilor proprie- 
„tari, că este sfintă proprietatea şi Regulamentul, zicînd tot dumnealui 
„ca să-l sfinjim şi pe viitor. Nol această proprietate şi Regulamentul, ce 
„ne-a împilat de ani 17 şi pănă acum, nu le cunoaştem de sfinte, ci 
„le cunoaștem jug de fier şi robire, puse pe capul nostru cn slinicie şi 
„fără de ştirea obşteștii țări a Rominului» A 

Ţăranii reclamă să li se recunoască proprietatea deplină asupra pä- 
minturilor aflate în posesiunea lor, iar unii invoacă chiar dreptul lor 
străvechiu la folosința hotarului în „ Cum este acelaş Scurtulescu, care 
anume invoacă vechiul drept rominesc : 

„ŞI după acea părticică de pâmint, —zice el zen se dă stăpl- 
„Nire de sfinta Constituţie, cine îi va trebui mal mut påmint să mun 
„Cească, afară din acel dat de sfinta Constituţie, va cere de la stăpinul 
„Ppămintului numai cu o dare din zece una, fără să se mai pomenească 
„de clacă, de obăcie, de prisoase şi ierbărit, numai din zece una din 
„rodul pămintului, precum mal sus s'a zise a H 

Faţă de Indărătnicia proprietarilor, pentru ca să nu periciiteze #c- 
iunea revoluţionară, guvernul a fost silit să suspende lucrările commisit- 
nii. Astfel, zice d. Radu Rosetti: 

„Şedinţele comisiei proprietății nu dădură nici un rezultat practic., 
| „Ele dădură ia iveală deşteptăclunea, moderaţiunea şi biindeţa ţăranului 
„tomin pe de-o parte, egoismul ingust şi setea de foloase a clase stă. 
„Pinitoare pe de alta. Ele ne vădesc lipsa desăvirşită de pregătire pén- 
„ttu rezolvarea acestei mari chestiuni şi necunoştința ei chiar de ace: 
„cari aveau pretenţia să fie stăpini pe insa" *). 

Lupta mal serioasă a fost dată sub directa presiune a puterilor eu- 
Topene, în urma războiului din Crimeia, mai ales în Divanul ad-hoc al 
Moldovei. 

E semnificativ cum, zece ani după şedinţele comisiunii din Bacu- 
rest), reprezentanţii țăranilor în Divanul Moldovel repetă in jalba lor, 


depusă pe biuroul Divanului, argumentele şi revendicările fraților lor 
de peste Milcoy: 


1) Ibid. pag. 184. 
2) Ibid. pag. 158, 
d Ibid. pag. 188, 
4) Ibid. pug. 193. 


| 


CRONICA INTERNA 263 


„Din buni şi străbuni noi am avut dreptul de a ne lucra pämin- 
„tul trebuitor pentru hrana noastră şi a vitelor noastre, fără să me poată 
„alunga nimeni de pe dinsul, Toate uricile țării, toate aşezămintele vechi 
„Şi noi, ne stinjesc acest drept, precum acela de a se da copiilor noj- 
„tri păminturi până la acoperirea a doud treimi din moșie; iar pănă 
„la Regulament aveam dreptul de a lucra cit vom putea, Deaseme- 
„nea boerii de moşie au avul dreptul de a ne cere boaresc* "1. 

lar despre acest Regulament iată ce spun ei: 

„Noi nici la facerea legii aceştia, nici la celelalte nu am fost che» 
„maji, nici întrebaţi, nici la o invoială nu am stătul. Domnia lor boerii 
„de moşii singuri le-au tăcut, noi le-am urmat, şi de greu şi amar ne-au 
„picat. Dar fiindcă Dumnezeu şi-a adus aminte şi au dat in minte celor 


| wgapte puteri de sau îndurat că de asid dată ca să fim şi noi întrebaţi 


„despre păsurile şi duitezile ce le avem, uitat fie şi şters din Inimile 
„hoastre tot trecutul cu chinurile sale"... 2) 

E de prisos să analizăm mai pe larg răspunsul dai la această jalbă 
de către reprezentanții marii proprietăţi din Divan, in care, după cum 
spune d. Radu Rosetti, „se oglindește duhul striml, egoist şi lacom ai 
clasei stăpinitoare“ 7), 

E picant că şi atunce s'au găsit oameni de samă cari, recunoscind 
mizeriiie țărănimii, se credeau totuși în drept să apere regimul reguia- 
mentar, punind aceste mizerii pe sama faptului că „administrație nu 
și-au implinit datoria” +), 

Un număr dintre membrii Divanului, aparținind claselor privile- 
giate, formulează, e adevărat, un amendament la propunerea. deputaților 
săteni, prin care se ia apărarea acestora şi se propune: „Răscumpărarea 
„boerescului, lăsarea în intreaga şi deplina stăpinire a siitenilor a citimii 
„de påmint atribuită prin așezimint după statu guo" *), 

Deşi expunerea de motive a acestul amendament se prezintă ca 
una din cele mai energice şi complecte apărări ale dreptului istoric al H. 
rănimii romine, mărgenirea Impreprietăririi la „statu quo“ alcătueşie, 
` EDD spune şi d. Radu Roselii,—o batere în retragere, o concesttitie 
făculă pretențiilor nedrepte ale proprietarilor, un pas inapoi față de re- 
vendicarea, de câtre deputații săteni, a dreptului „de a se da şi copi- 
„lor lor păminturi până la acoperirea a două treimi din moşie, 

„Greşala,—continuă autorul nostru, —de a nu îi menținutacea re- 
„vendicare este nemărgenilă; cea mai strălucită şi mal puternică din 
„toate apărările drepturilor țărănimii lăsind'o să cadă, n'a mai indrăznit 
„ūimeni s'o mäi reinolască, ea a rămas părăsită, Repet că părăsieii aces- 


1) thid. pag. 291, 

2) Ibid. pag. 23%. 

3) Ibid. pag. 23), 

4) Ibid, fog. 307, socotința lui C Harmuzache, 
S) Ibid. pag. 315 


24 VIAŢA ROMINEASCA 
un stă And De IE i pe ING ipac car aci 


EE 


„tei drepte revendicări incumbă fără îndoială răspunderea stării primej- 
„dioase în care ne allim astăzi” °). 

Dar, bine înțeles, şi acest amendament a fost respins de Divan, 

Lucrările Divanului Moldovei în această privință au rămas fără 
nici un rezultat, ca şi acele ale comisiunii din 1848. Chiar Mihail Ko- 
gălniceanu n'a crezut de cuviință să insiste, da teamă ca această neno- 
rocită chestie agrară să nu primejdulască Unirea, marii proprietari pără- 
sind tabăra unionistă. 

În Divanul ad-hoc al Munteniei chestia nici n'a fost ridicată, 

Comisiunea europeană întrunită la Bucureşti, chemată să se pro- 
nunțe asupra lucrărilor Divanurilor ad-hoc, şi-a dat bine samă de situa- 
ție. În protocoalele acestei comistuni păsim pasagii relative la rezultatele 
desbaterilor Divanului asupra chestiei agrare, cari pecetluesc pe vecie 
clasa noastră diriguitoare ` 

„Acest rezultat negativ, lipsa de înțelegere asupra aplicării unel 
„măsuri recunoscute în unanimitate ca fiind indispensabilă, dovedeşte 
„Incă o dată că, dacă această reformă este lăsată în singura grijă a 
„părților interesate, ca nu va putea niciodată să fie operată cu echi- 
„tate și spre mulțumirea tuturor“ *), 

jar comisarul francez, Talleyrand, se exprimă şi cu mai multă 
hotărire : 

„În condițiile politice şi sociale în cari se află Principatele, este 
„Vederat că această problemă socială nu poate să fie părăsită în vola 
„inițiativei lor ocirmuitoare sau legiuitoare, Desbaterile Divanului mol- 
„dovenesc, cari n'au ajuns la nici un rezultat, dau o dovadă despre 
„acest adevăr. O soluţiune, tie ea chiar cea mal echitabilă, va 8 primilă 
„fără sguduire, numai dacă principiul care-i slujește de temeiu, ar Fi ob- 
„ținut de mai nainte sancţiunea piiterilor a "1. 

Cu alte cuvinte, diptomatul francez nu se sfieşte să afirme că ti- 
rânimea rominească nu poate aştepta dreptate de D clasele noastre di- 
rigultoase, nu poate P scăpată decit prin intervenția directă a puteri- 
rilor europene L 

Dacă Talleyrand nădăjăula asttel să deştepte amorul propriu, min- 
dris naţională a ocirmuitorilor romini, faptele au dovedit că se Inşela... 

Plenipotenţiarii marilor puteri, intrunindu-se la Paris în Malu 1858, 
aveau a se pronunţa in ultimul resort asupra lucrărilor Divanurilor ad- 
hoc. Convenţia de ta Paris însă, impunind pe de o parte Ţărilor Romine 
să imbunăţățească grabnic soarta țărănimii, pe de altă parte a condam- 
nat la sterilitate toate sforțările de n da o soluțiune mai dreaptă şi mai 
omenească chestiunii agrare, sancționind cel mai detestabil sistem elec= 


` toral ce se poate închipui pentru vre-o reprezentaţiune najională, 


lbid. pag, 291. 


a Ibid. pag. 318, 
3) Ibid, pag. 322. 


CRONICA INTERNA E 


Cum ne arată istoricul țărănimii noastre, în acest sistem electoral: 
„Patra cincimi din reprezentația țării aparţinca marii proprietăți, 
„cealaltä cincime fiind reprezentată de clasa proprietarilor mici. Întreaga 
„țărănime, nouă zecimi ale țării, şi toată inteligența oraşelor erau cu de- 
„Sâvirşire excluse din sfatul țării. Mult mal larg, mai drept şi mai înle- 
„lept fusese modul de reprezentare impus Porții de Thouvenel pentru 
„alcătuirea Divanului ad-hoc. Convenţia astiel, pe de o parte didea re- 
„prezentaţia naţionată, adică pulerea politică a viitorului, în mina intimii 
„minorităţi a marilor praprielari funciar, adică tocinal În mina acelor pri- 
„vilegiați cari abuzase şi abuzau fără crulare de abşiie, ținind-o sub po- 
„Vara unui jug de Der, iat pe de altă partă cerea grabnica imbunătăţire 
„A soartei țărănimii asuprite, Dar eceastă îmbunătățire nu se pulea in- 
„deplini decit prin oborirea regimului nedrept şi asupritor căruia ere su- 
„pusă ţărânimea, regim de care se foloseau acei cărora li confirma din 
„nou, sub o formă mai modernă, privilegiul puterii politice. Se înființa 
„astia! un cerc vicios, Nefiind absolut nicio nădejde ca stăpinii de mo- 
„3il să consimtă la jertiirea măcar a unei părţi din drepturile ce le uzur- 
„pase In perioada urbariilor şi cu prilejul Regulamentului, singurele căi 
„deschise pentru săvirşirea unel reforme, ce devenia din zi in zi mal neapă- 
„rată, erau sau răscoala țărănimii sau intervențiunea vreunul ai treilea 
„factor. Talleyrand propusese ca puterile să-şi însușească rolul acestui ol 
„treilea factor; statul lul nu fusese ascultat şi chestia fu deslegată de 
„altul [vom vedea îndată cum) Impotriva voinţii reprezentanței alese de 
„privileginţi—Cotropirea drepturilor țărănimii se săvirşise de boleri şi de 
„Domni fără ca ea să se îi putut apăra, fără ca ea să fi fost măcar as- 
„cultată, Marile puteri ale Europei ft dăduse voie să-şi spună dorința, 
„dar nu-i recunoscuse dreptul să ia parte la sfatul care avea să hotă- 
„tască asupra viitorului elt..." ?) 

În acest moment al istoriei noastre s'a dovedit încă odată că sis- 
temut electoral nu constitue numa! o chestiune de „formă,“ că el „pra- 
judecă chiar fondul“, determină hotăritor, de mai inainte, soluțiunea tu- 
turor problemelor puse la ordinea zilei. 

Şi cum se repetă istoria l... 


ké 
. $ 


Lupta fiind dusă în aceste condiţii, rezultatul ei era tatal, 
In lucrarea d-lui Radu Rosetti —partea cea mai emoţionantă a aces- 
| tei cărți —veţi găsi urmărite pas cu pas toate fazele dramatice ale aces- 
tor lupte, de aproape şapte ani, în Adunarea legislativă a Moldovei şi a 
| Munteniei, în Comisia Centrală, în Camerele unite din Bucureşti ;—nici mu 
putem încerca să rezumăm aici peripețiile, atit de dureroase pentru min- 
dria noastră națională, ale acestei drame, în privința cărora istoricul pe 


1) Ibid. pug, "90. 


| 


| 


) 


vs L . 
a, VIAŢA ROMINEASCA 
i a EE 


spure, că—„cu cit înaintăm în urmărirea acestor desbateri, cu atit mai 
„Mult ele ne înfăţişează icoana luptei unui uriaş [M, Kogălniceanu) im- 
„Polriva unei mulțimi nenumăra tede piticit,...**), 

Lem aceste pagini! 

Aproape fiecare rind ne face să gindim : da, cum se tepetă istoria |... 

Apărătorii vechitor abuzuri şi privilegii mereu tună impotriva „in- 
stigatorilor*, cari a „patimile“ țărănimii, ce alt-iel ar fi fost „mulţu- 
mită“ de soarta ei, (cu toate că şi pentru ori-ce swãin ertu vădite can- 
zele adevărate ale surdej agita{iuni ce o cuprinsese) ` orice Incercare de 
reformă e denunjată ca „spoliațiuna* şi „Socialism“, —iar Kogălniceanu e 
dezdreptul a:tmăluit cu Picucl:cn, învinuit că ar fi împărtăşit credința in 
formula : „proprietatea e o boer: şi raportu! Camerei spune ritos despre 
proectul legii rurale: „dar toate acestea nu e altceva decit punerea 
în Îmctare a unui principiu atit de mult cunoscut şi lăudat de şcoata 
socialistă şi care se numeşte drept la instrumentul de lucru (adică 
Ia mijloacele de producție) 11...*2) ete. ete, 

In zădar Kogălniceanu sczia şi spunea tot ce se Putea spune pen- 
tru biruința dreptei judecăţi şi pentru deşteptarea simțului patriotic. 

In zădar, In calitate de prim-ministru al Moldovei, caută să aräte 
Intr'o circulară celebră către prefecţi, că mulțimea nu se provoacă la răs- 


„toată asprimea legilor, Propagandiştii cari, sub pretext că lucrează 
„peniru o reformă socială, întărită poporul, provoacă Intrigi şi prin a- 
„ceasta nu fac de cit a ingreuia mai mult această reformă cerută de 
„Convenţia de Paris.—şi impilatorii cari, impuind locuitorilor muncă şi 
era poe Ee aşezămintului şi a legiuitelor învoeli, cari 
„ma u-t conira legii şi a demnitätii o; ` 
tori la ură şi la preda za Eet Ne 

În zădar spunea ei privilegiaţilor din Adunarea Moldovei : 

„D-lor, să fim bine siguri, că în citā vreme țăranul nostru se va 
„lăsa să fie bătut de pămintean, el se va lăsa să fie bătut şi de străin, 
„ba chiar va putea deveni instrument de resbunare în minile străinu- 


alii l D-lor, 200 boieri nu fac o natie, Acesta este un adevăr pe care 
„Dimenea nu-l poate contesta ....* 
„Şi le arăta cauzele agitaţiunii țăranilor : 


„l-a mai provocat rezultatul negativ ce Tan dobindit în Adunarea 
„din 1857 cererile lor în privința boerescului. Ei carl au iscălit cu noi 
„toate dorințele naționale, cînd a venit timpul de a ne ocupa şi cu ce- 
T 
1) Ibid, UA 
2) Ihid. en 
Ibid. pag, 347, 


CRONICA INTERNA Zei 


„ezite lor speciale, drept singur rezultat au căpătat insulte dela acezstă 


„tribună, astfel incit fiecare din biet) deputaţi s'au întors pe la casele 
-lor cu desnădejdea în inimă şi cu blăstămul pe buze, şi nici în casele 
„tor nu au fost liniștiți. Pe unii i-au maltratat proprietarii, pentrucă 
„di îndrăznit a se tingui de soarta lor, pe alții i-a tiranizat guver- 
„nt lui Voworidi, care en sila lea luat pănă şi buletinele Adunării 
„ad-hoc... Unii din ei au fost chiar închiși şi sărăciți...* '). 

In zădar got, în 1802, în Camerele întrunite din Bucureşti, se si- 
lea să convingă pe aceiaşi «stăpini* de necesitatea istorică a reformei, 
de fatalitates ci: 

„Ce raşine, ce decadență pentru noi, cind am dovedi străinilor că 
„a avem putinţa de a Îl, de a ne ridica ja inălțitnea misiunii noastre, 
„că în minile noasire era să întărim Rominia şi că noi am îngropai=> de 
„vie ; căci nenorocind trei milioane de țărani, nenorocită va fi şi țara nors- 
„tă ; şi moartă va îl Rominia cind, în o asemenea chestiune, nol leglu- 
oct ei, am da pilda strimbătății şi a nelegiuirii... Şi si nu credem, 
„Clor, că prin un vot al nostru am putea Ineca pentru veci dreptul 
„jăraniler, Nu, dlor, dreptatea nu piere; ca trupul lui Hristos ca se 

„ponte îngropa, dar întocmai ca şi Hristos- Dumnezeu, ea va reinuia...* s), 

Şi mai tirziu, ca Prim-ministru, întru apărarea proectului de lege 
murală : 

„Dacă am venit aici cu principii socialiste, nu sint principiile mele, 
„sint ale lui Walevsk!, ate lui Hardenberg şi Stein, ale acelor bărbaţi 
„cari au scăpat monarhia la 1848 [in Austria], ale bărbaţilor de Stat ai 
„Rusiei, cari au scos pe Grant din starea de șcliivia şi cari le-au dat 
„mel mult decit d-voastră. Dacă acel oameni sint socialişti, atunci pti- 
-mesc şi cu să fiu socialist. Dar nu este aceasta, d-lor: toată lumea 
„ştie că sici nu este vorba de Kogălniceanu, nu este vorba de minister, 
„este vorba că nu volji un minister care să trateze chestiunea aceasta sub 
„un punct de vedere naţional, care să o apere ca o chestiune națională, 
„cate să facão lege pentru țară, iar nu pentru proprietari...” "1. 

În xădar, toate au fost în zădar!.... 

Purtătorul cuvintului privilegiaţilor, îi răspunde lui Kogălniceanu, 
fără nici o, jenă: 

„Am privit totdeauna pe proprietari ca partea inteligentă a naţiu- 
ani şi am volt să o garantăm (Pe proprietari! Prin legea rurală !..]; 
„da, d-lor, propiictarii sint partea inteligentă, țăranii sint masa brută, 
„Sint forța numerică, şi nu voim nol a lovi inteligența prin forța bru- 
wfëld,..—5 2. 

De citeori am cetii şi am auzit noi toate acestea în zilele noastre L.. 


eem 
Miis Ce 


Eden 
g kp 


268 VIAȚA ROMINEASCA 
i S IL 


Legea ruralā a trebuit să fie impusă prin o revoluție de sus, prin 
lovitura de Stat. 
Tragismul situațiunii lui Kogălniceanu se accentuiază prin desă- 


virşita lui izolare. loan Brătianu, care nu putea judeca problema agrară, 
in fond, altfel decit Kogălniceanu, care propune un proect ce îşi insu- 
şeşte In linii generale toate dispoziţiile proectulul lui Kogălniceanu, — cum 
acesta i-o spune categoric în şedinţa publică ')—loan Brătianu, care în u- 
nele privinți merge chiar mal departe decit Kogălniceanu, recunoscind, de 
pildă, peste tot țăranilor dreptul de a se folosi de pădure, — totuşi îl lasă 
pe acesta să se sbată singur împotriva forțelor coalizate ale tuturor ele- 
mentelor reacționare, incit rămin adevărate, pentru toală această epocă, 
cuvintele ce spune C. A, Rosetti în Românul, relativ la o tază anteri- 
oară a luptei : 

„Domnul Kogălniceanu a avut de astădată dureroasa onoare de a 
„lupta singur contra tuturor, Ideia Insă ce susținea era atit de mart, incit, 
„deşi invins sub puterea bilelor, a fast învingător şi mine-poimine toţi 
„Vor recunoaște adevărul și vor mărturisi că a luptat cu o putere ce 
„creştea în proporilunea mărimi misliinii ce avea” ZA 

Atitudinea Jui loan Brătianu rimine pănă azi nelămurită in dea- 
juns şi nici cartea d-lui Rosetti nu Aduce în această privinţă destule 
lumini, 

Articolele ce le publică loan Brătianu în Românul, în ajunul Jovi- 
turii de stat, par a ne desluşi că el, împreună cu ceilalți fruntaşi liberati 
din Muntenia, dădea prioritate chestiunii constituționale, nădăjduia că, 
după emanciparea țării de sub jugul vasalităţii, şi prin reforma politică 
care să stabilească un adevărat regim constituțional, —s"ar putea rezolvi 


„ Problema agrară cu mai multă uşurinţă și fär a primejdui viitorul 


neamului, 

ŞI din punctul de vedere constituțional, vădit, Cuza Vodă ptitea 
să legitimeze toate îngrijirile prin gesturile lui „Napoleoniene“ și prin 
tot sistemul lui de guvernare, adesea destrăbălat şi lipsit de scrupule. 

Dar, dacă pur teoreticeşte ideile lui Brătianu s'ar putea justifica, 
şi dacă în adevăr In ace! moment at istoriei noastre naţionale am fi pu- 
tut scutura suzeranitatea Turciei şi realiza o reformă politică serioasă, 
conformă cu aspiraţiunile liberalilor munteni din acele vremuri, desigur, 
rezolvirea chestiunii ţărăneşti s'ar fi uşurat mult; faptele însă ne-au do- 
vedit că Brătianu a greşit. 

Independenţa n'am putut s'o căpătăm decit după un războiu, ia 


| Cate am luat parte cu glorie, iar un regim constituțional adevărat, rămine 


şi astăzi un deziderat al democrației romine. 
Şi dacă, la 1864, prin unirea lui Brătianu şi a liberalilor munteni 
cu Mihail Kogălniceanu s'ar fi pulut asigura o deslegare mal sănătoasă 


1) Ibid. p. 402 
2) Ibid. p. 379 


ne mE € fm 


CRONICA INTERNA 209 


a chestiunii ţărăneşti, desigur că statul romin, răzămat pe temelia pu- 
termică a une! ărănimi vinjoase şi mulţummite, ar fi putut face altfel față 
şi aspiraţiunilor noastre naţionale, în întregimea lor, şi cerințelor de dez- 
voltare normală a instituțiunilor de stat modern democratic. 

In orice caz, dacă fatalitatea istorică n'ar fi pus direct în luptă, in 
momentul cel mai critic al vieţii noastre naţionale, pe cei mal însemnați 
doi bărbaţi de stat ai neamului nostru, fata Rominiei de astăzi ar fi cu 
totul alta. 

ZS 
D z 
j Legea rurală a fost promulgati prin decret domnesc ta 14 August 
| 1964, în urma loviturii de stat, 

Nu vom analiza în detaliu dispozițiunile acestei legi, pe care o 
| presupunem cunoscută, intrucit ea formează azi baza raporturilor noas- 
| tre agrare. . 

Mihai! Kogălniceanu, după lupta uriaşă ce a dus-o timp de a- 
|proape şapte ani, în momentul cind a ajuns stăpin pe situaţie şi cind 
"nimeni şi nimic nu Yar fl putut împiedeca să-și realizeze idelle, cind fi 

erau asigurate, cum arată d, Radu Rosetti, simpatia şi sprijinul atit ale 
curţii suzerane cit şi ale marilor puteri europene, cind adversarii tetor- 
melor din fară erau reduși Ja o desävirgită neputinţă şi el putea să fic 
încredințat că, după realizarea telormei, nimeni n'ar mai D fost In stare 
să smulgă țărănimii biruitoare rezultatele ei:—tocmal în acel moment 
| Mihail Kogălniceanu pierde parcă curajul şi se mărginește să transior- 
| me In lege dezideratele autorilor „amendamentului“ la propunerea 
sătenilor în Divanul ad-hoc al Moldovei, adică să menţină „statu quo“ 
in ce privește posesiunea de påmint a țăranilor, să sacrifice interesete 
şi drepturile generaţiunilor viitoare şi să arunce în spatele țărănimii a- 
proape toată sarcina de răscumpărare şi lichidare a raporturilor din trecut. 

Astfel, cu drept cuvint s'a zis că legea agrară din 1864, în fond, 
consacră definitiv spoliațiunea săvirşită de Regulamentul Organic, 

Şi chiar mai mult, ca este mai necruțătoare faţă de generaţiile vi- 
itoare decit chiar Regulamentul Organic şi, în urma nerespectării desă- 
virşite a dispoziţiunilor acestei legi, privitoare la dreptul de folosință 
asupra pădurilor, parcă prin conspirația tacită a „Stăpinilor* şi a ocirmu- 
irilor, țărănimea a fost lipsită de un bun cei l-a tespectat în oarecare 
măsură regimul regulamentar. . 

Cu multă limpezime şi putere, d, Radu Rosetti arată „păcatele“ 


j acestei legislații : 
BN ci mare al legii rurale era de a fi mai mult o constin- 


„tire a măsurilor dărăpănătoare pentru țară, dela 1805 şi dela 1831, de- 
„cit o reformă. Intinderile de pămiat atribuite de dinsa deosebitelor 
„categorii de săteni erau mult prea mici pentru a permite alcătutrea 
„unei clase ţărăneşti șănătoase şi de sine stălătoare, Cu toate aparen- 


i 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


„calea brăzdată la 1805 şi desăvirşit statornicită la 1831"), 

Astfel bărbații noştri de stat dela 1964 au pierdut poate unicul 
prilej de a da satisfacţiune revendicărilor seculare ale țărănimii romine : 

„Reforina legăturilor dintre Pâmint, sătean şi stăpin, impusă de 
„Convenţiunea dela Paris Şi care avea să pună capăt relelor pricinuite 
„de cotropirile claselor stăpinitoare, ar fi trebuit să aibă în vedere în 
„primul loc intemelerea unei stări de lucruri sănătoase pentru viitor, 
„Prilejul de a aşeza noul stat rominese pe sănătoasa şi puternica teme- 
„je a unel țărânimi bogate şi vinjoase, neatimată de placul celor pu- 
„iini cari pusese mina pe monopolu! puterii, era faţă. El trebuia apu- 
„cat de pår, închezăşiuind astfel pe veacuri liniştea țării Inlăuntru, Inze- 
„cind puterea ei față de strelnătate ; un asemenea prilej mu se prezintă 
„Cbişnult de două ori în cursul Din! unui neam“ 2), 

Şi chiar fără să vrem, ne vine Întrebarea : dacă în acel moment 
loan Brătianu era alături de M, Kogălniceanu, ar îi putut avea reforma 
acest caracter hibrid 3. 

` In telul cum era făcută reforma, ne spune d. Rosetti, ea chiar din 

punctul de vedere financiar se prezintă ca o operație din cele mai asu- 

pritoate pentru țărănime. ŞI nu numal din acest punct de vedere, d şi 

din cel economic, reforma ar fi putut da cu totul aite rezultate, şi în 

| acelaş timp ar fi fost mai cu înlesnire realizată, dacă nu s'ar H sacrifi- 
lcat dreptul țăranilor: 

„Sint încredința! că, dacă s'ar fi atribuit ţăranilor pămini pănă la 
„Eoiicurența de două treimi din fiecare moşie (adică, în întinderea la 
„care țăranii aveau dreptul după legile vechi], ei ar fi achitat despă- 
„gubirea, chiar dacă această despăgubire ar îi jost după o normă mal 
„mare decit aceea adoptată în legea dela 14 August, cu mát multă uşu- 
„tinţă decit au achitat pe aceea ce au plătit-o, Pentru a achita pe a- 
„ceasta, cei mal mulți din ci au dispus. numai de întinderea de pä- 
„Mint strict necesară hranei lor şi de munca brațelor dor : pentru a a- 
„Chita cele două treimi Insă, ci ar fi dispus de întinderi de påmint pe 
„cari ar fi putut cultiva pine In scop de speculă. Ei ar ti Giant şi tot- 
„Odată s'ar fi imbogăţite *), 

Din punctul de vedere juridic, Operațiunea“ din 1864 se prezintă 
ca o despolare în toată puterea cuvintului : 

„Dar dacă sătenii au despigubit pe proprietari pentru boerese 
eul (claca) care se obora, intreb cine a despăgubit pe săteni pentru 
„dreptul fiilor lor de a obține, la căsătorie, pămintul atribuit de lege 
„humărului de trăgători tu cari se indaterau a munci boerescul 
„(claca) ?—Acest drept a rămas desființat fără ca sătenii se primească 


kom ci reformătoare, ea în realitate nu era decit un Don pas îăcut pe 
| 


1) Ibid. p. sri 
gd Ibid. p: 418. 
3) Ibid. pag, 419. 


ba d'Ae, « clu că 
CRONICA INTERNA nt 


noreo despăgubire. Oare acest drept singur al țăranilor nu valora mai 
„Mult decit întreaga lach tăscumpărată ? Şi ei au pierdut st dreptul la 
„pămint al însurățeilor pănă la concurența celor două treimi și au plătit 
„dispăgubite pentru clacă, Întreb, nu se chiamă asta două plăți? Sau, 
„thai bine, nu se poate zice că Cuza şi Kogălniceanu au vindut drep- 
„tul generaţiilor viitoare de săteni pentru un adevărat blid de linte ze ') 

Astfel, d. Radu Rosetti e în drept să închee: 

„În rezumat, legea rurală consfințea în chip desăvirşii stăpinirea a 
„mult peste jumătate din locul de hrană al țării în mina unel infime 
„minorităţi de oameni. Obştia, nouă zecimi ale poporului, era redusă la 
„slăpinirea celeilalte părți cu mult mal mich, împărțită în parcele, sjun- 
[gind in deobşte pentru moment a îndestula trebuințele traiului acelora 

cari le ocupau, permițind însă creşterea stării lor materiale numai în 

azuii cu totul excepţionale, In curind însă acele parcele Impărțindu-se, 
„pu mai aveau să mal ajunsă pentru inlreţinerea posesorilor Jor, cari, spre 
„a se hrâni, aveau să fie din nou reduși la discreţia acelei minorități 
„Uețininu cea mai mare parte din locul de hrană.—Folosul dobindit de 
„bbştie şi de țară în urma unei iupte inverşunate, purtată timp de şapte 
pni, avea să fie de scurtă durată şi neînsemnate 3). 

Rezultatul lamentabil al „împroprietăririi* din 1854 e şi mai dure- 
ròs peniru mindria noasiră națională cind || comparăm cu felu! în care 
a fost rezolvită problema agrară pentru ţăranii tomini din toate provin- 
ciile aflate sud jugul străin, 

Astfel, relativ la Ungaria, pentru toate provinciile romineşti din ea, 
trebue să facem următoarea constatare : 

„Dreptul de folosință al săteanului romin din acele provincii 
„supuse jugului străin n'a suferit nici o știrbire din evul mediu şi 
„până astăzi, In anul 1948 dieta transilvană votă desfiinţarea clăcii, a 
„dijmei şi a oricăror daturi şi plăți făcute în numerar, ce au apăsat până 
„acum asupra clăcaşilor et a moşiilor lor, Proprietarii urmau să fie des- 
„Păgzubiţi pentru pierderea acestor venituri de câtră Stat. Pentru con- 
„Statarea drepturilor reciproce, s'a luat de bază starea de fapt și rapor- 
„turile aflate în vigoare la 1 Ianuarie 1848... In deobşte, întinderite 
„lor permiteau sătenilor să trăească din ete şi să pună şi de-o parte, ti- 
„ind neasemânat mai mari decit chiar acele atribuite de Regulament 
„Jruntaşilor din țările noastre,» y A 

„Rezultatul reformei dela 1848—1854 pentru Rominii din Ungaria 
„5€ traduce prin faptul că proprietatea ţărănească, până la 50 hectare, 
„cuprinde 75 la sută din întinderea totala a comitatelor locuite de 
Romin *), 


1) Ibid. p. Lat. 
2) Ibid. p. 427. 
3) Ibid, p. 423, 
4) Ibid, p. 424, 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


ŞI mai tristă pentru simțul de dreptate şi pentru simtul patriotic al 
clasei noastre dirigultoare este constatarea, relativă la Bucovina, că per- 
tru țăranii romini din această provincie constitue o adevărată fericire 
faptul că ea a fost ripită Moldovei inainte de iegiuirea lui Moruzi şi 
inainte de Regulamentul Organic: 

„De oarece,—spune d. Rosetti, in urma unexării țării câtră A- 
„listria, dreptul de folosinţă a! sătenilor bucovineni scăpase de ştirbirile 
„dela 1805 şi dela 1831, el la 1948 au fost declaraţi proprietari pe in- 
„tregimea locurilor de hrană de cari se foloseau din moyi şi strå- 
Magl mi" D 

Urmarea acestui fapt este că sătenii bucovineni stăpinesc astăzi 
în total (dacă adăugim şi păşunile şi pădurile comunale, de cari numa! 
ci se folosesc): 

65,2 din locul de arătură ; 

80,7", din Dnat ; 

86,40% din vii şi grădini; 

76,4; din păşuni de şes; 

42,5, din păşuni de munte; 

25,7%, din păduri *), 

Cum vedeţi, proprietatea mare în Bucovina ate mai ales misiunea 
de a conserva intacte pădurile Wär, toate supuse regimului silvic, bine 
Injeles. 

Chiar itotul romin din Basarabia poate fi invidiat de fratele sën li- 
ber de dincoace de Prut: 

„Basarabia fusese atinsă de limitarea lut Moruzi, decretată cu şapte 
„ani înainte de anexarea ei cătră Rusia, dar rămase ferită de acea re- 
„Eulamentară. (Cu cit mal curind ne este răpită o provincie, cu atit mai 
„mare, din acest punct de vedere, e fericirea țăranilor ....) In anul 1846, 
„contractul normal, decretat de Impăratul Nicolai, stabilea 5 categorii 
„de țărani: fără boi, cu 2, 4, 6 şi S boi, - 

„Intăia categorie, pălmaşii, primeau 3 fălci de pămint sau 4,39 h. 

„A doua categorie, țăranii cu 2 boi, primeau 44 fălci de pămint 
„Sau 6,43 h. 

„A treia categorie, țăranii cu 4 boi, primeau 6'/ fălci de pămint 
„sau 8,78 h. 

„A patra categorie, țăranii cu G boi, primeau 8", fălci de påmint 
sau 12,51 h, 

„A cincea categorie, țărani! cu 8 boi, primeau 104 fălci de pămint 

sau 15 h. 
„Vedem că ocirmuirea groazniculul autocrat al Rusiei măsura, 
„Rominilor căzuţi sub oblăduirea tai, pămintul de hrană in chip cu 


1) Ibid. p. 423. 
a Anton Zachar. Mittheilungen des statistischen Landesamtes das 
Herzogtums Bukowina, p. XXVII şi urm., citat de R. Rosetti, ibid. p. 423 


CRONICA INTERNA 273 


„tiult mai larg decit il mäsurase boerii Moldovei autonome țăranilor 
„rămaşi sub obläduirea Joe. 

Emanciparea țăranilor basarabeni de clacă, departe de a le tnrä- 
Pä) situația, ca în Rominia, a imbunătăţit-o simțitor: 

„Intinderile (atribuite țăranilor în Basarabia) variază după calitate 
„Şi localitate, dar pretutindeni fură mai mari decit cele mai mari intin- 
„deri atribuite ţăranului din Rominia liberă ; loturile nu fură nicãiri 
„mai mici de 8 desiatine (8,72 hectare) şi atinseră până la 1334 desia- 
stine (14,72 hectare), afară de imaşurile comunale cari acoperă intin- 
„deri destul de însemnate,“ 

In rezumat: 

„Constatăm deci că din toate țările locuite de Romini, Rominia 
wiiberă, adică țara unde ar fi trebuit ca Rominul să se simtă mai la 
„indămină, să trdiască mal dulce, era aceea în care cbștiu neamului, 
„puterea lui, era tratată mai cu mcomenie, era mai desbrăcată de 
„drepturile ei strămoşeşti asupra pămintului ce-l stropia de veacuri 
„cn singele şi cu sudoarea ef... *), 

Dar dacă însăși legea rurală din 1864 se prezintă, cum am spus, 
ca o despolare a ţăranului de drepturile lul, felul cum această lege a 
“fost aplicată constitue o adevărată tâlhărie la drumul mare. 

Mi-e scirbă să reproduc aice descrierea manopetilor întrebuințate 
pentruca țăranul să fie furat şi de folosința deplină a puţinului părmint 
la care i s'a recunoscut dreptul de lege: 

„in multe locuri,—spune d, Rosetti, —jaturile la cari sînt supuşi 
„astăzi sătenii de cătră nişte arendasi neomenoşi sint cu putinţă numai 
„din cauza chipului în care sa aplicat legea rurală de la 1864* 3, 


Ki 
e 


Momentul istoric prielnic a fost pierdut, şi, în condiţiunile în cari 
s'a tăcut improprietărirea, țărănimea rominească a fost silită să-şi ur- 
meze până în zilele de azi calea Calvarului ei secular, 

Spaţiul nu ne permite să ne oprim aice asupra încercărilor nere- 
uşite de a repara „păcatul“ de la 1864 prin succesivele legi de Im- 
proprletărire pe moşiile Statului, şi nici încercările, reuşite acestea, de a 
agrava-—dela 1864 incoace—acel „păcat“ prin sistemul legiferat de in- 
voeli agricole, prin care iobăgia quasi-desființată la 1864 şi răscumpă- 
rată aşa de scump de țărănimea noastră a fost reiniiințată în realitate 
din nou, cu toate rigorile ei, şi fără nici o conpensajiune pentru țărani... 

Tendinţa ascunsă a acelor legi pentru învoeli agricole este astfel 
caracterizată de d. Radu Rosetti : 

„Cădea sub simţ, că sistemul în puterea căruia o mină de oameni, 
„Proprietari şi arendaşi se foloseau de beneficiul plugăriei a trei sferturi 


4) Ibid. p. Age, 
2) Thid, p. 413, 


274 VIAŢA ROMINEASCA 


„din țară, pe cind obştia plugarilor de baştină şi de meserie era redusă, 
„în cazul cel mai favorabil, la rolul de salariaţi prost plătiți, era viļios, 
„Şi că ocirmuirea era datoare să la măsuri pentru a ajunge ca pe viitor 
„Obştia să se bucure de cea mai mare parte din folosul dat de cultura 
„pămintului, Insă ocirmuirea făcu tocmai contrarul : ea dădu tot 
„sprijinul ei marilor cultivatori, impiedecind în cei mici orice iniția- 
„tivă, orice năzuință de a se face plugari de sine stätätori".. pA 

ŞI acest sprijin consta, cum am spus, in reînființarea iobăgiei în 
formă mai odioasă chiar decit cea vechie, fiindcă, de fapt s'a decre- 
tat, cum ne arată autorul nostru, scoaterea în afară de lege a întregii 
țărânimi rominești, 

Să-mi fie iertată aici reproducerea unei pagini puternice, în care 
învățatul istoriograi al țărănimii noastre, de obiceiu atit de obiectiv şi 
biajin, îşi revarsă toată indignarea, în accente vii: 

„S'ar putea umplea volume cu denunţările ce de douăzeci de anl se 
„făcuse în public, în presă, în parlament, impotriva muncii silnice regu- 
„lamentare, Impotriva faptului că țăranul era scos din lege, că nimic nu-l 
„garanta demnitatea de om, libertatea şi inviolabilitatea domiciliului. —ŞI 


„acum, după doborirea tuturor instituțiunilor vechi, după punerea țăra-» 


„nului, în legea scrisă, pe un picior de egalitate desăvisşită cu foştii 
„privilegiați, după ce fusese declarat proprietar pe partea de pămint pe 
„Căre se hrănea, foştii privilegiați, în unire cu oamenii noi ce se ridi- 
„case la putere, veneau, printr'o singură trăsătură de condeiu, să-l] pună afară 
„din lege. Nonudzeci şi cinei de sutimi ale națiunii romine erau, 
„printr'această lege, puse afară de orice lege, Căci pe cind restul na- 
„unii îşi avea inviolabilitatea domiciliului şi libertatea personală inche- 
„deşluită,... casa ţăranului se putea călca oricind, el se putea aresta şi 
„duce pe cimp pentru executarea unui contract de muncă |incheezea că- 
„ttia în Împrejurările date H era şi ca impusă LJ pe simplă poroncă 
„a unui primar rural, incapabil şi supus orbeşte poroncilor subprefectu- 
ell, aproape totdeauna în solda proprietarului sau a aiendaşulul,,, 
„Şi această tăgadă a drepturilor cetățanului făcută cbştiei, nu se măr: 
„ginea le clteva cazuri excepţionale, ci era aplicată exercitării indeletni. 
„citi de toate zilele a obşiiei, singurului el mijloc de cîştig. Ţărănimea ro- 
„mină, obştia naţiunii era pusă în afară de lege, supusă unul regim de 
„excepțiune tocmai in privința exercitării meseriei ci de toate zilele —/u 
„Ppâărlamentul romin, care acuma nu mal era un parlament boerese şi 
„in care clasa superioară nou născută era bogat reprezentată, nu 
„se găsi un glas care să se ridice pentru a protesta impotriva acestei 


„„batjocuri, impotriva acestei neomenii !—Dacă Judecind în chip cu ta- 


„tul obiectiv legea ca lege, ea este nejustițicabilă, apoi ce să zicem: 
„cind ne gindim Ja impilărite, ln jafurile, la cruzimile cărora nu putea să 


„enu dea loc, daie fiind deoparte lipsa de scrupul și lăcomia ohgiici 


1) Ibid, p, 443, 


CRONICA INTERNA 275 


„arendaşilor şi a multor proprietari, pe de alta—lipsa de ori-ce garanţie 
„morală, de orice capacitate, din partea organelor administrative chemate 
„a o aplica, Orice om ce-şi cunoştea țara nu se putea indoi că o mare 
„parte din contractele ce aveau să se execute cu atita străşnicle vor ti 
„dobindite prin Inşelăciune, camătă şi jaf şi că executarea lor avea să 
„dea loc la tot felul de gement. e 
Prin comparaţie cu legea lui Barbu Știrbey din 1851, de sub 
| regimut regulamenlar, d. Rosetti ne dovedeşte că legea din 1866 i 
este inferioară din punctul de vedere al ocrotirii ţăranului 1. 
ŞI —„nu trecuse nici doi ani de la lovitura de stat, săvirşită sub cu- 
„vint ce slobozirea ţăranului romin de sub robia muncii regulamentare,,, 
„Se urma deci şi sub noul regim, cu conluctarea noilor puternici, vechiul 
„păcat de a ocroti pe cei puţini şi puternici Impotriva celor mulţi şi 
„Slabi, da a legitera în dauna celor de al doilea pentru folosul celor 
„dințăiu*.....), 
lar peste 6 ani, o noită lege pune Incă la dispoziția proprietarilor 
şi arendaşilor oștirea țării pentru „execuţia“ muncilor agricole, execu- 
Ve ce să făcea prin bătăi, prin schingiuiri şi chiar prin siluirea femeilor... 
Dacă legile ulterioare, ca cea din 1882 (un stert de veac după 
Divanutile ad-hoc!) şi cea din 1893 aduc Oarecari îmbunătățiri de formă, 
ele —cum ne arată autorul nostru —nu schimbă aproape nemic In fond : 
L Vranul, sub regimul lor, rămine de fapt tot un rob... 


D = 

Cetitorii Imi vor Ingădui să nu intru în descrierea situajiunii în care 
a căzut În aceste împrejurări țirănimea, vindută în Moldova cu toptanul 
trusturilor streine, şi a stării sale sufleteşti, înainte de făscoale ` materialul 
bogat adunat în această privință de d, Rosetti, pe deoparte, nu sufere 
rezumare, Jar pe de altă parte, aceasta chestiune adesea a fost atinsă în 
paginile revistei noastre, 

Acest regim de fapt, în care trăeşte țăranul! din Rominia liberă, d. 
Rosetti îl caracterizează ca o veşnică provocare pentru „talpa färii”, pen- 
In care nu există nici justiție, nici administraţie : 

j „Sint mal bine de patruzeci de ani de cind țărănimea romină a 


| afost declarată proprietară pe pâminturiie ce le lucra până atunci, de cind 


sl S'a conferit egalitatea civilă şi politică, de cind s'a ridicat bătaia, de cind 
„Sau coborit privilegiile, de cînd | s'a închezeşiuit prin lege libertatea 
„personală şi acea a domiciliului. Starea de fapt însă a rămas cu totul 
„alta decit acea înscrisă în lege. Privilegiul celui puternic față de țăran 
„ă tâmas în fiinţă; puternicul îl poate Împila färd frică de pedeapsă 
„îl poste bate, poate să pună oricind pe primar sau pe subprefect să-i 
„violeze domiciliul, să-i aresteze, fără nici una din formele prescrise de 
„lege. —Cind în urma vreunei impilări, vreunei brutalizări prea mari, el 
„ă cutezat să se adreseze justiției spre a căpăta indreptare şi despăgu- 
„bize, s'a ales cu cheltueli mari, cit vreme pierdută Şi, la urma urmei, 


1) Ibid. p. 447—040, passim- 


274 VIAŢA ROMINEASCA 


„s'a dat rămas sau a fost silit să inceteze judecata fiindcă mijloacele 
„de a merge Inainte i-au lipsit. Dindu-și samă de această stare de ne- 
„putinţă din partea lui de a dobindi, pe calea legil, dreptate, el în cele 
„mai multe cazuri rabdă în tăcere jaful, împilarea şi maltratarea. Şi stä- 
„pinul, arendaş sau proprietar, conştient de acest punct stab al ţăranului, 
„se foloseşte de el pentru a abuza necontenit... Toate aceste procede- 
„uri au înfipt în inima ţăranului credința că, pentru el, nu este lege... 
„Cind asemene abuzuri se făpiuesc de o minoritate faţă de obştia unul 
„Popor, cred că cu toată dreptatea li se poate aplica calificativul de pro- 
„vocâri*,.... HL 

D. Radu Rosetti ne spune că țărănimea nu e numai mereu pro- 
vocată, ci şi „aţițată”. Dar în sensul în care dan vorbeşte despre „att 
țări”, poate fi considerat ca o ațiţare cuvintul, şi chiar gestul cel mai ne- 
vinovât, şi chiaz mai mult: 

„Din toate aţițările,—atirmă, de pildă, daa ce mai pulernică a 
„lost fără indoială legea vinzării bunurilor statului dela 1889..." $). 

In sensul acesta chiar cartea pe care o analizim poate fi intățișată 
ca O „aţiţare”, precum şi toate cercetările asupra stării țărănimii, discur- 
surile din parlament, etc, 

Dar o societate în care simpla anunțare a adevărului apare ca o 
ajljare (şi este o ațițare), e adine bolnavă, şi singur acest fapt ne dove- 
deşte necesitatea unor grabnice măsuri de îndreptare. 

incit, cu drept cuvint, ceva mai jos, d. Rosetti poate afirma, repro- 
ducind vechea idee din circulara lui M, Kogălniceanu de acum aproape 
o jumătaie de veac: s 

| „Răscoalele de astăprimăvară sint roada firească a păcatelor sä- 
| „virşite Impotriva obştiel acestul popor în curs de veacuri de câtră ye- 
| chea clasă stăpinitoare şi, în cursul celor de pe urmă cincizeci de ani 
| „de cătră noua clasă stăpinitoare, a nemulțumirii şi a urii stirnite In obştie 
„de aceste păcate... Adevărații instigatori ai acestei mişcări sint ego- 
„ismul, lăcomia, lipsa de scrupul gi lipsa de prevedere a clasei stăpi- 
„hitoare, ale celei vechi cit şi ale celei nouă, Asupra lor cade toată 
„greutatea răspunderii pentru groaznica primejdie În care răscoalele 
„2u pus fara: amestecul strâinului*....*), 


Dar care este mijlocul de îndreptare ? 

Pentru răspunsul la această întrebare se cere Inainte de toate o 
diagnoză justă a boalei de care suferim, 

Şi d. Rosetti merge la rădăcina râului: „Latifundiul este duş- 
manul*, declară dan" 


4) Ibid, p. 634 urm. 


LA fm "TF PTU ` " e FW pr 
CRONICA INTERNA 277 


În această formulă Japidarā se cristalizează rezultatele cercetărilor 
statistice asupra repartizării proprietăţii funciare în Rominia, 

Putem trece aici cu vederea aceste cercetări, intrucit autorul utili- 
zează, mai cu deosebire, acelaşi material din taportul d-lui Căpităneanu 
asupra recensămintului din 1905, la care am recurs şi noi de atitea ori 
(d. Rosetti reproduce chiar unele din tabelele noastre)”), 

Cetitorii vor găsi în lucrarea analizată adunate mărturii prețioase 
ale invățaţilor şi ale bărbaţilor de stat din Apus, din cari rezultă că la- 
titundiile sint judecate ca o primejdie socială şi economică pretutindeni, 
deși nicăeri răul nu-i atit de acut ca la nol. 


e 
+ a 


Nu putem expune aici mijloacele propuse de d. Rosetti pentru ca 
să ajungem la o repartizare mai sănătoasă a proprietăţii murale, nici cele- 
late măsuri de îndreptare susținute de d-sa. 

De altfel studiul d-sale e mai ales preţios ca primă încercare de 
utilizare sistematică a unui vast material istoric relativ la raporturile noa- 
stre agrare, pentru lămurirea cauzelor situațiunii de astăzi. 

Şi cunoaşterea acestor cauze e prima condițiune de îndreptare, 


[ Dar nu putem să nu reievăm răspunsul pe care daag îl dă celor 


ce susțin că nu avem nevoe decit de o „administrație bună“ : 
wăceastii teorie nu are nici măcar meritul de a fi nouă ` ea a fost 
„enunțată în scris, pentru întăia oară de Neculai Istrati, campionul antiunio- 
„niştilor (Şi chiar mai înainte de alţi doctrinari dintre boeri în Divanul ad-hoc, 
„Cum am arătat mai sus), Şi el pretindea, pela 1960, că regimul boe- 
„tescului nu trebue desființat ci, pentru a face pe ţăran fericit ajunge să-i 
„se dea o administraţie bună, cinstită şi dreaptă... ca în Bucovina le. 3). 
Adepții acestei teorii cad, de altfel, într'un fel de utopism naiv: 
„O schimbare hic et nunc operată prin lege sau prin prezența 


l) Apropos Joie un articol din „Convorbirile literare“, sob titlu 
„Ropartizoron proprietății funciara* (nu avom ln indamină acest Acela 
momentul do faţa), d C Hiutu, gasind maindreptaţita calculele pe rari le-am 
făcut spre a corija unele din cifrele d-lui Capitâneanu, canti să arunce o 
bănuenla asupra eoneluziilor In cari am »juns în en priveste regimul nos- 
tru latifundiar, Dar pentru n ajunge la areste concluzii mam avut nevoa 
DCH s er pir a acelor oer A ȘI într unul din articolele vizato de d 

H, CH spun ` pont voit să corijezin aceste tobele cifrele cupristaa 
în ere g dlni Căpităneunu”" („Viaţa Romineasca”, e. aid ron 
ŞI In adevăr, în alcătuirea tuturor tabelelor mele statistice, m'am finnt 
samă da ealeulele mele, la cari am recurs numai pentra a dovedi că rea- 
litatea e gi mui groaznică „decit pare din aceste tubele. Truda dlaoi C 
Hiotu o prin urmare zâduruien. Accept eifrele d-sale feari sint tot ale d-tui 
Capitäneanu),—coorlozia rămine aceiaşi. iar în ee privesta comparatiile fan- 
paare Zén iy Arse DE egen pe alţii, en datele relutiva Ja tările 

am dat desinle lâmuriri in Purlament si iferi 
a maj simți nevoen de a reveni, e that. Kass 
2) Ibid p. 604 


278 VIATA ROMINEASCA 


„Oricătui om politic, oricit de genial ar fi, la putere (dacă cauzele adinci + 


„ale răului vor răminea neatinse)-nu poate schimba efectiv aproape ne- 
„Mic... Cel mai bun mijloc pentru a îmbunătăţi administraţia este de a 
„Micşura prilejurile de cîştig necurat, de abuz şi de preşală ce le are 

| „astăzi şi, mai ales, de a mări puterea de opunere a obștiei împotriva 
„abuzurilor funcționarilor“ ...*). 

Şi aceasta nu se poate realiza decit, pe de o parte, prin ridicarea 
economică a țărănimii, iar pe de altă parte, asigurindu-i-se acesteia un 
rol In stal corespunzător valorii ei sociale şi naţionale. 

Precum legea electorală hărăzită ţărilor romine de cătră Convenţia 
din Paris, a împiedicat, cum ne-a arătat d. Rosetti, rezolvirea normală 
a problemei agrare acum o jumătate de veac, tol aşa sistemul electoral 
actual, nu numai că stă în calea măsurilor mai energice de indreptare 
a stării economice, ci este necompatibil şi cu o „administraţie bună”. 

Dacă nu ne vom pătrunde de acest adevăr, dacă nu vom înțelege, 
paratrazind spusele lui Kogălniceanu Incă în Adunarea Moldovei, că „O 
mie de latitundiari nu fac o nafiune*,—ne expunem ca peste o altă ju- 
mătate de veac, un alt istoric să fie nevoit să repete cuvintele de astăzi 
ale d-lui Rosetti, că soluţia adecuată nu s'a putul impune decti—„sau 
„prin răscoală sau prin intervenția unui al treilea factor“... 

CH 7 Le 

Sfirşesc aici. În gîndul meu n'a fost de a face inutilă cartea d-lui 
Rosetti. Cetirea ei e indispensabilă pentru oricine se îngrijeşte de vii- 

` torul acestei țări şi al acestul neam, 

Si din această cetire va rezulta pentru oricine adevărul cuvintelor 
autorului : 

„Un lucru este neindoelnic ` ce a fost nu poate să mai fie, căci 
„altfel se duce Statul de ripă“,.. 


LGS 


1) Ibid. p. 007. 


Cronica Externă 


Revoluţia Turcească. 


Totul în această revoluție e făcut ca să ne surprindă. O surprin- 
dere intâlu a fost izbucnirea ei. Toate puterile europene, toţi ambasadorii 
cari discutau complotau și intrigau pe malurile Bosforului şi pentru cari 
se vede că lumea musulmană se reducea la demnitarii din Cornul de Aur 
şi din Therapia, sau la curtezanii de la Yidiz-Kiosk, toţi cei întrun cu- 
vint ce aveau vre-o chemare ca si'şi dea părerea despre viitorul Turciei, 

` toţi fără deosebire considerau pe Turci mai decăzuți decit oricind şi cu 
desâvirşire neputincioşi să Intreprindă o mişcare de ridicare naţională. 
* Era un principiu ia afară de orice discuţie că Europa trebue să inter- 
vină în afacerile otomane, pentru a restabili înăuntru o ordine pe care 
corupția administrativă şi abuzurile palatiste o distrusese cu totul şi pen- 
tru a reda Macedoniei o linişte fără de care pacea întregului Orient era 
amenințată, Şi nu mai trecea prin mintea nimărui că soluţia numeroaselor 
tele de cari suferea imperiul otoman putea să fie dată de altcineva 
decit de marile Puteri, 

„De aceea marile Puteri, de citeva luni mai cu seamă, nu se mai 
ocupau decit de afacerile otomane. Nu era discuţie in pariament fără 
Macedonia. Nu se mai puteau întruni doi suverani fără ca oblectul 
principal al întrevederii lor să nu fie situația din Balcani. Miniştri şi cance- 
lari alergau dintro parte a Europei la cealnită, ca să vadă ce să mai 
facă cu nenorocitele populațiuni creștine ce gemeau sub jugul semi- 
lunii. In unele țări guvernele se înprijeau mai mult de afacerile mace- 
donene decit de afacerile lor Interne. Probleme sociale de mare insem- 
nătate erau aminate sau puse la o parte pentru a face loc gravelor pre- 
ocupări macedonene. Mai mult, Puterile curopene erau atit de convinse 
de sfirşitul apropiat al Turciei, incit începuseră, să-şi ia aconturi asupra 
ichidaţiunii intrezărite și malt sperate. Baronul de Aerenthal, de pildă, 
cu mai multă precipitare decit discernămint a tras pe harta Balcanilor 
drumul de fier austriac care, legind monarhia Habsburgilor cu Salonicul, 
trebuea să deschidă drumul dominaţiunii austro-ungare peste toată pe- 
ninsula balcanică, ŞI la urma urmei, de ce nu? Oare mu se credeau toate 


Err 


250 VIAȚA NOMINEASCA 
a DI a E e UA za ra Îi ech 


marile Puteri acasă, în Orient? Oare nu se obişnuiseră toate să facă acolo 
ce vor şi să nu considere posibilă decit vre-o împotrivire ce ar îi venit 
din afară, de la ambiţiunile celoralte Puteri europene, niciodată insă 
de ia elementele băşiinage ? 

Tot o surprindere a fost şi posibilitatea acestei revoluțiuni. Turcii 
păreau un element cu desăvirşire relractar civilizaţiunii europene. Fa- 
talismu înăscut al Orientalilor, filosofia Coranului, creau Turcilor o menta- 
litate care, prin esența ci, era în contrazicere cu aspiraţiunile moderne, 
Ceea ce caracterizează civilizațiunea modernă e spiritul de cercetare, 
munca intensă şi inizigurată, nevoia lăuntrică de a soarbe cu lăcomie 
viața şi de a stoarce dintr'insa maximul de satistacțiuni şi de senza- 
(itni. Ceea ce caracteriza clvilizațiunea musulitană era, dimpotrivă, lipsa 
desăvirşită de interes pentru noutate, disprețul cercetării, antipatia în 
contra storțării. Pentru musulmani, formula fericirii sla mai mult în H- 
nişte decit în mişcare, plăcerile se găseau mai mult în contemplațiune 
-decit în acţiune. In aseminea condițiuni, o conciliațiune între aceste două 
concepţii extreme părea imposibilă, De aceea" Europa şi privea sforţă- 
tile tinerilor Turci cu simpatie, dar cu un milostiv scepticism. Ei îi pro- 
duceau Impresia unor oameni cari au întreprins o luptă meritorie dar 
nereaiizabilă. Cei msi optimişti se mulţumeau să proorocească apropieri 
trecătoare şi aparente Intre cele două mentalități atit de diametra! opuse. 
Dealtminteri şi astăzi ne-am putea păstra scepticismul față de transfor- 
mările ce s'au săvirşit In Turcia, dacă n'ar exista citeva fapte cari ne-ar 
arita că fenomenul ce se întimplă printre supuşi lui Abdul Hamid, 
este expresiunea unei mişcări generale a popoarelor orientale. In- 
tradevăr, multă vreme incompatibilitatea dintre tendinţele civilizaţi- 
unii europene şi mentalitatea popoarelor orientale părea absolută, In- 
cepind cu Chinejii şi sfişind cu Turcii, toți arătau pentru civilizațiunea 
noastră o egală aversiune şi, pe fingā toți Orientali, această civilizaţiune 
trecea lăsindu-i deopotrivă neatinşi şi deopotrivă nepăsători, La această 
regulă Japonezii, scum 40 de ani, au făcut cei dintâi excepţie, dar cum 
imperiul Mikadoului a fost muliă vreme singurul cara să adopte civiliza- 
(iunea europeană şi să se entusiasmeze pentru farmecele ei, ul părea o 
intimplare ciudati, de nalură să excite curiozitatea sociologitor şi o excep- 
ile care, ca toate excepțiunile, nu făcea deci să confirme Fola, Războiul 
ruso-japonez a avut însă daru! să desvăluească lumii otiemale farmecele 
şi puterea civilizațlunii europene, Nimic, nici invenţiunile ştiinţifice, nici 
admirabilele descoperiri mecanice, nici asazvirea elementelor, nici hucră- 
tile uimitoare datorite geniului omenesc, apele ripite din matca lor şi 
plimbate după voinţa omului, nici oceanurile străbătute pe şi subt apă, 
nici organizaţiunite sociale, nici mecanismul lor perfectionat, nici 
lotmeie de guvernămirt curopean, nici piterea  atiaclivă a libertă- 
Vi, nu au izbit mintea mepăsăteare a orientulului cu destulă putere 
peniru a'l trezi din amorțeala lui şi pentru a-i învedera splendoarea 
făză de scamân a acestei clvilizațiuni. Un sigur lucru a fost 


"Tr Ti i =E E "ag 


CRONICA EXTERNA 281 


în stare să impresioneze minten lui şi, dintro zi întralta, din 
vrajmaş să-l facă apărătorul ei îinilăcărat: e isbinda Japonejilor 
asupra Ruşilor. In mintea primitivă a orientalilor, în mintea lor intune- 
cată prin fel de fel de eresuri, Rusia luase proporţiunile unei forţe supra- 
omeneşti, reprezinta ceva care era mai presus de iniringere. "In ochii lor 
neluminaţi Ţarul era prototipul puterii europene, un fel de personaj 
cuasi-divin. Cind au văzut insă că adoptind civilizațiunea curopeană, Ja- 
ponejii reuşesc să învingă, cu uşurinţă chiar, pe Ruși, atunci marele mis- 
ler al civilizaţiunii europene a încetat. Atunci a fost pentru ei momen- 
tul revelațiunii și ceasul convertirii. Atunci au priceput şi virtuțile şi pu- 
terile şi farmecele acestei civilizaţiuni, pe care se invățaseră s'o nesoco- 
tească. Atunci i-a apucat şi remușcarea că au desprețuit-o atita timp, A- 
tunci numai şi-au dat seamă că pot face minuni încingindu-se cu a- 
ceasta armă, şi atunci în sufletul Jor, în care nu se stinsese încă flacăra 
cuceritorilor de odinioară, s'a reaprins cu putere focul dominațiunii, Şi cu 
o repeziciune uimitoare, unele după altele, toate popoarele orientale s'au 
trezit şi sau convertit Persia și-a manifestat convertirea în chip hazliu, 
copiind fără pregătire o constituție curopeană şi ajungind la un parla- 
ment de operetă. China a imitat Japonia şi o interesantă emulațiune a 
inlocuit în cerescul imperiu lincezeala seculară, In Indii mişcarea de re- 
naştere naţională a izbucnit cu putere pretutindeni şi pe alocurea chiar 
cu violenţă ameninţind serlos dominaţiunea engleză. In Egipet curentul 
naționalist şi-a afirmat idealurile cu mai multă precizie şi a formulat re- 
vendicări concrete. Pănă şi intunecosul Maroc a fost zguduit şi Mulai 
Hafid ridicind stindardul resvtătirii, chema pe Marocani la o redeşteptare 
civilizătoare. Cei ce pănă atuncea erau voci cari predicau în deşert, au 
devenit deodată apostoli de renaşteri şi conducători de mase. La che- 
mările lor răspundeau acum milioane de glasuri, în roiuri numeroase 
eşeau de pretutindeni; convertite din întunecimi se înălțţau lumini scin- 
tectoare, din straturi amorţite răsăreau energii nebănuite, toți erau ml- 
Dat de dorul de a învăța noua credință, toți ardeau de a se impărtăşi 
din noul ideal, Acest fenomen, prin consecințile lui, este fără îndoială u- 
nul din fenomenele cele mai insemnate şi mai remarcabile din timpurile 
moderne. De aceea nu ne este permis să credem că în Turcia tedeştep- 
tarea provocată de tinerii Turel e intimplătoare sau trecătoare, 
+ Infine surprinzătoare a fost revoluția turcească şi prin modol cura 
s'a săvirşit. Se mai putea prevedea ca Turcii atraşi de foloasele civiliza- 
Ven moderne, să iasă din amorțeala lor, se putea prevedea, deaseme- 
nea, ca o schimbare să intervie în situaţia gravă în mijlocul căreia Turcii 
se abâteau de atita vreme, dar cine şi-ar fi închipuit vre-odată că vor fi 
în stare să răstoame un regim, care acumulase atitea uri legitime, fără 
Vărsări de singe şi fără violenţe inutile, cu o hotărire inflexibilă dar mä. 
surată şi după un pian de acţiune metodic, prudent şi înțelept totdeodată ? 
1 De unde să bănueşti atita maturitate la Turci, cind popoarele europene, 
cari se laudă că stau în fruntea civilizaţiei, nu au fost în stare să facă o 


VIAŢA ROMINEASCA 


revoluţie care să poată suferi vre-o comparație cu revoluţia tinerilor Turci 3 
Cind te gindeşti la ororile Comunei, la revoluţia rusească, la odiosul sfirşit 
al Obrenovicilor, la zbuciumările din Irlanda, şi cind compari toate aces- 
tea cu revoluţia ce a pornit din Salonic spre Constantinopole fără să o- 
moare un om in drumul ei, trebue să recunoaştem că tinerii Turci nu 
numai au vrut să adopte civilizaţiunea occidentală, dar au ştiut să'şi şi 
insuşească cele mai perfecţionate mijloace de luptă ale acestei civiliza- 
țiuni, Ei au umilit prin atitudinea lor toate marile Puteri. Numai Suedejii 
şi Norvegienii pot să-l privească în faţă fără să roşească. Nu e vorbă, marile 
Puteri au o circumstanță uşurătoare ` ce le-a impins pe ele la excese a 
iost Intotdeauna rezistența înverşunată a regimurilor pe cari vreau să 
le restoame. Pe cind tinerii Turci, abea au amenințat pe Sultan că vor 
inainta asupra Constantinopolului şi Abdul Hamid le-a şi dat tot ce ce- 
reau, făcînd astfel inutile toate violențele din partea revoluţionarilor. Dar 
nu è mai puţin adevărat că și astfel meritul tinerilor Turci rămine întreg: 
in primul rind fiindcă odată învingători ei ar H putut să abuzeze de vic- 
toria lor, să se răzbune impotriva tuturor asupritorilor lor, tar tinerii Turci 
au făcut-o, şi în al doilea rind ei arfi putut să piardă capul, cum au 
pierdut capul atitea revoluțiuni invingătoare, pe cind ei n'au depăşit mä- 
sura nici o clipă, au dominat neincetat masele şi au început de îndată 
să administreze cu ordine şi cu metodă. 

Surprinzătoare, nesurprinzătoare, revoluția turcească este, astăzi, 
un fapt indeplinit şi irevocabil. Sultanul a fost foarte înțelept să se 
plece, căci inapoi nu se mai poate reveni. Tinerii Turci sint definitiv 
stăpinii situaţiei, Acum, dacă ei vor putea domina situația pănă la sfir- 
şit, e o altă chestiune. Ei vor avea să lupte cu numeroase greutăți. 
Marile Puteri nu pot să facă astăzi altceva decit să-şi retragă planurile 
de reforme din Macedonia şi să dea tinerilor Turci un termen, înăuntru 
căruia ei să indeplinească tăgăduelile ce le-au dat şi speranțele pe cari 
le trezesc, Dar ar fi o naivitate să ne inchipuim că prin aceasta, Pute- 
rile vor înceta să intrigheze în Balcani, sau că ele au abdicat pentru tot- 
deauna de la ambiţiunile lor. Tinerii Turci vor trebui deci să destăşoare, în 
afară, foarte mul! tact pentru a dejuca calculele perfide ale unor diplo- 
matli învechite în intrigi, precum şi foarte multă energie pentru a in- 
lătura lăcomii deprinse să fie satisfăcute. Nici înăuntru, sarcina tineri- 
lor Turci nu va fi uşoară, Problemul care li se pune, e îndoit Pe de- 
oparte ei trebue să reformeze toată organizaţiunea de stat a Turciei, să 
transiorme armata dintr'o armată personală a Sultanului într'o armată na- 
țională în adevăratul înţeles al acestui cuvint, să clădească din temelii 
tot edificiul finanţelor publice, căci destrăbălarea de azi numai organi- 
zare financiară nu se poate numi, să schimbe tot aparatul administrativ 
şi judecătoresc şi să stirpească corupția şi bacgişul, cari au infectat totul. 
lar pe de altă parte, ei trebue să dea o soluţie chestiunilor naționale din 
Macedonia, să ia o atitudine faţă de diversele naționalități de acolo, să 
aibă în această materie o politică lămurită și hotărită. In mare parte, 


CRONICA EXTERNA KR 


reuşita acțiunii lor depinde chiar de politica ce vor adopta faţă de naţi- 
onalități. Dacă vor adopta o politică de asuprire a naționalităților balca- 
nice, vor provoca un conflict genera! în Balcani, care îl va duce sau la 
pierderea Macedoniei, sau la o intervenţiune energică a intregului con- 
cert european. Dacă dimpotrivă inaugurează în Macedonia o eră de ad- 
ministrațiune liniştită şi cinstită şi un regim de libertate, care să permită 
tuturor naționalităților să se desvolte şi să propăşească, sau în fine dacă 
vor da Macedoniei o autonomie aproape desăvirşită, în afacerile lăuntrice 
aie cărela vor păstra numai atita putere de intervenţiune cit trebue pen- 
tru a împiedeca conflictele și a întrina ambiţiunile nesocotite ale dilerite- 
tor naţionalităţi rivale, vor ciştiga simpatia Europei şi vor sill-ọ să seab- 
ție dela otice fel de amestec în afacerile imperiului otoman, Că nici 
atunci situația cu statele balcanice nu va fi strălucită, că şi atunci Bul- 
garil, Sirbii şi Grecii vor nutri speranțe de cucerite in Macedonia, aceasta 
este sigur. Dar cel puţin tinerii Turci vor fi ciştigat vremea trebuincloasă 
pentru a reorganiza temeinic imperiul otoman şi pentru a reface din ele- 
mentele musulmane-—dacă elementele străine sint destinate să se des- 
prindă de tulpina turcească—un popor cu dreptul la viaţă şi la respec- 
tul străinătății, Dacă în indeplinirea acestei îndoite sarcini tinerii Turci» 
ştiu să aducă aceeași moderaţiune, aceeaşi hotărire, aceeași matură chib- 
sein, întrun cuvint aceleași calităţi de cari au dat dovadă cu prilejul 
revoluției, ei vor putea să inlăture treptat toate greutăţile ce le stau în 
cale şi să realizeze în intregime aspiraţiunile lor. 

Noi le dorim să reuşească, fiindcă e interesantă, în sine, sforțarea 

ce face un popor ca să se regenereze, ca să reaprindă idealul în suflete 
ce nu mai erau frămintate decit de patimele cârmnii. Le mai dorim să 
reuşească, fiindcă poate atunci, marile Puteri vor Ințelege infine că soarta 
a putut imparte naţiunile în naţiuni puternice şi în națiuni slabe, 
dar că aceasta nu este un cuvint nici ca naţiunile slabe să naibă 
dreptul ta viaţă, nici ca națiunile puternice să se creadă îndrituite a a- 
supri pe cele slabe. Se poate deasemenea ca tot atunci marile Puteri 
să mai inţeleagă că dacă vicisitudinile Istoriei au putut să sfişie o na- 
tonalitate şi să pue fiecare bucată subt sceptrul unei alte stăpiniri, nici 
aceasta nu îndreptățește ce cei tari să impiedece, prin puterea lor, rein- 
tregirea aceloraşi elemente etnice, ŞI dacă Europa ar înţelege aceste 
două lucruri, cit n'ar cîştiga statele mici, cum sintem noi, şi ce progrese 
n'ar face politica păcii generale, pentru care luptă azi toate spiritele Iu- 
minate din lume? 


L G. Duca. 


Cronica Veselă 


CALEIDOSCOPUL LUI A. MIREA 


Sonete Rusticane 


Prolog. 


Mi-a dat ginsacul cea mai fină pană 
Şi-un strugure de boz mi-a dat cerneală 
Zicindu-mi : „Scrie cea mai colosală 
Poemă scrisă 'n Dacia-Traiană. 


Să pui întrinsa viața rusticană 

Cu disciplina ei patriarhală: 

La opt te culcă şi la trei te scoală, 
De vrei să datt natura suverană !* 


Ginsac iubit, poţi să te umili 'n pene! 
Am să v'ascult, cu toate că mi-e lene, 
Şi-oiu căuta să fiu la înălţime 


Spre-a dovedi, cind vreau, ce pot să fac 
Cu patru strofe, cinci părechi de rime, 
C'un boz şi cu o pană de ginsac ! 


CRONICA VESELA 


Cucoşul, 


Mereu aud prin somn prelungi somaţii 
Şi cresc biruitoare cucutiguri... 

Ai spune un norod cuprins de friguri 
Trezit In zorii unci proclamaţii... 


Cu somnul luptă ochii mei nesigur : 
Sint în Stambul ori am halucinaţii 2... ' 
Văd valurile unei brave na) y 
Escaladind ale robiei diguri... 


Tot mai strident s'aud cintind cocoşii... 
Mă scol... Pe cer o semilună pală 
Şi în ogradă numai fesuri roşii... 


S'au ridicat găinile rebele ` 
Hai, dă-le-o constituţie liberală 
Şi tu, Abdul Hamid al curții mele! 


Răsăritul soarelui, 


Imi sorb acum cafeaua in balcon... 
Cresc nori ca aburi grei dintr'o câăldare... 
Un tunet, cind şi cind, în depărtare 
Încearc'o gamă, ca un bariton, 


Ce-o fi fierbind la răsărit, în zare, 
Divinul nostru nevăzut patron ? 

Îşi potcoveşte caii Apollon, 

Ori ce să fie-acesi incendiu mare P.. 


Tot mai compacţi ies aburii acum, 
Dar flacările cresc mai vii şi ele, 
Din ce In ce tot cerul il ciştigă 


ŞI iată că, prin nourii de fum, 
Ca un simbol al Rominiei mele, 
Răsare-o uriaşă mămăligă ! 


Sai VIAŢĂ ROMINEASCA 


bm 


Paingul. 


Cercam tihnit o nouă poezie, 
Ca să-mi continuu ciclul de la ţară, 
Cind fantomatic prinde să transpară 
Pe manuscris o umbră viorie. 


Privesc mirat şi văd din bagdadie 


Cum un paing, torcind un fir, coboară 


Asemeni unui saltimbanc pe sfoară, 
Treptat mărindu-şi pata pe hirtie. 


Ce cauţi tu, o negru musafir, 
Ori te-a atras al lirei mele cintec ?-— 
Dar el se legăna pe albu-i fir: 


„M'am coborit să-mi văd şi eu de pintec, 


Căci eu, la masă, nu consum idei— 


Eu fac, nu scriu, ca tine, „Funigei....* 


Vis biblie. 


Am fost să-ml văd ocolul meu de vite.— 


Sărmanele, duc lipsă de nutreţ... 
Am dejunat apoi, şi întrun Jet 
Am aţipit vre-o citeva clipite, 


ŞI tată 'n vis mi-apar şapte poeţi 
Slabi, jigăriţi, cu feţe scotilcite 
Şi-alţi şapte graşi, cu burţile boltite, 
Păscind în mijlocul unei fineţi, 


Ca Faraon am tresarit cu frică 
Şi am strigat: losife, tu explică 
Ce-o fl "'nsemninu aceste lighioane ? 


Şi-a zis Iosif atuncea: „Faraoane! 
Fă material pe şapte ani, că 'n ţară 
Va bintui o criză literară ie 


CRONICA VESELA 


Indignare reciprocă. 


Cu pana ta măiastră cinci sonete 

Am scris, cum vezi, pănă acum, ginsace— 
Dar pana s'a uzat şi nu mai face— 
Dă-mi altă pană..."—,„Nu, destul, poete! 


„Vrei să mă jumuleşii de viu ?! Dă-mi pace! 
Plătesc cam scump promisele cuplete, 

Eu nu-ți mai dau nimic... Mii de regrete! 
De-aci incolo scrie cum Ii place!....* 


„Măcar o pană däm, te rog, confrate ! 
Salvează-mă! Acesta 'ţi este rolul!“ 
—,„Las' cam salvat odată Capitolul 


Noi, giştele,—şi tot am fost mincate... 
Purtarea voastră nu-i de loc galantä.." 
— „Hai, marş de-aci, friptură ambulantă !* 


A. Mirea, 


FĂRIMITURI 


Făcul-am băi de Tekir Ghiol, 
Sint minunate; 
Chiar mort, o cură de nomol 
Te 'nvie "pn rate. 


M'am dus la băi ca damblagiu, 
O boală tristă, 

Ş'acum sint sprinten şi zglobiu, 
Sint... baletistă ! 


Un scaun cu picioare trei 

Eu am, şi mi pare, 
Tâmplarul "mi-a cerut cinci lei 
Ca să'l repare. 


Nu-i dau cinci lei de-aş şti că mor! 
H duc la vară 

La Tekir Ghiol,—şi'nc'un picior 

O să-i răsară! 


TRIER We ah, AA SA 


VIAȚA ROMINEASCA 
Tantal, 


Fetiţa "mt place... Nu "ndrăznesc 
Să spun că o iubesc.. Nu face 

La vrista mea să mai iubesc! 
Poate-i prea mult satt: că'mi place. 


Glumiim pe țărmu-albastrei mări 
Şi 'ndur tantalice canoane ` 
Prea-i mică să-i dau sărutări, 
Prea mare să-i ofer bomboane! 


Scrisori din Ardeal 


La 'ntoarcere, 


Moartea zen ? ergeet Pia: Adunarea dela 
Popeştii astăzi părăsesc Constanţa. PD a ea E Alta MIEI, 
Bărbatu-i vesel c'a scăpat de birt. 

Cucoana, ce d'abia 'ncepuse-un flirt, 


Oftează că s'a isprăvit vacanța, 


In una din scrisorile mele recente, arătasem că la Caransebeş este 
năcaz mare: Apponyi s'a năpustit asupra instituțiunilor din cetatea gră- 
nicerilor romini şi, cum unui comisar guvernial nu-i este greu să gă- 
sească chiar nod în papură, decretase destituirea mai multor profesori, 
iar acum în urmă se uneltea chiar îndepărtarea din scaunul episcopesc 
a lui Nicolae Popea. Cerul a fost insă îndurător: a chemat la sine (în 
ziua de 26 Iulie, 8 Aug. n.) pe demnul elev al marelui Șaguna. Lovit 
de apoplexie, cauzată de frămintirile şi supărările din urmă, Popea s'a 
stins la vrista de 83 ani. Dela 1845 incepind şi pănă la sfirșit, numele 
său este strins legat de viața noastră naţională. A fost mina dreaptă a 
lui Şaguna, luînd parte la lupta pentru reinfiinfarea mitropoliei romine 
gr. or, scăparea de sub jugul ierarhiei sirbeşti, la întocmirea şi elup- 
tarea Statului organic (autonomia bisericească şi şcolară), a fost între 
întemeietorii Asocisţiunii şi preşedinte al ei; în lupta politică, afară de 
Şaguna, nici un prelat nu s'a ridicat; Popea a fost întemeietor şi preşe- 
dinte al partidului național şi cit a trăit, sprijinie-a fost naționaliștilor, In 
Camera magnaţilor a rostit vorbiri cuminţi şi energice, apărindu-şi biserica şi 
şcoala şi întreaga viață naţlonală rominească. Şi fol ce a agonisit In 
viață, neamului a lăsat ` deschizindu-se adică testamentul, s'a aflat că 
a lăsat diecesei sale 250,000 coroane, din al căror venit 200, burse la 
studenți, 209, pentru meseriaşi, 1W/, consistoriului, iar Si se vor 
capitaliza. 

Mai presus de toate, a lăsat romori intelectuale, scrieri istorice de 
înaltă valoare, pentru care activitate a sa Academia romină l'a ales 
membru în secția istorică; discursul său de recepțiune a fost o adevă- 
rată serbătoare la Academie (a vorbit despre activitatea marelui mitropo- 
lit Șaguna), 

Inmormintarea s'a făcut la Îl August. Academia a fost reprezin- 
tată prin d. |. Bianu, care a depus o coroană şi a rostit un duios pa- 


— „Am datără o groază de parale, 

„Şi "n schimb stomacu mi s'a 'ntors pe dos!* 
Cirteşte dom" Popescu furios. 

„Ah, Lino, mine să'mi găteşti sarmale !* 


Ea tace... Et îi strigă: — „N'auzi, Lino ze 
Ea spune-un dar distrat... Visa cu dor 
Cum o călca de dulce pe picior, 

Subt masă, ofițerul—la Cazino... 


Tarascon 


O e pa fa 


"290 VIAŢA ROMINEASCA 


negiric, Din partea diecesei a vorbit dr. Just? Olariu, director al semina- 
rului. Coroane s'au depus multe. A condoliat în primul rind M. Sa lm- 
păratul-Rege. 

Abia a fost înmormintat marele prelat şi ziarele maghiare au şi 
început manevra pentru ca să ajungă ales un—maghiaron. Dar despre 
aceasta într'un număr viitor !... 


Adunarea generală a Asociaţiunii s'a ţinut în Șimleu (pe hartă: 
Szilâgy-Som!ys), în zilele de 7 şi 8 August n. Cu acest prilej s'a aran- 
jat şi un fel de expoziţie de ţesături naţionale, în pavilionul construit 
anume pentru ținerea adunării, 

Adevărata şi marea expoziție etnografică a fost insă cea din sala 
„de gimnastică a liceului catolic. Aici au fost expuse obiectele confecți- 
onate în atelierul „Reuniunii femeilor romine din comitatul Hunedoarei," 
reuniune a cărei prezident este d-na Elena Hossu, născută Pop de Bà- 
Seat, iar conducătoarea atelierului este d-şoara Tiberia Barcianu. S'au 
expus lucruri admirabile. O bună idele a lost expunerea portretelor ma- 
rilor bărbaţi ai comitatului, Intre cari în primul rind Simion Bărnuţiu, 
apoi episcopii Gr. Maior, L Alexi şi Ignatie Darabant, toate executate 
de pictorul Const. Petride, fiu al comitatului şi el. 

S'a jucat piesa „Moise Păcurariu“, scrisă de dr, D. Stolca, redac- 
torul revistei poporale „Gazeta de Duminică" din Simleu. Au jucat di- 
letanţi, dar între ei şi A. Pănuţiu, artist şi bursier al Fondului de teatru, 
A fost un entusiasm cum la noi numai odată ori de două ori e pe an, 

Intre alte multe lucruri depuse la biurou este și opera d-lor Sil- 
vestru Moldovan şi N. Togan: „Dicţionarul mumirilor de localităţi cu 
poporaţiune romină de pe teritoriul statului ungar“, După ce se va ti- 
pāri, vom reveni asupra ei, 

incolo s'au discutat şi decis multe lucruri bune, Discursul vice- 
preşedintelui Andrei Bârseanu a fost și de data asta la înălțime. 

E de remarcat că pentru acest prilej s'e alcătuit o monografie 
(schiţă) a comitatului Sălajului, 

Se extinde pe 326 pag, avind 83 fotografii şi o hartă rominească 
a comitatului. Intențiunea autorilor, d-nii dr. D. Stoica și loan P. Lazăr, 
a fosi să dea un tablou cultural şi economic al Rominilor din Sălaj. lată 
unele date statistice interesante ce ni se dau în monograñie : 

Starea materială a poporului romin sălăjan este In genere mulju- 
mitoare. Din peste 660 mii jugăre catastrale ale comitatului, Rominii au 
47", adică aproape 280 mii. Numărul proprietarilor de påmint e 20 mii 850. 
Starea culturală este inferioară, căci din 133 mii 572 suflete, ştiutori de 
carte abia sint 25 mii 515. Rominii fac peste DR", procente din popu- 
lajia comitatului, Biserici sint în intreg Sălajul 201, de fic-care 634 su- 
flete cite una. Şcoale sint 179 cu 167 Invăţători, Case romineşti se gä- 


A ETTI E 
SCRISORI DIN ARDEAL m 


sesc în tot Sălajul 25 mii 424, venindu-se astfel cite 5 suflete de fiecare. 
Alegătorii pentru cameră (dietă) sint 8%, adecă 10 mii 577. Acestea 
sint cele mai noi date statistice, adunate de autorii „Schiţei monogra- 
fice a Sălajului“, In broşura aceasta se vorbeşte pe larg despre trecutul 
şi prezentul poporului romin salăjan, 

Lucrarea aceasta e vrednică de toată lauda şi ar fi bine să fie i- 
mitată de toate comitatele în reședințele cărora Asociaţia ține adunare. 

Un moment înălţător al serbărilor a fost concertul dat de semina- 
"ai din Gherla şi corul cazinei din Simleu, sub conducerea d-lui George 
Groza, absolvent al seminarului din Gherla. Ca solist s'a remarcat d. St. 
Mărcuş. D-şoara Lucia Lazăr a cîntat frumos la pian, iar dr. Iustin luga 
s'a distins ca violonist. 

Culmea a fost executarea baladei „Constantin Brancoveanu* de 
Iacob Murășanu, profesor în Blaj, care a dirijat el însuşi; a şi fost ser- 
bătorit călduros, lar soliştii Mărcuş (tenor), E. Pop (bariton) şi Pompelu 
Vlăduţ (bas) mult aplaudaţi. 


kd H 


Peja stirşitul lunii Iulie, deputații naționaliști s'au întrunit la Arad, 
unde au decis să ţină cit mai multe adunări poporale, cerind sufragiu! 
universal, Dintre adunările ţinute, remarcabile sint două: cea dela 
lleanda-Mare şi dela Beiuş. Cea dintăi este centrul cercului electoral unde 
s'a ales de două ori dr. T. Mihali, lar Beiuşul este cercul d-lui dr. V. 
Lucaciu. In ambele, alegătorii au trimis telegramă de omagiu M, Sale 
la Viena, lar la /leanda-Mare s'a cerut alianța cu socialiștii, singurul 
partid care în statul ungar susține drepturile naționalităților (ear părea un 
paradox acesta !) şi luptă pentru sufragiul universal. 

Lozinca în inptă este dar: scoaterea tot mai mult în reliet, alipirea 
către dinastie, care chiar acum de curind a respins a doua oară profec- 
tul de lege reacţionar at lui Andrăssy şi stărue pentru sufragiu! univer- 
sal şi in Ungaria după felul celui din Austria, 

Tot așa, se accentuează interesul ce-l au naționalitățile de a se 
apropia şi a lupta împreună cu socialiștii, 

Privitor la alianța cu socialiștii, Tribuna din Arad serie: 

„Punctul următor al moţiunii cuprinde, cum era firesc, dorința ca 
votul universal să se intăptuească cit mai de grabă şi in forma lui cea 
adevărată, nu în felul mincinos şi nedrept al votului plural proiectat de 
guvern, În lupta pentru adevăratul vot universal, poporul autorizează 
pe deputaţi să facă legături și alianțe cu oricine şi-a propus acelaşi 
program. Punctul acesta are o Insemndtate deosebită, căci deputaţii 
nogiri capătă astfel dreptul de-a căuta mai ales prietenia atit de pu- 
ternică a socialigtilor in lupta cea mai grea ce vor duce“, 

Socialiştii sint tari mai ales in oraşe, unde, invers, Rominii sint 
slabi şi târă sprijinul socialiştilor n'ar prea putea să se mişte, 


292 VIAŢA ROMINEASCA 


Li + 
+ 2 


Deşi greul luptei la noi il poartă mai ales presa, totuşi puţină în- 
grijire s'a dovedit pănă acum faţă de soarta acestor luptători, Societate a 
presei nu s'a putut, căci guvernul n'a aprobat statutele întocmite de d. 
E. Ungureanu, un fel de mecenate al tuturor întreprinderilor naţionaie- 
culturale, 

S'a aflat acum un bărbat generos care să facă începutul unui fond 
pentru presa romînă. El nici numele wa vrut să şi-l spună. S'a aflat 
însă că e academicianul loan Puşcariu dela Bran, care din incidentul 
jubileului „Gazetei“, a dat 50,000 cor, pentru fondul ziariştilor. D. Puş- 
cariu a fost, la 1838, primul distribuitor (impărțitor) al primei gazete 
romine și acum trăeşte retras, dupăce a străbătut o lungă şi glorioasă 
cale (este jude de curie—casaţie—în pensiune), Fapta asta se laudă de 
sine şi ar fi bine să mai afle imitatori. 


+ 
Ki 4 


Zilele acestea presa romină de aici a înregistrat următoarele ` 

„In Siatina a avut în 20 iulie n. o mare şi rominească petrecere, 
care a ştiut să înmănuncheze tot ce-i rominesc şi distins în Maramureş. 
Dacă reprezintația făgăduită cu Z, Bârsan ma putut avea loc, Rominii 
totuşi au izbutit să organizeze o mare manifestaţie rominească pe te- 
renul social. Petrecerea se poate încresta în viața noastră ca un adevă- 
rat eveniment, căci cele din urmă petreceri romineşti in Maramureş au 
avut loc abia în 1582 şi 1889, deci cea din urmă înainte cu 19 ani. 
Veselia s'a început cu un obiceiu bätrinesc. S'a adus în sală un vas 
mare plin de ţuică. Intre ceremonii interesante s'a aprins ţuică şi păr. 
vicar Titu Bud, care în contra celor 62 de ani, incă tot are suflet tinăr 
şi inimă veselă, a încunjurat vasul urmat de lăutari. In urmă a gustat 
toți din țuica bătrinească. Tahloul sălii a dobindit un aspect deosebit de 
viu şi pitoresc prin cele vre-o 8 costumuri naţionale din Maramureş şi 
Sătmar. A luat parte la bal și prefectul comitatului cu doamna. Lista 
cea lungă a oaspeților romini ne dovedeşte cit de numeroşi şi puter- 
nici ar fi Rominii din Maramureş, dacă s'ar alia şi s'ar afirma mai mult. 
Dar şi balul acesta a avut un mare neajuns, Am fi dorit să auzim mai 
multă vorbă rominească și mal puţină vorbă ungurească atit de du- 
reros de adinc înrădăcinată tn familiile romineşti d'acolo.* 

Dacă şirele acestea au ceva îmbucurător, nu e mai puţin adevărat 
că ele arată pe deoparte letargia fraților din Jara lui Dragoş, pe de 
altă parte ni-i prezintă pe Marmurăşani ca foarte maghiarizați... Unde, 
care-l apostolul să-l deştepte şi să-i mintue? 

Ba August 1908 L Russu Şirianu. 


PRR d Puia 


Miscellanea 


wm 


„VIITORUL SOCIAL", 


Aflăm că organul social-democraţiei noastre nu va mai apare. 

Deşi de la inceput am prevăzut LN. R.*, 1907, No. 8, „Miscel- 
lanea“) că nu va putea avea o viață lungă, totuşi regretăm dispariţia 
acestei publicaţiuni, tocmai în acest moment, cind lucrările d-lui Gherea 
i-au dat un deosebit interes, 

ŞI mai ales, fiindcă răspunsul nostru la observaţiile d-lui Gherea 
-—întirziat din cauza vacanței,—riscă astfel de a răminea fără replică, — 
dacă d. Gherea nu se va resemna să-şi publice scrierile, intotdeauna 
interesante şi cari dau de gindit, în vr'o revistă mai puţin ortodoxă, 


O LĂNURIRE PENTRU D. I. SCURTU. 


DL Scurtu crede că am voit să-i scriem biografia, şi protestează 
că de zece ani, înainte de a fi cunoscut pe d. lorga, se complace, ca 
discipol credincios, în „atmosfera de munte* a d-lui Aurel Popovici,—şi 
deci n'a părăsit pe cel dintăiu spre a se alipi de cel de al doilea (cităm 
din memorie). 

D. I. Scurtu se înşeală. A 

Dacă d-sa ne afirmă aceste detalii intime, nu avem nici un motiv 
de a nu le crede adevărate, dar ele nu ne-au interesat nici un moment, 

Am atins, în treacăt, numai atitudinea d-sale de publicist. 

Şi aceasta, e lămurilă pentru oricine îşi va da osteneală să răsfo- - 
iască colecţia „Sămănătorului“ de vro 2—3 ani din urmă, 


IAR INCIDENTUL DE LA SERBĂRILE „JUNIMEI-. 


Notita noastră relativă la gestul d-lul S- Mehedinţi de la serbările 
din Cernăuţi, ne-a atras onoarea unei dezminţiri din partea „Convorhi- 
rilor literare*, (Fireşte, reprodusă imediat şi de „Epoca“, intrucit ştiut 
este că „C. L.* nu fac... „gazetărie in octavo"). 

Directorul bătrinel reviste,—cu acompanimentul de rigoare al ae- 
relor superbe, —tăgădueşte categoric că ar D săvirzit la Cernăuţi acea 


24 VIAŢĂ ROMINEASCA 


mică necuviință ce l-am imputat-o. Şi ca dovadă, publică textul „micii 
alocuţiuni“, pe care Var îi aşternut chiar atunci îndată pe hirtie, fiindcă... 
„s-a întimplat ca ea să nu île pe placul unui deputat de Josi". 

Şi „mica alocuţiune*, cum este acum publicată, e în adevăr ino- 
fensivă, din toate punctele de vedere. 

Intrucit, pe cit cunoaştem, nici un fonograf sau sienograi nu ne-au 
păstrat versiunea autentică, nu putem, bine înţeles, să reproducem 
acum textual cuvintele ce au fost spuse la Cernăuţi. Dar e şi inutil: 
aceste cuvinte au avut acelaşi înţeles pentru toți cel de faţă. 

Şi au fost faţă,—ca să cităm numal pe cei din ţară, —pe lingă 
serbătoritul zilei, d. D. Onciul, oameni ca d. N. lorga, M. Sadoveanu, 
St. O. losif, D. Anghel, etc., cari,—var recunoaşte şi „C. L.—sint în 
stare cu toţii să pătrundă adincimile micilor... să zicem „atocuțiuni” ale 
d-lui Mehedinţi. 

Ce rost dar pot avea, faţă de acest fapt, toale exerciţiile stilistice 
din jurul Jui ? 

(Sau insinuările relative la scuzele preşedintelui ? Nu ştie d Me- 
hedinți că a lost față la întreg acest incident şi d. D. Onciul, cate a 
contribuit chiar la aplanarea lui 7) 

Dar să trecem, şi cu atit mai mult că însăşi încercarea de a tä- 
pădui faptul şi purificarea „micii alocuţiuni* ne învedercază, că cel puţin 
după ce şi-a dat sama de ciectul produs, d. Mehedinţi însuşi regretă 
lipsa de bunăcuviinţă şi de taci, de care ne-a dal dovadă. 

Şi dacă, totuşi, şi cu acest prilej, obicinulta-i afectaţie de gesturi 
majestoase o aprementează cu injurii mal mult sau mai puţin stilizate 
la adresa noastră, nu ni se va cere nici un răspuns în această privință. 

D. Mehedinţi ne-a arălat de atitea ori că-i este inaccesibilă o alt- 
fel de „discuţie“, iar cetitorii, chiar din acest fapt insuşi, Îşi vor da sama 
de sufletul ce s'a revărsat în -mica alocuţiune* din Cernăuţi. 

ŞI, nu le e indiferent, la urma urmelor, dacă inteligenţa sau carac- 
terul H suggerează succesorului d-lui M. Dragomrrescu la direcția „Con- 
vorbirilor* aceste atitudini splendide ? 


P, Nicanor & Co. 


"17 E 


Recenzii 


A. Miren, Caleidoseopul publicat 
de D. Anghel gi Si. Iosif. Editara Mi- 
nerva Bucureşti, 

D Geen Inrit ai A. Mirea 


La nsadi un memorat al taes, 
Teste ca Dumaeeciroa |, 


(Minna, Caletäostzstt 
Un eit eitese mai mult vulamul lui 
A. Maren, eu at nu mà pot decide a 
preciza. in frazele grele ale prozei 
mela, ineintarea ee mi-a priclanil'p 
utinchipnital foe de artificii ce e a- 
cest Caleidoscop. 
due) do imagini strilueitoare, $r- 
vorile din funtazia cea mai bogată și 
mal peinfrinată n acestei tripla per- 
sonalităţi, „deztrobeşie un şir de roza 
moarta“ din suletul estitorului, „Sta. 
pia pe tot fantaseule, veai să laşi spi- 
ritul acesta selvteolor să arunce la 
intimplare fucurile sale în mil de cu- 
lori, peniru en din ele sñ risari, in 
mii de imagini neprevăzute, o hime 
funtască, absurdă și ineinlAloare, 
Arlechini, ce prind si trimit intro 
racheta, cu postul Jar de comeñianti, 
o cugalare ascuţila, o lierimă ras 
trintă în prisma unei ironii, un sim}i- 
mint duios ee sa usemnde inlr'un ha- 
hot de ris baljovoritor ; alergarea ame. 
titoare à unei vervo nesecata ce prin- 
de la' otimplare chipurila, imaginile, 
vorbele, în impărerhieri stranii, fu- 
roce, surprinzatoare, o fzeria absurdă 
ce imbracă mii de forme, resare sise 
șterge ca sub bagheta magică a vi. 
tiplului şi ip veri nenstimpăratului en- 


Prin, Lucrurile javia in jurul tău, to 
strimbi, rasfriazind în limbajul lor 
straniu, tn miile lor de schime comice, 
ingrijitoare. sinistre, ridicolul, dagerta- 
viunea şi zidârnicia cu cari da vea- 
euri ne frămintăm în fata tor. Chipu- 
rile erase, iau proporții colosale, ehi- 
nuitoare ea arătările din vis, figuri 
fantastice sa proacteaza din safata! 
nostru luleupind iluziile, mapirațiile, 
nădejiila şi durerile noastro, fantome 
lunare ca ne bialue risad ugor de 
noi, ca ironie lor Jalateeptz de npa» 
UL nereule. O lume ee ar fi jocul fan- 
tastier al unni spiriduz sapal din Wal- 
hale, avind puterea să afarime lanţu- 
rile grele ale reslilaţii si invuirea să 
mădească după fantazia ss, eu sftzi-, 
miturile noastre də vis ai frinlarila 
noastre de ginduri, o luma Tu care ca 
Intro oglindă fermecatii s'ar răslrinze 
chipurile noastre in strimbătura arj- 
ciunii sufleteati, în aludinea zipâcita 
a proativi fara marzial, In ridicolul 
nesfirșit al imbecilitâţii gravo şi in- 
gimfste. Iar printre aceste chipuri, spi- 
tiduşul nostru ne face lumbe galultad 
pănă In påmint prostia zapacita, ding 
ua bobiraae gravitații imbeeile, stin- 
gherind ingimtarea in beata conteme 
plate de sive însăşi, tarburind chie- 
tudinea color deprinşi a pași mereu 
pe același drum, rumegind cele vilesa 
idei căphlale cu mare iruda, speriind 
pustictatea lor suletesseă eu focul ne- 
intrerup! ai glumelor, eu neprevizu- 


E VIAŢA ROMINEASCA 


tul, bogăţia şi strălucirea atitor por- 
spective noi, Caleidoscopul se invirte 
mereu, sehimbind spectacolul cind ver- 
sul își eiată muzica lui ciudată și säl- 
tăreață, evocatoure a lumii acesteia 
fantastică, absurda şi incintătoure, 

Tu, ori cine ai fi, treime dumneze- 
iaseă, spiriduş scăpat din Walhala, 
seinteere scăpirală din lumina veşni- 
ciei, binevenită De intre noi muzica 
versului tău ce, ca odinioară cântul 
lui Orfeu, a reinviat suletele noastre 
din amorțeala în care lincezeau, bine- 
venita fie lumina veseliei tale ce a creat 
în lumea noastră cenușie şi uniformă 
colțul acesta de neprovâzul, feeria Iin- 
eintatoare în care nu domneşte decit 
spiritul, fantazia și euprițiul, 


Al. G. Florescu. Sanda, piesă 
in trai acte, Bucuresti, Institutul de 
Arte grafice Carol Gâbl, 

Nici un gen literar nu impune cu 
mai multă evidență spiritului absurdi- 
tatoa concepțiunii artei pentru artă de 
cit teatrul, 

Dacă nu ai o conceptie lamurită şi 
puternică despre lume şi viaţa. în Iu- 
mina căreia să prezinti episodul seurt 
ce trebue să se desfişoare în spatiul 
celor 3—4 acte şi in timpul unei sări 
de reprezentaţie, dacă nu pui o pro- 
blemă sufletească sau socială in en- 
drul văreia să se främinte persona 
giile cu puterea realităţii, dindu-ți im- 
presin unei vieţi în luptă eu eu in- 
sāşi şi eu cele de prin prajurul său, 
conflictul în cure să se vădensei pu- 
teron eu care ne slăpinese upele con- 
ceplii morale şi sociale, piesa nu se 
poate susţine. Mui curind reuşeşte o 
piesa tezislă, in care arla o suerilicuta 
preocupărilor morale şi sociala, decit 
una in care atilulinea autorului In 
faţa vieţii şi a lumii e şovailoare, 
vagă şi nesigura. La nol, publicul atit 
de hulit pentru aplicarea sa exage- 
rată spre teatrul strain, a ingădui! pe 


afiş o iarnă intreagă piesa Mamă, a 
d-lui Micleseu, ce e cit se poale de 
slabă, şi a făcut chiar un succes pie- 
siei d-lui Florescu cu toate neajunsu- 
rile «i. tocmai pentru că leza din a- 
ceste piese îi era simpatiea. 

Teza d-lui Florescu e, dealtminteri, 
ca şi a d-lui Mieleseu, zugrăvirea des- 
trăbălării moravurilor diu lumea zisă 
„bună”, destrăbalare ce innâbuşă ins- 
tinetele cele mai puternice şi spul- 
bora din suflete chiar urmele demni- 
taţii omeneşti, dezlanțuind tot ep e 
mai josnic şi mai animal in om. 

Subiectul e conflictul dintre o mamà, 
produsul col mai reuşit al ucestui me- 
diu, și fata ei Sanda, ereseula departe 
de ea, la Paris, la călugărițe, unde, 
lipsita de calda alccțiune a mamei, de- 
vine mistică şi se catoliceşte. Daca 
nu se călugăreşte, #coarta e datorita 
intimplării că Sanda iubeste pe un 
tinar Mihai Lavin, în familia cârula 
mergea la Paris, Intoarsä dela Paris 
afla numai decit ca tinărul Lavin, ce 
venise in țară inaintea ci, iubeste po 
mama sa. Urmează apoi sinuciderea n- 
cestuia din cauză eă Elcâu Il pärásė= 
şto pentru alt firt. 

In setul al Ill-lea, copila se hota- 
riște să se ducă la eñlugärie, urmează 
desparțirea, iar piesa se termină cu 
aruncarea mamei înlr'o mona avèn- 
tură, Pentru a-şi alina simțimintul de 
singurătate iu urma plecării Sandei. 

Caracterele nu se desemnează Dien, 
iri eu liren lor adevărată, niei in 
vorbe, nici in acțiuni. Acţiunea itt- 
săşi, care trebue sà fle strinsă şi des- 
Tâșurată gradat pentru a alcatui mo- 
mentele decizive din viața sufleteaseñ 
a persunagiiloe şi a suslina astfel jn- 
leresul piesii, e Ingrămadită toata în 
citeva înlimplari mari div metal I, lin- 
cezind în celelalte doua acto şi mai 
ales în aclulal ll-lea în care ea este 
nulă, 

Mediul în care intră personaziul 
principal; Sanda, ciod se intoarce de 


RECENZII a 
ee Ee Eu 


la Paris, ne-ar fì putut fi zugrăvit in eu- 
lori vii dacă autorul ar fi reprezintat 
acest mediu în raport cu ea, seoțind 
in relief, prin contrast, personalitatea 
«i şi punind în lumină conflietul ine- 
vitabil şi adine dintre ca şi acest me 
diu, dintro sufletul ei şi sufletul d-nei 
Radan, muma sa. Pentru aceasta insă 
ar H trebuit ea Sanda să aibă perso- 
nalitate puternică şi originala şi con- 
flictul sa se desemneze incă din aelul 
I scena II, eind Sanda vine în contact 
cu acest mediu. Ea ur fi trebuit sä 
aibă vorbe, gesturi, accente izvorite 
din umanitateu ei adinci, scăpărări 
de fulger orbitoare in intunericul și 
deşărtăciunea lumii aceştia, nu să se 
prezinte publieului ea o giseulița ne- 
vinovată, eu simţiri, gindiri și vorbe 
banale ce nu zie nimic nici în secnele 
de dragoste, nici în cele violente și 
dramatice. Atunci nu ar îi fost nevoe 
pentru zugrăvirea mediului acestuia, 
a lumii aceștia deşarte şi soci, de a- 
cele scene jignitoare pentru gust, în 
cari femei fr serupal se aruncă 
slingaeiu şi grosolan in capul barba- 
Dor, ce nu stiu eşi din ineureatură 
derit cu brulalitaţi, și acel flirt dintre 
d-na Radan și Margineanu, al eârui ton 
te Dee să te intrebi cu mirare vam 
in ce lume s'ar putea petrece, Of 
poale astfel realitatea în lumea mare 
a societăţii noastre, dar publicul, ma- 
relo public, ee nu o cunoaşte, e dos 
cepțional, jignit, căci el se asteapta 
să găsească la ucesti oameni uceeași 
ştiinţa de agi invalui brutalitatea lor 
sufletească, ep se vâdeşte în meşteşu- 
gul de a-și desvălui frumusețile şi su- 
ducțiunea lor trupească. 

„Dar daca acesta paiaţe din lumea 
mare nu au in piesa d-lui Florescu 
fantazia, eleganța şi grația, eari să 
mascheze şi să faca suportabil spec- 
tacolul decăderii lor morale, ele sint 
lipsite in acolaşi timp de orice urmă 
de viață, din care så se poată motiva 
acțiunile și să-și poată senate semni- 


ficaţia, Nimic nu ponte pune in lu- 
mina adevărată aflarea toribilului a- 
devăr ` iubirea dintre alesul eroinei şi 
muma ei, nimie care să dea impor- 
tanţa deznodamintului ` plecarea fetel 
la călugărie. 

Este această trecere a fetei prin 
viața eochetei Elenei Radan un epi- 
sad fara insemnntate, după care viața 
ei continuă a se desfăzura uşuratiea 
și destrâbălată, sau este pentru sufle- 
tul acela egoist, amoral şi uscat o 
clipă, în eare trasare glasul iubirii de 
mamă, o clipă dureroasă, În care ea 
simte grozava apăsare a singuratații, 
a izolării morale prin pierderea copil- 
lui 7... Din piesa nu reesă nimie, Au- 
torul pare a nu-și da samă că in- 
cheerea, gestul, prin care Elena, ur 
mind indemunului vieții de a sorbi ul- 
timile picături din deliciile dragostei, 
cheamă pe Mărgineanu, ar À fost un 
gest potrivit și un desnodămini sem- 
nificativ, dacă ar fi cântat să dea pre- 
cis şi frane d-nei Radan una din n- 
rain doua atitudini. Aşa cum e însă 
piesa, autorul soräe intre amindouă 
şi desnodâmintul nu însamnă nimic. 
E insă oarecare ştiinţă în ale scenei 
şi multă indeminare in minuirea per- 
sonugiilor, ce au ingădnit, pe lingă 
leza simpatiei, snceosul relativ al 
piesei d-lui Floreseu. 


LH 

Bucura Dumbravă. Hoiducul. 
Tradus de T. N. Editura „Librăriei 
Şcoalelor* C. Sfeten, 

Intre tipurile acestui roman, este un 
tip de futa, domniţa Ralu, a Ini Ca- 
râgea, pe care autoarea l'a zugravit 
cu multă pricepere şi dragoste. In- 
ehipuiți-va o fiinţă, ale carei grat 
femeeşti ar fi numai viveiunea şi di- 
bul, o tinâră domniță care şi-ar pe- 
troco vremea numai vorbind de arta 
şi metafizică cu prietena ei Sultana, 
de a cărei frumuseță strălucitoare nu 
numai ch nu e geloasă, dar e mindră, 
o lemee care-şi poartă scumpele o. 


33 VIAȚA ROMINEASCA 


Coure şi podnabelo begale en „filozo. 
De", cure înţelege Ininicul limbagiu al 
muzicii Ini Bectowen şi posedà cele 
mai subtile problemo de metaizieã, 
enre e siit de pătruneâtoare in jøde- 
careu bărbaţilor, (pell pu se poate iln- 
ziona asupra lor at dori nu ar putea 
iubi dreit pe un Kari Moor, adică pe 
un erou cu un sulet atit de copila- 
rese de idealist, cu un suflet atit de 
smiatit, de iubitor de alţii, ea acel ca- 
pilan de hoți, 

Inehipuiți-va ocum el un ssemensa 
suflat, prpuiind aven, ca in roman, 
speclacolul vieții acestui erou şi mul- 
lumirea de a-l vedea scăpat de la 
moare da iubirea gingagei Sultana, 
ar A vrut să-l ereezu, intrupiadu-l ine 
tr'o fină vie şi reală din istoria ţA- 
rii, in Jianul baiducul,—desigur ulunei 
că domnița Ralo ar fi seris aidoma 
acest roman, eu singura diferenţa <a 
lar fi seris in grecește, in loc să-l serie 
în limba ini Schifer, 

Romanul, care nu e operă de artă 
desavirgita, e tolugi o producție lite 
rară foarta interesanti, o incercare o- 
riginală şi inteligentă de a îmbrăca 
in baina realitaţii şi a istoriei visul 
unei domniţe cu gustul subțire şi su- 
Beta delicat, care, deşi e romincă, 
scrie in nemţeşte şi räsfoosto paginile 
ingăâlbenite de vremuri ale documen- 
Joint, penlru a găsi adevărul şi renti- 
tatea, Bind şi riminind totusi o Minta 
cu patria acolo unde este „cuibul eu- 
ului în nori“ cum zice eroina sa fa- 
vorila, domaița Ralu, 


Ludeoyie Daug, Iluzii. Roman. 
Minerva, Bucuresti. 

Cu vele mai bune romane ale noas- 
tre, totuși nu ne putem considera de 
cit în spre roman, după fericita ex- 
presie a confratelui Ibrăileanu. Deci 
nu avem o tradiție, un fel de alcatu- 
ire fip a romanului, in care sa intre 
eu tşurință o aventură banala, care 
tratată în gustul publicului, sa poata 


trece drept roman şi să oblije cees 
re numim un succes de librărie, 

D Dang, imprumulină de la Fran- 
cezi „la maniere de fuire”, procedeul, 
cum ai imprumuta de pildă o rețetă 
de bucătărie, Iincearră cu oaroeure s- 
bilitate, deşi eu împesferţiunile și 
slingaciile proprii acestei transpoziți- 
uni, să serie o istoria in gustul ma- 
relui public. Po linga istoriile cu 
crime și aventuri, pe lingă acele, da 
o emaţie mai nouă, de polilişti și gou- 
nu dupt om ă la Sherlock Holmes, 
marele publie gustă foarte molt isto- 
riosrele din mediul sën, în care găseste 
ecoul mărit al imabnlagismelor ce fac 
alimentul vonvorbirilur lui zilnice, 

biz deci ea autorul le serveşie o 
Asemenea poveste, în istoria a doua 
surori sin lumea mijlocie Una, eva 
viriuoasă, cn orice virtute ce se res 
pectă, nu are istorie propriu zisă; èn e 
pasă în roman nomai ea contrast gi 
en mijloc comod intru dezlegarea si- 
tuațiilor dificile, Istoria propria zisă e 
a celei do n doun, care, runilousă și 
ușuratică, nu viseaza decit traiul plin 
de deșărtăciuni al lumii bagate. På- 
rinții, burghezi naivi, chiar prea naivi 
şi de un fel de naivitate ce pu © a 
micului burghez bucurestean, se lasă 
și ei wiermen? de iluziile fetei, eare 
cedează ispitei, sub forma unei prie- 
tano bogate Lili Radian, şi eade lu 
għiara unul desfrinat ordinar, bärba- 
tul acestei Lili, Noroc insă că după 
multe peripeții, cari n'au alta valoare 
deci! că mulțnmese gustul micului 
burghez de n cunoaşte aventurile aşa 
zisei lumi bogate, intervine sora vir- 
tuoasă, care redă familiei po această 
vielimă a iluziilur sale, piagărila, cu 
un copil, dar gata in fine să facă fù- 
ricirea uuni tiuăr vär, care o iubea 
de mult dar uwi puten oferi deel o 
situație sovială annlosgă eu acea in 
cara se găsea en, adira foarte modes- 
tă. Povestea se sfirgaşte cum e mai 
bina: Iae im), îndulosări, virtutea răs- 


plătite, oile rătăcite puse po calea a 
derărului. Viţiul și orgia nu au se 
vit decit ca pimest acestei duleegi i 
torionre morale, ṣi atit numai cu s 
facă lacrimile și induiogarea la së 
gii mai plăcute și să mulțumea 
perverzitatea omului modiocru, satis 
facindu=i în acelaşi timp curiozitatea 
naupra felului cum petrece desfrinata 
neletale bogata, a cării deseriere de 
altminteri atit de vulgară, corespunda 
imaginației oricärul burtă verde, caro 
viseură ceum se petreacă elni s'o Îi» 
bogati. 

De la titlu: Huzii, pănă la deserie» 
rea vieții celor cari pelzee, ṣi pănă 
la morala eltină şi bunulă ce se 
decaieaz din aga zisul roman, totul e, 
«ui oarecare îndemânare, aleâtuit in yo- 
derea unti anumit public. Do accoa 
pu trebue să căutăm ac) nici tipuri, 
niti stil şi niei una din eslitățile ce 
ohicinait la căutam ln operile de arti, 
Pe acest anume publie, 1 are de ail. 
minteri de obiceiu în vedere d, Daugs 
și aecastu e cauza darăderii din ce în 
ca mai mure a literaturii d-sale, earo 
ne-ar [ dat de sigur altâceva, dacă d, 
Daus ar f eñntat sa realizeze un ideal 
de artă și nu ar fi vinul moreu, cu 
orice pref, numai succesul do librarie 


KL 

Camille Bo», Pessimisma, Fémi 
nisme, Moruliame, Bibliothèque de Phi- 
losophie Contemporaine. Felix Alcan, 
Poris. 

Fizionomia unei epoci nu stä nu- 
mai in acele caractere considerate ca 
generale şi intipărite în monumentele 
rămase de In ea, ci si în unele idei 
şi concepliuni cari, fără a f numărate 
printre vela mai caracteristice, ne Hi- 
murese psichologia acelei epoce, atit 
prin faptul că au fărul preocuparea 
simultana a unei generaţii, cit și prin 
soluțiunile ee În capătă în deosebi de 
trecut, 

D. C Bos, consideră printre aceste 
preocupările generației actuale rela- 


Biblioteca "(Tote zt) RH 


re la pesimism și feminism și, ca a 
re npurlinină escluziv epocii noas” 
e, starea de vriz urută morală prin 
re trecem, ladoclile, urvolu dea 
āsi un ideal moral, care să räspun- 
A cerințelor intelectului şi culturii 
onstre, sint desemnata da autor sub 
denumirea generali de „moralism“, 

Pesiminmal fim considerat de am- 
tor ca o stare de suflot ce işi are ori- 
gina în religiaritateu omenirii, e stu- 
diat in trei momente insemnate din 
evoluția religiousă: apliritaten, eres- 
tinizmul şi uteizmul, 

in apticitate nu găsim nicâjei pe 
simiamul ea o euneapiie sistemulieă a 
viaţii. Putem insă mrmări în toate 
sistemele ei de filosofie urmele lui, 
Ceen ce a implodieat insi fowmnlarea 
lui ea o teorie a vieții (Weltanscha- 
uung), a fost faptul eñ eci vezbi Inte- 
meiază looria vieţii pe concepţia o- 
e, nu pa cunoștință, și ia eti- 
că domnea pretutindeni epdenoniz- 
mul, credinţa, certitudinea in pu- 
tințu realizării „binelui suprem“ pen- 
lru taţi şi pretutindeni pe pimint, 
că fericirea depinde de om şi se poata 
realiza impolrivu imprejurărilor ax- 
lerne, ori cure ar Ñ velo. Această ere- 
dinja persista alături cu cula mai des- 
enrajante conelizii alo eunostințiila epi- 
carieni, ce nu aveau nici credința stoici- 
lor intr'o ordine stabilă şi perfecte, gi 
nici credința modernilor in progres. 

Pesimizmul modern se datoros- 
te religiei crestine, El pune stă 
pinire pe sufletul omului din clipa în 
care creșiinizmul inlocueşte certitud- 
nea în pulința realizării fericirii pa 
påmint, prin speranta că en se rare- 
aliza inte'o viaţă viitoare. 

Chiar conceptia judaică, deşi a 
transformat  conrepția luminoasă a 
Urecilor, eari priveau lumea ca o cres 
aţiune a zeilor pentro desfatnrea lor, 
in conceptia intunecată a unei datorii 
impusă de neindurutul Jahyeh, inca nu 
ridicase nădejdea realizării fericirii pe 


300 VIAȚA ROMINEASCA 
Seier nhen en EE 


påmint- Cu greu, dar totuși se putea 
incă dobindi realizarea fericirii de la 
zeul Ivdeilor. Puteren creştinizmului 
insă, coea ce va rămine chiar cind 
dogmele vor dispărea, prineipiul du- 
rabil, e adevărul pus de al într'o Iu- 
mină atit de tragică, că fericirea e cu 

neputinţă de reulizat pe 3 

Cu această certitudine și cu inlocu- 
Iron perfecțiunii ce se putea realiza în 
om și era concepută în raport eu el,— 
prin ideal ce nu se poate concepe de- 
cit in raport en Dumnezou—omul pu 
mai poate f niciodata mulțumit. Ot 
vreme credința invoegte speranpa re- 
alizării perfecțiunii absolute, pesimis- 
mul e învins de optimism şi autorul 
ilustrează foarta frumos această pä- 
rere prin analiza sufletului şi operei 
lui Paseal, Cind insă eredinţa dispare 
şi odata eu ea idealul călra care as- 
piră omenirea, atunci omul rămine 
pradă desporârii, chinuit de aspirațiile 
sale ce se agita meren zidarie, şi de 
amintirea idealului pierdut. O aseme- 
ne stare sullateaacă trebue neapărat 
sii daten la pesimizmul dureros, cu ne- 
gațiunile atit de absolute, al lui Leo- 
pardi, a rârui aleizm e incă atit de 
aproape de credința. Mişcările sufle- 
teşti, eari au zguduit așa de puternie 
sullotele generațiilor precedente şi le-au 
pus eam bruse in uceastă aliludine 
nouă în fața lumii, şi-au purtat roa- 
dele. Noi, eestia din vremurile de 
azi, ne-am deprins cu indoiala şi pua- 
ternicul instinet de viaţi ne poarta pe 
alte căi, spro alte idealuri, cu acelasi 
entuziasm ca şi cei ce aveau odini- 
oară credinla. 

In coea ce priveşte fominismul, el 
este caracteristie vremilor noastre, e 
o mişgeare nouă ce nu are istorie și, 
eu toate en nutorul constată că ele 
un fapt dacă nu indeplini! dar în în- 
depinire, totuşi 1] condamnă în numele 
ştiinții, al moralei şi al gustului este- 
tie. In numel!e ştiinţii pentru ca fo- 
minizmul pretiuzind la o egalitate de- 


săvirşită eu bărbatul, ar ajunga la re- 
nlizarea unui tip inferior de umanitate, 
in eare diferența sexuala, ce e semnul 
cel mai neindoios de progres al unai 
specii, sar şterge. Ubiformnilatea o- 
cupațiilor ambelor sexe ar produce un 
tip de androgie, ca tip final al aces- 
tei evoluţii regresive, deseris în ușa 
culori, ineit ar putea fi un das de apa 
rece pe veleitățile feministe ale am- 
belor sexe, 

Din punet de vedere moral, feme- 
nismul deși imdreptaţii de concepţia 
morali modernă, care cere emancipa- 
ren îuturor flinților de orice urmă de 
robie, e totuşi condamnabil pentru că 
ar duce În distrugeroa familiei si la 
disoluțiunea moravurilor, deci e daw- 
nàtor interesului superior al soci-tații. 

Cit despre literatură, ea importă mai 
mult ca un document psichologie cœ 
dă earacterul distinctiv al felului in 
care se reloctă chestiunea in spiritul 
acţiunilor, decit ca un document in- 
formativ asupra stadiului in care se 
găseşte feminizmul azi în Europa, căci 
literatara e mai inapoiată decil mer- 
sul general ai intelectului, 

In ceea er priveşte aspirațiunile 
noastre morale, criza se dovedeate 
prin aceea că pu uvem incă o curte 
cara să înlocuească la căpătaiul Bacă- 
ruia Evanghelia şi Biblia. Pentru u- 
nii, Evanghelia ar A Cugelările lui 
Mare Aureliu, pentru alții, etica lui 
Spinoza şi pentru alţii Tolstoi. Insă 
nici upa nu răspunde în totul cerin- 
telor sufletului nostru: Prin cea am- 
tiea nu a trecut spiritul ereștinismu- 
lui, etica lui Spinoza nu se adresonză 
decil intelectului, iar Tolstoi e prea 
simplist pentru vechea şi rafinata cul- 
tură apuseană, Cea care pare a răs= 
punde msi bine nevoilor noastre su- 
Neteşti, in elipa de faţa, e „Sagesse el 
Destinée“ a lui Maeterlink, In tot ca- 
zul, după pesimismul intuneeul, isyo- 
rit din descurajarea sufletului ame» 
nese ce s'a trezit deodată in fața e- 


RECENZII E 


ternului necunnseul, viața cere ius- 
tinetului de cunoștință „o mască, încă 
o mach", ca trecătorul enigmatice din 
opera lui Nietzsche, ra să-şi ascundă 
plăgile, Viaţa, zice Jules de Gaultier: 
caută să-si ascundă, cu o putere de 
disimalaţiune pe care nimie nu o des- 
curajează, neantul si misterul, şi pen- 
tru aceasta are lu Indămină nenumă- 
rute măşti, Abia a inceput unu să se 
desprindă, instinetul de cunoștință o 
smulge şi pune alta In loc. Abia sa 
desehis sufletului nostru prăpastia fară 
de sfirsit a neantului, şi a trezit du- 
rerosul pasimizm ul generaţiilor tre- 
ente, şi acum ceugetareu se sileşte să-i 
potrivească o mască peniru a ne re- 
aduce optimismul. Spinoza ca şi Mue- 
terlink sint optimişti. Spinoza găseste 
alivarea în ideea unei necesităţi uni- 
versale, a unui delerminizm absolut, 
in faneționarea unui destin în veci 
neschimbat, iar Maeleriink in tuere- 
deren cå necesitalea e în minile nons» 
tro şi-i putom du forma care vom voi, 
FI priveşte pe fiecare om ea wn ame 
toprodwtor de fericire pozitivă, ia- 
potriva căruia soarta nu poate nimic, 
Dar nici Maoterlink nu răspunde In 
totul cerințelor sufletului modern, căci 
deşi faţa de supranatural alitudinea 
sa astfel cum o cere ştiinta liberata 
de orice iluzie,—în ceea ce privește re- 
alitatea el fiindun intelectualist pur— 
ajunge adeseori la concluzii ce nu se 
potrivesc experienții, Asa, de pilda, 
el crede că coon ce se poale modifica 
maj uşor în ome „caracterul“, sau că 
omul linde mai mult spre „adevār* 
decit spre fericire". Apoi credința 
că totul e cit se poate de bine ai va 
fi din ee in ce mai bine, nu se potri- 
vesle cu noi, urmaşii secolului al 
XVIII şi a marei revoluţii, E tn te- 
arin Îmi o contrudielio: pe deoparte 
încrederea in maleabilitatea omului, 
pe de alta o ordine desăvieşita şi imu- 
tabila. Inline Mneterlink e raționa- 
tisi, dar ințelepeiunea lui nu e mit, 


unea umani, ei e izeorită dintr'un in- 
stinet de alt gen, care e instinctul su- 
Metului și care e din ca în comuni 
divin, Dori această ințelepeiune o un 
fel de caritate creştină, avind Insă in- 
convenientul de a f individuală şi deci 
de a mu putea H comunicată, 

Totuşi morala lui Maeterlinck e o- 
rientata altfel decit cea creştină. Re- 
nunţarta o redusă la justele ei pro- 
porții, cele dintai datorii sint entrà 
eul propriu al ceea ce e caracleristie, 
curiozitatea care a pierdut pe Eva nu 
numai că mu e condamnală ci e con- 
siderat ca o virtute. 

Misticismul lui se resimte incă da 
dogma resp inconștient si evan- 
ghelia lui nu e o sinteză desăvirșilă 
a tol ep s'a păstrat mai Inalt din 
ereatinism cu revendicările conștiinţii 
moderne, E un amalgam ce da un 
sistem de filozofie lipsit de soliditate 
şi plin de enutradieţii, 

Totuşi, Becare se simte intárit su- 
fleteşte de Inalta şi luminonsa senină 
tato snfleteasea a lui Mueteriini, si 
biruit de farmecul limbii admirabile, 
alege mai degrabă dacit pe oricare 
alta, ca evanghelie, opera lui, cu toato 
lipsurile şi contradieţiile. 

Cert e deci câ na avem o eranghe- 
lie enre să răspundă In totul cerin- 
țelor sufletului nostru şi aceasta e o 
duvada eñ fizionomia morală a socie- 
taţii moderne nu s'a limpezil şi nu o 
singură, Spiritul ascuțit de analiză, 
eriliciamul vremilor noastre, ne arală 
toate legăturile, chiar cele ee se razimă 
pe instinete ea dragostea Mlială și 
dragostea sexuali, ca nostatornice gi 
sehimbitoare ea şi intreaga noastră fi- 
zionomie suBetensea,. Conrepliile vechi 
sint zdruncinate din farma lor ce pà- 

rea vesnică și imulabilă, concepţiile 
noi abia se desemnează. Spiritul ure 
mărește şi el mersul general al evo- 
luţiei. Legätur de singe se şterge 
din ce în ce pentru a face loc În reen 
ce numeste Goelhe legatura sufle- 


393 VIAȚA ROMINEASCA 


tensed (geistiye Binder), Adeseori eon- 
ilictele de interese schimbă in urā a- 
fesținnile aşa xise naturale. Exemple 
sint destule, şi ca si nu vorbim de 
cit de cei mai iluştri: cine a fost cel 
dintai duşman al lui Mirabeau dacă nu 
tatal? In acelaş timp, cite exemple 
te devotament Biel zi dragoste frä- 
teased intre copii şi părinţii lor de a- 
dopţiune şi intre prieteni 1.. Pe pildă, 
citā bunatate şi indulgență, pentru des- 
träbālatu] său fin adoptiv, ne aralā 
Guillaume de Villen, si câtă pietato 
din partea poetului Vion eäirä el in 
dedicația ta care-i zics „mui mult de 
cit tata” ?! Ce devotament mai desa- 
vitsit, ce [rate mal duios și mai riib- 
dător deelt Ranieri pentra Leopardi ? 

In zilele noastre, cind soclalizimul a 
inlaturat distanțele şi a înmulțit asa- 
ciațiiie, cereul ufeeţiilor s'a lărgit, i- 
dèsa și sentimentul selidarității s'au 
intări!. Din această cauză, familia nu 
se disloca cum ered umia, ci se ro- 
constitue po bazal noi Inloeniad te- 
melia veche, faptul natural, prin ideea 
şi sentimentul solidurităţii, 

Dragostea, ca toate sentimentele u- 
mage a evoluat și, pentru a ne cone 
vinge de aceasta, nu o nevoe decit de 
o privire cit de superlicială asupra 
trecutului, La Grecii vechi, diatre cela 
dou modalităţi ala iubirii, een fizică, 
reprezentata pria Venus populare, era 
desprețuită, Dragostea adaviirată era 
simpaliu rational si aleasa, inspiriuud 
groazit de viţii şi dorinla perfectiunii, 
intemeiată pe comunitale de gusturi, 
de educatie și de idei si stimă reci- 
proc. Din ncoastă cauză, ei conside- 
rau iubirea posibilă numai între egali, 
Aceslei concepţii se datoregte situația 
femeii legitime, a hetairalor și ncelo 
legături zice antinaturale, ce erau insă 
cu totul ailaceva decit josnieile depra- 
väri la cari ko dedau eei co an pre- 
tenția că imita pe cei vechi.—Ureștinis- 
mul giorificu pe deoparte dragostea 
umană ca o continuare a dragostei 


divine, iar pe de altă parte, trupul fi- 
ind avela care o impedics de a D nga 
desăvirșilă ca coa divina, placerile lui 
devin crime şi castitatea virtute. Din 
conflictul aresta intre dragostea sulle- 
lesscă şi cea trupească, ap naste con- 
cepția romantică a drepturilor sfinta 
ale pasiumi și prin uceusla se oxage- 
rează valoarea ci, mudilicindu-se in a- 
colaşi timp și rolul femeii in eAsâlorie 
in care se introduce dragostea, în do- 
osebi de easătoria veche, 
In zilele naastre însă, dragostea pare 

u intra într'o faza rationala, Crimele 
pasionale se vor câri desigur, căci pu- 
blieul na le va mai privi eu simpatia 
de până acum, Şi deşi C Bos nu 
merge cu oplimismul ssa de departe 
en contela de Gobineau, care crede că 
a venit vremeu în caro frumuseța fi- 
zică n reen ca ne atrage mai putin Ia 
femes, şi ep ca ar pulea fi iubita chiar 
urită, numai pentru calităţile ei sufle- 
testi, recunoaste ea idealul de frumu- 
Soit a fenteii s'a modificat. Ceea co 
cer modernii la tipul de frumuseţă 

femenină e mai mult expresia decit 

regularitatea trăsăturilor. lar progre- 
sal ideilor moderne și feminismul an 

făcut ca iubirea să evolueze spre o 

lormă nouă: subirea—camaraderie, în 

caro femeea e mai aproape do cit în 

orice eich, Palem privi iubirea mo- 

demna, înehee autoral, ca un fel da sin- 

leza a evneepțiunii celor cu concep- 
ţia creștină: o iubire naturală și se- 
xuală, ca acon a creștinilor, putind 
să inspire nobilul sentiment al prie- 
tenisi ca la cei vechi, 

KS 


> 

Tudor Pamfile, Jocuri de Copii 
adunate din satul Țepu din jud. Te- 
cuci, Memoriul IL, Extras din Analele 
Academiei Romine, seria li, Tomul 
XXIX, Memoriile secţiunii literare. 
Bucureşti, Gibl-Hasideseu, 1907, 1 val, 
in 4 de 176 p., prețul 11. 60 b. 

Cuvintele bune primite eu ocazia 


hf, Ze 


RECENZII 300 


npurițivi primer sule coleriii de Jucuri 
de copil sú farot pe autor så se gin- 
deusen a publica şi o alla colecție, de 
asia dala de compilație, o colecția 
care, chipurile, să grupeze laolsitā şi 
sistematic tot re se cunoştea pân nens 
ma eu privire la jocurile de copii, 
Dar lută Loemat ceta co d, P, mu rê- 
uşit a face. Mut întâia autorul n-a a- 
yut in vedero toala colecţiile respec- 
tive anterioare. Nu sint puse la con- 
tribulie d. p. colecția lut lspirosen 
(Jucării si Jocuri de Copii, Sibi 191), 
a lut A. Bogdan (Cinteca de Capii şi Jo- 
eut, Brasov 1905), a lui Tabicaru 
(Jocuri romineşii peniru Copii, 1917), 
Dar cela ce incă e şi mal grav, daa 
nu pa impus datoria de u pastra ri- 
guros limba colecțiilor originare, el 
s-a laat libertatea da n lo altern, ale 
ma literariza, Astfel o frâmintare de 
limba en “enlcă cupra-n chinch, clenciu 
erăpi -n cine) 2 crăpe capu copri -n 
inel, precum crăpă eleuciu-n cinel 
din Şezătoarea devine In compilaţie 
"calea capra -n cleuri, gdenctal crapă -n 
tinet; crapă capul cupri-n tinch, 
precum crapă clenela -n eine, 

Cu acest mod de a înţelege p lu- 
crare de compilație nu se aduca gli- 
pt) absolut nietun folox, Filologii vor 
BD säit a se adresa dän not la textele 
wriginare, destul de Imprästiste, Tmi 
permit deci n sfătui pe amatorii de 
folklor n renunțe lu ambiția de a se 
Japan" în lucrări da ansamblu și de 
a-şi impune modestul rol de a publica 
numai lucruri pe eare le ap ei în 
deosebire de alţii, altfel nu vor pi- 
lea avsa macar mingicrea sufleteasca 
de a ñ muunril pentra cepa. 

G. P. 
fei 
Dr. A. D. Lasen. Privire asupra 
situației generale a Rominilor din pä- 
rila coroanei Sf. Ştefan. Bucureşti, 

1905 „Minerva“, 

După cum o arată titlul, brogura p- 
ceasla da 25 de pagini e o privire ge- 


nerală asupra situației Romirilor dia 
Ungaria. Autorul schițează jn citeva 
capitole mici starea actuală n procesu- 
lui de maghiarizare, starea de cultură 
politică a poporului, situația şeoalei 
gi a bisericii romine, şi propune citeva 
mijloace de indreptare, 

D Dr. Lascu alinge cn curaj nu 
numai relele de care sufar Nomiuii de 
peste munţi, dar şi persoanele a câror 
aetivilale ari lipsă de activitate edili- 
unătoare neamului, 

Cornparind starea de azi a Romini- 
lor din Ungaria en cea de alta dats, 
autorul exprimă diferenţa in formala: 
„Rominul atunci era condamnat så 
fe Romin —ari Rominul e condam- 
nat pentrucă rămâne Rain: În ado- 
văr, pecind sitadată Rominii erau in- 
iaturați de la viața de stut, astăzi, în 
era coustilulionalizmului, statul gi so- 
cietatoa maghiară luptă pe toate cà- 
ile şi fara alegere de mijloace să ma- 
shiarizeze pa Bomint, Şeoalele romina 
sufăr o lovire pulerniea prin legea lui 
Apponyi şi sint umenințale să se mp: 
ghiarizeze cu totul, iar biserica, din 
cauza lipsei de simţ paltanal a unora 
din conducatorii ei, tinde să devie un 
instrumeul de maghiarizare, Asitel la 
Gherla, unde e episcop loan Szabo, şi 
la Orudea-Mure, unde o episcop dr. D, 
Radu, şeoalele romine şi seminariile 
cari alirnă de episcopale „dewin tot 

mal mult centre de maghiarizare, iar 
in biserici se predică pe alocurea în 
limba ungurenseii, pe cind episcopii 
nu numai că nu dan nici un ajulur 
instituțiilor romineşti, dar întrebuiu= 
țează veniturile lor de milioane pen- 
tru lux şi pentru a-și alrage sociela- 
tea înaltă maghiară prin serato de 
zeci de mii de franci. Din fericire, sint 
şi cileva centre religioase care's ade- 
vârate fortareţe alo culturii naționale, 
emm sint arhiepiscopatul de la Sibiu 
şi episcopatele de la Arad şi Caran- 
sebes, şi în parte rel de Logos, unde 
episcopul Hossu e impiedocut dou 


304 VIAŢA ROMINEASCA 
ae ee 


face rău de pulernicul naționalism al 
Bănăţenilor. 

In ceea ce priveşte mijloacele de care 
Ungurii se servesc pentru maghiari- 
zare, uutorul arată cum prin demora- 
lizarea şi ruina economică a poporu- 
lui, prin şeoli, prin mijlocul società- 
ților lor de cultură... prin sistemul de 
colonizare, prin vărsare de singe ne- 
vinovat, prin învrăjbirea cu popoarele 
conlocuitoare, Maghiarii lucreaza la 
mapghiurizarea noastră. 

Pentru n lupta contra acestei ma- 
ghiarizări, aulorul propune: crearea 
de ziara locale pentru a trezi congti- 
inţa poporului, înființarea teatrelor să- 
teşti, înmulțirea bibliotecelor şi mai 
ales crearea unei clase mijlocii de me- 
“oriaşi şi de negustori romini, curi să 
faci legătura dintre ţărani şi intelec- 
tuali. 

Broşura d-lui Lascu e interesantă 
mai ales prin partea critică, în care 
autorul dezrălua multe din relele de 
care sufăr, in purte din vina unora 
dintre ai lor, fraţii noştri de pesto 
munți. 


KL 

Al. Tzigara-Samureay. Cata- 
logul muzeului Aman, București. „Mi- 
nerva”, 1905, Preţul 1 leu. 

Directorul „Muzeului Aman“ a in- 
tocmit un catalog al acestui muzeu, 
eare, prin felul cum se prezintă, ese 
eu totul din cadrul a cela ce se obiş- 
nueşte să fo ln noi un catulog. 

feea ce dă o valoare deosebita Iu- 
erării aceştia a d-lui Tzigara-Sumur- 
ca, în afară de legendele şi caraele- 
rizările diferitelor pinze—ati! de folo- 
sitoare tuturor celor ce vizitează mu- 
zeul.—e mal ales studiul asupra vie» 
ţii şi aetivităţii acelui care a dat nu- 
mele şi materialul muzeului, asupra 
pictorului şi profesorului Th. Aman. 

D. Tzigaru-Samureay scoate foarte 
bino in relief personalitatea artistica 
a pictorului, Infueptele sub cari el 


s'a formal şi desăvirşi!, locul pe care-l 
ocupă În mişcarea artistică rominea- 
ach, Mai ales interesante şi nouă sint 
cilaţiile pe esri d. Trigara-Samureaş 
le sepale din corespondența partien- 
lară a lui Aman, şi dia cari ese lim- 
pede la iveală adineul spirit de ob- 
servație şi talentul deseriptiv al pic- 
torului, cum şi indăminarea cu care 
miuueşte el condeiul, indăminure care-l 
face po d. Tzigara-Samureaş sa spue 
cu drept cuvint, că la Aman „seriito- 
rul e adese superior chiar pictorului, 
mai ales din punct de vederea al ve- 
racității cu care stie să descrie cele 
văzule“. 

Nu mai puțin interesante sint pu- 
ginile în care d. Trigara-Samureaş ne 
arală rolul cultural al lui Aman, lup- 
tele şi munca lui neintreruptă pentru 
crearea şi conducerea şeonlei de Be- 
le-Arte. 

Avem astfel in lucrarea d-lui Tzi- 
gara-Samureag un tablou ecmplect, fa- 
cul en een mai deplina compelență, 
al vieţii şi activităţii unuia din cei 
diatăi artişti ai țarii noastre. 

Cu această lucrare în mina, vizita= 
torul „Muzeului Aman” va inlelege 
perfect creațiunile artistului şi ya 
simţi pentru el toată dragostea sl ad- 
mirația po caro o merită luptatorii i- 
dealişti ai neamurilor. 

Cartea are numeroase și reusite 
reproduceri de pe tablourile şi gra- 
vurile lui Aman. 


Cridim, Epigrame. Bucuresti, 1908. 
Prețul 1 leu, 

Domnul Cridim se prezintă cu un 
certilicat al uuni avademirian farapor- 
tul“ asupra unui volum anterior al nu- 
torului, care alesta despre „aplicarea 
bulturală care-i promite mult“ a d-sale), 
—şi oferă cetitorilor, sub litiul de „E- 
pigrame“, un număr de pornogratii 
rimate, de bunalitaţi, de copilarii și 
Neacuri, peniru cari nu numai că nu 


Ké AE ch 


RECENZII 305. 
eg ehre E 


se cuvine să-și piardă cineva timpul 
cetindu-le, dar chiare päcat de munca 
zețarilor..... 

Pentru ea cetitorul să-și facă o idee 
de „epigzramele* d-lui Cridim, trans 
criem vre-o citeva din cele cari se pot 
lranserie, mai ales că ele ne arată, pò 
lingă valoarea artistică a volumului, 
şi părerea pe care nulorul o are des- 
pre opera sa: 

Unui director de revistă, autorul li 


spune: 


li pune zece opigrame 

Si era uneori că 'nlrece.. 

ar tule-mi cite una 
Fiindcă arde ea—cit zece (p. 41) 


Pe un publicist, îl apostrofeuză: 


N'ai vrut să colaborezi 

Pe clod colaboram şi cu— 
Si-acuma nu mai incetezi, 

Te eclipsă condeiul meu. (p. 30) 


lar cind e vorba să-şi caracterizeze 
opera, iată ee spune autorul in Prefaţă: 


Criticii ca roin de futuri 
Spre volumu-mi or să vină: 
Fiuturii im zbor se 'ndreapla 
Totdeauna spre lumini... 


Si ea să nu creadă nutorul că ne 
lvdreptäm spre volumul sñu ca apre.. 
lumină, trebue să spunem eu regret 


eă nu găsim in tot volumul d-sale o 
singură epigramă.„—eu regret şi cu 
riscul de a läsa să cadă pe capul 
nostru citațiu pe care-a pus-o ca motto 
volumului săn şi din care se vede că 
d, Cridimn nu poste fi de spirit decit 
pentru cei ce sint do spirit... („Vous 
ne pourrez Aire spiriluel que lorsque 
ceux qui vous onloutent le sont 
aussi..." h 

Dar nu scriem rindurile acestea pen- 
tru volumul d-lui Cridim. Voim să 
atragem atenţia asupra urmatorului 
fapt. 

De-o bucată de vreme „rapoartele“ 
ucademicianilor au inceput a apărea 
cam des in fruntea volumelor, Altă- 
dată, cind aceste rapoarte rămineau 
inmormintate în „Analele Academiei“, 
ele erau cunoscule de putini, în fața 
cărora nu mal era nimic de pierdut, 
E diunător insă pentre instituție ca 
„rapoartele” si se răspindească aşa 
cum se facin genere--da oameni slri- 
ini de materie ori cari nu cilose vo- 
lumul asupra cäruin au să dea samă... 

Și, Iin specie, nu e trist să apară 
sub scutul unei pretațe atit de bino- 
voiloare, a unni academician, un volum 
ruşinos din toste punetele de vedere, 

cum e acesta? 

La nevasta ar fi bine să se gindeascà 
nemuritorii noştri... 


M. C. 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare (lulic). 

Ne place să urmărim în „C. L-* ru- 
brica actualităților şi apariția noilor 
talente, —de cind bâtrina revistă ain- 
ceput să culive actualitatea şi juneta. 
Si nu e lipsită de picanteria colabo- 
rarea unor aulori in trista, —intelectu- 
ala, bine mieles, — de 100 de ani ea 
răposatul Hurmuzachi, alăturea do alți 
autori, în srista—tot intelectuală, şi 
mai biao înţeles,—da 15-16 ani ca, de 
pilda, autorul articolului, dia acest 
număr, despre „Sfivală“, supranumită, 
pe cuperiă, şi „Timiditute”.., 

Dar săi lasăm aceste considerații mai 
mult impreslonisle, și si rezumăm un 
articol da actualitate al unni tinăr co- 
laborator. Vom sa vorbim despre „Pu- 
liticlanismul im scoli” al d-lui Const, 
G. Bangeţinnu.—D. Const, G. Bunge- 
{ianu e dintro acei tineri a cărora 
viaţa e no supliciu din pricina poli- 
licianismului, care domnește in seoli, 
căci, zice dan lupidar: „Nici o mala- 
die nu râpeşto şcoalei noasire atitea 
vieți cinstite şi caractere, en aeeastá 
pestă modernă, supranumita politicis- 
nismul”.. Această pesta modernă este 
datorita unui „stat major“ eare „con- 
duce şi insufleţeşte cel mai senmp le- 
zaur ul naturii: Tineretul geolar și 
corpul didaelie*.—Dar a doua juma- 
tate a acestui svump tezaur al naturii, 
adică corpul didartie, „intrind in girul 
armatei din partid- (bine inţelas că 
ni e vorba de partidul junimist, eăel 


el nu face polilică),—se dezguata de 
seoală şi... atuuri urmează următoarea 
greşală gramaticală n d-lui Const. G. 
Bungeţianu, atuuri ` „Idealul fäurit pe 
timpurile cind muncesi cu tragere de 
inimă, to fac să zimbeşti şi să-ți zici 
grav..." Cain ce-şi zica grav d, Const. G. 
Rungeţianu lăsam intact pentru pos- 
teritate, Și odata ajuns aici, corpul di: 
dactie, adică a dona parle a celui 
mai scump tezaur al naturii, păleate 
ceva turioa; „În ori-ca moment al 
vieții va avea dung situații: una dez» 
merdată si alta eritică.— Cea dezmer- 
dată va sirăluei, cind conduc gi po- 
runeese „ai noştri“ (ironie, N. BA. cca 
critică va ameninţa eind așteaptă si 
combat „ai nogtri* (idem) “ — Care 
va să zică, lraducind pe d, Const, 
G. Bungeţianu, ţi-e bine cind egli la 
putere, ţi-e rău eind esti în opoziție. 
Aan e! Dar d. Const. G. Bungetianu 
işi invepuse această constatare decla- 
rind că corpul didacdir în orice mo- 
ment al vieții va avea cele dung situ- 
al, dezmerdata şi critica... Parcă ur 6 
o cun'razicere, nu ?—Nu e, lotuși, con- 
brazicere : fraza insă nu e complecti, 
o fl sărit zeţnrul vre-un riad, căci cei 
cari au în orice moment dond situatii, 
dezmerdată şi erilică, guvernamentali 
şi opozanți, exista și ei, pe lingă „al 
noştri“, —stat junimigtii, care-s „ime 
parțiali ca ruminu”, vorba lui Agaimita 
Dandanache 

Şi.. dar d Coast, G, Bungeţiauu fs- 


REVISTA REVISTELOR Ein 


căleşie, Probabil că a publieat numai 
prefața unui op ce va apare în „C. 
L“. ÎL aşteptăm, cäci nn aşa barbat e 
menit să lumineze multe probleme de 
pedagogie și soriologie.. 

Luceafărul (August). Oetarian 
Gogu publică o frumoasă poezie, In- 
Diere, mărturisirea unui interesant caz 
de conștiința, a unei interesante crize 
sullatești —care mişea pe cetitor şi earo 
pune problome criticului, probleme 
interesante pentra viitorul acestui 
seriitor.— Proza şi versuri de colubora- 
torii obișnuiți al revistei. 

Sămănătorul (lulie- August), D. 
ninior Verzea diseută elteva probleme 
importante relativ la organizarea ar- 
matei noastre,=-Dintr'o notita, vedem 
că d, Senrtu pregăteşte o ediţie critica 
a poeziilor lui Eminescu, O așieptim. 

Indrumarea, No. 4 şi 5 (Iulia şi 
Angost). 

Tinâra revistă iegună devine din ce 
in ce mai interesanta, nu atit prin va- 
loures inlriuseeă n articolelor pudli- 
cute (in aceasta privința ar H de do- 
rit mai molii putere de discernamtnt 
mai ales faţa de „prieteni“), cit prin 
fizionomia ci generala, mulțiemită ten- 
dinților neașleptale şi adesea contra- 
dietorii ce se manifestează pria aresta 
articole, Aceste tendințe, alaturi de 
declarații de loialism de partid, foarte 
apiă la unii, impreunate cu o necon- 
testubila aluzie da independența la 
alţii, prodane un afac! ciudat, Avem 
impresiunea că colaboratorii revistei 
mai malt vor ai gässasð un drum 
pentru ej înşişi, docil să conducă pe 
alții. 

Pară voa iţi pui intrebarea: unde 
vor ajunge acestia ? 

Şi serul de diletantiam ca respiră 
cele mai multe din stadiile publicate, 
pareă face revista si mai picantă, Si 
deșteaplă şi mai mult curiozitatea, 

In No. de față, afară de articolele 
si uolilele in favoarea colegiului unie 


(platforma de căpitenie a revistei) re- 
lerăm : Sebastian Moruzzi, — „Demu 
Cralzn şi antisemitismul”, și 1. Neagu, 
— „Din vromer răseoulelor“, 

Neamul romănese | Angusl)— 
Directorul „Neamului Romanesc” nu 
poate uita cursurile de vară dela Iași. 
Un ziar din Ardeal liudind pe d 
Iorga peniru cursurile de vară dela 
Valenii de Munte, d. Iorga, reproduce, 
bine înțeles, aceste laade in „Nea- 
mul românesc”. Dar nefericitul ziar 
are rurajul să amintouscă şi de cursu= 
rile dela Iaşi, organizate, zice el, „cu 
deasebită privire la frații bucovineni“, 

La acesta cuvinte ale ziarului ardo- 
lean, d, lorga pune o nots, urmatou: 
rea ` „Eroare. Ou deosebită privire la 
profesorii secundari care doreau să 
urce o catedră de Universitate măcar 
în vacanță și cu privire În nevoia de 
cite 700 de lei a unora“, 

Va să zică o complieilațe intre „pro 
fesorii seeundari”, şi d, Haret, care 
a voil să le mulinmeaseă o ridicol 
vanitate, dind zbranea in hugetal sta- 
tului 

Invinuirea e din cele maj grave, Și 
dacă en na e intemeiată, cum râmine 
domnul Jorga cu cinstea pe eare o 
propagă cn atila zzomol 3 

Şi oare ce motive îi pormit d-lui 
Iorga să arunee eu atita siguranță a- 
censtă întinuire ? ` 

Organizarea cursurilor de Ja fasi 
putea să plece ori de la sentimentele 
deziuterusate ala d-lui Haret, ori dela 
cârdâşia sa imorală en ciți-va spro- 
fesari sevundari“— Și de unde gie d. 
lorgn eă a plecat da ln spiritul de 
cărdăşie şi nu dela sentimentele hune 
sle d-lui Haret ? 

Chiar daca d, Haret ar fi stirnit 
din capul sân aceste cursuri, lucă 
War H o dovadă că ele au fost orga- 
nizate peniru „profesorii secundari, 
—Dur, de fapt, aesste cursuri au fost, 
pe de o parte, cerute de Bucorineni, 


NEE ET "SEENEN? 


308 VIAȚA ROMINEASCA 


intr'o revista a lor,.—iar pe de alta 
parte, ele sint o imitare a cursurilor 
de vară din alte țări, 

Apoi, dacă „profesorii secundari“ ar 
fi fost partizani politiei, ori rude ale 
d-lui Haret, spoteza d-lui lorga ar fi 
putut avea pretenția de... ipoteză,— 
dar faptele stau altfel : Din cei 6 pro- 
fesori, la cari sa adresat d. Haret, 
nici unul nu e rudă cu den, și numai 
doi sint liberali (fără sa facă politică), 
iar ceilalţi patru sint din alte partide, 
chiar, dacă nu ne inşelâm, din parti- 
dul naţional-democral al d-lui Iorga, 
ba chiar din partidul, mai special incă, 
iorgalist. 

Atunci eum, atunci din ce motiv, 
eürdäşie a ministrului Harot cu „pro- 
fexurii seeundari"?, 

Dar acestea le-um spus numai pen- 
tru a arăta logica d-lui lorga,—şi ce- 
rem scuze d-lui Haret că, pentru ur- 
gumenturea noastră, am fost nevoiți 
sa-l apirām de.. purtare necinstită 
cu banul publie, 

(Xu demult d. Iorga seria că d. Ha- 
ret comluce trebile şcolii eu aga pri- 
cepere şi cn aşa cinste, incit ar iro- 
bui numit ministru pe viată...) 

Are dreptate d, lorga, cind spune 
intr'un arlieol din acelaş număr al 
revistei sale, că „noi siulem în O- 
riențul insultelor şi neobrăzărilor”,., 
Simi aduc aminte co vorbe adeva- 
rate spunea tat d. lorga, intr'unul din 
volumele sule, cind exclama : „SA ne 
fie ruşine obratului 1"... 

Dar sa ne întoarcem şi ln „profeso- 
rii secundari“ ! Dacă aceşti „profesori 
secundari“ nici n'au ştiut ea d, Haret 
organizază cursuri, necum să le fi 
propus ci ? Dacă niei n'au att ză li 
se pregăteşte onoarea de a fi puşi să 
țină acele cursuri ? Dacă ei au afat 
din „Universul” şi de cursuri şi de 
aumirea lor ca eonferenţiari la acolo 
cursuri 3 

Sa-și imugineze d. lorga ucoastă po- 
sibilitale, şi să-şi seruteze atunci con- 


știința sa, recatindu-şi repetatele in- 
jorii din mai toate numerile „Xeamus 
lui romănese“ din vacanța aceasta ! 

Şi de fapt „profesorii secundari”, 
toți, n'an ştiut nici unul de organizarea 
cursurilar şi nici de numirea lor, de- 
cil după ce au cetit stirea In „Univer- 
sul", odată cu d. Iorga. Și unul chiar 
a demisionat (dovadă că nici n'au fost 
consultați măcar „profesorii secun- 
dari*, necum să fi cerut ei numirea), 
iar ceilalți, obosiţi de munca unui an 
intreg, şi nevoiți să stea în vacanlă 
in Iaşi, pe o căldură tropicală, au fä- 
eut adevarate sacrificii, — cu toate cele 
„700 franci“, cari m'au fost „700*— 
caci, oricit de săraci bieţii, unii poale 
sint tot aşa de dezinteresați de bani 
caşi marele dezinteresat al „neamului 
românesc" d, Iorga... 

Şi dacă ar fi aşa, domnule lorgu.— 
admite un moment că ar fi ușa,—u- 
tunei, nu-i aşa ? ce „Orient al insulte- 
lor şi neobrăzârilor“ mai sintem noi! 
Şi ee imperioaxi necesitate de a mai 
scoate încă odată faimoasa d-tale ex- 
clomaţie: „Sa ne île ruşine obrazului 1* 

Dar ee să mai „admita“ d. Iorga că 
ar f aşa? D. lorga ştie aceste lu- 
erari, Stim că le ştie: 

Și dacă le ştia (ar dacă nu le-ar 
şti, atunei, ne stiind nici contrariul, 
alten ne știind mimeie, n'ar avea drep- 
tul si spuna nimie in aceasta chestie) 
şi dacă le ştie, atunci pentru co îi dă 
mereu, în „Neamul românete”, că i- 
cele cursuri delu laşi au fost făcute 
in vederea enpătuirii „profesorilor se- 
cundari*? D. lorga, care serie „pentru 
poporul rominese“, na numai de pre- 
tutindeni, ci ai din viitor, a spus o- 
data că revista sa va fi documentu? 
cel mai preţios pentru viitorii istoriei 
ai epoci actunle, Atunci, pentruee, 
cu bună știința, pregăteşte documente 
minelunoase pentru viitorii istoriei ? 
Pentru ee pregăleşte, eu bună știință, 
documente mincinoase, din cari să res 
zulte că acela cure a fost „vrednic să 


REVISTA REVISTELOR 309 


fe numit ministru pe viaţa”, a fost 
un om Decinstit cu banul public? 

Ori poate, pregătindu-le asemenea 
„documente“, d. Iorga, invidios şi do 
istoricii din viitor, vrea să lo facă sin- 
gurul râu care îistă in putință 2... 

Post-scriptum.—D. lorga, în No. de 
3 August, răspunde la durea de samă, 
ce am ficul'u în „Viaţa Rominească“, 
de... polemica d-sale din lulie impo- 
triva cursurilor dela laşi.—D. Iorga 
ne spune eñ: „n'a fost nicio Expo- 
ite „a d-lui forga", cam am spus 
noi, ei o Expoziţie organizată de dan 
in numele unui comitet. — Fireşte, aşa 
a fost, şi noi nici n'am spus că Expo- 
ziția a fost a d-lui lorga, ci „a d-lui 
Iorga”... „A d-lui Torga“, deşi nu a 
d-lui Iorgu, pentrucă în toate darile de 
seamă despre Expoziţie, din presa na- 
ţionalist-demoerată, nu era vorba de 
cit de „d. Iorga“, Comitetul, Bucovine- 
nli, şi e. I. erau numai un material 
pentru reuşita Expoziliei „d-lui orga”. 

Cit despre avantajele acordate de 
guvern Bucovinenilor, cinstite atunci, 
reprobabile in vremea cursurilor, d. 
Iorga le cunoaşte ; sie că nu s'au mär- 
genit numai la reducerea pe caile fe- 
rate... ŞI, dacă n'a protestat atunci, e 
peutrucă Expoziţia a fost „organizata“ 
de d, lorga.—Dacă d. lorga ar f or- 
ganizat" tot atunci o Expoziţie la Va- 
leni, ce ar mai fi protestat Impotriva 
celei deln laşi, „organizată“ de al- 
tul! Nu? 

D. Jorga mai vorbeşte de „soliloe- 
viile* profesorilor dela cursurile dela 
laşi—E un neadevâr acesta, Si d. 
Iorga, ori nu sainformat de frequens 
tarea cursurilor dela laşi, şi gare 
drept sä vorbească de un lueru pe 
care nu-l ştie; ori, dacă l'a informal 
vre-un partizan al său, atunci a afiat 
câ n'a fost „soliloerie“, Si, cum, de 
sigur, a avut informații despre acest 
lucru care-l interesează aga de malt, 
si cum informatorul eaan u trebuit 
si-i spună că n'a fost „suliloerie*,— 


sintem iariişi în faţa unei ufirmări nè- 
adevărate, cu bună ştiinţa că e men- 
devărala. Si iarăşi ne vin în minte 
cuvintele d-sale : „Să no fie, ète 1." 

San, poale, informatorul zeien, ca 
să facă plăcere d-lui Iorga și să se 
facă insuşi plăcul d-lul Iorga, a ere- 
zał de cuviință sa-l informeze favo- 
rabil—greşit ? 

Si cit de sarraslic e d Iorga cu noi 
äştia dela „V, R,* pe cure dan, cu o 
aseuţime şi mai ales cu o originalitate 
de spirit surprinzătoare o numeste 
„surata poporanistă dela Iaşi“. (Adica 
cum sa Green ` „surata din strada Cle- 
menlei“, „surata din strada Brezo- 
ianu“, ete). 

Ion Creangă (1908, No. 1). 

Noua revistă folklorieă, care a In- 
ceput a apărea la Birlad dela 1 Au 
gust curent, îşi propune a da, alături 
eu Şezătoarea „cit de mult material 
şi eit de des*, Intr-un ceas bun ! 

Acest prim număr, pe lingă un ma- 
terial folkloric interesant, cuprindo şi 
o cronică. Această rubrică, care va 
trebui să insoteaseă orice număr, va 
trebui să ñe ett mai bogată in infor- 
mat și în aprecieri obiective. 

La Nouvelle Revue (Avgust, 
1908). 

Asupra politiecel engleze In orient, 
Léon-Jaeques Blocq publică un articol 
în care arată rolul pe care Anglia Il 
are in luptele diplomatice din jurul 
chestiunei macedonene. Până în anul 
acosta chestiunea orientală europeană 
nu a preocupat mult pe engleji; sin- 
gurul amestec maj diroet al lor, ln a- 
tara de tratatul dela San-Stefano, a 
fost în 1885 cind prin intervenția An- 
gliei s'a dat Bulgariei Rumelia orien- 
tals. Altfel Anglia se mulțumea să 
sprijine propunerile Austriei, 

Cind însă în lanuar “a rupt acordul 
dela Muertzeg şi Rusia a ramas sin- 
guri să indeplinească reformele indis- 
pensabile pentru pacea Macedoniei, rè- 
forme pe care Rusia se angajase să 


10 


310 VIAȚA ROMINEASCA 


Je facă impreună cu Austria, atunci 
Anglia a cântat să se substilue eu A- 
usiriei In ufacerile din orientul Euro- 
pei. Iar cind proectul lui Ewaard 
Grey de a se stabili in Macedonia un 
guvernator general autonom şi creştin 
independent de Sultan, a fost rău pri» 
mit de puteri, pe cind acel ul lui Is- 
volski, ministrul de externe al Rusiei, 
a găsit aprobarea tuturor puterilor, — 
atunci Anglia a trebuit şi ea să pri- 
eusch, cu oarecare rezerve, proectul 
lui Isvolscki ` şi intervederea dintre 
Eduar! VII şi Neculai I la Reval a 
adus cea mai deplină ințelezere intre 
vele două ţări: Anglia să se ocupa 
de retormele militare în Macedonia, 
Rusia de cele administrative și fuan- 
ciâre. Nota engleză elaborată la Me- 
val şi remisa puterilor propune cre- 
area unei colune mobile destinate, 
să reprime şi să distruga bandele din 
Macedonia, In privinţa felului cum 
priveste Turcia Intrarea in acțiune a 
Angliei, o destul să spunem el, intim- 
plindu=se ca nvestui amestec să-i co- 
incidă mişenarea mai energică a juni- 
lor-turei, Poarta a declarat ca propa- 
ganda revoluționară din Turcia e o 
nrmare a politicei engleze în Orient. 
In reulitate mişcarea jnnilor-turci e 
independenta de acțiunea engleză şi e 
un pas spre roorganizarea Tureiei.—Un 
umie personal al generalului Türr mort 
de curind publică o scurt; biografie 
a acestuia. Generalul Tarr, ne spune 
Raqueni, a fost tovarășul de arme al 
lui Garibaldi şi unul din eroii revolu- 
iunii italiene. A luat parte la bătalia 
do lu Navara, la luptele din Crimea, la 
expediția din 1800 peniru liberarea 
Sieiliei, Ja bătălia de la Valturno, iar 
wai apoi a avut ai un rol insemnat 
in diplomaţiu europeană mijloeind a- 
propieri între italia și Austria, intre 
Austria şi Ungaria ai intre Franta și 
Halia. Lui se datorește tăerea Istmului 
de Corint şi construirea unui mare 
număr de cunale de irigație în nordul 


Ungariei. Ca om, a fost totdeauna un 
luptător pentru libertate și dreptate, 
Iar dupa ce a luptat pentru libertatea 
popoarelor, a îmbrățișat cauza păcii 
universale, fiind inspiratorul lui Gari- 
baldi peniru lansarea manifestulai sau 
in favoarea dezarmării generale, — In- 
trun studiu asupra ripirilor de ođi- 
nioară, Emile Collas povesteşte dife- 
rile cazuri m:i curioase de ripiri, arată 
mobilul lor, In general pasiunea a- 
manților şi opunerea piirinților, si 
scoate în relief starea de spirit a tim- 
pulni, „acel amestece de devotament şi 
de iubire de aventuri care hotarăşte 
pe rude şi amici să se expue la pë- 
denge, fară profit personal, pentru 
simpla plăcerea a vre-unei rude, ori a 
vre-uuui vecin de moşie”, Pentra au- 
torul articolului aceasta ne arută „e- 
nergia lecălurilor de familie, a rela- 
țiilor da prietenie, la unele cazuri n 
supunerii servitoriior“, şi e ceva ca- 
raetorisție vreinilor de-atunci. In ge- 
nere ripirile erau atunci mult mai nu- 
meroase de cit uzi, în parte pentrucă 
sentimentul era mai dominator in 
viață, în parto pentrucă ripirile se 
puteau face mat en inlesaire.—Rovista 
publică în numerile da pe August o 
parta din serisarile unei amice a lui 
Chateaubriand, ju care se găsese oare- 
care informaţii asupru marelui seriitor 
francez, 

Mercure de France (Ang. 903). 

Sub litiul de Incompatibilitatea 
sexslor, d-na de Bennisi sa ocupă de 
„dezacordul persistent dintre barbat 
şi fewmee, eare naşte din adinea deo- 
sebire psihologiei“ dintre el. Barbatul 
şi femeia sint suflete şi minți cu to- 
tul diferite, avind instincte, mobile, 
interesa doosebite și adese coulrare, 
—cu atit mai doosebite cu eit e mai 
ridicata elasa sociala din care fae parte, 
Dis această incompatibilitate a sexe 
lor sa näseut fomenismid, care nu-i 
de cit „reacţiunea exasperată a feme- 
ei* impotriva desputismului barbaţi- 


REVISTA REVISTELOR st 


lor. Antoarea arată geneza lemanis 
mului şi cauzele apariţiei lui şi con- 
chide că femeile care au pornit şi due 
această mişcare, aceasta lupta contra 
barbaţilor, sọ inşală dacă îşi inchipua 
că triumfai deziderutelor lar le-ar fa- 
co mai fericite, Da altfel autoarea 
crede că numai femeile inxdaptate la 
viața, cele eare wn făcut mi maritiş 
nenorocit, deelasatele ele... sint adep- 
tele acestui curent și că „miei odata 
femeia fericita, iubita nu va avea ideea 
de a se râscula contra unal jug eare-i 
bimelo ei cel mai delicios. Autoarea 
sasţine că din „amaryl liber“ pa ca- 
rel prevconirază femenistele, femeia 
nu va avea de cit de pierdut, intra 
cit familia e singuru garanția a femeci 
contra egoismului bărbaților, In cela 
ce privește faptul că femeia întră in 
luptă de concurență aconomici cu bar- 
batul, autoaren erada eñ daca „pe te- 
renn) seutimentului ea puter À vieto- 
rioasă, po acel al intoresului ea va 
trebui tatal să cada tavinsă“, si sf, 
ineşte pe femei să nu lase să le cadă 
dia mini sceptrul farmecului lor prin 
care ele guvornează cele mai adose 
ori pe barbaţi,, — „Modernismul la E- 
vroel“ este titlul unni articol, în care 
Mauriee Păzard studiază miscarea por- 
vità în sinul indatemului da catra ra 
bon) Louis G, Lévy, misearo asemă- 
niitoare cu acea rate sn observă siin 
biserica entolică. Acest rabin o fom- 
datorul „Uniwusi liberale israelite” ai 
teor: ticianul ei, Pentru dinsal raligi- 
unei evreilor e o religiune a spirita- 
loi, o religiune rațională, ale carei 
principii ganerule sint; afirmarea lui 
Dumnezeu, demnitatea persoanei ome- 
naoşti şi messianismul, adică erødința 
in progres prin sforțarua imnrală, A- 
etasti „Uniune liboral4 israelita“ a in- 
tradus, potrivit tendințelor oi de a 
wlapta religia spiritului timpului, mal 
multe schimbări in cultul religios; 
astfel slujba de duminiea (pentry ră, 
aceanta find ziua de odihnă oficială, n 


Statului, să pontă mancitorii asista la 
slujba), scurtarea serviciului divin, li- 
bertutea de asta descoperit In templu, 
admiterea femeilor la sarviciul diviu 
ete. Aulorul găseşte acoasia mişeare 
contrară sionismului şi eredo ca mg- 
dernismul va triumfa, ca Bind mai 
conforma eu ideile timpului, şi va adr 
ce un mare serviciu chestiunei evre- 
eşti, de vreme ce moderniștii caută 
să devie buni cetățeni si sa lepede 
oxcluzivismul de pănă ucum, cari 
Deen uriți şi duşmaăniţi pu errei.— 
Jules de Gaultier publică ua frumos 
articol de polemica cu Dumur, „Nietz- 
seho contra supraomului”, in care 
lamureşte unele din ideile expuse in- 
Iron articol de mai de mult, pu- 
blicat tot in revista aceasta, şi iși 
arati părerile sala asupra conceptiei 
lui Nietzsche rolntiva în Supra-om, 
Aulorul nplică aico tooria sa usupra 
Bovarysmulni.—D-na Marie Lenéru stu- 
diazā „Cazul Miss-el Holon Keller”, 
acea surdo-mută-oarbă, cunoscuta deja 
prio scrierile sale, în vare a arătat 
cum şi-a Deut educația şi a ajuns sa 
ia cunoştinţă de lume prin dezvoltarea 
simțurilor cara bau rămas: tactul, 
mirosul şi gustul, şi o senzaţie ang. 
cial, a vibratiilor. 

Reyne des Ideca. (luliocAngust 
1508). loseph Deschamps, Les opâra- 
tions mathâmatiques, Antorul dove- 
deşta în acest articol ei în Matema: 
tica generali totul sa leagă de ideiu 
simpla şi primitică a adiţiunii şi, wi 
cit de complicate ar A problemele «i 
superiouro, ele nu sint de cit ea nişte 
vsriatii pg uceasta tema, ea apare me- 
rou ca elementul constant, diriguitor 
şi fondamental. Dacă mətemnticele 
insă siot rău predate, acensia e din 
ceuz că en nrgligează lu invățăman- 
tul inferior toate preenuliile ep sint 
absolut necesare pentro ca să so to- 
teleagă bine natura și adevărata ra- 
tiure de a H a operațiilor matematice 
şi se beglizuază in genere principiul 


312 VIAȚA ROMÎNEASCA 


că in matematică totul e adevăr de 
definiție sau de domonstralie şi de- 
monstrația nu se poate face de cit pe 
baza definiţiilor, a convențiunilor şi 
demonstraţiilur anterior făcute. 

Autorul tochee că nimeni din cei 
ce-şi consacră viata căutării adevăru- 
lui n'ar trebui să ignoreze construcția 
şi funcţionarea maşinii algebrice care 
e opera cea mai desăvirşilă cu care 
se poate mindri omenirea. 

Charles Duguet. Des Idées de H. 
G, Wells sur L'Humanits future, 

Wells este creatorul unei omeniri 
cosmopolita şi universale ce ar evolua 
in timp şi în spațiu de la preistoria 
cea mai indepăriula pină la alupiile 
unui viitor indefinit. El nu e un scrii- 
tor distractiv in genul lui Jules Verne, 
ficţiunea la el e un instrument de cer- 
cetare prin earo scruteuză și caută să 
lămureaeă problemele soartei viitoare 
a omenirii. Romanul Quand le dor- 
meur s'eveillera (1599) ne arată con- 
flictnl dintre clase ajuns la paroxism 
Intro lume transformată prin dezvol- 
tarea industriala; Les Anticipaliona 
(1901), reprezintarea prin o serie de 
sehițe a mersului probabil al vieţii, 
dupa ce va eşi din hnosal actual, spre 
a atinge o organizație ideală a carii 
sinteză e expusă In Utopies moderna 
(1907). In Deconterte de l'avenir (1902) 
Wells rezumă „concepţia sa despre 
univers“ ; şi în alte două carți de un 
caracter mai tobnic l'Humanité en for- 
mation (1906) ai Vieus mondes et 
Nou tea mondes (1906) el canta, in 
afară de orice fictiune, metodele celo 
mai practice peniru u realiza condilii 
de viață mai bune, 

Credinţa in progresşi spiritul prac- 
tie de antrepriză ul anglo-saxonului 
dimpreună cu o imaginație puternică, 
ereiază o lume intr'o veșnică preluoire, 
care supunindu-se voinței de a trăi 
evoluiază, în infinitul vremii şi al spa- 
ţiului, spre o logiră și frumuseți mai 
superioară, spre un ideal eșit din in- 


tovărăşirea activitaței omului cn na- 
tura, Opera sa este o glurificare, o a- 
pnlogie a energiei industriale moderne, 
Societatea viitoare va fi o societate in 
care nu vor exista distanțe, graţie 
mijloacelor de locomoţiune desăvirşite 
pe pâmint, pe apă şi in aer, nu vor 
exista de eit oraşe şi magine in care 
prin aplicaţia universală a electrieita- 
Di, telefonului şi cinematografului se 
vor satisface şi nevoile zilnice ale tra- 
iului și trebuințele de recreațiune ale 
sufletului, 

O sinteză progresivă u popoarelor 
ne va conduce într'o zi lu un stat 
mondial în care rasele se vor infrați 
intr'o pace definitivă după co mai in- 
täi se vor fi rasboit erincen prin lupte 
uriaşe de aeroplane sau omoruri rafi- 
nato cu arme invizibile şi tăcute, So- 
cietățile democratice actuale sint o 
formă tranzitorie spre un guvernamint 
aparţinind unei aristocrații intelectuale 
aleasa printr'o selecțiune riguroasă și 
supusă unor legi dofinito şi va repre- 
zenta inteligența sl puterea organizată 
a comunității. Proprietatea individuala 
va ñ restrinsă numai la obiectele de 
uz personal. Moștenirea va fi desfiin- 
tata şi nici cumata nu va exista în so- 
cietatea viitoare. Statul va poseda sọ- 
lul ai toate izvoarele de energii, po 
care le va da in concesiuni pe timp 
limitat şi in anume condiții; el va a= 
tribui fiecărui cetățean o parte de 
munch obligatorie care-i va asigora 
un salar minimum. Căsâtoria en rä- 
minea, dar, ca şi naşterile, ea va f 
sub controlul comunitaţii şi nu va f 
iavoită de cit indivizilor fără pata fi- 
zică sau mintală şi celor ce vor po- 
seda un sular care să „le inroiasea 
traiul lesalelos*.Stalul va contribui la 
puericultură prin subsidii pentru ma- 
tercitate şi pria serviciul sän de hi- 
gienă perfectionat, el en dirija edu- 
eația şi învățamiatul. Indivizii dăună- 
tori criminali vor ii închiși in insule 
şi supravegbhiali fără ură şi spirit da 


REVISTA REVISTELOR 313 


răzbuosre, pedeapsu cu moarte va fi 
probabil suprimată sau dacă va sub- 
sista eu se va da prin anesteziare, 
Credinţa optimistă a lui Wells il face 
să-şi inchipuiască o omenire mai fru- 
moasà, mai inteligentă și de o mora- 
litate mai superioara, în ea va triumfa 
voința esitä din refexiune şi dezinte- 
resare asupra egoismului emoţional şi 
sentimental. In reliziunea viitoare ome- 
pirea Îşi va revärsa „expunziunea spi- 
ritului și lirismul intim al rasei“ Dum- 
nezeul acestei religii va f „actiunea şi 
puterea“, 

Pentru ea să ereere uceastă Utopie 
spirito} lui Walls trebue să posede o 
mare putere de analiză şi să choltu- 
Jaar? o mare sfurțare de talent pen- 
tru a pune mereu probleme si a ri- 
dica bipolezo nenumărate, Dar dacă 
tvoriile salė sint discutabile şi primite 
cu grou de spiritul modern dedat pe- 
simismului şi eriticismului acut, totusi 
opera sa întreagă revarsă putere de 
viață întaritoare în sufletele numero- 
şilor săi cititori făcindu-i să primeasea 
şi formele artificiale ale vieţii in con- 
cepția lor asupra naturii, reactionind 
in potriva naționalismului ingust, in- 
sistind asupra prețului instrucţiunii 
chiar cind aceasta nu e de cit „One- 
elegantă semi-eultura“, 

Revue de Metaphysique et de 
morale. In numărul pe iulie un arti- 
col al lui R, Bertelot : Asupra pragma- 
tismului lui Nietasche in care autorul 
dovedeşte că Nietzsche este acela cen 
aplicat teoria pragmatistă la toato ude- 


vărurile făra excepție si că numai din 


studiul scrierilor sale se ponte scoate 
o interpretare complectă a acestei con- 
cepțiuni, ca o conceptia a adevărului 
creat do acțiune, do practica vieţei 
cu criteriul in acțiune nu în cunoștință, 

Iueă din primele sale incereări filo- 
zolice el eritică cultura rontimporană 
pentru caracterul sau isterie ce indru- 
mează spiritul spre trecutul mort in 
loe de a-l orienta spre viitorul co se 


ereaziă în prezeal şi slabeşte astfel pu- 
terea de viaţă și dezvoltare, In jocul 
de forța incoherente ce e universul, 
suntem şi noi, o forță ce luptă pentru 
a invinge şi a se intrece pa sine însăși. 
Această forţa pe care o simţim în not 
ingine, în veșniea ei mişcare, cu veg- 
nicile ei tendințe do expansiune ci se 
poate mai compleclä, e viata. 
Istoria cugetării, cuceririle logicei 
şi ale ştiinţei in domeniul illogismului, 
acest illogism insusi ce constitue sim- 
tul comun al universului, nu sint de 
cit lupla instinctului de viață pentru 
u-și robi instinetul de cunoștință şi a 
se folosi de el. Adevărurila morale, 
filosofice, religioase, științifice, legile 
necesare ale reprezenlării nuaslre nu 
sint deci! condiţiile folositoare vieții, 
condiţii pe care viața şi le creiaza 
prin dezvoltarea ei şi ca un instru- 
ment nal acestei dezvoltari, Idealul său 
este supra omw, tipul porfoel in 
care loste tendințele ce constitue viața 
sint mai intense, creatorul de valuri, 
ce poate suggera o indrmare noui, 
poate ereu valori noi, un nou ideal, 
Acest ideul e deopotriva deosebit de 
idenlul egnlitar, căci în puterea sa 
creutoare este un principiu adine al 
realității pe care cunoștința i răsfinge 
namai în parte şi-l serveste, princi- 
piul vieţii, ce nu e aici tendinta de a 
se conserva a lui Schopenhauer, nici 
tendinţa de a se apara peniru a nu 
peri a lui Darwin, ci în acelaș timp 
tendința de a impune acţiunea sa m 
jurul său, a se dervolta in dauna al- 
tora şi n se distruge pe sine insăși 
pentru n crea forme noi de existența 
in care să se intreacă pe sine insisi. 
Aceasta inseamnă la Nietzsche, dincolo 
de adevăr şi fals, dineolo de bine gi 
de rău. Oricit de originală insă e con- 
ceplia lui Nietzsche atit in coia ce pri- 
vește cunoștința ci! şi în evia ce pri- 
veşte morala, putem totuși urmări în 
ea influența Ramanticilor, Hölderlin, E- 
merson, Carlyle şi Coleridge, inhuvnta 


"ez en Zë gtt? 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


lui Schopenhauor, În care puterea de 
voinţă e mai adincž decit cea de re- 
prezintare, intaența lui Wagner care 
e vădită m Naissance de la Tragédie 
şi in (inu inhuania utilitariştilor— Un 
artizol al lui L, Viallelon în care se 
corijă oarecum logea biogenetică a lui 
Huvckel, în care se formula paralelis- 
mul intre farniele succesive po care le 
iea embrional animalului soperior şi 
formele permanente sle animalului jn- 
ferior, dovedesle cu argumente scoase 
din embriologio şi anatomin compa- 
ralā că nu ponte Ñ vorba de o rege- 
jire a formelor ancestrale, cêci struc- 
turilo reproduse in ombrion siul proa 
generale şi prea nedeterminale spre 
a sa puten reproduce după ele tipu- 
rile ancestrala, Legea biogenetică a lul 
Hneeke! se poate deci întrebuința nu- 
mai spre a indica paralelismul ca e- 
xislă intre dezooltarsa animalului su- 


‚perior gi area a formelor inferioare 


din grupul său, vefa ce nu cun regres 
al ştiinții, ci dia potrivă o cucerire noud, 

Nuova Antologia (15 August). 
Raffuae Garofalo „Dezbaterile eur- 
Dier eu juraţi în Italia. Autorul de- 
clară că niri Intro țara din lume nu 
se ahuzează mai mult de această ins- 
tituţie ea in Italia. ŞI nu e vorba nn- 
mat de verdictele date, care în multe 
alte țări pol da loe la critice, ci de 
tasisi motul in care sa procedează la 
dezbateri. Procesele durează luni. in- 
tregi at mai ales cind e vorba de ea- 
uze emoţionante, davin nişte sdeva- 
rate spuctacule teatrale, Se caula a 
se reconstitui intreaga psihologia a 
acuzatolui şi pentru arcastu se citează 
sute de marturi pentru toate antoce- 
dentele; sub nume de interogatoriu 
se face intreaga biografie, care durea- 
ză zile intregi; se permite nenumi- 
rați apârâtori şi discursuri nesfirşite 
ele. ete. In Suedia, de pilda, nu se 
permite decit citarea marturilor care 
ştiu ceva despre faplul de cure e 
vorba; nu se permite decit un singur 


apârător şi on este exemplu ca un n- 
părătar să fi ţinut un diseura mai lung 
de o jumatate de oră. Un lucru msi 
grav e că insuşi codul penal favori- 
zeuzi tendinla de a crede că o erimi 
explicată « o crimă justificata, E 
destul să se examineze dispozițiile asa 
de vagi, care privese provocarea, pro- 
cum şi acelea aga da indulgente, enre 
sa rapoariă la uciderea unei femei à- 
dulteve, ori avelana, nga de pulia se- 
vere, ru privire În uciderea copiilor, 
născuți din umoruri nepermisa. Nue 
de mirare deci lungimea mesfirgiin w 
proceselor. Cind nu apare clară pro- 
voearen din purlua victimei, se cauta 
In faple precedente, citendale foarte 
indepărtule, puse în relație cu condi- 
{ile psicologice ale ucnzatului. De 
airi nevoia unor nesfirşite cereotări, 
Dentsche Mundiehun, (Angust 
1908) Günthor Jacoby publică un in- 
teresant studiu asupra inflaenţii fito- 
soñei kantiene asupra lul Schiller: 
şi Goethe, sub titlul „Kant intre ela- 
sleil din Weimar", Studiul nu e ter- 
minat și în partea intai so ocupă nu- 
mai eu Schiller. Epoca in cure marole 
poet cade supt inventa filosofici kan- 
tiene, este geen în cure cl e prolezor 
la Iena. Acolo sroala kantiană îşi avea 
cenlrul ; acolo trăia ai profes» omul 
care a lucrat mai mult decât oricare 
uitul pentru răspindirea ceriliciamului. 
Kari Leonbard Reinhold, antorul operei 
„Scrisori asupra filosofiei kantiene.* 
Acest om voia să facă din filosofta 
crilică, o nouă religio şi ca toți apus- 
tolii unei noi religii era de o exirema 
intolecanţă faţă cu orice altă filosofie. 
Schiller, cind sosi în Tena, nu era de 
loc introdus în studiul filosofiei şi u- 
şor putu, prin urmare, fi udemonit et 
ciştigal de Reinhold, măcar ch la tn- 
ceput, se pare, că simțea un fel de 
repulsie peniru entuziasmul erilicist 
ul ucestuia, Ciştigarea compleclă pen- 
tru kantianism se fece pe la 1790, 
cind Schiller incepe studiul ucestei 


REVISTA REVISTELOR My 


filosofi, Toate luerârile filosofice ale 
lui Schiler, din aceustă epocă inainte, 
sict impregnate de ideile lui Kant. 


` Lips de pregatire insă pe terenul is- 


toriei filosofiei, nu-l lasa să se ridice 
la nici o conceptie originala. Ca un 
diletant el se märgineşle in a popu- 
larin şi a îmbrăca in haina stilalni 
său strălucitor, ideile filosofului din 
Köalgsberg. Istoricii literari, eare (ri 
de admiratio penlru post, au ckutat să 
facă din el şi un mare filosof, n-au Meut 
aiteren derit an creat o legenda falai, 
După cum astazi nimeni nu caută în 
verierile istorica alo marelui poet, iz- 
voare ştiințiliea, lot aga şi seriurile 
fliozofee trobuese privite ca incercã- 
rile unui diletant. 

Deutsche Rerne (Avgust 1908) 
Lucien Hubert (doputat francez): Noile 
principii in Colonizarea. In ideile co- 
loninte, zice autorul, a avut loc o pres 
facere, O colonie apara ca un prilej 
de a fave utile rezervele do forță, care 
nu găsesc intrebuinare în statul-mama, 
Na se mai ocupă rile îndepărtate 
pentru a uvou loc de unde si so rä- 
peace bogății, ci pentra a crea a= 
cojo bogății eu ajutorul rezervelor de 
forţă. Această politiră a ecñpàtat în 
Franța, numele de „politică de aso- 
ciație“. Asociaţie adică Intre statul- 
mamă şi colonie, pentru alcătuirea u- 
nuj nou odiñein al activitații omeneşti, 
Această nout coneeplie a ficut să se 
vadă lămurit eù adovăratu comoarii 
ia colonii, de care trebue sa ne fo- 
losim, nu-s bogitiile naturale, nici pä- 
mintul coltivabil ci populaţia autoe- 
tonă. De aceste principii se conduce 
Franţa in coloniile ei din Vestul A- 
fiev), Scopul urmărit a fost formu- 
lat de vâteă Waldeck-Roussesu, prin 
cuvintele: „de a njula la desrulturea 
indigenilor în propria lor civilizaţie“, 
Peutru aecusta e nerasar însă dea 
menținea rassa in puterea ei de viață; 
apoi de u-i da lreplat cultura po care 
poate să o primească si, insfirşit, tre- 


bue să-i creeze o organizare socială 
eare să-i convie. Se cere prin ur- 
mare jv primul rind organizarea sër- 
viciului medical și apoi a invaţămiu- 
tului. Pentra amindonă acestea, Fran- 
ţa a făcut Inceputuri frumuate in 
West-Africu, Aşa de exemplu la pris 
vinţa invățămintului ` şcolile se ridi- 
e la aproape 200, în eare funrţianează 
apronpe J00 de învățători și învăţa 
toare veniţi din Frauţn, ai in caro se 
inlrunese aproximativ 2009 de copii, 
Se înțelege că nceasla e puțin faţa de 
eci 30,000 de vlevi care fraquenteazi 
şcolile arabe, condusa da 5000 de Ma- 
rabouls, dar e de-abia inceputul, 
Noziulistisehe Monztshefte, 
(August 1905). James Keir Hardie 
„Atitudinea socialişiilor engiejl în 
chestia dreptului de vot al temal- 
lor“, Aulorul işi propune de a rectifica 
afirmuțiile tewdenţicasa ale conducă- 
torilor partidului social-democrat en- 
glez, cure lind da a pune intro lumi- 
nä en totul fali, chestiunea acorda- 
rii dreptului de vot şi la fumei, Ei 
pretind că acordarea acestui drept, in 
condițiile in care se acordă astăzi şi 
bărbaților, ar fi in favoarea numai a 
fomeilor din clasa stăpiniloure. A- 
cenxli alrmare este insi eu totul 
contrazisă de realitate După legea 
actuală, dreplui de vot sa acordă tu- 
turor bărbaţilor caro posed o casă sau 
țin eu chirie o locuinţă, peniru care 
platese cel putin & shilling pe siipta- 
mină, Dacă astăzi s'ar acordu femei- 
lor dreptul de vot, in aceleaşi condi- 
ţii ea şi bărbaţilor, pealtru fiocure fe- 
mee care ar căpăla acest drept in 
baza averii, ar mai cäpäta și alte 20 
de muncitoare. Această proporție re- 
zulti din studiul statislicei care arată 
cifra femeilor muncitoare ca indepli- 
nese condițiile cerute de legen de as- 
täzi. Acordarea dreptului da vot la 
femei, nu «ste prin urmare de loe dà- 
unitonra clasei de jos nici partidului 
socialist ; asta se poate vadaa de alt- 


d a 
as VIAŢA ROMINEASCA 


minteri și din faptul că conducăloa- 
rele acestei mişcări sint toate, și de 
mulţi ani deja, socialiste, Partidul 
social democratie n'ar trebui deci, toc- 
mai el, să combată această mişcare 
şi se cante a o discredita in fața opi- 
niei publice, 

The North American Review, 
(August, 1908. New-York.—Sir Mar- 
tin Conmau—„Tdealul Artei Egipte- 
ns“ —stabileşte curacteristieele artei po- 
porului egiptean, în diferitele ei ma- 
nifestări, Arta egipteană are şi ca pe- 
rioudele do cregtore, maturitate şi 
declin deosebite prin calități şi de- 
fecte proprii fiocârii perioade; dar de 
la Intăia dinastie până ls Crestinism 
calmul monumental formează calitatea 
dominantă a artei egiptene. Sculptura 
uroceascii se caracterizează prin grația 
adică prin suggestia mişcării și reali- 
zarea proporției: eren ce lipsește eu 
desăvirgire sculpturii egiptene, Arhi- 
teelura urecoască realizează frumosul 
in perfeeția proporliilor, prinelpia eu 
totul necunoscul arhitecturii egiptene, 
Cine vrea să añe deosebirea dintre 
idealul artei asiriene şi celei egiptene 
să observe cum roprezentau artiştii 
acestor două popoare o scenă de bä- 
talia. Idealul artistului asirian se des- 
prinda din opera lui ca un ideal de 
singe, de putere fizica, de furie impe- 
tmoasă, pe cind scena egipleană e lip- 
sită complect de putere de suggestia 
a unor sentimente siugerousa ori bru- 
tale. Nelipsitul Zew din grupurile 
sculpturii asiriene e cu totul altul faţă 
de acelaș Dou din grupurile egiptene, 
Leul asirian parcă mugeşte şi vrea să 
se repadă, peciud Leu] egiptean sti 
cu demnitate la picioarele faraonului, 
Calul și rezignarea care respiră din 
intreaga arta egipteană le explică nu- 
torul prin influența imprejurărilor na- 
turule. Natura intresga, în tonte as- 
pectele vi, indemna pe artistul egip- 
tean să-şi reglementeze oarecum inspi- 
rațis, Esenţa religiei egiptene era cre- 


dinţa in viața viitoare; acest senti- 
ment a covirşii arla egipteană și a 
făcut din ea, in cea mai mare parte, 
o artă a mormintului strâbitula de 
sentimentul soninătaţii morţii. Tot ce 
se păsesle în un mormint egiplean e 
făcut sub ețedința că sufletul mortu- 
lui se iatoaree peste 10000 da ani iar 
In viața pămintească ` şi că acele o- 
biecte găsite în morminte trebue sa 
servească sufletului în acest interval 
de timp. De nici earacterul de solidi- 
tate și utilitate a acelor obiecte, 
Arla egipleană e inspirată de putine 
emoțiuni omeneşti; en nlege foarte 
puțin din complexitatea naturii să tre- 
zeşte pulin facultatea noastră simpa- 
tieă. Ea e lipsita de inälțime ideală, 
dar in raza ideulului ei, en realizeuză 
perfecția. Idealul artistilor egipteni n 
fost intrecut, dar Sfinxul egiptean ri- 
mino neiolrecut după cum sint nein- 
trecute toate statuele-cologi ale ano- 
nimitor artizti egipteni, 

The < ontemporary Review. 
(August, 905. London).— Actuala stare 
a Darwinismului: studiu datorit d-lui 
Alfred R. Wallace, cuprinde un re- 
zumat cu lendinţi darwiniste, al noi- 
lor teorii asupra originei speciilor, 
Autorul consultă vă pentru marele 
publie, Darwinismul a dat faliment: 
că vechea teorie a Ini Darwin, sufi- 
cientă până acum pentru a explica o- 
rigina speciilor şi desvoltarea gene- 
rală a lumei organice, e acum cu to- 
tul inlocuit de teorii mai nona și mai 
Slätntzfteg = 1) Teoria Neo- lamarkistă, 
2) Teoria Mulaţiei ; 3) Teoria Mende» 
lianä. 

Reo-Lamnrkismut, Damark a [os 
cel dintăi enro a dat teorie stiințiliea 
explicativă a originel diferitelur specii 
a organismelor prin un proces natura! 
de schimbare, Teoria lui însă n-a fost 
admis da taţi naturaliztii pentrucă 
era insuficienta ; in special ea nu pu- 
tea clasifica raporturile de adaptare 
la diferitele condiţii de existență, In 


REVISTA REVISTELOR 


scurt, teoria Lumarkista admita ea 
De-care organ intrebuințat în satisfa- 
cerea nevoilor unui organism creşte 
in putere ori mărime ori se modifică 
prin întrebuințare şi sforțare; iar m- 
cesto schimbări se transmit la urmaşi 
şi determină multiplieitatea speciilor, 
Naturaliştii au găsit destule caractere 
organice în lumea animală ai 

faţa de care Lamarkismul en legen 
întrebuințări şi neintrebuințirii or- 
ganelor nu putea da nici o deslugire, 
De aceea cind Darwin a venit eu 
teoria seleețiunii naturale, Lamarkis- 
mul a fosi părăsit cu totul, După vre-o 
cincizeci ani de uitare Lamarekisnul 
reinvie în America prin sforțările pa- 
leontologistului Copa. 

Teoria Mutaţiei. Creatorul acestei 
teorii e Dr, Hugo de Vries din Amster- 
dam; teoria datează din 1901 cind 
uutorul a publicat doua volume de 
studii serioase şi amănunțite asupra vu- 
riaţiilor formelor şi speciilor nle plan- 
tei Oenothera Lamarckiana, plantă 
care creşte sălbatică numai lu Olanda. 
Dr. Hugo de Vries constată et din 
seminţa acestei plante au egit deodată, 
per saltum, nu prin variație şi selec- 
ție naturală, forme nouă: „mutaţii*, 
Räming ea generalizarea logică sa Be 
dovedita experimental. Obiecţia care 
se aduce de aulorul articolului aces- 
lor experiențe limitate e ea: planta 
Oenothera Lamarckiana e o plantă 
biliardă și ca atare supusă diferitelor 
variaţii de formă. Experiența e prea 
limitată pentru a consacra o teorie 
generală. 

Mendelismul. I. G, Mandel, Epis- 
cop de Brin işi publică opera la 1866, 


Ti 
CH 


carte în care stau inmormintate ob 
servațiile sale până la 1900, de cind 
incepe in Europa o uderirata boală a 
Mendelismului. Mendel şi-a mărginit 
observaţiile la variațiile ce se pot 
obține prin Imerueişarea celor două 
specii comune de mazere: mazerea 
verde şi mazerea galbenă, EI observă 
că mazerea produsă din prima Ineru- 
cişare a celor deu sperii e numai de 
un fel: apoi aceasta cultivată da doua 
feluri în aceiaşi pastae, A treia gene: 
rale procură nouă surprize. Propor- 
Up celor donă feluri iar e caracteris- 
tică. Savantul episcop observi și no- 
lează necontenit mai multe generaţii 
de aceste specii de mazere și ajunge 
In coneluzia-lege că anumite carac- 
tere pe pustreazi fré amestec, A- 
ceastă fixitate de caracter in organi- 
zările organice n fost invocata de 
Mendelişti ca pivotul evolutiei noilor 
sperli. Autorul articolului observă ea 
rezultatele Mendaliştilor nu se potri- 
vese, că variațiile obținute trebuese 
considerate ca forme abnorme, nu ea 
specii nouă; că, in tot cazul, teoria 
Mendelismului priveşte numai teoria 
heredităţii, dar nu are nimic clarifica- 
tor pentru origina şi modifearea spe- 
ciilor. De altfel observaţiile lui Men- 
del nu sint straine lui Darwin, eare 
are un capitol anume: „Asupra unor 
caractere care nu se amestecă“, in o» 
pera sa. Durwin însă n-a dat acestor 
fapte importanța care li s-au dat mai 
Mrziu de partizanii lui Mendel. După 
autor, Durwinismul ramine pină acam 
neclintit, ca singura teorie mulțutni- 
oare în privința origine! speciilor. 


Ee 


= 


Varietăți 


Pneumonia şi şoarecil.—Un doc- 
tot din New-York, E. Palier, crede 
că microbul pneumaoniei nu-i vătă- 
mător omului decit după ce a tre- 
cut printrun alt animal, sensibil e- 
fectelor sale, mai ales şoarecele, Ei 
a observat că se găseşte în gura 
multor persoane sănătoase un microb 
care samănă cu al pneumoniei ; ino- 
culind cu el şoareci, a constatat că 
microbul acesta devine virulent. A- 
ceasta ar explica pentruce pneumo- 
nia e mal frecventă jarna : sint mai 
mulți şoareci prin casă. Aceştia iau 
microbul dela om, se îmbolnăvesc şi 
murind fac ca microbul—devenit vi- 
rulent—să se reîntoarcă prin răspin- 
dire la om, care se îmbolnăvește ast 
fel, Teoria aceasta ar explica şi du- 
rata boalei: cele opt zile primejdi- 
oase în pneumonie ` după acela bac- 
cilii îşi pierd la om virulenţa şi boala 
se termină prin aceasta. 


Toxicitatea tutunului. —S'au fä- 
cut experiențe de către un învăţat 
francez, pentru a determina dozele 
de tutun, variind după bogăția lor 
în nicotină, care sint toxice pentru 
un animal oarecare,  Experieniele 
s'au făcut cu epuri prin injecțiuni 
intra-vinoase de maceraţiune apoasă 
de tutun, Rezultatele au fost că, 
pentru a ucide un epure, a fost ne- 
voe de 1 gram de tutun caporal or- 
dinar pentru fiecare kilogram de car- 
ne; cite 3 grame macerație de tutun 
caporal dulce pentru fiecare kilogram 
din animal; şi cite 25 pănă la 90 


grame de maceraţle de tutun desin- 
toxicat fără sau cu tanin. S'a stabilit 
astfel că chiar şi tutunul denicotini- 
zat tot e vătămător, bine înţeles că 
într'un grad mai mic, 


Cit radium posedă omenirea.— 
După evaluaţia unei reviste străine, 
s'ar afla în lume mai puțin decit un 
gta de radium, repartizat astfel: 

. Edison, profesorul d'Arsonval, 
W. Crookes, W. Ramsay cite 20 mi- 
ligame D-na Curie 15, Becquerel 
şi Bordas cite 10, şi alţi cîţiva sa- 
van! la un loc 20 miligrame. Ast- 
fel radium e corpul cel mai rar pett- 
tru omenire, 


Problema „châmage“-lui în Aus- 
ear 2 de lucru care urmea- 
ză după ele industriale e un fe- 
nomen social foarte penibil, contra 
căruia statele industriale au căutat 
să lupte,—pănă acum fără succes, In 
Australia s'a ajuns la o ameliorare 
a situației muncitorilor în această pri- 
vință, în primul loc prin organizarea 
de cătră stat a lucrărilor publice pen- 
tru a da de lucru muncitorilor neo- 


necesare peniru cultură. De îndată 
ce situația industrială se îndreaptă şi 
e nevoe de brațe în fabrici, lucrăto- 
rii părăsesc agricultura şi se reintorc 


la oraşe,—dar cu mijlocul acesta au 
scăpat de „chômage“ în timpul cri- 
zei şi de grozăviile lui. 


Vindecarea „boalei de marea“, 
Un doctor din Paris, care s'a otu- 
pai mult cu boala cunoscută sub nu- 
meie de „mal de mer“, care impe- 
dică pe aa oameni de a călători 
pe mare, ori le face viaţa imposibilă 
dacă se hazardează să întreprindă o 
astfel de călătorie. —a găsit mijlocul, 
daci nu de a înlătura cu totul boala, 
cel puțin a o micşora şi a o face 
mai suportabilă, Pentru aceasta sint 
două mijloace de întrebuințat: fixa- 
rea patului şi incingerea strinsă a 
stomahului ; cu cit pacientul e mai 
imobilizat pe patul său, cu atit sufe- 
rinja e mèi uşoară, iar dacă se in- 
cinge bine mijlocul (insinte de a 
minca) cu o fişie de flanelă largă 
de 15 c.m. şi lungă de vreo 15 
metri, atunci boala se poate chiar 
preveni. Încinsul trebue să se facă 
incepind de jos şi stringindu-se din 
ce în ce mal tare in sus. Dar ceia 
ce e mai important decit toate, e că 
psihiceşia omul să lupte contra £- 
cestei boale ` s'a constatat, în adevăr, 
că frica grăbeşte ori chiar provoacă 
apariția boalei, iar cine nu se teme 
că va suferi, e mal pulin expus. E 
vorba dar întruciiva şi de suggestie, 
pe care doctorii o pot chiar intrebu- 
infa, dacă ştiu să inspire încredere 
celor ce vor să călătorească pe mare, 


Preferințele muzicale ale Germa- 
nilor.— Un libretist german a făcut 
o statistică a operelor jucate în cur- 
su! anului 1907 in Germania. Rezultă 


VARIETAŢI DR 


din acea statistică următoarele: cel 
mal des reprezentat a fost Wagner, 
însă piesa care a ținut de mai multe 
ori afişele a fost „Carmen“ alui Bi- 
zei, după care vine Sg a a 
lui Wagner. Fiindcă mai pie- 
sele lui Wagner se joacă, el a avut 
in anul trecut 1700 reprezentații. Du- 
pă dinsui vin: Lortz cu Te 
prezentaţii, Verdi cu 721, Mozart 514, 
pa Oifenbach, Pliotow, Thomas, 

eber cu mai puțin de 300,R. Stra- 
uss, Mascagni, Leoncavallo, Gounod, 
Aubert, Donizetti cu 200, iar Meyer- 
beer, Becihoven, Saint-Saëns, Rossi- 
ni, Nicolai, Halévy, Puccini etc, cu 
mai puţin de 100, După naționalitate 
s'au reprezentat de 5300 opere ger- 
mane, de 2092 franceze, şi de 817 
italiene. 

Aureolele sfinților. —E vorba de 
cercurile luminoase cu care se obi- 
cinueşie, în pictură, să se Incunjure 
capetele silnțelor. Astfel de aureole 
de lumină au putut desigur să apară 
la unele personaje și iserica le-a 
adoptat pentru toți sfinții, Acum de 
curind doctorul Fer din Bicâtre re- 
latează că el a văzut astfel de au- 
repie la citeva din pacientele 
sale ; bine înțeles, nu în timpu! vre- 
unui extaz religios, ci pur şi simplu 
în criză de migrenă ori de spaimă 
grozavă. La una din paciente, o fe- 
mee nervoasă, cercul de lumină a- 
vea o rază de douăzeci de centi- 
metri şi pielea lua şi ca o colora- 
ție portocalie. 

Nu e imposibil dar ca astfel de 
dureole să fi fost văzute la cei că- 
zuţi în extaz religios şi să îl fost 
luate ca ceva divin, 

Spicuitor 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE D 


J. Grasset. /ntroduction physiolo- 
gique å l'étude de la Philosophie. 
Félix Alcan, Paris. 

Reunirea unor conferințe tinute la 
Montpellier pentru studenţii în filo- 
sofie. Autorul studiază condiţinnile 
fiziologice ale diferitelor operațiuni 
ale spiritului, şi cartea poate servi 
pentru a / acei cari se ocupă cu spe- 
culațiuni filosofice. 

Albert Bayet. L'/des de bien. 
Essai sur le principe de l'art mo- 
ral rationnel, F, Alcan, Paris, 

E un studiu pozitiv asupra feno- 
menelor etice. Autorul scoate în re- 
lief relativitatea şi nestabilitatea mo- 
ralei, care evoluează mereu şi va 
evolua veşnic, 


ISTORIE 


Geoffroy de Grandmaison. L'Es- 
pagne et Napoléon, Paris, Plon-No- 
urit. 

Un studiu complect şi amănunţit 
asupra politicei lui Napoleon în Spa- 
mia şi mai ales asupra războaelor 
purtate de el în această ţară. Au- 
torul a făcut cercetări laborioase în 
arhivele Franţei şi ale Spaniei, folo- 
sindu-se de documente foarte însem- 
nate, 

Vicomte de Guichen. Pierre le 
Grand et le premier traité franco- 
russe. Paris, Pertin. 

E o expunere a politicei Franţei 
cu Rusia în secolul al XVII-a. Au- 
torul arată împrejurările istorice care 
au făcut posibilă aproprierea dorită 
de Petru cel Mare dintre Franţa şi 
Rusia şi istoriseşte călătoria ţarului 
în Franța, i 

Camille Piton. Paris sous Louis 
di Societe du Mercure de France“ 
3.50. 


Documente asupra vieţii sociale 
din timpul Iui Luđovic al XV-a: e 
a doua serie din rapoartele poliţiei 
cătră acest rege, —un fel de arhive ale 
vieţii galante din secolul al XVIII-a. 
ŞTIINŢI 

L. Vialleton. Un probléme de l'é- 
volution, Couleii Montpellier. 6.50. 

Zece Jecțiuni ţinute studenților de 
la filosofie şi medicină, în care este 
expusă şi discutată legea biogenetică 
fundamentală a lui Haeckel: parale- 
lismul între ontogenie şi filogenie, 

G. Lespagnol. L'Evolulion de la 
Terre et de l Homme. Delagrave, 5 ir. 

O privire repede asupra evoluției 
pămintului, asupra condițiunilor fi- 
zice şi a modificărilor scoarței glo- 
bului, asupra stărilor atmosferii, asu- 
pra regnurilor şi asupra civilizaţiei 
omeneşti, Cu multe ilustrații. 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE. DREPT. 


Paul Ghio. Cours d Economie po- 
litique. Tome |. Les origines. Paris, 
Marcel Rivitre, 2 fr. 

E primul volum din cursul profe- 
sat de autor la „colegiul liber de 
ştiinţe sociale“, În acest prim volum, 
Paul Ghio arată originile acestei şti- 
ințe şi fazele prin care a trecut dela 
origine (sec. XVIII) pănă acum, 


CRITICĂ LITERARĂ. ESTETICĂ, 


Gauthier-Fevriăres. Les Hommes 
et les Idées: François Coppée et son 
Ocuvre. Paris „Mercure de France“, 
0.75. 

Un mic studiu asupra vieţii si a 
operelor poetului mort decurind, pe 
care autorul l'a cunoscut personal. 

Gaston Sauvebois. Après le Na- 


turalisme vers la doctrine litteraire 
nonvelle. „Editions de l'Abbaye“ 3.50. 


NA ci dei A Atu Aa 


— MIȘCAREA INTLETECUALA 32 
Zeen EE ERT 


Un fel de manifest, Lăsind ia o 
parte simbolismul, autorul cercetează 
care va fi, după naturalism, noua for- 
mulă literară, 

Reng Doumic. Le Thedtre non- 
veau. Libr, Perrin, 

O serie de studii critice asupra di- 
feritelor piese care au apărut şi s'au 
reprezentat în timpul din urmă. 

Carlo Del Balzo. L'Italia nella 
letteratura francese. Tip, Ed. Nazi- 
onale. Torino. O scriere de critică 
a cărei scop este de a contribui cit 
mai mult la o apropiere sufletească 


şi politică între poporul italian şi cel 
francez, 


ETNOLOGIE. FOLK-LORE CĂLĂTORII. 


P. Sébillot. Le P cot- 
temporain chez les ples celto- 
latins, 

Cercetări asupra practicelor de ori- 
gine păgină, care se găsesc şi azi 
la franceji, italieni, spanioli, etc., cum 
sînt cele relative la naştere, la cul- 
tura grena la casă, la stele, la 
ape, la biserică, etc, 

Col. Lussan. Souvenirs du Me- 
xigue. Paris, Pion. 

Amintirile unui milita” din viaţa pe 
cate a dus-o în timpul şederii sale 
în Mexic. Observaţii interesante asu- 
pra obicelurilor şi vieţii din tinutu- 
tile vizitate, 


CHESTIUNI MILITARE. 


Général Desire Chlapowski. Ate. 
moires sur les gr de Napoléon 
(1806—13), Paris, Plon. 

Traducerea memoriilor acestui ofi- 
Ier polonez, care a luptat în armata 
lui Napoleon şi care a avut ocazia 
să cunoască bine desfăşurarea celor 
mai multe din luptele purtate de ma- 
tele cuceritor. 

Col. E. Bujac. La Guerre Russo- 
Japonaise. Libr. Lavauzelle, 

O monografie bine documentată 


asupra războiului din orientul Asiei. 
Autorul utilizază tot solul de docu- 
mente engleze, germane, americane, 
tuseşti, etc, care dau expunerii sale 
multă reci e SĂ 
ne ve et. Pour 
faider dans le iech dela 


compagnie. Paris, Chapelot. 
O adunare de observații și de pre- 


cepte isvorite din experiență, care 
pot folosi prin justeţa lor tuturor a- 


celora care se ocupă cu educaţia în 
armată. 


LITERATURĂ. 


Tristan Bernard. Deux amateurs 
de femmes. Ollendort, 3.50. 
Povestirea vieţii a doi oameni cari 


d trec timpul în vinători de amor 
din care unul 


"A2 a 
authier Jours d b 
Paris, Lemerre, 

Un nou volum de poezii al tină- 
rului, dar deja cunoscutului t 
we A SE a GZ 

est Daudet. An de h 
gie, Plon, 3.50. E g 

Roman din viața socială contem- 
poranä, al cărui acțiune se petrece 
sub şegimul expulzärilor în chestia 


congregajiunilor. 
Ferdinando Paolieri. Venere A- 


greste. Nerbini, Firenze. 

Un mare poem a! unui poet ti- 
när, care cintă exaltația lubirei sen- 
suale şi bogăţiile cimpului, 

Kurt Aram, Jugendstinden. Ber- 
lin, Egon Fleischel u. Co. M. 3.50, 

Povestirea unei idile nevinovate 
dintre un licean Şi o copilă, 

_M. Hewlett. The Spanish Jade. 
be gn A s. 

rie emoţionantă de iubire 
de răzbunare, a cărei acțiune se Ša 
trece in Castilia, acim o jumătate 


de veac, 
Compilator. 


Bibliografie 


(Asupra unora din cărţile de mai jos vom reveni la recenzii) 


Elena Aiculiţă Voronca Studii în Folklor vol. | Bucuresti 1903 
lpografia G. A. Lizăroann. 

Traian Mrăilean Irina, nuvelă, Cernhuţi 1905. Pretul 1 Coroană. 

AL. Vlăhuţă Jominia Pitoreaseă cu ilustraţii după tablourile lui 
Grigorescu „Minerva” Bucureşti. EE Lei 1.50. 

D, Anghel si St. O. Rosif, Caleidoscopul lui A, Mirea București 
„Minerva“, Preotul Lei 1,50. 

Raport despre institutele de îmcățămint gr. cat, din Boldesfalca- Blaj 
pe anul şeolastie 1907—1908. Blaj 1908. 

Ionn U. Beldie, istoricul comunei Jorăşti din județul Covurlui. 
Bârlad —1 008. 

Carmen Sylva. Póveglile Polagului. Editura librăriei Leon Alcalay. 
Bucureşti Preţul 60 bani. 

P. Argintescu-Bràila Nipăstuiții piesă in troi acte. Tip. „Lueră- 
torii Asocinţi*, 

Ionn Adam Constanta Pitoreascã. Bucuresti „Minerva“. Preţul 2 lei, 

AL H. Odobescu Opere complecte co. II Bucureşti 1005 „Minerva“, 

Anuarul XI al Societatii pentru fond de teatru ronin pe anul 1906— 
1907 Braşov, 1908. 

Ivan Turgheniefi Cea d'intăi Iubire, lraducare de Nicolae Dasco- 
viei, Editura librâriei Leon Alcalay, Prețul 3) bani. 

Theodor lonesen Stiri de Suflet vol, 11 Due, 1908. Proiul 2 lei, 

Revista şi Catalogul General st prețul curent al Institulului er editurii 
de Foto-Arte Chaland et C-nie pe oun 1906—1907—I%IS, laşi, Progresul, 
1900 1 brog, de Sp pg. fără pret, şi laşi, Dacia, 198, 1 bros. de 23 pg., 
fără preț, 

lenu Rusn Sirian. Tokio, Volumul I. Pin lu finès secolului 
X V. Arad Tiparul Tipogruliei Dieeezane gr, or. romine, 1995, 1 vol. mz 
de 408 p. preţul 3 enronne. 

Camile Fiamarion Ce e Cerul? (Astronomio Populară, traducere 
de Victor Anestin) Editura librăriei Leon Alcalay. Bucuresti. 

Vasile Balintescu Istorioare pentru Copii brosura Í și îl Cernăuţi, 
1007. pretul 80 bani brosura. 

T. A. Bădărău Organisarea şi Viaţa animalelor. Editura librăriei 
Noua. Iliescu Grossu & Co. laşi, 1905, Prețul 7 lei, 


E 
e 
' 


NI 


Ee i 


„ „Dacia-România“ 
— Societate generală, de asigurare în Bucureşti — 


„Ku un capital în acţiuni de 4,000,000 lei nur şi eu reserve 
în mumă de iei 16,000,000. 


—— Ben 


Se recomandă Onor. Public pentru efectuarea de asigurări contre 
daunelor de incendii, grindină, transport fluvial și maritim, precum și pen- 
tru asigurări de viaţa în toate combinațiunile. 

„Este cea mai vevhe “societate romineasca de asigurare. — „Dacia-Ro- 
mănia” a plătit dela 1871 —1g07, despăgubiri in toate ramurile” de 


Lei 186,669,731 


Infotmaţiuni şi prospecte se dau atit la Direcţiunea generală din Bu- 
cureşti, strada Vienei (Vamei) No. 3 cit şi la opt agenţii din ţară. 
+ 


Tapete = prem 


Cele mat bogate nsortimenfe din gară In : 


e20? Wiodeman eeo 


BUCUREŞTI: Bul. Elisabeta (telefon) Palatul Băilor Eforiei S 


PUBLICAȚIUNE 


Se-publică spre cunoştinţa generala că în ziua de r: Septembrie 
1908, orele 10 dimineaţa se va ține o a treia licitaţiune cu oferte inchise 
la pepiniera Viticolă Vigan din Jud. laşi, pentru vinzarea unui cal negru 
de la acea pepinieră, Concurenţii pentru a fi admişi la licitaţiune trebue 
să depună o garanție de 10% din preţul oferit, în numerar sau in efecte 
publice garantate de Stat şi să se conformeze art, 72—83 din le a comp- 
tabilităţei generale a Statului publicată in Monitorul Oucial Na. 282 din 
ar Martie 1903, al căror cuprins textual il vor găsi afişat in sala de licitaţie. 
„În termen de to zile de la comunicarea aprobărei rezultatului licita- 
Dune, adjudecatorul va depune intreaga sumi oferită la licitaţiune in mii- 
nele d-lui Șef al pepinierei după care i se va preda calul sub luare de 
dovada din parte:i de primire, şi prin Incheere de proces-verbal. 

In caz de neconlormare va perde garanția provizorie depusă la lici- 


faptul expirărei termenului de mai sus, iar calul st va scoate din nou in 
„Vinzare pe contul său, 


Le? 


y D D ré 
A taţiune in folosul Statului, fără nici o punere în intirziere, ci numai prin 
EI 


teaua Română“ 


A 
7 Societate anonimă pentra industria petrolului 
Capital social: lei 30.000.000 pe deplin vărsați 
Fabrice de petrol și a derivatelor sale, la 
BUCUREŞTI, CONSTANŢA, CÂMPINA, MONTEORU. 
Fabrice de bidoane de tinichea, la CONSTANŢA. 


Produsele Fabricilor 
Petrol reglementar, Gazolină, Benzină 
farmaceutică, Benzină pentru motoare, Rezidiuri de petrol 
pentru ars şi unsul cäruitelor, Parafină, Ule 


pentru motoarele „Diesel“. 


Uleiuri minerale de calitate snperioară. Valvelină 
peutru cilindre si masi ni, 
Ne avind nici un reprezentant în țară, 
orice comandă de ULEIURI MINERALE sau alte produse trebuie 
să se adreseze numai câtră: 
Direcţiunea Generală, BUCUREŞTI, Bulevardul Carol No. 5 


d ` Cn n iA - Pe. 
|! AGRICOLA 
SOCIETATE ANONIMA DE ASIGURARI GENERALE IN BUC UREŞTI A 


a Sedini: 2, STRADA SĂRINDAR, 2 


Capital statuar: Lei 4.000,000 
Prima emisiune: Lei 2.500,000 
| Vărsaţi: Lei 2,000,000 


CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE : | 
Preşedinte: C. COLLIBAŞEANU 


lare proprietar, Vicepreşedintele consiliului de administrație al 
Râncei Comerciale Romine, Bucureşti | 


VICE-PRENEDIXŢI: 


BASILE M, MISSIR LUCA ELEFTERESCU Ke 
D ra ministra, mare proprietar, Bucuresti, mare proprietar, Ploesti o 
S MENARI: 
Dr. N. Anghelesen, mate proprie- AL Lucassieviecs, Direczuza) de ia The SPY 
d tay, Anpatat ai Seit al Camerei de ask of Roumania Lid. Bacnreyti. 
| Gogmrrein, Darnresti | 
Jteen Costinor, mare proprietar By- Sigmamd Prager, maro comerciant g 
tnani í si Vios-Pregadìintè al Camerei de Lo 
Î br. E Dimitresen, man proprietar merin, Bocuregti. 
| Purnrvstt 
C. Pissescn, fost minièra, maro prop., Ad. Salomon, mare indusifisę, Dn: | 
Rucgresp? enregsi 
M. Helder, comerelant, Galaţi 
Dimitrie lomesen, primaru! crasa Lonis Timmermans, diroctorul Dän: 
inè Bräi, mare proprietar, Präis, poi Comerotate Romine, Brăila. 


DINECŢIUNEA : 
TH. FRITSCH, Director, A. STEINER, Snh-Direetor, 
ASIGTRĂNRI ÎN RAMURELE: 


“| Incendiu, Viaţa, Grindina, Transport, Accidente. 
REPREZENTANŢA : În Bucureşti: Sir. Doamnei 11. 
In laşi: D-nii N. Cozadini şi Lupu Weisengriin. 


= D pe, EI we 
vg? sz AA o ; ` 


„NAȚIONALA“ 


Societate Generală de Asigurare în București. 


Capital de acțiuni deplin vărsat L 
Fonduri de rezervă z Ce Se Lei iA TON MEA 


Total Lei 
Daunele plătite in ramurile elementare peste Lei 83.000.000.00 


PRESEDINTE: VICEPRESEDINTE: 


A. BAICOIANU P. GRADIŞTEANU 
CONSILIERI : 
DR. 1. COSTINESCU CG SACH 
he gw Zug 
0. GENTILOMO ie 4 EM. M, PORUMBARU 
. MARINESCU-BRAGADIRU G. de ORMODY 


PRINŢUL BARBU STIRBEY 
DIRECTOR-GENERAL 


SUR d 
B. POPOVICI L.A. BERENDEI 


„Naționala“ 


asigură în contra incendiului, grindinei, contra daunelor de 
i e b trans 
apă şi pe uscat. Asigură asupra vieţii omului în toate geet calia, 


Caz de moarte, Supraveţuire, Zestre şi Rente 
Sediul social: Palatul societăței str. Doamnei Ve 12, 
AGENŢII IN TOATE ORAŞELE ȚĂRII 
Representanța generală pentru Bucureşti se află in palatul Sociciăţei, 


DEI ZO zi: 


S Se recomandă fiecăruia firma: 


A. BRAUNSTEIN 


Cu centrala IAŞI str. Golia 87 şi sucursalele 


Buenregti Pitesti Craiovn 
Str. Carol No. 62 Str. Serban:Voda No. 30 Sir, Unirei No, 62 
T. Mâgurele 5 Calarasi 


Str. Independenței No. TI Str. Principală No. 34 
cu cel. mai mari depozite de HAINE GATA pentru Barbaţi băeți și copii, 
Blăni de oraş, voiaj, blănuţe, cort vinal, Pelerine şi Mantale impermiabile, etc. 


Cu Leviza : 
Confecţiuni din stolele cele mai bune, Ultimul 
Jurnal şi prețuri reduse 


Asemenea la Centrala Mare depozit de stofe pentru 
comande. 


q yhy D FA? NI Cad 3 ” 7 & 
OAEDIP PEPROLIFER 
Soc. pentru favorizarea desvoltării industriei Petrolifere din Rominia- 
SEDIUL: BUCUREŞTI, STRADA LIPSCANI, 10 === 

Aren Lrieumëuë . Credipetre, Dez 
Sucursala : Ploeşti, Agenţii: Buştenari, Găgeni, Constanţa, 


Brăila. Conducte: Buştenari, Griuşor, Bâicoiu, Ploești; Buştenari, 
Găgeni, Ploeşti ` Băicoiu, Țintea, Qâgeni. 


CAPITAL SOCIAL: 6.000.000 Lei (din care 3.000.000 Lei vărsaţi). 


CASE DE BANCĂ : Direction der Disconto-Geselischaft, Berlin; S, Blei- 
chröder Berlin; Banca Generală Romină, București. 


-  Avansuri şi imprumuturi, Partielpaţiuni în e 
intreprinderi petrolifere, Vinzări şi cumpărări de petrol brut, 
precum şi toate derivatele petrolului. = 


= 


O O O O Intreprinderi de conducte şi de rezervorii. O O O O 


Atelier Meennie st Znznnzerto Cimpina. —tUrice wt de instrumente 
=== pentru sonidagin, - 


EXPEDIERI, INCHIRIERI DE VAGOANE-CAZANE 
Orice fel du ufaceri relative la exploatarea şi îndusirin Pelruluini, 


Exportaţiune de benzină, petrol lampant, gaz-oil, esențe şi uleiuri 
= pentru motori, uleiuri lubrifiante şi păcură. ——— 


| Furnisorul Curţii Regale E Casă fondată în Anul ES 


wW. STAADECKER 


BUCUREŞTI SUCURSALE 
20,STRADA SMARDAN, 20 BRAILA, CRAIOVA, BOTOSANI 


a DE OTELE OUIRAGAT | 
Originale „RUD. SACK“ cu 1, 2 şi 3 brazde 
Singurele aprobate de guvern şi premiate la toate concursurile oficiale 
Refuzaţi imituțiunile eu totul inferioara oferite suh denumirea 


- - MISTEN SACH = 
GARNITURI DE TREERAT, ENGLEZESTI === 
RUSTON, PROCTOR & Comp. L-td Lincoln 


Oele pat cäapiidite În pari, zranmscgtr ci troeră Tei risipă, mai 
curat ra vtintn alt slabe, Bpeulalo pontra o prudurțiina extra-mmare Provlante ca em 
Do lagăre mobile cu mecari magătoarg Loccmnbilo de $ aber prestate, "H aparat 
ds ara paelu, gut mare presinna, mxtra-tutărite, 


BATOZE DE BATUT PORUMB CU ABUR „RUSTON* 
PRODUCTIUNE : 180 SI 380 CHILE PE Zi =m 


Grape, Semânătoare, Secerătoare Cormick, YVinturătoare, 
000000 Trioare Mayer Ete. Et. 000000 


A 


fi 
N. MISCHONZNIRY 


| FURNIZOR AL 


—— 


CURȚI REGALE | 

SE - 7.—STRADA LOLŢEI- -7 (Casa proprie) = 
CEL MAL VECHIU ŞI MAI MARE MAGAZIN DE 
aana NOTE ŞI INSTRUMENTE MUZICALE nana 


Reprezentant genera! pentr 
u Rominia a selo 
mal mari Fabriei din lume, d 


I PIANINE a 


Steinway. New-York ; Pleyel, Paris: Ton 
H , CH us Feu 3 
Leipzig ; Erard, Parli ; Foerster ; eebe Ae dem 


Piepnsle originile Sahi drmatreg sânt eet 
CU mama Zchzeianaxser et sohne, [dsd bă 
P à 
N ry EBI, Casa fonMată lu TSi fapt apro- 
Dat șă ra: mmer? t è 
$ at de torie munttăţide mu- 


sicale dim Întreuga lum ` | 
Nu te confundit ru fahren 1. P. Seti Ze | 
mayor Pianoforte Padrik varp lp zez cos- 4 e: | 

curenja Arept ronuznitete iehlodinayer bă Z 4 

trinu, praku cu nstil să hadisi potis s — 

pui în ervurv, a > ; 

Preţari si condițiuni foarte Ms za | 
nvantajonse. e piina 

R r è Gë a IA 

Want TE | 
GRAMOFOANIE Marca „INGER 
Cele mai perfecţionate din lume, neintrecute in claritate şi sonoritate 

Revinzătorilor se acordă preţurile şi condițiunile fabricei. | 
PREŢURI MAI EFTINE CA ORI UNDE | 

CATALOGUL ILUSTRAT SE TRIMITE GRATIS ŞI FRANCO LA CERERE 


wW == de 


se realizază numai prin celebrele : 


SOBE CALORIFERE) 


Garantaie Belgiane veritabile 


MODEL 1907 
Godin Cele mini inzentonse, cle- 


gunte si solide. 


Mare Economie 
de Cârbuni 


Cele mai igienico prin ronstrueliunea lor 
so pâsesc  uumni lu: 


Marele Magazin de Lămpi, Sobu şi Articole de Menaj: 


M. LITTMANN: S£ |, WAPPNER 


BUCURESTI, —Calea Victoriei No. 61—63— BUCUREȘTI 
Visavis de Cafè Hig-Lite.— (Telefon) 


Cea mai frumonsă expoziţie de Lămpi at Candelabre 
: f peniru electricitate si gaz. 
PENTRU PROVINCIE se efectueaza orice comenzi congtiincios şi prompt 


Ke ER SE EE EE 
GOOO SOCIE TATEA DE 
e ae a e a e e e a e SCHER A II III 


a A Ka 
KZ e e e a spa ne 


AVIZ 


Pentri a evila eventuale întirzieri de predàri de cok pricinuite din pres mare 
aglomerare de comande de la inceputul toamoei, şi din timpul iernei, 


SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE 


se crede datoare a invita pe onor. Public ca să se aprovizioneze de pe ucum cu cok 
Cokul fiind aclualmente foarte uscat, este un adevărat avam- 
tagin, şi un simțitor folos pentru cumpâralori daca să grăbesc se adre- 
seze Societăţii de Gaz şi Electricitate comandele lor ctt e timp frumos, 
Prelurile sunt următoarele : 
Cokul mare zis „Tout Venant: si Cokul mărunt No. 2, Lei 52 Tona. Cokul 
mărunt special No. 3, Lei 55 Tona. 
Aceste prețuri se ințeleg loro Uzina de Gaz. Pentru 
transportul la domicilin în saci duet eoplisind 40 kgr, de cok net, 
precum şi peptru depuzitatul la locul de destinaținne, se percepe 
o laxă de Lei 3 de tona intreaga. 
Comandele udrexate fie Uzinei de Gaz. fie biurunlui 
din Calea Victorii No. 60, se efeclucază în timp de 24 ore. 
Societatea de Gaz şi Elevlricilale nu are mici o sucursală: toate publicațiunile 
contrarii sunt menite a induce Publicul în eroare. 


DIRECȚIUNBA 
PEPI EI R EEE TELE EEE ZE LL EFE 
OOOO SOCIETATEA DE GAZ ŞI ELECTRICITATE 00 
SIX LII II IEI Ia LII ILIE 


BANCA COMERCIALĂ ROMÂNA | 
BUCUREȘTI, BRAILA, GALAȚI, CONSTANȚA | 


- LOCATION DE COFFRES-FORTS === } 
- SERVICE DES COFFRESFORTS e 


| Ce service est pourvu de tous les periectionnements et entouré de n 
toutes les conditions de sécurité que comporte ce genre d'instalation. 
Une clet speciale est remise au locataire : il s'en sert au moyen d'une 
| combinaison, conue de lui seul, qu'il etablit et varie a son gre, 
(| est mis A la disposition de la clientele und grand choix de com- | 
partiments dont les prix varient suivant les dimensions. 


BAUCHE.CONSTRUCTEUR 


REIMS, PARIS, LYON, BORDEAUX, MARSEILLE, NANCY, ALGER, GENÈVE. 


KS 


"pe 
D 


en ` ES 


ëng gege gë gen 


E SS 
g MINISTERUL AGRICULTUREI ŞI DOMENIILOR 


SERVICIUL AGRICULTUREI 


PUBLICAŢIUNE 


Se aduce la cunoștința publică, că la Instituţiuni ij 
$, s nile m 4 
vacante următoarele locuri de elevi lucrători ca Ce E iri: 
La Ferma Model Studnia din jud. Romanați 20 elevi luer. agr. 


e D D Laza oe « Vaslui 10 e e e 
. Scoala de Agricultură dela Herastrău jud. Ilfov A e ` 
e Gradinile publice deii 
« Pepiniera Cotnari din județul laşi S « e e 
< D Visan e D D - Eë e D 
< D lstriţa « e Buzău H e a « 
« e Dragâzani e  Văicea 8 e H t 
e "e Petreşti e '‘Pulna 5 < e < 
D e Petroasa e Buzău $ « e « 
HI € 


H e Strehaia e Mehedinţi 4 < 
_Invätämintul la acešle insliluļiuni este mai mult practic, elevii Iueralori 
fiind obligaţi a lua parte la toate lucrările din fermă sau din pepinirre, 

Nuyțiunile teoretice necesare se dau elevilor numai în timpul erneit. 

La gcuala de Agricultura de la Herâsirău şi la fermele model, tinerii 
primese instrucțiune praclică agricolă ; la grădinile pubiice o instrucțiune 
horticolă; la pepinienile Vişan si Istrița instrucţiune pomologică și vilieula 
e celelalte pepiniere instrueliune viticolă, i 

ererile peniru admitere se vor trimi irigi i lermei inie- 
Bei Dt Geer mite dirigiutelui lermei sau pepinie 

Condiţiunile de admitere sint: 

a) Să fie romin, fiu de țăran. 

b) Sa aibă vrista de I6 ani cel puţin, sau 25 ani cel mult, 

c) Sa H absolvit cursul primar. 

d) Sa fie sanatos şi de o constituţie robusta. 

e) Luecrătorul dach este major, sau părinți, ori tutori, cind este minor, 
să subscrie un contract prin care lucrătorul este angajat să urmeze fară 
intrerupere în cura de trei ani lucrările fermei sau pepinierei în condiţiu- 
nile regulamentului, 

In ziua de 25 August. lot cei ce au tâcut cerere se vor prezenta la canrela- 
rea instiluțiunei, la care s'au âdresal. Dirigintele şi medicul respecliv 
vor alege pe cei mai apti, avind in vedere desvollarea Doch, inteligența 
şi elatea.- Se vor preferi totdeauna acei ce au fâcul serviciul militar. 

Cei alingi de boale contagioase nu se vor admite. 

Lucrătorii admişi vor fi obligaţi a se prezenta la fermă sau pepinieră 
in ziua de | Seplembrie. Cei care până la 10 Septembre nu se vor pre- 
zenta la lermă sau pepiniera, vor fi inloeniţi de diriginte cu alții, care să 
indeplineasca condițiunile de admisibilitale. 

Se face «xcepţiune pentru cazurile de forţă majora. 

Cei admişi sunt obligaţi să aibă la prezentare în fermă sau pepinieră 
cel putin 3 rinduri de schimburi; două slergare, o căciulă, cojos şi o pe- 
recbe de încaăltaminte in stare bună. 

De la intrarea lor în fermă sau pepinieră, ei vor fi consideraţi ca hu: 
crâtori permanenţi, plătiţi din fonduri de exploatare. 


et LA 
e 


KN Ze H 


t Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înnapoiază ` în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințați, despre aceasta, cel mult într'o lună dela data 
primirii ent, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul doril; în caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcţiunea Revistei. 


i a i RC PN i a fetzen 


Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, ete., a se adresa d-lui OG. Ibrăileanu, 
strada Golia 52, Iași. 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Slă- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, București. 


pe uge e 


= 


de abonament, Manuute, inserare de anuncluri, etc., a 
se adresa AT „Viaţa Romînească” 
strada Golia, 52, laşi. 

D-1 1. Patez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, şi a face angajamente în privința anunciurilor. 


a ra 
mah 
Pentru tot e un administraţia : cereri 
d > 


en 


Persoanele, care doresc să se aboneze la Viaja 


_Rominească, sint rugate sà se adreseze Administraţiei 


prin mandat postal. 


A apărut: Ediţie Nouă ` ` 
CS | 


in Lumea Dreptății 


= NUVELE 


OG IVAN AL. BRATESCU-VOINESTI o=——=0 
PRETUL 2 LEI 


De Vinzare la principalele Librării din Țară. 
| Pare piei Leii ari 


PREȚUL 2 LEI 


A apărut: 


Caleidoe. 
=== lui A. MIREA 
t de D. ANGHEL şi ST. 0. IOSIF 


DE VINZARE LA TOATE LIBRARIILE 


PREŢUL 1 LEU 50 BANI 


TIPOGRAFIA DACH: ILIESCU, GROSSU & Cep, A8) 


MÉ 


IQ08. ANUL III. 
clei A 


d 


Viaţa Romînească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


SE Maripo ss Natalita 

i - Vtefäneseu . , . Arpegii, Cantieni. Madi usuri) 

SĂ cet aie ea SES ieni, Madrigal (versuri) 

Matilda Poni .. , . itesignare (cerswri) á 

Mihali Sadoveanu . . . Povestea cu Petrişor 

C. Şăreăieanu . . , . Cantie L. N Tulstui 

Spiridon Antonescu . . Cronica Artistică (Inoâță mintul ortilor fru- 
Mad se) 

Al. Tzigara Samureaş , 2 5 (Månñstirea Probota, cu € 
idea st re fe i) 

D'Bauere 2 gieler Extern (Criza Orientală şi Rominia) 

Zensen o `. o o ` ` -Cronira Vesel (Pirimiluri 

A. Mirea. , e (Caläiduscup) 


Vasile E Moldovan . . Serisori din Ainere 

Alexis Nour `. s- . . &rlami din Basar, bio 

Ne ët die EA Viața Romiaească în Bucovina (Chestiuni po- 
litice) 


I. Russu-Şirianu, . . , Scrisori din Ardeal (Teatrul Romtn— Droe, tul 
lui Andrassy— Voci maghiare Impia na- 
É tonalituților 
P. Nicanor & Co. . . . Miscellanea (Din Bucovina—Incheerei wnei po 
Zem ici Din Basarabia —Sentiula critice 
Invita Minervu — Cometa). 

Recenzii: îm. tirigororitea „Sebitul Co zebuvulul* L Sa loan 
Iurepacgr-— it. K: Comat. Gina Rei scribi | sm Crow 
Im, Panatoseu ; „Oronicarul Resul P pescu să torio domnilor Lën3 róminngti*— A, H: AL Gh, 
Diiren : „Dim Gormanès - intre svsala primară pi merriein! militar. Dona it rte. ~ Anuarul 
XI ui Borbtitmi penia tomul de teatru romin* —M, Ja Coostantie George M sDosnmənta 
"in secolele a XVI-XIX privitoare bè familia Mann NM. Ts T. A, Badár: Orpantzarea yi 
Viața animalelar* "Dr, RB: A. Müller Gattenhruan: „i "fäer A Bin Der On =C, hri Jasan Pani 
Zare „la Fontalur: Jean de Boarmnout = . Henn dp Regnier et son oone- J., G: Michel 
Hakonnine 3 Ger res, Tome Liz Jein Ornat: „la vto dn droit at Punputsesuoo idas Lia —I. X 

` Revisin Mevisteler: Lucrsfäent. Sămănătorul, Stul Filemaţtun, Senn Merită Ho 
mână, La Sogxniie Revue, Mores du Frae, Merno de Me apbrauar pt do Morak, Nava 
Altotngia,  Rigieta d'ialin, zial zattacbe Momatahefre,  Dësbtsch: Nash, (e-ptscbe eege, 
Litterarisehes Cantralblait, The Cuntesnporary Herten, Tha Noh American Rovriew, 
Migenren intelect îm sitrAinhinte. 


Dibiogratie. 


1 dum Constanta Pi 
€ Moldäugegpez —u, P. 


LAŞI 
Redacţia şi Administrația: Str. Golia 52 
1905 


Ke == — e = EE = 
Viaţa Haommitneasch apare lunar eo aproximativ Lien de pagini, — Amanuntul Ia 
ţară : en ap 15 iel; opirne de an bile Număr: 3 lei Pentru învățături, preoți de mat și 


sten: en an 15 jet, jnmmătate de pn 7.30, — Pantra AnstroTngsris: mu an fÒ cororoe; jami- 
tate de an T corvane fo bh Sumăral 2 coroane — Pentru Maserntoa: un èn § rpnbie: "mom, 
tate de an 4 rabie, Smmărul l rabii. Femiru sirămătate: en am 22 Ari: Jumătate de Ap îl Lei. 
N umârni 3 ei Sp b— Pemra deialbi a se vedea jasina urimăloare, 


d 


% 
km 


mutt 
Baa i "e N 


Ai 


să 


sw d AE 


Co 


. 


viitor va apare peste 15 zile. 


Numărul 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ, C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agtrbiceana, C. Alimâneştianu, D. An- 
ghel, A. Baltazar, Jean Bart, N. Baţaria, G. Bogdan-Duică, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, 1. Botez, Octavian Botez, |. Al, Brâtescu-Voineşti, 
Vintilă 1. Brătianu, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, I. Cio- 
cirlan, N. D. Cocea, G. Coşbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Con- 
ta-Kernbach, Barbu Delavrancea, 1. G. Duca, A. N. Gane, N. Gane, Oc- 
tavian Goga, C. Hogaş, G. Ibrăileanu, St. O. Iosif, dr, S. Irimescu, M. Ja- 
cotă, V. Loichiță, E. Lovinescu, dr. I. Lupas, dr. N. Lupu, prof. unio. dr. M. 
Manicatide, Constanţa Marino, |. Mironescu, S. Mândrescu, Gh. din 
Moldova, Const. Morariu, St. Morărescu, V. G. Morțun, D. Munteanu» 
Rimnic, G. Murnu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, 
inginer N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. 
D. Pătrăşcana, Horia Petra-Petrescu, prof. univ. A. Philippide, prof. 
univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. Popescu (do- 
cent), D. Popovici-Bayreuth, prof, univ. dr. G. Proca (O. Carp), dr. N, 
Quinez, loan R: Rădulescu, |. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, 
LL Russu-Șirianu, Izabela Sadoveanu, M. Sadoveanu, Sever Secula, 
prof. univ. dr. V. Sion, dr, Alex. Sldtineanu, A. Stavri, mator Alex, Stur- 
dza, dr. D. Tatuşescu, I. Teodorescu, D, A. Teodoru, George Tofan, 
Torgu Toma, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. Alex. Vaida-Vocevod, Al. VIă- 
huță, N. Volenti şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe un $ A s 4 d , 18 bei 
Pe jumătate de an 3 £ A a 
Un număr a 2 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul in mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lei pean ei 2 lcipe 4 an, ca indemni- 
zara pentru Incasatori. 


Pentru învăţători, preo}! de sat, primari şi funcţionari sătești, stu- 
dent) şi elevi, pe an 15 lel, pe jumatate de an 7.30.— (Acestia pot plăti în 
trei rule a etle 5 lei trimise cu anticipare). 

IN AUSTRO-UNGARIA: 

Pe an A . e é e „43 coroane 

Pe jumâtate de nn e e . 7 7 cor. W h. 

Un număr . . e e è e 2 voroane 

Abonamentu) uuval se ponte achita în troi rate de cile cinei coroane, 
din patru în patru luni. 
IN BASARABIA: 

Pe an A e . ` e e H ruble 

Pe zumplaie de an k “ 5 A 4 ruble 

Un număr a e e e e 1 rubla 

Abonumental anaal se poate plăti la feeare două luni cite 2 ruble, 
până la achitare, 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe an ; A è à n E 92 lei 
Pe jmmâtula de un e e A e 41 lei 
Un număr , e d 2 lei Z0b, 


(vezi urmare pag, Za coperții) 


Pentru COPIL si ADULŢI 
e constatat, numal aceea cu: 


de Consiliul sanitar supërjor şi premiate la nai muite expuzițiuni dun ` 
br străinătate, cu cele mai mari iuni, ca: Piilu de membru al Aca- 
bt fizico-chimice din Palermo ca Medalia de prima Clasă şi altele, 
Ka de Peşte lodoferat simplu € recomandat cu cel mai deplin succes con- 

` Aneniei, inflamaţiunitar osoase, scrafulazei, phindari, inctin 

4uberculoză, gută, reumatism. E un putermie tiv pentru 
ear un excelent tonic la reconvalescenți sifilitici 
i munca intelectuală este un neintr 
de 1 kg. 6 lei, la care se adaugă porto. 

Unt de Peşte lodoferat cu fosfor, e un medicament special pentru copii 
rachitici, spre a le intări oasele și un tonie prin excelență In perioada creşterii 
ba cÉ stările limfatice şi n stadiului tăței, 

unui flacon de 3 kg. 3 lei 75 , la care se adaugă porto, 


Depositul general Zo farmacia E WERNER 
Firnisorul Curţii Regale, Rami. 


Bucureșii: In Dr ia E ZAH „Sir. „93; 
A dei je Dromvetie e aua ipsrani No, 35; 


Cererile din provincie se execută prompt contra ramburs, 


Berindei 


CIOCOLATĂ e E ST A 
a CULAPTE a CIOCOLATE 
a (LACTA) a en PENTRU an 
CIOCOLATĂ en GĂTIT ea 
o CU ALUNE a SL AL AO a 
CIOCOLATA BOMBOANE 
TURIŞTILOR e eege e 


Da vinzare la principalele magazine de Coloninie dio țară 


a MAN OU HME 


(EN 


ELECTRICITATE $ 


PE ACȚIUNI 
REPREZENTANTA PENTRU Wl A SOCIETATI 
ALLGEMEINE 


ELECTRICITÀTS-GESELLSCHAFT 


BERLIN 


A stabilit în Piatra-Neamţu, strada „Pe- 
tru-Rareș” Nr. 10, cu ocaziunea construc- 
tiunei U sinei ceztrale electrice pentra ilu- 
minatul o: 'aşului, un biurou technic spe- 
cial, un mare și bogat deposit de materi- 
ale electrice pentru instalațiuni in case 

„particulare, fabrici, ateliere ete. procum 
gi candelabre, lămpi electrice 
de orice gen. 


| 
| 


Pentru orice nlte lucrari electrice de lumină, sau trans- 
miteri de energie prin electricitate, de executat în țară, a se 
adresa la: BIROUL CENTRAL DIN BUCUREȘTI PIAŢA 
REGELE CAROL L 


n) 591. —— 4 


| 


gt mm 103 e? 


f TT, age de Cusut „Singer“ sont indispensabile In orlea Dam Hie: pro- i 


cum sl în Industrin caenica, 


|. Maşinele de Cusut „Singer şei min emite n w 


fățizure, 


- Maşinele de Cusnt „Singer“ sn! cete moi previdne priu ton ste 


rele industriale, 


||  Maşinele de Cusut „Singere 2:11 previce pontu rien 


nriisticA et ră. 


> Maşinele de Cusaț „Singer“ + tu tennme wutvresal, dnlorese neensla 
excelentei rulitali și fortel proilucl ivo, 

ES care produsele noastre s'au distins inletdennni. Desftugergs lor, care reste 
i or rai tegt e remareabila In tone oxpozitiile din inme, precum sl 
Cla de nproupo vg unt a fabricei, prezinta cen mai complerta tantie 
peniru soliditatea mazinelor nonsire, 3 sai nai ev 


00000 
Numai după 


D O70 GO 
În care 


această emblemă se vind Maşini 


se cunosc de cusul 
magazinele „SINGER* 
0000 OO OCH 


CURSURI DE INSTRUCŢIUNE GRATUITĂ 
la cusut pe maşină, broderie artistică si dionrät 


Furnizare de : motoare electrice pentru deservirea ainguratică a , mâşinelor de 
cusut pentru familii = 


ATELIERE DE REPARA'ŢIUNI 
cu personal specializat 


Vinzare de accesorii peniru mașini de re ace, aţă, ibrişin şi ulei, în 
„_ «altățile cele mai bune 


EE Societatea pentru comereiul cu maşini de cusut „SINGER* 


oocove BOURNE & Cnieeeeee 
v w BUCUREŞTI şi DANI o v = 
“SUCURSALE in toate oraşele principale din ţară 


P'ranzbranntwein 


Alcool de vin cu sare de D-ri KONIA şi Fiu chimigii, 


Fricțiune intăritoare, intalibită contra durerilor reumatismale şi la Gută | 


|utreţina sănătatea, puterea şi frumuseţea corpului, 
— Flaconul original Lei 2 — 


F'ranzbranntwein 


CU MENTHOL: Dr, KONYA 
Se distinge prin puterea sa antiaeptică şi räcoritoare, Ca atare este ra- 
comandat în special contra durerilor nevralgiea, durerilor 
de cup şi contra afecțiunilor catarale. Fineonul origina) 2.25 


Vinul Konya 


Tonic, Nutritiv şi Reconstituant 
Cu principile conținute în Kola, Coca, Guarana 
si Cacao reunite. 
Tudicatiuni: Debilitate, Anemie, Chlorosa, Hipocondrie, 
Afectiuni cardiace, Maladii nervoase, Convalescenţă, 


PREȚUL BUTELIEI LEI 4.50 


A se cere pretutindeni la Farmacii şi Drogurrii cu 
marea „Fortunua* depusă şi semnătura. Unde nu se ga- 
seşte se trimite contra ramburs. prin Depozita general: 

Farmacia Curţii Regale Pragi Dr. Konva, lași. 


Cumpăraţi numai maşina de scris 


Vele mai noul Ad spiantà de 
distinejinmi În tonta CANA REGALĂ 
Ba posiţimunle din Tonte REECH yi 
Jamet 


Singura care scrie fără panglici ! 


Cerei maşini de probă ! Gele mai mari înlesniri de plată! 
Orice tarnituri pemea toate mayinele de seris 
BUCUREȘTI, No. 71—Calea Victoriei—No. 71 Telefon. 


Albitorie şi apretură. Furnizează tot soiul de țesături de bumbac, in și ci- 


Ciocolata. 


e /Aamfirescue. 


 Speciatirați: SYLVA=—ALUNETA- CREMANT 
NITRO AI FE 


COLECTURA „VICTORIA 


= BOTOŞANI,—STRADA MARE— Telefon === 


Vestele pe clienjii säl, vă onornta PDirrectinnr nloirriei prim rosti: 
iental liberi, mtestă îm bran adexproioi, rà pana msthi mo w avb de fm: 
regtstrat mvt o singnră rerliamnjinne din partean juràioriior. 


Această constitare olictală a (ndreniätegite dar, de a se bizui 
= şi pe viitor pe concursul onor. public = 
Preţurile oficiale pentru toate clasele rămin neschimbate : 

UN LOS ÎNTREG 160 LEI, JUMĂTATE LOS 80 LEL UN SFERT 
Ra a a g 40 LEL, UNA OPTIME 20 IE aaa a a 
Camauilele din țară, insolite de enntra-vuloare sa axoecsla fara inlirritre 

Sp =— Onor. public este rugat a nota adresa: 


COLEGTURA Ae BOTOŞANI 


000 FABRICA DE TESATURI OOO 


FOASTA LEO GELLER & Co. 


SOCIETATE ANONIMA, IAȘI 


Capital deplin vârsat 800.000 Lei — 
Instalaţie modernă cu 400 războtie mecanice, Väpsitorie, 


nipă. Furnituri militare. Zefri. Uniforme şcolare, Bareheturi. Flanelă 
de bumbac Doguri. Americi diverse Albituri. Mexicane, 
Crovdonane. Pinze pentru cizmari, Ete. 


DE VÎNZARE DE HÎRTIE PRODUSA IN ŢARĂ 


SOCIETATEA ANUNIMĂ STRADA ACADEMIEI, 4 


Basalt artificial eet, 
DE LA COTROCENI 
BUCUREŞTI, STRADA CÎMPINEANU, 20 
== Capital social deplin vărsat Lei 2,500.000 === 


Cel mai bun material pentru învelit acope- 
rişurile este numai placa de ardesie 


«Lu acest oficiu se pasesc spre vinzare, predubile imediat sau 
după condițiunile din comande, următoarete hirtii: 


«Hirtia speciala pentru documente, acţiuni şi titluri; hirtie spe- 
cială de mină cu plicuri, cu şi fara filigrane, în cutii speciale; 
| hirtie cu arabescuri şi imitație de pinză cu plicurile lor in cutii 
speciale şi in pachete; hirtie specială pentru scrisori format „ta 
binet“ şi de poştă simple, liniate şi cadrilate 
cu sau fâră filigrane. 


| 


ma aa A n erni eam | «Hirtie ministerială şi velina cu «Marca Taréis, «Trei Stele», 
| «Ursul» sau «Leul», simple şi vârgate, liniate sau cudrilate, 
Fabricată de Socletate după brevetul Matsehek. | 
Material loane uşor şi ieltin 
Rezistență absolută contra focului, vintului şi intemperiilor 


INFATISARE PLĂCUTĂ. — DURABIL 3 


«Hirtie sugătonre albă și colorată, groasă şi subțire! hirtie su. 
gătonre gris pentru omorit muște, hirtie sugâtoare 
pentru stereotipie, 


| 

| 

| site specială de desemna ai registre; hirtie galbenă pentru 
cărți didactice şi reviste ilustrate. 

Societatea mai oferă și celelalte produse ale sale, precum : «Hirti fine colorate; hirtie colorată zisă «natur». 


DALE $I PAVELE DE BAZALT ARTIFICIAL 
ees CARELAGE 


CARAMIZI SPECIALE, CARA MIZI REFRACTARE 
Tuburi zmălţuite, Sobe də Teracotă 
PATANTERIE DE MENAGIU, DE FARMACIE 
ASFALT ȘI BITUM. CARTON ASFALTAT 
Cereţi Preţurile-Corente speciale 


«Carton alb pentru cărţi de vizită, carton pentru cărţi poştale ș 


carton fin colorat, carton de iută, şi carton colorat pentru dosare, | 


| 
| 


sHirtie de tipar şi de afişe, 


| 
Hirie pergamentată albă şi colorată pentru impachetarea ma- 


| 
| 
| teoriilor grase, vată, articole de droguerie şi comestibile. 

| sHirtie alba de impachetat; hirtie brună, încleită şi neincleită, 
j satinată și nesatinală de impachetat. 


| „Hirtie resistentă pentra Lnparhetrt; précenm ` Manilla 
(bauen? prisfor, parchemint sl hirtie de celnlosă. 


Cumpărați numai dela : 


«Mucavale : gris, brune şi Albe; mucava de pae. 
„Primeşte comande de orice fel de hirtie, 
«Modele şi catalogul se expediază franco după cerere, 


Prima Franzolărie Naţională de Lux ` ` Depeaitul central, Ste. Academiei No. 4. 
I. FORST BUCURESTI 


IAŞI, STRADA PĂCURARI, 3 O - ani 


AURORA“ 


EE 
Capital prevăzut KAREN Lei Are set AINAN dein Abee 
Sediul social: Bucureşti, Na 28, strada Paleologu, No. 28, Bucureşti 
PARRIOL DU PETROL Şi DERIVATB: 
GARA BAICOI, TIRGO VIŞTE 
Export prin: DRAI A, CONSTANȚA 


ER tierra erei 
proram și aselo pasi mari zi pasteien, E 


SOGIETATÈ ANONIMA CU UN CAPITAL DE 10,000.000 LEI 


STRADA LIPSCANI, 8, şi Sucursală în CALEA 
VICTORIEI 17, (sub Hotel de France) — 
BUCUREŞTI— BBAILA-— CONSTANȚA CALAFAT -— GIURGIU 
su LIN A—TULCEA. 


Efectuează tonte operațiunile Cumpără şi vinde 
electe publice. statal de e iati de sari de rca asupra fuluror 
a e ae in Genoss aglow aT ik 


T Suctzaee din Dila i Cortana sară de operaţie de bancii mat 


sus chale, se ocupă şi cu vinderea cerealelor în comision, 


THE BANK OF ROUMANIA LIMITED 


E N en 
Fondul de Rezervă Lire Sterline 154,679 


SEDIUL: LONDIEA, —NUCURNA LA: BUCUREŞTI 
COMITETUL CENTRAL: 


OVi ee Vicantela Brachen. 
: Six 8, Hamilton Ling. K CRG 
vw Seege Beet Domis P- Naxlile. 


BUCUREŞTI: EE rengen rech, AN, Lwrasieniies DieciorAjoht 
CENSOI: Di Jenn Kalendevo, Bem. 1 rien j Arthar Green 


NATALIȚA 


Scoala primară din tirguşṣşorul Vulcani se Incepuse de vre-o 
trei săptâmini. Fusesem de față la aghiazmă și ascultasem cu- 
vintarea domnişoarei Platon privind spre capul de bancă a clasei 
a patra, unde se grâbise să se aşeze una din colegele mele, Mi 
se cuvenea acel loc, care era intotdeauna ocupat de premiante, 

Reintoarsă acasă, avusei deabia timpul să-mi Invălesc cărţile 
şi sămi pregătesc taşca pentru a doua zi cind, cuprinsă de fri- 
guri, cu durere'n ochi şin tot trupul, adormii cu capul tăzimat de 
masă. Ce se mai petrecu cu mine în acea zi, nu știu. Spre sară, 
cind mă trezii din amorţeala în care căzusem, mi se pāru că aud 
ca din depărtare pe o prietină a mamei zicind acesteia : 

— „Eu cred, coană Sofico, că-i coriu, să-i dai mata ceaiu de 
mat Şi sa-i pui la stomac ane roșie muctă 'n spirt, îi tare bun“. 

A doua zi dimineaţa mă deşteptai în şoaptele Mărioarei, — 
fata din casă, care invălindu-mă cu oghialul până la nas, mă pri- 
vea lung, mirindu-se parcă de ceia ce vedea, 

— „Vai de mine, dudue, de cind sint n'am maivâzut așa 
coriu—ptiu ! să nu hie de diochi... oare... oare sä nu hie, ferească 
Dumnezeu, varsat? lan uite, dudue Ortânsică, imi zicea ea, a- 
ducindu-mi oglinda de pe masă—uită-te, da să nu te diochi cumva... 
ptiu t“, 

In oglindă Imi văzui faţa roşie, umilată şi presărată cu bu- 
buliţe,—dar nu mă speria acea mască ` lol aşa erau si Zaharia și 
Moţoc, două colege pe care, în ascuns de mama, le văzusem cu 
citeva zile Inainte. — Doctorul Pardini fu chemat, şi după ce mă exa- 
mină la piept şi se uită cu luminarea 'n ochi, imi zise, netezin- 
du-mă pe cap: 

— „Se stai curmint la pat, altfel eu dau tar rel doctorii și 
imedat trimet la spttal la laşi”, 

Eram singură, izolată, colegele mele nu mai veneau pe la 
mine. Coana Frosa şi coana Tinca, prietenele mamei, care aveau 
şi ele copii, mă priveau prin geamul dela uşa odâii mele. — Ma ase- 
mănam atunci cu figurile de ceară, pe care le văzusem la panorama 
din iarmaroc.—lÎn singurătate, mai mult decit în societatea Mä- 
rioarei care mă inerijea, Imi petreceam timpul, cercetind cărțile 


291 VIAŢA ROMINEASCA 


cele nouă, sau privind la hulubii de pe acoperişul hambarului. 
După citva timp, cind urmele coriului dispăruse, doctorul veni ca 
de obiceiu să mă vadă, şi 'n urma unor sfaturi date mamei, imi 
zise că de a doua zi chiar puteam merge la şcoală. 

ș: 3% Sâtulă de singurătate şi nerăbdătoare să-mi revad colegele, 
să invâţ, să vorbesc, să alerg şi să mă A ac plecai în acea zi 
des de dimineață la școală. Aici, tăcere. Nu se auzea nici chiar 
gura mamei d-şoarei Platon—cucoana Zoe—care primise dela 
fiică-sa însărcinarea să supravegheze starea de curățenie a ele- 
velor, precum şi intrarea şi eșirea din clasă fâră zgomot. Cucoana 
Zoe işi indeplinea misiunea în chipul cel mai conştiincios, ocă- 
rind, ţipind şi raportind domnișoarei Platon pe elevele ncascul- 
tătoare. Dacă nici cucoana Zoe nu-i prin sală, mă gindeam eu, 
trebue să fie tare devreme. In clasă imi luai locul care credeam eu 
că mi se cuvine-—locul din capul bâncii. Pentru a impune oarecum 
această posesiune, mă grăbii să-mi scriu pe bancă numele, pro- 
numele şi titlul în baza căruia ocupam acel loc, apoi anul, ziua şi 
ora chiar cind începeam școala. Una cite una, elevele soseau. 
Oprindu-se lingă mine, fiecare mă intreba cum se pricepea şi 
mai ales după sentimentele ce inspiram fiecăreia în parte. 

— „Ce-ai avut, Ortânsico ? mă Intreba una din colege, care 
avea pentru mine o deosebită dragoste,—lare mi-o mai părul râu 
cind ne-o spus domnişoara că ești bolnavă“. 

— „Ce-ai avut, Popovici, varsat negru ? intervenea răutăcios 
o alta. Ciudin zicea că nu mai vii la școală,—da' $milovici ce-o ZIS... 
să-ți spun 7—o zis că ai să mori şi că Bănulescu are să lie pre- 
miantă anu ista, 

— „Care Bănulescu ? întrebai eu intrigată. 

— „Ce? mata n'o ştii ? Bănulescu Nataliţa, care stă în locu 
matale de cind o vinit—o spus că acolo undeo invațat, o fost 
şi dumneaei premiantă... și noi i-am spus câ aici ai lost mata 
şi locu-i a matale, și Bănulescu o spus că asta nu-i treaba noas- 
trä şi o zis lui Eftimie să se dee mai incolo şi acu aici șede. 
S'o vezi, Popovici, cit îi de ră și ludulă,.. nu vorbeşte cu noi, 
numai la domnişoara se lingușeşte—o puso doar mare monitoare 
peste toate clasele! Bănulescu aduce apă de băut domnişoarei și 
numai dumneaei se duce să ude buretele! 

— „Cine-i asta Bănulescu, de unde o vinit? intrebam eu. 
Cind am fost la aghiazmă, am văzut pe Eftimie în locu ista. 

— „Asta-i fata lui Bănulescu dela primărie, căută să mă 
lămurească o colegă —ştii cel care stă în capu satului—in casa 
cea galbănă—se grăbi să mă orienteze o alta“. 

Ridicam din umeri, nu ştiam,—in sat erau multe case date 
cu galbân, 

— „Vai de mine, Popovici, cum nu știi ? zise nerăbdătoare 
acecaşi—casa cea cu poarta nouă, cu grădina cea mare, unde-i 
nalba cit gardu*... 

Stiam acum, dar numai atit. De Bănulescu, şi mai ales de 
Bănulescu Nataliţa nici nu bănuiam că există. 


NATALIȚA CH 


Pe nesimţite clasa se umpluse de eleve. Prin i 
Pare | > tre cele 
aana, veni şi Bănulescu, Deschisese deabia uşa sălii şi inel 
intre, cind colegele, care-mi vorbise de dinsa, strigau în 4 
Se iacătă-o vine 1° : li sa 
i ntorsei spre uşă s'o văd. Spre banca, un i 
o fetița ir ies in negru, care e opri linga e a pwa 
e SCH S ici-i locu matale, aşa mi-o spus fetele. Pentrucă mata 
pscai, p nă acuma am stat eu aici, —imi place în capu băncii 
așa m am invăţat... şi eu am fost premianta întăi in clasa a treia 
la co din Badeni. Te rog scoală-te şi lasă-mă să trec in bancă* 
Co e atit de gingașă acea fetiţă, glasul îi era atit de dulce 
şi vorbea aşa de frumos, incit, gindindu-mă la chipul cum ocu- 
eege a bare că roșesc şi-mi perdui cu totul cumpätul 
iar Be iere? e u-şi privirea asupra iscăliturii de pe bancă, 
— „Mata te-ai şi iscălit, acuma lasă-mă, te rog. s s 
„După tot ce auzisem de la colege, purtarea Nataliţei că 
prindea. Eram atit de intimidată chiar, incit nici n'o puteam privi 
SE incet din capul băncii, îi zisei uitindu-mă în altă 
— „Nu vrei să rămii tot mata în capăt? mie mi-i 
E invațată să stau aici, M'am iscâlit, Penttucă spala pre 
ceai eegal mee mata, Bănulescu, ești şi monitoare, stâi mai 
— „Mersi“, zise ea s i ; 
Der ege ea scurt, şi se aşeză in locul meu,lără a 
Nataliţa scoase din taşcă cărţile curat inväli irtie 
galbănă, intrun caet făcu o E al cărei iesi ege 
D găsit în minte, primblă puţin ochii pe o pagină de geografie 
apoi, cu o vădită mulţumire in figură, işi așeză cărţile mn bancă. 
Tot timpul o privisem, pe cind colega mea din stinga Imi şaptea ! 
A „Vezi, Popovici, aşa buchereşte întotdeauna, ca să ştie 
mai priza decit toate... ca să iasă premiantă“. 
ie nu-mi atrăsese atenţia acea repetiție a lecţiilor, ci fiinţa ace- 
ea deosebită. Imi plăcea fața ei e SR CS bg 
veau în ei ceva ce nu văzusem la vre-o altă colegă —la nimene chiar. 
părul negru şi buclat ce er ridicat cu'n pieptene mai altfel decit al 
tuturor elevelor. Ținuta şi vorba Nataliţei aveau ceva nespus de 
atrăgător, Fän a mă mai gindi la vre-o comparaţie, în mintea 
mea se stabili uşor superioritatea Nataliţei asupra clasei intregi. 
Simţind că o privesc, ea se întoarse spre mine, şi cu o voce 
slabă, dar nemaipomenit de dulce. mă întrebă: 
— „De ce te uiţi mata la mine? samăn cu cineva? 
— „Nu, mă grăbii eu să răspund, mata nu sameni cu ni- 
mene, tocmai de asta“... 
Domnișoara Platon întră în clasă, şi conversaţia începută 
trebui să inceteze. 
— „Ai venit şi tu. Popovici ? Eşti bine acuma ? Dactoru ţi-o 
dat voe ? laca, ai lingă tine o colegă tot aşa de silitoare și chiar 


get eor 


326 VIAŢA ROMINEASCA 


mai cuminte decit tine, Să fii prietina cu dinsa, că-i fată bună. Ai 
ramas în urmă cu lecţiile, sileşte-te să ajungi pe celelalte, —Bă- 
nulescu, să-i arăţi tu la aritmetică tot ce-am facut pănă acum”, 
— „Da, domnişoară, am să-i arăt tot, și am să-i dau caetu 
wu explicaţiile“. an A 
Se E cu care răspunsese, bunătatea Nataliţei de a-mi arăta 
tot ce nu ştiam, mă mişcară... Aşteptam nerâbdătoare recreaţia, ca 
să pot vorbi mai mult cu dinsa. Domnișoara Platon se ridicase 
deabia de pe catedră şi nu strigase incă: afaară! cind eu, apu- 
cind de braţ pe Nataliţa, ti zisei: 
— „Vrei mata să stăm de vorbă? Ka 
- „Mai bine, răspunse ea, mie nu-mi place să mă joc“. 
In ogradă, Nataliţa mă duse lingă beciu, la umbră. 
— „Aici-i locu meu, imi zise ca. Uite, Popovici, ce fru- 
moasă-i iarba... Eu nu ştiu cum pot sta fetele în soare Și cum 
le alerga prin năsip*,.. 
ep erg ci ca si vorbim, Şi eu, care propusesem, nu ştiam 
şi nu puteam spune nimic. Mi se părea că once ași fi întrebat 
pe Nataliţa, orice i-aşi fi răspuns, mar D fost destul de bine. 
După ce zmulsesem o mină de iarbă, pentru a-mi da o atitudine, 
o Întrebai timid: i : j 
— „Mata eşti din Vulcani, sau ai venit acuma p > 
— „Eu sint de aici, răspunse Nataliţa, şi tataia și mamaia, 
numai bunelu şi bunița sint din Roman. Eu am stat mult timp 
la sora tataei, la Bădeni, acolo am facut trei clase, o murit 
tataei...* Va 
weg Natalița tăcu deodată, privi Pa. dorul E eg puțină iarbă 
i indu-se a se uita la ea, îşi alungă lac e. ` ; 
y» ve „De-aceia am venit la Vulcani. urmă Nataliţa. De-ai fi 
ştiut mata pe sora tataei... tare mai era bună şi tare-mi era dragă. 
Cind mă gindesc la dinsa,nu pot sā nu pling. Tata Maria sămâna 
cu buniţa. Mata știi pe bunița ? Le mi-o spus că te știe pe mata 
i aia şi tataia matale”. | 
și fe e "We, Dages, eu n'am văzut niciodată pe buniţa ma- 
tale. Cum o chiamă? Tot Bănulescu ? 3 
— „Da; toata lumea însă îi zice coana Catinca. ă 
— „Coana Catinca-i buniţa matale? O ştiu, o ştiu bine, vine 
la noi, mama o spus intro zi că buniţa matale o fost odată tare 


moasă şi bogată... EA 
ia — Pen Tost bunița frumoasă, zise oftind Natalija, să fi vā- 


a Maria !* 
si gr de a in claasă, se auzi deodată vocea ascuţită a cu- 
coanei Zoc,—ştergeţi-vă ciuboțelele, nu intrați ca boii la grajdiu. 
Bănulescu, ce dracu ai astăzi, nu vezi cum intră vitele, pline de 
n urechi £...“ A d 

o peitai clasei mai schimbai cu Natalița citeva cuvinte, tar 
la plecare merserám impreună până la poarta casei noastre. 

— „Ce bine ar f să stai și mata mai departe, îmi zise ea 


_ NATALIŢA ag 


la despărţire, am mai vorbi pe drum. Vrei, Popovici, să vin eu 
mai devreme și să mai stau la mata? 

— „Da, Bănulescu, să vii, şi altă dată să-ți ceri voe de la 
mamaia matale ca să râmii la noi la masă. vrei? 

— „ Vreu, cum nu. Dac'ai să-mi zici tot ca la şcoală Ha. 
nulescu“, să ştii că nici nu mai vorbesc cu mata; hai, zâu, să ne 
spunem pe nume ṣi să fim amice. 

— „Da, Nat... dar să fim numai noiamice, eu nu mă sfă- 
desc cu fetele, dar nu ştiu cum sint toate, nu-mi plac. 

__— „Nici mie, Ortânsico, și de aceia mă fac ele că sint rău- 
tăcioasă şi ludulă și 'n tot felu... Auzi, Ortănsico ? sună la ară, 
e douăsprezece, am intirziet, mă duc in fugă, că se supără bunița“, 
: La masă nu puteam minca nimic, aşteptam nerâbdătoare pe 
Nataliţa. Mama, care-mi observase neliniştea, mă intreba: 

— „Ce ai de nu mininci ? ţi-i râu? 

— „Nu, mamă, nu mi-i foame. 

— „Ei şi de asta te tot uiţi pe fereastră ? 

_— „Aştept să vie la mine Bănulescu Nataliţa. Am făcut cu- 
noştință azi la şcoală, îi tare cuminte Bânulescu Nataliţa. 

— „Nepoata coanei Catincâi ? 

— „Da, mamă. 

— „Mi-o spus baba, imi zise mama privindu-mă ţinta, că-i 
tare bună şi cuminte nepoată-sa; vezi, poate că pe lingă dinsa te 
mai rozi Şi tu“. 

„_Nataliţa veni întrun suflet şi-mi spuse că ajunsese acasă 
tirziu, nu avusese timp să minince din plăcintele pe care le făcuse 
bunița şi adusese citeva în hirtie, pentru în recreaţie,  Intrind la 
noi în casă, Nataliţa imi zise să-i arăt toate odăile. După ce o 
primblai pretutindeni, chiar in grajdiu şi hambar, ea se opri in 
mijlocul ogrăzii, se Invirti, ca și cind ar fi voit să cuprindă cu 
ochii tot ce se vedea acolo, apoi zise: 

— „Părinţii matale sint bogați, citā avere-i aici! aveţi cai, 
trăsuri şi cite lucruri frumoase !... Noi n'avem aşa. Buniţa și bu- 
nelu o fost şi ei bogați. Buniţa mea nu-i romincă, ti nemţoaică, 
ti mătușă doctorului Fiedler dela Roman. Bunelu o lost boer 
mare, o avut avere, moşia lui era cit Vulcanii. In cițiva ani o 
prăpădit tot, bunelu o murit, ei buniţa stă acuma la noi. Nu-i bine, 
Ortânsico, la noi in casă. Am avut un frate care era de nouă ani 
și nu putea merge, nici vorbi nu putea, îl hrănea cu lingura ca 
pe copii, mamaia il îngrijea, buniţa, saraca, deabia il ridica, şi el 
tipa toată ziua şi toată noaptea. Mamaia zicea buniţei că nare 
milă de el, bunița se supara, şi atunci incepea sfada. L'o strins 
Dumnezeu; de atunci e mai multă linişte în casă. Nu știu, Ortân- 
sică, cum pot suferi alții vuet, stadă; mie nimic nu mi-i mai urit, 
aşi indura mai bine să mă bată mamaia sau bunița decit să le 
aud siădindu-se, 

— „Pe mata nu te bate mamaia matale? întrebai eu pe Na- 
talița. 

— „Nu, niciodată ; dar pe mata, Ortănsico, te bate coana 
Sofica ? 


CM ___ VIAŢA ROMINEASCA 


— „Da, pe mine mă ocărâște şi mă bate de multe ori de- 
geaba“. 

Nataliţa rămase pe ginduri, 

— „Hai, fetelor, aţi uitat så vă duceți la școală, haide, ple- 
cap odată“, striga mama din capul cerdacului, 

Nataliţa se roși, luă în grabă tașca şi, trecînd pe lingă cer- 
dac, acel sârut-mina, pe care îl adresă mamei, il auzii numai eu. 
Dupăce eşisem pe poartă, la chen paşi departe de casă, Nata- 
(ta se opri deodată în loc şi-mi zise: 

— „Ce răutăcioasă pare a fi mamaia matale... Cum ţipă şi cit 
de urit se uită !* 


Pe fiecare zi mă imprieteneam mai mult cu Natalija, ea imi 

arăta problemele la aritmetică, la celelalte obiecte învățam im- 
“preună, ne ascultam una pe alta, ne exprimam aproape la fel și 
aveam aceleaşi note, 

In fiecare duminică mă duceam la Natalija ca să învăţăm, 
cu cărți, caete, şi tot ce trebue pentru o preparaţie serioasă. Ne 
incuiam intrun etac, unde, în cea mai mare linişte, citeam serie- 
rile lui Creangă, teatrul lui Alecsandri ei altele. Cetind şi căutind 
să ne explicăm una alteia unele lucruri, pe care nu le Ințelegeam, 
uitam de masă și nici chiar loamea n'o mai simţeam, 

Buniţei, căreia îi era milă de bietele „letele* că-şi bat atita 
capul la învățătură, întrerupea ades aceste şedinţe, 

— Hai, fetele, eşiţi oleaca la soarele, ca va uscați de a- 
teta invaţatura“, zicea bătrina clănțănind la ușă, 

Nataliţa, dintro mişcare asvirlea cartea sub pat, lua la in- 
timplare şi dea 'ndoasele geografia sau gramatica, imi arăta prin 
semne să mă fac a scrie şi numai atunci descuia ușa. Coana 
Catinca intra inăuntru aducind cu dinsa mirosul unui intreg cup- 
tor de plăcinte, 

Imi pare că o văd. Legată la cap cu o basma albă, cu mine- 
cile suflecate şi cu'n şervet mare pe dinainte, din care se mai 
scutura puţină făină, bătrina, răzămindu-se cu podul palmei de 
masă şi așezindu-se pe scaun, ne spunea inghiţind că are nişte 
plăcinte la „cuptoru“, care nu se pot face nici la coletăria lui 
Georges Fiedler. 

Venea citeodată şi coana Maria, mama Nataliței, o ființă care 
nu-mi zicea nimic, intotdeauna posomorită, nemulțumită, gata de 
siadă. Ca să po supărăm, ajunsesem să nu-i mai vorbim, şi ea 
vorbea foarte puţin, îmi făcea intotdeauna aceleaşi Intrebări, ce 
face mama ? tata ? apoi pleca. 

— „laca vine și Scarlaţel, zicea cocoana Catinca, privind 
spre poartă, hai copii la masa”. 

— „Tataia! vine tataia !* striga voios Nataliţa, alergind ina- 
intea lui. Conu Scirlat o lua in braţe ca pe un copil mic, o sä- 
ruta pe amindoi obrajii, li netezea părul și astfel, în desmierdări, 
tata și fata ajungeau în casă. 

— „laca și Ortănsica, zicea conu Scirlat, lrecindu-şi bucu- 
ros minele, tare bine... tare bine...“ 


NATALIȚA 329 


— „Ce ne dai, bunijä, să mincâm, că parcă mi-au mas 
soareci! in pintece? *, 

— „Ți-o D mas, mormâia coana Maria, de-aceea ai stal a- 
Dia "n tirg, ca să-i ineci la crișma lui Simca t... 

„___— „era, Mario, ţie parca D s'au inecat vapoarele... şi astăzi 
iți ninge şi-ţi plouă? Nu vezi ce frumos îi alară?* 

După masă cei din casă se culcau, iar noi ne duceam in 
vadă, Natalija intindea pe iarbă o scoarță şi, astlel, la umbra 
copacilor, stam ceasuri întregi reamintindu-ne şi comentind cite 
ceva din ce cetisem, destăinuindu-ne una alteia grijele şi necazu- 
zile pe care le avem, şi făcind, adeseori, planuri pentru viitor. 
se „Ce-ai să faci mata la anu? mă întrebă intr'o zi Nata- 
Ia. Cred că n'ai să râmii acasă, părinții matale sint bogaţi, au 
să te trimeată la pension la lași, așa o spus Intro zi coana Sofica 
buniţei, Ce bine are să fie de mata, ai să înveţi franțuzește, ai să 
inveți la pian. Cine stie... poate că nici n avem să ne mai înțelegem 
in vorbă după un an doi! Eu ? zicea Natalija incet ca vorbindu-și 
in sine, mai bine să mor decit să rămin numai cu patru clase 
primare ; macar la şcoala ce lucru, ingina ca mai incet pironin- 
du-şi ochii în virful copacului, tot e ceva, se cheamă că nu am 
să rămin cu patru clase primare ca Păun şi ca vecina, fata Mar- 
uhioalei ! Dacă tataia ar avea de unde, m'aşi duce şi eu la laşi, 
ași Invaţa ca să es profesoară; nu ca Domnișoara Platon, aş vrea 
să fiu la o școală mare, la Externat ori la Centrală. Dar mata, 
UOrlânsico, ce-ai face, dacă ar îi la voia matale? 

— „Eu, Natalijo, aşi vrea să învăţ să cint la pian, aşa cum 
am auzit pe mătuşa lui Ciudin, aşi vrea să pot şi cu serie cărți, 
aṣa cum scria Creangă, și, dacă aşi avea parale multe, m'ași duce 
departe..., tare departe, ca să văd lucruri nouă, altă lume! 

—- „Nu ştiu de ce-mi vine să cred, Ortânsico, că eu nam 
să mă aleg cu nimic de samă pe lume". 

Ochii Nataliţei se umplură de lacrămi. 

— „Vezi mata, eu nu pot să certataei să mă dee la şcoală, 
Leafa lui deabia ajunge pentru casă, şi de-oiu rămine aici, mor, 
Ortânsico, asta s'o ştii“, 

Era spre sară, Coana Catinca ne striga să ne den pine cu 
miere sau ceva bun din dulapul din sală. 

Altă-dată Nataliţa lua scoarța, și eu incuiam uşa livezii; de 
astă dată însă ea îmi zise să duc cu scoarța, că-i vine să cadă jos, 

Nici eu nici Nataliţa nu puturăm minca nimic. Ea părea pre- 
ucupată de ce-mi spusese în livadă, ai eu eram impresionată de 
grija şi frica ei. Buniţa sta mirată in fața noastră. 

— „Da ce aveţi voi, ca nu mancaţi nimica ? datu, Nataliţa, 
ce stai ca o curca între gardu ! am zis eu lui Scarlaţel ca invaţa- 
tura aceia... dara cine ma asculta pe mine, baba nu ştie... baba 
nu vede!,.* 

Coana Catinca plecă mormâind impotriva învățăturii, iar Nata- 
liţa îmi propuse să ne repetăm lecţiile pentru a doua zi. De obi- 
ceiu ca cetea și apoi ne ascultam. Deabia luase cartea In mină, 
cind o văzui cão aruncă, 


339 VIAŢA RONINEASCA 


— „Nu pot, Ortănsico, nu pot invaţa, la ce să mai Inväț ?.... 
hai în grădină, parcă mă zugrumă, simt că mă Inăbuşă casa“. 

Merserăm în grădinița din fafa casei. Nataliţa se opri lingă 
un strat. 

— „Vezi mata, Îmi zise ca, arătindu-mi un copăcel mic, 
aista-i zarzaru meu? Ce crezi? am Sajung eu să-l văl cit vișinu 
de colo ?.. Fi aşa... adause tot ea zimbind, mie mi-i lrică câ numai 
de ce văd aici voin avea parte, şi mă mai gindesc... Mi-i frig in 
spate, hai in casă. Aşi vrea, Ortânsico, să te opresc să dormi la 
noi, tare mi-i urit, tataia s'o dus In tirg, vine la noapte, mamaia 
nu vorbeşte nimic, buniţa, saraca buniţă, trebue să se odihnească. 
ai văzut cum munceşte. Nu, mai bine du-te că se supără coana 
Sofica*. 

Aşi fi fost gata se sufăr orice dela mama, numai să pot 
sta cu Nataliţa în sara aceia. Neliniştea ei mi se comunicase și 
plecam numai pentru că nu o puteam ascunde, 

A doua zi Bănulescu lipsea dela şcoală, 

— „Popovici, ştii de ce n'o venit Bănulescu? mă întrebă 
domnişoara Platon. 

— „Da, domnişoară, era cam bolnavă eri“. 

După amiază, în loc să plec la şcoală, mă dusei la Nataliţa. 
Ea sta pe cerdac şi cetea un ziar. Cind mă văzu, imi veni ina- 
inte la poartă. 

— „Ce bine ai făcut, Ortănsico, mă gindeam să trimet pe 
Ileana să te cheme după şcoală, mai bine ai făcut să vii acuma, 
Ceteam aici, zise ea, arătindu-mi citeva rinduri dintr'o coloană 
din ziar, se anunță o mulțime de concursuri pe ziua de întăi 
Septembrie, tare mi-ar plăcea şi mie un concurs! l-am spus as- 
tăzi tataei să mă dee la școala Centrală şi el mi-o răspuns că 
mai este timp pănă la întăi Septembre.... că are să vadā... Tataia 
meu li tare bun, mi-i tare drag, dar, vezi mata, Ortânsico, are 
ceva rău, nu se gindeşie mai departe, Mai avem clteva luni 
şi isprăvim şcoala, Matale, Ortânsico, ce-ţi pasă, nu te ingrijeṣti, 
pentrucă se ingrijesc alții de mata, dar cu? spune, ce trebue 
să fac? Să mă iau după buniţa? care zice că dumneaei o trăit 
bine pe lume şi fără invățătură; după mamaia ? căreia-i este tot 
una dacă oiu răminea aici să cos cu roşu câmeşile țarancelor sau 
să mă duc la școală! 

— „Lasă, Nataliţo, mai avem timp, o iarnă şi primavara 
şi vara întreagă. Cine știe... pănă atunci se schimbă multe, 
parcă numai mata ai grija asta? cite şi cite alie fete.. Cum 1n- 
veţi bine, are să-ţi fie uşor să te prepari în vacanța cea mare, să dai 
concurs şi să reuşești la școala Centrala, pe urmă nu mai ai 
grijă de nimic*, 

Faţa Nataliţei se lumină deodată. 

— „Ai dreptate, Ortănsico, nare să fie marea cu sarea a- 
cele citeva zile, cit oiu trebui se stan la Iași pentru concurs. La 
urma urmei minine numai odată în zi...“ 

Pinea cu dulceaţă, pe care ne-o aduse coana Catinca, ne păru 


Le 
wg e Wë, 
a 


NATALIŢA asl 
mai bună și lecțiile pentru a doua zi le invățarăm mai rāpėde 
ca de obiceiu. Mă intorceam acasă mulțumită, nu de a fi făcut 
să incolțească o mică speranţă în sufletul Nataliţei, —lirea cum şi 
virsta mea mă făceau să nu pot împărţi ce nu aşi [i avut, Ideea mea 
imi părea în tot realizabilă, şi mă bucuram de mulţumirea Nataliţe:. 

Toată iarna urmarăm regulat la școală. Pe viscul şi Ir 
mare Natalija răminea la mine cu zilele, părinţii ei şi buniţa se 
invățase atit de mult cu aceste dezertări, incit, de nu sarii dus 
Natalija o săptămină pe acasă, nimene nu s'ar D ingrijit. Nădej- 
dea, care încolţise atit de iute in sufletul ci, avea acum rādā- 
cini adinci; 

De cite ori n'o auzeam zicindu-mi ; 

— „Ortănsico, eu ași trebui să Invăţ mai mult, să incep 
de pe acum preparația, ca să nu-mi vie greu mai tirziu, cind oiu 
trebui să repet tot. Mata n'ai avea nevoe să te silești atita, la 
pension nu se dă concurs". 

Nataliţa hotărise can două zile pe săptămină, cind aveam 
mai mult timp liber, să învăţăm inainte la toate obiectele, 

— „Vine primăvara, Ortânsico, afară se face frumos, li soare, 
Hi cald, eu nu pot invața atunci. Aşi vrea să umblu, să alerg, 
Toată lumea-i a mea ! ințālegi mata Ortânsico, cum mi se pare 
mie atunci? Aşa ca și cum aşi trăi de douăori. Şi matale tot aşa? 

— „Da, Nataliţo, imi place să privesc copacii inverziji, 
iarba, mi-i drag să ascult cum ciripesc păsările, 

— „Nu, nu-i deloc asta, zicea Nataliţa, dind din cap ei ri- 
dicindu-şi sprincenele pănă "np capul frunții. Mata, Ortānsico, te 
bucuri de ce vezi cu ochii, eu? cu, zău, nu știu bine şi nu pot 
spune de ce mă bucur, poate că de viață!” 

Era prin Martie, omătul se topise și apa de pe şosea, scur- 
gindu-se în șanțurile de pe lături, făcea adevărate torente. Ulița 
cra inecată de acel glod, care-i un fel de specialitate a tirguṣo- 
rului Vulcani, neasămănindu-se nici cu glodul de pe șoseaua 
mare, nici chiar cu acel de pe drumul satului, un element, în 
sfirşit, care făcea desperarea coanei Zoe Platon, Cuţitașe, perii şi 
petici cu duzina nu ne ajungeau ca să ne curățim ciuboțelele 
Coana Zoe ne ajuta stătuindu-ne să ne spälām în pirăcie de pe 
marginea drumului. După citeva zile sala şcolei era poală, se 
declarase un fel de epidemie, o epidemie de gilci. 

Intre puţinele eleve rămase telere eram și noi, Nataliţa și 
cu mine. Cucoana Zoe, care venea de citeva zile in fiecare di- 
mineaţa "np clasă, voind parcă să se asigure de creşterea sau 
descreşterea „molimei*, cum ti zicea ea, nu uita niciodată să n- 
tragă atenţia fiică-sa asupra noastră, 

— „Vezi, Agatio? Bäānulescu și Popovici n'au nimic. că 
ele-s fete cuminţi. Nu se scaldă "n șanțuri“, 

— „Da, da, domnişoară, răspunsei cu odată, să fi văzut 
mata cum se spalau Lucescu şi cu Eremia, nu cum ne-o învă- 
țat coana Zoe, ele so muet pănă la colțuni“, 

— „Vezi, mamă, zise incet domnişoara Platon coanei Zoe, 


332 VIAȚA ROMINEASCA 


vezi ?* —Bătrina se uită urit la mine și părăsi sala trintind uşa. 

In una din zilele următoare, o zi Îrumoasă de primăvară, 
Nataliţa imi propuse să mergem pănă np capul satului și mai de- 
parte, pănă "mn dealul Slăvicenilor. 

— „Nu vezi, Natalijo, ce glodărie e pe uliţă, îi răspunsei 
eu, privindu-mi ciuboțelele. Ea se uilă lung la mine și, cu o ex- 
presie in figură care mă făcu sā roşesc, îmi zise: 

— „De ce te uiţi în jos, Ortănsico, cind îi atit de frumos 
pe sus 12* 

Fără a mai indrăzni să invoc vre-o altă piedică, o insoţii. 
Cind trecurăm pe la noi, Natalija ceru vot mamei să mă oprească 
la masă. 

— „De-acum, Ortânsico, ne mutăm la ţară. larna-i tare 
lumos la mata acasă, iarna-i bine la oraş. Vara mi-i mai drag 
la noi în sat“, 

Avusese dreptate Nataliţa să mă îndemne a învăța mai 
din vreme. 

Decind se incălzise afară, decind răsărise iarba şi inllorise 
pomii, nu mai puteam sta de învăţat. Intr'o zi, Nataliţa, plimbin- 
du-se cu mine prin ograda școalei, îmi zise : 

— „Aşi vrea să-ți spun ceva, Ortânsico, dar te rog să nu 
rizi ; i-a dorință a mea... Nu, nu, mai bine să tac; altădată. 

— „Să ştii, Natalijo, că mă supăr pe mata, Eu cum îţi 
spun matale toate ? 

— „Ştii ce, Ortânsico? eu ași vrea să mergem Duminică 
undeva. 

— „Unde, Nataliţo ? 

— „Undeva, unde n'ai să gicești niciodață ; hai incearcă. 

— éi vrea, Natalijo, să mergi la garā? 

— „Nu, 

— „La pod la Siret? 

— „Nu. 

— „La schit ?. i 

— „Nu, nu! Degeaba-ți baji capu. Ştii unde, Ortânsico? 
trebue să-ți spun. Aşi vrea să mergem la cimitir. 

— „Ce ? e vre-o Ingropare cu muzica dela gară ? 

— „Nu, nu-i nici o Ingropare, dar aşa vreau eu. Maşi 
duce la mormintu bunelului si am mai vedea cimitiru, îi tare 
frumos acolo. l-am spus buniţei să meargă cu mine şi mi-o zis 
că trag a rău, 

— „Nu ți-i Irch Nataliţo ? 

— „Mic? să-mi fie frică? De ce, Ortânsico ? mie mi-i Irch 
numai de moarte, nu de morminte“. 

Duminică, mai de dimineață ca de obiceiu, plecai la Na- 
talița. Conu Scarlat şi coana Maria erau duşi la Roman. Bu- 
nija mă primi cu'n lung oftat. 

= „Ai venit, Ortănsico, iar la invațatura? mai staţi copii 
că doara aveţi timpu... 

— „Nici nu Invățăm azi, bunito, zise Nataliţa apropiindu-și 
gura de urechea bătrinei. Mă doare capu şi moşu doctoru ştii ce-o 


NATALIŢA mm. 


spus? Să stau alară şi să mä primblu cind mă doare capu, 

— „Apui bine, bine copii, ca doara aşa. zic şi eu, duce- 
tiva în grădina la luft. 

— „Ne ducem, huniţo, în grădina de la Curte: venim la 
masă ; să ne faci ceva bun-, 

— „Ți-ilrică, Ortânsico* ? mă intreba Nataliţa, cind ne indrep- 
tarâm pe cărarea care duce la cimitir, 

— „Acuma, Nataliţo, mi-i ma frică de cinii din țarină; 
de-or sări, să nu lugim-, 

Cind ajunserâm la poarta cimitirului, Nataliţa mă luă de 
mină, ducindu-mă întins la un mormint: 

— „Aici-i bunelu, zise ea, uite, ceteşte pe cruce ` Costache 
Baânulescu, născut la 1806, incetat din viaţă la 18847, 

— „Saracu bunelu ! oltă Nataliţa. Ce bun cra; dacă trăia 
el, Ortânsico, ajungeam eu departe. EL invăţase In străinătate, 
sta mult, şi-mi aduc bine aminte cind spunea tataei şi mamaei: 

— „Să daţi fata 'n şcoli să Inveţe carte multă."—0O murit, 
săracu, lără să mă vadă invâăţind.... De-ar şti el acuma...“ 

Nataliţa pironi ochii în påmint Şiroae de lacrimi îi brăzdau 
obrazul : simţeam că trebuia să plec, so las cu totul a- 
mintirilor ci, Pe nesimţite mă depärtai, făcindu-mă a citi ins- 
cripţiile de pe crucile celorlalte morminte, 

— „Te duci, Ortănsico ? imi zise Nataliţa, mulţumită parcă 
de a mă vedea că mă depărtez; le faci vizita la toți? cu stau 
aici, am venit la bunelu. Dacă vrei să teprimbli, du-te 'n par- 
tea cealaltă, la cimitiru nemţese; acolo-i tare lrumos, Până te 
intorci mata, eu mai plivesc buruenile de pe mormint și samăn 
rozetă ; tare-i plăcea bunelului rozeta“. 

Merpind inainte şi abătindu-mă ades de pe cărârușa dintre 
cele două cimitire, ca să cetesc inscripțiile de pe cruci sau să 
våd mai de aproape vre-un monument, mă trezii deodată sin- 
gură între morminte. Un fior răce imi străbătu tot trupul: simţii 
inima bătindu-mi cu putere. Încercai să fug; picioarele imi tre- 
murau atit de tare, incit nu mai putui face un pas. Strigam cit 
puteam pe Natalija; vocea mea chiar îmi lăcea frică; in acea 
singurătate îmi părea că aud un glas străin. Strigam: țipam 
desperat: nici un răspuns. Atunci, ca nebună de frică, mă repe- 
zii printre cruci, indreptindu-mă spre locul unde mi se părea că 
lăsasem pe Nataliţa, Groaza mă făcuse să pierd noţiunea locu- 
lui; tot alergind, izbindu-mă de cruci, impedecindu-mă și căzind 
peste morminte, mă trezii deodată la celălalt capăt al ci- 
mitirului. Dincolo, după gard, se întindea valea satului Solo- 
meni. Litindu-mă Inapoi, pe unde trecusem, mi se păru cimitirul, 
ö lume nestirşită de cruci și morminte. Răgușisem ţipind, Fri- 
ca îmi sleise toată puterea şi mă zăpăcise Intr'atit, incit nu-mi 

puteam da samă încotro să mă indrept cind, privind incă odată 
Inapoi, văzui in depărtare pe Nataliţa, apărind și dispărind după 
monumente şi boschetele de lemnul-domnului, Adunindu-mi a- 
lunci toată puterea care-mi mai rămăsese, alergai inaintea ci. 


mm VIAŢA ROMINEASCA 


 —— E d 


Natalița era la cilţiva paşi de mine, cind imi fácu semn să 
mă opresc ` 3 

— „De ce treci peste morminte, Ortănsico; nu-i oare păcat 
să-ți mai ducă acum și greutatea matale ? 

— „Mi-a fost frică, Natalijo, te-am strigat din răsputeri şi 
nu ai răspuns; nai auzit? 

— N'am auzit... Haidem acasă, Ortănsico, uiteste soarele-i 
sus şi bunița ne aşteaptă“. 

De mină, mergeam amindouă pe cărarea care ducea la 
poartă. Eram la capătul acelui defileu de morminte, cind Natalița, 
indreptindu-şi privirea spre partea cimitirului nemţesc, văzu un 
mormint inchis întrun grilaj alb și ascuns supt un strat de 
iarbă verde. 

— „Hai acolo, Ortânsico, hai să vedem. Aici trebue să lie 
mormintul unui copil, zise Nataliţa, măsurindu-l cu ochii, Poţi 
citi ce-i scris pe cruce, Ortânsico ? 

— „Da, zisei eu, intinzindu-mă cit puteam peste grilaj: 
irma Prediger, 1876—1887. 

— „Tocmai de virsta mea era saraca, zise Natalița, in- 
cruntindu-și sprincenele, Cine ştie... poate că şi cn, ca mine, © 
fi dorit lucruri mari... Și iaca... Dacă aşi muri. Ortânsico, tot 
așa mi-ar fi mormintul. Buniţa ar sămâna toporași şi mar in- 
griji... N'aşi vrea grilaj...” 

Ochii Nataliţei se umpluse de lacrâmi: ca mă luă de mină 
Şi, lirindu-mă aproape, alergă spre poartă ; ca şi cind ar fi ur- 
mărito ceva, se uita Inapoi cu groază și nu se putu opri decit 
in drum. Deabia suilind, ca-mi zise: 

— Dam spus eu, Orlânsico, că nu mi-i frică de mor- 
minte ` de moarte numai, mi-i tare frică. Nu ştiu cum mi s'a på- 
rut deodată că mă văd în sicriu. Hai mai repede. Ortânsico, 
mi-i frig In spate“. 

Coana Catinca ne aştepta la capătul cerdacului. 

— „Da bine, copii, voi nu vedeţi că-i sus soarele. Am tri- 
mis pe Ileana dupa voi, şi a zis ca voi nu era la grădina. 

— „Ba da, buniţo, se grăbi să răspundă Nataliţa ` am fost 
tot într'o grădină“, 

Deşi bunita ne dădea la masă tot ce ne plăcea, Nataiiţa 
nu putu gusta din nimic. Coana Catinca observă şi ne întrebă : 

— „Ce aveţi astăzi? Van trudit tare, ați suit In fuga la 
dealu. Ortansica, draga, după masa se va culcaţi ; uite la Nata- 
lia cum e de galben; disara vine Scarlaţel şi gasesc belt”. 

A doua zi Nataliţa nu veni la şcoală. Se ințelegea cå eu 
trebuiam să ştiu cauza absenței ei, 

— „De ce na venit Bănulescu? mă întrebă domnişoara 
Platon, insemnind ceva în catalog“. 

— ko fost eri rău, domnişoară, are friguri mi se pare.. 

— „Da, da, zise Domnișoara. aceste sint frigurile de 


NATALIŢA 335 


Luni, —aşṣa face Bănulescu de un timp,—se vede că Duminica Ii 
este lene să înveţe! Să te duci, Popovici, şi să-i spui că mine 
trece Regele pe la gară, să vie negreşil ca să ducă ea steagul, 
—să nu lipsească câ o pedepsesc*,—Apoi adresindu-se şcoalei in- 
trezi, damnişoara Platon spuse: „Mine trece Regele,—la două să 
fiți toate aici imbracate In naţional !*. 

După amiază mă dusei in fugă la Natalița, mă mirai ne- 
văzind'o in cerdac sau venindu-mi înainte la poartă. In ogradă 
linişte mare, numai Lupu, care sta lungit în ușa bucătăriei, işi ri- 
dică capul hiriind pănă mă apropiai de el. Ileana se arâtă în in- 
tredeschizătura uşii de la bucătărie şi-mi spuse că duduia Nata- 
lija fusese tare bolnavă astă noapte.— „Coana Catinca şi duduca 
Maria hodinesc, da duduia nu ştiu ce-n hi tăcind.* Ileana imi des- 
chise incet uşa de la sală, în care se răspindea un miros pătrun- 
zător de oţet de trandafir. Mă indreptam spre odaia Nataliţei, cind 
Ileana, trăgindu-mă de minică, imi şopti: 

— „Nu acolo, nu acolo, dude — du-te mata dincolo, în etac, 
că'n odaia dumneaeci nu mai vra să şadă.... cică-i ca un mor- 
mint de întunecoasă“, , 

Prin geamul de sticlă și prin perdeaua de dantelă, väzui pe 
Nataliţa în pat. Intoarsă cu laţa la părete, părea câ doarme. Ho- 
täritä s'o aştept până s'ar fi sculat, mă așezai pe un scaun lingă 
masă. Mă pregăteam să răsloesc „Calendarul pentru toți”, cind 
Nataliţa oftind adine sl apropiindu-se mai mult de părele, incepu 
să vorbească in somn cuvinte neinţelese, fraze fără şir. Imi era frică, 
nu ştiam ce să fac, mă repezisem spre uşă ca să strig pe Ileana, 
cind Nataliţa porni întrun hohot de ris, 

— „Aşa-i că te-am spăriel? şi de ce? nu sint tot cu? 
Vezi mata, Ortânsico, numai oleacă de ne schimbăm, putem a- 
lunga pe cunoscuţi, amici.. Buniţa, saraca, n'ar fugi să mă vadă 
orişicum.— Am fost tare bolnavă astă noapte, am avut riguri, 
şi-mi spune bunița că am buiguit. Visam lucruri urile, Ortānsico. 
In loc de morminte cu verdeață și cu flori, cum am văzut noi 
eri, mi se arata In vis sicrie, gropi adinci, vai de mine! Ai fost 
astăzi la şcoală? Ce-o zis domnişoara? 

— „Domnişoara o zis, Nataliţo, că mine trece Regele pe 
la gară, să ne ducem toate imbracate în naţional, — mata ai să 
duci steagu,—şi să te ferească Dumnezeu să lipseșii, așa o zis 
domnișoara. Eu nu știam că mata ai fost aşa de bolnavă. Cind 
mio intrebat am spus și cu că ai friguri. 

— „Si o crezut domnișoara ?, , 

— „Ñu, Nataliţo, o zis că-s frigurile de Luni! E 

— „Bine ar fi, Ortânsico, să fie numai cele de Luni, tare 
mă tem Cor să fie de Marţi şi de Mercuri... Nu știu ce am, mă 
doare capu, mă doare 'n spate, mi-i frig, curat așa-i era și țaței 
Măriei citeodată... d | KE 

— „Ma duc Nataliţo la școala. Să spun domnișoarei că vii ?* 

— „Da, da, vin negreşii*. 

“Trecerea Regelui era un mare eveniment în tirguşorul Vul- 


EN VIAŢA ROMINEASCA 


cani. Pentru a prezinta bine și frumos școala, domnişoara Pla- 
ton sacrificase o jumătate de zi combinind costumul fiecărei eleve. 

— „Lucescu, tu ai costum naţional ? 

— „Am două cămeşi, domnişoară, lotă şi briu n'am“. 

— „Păun, să imprumuțţi lui Lucescu una din fotele tale“. 

— „Leibovici, tu ai costum naţional ?* 

— „Nu, domnișoră, iu am u flotă, da u verişoră are și cimeșă 
ei briu, şi u zis ci are să imprumite“. . 

A doua zi. la ora hotărită, toate fetele erau strinse la școală, 
care de care mai pocită şi mai stingace în acel port de ocazie.. 
Intre cele mai bine imbrăcate era Nataliţa. 

— „Ce frumosu-i costumul matale, Natalijo, nici nu ştiam 
că-l ai, de ce nu mi l'ai aratat niciodată ? 

— „De-ai ep de unde-i, imi şopti ea oftind, nu te-ai mira 
că nu l'ai văzut până acum. O fost a țaței Mariei, și, cindo mu- 
rit, buniţa lo luat între alte lucruri, cu nam ştiut de costum 
pănă eri. Cind am spus buniței să trimeată la loneasca să 
imprumute pe al Lenţei, buniţa o deschis lada şi o scos costu- 
mu ista, lo strimptat, că-mi era larg, și vezi? m'o gătit cu el! 
Plingea biata bunița cind mo văzut îmbracată, şi cu am plins 
mult, parcă mă apasă, mai bine nu-l imbracam*. 

— „In riind*—striga domnişoara Platon potrivindu-și ma- 
rama pe cap. 

— „Bănulescu, ia tu steagu, și tu, Popovici, mergi alături 
să-i ajuţi cind sa obosi*. 

— „Șmilovici, Kalmân, ce ? n'auziți? Ce cauţi pe sub 
bancă Mihal ? 

— „Am perdut marjele, dumnişoră! lu am imprumita! li 
Leibovici salbă care am imprumitat de la soră, şi Leibovici micu 
imprumitat un şirag de mirjan şi acu s'o rupt, şi acu iacă.., nu 
gisăăsc 1.7 

— „Hai, Agatio, nu mai pleci? întrebă cucoana Zoe din 
sală. Domnu Trandafir o trecut de mult, iar are să fie şcoala de 
băeţi în frunte“... 

— „Bănulescu, Popovici, hai, mișcaţi odată“, ordonă dom- 
nișoara Platon... 

Incet, incet, scoboram valea care duce la gară. Natalija 
slabă, galbănă părea că se impiedecă la fiecare pas, 

— „Ține, Ortănsico, steagu, că nu mai pot, nu ştiu ce am, 
mă arde 'n spate, ameţesc; dacă nu m'ar ocări domnişoară, m asi 
intoarce acasă. 

— „Lasă-te pe mine, Nataliţo"şi da-mi steagu. * — Doar așa, 
zise ea, răsullind mai liber“, 

La gară era strinsă toată lumea din tirguşorul Vulcani și 
mulţi ţărani din satele vecine, Era atita ingrămădeală, incit nu- 
mai cu ajutorul domnului Despot, polițaiul gării, puturăm ajunge 
în fața peronului, lingă şcoala de băeţi, pe care domnu Tranda- 
fir, profesorul, o aşezase tocmai acolo unde trebuia să se oprească 
vagonul regal. Țineam steagul cu amindouă minele, Natalija lä- 


Pap!) 


9” "9 W ” > eg 


NATALIȚA 337 


sindu-se pe mine din ce in ce mai greu, mă făcea så cs din rind, 

— „Ce ai, Popovici, mă întrebă, increțindu-şi fruntea, dom- 
nişoara Platon, parcă nu te poţi ţine pe picioare, stai drept, de 
ce-ai luat steagu ? 

— „Bănulescu nu mai poate, domnişoară, o apucato iar 
frig urile*.— Pentru alte explicaţii nu mai era timp, trenul sosea. 

Vagonul regal se opri chiar In fața domnului Trandafir. A- 
cesta, in culmea entusiasmului, intonă imnul regal, şi noi cu 
toatele, după indemnul domnişoarei Platon, zbieram cit puteam. 
Nataliţa era mută. O întrebasem de citeva ori de ce nu cinta, 
prin gesturi numai, ea Imi arăta gitul și pieptul. Nu ințelegeam 
nimic. Trenul plecă, şi noi, în rind, ne întorceam spre școală, 
Deodată Nataliţa. Intro mişcare bruscă, îşi duse batista la gură, 
se opri în loc, eet din rind şi-mi făcu semn să trec înainte, 

Domnișoara Platon, care era în urmă, neințelegind de ce 
incetenisem pasul, veni in grabă spre noi și rămase impietrită, 
cind văzu pe Nataliţa tinind strins la gură batista plină de singe. 
Toată şcoala eşi din rind şi se strinse in jurul Nataliţei. Aceasta, 
galbână, tremurind, ca zguduită de friguri, ne făcea semn să 
trecem inainte, 

— „Popovici, mergi tu cu şcoala, imi zise domnişoara Pla- 
ton, ia sama să nu rupi steagu, să-ți ajute alta la deal“... 

—- „Mihăl, aleargă inapoi la gară şi adă o trăsură“. 

Aşi fi vrut să rämin cu Natalija, dar nu indrăzneam să spun 
domnişoarei, care-mi Incredințase conducerea școalei, Grija, frica 
pe care mi-o dăduse starea Nataliţei, mă făcu să-mi uit iute misiunea 
Ca să ajung maiin grabă în tirg și acasă la Nataliţa, zisei co- 
legelor mele să ducă steagul de amindouă capetele, și, ne mai 
tinind samă de recomandațiile domnișoarei Platon, lâsai şcoala 
supt conducerea altor eleve, Acasă deabea putui spune mamei 
ce se Intimplase. 

- „Pacat de lata asta“, zise mama.— Fără a înțelege bine 
ințelesul vorbelor ci, imi dădeam samă că Natalița era rău bolnavă 

Acele citeva momente, pe care le treceam schimbindu-mi cos- 
tumul, mi se părea că se prelac în ceasuri. Distanţa dela mine 
la Natalija nu fusese niciodată atit de lungă! Mai mult alergind 
decit mergind, cu inima bâtindu-mi tare de emoție şi de fugă, 
ajunsei la Nataliţa, Coana Maria tmi cat Inainte : 

— „Bine cå ai venit, Onansico, spune drept ce su Intim- 
plat Nataliţei, de mi-a adus'o Platonoaia mai mult moartă vr 

Istorisii coanei Mariei tot ce stiam. Ea lăcu o cruce mare, 
borborosi ceva şi plecă, Nu indrăzneam să intru în casă, ca și 
cind eu ași D lost vinovată de tot ce se intimplase. Stam la ușă, 
neputindu-mă hotări ce să fac, cind văzui, prin geam, pe coana 
Catinca venind spre mine, 

— „Ce faci aici, Ortansico, ai venit se vezi pe biata Na- 
talița ? draga buniţei, ca tare bolnava este, Eu, numai eu sunt 
de vina, —zicea coana Catinca lăcrâmind, nu trebuia s'o imbrac 
cu lucruri acele, mare inima ra o avut Nataliţa, cind o vazut 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


costumu acela şi numai de asta... Doltoru o spus se nu vorbeasca 
mult, haide, Ortansica în casa, vorbește mata şi Natalija se taca 
şi se asculte ca se se mai ia“. | A 

Coana Catinca imi deschise Incet ușa etacului. Nataliţa era 
in pat Paloarea feţei, cit şi acele urme pe care le fac unele boli 
din chiar momentul cind se arată, nu mă impresionau atit cil 
privirea Nataliţei, care mă ţintui în loc, Nu mai erau ochii ei, 
acei ochi care aveau în ei ceva ce nu mai văzusem ` erau două 
borte mari, adinci, intunecoase ` gura o ţinea atit de strins, şi 
barba părea atit de ascuţită, incit li complecta infaţișarea unei 
bătrine vrăjitoare, pe care o văzusem noi în ilustrațiile dintrun 
roman. Nimic nu se mișca în figura Nataliţei, părea că se im- 
pietrise deodată. | 

Ma apropiai încet de patul ei, ea Imi fácu semn să stau 
liniștită... A SCC 

Coana Catinca eşi din odae şi numai atunci imi păru că 
zărese o altă expresie în figura Nataliţei. Ea mă privi lung şi 
dădu desnădăjduit din cap. Inţelesei din acel gest mai mult de 
cit imi spusese mama şi chiar ma mult decit Imt inchipuiam cu. 

— „Am... mai varsat şi aici... am să mai vârs, mi-i cald... 
în spate, știi, că acolo la gară... vino aproape, trebue să vorbesc 
incet... buniţa... tare rău o făcut bunița, m'am îmbolnăvit... ca 
(tan Maria! Saraca buniţă, credea că face bine,—nu spune ce am 
zis eu. Dă-mi un bulgaraş de ghiață, parcă-mi dă sănătate... şi 
putere, mai dă-mi. Cine-o dus steazu ? ez 

— «Nu l'am dus eu, Nataliţo, lam înfăşurat și lau luat 
fetele de amindouă capetele“, 

Nataliţa zimbi trist şi zise: 4 i 

— „Ca şi mine... Cum m'am dus și cum m'am întors! Dă-mi 
o lingură din doctoria cea neagră de pe masă... tare-i rău să 
verşi singe... foto Maria dela Badeni!..* 

Ne mai putindu-şi ținea lacrămile, Nataliţa sc intoarse cu fața 
la părete şi-mi zise să mă duc că vrea să doarmă. ` 

A doua zi, cind venii să văd pe Nataliţa, afai dela coana 
Maria că buniţa plecase ia Roman ca să spue doctorului Fiedler 
ce se intimplase Nataliţei și să-i ceară doctorii... Se intoarse în 
aceiași zi bătrina, aducind cutii, sticluțe şi o mulţime de reco- 
mandaţii pentru Natalija. Cu o vădită mulțumire imi arăta coana 
Catinca tot ce adusese, Imi spunea şi-mi reneta toate prescrip- 
țiile doctorului. . 

— „Ştii ce-o zis nepotu, Ortansico? se lase Fata carte pana 
la anu, asta ce-a avut ea vine dela mare creşterea, trebue man- 
care multa şi se dorma și se nu umble mult”. | 

Nataliei nu i sc spusese nimic de recomandațiile doctorului. 
Coana Catinca, știind dragostea ei de invățătură și cunoscindu-i 
cu de-amânuntul planurile, nu voia s-o supere acum, cind” ca avea 
nevoe de cea mai mä uinişie 


Era prin Maiu, examenul se apropia. Nataliţa, care stătuse 
acasă o lună e"punindu-se ingrijirilor coanei (Calincăi, deveni 


kb, / "PI Și) KK. Zelt 


NATALITA 339 


note nerăbdătoare și se hotări a veni la şcoală de a doua 
zi chiar. 

: — „Nu vrau, Ortânsico, să pierd un an, Imi zicea ea. Mai 
bine învăţ acuma și la vară stau degeaba. Mata ştii că la con- 
curs se ține samă de notele dela examenu de absolvire al clasei 
a pata? Am rămas destul de-n urmă, acuma sint de tot bine, 
la ce să mai stau acasă 2* 

i Din ziua aceia și până la examen, cu toată nemulțumirea 
buniței, Natalija urmă regulat la şcoală. Ca întotdeauna invățam 
impreună, ceteam, vorbeam. Nataliţa insă nu mai cra aceia de 
mai inainte. Nu puteam pricepe atunci la ce se datora acea 
schimbare, dar o vedeam, o simțeam şi mai mult, căci ea făcuse din 
Nataliţa o altă ființă, — Venea acum la școală mai regulat ca ori- 
cînd, știa bine lecţiile, Nu le mai invâţa insă cu drag ca altă dată. 
in recreație râminea în clasă, pentrucă nu putea suferi zgomotul, 
Grădina dela curte, deşi în toată frumuseța ei, n'o mai atrăgea. 
Nataliţa nu se mai bucura de o zi frumoasă ṣi timpul râu părea 
că nu-l vede. Deși foarte strins legate de copilăreasea noastră 
prietenie, aveam impresii pe care nu i le spuneam, pentrucă în ele 
cra ceva nedeslușit, ceva ce nași D ştiut să spun, Admiraţia 
ce mr-o inspirase, acel sentiment rar la copiii de aceiaşi virstă, mă 
iacea să nu pot, să nu îndrăznesc a e intreba. De mi-ar D spus 
chiar, —cine ştie de aşi D putut pricepe adevărata cauză a schim- 
bării ei... De influența fizicului asupra sufletului eram departe să 
bănuesc ceva. Şi apoi, pentru mine, Nataliţa nu mai cra bolnavă: 
știam că bolnavul nu minincă și nu umblă t.. 

Coana Catinca, tot ea biata bătrină, mă lămuri puţin. Intr'o 
zi, cind era la noi, venind intre altele vorba despre Nataliţa, bă- 
lina spuse mamei, oftind : 

— „Coana Sofica, draga, fata nostra nu-i sanatosa, Nata- 
lita coace o bola. Dar cui -se spun ? lui Scarlaţel ? Mariei? Ea 
o zis ca eu sunt o cobe st de atunci eutac, dar ma dore inima, 
coana Safica draga“. 

Din acea zi, sentimentul meu de admiraţie pentru Nataliţa 
se mări. Ea era bolnavă şi nu spunea, nu se plingea, De ce oare? 
La să nu Ingrijească pe părinți ? Pe coana Catinca să n'o supere ? 
Credința aceasta, Intărită pe fiecare zi de starea curioasă a Na- 
taliţei, făcu se răsară în sufletul meu de copil un sentiment de 
nespusă milă. Nu ştiam ce să fac ca Nataliţa să se schimbe, să 
se inveselească, adică, după cit pricepusem cu, să se insănătoşască, 
Reamintindu-mi una din prescripţiile doctorului dela Roman, de 
care-mi vorbise coana Catinca, chemam ades pe Natalita la mine 
și a hrâneam cu tot ce èra mai bun prin cămară. li dam să bea 
vin vechiu din care auzisem că cereau mulţi bolnavi. Mi se pä- 
rea că fiecare picătură pe care o gusta îi făcea bine. Purtam la git 
O cruce pe care mi-o dăduse străbunica, ca să mă apere de boli. Nata- 
lija avea mai multă nevoe de acel talisman, Mă ferii a-i spune 
proprietăţile, şi ea o primi, foarte bucuros, In chip de dar, 

Examenul il trecu Nataliţa foarte bine. Ea eet premianta in- 
tăia, $i cu a doua, a 


340 VIAȚA ROMINEASCA 


— „Ai fi luat şi tu, Popovici, premiul intāiu, imi zicea dom- 
nişoara Platon, dacă aveai zece şi la conduită, ca Bănulescu.“ 

Nu cred să fi lost vreodată mai puţină rivalitate Intre 
două colege. Nu numai că nu mă gindisem niciodată să intrec 
pe Nataliţa, dar eram foarte mulţumită de succesul ei, la care 
de altfel! mă aşteptam. Nici sănătatea, pe care părea a o fi recă- 
pătat, nici premiul st nici chiar perspectiva de care se bucu- 
rase Nataliţa un an intreg, nu-i schimbase insă dispoziţia. Era altă 
dată aut de vovbareță,—putea! sta acum ceasuri intregi ară a 
vorbi nimic. Pe cit era de neastimpărată odată, pe atit cra de li- 
niştită acum. 

-- „Nu ştiu ce mat am, Ortănsico. nu mă doare nimic, nu 
mi-i rău, imi pare insă că sint de lemn. Mi-i greu de orişice 
şi chiar de mine, ce-o D oare ? Trebue de pe acum să Incep a 
învăţa, să mă prepar, și nu știu de ce nu mă trage inima.* 


Intr'o zi Nataliţa plecă cu coana Catinca la Roman, 

— „S'a dus baba să mai arate pe Nataliţa la doctorul 
Fiedler, imi spunea coana Maria, parcă ce arc fata? Aşa-i baba, 
numai boale și morți vede, cobea dracului !* 

Intro carte postală ce primii de la Nataliţa, ea imi 
scria: sau dus planurile mele, eu trebue să Du croitoreasă nu 
profesoara. Ne intoarcem Duminică dimineața, să vii devreme. — 
Nu înțelegeam nimic şi nu-mi închipuiam nici o legătură între 
ceia ce-mi scria Nataliţa și starea sănătății ci. Așteptam cu ne- 
răbdare Duminica. Mă dusei în acea zi şi mai devreme ca de 
obiceiu. Natalița mă aştepta în poartă. 

— „Ai primit scrisoarea mea Orlănsico ? 

— „Da. ŞI... ce-ai înțeles, mă rog, mă întrebă ea rizind. 

— „Că nu mai vrei să dai concurs. 

— „Bravo! Bravo! Ortănsico, bine mai înţelegi ! Nu vreau? 
Ori nu mai pot? zise ea ţipind aproape și roşindu-se tare 
Te-am chemat să te întreb ce crezi tu. Dar lasă-mă intă: 
să-ți spun din capăt. Chiar in ziua cind am ajuns la Ro- 
man, bunița mo dus la moşu doctoru; eu credeam că sintem 
la vizită, cind îl văd că mă chiamă în altă odae şi-mi spune: 
„Bine că ai venit să te văd și eu. Astă primăvară ai lost 
bolnavă, Nam putut atunci să mă duc la Vulcani, aveam 
bolnavi. Acum, pentrucă ai venit tu, hai să mai vedem cum 
mai merge“,—Mă ascultă, neamțu, mă ciocâneşte pe piept, pe 
spate, imi zice să tuşesc, iar ascultă, mă întreabă dacă pol minca 
mult, dacă dorm bine, dacă nu obosesc cind merg, și dacă mà 
der oasele. l-am spus că n'am tușit de astă primăvară, cà mi- 
ninc și dorm bine. Ce era să-i spun? Că nu-mi mai place cum 
face buniţa mincarea, şi de aceia nu mai pot minca, sau că ho- 
răe de scoală pietrele și nu mă lasă să dorm? Se vede că doc- 
toru era nemulțămit de răspunsurile mele, cari poate nu se prea 
potriveau cu părerile lui, căci mi-a zis: „Spune drept, că aici 
nu ne jucăm." Dacă mă obosesc şi de mă dor ciolanele, m'o 
intrebat de multe ori. l-am spus şi eu, la urma urmei, că-i tare 


NATALIŢA SH 


salteaua din pat şi că mă dor! Crezic'o ris, neamțu? Aen 
nici n'o zimbit măcar! Spovădania nu s'o sfirşii aici, m'o mai 
intrebat ce-am mai învățat pănă acuma și ce mai am de gind 
să învăţ? l-am spus, și atunci o sărit neamțu de pe scaun, ò 
inceput să dee iute din cap at din amindouă minele şi să strige 
aproape ` „Nu, nu, nu, asta nu se poate, nu, nu-i bun, Am mai 
spus odată la mâtușa ce să facă, nu mă ascultā 1.” — Nebunise 
neamţu. Cine ştie cui o mai fi spus el polologhiile estea, și credea 
că buniţei!... Nu ştiu ce-o mai fi vorbit el cu bunița, căci sara, 
la masă, mi-au părut cu toţii ințeleşi să mä sfătuiască să nu mai 
dau concurs, să nu mai învăţ la Centrala. Mâtușa, mama docto- 
rului, mă poftea să stau la dumneaei și să urmez la şcoala pro- 
fesională. Doctoru zicea că asta-i bun, că-i mai uşor, că altfel nu 
se poate !—Mata ce crezi, Ortănsico ? Oare nu cumva tataia o fi 
pus pe bunița să vorbească cu doctoru? poate că-i este frică să 
nu-l coste prea mult întreținerea mea în şcoală, sau vrea să siir- 
şes¢ mai iute ca Să ciștig... Ar trebui tataia, dacă aşa se gin- 
dește, să-mi spue curat. De ce să mă trimeată la Roman... la 
doctor !.. Mata ce crezi, Ortânsica ? 

— „Eu cred, Nataliţo, că tataia matale nu-i amestecat deloc. 
Oare la școala prolesională n'are să cheltuiască cu mata, ciubo- 
tele, rochii... lucru cit o costa încă. 

— „Ei, Ortânsico, mata nu ştii... Maâtuşa şi vară-mea au 
destule vechituri, 

— „Atunci, Nataliţo, cum ţi le poate da la Roman, ţi le-ar 
putea da şi la laşi, 

— „Aşa ar trebui să fic, Ortânsico, tot acolo ar veni, dar, 
vezi mata, cind sint in ochii lor e altă ceva, şi cind nu... mă 
uită! Tataia şi mamaia nici nu ver să audă de Scoala Centrală, 
nu ştiu ce le-o maiti spus buniţa, De unde erau aproape să må 
lase să fac ce voiam, acuma s'au schimbat detot.. Cind i-am 
zis talaei astăzi că am să incep să mă prepar de concurs, sa 
supărat, o trintit ceaşca de cale şi mi-azis: „Ce? nu te vezi? 
eşti ca o scindurică !*—Cum sinteu Ortânsica ? Slaba tare? Mai 
slabă decit Lenţa lonescu ? 

— „Nu, Nataliţo, mie nu mi se pare. 

— „De ce zicea atunci Fiedler că nam să pot învăța şi, 
la urma urmei, de ce m'o fi dus buniţa la doctor?! 

— „Eu cred, Nataliţo, că el te îndeamnă să faci şcoala pro- 
fesională, pentrucă-i mai ușor, Ştie că ai lost bolnavă, că ai ne- 
voe deo hrană mai bună şi asta nu-i la şcoală şi mai ales ln 
Centrală ! La mătușa matale e altă-ceva, ca la Kemp. 

— „Cu alte cuvinte eu trebue să mă fac croitoriță? Cind 
ai să vii mata din pension, ai să chemi croitorița, pe Bănuleasca, 
să-ți lucreze rochii. Ea, are să aștepte in sală sau are să plece, atunci 
cind duduia n'are să De dispusă să incerce... Săracă Nataliţa !* zise 
ea cu vocea înecată 'n lacrimi, 


342 VIAŢA ROMINEASCA 


Din ziua aceia ea nu-mi mai vorbi nimic. Ne vedeam ades, 
părea însă că secase deodată izvorul de nesfirgite destăinuiri 
Amindouă simţeam acea jenă de a tăcea ceva ce aveam de spus. 
Timpul, care altă dată ne părea prea scurt pentru tot ce aveam 
de spus şi de făcut, trecea acum atit de greu! Şi una şi alta 
ne dadeam samă de această schimbare. Amintirea timpului tre- 
cut ne făcea so ascundem, să voim a nu o simţi, Pentru aceasta re- 
curgeam la stratageme. Propuneam Nataliţei să mergem la gră- 
dină sau la vre-o colegă, să celim sau să jucăm concina 
prădată. Nataliţa se gindea în totdeauna până să ia o hotărire și, 
iară schimbare, işi alegea distracţia care reclama mai mult timp. 


Era în Septembre, în ajunul deschiderii școlilor, După in- 
demnul unor rude, părinţii mei se hotărise să mă dea la un pen- 
sion francez. Alergai la Natalija să-i spun- 

— „Stiam, Ortânsico, că mata ai să mergi departe... de minei 
mai greu. Trebue să-mi aleg: mă lac eroitoriță sau rămin cu pa- 
tru clase primare, așa ca fata Marghioalei cea de colo, zise Na- 
talita, arătindu-mi o fată dormind pe prispa unei case. Ea-i invă- 
jata satului, şi cu ce-aşi fi? Nu; mai bine să mor.” 

Eram gata de plecare la lași, cind Natalia veni Într'un su- 
Net la mine. 

— „Am să-ți spun ceva, Ortănsico, imi zise ca, luindu-mă 
la o parte. 

— „Un secret?— Da. Ortănsico, și te rog să nu spui nici 
coanei Soficăi pănă nu se va hutâri, E un mare bine ce te rog 
să mi-l faci. Am auzit, mi-a spus odată vară-mea, Olga Fiedler, 
că'n pensioanele private se primesc fără plată eleve sărace care, 
după ce termină școala, sau chiar în cursul superior, dau lecţii 
In şcoală, supraveghează, înslirșit se plătesc şi ele cum pot de 
binele ce li sto făcut M'am gindit, Ortânsico, că un an dot mai 
mult la pension, tot ar D mai bine decit să mă hrânesc cu acul 
sau să rămin acasă. Vorbeşte cu directoara şi scrie-mi, Ortănsico, 
indată, să nu pierd mult timp. Ce bine mi-ar părea sc fim într'o 
şcoală... Cind am fost la Roman mi-a dat doctoru Fiedler cifiva 
franci, şi, cu ce mi-o mai dat tataia la anu nou, Imi ajunge pen- 
iru drum şi o parte din cărți. De cărți nam să am mare nevor, 
dacă invățăm impreună, ca până acum”, 

Fasaduini Nataliţei să vorbesc cu directoara Indata ce voi 
ajun, -, ne despărțirâm, lăsind'a mulţămită şi veselă, cum Do vä- 
zusem de mult. 

Drumul cu trenul, impresia pe care mi-o lăcu acel oraș mare, 
lagii, revederea rudelor, şcoala, instirşit toată această mare schim- 
bare in viața mea, mă amefi intr'atit, incit uitai citeva zile fä- 
găduinţile ce le făcusem Nataliţei. Aceasta, nerăbdătoare, îmi 
scrise: „dacă nu răspunzi indată, iau pinză, foarfeci, aţă şi plec“. 
Nu ştiam ce să fac, cum săvorbesc cu directoara, căreia nici 
nu indrăzneam să-i stau în față, Fâgâuuisem Nataliţei, Inchipu- 
indu-mi pe directoara ca o altă domnişoară Platon. Timidi- 
tatea, jena ce o simţeam In faja doamnei Gallet, stabilea deo- 
sebirea care era Intre cele două directoare, Pregāleam în 


NATALIȚA 343 


minte tot ce aveam de spus, mă duceam în cancelarie fo 
hotărită să vorbesc. Cind d-na Gallet își ridica fior reteta 
ȘI mă privea Intrebindu-mā ce vreau? plecam ochii, bilbliam 
numele vreunei eleve și nu știam cum să nemeresc uşa... 

După citeva asemenea expediţii în cancelarie, pierdusem cu 
totul nădejdea să mă pot ţinea de lăgăduinţă, cind, vorbind de a- 
cest EEE din colege, aceasta tmi spuse: 

säin, prictena matale ar vrea să fie ca domniso 

Florian, Am auzit că-i de opt ani aici, 1i saracă, și eeng aile 
o ţinut-o fără plata; în schimb ea dă de un an lecţii in şcoală și 
Ince repetitoriu de două ori pe sāpläminăā.* x 

Domnişoara Florian, căreia 1 vorbii în acea zi chiar, spuse 
doamnei Gallet motivul repetatelor mele încercări, Directoara mă 
chema de astă dată în camera ei şi mă puse să-i istorisesc cum 
ajunsesem să mijlocese pentru acea fetiță. Chipul ei de a-mi 
vorbi mă incurajă atit de mult, incit îi spusei în scurt tot ce mă 
impinsese să-mi iau acea însărcinare. Directoara mă netezi pe 
cap şi-mi zise: „Tu esune bonne petite fille, dar acum n'osă pot 
primi eleve în condiţiunile în care ar vrea să intre acea fetiţa“, 
Daca acest slirşit mă descurăjă,—in inceputul vorbelor doam- 
nei Gallet, în acele citeva cuvinte Iranțuzești Imi era toată spe- 
ranța.... Le repetai de mai multe ori în minte până ajunsei in 
clasă, Cea întâi elevă, care-mi eşi Inainte pe coridor, trebui să-mi 
traducă „tu es une bonne petite fille“. Orișicind această parere 
a doamnei Gallet m'ar D mägulit, acum ea nu Deen decit să 
mä impace puţin cu mine insămi, De cind văzusem mai bine pe 
directoara, de cind îmi vorbise atit de lrumos, mă învinuiam că 
lăsasem să treacă atita timp, că nu avusem indrăzneala să vor- 
besc, şi că facusem pe biata Nataliţă să aștepte în zădar. 

„Nu ştiam ce să fac, în ce chip să-i dau răspunsul doamnei 

Gallet. Stricai o jumătate din caet făcind ciorne. In una spuneam 
prea mult, în alta prea puțin, In o a treia nu eram destul de in- 
țeleasă, 

Domnișoara Florian îmi veni în ajutor : 

„_— „Ca să n'o superi prea mult pe colega ta. imi zise ca, 
scrie-i că anul acesta nu se primesc eleve In condiţiunile in care 
ar vrea să intre ca, dar dela anul viitor.... Astfel îi vei lăsa pu- 
țină speranţă, şi pănă la anu multe se schimbă“. 

Așteptam nerăbdătoare răspunsul Nataliţei, Ea imi scrise că, 
«după atita tăcere, prevedea ce va veni, totuşi cra bine, mai bine 
decit se aştepta ca! 

„Natalia se hotărise să prepare singură clasa şi, ca să lacă 
voia părinţilor, urma și la şcoala profesională, un an numai „atit 
cit să mă invăţ a ținea bine acu in mină“. Ne scriam des, Nata- 
lifa îmi vorbea de profesoarele ei, care nu observau un lucru de- 
cit atunci cind era râu făcut; de colegele ci, cu care nici ea nu 
mar = ce nu se putea înțelege; inslirșit de micile neajunsuri din 
eo aa an nu-i molt: nu uita să repete Natalija in toate 


RK VIATA ROMINEASCA 


După dorința ei, H descriam cu deamănuntul viața din pension, 
tot ce invățasem şi ce fâcusem intro săptămină. Recreaţia de 
Duminică era toată consacrată acestor comunicări. 

Mà deprinsesem atit de mult să primese veşti dela Nataliţa 
in aceiași zi și aproape la aceiaşi oră, incit, atunci cind ele so- 
seau cu o intirziere cit de mică, mă simțiam parcă lipsită de ceva 
absolut trebuincios, O nespusă neliniște mă cuprindea, şi nu-mi 
aflam loc pănă ce nu primeam scrisoarea așteptată. Intr'o Dumi- 
nică nu-mi veni de loc acelziar săptăminal. La citeva scrisori, pe care, 
in afară de ziua fixată, le scrisei Nataliţei, iarăși niciun răspuns. 
Nedumerirea mea nu tinu mult: alai dela tată-meu vestea tristă 
de nenorocirea care lovise familia Bănulescu. Nu se știa prin ce 
imprejurare conu’ Scirlat fusese tirit de alţii intr'o afacere, care-l duse- 
se inaintea justiţiei şi de acolo la inchisoare preventivă. Nataliţa era 
acasă bolnavă. li serisei iar, Dr a primi răspuns, Cind venii in 
vacanţa de Crăciun, fără vre-o altă explicaţie, mi se interzise să 
mă duc la Nataliţa, Pe toate cunaștințile noastre, care ar D fost 
in măsură să-mi spue ceva de dinsa, le intrebam lără a putea 
afa mai mult decit ştiam cu, Bănulescu era inchis şi fata rău 
bolnavă. Cu toată frica ce aveam să nu alle mama, scrisci 
Nataliţei prin most Vasile, vizitiul nostru, rugind'o să-mi răspundă 
tat prin aceeaşi poştă. Imi pare că văd acea scrisoare pe care 
mă dusei s'o iau diu grajdiu. Cuprinsul mi-l amintesc cuvint cu 
cuvint, pentrucă el mă impresionă adinc: 

„La noi, Ortânsico, e mare nenorocire, Tataia... vei fi aflat 
ce i sa intimplat, Eu simt că am să mor de supărare, dar n'agi 
vrea să mor, Ortânsico, Inainte de judecarea procesului tataei, cind 
ştiu eu bine că trebue să-i iasă dreptatea. Tare-mi pare rău că 
nu vii la mine. Cred că nu te lasă coana Sofica. Nici bunn nu 
se mai duce. De ce s'or fi supărat? Eu nu știu, dar mata știi? 
Scrie-mi cind poţi, tare mă mingii, și trimete-mi cărți să citesc“, 

In casă se vorbea rar dr Bănulescu, şi, cind prindeam câte-o 
vorbă, mintea mea se pierdea in interpretări care, totuşi, nu-mi a- 
jutau se alu mai mult decit mi se spusese, 

Intr'o zi auzii pe tatăl meu zicind mamei: 

— „Mine mă duc la Odubeni, se incepe sesiunea Curţii cu 
juri. Dear scăpa bietul Bănulescu, plăteşte păcatele vulpoiului de 
Simionescu.  Dac'oiu cădea intre jurați, știu eu ce să le spun, 
ştiu eu unde-i slabă ața..... 

— „Păcat de dinsu, săracu, urma mama, şi de lată li mai păcat 
Dacă nu-i achitat tatu-so, moare Nataliţa. Mi-a spus Manoleasca că 
a dato în atac, supărarea asta are s'a omoare săraca”, 

Pe atunci nu ştiam gravitatea acestei boli şi nu Incetam să 
intreb pe oricine, chiar pe slugi, ce fel de boală-i atacul, dacă-i 
mai râu ca tusa măpărească, gilcile și chiar decit coriul ! 

— „Rä boală, dudue, zicea Catinca bucătăreasa, mai ră și 
decit lungoarea, Iaca aşa, te stingi pe chicioare. Nevasta lui Zä- 
hărescu, Dumnezău s'o erte, de atac o murit. Cică şi duduia Na- 
talita lui conu Scirlat tot de atar zace. Să nu te duci acolo, dudue, 
că-l iei, zău!*. 


NATALIȚA aa 


in scrisorile ce-i trimeteam Nataliţei prin moşu' Vasile 
nu pomeneam nimic de boala ei. Pe motiv că eram nemulțămită 
la pension şi nu mai aveam ce-i spune nou, incetai corespon- 
denja dela școală, pentru a nu mai att în sultetul Nataliţei pä- 
rerea de rău, care părea acum amorţită de acea mare durere su- 
fleteasca. 

intro zi, în scurt timp după vacanță, aflai dela tată-meu că 
Bănulescu fusese achitat cu mare majoritate de voturi. Serisei 
Xataliţei, arâtindu-i, cum puteam cu mai bine, mulțămirea pentru 
sfirsitul pe care-l aşteptam. 

Ea imi răspunse citeva cuvinte numai : „De cind o eşit drep- 
tatea tataci, de cind o fost achitat, parcă nu mai am nici o do- 
rință. De voi muri, Ortânsico, mor mulțămită“. 

Mă gindeam intruna, sin mintea mea de copil nu se pu- 
tea cristaliza ideia că Natalija să lic atit de greu bolnavă și să 
moară, Ştiam frica ei de moarte şi nu ințelegeam cum ajunsese 
ca so poată privi cu atita nepăsare.—In vacanţa Paștelui nu pu- 
tui comunica nici întrun chip cu Nataliţa : plecase cu coana Ca- 
tinca la Roman. 

Intr'una din cele Intăi zile ale vacanței mari, veni la noi coana 
Catinca. Tristă, slabă, pirbovită, biata băâtrină era de nerecunoscut. 
Cind mă văzu, i se umplură ochii de lacrâmi. MA imhrațișă sā- 
rutindu-mă pe amindoi obrajii. 

— „Draga buniței, Ortansica, tare îmi mai era doru de 
mata. Natalija... Kata Ja, putui deabia auzi in plinsul care zgu- 
duia tot trupul bietei bătrine, Se duce Natalija ! Mi-o spus ne- 
potu ca nu mai scapa... ca tare te doreşte, Ortansica, m'o trimes 
se ma rogu de coana Solica ca se te lase se mergi la dinsa“. 

Ca să-mi ascund lacrămile, mă prefăceam a căuta In săl- 
tarul mesei lingă care şedea bătrina. 

— „De ce nai venit la noi atita timp, Coană Catinco + 

— „Dusmanii, Ortansica, numa de la pricina lar, imi şopti ea, 
Cind o fost inchis Scarlațel, toţi o zis ca o fost lucrat de conu Mibala- 
che. Eu, prosta, am venit atuncea la coana Solica s'o întreb, şi 
coana Salica m'a dat afara. Acuma, la judecata, s'a văzul, Or- 
tansica, cit o făcut conu Mihalache pentru poi. Dumnezeu să-i 
dee sanatate și norocu, zise bătrina făcind cruce, Dupa judecata 
am venit la coana Sofica se ma rogu se ne erle, şi coana Sofica 
o zis că mare nimica cu noi. Ortansica, Ortansica, suntem tare 
batuţi de Dumnezeu. Scarlațel rău bolnav In pat, Natalița*... Ochii 
hâtrinei se inecau iar în lacrâmi. 

Mama intră in casă. 

— „Sărut mina, coană Catincă. Ce mai faci ? 

— „OF! Of! OI! coana Solica, fu răspunsu bătrinei, din 
ai cărei ochi curgeau Spe de lacrămi. Am venit, coana Solica 
draga, se ma rogu se dai mata voe la Orțansica se merga la 
Natalița, tare o dorește s'o vada, 

„Conu Scirlat e mai bine? 
— „Nu, Coana Sofica, nu, slab tare Scarlaţel. Nu mininca 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


nimica, nu dorme, se vaita toata ziva și noapte, de se rupe i- 
nima... Doamne, Doamne, invocă bătrina sculindu-se in picioare 
şi Indreptindu-şi privirea spre iconostas —ia-ma, Doamne, nu ma 
osindi la ateta nenorocirea... Haidem. Ortansica, că-i tare mult 
pana la noi“, 

— „Du-te de te îmbracă, îmi zise mama, şi, făcindu-se a-mi 
aşeza pieptenele de pe cap, îmi şopti :* „Să n'o săruţi și să nu 
mininci nimic după Nataliţa”, 

De mină cu bătrina, ne scoboram încet spre sat. Tăceam 
amindouă. De frică să nu stimesc plinsul bătrinei, po intrebam 
nimic de Natalia. Coana Catica părea preocupată de ceva. De 
odată înceteni și mai mult pasul, oltă adine şi-mi zise: 

—  „Ortansica draga, mi-o spus nepotu, doltor Fiedler, ca Nata- 
lia are o bola de care se umple. Mata s'o saruți pe fruntea." ` 

Ajungind la poartă, incercai s'o deschid. Coana Catinca mă opri. 

— „Nu poți Ortansica ! S'o stricat, şi daca nu-i Scarlaţel.., 
mare cine,“ zise bătrina bătind cu pumnul în portiță. ` | 

După citeva bătăi, auzii scirțiind ușa bucătăriei şi pași gre- 
oi pe lespezile de piatră de lingă poartă, 

— „Cine-i acolo ? intreba Ileana, 

— „Noi, Deana, hai deschide mai repede”. | 

Servitaarea ridică puţin poartița 'n sus, o zgudui și ọ des- 
chise... 

— „irra! duduia Ortânsica. Ghine c'ai mai venit că taare 
de mult n'ai mai fost pe la noi, dudue—ptiu! să nu-ţi hie de di- 
ochi, taare ai mai crescut. Da poitim inuntru,” zise Heana dindu-se 
la o parte, A 

Intrind in ogradă, rămăsei pironită în loc. Totul mi se părea 
străin, sălbatic. Din iarba atit de bine îngrijită altă dată se ridi- 
case acum o pădure de urzici, pallazină şi scai, Buna-dimineala, 
care acoperea odată tot gardul grădinuţei, rămăsese mică, inchir- 
cită și Inăbușilă de copăceii de cuculă. In grâdinuţă se mai ve- 
dea ici şi colo cite un Dr de rozetă. Coana Catinca, observind 
impresia dureroasă ce-mi făcea acea părăsire, acel pustiu, dā- 
du desnădăjduit din cap, arâtindu-mi, din ochi numai, fereasta e- 
tacului unde zăcea Nataliţa. Ca şi cind arfi voit să mă pue mai 
iute în fața altor "lucruri mai vrednice de impresia ce-n 
aveam, coana Catinca mă luă deodată de mină, indreptindu-mă 
spre uşa dela sală. Coana Maria tmi ieşi inainte, 

O arătare, biata coana Maria. Umbra zimbetului ce-l incercă 
văzindu-mă, fu o strimbătură. 

— „Bine ai venit, Ortânsico, tare te mai dorește Natalija. 
Coana Sulica s'o supăral pe noi; dar pe mata de ce le-o oprit så 
vii la fata noastră ? Nataliţa îi tare slabă. Mata să nu-i spui, și 
să nu cumva să le miri, mă rog matale“, f 

Coana Maria deschise incet ușa dela etacul Nataliţei. Prin 
pinza groasă dela stor străbătea o lumina atit de slabă, incit 
deabia putui distinge patul unde zăcea Nataliţa. Coana Maria se 
apropie de bolnavă şi-mi Îâcu semn să mă opresc la ușă. 


NATALIŢA i zt 


Acum, cind ochii mi se mai deprinsese cu intunericul, ve- 
deam pe Nataliţa culcată şi Intoarsă cu fața spre părete. Simţinu 
pe cineva lingă dinsa, ea mormâi citeva cuvinte pe care nu le ințe- 
leserăm nici eu, nici coana, Maria. 

— „Ce-ai zis, Nataliţo? întrebă ea, apropiindu-se ṣi mai 
mult de pat, 

— „Am zis, am zis că aţi face tare bine să mă mai là- 
Sat in pace. Ce tot umbli pe-aici, mamae? O vinit bunita? dar 
Ee? Aşa-i că n'o lasă coana Zap," O tusă uşoară D (pech 
vorba. 

Cu vocea răgușită, stinsă, în care totuşi se distingea o im- 
putare, Natalija urmă: „Vä Ipvir de dimineață până 'n sară 
imprejuru meu. Nici mata nici bunița nu vă gindiţi să-mi daţi 
doctoria regulat. M'am săturat, mamae, de stat In pat. Asta mă 
slăbește, nu vezi ? 

— „Eu venisem acuma să-ți dau siropu, bunt e dusă la 
Ortânsica, aud poarta, mi se pare că vine,..* 

Pe cind vorbea, coana Maria imi făcea semn să mă ascund 
după un dulap. 

— „Uite, mamae, uită-te, vine Ortânsica ? Ce stai aşa? Ri- 
dică storu, du-te alară de vezi vine? Nu, mamac? Vino 'ncoace, 
dâ-mi mina să mă 'ntorc pe dreapta“, 

Coana Maria aplecindu-se peste bolnavă îmi arătă uşa. Tre- 
cui nesimțită în camera de alături, de unde, prin intredeschiză- 
tură, ascultam tot ce vorbia Nataliţa. 

— „Incet, mamac, ce mă zmunceşti aşa? tare ţi-s slabe minile, 
parcă ar D de lemn. Salteaua asta cind o mai prefaceţi 7 îicao 
scindură de tare !* 

Dupăce ajută pe Natalija să se întoarcă pe dreapta, coana 
Maria veni după mine in camera de alături, şi-mi șopti: 

— „Uitasem, Ortânsico, să-ți spun că Natalița nu-i cum o 
ştii, boala a lăcuto tare supărăcioasă, să no contrezi, mă rog 
matale. Stăi aici, că te chem eur, 

Coana Maria deschise incet ușa şi spuse Nataliţei: 

— „Vine şi Ortănsica cu bunița, îi prin ogradă...* 

Privind prin perdeaua dela geamul ușii, văzui pe Natalija 
făcind o storțare ca să se ridice, Coana Maria o ajută aşezindu-i 
perinele mai sus, 

— „Aşa, aşa, mamae, zicea ca mulțămită, Acuma-i tare bine. 
Cheamă pe Ortânsica-, 

Coana Maria trecu pe lingă mine in sală, se intoarse, mă 
luă dela ușă şi mă trecu In etacul Nataliei. Cu toată hotărirea 
mea dea mă stăpini, cind o văzui, rămasei ca de piatră în mijlocul 
odăii. Ceia ce sta acolo 'n pat nu era Nataliţa, nici măcar o ase- 
mănare a aceştia; cra o alcătuire de oase imbrăcate intro piele 
galbână lucioasă! Nataliţa, In bucuria de a mă vedea, nu ob- 
servă impresia ce-mi lăcuse, nici nu avu timp, căci, împinsă pe 
la spate de coana laria, păream a alerga spre patul ei. Natalija 
imi intinse amindouă minile, Eu o sărutai pe frunte, 


38 - VIAȚA ROMINEASCA 


— „Ce? Orntānsico, mă sâruţi ca bunița şi ca popa ? Aşa-i 
moda la şcoala voastră, ori aşa scrie la carte ? Se poate, Ortân- 
sico, să nu vii atita timp pe la mine? Am fost bolnavă râu, ŝu- 
părată de moarte, şi mata știai, și mai venit, 

— „Ce eram să fac, Nataliţo. Nu mă lăsa mama, am auzit că 
se sfădise cu coana Catinca si de asta.. Pe ascuns nu puteam. 

— „Ai dreptate, zise Nataliţa, ingirind deabia, dat tare 
mi-o mai părut rău! Dacă veneai pe la mine, cine ştie... poate 
induram mai ușor supărarea care era cit pe ce să mă dee gata, 
Am primit toate scrisorile matale, nu ţi-am răspuns, pentrucă tot 
ce ți-aşi fi spus, stat dela alții...” $ 

Natalița tācu deodată, se șterse pe frunte cu batista pe care-o 
ținea in mină, opri un acces de tusă înghițind de mai multe ori, 
apoi urmă ` 3 

— „Ştii câ am intrat la şcoala prolesională, Cind so intim- 
plat istoria cu tataia, m'am Intors acasă, m'am imbolnăvit de su- 
părare şi iaca, pănă mai dăunăzi credeam că mor. Acuma sint 
mult mai bine, nu mă doare nimic, sin! tare slabă. M'ași indrepta 
mai iute, Ortânsico, dacă aşi D mai bine Ingrijitä. Mamaia trebue 
să caute pe tataia care-i bolnav dincolo. De cind o avut supă- 
rarea ceia, tot aşa o duce. Huniţa, sâraca, nu mai poale, 
uită, maude nici cit auzea inainte, şi de cit să fip, mai bine râbd. 
Vezi? astăzi n'am luat Incă din siropu celde pe masă, care-mi 
lace tare bine. Dă-mi mata, Ortănsico, o lingură plină“, 

Destupai sticla ca să torn. Natalia mă opri, 

— „Miroase, Ortânsico, și giceşte cu ce-i lăcul? 

— „Brad, aşa mi se pare, 

— „Mai sint multe, zise Nataliţa zimbind, gudron, creosoL 
Am pus pe Ileana să întrebe pe şpițer pentru ce se dă siropu 
ista, și el o spus că-i pentru atac. Eu, Ortănsico, am lost aproape, 
aproape de tot, dar bine câ a dat Dumnezău să scap. Dacă nu 
era tataia achitat, mă duceam”, | 

Coana Catinca ne aduse pe tablă dulceţi ṣi apă. i 

— „la mult, Ortânsico, imi zicea Natalita, știu că matale iți 
place şerbetu de alămie. Eu am spus buniţei să faca pentru mata. 

— „Nu iai, Nataliţo ? i Te 

— „Nu, că mà zgirie pe git, şi deabia acuma so mai rărit 
tusa, Ori... dă-mi, bunito, da nu multe. je 

Coana Catinca infipse virful linguriţii în şerbet și-i dădu 
Nataliţei ; apoi voi să plece, H SA i 

— „Stäi, buniţo, ce fugi aşa? mai dâ-mi, taca, pune-mi 
aici pe farlurioară, zise Nataliţa intinzind lingurița cu care luase 
ea. Decit dulceaţă, buniţo mai bine mi-ai da să mâninc, — Mă pos- 
tesc, Ortănsico, numai lapte şi ouă îmi dau. Eu ași minca mult 
și bun, ştii, cum mincam noi odată. Aşi prinde putere ca să”... 
Un nou acces de tusă o intrerupse zguduind’o toată. Ă 

— „Acuma, Ortânsico, tuşesc rar, şi nu mă mai doare ni- 
mica, dar inainte, cind eram bolnavă, mi se pârea că se rupe 
ceva In piept După toată supărarea, nu știu de unde o mai 
venit şi bronşita asta!“ 


NATALIŢA aus 


Coana Catinca, care auzise pe Natalija tuşind, alergă să-i 
dea siropul. 

—  „Tirriu, buniţo! L'am luat. Dacă ar veni Ortânsica mai 
des pe la mine, eu m'aşi indrepta mai iute... Buniţo, ce face 
intaia ? s'o sculat? 

— „Nu, Nataliţa, răspunse bâtrina, privind în altă parte. 
Are să se scola peste trei, patru zile. 

— „Greu, buniţo, tare greu mai trec acele trei zile! Ştii 
mata, Ortânsico, că de-o lună îmi tot spun amindouă, că tatai a 
are să se scoale peste trei zile, şi cu nu-l våd... nu-l aud. Cen 
fi oare? L'or fi dus la spital? Știu cu, poate că m'o amägit câ 
tataia o lost achitat, poate că l'or D dus iar la Odobeni! Eu 
nam voe să trec dincolo, Nu vrau, nici bunița şi nici ma- 
maia, sămă ajute să fac cițiva paşi, parcă aşi fi o piatră de 
moară! Te rog, Orlănsieco. du-te mata de vezi li aici tataia? 
in casă? In pat? numai atita aşi vrea să ştiu. Orice-ar fi, te jur 
“a-mi Spui drept“, 

Deşi ştiam sigur că Bănulescu cra în casă, pentrucă in 
trecere || văzusem prin geamul dela uşa odăii lui, mă supusei 
ilorinjii Nataliţei. 

Conu Scirlat mă văzu cum il priveam prin geamul uşii 
şi-mi făcu semn să intru înăuntru, 

— „Or-tân-sica, zise el Incet, silabisindu-mi numele, tare 
bine ai făcut să vii la Nataliţa. Apropic-te să Le sărut“. 

Mă plecai pănă la obrazul lui şi numai atunci putui să-l 
vâd bine. Nu-mi păru atit deslab cit mult schimbat. Nu mai 
eri el, avea ceva straniu în figură, care mă făcu să mă depărlez 
îndată, 

— Cum Nataliţa ? mă Intrebă el, fixindu-şi ochii asupra 
mea, ca şi cind ar fi voit să gicească adevărul din expresia fi- 
gurii. Maria şi mama mereu îmi spun că-i merge bine. Dece 
atunci nu vine so vadă tataia? Mi-i frică să nu mor, zise conu 
Scirlat acoperimlu-si fața cu amindouă minele şi izbucnind în 
plins. Eu, Ortănsico, cum vezi, nu mă pot mişca ca să mă duc 
dincolo, şi Nataliţa trebue să fie şi ca tare râu, dacă nu poate 
veni pănă la mine“. 

Coana Maria, care intra în acel moment în odac, îmi veni 
în ajutor. 

— „Ți-am spus, Scirlate, că fata merge spre bine; trebue 
sā stea liniştită în pal. Ştii că i-ar face rău să te vadă aşa 
bolnave, 

Conu Scirlat părea că nu aude nimic, se uita lung la mine 
si mă întrebă : 

—  „Nataliţa știe câ eu sint așa de greu bolnav ? 

— „Da, cucoane Scirlat, dar, pentrucă nu te vede şi nu te 
aude, nu-i vine să creadă că ești aici în casă. Nataliţa îşi Inchi- 
pye că ai plecat la spital şi cite altele“... 

— „Mario, dă-mi un plumb şi o bucăţică de hirtie. 

Conu Scirlat, văitindu-se la cea mai mică mişcare, aşeză 


Deg 


230 VIAŢA ROMINEASCA 


hirtia in palma stingă şi scrise citeva cuvinte. El imi dădu să 
duc Nataliţei acea duivasă misivă. 

Ea o luă, imi zise să ridic bine storul, se uită deaproape la 
scris, apoi mi-o dâdu zicindu-mi : 

— „Citeşte-o mata, Ortănsico, așa am so ințeleg mai bine.“ 

„Nataliţă, draga lataei, te rog să [ii cuminte, să stai tare liniștită 
in pat, ia doctoriile regulat ` minincă bine, ca să te indrepți mai 
iute. De mine să n'ai grijă, mi-i mai bine, dar trebue så ascult 
doctorul, să stau in pat nemișcat. Peste citeva zile avem să ne 
vedem. Te sărută cu drag tataia“. 

Cind stirşii acele citeva rinduri, Nataliţa izbucni în plins 

— „Acuma pling de bucurie, Ortansico. Ce bine ai făcut 
c'ai venit; parcă mi-ai dat sănătate. Ar fi trecut timp mult şi bine 
până să le dea dumnealor în cap să mă convingă că lalaia-i 
aici, aşa cum te-ai gindit să mă convingi mata. Hai, Ortansiev, 
mai citește odată. Da, da, mi-ai dat sănătate, dar eu ce să-ţi dau 
matale ? iaca... uitam... ţi-am păstrat şerbet.“ 

Deşi imi spusese mama să nu minine nimic după Nataliţa, 
şi coana Catinca mă prevenise că-i boală molipsitoare, mulțămi- 
rea cu care Nataliţa îmi păstrase şi-mi dădea acea dulceaţă, mă 
făcu să n'o pot reluza. 

_ „Ce bine mă simt astăzi, Orlânsico; dac'au să fie trei zile 
tot aşa. mă pot scula din pat: mai stau vreo săptâmină 'n casă 
cu tataia, pe urmă vinla mata, mergem cu trăsură la schit, luăm 
cu noi cărţile, Imi arăţi ce-ai învăţat tot anu şi de la Sep... 
tem...bre..., Nataliţa tuși tare, scuipă în batistă şi se uită de aproape, 
merg la lași“. 

Se intunecase, mama trimesese de mult trăsura ca să mă 
ia. Nu puteam pleca, parcă ceva mă oprea'n loc. Nataliţa mă 
ruga să vin şi a doua zi. 

— „Dacă nu mine, măcar poimine, Ortânsico; dar să vii 
mai devreme, așa cum veneai odată...” 

Spusei mamei tot ce văzusem, ce auzisem, insfirșit tol ce 
mă impresionase. Văzind'o induioșată, ti cerui voe să mă mai duc 
peste citeva zile la Natalija. Mama îmi dădu voe, dar în acea zi 
chiar, des de dimineaţă, auzirăm trăgind clopotul cel mare. —Cine-o 
fi murit? intrebă mama pe o lemee care venea dinspre partea 
bisericii. 

— „Da, duducă, cică o murit conu Scirlat Bănulescu. 

— „Cum se poate? nu cred, zise mama holbind ochii, Du-te 
degrabă, Ortanso, și trimete pe Vasile să intrebe la biserică.” 

Zvicnindu-mi inima, impleticindu-mi-se picioarele, ajunsei 
la grajdiu. 

— „Moş Vasile, du-te degrabă ia conu Scirlat şi vezi ce-i 
acolo ? 

Ca să se întoarcă mai iute, bătrinul se sui intro căruţă, Ma- 
ma şi cu mine aşteptam in colțul cerdacului. Trecea multă lume 
din sat, dar parcă, şi uneia și alteia, ne era frică să întrebam. 


PoR le etc e SAL A Pa atata EE 


— pi moș Vasile ? 
— „O murit, o murit conu Scirlat astă noapte, Dum 
z 1 l ? nezău 
a ech Cică so bătut tare mult cu moartea. Lo jele acolo, 
uducă, de pling şi chetrile. O spus Ileana că duduia nu ştie Co 
siet ed E ig Catinca răcneşte in bucătărie, coana Maria 
ug n livadă curat ca o nebună. Lingă mort îi i Mari 
tiganca și dascalu Bosinceanu“, ës 
— „Mamă, eu mă duc la Nataliţa, 
— „Pentruce? 
— ds ei e cu dinsa până a îngropa pe conu Scirlat*. 
— ue, nu se poale săt i iii pn 
lia n Doe i € duci acuma, copiii n'au ce 
— „Nu, mamă, eu mă duc la Nataliţa !*—N i i zi 
nimic şi izbucnii în plins. SZ? SR 
Spre sară, veni coana Frosa, prie i i 
PRIN. of prietena mamei, imbrobodită 
— „Vin de la Bănulescu. Vai, coană Sofi 
BE, A O icã, mare nenoro- 
SC parcă o căzut un blăstăm peste oamenii istia ; pe tatā 1l 
duce la biserică și fata, sâraca, deabia mai suflă. 
-= dra Nataliţa c'o murit tat'so ? 
— „O părito bietele femei deajuns, dar cum ti (mb 
i | emei ` S, ea simți- 
toare, s'o priceput. De astăzi dimineaţă ţipă. ei acuma, cind ts 
plecat, era mai mult moartă. Astăzi i-am ţinut de trei ori lumi- 
narea, Nici nu cred să mai ajungă ziua de mine“, 
— SEN lasã-må la Nataliţa! 
— „Nu se poate, £ siti- 3 Și j 
Dag t nu se poate; ţi-am spus și nu înţelegi, nu 
Adormii plinaind, și a douazt de diminea ii Ins 
netul clopotului, Murise Natalița, E TAAR, 


Constanța Marino 


Arpegi 


Doarme În argint parcul inflorit... 
Vino să redai farmec Inserării. 
Mersul tău uşor, mersul täu vrăjii 
Ar infiora drumul tâinuit, 

Valuri viorii zboară 'n infinit, 
Zboară n infinit ingerii visării... 
Doarme in argint parcul inflorit, 
Vino să redai farmec Inserării. 


La venirea ta zarea de rubin 
Se va polei toată cu lumină. 
La privirea ta florile de crin 
Got inmlâdia mijlocelul fin. 
Ziua va muri întrun lung suspin, 
Cind va lăcrima vocea ta senină. 
La venirea ta zarea de rubin 
Se va polei toată cu lumină. 


Cantilenă 


“Să-ţi spun durerea unui cint de seară 


Ce se resfiră In văzduh incet, 
Un cint ce 'nfiripează un regret 


Cind anii trec şi visul da să piară 


Vezi, tu nu ştii cit de obositoare 
E viaţa, cind ai sta să te alinți 


La raza unor ochi frumoși, cuminţi. 


Sclavi doar himerilor torturătoare. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Mi-i dor de viața incă netrăită 

Și frică mi-e să nu duc in mormint 

Lei ce-am avut și eu mai drag, mai sfint, 
inimă stingheră şi mihnita. ` 


Madrigal 


Cind diatanele perdele 
Uşor le faci să se 'nmlădie 
Cu degetele-ți subțirele, 
Cind te arăţi printre zorele 


Așa drăguță și zalabie, 
least adora o veșnicie, 
De n ar fi dat să ne inşele 
A vremii nestatornicie. 


H. Th. Ştefânescu 


|| 


HOLERA 


De o seric de ani, regulat în lunile de vară, avem la or- 


* dinea zilei chestiunea holerei. De obicei gazetele opoziţiei cred 


a-și toria câtră Patrie, atrăgind atenţia publicului, că ser- 
eg al statului nu-și face datoria,—că holera este ha 
zraniță, unde bintue cu furie, producind numeroase Aa me ka za 
această ocazie se plasează un număr de știri tardive şi ie? 
tice şi o serie de teorii asupra boalei, transmisibilităţii dna 
măsurilor de luat, făurite adhoc, sau scoase, din dicţionare "o 
chite, de oameni necunoscători ai lucrurilor, cum sint în ace 

i ii noştri. 
e einen pe sanitar este informat de mersul ee în 
toată lumea, cu mult inaintea gazetelor, Și ta, in limita pen S 
statului nostru, măsurile cuvenite la timp, iar larma, ce se KN 
este de obiceiu şi tardivă şi plecată din operei o a 
străine de lucrurile in sine și de importanța lor. Pe Se = 
ceasta, nu este, cred, o boală inlecţioasă acută, alară E D 
ciumă, care se aibă o literatură așa de vastă, ca holera, ei hb 
celaş timp, despre ep o gar SCH nu se povestesc atitea 

i ice, ca despre holer A 

KT geg mă sani se cuvine să däm și publicului ara 
tru o orientare ştiinţifică în chestiunea holerei, ceia ce vom 
cerca să facem în rindurile de mai Jos. 


“atria holerei şi locul, uude ea există In mod permanent, 
este eh mai erect volta riului Gange, între afluenții săi Dy erer 
la apus ai Bramaputra la răsărit. La miazănoapte granița, p pie 
holerei se intinde până în lanțul munților Hymalaia, e- = pu 
zăzi până la platoul Decan. Din tot acest spaţiu, Zum eben: 
are delta Gangelui, unde riul, inainte de a se vărsa ei rara 
Indian, « desface într'o nenumărată mulțime de keent gen za 
Delta Gangelui şi localitatea imediat vecină, Bengualia, este 

E cuib al holerei. J 
jpa sp de cinci luni pe an, din Mai până in Octombre, 


HOLERA 355 


aici plouă neintrerupt; dela Octombre incepe perioada secetei. 
Temperatura mijlocie anuală este de 28° C. cu mici variațiuni 
intro parte sau în alta, nu mai mari de 3-4 grade. Cu o ase- 
menea abundență de umiditate și căldură, nu e de mirare că ve- 
getația în Bengalia este abundentă, dar in acelaș timp, şi fora 
bacterienă se desvoltă nu mai puţin din belşug, şi țara, din a- 
ceastă cauză, din timpuri nememorabile, este vestită ca locar de 
oale primejdioase.  Holera aici e endemică, aproape niciodată 
nu se stinge, ci numai descrește în timpul ploilor şi creşte in 
timpul secetei. In răstimpuri, imbolnăvirile se înmulţesc şi ajung 
ia adevărate epidemii, care se răspindesc in afară de limitele 
Hengaliei, se transportă în alte ţări şi se transformă în pandemii. 

Până in secolul trecut, Europa nu a cunoscut holera, În se- 
colul trecut au fost în Europa șese pandemii de holeră. 

Sint două căi pentru transportul holerei din Bengalia în 
Europa: calea uscată și calea maritimă. Pe calea uscată ho- 
lera venea de obiceiu pe valea Ganuelui (Panta, Allagabad, 
Deli) pănă la Pendjab (Lagor). De aici lua următoarele direcțiuni: 
l. Afganistan (Cabul Gherat), Persia (Tegheran) şi malul de mia- 
zăzi al mării Caspice (pandemia t-a, 2-a şi 6-a); 2. Afganistan, 
Buchara, Chiva, Turchestan şi malul de miazănoapte al mării 
Caspice (pandemia 2-a); 3. Belugistan, Persia de Sud, Mesopo- 
tamia, malul de miazăzi al mării Negre şi Caspice. — Calea de 
mers de multe ori a fost multiplă: Hengalia, Bombay, Marea 
Arabă (vase) Golful Persic, Mesopotamia. 

Cu săparea Canalului Suez, holera de două ori a fost adusă 
pe calea maritimă pe marea Mediterană (pandemiile 4-a ṣi 5-a). 

Prima pandemie (1816—1823) de holeră în Europa, a ple- 
cat în lunie 1817 din Bengalia și a ajuns numai până la Astra- 
han. Pentru trecerea holerei din India până la Astrahan în Eu- 
ropa, In această perioadă, a fost nevoce de şese ani. Cu imbu- 
nătăţirea căilor de comunicaţie, în pandemiile ulterioare, acest 
termen se scurtează, În lunie 1823 holera s'a ivit pe malul de 
miazăzi apus al mării Caspice; în cursul lunilor Julie şi August 
a ujuns până la Tifis în Caucazia ; în Septembre a fost în As- 
trahan, unde a durat două săptămini şi sa stins răpede. „Incă 
atunci s'a așteptat întinderea ei peste toată Europa, și această ag- 
teptare s'a manifestat în literatură, in scrieri asupra parvenirii 
şi căutării acestei boale nouă. In lominia au apărut jn anul 
1524 la București, broşurile următoare ` „/Povățuire pentru ho- 
leră* (anonim); A. Tavernier „bnămunluri apărătoare şi igis- 
nice peniru Miserere sau Cholera Morbus*; A. Tavernier, Dé- 
taiis préservaleurs el lygieniques relatifs au Miserere ou Choléra 
morbus* 1), 

A doua pandemie (1827—1837) pătrunde din Tibet la O- 
renburg (Rusia) la 1829; la 1830 din Tegheran (Peia) in lun- 
gul malului de apus al mării Caspice, la Astrahan (kusia), de 


1) I. Felix. Istoria igienei in Romina In see. XIX, partea I, ul 3-lea 
memoriu, pagina 2-10, 


3 


356 VIAȚA ROMINEASCA 
EE ere 


deoparte în susul riului Volga, iar pe de alta prin 
Gens a Rostov (la gura riului Don) Ju malul de „miază- 
noapte al mării Negre până la Odessa. De pe Volga şi de pe 
malurile marii Negre s'a întins în 31 „guvernăminte din Rusia, 
Pe la finele anului 1830, holera se întinde in Basarabia, In 1831 
in Rusia sint prinse de holeră 48 guvernäminte, Din Rusia ho- 
lera trece prin Polonia pe malurile mării de Nord in Germania 
şi ajunge şi in Englitera. De acolo, in 1832 trece în Franța; in 
1833 in Spania şi Portugalia; in 1834 pe malurile Mediteranei 
şi în Italia de Nord, de unde in 1836 din nou in Germania și 
in 1837 Inapoi in Polonia. CS j i l 
Această pandemie a fâcul multe victime ŞI la noi în țară. 
„La inceputul anului 1831, cind holera bintuia cu furie in Basa- 
rabia, Generalul P. Kisselev, guvernatorul amindoror principate 
Romine stabileşte la Prut cordon militar și carantină, care insă 
n'au putut opri înaintarea boalei. Ea apare la 17 lunie 1831 Ja 
lași, unde mor până la 180 oameni pe zi. Mare parte din popu- 
laţiunea oraşului fuge, medicii parte au murit, parte au fugit, 
unul a rămas. Kisselev a scos locuitorii oraşului la cimp in 
barace. Din 40000 locuitori, ce avea oraşul, an murit 3000. La 
Focşani se înființează de asemenea cordon şi carantină, dar ho- 
lera trece prin cordon la Galați, Brăila, Giurgiu, Și la 12 lulie 
1831 la Bucureşti. (C. Urne Rudim, Physiogr. Mold., A. D. 
Xenopol Istoria Rominilor., G. 1. Tonescu-Gion Ciuma Şi holera 
după zaveră., V. A. Ureche Istoria Rominilor)“. ua 
„Biblioteca Academici Romine posedă o broşură tipărită la 
laşi în anul 1831 prin Ingrijirea guvernului, Reţetă pentru boala 
ce se mumeşte Cholera Morbus şi conţine Pocăhuiri peniru Mà- 
surile cese cuvine în privința boalei Cholera Morbus, lu locurile 
unde lipseşte ujutorul doctorilor. boală care su ivit în Cneziu 
Moldovei“. „La București sau imprimat, ca și la lași în anul 
1831, poveţe oficiale asupra prevenirii şi căutării holerei, mal 
puţin amănunțite decit cele de la laşi”, ZA 
„in amindoua principatele Romine epidemia se stinge in 
toamna anului 1831. In Moldova şi în Valahia, cu 2.571.102 lọ- 
cuitori, s'au inbolnăvit de holeră 33.560 persoane, din care ou 
murit 20.218. Cheltuelile, facute în amindouă ` principatele Ro- 
mine, pentru aşezarea cantinelor, pentru lefile cinovnicilor şi ale 
medicilor, pentru cumpărarea de medicamente și pentru hrana 
săracilor, se sue la 97.410 lei (A. Papadopol Calimach, Gene- 
ralul P. Kisselec, 1829—34, Anuar. Acad. Rom. ser. L Tom. IX, 
ureşti 1587)", i 
ST ie K PEAS (1844—1860). Caile principale pentru mer- 
sul holerei 1647 au fost: malul de apus al mării Caspice, par- 
tea de miazăzi a Rusiei până la Dnipru, riul Volga până la 0- 
raşul Cazan (Rusia), malurile de miazăzi ale mării Negre pănă 
la Constantinopol. In 1848 holera a cuprins 48 guvernăminte In 
Rusia şi a pătruns la Petersburg. Deia Petersburg a trecut in 
Germania. iar dela Constantinopole, prin Dunăre. la Viena. Jn 


HOLERA , ` aw 


1849 erau cuprinse Franţa, Germania, Austro-Ungaria şi Rusia, 
In 1851 a suferit mult Polonia. In 1852 erau rămășițe din epi- 
demiile de holeră din anii trecuţi in Germania de Nord şi in 
partea de apus a Rusiei, de unde holera din nou porneşte spre 
Franţa și Englitera pe deoparte şi spre răsăritul Rusiei pe de 
alta. În 1853 holera bintue in Petersburg, Moscova şi Podolia. 
In 1854 din Franţa holera trece în Austro-Ungaria şi se intinde 
pe malul mării Mediterane, trece din nou la Constantinopole, de 
acolo, prin Galaţi, pe Dunăre, şi prin Crimeea in Rusia de miază- 
zi. Mult au suferit de holeră mai cu samă armatele aliate şi 
cele ruseşti din Crimeea, 

Și în această pandemie țara noastră a avut de suferit. , „In 
1847 holera se apropie de Prut şi ameninţa iar principatele Ro- 
mine, dar astădată boala înaintează mai repede pe apă decit pe 
uscat, Sfatul administrativ extraordinar al Moldovei, sub preșe- 
dinţia Domnului, prescrie măsurile, ce se vor lua: La Galați 
pentru corăbii carantină de 5 zile, pentru călători de 4 zile, cu 
curățirea lor şi a bagajelor intocmai ca contra ciumei; pe toată 
linia Prutului se inființează 200 bordee şi cite o colibă pentru 
un cal, pentru adăpostirea slujitorilor, care vor forma cordonul 
de pază; afară de Galaţi se stabilesc carantine la Sculeni, Lip- 
cani şi Leova. La fiecare pichet al cordonului se aşază un slu- 
jitor călăreț cu 4 străjeri săteni ; la fiecare carantină un director, 
un medic ai 2 slujitori: la lași se alcătuesc în fiecare cuartal 
cite un spital de 25 paturi, 20 de creștini şi 5 de jidani; se a- 
aleg 3 locuri pentru inmormintare, la Galata, la Pâcurari și la 
Septe oameni ; la fiecare cuartal se înființează 8 căruțe pentru 
ridicarea bolnavilor la spital, şi 4 care pentru ducerea morților 
la ţintirime ; asemenea se tocmesc 240 cioeli cu un priveghetor, 
240 păzitori ai oraşului, cu cite un căpitan la 40. Parte din E- 
vreii aglomerați în case neincăpătoare se mută la sate, Fintinele 
se curăță, Se prescrie curățirea satelor, în fiecare judeţ se ins- 
talează un spital şi o comisiune sanitară, satele molipsite se pë- 
puese,  Împrejurul orașului laşi se aşază pază spre a nu putea 
trece nimeni peste şanţ, ci numai prin bariere; pentru casele mo- 
lipsite se prescrie țepuire şi apoi curățire. Inaintea ingropării 
morţilor, se cercetează dacă sint morți, sau numai leșinaţi, ar- 
zindu-se cu fierul roş spre a provoca roşața pielei, In cazul dacă 
ar fi viu (Manualul administrativ al Princ. Mold. t Dr Pentru 
sătenii Moldovei se publică, in luna Octombre 1847: porățuiri 
în ce chip irebue a se păzi de lovirea boalei holerei, şi cum 
să-și dobindească ajulor prin leacuri casnice, alcătuite de G, 
Cuciureanu, Aceste povățuiri cuprind sfaturi raționale, mai ales 
in ce priveşte izolarea “bolnavilor, curățirea şi dezinlectarea case- 
lor şi obiectelor contaminate, aerisirea lor prelunuită. La incepu- 
tul anului 1848, C. Virmav publică la laşi cărticica Despre holera 
GE care asemenea conține sfaturi bune despre prevenirea 
hoalei, 


$58 VIAȚA ROMINEASCA 


„La redeschiderea navigaţiei în primăvara anului 1848, 
primul vapor, care a venit de la Constantinopole a adus holera 
la Galaţi. Cei dintăi bolnavi au fost hamalii, ocupați pe acel va- 
por. De la Galaţi, miliția mutată la aşi şi cârăușii din Galați 
au adus boala la laşi, unde primul caz sa observat la 19 „Mai 
1845, şi până la 16 Iulie, când sa stins boala, au murit 7000 
persoane”, eiai 4 

„In anul 1854, holera, care bintue în Turcia, este iar aştep- 
tată în lRominia: astădată ea are caracter blind, progresează încet 
şi apare In amindoua principatele tocmai in anul 1855. Se iau 
de amindouă comitetele sanitare măsuri analoage cu „cele din 
epidemia precedentă. Despre numărul victimelor acestei epidemii 
nu posedăm date statistice, alām numai din „raportul anual al 
Eloriei spitalelor din Bucureşti, că a fost epidemie de holeră, 
dar mult mai blindă ca în alţi ani”, N 

A patra pandemie (1863—1875) pătrunde în Europa, prin 
canalul Suez, în 1865. Din Alexandria (Egipet) a trecut în Con- 
stantinopole; (de acolo prin Galați la noi în ţară, iar prin Odesa 
in Rusia), in Ancona (de acolo prin Triest în Italia de miazā- 
noapte şi Austro-Ungaria), în Marsilia (de acolo in Franţa și En- 
litera) și Barcelona (Spania). i ST 

Mai cu samă multă holeră a fost în 1866 in Prusia și 
Austria, în timpul războiului intre aceste două state. In acelaş an 
a fost multă holeră în Rusia, care a mai durat acolo pănă 
la 1875. i 

Şi această pandemie a făcut ravagii la noi în țară, Deşi se 
stabilise carantine de 3 zile la Brăila, Galaţi şi Reni şi Consiliul 
medical superior alcătuise instrucțiuni pentru prefecți, primari şi 
public, se organizase asistență medicală, se prescrisese dezintec- 
tarea cu sulfat de fer, totuși holera a intrat în ţară. „Primul 
caz a lost observat la Galaţi, la 19 Iulie 1865, pe vaporul fran- 
cez „Vulcan“, sosit din Constantinopole. Bolnavul a stat 43 ore 
în spitalul din Galaţi, apoi a lost transportat in carantină la 
Reni și a murit pe drum. Holera se ivește la Galaţi, Braila și 
alte citeva orașe; dispare în timpul toamnei și emei. În primă- 
vara anului 1866, ea Dintue județele lași, Botoşani, Gorj, oraşul 
Bucureşti, județul Neamţ; In lunile Iunie şi lulie judeţele Bol- 
grad, Ismail, Brăila, Covurlui, Fălciu, R.-Sarat, Putna, Bacău, 
Tecuci, Roman, Vaslui, Suceava, Dorohoi, Buzău. In luna lunie 
1866 se propune o măsură preventivă, care n'a putut să fie fo- 
lositoare față cu mersul repede al epidemiei. Consiliul medical 
superior recomandă ca să se Intocmească cordoane militare, ca 
mijloc de izolare între părțile țării bintuiţe de holeră și cele rä- 
mase neinlectate, cu carantină de 21 zile pentru cei veniţi din 
părţile infectate, Consiliul Miniştrilor aprobă, epidemia se intinde 
insă peste toată fara, şi nu se stinge decit in luna Octombre 
1866. În această epidemie s'au inholnăvit în toată Rominia 57,088 
persoane din care au murit 23,034 (Annal. Stat. VII, 

„In 1872 holera trece din nou din Rusia la noi, cu toate 


HOLERA 339 


carantinele şi cordonul de apărare. şi se constată la 15 lulie 1872 
la tirgul Sculeni şi apoi în alte comune din judeţul lași; în lu- 
nile August şi Septembre In judeţele Roman și Vaslui ` la ince- 
putul lui Octumbre epidemia se stinge, după ce s'au inbolnăvit 
de holeră 911 persoane din care au murit 323. In timpul ernei 
holera bintue Bulgaria, şi în primăvara anului 16873 en devas- 
tează acolo cu furie mare şi trece Dunărea in luna Iunie, In 
lulie 1873 toate judeţele noastre Dunârene sint inundate de ho- 
leră. Toldeodată ca este importată în judeţul Neamţ, probabil 
prin plutașii Intorşi din Galaţi, și de acolo în județele Roman, 
Tutova, laşi, Vaslui, Fălciu, Cahul, R, Sărat, Prahova. Gorj.— 
Epidemia se stinge in luna Noembre, după ce s'au imbolnavit 
aproximativ 18,000 persoane din care au murit 3.200*, 

Pandemia a cincea (1883—1890) a pătruns în Europa In 
anul 1884 prin canalul Suez la Toulon. In acelaș timp s'a întins 
in Franţa, Spania și Austro-Ungaria. In 1866 a apărut în Ger 
mania. În Spania a ținut de la 1884 pănă la 1886, şi în 1890 s'a 
reaprins din nou cu rămășşița vechii epidemii. Această epidemie 
ma pătruns la noi, deși bintuia cu furie In Bosnia şi Herţogovina. 

Pandemia a şesea (1889—1895). In 1892, din Persia Şi re- 
giunile dincolo de marea Caspică, holera a apucat 2 direcțiun: : 
a) pe riul Volga (de la Astrahan la nord) şi b) şi malul de 
miază-noapte al mării Negre, pe riurile Nipru și Don şi pe dru- 
murile de fer. În a doua jumătate a lunii August din 1892 ho- 
Jena a cuprins aproape toate  guvernămintele din Rusia euro- 
peană, În Europa, alară de mici epidemii in Franța ṣi Germania 
(Hamburg). holera n'a făcut ravagii mari. 

La noi, holera din această pandemie „a apărut în luna lulie 
1893 la Braila, importată fiind, cu toată probabilitatea, prin basti- 
mentele sosite din Orient, sau dintr'un port infectat francez, si 
care, dupăce au făcut carantina la Dardanele. au fost liberate cu 
patenta netă; apoi boala a fost costatata la Sulina, cu probabi- 
litate importată în acelaș mod ca la Brăila, şi tot In luna lulie 
la Galaţi; din Brăila holera a fost adusă la Cernavoda şi Fe- 
teşti, între lucrătorii podului de peste Dunăre și din Galaţi, sau 
din Sutina, la Tulcea; în luna August tot din Brăila holera a 
lost transmisă la Călăraşi şi in citeva comune din județul lalo- 
mija, şi de acolo la Giurgiu ; tot in luna August holera a apărut 
la Herţa și în 4 comune rurale din vecinătatea acelui orăşel, im- 
portată din Bucovina, prin persoane care, din satul infectat Hli- 
boca, au trecut pe furiş noaptea fruntariile printre pichete. Plu- 
taşii, care transportau pe Bistriţa și pe Siret plute la Galaţi, la 
intoarcerea lor de acolo au adus boala in judeţele Neamţ, Ba- 
Cäu, Putna și Tecuciu, unde sa constatat citeva cazuri izolate 
«le holeră“, 

„De ia 7 Iulie 1893, aparițiunea primului caz de holeră în 
țară (la Brăila), până la finele lunii Octombre 1893, cind epide- 
mia s'a stins cu desăvirşire, s'au inbolnăvil de holeră in tot re- 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


gatul Raminiei, în 15 judeţe, in 21 com. urbane şi H com, ru- 
rale, 1494 persoane, din care 622 s'au vindecat și 572 au murit“. 

In secolul XX holeră pleacă în 1904 pe calea uscată prin 
Mesopotamia şi Persia, la gurile riului Volga, de acolo se in- 
tinde in mai multe localităţi din Rusia, unde cu remisiuni du- 
rează până acum. 


Rusia a fost țara cea mai bintuită de holeră din Europa. 
în total, din 100 de ani din secolul trecut, ca a avut 32 ani cu 
holeră. De la 1823 până la 1895, s'au inbolnăvit de holeră in 
Rusia 5,030,632 şi au murit 2,076,957 (după statisticele d-rilor 
Vladikin şi Arhanghelski).— Epidemiile incepeau de abiceiu la 
slirşitul lunii Maiu, creșteau In lunie, curba inbolnăvirilor se ri- 
dica la cea mai mare înălțime in lulie, continuind a se urca, 
dar fără să aibă aceiași iuțeală, în August; în Septembre curba 
incepe să se scoboare brusc, Și continuă a scâdea pănă la 0 în 
lunile de iarnă, 

Contagiunea se răspindea mai mult In mod direct, de la om 
la om. Mai cu samă periculoase in această privință sau do- 
vedit a fi adunările de oameni la bilciuri ete.. In general conta- 
giul urma calea, pe care o urmează lucrătorii în căutare 
de lucru. 

Din lucruri, cele mai periculoase s'au dovedit a li rutele 
murdare şi mincările, e 

Intre clasele bogate, care sint în stare să se ție de regulele 
igienii, inbolnăvirile sint rare. 

Holera e boala mai cu samă a sărăcimii. Sărăcia produce 
imprejurări favorabile desvoltării holerei : inghesuială, murdărie, 
alimentare insulicientă şi rea, beţie, slăbiciune fizică, ignoranţa, 
superstiții, neincredere în măsurile de profilaxie socială și Der: 
sonală, etc. 


Producător al holerei aziatice, după cum a stabilit Koch In 
1883, este bacilul virgula, descoperit în materiile fecale ale 
bolnavilor. e 

Cercetările bacterialogice facute în cei din urmă 20 ani au 
confirmat pe deplin descoperirea lui Koch şi au lărgit mult cer- 
cul cunoştinţelor în această materie. 

Prin experienţe şi prin observațiuni din epidemii, sa sta- 
bilit că oamenii se infectează de holeră numai prin gură. 

Se cunosc citeva cazuri sigure de infecțiuni voite și acci- 
dentale prin gură cu culturi de holeră. Jop un singur caz de 
acestea a urmat moartea, şi anume a d-rului Oergel, la Institutul 


HOLERA 281 


de higienă din Hamburg. Experiențele asupra oamenilor sint 
descrise de Pettencoler, Emmerich, Hastertick, Mecinicov, Kolle etc. 

Prin rănirile pielei sau prin inspirare cu praful, bacilii ho- 
na nu produc nici un efect şi nu provoacă inbolnăvirea de 

olerā, 

In această privinţă holera are analogie cu febra tifoidă gi 
dezinteria, de care oamenii se infectează tot prin gură; și e cu 
totul contrarie cu ciuma și antraxul (cărbunele), în care microbii 
pot infecta prin cele mai mici râniri ale pielei şi prin plămini, 
prin inspirare cu praful, 

La omul bolnav de holeră bacilii se înmulţesc în intestine 
şi sint daţi afară de acolo, în cantităţi enorme, cu lichidul rizi- 
form pe care îl scot bolnavii de holeră. 

In spută, urină, in stomac și în lichidele vărsate pe ură, 
de regulă, microbii de holeră nu există, Koch numai în două ca- 
zuri a găsit bacilul holerei In lichidele vărsate din stomac. Unii 
cercetători — Doyen, Girode, Lesage,—au găsit bacilul holerei şi 
in singe și In organele interne ale holericilor, Aceste fapte unice, 
excepționale, —se explică prin pătrunderea bacililor holerei din 
intestine în timpul agonici, cum se întimplă acelaș lucru cu un 
bacil ordinar din intestin— (bacilul coli-communis), 

Pentru a afla bacilul holerei, se ia din excrementele rizi- 
forme ale holnavului de holeră o mică particulă mucoasă, şi se 
unge cu dinsa o mică suprafață de sticlă; acea suprafață se 
usucă la ger, se fixează prin căldură, se colorează (iuxină Ziehi) 
și se pune la microscop; atunci, dacă e holeră, se vede o mul- 
time de bastonaşe mici, uşor recurbate, avind toate o direcţie, 
Prin reacțiuni microchimice (Gram), prin insemințarea și culti- 
varea pe dilerite medii de cultură din laborator, prin experienţe 
pe animale, prin reacțiuni chimice în culturi, prin aglutinare cu 
ser specific, s'au stabilit in mod precis caracterele bacilului ho- 
lerei, deosebirea lui de alți bacili, condițiunile lui de trai, etc, 

lată pe scurt aceste cunoștințe în starea lor actuală. 

Bacilul holerei (vibrionul lui Koch, bacilul virgula, spirilul 
lui Koch, komma-bacilul) se prezintă ca un bastonaş scurt (de la 
1.5 microni !) pănă la 3 y. lungime, 04 n. —0.0 w lăţime) uşor 
recurbat, El este extrem de mobil la temperaturi mai mari de 
t6 C. şi are un cil la extremitate, Pe lingă această formā nor- 
mală, există în culturi vechi forme atipice cu aspect variat (cor- 
puri sferice, corpuri ca mura, aje lungi Indoite) ê). 

EI se colorează uşor cu culorile de analină, și nu se colo- 
rează după metoda (Gram. 

Bacilul holerei nu formează spori ; prin aceasta se explică 
faptul că culturile Ad mor la 60° C. 

"In Vaboratorii se cultivă bine pe toate mediile cu reacţie 
alcalină. Pe medii neutre creşte slab ; uciditatea oricit de mică 
a mediului opreşte creşterea. 


1) Miime de milimetru, 
2) Gomallia Mecinirov. 


362 VIAȚA ROMINEASCA 


In apă cu peptonă şi in bulion prin creșterea bacilului holerei se 
formează o stare tulbure şi o peliculă subțire albă-cenuşie. Dacă 
Intro astfel de cultură se toarnă 10—15 picături de acid sulfuric 
sau clorhidric, se lormează o coloraţie roșie a lichidului, varia- 
bilă dela roz la roş închis a vinului; această reacţie, numită 
reacție de Roth-cholera, sau, cum îi zice Salcovsky, de „nitrozo- 
indol*, e foarte importantă, ca semn diferenţial, 

Pe gelatină bacilii holerei formează o aţă subțire in jurul 
căreia gelatina se lichefiază, lormind în tuburi o depresiune în 
formă de pilnie ; peste puţine zile toată gelantina este lichefiată 
de fermentul holeroza, elaborat de bacili, 

Cultivat pe agar, bacilul holerei formează la supralață o på- 
tură albă. In lapte se cultivă şi crește fără a-l coazula, 

Temperatura favorabilā creşterii bacilului holerei este aceea 
dintre 30°—40° C, Limita inferioară de creștere este 109—12% C. 


Cind bacilii holerei, impreună cu excrementele bolnavului, 
cad în lumea exterioară, ei sint supuşi la o serie de intluențe 
in raport cu factorii fizici, termici, chimici, biologici, | 

Faptul neindoios că ci nu formează spori ne premite chiar 
a priori să-i socotim puţin rezistenți la diverse influenţe, Ei nu 
pot, de exemplu ca bacilii cărbunelui, să reziste lierberii. 

Uscarea omoară loarte repede pe bacilii holerei. Koch, cu- 
rind după descoperirea bacilului, a arătat că acest bacil moare In 
două ore, dacă in formă de cultură este uscat pe sticle. Daca la 
acțiunea uscării se adaogă și aceia a luminii, bacili mor şi mai 
râpede. De aceea praful din aer nu conţine bacili ai holerei 
viabili. 

Umiditatea din contra favorizează pe bacilii holerii, În me 
diile de cultură, de ex. pe agar, ei trăesc aproape un an (Koch), 
dacă mediul rămine umed, 

Acelaș lucru se observă și cu rulele murdare umede, pe 
care la inceput bacilii chiar se inmulţesc. Dr. Simpson a descris 
un caz de infectare prin rule, care au rămas dela un bolnav de 
holeră şi sau păstrat ln - cutie timp de 10 luni. 

Apa clocotindă omoară bacilii holerei la moment. La tem- 
peratura de 80° C, ei mor cu siguranță în 5 minute; la 56° C, 
peste o oră. Temperaturile joase, chiar ingheţul, sint suportate 
bine de bacilul holerei, chiar mult timp. 

Acidul clorhidric şi sulfuric In soluţie de 1 la 10.000 omoară 
bacilii holerei intrun minut ` soluția de acid fenic 14%, şi solu- 
ţia de sublimat 1—2 la 3,000,000, după Forster, în 5—10 mi- 
nute. Trebue de notat, că aceste experiențe s'au fäcut cu cul- 
turi pure de holeră, In amestec cu substanțe albuminoirle, cum 
e In materiile fecale, se cer soluțiuni mult mai concentrate de 
sublimat, acid fenic, sau alte dezinfectante, fiindcă o parte din ele 
se combină cu albuminoidele. 


HOLERA 354 


EE 


Koch a arătat cel dintăi că în latrine bacilul holerei piere 
in 24 ore, neputind rezista concurenței cu diferiţi microbi sapro- 
fiţi şi bacteriile „de putrelacţiune, care lucrează sau schimbind re- 
acţia şi compoziția mediului dat, sau sustrăgind substanțe nece- 
sare vieţii vibrionului holerei, sau vătămindu-le prin produsele 
sale vitale, 

Tot aşa de repede, in 24—30 ore, pier vibrionii holerei şi 
in apele din canalele din Berlin (Koch). 

Amestecaţi cu excremente in putrefacție, vibrionii holerei 
trăesc de obicei puţin, 1—3 zile, după observaţiile lui Abel, 
Draër, Claussen şi Dunbar. Totuşi, in anumite cazuri, ci au ob- 
servat păstrarea vitalității vibrionilor timp de 30 de zile. 

„_Trebue să notăm, că în prezența aerului, în condiţii favo- 
rabile de temperatură (30%—372 C.) şi in prezența materialului 
de nutritiţie, în primele 10—12 ore predomină vibrionii holerei, 
din cauza facultăţii de a se înmulți foarte repede ` numai după 
acest timp ci incep să dispară, lăsând loc altor microbi mai pu- 
țin pretenţioşi. 

In apă nesterilizată a riurilor, fintinilor și mărilor, vibrionii 
holerii pot trăi dela citeva zile pănă la 2—3 luni (Nicati și 
Rietsch). 

Excepţie fac apele Gangelui şi a Jumnei, care, după Vladikin, 
omoară foarte repede bacilii holerei, în 2—4 ceasuri, din cauza 
combinațiilor acide, ce se află în aceste ape. 

In ape sterilizate, in lipsa altor bacterii, vibrionii holerii rä- 
min vii mai mult timp, chiar pănă la 392 zile (Hochstetter). In 
laptele sterilizat microbii holerii trăesc 10—15 zile, iar în acel 
nefiert 1—2 zile, pănă cind se face reacția acidă a laptelui, vā 
tămâătoare lor. 

In această chestiune a stabilit multe lucruri interesante Me- 
cinicov, care prin experiențe a dovedit, că unii microbi (torula, 
sarcina, bacillus coliformis) favorizează înmulțirea bacililor ho- 
lerei, iar alții (bacillus liquefaciens) din contra, impiedică, 

Prin particularităţile biologice aratate, şi prin ceilalţi fac- 
tori despre care an. vorbit, se hotărăște soarta vibrionilor holerei 
care din intestincle bolnavilor au căzut in lumea exterioară im- 
preună cu excrementele, 

Excrementele murdărese pereţii, podelele, fcrestrele ; cad în 
crăpăturile podelelor ; se scol alară și se amestecă cu pămintul ; 
cu o colă murdară se transportă în fintini, lacuri. riuri: cu ru- 
fele murdare se expediază prin poştă ` nemeresc în băuturi şi 
alimente ; peste tot locul, pe toate aceste obiecte, durata vieţii vi- 
brionilor depinde de împrejurările pe care le-am arătat, 


H 


Primele experiențe lăcute de Koch cu culturi pure de 
bacil holerie asupra animalelor de laborator, nu au reușit. De 
abea în 1554 Nicati și Rietsch au reușit să provoace lenomene 


36t VIATA ROMINEASCA 


de holeră la cini şi cobai, întroducind culturi pure de bacili in 
intestin (duodenum), lăsind la o parte stamahul cu conţinutul său 
acid, După dinșii, și Koch a reușit să infecteze pe cobai, neulra- 
lizind conţinutul acid al stomahului cu soluţie de sodă şi apoi 
introducind culturi de bacili ai holerei, amestecați cu alimente, 
unei anume specii de rozâtori (spermophilus gutatus, un fel de 
guzgani de cimp din sudul Rusiei), 

La animale infectate in acest fel s'au constatat fenomene a- 
semănătoare cu fenomenele de holeră la oameni, şi leziuni în 
organe identice cu ale omului. Mecinikov a reuşit să der o ha- 
leră identică cu acea a omului— «lin prin ingestiune bacili ho- 
lerici la iepuri tineri, sugaci, care nu sau alimentat incă cu a- 
limente obișnuite şi care prin urmare au o ar intestinală săracă. 

Intre momentul intrării bacilului holerei în organizm şi pri- 
mele manifestațiuni ale boalei, de obiceiu trece un timp variabil 
intre citeva ore şi citeva zile, Acest timp, numit perioadă de in- 
cubaţie a boalei, după observaţiile lui Peltenkoler din diferite c- 
pidemii, durează între 24 —45 zile. Totuşi în cazurile de epidemii, 
fiind greu de a se stabili exact momentul intrării bacilului în 
organizm, mult mai mare importanță au în această privinţă ex- 
perienţele de infectare prin gură a oamenilor sănătoşi cu cultura 
pură de bacili ai holerei ; experiențele acestea au lost făcute a- 
supra persoanelor lor proprii, de cătră Petlenkoller, Emmerich, 
Mecinicov şi alţii. La Pettenkofier primele manifestări ale boalei, 
—uşoară diaree-—s'au produs la începutul zilei a 3-a; la Emme- 
rich peste 36—40 ceasuri şi intro experienţa a lui Mecinicov 
peste 9—12 ceasuri, 

Conferinţa din 1903, adunată în Paris pentru a elabora o 
convenţie sanitară internațională, a stabilit ca termin pentru ob- 
servaţia oamenilor sănătoși, sosiți din localităţi contaminate, 5 
zile, admiţind prin aceasta durata incubației in holeră la acest 
termen. 

În timpul epidemiei de holeră, la multe persoane, care se 
simt perfect de sănătoase, se pol gäsi în excremente cu aspect 
normal, vibrionii holerei. Acest fapt arală că, în unele împrejurări, 
trecind prin câile digestive ale unui individ și inmulțindu-se a- 
colo, în unele cazuri nu se produc derânjări funcționale. In ma- 
joritatea cazurilor insă se produc manifestațiuni, care variază dela 
o ușoară diaree pină la holera gravā. 

Diareia holerică uşoară este greu de deosebit la patul bol- 
navului de ò deranjare de stomac, provocată de o preşală de 
dietă de ex., şi numai prin cercetare bacteriologică se poate pune 
o diagnoză sigură, Se incepe de obiceiu diareia holerică noap- 
tea, bolnavul are 3—4 scaune In 24 ore, citeodată 6—8, chiar 
pănă la 20. Scaunele sint lichide, abundente, colorate în galben 
se produc uşor fără dureri și spazmuri, producindu-se multe ghio- 
răituri în pintece. In cazurile uşoare, starea generală e bună, ` 
pofta de mincare se păstrează. Cind infecția e ceva mai puter- 
nică, pofta de mincare lipseşte, limba e încărcată, bolnavul are 


HOLERA 365 


durere de cap, indispoziție generala, sete, dureri de pintece, sen- 
alte de frig la mini și picioare, citeodată o ușoară urcare a 
temperaturii şi slăbiciune, care nu corespunde simptomelor unei 
inlecţiuni Kastro-intestinale neholerice. Cind diareia e abundentă, 
cantitatea de urină diminuează şi în ea apare albumina. Citeodată 
se observă contracțiuni spasmetice în pulpe ` vărsături de obiceiu 
nu sint. Diareia holerică durează de obiceiu 2—4 zile, chiar 
pănă la 7 și 12 zile, şi trece; citeodată, fără cauze evidente se 
transtormă intr'un acces de holeră adevărată. La unele persoane e 
copii, bâtrini şi persoane foarte slăbite, diareia holerică, chiar u- 
şuară, poate produce moartea cu fenomene de slăbiciune mare 
fară să se desvolte simptome grave de infecție holerică. y 

„O tormă mai intensă de infecție holerică este manita hole- 
rind, Ea incepe sau prin diaree, sau prin fenomene generale : 
indispoziție, durere de cap, pierderea poftei de mincare, senza- 
ție de frig şi apoi vârsăturile şi diareia. Masele vărsate sint 
formate din rămășițele alimentare cu amestec de bilă ; scaunele 
sint lichide cvlorate puţin, câteodată  decolorate. Căderea forțe- 
lor progresează, pulsul slăbeşte, temperatura periferică se sco- 
ară puțin, cantitatea de urină se micșorează şi vin uşoare spaz- 
muri în pulpe. Această stare durează o zi, două, și, dacă nu se 
transformă în holeră gravă, atunci diareia şi vărsăturile conte- 
nesc, temperatura revine încel încet la normală, starea generală 
se îndreaptă, şi peste 2—3 zile bolnavul se vindecă, 

Holera gravă, adevărata holeră, așa cum se petrece ea în 
toiul epidemiilor, se manifestā ca o infecție puternică, La inceput 
indispoziţie, pierderea poltei de mincare, senzaţie de Irig, uşoară 
diaree 3—4 scaune pe zi; apoi diareia devine mai lrecventă și 
mai abundentă, scaunele devin incolore, apar vărsâturile. Această 
stare durează de obicei numai citeva ore, mai rar citeva zile. 
Cite odată toate aceste fenomene, numite premergătoare, sint 
foarte slabe, chiar lipsesc cu totul. In majoritatea cazurilor (60%/o 
—749/a) brusc, de obiceiu noaptea, diareia creşte, scaunele vin 
unul după altul abundente, lichide, apoase, turburi—au lost a- 
semânate cu supa de lăină sau cu fiertura rară de orez trizilorme), 
Puțin singele aseamănă cu spălăturile de carne. Odată cu dia- 
reia se Indesesc şi vărsâturile, In acelaș timp. paralel cu creşte- 
rea diareii și, starea generală se agravează, Pielea se face răce 
palidă-cenuşie, ei pierde elasticitatea, — dacă o indoim Intre degete, 
nu-și revine, şi se acopere de sudoare rece cleioasă, Buzele, vir- 
iul nasului, minile şi picioarele mai cu samă se lac albăstrue, 
in jurul ochilor se formează cearcâne inchise. Ochii, pe jumătate 
inchiși de pleoape, se alundă, nasul pare ascuţit, oasele feții de- 
vin aparente, aşa că toată fața își schimba aspectul obișnuit, şi 
i se zice faţă de holerie (facies holerica) ; limba e acoperită de 
un strat alb, mărginile ei sint roşii, la inceput limba e umedă, a- 
poi se usucă şi se inegrește, Pintecele e turtit. Pulsul e slab şi 
frecvent; urina diminuează, și In urmă nu se mai elimină ; setea 
devine mare, și nu se poate mulțumi. din cauza vărsăturilor. Vo- 


mie VIAȚA ROMNEASCA 


— 
ana 


cea devine răguşită — chiar dispare (vox holerica), Rasuflarea e 
deasă, — 30-40 ori pe minut, bolnavii se jeluesc de lipsă de aer; 
spazmuri foarte dureroase la inceputin pulpe apoi în alți muşchi 
torturează pe bolnavi. Conştiinţa bolnavilor e păstrată, ei sint 
numai apatici, indiferenți la tot ce-i înconjoară. 

Toate fenomenele descrise se desvoltă repede, cel mult 24 
ore, după care bolnavul trece întrun alt stadiu, numit stadiul pl- 
gid sau asfixie. Pulsul nu se mai simte ; dacă tăem pielea, curge 
foarte puțin singe negru închis. Pielea e rece cleioasā, citea- 
dată uscată ; respirația grea. Temperatura corpului e scăzută ` 
Buzele, urechile, nasul şi extremităţile capătă o culoare violetā- 
inchisă sau neagră-albastră ; vocea dispare, lacrimile nu curg; 
setea şi greutatea în piept cresc ` pierderea puterilor e desăvir- 
şită şi după citeva ceasuri numai de această stare, bolnavul 
moare. scap de 

Mai rar vine vindecarea. Atunci bătăile inimii încep să se 
întărească, pielea işi recapătă culoarea normală, temperatura re- 
vine la normală, vocea începe a deveni sonoră; spazmurile dis- 
par ca şi vărsăturile şi diareia, urina incepe să se secreleze, 
şi, după 6—8 zile, puterile bolnavului revin, | 

Mai des vindecarea nu vine așa de neted, survin complica- 
Hunt : fenomenele de asfixie, pe care le-am descris, pot reveni, 
sau vine stare ca la tifici; bolnavii au temperatură, au delir, 
buzele lor sint uscate crăpate ` diareia şi vārsāturile revin, res- 
pirația e grea, urina e puţină, și bolnavii mor de cele mai dese 
ori în acest stadiu. 

Sint forme de holeră numite fulgerătoare, cind fenome- 
nele grave descrise se dezvoltă in citeva ore. Aceste forme se 
văd mai des la Inceputul epidemiilor. : 

Sint forme de holeră unde diarcia și vărsăturile sint slabe 
sau chiar excepțional lipsesc, Acele forme se numesc Molera 
uscată, Ke i; NET 

Mortalitatea de holeră tn diferite epidemii a fost dilerită ; 
ca medie se dă de obiceiu 50 la sulă, În realitate insă e mai 
jos de 50, fiindcă multe cazuri uşoare nu se înregistrează, scă- 
pind de statistică. Fiecare epidemie nouă care venea în Europa, 
dădea o mortalitate mai mică ca epidemia Ice "3. La ince- 
putul epidemiei mortalitatea e mai mică ca la sfirgital ci. Mai 
des moartea survine în primele două zile de boală. O mortali- 
tate mai mare dau: copii şi băâtrinii, de asemenea alcoolicii, ma- 
aricii, diabeticii, nelreticii, nebunii, femeile Insărcinate, deținuții 
şi militarii în timpul războaelor. La toate aceste persoane, chiar 
formele ușoare de holeră au un sfirşit mortal. 


M 


Bolnavul de holeră, ca şi bolnavul de orice altă boală, tre- 
buie ingrijit. El este tot atit de periculos ca răspinditor de con- 
4agiu, ca și un tific. Bacilul holerei se elimină numai prin sca- 


HOLERA 367 
LEES, 


une, și prin aer contagiul nu se transmite, Bolnavii trebuesc ți- 
nuți In cea mai mare curăţenie, scaunele lor, rufăria de pat şi 
de corp, precum și toate celelalte lucruri murdărite trebuesc ime- 
tiiat dezintectate ; după fiecare atingere a bolnavului, minile tre- 
buesc spălate (săpun şi sublimat 1 la 2000), —mai cu samă inä- 
intea mâncării ; pentruca contagiul să nu se scoată din odaia 
bolnavului, cei care îl ingrijesc trebue să fie imbrăcaţi in bluze 
şi galoși, și, eşind dela bolnavi, trebue să dea aceste lucruri 
pentru deziniectare imediată şi să se spele cu sublimat. Păstrind 
aceste regule simple, persoanele, care ingrijesc de holerici nu se 
seen gag mai des de holeră ca alte persoane din aceiași lo- 
calitate, 

Sa propus o mulţime de medicamente preventive, contra. 
holerei : diferite picături „antiholerice* preparate din cupru 
(Burcq), sublimat (Mireux), acidul tanic (Dubone), pilule cu benzol 
acoperite cu colodiu (Klebs), acid clorhidric diluat (Rosslachi, 
eic., dar nici unul n'a corespuns speranțelor puse în el. Toate 
aceste medicamente mai degrabă sint vâtămătoare, căci, intrebu- 
ințate mult timp chiar la oamenii sănătoşi, pot provoca deranjare 
in funcțiunile digestive. Acelaş lucru trebue spus şi despre bă- 
uturile spirtoase întrebuințate in scop profilactic. 

S'a propus o mulțime de mijloace medicamentoase pentru 
tratarea bolnavilor de holeră, dar rezultatele au fost nule, căci 
incă Dujardin-Beaumetz a constatat: „le cholcrique est un ctre ré- 
fractaire à toute medication. Je dirai plus: une thérapeutique ac- 
live lui est plutòt nuisible*. 

Intr'adevăr n'avem nici un mijloc de a nimici, nu un simp- 
tom al holerei, ci cauza (vibrionii holerici, toxinele lor) care pro- 
duce alterarea funcţiunilor la bolnavul de holeră. Serum curativ 
(antitoxic) antiholeric nu avem : încercările făcute de câtră Ran- 
son nau avut succes. Unii, bazaţi pe oarecare analogie a tablo- 
ului de simptome in otrăvirile cu muscarină (otrava din ciuperci) 
și cele de holeră (Brunton, Korolein) au incercat injecţiile sub 
cutanate cu atrolină. Rezultatele au fost nule sau rele. Alţii 
(Odarceneo) au incercat nitratul de argint In soluţie, ca poțiune 
ca antitoxic (specilic antiholeric). Rezultatele au fost proaste. 

Ne avind un mijloc de a influența asupra cauzei boaiet in 
bolnav, căutăm să ajutâm organizmul prin intervențiuni, care să 
reguleze şi să dirijeze funcțiunile spre un stirşit bun, Facem dar 
un fe] de terapeutică zisă simptomatică, 

Bolnavul se aşază în pat, şi i se asigură liniştea fizica şi 
morală. Dacă pofta de mincare (în cazuri uşoare) e parţială, ti 
dăm un regim uşor: lapte, ceai cu lămie, supă de orez. Pentru 
potolirea setei ti däm limonada fosforică 1°/e, muriatică Leslie 
sau lactică (flagem-Dujardin-Beaumetz) tujo. 

Pe pintece ii punem comprese calde, incălzim (sticle cu 
apă caldă, chaufferette) cuuund a-i provoca o sudație intensă 
pentru eliminarea toxinelor, 

Simpiemul ce! mai important al holerei, diareia, sa câu- 


E VIAȚA ROMINEASCA 


tat a fi combătut mai inainte de toate. In India, opiul stă în primul 
rind pentru căutarea diareii în holeră; și de acolo, în toate pi- 
căturile antiholerice din Europa a intrat opiul în diferite combi- 
națiuni sau amestecuri, 

Dar, oprind sau întirziind numai eliminarea materiilor din 
intestin, opiul favorizează absorbirea în organizm a toxinelor, și 
apoi opiul are o acţiune generală asupra organizmului nefavora- 
bilă : el slăbeşte reacţiunea leucocitară, şi prin aceasta micșurează 
rezistența organismului la infecție (Canfacuzene, „Nouvelles re- 
cherches sur la mode de destruction des vibrions dans l'orga- 
ganisme“, in Ann. de Vinst. Pasteur 1898, apoi Gheorghievsky, O- 
ppel), slăbește funcționarea inimii, micșorează presiunea singe- 
lui în vase, şi provoacă scăderea temperaturii. 

Cind s'a cunoscut cauza holerei, s'au făcut încercări de a 
omori bacilii în organism prin substanțe antiseptice, şi prin pur- 
gative a le scoate de acolo. In acest scop Ziemssen a recoman- 
dat calomelul, care fusese introdus In terapeutica holerei incă 
pe la 1840 de medicii engleji: calomelul e şi antiseptic și pur- 
gativ. Intr'adevăr, In cazurile cînd intestinele sint Incărcate cu 
alimente. o doză de calomel e folositoare, inlăturind și amelio- 
rind circulaţia, Dar calomelul în doze mici ca antiseptic nu-și a- 
junge scopul, după unii autori ¢ chiar vătămător, producind iri- 
tațiuni în intestin şi rinichi. Afară de calomel, ca dezinfectant 
s'au propus multe alte substanțe, chiar deschiderea intestinelor 
şi spălarea lor cu sublimat lat, Această metodă aşa de radi- 
cala, propusă în 1892 de medicul belgian Lembott ne arată pănă 
unde se poate ajunge în căutarea deziniectării maţelor. Din mij- 
loacele farmaceutice cu scop de a omori vibrionii holerei in in- 
testine, s'au propus: salolul, tribromosalolul, naltolui, acidul 
carbolic, creozotul, benzolul, creolina, crezolul, resorcină, timo- 
lul, iodoformul, apa de clor, acidele minerale, compușii mer- 
curiali: acizii citric, lactic, acetic, salcilic, tanic ; bismutul sub- 
nitric şi multe multe altele, dar nici unul din ele nu şi-a ajuns 
scopul. „Toate incercările de a deziniecta intestinele, zice Rumyl, 
trebue recunoscute inutile, poate chiar vătămătoare“. Intr'adevăr 
in dozele, în care ar putea avea o cit de mică acțiune antisep- 
tică asupra conținutului intestinal, au o acțiune vălămatoare a- 
supra ţesuturilor, fară a vorbi de acțiunea toxică, ce o au asupra 
întregului organism citeodată. Jacoud caracterizează această t- 
rapeutică prin cuvintele ` „luptind cu microbii, uită de bolnavi“ 

S'au făcut încercări a se introduce antisepticele prin rect 
in clisme. Cele mai răspindite au fost etero-clismele calle de 2 
litri cu Je fia —1"/o acid tanic, propuse de Cantani, Ele sint in- 
tradevâr de oarecare folos, dar nu prin acidul tanit (Notnaghel- 
Rossbach), ci prin faptul că depărtează din intestine, mai cu 
samă la inceputul boalei, materii fecale, care lucrează ca iri- 
tante, şi linişteşte intestinul : apoi câldura lichidului în med re- 
flex stimulează activitatea inimii, şi mărește eliminarea urinii. 


HOLERA KA 


De aceia mulţi medici se servesc de clizme calde, nu cu acid 
tanic, ci cu sare. 

_ Observindu-se în perioada algidă a holerei o stare de us- 

câciune a ţesuturilor şi o ingroşare a singelui, sa căutat un 
mijloc de a introduce lichide în organism. 
„n acest scop, încă la 1830 d-rul Gherman a propus injec- 
bunt intravenoase cu apă, În 1831 d-rii Enihen, Marcus, San- 
dras şi Wolf făceau injecțiuni intravenoase cuapă distilată hole- 
ricilor din Rusia. Tot atunci Dielenbach în Berlin a încercat în 
holeră transtuziunea de singe. In 1832 Th. Latta in Scoţia și 
Magendie la Paris au făcut injecții intravenoase cu soluţii de sare. 
La 1884 Hayem recomandă mult aceste injecțiuni în holeră, e! a 
elaborat metoada şi indicaţiile. In loc de injecții intravenoase 
Buchanan, in 1848, a propus injecţiile sub piele. In 1866 Beigel 
şi User făceau bolnavilor de holeră cu mult succes aceste in- 
jecţiuni. Ele au intrat in practica medicală, se întrebuințează şi 
azi cu oarecare succes în lipsa medicamentului specific, pe care! 
așteptăm, cum au intrat şi băile calde şi oarecare medicamente 
stimulante a inimii, 


Dacă unui cobai i se injectează in peritoneu o minimă 
cantitate de vibrioni beleet, animalul, după citeva zile de sufe- 
rință, se vindecă. Dacă, peste citeva zile, aceluiaș cobai i se in- 
jectează o doză de cultură de citeva ori mai mare decit aceea, care 
ar fi in Stare să omoare pe orice cobai, cobaiul, care a rezis- 
tat primei injecțiuni, va suporta fără mari schimbări în starea sa 
şi această doză. Cu alte cuvinte animalul a căpătat o imunitate 
faţă de vibrionul holerei. Această stare de imunitate prin injec- 
Mun succesive de doze crescinde de culturi, crește, ṣi animalul 
ajunge în stare de a suporta doze enorme de vibrioni holerici, 
Injectaţi la animale imune, vibrionii holerici își pierd mobilita- 
tea lor, se adună in grămezi, se umilă, degenerează, se dizolvă, 
dispar. Acest fenomen, cunoscut sub numele de fenomenul Pfeif- 
fer, serveşte In laboratorul pentru diagnosticarea precisă a vi- 
brionilor holerei. Afară de faptul că singele animalelor imunizate 
are puterea de a produce fenomenul lui Pfeiffer, adică dizolva- 
rea în corpul animalului immun a bacilului holerei. el mai po- 
sedă calitatea de a aduna în grāmezi ai a lipi între ei vibrionii 
holerici chiar în afară de corpul animalului, direct sub micros- 
cop sau in epruvete. Și acest fenomen, numit aglutinare, se in- 
trebuințează pentru recunoaşterea exactă a bacilului holerei. Pe 
lingă aceasta, singele animalului imunizat are puterea de a a- 
pära animalul contra imbolnăvirii de holeră. 

Toate aceste calități se găsesc în serul singelui. De aici 
intrebarea naturală. dacă nu ne putem servi de acest serum 
cu scop de a vindeca, cum ne servim de serul antidilteric de 


eng ` VIAŢA ROMINEASCA 


exemplu, Din nefericire, nu ne putem servi, căci, pe cind seru- 
mul antidilterie este antitoxic, adică are puterea de a neutraliza 
toxina (otrava) elaborată de bacilul dilteriei, și asupra bacilului 
dilteriei însuși n'are nici o acţiune, (el poate să trăiască şi să se 
inmulțească în prezența serum-ului antidilteric), serum-ul antiho- 
leric nu are putere antitoxică, adică nu neutralizează otrava ho- 
lerică (aflată în însuși corpul vibrionului holeric), ci e bactericid ; 
el dizolvă pe vibrionii holerei, îi omoară, şi, în timpul acelei di- 
zolvări, toxinele holerice, strins legate de protaplasma vibrionu- 
lui, se pun In libertate, și serum-ul antiholeric nu e în stare să 
le neutralizeze, 

Aşa se explică de ce serum-ul antiholeric bactericid nu 
poate scăpa un animal, căruia i sa injectat o așa cantitate de 
vibrioni holerici, care ¢ in stare să omoare animalul prin toxi- 
nele ce se vor pune în libertate, cind se vor dizolva corpurile a- 
celor vibrioni (Marx). Poală lumea recunoaşte că fenomenele de 
holeră la un bolnav denotă că organismul lui este otrăvit cu to- 
xinele holerice. De aceea. pentru vindecare de haleră, trebue să 
gāsim antitoxina holerică, cum contra toxinei dilterice sa găsit 
antitoxina din serum-ul antidilteric. Mulţi savanți recunoscuţi, ca 
Behring, Ranson, Mecinicov, Roux și Taurelli-Solimbeni, au co- 
municat că ar fi reuşit să prepare toxine holerice libere, și cu 
ajutorul lor să prepare serum antitoxic cu calităţi curative, —dar 
pănă In prezent acel ser n'a realizat speranțele, pe care autorii 
lui le puneau într'insul, 

Asa dar serum-ul antiholeric, de care dispunem astăzi, are ca- 
lități bactericide şi aglutinante, și poate servi pentru deosebi- 
rea vibrionilor holerici de alţii, poate D întrebuințat chiar pentru 
injecții preventive, nici într'un caz însă pentru tratarea holerei la 
boinav. 


Din vechime se știe, că a suferi o boală infecțioasă acută 
înseamnă pănă la un punct a se garanta contra unei imbol- 
năâviri de aceiaşi boală. Am văzut că asemenea garanţie contra 
unei îmbolnăviri noi se poate produce în mod artificial, introdu- 
cind in animal doze nemortale de bacterii cu toxinele lor, sau 
introducind serum-uri antitoxice. Această stare de garanție se 
numeşte imunitate. Erlich distinge 2 feluri de imunitate: activă 
şi pasivă. După propunerea lui, imunitate pasivă se zice atunci 
cind organismul animalului nu ia parte activă la elaborarea sub- 
stanţelor care îi servesc pentru a-l apăra de infecție. El le capătă 
gata prin serum-ul altui animal, care a fost supus unei imuni- 
zări active. Această imunitate e de scurtă durată (3—4 säptā- 
mini), până cind substanțele apărătoare introduse In sinele ani- 
malului nu vor eet din organism pe o cale sau alta. 

imunitatea activă este mai persistentă şi ține nu mai puţin 
de un an, Ea se capătă de animal prin activitatea elementelor 


"pe AL e e D 


HOLERA Kat 


sale celulare, şi este rezultatul vaccinărilor repetate cu producă- 
tori ai boalelor sau cu otrăvurile lor. 

Aceste principii generale, aplicate la diferite boli de oameni 
și animale, au fost aplicate şi în holeră. 

Primele incercări de vaccinări antiholerice au fost făcute 
de Ferran, dar Iincercările lui, care la un moment dat au stirnit 
entusiasmul lumii, nu inspiră incredere, deoarece el n'a lucrat 
cu culturi pure de holeră. El a făcut din metoda sa un secret co- 
mercial, şi apoi nici statistica lui nu inspiră incredere, 

După Ferran, încercări de vaccinare antiholerică a făcut 
Havhkin, imitind in holera ceia ce a făcut Pasteur în turbare şi 
antrax. El a cultivat bacilul holerei la 39% in prezența unui cu- 
rent de oxigen din aer, Prin acest fel de a cultiva, virulența 
vibrionilor s'a micşorat. Asemenea culturi el a injectat sub piele 
oamenilor. Dar, crezind că numai vibrioni cu virulența complectă 
pot da un grad inalt de imunitate, pentru a doua injecție (al 2-lea 
vaccin) el întrebuinţează o cultură, a cărei virulență o ridica la 
maximum trecind-o printr'o serie de cobai. 

Dacă unui cobai i se injectează o cultură de vibrioni ho- 
lerici în peritoneu, animalul piere. Dacă de la animalul mort 
se face o nouă cultură şi se injectează altui cobai, acesta moar 
de aceiaşi cantitate de cultură întrun timp mai scurt. Cu fie- 
care nouă trecere animalul injectat moare întrun timp tot mai 
scurt, pănă la un timp minim, care apoi rămine constant. 

O astfel de cultură cu virulență maximă el o injectează 
oamenilor în anumite doze ca al 2-lea vaccin după 5 până la 10 
zile dela 1-a injecție. . 

Această metodă de imunizare activă (vaccinaţii preventive) 
Havkin a îintrebuinţato în Indii asupra a 40.000 oameni, 

Rezultatul a fost: a) imunitatea căpătată ține mai mult de 
un an, b) îmbolnăvirile intre cei vaccinaţi se micşorează de 6,08 
ori, iar mortalitatea de 5,27 ori, c) vaccinările după metoda Hav- 
kin sint cu totul nevătămătoare pentru om. 

Cercetările lui Kolle au arătat, că injectind oamenilor cul- 
turi de vibrioni holerici omoriţi prin câldură la 580 C., ei capătă 
aceiași imunitate ca şi cum le-ai introduce aceleaşi doze de 
culturi vii, şi Kolle face două injecțiuni, lăsind Intre ele un timp 
de 5—7 zile. 

S'a incercat vaccinarea după Kolle de cătră Murata In Ja- 
ponia la 1902 şi de câtră Zlatogorol la Persia la 1904, După 
acest din urmă, prin vaccinarea după Kolle maorbiditatea se mic- 
şorează de 5 ori, iar mortalitatea de 4 ori, 

Mai sint incă sisteme de vaccinări antiholerice după siste- 
mul Neisser-Schiga, cu culturi omorite la 58.60, autolizate la 
termostat la 370 C. în timp de2 zile şi filtrate prin filtrul Cham- 
berland. Cu filtrele acestea se fac vaccinațiuni. Rezultatele par 
a D bune. 

Savcenko şi Zobolotny au încercat să producă imunizări 
la oameni introducind prin gură culturi de holeră, omorite prin 
căldură : dar această metoda nu şi-a găsit aplicaţie practică. 


4 


"wë 


279 VIAŢA ROMINEASCA 


In primele epidemii de holeră, mersul ei pu se putea opn 
prin nimic. Impotriva tuturor piedicilor, peste cordoane militare 
armate, peste cele mai straşnice carantine, peste lumurile focuri- 
lor pentru afumare, împotriva implorărilor desperate câtră cer, 
impotriva pedepselor pentru călcarea măsurilor contra holerei, ea 
inainta triumfâtoare. Cauza tainică a boalei nefiind cunoscută pe 
acele timpuri, în ştiinţă a pătruns chiar teoria că holera nu se 
importează, ci se naște In orice loc în anumite condițiuni, De 
aici desperarea în luptă cu epidemia, pănă cind descoperirea de 
cătră Koch a bacilului virgula şi munca celor care au venit 
după dinsul pentru a lumina chestiunea în amănunte, n'au pus 
bazele raționale pentru profilaxia individuală şi socială anti- 
holerică. 

Bacilul holerei găsindu-se in excrementele bolnavilor de 
holeră, trebue să ne păzim in primul rind de ele şi de Incrarile 
pe care au fost depuse. 

Bacilul holerei infectind prin gură, trebue să ne facem 
regulă de a nu umbla la gură cu lucruri murdare, şi în pri- 
mul rind să nu mincăm cu minile (Acest obiceiu moștenit din 
alte timpuri trebue părăsit cu totul) şi în acelaș timp nu trebue 
să ne aşezăm la masă fără a ne fi spălat Inainte minile cu sã- 
pun şi cu apă caldă. 

Constatindu-se, după cum am văzut, că bacilul holerei 
poale ajunge impreună cu excrementele in apă, unde se poate 
păstra mult timp, concluzia inevitabila este: a mu bea apă nefiartă 
curind, a nu-şi däit gura cu altfel de apă şi a nu o întrebu- 
ința pentru spălare. intrebarea este atunci: ce Să ne facem in 
călătorii, oteluri şi restaurante? Acolo, fără îndoială, nu putem 
fi siguri că apa a fost Indestul clocotită, inainte de a ne D fost 
servită: In asemenea cazuri, cel mai bun lucru este să bem 
ceaiu slab; acesta, chiar dacă n'a lost făcut cu apă clocotita, to- 
tuşi a trebuit să fie incâlzit la 60—65 grade C, temperatură 
suficientă pentru a omori vibrionii holerii. 

Cit priveşte băuturile, care conţin alcool, ca berea, vinul 
etc, intrebuinţarea lor nu poate D oprită în cazurile, cind este 
convingerea că ele n'au fost amestecate cu apă nefiartă, Acolo 
unde există bănuiala, trebue să Incălzim băuturile până la tem- 
peratura care omoară cu siguranță vibrionii, 

Şi in timpul holerei, şi in orice alt timp, alimentele ucfierie 
trebuese evitate. Dar, observind oarecari regule, bazate pe da- 
tele ştiinţifice expuse mai sus, se pot minca, în toiul epidemiei 
de holeră şi între mulţime de bolnavi holerici, Îructe refiere, 
pere, mere, piersici, chiar pepeni galbeni sau verzi şi altele. In 
miezul acestor fructe, desigur că nu există vibrionul holerei, dar 
acesta poate să nimerească pe coaja fructelor. E de ajuns să 
le spălăm bine cu apă fierbinte inainte de a le minca, pentru 3 
distruge contagiul ce s'ar găsi pe ele; mai bine e insă să punem 


HOLERA 373 


fructele chiar pentru un timp scurt în apă clocotită. Acelaş mij- 
loc se poate întrebuința şi pentru zarzavaturi și legume, Ridi- 
chen trebueşte deziniectată mai cu atenţiune, ținindo mai mult 


timp in apă fierbinte: salata e mai bine să nu o mincâm deloc 


nefiartă, fiindcă sterilizarea ci e adesea anevoioasă şi complicată. 

„ Miucările Irebuesc servite fierbinți, şi puse pe Farfurii fier- 
Dinţi ` această măsură e mai cu samă necesară pentru a ne a- 
păra contra slugilor sănătoase care pot D purtătoare de contagiu. 
In această privinţă Mecinicov, pentru a lămuri lucrurile mai bine, 
povesteşte un caz intimplat în timpul celei din urmă epidemii de 
holeră din Alexandria (Egipt). Acolo, a murit o damă în virstă, 
de mult timp suterindă de stomac ` ea păstra o dietă strictă ` des- 
pre apa nefiartă sau mincâri nefierte nici nu putea D vorba. Ea 
era consultată de cei mai buni medici, şi trăia după cele mai 
stricte reguli ale higienci. Dar, deodată se imbolnăvi, -avu ac- 
cese de holeră, şi muri avind un enorm număr de vibrioni in 
scaune. —De unde a putut să se imbolnăvească o astfel de pa- 
cientă ? În urma cercetărilor minuţioase, sau stabilit următoarele 
fapte : Bolnava, din cauza unui catar cronic al stomahului, se 
hrănea mai cu seamă cu bulion de came, fiert mult timp. Dar 
in timpul căldurilor de vară, ea prefera să bea bulionul rece: 
pentru aceasta, inainte de a i se servi bulionul, se răcea la għe- 
rie S'a constatat câ servitoarea, care ingrijea de bolnavă, a avut 
un ușor catar intestinal, şi ca această minimă boală era Insuţită 
de eşirea unei enorme cantități de vibrioni holerici din intestinele 
sale, vibrionii a căror prezență lor s'a stabilit prin cercetare bacterin» 
logică. Aceste fapte au lămurit pe deplin problema cum s'a contagio- 
nat pacienta : ca bea bulionul răcit la ghețarie, unde el era atins de 
degetele servitoarei, ne in deajuns curâţite de acel material, în care 
se găscau vibrionii lui Koch. După cum se ştie, bulionul este 
un mediu excelent pentru inmulțirea a fel de fel de bacterii. Mul- 
umita verii, o minimă cantitate de contagiu holeric introdus în 
bulion s'a înmulţit în așa chip că ingerat a dat un caz mortal 
de holeră, 

Cazul acesta ne arată că în timpul holerei trebue să fim 
foarte atenţi fața de mincările reci. Cel mai bun lucru e să luăm 
măsuri ca răcirea să nu fie insoțită de murdărirea alimentelor de 
degete sau muşte, căci Fliige a constatat, încă pe la 1890, că 
bacilul holerei trece nevătămat prin intestinele muslin şi, în ras- 
pindirea holerei, musca joacă deci un rol însemnat. Pe cil c 
posibil, după cum am arătat mai sus, mincările trebuesc min- 
cate fierbinţi. Pentru acest lucru sint Toarte folositoare Fariuriile 
sub care se pot pune incâlzitori, sau lămpi. Odată ce mincarea 
introdusă In gură este indeajuns de fierbinte, nu poate fi vorba 
de nici un pericol. Pinea, patesrile, prăjiturile elc., inainte de 
a fi servite, trehuesc Incălzite în cuptor sau prin alt mijloc. 

Fumâătorii trebuesc să țină minte că figările lor sint ade- 
sea murdările. E mai bine să fumeze cu ajutorul unei tigarete 
curate, să nu o pue oriunde, ca de acolo så n bage în gură, 


< 


c A sde ke a ` ef “os ef A 
La 


Di VIAŢA ROMINEASCA 


Ținind samă de bazele ştiinţifice ale higienci individuale, putem 
fi fără teamă în focarele cele mai puternice de epidemie. Păzind 
strict măsurile preventive, contagiul de holeră e lot aşa de ino» 
fensiv ca otrăvurile in farmacie, sau diferiți microbi în labora» 
tariile de bacteriologie, unde putem minca şi bea înconjurați 
de cei. 


Dacă intro localitate se ivesc cazuri de holeră, pe lingă 
măsurile de prolilaxie individuală, de care am vorbit, sint mij- 
luace de profilaxie socială, bazate pe datele științifice expuse, 
care trebuesc luate din timp... foarte din timp. 

Şi, Intre acestea, primul loc il ocupă o organizaţie sanitară 
permanentă, alcătuită astfel, incit să se poată observa bine per- 
soanele sosite din localităţile contaminate, aslfel că primele ca- 
zuri de holeră să fie descoperite şi recunoscute imediat; şi acest 
lucru se poate face numai atunci, cind populația va fi deprinsă 
să se caute cu medici pe care să-i aibă la indâmină,—şi ca a- 
cești medici să aibă la indămină mijloacele moderne pentru re- 
cunoaşterea boalei, adică instalațiuni pentru examen bacteriolo- 
gic. In această privință, țara noastră deabia de cițiva ani incepe 
să se organizeze. numărul medicilor, mai cu samă al celor pen- 
tru populaţia multă și saracă dela ţară, se inmulțeşte gradat; In 
anul acesta pentru populaţia dela țară sau adăogat 55 medici, 
ceea ce, comparativ cu creşterile numerice din alţi ani și In raport 
cu numârul total al medicilor rurali, este un pas insemnat. In 
privinţa mijloacelor bacteriologice de diagnostic, iarăşi am făcut 
progrese, Pe cind în anul 1893, ultima noastră epidemie de ho- 
leră, nu aveam decit un singur laboratoriu de bacteriologie la 
Bucureşti, mai tirziu, sa inființat un altul la lași, apoi la Sulina, 
anul trecut s'a organiza! un mic laboratoriu la Constanța, —în 
cursul anului acestuia, Sa avut prevederea, de cu iarnă incă. a 
se aduce două laboratarii volante (ca acelea pe care le-a avut 
Koch pentru cercetările sale din Africa), care se pot transporta 
in cel mai scurt timp în oriceloc,—şi a se înființa un laboratoriu 
permanent la Galaţi (s'a deschis in luna Julie) și unul la Craio- 
va (pe cale de organizare), 

Al doilea loc, ca mäsurë de profil» socială, U ocupa 
izolarea bolnavilor şi dezinfecturea. Imporisaya profilactică a izo- 
Län) este enormă : un bolnav, care acasă este periculos pentru 
populaţie, nu mai e vâtămâtor ei, odată ce e izolat In spital, infir- 
merie sau baracă, unde este incunjurat de toate condițiile nece- 
sare pentru a distruge contagiul ce ar est dintr'insul. Și în această 
privință s'au făcut progrese dela 1893 incoace, la noi în ţară. 
Numărul spitalelor a sporit mult şi sporește. Infirmeriile, care n'au 
existat In 1893 şi s'au Injghcbat In condiţii sărăcăcioase deabia 
in 1904, din 1908 Tei capătă în judeţe din ţară localuri proprii 
bune. Pe lină aceasta, In 1908, din iarnă, s'au procurat încă 2 


7 PER e ` "r 


HOLERA 375 


barătei, volante noi, pentru izoiare, pe lingă cele 4 care s'au facut 
anul trecut, şi pe lingă baratcele vechi (reparate) dela Sulina, 
Galaţi şi Ungheni. Afară de aceasta, la multe spitale, care n'aveau 
pavilioane de izolare, sau construit din nou, 

Punctul, de unde se râspindeşie contașiul In holeră, este 
bolnavul, şi scopul dezinfectärii este de a distruge contagiul, chiar 
în odaia unde se afā bolnavul. 

In holeră, deziniectarea se ușurează mult prin faptul că ba- 
cilul este puţin rezistent și știm unde să-l putem găsi, anume 
in materiile eşite din bolnav. Din această cauză, scopul dezin 
lectării se poate ajunge complect şi repede, 

Nu rare ori se întimplă că, din cauza neştiinții sau a relei 
conduceri, dezinlectarea se aplică prost: se stropesc străzi 
şi curţi unde contagiul na putut fi, cu acid fenic, se presoară 
cu var, prin urmare se cheltuese bani în vint, iar lucrurile. in- 
tr'adevăr contaminate, scapă, infecția se răspindește, şi Increde- 
rea în dezinlectare se pierde. 

De aceia vom câula să lămurim ce anume trebue dezin- 
fectat in holeră. —In primul rind, excrementele, unde in totdea- 
una sint vibrionii holerei, și materiile vărsate, unde se intimplă 
să fie, Apoi, rutele de corp ṣi pat, hainele, covoarele, cirpele, 
vasele unde se depuneau materiile vărsate și excrementele, va- 
sele pentru băutură et mincare ale bolnavului şi pentru Ingriji- 
rea lui, rămășițele de alimente ale bolnavului şi toate alimentele 
din apartamentul lui, care pot fi infectate prin contact sau prin 
muşte. Apoi toate lucrurile din odaia bolnavului: paturi, mobile, 
mese, scaune, perdele, minere dela uşi, ușile, ferestrele, duga- 
melele, păreţii ete, Latrina trebue deziniectată foarte hine; In 
curte, să se curățe şi să se dezinfecteze locurile unde arfi fost vär- 
sate excremente. Se înțelege că, în timpul holerei, a dezinfecta 
odăi, case, străzi, tranvae, Gärt, vagoane etc., dach nu sint fapte 
concrete de infecţie, mare nici un rost. 

Bacilii holerei pot fi distruși prin foarte multe substanţe și 
mijloace. Mă voi mărgini a enumera numai pè cele care, pe lingă 
că sint sigure, mai sint și eltine şi la îndâmină: 1) Varul sub 
formă de soluţie de mie, proaspăt preparat, este cel mai oftin 
mijloc de dezintectare, 2) Sublimatul în soluție de (inn, o) Aci- 
dul fenic în soluție de "äis, 4) Leşia fierbinte, 5) Apa fierbinte, 
6) Ahurii sub presiune (in ctuve)?) 7) Formolul prin aparate 
Fplimge sau L'Eclair. E 

Ne putem servi de aceste mijloace simple pentru dezinfec- 
tare, în felul următor: Excrementele se amestecă cu o cantitate 
egală de soluție de var 20°% și se păstrează aşa amestecate 
un ceas sau două şi apoi se aruncă fără nici un pericol în la- 
trină, iar vasul se spală cu sublimal sau acit! fenit, Conţinutul 


1) Şi în aceasta privință țara noastră n eiştigat jo cursul ernei tre- 
evite, aducindu-se în furà H etuve GhenestæGerscher ai două ca formol 
sub presiune. 


574 VIATA ROMINEASCA 


'atrinelor, lâturile, apele de spălat etc., se deziniectează cu var 
in acelaş mod. Pămintul murdărit în curți sau case care nau 
duşamele se dezinlectează inundindu-] cu soluţie de acid fenic 
sau sublimat şi apoi turnind deasupra soluție de var ie Ru- 
fele se pun în cazan cu leşie clocotindă şi se fierb; se pot de~ 
zinfecta şi prin mauiare In sublimat, dar rămin pătate, Hainele, 
pernele, saltelele se dezinfectează In etuva cu vapori ` blănile, 
cărţile şi lucrurile de piele cu formol ; lucrurile de metal cu so- 
luţie fenicată ; vasele prin fierbere In apă sau leşie. Paele, cir- 
tele şi lucrurile de mică valoare se ard; apa din bae se dezin- 
fectează cu acid fenic sau sublimat. Sicriul, trebut să fie bine 
facut şi închis. Cadavrele se pot ingropa în cimitirele obișnuite. 

Afară de aceste măsuri, trebuesc luate în samă Inbunată- 
țirile sanitare generale, care au importanță nu numai pentru com- 
baterea holerei. ci trebue să constitue un obiect de preocupare 
constantă a populației, 

In această privință, in primul rind stă alimentarea cu apă 
bună de băut şi apărarea ei de orice infecţiuni, și canalizările. 
Epidemiile de holeră sint un puternic stimulent pentru munici- 
palităţi de a preferi să inzestreze localităţile lor în prima linie 
cu apă bună şi canalizări sau latrine bune.— decit cu electrici- 
tate, teatre ctc., care ar trebui lăsate pe al doilea plan. 

Pentru a feri ţara de importarea holerei din străinătate, se 
iau măsuri stabilite prin convenţii internaționale. Deoarece ca- 
rantinele s'au dovedit a fi incapabile de a opri boala, dar foarte 
capabile de a întreţine infecţie şi a vătăma în mare măsură Cu: 
merţul, ele au fost cu totul abolite. 

Ca bază a noilor convenţii sa luat declararea obligatorie 
şi sinceră a localităților infectate, pentruca măsurile, luindu-se 
contra proveniențelor din locuri limitate şi știute ca infectate, să 
se poată aplica, şi lupta contra holerei să nu De o luptă cu mo- 
rile de vint, iar sacrificiile,—iîn raport cu pericolul real, 

Intrarea in țară din localităţile sau ţările infectate, se limi- 
tează la anume puncte, restul se inchide bine ca trecerile clans 
destine să dispară sau cel puţin să se reducă. La punctele alese, 
se instalează medici, care supun examenului medical persoanele 
intrate şi admit pe cele sănătoase, dupăce le dezinfectează ba- 
zajele sau mārfurile, In acest scop acele puncte se inzestrează 
cu ustensilele și materialele necesare. — Persoanele infectate se 
rețin cinci zile, iar cele bolnave, până la vindecare sau moarte, 
in anume instalațiuni. 

Persoanele sănătoase admise a intra sau a trece prin țară, 
sint supuse unei supravegheri medicale şi polițienești, timp de 
5 zile în locurile unde se duc; grupele de nomazi se resping de 
la graniță : intrarea alimentelor şi băuturilor deasemenea se 
opreşte, 

Numărul porturilor in care se permite intrarea vaselor din 
țara infectată, se limitează deasemenea la acelea unde se pot 
lua în condiţii bune măsurile de deziniectare şi izolare. 


Ah ds. -d 5 
i + daf | 
Li RI 


i i HOLERA 377 


EE 


Și în această privinţă, in raport cu situaţia din 1893 st chiar 
cu cea din anul trecuti), sau adus imbunătățiri simţitoare la not. 

La punctele de graniță Ungheni şi Gura Prutului (singurele 
prin care e permisă intrarea din Rusia a proveniențelor din lo- 
calităţile infectate) instalațiile (etuve  Geneste-Herscher, barace, 
cabine de izolare, material de dezinfectare, mijloace de cercetare 
bacteriologică) sint complecte. La Sulina şi Constanţa, singu- 
rele noastre porturi pe unde se permite intrarea proveniențelor 
lin localităţile infectate, lipsurile constatate anul trecut s'au com- 
Mectat in mare măsură; iar la Burdujeni ṣi Galaţi (pe unde nu 
+ permisă intrarea provenienţelor din localităţile infectate) incă 
lin primăvara anului trecut s'au adus eluve pentru dezintectarea 
vu formol sub presiune (Lautenschleger) şi se fac construcțiuni de 
healuri speciale, necesare pentru buna funcționare a serviciului 
nitar din aceste puncte, 

Faţa de datele ştiinţifice expuse mai sus, fiind bine stabi- 
it ca vibrionul holerei se poate găsi în cantități destul de mari 
n intestinele unui individ, fără să-i producă holeră. lucrurile pu- 
thdu-se limita la o mică deranjare a funcţiilor intestinului; fiind 
bne stabilit deasemenea că, din punet de vedere practic, acești 
aume indivizi în aparență sănătoși, dar purtători ai bacilului, 
snt periculoşi ca propazatori ai boalei, toate măsurile ce se iau 
m pot garanta în mod matematic neimportarea holerei. dar de- 
sgur că reduc la minimum şansele importării şi garantează ne- 
rispindirea boalei, limitarea ei la citeva cazuri, 

Atita se poate face în împrejurările actuale, şi se face. 


20 Septembre, 1905, Dr, P, Cazacu 


ebe 


1) Vezi „Viața Rominească” No. J2 din t907. Masurile luate de Sta- 
tul Romia pentru a intimpina iuvuziunea holerei din Rusia in cursul verii 
şi toamnei anului 1307, Dr. Cazacu, De. Slălineanu. 


Am luptat, fär de noroc, 
Pentr' un vis de nemurire 
Aş fi vrut să am un loc 
În a lumii amintire ! 


Astăzi nu mai pot lupta! 
Oboseala mă cuprinde, 
Şi Incet pe mintea mea 
Vâlul nopții se intinde. 


Parcă nu mai pot gindi L... 
Stau cu inima "mpetrită 
Şi aştept doar s'a sfirşi 
Viaţa mea cea chinuită, 


Vremea trece "mei și greu 
În amara aşteptare... 

Şi de-acuma tot ce vreu 
E odihnă şi uitare ! 


Matilda Poni 


fe e er 


Povestea cu Petrişor 


Hanului celui mare de deasupra Siretului îi zicea odinioară 
Hanul Anitei. Acuma cade In risipă pe muncelul lui, la mar- 
gine de drum părăsit; innainte-vreme însă în fiecare seară era 
impresurat de tocuri de popas. lar noaptea, după ce cărăuşii se 
linişteaii, după ce tăciunii mureau în spuză şi cinil se [ăceau co- 
vrig sub chilne, cele trei ferestre zăbrelite luceau încă, până tir- 
ziù în straja a treia a nopții, luminele lor parcă intindean fire 
vii pe toate drumurile văii—spre drumeții intirziați. 

Într'un rind, seara, Petrişor Dâmian dela Cornul-Caprei era 
cu chel şi sta în bătătura hanului, de vorbă cu cârâușii. Işi du- 
sese murgul la grajd, i dăduse grăunțe,—șacuma şedea c'o 
mină 'n şold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche, Petrişor, ca 
totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, şi-i sticleaŭ ochil. 
Se uita din vreme în vreme, pe luriş, la hangiū, cind A vedea 
că-şi scoate în prag capul mare cu obrazul plin de pār aspru. 

«Mal frate! știl de ce-am venit eū aici, la hanul ista? zicea 
el cu oarecare fală. Eù aici nam fost decind sint, dar a pus 
dracu’ pe bocru' meu, pe boer nostru cel mare de la Cornul- 
Caprii, să poposască aici... Și văzut pe hant, Anija asta 
am auzit că-i năstrușnică muere... Go păzeşte Ungurul de tome- 
die, cu farmece şi cu cite drăcii sint pe lume. Mă chiamă bo- 
em. Zice: Mat Petrişor, poți tu să duci o veste pină la ha- 
nul cel mare ?— Pot, stăpine, zic. N'am fost acolo nici odată, da' 
o veste pot să duc.—Apoi, măi Petrişor, zice, du-te tu şi vezi 
ce-i pe-acolo. Aşi vrea, măi Petrişor, zice, să poposesc ep în: 
tr'o noapte la hanul Aniţei... da să bagi scama la Ungur, mai 
Petrişor...—Da' ce-i cu Ungurul, stăpine? zic.—Apol cu Unguru-i 
bucluc mare, zice boerul, —da' tu vezi ṣi intră in vorbă cu Anija... 
că a dat. mat Petrişor, mare alean peste sufletul meu... 


ap VIAȚA ROMINEASCA 


— Apoi, mäi om bun, zice un moşneaz dela foc, nu ști 
dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoş». 

Petrişor se indreptă cu fudulie din şale: 

«Cine-a spus vorba asta? Apoi ahă, moșule, că eu am 
umblat multă ţară şi nu mă intricoșez cu una, cu două... A spus 
boeru' să-l fac o slujbă, eu trebue s'o fac... Boeru'-i om vechiu, 
care cunoaşte la mueri, şi dacă a pus elochiul pe hangiţă. apol 
nu se agoac nici în trei Simbete! 

— Bine, bine, zice maoşneauul de la foc.—da' al dumneata 
la ştiinţă că aici fierbe cazanul cel necurat? Dumneata eşti om 
unn, ce ştii? Ip pui cuşma pe-o ureche şi te duci fluerind ca 
vintul... Noi ştim mai multe... noi sintem, oameni de altădată...» 

Petrişor îşi întoarse ochii spre ușa uriaşă a hanului. Mogoş 
Ungurul nu se mai vedea; şleahul se potolea şi el se trăsese în 
intunericul lui. Jar în bătătură, sub plopii subțiri, la locurile care 
se zbăteai în întuneric, oamenii tâcură, Stâteau pe coaste și 
focul le rumenea fețele, Erau oameni nelămuriți, și feţe nelâmu- 
rite; şi Petrişor Dămian privindu-i cu ochi turburați se simţea 
mai tare şi mai cu curaj decit toți—deşi din umbra neagră a 
hanului poate pindea bărbatul hangiţei... 

«Eù nu mă tem de nimica! zise el cu tărie, Şi spre in- 
credințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de fo- 
cul moşneazului, aduse oala de vin la gură și sorbi citeva in- 
ghițituri lungi. Tot imi zice boerul: Mai Petrişor, tu eşti om de 
ispravă, dai păcat că bel.. Apoi aista, zic, vinul, imi dă mie 
coraj... Şi zice: Mat Petrişer băete, om urit nu eşti, şi af trecere 
la femei, dai păcat că bei. Apoi ep îs om fudul și puţin imi 
pasă... De aceia, chiar beañ eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... 
Da" eu, moşule, am auzit că-i sirașnică muere Anija asta... Da' 
de Ungur de ce am eù a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... 
Nici de farmecele lui nu mă tem e 

Moşneagul îşi aduse mina pe lingă barbă şi incepu a da 
din deget : 

«Mal creştinule, zice, nu vorbi fără cumpăt.. Taca, oamenii 
s'au aciuat şi ne-ascultă,.. Să-ţi spun că o istorie cu Ungurul şi 
să vedem ce-ai să mai spui? Asta s'a intimplat acu trel ani... 
laca, aşa stam Intro seară, aici, la focuri, sub plopi... și ca a- 
cuma focurile se potoleaù, se potoleau, și pe urmă, odată, sai 
luminat ferestrele hanului... lar oile Ungurului erau in dosul ha- 
nulul... Poposiseră cu ele ciobanii; i le aduceau de la munte, 
Si cum stam,—dintr'odată auzim clopotele suning şi prind a se 


frâminta oile.. Stau olcacă, iar sună un clopot, altă Irămintare... 
Saud oun behâil de jale... Vad pe baciu trecind pe lingă focuri, 
"sue pragul, împinge uşa şi zice aşa câtră Ungur, acolo innăun- 
tru :—Măi stâpine, tare să främintä oile... Şi Ungurul nu zise ni- 
mica, ese, ascultă plinzerea oii şi bătaia clopotului, șodată jet 
da jos cnjocelul din spate, și se pune pe dinsul cu pumnii și cu 
picioarele... Bătea în cojocel şi suduiă cumplit... Şi numal ce 
prinde un om dintre cară a se väita; Valeu! valea, jupine Mo- 
xoş, nu mă omori, că-ți daŭ laptele Innapoi..— Tu eşti? grăceşte 
Ungurul. Tu at mana oilor? Şi se duce la carul Rominului,,, 
şi-l găseşte acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul 
sub osia de dinapoi a carului, dăduse siredel în osie, şi curgea 
pe borta stredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele innapol 
și vile san potolit... dai el linişte n'a mai avut, că se linguia 
prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Şi dimineaţa nici 
nu l-am mal văzut. Nici el nu mai era, nici carul... Da dum- 
nesta ce crezi că dacă bei din oală, bei coraj? Poţi să ai oricit 
coraj, cu necuratul nu te poţi pune... Şi pot să-ți spun că cu pe 
hangiţă încă n'am văzut-o... Iaca, san aprins şi luminile gea- 
murilor,..> 
Focurile, sub plopi, mureaă,—și de la geamurile hanului 
curgea lumini spre Intunericurile văilor. Petrişor Dămian iși 
dădu cușma pe ceală și sorbi tot vinul din oală, Se uită spre 
oamenii cari se culcaseră cu capetele pe fin cosit, Invăliți în 
sumane; nu vedea nimic lămurit; nici pe mașneauul ce-i poves- 
tise nu-l mal deosebea; se ridică în picioare, clătinindu-se ușor 
şi se indreptă spre har, Sfătuia încet: Aici nu-I lucru curat, fi- 
reste că nu-l lucru curat... Boeru' a văzut ziua pe hangiţă și 
zice căi Romincă, iar de cum inserează ese un Ungur hangiù 
in loe de Anita ceia, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun bo- 
erului că aici nu-l lucru curat... Cum poate să De aici lucru cu- 
rat? La un han vechi şi mare cit o cetate, nu-s lucrurile cu- 
rate niciodată... Se vedem ce-are să zică ciocoiul ? că eu de te- 
mul nu mă tem...» 
Cum păşi lingă prag, ușa grea se deschise st obrazul bär- 
bar al hangiului i se puse dinaintea ochilor, Auzi glas gros: 
«Mă rog, dumneata pleci la vreme aşa de tirzie ? 
— Plec, zice Petrişor Dămian, mă duc să spun boerului 
cum a fost... 
— Faci mon că pleci la vreme de noapte...» 
Petrişor s'a dus la grajd, şi-a luat calul, La Inchingat fru- 


352 VIAȚA ROMIXEASCA 


mos, a încălecat şa pornit în buestru spre Cornul-Caprei. Intro 
vreme insă sa răzgindit, Se poate să fe sun hangiù, şi-o han- 
giță, a zis el întru sine.—Trebue să văd pe hangițā și să-l spun 
ce vrea boer)... Zice câ-i straşnică muere! Să vedem... De Un- 
gur nu prea am eù de ce mă teme. 

Şi-a Intors calul,—a simţit o undă de iumină de pe muncri, 
de departe,—şi a început a face lin drumul Indărăt, pe coama 
dealului. Apoi, întrun tirziu, luminile dela trei geamuri, scurt, 
pieriră ;—o perdea de ncguri grele se intinse peste valea Sire- 
tului. Incet-incet apol negurile se luminară, o lună roşie isvori 
din răsărit; ape scinteiaă în depărtări, pădurile se lămureau pe 
zare ca dungi de cărbune; ai călăreţul mergea ginditor, pe murg. 
spre hanul Aniţei, prin visul negurel, 

Ajunse, la vreme tirzie. Nu se mai simţea nimic in bată- 
tură. Legă calul de veriga de la scară. Apoi impinse uşa, Se 
impiedecă de prag şi glasul lui Mogoş se auzi din lăuntru: 

«Vra să zică te-al întors dumneata... 

— M'am intors,» răspunse Petrişor Dămian, şi uşa se in- 
chise singură, fără zgomot. 

Atunci slujitorul dela Comul-Caprei văzu că obloanele o- 
dat aceleia mari sint inchise. Focul ardea în vatră, și hangiul 
sta c'o friptură Innaintea focului. 

«Dacă HA foame, iaca, lrige-ți ṣi tu un puiū t...» vorbi Mo- 
gog, fără să-și intoarcă obrazul bărbos, 

Petrişor găsi o frigare; un puiu sta peo măsuță In lumină; 
H puse în țapă, se apropie liniştit de jar, răzimă ţigla de o că- 
rămidă şi începu să învirtă, 

«Bine, vorbi Petrişor, da aici nu este una Anija? Zice 
că-i strașnică muere 1...» 

Hangiul nu răspunse... Dar Năcâul simţi că fața bărboasă 
sa Intors. Ridică ochii și văzu pe Ungur cum îl priveşte neclin- 
tit. Nu simţi însă spaimă. Își plecă privirile şi văzu o broască 
mare în figla hangiului, 

«Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste...» 
grăi el, rizind, cătră Mogoş, 

Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și incepu a bhate 
cu grăsimea broaştei puiul din frigarea Măcăulul. 

«Mai Ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrişor. Eu sintun 
om care am câlcat ţară multă... și nu mă tem... Ea is om cu 
coraj... Pe mine ma trimes boerul aici tocmal dela Cornul-Ca- 


POVESTEA CU PETRIŞOR S83: 


prei... Şi tu-ţi faci ris de mine şi-mi spurci friptura? la să-ți ca- 
ufi de treabă, căci nu-s cel cu sfredelul şi cu laptele...» 

Hangiul bâtu iar cu broasca lui In friptura făcăului, 

«De-acuma s'a isprăvit ! zise indirjit slujitorul boerese, Dea- 
cuma iff crăp ochii, cum ţi se cuvine!» 

Şi cum grăi, işi incordă brațul şi plesni scurt peste ochi 
pe Mogoş. Ticalosul a gemut, a scăpat tigla- ṣi și-a pus palmele 
peste pleoape... li picura singe printre degete. 

<Apoi Ifi arăt eu ţie, scrișni Petrişor Dămian,—cu mine, 
măi, nu merge!,. Eu acù gi figla, dacă vreau, ţi-o vir pe git... 
Dn cu tine nu mal am ce face... Mai bine säi aici liniștit lină 
vatră, că eù mă due să-mi implinesc slujba... Boerul mi-a dat o 
poruncă și eù trebue so indeplinesc...» 

Petrişor simți o aburire de vin, o suflare care venea pe 
gura girliciului, Hangiul sta neclintit la påmint, rumenit de ja. 
rul din vatră. Trecu pe dinaintea girliciului deschis, pe lingă 
hangiă, şi deschise ușa din fund. Ş'acolo erau obloanele puse, — 
şi trei luminări de său ardeau întrun sleşnic cu trel crengi. Anita 
hangiului se ridică Incet de pe divan, și Petrişor stâtu în loc, 
privind-o cu luare-aminte. 

«Credeam că-l bărbatul... zise ea incet 

— Apol uite cum e, vorbi bucuros Petrişor, îmi spune bo- 
crul așa: Mat Petrişor, zice, ea am mare alcan la inima mea... 
Boerul nostru cel mare dela Cornul-Caprei... Este acolo, zice, la 
hanul cel marc o hangiţă, mat Petrişor... Aşi vrea, zice, să po- 
posesc Intro noapte la hanul cela... Da bagă de seamă la Un- 
zur, zice.» 

Hangiţa zimbi şi Petrişor Geu uimit: 

«Măi bădiță Petrişor, zise ea, ce are a face Ungurul 7...» 

Slujbaşul simţea că se dezmeticeşte. Tăcu un timp apoi 
vorbi, —şi despre Ungur nu-și mat aducea de loc aminte: 

«Apoi eù să-ți spun dumnitale. Bocrul imi zice: Mat Pe- 
trișor, tu eşti om de ispravă, zice, da păcal că bel., Apol, zic, 
mie vinul îmi dă coraj!... Şi-mi mal zice: Mat băcte, om urit 
nu ești și ai trecere la femei, da päcat cà bei... Apoi mie vinul 
nu-mi face rău... Se risipește aburul lul ca pe Siret, cind a eşit 
luna... Da boerul nu vra să ştie, el nu vra să mă Indulcesc....» 

Hangiţa zimbi şi grăi iar: 
«Mai bădiţă Petrişor, ce are a tace hocrul za 
Pe cind lucea luna pe negurile Siretului, eù vegheam lingă 


jet VIAŢA ROMINEASCA 


virge, pe malul apei, cu oameni vechi, Hanul cel mare de de- 
asupra Siretului jet zugrăvea risipiturile sus, în pulberea de lu- 
mină. Şi mă gindeam că intre zidurile acelea, multe trebue să 
se fi petrecut odinioară. Aşa am afat cum a fost unul Petrişor 
care a trăit bine la hanul Aniţel... Privind la han. am întrebat, — 
şi oamenii de altădată mi-au povestit acestea, pe cind tomnițele 
țiriaŭ dulce in erburile luncii, in jurul nostru, In noaptea de 
August, 
Mihail Sadoveanu 


"T Py ) L (KM Th "H 
» + 


Contele bL. N. Tolstoi 


(Cu prilejul jubileului) 


Serbătorirea jubileului lui Tolstoi a luat, în toată lumea civi- 
lizată, caracterul unei adevărate manifestări de solidaritate ome- 
nească, intro mişcare de admirație pioasă, atit de vie, atit tle 
unanimă, de care este dat să aibă parte numai puținii aleși, cu 
adevărat oameni mari sau eroi, cum le spune Carlyle. 

In aceste imprejurări, datoria noastră faţă de cetitori ne im- 
pune o sarcină atit de grea, incit iau condeiul cu multă sfială. 

Să vorbesc despre geniul înfricoşător al acestui artist,— 
geniu care li asigură in istoria literaturii universale locul între 
cele două trei nume de glorie aproape divină,—Homer. Dante, 
Shakespeare ?... 

Zic-—înfricoşălor, fiindcă puterea aceasta de creațiune și 
sugestie îți inspiră în adevăr un fel de teroare mistică, George 
Brandes, mi se pare, spune undeva că, atunci cind pentru întâia 
oară a văzut portretul lui Tolstoi, a fost cuprins de un fel de 
groază, atita putere aproape elementară radiază din expresia aspră 
a acestui chip de prooroc biblic... 

Ca un demiurg, din adincimile suletului său Tolstoi crează 
o lume, şi cind te desparți de un roman al lui, nu mai eşti fn 
stare să crezi că mai trăit impreună cu eroii lui, că nu-i cunoşti 
personal, şi nu te vei mai intilni din nou cu ei.. 

Ne impresionează chiar masa de creafiune, dacă mă pol 
exprima aşa. Tolstoi, nu numai ştie ca nimene să facă să trä- 
iască mutțimile, cari lormează cadrul viu în care se deslăşoară 
acţiunea romanului, dar, între eroii lui de avanscenă și mulţimea 
anonimă, dar plină de viaţă, din fund, el inşiră intotdeauna un 
popor intreg de tipuri şi personage, într'o perspectivă ce se pierde 
în infinit şi se coniundă pe nesimţite în masă, 

Un neamt, cu răbdarea caracteristică a neamului, a numă- 
rat in „Ana Carenin* peste 900 de tipuri, iar in „Războiu 
ori pace* sint desigur pl. ȘI fiecare din aceste mii de tipuri, 
chiar cind vă reţine atenţiunea numai un singur moment, e un 
om viu, cu sulletul lui deosebit, pe care 1l simţi și 1} vezi intreg 
cu toate durerile şi bucuriile lui, cu scăderile ṣi momentele lui 


zeg VIAŢA ROMINEASCA 8 
Dia i ———————————_—_—_———, 


de Inälțare, şi în mediul lui nalural, care şi el trăeşte : un țăran S 


pe care il incrucișezi in drum, un lacheu ce aduce o scrisoare, 
un ofițer ce trece pe stradă, trăesc, şi cu ci trăeşte cimpul pe 
care se trudeşte țăranul, trăește strada sau toată curtea boerească, 
din cari pentru o clipă s'a destăcut figura ofițerului sau a lacheului. 

Prin această musă de creațiune, fiecare roman al „marelui, 
scriitor al pâmintului rus“, cum îl numește Turghenev pe Tolstoi, 
e in adevâr parcă o lume iutreugă, un microcosm, in mijlocul 
căruia simte că trăește și cetitorul însuși. ` ` K 

Şi impresiunea se intărește prin o magică putere vizionară 
a artistului: autorul descrie parcă numai ceea ce vede, ceea ce-i 
stă înaintea ochilor, ai face şi pe cetitor să vadă impreună cu 
el. Şi pentru a provoca această suggestiune, lui Tolstoi i-ajunge 
adesea un mic detaliu neinsemnat, un gest, pe lingă care oricine 
ar trece fără să-l bage in seamă, dar care aici serveşte să 
evoace deodată, cu o nespusă putere, cu un colorit de viaţă, 
toate experienţele trăite, făcind să râsară Inaintea noastră 0 
scenă, ca şi cum şi noi am vedea-o cu ochii. 

Recetiţi, de pildă, in „Ana Carenin”, scena în care Stepan 
Oblonski, în timpul cit il rade bărbierul, stă de vorbă, insă mai 
mult prin mimică și gesturi, în oglindă, cu Mateiu feciorul, care 
îi înțelege starea sufletească, 1! compătimește, deși respectul H 
opreşte să vorbească despre drama ce se petrece Intre boerul 
şi doamna. ! 

Aici prin citeva trăsături, în aparență foarte simple, — citeva 
mișcări, ca un degetridicat, sau o clătinare din cap,—ni se redă 
toată atmosfera morală in care trăește familia Oblonski, se ca- 
racterizează însuşi Stiva, locul ce ocupă în casă, etc. 

Sau aduceţi-vă aminte cum Levin, oprindu-se la un han, 
in drumu-i spre moșia lui Sviajski,—bangiul, deschizind poarta, 
se dă în lături, răzimindu-se de ca, cu spatele, spre a lăsa tră- 
sura să treacă. Un gest banal, pe care l'am văzut de o mie de 
ori,—cum învie deodată toată scena 1.. ` i 

Si in cadrul acesta, plin de culori şi de viaţă, în care și 
animalele trăese (nimene n'a reuşit ca Tolstoi să ne facă să 
simțim până şi sulletul dobitoacelor)—se mișcă, cu sutele, cu 
miile, personajele de avanscenă. ` ` S 

Şi Toistoi, ceea ce e caracteristic pentru realismul sâu, in 
fiece moment ştie să ne arate toată complexitatea sufletului ome- 
nesc j—eroii lui nu sint nici-odată numai „răi“ sau numai „buni”, 
--ci sufletul lor ni se înfăţişează ca un veşnic joc de lumini și 
umbre, cum e şi în realitate sufletul oricărui om viu. Şi fiecare din 
ei, in coliziunile sale cu semenii, are şi ware dreptate, adică nici 
unul nu are desăvirșită dreptate, şi cu toții au mai mult sau pu- 
țin dreptate, din punctul lor de vedere, ca și în viaţă, ` 

Amintiţi-vă, de pildă, scena cind Vronski a Levin sint în 
fața tinerei Kiti Şcerbaţki, pentru inima Cu se luptă. `. 

Care romancier ar rezista aici ispitei, să nu ni-l prezinte 


CONTELE L. N. TOLSTOI 367 


intro lumină mai favorabilă pe cel ales, şi să nu-l caricaturizeze 
cit de puţin pe celălalt? 

Tolstoi insă ne face să vedem slăbiciunile şi calităţile fie- 
căruia, Şi Levin, pentru care are o vădită simpatie, ne pare 
chiar mai ridicul, iar Vronski, cu toată relativa lui sărăcie sufle- 
tească, iese cu mai multă demnitate din această incercare, 

La Tolstoi, din acest punct de vedere, se poate spune, că 
nu există acea linie de demarcaţiune tranșantă între tipurile „pozi- 
live“ şi „negative“, pe care o veţi găsi, de pildă, la oricare scrii- 
tor francez,—şi nu vorbesc de romantici, dar chiar de cei mai 
naturaliști, 

Mulțumită și acestei insuşiri a talentului său, nu numai fie- 
care roman al lui Tolstoie un microcosm, dar şi sufletul fiecărui 
erou din romanele sale apare ca o lume intreagă, bogată, adincă, 
nepătrunsă, infinită, care, în cele mai variate şi complicate mani- 
festări, rămine veşnic o scinteere divină, o tremurare a aceluiaşi 
suflet universal, din care se desface, ca o individualizare tre- 
cătoare, şi în care, la stra, e menită să se confunde, 

Regret, că nu pot reproduce aici conversaţia lui Levin, In- 
drăgostit de Kiti, cu... un chelner dela otel, Egor, căruia el îi co- 


Sau scena Intre această Kiti, prințesă Şcerbajki, căsătorită 
cu Levin, şi amanta din mahala a fratelui acestuia Nicolai, o 
„lemee pierdută“... 

Şi minunat e că Tolstoi reuşeşte să exercite această pu- 
tere magică asupra noastră, fără să aibă ceea ce se numeşte 
„Stil* ! 

Cei ce nu-l pot ceti decit în traducere, nu cunosc decit pe 
un Tolstoi pieptânat şi frizat, fiindcă este cu neputinţă ca un 
traducător să scrie inadins în acele fraze pgreoae, încilcite și 
adesea gramatical mecorecte, în care scrie acest titan al litera- 
turii. Un critic rus (N. C- Mihailovski) povesteşte undeva, cum 
un profesor de liceu sa indignat de stilul neingrijit și de necunoş- 
tința limbii a unui elev, care, pentru o „compoziție, copiase... 
citeva pagini din Tolstoi, 

In fața atitor „literați“, lipsiţi de gindire şi de orice since- 
ritate de sentiment, cari sau urcat pe Parnas numai fiindcă 
scriu inaintea oglinzii, „cizelind* cu trudă de ocnaş „perioade 
frumoase“, cari nu numai cintă, dar si dansează, se înşiră şi se 
impletese Intro iscusită horbotă sonoră, Tolstoi parcă anume 
demonstrează că talentul nu constă in această choreografie sti- 
listică, ci în puterea de suggestiune a ideilor şi a imaginilor. 

Și, curios, lipsa de stil măreşte parcă aici puterea de sug- 
gestiune, fiindcă nu te poate interesa, ṣi nici nu poți urmări caen 
scrie Tolstoi, ci numai ce scrie cl; autorul dispare, nu-şi inter- 
pune In fiecare moment personalitatea intre celitor şi lumea de- 
scrisă, incit cetitorul parcă intră e? însuşi în -castă lume ce se 
desfășoară inaintea ochilor săi sufletești, 

Şi totuşi, în fond, există un temperant de arist mai per- 
sonal, mai absorhuni, mai dominant” 


3 


388 VIAŢA ROMINEASCA 


ee 


MA voiu opri puţin asupra acestei însușiri, intrucit nu pot 
urmări în aceste schițe fugitive analiza complectă a opere: lui 
Tolstoi, din punctul de vedere artistic, pentru care sar cere 
volume şi altă competență. | 

De altfel, Tolstoi-artistul nu mai este discutat, cl a știut 
să se impună şi tuturor pontificilor, preoților, diaconilor şi chiar 
psalților din templul „artei pure*,—deşi nimene nu și-a bătut joc 
cu atita cruzime de „arta pentru artă“, în teorie, şi nimene in 
practică nu poate ilustra cu mai multă vigoare toatå fantasma- 
goria şi lipsa de sinceritate a luptei impotriva „tendințelor în artă”. 

in adevâr, cu tot realismul său fără pâreche în istoria litera- 
turii, Tolstoi, nu numai subliniază la fiecare pas judecata sa morală 
asupra lucrurilor şi oamenilor, nu numai revendică pentru sine că 
artist, odată cu oglindirea credincioasă a vieţii și a oamenilor, 
dreptul și datoria de a-i supune unei aprecieri, morale, dreptul 
și datoria de a-i judeca și chiar a-i pedepsi, ceia ce sar putea 
incă împăca cu „tendenționismul” artistic, ci ajunge adesta chiar 
la tezism, adică incearcă să dovedească în opera sa anume fr- 
orii istorice şi etice. 

Asil. în cel mai mare roman al sâu, „Răzbeiu și pace“, 
Tolstoi, cum o spune el insuşi, susține, în ce priveşte raporturile 
intre mulțime şi eroi, o teză contrară celei de care este tegat 
numele lui Carivle. In scopul acesta, vedem cum el întrerupe 
chiar povestirea, intercalind disertaţiuni teoretice in toată regula: 

„Mişcarea popoarelor,—cetim in aceste disertațiuni imprăștiate 
„in diferite capitole, —nu e un rezultat al puterii, nici al activității 
„intelectuale (ale eroilor), cum cred istoricii, ci al activității Ju: 
` (rer (subliniat de Tolstoi, adică al olli" oamenilor. cari 
participă la ea“... i N | 

„Eroul (țarul) e un rob al istoriei. Istoria, adică viaţa în- 
„conştientă, ubştească a mulţimii omeneşti, se foloseşte de fiecare 
„clipă din viaţa eroilor, ca de o uneulld a scopurilor sale”. 

Eroii nici nu știu ce fac, Așa, de puldă în războiul din 1812: 

„Dind şi acceptind lupta de la Borodino, Cutuzov și Na- 
„polcon au lucrat inconştient şi stupid. lar istoricii, după fapt, 
„au inventat in urmă dovezile iscusit combinate ale prevederi 
„şi aenialităţii comandanților, cari, din toate uneltele inconștiente 
„alt evenimentelor istorice, au fost cele mai nevolnice şi mai oarbe 
„Anticii ne-au lăsat mustre de poeme croice, în cari eroii for- 
„mează tot interesul istoriei, iar noi tot nu ne putem deprinde că 
„pentru vremurile noastre asemenea istorie nu mai are nici un 

sens“... 

” “Războiul din 1512, urmează tot Tolstoi, n'a fost cistigat de 
generali, şi nici măcar de armata rusă, ci de... „mojicii Carp $: 
Vlas“, de masa anonimă a ţăranilor ruşi, care își arlean satele 
şi nu voiau să vindă Francejilor fin, şi duceau râzhoiul de gur- 
rilla... 


CONTELE 1. N. TOLSTOI zo 


mmm EE 


In legāturā cu această teză, Tolstoi judecă personajele de 
avanscenă: Napoleon e zugrăvit ca un caraghioz, ingimiat şi sec, 
pentru care artistul nu cruță măcar epitete ca bandit, inept, mot), 
mișel.... 

Amintiţi-vă, de pilda, ilustrația tolstoiană a scenei din- 
tre  Napalcon şi „un tinăr cazac“, descrisă de Thiers, in 
care marele artist rus rolul cazacului I atribue unui lacheu, betiv, 
stricat, hoţ, care însă, conştient, a ştiul să-şi bată joc de marele 
împărat francez... 

Sau riticula situaţiune a bat Napoleon, cind, Inainte de a intra 
in Moscova, așteaptă în zadar „deputațiunea bocrilor” și visează 
cum, pentru a ciștiga inimile sălhaticilor moscoviți, va scrie pe 
păreții instituțiunilor de binefacere : „Casa mamei mele“... 

Aceiaşi aversiune, că şi pentru Napoleon, Tolstoi o mani- 
testează şi pentru bărbații de stat si jreneralii rusi, ca Speransky, 
Rastopein, Miloratdovici, Tor, ete, acești „compozitori de dispo- 
ziţiuni“, cum se exprimă el, 

Si pentruce D urăște şi-i „pedepseşte“ ? Tocmai. fiindcă 
incearcă, cu „dispoziţiunile” lor, să conducă istoria, pe cind, 
după teză, nu pat fi decit jucăria ti: 

„Oamenii aceștia, tiriți de patimile lor, au lost mum? exe- 
„tutori orbi ai celei mai triste fatalităţi ; ci Insă se credeau eroi, 
„Şi îşi închipuiau că ceea ce făceau e cel mai demn şi nobil 
„lucru*.., 

Şi pentru cine are simpatic mai mare? Pentru un Bagration 
sau Dohturov, pe cari ni-i zugrăveşte ca nişte limpiji, cari nu știu 
să lege două fraze, dar cari nu fac „dispoziţii“, nu dau măcar ordine 
In timpul bătăliei. c} numai dau din cap la orice comunicare a 
aghiotanților; sau pentru (Cutuzuv, pe care tot el nid descrie 
ca pe un moşneag decăzul, ce ştie numai să pling, să olteze 
şi să-şi lacă cruce, — dar se supune Providenții, Droa a se codi, 
și deci execuli voinju ci, care coincide cu voința poporului, cu 
voința maselor... 

Şi Tolstoi polemizează cu istoricilor ruși, cari nu vor să 
recunoască meritele acestor favuriji ai săi: 

„Aşa e soarta, —spune el,—nu a oamenilor mari, nu a w- 
„lui grand-komme, pe cari vu-i recunvaşie geniul ris, ci Soarla 
„acelor oameni rari, intotdeauna solitari, cari, AWrunzint vointi 
„Providenții, U supun voința lor personală... Pentru istoricii 
„noştri insa.—e ciudat şi groaznic lucru,—un Napoleon, această 
„cec mai ună tesealiă a istoriei, este un obiect de admiraţiune 
„Și glorilicare, el este grand, lar Cutuzoy, ucel om care prezintă 
„pilda neobişnuită în istorie de abnegațiune şi de conştiinţă in 
„prezent a rostului viitor al unui eveniment, Cutuzav fe pare 
„ceva indefinit şi nevrednic. Dar e greu să ne inchipuim un per- 
„Sonaj istoric, a cârui activitate sà fie mai neclintit mereu Indrep- 
„tată spre acelaş scop. Şi e greu să ne inchipuim un scop mai 
„demn şi care să coincida mai uit cn vointa unui popor 
„Întreg*... 


990 VIAŢA ROMINEASCA 


boit şi pace" această teză joacă un rol atit de mare, 
incit pdl: rari ee rus, defunctul general Dragomirov, s a 
şi simţit dator să scrie o eigene: SE roman din punctul de 
r „al adevăratei științi militare 1... ` 
die e pat de ih de filozofie istorică susţinută în „Răz- 
boiu şi pace“, tot in acest roman Tolstoi e insuilețit de el viu 
sentiment patriotic: el nu-şi ascunde tendința de a preamări - 
roismul şi dragostea de țară a poporului rus Intreg ei DS A 
ne arate superioritatea neamului său faţă de cele „d0 de Ss 
ce au năvălit in Rusia. Apostolul creștinismului de ee? 4 ra 
numai justifică acolo toate cruzimele răzhoiului de guerilla, “moi 
insoțeşie descrierea scenelor crunte de răzbunare i em ee 
cu 0 ieşire polemică împotriva celor cari nu recunosc e - 
tea acestor mijloace de in) (ege cit se poate construch 
i i a originalului) : 

ech KE peer care, nu ca Francejii in 1813, aseara 

după toate regulele artei cu grație și politeță, intorcind i a a 
"cu minerul inainte, o transmite generosului invingător, ci ferice 
de poporul care în clipa Incercării, fară să întrebe despre aceea 
„cum după regule au făptuit alții în asemenea imprejurări, ca 
„simplicitate şi uşor ridică cel dintăiu ciomag ce-i cade in min 

şi trage cu el până ce in sufletul său simţul de obidă şi răz- 
"bunare nu va D înlocuit de dispreţ şi mila” i 

x Şi Tolstoi chiar afirmă însuși că aceste idei Vau indemnat 
și lau sprijinit in acei şese ani de munch jertfit pentru „Räāz- 
boiu şi pace“, 


Nu mai pot consacra mult loc celorialte opere literare ale 

MISTO, 
p Tin ps priveşte „Ana Carenin“, atitudinea lui faţa de ug 
părțirea intre soţii Carenin, simpatia lui—nu pentru acel tip lu- 
minos de „etern femenin*, care este Ana,ci—tocmai Den a 
ciupercă de cancelarie, ca bărbatul ei, sint prea cunoscute, sa 
vorbit prea mult despre ele, în legătură cu ideile lui Tolstoi a- 
supra dragostei și a căsătoriei, pentruca să mai insist aici a- 
gea ia rus (d. Şestov), din atitudinea aceasta deduce 
chiar, că acel motto din fruntea romanuiui ` „A mea este răzbu- 
narea şi eu voiu răsplati“, trebue interpretat ca revendicarea ars 
tistului peniru el wsuşi a dreptului de a „răzbuna și a răsplăti 

ii sâi!.. i 

ep "Be aici din „Ana Carenin” nu lipsesc şi elemente feziste : 
in acest roman sa afirmat pentru prima oară acea atitudine ne- 
gativa faţă de orice activitate publică, care la Tolstoi a evoluat 
in urmă până la anarhismul lui creștinesc de astăzi. 


CONTELE L, N. TOLSTOI 391 


Va amintiți ședinţile consiliului de miniștri, ale zemstvului, 
adunările nobilimii, alegerile, sau felul cum e descrisă activita- 
tea lui Coznişev, Sviajski, ete, ? Cum Tolstoi caută să ne dove- 
dească sterilitatea și inanitea tuturor slorțărilor în această direc- 
ție ? Şi cum ne arată, ca o dovadă ex contrarie. că pentru Le- 
vin viaţa n'a căpătat vrun „sens,“ decit din momentul cind sa 
hotării să trăiască „numai pentru sine“ 3 

„Inainte, —scrie el, de pilda, —cind Levin se silea să facă aşa 
„ceva, care să facă bine pentru toți, pentru omenire, pentru 
„Rusia, pentru satul intreg, el băga de seamă că gindurile des- 
„pre aceasta erau plăcute, insă activitatea insăşi cra neorinduită, 
„Şi se reducea la nimic; iar acum, cind cl, după căsătorie, a 
„inceput tot mai mult şi mai mult sd se märginească la viața 
„peniru sine. era incredintat, că ea este cu mult mai cu spor 
„ca inainte, ṣi ajunge tot mai mare şi mai mare. deşi nu mat 
„Simte nici o bucurie la gindul despre activitatea lui*,.. Şi viața 
lui „nu numai nu mai este lipsită de sens, ca înainte, dar are 
„unt înțeles neindoelnic de bine“... 

In legătură cu această notă trebue să relevăm aici Şi im- 
dividualismul lui puternic, care ne va lămuri multe in incercă- 
rile lui filozofice ulterioare, — individualism, care ajunge chiar, In 
prima fază, pănă la preamărirea morală a egoismadui, 

De sigur, ţineţi minte pe biata Sonia, din „Raăzboiu şi pace“ 
această delicată figură feciorelnică, plină de bunătate şi de ab- 
negațiune, cu care soarta a fost atit de nedreaptă : ca e silită 
să renunțe la căsătoria cu Nicolai Rostov, pe care îl iubeşte, și 
duce, la sitrşitul romanului, o viață obscură şi chinuită de „rudă 
săracă” in familia logodnicului de altă dată şi a prinților Bezuhi, 

Prin gura Nataşei, Tolstoi o caracterizează astfel : 

„Celui ce are, i se va mai da, iar de la cel ce mare. se 
„va mai lua, ţii minte (din evanghelie) ?—intreabă Nataşa pe con- 
„tesa Maria,—Sonia este cel ce nu are... Ea nu are, poate ego- 
„ism, nu știu, insă de la ca se tot ia, și sa tot luat. Citeodata 
„mi-i grozav de milă de ea; inainte eu tare vroiam ca Nicolas 
„Să o ia de nevastă; insă intotdeauna parcă presimțiam, că a- 
„ceasta nu va D. Ea este o floare stearpă (cursivul lui Tolstoi), 
„ca la căpşuni“... 

Cum vedeţi, lipsa de egoism e aici pentru Tolstoi un de- 
fect moral, sau mai bine zis, o slăbiciune morală, o lipsă de 
putere vitală, —care condamnă la o viață imulilä t.. 

Și acest tip de „floare stearpă*, prin lipsa de egoism, rea- 
pare şi in „Ana Carenin* In tipul Varencii. lar Levin, tipul cel 
mai iubit de Tolstoi (critica demult a stabilit că Levin din „Ana 
Carenin* este Tolstoi însuși în acea epocă a vieţii sale), în dis- 
cuție cu Coznişev, spre a apăra indilerentismul sâu pentru inte- 
resele publice, afirmă că el, ca moşier şi nobil, nu are nevoe nici 
de școli, nici de medici de plasă sau de moaşe comunale, nici 
de judecătorii de pace, etc.—și inchee el: „motivul tuturor ac- 
fiunilor este interesul personal* —şi nu se ruginează să aducă 


352 VIAȚA ROMINEASCA 


și argumentul că pentru el, ca moșier, [äranul care ştie carte e mai 
Gë: "Pentru cel ce a urmărit evoluţia concepţiunilor lui Tolstoi 
asupra lumii şi vieţii, această tendință, indi vidualistă a marelui 
artist, din epoca dintăiu, e foarte semnificalivă, AN 

Si în micile capodopere din această fază a carierei să e ar- 
tistice, veţi găsi la Tolstoi același puternic ze gap 6 care 
adesea se manilestă chiar exterior, prin paralele ce face intre 
viața și moartea la dilerite stări sociale, la: diferite generaţii, Leg 
chiar între oameni şi animale : „Trei morţi”, „Doi husari”, „Ca- 
zacii*, „Holstomier*, etc. 


e priveşte faza ulterioară, In cele din urmă două 
En ` EN artistice A lui iina nici orbul n'ar mal 
fi i tendenţionismul ei pronunțal. J d 
age: eeng Geste up acele scrieri, Cl CH „Sonata de eră 
tzer“, de pilda,— sint tot atita opere de artă de mare y aloare, = 4 
şi puternice kéin de EECH a credinţilor și a teorii 
i i religioase ale aulorulua. x 
ee. Dar i treilea mare roman al lui Tolstoi ` „Invierea“. 
Aici artistul nu numai judecă pe cron „Săi, şi-i răsplătește 
după merite, dar ne și arată care, este principiul său de Sanas 
a oamenilor în diferite categorii morale, care este criteriul său 
iare ală. 
a “Pe oamenii, scrie el,—trăesc şi lucrează in parte după 
„gindirea lor proprie, în parte după windirea allora. În ES n 
ce măsură oamenii trăesc după ideile lor şi în ce măsur upă 
"ideile altora, constă una din deosebirile de câpetenie E Lë 
meni, Unii, în cele mai multe cazuri, se folosesc de popi Loi 
"ca de un joc at inteligenți... iar in actele lor se supun ră zéi 
” străine-— obiceiului, fradițizenii, legii : iar alţii, socotind i ri £ 
"lor ca factorul principal al întregii lor activităţi, „aproape în pre 
„deauna se supun numai cerințelor rațiunii proprii, și numai z 
"eind în cind, şi incă numai după o judecată critică, cehii 
„hotăririle altora. Astiel de om era Simonson (un Hp „pozi 3. 
„El toate le cerceta, le hotăra după raţiunea lui; și cum ho- 
8 
Wee e teg moralminte este acela care nu Zeien după 
ideile altora*, primite «le-a gata, Ci, „după raţiunea și conştiinţa lui”. 
Eroul romanului, Nehludov, a fost odată un om foarte mo- 
, „Se strică”, . e 
e ge ma cet schimbare — ne spune autorul, —s'a săvir= 
sit in el, fiindcă el a incetat să creadă sieși, şi a inceput Să 
„creadă altora, fiindcă e foarte greu să trăeşti gti ft 
„cind crezi Gett, orice chestie trebue să o hotărâști nu în ` osu 
eului tău animal, ce caută bucurii uşoare, ci aproape întotdeauna 
"impotriva lui: iar cind crezi altora, nai ce hotări, totul e ho- 


D D 


CONTELE L. N, TOLSTOI 393 


„tărit de mai inainte şi intotdeauna e hotărit in folosul eului 
„animal, impotriva celui sufetesc. Mai mult Cită vreme Nehludov 
„credea sieşi, oamenii mereu il cundamnau, iar cind a inceput 
„să creadă altora, era numai lăudat de cei ce-l înconjurau“, 

Şi a căzut moralminte. 

Şi Tolstoi li „pedepseşte pe toţi cei ce „cred altora“, şi pe 
generalul Kriegsmuth, „plin de decoraţii”, care credea numai 
in „ordinile superiorilor” ; şi pe contele Cearsky, „ministru în dis- 
ponibilitate, şi om cu convingeri tari“, şi anume, că fericirea 
constă „să vezi cit mai des şi să vorbeşti cu personajele inalte 
de ambe sexe”; și pe judecătorii și procurorii curţii cu juri, cari 
ny vor Să ştie decit de formele lor, ete, (Poate fi ceva mai ca- 
răcteristic, din acest punct de vedere, şi mai crud decit descrie- 
rea acelei şedinți în care sa hotărit soarta Catii zu. 


Tendintele operelor literare ale lui Tolstoi ies si mat mult 
in relief, cind aceste opere sint studiate paralel cu scrierile sale 
publicistice din epoca corespunzătoare. 

Caci Tolstoi nu e publicist numai de cind Il cunoaşte străi- 
nătatea ca prooroc al unci religiuni nouă: ci niciodată acest 
artist-cugetător nu sa putut mărgini în sfera creațiunii artistice, 
ci a câutat să-şi propage ideile și ca publicist, in sensul strict al 
cuvintuiui (intro vreme scotea chiar o revistă anume în acest 
scop, acum mai bine de 40 ani). 

Şi pentru a urmări evoluțiunea filozofiei sau a religiunii 
„lolstoiste*, cum se spune in Rusia, operele sale de arlă au tot 
atita importanță, dacă nu şi mai mare, ca scrierile pur publicis- 
tice, liindică insuşi Tolstoi parcă se Increde mai mult în acest 
mijloc de propagandă, prin care se coroborează activitatea pu- 
biicistică propriu zisă, 

Şi cltă vreme el susține, de pildă, că „unica misiune a lemeii 
este de a naşte, cit se poate mai mulţi copii“, şi că „femeia ti- 
näch, care nu naște copii, e ca şi un påmint roditor acoperit de 
muluz*,— eroinele lui sint Kity, Doliv, sau Nataşa, mame ideale. 
lar cind ajunge să creadă că şi căsătoria nu poate D decit „un 
destriu“, el scrie „Sonata de Kreutzer“, iar eroina din „Invierea“, 
Catia, contractează cu Simonson o căsătorie platonică, „fictivă“, 
pentru „a trăi ca frați“... 

Tolstoi astăzi, citeadată, vorbeşte foarte aspru despre acti- 
vitatea sa artistică din trecut. Aceasta însă, cum lămureşte el 
însuși, numai fiindcă astăzi nu mai impărtăşeşte ideile propagate 
in ele, câci pentru d arta, prin definiție, trebue să servească 
scopurilor morale. 

In recentul său studiu consacrat teoriei artei, alături de a- 
titea paradoxe, găsim una din cele mai frumoase definițiuni 
ale artei. 


au VIAŢA ROMINEASCA 


„A evoca în sine sentimentul ce-l avusese odata şi, evo- 
„cindu-l In sine cu ajutorul mişcărilar, liniilor, culorilor, sunete- 
„lor, imaginilor. exprimate în cuvinte, a reda acest sentiment 
„astfel, ca şi alţii să fie pălrunşi de același sentiment : — Intr a- 
„ceasta constă activitatea artistului. Arta este activitatea ome- 
„nească care constă intr'aceia că un om în mod conştient, cu 
„ajutorul unor semne exterioare transmite altora sentimentele ce 
„le are, iar alți oameni se contugiază, se suggerează de aceste 
„sentimente, și le trăesc ei inşişi.* Şi In artă, adaogă Tolstoi ` 
„esenţialul nu este plăcerea, ci este un mijloc de comunicațiune 
„intre oameni, necesar pentru viață și pentru mișcarea spre binele 
„individului şi al omenirii —mijloc de comunicațiune care Ir: 
„neşte In aceleaşi sentimente“, j , 

Tolstoi știe, şi spune, că nu oriceartă servește „binelui“, 
de aceia ar fi mai corect să susțină, nu că arta esfe, ci că tre- 
bue să fie în serviciul „binelui“. In scrierile psihiatrilor și ale 
medicilor legişti se pot găsi multe dovezi, că operele de artă à- 
desea îndeamnă la săvirșirea crimelor, şi deci „servesc răului“ 
Precum Werther a provocat o epidemie de sinucideri, o operă 
genială de acest fel ar putea să provoace şi o epidemie de crime 
groaznice, 

In al doilea rind, o operă de artă are o putere de sugges- 
tiune, şi „serveşte ca mijloc de comunicaţiune intre oameni,” 
ctc, tocmai mulțumită plăcerii intense pe care o cășunează, der) 
opoziţia lui Tolstoi nu e exactă nici în această privință, ZE 

Cu aceste corectări, prindem toată adincimea concepțiunii 
lui Tolstoi, cind ne vorbeşte despre rostul moral al artei (Tolstoi, 
bine inţeles spune „religios*, fiindcă pentru dinsul orice morală 
se confundă cu religiunea) : e 

„Intotdeauna şi în orice societate omenească eyistă o 
„conștiință religioasă (morală) a binelui și a răului, comună 
„tuturor oamenilor din această societate, și „această con- 
„ştiinţă şi determina calitatea sentimentelor exprimate in artă, 
„Şi de aceea la toate popoarele, întotdeauna, arta care exprimă 
„sentimentele ce izvorăsc din conştiinţă religioasă (morală) co- 
„mună a poporului a fost recuroscutā de bună şi incurajată ; 
„iar arta ce exprimă sentimente nepotrivite cu această conștiință 
„religioasă (morală) a fost recunoscută de rea şi tăgăduită, 
„contestată“... 

Şi, lăsind la o parte exagerarea religioasă, se deosebeşte 
mult, în fond, formula lui Tolstoi de cele spuse în această pri- 
vinţă de un „specialist* ca Hennequin, de pildă ? i 

Oricit ar lipsi, spune acesta, un criteriu sigur de apreciare 
a operelor de aceiaşi putere suggestivă, dar — i 

„Cărţile, statuile, tablourile, compozițiunile muzičale nu 
„există singure intr'o lume deșartă. Dacă e adevărat că imazi- 
` nile şi sentimentele sugperate de aceste opere lasă in sufletul 
„omului o urmă, ale căreia insușiri morale nu sint indiferente 
„pentru semenii săi ; dacă e adevărat că aceste imagini Şi sen- 
„timente înriuresc asupra firii şi puterii sufletești: din punctul 


CONTELE L. N. TOLSTOI 395 


„de vedere social nu se poate admite că toate operele de artă 
„au actiaşi Insemnătate pentru binele unei societăţi, sau mai gt- 
„neral al omenirii“. ') 

Şi aici Hennequin citează cuvintele celebrului savant ger- 
man Fechner, care încă acum 35 ani a formulat temeiurile teo- 
retice ale „tendenţionismului“ artistic, şi,—faţă de varietatea de 
gusturi in diferite epoci, la diferite popoare, sau la diferite clase.— 
vorbeşte astfel despre norme de apreciare: 

„Unul poate găsi frumos ceea ce altul exclude din siera 
„lrumosului. Însă nu orice ne place, frebue să ne placă. Există 
„nu numai legi, cari de fapt guvernează diferitele gusturi, dar şi 
„legi în sensul prescripțiunii (Forderungsgesetze). regule ale bu- 
„nului gust și, în consecință, pentru educațiunea gustului, cari 
„nu sint în contrazicere cu cele dintăiu, ci numai determină va- 
„loarea lor.*2) 

Cind este vorba de această normă, e indiferent ce-ţi place 
sau nu-ți place, —simplă chestie de gust, —ci are Insemnătate nu- 
mai dacă e bine că un lucru iți place sau nu-ți place, adică 
dacă acest gust corespunde binelui, fericirii omenirii. ”) 

Numai din acest punct de vedere putem aprecia, depildă, 
valoarea morală a esteticii Chinejilor, cari schilodesc picioarele 
femeilor lor, sau a acelor sâlbateci ce-şi străpung nasul sau bu- 
zele, pentru a purta diferite podoabe, 


Astfel, atit teoria, cit şi practica artistică a contelui Tolstoi, 
ne îndreptățesc să clasificăm pe acest mare artist, cel mai mare 
al vremurilor noastre, între campionii cei mai hotăriţi şi intran- 
sien ai „tendenţionismului în artă“. 

Şi cu ce plăcere malițioasă mă gindesc la lămiia ce au 
ars în slava lui preoţii şi Dean templului „artei pure“... Mai 
ales psalții, cari, în ludulia lor că pot „ținea isonul* In strana 
templului, se cred cu deoschire chemaţi să apere „adevărurile 
eterne“ ale esteticii... schopenhauenene... 


Lé 
Lé . 


e Şi totuși... 

Oricit de unanimă a lost lumea civilizată în cinstirea ge- 
nialului artist, care a îmbogăţit literatura universală cu nestimate 
ca „Războiu şi pace“ şi „Ana Carenin“, totuşi sa auzit și o 
notă stridentă, și tocmai mn Rusia! 

In ţara lui, unde sinodul de mult a excomunicat pe ereticu! 
Tolstoi, serbările au motivat o nouă manifestațiune dușmâănoasă: 


4) Critique scientifique. p 207 —3, 
2) Vorschule der Aesthetik vol. I p. i6, 
3) Ibid, vol. L p. 356, 


390 VIAŢA ROMINEASCA 


Sinodul, prin „epistole apostulice”, stăruia pe lingă „drept 
credincioşi să nu cadă în păcatul de a slāvi pe un „Slujitor al 
Satanei“ ; autoritățile civile au căutat să reprime cu puterea „bra- 
tului secular” toate manifestările de simpatie pentru acest „tul- 
burător al ordinei publice* şi pentru ideile sale «subversive» ` 
in Țariţin, călugărul Hiodor, un fel de Savonarola „ädevärat-rus“, 
a vestit poporului adunat în piață publică, că autorul „Invierii“ 
e—un antichrist ; iar vestitul „făcător de minuni“, părintele loan 
din Kronstadt a avut tăria... creștinească să se roage lui Dum- 
nezeu, în biserică, în mijlocul unui serviciu divin, ca atotputer- 
nicul să scurteze zilele acestui octogenar, ca să nu mai ducă in 
ispita sufletele nevinovate... Şi această rugăciune a fost tipărită 
şi trimisă spre a D cetită în bake bisericile Imperiului 1... | 

Pe de altă parte, toate elementele progresiste din Rusia, 
impotriva tuturor prigonirilor clericale si oficiale, au „manifestat 
cu multă căldură și jertfire de sine pentru „marele scriitor al Dä: 
mintului rust; chiar un organ al socialiştilor-revoluţionari, —ex- 
trema stingă a revoluţiunii ruseşti, —a publicat în onoarea lui Tol- 
stoi un articol entuziast datorit lui Vladimir Corolenco, un literat 
de frunte al generaţiunii mai tinere. 

Astfel, pe neașteptate, jubileul lui Tolstoi sa transformat 
inio manifestalie politică; și Rusia de ieri şi Rusia de mine a 
tinut să dea una din luptele lor pātimaşe în jurul numelui pust- 
nicului dela lasnaia Poliana, 

Pentruce ? | 

Il pot revendica revoluționarii ca pe unul dintre ai lor? H 
pot privi „elementele de ordine“ ca pe un dușman ? É 

Doar Tolstoi predică numai Evanghelia „adevărată“ și reg: 
tinismul „curat? al bisericii primitive! — i 

Ce e drept, autoritățile clericale şi civile pot fi indreptăţite 
să privească cu nelncredere predica evangheliei „adevărate“ și 
a creştinismului primitiv. EN 

[storia cunoaşte multe cazuri, cind se ridica steagul revolu- 
Vum politice şi sociale in numele Evangheliei şi al creştinismului. 

In veacul XVI, de pildă, Toma Montzer în numele Evan. 
gheliei adevărate şi a creştinismului primitiv a ridicat pe țăranii 
din Turingia și Franconia, pentru a intemeia o republică demo- 
cratică şi a împărţi moşiile nobililor, 

Şi Revoluţia franceză din veacul XVIII cunoaşte pe abatele 
Claude Fauchet, care, tot in numele Evanghelici şi al „primutui 
sans-culotle*, conducea poparul răzvrătit în asaltul Bastiliei şi 
binecuvinta excesele Teroarei impotriva „aristocraților“... ? 

Există vre-o analogie Intre ei şi contele Leon Tolstoi ? 

Dar de numele lui pentru toată lumea € lezată propaganda 
„neimpotrivirii»s, şi pe nimene Tolstoi n'a atacat cu mai multă 
violență ca pe revoluționari ! : e 

In toiul mişcării revoluționare, condusă de intelectuali şi de 
lucrătorii de fabrică, el lansează chiar un apel „Cătră revoluțio- 
mari“. în care acuză pe aceştia că provoacă un războiu civili, 


PI. Em? 


a 
i 
l 


H. CONTELE L. N. TOLSTOI 307 


— „pentrucă un număr mic de indivizi, o inimă parte a poporalui 
„a hotarit că, pentru a organiza mai bine ordinea publică, e ne- 
„ve să continue ședințele Dumei, sau ca ea să fie inlocuită de 
„n altă Dumă, aleasă prin sufraziul universal, secret, etc... 

„Afirmaţi câ lucraţi astfel pentru binele poporului... 

N -Dar poporul nu are nici o mevoe de voi; el totdeauna 
„va judecat, ṣi vă judecă, Incă, ca și pe ceilalți paraziți, cari, 
„întrun fel sau altul, d lipsesc de rodul muncii sale şi ii sint o 
„Sărcină prea. 

„Priviţi acest popor de Grant de o sută milioane, care, Io 
„drept vorbind, singur reprezintă corpul Rusiei ` daţi-vă seamā 
„că voi toti: profesori, muncitori de fabrică, ingineri, medici, 
„Ziuristi, studenți, proprietari, veterinari, comercianți, advocaţi, 
„iuncţionari şi lucrători ai căilor ferate, voi toți cari sinteţi atit 
-de preocupaţi de binele poporului, voi nu sinteți decit puraziji 
„rădu-făcători ai acestui corp, că voi sugeţi singele său, putre- 
„ziji deasupra lui şi-i transmiteți pulrejunea voastră“ 1)... 

Vorbeşte altfel un Stolvpin ?.. 

E adevărat, Tostoi atacă şi autocraţia, insă, pentru el, toate 
formele de guvernămint sint deopotrivă imorale ; ba în monarhie 
el vede parcă mai puţină imoralitate, fiindcă în ea nu este ire- 
mediabil imoral decit unul singur, monarhul, pe cînd în demo- 
cratie, cu cit se lărgeşte cercul de uuvernanţi, cu atit se intinde 
fatal şi imoralitatea, fiindcă orice guvernare, prin firea ci, este 
imorală, pe cind pentru cei muvernaţi formele politice sint indi- 
ferente pentru salvarea sufletului, ṣi In același timp nu numai 
orice Impotrivire violentă e necompatibilă cu morala, dar oriṣice 
laptă politică activă, şi chiar orice activitate publică, este art păcat, 

Intro epocă revoluţionară poate fi ceva mai comod pentru 
guvernanji decit o usemenea atitudine ? 

Cu atit mai mult că Leon Tolstoi n'are stofà de om popu- 
lar: nu numai că intotdeauna a avut foarte puţini discipoli, care 
să-i urmeze in toate peripeţiile apostolatului său patetic, dar, prin 
firea lui, el este foarte puțin „magnetic“, cum spun Americanii, 
si chiar puţin simpatic în relaţiile personale, incit eventualitatea 
unui prozelitism mai larg este exclusă și pentru viitor. 

Omul acesta aproape in fiecare an descopere un alt adevăr 
absolut, şi se căește în fața norodului de rătăcirile de ieri. Cind 
spune câ „nu poate trăi“, cită vreme în cartierele populare din 
Moscva e adunată atita mizerie, şi predică n cruciată Hlantropică; 
cind „i se lămureşte“ că filantropia e neputincioasă de a vin- 
deca mizeriile oraşelor și că el a găsit soluțiunea „pentru sine“, 
prin „aşezarea pe pămint*, lâcind ciubote sau tăind lemne şi cosinul 
iarbă impreună cu argaţii săi; cind publică reviste pedagogice, 
deschide şcoli, în cari dl Insuşi predă copiilor de țărani aritme- 
tica şi gramatica ; cind tăgădueşte folosul școalelor și tuturor 
stiinților ; cind se indignează Impotriva femeilor, cari nu fac 


T} Ta verolution russe (trad, E. H. Kaminsky). p. 218—219. 


398 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


destui copii ` cind blastămă orice legătură trupească şi predică 
abstinenţa absolută... In fiecare moment cu pasiune şi cu smere- 
nie işi mărturisește rătăcirile şi păcatele de ieri, dar in fiecare 
moment vorbeşte ca un om căruia i s'a desvălit insfirşit adevărul 
intreg şi desăvirşit, şi-şi bate joc de „toţi învățații și filozolii*, 
cari, în „prostia și ignoranța lor*, nu sint în stare să pătrundă 
acest adevăr,—pe care mine tot el va delaima ca o supremă rā- 
tăcire şi crasă imoralitate; și totuși „toți filozofii și învățații“ 
rămin sub stigmatul disprețului său, şi el nu poate trata de egali 
ai săi, decit doar pe Confucius, Buda şi Crist... 

Si cu toată predica lui infăcărată, apostolatul noii reliziuni, 
sau al noilor religiuni consecutive, se acomodează ciudat cu exi- 
genţile şi condiţiunile de viaţă ale unui mare boer ` pănă la vrista 
de 33 ani Tolstoi rămine proprietar de robi, cari se emancipează 
de guvern odată şi In condițiuni tot atit de prielnice ca şi la cei- 
lalți boeri; soluțiunea groaznicei probleme sociale şi morale, 
Tolstoi reuşeşte să o găsească fără să renunțe la latilundiile sale, 
şi cind „se aşază pe påmint", se așază cu multă prudență. rå- 
mine în castelul său strâmoşesc, dar poartă, in adevăr, sucman și 
opinci, şi practică sportul foarte igienic al muncii fizice. Evan- 
ghelia 1] indeamnă să ajute pe aproapele sâu, dar el descopere 
că „banul este ochiul dracului“ şi, deci, veniturile latiiundiilor 
sale nu sint primejduite, şi colaborarea sa la reviste se plătește 
cite o sută de ruble pagina, şi din ediţiile nouă ale operelor sale, 
care urmează cu o repegiune vertiginoasă una după alta, nu se 
poate cumpăra un volum separat (incit un biet intelectual, pentru 
a avea citeva coale, ce nu se află în ediţiile anterioare, e silit 
să plăteasca preţul ediţiei intregi, şi foarte scump....); părinte 
al unei familii numeroase, la vrista de aproape 70 ani poate avea 
incă odată bucuria de tată, dar cind Benjaminul său e incă la 
sinul doicii, el afā cu oroare că s'a înşelat in privința slințeniei 
căsătoriei şi a datoriei „de a avea cit mai mulţi copii“, şi pre- 
dică abstinenţa,— cind ea pentru dinsul nu mai este o virtute... 

Ceea ce nu-l impedică, la vestirea fiecărui adevăr nou, să-și 
desvălească fără cruțare acele parniri egoiste, cari lau impiedi- 
cat să vadă acest adevăr pănă acum şi, in amărăciunea ctinții, să 
găsească noi puteri pentru a lovi în religiunea falşă, în imorala 
falşă, în știința falșă, în arta falșă a... „tuturor filozofilor şi invâ- 
țaţilor....* 

In nevoia urgentă de a lovi imediat, fără intirziere, în rá- 
tăcirile sale „de până acum*, şi cari urmează a fi râtăcirile al- 
fora, nu ţine seamă de durerile sau nädejdile concetāțenilor săi : 
in toiul reacţiunii sub Alexandru III, Tolstoi atacă cu violență 
imorala „împotrivire la râu“, şi contribue, cel puţin tot atita cil şi 
ocna şi turcile, la inăbuşirea, timp de zece ani, a tuturor aspirațiuni- 
lor progresiste și la descurajarea ce cuprinsese atunci societatea 
întreagă ; în momentul cind ministrul Deleanov închidea şcolile, 
ingreuia accesul în licee şi universități, desființa aproape toată 
instrucția pentru fete,—iată că și Tolstoi denunţă „știința falșă* şi 


tâgăduește că femeia ar a nevoe de altă invățătură decit E- 
vanghelia ; cind Rusia întreagă tremura pentru viaţa primei Dume, 
dela care nădăjduia cel puţin Începutul unor vremuri mai bune, 
putinţa unei desvoltări porgald, iar guvernul căuta un pretext 
pentru a îinăduși In faşă aceste peranțe, Tolstoi pecetluia „Duma“ 
ca „ridiculă, odioasă şi des&gisțatoare....* A 

„ȘI totuşi... progresiș do revoluționarii 1 slăvesc pe Tols- 
toi, iar sinodul il afurisește, şi guvernul ia măsuri represive Im- 
potriva organizatorilor serbărilor jubilare. 

E. un coșmar ? 

Nu, şi revoluționarii şi guvernul au temeiurile lor. 

, Tolstoi e un moralist pur, pentru care formele exterioare 
de viață sint indiferente, şi un raționalist rectiliniar, care nu vrea să 
ştie de rezistența ce opun realizării unei idei inconştientul şi su- 
praveţuirile istorice, Intrupate în instituţii tradiţionale. 

Exclusivismul moralist duce intotdeauna la un fel de dalto- 
nism În ce priveşte însemnătatea, chiar din punctul de vedere 
moral, a instituțiunilor, a condiţiunilor sociale şi politice, 

___ Nimie” nu e mai ușor astfel, decit a „răsturna filosofia“ lui 
Tolstoi, sau de a releva toate contrazicerile lui,—şi de aŭta vreme 
profesorii de filozofie şi retorică, sau chiar ṣi de geografic, se Inde- 
letnicese cu solemnitate să „distrugă“ pe Tolstoi, —dar fără rezul- 
tate apreciabile, 

în cartea despre Revoluţiune, de pildă, Tolstoi, în apelul 
cătră țărani, le spune acestora: nu vă răsculați, dar opuneţi re- 
zistența pasivă guvernului și legilor sale, refuzaţi-i recruți şi plata 
impozitelor, —și oricărui guvern, monarhic, constituțional sau re- 
voluționar, Dar chiar fn aceiaşi carte, în altă parte, după ce-şi bate 
joc de toate proectele de reformă agrară, propovăduește soluțiu- 
nea lui Henry George, —impozitid unic pe proprietatea funciară, 
pănă la absorbirea integrală a rentei, 

Pe de o parte, idealul lui Bacunin: o societate fără legi, 
fară impozile, fără guvern, întrun cuvint fără stat, In care 
Rusia s'ar disolva intrun conglomerat Tor coheziune de mari 
comune ţărăneşti, —pe de altă parte, o reformă agrară, bazată 
pe o reformă de impozite, şi care presupune un sfat, și încă 
centralizat |... 

i Dacă succesul propagandei anarhistului mistic din lasnaia 
Poliana ar fi atirnat numai de consecventa logică și sistemati- 
zarea gindirii, de mult, desigur, nam mii azit despre Tolstoi 
— apostolul creştinismului „primitiv*. 

Dar nu acolo este izvorul puterii sale, Soluţiile practice 
ale diferitelor probleme propuse de el interesează foarte puţin 
lumea admiratorilor săi, şi chiar pe Tolstoi insuşi, care le schimba 
cu o dezinvoltură uimitoare dintro zi intr'alta, 

„Sint indeferente pentru cei dintăiu aceste soluții, fiindcă ire- 
alizabilitatea lor şi ,  srivirea cu relele ce pretind a vindeca e 
vadită pentru cel mai mărginit ei mai solemn profesor de filozo- 
lie sau retorică; sint indelerente şi pentru Tolstoi însuşi, find- 


TE de EE NORI, "E 
ès ` ` + ak "8 


400 VIAŢA ROMINEASCA 


că, în fond, cl nu predică decii renovarea murală, ce trebue să- 
virşită inainte de toate în sulletul fiecărui om individual, şi 
poate fi urmărilă oricare ar fi formele exterioare de viată ; și 
odată ce această renovare e urmărită, ce-i pasă lui de toate so- 
luțiunile, dacă sint sau nu realizabile, ce-i pasă chiar de viito- 
rul Rusiei, sau chiar al omenirii întregi ? 

Practica anarhismului creştinesc primejlueşte existența Ru- 
sici, ca stat ? 

Dar, spune el ţăranilor; „Acest conglomerat numit Rusia, 
„departe de a fi necesar vouă, muncitori ruşi, constitue toc- 
„mai una din cauzele principale ale nenorocirilor voastre”!..... 

Prin desființarea căsătoriei, prin abstinența absoluta s'ar 
pune capăt genului omenesc ? 

Dar „pieirea genului omenesc nu este O idee nouă pentru 
„lumea de azi, ci pentru oamenii religioşi ea este o dogmă a 
„credinţii, iar pentru oamenii de ştiinţă —deducţiunea necesară din 
„toate observaţiunile relative la răcirea treptată a soarelui”)... 

Pentruce nu? 

Viaţa de Stat? ` 

Dar An ea „moralitatea cade tot mai jos şi mai jos, şi eroi 
„ai vremurilor noastre ajung tot cei mai depravaţi ca diferiți ` 
„Danton, Marat, Napoleon, Talleyrane, Bismark”... 

Filozofa şi știința ? 

O aberaţiune și pervertire morală, de la Piaton, Aristotel 
pănă la Kant, Spencer sau Darwin, cu sociologia lor, care nu 
are altă menire, decit a justifica ticăloşiile vieţii, cu „chiurasate, 
telegrafe, boambe, fotografie, căi ferate şi electrice şi atitea alte 
invențiuni stupide şi pernicioase“... 

Arta ? 

Dar numai criticii isnoranţi şi stricaţi se pot extazia „ile 
„creațiunile grosolane, barbare și adesea stupide ale anticilor ca 
„Solocle, Euripid, Eschile și mai ales Aristolan ; sau ale 
„celor noi—ca Dante, Tasso, Milton, Shakespeare ; în pictură de 
„Intre Rafael, de intreg Michel-Angel cu absurda lui Judecata din 
„urmă ` in muzică de tot Bach, de tot Beethoven“... 

Aceste violențe ne aduc aminte imprecaţiunile superbe ale 
proorocilor noștri naţionali, pe cari cu atita proiuziune hi pro- 
duce pămintul ţării noastre, dar, sind chiar la o parte toată 
distanța intre vre-un profet de suburbie şi o glorie mondială ca 
a lui Tolstoi, care va trăi şi cind de la toate cele 150 milioane 
de locuitori ai Rusiei nu va răminea decit o vagă amintire ` lå- 
sind la o parte că Tolstoi nu se rap nici pe sine („Sint cel mai 


„corupt şi mai rătăcit dintre toți... „Sint vinovat şi mizerabil, şi . 


merit disprețul obştesc*......); —în fond, pentru Tolstoi, toate vehe- 
menţele acestea nu servesc decit pentru a apela de la toate autorită- 
tile exterioare la torul suprem al rațiunii şi conştiinţii individuale. 

Vă aduceţi aminte: în „Inviere“ oamenii morali sint aceia, 
cari cred sieşi și trăesc după rațiunea și conștiința lor, iar tei 
imorali „cred altora* şi se supun hotăririlor străine, „obiceiurilor, 
tradiţiunilor, legilor". 


CONTELE L, N. TOLSTOI wi 


Credința în sine, judecata vieții şi a acțiunilor omeneşti nu 
după „autorități recunoscute“, ci cară pă wan şi E 
prie,—e singura cale de mintuire. 

„__ Tolstoi nu face excepţii, in realitate, nici măcar pentru Con- 
fucius, Buda sau Crist : deși vorbeste cu multă venerațiune despre 
ei, insă ji tălmâceşte și-i cerne, după cum îi dictează conştiinţă 
și rațiunea lui, 

Aici e taina puterii lui magice asupra sufletelor, 

i Fäcind apel la conştiinţa și rațiunea fiecăruia, el supune 
unei critice acerbe și Indrăzneţe toate „autorităţile, obiceiurile, trä- 
dițiunile, legile*,—şi oricit de nesistematica, oricit de puțin con- 
pre bre Şi Segoe A zindirea lui, în construcțiunile lui teo- 

ce pozitive, logica lui e și i ila î -i 
seri eee g de aramă, și implacabilă în puterea-i 

Nici un nihilist, nici cel mai feroce anarhist, un Max Stirner, 
An Bacunin sau un Kropotkin, în negaţiunea lor, nu merg pănă 
la consecinţile la cari adesea, — în numele creştinismului !— ajunze 
aristocratul şi visătorul blajin din Iasnaia Poliana... 

| Loate temeliile vieții noastre morale şi sociale, — statul, bise- 
rica, familia, proprietatea, —toate ideile curente de patriotism, de 
moralitate, de onoare, de justiție; filosofia și ştiinţa oficiala, arta 
noastră dominantă :— toate sint zeuduite sub loviturile nemiloase ale 
analizei sale. 

„ Rupind fără cruţare vâlul convenţiunilor şi prejudecăţilor 
egoiste, în dosul căruia vegetează conștiința adormită a „vieţii 
noastre civilizate” atit de mult vn de el, dezgolind toată putre- 
junea, toată nedreptatea, toată imoralitatea şi faţărnicia acestei 
vieţi, — Tolstoi ne aruncă acel strigăt de indignare şi durere ` 

„Aşa nu se poate, nu se poate, nu se poate trăi ir. 

Dar cum să trăim? 

„Din nenorocire, răspunsul, sau mai bine zis răspunsurile 
variate şi contrazicătoare ce ni le då, nu pe pat lumina în această 
privință... 

Reţetele, rind pe rind propuse de apostolul Noii Evanghelii, 
în adevar, nu pot satisface pe nimene, nu-l satisfac nici pe el 
insuș, şi de aceea, in febrila zvircolire a unui cuget ncastim- 
părat, se aruncă de la un panaceu la altul.. 

Nici o societate nu poate trâi pe temeliile pe cari voeşte 
să o aşeze Tolstoi, iar putrejunea celor vechi nu mai este ac- 
ceptabilă pentru conştiinţa deşteptată din amorţirea-i egoistă... 

In astfel de epoci de tranziţie, cind au murit vechii zei, cind s'au 
stins vechile credinţi, iar zorile unui nou ideal nu sau aprins 
incă,—conştiinţile obtuze şi voinţile timide fac apel la jandarmi... 

Dar nu învie morţii, nici zeii morţi, nici credințile stinse... 

Templul părăsit, altarul profanat în jurul căruia inchinătorii 
se adună numai prin puterea „brațului secular“, —nu pot servi 
de temelie vieţii morale. 

O societate, care ajunge in această stare morală, sau piere, 
se descompune, sau caută şi găseşte alte temelii pentru viaţa 


"mm 


mg er 


e, DE Ehe e H A 2 Ke b ech RS A: Lu 


HP VIAŢA ROMINEASCA 


ei morală, pe cari să le poată primi rațiunea şi conştiinţa ei 
trezită. 

Truda ai lupta unui lulian Apostatul veșnic vor fi zădarnice... 

Morţii să Ingroape dar pe morţi... 

De aici, puteți înțelege rolul adevărat al propagandei tols- 
viene. 

Nimene nu aude chemările lui patetice la „viaţa așezată pe 
pămint*, nu-şi insuşește „regula de neimpotrivire“, nu-l urmează 
pe calea ispăşirii prin abstinenţă, nu primește formula lui de re~ 
formă agrară, nici celelalte îndrumări variate spre rezolvirea cri- 
zei actuale. 

Dar groaznicile-i asalturi Impotriva tuturor „autorităţilor, o- 
biceinrilor, tradițiunilor, legilor*, toată critica-i destructivă, ser- 
vesle numai operei revoluționare, şi glasul său profetic pătrunde 
in sfere, face să se cutremure în mustrarea de cuget inimile, 
inaccesibile propagandei revoluționare obișnuite și... impune re- 
voluţiunea, ca o cerință, ca un imperativ categoric al rațiunii și 
al conştiinţii morale... 

Aşa dar, cu toată lupta-i nepregetată, de lungi decenii, impo- 
iriva revoluțiunii, Tolstoi, de sigur, contribue și el, și în măsură 
uriașă, la Ingrămâădirea acelor forje destructive, a căror explo- 
ziune amenință să dărime în curind vechiul edificiu al Sfintei 
Rusii, pravaslavnice, ţariste și feodale. Dar, tot aşa de sigur, zbu- 
ciumata lui căutare a cărărilor nouă nu găsește răsunet, și, din tot 
sistemul anarhismului său creștin şi rural, nici o pietricică nu 
e menită să servească la reclădirea din dărămâturi a Rusiei de 
mine... 

Destinul aruncă astfel o lumină tragică asupra acestui chip 
aspru şi înfricoşălor de prooroc biblic. 

Şi dind una din luptele lor pâtimaşe în jurul numelui aces- 
tui anahoret scirbit, retras In „pustie“ de oroarea războiului ci- 
vil, —elementele revoluţionare şi autoritățile clericale şi civile ne 
dau dovada că au putut ceti adevărul In cartea destinului... 


Şi mă gindesc, iarăşi, unde a fost arsă tâmiia înaintea aces- 
tei icoane litanice de răsvrătit, în numele rațiunii şi al conştiinții 
morale, impouiva tuturor convențiunilor şi prejudecăților egoiste!.., 

Ce noroc pentru omenire, că glasul rațiunii şi al conştiinții 
nu poate fi înăbuşit nici de stilistica crohmolită a superbelor 
„autorități“ de clopotniţă, nici de gingăvirea nearticulată şi ne- 
volnică a profeților de suburbie, nici de... mirtiturile de sub porți... 


C. Şărcăleanu 


Aë 


Cronica Artistică 


„Invăţămintul artelor frumoase“ 


In numărul de Mai al revistei „Convorbiri Literare“ d, Pangrati 
se ocupă de noua organizare a inväjämintului artistic, făcînd unele apre- 
cieri care trebuesc cit mai mult relevate şi discutate, mal cu samă că 
şi d-sa recunoaşte că discuţiunea „nu trebue să se oprească aci“, Ob- 
servațlunite d-lui Pangrati sint întrunite în trei capitole corespunzătoare 
celor trei principale modificări aduse vechiului regulament al Scoalelor 
de Arte Frumoase şi care sint: a) Despărțirea arhitecturii de școlile de 
Arte frumoase, b) Arta decorativă în şcolile de Arte frumoase şi c) Sec- 
tiunes normală pentru maeştrii de desemn secundar, Nu credem lipsit 
ce interes de a urmări aici concluziunile la care ajunge d. Pangrati, 
atunci cind dezvoltă, cu neobişnuită competență, chestiunile enunțate 
mal sus, 

Cu privire la prima chestiune, despărțirea arhitecturii de şcolile 
ce arte frumoase, aceasta mine pe planul al doilea, cind e vorba de 
rezultatul fina! ja care tinde organizarea învățămintului arhitecturii în 
primul rind, Ca folos practic, pentru această artă puţin import dacă Ar- 
hitectura e alipită pe lingă şcoli politehnice sau şcoli de Bele-Arte, 
tacă „Vederile Universităţilor” au permis alipirea arhitecturii la invăţă- 
mintul universitar, sau însfirşii dacă şcoala de arhitectură fințează cu o 
organizaţie aparte. Chestiunea ciştiză în importanță însă atunci, cind o 
raportăm la restul învățămîntului artistic, Ar fi fost bine pentru pictori, 
sculptori şi decoratori, dacă arhitectura făcea corp cu secţiunile de pic- 
tură, sculptură şi artă decorativă. Ar fl să cădem în exclamaţiuni stereo- 
tipe apreciind folosul pe care l-ar avea aceste din urmă arte, dacă pe 
lingă ele s'ar alipi învâțămintul arhitecturii, D. Pangrati însuşi mărturie 
seşte că şcoala de Arte frumoase din Peris e organizată în acest fel toc- 
mai pentru a permite ca elevii pictori și sculptori să profite de luminile 
unei arte, care pentru anumite considerațiuni trebue să fie consu. -iată de 
interes general, Nu-i locul aci să arătim care anume sint aceste consi- 
deraţiuni. În treacăt numal voi spune că, atunci cind în arhitectură so- 


Aot VIAȚA ROMINEASCA 


cietatea noastră va vedea mai mult decil o meserie sau, sub raportul 
estetic, Incă un prilej de destătare n ochiului, atunci numai se va fi in- 
ul arhitecturii. 
.. ie eier insă ia chestiune. Dacă încă soclul statuelor, decoraţiu- 
nea din tablouri şi în general aspectul intreg al operelor de pictură şi 
sculptură care apar la noi sint incomplecte, falşe sau banale, e tocmai 
pentrucă cunoştinţele arhitectonice “au rămas departe de cultura artis- 
tică a pictorilor şi sculptorilor, care, cînd au de a face cu arhitectura. nu 
ştiu să o scoată la capăt. Vorbim bine 'nţeles de arhitectura cu rol com- 
plimentar. Dar răul e şi mai adinc: De cite ori nu am văzut artişii de 
ai noştri că rămin jenaţi In faţa unei opere de arhitectură, pe care sint 
incapabili să o guste; aceasta e şi cauza poale pentru care cei mal mulţi 
din stipendiştii noştri asimilează atit de puţin în voiajurile ce je fac prin 
țări străine, 
in ceea ce priveşte folosul ce Jar trage arhitecţii din această co 
invšțare cu pictorii şi sculptorii, aceasta, după cum am mai spus, rămine 
pe planul al doilea. Puţină acuarelă, un desen ornamental, un modelaj, 
acestea sint prevăzute şi în programa şcoalei de arhitectură; cel mult 
apropierea pictorului ar putea înriuri asupra cunoştinţelor arhitectului în 
sensul unor aprecieri mai juste ce arhitectul le-ar avea de făcut asupra 
operelor de pictură. Nu odată am văzut arhitecţi, care judecă picturile 
numal după efectul mai mult sau mai puțin just al perspectivei. Dar 
aceasta e o chestiune de puţină importanță. În rezumat chestiunea s- 
ceasta s'a rezolvat şi s'a rezolvat In bine datorită d-lui Pangrati, care a 
propus—şi propunerea a fost admisă—ca pe lingă şcolile de Arte fru- 
moase să se prevadă „un curs de elemente de arhitectură pentm pic- 
toti şi sculptori”, 
inainte de a trece la arta decorativă, să ne oprim puţin la un 
punct nou în organizarea şcolilor de Arte frumoase, aşa numita secțiune 
comună. Noul program prevede, pentru orice candidat înscris pentru una 
dintre cele patru sau cinci secţiuni ale şcoalei de Arte frumoase, un 
curs inferior de doi ani, comun tutulor noilor înscrişi în secţiunile şeoa- 
lei, după absolvirea cărula elevul trece în „cursul superior”, adecă la spe- 
cialitatea pentru care e înscris în şcoală. Durata acestui curs obligator 
pentru cine se devotează învăţămintului artelor, este, după cum am ară- 
tat, de doi ani. Dar ce se învaţă la acest curs? Desigur primele noțiuni 
de desemn, de geometrie liniară şi în spațiu precum şi cunoștințele ime- 
diat indispensabile pentru a te îndruma în cariera artelor, care incepe de 
drept în cursul superior. Dar aceste cunoştinţi elevul le-a căpătat deja 
din liceu, căci altfel nu mai înţelegem rostul acelor maeştri, secundari pe 
care d. Pangrati îi doreşte şi uneori ii crede atit de bine pregătiţi pen- 
tru a preda îinvăţămintul desenului în licee şi nazii. Insuşi d. Pan- 
grati a cerut ca condiţiunile de înscriere să dă diploma de 7 clase 
secundare pentru candidat. Cu învăţătura şi metoda ce se pregăteşte a 


T y "DP "3 ` bé Wie: ,, ke, AA 


CRONICA ARTISTICA t05 


se da unui maestru secundar, pentruca acesta să lie D înălțimea mi- 
siunii lui, e de sperat că liceanul venit să se inscrie la şcoala de Arte 
frumoase, va îi fost deja stăpin pe cunoştinţele cerute in această sec- 
țiune pregătitoare. Atunci pentruce să mai încărcăm cu doi ani, anii de 
studii ai unui artist, sau, mai bine, care e necesitatea imperioasă a acestul 
curs inferior? Ort cu acei 7 ani de liceu elevul, care se zice că a învă- 
ai două ore pe săptămină desenul, nu şi-a putut asimila nimic din in- 
văţătura acestei, să-i zicem dezteritați, şi atunci nici un curs pregătitor, 
ca cel de care e vorba, nu îl va face apt de a înțelege rostul artei căreia 
se devotează, ori din contra elevul şi-a însuşit elementele pregătitoare la 
care a fost bine iniţiat de un maestri admirabil de pregătit pentru 
această misiune de Secțiunea Normală pentru maeştrii de desem se- 
cundar şi atunci ce va mai învăţa In „cursul inferior“ ? Faţă de propu- 
nerea d-lui Pangrati, care pretinde liceul întreg pentru un candidat la 
inscrierea sa In Invăţămintu! artelor frumoase, această chestiune a cursu- 
lui inferior e o reformă care nu-şi are justificarea. E un curs, despre cate, 
dacă nu se poale zice că e de prisos, nu corespunde Insă unei necesi- 
Dn. Elevul, care după cele arătate, nu mai e permis a-l crede novice, e 
drept să urmeze deadreptul unul din cursurile şcoalei, pictură, sculptură, 
gravură sau arta decorativă. Dar s'a părăsit ideia preconizată de d. Pan- 
grati, de a cere 7 ani de liceu unui elev care voeşie a imbrățișa cariera 
artelor, Studiile candidatului s'au fixat la cele căpătate în cele 4 clase 
de liceu. Chiar așa, ținind samă—să notăm aceasta—că elevul a fost 
bine pregătit de un maestru secundar trecut printr'o şcoală specială de 
profesori de desemn, am putea judeca de suficientă pregătirea elevului 
pentru învățâmintul artelor. E acest curs inlerior un fel de stagin, care 
în cazul de față îşi are locul mai mult la urma studiilor decit la ince- 
putul lor. Numai un singur fapt ar putea justifica acest curs comun: 
acela că, pe lingă cei înscrişi In condiţiunile permise, se strecoară și in- 
dividuatităţi fără de nici o pregătire şcolară, care uneori, fericită şi rară 
excepție, dovedesc aptitudini pentru Invățămintul artelor. Vom mai dis- 
cuta însă această chestiune, atunzi cind va veni vorba despre maeştrii 
de desemn, 

Acum să trecem la organizaţia secțiunii decorative. 

Această secțiune, una din cele patru din cursul superior, e menită 
să dea bunt decoratori, artişti, care, după cum dă a înțelege proectul, 
sint însărcinaţi să întocmească desenuri, compoziţiuni decorative, motive 
pentru artele industriale, In această privință proectul prevede clar că: 
„lucrările practice, adecă lucrările de arlă aplicată, se vor executa in ate- 
lierele şcoalelor superioare de arte şi meserii şi ale şcoalelor profesio- 
nate“, Aceasta e foarte nimerit. Mai tirziu bine "ateieg, cind statul se va 
gindi ia mari aşezăminte industriale, care vor fi pentru noi c:ia ceera 
sau este un Etablissement des Gobelins în Franţa, inființat şi dirijat Ia 


i 


406 VIAȚA ROMINEASCA 


inceput de pictorul Lebrun 1], lucrările decorative vor fi una cu atelie- 
rele unde se vor executa aceste lucrări, Dar aceasta cade intro ordine 
de idel, care deşi, în legătură cu chestiunea ce ne preocupă, îşi va avea 
oportunitatea mai tirziu. Cu privire la aceasta d. Pangrati crede a vedea 
o confuzie în proectul întocmit. Dag, cunoscină că arta decorativă cu- 
prinde numeroase specialităţi industriale, zice că n'ar putea fi vorba de 
„2 îngloba toate aceste specialități în şcotile de Arle frumoase”, şi mai 
departe că „arta decorativă profesională trebue organizată deosebit”, de- 
oarece în şcolile de Arte frumoase nu pot intra, decit decorațiunea pic- 
turată şi sculpturală. Bine "'nțeles că da; dar prolectul nici nu pome- 
neşte de aşa ceva; el zice clar: „lucrările practice ale secțiunii de arte 
decorative se vor executa în şcolile de meserii ete“. Aceasta poate fi 
considerat chiar ca un răspuns ta întrebarea d-lui Pangrati, care e a- 
ceasta: „Atunci ce tămine de executat în atelierele şcolilor pratesionale 
şi de Meserii 2.... Turnătorie, ceramică, țesătorie, broderie, dantele ? E lesne 
de înțeles, că o secțiune de artă decorativă nu eg o secțiune artistică 
industrială şi că deci cea dintăi e menită să producă numai compozițiu- 
nile, motivele decorative, pe care cea de-a doua, indicată aci prin şcolile 
de Meserii şi cele profesionale, le va executa, le va pune în practică, În 
felu! acesta se şi păstrează caracterul artistic al şcoalei, care trebue să 
formeze numai artişti decoratori pentru aşezămintele artistico-industriale, 
te, să nădijduim, vor înllori şi la noi. Această deosebire pare că e fä- 
cută în actuala secțiune de artă decorativă, de la şcoala de Arte fru- 
moase, unde se găsesc cursuri comune de artă deoparte şi un număr de 
ateliere de alti parte pentru confecţionarea incrărilor decorative. D. Pan- 
grati, vorbind de această secțiune, zice că ea „va putea deveni secția de 
artă decorativă prevăzută în proect* şi partea a Coua să constitue acele 
ateliere profesionale cu maeştrii pentru lucrările practice, profesori de 
desemn, conzpozițiune şi elemente de istoria artelor, cu specială aplicare 
la artele predate în şcoală, Credem că era deajuns ca aceste ateliere 
profesionale să rămie cela ce trebue să fie: simple fabrici şi eventual 
simple uzine pentru fabricarea obiectelor dapă modele şi indicaţiuni 
date, Nu vedem şi aici necesitatea profesorilor de desemn, de compo- 
zițiune şi istoria artelor, Aceste cursuri sint predate în secțiunea decora- 
tivă, în şcoală. De aici vor veni proectele, motivele sau comporițiunile 
pe care maeştrii le vor primi mediscutate spre execuţie. De acela ne pare 
şi exagerat dezideratul d-lui Pangrat! ca „lucrătorul artist să ştie şi să 
compună, căci acelaş lucrător—după cum explică d. Pangrati—foaste rar 
va avea de aplicat desemne concepute da altul, de un artist-plictor*... 
Dar atunci care e rostul gcoalei de Artă decorativă ? Ce se va face acolo, 


1) Această instituție artizticn-inânslriala corespunde exnet eporvi 
eind in Franţa s'a separat nria do indnstrie, Inflințindn-sa aparle np act- 
scară * ü de pictură și aculpteară, iar pe de alta stabilimente artistico- 
ndu e. 


R i TAT" F 
Ka 


CRONICA ARTISTICA 47 


dacă nu compoziyiuni şi motive, pe care !ucritorul din atellerete alipite 
pe lingă această secțiune sau cel din şcolile de meserii şi profesionale 
—cum prevede Droecul Je vor executa, 

lată acum şi organizația secțiuni! normale pentru maeştrii de 
desenn secundar, 

Pentru recrutarea maeşirilor de desemn şi caligratie, proectul pre- 
vede acelaş curs comun, plus unu! de pedagogie a desenului. Aşa incit, 
după cum prea bine observă d. Pangrati, maeștri de desemu se vorte- 
cruta dintre absolvenţii a 4 clase secundare, care vor fi trecut pe laa- 
ceste cursuri, Cu chipul acesta, ca rezultat al reformei celel nouă, situa- 
iunea maestrului de desemna In raport cu a celorialți profesori secun- 
dari nu e mai superioară celei vechi; din contra ca reduce insemnăta- 
tea maestrului de desemn şi a cursului său la atit cit titlurile unu! ase- 
menea thaestru îi dă drept, adecă o siiuaţiune didactică inferioară, su- 
sceptibilă de a nu D luată în samă, De acels, pentru a corespunde ve- 
derilor din acest articol cit şi pentru a nu regreta cu d. Pangrati pe 
foştii maeştrl, absolvenţi ai şcoalei de Arte irumoase, „adesea artişti de 
O reală valoare“, ar îi fost de dorit ca această secțiune normală a mseg- 
trilor secundari să fie o şcoală compiectă, unde candidatul să urmeze de 
la înscrierea lui pentru această carieră şi numal pentru ea. Secţiunea 
aceasta să fie organizată în măsură egală ca siudii şi durată, absolut ia 
fel ca şi celelalie secţiuni, pictură, sculptură şi artă decorativă, şi chiar 
arhitectură, constituită în şcoală aparte. Aceasta peniru a da o pregătire 
superioară maestruiul de desem, care să-l dea dreptul la o considers- 
tiune pentru dinsul şi cursul său, egală cu acela ce se datoreşie prote- 
sotului secundar. Cu modul acesta, avind a face cu absolvenţii unei sec- 
Hunt sau şcoale egale în studii şi durată cu celelalte secțiuni, se inde- 
pârtează răul relevat de d. Pangrati, ciad spune la modificarea făcută la 
sensul protestării d-sale cu privire ła pujina pregălire ce se dă maeştri- 
lor, cînd el vor îl recrutaţi numai din cursul comun: „Viitorii maeştri 
—zice d-sa—se vor recrula printre geirrt (modificarea prevedea o 
irecventare de 2 anl a uneis din secțiunile speciale ale şcoalei) secţiu- 
nii seperioare ctc.* Totdeodată ar dispărea şi aliniatul că „numai pentru 
şcolile profesionale şi de meserii, maeşiii se vor recruta din absolvenţii 
secțiunii decorative“, Adecă pentiure ? Elevul licean, chiar dacă el nu 
e destinat de fapt unei meserii sau prolesiuni, nu trebue să fie iniţiat 
dz un proiesor, cate să fi trecut printr'o secțiune decorativi ? Chestiunea 
aceasta nieșiiă a ÎL discutată serios, cu atit mai mult cu cit d, Pangrati 
propane o soluțiune, care nu ni se pare cza mal indicată, 

D. Pangrati zice ci: „maeştrii de desemn nu trebue să De artişti pic- 
tori, ci desenatori înainte de toate”, şi mai departe „că maestrul de desemn 
trebue să fie un desenator aprofundat şi o asentenea pregătite nu şi-o 
poale căpăta decit în şcolile de aritilectură“, părere ce impinge pe autor la 
concluzia că şecala normala de desemn şi caligralie nu trebue alipită 


Aus VIAŢA ROMINEASCA 


pe lingă şcolile de Arte frumoase, ci pe lingă aceia de arhitectură, Ho- 
tărit : convingerea d-lul Pangrati este că „numai desemnul linear, de- 
senul ornamental, modeiaju!, lavicul, desenul de schiţe şi acuarele tre- 
bue să formeze pregătirea lor tehnică“ etc.. (studii ce se fac deja în 
şcolile de arhitectură), Pentru a ne ralia ta această părere, ar trebui ca 
dintru început să ne restringem vederile la atit cit ele incap în cadrul 
unor convingeri, unor comentarii cunoscute cu ani mai înainte şi repu- 
tate ca singurele folositoare în materie de pedagogie 3 desenului, E 
drept că, pentru actuala organizaţie şi chiar cea din noul program, pă- 
merite d-lui Pangrati sint oportune. Dar... pentru motive ce le vom ex- 
pune aici, găsim că predarea desefului lincar nu corespunde unui re- 
zultat practic, Pentruce această pierdere de vreme, unită cu această preşală 
de a pune pe elev să se muncească cu desenuri, din a căror învăţare 
nu-şi va asimila nimic bun pentru spiritul său, ce trebue să île ținut 
deştept pentru lumea reală, pe care încă de pe bâncile şcoalei, într'o 
combinaţiune de linii să înveţe a o cunnaște ? Sforțările ideilor moderne 
tind tot mai mult la cunoaşterea celor ce ne înconjoară tocmai pentru 
a ne facilita existenţa noastră în lumea reală. Nimic mai simptomatic 
pentru aceasta, şi în legătură cu chestiunea de față, decit revoluţiunea 
ce s'a operat în stilistica decoraţiunii care nu a fost mai reală, mal evo- 
catoare a humel dinafară ca în decorațiunea modernă. Deta combina- 
tiunt fantastice de linii, frumoase ce-i drept—din decoraţiunea greacă, nu 
şi cea egipteană cu motive atit de reale—, dela destăşurări greoae de 
frunze în jurul unor cupe sau din trupui unor ființi fantastice, sirene, 
mascaroni, ete, motive caracteristice decoraţiunii stilului Ludovic al XIV, 
stilistica decorațiuni a ajuns la realismul din decoraţiunea modernă, unde 
în fiecare motiv citeşti un obiect din lumea realt, Cu alte cuvinte, po- 
trivit unor idei de progres, stilistica decorațiuni a evoluat la aceia ce 
este astăzi: reprezintări de forme exterioare, reale, stilizate prin cea mai 
frumoasă reunire de linii. Unde deci işi mai are rostul acele combina- 
Vuen lineare reci, impasibile, care nu sputi nimic şi care se fac astăzi în 
şcolile secundare, Ce va folosi elevul din aceste întortocheri de linii, 
din această migăleală a unor supratețe inerte, mute P... Dexteritate ? Dar 
aceasta este, poate fi un scop? ŞI dacă este, care e insemnatatea Ini? 
Nu am înțeles şi nu voi înțelege niciodată rostul nici unuia din dese- 
nurite lineare expuse la sfirşit de an în sala Liceului Lazăr. O muncă 
inutilă pentru bietul elev, care ca un papagal a spus şi el aceia ce la 
învățat profesorul, şi din care el nu a profitat nimic. Să învăţăm pe elev 
altceva : să-l punem în fericita stare de a înţelege lucrurile ce-l incon- 
joară, un obiect, o ființă. Aceasta, dovadă că el, elevul, e în stare să fe- 
prezinte un lucru real, care ate o justificare în lumea reală, l'ar umplea 
de bucurie şi l-ar face mai plăcut învăţimintul desenului, care, cu modul 
acesta, şi-a ajuns scopul pentru care e instituit, acela de a forma firea 
elevului, a-l aduce în stare să înțeleagă rostul celor ce-l înconjoară, 


CRONICĂ ARTISTICA III 


scop la care tinde absolut şi celelalte materii predate în şcoală ` geogra- 
fia, zoologia, botanica ete. Şi numai astfel desenul îşi justifică impor- 
tanța pe care de altfel i-o atribue și d, Pangrati. In Franţa incă din şco- 
liie primare elevul capătă suficiente noţiuni de desemn după natură, 
tocmai penlrucă s'a găsit că acest desen contribue la formarea copilu- 
lui. Acolo, institutorul e ţinut prin lege să posede complecte cunaştinți 
de desemn, să ştie chiar să deseneze el însuşi corect, Aceasta e chat 
una din condițiunile prevăzute la examenul de capacitate pentru institu- 
tor. Şi—cine ar crede—că la un astfel de examen, proba de desemna 
după natură „e eliminatorie“ !). Cu alte cuvinte un institutor, care nu 
cunoaşte desenul pentru a învăţa pe elevii cursului primar desena! după 
natură, e considerat ca incapabil de a funcționa ca institutor. Aspră lege; 
dar cit de mult corespunde ca unei necesităţi reale, Nu e locul aci să 
srătăm influenţa ce o are desenul după natură asupra spiritului în for- 
matie a şcolarului. De aceia—pentru a reveni la chestiunea noastră, cie- 
dem că maestrul de desemn nu trebue să fie aceia ce voeşte d. 
Pangtali : un desenator aprofundat, care să predea desenul linear, de ot- 
namente, schiţe, laviul ş. €, l; şi prin urmare secțiunea normală pentru 
maeştrii secundari nu trebuc organizată pe lingă şcoala de ashitectură, 
Concluziunea se impune deci: O astfel de şcoală de maeştri trebue să 
funcționeze ca o secțiune aparte, după cum am arătat, unde viitorul mats- 
tru să înveţe mal puţin decit un pictor şi mai mult decit un desenator, 
acela ce trebue să ştie pentru a preda desemnul potrivit cu importanţa 
ce į se atribue. iată incă odată pentruce ar fi superiluă aşa numita „sec- 
tiine comună“, înfiinţată se pare mai mult pentru maeştrii de desemn, 
si totdeodată cum se înlătură nonsensul ca numai maeştrii pentru şcolile 
de meserii şi şcolile profesionale să fie absolvenţi şi ai secţiunii deco- 
tive, —o inegalitate şi un prilej de jignire pentru cea dintăi categorie 
de maeştri. Ni se va obiecta însă că „desenul linear” este de fapt şi o 
inițlare în naţiunile generale de arhitectură, noţiuni tehnice sau artistice, 
şi că aceste noțiuni, pe cate un maestru va fi obligat să le predea ele- 
vului, pot îi căpătate mai bine şi mai sigur într'o secțiune alăturată la 
şcoala de arhitectură, după cum a arătat d. Pangrati, Dar, datorită tot 
d-sale, s'a prevăzut „un curs de arhitectură pe lingă pictori şi sculptori”, 
curs ce s'at extinde şi asupra secțiunii maeștrilor de desemn, care, cu 
modul acesta, vor putea şi el să înveţe pe elevi, simultan cu desenul 
după natură, ce e un ordin de pildă, sau deosebirea dintre un arc ogi- 
val şi un arc arab. Aşa incit acest desemn linear, despre a cărui utilitate 
ne-am pronunțat oarecum, va intra totuşi cu o parte complimentară însă 


1) „La connaissance au moios ¿élémentaire du dessin est exigèe 
aujourd'hui de tous les aspirants sux brevets de cupaciié de l'enseignement 
primaire. Bon gré, mul gré, que ces candidats solent on ne soient pas 
doués d'an penchant apécial pour cet art, il leur en faut subir ane épreuve, 
st cette éprouve est éliminatoire, E. Forel, Guida pratiqua de perspective 
ei de dessin p 2, „avertissoment”. 


WT "2 a 


An VIAȚA ROMINEASCA 


în studiile maestrului de desemna, care întăi de toate trebue să cunoască 
bine desenul după natură, nu cel liniar, Afară de aceasta, un maestru 
secundar, care a absolvit cursurile unei secţiuni complecie, egală în studii 
şi durată cu celelalte secţiuni, nu mai e un „neisprăvit*, după cum a 
arătat d. Pangrati, care să fi trecut „cursul comun“ plus o frecventare de 
2 ani ai uneia din secțiunile superioare. El va fi căpătat, potrivit progra- 
mului secţiunii sale, cunoştinți suficiente de istoria artelor, de anatomie, 
perspectivă, artă decorativă, arhitectură, etc, care vor face din el un 
maestru luminat, bine pregåtit pentru misiunea lui, 

In privința celor 7 clase de liceu, condiţiune preconizată de d. 
Pangrati pentru a fi înscris în şcoaleie de Arte irumoase, aceasta este 
o chestiune, care, dacă s'a rezolvat în prevederile vechiului program, nu 
exclude şi eficacitatea propunerii d-lui Pangrati, care e alarmat şi d-sa 
de infima pregătire didactică a maestrului secundar, Vorbim bine 'nțeles 
de maeştrii de acum, care cei mai mulţi nu au nici cele 4 clase secun- 
dare, Nol personal am avut prilejul să constatăm cit e de scoborit ni- 
velul cultura! al acestor maeştri, tocmai din cauză că nu posedau nici 
aceste 4 clase secundare. Dar aşa, cu respectarea in viitor a acestei con- 
dițiuni, e de sperat că maestrul de desemn, mulţumită trecerii sale printr'o 
secţiune normală cu o organizație deosebită, să ajungă a nu mai îi con- 
siderat „inferior® profesorilor secundari. Condiţiunea celor 7 clase (adecă 
8, fiind vorba de liceul complect), este susceptibilă de următoarea obiec- 
ție: O pregătire şcolară de $ ani dă dreptul, cum e şi firesc, unui ab- 
solvent de liceu să-şi caute o carieră cu mult superioară în avantaje 
morale şi materiale carierei de profesor de desemn şi caligrafie. Altfel 
propunerea d-lui Pangrati merită destulă consideraţiune. Ea are avanti- 
jul că ar promova deadreptul stima pentru maeşirii secundari, fără să se 
aştepte iormarea lor într'o şcoală specială sau pe cale autodidaciică, Să 
mu disconsiderăm Insă nici pregătirea de autodidact, care adesea nu nu- 
mai că egalează pe cea oficială, dar chiar o întrece. Experiențele o do- 
vedesc zilnic; şi experiențele dovedesc un lucru şi mai caracteristic: 
anume că această pregătire de autodidact ajunge să întreacă uneori pănă 
şi pregătirea tehnică a unei profesiuni de resort, lăsind cu mult mai 
prejos individualitatea cu..urală şi profesională a celor titrați. Şi în a- 
ceastă privință sint şi printre cei care corespund condiţiunilor dorite de 
d. Pangrati, sint chiar arhitecţi, care, nu numai că au educaţie culturală 
scăzută, dar chiar dau dovadă şi de-o ignorate a profesiunii lor. Sint 
însă acestea, „pilde exceptionale“, care, în raport invers, corespund cu 
acele pe care d. Pangrati le-a găsit printre artiştii sau maeştrii de desem 
neabsolvenţi ai liceului, adecă artiştii sau actualii maeştri de desemn a 
caligrafie. Dar—fiindcă veni lar vorba—să examinăm şi chestiunea cali- 
grafiei, această dexteritate conexată cu desenul, 

Nu odată ne-am gindit la importanţa in şcoală a acestei pure 
dexterităţi, importanţă ce departe de a egala pe aceia a desenului, nu e 
justificată aproape defel. Caligrafie... scriere frumoasă, sertere, aptitu- 


Monăstirea Probota, vedere generală. 


Biserica Monăstirei Probota, dinspre S.V, 


Dapă totagratiile diul St. Petrestu 


Viala Nmninetint. 


Biserica Monăstirei Probota, dinspre S.E. 


Zidul înconjurător și tarnal 
dinspre N.E. 


Reproducerea oprită Vinja Romrinenecă 


Interiorul bisericei Turnul dela intrare 


Cinpotniţa 


Monăstirea Probota. 


spui foi 


Hopruducerra opriti 


“ude en1zagfpe dan 


Glo.) DA4DSDOOM GI AOW 


premna viet 


Lg 


V CRONICA ARTISTICA At 
—————— aaa LASU bie 


dine de a face iliere frumoase, aptitudine pe care o posedă orice sim- 
piu ins şi pe care acesta, dacă o posedă, nici nu mai are nevoe să o 
înveje—, tot aşa după cum ea lipseşte unui om cu o altă chemare şi 
care se poate dispensa prea bine de meşteşugul de a scrie irumos, pe 
care, dacă nu-l posedă ca un dar natural, nici nu-i poate Inväja. Am vã- 
zul tineri, care fără de nici o şcoală, oameni care n'au căpătat nicio lec- 
iune de caligratie, cum de pildă sorgen) de compănii, aşa numiții 
„Îutieri”, care scriu cu o îndeminare şi cu 0 eleganță în scris uimitoare 
pe cită vreme—pentru a lua un exemplu tot din oştire— „marele Na- 
poleon" seria atita de râu, atita de stingaciu, încit scrisul lui—un scris 
rar şi neregulat—era subiect de observaţie, pentru grafologi bine "mteies, 
Şi lucru ciudat: oricită osteneată şi-ar da cineva, oricite lecțiuni ar lua, 
nu ar putea face nici o literă frumoasă, dacă pentru aceasta nu posedă 
o aptitudine naturală, Zit „curias*, deoarece nu tot acelaş lucru se'n- 
timplă cu desenul, care se poate invăţa de orişicine după oarecare 
muncă cu metodă, E în firea noastră să ştim a intoarce cu grajie un 
oval sau bucla unei litere, tot aşa după cum avem înclinări spre anu- 
mite gesturi sau mişcări de cochetărie, de supleță, sau din contra de ri- 
giditate, de stingăcie. Avem deci a face cu o chestiune de temperament, 
nu de talent, şi pentru aceasta nici nu poate îi vorba de o disciplină a 
temperamentului, cum ar putea fi din contra o disciplină a talentului zm 
pictură de pildă—care trebue să fie supus la acela ce numim școală, 
pentru a putea da roade. Urmează dela sine deci, că a încerca să ine 
veji pe cineva caligrafia e contra naturii. Experienţa vine şi aci să-şi 
spue cuvintul hotăritor. O împrejurare m'a făcut să cunosc deaproape un 
caz. Într'un examen de capacitate pentru caligralie şi desen, toți candi- 
dall care reușiseră la desen, un număr de 30--40 absolvenți ai şcoale! 
de Bele-Arte, căzuseră la caligrafie unde, ca pentru specialitate secun- 
dară, reușiseră numai 6—7 inşi. Comisiunea, desigur cei ma! mari cali- 
grafi ai ţării, a găsi! că numai 6—7 inși din cei aproape 40 de candi- 
daţi, toţi absolvenţi ai şcoalei de Arte frumoase, știau caligrafia! Ce 
păcat... pentru biet candidaţi, care vedeau că le scapă catedrele locmal 
din pricina imposibilității firești de a trage un oval cu grația şi ele- 
ganja cerută de ştiinţa caligraiiei,—dacă poate fi vreuna, Se Sie că ca- 
ligratia constitue, în dispoziţiunile examenelor de capacitate, specialitate 
secundară, conexată la specialitatea principală a desenului, Aşa incit 
SOU absolvenți ai şcoalei de Arte frumoase, desenatori încercaţi, unii 
din ei chiar artişti de valoare, se vedeau lipsiţi de catedre A. Deşi-—să 
se noteze, aceşti absolvenţi, vrind nevrind, şi pentru trebuința cauzei, tn- 
văţaseră pe de rost regulile şi prescripţiunile din caetele de catigratie, 
care însă nu le-a folosit, după cum am văzut, la nimic, 

Raportindu-ne la viaţa practică, caligrafia își pierde şi mal mult 
din importanţă. Invenţiunea maşinelor de scris dă şi ea o lovitură scri- 


A ACT Ma et 


AD AË, vk, däi 
E ts E WS J 
e 4- Gate? 
Ai ENER Ge GE ERREEN 
SA E en e E i 


i} in urmă am nfat cb examenul acesta s'a casat, 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


sului cu mina. E sigur, că atunci cind aceste maşini se vor perfecționa, 
cind vor avea caractere elegante pentru maşini de dimensiuni mai mari, 
nu va mai fi nevoe de scriere frumoasă, Pentruce dar să silim elevul 
de liceu să scrie caligrafie, şi să-l silim, după cum am arătat, în contra 
firii lui, să cercăm imposibilul, inutilul, cu alte cuvinte ? Aceie citeva ore 
mai bine ar fi date desenului cu mina liberă, sau chiar într'o măsură 
mai redusă, desenului linear cu aplicaţiuni la viaţa practică. Deja pro- 
grama şcolilor secundare o elimină din cursul superior, desigur ca inu- 
Cu. Aşa fiind, ar îi cu cate să se desființeze acest curs dela şcoala de 
Arte frumoase, unde să liințeze numai cursurile pur de artă. Caligrafia 
trebue să rămină afară de invăļămîntul artistic, sau ce! mult să formeze 
un corp aparte, dar iarăşi nu aici, cu celelalte „grafii“, stenogratia, dac- 
tilografia, etc. Tot astfel urmează a se lua din spinarea unul candidat 
la o catedră de desemn această „specialitate secundară“, Cu timpul 
pierdut pentru învățatul caligrafiei s'ar întări metodica sau pedagogia 
desenului, pe care în Franţa îl vedem încă din clasele primare ca fiind 
considerat de o importanță netägădgită, 


Spiridon Antonescu 


— Mânăstirea Probota — 


La 31 August trecut a fost serbare mare la M-rea Probota. Sa 
aşezat la loc de cinste, în interiorul bisericei, piatra ştirbită şi pribeagă 
de pe mormîntul mamei lui Ștefan cel Mare, Strămutată din vechea 
bisericuță din vale, această piatră se află pănă acum aruncată în curtea 
mănăstirel, Azi o lespede nouă, pe lingă cea cu slovele învechite, va 
aminti tuturor cari vor pişi în acest locaş pe muma marelui nostru erou, 
Şi cu această faptă pioasă se incheie o ultimă parte a serbărilor în o: 
noarea marelui voevod moldovean. 

Cu prilejul acesta s'a mai atras atențiunea asupra M-rei Probota, 
una din cele foarte interesante şi caracteristice ale Moldovei. Din feri- 
cire ea este încă bine conservată, şi, deşi părăsită de călugări, nu are 
înfăţişarea unei ruine. Biserica, mai ales, produce o impresie foarte im- 
punătoare cu Imprejmuirea ei de cetate întărită. De departe se distinge 
pătratul de ziduri mari, cenușii, deasupra căruia răsar turnurile albe, ale 
hisericei şi clopotniţei, 

Intemelată e mănăstirea de Petru Rareș la 1530). Eaa inlocuit 
o mănăstire mal veche, probabil a lui Alexandru cel bun, ce se numia 
la început St. Neculai din Polana Siretului. Mai tirziu numai | s-a dat 
numele de Probata, ce însemnează înftățire, care în urmă sa pretă- 


1) Istoricul Manăstirei în Melchisedec: Notițe istorice şi arheo iee 
adunate de pe la 48 mânăstiri și biserici antiee din Moldova. Buc, 1835; 
132. Inseripţiile siot Inate după lorgu : luseripţii din bisericile Rominiei; 
L p. 50—62. Vezi de acelaş şi: Sate și monastiri din Rominia nt şi urm. 


CRONICA ARTISTICA +13 


cut In Probota, cum |se zice şi azi. In locul clădirilor vechi, Petru 
Rareş a ficut biserica actuală „de iznoavă ca mai ghizdavă şi mai im- 
îrămgată“ după cum spune Mitropolitui Dositei, unul din ctitorii monas- 
trei. Deşi atinsă în mai multe rinduri de foc, lotuşi biserica ne-a rămas 
păstrată întreagă în forma ei primitivă, afară de mici alterări prin repa- 
rațiuni vechi, 

Piezintind tipul clădirilor moldoveneşti din epoca cea bună, a- 
ceusiii biserică merită o descriere ceva mai amănunțită din punct de ve- 
dere architectural. Spre deosebire de bisericele muntene, la cari se per- 
petuă influenţa orientală, cele din Moldova prezintă atit în plan cit şi 
in ornamentaţie forme deosebite. Acl se resimte influența occidentală. 
Arta gotică în special a avut o mare înriurire asupra desvollărei archi- 
tecturei moldoveneşti. Aceste împrumuturi se explică prin apropierea 
şi relaţiile strinse ce legau Moldova cu Polonia şi Ardealul, unde mo- 
numenteie gotice se găsesc din belşug. Ele n'au fost însă imitate în mod 
servil. Meşterii moldoveni au împrumutat diferite elemente din arta a- 
pusană, cari s'au transformat însă prin aplicaţia nouă la templele orto- 
doxe, la cari predomină influența bizantină, Din amestecul acestor două 
stiluri cu totul diferite, s'a născut un alt tip deosebit, care constitue sti- 
"ul moldovenesc, cu caracteristicile sale proprii. Variantele acestui stil 
sint numeroase. Bisericile unui veac sau chiar ale unui voevod se de- 
osebesc lesne prin particularități caracteristice unel epoce sau unui anume 
Domn. Deşi sedus la regiunea destul de limitată a Bucovinei şi Mol- 
dovei, acest stil este totuşi reprezentat prin o mare mulţime de exem- 
plare, foarte diferite între ele. Evoluţia stilistică a fost repede și simți- 
toare, Intre bisericuţa cea simplă a lui Alexandru cel Bun din Rădăuţi 
şi splendida biserică Trei-Erarhi a lui Vasile Lupu din laşi, deosebirea» 
este enormă. Planul gencral este însă acelaşi, amplificat şi mărit numai 
şi întromusețat mai ales prin adaosuri ornamentale de o bogăţie din ce 
în ce mai mare. Tipul intermediar între cele două extreme îl reprezintă 
şi biserica dela Probota, care se aseamănă cu cele peste patruzeci de 
biserici ale lul Ştefan cel Mare. 

Ca proporţii, mai toate aceste biserici, caşi cea dela Probota, au 
lungimea egală cu de irei ori lărgimea lor. E influenţa vădită a tem- 
plelor gotice; căci forma crucei, caracteristică bisericei orientale, dispare 
astiel Ja unele; iar la itele e foarte slab indicată prin sinurile naosului. 

Condiţionată de forma mal mult lungă decit pătrată a clădirilor, 
Impărțirea interioară se deosebeşte de asemeni de a bisericilor munte- 
neşti. Din acest punct de vedere precum şi a altor amănunte, variantele 
sint foarte numeroase, 

Ne vom opri deocamdată la descrierea bisericei dela Probota, care 
ocupă aproape locul de mijloc în evoluţia acestui stil. Planul ei estea 
unul dreptunghiu, larg de 10 m. şi lung de 30 m., care se lărgeşte la 
Răsărit prin cele două abside laterale şi se încheie prin absida poilgo- 
nală a altarului, Atit la cele două unghiuri ale zidului apusean, cit şi de 


su VIATA ROMINEASCA 


cele două părţi ale absidelor se altă cite un contrafort Un al 7-lea suš- 
ţine zidul răsăritean al altarului. Acest din urmă contratort e de propor- 
ție foarte redusă, ridicindu-se numai pănă la baza fetestrel, Scopul los 
organic este de a susține zidurile contra presiunii prea marl a bolților. 
in acest sens rolul lor este bine înțeles în stilul gotic, de unde s'au 
imprumutat, și unde se explică nevoia de sprijin ce nu arcurile cn așa 
de mari deschideri ale acelui stil, In bisericile moldovene însă, cu zi- 
duri foarte groase—de cele mai mulie ori de peste 1 m.—şi cu bolji în 
genere cu o deschidere foarte redusă, asemenea întăriri par a fi un e- 
lement introdus mai muit din punct de vedere decorativ decit construc- 
tiv. Contraforţii bisericilor moldoveneşti constitue una din deosebirile ca- 
racteristice acestui stil față de construcția muntenească, în care Foie 
iind mult mal mari, el ar fi mal lesne expiicabili. 

La bază, întreaga biserică repauzează pe un soclu larg de piatră, 
care, în cazul nostru, poate servi chiar de bancă. Suprafaţa zidurilor 
longitudinale pănă la proeminenta absidelor este netedă şi a fost pro- 
babil acoperită cu picturi. In partea superioară, la oarecare distanţă sub 
cornișă, se prolilează un şir de ocniţe mici. Şirul lor este indoit fa 
abside şi altar; iar subt acest al doilea rind se întind pănă ia soclu alie 
arcade rotunde şi strimte, determinind feţele poligonale ale proeminențe- 
lor absidelor. 

Intrarea în biserică se face acum numai printro singură uşă in 
laturea sudică, Pridvorul avea însă la inceput cite o încăpere de fie- 
care parte; cea dela Nord e acum zidită, Deasemeni au fost astupate 
cele patru mari ferestre din zidul apusan, ale căror contururi şi stiipi 
despărțitori se pot încă bine distinge în tencuiala posterioară. Atit ar- 
turie Intrării cit şi ale ferestrelor zidite sint în ogivă, 

Pe zidul exterior, la dreapta, deasupra uşii de intrare, e prinsă în 
zid o lespede de piatră cu o inscripţie în limba siavonă, care—după 
lorga—sună astfel : 


„Cu vrereu Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvirșirea 
Sfintului Duh, iată eu robul stăpinuiui misu Isus Hristos Io 
Petru Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn - ţării Moldovei, 
fiui lui Ştefan Voevod cel bitrin, a binevoit Domnia mea cu buna 
mea voie, în al patrulea an al stapinirei (mele) impărătesti {sic}, 
a zidi acest hram întru numele arhierarhului și făcătorului de 
minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore, in anul 7038, Oct. 


Bolta pridvorului e cilindrici. Din pridvor pătrundem printro ușă cu 
chenar foarte bogat profilat, în stilui gotic, în tindă sau pronaos. A- 
cesta prezintă două bolte semisierice ce se succed în axa longitudi- 
nală a pbisericei, Calotele sint mult mai reduse decit prima deschi- 
dere sferică mulțurmită unui îndoit şir de pendentivi suprapuşi. Această 
primă încăpere, lungă de 8.40 m, pare împărțită prin pilastrul cel trilobat, 
care pornind de la o bază de piatră foarte frumos ornată se ridică 
de-alungul zidului, servind ce separaţiune între bolțile tavanului. De 


| 


= 


RK? Zeg? weg 
e 
e 


CRONICA ANTISTICA 45 


fiecare parte a pronaosului sînt cite două deschideri mici care intocuese 
ferestrele mari cu ogive ale căror contururi se disting de asemeni. In zi- 
dul răsăritean, gros de 1.20 m. se aili uşa cu un chenar bogat ce se 
vede în pianul al doilea din fotograñia alăturată a interiorului, 

Din pronaos trecerea nu se face direct in naos. Între aceste două 
e intercalată o nouă despărțire, care servea de tezaur sau, în alte cazuri, de 
mausoleu al ctitorilor. Asemenea încăperi intermediare deşi nu generale 
se mái găsesc totuşi la multe alte biserici; una identică e la Solca, în 
Bucovina. În mausoleul dela Probota se altă în dreapta mormintul cti- 
torului şi al soţiei sale. Ambele acoperite cu lespezi de marmoră cu che- 
narul compus din caracterele frumos săpate ale literilor slavoneşti, lar în 
mijloc arabescuri florate bine combinate. Pietrele cu inscripții incom- 
plecte par a fi fost pregătite de însuşi ctitorii, după moartea cărora ni- 
menl nu a mai avut grijă să implinească lipsurile scrierei, Lespedea 
Vocevodului mort la 1546 sună astfel: 

[Această groapă e a] iubitoru- lui de Hristos robul lui Dumne- 
zeu Jo Petru Voevod, fiul bătrinului Stefan Voevod, care [s'a strămu- 
tat la aceste] lăcaşari şi la veşnicele lăcașuri ; vesnica lui pomenire”. 

Cam acelaş e şi textul de pe mormintul soției lui Petru, Elina, fiica 
Tarutui Despot, moartă în 1552, 

Incâperea nu are mai mult de 4.85 m.; bolta ci este joasă şi ci- 
lindrică şi deasupra ei trebue să fie ascunzătoarea tezaurului, La zidul 
dinspre răsărit s'o alipit o parte dintr'o timplă, probabil! una mai veche 
a altarului. Prin adaptarea ei la acest loc strimt, timpla a fost tare stin- 
giherită. Pictura este in această încăpere toată nouă, Cite o fereastră de 
fiecare parte luminează această cameră mortuară, O uşă, al cărei chenar 
săpa! nu se vede decit in parte, acoperit fiind de timplă, dă acces in naos. 

Mijlocul acestuia îl formează un pătrat de 4 m, indicat şi prin po- 
deala de marmură colorată, deasupra căruia se ridică furia biserleii. 
În dreapta şi stinga sint sinurile absidelur; înspre răsărit altarul des- 
părții printr'o timplă modernă. In zidul gros dinspre apus o scară, care 
dcum deserveşte amvonul instalat posterior, ist care la origină ducea la 
țezaurul deasupra boltai încăparii precedente. 

Un interes cu totul particular prezintă turia, tipică tuturor biserici- 
lor moldovene, Cele patru arcuri largi ce circumscriu pâtiulul mijlociu 
a! naosului sint reunite prin bitme de lemn, în cazul de faţă foarte fru- 
mos ornate cu rozace sculptale şi zugrăvite. In loc însă ca pe aceste 
arsuri să se ridice prin mijlocirea pendentivilor, temburul care să se 
serve Ge bază turlei, intervine o construcție cu tolul nouă. Şi anume: 
tamburul pătrat din biseticele muntene e înlocuit piintr'o primă bază 
a turiei care în afară ase formà de stea cu $ sau 12 colțuri. Po 
traceastă intrerupere a laturilor tamburului se dobindeşte o primă redu- 
cere a circonierinței interioare, Pa u.. sola se ridică, prin mijlocirea unor 
noui ascanuri sau pendeulivi, o altă bază a turlei incă şi mai redusă in 
cizconlerință, Şi această construcție intermediară are înfăţişarea unei stele 


ei de o cd Sl aa e r aa n ie uta iati: "en TR: Mi | 


DI VIAŢA ROMINEASCA 


in afară. Printr'acest sistem de arcane suprapuse se obtine o conside- 
rabilă reducere a primei baze a turlei, Aceasta are o deschidere mult 
mai mică şi capătă astfel o proporție mult mai nemerită cu lărgimea 
readusă a bisericei. Turlele ridicate pe aceste stele suprapuse prezintă pe 
dinafară o siluetă foarte elegantă şi particulară numai acestui stil. Şi 
din interior văzute acele arcane, ce se suprapun mereu ingusiindu-se 
pentru a ajunge la turie cea mică, au un farmec deosebit. Exteriorul 
turlei, aci caşi în genere, e poligonal şi reproduce în mic ornamentația 
exterioară a absidelor, pănă şi a contratorţilor şi a arcadelor oarbe, De 
proporția turlei mai ales depinde frumusețea siluetei bisericelor molds- 
vene. Intr'aceasiă privinţă turla Dragomimei e în deosebi frumoasă şi sveltă, 

Altarul Probotel are proscomidia şi diaconiconul foarte pronunțate, 
formind cite o mică despărțire aparte cu ferestruia sa, 

Biserica e învălită cu şindrilă şi are acoperişul în două straturi, 
Ar îi prea lung a discuta aci greaua problemă a felului de învelire a 
acestor biserici. In privinţa picturel, care în Moldova pare a se îl uzi- 
tat mai mult decit In Muntenia şi în exterior, ar H deasemeni mult de 
adăogat, Constat că la Probota, prin minune, nu s'a refăcut decit 
parțial pictura cea veche, Aceasta mai e bine conservată în parle în 
pridvor şi în pronaos, Incolo peste tot pictura e nouă, pănă chiar şi a 
pantocratorului, 

Biserica ocupă mijlocul curței. Inspre N. V. se înalţă clădirea clo- 
polniței cu turn inalt şi alte încăperi cu două caturi, Clopotnița e tot 
în stilul bisericei: contraforți la unghiuri, ferestre ogivale cu chenare 
de piatră cioplită, toate masive şi foarte solide. 

Un alt tur mare, pătrat, se înalţă deasupra porel de intrare a 
mănăstirii dinspre răsărit. Pe fațada exterioară, deasupra bein intrării, 
se văd opt portrete şterse de vreme precum şi o lespede în cate e 
sculptat capul de bour cu grumazul, soarele şi semiluna, iar de jur 
imprejur următoarea inscripție slavonească ` 

Cu vrerea tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvirțirea Sfint- 
lui Duh lo Vasilie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn el fërei 
Moldovei, văzind învechite lucrurile mânăstirei, a îngrădit biserica, 
in anul 7154 (16456), 

De unde reesă lămurit că inprădirea actuală, Incă așa de bine con- 
servată, nu e aceia din vremea Iui Rareş. Zidul e din bolovani de pis- 
tră de rìu şi netenculi, Are 1,10 m. grosime şi innălțimea a două caturi 
de chilii, după cum se vede că au şi fost în interior. În partea superioară 
prezintă meterezuri în blocuri de piatră cioplită. Laturea dinspre Răsărit, 
de o lungime de 88 m. în interior, are in ambele colțuri cite un turn 
pătrat cu crenouri, În afară de această intrare atit de bine păzită nu 
se mai află decit o por în laturea sudică. Chiliile au ars nu demni, 
fără să fie rămas nici o urmă. 

Cu aceste ziduri straşnice încă destul de bine conservate, această 
mănăstire ne dă o bună idee de grija cu care îşi intăreau strămoşi 
noştri locaşurile lor sfinte. Acestea erau pe acele vremuri de veşnică 


CRONICA ARTISTICA OK 


bejenie nu numai păstrătoarele credinței străbune, dar şi singurele cèn- 
tre de cultură şi depozitare ale artel acelor timpuri. 

ŞI Probota cea cu moşii întinse trebue, în special, să îi lost bo- 
gată în asemenea tezaure. D. Bianu, care în 1882 a vizitat această bi- 
serică '), a mai semnalat manuscrise slavone şi tipărituri importante, in 
afară de cele ce, după cum i s'a spus, se îngropaseră cu vre-o 20 de 
ani înainte. Dar cite odoare şi odăjdii scumpe nu se vor li perdut şi 
înstrăinat. Azi nu au mai rămas decit pietrele mormintale, cari nu prezintau 
nici un interes pentru profani?), S'au mal salvat şi cele trel mobile aci repro- 
duse, care azi se află adăpostite în Muzeele din Bucureşti. După sculp- 
turile savante şi foarte îngrijite ale acestor mobile precum şi după fru- 
moasa pictură a crucei dela vechea catapeteasmă, azi răzimată în prid- 
vor, ne putem inchipui splendoarea de odinioară a acestei mânăstiri. 

Prin amintirea mumei celui mal glorios voevod al nostru cil şi 
prin însemnătatea ei artistică, monăstirea Probota ne este indoit scumpå. 


Fi-vom la înălțimea îndatoririlor ce ne incumbă faţă de asemenea 
monumente ? 


AL Tzigara-Samurcaş 


1) Note diatr'o exeursiune in Moldova de L Bi Y 
Traian 1X, 4 nou ton. Cp p: cn ; wa de anu, în Columna lui 
2) Transcrierea tuturor acestor ducameule ioase |] i- 
tat, O piatră de murimial serva şi nomm de Kand i ep Së Aw e 


Cronica Externă 


— Criza Orientală şi Rominia — 


Nimeni nu poate tăgădui gravitatea crizei orientale. Rizboiu saw 
pace e încă o întrebare, la care nu se poate răspunde, 

Schimbarea regimului constituțional din Turcia a avut drept ur- 
mare punerea tuturor chestiunilor din orient. S'a intimplat acolo ceia ce 
se întimpiă intotdeauna cu chestiunile nelămurite. E destul ca să se miște 
ceva, pentruca totul să se răstoame. Bulgarii au profitat de incidentul 
Gheşoli şi de chestia căilor ferate, ca să pue chestia independenţei şi 
ca să anexeze şi de drept Rumelia Orientală, Austria s'a grăbit îndată 
să anexeze Bosnia şi Herzegovina, jar Grecii au anexat insula Cretei, 

Dacă războiul a fost Inlăturat pănă acum, e pe de o parte fiindcă 
oricit de grave ar D turburările din Orient, ele gan schimbat întru ni- 
mic situațiunea de fapt, au schimbat numai situaţiunea de drept, şi pe 
de altă parte fiindcă marile puteri n'au interes ca focul să se aprindă 
in Orientul Europei, și prin urmare ele fac tot ce le stă în putință pen- 
tru a împledeca izbucnirea lul. 

Reuşi-va pănă la urmă ? 

Ar fi cutezător din partea noastră să ne avintăm in vre-o prooro- 
cise, dar, cu toate că norii continuă a ti întunecoşi, pacea pare a avea mai 
mulţi sorţi de biruinţă decit războiul, 

In primul rind Turcia, principala interesată, pare hotării? să nu de- 
clare războiul. Tinerii Turci, ca toate partidele intr'adevăr democratice, nu 
umblă după o politică de aventuri, Ei ştiu că imperiul otoman nu poate 
rivni serlos la redobindirea teritoriilor, ce de fapt le pierduse de mult, şi 
ca atare ei nu se gindesc decit Ja un lucru: să păstreze ceia ce le a 
rămas încă şi si muncească din răsputeri pentrua scăpa nişte ținuturi, 
care, dacă ar H continuat să fie administrate aşa precum au lost admi- 
nistrate de Abdul Hamid, ar îi fost cu siguranță pierdute mai curind sau 
mai tirziu. Afară de aceasta, Tinerii Turci işi dau samă de greutăţile 
fără de sfîrşit. ale luptei de regenerare a imperiului otomen şi nu au 
deloc de gind să-şi mai îngreueze sarcina prin revendicarea unor lucruri 
considerate de ei, şi de toată lumea, cu de mult şi irevocabil pierdute, 


9 Ca 73 x eop 


CRONICA EXTERNA Ain 


În fine tinerii Turci se întreabă dacă, menţinind pacea, ei nu pol, în 
locul unor succese iluzotii sau in orice cas trecătoare, să obţie de pe 
acum foloase reale, foarte mult dorite de ei, Aşa de pildă Tinerii Turci 
se întreabă dacă nu cumva drept compensațiune nu pot dobindi întăi 
foloase băneşti, care să contribue mult la îmbunătățirea finanțelor lor, de 
a căror ridicare depinde în mare parte reuşita tuturor reformelor ce ur- 
măresc, şi al doilea desființarea regimului capitulațiunilor şi a poştelor 
străine pe care Tinerii Turci le consideră, şi cu drept cuvint, ca indis- 
pensabile pentru a reuşi în opera lor de regenerare a imperiului otọ- 
man. Dacă acesta pare a îi puneti! de vedere care triumiă azi în cer- 
curile conducătoare din Constantinopol, cine ar mai avea interes să pro» 
voace războlul ? Desigur că nici Bulgaria nici Austria. De ce să ciştige 
prin arme ceea ce au şi dobindit fără să scoată sabia din teacă. Aşa că 
pacea n'ar putea fi turburată decit din două părți ` sau din acea a Serbiei 
și a Muntenegrului, sau de pe urma prelențiunelor marilor puteri, Re- 
cunoaştem că din partea Serbiei şi a Muntenegrului există serioase ame- 
nințări de războiu. Anexarea de cătră Austro-Ungaria a Bosniei şi Her- 
jegovinei loveşte în deosebi pe Sirbi In cele mai vitale ale lor interese, 
şi nimiceşte, dacă nu pentru totdeauna, În orice caz pentru foarte multă 
vreme aspiraţiunile cele mai scumpe, şi după noi, cele mai legitime, ale 
poporului sirbesc. Serbii au fraţi de ai lor sub dominaţiunea Austriei şi 
sub dominațiunea Imperiului Otoman. Ce poate fi din partea lor mai 
firesc decit să dorească a-i încorpora la regatul lor. In ce priveşte pe 
Sirbi! din Austro-Ungaria, ei nu prea aveau speranțe imediate, dar toc- 
mai de aceea îşi concentrează toată nădejdea lor asupra Serbilor din 
imperiul Otoman şi anume asupra Serbiior din Bosnia şi Herţegovina, 
fiindcă prin ei puteau să-şi creeze şi un debuşeu la mare, adică să-şi 
asigure adevărata lor neatirnare economică. Dacă această cale li se in- 
chide însă, şi mai ales dacă le este inchisă de o putere de însemnăta- 
tea Austriei, Serbii se allă osindiţi la o cumplită inferioritate față de 
toste statele balcanice, care au fiecare cite un debuşeu la mare, şi în 
semeni condițiuni devine evident că Serbii nu vor mai putea să exer- 
cite în peninsula balcanică o influență nici măcar asupra elementului 
sirbesc care a rămas sub dominațiunea Turcilor şi că fatal vor ajunge 
astfel să joace în Orient un rol secundar şi subordonat. La o asemenea 
perspectivă nici o naţiune nu se poste rezemna de bună voe, şi iată 
de ce nimic nu e mai explicabil decit agitaţiunile ce domnesc In tot 
cuprinsul Serbiei. Pe cit e însă de explicabilă această agitațiune, pe a- 
tit este și posibil ca ea să nu ajungă păna la provocarea unui conflict 
inarmat. Într'adevâr ce ar putea ciştiga Serbia de pe urma unui război? 
La o victorie în potriva Austriei nu se poate gindi, şi dacă e vorba nu- 
mai să atragă atenția Europei asupra ei şi asupra legitimităţii protesta- 
țiunilor èi, apoi desigur că agitajiile ei actuale sint indestulštoare, cu 
aiit mai Indestulătoare cu cit sînt şi puteri care au azi în Europa interes 
să asculte cu bunăvoință protestările indignate ale poporului serbesc, 
7 


42) VIAŢA ROMINEASCA 


Tot astfel par a sta lucrurile şi cu pericolul de război care ar pt- 
tea veni din partea marelor puteri. Războiul ar putea izbucni de pe 
urma marilor puteri numai dacă ele ar voi să hotărască de soarta pe- 
ninsulei balcanice fără ca să Ge samă de cererile naţiunilor interesate. 
E greu de crezut însă că marile puteri vor comite o asemenea greşală. 
Din ceea ce au făcut pănă azi, rezultă dealtminteri lămurit că marile 
puteri au grijă să nu nesocotească voința naționalităților balcanice. Sir 
Edward Grey şi d. Iswolsky au luat ca bază pentru conferințace vor 
să convoace, recunoaşterea faptelor îndeplinite, adică constințirea preten- 
țiilor naționalităților în joc. Pe de altă parte marile puteri au prea mare 
interes să mențină pacea, pentruca ele să se încăpăţineze asupra unor 
puncte care ar putea provoca conflicte, Chiar dacă în programul conie- 
rinței internaţionale ce s'a stabilit la Londra între Anglia şi Rusia, și la 
cate a aderat şi Franţa, se găsesc citeva puncte asupra cărora nationa- 
lităţile balcanice nu se vor involi, precum de asemenea nu se va invoi 
nici Austria, probabil că puterile nu vor insista asupra lor, că din po- 
trivă vor face tot ce trebue ca să găsească cuvenitele terenuri de con- 
ciliațiune, La urma urmei marile puteri, după noi, nici nu vor putea să 
aibă o aită atitudine, fiindcă, orice sar spune, ele au Ineäiat ceva din 
ultimele evenimente. Decenii întregi ele şi-au închipuit că chestia Ori- 
entului e a lor, nu a naționalităților ce locuesc în peninsula balcanică, 
Pe temeiul acestei credințe, în tot decursul secolului al XIX ele au ho- 
tărit în areopagul lor de soarta Orientului. Rusia a vrut să-l cucerească, 
iar Anglia, ajutată de Austria şi de Franţa, a căutats'o împedece şi să-şi 
asigure foloase de tot felul în Orient, Destăgurarea evenementelor a dat 
insă tuturora o neincetată desminţire. Nici Austria nici Anglia nici Rusia 
nu au putut cuceri Constantinopolul. Naţionalităţile au rezolvat ele, nu 
pe baza arbitrară a hotăririlor de cabinet, dar pe baza reală a principiu- 
lui naționalităților, problemul balcanic. Acolo unde Ruşii au aspirat să-și 
întindă dominațiunea, s'au trezit din amorţeali popoare, şi s'au creat 
state de sine stătătoare, care înțeleg să trăiască pentru ele şi să se des- 
volte după necesităţile lor etnice. La un moment dat, după 1877, pute- 
rile au priceput că apucaseră pe o cale greşită şi că chestia Orientului 
nu poate fi rezolvată de ele, ci numai de naţionalitățile balcanice, și de 
fapt s'au obţinut aproape dela orice amestec în Balcani, În anii din urmă 
însă, din cauza stăbiciunii Sultanului şi a complicaţiunilor din Maceda- 
nia, puterile au reinceput să se ocupe îndeaproape cu chestia Orientului 
şi încetul cu încetul au uitat vechile lor deziluzii şi şi-au închipuit iarăşi 
că soarta Orientului stă în minile lor. Evenimentele de astă dată le-au 
dat o nouă şi decizivă desminţire, Chiar „omul bolnav* s'a vindecat, şi, 
spre mirarea tuturor, a revendicat el dreptul să regenereze Imperiul oto- 
man, tocmai atunci cind puterile, în frunte cu Anglin, discutau mai cu 
aprindere relormele trebuincioase pentru Imbunătăţirea situațiunii din Ma- 
cedonia şi hotărau deja în numele Sultanului ce măsuri să edicteze. 
In asemeni condițiuni împrejurările, ce au putut să amăgească in alţi ani 


Ze Pee = F Ey 


CRONICA EXTERNA 421 


marile puteri, nu pot să nu le fi arătatacum inanitatea pretențiilor lor. 
Orice s'ar spune, oc de mare ar fi fatuitatea unora sau megaloma- 
nia altora, ele Ințeleg acum că, dacă vor să nu se acopere de ridicol in 
Balcani, trebue să potrivească acţiunea lor cu situaţia de fapt, să pue 
cit mai repede capăt conflictului care exista între realitate: lucrurilor şi 
ficţiunile diplomaţiei internaţionale. Dealminteri puterile par a primi o 
nouă dovadă că chestia Orientului nu sta în minile lor. Pe cind ele se 
străduesc să stabilească programul unei conferințe, care să hotărească de 
soarta peninsulei balcanice, Turcia pare a voi să rezolve direct cu Bul- 
garia şi cu Austria chestiunile care au făcut obiectul crizei ce agită tot 
Orientul. Aşa încit poate că conferința proiectată să devină absolut inutilă. 

Orice s'ar intimpla, fie că va izbucni vre-un tăzboi, De că se va 
convoca conferința mult trimbițată, criza orientală interesează prea de a- 
proape Rominia, pentruca ca să privească evenementele din Balcani 
numai cu nepăsarea unui simplu spectator, şi Rominia are la indămină 
două politici. Prima politică ar fi politica revendicărilor teritoriale. Mulţi 
cred că atunci cînd toate statele interesate în Balcani iau cite ceva, cind 
Bulgarii iau Rumelia, cind Austriacii iau Bosnia şi Herzegovina, cind 
Grecii iau Creta, și cind Sir Edward Grey, şi d. Iswolsky făgăduesc, 
prin programul conferinței ce l'au stabilit ia Londra, Serbiei şi Munte- 
negrului rectificări faverabile de fruntarii în Bosnia şi Herzegovina, Ro- 
minia trebue şi ca să ceară compensațiuni. Netăgăduit că această poli- 
tică este atrăgătoare. Ce poate fi mai atrăgător decit să-ți măreşti teri- 
toriul, şi, odată pornit pe această cale, ce poate pentru o imaginațiune a- 
prinsă să aibă mai mult farmec decit revendicarea cuadrilaterului dela 
Varna, Dar, oricit de atrăgătoare ar îi o asemenea politică, ea trebue să 
De cu hotărire răspinsă, fiindcă nu este o politică sănătoasă, ci o po- 
litică de aventuri, Nimănui, nici statelor mari nu le este îngăduit să facă 
o politică de aventuri, Toată lumea ştie ce a costat pe Napoleon III po- 
litica sa de aventuri, precum de asemenea este întipărit în mintea tuturor 
la ce rezultate dezastroase politica de aventuri a dus în ultimii ani impără- 
ţia moscovită. Dar mai puțin decit oricui ne ar fi permisă nouă o asemenea 
politică. Intr'adevăr ce teritorii am putea revendica no! în Balcani? Terl- 
torii în Macedonia ? E Indestulător să enunţâm această pretenţie, pen- 
truca să înțelegem toată inanitatea cei puerilă.  Cuadrilaterul dela 
Vama? Dar acest cuadrilater e locuit de Bulgari, nu de Romini. Or, noi 
trăim întrun secol în care statele mari, care prin vicesitudinile istorici 
au încorporat In hotarele lor elemente străine, nu pot să le absoarbe şi 
nu mai ştiu cum să le Tmpedece de a se desprinde dintrinsele, Cind 
Statele mari se zbat cu lendinţa reintregirii naționalităților şi sint ame- 
nințate să cadă sub povara puterii inplacabile a principiului naţionalită- 
Hor, cind Germania nu poate domina chestia poloneză, cind Austro- 
Ungaria caută într'o lormulă federală o linişte aparentă şi desigur trecă- 
toare, cînd Rusia e ameninţată de mişcarea cenlrilugă a naționalităților 
diverse plecate sub sceptrul moscorit, cînd Turcia cade in bucăţi sub 


Og d 9 ET E WT giff, > 
MM + d e "8 


322 VIAŢA ROMINEASCA 
bătaia neertătoare a vintului naţionatităţilor, cind pangermaniştii visează 
cucerirea provinciilor germane din Austria, cînd Italienii îşi intind ambi- 
țiunile asupra Triestului, ce poate fi dobindirea cuadrilaterului dela 
Vama decit un vis nesocotit sau decit o vinovată rătăcire, Dar pentru 
noi Rominii, revendicarea cuadrilaterului dela Varna ar D ceva mai 
mult decit o greşală neertată. Noi avem alurea interese de apărat pe 
baza principiului naționalităților. Pe acest principiu am clădit statul nos- 
tru şi pe el putem aşeza viitorul nostru. Dacă tot noi am fi acela care 
am călca În dauna altora acest principiu, am surpa singuri terenul de 
sub picioarele noastre. De aceea nu ne rămine de urmat decit o a 
politică, mai puţin atrăgătoare pentru cei ce judecă după superficiatitatea 
aparențelor, dar desigur o politică mai potrivilă cu adevăratele interese 
ale neamulutrominesc. Această politică e politica de ratificare a celor 
întimplate în Balcani, ratificare conştientă voită şi deplină, Nici n'ar fi 
logic să refuzăm altora ceea ce am dobindit noi, şi ar fi şi mai ciudat 
ca tocmai noi să refuzăm Bulgariei proclamarea formată a unei independenţe 
pentru care am luptat, şi pentru care singe rominesc a stropit cimpiiie 
bulgare. Nu e vorba, faţă de Austro-Ungaria n'am avea motive să a- 
probăm o anexare care calcă pe faţă principiul naționalităților, dar a- 
tunci cînd Europa Intreagă conslințeşie această calcare, nu ne putem o: 
pune numai nol, flindcă svem conştiinţă şi de forţele noastre și de re- 
alitatea lucrurilor şi fiindcă nu ne lipseşte nici simțul ridicolului. De alt- 
minteri probabil că greutăţile naționale ce se ridică pentru Austria în 
Bosnia şi Herţegovina, inainte chiar de a se fi anexat pe deplin aceste 
provincii, vor pedepsi monarhia Habsburgilor de calcarea principiului na- 
ționalităților şi va răzbuna pe cei ce suteră de această calcare, Afară de 
aceasta, orielt de displăcut ar fi să nu obt nimic, cind alţii obțin ceva, 
nu trebue să uităm două lucruri. In primul tind că nimeni nu obține 
azi lucruri nol în Balcani. Toţi obțin de drept ceea ce de fapt stăpinesc 
de mult. Bulgarii iau formal o Rumelie pe care o aveau dela 1835; 
Austria ia formal o Bosnie şi o Herzagovină pe cate o avea dela 1877; 
şi Grecia ia o Crelă, pe care nimeni nu s'a gindit vreodată să i-o dis- 
pute; şi în al doilea rind nu trebue să uităm că alţii fac acuma ceea ce 
noi am făcut deja dein 1577, adică îşi reguiează o situaţiune internajio- 
nală, pe care nòl am regulat-o de 30 de ani, nu cum s'ar fi cuvenit după 
dreptate, dar aşa precum Imprejurările internaționale ne-au permis-o. 
Dacă nu ne putem pune nici pe lerenut revendicărilor teritoriale 
nici pe terenul necunoaşierii faptelor îndeplinite în Balcani, nu e mai 
puţin adevărat că se ridică cu ocazia crizei orientale trei chestiuni, în 
care, interesele noastre liind direct In joc, ele nu se pot rezolvi în afară 
de nol, aceste chestiuni sint: chestia Dunării, chestia Dardanetelor şi 
chestia Macedoniei. Dunărea este supusă unui regim arbitrar nepotrivit 
cu principiile dreptului internațional. Viaţa noastră toată e prea strins 
epată de acest îluviu, pentruca noi să putem admite să se aducă 
vre-o atingere la regimul dunărean de astăzi în alt sens decit în sensul 


fasi 


"CE va "En T "ei" E T 


CRONICA EXTERNA a 


desființării tutulor abuzurilor săvirşile în trecut de cei ce s'au bizult pe 
forţa lor, şi decit in sensul Intronării regimului de deplină libertate a 
navigațiunii, cerut deopotrivă şi de Interesele statului romin şi de prin- 
cipiile legiștațiunii moderne. 

Tot astie! chestia Dardanelelor a putut fi în trecut obiectul diver- 
ginţilor dintre Rusia şi marele puteri. Astăzi ea nu poate să fie o Ches- 
tie exclusiv rusească, ea trebue fatal să fie o chestie a tutulor statelor 
din basinul Mării Negre, şi prin urmare orice foloase acordate Rusie! trebue 
cu necesitate să se întindă deopotrivă asupra tutulor statelor de pe jär- 
murile Mării Negre. De asemenea Marea Neagră nu poate îi decit o 
nare liberä deschisă tutulora, şi nu rezervată ambiţiunilor citorva, 

lar în chestia macedoneană, dacă n'avem teritorii de revendicat, a- 
vem interese romineşti de apărat, şi grija noastră neincetată şi stiruitoare 
trebue să fie îndreptată inspre stabilirea acolo a unui regim care să asi- 
gure fraţilor noştri deplina egalitate cu toate celelalte naționalități, şi care 
să nu impedece prin nimic libera dezvoltare etnică şi culturală a u- 
nei naţionalităţi, care a fost întotdeauna în peninsula balcanică un ete- 
ment de ordin şi un factor de civilizațiune, 

Punîndu-ne pe acest teren, singurul solid şi singurul serios, putem 
vorbi şi cu tărie şi cu demnitate. Necomiţind greşala de a incăleca pe 
ficțiuni, Europa va avea datoria să ne asculte, şi opinia publică a lumi! 
civilizate nu va putea să nu [le de partea noastră. 

Dacă se va convoca o conferință, şi dacă aceste chestiuni care ne 
interesează vor fi puse la ordinea ziel, să ne menţinem deci pe acest 
teren, iar dacă mine poimine se schimbă orientarea polilicei generale a 
Europei, după cum totul pare a ne-o indica, atunci să däm şi politice: 
noastre externe directiva ce va îi cerută de schimbările petrecute In echi- 
librul forțelor internaţionale. Până atunci să ne întărim armata, să asigu- 
răm țărănimii noastre o soartă mai bună, să înzestrim organismul nostru 
social cu un regim, care, desvoltind virtuțile civile, să permită guvernarea 
poporului romin prin el şi pentru el, luat in întregimea lui, nu peniru in- 
gustele sale ollgarhii, şi să ne ferim de a ne arunca în aventuri care, 
încă odată, peniru statele mari au cusurul să fie periculoase, dar care 
pentru statele mici au indoitul cusur să fie toideodată şi periculoase şi 
ridicole, 

Dealminteri politica de aventuri a fost intotdeauna politica regimurilor 
reacționare, Democraţiile nu pot avea o politică de „panache“, Ele nu 
cunosc dech politica rece a intereselor sociale, cercetate în linişte, ho- 
tărite cu energie şi urmărite cu tenacitate. Politica fantaziilor capricioase 
şi a susceptibilităţilor intempestive nu-și poate avea izvorul in interesele 
largi şi permanente ale națiunilor, ea nu-l poate avea decit în intrigile 
unor coteriii sau în sistemul nervos al personalităților izolate, 


LG Duca 


KP Te P TFT Yy wl 755, 


Cronica Veselă 


FARIMITURI 
Pămintul beat. 


Pămintului Le sete, 
Mereu ploaia’! adapă, 
Ptiu, ce desgust, poete, 
Pămintul bea doar apă, 


O ploae eu aş cere 

Să-i dea 'ntr'o zi Prea Stintul 
De vin bătrin sau bere, 

S'o soarb'avid Pămintul, 


Să văd cum o să fie 
Pămintul cind se 'mbată: 
E vesel la beţie, 

Ori dirz gilceavă cată 2 


Să! văd cum se 'nvirteşte 
Anapoda ‘ntre stele 


Sun alt drum işi croeşte 
Zănatic printre ele, 


În noua sa cărare 
Isbindu-se de astre, — 
Aceste felinare 

A lumilor albastre! 


SA) văd c'abia se ţine 
Pămintul pe picioare, 

Şi, cun sughiţ, în fine, 
Căzind beat mort în Soare L.. 


ZII 


CRONICA VESELA 


Halera. 


Holera e lingă hotare, 
Potop veştile rele curg... 

O, Doamne sfinte, îndurare! 
Holera e la Petersburg... 


Destul prilej pentru durere 
Sărmana țară nu avea? 

Azi pacostea crudei holere 
De ce s'o mai bată şi ea? 


In marea spaimă generală, 
Doar criticastrul Mihail 
Păstrează-o mutră jovială 
ŞI țopăe ca un copii, 


Căci poate doar cind o holeră 
Va face 'ntre Romini ravaj, 
Revista=i „Convorbiri* mai speră 
Să crească bietul ei tiraj t.. 


De culesul viilor, 


Eu pe Columb nu dau nici cinci parale... 
Descoperi America. Hei şi ?1... 

Ce, casierii nu puteau găsi 

O altă fară unde pot fugi? 
Slăbeşie-mă cu-America matale! 


Pe Al ce-a inventat praful de puşcă 
Parale 'ncalte nu aş da nici trei... 
Spre-a se ucide oameni ‘ntre ei, 
N'aveam noi soacre, doctori şi femei, 
N'aveam a pizmel viperă ce muşcă? 


Pe Gutenberg ce-a inventat tiparul 

Nu dau măcar un ban, un singur ban, 
C'a dat prilej oricărui gogoman 

Să publice poem, piesă, roman, 
Lovind pe cititori în cap cu parul. 


Doar un inventator Imi întră 'n voc, 
In faţa lui mă plec smerit, umil, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şi orideciteori beau cite un „chil“ 
Regret că mam al lui Vlăhuţă stil 
Spre-a-i închina o odă lui: ini Noe! œ 


Ştieau antici! ce-i o romaniţă, 

Ce e un crin, o roză, un bujor... 

Dar nu ştieau (pling tristă soarta lor), 
Până la marele inventator, 

Ce este in botanică o viţă! 


O, Noe 'n fiecare picătură 
A elixirului ce-ai născocit 
E-un cintec, un îndemn câtră iubit, 
Speranţa că un chin va fi 'ndulcit, 
Mal e... şi 'nireaga mea lieratuză! 


Maşina mea de sburat. 


Se laudă unul şi altul, 
Wright, Lagrange, etcæterg, 
Can născocit maşini în 'naltul 
Văzduhului spre a zbura. 


Pe aripile unei rime 

Şi cu motorul unui vers, 
Naintea lor, în inălțime, 
Plutit-am eu prin Univers. 


De mult.. de mult... eu, scriitorul 
Obscur.. da, eu, poet golan, 

Am fost, vă jur, inventatorul 
Intăiului aeroplan. 


Nacela fanteziei mele 

De mii de ori în zbor m'a dus 
Pănă la nori, pănă la stele, 
Până la zei, şi... chiar mai sus! 


Tarascon 


Lë Ae ee 


CRONICA VESELA A9" 


RE EEN 


CALEIDOSCOP 


De cind trăiesc la țară, Sacerdote, 
M'a convertit ca pe Rousseau, natura, 
De-aceca de-astăzi las literatura 
Şi-azviri în foc carnetul meu de note, 


De-acum mă pun serios s'adun bancnote, 
În pod îmi spinzur lancea şi armura, 

ŞI, cum vă spun, am să vă De figura, 
Chiar dac'aş şti că-s Anghel Buonarotte ! 


Ce-atita artă, cind în pruni rodeşte 
Aperitivul zilelor de mine, 
Cind am hameiul dospitor de pine, 


ŞI mă 'nveşmintă cînepa şi inul?! 


Vezi, Sacerdote, astfel se sfirgeşte 
Cariera mea. Aşa mi-s fost destinul! 


A, Mirea 


Scrisori din America 


H 


i i Nu e nici 

Stau supt impresia unul cîntec auzit din gramofon., 
urtit, nici frumos. Are părţi care samänā cu doina noastră, E duios şi 
trăgănat ca un cintec de ingropare. Îți aminteşte oaia cind plinge după 
mielul ei. L-a cintat un Indian din neamul Sinxilor, şi de pe glas se cu- 
noaşte că èra un Indian bătrin. 

i Poate nu m'ar fi impresionat, dacă nu ştiam că e cintecul prea 
Indian şi n'aşi fi priceput jalea adincă a unul neam care moare şi adin- 
cul ëch care tremură în fiecare notă. M'a infiorat şi m'a răzvrătit. 

De-atunci sint două luni. Dar pare că-mi sună şi acum în urechi,— 
cum stau la fereastră şi Imi alerg privirea pe întinsul colorat de pe a- 

ele lacului Erie. 
e Soarele se coboară încet în valuri, şi dela el o dungă aurie stre- 
tae albastrul apelor, pănă la mal, în portul oraşului Cleveland, rumenind 
catargele, țărmul şi palatul lui Roekefeller, care priveşte prin mii de fe- 
teşti spre ceața dela miază-noapte, în care se învâlue întinsele şesuri 
din Canada. 

Dinspre apele Michiganului se arată o dungă neagră de fum, P 
lina scărmănată,— pe urmă apare pe apă un punct alb, cit o ES 
un vapor cu pasageri din Chicago şi Detroit pentru Cleveland şi Nia- 

ra-fals. 

4 Un alt vapor soseşte depe Ontario. Podul trenului de peste ca- 
na! se ridică în aer ca un turn uriaş, şi dupăce a intrat vaporul în 
port, se culcă din nou peste canal,—să treacă peste el şirul lung de tre- 
nuri cu vagoane albe, ale trustului de carne dela Chicago, 

Fabricile îşi schimbă muncitorii, cari izbucnesc valuri prin porţile 
mari, răspindindu-se spre căminuri, plini de scrum şi de sudoare. 

Fabricile şi vapoarele bucină,— locomotivele şueră și sună ca de 
vecerne din clopotele mari de lingă born, de cum întră în oraş pănă 
în gară. 

` Pretutindeni trenuri, vapoare, tramvae şi un furnicar de oameni 
grăbiţi. Pretutindeni muncă, mişcare şi un zgomot asurzitor. 


SCRISORI DIN AMERICA 42% 


Deasupra apelor un cer senin, iar peste oraş un väl negru de fum, 

Au trecut abea patru sute de ani de cînd corăbierul sărac din Ge- 
nua s'a rătăcit în calea lui spre Indii, în lumea asta minunată, şi acest 
timp a fost deajuns ca peste cuibul vitejilor Sinxi, peste largul boga- 
lelor pajişti să se aştearnă rețeaua de linii ferate, care leagă între ele o- 
faşe de oraşe, gonind viața romantică de odinioară spre adincul co- 
dtilor de veacuri, 

S'a stins şi neamul luca, s'a ingropat şi fala unui neam cu cel din 
urmă Mohican, lar cintecul războinic al Sinxilor de odinloară este azi 
un cîntec jalnic de îngropare, pe o placă rotundă intrun gramofon. 

O! era, era aici viaţă, fericire şi noroc. Ceriul era senin, codrul 
umbros, cîmpia verde, izvorul curat, —şi libertatea deplină. Treceau fur- 
tunatici călăreţi, pe cai abia Imblinziți, alungind cerbii şi bouril. 

În corturile „pieilor roşii” era cintec şi veselie, La miază-zi nea- 
mul luca avea oraşe frumos zidite şi cultură destul de înaintată, Dar a 
sosit Ferdinand Cortez. In numele învățăturii lui Hristos a cerut credința 
lor străbună,—ori viaţa. lar cel dintăi dar dela Albi, au primit inchiziţia. 

Cu gindul la averile mari ale elitei autohtone, i-a silit să pri- 
mească botezul ori să moară. Averile lor se luau pe sama lui Hristos. 
lar dacă primeau botezul, erau acuzaţi de fățârnicie, zicînd că pe as- 
cuns se închină zeilor păgini. 

— Eşti eretic, trebue să mori! Dar mai ai o scăpare! Să ne spui 
unde ţi-ai ascuns comoara |! 

Şi dacă nu spunea, Îl torturau. ŞI dacă spunea, D ucideau, fiindcă 
a rezistat prea mult dorinţii-—lui Hristos. Dar Albii le-au mai adus ceva: 
„băutura de foc”-— alcoolul. 

Cine-l bea se înveseleşte, se face puternic, viteaz ! 

Şi s'au făcut şetre mari, unde Albii vindeau pentru aur minunata 
„băutură de foc*. 

Tot pentru „băutura de toc* au ciştigat şi stăpinirea asupra țării. 
In stare de beţie autohtonii, se învoiau la toate. Dar războinicii dela 
miază-noapte n'au primit aceste daruri. EI îşi răzbunau căpeteniile ucise 
şi băutura de foc nu o cumpărau ci o râpeau. 

Prin urmare s'a pornit lupta de extirpare impotriva lor. Au ur- 
mat veacuri de singe, de vinătoare după oameni. 

Peste trei sute de ani pieile roşii cad cu desăvirşire, Invinşi prin 
plumb şi „băutura de foc", 

Steaua lor apune pentru totdeauna. Stindardul cu stele garantează 
că steaua lor nu va râsări niciodată. 

De aceia, ascultind cintecul bătrinului Indian, mă infiorez, Parecă 
aşi fi lingă cadavrul unei rase de oameni, alăturea unul mormint uriaş» 

Marele criminal adună comori şi ascultă nepăsător cintecul duios 
de lebădă, in care plinge durerea neamului lipsit de ţara lui, de culbul 
lui, pentru care nu i s'a dat decit glonţ, whiskey şi sifilis, 

Strinşi în circuri bine păzite, pe locuri sterpe, Indienii pier pe zi 


în SE OG gr ET er 


420 VIAŢA ROMINEASCA 


-a 


ce merge şi nu peste mult va veni ziua cind n'o să-i mai vedem nici 
In circuri, 

Se apropie ceasul cind vom auzi vestea că şi cel din urmă Sinx 
s'a stins, ca să îngraşe şi el pămintul patriei sale—pentru alții. 

Şi Albul lacom îşi va vedea atunci opera desăvirșită. Va sta fal- 
nic pe mormintul unei rase întregi de oameni,—care a trebuit să piară, 
fiindcă Albul avea trebuință de comori... Sub pretextul ca să nu se mai 
poată război între ele diieritele seminţii, au fost izolate la depârtări uri- 
aşe, Li s'au dat locuri anumite pentru trai, aşa numitele „teritorii re- 
zervate”. 

Acel teritor n'au voe să-l părăsească. E păzit de armată, Vânatul 
e pe isprăvite, dar statul le dă alcool de pomană, cit doresc ei. Da: nu 
le dă doctori. E! nu muncesc pămintul. Trăesc în păduri, prin corturi, 
ca mal demult, subt căpeteniile lor, 

Din cind in cind ei se răsvrătesc de foame şi de frig. Atunci nä- 
vălese asupra posturilor de pază şi se încing lupte ingrozitoare, Incer- 
cind să spargă inelul ce Ti ţine stringi. Dar armele lor sint vechi, pi- 
terile sleite şi diferitele seminţii sint izolate una de alta. De obicei 
se Impacă, dacă le aduce statul un nou transport de spirt. Şi statul e 
foarte darnic în privinţa asta. Pielea roşie a indienilor s'a roşii şi ma: 
mult de alcool, şi viteazul Sinx de odinioară astăzi este un degenerat, 
care-ţi stirneşte mila. 

Cind se imbulă, Indienii se ucid el între ci. Nime nu le are grija. 
Dacă se roagă, sint lăsaţi să intre şi în og, să se „destâteze*. Dat 


numai unul cite unut şi fără arme. 
lar birtaşilor li s'a oprit, cu pedeapsă de trei ani robie, ca să le 


vindă atunci macar un strop de băutură. 

După un pâhar de whiskey, se trezeşte în el virtutea străbună, 
dorul da răzbunare, şi ura lor pentru Albi n'are margini, 

In luptele lor cu Albii ei au avut triste expetienţe. Ei sint ingre- 
țoşați de egolsmul Albilor, care n'au nimic sfint decit interesul şi aurul, 
Aibil nu-şi țineau cuvintul şi jurămintul. Legau pace cu Indienii, apoi ii 
atacau mişeleşte, în timpul nopţii. Cruzimile lor maveau margin! faţă de 
ludieni. Şi, după fiecare luptă, iorturau prizonierii ca să mărturisească unde 
au ascuns comorile. 

Un misionar spune că Indianul bătrin le vorbeşte copiilor tragezi 
lucruri şi adevăruri crude despre Albi. 

—,Să nu fiți răi, ca Albii !—le zice. „Albul e lacom, laş şi viclean. 
E! n'are omenie, nici milă. Albul e mincinos şi stricat. —Numai un zeu 
rău ca şi ei li poate sprijini să învingă mereu în luptele lor. Cind îi 
întilneşti, să nu priveşti la el, că te murdăreşti, —Ridică-ţi privirea la cer, 
ori, dacă poți—ucide-l l!" 

Indienii îşi schimbă mereu șefii, Dacă se isprăveşte alcoolul şi nu 
soseşte la timp altul, şelul e detronat. Urmează lupte interne, apoi cel 
învins cere ajutorul Atbilor. Aceştia le fac pace, precum ei se pricep şi 
e dau de băut, 


MA | ka sm 
V Ei i LE EN = = 


Y 
j 


„SCRISORI DIN AMERICA 431 


ii Leg pol ege ei e: resignat, părăsindu-şi porturile şi obiceiu- 
ite. e trăi ia 
ar dn ştia sint osindiţi Ja moarte de cătră se- 
a: să i Mai a fost in Cleveland o serbare rară. Implinindu-se o sută 
cią moartea unui viteaz şei Sinx, viteazul a fost exhumat pe 
cheltutaia statului şi mutat la alt loc. 8 
em Ge OPS asta au luat parte mulji indieni Sinxi, aduși anume cu 
E S o portul lor original. Dar s'au luat măsuri ca să nu dea ochi 
Ge, ed aplicaţi spre civilizaţie, Ei păşeau sumei prin mijlocul mul- 
timii, pac sar îl jurat să nu privească la Albi decit cu un adinc dis- 
preţ. ŞI ținuta lor nu sa schimbat In tot cursul serbări, 

As E dureroasă povestea șefului Indian, mort acum sint 100 de ani. EI 
eri numele „Săgeata de Fulger“, Urmind în şefia tatălui său ucis de o 
ar aen éi avea numai doru! răzbunării. Era abea de 18 anl, dar cel mai 

SE? pe acele vremuri, Ela pornit impotriva duşmanilor, şi cele două ze- 
ua s'au incăerat, „Săgeata de Fulgar* a făcut minuni de vitejie, Au 
éier dar cei învinşi Mau uitat. Aliindu-se cu cele două semintii, au 
năvălit asupra Sinxilor. Pe cind „Săgeata de Fulger“ impărțea din bel- 
We moartea Intre duşmani, oamenii lui au fugit cu laşitate, El a scăpat 
cu fuga, şi, sosind la corturile iul, o femee i-a spus că era un complot 
br jale lui, E! a pedepsit pe vinovaţi, apoi s'a pregălit din nou de a- 
p ode, iindcă duşmanii soseau. În faja mulțimii duşmanilor el a pierdut 
eg lupte. Desnădăjdoit, viteazul s'a dus în Albi, să ceară ajutor. Dar 
n zădlar. Aceştia nu voiau si-i ajute, avind interes să nu ze amestece 
In luptele pieilor roşii. El s'a întors cu dor de luptă și de răzbunare 
a ecouri Dar Intors acasă l'a ajuns o nouă deziluzie, Ai lui Pen 
cum alt şei, şi tegaseră pace cu potrivnicii cu condiție si'i i 
tg maori Ara po ondijie sai legonească 

Piin de amărăciune,a rostit blăstăm nsu 

e 4 t s ra tribului său, - 
mit is Albi, la Cleveland, să trăiască cu ei. : sti cine 
A zl geo Sinxii au detonat pe uzurpâtorul care se dovedise 
f e. Fiind seminjis In mare primejdie, au veni îl să» 
pe viteazul exilat, să se aber? e GE 

EI s'a intors, a învins, dar după înv 
elt, ` pă învingere ma voit să rămină 
ma mult între ei, cu toată rugămintea poporului său, S'a intors la Cic 
` ciand, unde a murit peste zece ani, fiind îngropat de Albi cu multă 
cinste, 
Legendele și cîntecele Sinxiior sint pling 
xii nt pline cu faptele lui „Să- 
peată de Fulger”, Acum, la serbarea centenarului dela moartea lui, au 
venit vre-o cincizeci de Sinxi, câre s'au bocit mult lingă osămintele erou- 
lui lor, şi au dansat jocuri războinice. Pe urmă au fost escortaji la te- 
titoriul destinat lor. Intorcindu-se, ef au dus cu dinsii pe lingă amintirea 
po zi şi Su oct amărăciune, In drumul lor au văzut cimpii bogate 
i codri cu cla) de vinal, care au fosta lor i 
foame, pe un loc sterp, da: ewe Ze 


a 3 


A VIAŢA ROMINEASCA 


Prin August au spart cordonul, omorind patru soldați, şi s'au aşe- 
zat în alt loc, Dar venind un funcţionar de stat la ei, au fost imblinziţi 
cu binele, şi cind li s'a promis măsură îndoită de alcool, s'au intors la 
locurile sterpe, jurind credință Statelor-Unite. 

Albii nu pot merge la corturile lor, că i-ar ucide. De misionari nu 
se ating însă, deşi nu-l ascultă. Ei au credinţa că preoții îi apără pe ei, 
imblinzind minis Albilor, Dar au frică și de zeul Albilor, care s'a răz- 
bunat adeseori, împuţinind vinatul, cînd ei au ucis vrun misionar, 

Aşa le spun lor misionarii catolici, din motive tine pricepute. 

Ei trăesc ca mai demult, prin corturile lor. Bărbaţii vinează ce mai 
află, femeile fierb rădăcini şi plante, la uşa cortului. Sara se ospătează, 
isprăvind de obiceiu mai curind „băutura de foc" decit cum a fost des- 
tinată. Atunci ei cintă cîntecele Jor bocitoare, ca un fel de ponos cătră zeul 
lor, care îi face să sufere şi nu Îi pustieşte pe albi, să-şi poată lua mo- 
şia strămoşească, plină cu belşug, care le-a fost răpită, 

Cintecul lor, deapururi aceleaşi, pătrunde prin codri şi văi pănă la 
posturile de pază, focurile licăresc în depărtare, pe cînd luna aşterne un 
văl auriu peste jalea corturilor afumate, unde irage de moarte mărirea 
veche a unui neam desmoștenit şi ucis mişeleşte, 

Un misionar a reușit să prindă pe o placă ace! cintec, rugăciunea 
desnădejdii lor, spunînd că o va duce zeului Albilor, ca să le asculte 
plingerea. Abia așa a reuşit să înduplece seminţia Sinxilor, ca unul din 
ei să cinte în aparatul miraculos, Ei au ţinut un stat şi au ales pe u- 
nul din cei mai bătrini, ca să le cînte în gramofon durerea şi ponosul. 
Şi pe cind Albii ascultă acest cintec, cu zimbetul pe buze, ei nădăjduesc 
că zeul Albilor îl va pricepe şi le va face dreptate, pedepsind pe Albi. 
Numai atunci Îl vor recunoaşte pe el şi se vor inchina lui, cind vado- 
vedi că e atil de bun şi drept, cum îl laudă misionarii, pedepsind ne- 
dreptatea ce le-au făcut-o Albii. 

Această placă au vindut-o misionarul cu 50 de mii de franci, pen- 
truca să fie multiplicată. Avut-a oare Hristos trebuință şi de aceşti bani ? 

ŞI jalnica rugăciune a unui neam destinat pentru moarte, ascultată 
va Îi oare de zeul Albilor? 

Cu greu cred, că acuma e „prea tirziu” ! 


Cleveland, O, la 1 Septembrie 1908. 
Vasile E. Moldovan. 


Scrisori din Basarabia 


VI 


Situaţia actuală a lucrurilor.— Materialul pentru o ca- 
racterizare a rominilor basarabeni.— Problemele, scopurile, mijloa- 
cele practice și idealurile presei naţionale în Basarabia. —Atitu- 
dinea inevitabilă a basarabenilor între Rominia şi Russia. 


Cam de mult n'am scris cele de rind scrisori ale mele despre 
viaţa curentă a Basarabenilor (Septembrie 1907), şi s'ar putea gindi, că 
reincepind acuma conspectul meu publicistic, mă intilnesc cu lucruri 
noi din vieţuirea Basarabiei, ivite în răstimpul celor 9 luni ale tăcerei 
mele '). Și iată că mă văd în fața unei situaţii absolut neschimbate com- 
parativ cu anul trecut. Acelaşi inerție tradițională a moldovanului cel 
dintre Nistru şi Prut! Mulţi sîntem, dar n'avem limbă pentru a vorbi; 
ochi avem, dar ne-am făcut orbi; urechii avem, şi nu ni se trezeşte 
in inimă nici o ambiţie cind ne ajunge la auz sunetul lămurit al paşilor 
culturii, făcuţi de cele 100 popoare din Rusia... 

In timp ce alţii lucrează necontenit, neultindu-se la condiţiunile po- 
litice ruseşti, atit de agravante, noi stim cu minile în buzunar. În jurul 
nostru se prelungeşte munca civilizătoare a popoarelor—aici deschisă şi 
zgomotoasă, colo surdă şi tainică, ascunsă în subterane—chiar tatarii şi 
chirghijii din Asia centrală se silesc la lucru, noi insă tăcem. Şi pentru 


JL Cauzele tacerii sint foarte simple pentru ori şi eine, afară de mine 
insumi: dintai —apatia, generală deci şi persunală—din norocire Vremelniea— 
după ultimii ani muneii enervantă si de un palpitant interes obsteae, a- 
rei ani neuitaţi pentru Rusia întreagă și pentru Basarabia, ani cari sau 
sfieati cu o reacție nemaivăzulă şi cu doraiarea aproape a tuturor speran- 
telor și aşteptărilor obşteşti ; iar, In conglăsuire cu aceasta, şi nereusita, mo- 
rulă şi materială a planurilor mele de acțiune locală ; apoi in general 
difiruitațile In sfera lucrurilor mele private; in fine si arestarea mea 
la Kiev în calitate de p inte ul saciotăței studenţeşti basarabene de 
acolo, arestare pentru o bunişoară bucată de vreme, și care mull mi-a 
turburat cursul regulat, deşi apatie, al vicței; o boală, consecința a- 
cestei goyan, atea. 

Nota redaeçici.—Sintem reeunoseători autorului pentru holărirea de 
a reincepe seria de corespondențe din Basarabia, deşi nu împartăsim in 
unele eazuri Zenn, în alte cazuri optimismul său : dan este prea im- 
iere E este Brosc,— de durerile momentului, legate de împrejurările 

recătoare ale Imperiului vecin. Dar soectim, că pentru noi e mai prețios 
Geet orice glasul sincer al unui Basarabian, in această cautare a cărărilor 
drepte. 


is VIAŢA ROMINEASCA 


ce facem toste acestea ?— întrebai pe un fruntaş din boerimea băsără- 
beană. Cuvintul era: „Sintem elementul cel mai pacinic din imperiul fa- 
tului şi ne ferim de mişcări, ca să nu ne compromitem“,... Aferim ! mi-am 
spus în mine. Iată, veşnica muzică din sferele „inalte“ ale societăţei ba- 
sarabene ` „să nu ne compromitem”... Dar, oare de ce astăzi și tatarii 
şi gruzinii sint aşa de Inaintaţi în chestia lor naţională, fără ca să fie 
compromişi, deşi nu au fost elemente de ordine, şi măcar că au lucrat 
chiar şi cu revolverul şi bombele ?..., 

In mijlocul păturitor noastre burgheze şi inteligente aproape ace- 
laşi lucru; iar viaţa țăranilor şi răzăşilor Infăţişează ochilor noştri un 
tablou şi mai întunecat. Nu-ţi mine decit să-ți pleci cu desnădejde 
capul şi să Constat, Sint vremuri, cind singura mingiete e aceasta —să faci 
„constatări, motivații şi obiectivaţii”—ne aflăm într'o perioadă rudimen- 
tară a probelor în cea mal mare parte negative şi din cleştele lor nu 
vom putea eşi degrabă. Atita. 

Deci, toate apelurile, declarațiile, inițiativele ete. din trecutul cet 
mal apropiat rămin fără răsunet pentru timpul de Latz. Din motive deja 
cunoscute cititorilor nu avem aci o presă națională. Nici un cuvint viu 
moldovenesc nu sună în întreaga Basarabie.... căci apatiția—aproape— 
foarte neregulată şi uncori întreruptă—a „Moldovanului“ şi a foaei du- 
hovniceşti eparhiale nu pot fi socotite de evenimente imbucurătoare şi 
nu pot face măcar o iluzie de presă poporal-națională, atit de necesară 
totuși basarabeanului, 

Dela ele nu sintem în drept să aşteptăm un cuvint măcar despre 
drepturile, despre idealurile şi actualele sărăcii şi boale ale acestui neam 
oropsit de istorie, şi care ca un bolnav cronic din zi în zi, din an în 
an, din decenie în decenie—rămine tot acelaşi, istovit, rob, mărginit, ivit 
din sombra neexistență, trecind prin viaja inertă ca o fiară şi scoborind 
ca şi un dobitoc mut în vecinica şi neagra uitare! Dar, destul des- 
pre aceasta, căci aşi putea vorbi fără stirşit—mă doare... 

Aşa dar, viața curentă a Basarabiei presintă numai linişte de mor- 
mint—spre fericirea tuturor pararziţilor, ce ne sug. Au dispărut ori şi ce 
inceperi culturale, reacţionarizmul triumiă pe toată linia, iar dacă cineva 
ar avea vreo veleltate de Hberalizm. națlonalizm, sau democratizm la 
noi, fiscă să fie escomunical sau trătal--iîn cazul cel mal bunde nalv. 
Instrăinarea, în senzul național, al poporului creşte pe fiecare zi şi ne 
depărtăm tot mai mult de rostul nostru, încit peste cițiva ani lucrul va 
fi aproape sigur, că a venit ajunul vremei cînd chestia renaşterei noa- 
stre naţional-culturale, se va şterge dela ordinea zilei, 


> 
= + 


Arštisem în corespondențeie anterioare, cum, cu toate culorile în- 
tunecate, ce ne Invăluă perspectiva, avem un singur sanctuar, sfinta 
stintelor a noastră, a nădeidelor și aşteptărilor. Este însuşi poporul, în 


SCRISORI DIN BASARABIA 435 
aone A e 


care dorm. somnul ruginii noastre, atitea posibilități şi puteri. Instinctiv 
păstrind sufletul naţional, limba şi mindria (sint romin 1) de popor cu 
trecutul uitat dar simţit, Basarabeanul e ca şi un pămint bun, dar lăsat 
în părăsire; totul este ca să se arunce sâmința —şi rodul ar fi îinbelşu- 
gat şi binetăcător pentru toată rominimea. Trebue numa! sămănători buni 
care şi-ar lua fără nici o ezitare acea grea misiune față de horopsitul că- 
mi nimeni nu vine să-i lumineze mintea, să-i mingie sufletul, 


primite la direcţiunea Vieţei Basarabiei“, cari sint simțirile 

D e şi iraţiile 
născute, sua sponte, moldovanului. S'a dovedit, prin aceasta, caz eu 
tărit că moldovenimea basarabeană, ca atare, încă există, şi simbolul, e- 
lementul principal at acestei existenţi naţionale, este limba curată şi vie 


jurile Basarabiei sunau protestări lămurite, adresate „limbii domnitoare“, 
lar privirile tuturor celor, cari pot ține condeiul în mină, erau indreptate 
tocmai la „gazeta noastră In limba mamă”, care li se părea ca un port- 
cuvint şi simbol răsunător al inturor inimilor şi spiritelor moldoveneşti 
inprăştiate prin colibele şi căsuțele uitate ale Basarabiei, 


Afară de materialul reprodus deja în A. R“, am la dispoziţie o 
serie întreagă de documente scrise de corespondenţi mel, şi care ne 
mărturisesc capacitatea şi interesele obşteşti ale moldovanului. lată încă 
citeva exemple : 


Ţăranului-moldovan 


Nu plinge 'n cîntec, măi romine, 
Printre ogoare boereşti, 

Parcă viața -ți prohodeşti !” 

N'a îi tot rău—a fi şi bine, 

A răsări şi pentru line 
Luceafărul dreptății, şi 

Nu-i fi tot rob, nu-i năcăji 
Trăgind nevoe pănă la moarte... 
Te uită vezi: colo departe 
S'arată fața altel soarte— 

El vine îmbrăcat cu flori, 

Al tău frumosul viitoriu ! 

Viaţa nouă 'n fugă vine, 

In urmă vechiul tot rămine: 


san VIAŢA ROMINEASCA 


Tu lasă -ți cintecul băttin, 
La alte cînturi te deprinde, 
Cu alte ginduri tu te aprinde... 
Şi cere un traiu de bine plin l.. 
Gheorghe Tudor. 


Naiva versiticare ? Da, nalva, tăcută de un băetan de 16 ani, de 
un moldovanaş mărginit! Şi tot el încă mi-a trimes: „Spovada haidă- 
ului*, versuri cu vădită imitare de poema lui Lermontov „Miiri“; lar un 
articol nepretențios al său „Despre învăţătură“ ne zugrăveşte viaja sm: 
lară pela sate, ca un proces-verbal exaci, fotografic, luat de pe scenele vil 
de „învăţătură străină” în limba de felul „niznai*. 


Aceleaşi ginduri, asupra contrazicerii dintre actualitatea rusifàcă- 
toare şi aspirațiunile instinctiv-naționale, ne înfăţişează încă mulţi dintre 
corespondenţi. D. L Roşca din Vad-Raşcovul (orăşel pe malul Nistrului 
jud. Soroca) scrie o schiţă, povestind cum o copilă de ses, măritată 
din calcul material, după un rus, care o duce în satul lui, în Podulla 
rutenească, şi neștiind nici o vorbă „malorusă*, maltratată de rudeniile 
bărbatului, îşi sfirgeşte viața spinzurindu-se.,. Nalva povestire şi cazul li 
rar, necaracteristic, dar în acelaşi timp şi foarte caracteristic pentru însuşi 
scriitorul care expune, cum poate, grozăvenia înstrăinării... lar d. Roşca ne 
povesteşte Incă şi despre „şcoala noastră bisericească“, a căreia limbă 
Ruşii o fac şi mai absurdă-slavonă.Autorul stirgeşte articolul său prin ci- 
tarea sentinței vechi: „e păcat mare de a lua pinea de la copii şi ao 
arunca cîinilor“. Şi dacă—spune d, Roşca-—şcolile ruseşti ne dau tot a- 
tita lumină cit pot sătura pe copii fărimăturile rămase de la masa cl- 
nilor, apol şcoala bisericească cu limba ei slavonă slujeşte numai inte- 
resele cîinilor rusificători peniru sălbătăcirea poporului, pentru prostirea 
şi întunecarea minţii copiilor moldoveni. 

O interesantă şi loarle originală examinare a dreptului răzășesc de 
moştenire şi de familie o face un Todor Nastas, Analizind unele cazuri 
discutabile din practica satului natal, ce foarte nimerit contestă sentin- 
tele judecătorilor locali şi chiar ridiculează pe biet administratori ai 
justiţiei ruseşti cu toate binefacerile acesteia, şi cu toate deciziunile lor 
ta la Solomon, întemeiate pe ştiinţa lor obligătoare în „obiceiurile pă- 
minteşti* din Basarabia, 

Unul ne trimite o scrisoare despre starea lucrurilor în obştia sa- 
ului şi ne roagă să tipărim „în toate gazeturile şi degrabă”, Altul scrie 
o poezie: 


Printre ramuri bate luna, 

Stelele pe cer lucesc, 

Vino să te string în brau 

Şi să-ți spun, că te iubesc... etc. 


SCRISORI DIN BASARABIA 437 


Al treilea cîntă natura, o cînță prost, dar întrebuințează și cuvin- 
tele ca: planeta, aer, parium, arbori, şi ultele—desigur rareori auzite în 
graiul! poporan de lingă Căușani, 

Ete. etc, ete... 


v . 


Aci văd, că e necesar să mă reîntore pentru a sfirşi temr insem- 
nată încă demult (Septembrie 1907): „scopurile, problemele, mijloacele 
practice şi idealurile presel naționale din Basarabia“, căci altfel mă zë. 
păcesc în alt imaterial tot atit de interesant pentru mine.. Am vorbit 
deja atunci despre pricina pentru care nu numai că nu se formează în Bast, 
tabia un partid moldovenesc, dar nici măcar un cerc de lucrători cultu- 
tali pentru organizarea unui organ tipărit, care să provoace şi si sus- 
{inà vre-o mişcare națională. Aici voi încerca a desfășura intregul sistem 
de muncă necesară în acest sens, câci sint idei pe care le-am plătit 
prea scump, cu prețul a 2—3 mi de încercări nereușite, în care am fost 
atras şi eu, împotriva dorinţii mele, <upunindu-mă stării lucrurilor din 
juru-mi. In răstimpul acestori ani am suferit şi meditat. 

Conducerea unui ziar menit se creeze ceva nou e foarte compli- 
caută prin mulțimea de chestiuni care se prezintă spre rezolvare: trebue 
dat publicului anonim şi eterogen, dintăi de toate, o gazeti enciclopedică 
interesantă şi uşor cetită, moderată prin vederi politice, cu un bogat şi 
recent material de informaţii etc; apoi adaose literare cu desemnâri, re- 
<lame şi toate ştirile comerciale, articole folositoare diferitelor ramuri ale 
Slip, agriculturii locale, Instirşit—fHecine să găsească în ziar o sec- 
ție după interesul lui personal ` preotul, inoşierul, țăranul, comerciantul 
etc. Numai astfel ziarul va pătrunde cu încetul pretutindeni unde e viață 
moldovenească, șusținind toate intreprinderile private folositoare, şi va 
putea înlocui sigur presa rusească ori cea vindută Rusilor şi cea confe- 
sional-reacționară — cu o presă adevarat națională şi independentă. In sfirşit 
este de neaparată trebuință ca ziarul nuționa! să apară în tipografia lui 
propria, 

De o asemenea păzetărie pricepută poate fi legată şi editarea câr- 
ilor populare, lucru, a cărul necesitate se simte foarte mult în Basara- 
bin. Cercul colaboratorilor sub cuvenita conducere poate aduce la rea- 
litate crearea şi Duren puterii cuvintului tipărit, care singurul e menit 
să dezvolte masele noastre înapoiate. Doară şi dilerința, de pildă, Intre 
Finlandejii şi Rominii basarabeni nu este în numărul los, ci în piaţa căre 
Her. Să vă spun cite măsuri largi practice ne trebuesc în acest sens şi 
în alte treburi culturale? Sint sute şi sute, Incepind ca scoaterea unui 
calendar pentru popor, avem în prima linie să facem dicționarul limbii 
tomine complecte, apoi brogurile de istorie, de geografia Dasarabiel șia 
ţărilor vecine, hărţile cu ilustraţii şi vederi, tot felul de scrieri romineşti 
şi multe altele, Afară de toate planurile acestea, cu cit tirajul ziaru- 


— ^ e aM rm mg EE Á 


-u 


438 VIAȚA ROMINEASCA 


lui național s'ar mări, cu atit s'ar forma în jurul direcțiunii diferite cer- 
curi de studii şi propagandă, iar din aceste organizaţii culturale numai- 
decit va eşi şi viltorul partid rominesc din Basarabia. Nu spun prin a- 
ceasta că nu-s alte drumuri pentru constituirea unui partid local, ci arăt 
numa! că, mulțumită presei, proectate astfel, drumul constituirii lui din 
masele de cetitori, alipite la gazetă prin practica ei sanătoasă, asemenea 
drum e şi mai scurt, şi se poate realiza cu mal mare succes. Se cere 
insă muncă încordată de zi şi noapte—dacă vom găsi pentru ea e- 
xecutorii buni, e altă vorbă, De altă parte formarea forțelor naţionale în 
modul mai sus aratat nu va întilni piedici din partea „stăpinilor zilelor 
noastre”, căci un ziar practic, cu scopuri pur culturale, urmărind numai 
dezvoltarea lui comercială, înstirşit şi Inlăturind orice politică militantă, 
iar nd cet împrejurările făcindu-se „broască pe pămint* — asemenea 
ziar... va reuşi, va trăi, şi va face fără grabă şi cu resemnare totce i se 
va cere, 

Simt că argumentația mea este încălcită şi cam neîndestulătoare... 
n-am însă încotro, căci şi aşa am spus prea mult, ceia, ce clima noas- 
tră nu tolerează, 

D A + 

Am venit deci la ideia, ca ziarul național să creeze un partid ro- 
min în Basarabia. In primul rind trebue socotit, ca bun de atras, ele- 
mentul moderat, boero-burghez, destul de numeros, Dacă acestora li 
s'ar deschide o parte însemnată a gazetei, nu ne îndoim că gazeta ar 
avea intr'inşii cei mai buni prietini. Şi aceasta e necesar. Este de mare 
nevoe, ca să meargă mină în mină pentru cultură şi renaştere, atit inte- 
ligența şi țărănimea cit și boerimea, aşa că toate puterile vii ale Basa- 
rabenilor să fie întrolucate prin mijlocirea gazetei naționale. In general, 
gindurile ziarului să fie pentru toți Rominii localnici, şi numal atunci el 
va fi scump poporului întreg, In ce priveşte lupta zilnică, ziarul e da- 
tor să nu opereze la întuneric în chestia națională—din contra, printr'o 
clară şi sinceră expunere a trebuinţilor naționale, organul acestor tre- 
baten, mulțumită giasului său calm şi prevăzător, nu va speria cu „miş- 
carea naţională“ pe nimeni. Mai ales trebue să dăm atenție importanței 
relațiunilor noastre cu elementele progresive ale Ruşilor din țara aceasta, 
şi pentru asemenea scop ziarul ar fi dator să provoace în Moldoveni un 
puternic curent în favoarea unor bune și întinse relation! cu adevărații 
şi firești aliaţi ai noştri de aci. In privința aceasta iară se cer nu pole- 
mică, şi nici certe gazetărești, ci puterea convingătoare, prin care se 
poate aduce pe toți adversarii la conştiinţa propriului lor interes, care 
le poruncește unirea, înleresarea şi profitarea de toate condițiunile şi 
mijloacele ce pot sluji ja desvoltarea noastră naţionată, 

Numai aşa, păşind inainte pe calea aceasta, cu timpul vom realiza 
cea mai deplină armonie posibilă, şi vom prepara formarea partidului 


SCRISORI DIN BASARABIA 439 


romin. Desigur avem în perspectivă o mare distanţă dela Inceputul pro- 
ectat pănă la ajungerea ultimului scop. La prima vedere ne stau în drum 
greutăţi neinvinse: poporul de jos apăsat, iar păturile de sus—instrăi- 
nate... Nici o garantare a existenţi noastre naționale, nici o rază a ste- 
lei de mărire a neamului rominesc!.. Ce să facem ?!.. In orice ce caz 
nu-i timpul a sta cu minile în buzunar, Sintem datori a da insiirşit 
semne de viaţă, să facem toate demersurile ce Je credem necesare. Cind 
îmi închid ochii, ca să nu mă uit înjuru-mi, mi se pare atit de uşor, de 
simplu, că cel mult 5—6 oameni hotăriți să facă şirul întreg de ince- 
peri culturale măcar dintăi în Chişinău. Să nu se creadă, că e cine ştie 
ce greutate a face la noi o întrunire, un curs de lecţii, o şcoală de du- 
minică de cetire şi scriere, sau un „Jardin pour des enfants moldaves“... 

Ei dă, „să nu ne compromitem*! Un club, partid, program, cul- 
tura 2—Doamne fereşte L. 


Wi 
Lé + 


In timpul ce noi răminem (ner! pe locul nostru, evenimentele fa- 
ta] ne duc la unele vremuri istorice foarte importante, Se prevede a- 
propista schimbare a acestei părți din Europa. Austro-Ungaria în 
ajunul de a deschide chestia balcanică, constituția Rusiei şi descentrali- 
zarea inevitabilă a o 100 de popoare, conturul viitoarei Rutenie cu 30 
milioane populație,—toate acestea ne, dau mult de gindit. Să nu uite 
nimene situaţiunea geografică a Basarabiei : Podolia, Kievul, Poltava şi 
Ecaterinoslavul, devenind autonome sau federate, între Basarabia şi Mos- 
cova linia de comunicaţie se va susținea prin păsările călătoare—alt- 
mintrelea nu-i chip. Drept că viltorul nu ne este cunoscut aşa de exact, 
dar sint în prezent anumite tendinți, care ne apropie de el şi ne dan 
posibilitatea de a-l analiza. Ce vom face atuncea aflindu-ne între 2 cul- 
turi, rutenească şi rominească, dacă nu vom fi decit rusificați, tungi å 
la russe ?.. Slabi şi înstrăinaţi, noi nici o zi nu vom putea rezista nä- 
vălirii Rutenilor, şi vom D robiţi unui jug nou, ŞI în loc de a înlesni a- 
tunci lupta rominimil cu megteşii slavoni şi unguri, noi o vom slăbi 
prin pasivitatea noastră, o vom trada, poale. 

Deci, putem noi sta oare nepăsători acuma, faţă de un asemenea 
viitor ? Putem oare fi atit de naivi, încît să inchidem ochii la aceea ce 
se pregăteşte să izbucnească odată ?.. Şi deoarece răspunsuri la intrebă- 
tile aceste nimeni nu ne dă, vom spune noi ingine: nu, nici întrun 
caz! Lupta, lupta ni se impune, nu numai cu rusificația, dar şi mai ales 
cu mepăsarea noastră proprie, cu inerția întregii noastre vieţi! Sintem 
un popor de viţă nobilă, deci datori a ne folosi de trecutul, tradițiunile 
şi limba noastră spre redeşteptarea conştiinții naţionale, idealul nostru 
să fie; dezvoltarea moldovanului basarabean pănă atunci cînd èl însuşi 
va spune cuvintul său şi va orindui soarta lui! Şi sintem datori a jertfi 
totul pentru realizarea acestui ideal inalt. 


. 


44 VIAŢA BOMINEASCA 


Firea omului se cunoaşte mai ales în vremea de primejdie, şi, lată- 
ne, am ajuns la o primejdie şi la râspintie: sau rusilicarea deplină, sau 
rominizarea şi însuşirea culturii seculare naţionale—alte drumuri nu-s, 
dacă vroim să nu răminem fără nici o cultură. Desigur, o a- 
semenea dublă punere a problemei de existența noastră este grea de 
ințeies peniru orişicare romin din regat. Din depărtarea, atit de apro- 
piată, a îrajilor noştri liberi de peste „riul blăstămat“, se vede numai o 
faptă goală, cum că în Basarabia locuesctaproape 2 milioane de Rontlui; 
far tot restul de informaţii asupra noastră prezintă un material aproape 
cu totul fantastic. Altădată voi atinge cindva şi idela de a et din îna- 
poiere prin... rusiticaţia, ce este foarte posibilă şi chiar realizabilă, nu 
numai în senzul teoretic; doară şi în momentul de față, ca să spunem, 
„Suprapălura” rusească peste toate păriile vielii basatabene se simte 
foarte real deja. Aci nu pot decit să insist pentru drumul cel mai firesc 
pentru noi—rominizare deplină, 

Numai rominizarea activă va avea darul dea anima viața noastră 
socială şi a scoate din inacţiune toate păturile poporului nostru. Con- 
diţiunile-s agravate ?—bine! Atunci să nu avem iluzii, să ne înlăturăm 
orişice dulce naivitate, [ie cea revoluționară fie cea reacționară, şi să ne 
injugăm, să ne punem la un lucru sever, ta o muncă pentru viaţa Co- 
mună, în care să se scufunde viaja noastră personală !,, Să ne lepadăm 
şi de îngrozitorul egoism—sregele nostru al tuturora,—căci trecutul nos- 
tru întemeiat pe deplin pe el, ne arată cit de trist, cit de gol, cit de 
lipsit este de ideile, care sint resortul progresului, aşa că aproape am 
pierdut încredere în viitor... Şi care va fi primul mijloc pentru a inde- 
plini toate acestea d Cine poate lua sarcina de a convinge opiniunea pu- 
blică de inutilitatea gălăgiei babilonene ce domneşte acuma In Basara- 
bia? Care poate îi începutul rea! al activităţii noastre naţional-cultu- 
rale ?.. Răspund, repel—ziarul! Ziarul care să slujească obştiei ca o 
şcoală de politică, de cultură, de literatură, care să devie adevărata 
primă instituţiune naţională cu adinci rădăcini în popor. 


EI 
» t 


Auzim aici uneori nişte glasuri, că in Basarabia mare rost at 
mişcare decit cea revoluționară sau socialistă, Cu ce considerații gene- 
rale se poate discuta ideea aceasta greșită, am arătat deja de multe ori 
în scrisorile mele, Cind ridicăm afirmarea, cum că revoluția parțială în 
Basarabia este o utopie, şi țara noastră în orice caz va primi reforme 
venite gata din Petersburg,' că nu are nici un rost să sustinem aci re- 
voluţia rusească, ci mai bine să ne jertiim puterile noastre moldovanu- 
lul viu îngiodat în înstrăinare şi în beznă,—oare n'am fost en atuncea 
obiectul celor mai grave şi mal groaznice acuzări pe tema naţionalis- 
mului deşert? Şi iată, a trecut un an şi al doilea, dar unde-s partizanii 
revoluției locale, unde-s rezultatele luptei lor t.. 


SCRISORI DIN BASARABIA sI 


Dar cu totul altmintrelea ar sta lucrurile, dacă aceşti ani ar îi fost 
intrebuințaţi de „revoluționarii“ noştri pentru o operă culturali treptată. 
Am fi avut de atunci o serie întreagă de rezultate mulțimitoare,.. Da, 
ce să taci 2... Poate şi astăzi încă nu-i prea tirziu să indrepte tinerimea. 
noastră nerăbdătoare privirile sale spre adevăsaţii posi" „cei rămaşi îns 
urmă“, care compun marca întreagă moldovenească după barierile Chi- 
şinăulai ? li vreme, vreme de făcut aceasta! Nu se poate, ca Basarabia 
să Ge ca şi Sodomul şi Homo, unde nu se găsesc nici cei doi drepți. 

Oameni de inimă şi de acţiune! A sosit timpul să ridicaţi glasul 
în numele trebuinţilor drepte ale poporului basarabean | Faceţi răpede 
apel la toți Rominii vii, fără distincţiune de vederi, pentruca cu toţii să. 
începem a lucra pentru realizarea scopului naţional ! Face toate aces- 
tea îără nici o clătinare, căci munca peniru renașterea poporului este fn- 
dredtăţită de toate ideile inalte ate civilizaţiei, ale creştinismului... 


Lë 
a s 


Situaţia contimporană a Basarabiei intre Rominta şi Rusia se pre- 
sintă în felul următor. 

Provincia, „cucerită“ acum o sută de anl aproape, nu ştie absolut 
despre neînțelegerile naţionale. Haosul ne mai văzut domneşte peste 
oate ` moldovanul se rusilică, rusul se asimilează de cel dintăi, bulga- 
rii şi rutenii sînt ceva desnaţiolizați, iar de pe altă parte şi inmărmuriţi 
in deosebirile lor naţionale. Avinturile reacționare păsesc solul bun în 
Basarabia, iar adierile progresului, împiedicate de toți cei în putere, se 
simt aci prea puţin. Despre poporul romin de aci nu se vorbeşte, şi el 
nu se pune în socoteală nici de un curent politic din Rusia, prezentind 
astfel un element necunoscut, une quantité négligeable, asupra căruia 
se fac orişice probe administrative lără nici o protestare, Presa rusească 
şi numeroasa inteligență nu vorbeşte nicăeri despre Basarabia, ca des- 
pre o țară romînä, ci 99 de „oameni invățaţi* o socotesc de o guber- 
nie rusă ordinară, căci în cronica bogată a Rusiei niciodată ei nu aud 
despre mişcarea „Moldovenilor“, Limba o socotesc „cea stricată rusă“ 
etc. etc. e 
Nu-i vorba, e drept că sintem elementul național cel mai paşnic 
în fața Ruşilor şi răminem pe deplin credincioşi ca şi Rominii din Ardeal 
şi Bucovina... ba nu—aceştia se supun fideli şi leali împăratului şi legi- 
lor, pe cind noi ne supunem ca o turmă de iobagi ori şi cărul isprav- 
nic, sergent, urindnic, „policeman“ rus asupra 5—6 sate—şi nu numai 
dumnealor, ci şi pottelor tuturor rudeniilor, cunoscuilor etc, fără sfirgite 
Şi cu toate acestea d-nii Cruşevan şi Menşicov (care joacă rolul lui 
Cruşevan pentru Rusia întreagă), avind „ureche fină şi lătratul sonor“, 
au găsit de trebuinţă să prevină pe patrioţii ruşi asupra primejdiei ce 
îl amenință din partea Rominiei şi Basarabiei. Se ştie, cind moneda 
patriotismului e prea sbătută, se cere ceva nou şi sensațional pentru a 


42 VIAȚA ROMINEASCA 


Tidica autoritatea cugetărli patriotice. Primejdia : poloneză, finlandeză, 
caucazică etc. devenind veche, s'a inventat şi o primejdie romiră. Sper 
că publicul cetitor a fost la vreme în curent cu „destăinuirile* făcute 
de Menşicov in ziarul „Nevoe Vremea“ din S-t Petersburg asupra 
d-lui Ghiers, plenipotenţiar rus din Bucureşti, şi d-lui Roseti-Solescu 
ministru romin la Petersburg 3 Mult a fantasat atuncea scriitorul patriot 
despre, „tripla alianţă“, planurile Rominiei, situaţia şi atitudinea Basara- 
blei, etc. şi a stătuit guvernul rus să in măsuri draconice pe gnnița 
fominească, ca nici un curent de simpatie să nu se 'schimbe intri a- 
mindouă malurile Prutului, lar toate aparențele şi gindurile naţiotalei 
vieţi a Moldovenilor basarabeni să fie dela început dezrădăcinate, 

Un asemenea şir de idei a desfăşurat şi le destâşură zilnic şi Gu- 
şevan în Chişinău. El spune franc că trebue ținut samă de viitorul 
apropiat al vieţii politice din Basarabia. E! ştie, vra să zică, că înjură- 
turi pornite In Rominia In contra binefăcătoarei sale Rusii trec pese 
frontieră şi ispitesc pe Basarabeni ; că Rominii nu uită cele 3 judeţe li- 
ate de la ea de Rusia şi apreciază anii 77 şi 78 secolului trecut cu te- 
tul altmintrelea decit Rusia. Deci se cer măsuri intinse de rusificaţie, 
altfel va fi cindva tirziu... 

Intreb acuma, Dacă asemenea lătrat are loc, atunci cind nici o 
primejdie pentru stăpinirea rusească nu existi—ce va Îi, cind vom tace! 
macar primul pas in dezvoltarea noastră naţională ? De aceea insist aici, 
şi voi insista toată viaţa mea, asupra tacticei care ni se impune. 

Fac ultime consideraţii asupra tacticei noastre, necesară şi pentru | 


viitorul ziar şi pentru păşirea culturală, Desigur, Rusia nu poate să to- | 


lereze să | se răpească cindva printr'o mişcare întinsă un drept şi un 
teritoriu ; nu poate nici din punct de vedere strategic şi economie, ŞI 
Rominiei li sint dictate de interese politice unele bune relațiuni cu 
Rusia. - Marele imperiu îi este amic (o, smiciţia !), şi este un 
Stat creştin cu care Rominia se ai în cele mai bune condițiuni 
Astfel în lucrul nostru naţional, inspirat inevitabil din Rominia (căci şi 
scrierile şi practica pedagogică şi multe altele—toate vom lua gata din 
experiența Rominilor din regat), bineînțeles nu vom putea merge cu or- 
birea atit de departe, incit să combatem tot ce este rus, dar, proce- 
dind ca oamenii leali şi cu resemnare, vom lua cu bucurie totul 
ce ne va fi de folos din grijele ruseşti asupra noastră (şcoli, cărţile po- 
pulare rusești etc), şi vom respinge totul ce va fi neiolosilor nouă, 
Doară şi limba rusească nu o vom combate mult, căci este folositoare 
pentru a invinge pe adversarul cu arma lul proprie, lar pentruca miş- 
carea spiritelor romineşti de aci să fie şi mai sigură, şi să fie chiar 
văzută cu ceva ochi buni de Ruşi, avem datoria să asigurăm necontenit 
guvernul şi administrațiunea locală de atitudinea noastră absolut paş- 
nică şi strict culturală, 


SCRISORI DIN BASARABIA At 


Lë 
kd 


Situaţia noastră între Rusia şi Rominia ne face să ne îindreptăm 
noi privirile mai mult spre aceasta din urmă. Săraci cu duhul, ne vom 
putea imbogăţi numaidecit împrumutind multe lucruri dela frații dez- 
voltaţi şi liberi, pănă vom putea să ne bizulm pt propriele noastre pu- 
teri. Voim, ca un ideal depărtat, să realizăm unitatea cugretării ai a tac- 
ticei noastre împreună cu ale tuturor Rominilor aşezaţi în marele tri- 
unghiu al Europei, dar în jurul nostru constatăm lucruri foarte triste, 
800 chilometre de frontiera Prutului ne prezintă nouă un aspect de zi- 
dul chinezesc, care ne ascunde ochilor toate bogăţiile sufletului najio- 
nal. laşul, cercurile intelectuale, universitatea, literatura şi ştiinţa naţio- 
nală, parcă nici hu există la o distanţă de mai puţin de 100 chilometri 
dela Chişinău. Ceva legături sufleteşti cu Rominia se află Intro stare 
cu totul embrionară, deşi de la deslipirea Basarabiei se împlineşte peste 
patru ani—un veac întreg, în care populațiunea moldovenească s'a ri- 
dicat de la 100 mil pănă la 1 milion şi 800 mii de suflete... Astiel in- 
tre problemele, ce ne stau înainte, întră şi reconstituirea legăluritor vii 
între două maluri al Prutului, Trebue să întreținem „străinătatea“ de 
peste Prut asupra Băsărăbenilor. In această direcție am făcut ceva, dar 
puţin, foarie puţin. Nu e destul să ne incălzim şi să ne leginăm fajar- 
nic de citeva ştiri ce pătrund In presa rominească despre Basarabia, ci 
să dăm „strămătăţii* atitea amănunte ale vieţii noastre intinse, dar în- 
tunecate, încit să devenim pentru fraţii noştri o realitate interesantā şi 
scumpă. Cuvintul nostru să pătrundă la auzul acelora care dețin în mii- 
nele lor soarta patriei—deci şi întregei rominimi—să contribue a-le in- 
druma cit mai fix atențiunea acolo la răsăritul neamului rominese. Ex 
oriente lux ?—nu spun aceasta, dar şi răsăritul acesta are multe puteri 
şi posibilităţi, importante în viitor pentru rominime. Conaţionalii noştri 
din regat au datoria să nu lasă să se piardă o ramură mare a neamu- 
lui, o țară de 5 milioane hectare suprafaţă, păzită uneori de cetăţile 
splendide ale lui Ştelan Vodă: Hotit, Soroca, Bender şi Cetatea Albă... 

Aci să-mi fie permis, unul profan, să exprim opiniunea gene- 
rală a puţinilor romini conştienţi din Basarabia asupra Patriel— Mame în 
starea ei contimporană, Şi marele public romin şi cei din capul statului 
trebue să ştie, că succesul rominizmului în ţările romineşti îinstrăinate 
se Intemeiază în totul pe o incredere şi admirare, ce am putea avea 
pentru progresele adevărate şi libertăţile Patriei Mame. Ne trebue nea- 
parat o ţară fericită şi dezvoltată, care să ne atragă, să fie Intotdeauna 
gata şi în putere să ne adopteze, şi să ne facă mai lericiţi ca ,orlunde, 
Şi cind vedem politica antinaţională internă din Rominia, cînd ţără- 
aimea de acolo rămine în sălbatăcie, robiti exploataţiunii, cînd nelegiu- 
irile cresc şi numele de „Belgia Orientulul* este numai un nume gol— 
atunci privirile orişicărei sullări romineşti indreptate câtră Patria — 
Mamă se acopăr cu lacrimile amăgirii, care ne distruge visurile asu- 


Ne oe —— 


su VIAȚA ROMINEASCA 


pra Rominiei celei strălucite şi înțelepte... Mai ales dintro parte a 
depărtării noastre apropiate vedem clar cite şi cite lipsesc scumpei 
noastre... 

Rominii sint un popor destul de mare, unic în această parte a 
Europei după mărimea lui—deci toate țările romineşti unite ar prezinta 
o putere considerabilă, iar între toate popoarele Europei sud-vestice şi 
a peninsulei Balcanice ar putea fi heghemoni, Şi ce îi impiedică ?... 
Mine, dacă s'ar da regatului mina Transilvănenilor, Bucovinenilor şi Ba- 
sarabenilor—cu ce drepturi ale omului, şi cetățeanului şi cu ce perspec- 
tive de hrănire a trupului şi sufletului, am fi noi întimpinaţi de Rominii 
liberi 3 ŞI asta ne dă mult de gindit, şi mult jigneşte sfintul amor na- 
tional. Căci dacă visul rominizmului nu este fantastic ci real—să fie 
Rominia întradevăr o țară a libertăţii şi egalităţii! Să facă multe îm- 
bunătăţiri adevărate, căci are nevoe mai presus de toate să existe şi 
să ajute pe toți Rominii, oricărui stat ar aparţine, menținindu-şi najlo- 


nalizmul statornic în sufletele lor ! Atunci şi noi, Basarabenii, cu toate- 


că trăind în Rusia, dar spiritul şi inima noastră vor fi în Rominia, deşi 
vom lucra în Basarabia, — şi toate acestea pănă ce va sosi momentul 
cind istoria ne va da să realizăm toate planurile înalte naţionale. 

Şi de acuma înainte vom tăcea, decit tăcerile acestea vor spune 


„„multe | 
A. Nour 


Viaţa Rominească în Bucovina 


Chestiuni politice: Sancilonarea reformei comunale, Tratativele de 
îmmpăcare, Adunările dep. A. Onciul. 

Programul partidului democrat, proclamat cu ocazia alegerilor dic- 
tale din vara anului 1904, enunța următoarele reforme: reforma legii e- 
lectorale pentru dietă, retonna legii comunale, banca ţării, disrădicarea 
propinaţiei şi salarizarea învăţătorimii, Cea dintă! reformă, care s'a realizat, 
a fost crearea băncii țării; La urmat apol disrădicarea propinaţiei, care a- 
muncă țării un venit de 1.600.600 coroane anuai, care pănă atuncia curgea 
in buzunarele propinatorilor şi trebuia întregit în lada ţării din birul tä- 
ranilor, Să înjelege că o astfel de reformă a fost combălută cu deose- 
bitii îndirjire din partea celor interesaţi, cari au provocat astiel, în dauna 
țării, o intirziere a activării ei. In ultimele zile sa mai sancţionat una 
din reformele partidului democrat, una din cele mai de samă, dacă nu 
chiar cea mal însemnată: reforma comunală. 

Legea aceasta a ieşit din nevoile reale ale țării ; dispoziţiile ei sint 
bazate pe experiențe bogate. Ea uu este deloc produsul unui teoreti- 
cian, ci al unor oameni, cari au scos învățămintele lor din practica vieţii. 
Administraţia comunală era un şir de necontenite abuzuri al unor clice 
inrudite sau legate prin diferite interese, în fața cărora marea majoritate a 
locuitorilor era neputincioasă. Aceste clici mătrăşiau averile comunale fără 
control, căci controlul comitetului țării s'a arătat insuficient, Mai nu este 
comună în ţară care să aibă o administraţie bună. Cel de la putere se 
bucurau de protecţia autorităţilor, întocmeau listele electorale după pla- 
cul lor, şi nici după lupte de ani de zile nuera nime în stare să-i scoată 
din mandatele lor, doară dacă abuzurile erau atit de scandaloase, incit tre- 
buia să intervie tribunalul, Vomicii abuzivi erau cei mai de frunte agl- 
tatori al candidaţilor guvernamentali. Reclamaţiuniie opoziţiei nu se con- 
siderau deloc, sau numai după ani de zile, şi aluncla mai totdeaun în 
senz negativ. Abia cînd averea comunei era toată vinturată şi comuna 
înglodată în datorii peste puterile ei, se duceau cei dela cirmă şi făceau 
loc altore. Curțile cu jurați, au avut adese ocasiunea se ocupa cu detrau- 
Caţiunile şi malversaţiuniie primarilor şi comitetelor comunale. Noua 
reformă e menită să schimbe faţa lucrurilor. 


e mm ` 


145 VIAŢA ROMINEASCA 


Principiile fundamentale ale noei legi sint următoarele: Reforma 
comunală are două părți: legea comunală şi legea electorală pentru con- 
siliile comunale, e 

Dreptul de alegere îl au după § 1 al legii electorale toţi membrii 
unei comune, cari au împlinit virsta de 24 de ani, De că plătesc bir sau 
ba. Reforma prevede trei corpuri electorale, Spre formarea acestor cor- 
puri în vederea alegerilor se face un catastru, în care se introduc toţi cei 
ce au dreptul de alegere şi anume a) cetățenii, b) preoţii definitivi, D 
funcţionarii, d) ofiţerii trecuţi la pensie, e) funcţionarii militari, D licenţiaţii 
cu titlul de doctor şi magistrii, g) directorii, profesorii şi toţi învățătorii 
săteşti, h) birnicii după cifra birului şi cei cu bir egal în ordine alfabe- 
tică şi i) toți cefalalți membri în ordine alfabetică, Pe baza acestui ca- 
tastin se formează cele trei corpuri electorale, şi anume in lista corpului 
prim intră cele "zu ale votanţilor după numărul curent al listei, în corpul 
al doilea cele “hs următoare, lar restul în corpul al treilea. Toţi cei ce 
nu plătesc nici un bir întră în corpul al treilea. Dacă însă s'ar intimpla 
că corpul ai treilea ar avea mai mult decit ^s: din totalitatea alegători- 
lor, atunci trebue repartizat planul alegătoriior de sub a) pănă la h) asu- 
pra celoralalte două corpuri, şi anume cele "a să intre în corpul prim, 
iar restul în corpul al doilea. 

Comitetul comunal se compune, pentru comune cu mai puţin de 
500 de locuitori, din 9 membri, în comune cu 500—1000 de locuitori 
din 12 membri, în comune cu 1000—2000 de locuitori din 15 membri, 
în cele cu 2000—2000 din 18, în cele cu 3000—4000 din 21, în cele 
cu 4000—5000 din 24, in cele cu 5000—6000 din 27, incele cu 6000 
din 30 de membri. Numărul membrilor comitetului comunal se reparti- 
zează în părţi egale asupra fiecărui colegiu electoral, Dreptul de virilişti 
îl au acei locuitori ai comunelor şi oraşelor cari plătesc cel puțin a 
‘e parte din întregul bir prescris pentru comună sau plătesc ca pose- 
sori a unel moşii, care mai înainte nu era incorporată comunei, un bir 
real, fără alte adausuri de cel puţin 200 cor, anual, 

Această dispoziţie este o concesiune pentru proprietarii mari, ale 
căror proprietăţi nu erau după legea veche supuse administraţiei comu- 
nale. Reprezentanţii viritişti nu sint de trecut în numărul fixat mai sus 
pentru reprezentanța comunală, 

„ Consiliul comunal se alege pe şese ani, ajutoarele de primar niu- 
mai pe trei ani. Primar al unei comune pot îi numai persoane care pot 
serie şi citi; de această condiţie poate dispensa, în cazuri rari şi demne 
de considerat, comitetul țării în conţelegere cu guvernul țării. Nu toți 
consilierii comunali rămin şese ani în funcţiune; după trei ani ies prin 
sorţi jumătate din membrii comitetului şi din supleanții (tot pentru trei 
consilieri ai unul colegiu se alege un supleant) fiecărui colegiu electo- 
ral. Ajutoarele de primar, cari au eşit după o perioadă de trei ani, nu 
mai pot fi realese decit abia după alţi trei ani, primarul şi ceilalţi mem- 
brii ai consiliului comuna! pot fi realeşi. Alegerile suplinitoare trebue c- 


VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA H? 


fectuate în interval de cel mult o lună, la cas contrar se disolvă con- 
siiiu] comunal 

Moşiile boerești (aşa numitele Gutsgebiete), cari aveau pănă acuma 
administrația lor proprie independentă de cea a comunei pe teriroriul 
cărela se ailau, sint desființate şi Incorporate comunelor, 

Alegerea este publică ; votarea se face cu fidule şi este secretă. 

Sub dispoziţiile acestei legi cad toate comunele şi oraşele Buco- 
vinel afară de Cernăuj, care este oraş autonom. *Reforma comunală are 
o însemnătate întreită : din punct de vedere social, economie şi național, 

+ Acordind dreptul de alegere activă tuturor locuitorilor, dintro co- 
mună tără privire la cens, reforma ia din mina unei minorităţi disparente 
puterea administrativă şi o dă în mina totalităţii locuitorilor, ridicind la un 
rol important social în viaţa satelo: masele poporului, care pănă acuma 
erau ţinute la o parte. Deprinzindu-se încetul cu incetul cu viaţa con- 
stituțională a satelor, masele poporului, cari au fost chemate prin sufra- 
glul universal pentru parlament să joace un ro! atit de important în 
viaţa constituţională a statului, vor îi alegători mai conştienii de dreptu- 
tite lor. 

Noua lege comunală este cea mai progresistă din întreaga mo- 
narhie, O sumă de dispoziţii excelente sint menite să curme abuzurile 
de pănă acuma, să îinlesnească o administrație cinstită şi deci o înflo- 
rire economică œ satelor. Pănă acuma erau apărate în consiliile comu- 
nale numai interesele celor puțini, pe cind dorințile îndreptăţite ale mul- 
Um! nu erau băgate în samă. 

«Dar o Insemnätzte deosebită are noua reformă comunală pentru 
nol din punct de vedere naţional. In comunele romineşti locuesc o mul- 
țima de străini, în cea mai mare parte jidani, cari Imbogâţindu-se în scurt 
timp, joacă un rol preponderent în administraţia comunală, în dauna co- 
munti, în dauna taranilor şi în folosul lor propriu. 

O singură comună rominească în toată Bucovina, Horodnicul-de- 
jos (districtul Rădăuţului) gare nici un jidan pe teritoriul său, dintre ce- 
lelalte nu sint multe cari să nu aibă macar cîţiva jidani în comitetul cO- 
munal, ba avem şi sate romine, mulţimită Domnului, care au primar ji- 
dan, Ce influenţă dezastruoasă exercită aceste elemente străine In con- 
silile comunale, nu e nevoe de arătat. 


Cu ajutorul unui primar abusiv şi al unor membri siabi de înger, 
ei trec orlşice propunere favorabilă lor, obțin toate inlesnirile legale 
şi legale, încunjură legea repaosului duminical şi comit adevarate hoţii 
cu averea sătească. Coloanele ziarelor noastre naţionale au fost totdea- 
una pline de plingeri de feliul acesta. Noua lege comunală scapă satele 
noastre de această pacoste ; dar nu numai satele d şi unele oraşe ca 
Cimpulung şi Dorna, cati ajunseră deja in puterea jidanilor, pe cind în 
altele, ca în Suceava, Rădauj şi Storojineţ, Romiuii vor avea minorităţi 
considerabile. lată două exemple menite să aile adevărul aserţiunii 
mele. Luăm de pildă o comună mare rominească,—Boianul (distristul 


As VIAȚA ROMINEASCA 


Cernăuţi). Bolanui are 3363 de basta, dintre cari cam to, deci 
2000, ajung virsta de 24 de ani, cari vor îi alegători după noua lege e- 
lectorată. La ultima alegere a avut însă colegiul întăi 39 alegători, dintre 
„care 29 propinatori şi camatari jidani ; colegiul al dolea a avut 386 2- 
legători, şi restul în colegiul al treilea. Deci cei 39 alegători al co- 
teglului prim alegeau tot zece membri în consiliul comunal, caşi cei 1400 
de alegători si corpului al treilea. După noua lege electorală mai intră 
în colegiul prim, pe lingă cei 39, încă 461 alegători, aşı Încit puterea 
elicei de camatari şi propinatori este nimicită sau redusă la un minim., 

Un alt exemplu. Oraşul Cimpulung are 4032, bărbaţi dintre care 
2419 au virsta de 24 ani. La uitimeie alegeri au votat în colegiu! prim 
85 de alegitori, în colegiul al doilea 133 şi fn al treilea 1750, Se inje- 
lege că colegiul al doilea (in care vota după legea veche negustorii) 
cra complect, şi colegiul înțiilea în mare parte jidovit, 

La alegerile nouă va îi situaţia cu totul sita. Şi deoarece intre 
cei 2419 alegători cam 1400 vor fi Romini, consiliul comunal de Cimpu- 
lung va avea cu totul altă întăjişare decit acuma : el va fi expresia fi- 
delă a -poporaţiunii muncitoare şi contribuitoare, nu filiala bursei specu- 
lanților. In colegiul întiitea vor intra cam 604 alegători, deci încă vr'o 
„520, pe lingă cei 85 dela ultimele alegeri; în corpul al doilea vr'o 900 
şi restul de 1000 şi ceva în corpul al treilea. 

O insemnatate semniticativă capătă relorma aceasta şi prin lupta 
vehementă ce s'a purtat în jurul sancționării ei. Jidovii, cari an simţit 
că incontra intinenţei lor prea mari se indreaptă dispoziţiile legii, an pus 
totul în mişcare sprea împiedeca sancţionarea legii. S'au mobilizat mai 
intăl primariljidoviţi la un meeting în Cernăuţ, la care sa făurit un me- 
morand, care a fost predat de o deputiţie condusă de un jurnalist jidan 
ministrului de interne. Ministrul a dat deputăției un răspuns neobişnuit 
de aspru. După acest eşec opoziţia contra intregului proiect a mai slăbit 
ceva, şi s'a inceput o opoziție şi mai îndirjită pe altă temă. Jidanii vă- 
zind că pierd satele, au dorit să păstreze domnia Jor neatinsă cel puţin 
în oraşe, adevăratele lor domenii, unde dispuneau netulburați şi necon- 
trolaţi. Deci deputaţii oraşelor au început a face opoziţie serioasă sinc- 
ționării legii, şi se simțeau atit de tari In credința lor că oraşele vor îi 
scoase de sub prevederile legii, încit unui din ei se făuda citeva zile 
inainte de sanctionare în adunări publice că legea nu va îi sancțiorată 
pănăce nu va H amendată în privința oraşelor. Dar a venit altmintrelea, 
şi democraţii romini, şi împreună cu èl intreg poporul romin, au motiv 
să se bucure de această izbindă. 


> 
L H 


Intre cele două partide romine din țară, cel democrat şi cel apă- 
rărist, se urmează tratativele de impăcare. Delegații ambelor pariide s'au 
întrunit într'o şedinţă comună şi au stabilit următoarele puncte : 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA 449 


1. Amindouă partidele primesc programul creştin-social. 2, Pină la 
<rearea unui comitet executiv definitiv, care ar avea să funcţioneze pe 
baza unui statut, se institue un comitet provizor, compus din cite 6 de- 
tegat} al flecărui partid sub preşidenţia lui dr. Iancu cav, de Flondor. 
3. In momentul instituirii comitetului executiv, încetează de a apărea cele 
3 ziare: „Apărarea Naţională“, „Apărarea Neamului“ şi „Voința Popo- 
tului“ şi apare un organ comun sub conducerea comitetului, 4, Manda- 
tele vacante se ocupă paritetic, considetindu-se posesiunea, dacă parti- 
dele nu se vor fl contopit pănă atuncea în unul singur, 5. Se declară 
incompatibititate între mandatul de deputat în parlament cu un mandat 
in comitetul țării, consiliul şcolar al ţării şi în consiliul municipal al Cer- 
năuţului, şi între mandatul de president la banca țării, în cas de stabili- 
sare şi toate celelalte mandate. D. Să se respingă toate atacurile asupra 
integrităţii bisericii gr-or. 7. Să se lucreze pentru întărirea băncilor să- 
teşti. 8. Să se combată orice separatism în mijlocul poporului romin, şi 
să se respingă orice atac din afară, 9. Incetarea tuturor proceselor poli- 
tice dintre cele două partide, căpătind cei otensaţi satisfacția cuvenită, 

Se înţelege că nu lipsesc intriganţii şi trădătorii, cari, folosindu-se 
de Jurnalele străine, răspindesc ştiri faişe spre a produce încurcală la 
publicul puţin informat, Ba se vorbeşte chlar de un partid nou, pe care 
at avea să'l formeze disidenții apărărişti şi alţii de sama lor, Se inţe- 
lege că vor avea şi un ziat. 

ets 

Deputatul A. Onciul a ţinut in prima jumătate a lunii acesteia a- 
dunări poporale în cercul electoral al Solcii. A fost peste tot locul foarte 
bine primit, şi s'a observat cu această ocaziune o schimbare radicală în 
opinia publică a acestui district dela ultima campanie electorală în favo- 
mul deputatului, 

Şi-a dat samă despre activitatea sa parlamentară şi a supus a- 
probării alegătorilor alianța Rominilor cu creştinii-sociall, Peste tot Jocul 
i s'au făcut ovaţiuni şi i s'a votat incredere. Către finea lunii acesteia 
va ţine o serie nouă de adunări poporale, de astădată în cercul electoral 
al Humorului, 


Gt. 


a 


Scrisori din Ardeal 


— Teatru romin.— Proiectul lui Andrassy—Voci maghiare. — 
Lupta naționalităților, 


In ultima mea corespondență, aminteam de adunarea generală a 
fondului de teatru convocată la Orawltza, un centru insemnat în Sudul 
Banatului. Adunarea a reuşit bine, executindu-se intocmai programul 
publicat de comitet în toate ziarele. Pe noi ne importă nu serbarea nu- 
mai, care a atras pe o zi două publicul romin la Orawitea, ci rămine să 
cercetăm dacă această adunare a dus cu vre-un pas înainte cauza tea- 

romin, 

St Constatăm cu plăcere că s'a luat și executat o hotărire proprie a 
da un mare avint cauzei teatrale la noi. Comitetul a numit, adică, pe d. 
Bănuj director, şi l'a însărcinat cu aranjarea reprezentaţiunilor teatrale 
în toate centrele romineşti, punindu-i pentr acest scop la dispoziţie 
i necesari, 

gp Nici comitetul, nici marele public romina nu se pot gindi la înfiin- 
tarea unui teatru stabil, neavind noi pentru aceasta nicăiri un centru des- 
tul de tare. Tot aşa nu ne putem gindi nici la aceea să institulm o 
trupă teatrală ambulantă compusă din actori şi actrițe, cari să se dedice 
permanent acestui apostolat, Intăi pentrucă nici nu avem atiția via 
iar a doua pentrucă nici publicul nu i-ar putea susține, S'a rg“ ci 
calea mijlocie, actori cu bune studii cum sint d-nii Birsan, Banuţ, Popea 
şi alţii, să vină pe la nol şi, împreună cu diletanţii ce se pat improviza, 
să caute să aranjeze reprezentațiuni teatrale în centrele noastre mai mari 
în cari, cum e la Sibiu, Selişte, Orăştie, Arad, Lugoj, Orawitza şi altele, 
se găsesc şi localuri proprii pentru astfel de reprezentațiuni, aşa că eg 
trebue să ne milogim la teatrele ungurești, care de altfel, rici pen 
sume fabuloase, nu ni s'ar pune la dispoziţiune. 


SCRISORI DIN ARDEAL 45i 


D. Bânuţ a şi lansat în privința asta un apel cătră publicul romt- 
nesc, tăcindu-i cunoscută misiunea cu care a lost însărcinat şi solicitind 
ajutorul şi bunavoința tuturor cărturarilor romini. Apelul a fost primit 
cu plăcere, şi dacă d. Bănuţ va avea energiea şi spiritul necesar de or- 
ganizare, munca d-sale va fi încoronată de Succes, iar meritul îi va fi 
cu atit mai mare cu cit va organiza reprezentațiuni numai cu forțele de 
care dispunem aci acasă, pentrucă, se ştie, guvernul nu ne permite să 


facem apel şi la artiştii din Rominia, interzicind teprezentaţiuni date cu 
attişti „străini“, 


ki 


In curind se va redeschide camera ungară, 

După ştirile ce avem, chiar în unele din primele şedinţi, contele 
Andrassy va depune proectul privitor la reforma electorală, Din cele ce 
au transpirat pănă acum, ştim că nu va fi vorba de sufragiu universal 
aşa cum el se făgăduise în mesagiul din 1906, ci Andrassy a întocmit 
un proect de lege cu drept de vot plural, un fel de monstruozitate care 
a speriat până şi pe unii dintre magnați, astie! contele Hederwary, fost 
ban al Croaţiei şi prim-ministru al Ungariei, într'un interviev recent pu- 
blicat in „Pester Lloyd“ a declarat că acest proect retograd este o ru- 
şine a veacului şi cu drept cuvint le va ridica pe naţionalităţi în potriva 
regimului maghiar, care n'ar fi permis să fie menținul cu asemenea mij- 
loace artificiale detestabile, 

Care este, adică, economia acestui proect ? 

Este ca alegătorul care ştie ungureşte să aibă 2 voturi, Dacăare 
şi vre-o diplomă de la vre-o şcoală ungurească superioară, să aibă 3 
voturi, iar anumiţi functionari reprezentanți ai ideii de stat să mal aibă 
şi separat cite un vot, ne mai vorbind de votul care să fie dat în virtu- 
tea averii, a veniturilor ori a dignității. Ceea ce Insemnează un regim 
mai nefast decit este chiar cel actual, în virtutea căruia, pentru Rominii 
ardeleni, se menţine altă lege electorală şi alte dispozițiuni decit pentru 
Unguri. Legea lui Andrassy loveşte mai ales în Romini, căci, dintre 
toate naţionalităţile din Ungaria, între noi se găsesc mai puţini care să 
știe ungureşte, abia Ga aşa încit vre-o sută de Unguri risipiţi în vre- 
un cerc electoral cu majoritate de locuitori romini ar putea să covir- 
şască sule de alegători romini. lar incit priveşte Impărțirea cercurilor 
electorale, nu se va dispune prin lege, ci prin ordonanță ministerială, 
pe cale administrativă, Pănă şi cinicului conte Andrassy îi este ruşine să 
vină în Parlament cu planul ce a născocit: e vorba de o arondare atit 
de artificială, de tendiţioasă şi de perversă, incit adusă în publicitatea 
dietei, i-ar prezinta pe oligarhii noştri intr'o lumină nu se poate mai pu- 
țin favorabilă, 

Cu o singură trăsătură de condeiu, Andrassy vrea să desființeze 
intregi comitate romineşti şi să formeze aliele în chip meşteşugit, cu 


9 


ëm, e. pd AC 4 i 
wg DC kret, AR A Ca LN a PRO Dn 
$ H 


DS VIAŢA ROMINEASCA d 


Imajorităţi fictive maghiare, agh că în Ardeal, din cele 11 comitate cu 
majoritate rominească n'or să rămie decit 5. 

Acelaş metod e vorba să fie aplicat şi faţă de cele 3 milioane ce 
Slovaci, cari trăese compact în comitatele de nord ale (äre, 

Planul este atit de grotesc, încit a ridicat în potriva-i pănă şi pe 
unii Unguri. 

Ne mai vorbind de contele Hederwary, care a demascat şi condam- 
nat mmişelia întrun mare jumal european, cum e Pester Lloyd", dar 
chiar acum a apărut de sub tipar o broșură de 82 pagini intitulată „Re 
forma electorală“, scrisă de sociologii maghiari cu bună reputaţie ` lâszi, 
Oszkăr, Rácz, Gyula şi Zigàny Zoltân. 

Cu o sinceritate, pe care rar o întilnim între Unguri, numiții autori 
arată că dreptul votului plural ar fi o provocare a naţionatiiăţilor, care 
văzîndu-se astie! desputate, cu drept cuvint ar trebui să-i urască pe Un- 
guri şi să nu aibă nici o credință pentru statul ungar. Seziu apoi că 
proectul lui Andrassy n'ar avea alt rezultat decit că ar împărţi popoa- 
rele în clase, care veşaic s'ar războl între dinsele, De aceia «i Pie: 
dează pentru acordarea sulragiului universal, în mod cinstit, pentru toate 
naționalitățile, ca astfel toți cetățenii tiri, pe lingă egale datorii, să albă 
şi egale drepturi, 


KL 
5 $ 


Din parte-le, naţionalităţite deja din vară poartă o luptă extra-par- 
lamentară îndirjită în contra contelui de Andrassy. Atit Slovacii cit şi 
Ruminii Un mulțime de adunări poporale, din sinul cărora au trimes te- 
legrame de protestare ministrului Andrassy, precum au cerut telegrafic 
şi intervenţia coroanei inpotriva atentatului ce prepară Andrassy. Cei 
mai mulţi dintre deputați au cuireerat comunele din cercurile lor şi an 
participat şi la alte adunări. Au fost în deosebi în Banet multe adunări 
participind mii şi mii de alegători ţărani. 

Până azi nu e confirmat dacă M, Sa a aprobat ori nu în chip 
prealabil proectul iul Andrassy. Ziarele guvernamentale afirmă insi că, 
în schimbul unor însemnate contra-servicii, M. Sa se va învoi, Dacă aşa 
va fi, fără îndoială că în spiritul public rominesc se va produce un marë 
reviriment, căci văzindu-se astfel dați pradă oligarhilor maghiari, vrind 
nevrind Rominii se vor simți abandonaţi şi vor perde din încrederea 
ce au avut o dată în Viena, 

£ 2 D 

In alianța naționalităților s'a produs de altfel o insemnată schim- 
bare, In urma politicei lor coşutiste, Sirbii radicali au fost siliți să lasă 
din clubul naționalităților, ceea ce altiel nu-i nici o perdere, căci chiar 
dela început radicalii sirbi erau în balastru în club: pânăce la Bada- 


SCRISORI DIN ARDEAL -~ 453 


Pesta stăteau alăturea cu fraţii lor liberali, cu Slovacii şi cu Rominii 
acasă în comilate făceau politică guvernamentală, cind deghizată cind 
pe faţă. In luna trecută şi-au dat apoi cu desăvirşire arama pe fată, a- 
legind patriarh pe episcopul din Buda, Bogdanovici, candidat al guver- 
nului. De altminteri între deputații radicali nu era nici unul mai ce 
samă, ci singurul sirb ce contează e doctor M. Polyt, şeful Sirbilor Ilhe- 
tali, vechiu parlamentar şi orator distins, pe Core insă radicali! nu-i 
pot suieri. 

In vederea redeschiderii pariamentului, deputații romini sunt con- 
vocaţi la o conferință prealabilă, in care se va decide linia de conduită 
in cameră, 

Azi am avut priiej să vorbesc cu deputatul aradean V. Goidiş,. De 
o părere cu toată lumea rominească, el a declarat că reuşita oligarhului 
Andrassy ar insemna o slăbiciune atit de vădită a Vienei, incit nu mal 
ştim pentru ce ne-am mai răzima pe un factor care mu poate conta in 
socotelile noastre, 

Arad, JI | 24 Oct. 1908. 
L Russu-Şirianu, 


| 


Miscellanea 


DIN BOCOVINA 


ina s'au împăcat : 
instirşii cele două partide romineşti din Bocov 

grupările induşmănite s'au contopit întrun singur „partid naţional-creş- 
tin-social romin din Bucovina“; s'a ales un singur comitet diriguitor, în 
care ambele grupări sint reprezintate deopotrivă, sub preşedenţia ën 
lancu Flondor ; ziarele ce duceau lupta fratricidă („Voința poporului, 
„Apărarea Naţionali” şi „Apărarea poporului“) au încetat să apară, şi 
în locul lor a apărut în ziua de 3 Octombre primul No. al organului 
comun Rominul“ ; cu această ocazie am putut constata chiar şi colabo- 
rarea celor patru societăţi studenţeşti din Cernăuţi, cari evitau pănă acum 
orice contact între ele... 

Cu noroc |... 

Nu ne permitem, niciodată nu ne-am permis, să dăm fraților noş- 
tri de peste hotare „Indrumările“ noastre. Sintem convinşi că ei înşişi 
sint mai în măsură de a-şi da samă de nevoile lor, şi de a-şi găsi 
măsurile potrivite de indreptare, 

Dar trimiţindu-ie, cu acest prilej, urările noastre de izbindă in 
noua lor îndrumare, nu ne putem opri de a repeta aici o simplă ob- 

rvatie, ce am avut ocazia de a le-o mai adresa odată. 

ji ever en că desbinarea de până acum era fatală, dictată de im- 

prejutări, cum ne lämureşte d. Aurel Onciul în primul No. al „Romi- 

nului” din Cernăuţi; admitem că ambele lagăre erau convinse de du- 

reroasa necesitate a luptei,—dar nu era mai bine dacă această luptă nu 

ar fi degenerat intro campanie de ponegriri, personalităţi, injurii, ve- 
e inutile de limbaj ?... 

Ween de serioasă şi adincă a fost cauza desbinării, acest caracter 

al lu nu se poaie justifica, 

e atit mal mult că,—flind dată sinceritatea ambelor părţi —se 
putea prevedea înţelegerea sau cel puţin colaborarea întrun viitor mal 
mult sau mai puțin apropist. } 

Şi cu atit mai mult, cu cit pentru Bucovina divergențile de păreri, 
oricit de insemnate, au relativ foarte puţină importanță față de impe- 


MISCELLANEA Ai: 


rioasa datorie de luptă pentru ființa însăşi naţională, impotriva duşima- 
nului comun. 


Putem nădăjdui că experienţa trecutului va servi cei puțin peniru 
povaţa viitorului, şi... nu numai în Bucovina, 


INCHEEREA UNEI POLEMICI 


D. Aurel C. Popovici, după ce a incheiat polemica tu noi ln fond, 
a [inut să o închee şi în formă. D-sa se coboară până la ultima ratio 
a polemicii romine: invective şi personalităţi, şi sloboade şi pe subatter- 
nii săi să ne injure... 

Se vede că nu ajunge să fii un om cetil şi să îi jucat un mo- 
ment un rol de răspundere în mişcarea națională, pentru a îi in stare 
să discuţi, cum discută în țări civilizate oamenii de o adevărată cultură 
sufletească, oricii de mult i-ar despărţi credinţile şi aspiraţiunile. 

Nu-l lasă să doarmă laurii d-lui S. Mehedinţi? 

Orişicum, întrucit ne-am trudit în zădar să menţinem această po- 
iemică în limitele cuviinții, şi nu ne putem cobori pe terenul pe care 
directorul politic al „Sămănătorului* vădit se simte mai la indămină, cu 
d. Popovici am isprâvit orice discuţie. 

Bine înțeles, ne vom face datoria față de cetitoridea ie vorbi lot 
despre d. A. C. Popovici ori de cite ori vom crede că-i pot interesa, 
intrun sens sau altul, spusele d-sale, dar fără să mal relevăm grațiozi- 
tăţile.... polemice la adresa noastră, cari nu sint interesante peniru ni- 
meni, nici nu pot aduce vre o lumină în discuţia dintre democratism e 
„truntaşii fireşti,” 


DIN BASARABIA 


După oarecari licăriri de nădejde, de scurtă durată, intunericul s'a 
indesit în Basarabia, cum pot vedea cetitorii noştri şi din corespon- 
denja din No. de față. 

E caracteristic că episcopul Vladimir, care a dat sprijinul său mo- 
ral preoțimii basarabene pentru scoaterea la Chişinău a revistei biseri- 
cești „Luminătorul* (azi singura publicațlune periodică în Basarabia), 
este îndepărtat... 

Fiind dat rolul pe care Îl are biserica şi preoțimea în viaja sufle- 
tească a poporului romin din Basarabia, o revistă bisericească rominească 
oricit de îngustat ar fi, prin forța lucrurilor, programul ei, are o foarte 
mare Insemnătate, 

Va avea de etect îndepărtarea episcopului Vladimir şi stingerea „Lu- 
minătorului* ?... 


Pe cine sau ce ar putea primejdul o astie! de publicaţie ? 
Triste vremuri... 


SENTINȚE CRITICE 
D. Duiliu Zamfirescu a scris în Conzorbiri Literare un articol de 


e Lë, Fa an Ta - F KAAL ak LA i da ZG? p 4 WA, 9 "` dä TS - 


tf VIATA POMINEASCA 
O ENER 

i j —Evidėnt, în două pagini, d. 
două pagini şi jumătate, despre Tolstoi, Evident, d 
Ge Geen n'a putut decit să-şi arate entuziasmul său, pralea 
pentru marele romancier rus, Dsg tot în aceste două pagini, d. De u 
Zamfirescu a găsit prilejul să caracterizeze şi intreaga literatură a vea- 
cului al XIX-lea. 

„Deta 1840, zice d. Duiliu Zamfirescu, decind romancierii ruşi, CH 
„Gogol în frunte, au pătruns în viața Europei cititoare, sa urmat o rec- 
„tificare a conștiinței estetice a lumii, > 

„După romanticii daper din începutul veacului al XIX-lea, AA 

niseră realiştii ironici, Dickens şi Balzac, cari, metodic şi crud, od 

"ca este burghez, readuseseră sufletul omenesc la o platitudine cuviin- 
" cioasă, După dinşii, un solu de veterinari-psichologi, ca Zola, sau de 
“erotici, ca Maupassant, sdruncinaseră din nou equilibrul stabil al lite- 
„tatari. ! 

Articolul d-lui Duiliu Zamlirescu a fost reprodus de „Voința Na 
ţională* şi de un ziar din Ardeal, aşa că a căpătat o întinsă ëm 
Şi cum d. Duiliu Zamfirescu este o marcantă personalitate in literal = 
noastră ; şi cum cetitorii celor două gazete, ca aproape mai be 
cetitorii romini, sint, pe deoparte cam neorientaţi în istoria literatu- 
rii europene, iar, pe de alta, impresionabili Ja sentințele pontificitor pos: 
tri literari, —ne simţim datori, ca cronicari, să discutăm puţin sentințele 
d-lui Duiliu Zamfirescu, care nl se pat injuste. 


D. Duiliu Zamfirescu zice că „romancierii ruşi, ch Gogol in frunte, 

au pătruns în viaţa Europei, dela 1840*. l 
e Dar la 1840, nici unul din marii scriitori rugi, de care vorbeşte d. 
Zamfirescu, nu incepuse să serie. | 

Gogol, dacă începe mai înnainte cu bucăţi mici, îşi serie însă Su- 
fletele moarte la 1842.—Turghenet scrie primul său roman la 7852. 
Tolstoi începe cu citeva schije în 1852, iar operele sale capitale, le scrie 
foarte tirziu, Războiu şi pace în 1869, şi Ana Karenin în 1876. 

Dar dacă aceşti scriitori incep să serie cu mult dapă 1340, apoi 
„pătrunderea în viaţa Europei“, cum zice d. Zamfirescu, se întimplă şi 
mai tirziu. Sufletele moarte ale lui Gogol se traduc în franțuzeşte în 
anul 1838. Povestirile unui vinător ale lui Turghenel se traduc în fran- 
juzeşte în 7858. Cazacii lui Tolstoi în 1586, Războiu și pace în 1884, 
Anna Karenin, în 1886... 

Aşa incit, „rectificarea conştiinţei estetice a lumii“, cum ze expri- 
mă d, Zamfirescu, făcută prin Ruşi, se întimplă, — dacă se întimplă,— 
după 1860, iar această „rectificare“, făcută prin Tolstoi după 1880... 
De fapt. acela care a întrodus cultul Ruşilor e Voguč, „care a scris in 

1 1886. 
K Şi dach noua şcoală rusească „—Gogol, Turghenei, Dostoievschi, 
Tolstoi,—e aşa de alta şi de superioară vechii şcoli ruseşti, apoi aceasta 
se datoreşte „rectificării conştiinţei estetice” a Ruşilor prin influenţa 


MISCELLANEA 457 


acelor „romantici disperaţi” şi a acelor „realisti cruzi şi ironica din A- 
pus,— Tolstoi, da pildă, işi datoreşte măreția, — pe liugă, de sigur, merc- 
ini iui Dien şi misticismului rasei ale,—combinaţici fericite a romantis- 
puuini și seniisinului din Apus, care fuseseră Înnaintea sa... Art mai fi, 


“aci, locul ce distins între Gogol, Turghenef pe deoparte, şi Dostoevschi, 


Tolstoi pe de alta, care, aceştia din urmă, sint Sir. 

„După romanticii disperaţi din inceputa! veacului ai XIX-lea ve- 
niză cealişii ironici, Dickens şi Balzac”, zice d. Duiliu Zamiirescu.... 

Mal fatăiu, cine oare să fie „romanticii disperaţi” de dinainte de 
„reniigtii tranici* ?— Probabil că scriitorii dein „inceputul veacului”, pe 
care d. Duliu Zamfirescu nu-i numeşte, probabil câ: Chateaubriand, 
Stendhal, orges Sand, Mérimée, Benjamin Constant, Manzoni, Goethe, 
eo, 

Dar Sendhal, Benjamin Constant, Mérimče şi Gozihe nu sînt „ro- 
mantici*, De Chateaubriand, Georges Sand—la bonne femme Georges, — 
Manzoni nu sint „disperaţi“, cu toate că sint „romantici. 

Apoi, ară de aceasta, „realiştii ironici, Balzac şi Dickens", an 


venit după tmantici? Dar Balzac şi Dickens sint contemporani cu ro- 
manticii, | 


„Dela WO... s'a urmat o rectificare a conştiinţei estetice a lumii”, 
zice d. Zanmlitecu. Prin Rust, zice d-sa.—bDar am văzut că Ruşii nici nu 
scriseseră aluiți operele lor, mecum să fie traduse în Europa şi deci 
să „rectifice” va. 

Şi ce „retilicare“ să fie aceia de care vorbeşte d, Zamfirescu? 
Innainta de 180 a existat literatura Iul Homer şi Aeschyle, a lui Racine 
şi Shakespeard. Dar chiar la Inceputul veacului a existat Goethe şi 
Slinkespeare apns ln modă! Oare aceşti doi (aceşti dol măcar, ca să 
nu vorbim de vada Shelley, Hugo, Musset, Lamartine, Heine, Schiller, 
Leopardi, ete. e care d. Zamfirescu li recuzează ca „desperaţi“),—oare 
aceşti doi, Gode și Shakespeare, să nu fi fost deajuns pentru „recti- 
țicarea conştiinți estetice“ ? Şi să fi fost nevoe „In 1840* de Gogol şi 
Tolstoi —care sau fost Ia 184071 

Intre „roianticii disper Ur: şi între cei nol, Zola şi Maupassant, d. 
Duitiu Zamfiraze pune pe Balzac şi pe Dickens... Dar cind faci o serie: 


Balzac, Dickens Zola, Maupassant, fără a pune pe Flaubert şi pe 
George Eliot, fti istoria literaturii ? 


„ce este burght, readuseseră sufletul! omenesc la o platitudine cuviin- 
„cioasă“, zice d Zamiirescu, 

Dickens, sntimentalui Dickens, care isprăveşte veşnic cu triumful 
binelui, um realt crud ? Balzac, necrviinciosul zugrăvitor al tuturor 


„Realiştii Co Dickens și Balzac, cari, metodic şi crud ca tot 


NIN CEET 


e 


SS, tbat e A A hd WA Lk i r fg 


458 VIAŢA ROMINEASCA 
ee EE et 


claselor şi temperamentelor, Balzac celebru prin a sa haine du bour- 
geois, inspirator de platitudine cuviincioasă ? 

Ah, sentinţele, sentințela ! | 

„Un soiu de veterinari-psicologi ca Zola“. De sigur, fără a fi un 
veterinar, Zola nu e un psicolog. — Dar acel mare poet epc ce a Jost 
în Zola nu există pentru d. Duiliu Zamfirescu H 


„Un soin de erotici ca Maupassant”..... | 

Aci ne vom opri mai mit. Mai mult, pentrucă sentiga aceasta, 
scurtă şi nemotivată (dealtmintrelea ca şi toate celelalte) ese, erte-ni-se 
expresia, revoltătoare, prin nedreptatea ei, prin uşurinţa ie inimă cu 
care d. Zamfirescu o aruncă din balconul Convorbirilor litțare t. 

Maupassant e un scriitor foarte cetit la noi, s'a şi traus mult din 
el, şi ar fi păcat ca cetitorii „Voinţei Naţionale” şi ai 
dea! să cunoască numai sentința d-lui Zamfirescu. 

Nol nu vom răspunde aducind o sentință contrară, (e valoare pot 
avea sentinţile noastre, ăstora dela gurile Dunării ? Ng ar trebui să 
motivăm sentința noastră, adică să facem un studiu cr, pentru care 
wavem aici nici locul, nici vremea, nici competența. 

Ne vom mulțumi să aducem, în faja sentinței d- 
sentințele unor specialişti, tot atit, cel puţin, de compe 
Zamfirescu, — sentințe care au, insă, un mic avantaj : că fi 
lungi studii, 

Nol ne mărginim a reproduce concluziile acelor | 


Zamiirescu, 
ca d. Duiliu 
motivate în 


stadii. 


Mai întăiu despre talentul artistic al lui Maupass 

„In nuvelă Maupassant e absolut superior şi des 
„tate“ „Aproape dedesubtul oricării nuvele a lul Maugs 
„scris: „Aceasta e însăşi perfecțiunea“. EI a dat o iraâcere a vietii şi 
„O expresie a artel care, cu toate deosebirile adinci dafrite vremii, se 
„duc, peste veacuri, să se confunde cu realismul ştrilor clasici“ 
(Rene Doumie, Ecrivains d'Aujourd'hui). 


„Critica a fost unanimă să recunoască ce pierdereau suferit Lite- 
„rele franceze prin această grabnică dispariţie a celul complect, a 
„celui mai puternic dintre artiştii generaţiei venită în pe după ultimul 
„războlu*.— Indărătnicia aceasta nedesminţită... a aces artist cu pasi- 
„une îndrăgostit de perfecțiune va face pentru totdeat amintirea lui 
„scumpă amanţilor Muzei” (P. Bourget, Sociologie et littérature). 


" Veşnic aceiaşi luciditate intallibilă, aceiaşi prodioasă facultate 
„de a prinde din realitate trăsăturile semnificative, de {nu prinde decit 
„pe acestea şi de a le reda tără sforțare. Acest spirit es o oglindă ire- 
„proşabilă, care reflectează imcrurile fără a le diformajdar simpliiicin- 


| 
| 


MISCELLANEA t9 


„du-le, clasificindu-le totodată şi fäcind poate să reiasă, mai ales, 
„legăturile de necesitate care există între ele“... — „Acest creer, în care 
„realitatea a reflectat imagini alit de nete, care a știut:să interpreteze, 
„să ingrămădească, să coordoneze aceste imagini cu o vigoare şi în 
„direcținni atit de hotărite, şi să ni le retrimită, mai bogate de inje- 
„les, cu ajutorul unor semne atit de puternic urzite...* (J. Lemaitre, Con- 
temporains, V, VI). 


„Am pierdut în Guy de Maupassant pe cei; mai mare romancier 
„realist al veacului nostru, sau, dacă acest cuvint miră puţin, pe romat- 
„cierul realist prin excelența“.—„Cetitorul nu ştie... cind ceteşte pe Mau- 
„passant, dacă simte plăcere pentru arta lui Maupassant sau numai Den: 
„tru adevărul zugrăvit*.— Maupassant a fost un foarte mare scriitor... 
„A fost romancierul realist cel mal net, cel mai limpede, cel mai concis 
„şi unitar, cel mai vinjos, cel mal puternic şi mai adevărat, și scriitorul 
„cel mai viguros cu linişte şi sobrietate, adevărat clasic prin simpla pro- 
„prietate a termenilor şi prin disprețul pentru ornamentul frivol, pe care 
„Vám avut dela Mérimée incoace” (E. Faguet, Propos Littèraires, Di, 


Nu mai citez din Brandes, pentrucă studiul lui despre Maupassant 
e tradus în ramineşte (Biblioteca Samitca) și-l ştie toată lumea, 


Taine n'a scris despre scriitorii noi şi deci nici despre Maupassant. 
Dar iată ce cetim într'o biografie a lui Maupassant : 

„Maupassant îi ceti (lul Taine) cîteva din operele sale, ne publi- 
„cate incă, şi mai cu samă nuvela sa Le champ d'oliviers, care provocă, 
„se zice, din partea lul Taine această exclamaţie entuziastă : „Cela, c'est 
„de VEschyle L.“ Taine gusta mult operele acelula, pe care-i numea ia- 
„milar un faureau triste“... (E. Maynial, La Vie et l'Oeuvre de Guy 
de Maupassant). 

Dar iată,—ca să-i facem plăcere şi d-lul Zamfirescu, care e atit de 
lubitor de Ruşi,—părerea lui Turghenel : 

„Turghenei considera pe Maupassant ca povestitorul cel mai bine 
„înzestrat pe care l'a cunoscut dela Tolstoi incoace. L'am auzit susținind 
„această pirere la masă la Taine, mult mai innainie de a fi publica! 
„Maupassant Une gie: (P. Bourget, Sociologie et Littérature. Lucrul a- 
cesta se coroborează prin mărturisirea lui Tolstoi, care spune că In 1831, 
deci la Inceputurile lui Maupassant, innainte de Une vie, Turghenel 
i-a dat primul volum de nuvele al lui Maupassant). 


Dar e interesant să vedem ce spune un critic moralist, un critic 
foarte pretenţios şi care s'a făcut celebru prin lupta impotriva realismu- 
Ant, pe care l'a combătut toată viața : 

„Mă cam tem să nu se pară o intenție de a contraria sau de 3 
„brava opinia, în cela ce aşi voi să spun despre un romancier... care nu 


il 
BI VIAȚA ROMINEASCA 


„e Rus, ci Francez din cap pănă'n picioare, chiar Gaulois la ocazie, şi poate, 
„în genul său, tot aşa de filozof ca Tolstoi şi Dostoievschi.,, Mi-ar pli- 
„Cea... să se recuncască că mai sint romane şi romancieri şi aiutea cecii 
„la St. Petersburg“. (Aici Bruneticre ironizează septentriomania ce a 
domnit un moment în Franţa, pe care o importează abia acuma d. Zam- 
îirescu la noi).—„lată unul cei pujin, care ştie ce vrea să spună, careo 
„spune fără înconjur, obscuritate ori ceaţă, prea liber ori prea crud, con- 
„vin, dar pe care-i înţelegi şi care se înțelege Intotdeauna pe sine. Rușii 
„voştri mă obosesc; ei abuzează de dreptul de a fi lungi. Puţini ro- 
„ttancieri au avut In acelaşi grad ca dinsul arta de a face să treacă In 
„cuvintele cele mai simple ale ircbuinţilor comune sentimentele, intona- 
„țiile, atitudinile şi, cum s'ar zice, figura întreagă a personajelor lor*.— 
„Toate aceste calităţi, caşi unele din defectele sale, n'am putea sfirşi 
„fără a faca să se observe în ce grad sint „de rasă*,—lnţeleg aci fran- 
„ceze şi clasice", —„Această ştiinţă şi această artă a compoziţiei, puţini 
„romancieri le posedă... Nuvelele Iui Maupassant se încadrează, ca să 
„Zicem astfel, ca nişte tablouri în ramele lor, şi ne dau acea senzație de 
„definitiv şi de isprăvit, care este triumiul artei de a compune” (ŞI ne gin- 
dim aici: D. Zamfirescu, scriitor de talent, care şi-a complectat studiile, 
în privința fondului, da fonalta şcoală a lui Tolstoi, ce bine ar fi făcut, 
dacă şi le-ar fi compleciat, în privința formei, la înnslta şcoală a lui 
Maupassant, —in loc ci. desprețuiască ca pe „un soiu de erotic 1*).— 
„Un naturalist, un adevărat naturalist... dar şi un clasic deasemenea” 
(F. Brunetiere, Le Roman Naturaliste). 


Şi acum, avem să-i facem o surpriză d-lui Zamfirescu, Iată-] şi pe 
acela, pe care il venerează atita d. Zamfirescu, căruia îl jertfeşte toată 
literatura universală pentru a-l mări şi mai mult, iată-l şi pe Tolstoi, pe 
moratistul Tolstoi, pe cintăreţul castităţii, —iată-l preamărind, mai mult 
decit toți cel citați până aici, pe acel „solu de erotic“ al d-lui Zamfi- 
testu, 

E vorba de primul roman al lui Maupassant, Une vie : 

„Forma, îrumoasă deja în prima povestire (volumul! dat lui Tolstoi 
„de Turghenei), e dusă aci la un grad de pertecțiune aşa de innat, pe 
„care, după părerea mea, nici un prozator francez încă nu l'e atins.— 
„Nuvelele sale constituesc meritul său principal şi reala sa glorie“.— 
(Leon Tolstoi, Zola, Dumas, Guy de Maupassant). 

Nu mai continuăm cu Tolstoi, căci în curind vom avea de citat 
pagini din el... 

Aceste sentințe ale atitor oameni mari le opunem sentinței d-lui 
Zamfirescu, întrucit prin acea sentință (—mititică !—erte-ni-se expresia) 
d. Zamfirescu înjosea falentul artistic al lul Maupassant. 

intrucit prin sentința d-lui Zamfirescu se înjoseşte şi concepția 
vieții pe care a avuto Maupassant, vom aduce, iarăşi, sentințe contrare 
sentinței d-lui Zamfirescu... 


MISCELLANEA ss 


Si să ne lămurim : Nu aducem aceste contra-sentințe, pentrucă am 
crede orbeşte în cuvinte!e oamenilor mari. Deşi unanimitatea sentințelor 
ar îi o dovadă de talentul lui Maupassant, totuşi credem că oricine are 
dreptul să guste sau să nu guste pe un scriitor. Dar... e un dar... cind 
vrei să tesfeleşii pe un Maupassant, nu ajunge o sentință: Trebue un 
studiu, 

Toistoi, cit e el de Tolstoi, şi a scris o carte, cind a fost vorba 
de Shakespeare, 

Dacă părerile In privinţa lui Maupassant ar fi variato, dacă ar H 
două lagăre între critici, atunci d. Zamfirescu ar putea să se mărpineas- 
că la o sentință : —căci aceasta ar insemna că se alipeşte la un lagăr şi 
că-i împrumută şi motivarea sentinței, Dar cind fofi admiră pe Maupa- 
ssant, dacă ai dreptul să nu-l admiri, ai datoria să arăţi pentruce,—fie 
acela, care se ridică împotriva tuturora, chiar un Lessing, un Sainte- 
Bauve sau un Taine! 

Aşa dar, aducem contra-sentințe, pentru a arăta că lucrul e mai 
serios decit crede d, Zawmfirescu.— Cind toată critica, şi tot publicul eu- 

ropean, admită, dacă vrel să răstorni, nu ajunge o sentinţă (—mititică—) 
scrisă pe prima pagină a revistei d-lui 5, Mehedinţi. 

Va să zică începem cu contra-sentințele la sentința d-lui Zamil- 
rescu,—din punct de vedere al concepției vieții... 

Corvenim că plictisim pe cetitori,—dar n'avem ce face. Convenim 
că facem ceia ce se chiamă „enfoncer des portes ourertes*,—dar aceasta 
numai pentru oamenii culţi. Vedeţi insă că mai sint şi celitorii „Voinţei 
Naţionale“ şi ai gazetei din Ardeal.. şi „duduca din Vasluiu“. 

D. Zamfirescu zice despre Maupassant „un solu de erotic”. 

Să vedem ` 

Dar nu! Nu vom mai cita sentinţele iul René Doumic, Jules Le- 
maitre, Bourget şi Faguet.. Aceştia sint spirite libere (d, Zamfirescu jil- 
nimist, ar putea să-i recuze ca Francezi=oameni pierduţi), aceştia sint, 
poate, eric: (bietul Faguet erotic !).—Vom cita numai pe Brunelitre, 
care, oricit de Francez, dar a făcut atita morală, atita creştinism, atita fa- 
liment al ştiinții, încit cred că şi junimiştii Pau absolvit de originea sa 
franceză.— Şi vom cita, in sirşit, pe Tolstol al d-lui Zamfirescu, 

Incepem cu Brunetiăre ` 

„Cînd ai cetit intreg, dar mai cu samă cind Vai recetit [receteşte-l, 
„domnule Zamfirescu !], bagi de samă că, amuzindu-ue, el ştie să ne facă 
„să gindim, tot atita, sau mai mult decit un Rus*.—,Studiind, de mai 
„aproape, personaje mai diverse şi mai complexe, sau interesindu-se 
„de chestii de o ordine mai generală, el işi jărgea concepția asupra 
 „vleţii*.—„Unele sentimente, de o natură mai delicată şi mai subtilă, 
„In exprimarea cărora, cu excepţia lui Daudet, cea mai mare parte 
„dintre naturaliştii noştri n'au reuşit, —Maupassant a dovedit că natu- 
„ralismul poate să le traducă, dacă cineva are talent”. — „Pesimismul 

„sâu,.. în primele nuvele, destul de asămănâtor cu al lui Flaubert, nu 


we VIAŢA ROMINEASCA 


„izvora decit dintrun superb dispreţ de artist pentru întreagă această 
„omenire, care nare grija literaturii... Dar Maupassant a trăit de atunci, 
„A văzut multe, a cugetat mult: pesimismul său şi-a schimbat natura ; 
„Şi, bazat cum e azi pe experienţă şi pe meditare, el dă naturalismu- 
„lui său multă adincime“. —„Inutilitatea trudel obşteşti a omenirii, de 
„atitea mii de ani de cind se sbate ea; neputinţa ei de a se desiace 
„Ori de a se elibera de natura sa animală; o cantitate de prostie şi 
„de vițiu veşnic egală cu ea însăşi, san poate crescindă; veşnica reln- 
„cepere a lucrurilor asemenea cu mişcarea unui cal intrun circ; im- 
„posibilitatea gîndirii de a păşi peste marginile lumii; şi căderea, în 
„Sfirşit, cu atit mai ridiculă şi mai grenge, cu cit avintul a fost mai in- 
„drăzneţ,—acestea sint cauzele pesimismului acestui romancier” (Brans- 
tière, Op. cit.) 

Ce departe sintem de acel „un solu de erotic“, seris de d. Zam- 
firescu şi zețuit la Tipografia Gâbl! 


Dar iată ce zice şi Tolstoi, care a început să-l cetească nu pe cind 
era şi el un „artist” (cind Maupassant nu începuse a scrie), ci din 1551 
de cind, zice Tolstoi : „Eram în toiul muncii de transformare a concep- 
„tiei mele asupra lumii“, de cind adică nu putea H cu niciua preţ cap- 
tivat de „un soiu de erotic“. $i Tolstoi a fost aşa de captivat, Joch 
dela cetirea primului roman al lui Maupassant, Une vie, a „cetit cu in- 
teres tot ce purta iscalitura sa”, cum zice el. 

ŞI articolul din care citez şi voiu cita € scris în 1894, după moar- 
tea lui Maupassant, în vremea celui mai fervent moralism al lui Toistoi, 
dupăce scrisese Sonata de Kreuzer. 

„Maupassant a fost un scriitor de talent, adică a văzut lucrurile 
„în esența lor şi, prin urmare, a descoperit adevărul än voia Iul". (A- 
cest „prin urmare“ e plin de înțeles: Un mare seriltor, prin faptul că 
e un mare talent, trebue să aibă o proiundă concepție asupra vieţii și 
să nu fie „un solu de erotic“!), 

„Poate ma existat scriitor care să fi fost atit de sincer convins ca 
„Maupassant, că toată fericirea, că intelesul însuşi al vieţii stă în femee, 
„în iubire, şi care să fi descris, cu o egală putere de pasiune, femeia 
„Şi iubirea sa sub toate feţele. Şi poate n'a existat niciodată scriitor care 
„să fi arătat, cu o claritate şi cu o preciziune incomparabilă, toate Där: 
„tile grozave ale acestui fenomen care i se părea că este mijlocul cel 
„mai înnalt de a căpăta cea mai mare fericire posibilă a vieţii. Cu cit se a- 
„dincea în studiul lui, cu atita acest fenomen se desvăluia mai clar in 
ochii săi, şi nu mai răminea din el decit urmările grozave." 

„Cetiţi povestirea sa a fiului idiot, noaptea petrecută cu femela 
„pierdută (L'Ermite). matetotul şi sora sa (Le Port), Le Champ d'Oli- 
„viers, La Petite Rogue, Miss Harriet, Englezoaica, Monsieur Parent, 
„L'Armoire (o fată adormită intr'un dulap), căsătoria din Sur [eau şi, 
„expresie supremă a tuturora, Un cas de divorce". 


MISCELLANEA 163 


„Ceia ce spunea Marc-Aureliu, care căuta mijlocul de a distruge 
„seducţiunea prin zugrăvirea păcatelor ei, Maupassant o reprezintă în 
„tablouri artistice şi strălucitoare, care zgudue sullelul. El a voit să e- 
„xalte iubirea, dar cu cit a cunoscut'o mai mult, cu atita a blăstămato, 
„El o biastămă, şi din cauza siăşierilor şi suferințelor ce poartă cu 
„dinsa, şi din cauza desamăgirilor ce-i urmează, şi mai cu samă din 
„cauza acelui ceva din ca, care e o contratacere a adevăratei iubiri şi 
„0 înşelăciune, pricină de suferinţi cu atita mai dureroase pentru om, 
„cu cit acesta s'a lăsat tirit de lubire cu mai multă încredere“. 

„Puternica dezvoltare morală a autorului, în cursul carierii sale li- 
„terare, e marcată prin trăsături neşterse în delicioasele sale povestiri şi 
„în cartea sa cea mai bună, Sur leau”. 

„Şi această dezvoltare nu se vădeşte numai în această detronare, 
„cu atit mai reală cu cii nu e anume voită, a iubirii fizice,—ea apare în 
„toate cerințile morale din ce în ce mai inalte, a căror realizare o 
„cere vieţii.“ 

„Nu numai în iubirea fizică vede el contradicţia Intern intre ce- 
„rințile naturii animale a omului şi cele ale raţiunii sale, el o vede in 
„întreaga organizare a lumii”. 

„El vede că lumea, lumea materială așa cum e, nu numai nu e 
„cea mai bună din lumile posibile, ci, dimpotrivă, că ea ar putea îi cu 
„totul altfel decit este,—gindire exprimată întrun mod frapant în Horia, 
„—şi că nu satislace cerinților rațiunii şi iubirii; el vede că există o 
„altă lume, sau că, cel puţin, sufletul omului doreşte venirea acestei 
„altei lumi", 

„El nu e chinuit numai de lipsa bunului sim} şi a frumuseţei din 
„lumea materială, el sufere şi de spiritul de neunire şi dușmănie din a- 
„ceastă lume, Nu cunosc un strigăt de dezesperare mai stăşielor,—stri- 
„găt al omului rătăcit care-şi simte singurătatea,—decit expresia dată a- 
„cestei idei în una din cele mai bune ale sale povestiri, „Solitude. (A 
cetit'o d. Zamfirescu? E „un solu de erotism“ în ea?) 

„Unul din fenomenele care au turmentat mal mult pe Maupassant, 
„şi la studiul căruia a revenit el de multe ori, e starea dureroasă de 
„singurătate, în care se află sufletul; e existența acestei bariere care se 
„ridică între om şi semenii săi, barietă, cum zice el însuşi, cu atita mai 
„simțită cu cit apropierea fizică este mai mare“. 

„Ce-l chinueşte dară ? şi ce vola e!? Ce poale răsturna această 
„barieră ? ce poate face să inceteze această singurătate? Iubirea, Nu iu- 

„birea femeii, această iubire de care e obosit, —ci lubirea pură, spiri- 
„tuaiă şi divină. ŞI această iubire o caută Maupassant; cătră aceasta, 
„cătră această liberatoare a vieţii de multă vreme vederată tuturora, se 
„aruncă el cu o sforțare dureroasă, smulgindu-şi lanţurile cu care se 
„simte legat.” etc. 

Acestea toate la d. Duiliu Zamfirescu sint pur şi simplu: „Un 


46t VIAŢA ROMINEASCA 


soiu de erotic” (Vedeţi, nu „erotic“ pur şi simplu, ci şi mai desprețui- 
tor: „un solu de erotic“. Grozav desprețueşte autorul hti Tănase Seatu! 
pe autorul lui Fort comme la Mort !) 

Vă aduceţi aminte de teoria lui Anatole France, din Le Lys Rouge, 
că fiecare cetitor traduce, în felul său, ceiace ceteşte.„. Şi cum a „tradus“ 
d, Zamiirescu pe Maupassant! 

Dar iată şi pe d. Mehedinţi cum „traduce“, conform spiritului său, 
întreaga literatură europeană ` 

Acum câțiva ani, în ilustra sa Primăvară literară, a decretat, şi 
Gen, că: 

„Literatura modernă—şi în deosebi cea franceză—trăia în bună 
parte din adulter, după cum trăeşte vermele din cadavru”. 

Această idee D place mult lui d. Mehedinţi. Acum, în acelaşi nu- 
măr din -C. L,* în care d. Zamlirescu vorbeşte de acel „soin de erotici”, 
d, Mehedinţi se exprimă aşa: 

„in cutare provincie literară a Europei, romanul s'a hrănit şi se 
„hrăneşte de zeci de ani din adulter şi sensualitate, intocmai ca vermele 
„din cadavru.” 

Şi o s'o mai spue, Di siguri, căci e foarte inventiv d. Mehedinţi. 

Ştiţi istoria tamburinarnlui lui Daudet, căruia „i-a venit intro 
noapte“ celebra-i melodie pe care o repetă necontenil. 


H 
pe H 


„Ça m'est venu une nuit A d E sa 

Şi lui d. Mehedinţi i-a venit, într'o noapte de proiundă cugetare şi 
ingrijorare de soarta Literelor europene, acea admirabilă comparaţie cu 
„vermele din cadavm*,—şi n'o mai poate uita... Ça lui est venu une 


nuit... 
+ 


Şi poate nici n'am D scris această lungă, prea lungă... poli, dacă 
n'am fi volt să relevăm, cu acest prilej, unul din păcatele cele mari ale 
culturii noastre, unul din semnele cele mai caracteristice ale inferiorităţii 
acestei culturi. Vorbim de sentințe.—Toată lumea dă sentințe, fără a 
simţi obligaţia de a le motiva.—ŞI cu ce aere superbe, şi cu ce aere 
profetice | 

Singura grijă a acestor personaje sentențioase, e de a-şi cizela 
două luni o sentință, — Acesta e „talentul“ lor.. „de l'écriture artiste”. 

Şi n'ar fi oare mai bine, pentru respectul de sine, de adevăr şi de 
public, ca, în loc să-şi tot cizeleze sentințele,— să le motiveze prin fapte. 
prin argumente, prin... intrarea în chestie ? 


INVITA MINERVA... 


O dovadă vie şi imbucurătoare, de pătrunderea gustului cet? în 
păturile pănă acum mai puţin accesibile culturii, este fără îndoială 
inmultirea recentă a aşa ziselor Biblioteci populare. După „Biblioteca 


Hie e 


MISCELLANEA 465 


pentru toji“ şi „Minerva“, iată acum casa editoare Socec ai Conia 
venind să dispute antemergătoarelor sale concursul scriitorilor şi tradu- 
cătorilor rotnini. Concurența aceasta trebue să ne bucure: Cu orcpteg, 
ea va ioiosi deopotrivă şi păturilor populare şi literaturii țării şi scriito 
rilor noştri... 

Deocamdată, însă, pomenita concurență se manifestă numai in 
Toma, foarte puţin interesantă, a unor foi volante, care, plecind din Bu- 
cureşii, se răspindesc in toată ţara. ŞI, ială cam ce se poale ceti intruna 
din ele, ce ni se trimite cu invitarea „rugăm inseraţi“ : 

„Institutul „Minerva“ a început publicarea unei biblioteci populare... 
Au apărut pină acum trei mumere cari nu ne arată însă utilitatea ei, pen- 
trucă nu dă nimic deosebit de ce s'a dat pină acum, In primul număr 
d. Sadoveanu vine să ne vorbească de Duduia Margareta—vedem şi 
aici încă odată, şi cu părere de rău, cum d. Sadoveanu şi-a comercia- 
lizat manuscrisul ; d-sa scrie... scrie mereu, şi dacă te întrebi de ce, răs- 
punsul trebue să-l cauţi la casterul tipografiei..." 

De sub mantaua acestul critic inciziv, cetitorul inteligent va zări 
numaidecit apărind urechile casterului-tipograi... Oct de interesant însă, 
in sine, nu acest spectacol ne-a îndemnat să facem citatul de mal Jos. 
Atenţiunea ne-a atras-o mai ales următoarea notijă însoţitoare ` fztras 
din „Viața Noua", 1 Sept. 

Aşa dar, pecind esteticul director, d. O. Densuşianu, este pe deplin 
mulțumit de proza casierului-tipogral, pe care o inserează fără nicio re- 
zervă, acesta nu pare deloc mulțumit de publicitatea pe care i-o asi- 
gură menţionata revistă, de vreme ce recurge şi la foi volante... 


„COMET A” 


Spirituala comedie de salon a mult talentaţilor noştri poeţi, d-nii 
D Anghel şi St. O. losit, a apărut în editura Socec. (Preţul 1 leu). 


P. Nicanor & Comp, 


Taraa aa E A5 a aaia TRA? DE TR? 


Recenzii 


Em. Grigorovitza, Schitul Ce- 
vodmeului, Edit, Librariei Naţionale. 
Bucureşti, 

Povestirea d-lui Em, Grigorovitza 
trezeşte, chiar din primele rinduri, in 
sufletul celor ce au avul norocul să 
uree Ceahlăul, viziunea unică a prive- 
ei, ce se desfăşoară ochiului dela 
poalele Panaghiei: „spleudorile eterne" 
erise in valurile Ineremenite pe vecie 
ale unei mări nestirşite, stinri marete, 
ce se mulţă trufaze suu strinse în 
grămezi rotunde, ca niște flare uriaşe 
la marginea prăpastiei, larg deschise, 
in fundul căreia se "malt3 alto stinci, 
se revarsă alte mär) eu valuri incre- 
menite, privelişti in care ființa omului 
se pierde, în perspective nesfirșite, 
umilă, inăruntă, neinsemnată, Ce sint 
luptele şi trămintarile acestei mulțimi 
mărunte, ce e un schit dărimat, mālu- 
rat de pe faţa pimintului de o frin- 
tara de stincă desprinsă de pe frun- 
tea vreunuia din acești uriagi, incre- 
meniţi de veacuri în aceiaşi atitudine 
trufasă şi neclintiti ?.. Ce e viața 
noastră de-o clipă în fața veşniriei 
exprimată în graiul măreț al acestor 
privelişti 7... Cu ee imagini trebnese 
zuurăvite scenele, luptele, chipurile şi 
sufletele, pentru ca să trezească inte- 
resul nostru in decorul acesta măreț L. 
Istoria lasăşi e o artă, „o poveste fru- 
moasā*, cum zice Anatole France. Dar 
dacă istoricului 1i trebve atita talent 
ca să redea in intimplările unei epoci, 
in frâmintârile unul neam, adevărul 
spiritual şi ideal, pe care-l cerem pen- 
iru ca istoria să ne intereseze, cum 
trebue să fie seriaă o povestire cu su- 
biect istorie, pentru ca să ne concre- 


tizeze acest adevar în eltova tipuri şi 
scene numai ? t.. 

Fu una aş Îi preferat să-mi fi poves- 
tit d. Grigarovitza legenda sehitului, să 
mă f facut să trhese viața pusnicilor 
mărginită la micile preocupări zilnice 
ala cultulai, cheltuită în patimi mä- 
rupte, mărginită la interesul momen- 
tului, în care ar fi trecut din cind ie 
cind sufările aspre ale vieţii lor din 
trecut; iar în mijlocul traiului banal, 
obişnuit, în care pănă intr'atil s'ar fi 
tocit simţul tainei şi ul miraeulosului 
lumii și al vieţii, incit n'ar H ştiut 
să-l intelngă din graiul mâreţ àl lu- 
cerurilor din jurul lor, ar fi izbucnit 
catastrofa teribilă şi neașteptată a 
surpării Detunatei. Dar toate necele 
lupte, in care chipurile nu se intreză- 
resc în invilmăşeală, ce nu redau pri- 
veliştea groaznică, dar măreaţă, n răz- 
boiului, ee nu sint prilej pentru deslu- 
şirea carueterelor, din care nu se des- 
fac patimile In puterea lor fatali şi 
neinfrinati 7... Le citim cu greu, cu 
oboseală, şi gindul mereu fuge la pri. 
veliştele acele unice ale decorului, e- 
vocat de sili poti as otet 

> $ > 

Toan Adam. Constanța Pitorească 
cu de ei—Un valum de 
316 pe, Bucureşti, 1005, Editura „Mi- 
neren", 2 lei. 

In 300 pagini, cuprinzind peste pu- 
truzeci capitole, cunoscutul povestitor 
d. I Adam ge dă de asladată o „cã- 
jiuză deseriptivă* a primului nostru 
purt maritim şi a imprejurimilor lui. 
Peisajele zugrăvite cu un oarecare a 
vint, dar nu totdeauna lipsite de mo- 


RECENZII 467 


notonie, sint presărate ici gi colo cu 
excursiuni atrăgătoare şi in alte do- 
menii: citim legenda biilor Mamaia, 
povestea lacului TekirGhiol, sehiţă a- 
supra vieţii şi activitații poetului O- 
vidiu, şi altele. 

Deşi destiuală mei ales marelui pu- 
blie, pentru cure numeroasele şi ren- 
şitele iustraliuni ce împodubese vo- 
lumul vor fi negreşit o utrucţie deo- 
sebită, opera d-lui Adam cuprinde şi 
pagini de un interes mai substuuliul, 
cum sint de pilda acelea privilonre la 
populaţiunea Dobrogei, din care pa- 
gini extragem urmâtoarele: 

„In Dobrogea se poala vodoa cain- 
tr'o carte deschisă, cum se poante re- 
genera un neam, pria traiu bun şi in- 
dependenta sutiatească, Acelaşi äran 
romin, plecat din mijlocul celorlalţi 
tovarăşi din tură, cu tot popasul de 
leneş şi boțiv şi trăind din iavoeli și 
tainul dela curte, — trecut peste Du- 
năre şi devenind stăpin pe pămintul 
şi mupen lui, ujunge de necunoteul. 

„Oamenii şi-au primenit sănătatea 
prin muncă liberă și train rinduit, Fo- 
lele tuturor s'au luminat de bucuria 
vietii si inerederea ei, E o generuţi- 
uns refdcutä şi întărită, cure te puno 
pe ginduri”. 

Constatarile autorului, care vin să 
confirme aceea ce Sa afirmat de ne- 
numărate ori în aceasta revisi, au 
cu alit mai mare greutate, cu rit el 
trăeşte In contact nemijlocit eu roa- 
litatea faptelor, ocupind de mai mult 
timp o silnaţiune oficială in mijlocul 
populuțiunilor po caro le deserie, şi 
acesta esta un cuvint mai mult ponm- 
tru a recomanda cetitorilor cartea d-lui 
Ioan Adam. 

G. K. 


. 
. D 
Const. Ginreseu, Noi contri- 
Luft la studiul cromicilor moldovene, 
Letopiseţul lui Bustratie Logofătul şi 
Letopisețul  Iatinese, Cronicile Int 
Grigore Urechi, Simion  Dascalul şi 


Misail Călugărul. Bucureşti, GUbl-Ra- 
sideseu, 120S, 1 vol, E de 96 p, pro- 
tul A ler. 

In această nonA lucrare, d. G., ajun- 
ge la concluzia că eroniea lul Grigore 
Urachi nu mumal că sa plerdul, dar 
s fost necunoscuta chiar cărturarilor 
din see. XVIL si XVII, care aŭ luat 
drept cronica lui Urecht mai ales erm 
nica lui Simion Daaealui,— Simion Das- 
calul fiind singurul caro intradevar 
a cunosent pe Urechi: „in «fară de 
Simion Dasenlul, niciunul dintro ps: 
nicari! urmilori n-a interpolat şi nici 
matar n-u cunoscut cronica lui Ure- 
chi, Incepind eu anul 1670, data co- 
piei celo? mal veeb! despre care ae 
face menliune, acela u comisului lo- 
nija Racoviţă, copială de stolnicul 
Constantin Cantacuzino, eronica ecu- 
noseută sub numele lui Urschi ora la 
incopul acela a lui Simion Dasealul, 
fr în forma ei primitiva, sal ca ada- 
usele lui Misuil Călugărul, iar mut tir- 
ziû, în see, XVII, o prescurtare a li- 
topizețului lut Neculai Costin” (p. 54). 

Cronica lui Simion Dascalul este o 
compilaţie dupt eroniea lui Urochi, la» 
topisețul latinase {un Ietopiseţ intern 
scris in lutineşte pentru străini, Dt: 
mit şi legese, ea Bind greşit atribuit 
unul Leah, Lesi Mind cunoseall ca a- 
utori de croniel in lutineşte), letopiso- 
tal moidovonese (al lui Eustralio Lo- 
gotutul), letopisețul unguresc (o tra- 
ducere unpgureuscă a une! eronici mol- 
dovenegii, seris desigur in slavonegie), 
apol după seriitorii polon! Bielski şi 
Paszkowski. 

Atit Ietopiseţul moldovenesc cit şi 
letopisetul latinesc, serino Inainte de 
Urecht, ap fost firește folosite do a- 
cest din urmă. Letopisețel moldore» 
nese există insă in doun redacțiuni: 
„UDA mal sumară, enprimzind itoriu 
Moldovei numai pin lu Petra Şehio- 
pul, pe care a lnlrebuințat-o Urechi, 
şi sccis avută de Simiuu Dasealul, 
cure era mal complecii și mergos 


pân la Vasile Lupu. Tradițiile aleă- 
tulat un element comun în amindona. 
Iniaturate de Urecht, caro ile consi- 
dera ca niste simple basme fără nicis 
un interes istorie, ele aŭ fost repro- 
duse de Simion Dasealul, impreună cu 
arătarea izvorului unde le aflase.. Par- 
tea comună a celor două letopisaţe 
reprezintă fondul primitiv, provenit 
fara indoială dintr-un letopiseţ slavon, 
intro varianta mai dezvoltată şi mal 
complectă decit cele cunosente pănă 
acum. Acel letopiseţ slavon fusese re- 
dactat pe timpul lui Petru Şehlapul. 
Pe baza acestul letopixeţ slavon a fost 
apol aleatuit, probabil tot în timpul 
Int Petra Şehiapul, letopiseţul latinesc, 
Jur mal tirziū, la o data care nu se 
poate hotari, cel moldovenesc, in re: 
dacțiunea Iul Urecht" (p. 80—81). 

în astfel de Imprejurări, ca ne-a ri- 
mas din Ureehi: predoslovia, repro- 
dusi de Simian Dasealul, precum şi 
patru pasaje din cronica acestui din 
urmă in caro „se gäsgsr unele refec- 
țiuni şi aprecieri, care denotă că ag: 
torul lor era un boer mare“, 

D. G. inrhee: „[Cronica lui Urecht! 
nu mat există! Cronica, care dela Mi- 
ron Costin şi stolnicul Const, Cantacu- 
zino pănă acuma, s'a considerat ca 
fiind a Iut Urechi, este în realitate 
cronica Iut Simion Dasealul. Urecht a 
fast numa! unul din izvoarele sale in- 
terne, alaturi de letopiselul moldore- 
pese, de cel latinese şi de cel ungu- 
rese, astăzi toato pierdute, Compilaţia 
mai dezvoltată, la a äre alcătuire 
rontelbuise, le-a scos din uz și loa 
facut să dispară“, 

Caşi tu lucrările sale anterioare, şi 
in această lucrare d. G. dovedeşte o 
stapinire desăvirşită a materialului, n 
metodă ireproşabilă de cercetare şi 
ingeniozitate In ipotezele pe enro le e: 
mite, ceia ep ne indritueşte a privi pe 
acest istorie drept cel mul de frunte 
din tinăra generație de istorici. 

G. P, 


F 
Găbl 1905, 31 pg- 

D. C. Giureseu în „Contribuţii la sti- 

diul Cronieelor Muntene, București, 
1905, a susținut ca autor al „Istorii- 
lor Domnilor Ţării Romineşti* pe Ra- 
dul Popescu, fiul lui Hriza Vistierul. 
D. Em. P, in broşura de faţă, anali- 
zind eu smānunțime pasajul din trm- 
mică, in care se povesteşte uciderea 
lui Heiza Vistierul de catră Şerban 
Cantacuzino şi comparind amănuntele 
date cu ştirile pozitive din documente, 
pe care je ayem asupre Im" Hriza, 
constată „nepotriviri, cărora nu li 
sar pulen găsi nici o explicare, ducă 
se admite ca Radul Popescu, iul lui 
Hriza, este autorul cronicei”. Toate a- 
mänuntele cele mai Insomnate, pro- 
cum datu inchiderii, timpul dintre 
prima şi n doua arestare, togn şi tre- 
cerea peste Dunirea n nevestei gi ro- 
piilor rămaşi, sint eu totul neextet 
povestite, reen ce face foarte greu de 
primit ipoteza că Radul, pe stunn? în 
vristă de 25—30 ani, ur putea fi an- 
torul,  Broşura dlui Em. P, deși e 
numai o lucrare de seminar (Semina- 
rul d-lui Onciu), e tolug o Inerare 
serioasă şi conştiincios facuti. 
A. B. 
.“. 

Ai. Gh. Dimitrescu. Din Ger- 
mania : Intre şcoala primară şi sere 
viciul militar. Două rapoarte. 1 vol, 
95 pu Bucureşti, 1908, Institutul de 
Arte pralea si Editură „Minerva“, 

Pentra imensa majoritate a societă- 
ţii, şenala primară este singurul insti- 
tut de cultura; din nefericire cursu- 
rile predate acolo, terminindu-se iü- 
tr'o vrist prea fragedă, cunogtiniile 
căpătate ori nu pot f apreciate în justa 
lor valoare, ori sin! falş înţelese, ori 
sint uitate. Dar fiindea valoarea unui 
individ in lupta pentru existenți de- 
pindo de puterea de viaţa şi de pre 


RECENZII 400 


d 


gâtirea profesionali ce o aro, şi fiind- 
că puterea de viaţă a unei sorielați 
depinde de suma energiilor individu= 
nle, iar suecesul ei in lupta de com- 
curență cu celelalte sorietaţi e condi- 
tionat da aceasta energie socială, s'a 
impus nevola de a se cäutn cum să se 
«poreasei puterea de viaţa a indiri- 
dului, Această complexă problemă, ce 
frăimintă lumoa germani, precum şi 
soluţiile practice, ce 1 san dat, au 
provocat cele două interesante ra- 
poarte pe care d, D. le publici cu sub- 
titlul sugestiv: Intre goala primară 
şi serviciul militar. E vorba, restrin- 
giudu-se problemn, cum să se eoutiaue 
si să se complueleze invățămintul pri- 
mar spre a nu lăsa fără sprijin şi fară 
un fir conducator în hanul luptei pen- 
tru viață, in eare o silit să inire em 
pilul, en se opreşte aici în pregätirea 
lui culturala. 

Din esuza că şenlilo de adulți, deși 
organizate prin lege încă din 1703, 
nefind insă obligatoare, man dat un 
rezultat apreciabil, s'a ajunsa In idoia 
unui transformări a şroalei așa că en 
să se pună în serviciul lueratorului, 
dindu-i cunoştinţile tehnice necesara 
prafesiunii sale, şi în acelaş timp, prin 
o potrivită cultură generală, sa-l rk 
dice in ochii sai proprii, făcindu-l să 
simia importanta socială a muncii sale, 
Po buza acestor principii, şi condilia- 
nate de impreiurârile locale, sau nås- 
cul deoaebilela soli de adulti, ajutate 
nga de mult in extinderea și inflori. 
rea lor de numeroasele societaļi poa- 
ira enltura poporului, inelt rolul stu- 
tului e mărginit la reglementarea 
foarte generală, pentru Inlesnirea func- 
Von) lor. lar pentroca atitea sfor- 
țări să nu râmint zadarnice, și pentru 
ea poporul să poată trage luate fo- 
loasele eu putinți, sorietaţile mal tn- 
tal si-au mărginit si precizat atribu- 

tiile şi sfera lor de actiyitale; apol 

necesitatea, ca aceste cursuri da a- 

dulți să fe obligatoare, sa impus. 


Obligutivitatea, eu îndărătnicie tombi- 
tută o vreme, uzi e admisă, şi toți ti- 
peri), pănă la 17 ani, sint obligați a 
urma una din seulile de adulti recu- 
nosculă de comună. D. D. ne arată 
apoi diferitele sperii de şcoli, scopu- 
rile urmărite, programul şi orariul de- 
tailat, ce ne face să vedem cum s'a 
căutat să nu se valăme interesele Iu- 
erălorului, Iuind ca tip citeva scoli 
din Berlin şi una din Mânrhen. 

In rezumat nutorul ne-a făcut un it- 
devârat serviciu dind la iveală volu- 
mul sån, unde a concentrat fapte și 
idei aşa de interesante, puntod astfel 
în discuția şi la moi urzătourea ehes- 
tia n organizării şcolilor de adulţi, 


Anmarni XI al societăţii pen- 
ira fond de teatru romin, pe 
anul 1900—1907, Braşov, 1908, Tipo- 
gralia A. Muregeanu, pretul 2 car, 

E un elegant volum, care cuprinde, pe 
linga disenursurile tinute În cinsten Jet 
Josif Vukan, mort anu; recul, vre-o 
două conferinți hine studiste asupra 
teatrului şi importanţii lui, dărila de 
samă asupra mersului soeietătei, și 
lista tuturor membrilor sociatații, 

M. J. 


Constantin George Mano. Do- 
cumente din secolda at XVI-lea — 
XIX-lea pricitoare la fumilia Maro, 
662 pp. şi 10 tabele gencslugice, F 
Gobl-fi. Bucuresti 1907, ' 

Trocylul familiilor noastre bocresti 
nu o cunoseul decit in linii generale; 
putine siol care an avut norocul de 
urmaşi, cure să-şi indeplinească măcar 
neeastă pioasă dutoria de a cerceta şi 
de a arâla cine au fost sirăbunii. De 
la unul din aceşti urmaşi avem bogata 
«oleelie de dovomente asupra familiei 
Mano {Manu}. Notiţa istorică cu care 
să deschide volamul o frumos mar, 
poato prea ingrijiti, de a râulu ori- 
ginile in tradiţia familiară despre un 
Mano din Maliu 


en ? VIAŢA ROMINEASCA 


E a d dap ie 


Volumul mai prezintă un deosebit 
interes şi prin numeroasele reprodu- 
ceri de documente, peceţi şi mni ales 
porirele, 

Cu deosebita atenție se vor citi pa- 
ginile scrise—nu se dA sumele auto- 
rului— pentru marele vomit Iancu 
Manu, „un mare caracker* din Ince- 
putul vieţii nostre contemporane, maro 
agt ul Politiei pe timpul: mișeării de 
la 1848 şi caimnean la 1558; o bio- 
grafie serisă cu multă cāldura gi 
simpatie. 

M, T. 


KL 

T. A. Bădărău. Orpunizarea şi 
vaja animalelor descrisa pe înțălesul 
tuturor, laşi 1908, Editura Librăriei 
Diese, Grossu & Comp, Preţul 7 lei. 

E o adevărată indrăznenin wtit din 
partea autorulni eit şi a editorilur de 
a da la lumină o carte en ennlinat ştiin- 
tife, serisă jn romineşte și destinată 
altui publle cititor devit scolarii, CA: 
Vie de acest fel siut rari. Da obieciu 
publicul eare se interesează de Dro: 
blema ştiinţifică, se ndresenză cartilor 
străine, uşa incit un public celitor pean- 
tru cărțile rom'nesti pu există, Cite 
noajunsuri decurg din această situsţia 
me putem ngor inchipui. Unii proforori 
universitari, do exemplu, an cãutat să-şi 
tipărească cursul; pentru n-i asigura 
o disfacare mai întinsă ci au adaugat 
pe enpertă: „pentru studenții univore 
gitari şi curzul superior de licen.” Din 
condescență punlru colegi ori amici 
comisiunile penlra aprobarea de cărţi 
didactice le-au admis in invițimiat, şi 
poate căi uici trebue căutală explicu- 
rea fenomenului cf, cu toate reduce- 
rile făcute in programa geoalelor se- 
cundare, publicul strică că progra- 
mele sint incaceate. 

Cartea d-lui T. A. Badărău cuprinde 
52) pagini text ei la urmå pe 20 pa- 
vii un index alfubetie; plenul urma! e 
metodic ca pentru scolari. DI asadartu 
caută în primul rind să dee cetitorilor 


cunoştinți zoologice, deseriind organi- 
zarea şi vieața animalelor, şi complet- 
tează cu modul acesta lipsurile din In- 
eätämint ` în al doilea loc d-sa cauta să 
ușureze ariontarea în chestiunile biolo- 
gice, şi ficeare capitol arată cetitorului 
insemniitatea uriaşă a genialui concepti- 
uni e lui Darwin ; spre sfirşit totilnin 
chiar doserierea pe scurt n teoriei tran- 
sformiste. Grație numeroaselor figuri, 
impriiştiete, am putea zici, cu oarecare 
lux tu toată cuprinderea cărții, inţă- 
legerea structurii animalelor şi a funo 
ționării organalor e foarte ușoară, Car- 
tea e menita să aducă reale servicii 
velor cara ar cousulta-o, şi trebue fe- 
licitații atit autorul eit şi efilorii pen- 
trn sacrificiile ee le-au făcut cu da- 
ren ei la lumini. 
Dr, P.B. 
e = L 

A. Mbiler-tinttenbrunn, Gi: 
tzesdâmmerung. Ein Kulturbild ana 
dem heutigen Ungarn. Dritte Aullage, 
Wien-Loipzig, 1909. 

Sueresul acestui roman, a căruia a 
treia ediția apare abia trei luni dupi 
cea dintai, nu se datorește Innuşirilor 
sale estetice, Autorul nici nu urmărește 
scopuri estetice, ci, în formă de romani, 
ne dă o istorie politică şi culturală n 
Ungariei din ultimii ani, Forma de 
roman îl da numai putinta de a f 
mal frane în upreciaren caracterelor 
şi actelor diferitelor personaje politice 
ala Ungarisi dè azi. caro se ascami 
rub pseudonime sirăvezii. 

Şi aceste personaje sinl: Feyérvary, 
Kristoty, Apponyi, Polooyi, Fr. Kos- 
anti (Komârg, Dr. Dear, Dr. Boldog, 
ete.),.- 

Autorul, d. A Maller-Gulleabrunn, 
este un gormau din Ungaria, care insă 
demult locueste în Viena. Pătruns de 
mindrie naționala germană, indignat 
de laşitatea Nemţilor din Ungaria, 
cari— membri ai unui corp najiona 
de 700 milioana de sullote —ufecteaza 
un patriotism maghiar și iyi trudează 


limba și tradiţiile culturale în favoa= 


rea Unui mie popor de 7 milioane, — 
autorul indeamna pe reonaţionnalii sai 
la lupt impotriva sovinisinului ma- 
ghiar, în unire eu celelalte naţianali- 
taţi din aceat stat poliglot a mai ales 
în unire cu Kominii. 

Fabula romanului este foarta simplii. 

Eroul romanului, un grab din Ba- 
nat, Georg Trautmann, cure de tinăr 
a lost ailit să plece din ţară, şi faca 
o sirălucită carieră de inginer in Anglia 
şi America. 

Crescut astfel în afară da atmosfera 
„idolatriei* naţionale, Georg Trautmann 
se intoarce în patrie, ca om mabur, 
se entuzinemiază de ideia de a-si servi 
țara prin vaste lucrări de canalizare 
a Dunării,—duw nu poate face nimic 
adi, na ponte macar dure o vinta 
compatibila cu demnitateu lui deom, 
—nuinni fiindca e neamt, şi vra să 
rämini usamț, 

În acest cadru ni se desfagonri viața 
socială, pe bate ireptele ei, peripe- 
{iile luptelor politice din ultimii ani, 
condițiunile intolerabile do viali pon- 
tru nationalitatile Ungariei, şi nu nu- 
mai pintro ele, dacă ele sint opri- 
male politiceşte,— țărănimea maghiură 
însăşi e arunentă în mizerie neagră, 
in ignoranță și roble, 

Opresiune, sărăcie, lipsă de culturi, 
corupțiunea unci elase dominante de 
gontri“, lipsită de temelie morală şi 
de reula forță sorială,—ncensii trista 
ronlitute se ascunde in dosul fațadei 
inşelătoare de zgomotos patriotism 
oficial, 

Autorul are multă simpatio pentru 
Romini, şi Ti da en exemplu Nemtllar, 

Dupăce denerie un sul rominese, el 
spune de pilda: 

„Cine nu este orbit de prejudecata, 
„trebue să vadă chiar în mărturiile 
„acestea ale unel culturi romanice (ur- 
„hiteciura easelor țărănești) dovada, 
„tă acest popor face parte din ufarii» 
„măturile Daciei lui Traian, eñ el este 


RECENZII 411 


„poporul pribordial (Urvolk) ai a- 
„ceatei firi, El u fost sărac ai robit, 
silar cu ineetul a'a desteptat din som- 
„nu-i bimilenar.... El raziată calăvlui 
„Statului Ungar mai bine decit Gen: 
biit. (p. 82) 

En erte, care lrebuoste eetitä da 
toți cari vor să eunoasvă adevărul 2- 
supra Ungariei de astăzi, E bine să 
o veteazră la noi si aceia, care con- 
fondi simlul naţional en enafagia. 
Ponte îşi vor da seamă, unde aceasta 
punte duce, chiar din panelul de ve- 
dere al culturii naţionale. 

C Se 


Jean-Paul Norrgpc, La Fon- 
taine, Paris, 1908 Henri Paulin el Co, 
Prix 5 frames, 

Un noo volum asupra marelui fa- 
bulist francez, dupa sindiile lui Taine, 
Sainte Bouve, Brunctière, Faguel, Lan- 
son, Paul Mesnard si alții, ca să pu 
amintim decil po eoi mai mar 
cam grou să nu-l ci in mină cu os- 
recure neincredere.. Ce se mai poale 
spune nou despre La Fontaine, dupå 
ce au cugolat asupra lui şi au seris 
erilicii er? mai de frunte ai Franţei P... 

Dar cind ai Inchis volumul, vezi că 
nu Lal cetit degeaba, că, cu toate mi- 
cilo nemulțumiri pa caro le ai pe ici 
pe colea, o nouă figură a lui La Fou- 
taine, mai bine accentuată, mul com- 
plecia, a răsărit eu incetul din pagi- 
nile cind greoae şi sterpe, cind bo- 
gate si interesante ale Ini J. P. Nayra. 

Si toemai nceasta n urmărit autorul, 

Din citirea operelor şi scrisorilor 
lui La Fontaine, din studiul vieţii ai 
sutictului lui, uutorul şi-a format des- 
pre caraclerul şi liren marelui „Bon 
homme" o părere iutrueitva diferita 
de n predecesorilor säi,—sşi această 
fizionomie nouă a fabulistului voeşte 
sii ne-o dee în studiul sân. 

Ceia ce udace nou în lucrarea sa 
J. P, Nayrae, pe lingă metoda rigu- 
roas psihologică de cercetare, este 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


e Re — 


ea. pentru a aprofundă până in cele 
mai intunecoase adincimi sufletul ma- 
relui artist, autorul nu se bazează nu- 
mai pe operele eelo mai insemnate 
ale lui La Fontaine, ci di un loe mult 
mui larg, în cercetările sale, coros- 
pondenței particulare, poeziilor uşoare, 
ocazionale, baladelor, „epistolelor*, e- 
pigramelor şi celorlalte manifestări 
mărunte şi zilnice ale sufletului fubu- 
listului. Căci, după cum cu dreptate 
spune autorul, dach oporele mari ne 
arati unitatea conştiinţii unul serii- 
tor, ne dezvalue tendiuțile tari şi du- 
rabile ale sale, apoi operele sponta- 
nee, acele care nu au fost cizelule şi 
muneite mult, ne dau mai bine omul, 
intrucit ele sint lipsite de orice enl- 
cul şi de orice ipocrizie interesati, 
Surpriudem oarecum in operele spon- 
tane manifestările adevărate ale per- 
sonalitaţii, tot ce omul are mai per- 
smal şi mai original, 

Asta nu însamnă că JP, Nuyrae 
nu se folosește deloc de operele „de 
longue huleine* ala fabulistului fran- 
cez; al le utilizează, dar numai in al 
doilea rind și numai ca izvoare de in- 
formații pentru cunoașterea suletului 
seriitorului, 

Cit despre opera în sine şi pentru 
sina a lui La Fontaine, ea nu-l inte- 
resaza pe Mara: el face psihologie, 
nu critica literară. Aen că valoarea 
artistică a serierilor lui La Fontaine, 
autorul o en ca stabilită, nu caută s'a 
scoata ol în relief, şi nici nu anali- 
tează opera marelui fabulist. 

Pentru studiul său, foarte sistema- 
tie de altfel, J. P. Nayrae îşi fixează 
dinainte cadrele jn care se va migea : 
ele sint titluri generale din orice tra- 
tat de psihologie; găsim astfel capi- 
tole ca: „Memoria lui La Fontaine”, 
„Imaginaţia lui”, „Sensibilitatea“, Vo- 
ința, „Carneterul”, etc... 

Acest sistem, care desigur are a- 
vantajele sale, prezinlă şi oarecare 
inconveniente: pe lingă aerul de a- 


ceiu ee s'a obişnuit n ae numi in sti- 
listica „meditațione artificială”, pe 
care-l dă intregului studiu, apoi mai 
sileşte pe autor să ne den unele ca- 
pitole în cate să se dovedească lu- 
ceruri aşa de elementare, cum e acela 
din capitolul despre „Memoria lui La 
Fontaine”, în core autorul, pe baza t 
o mulțime de exemple și eitaţii, do- 
vedete că La Fontuine are memorie 
pentru tot ce-l interesonză şi nu aro 
pentru to! ce nu întră în preocupările 
lui 1, 

Dar, să urmărim in linii mari stu- 
diul ingrijit ai conştiincios al lui J. 
P. Name, 
=:Duphce arată factorii creditații lui 
La Fontaine, Nayrac se orupă cu e- 
voluţia fizică şi psihică a fabulistalni + 
elne desvătue aplecarile marelui „bon- 
homme” câtră viaţa uşoară şi liră 
griji, plăcerile cetirii, In special a po- 
vestirilor de amor, lipsa de sentimente 
pentru soția şi eopilul său; apoi gre- 
atăţile materiale prin caro trece si 
luptele inceputuriior ra seriitor pănă 
ta veista de 44 de an, cind apar pri- 
mele povestiri, urmate după trei ani 
de primele fabule, cind caracterul lui 
La Fontaine o format şi geniul lui de- 
săvirşil. 

Dela familia mamei sale La Fan: 
tninne a moştenit mai ales insuşiri : 
in familia aceşteia erau in general on- 
meni deştepţi, vii şi vunoscuţi prin 
longevitate; despre întal său a moş- 
tenit oarecure defecte: lenea, proli- 
xitatea şi risipa, Ca oi era slingarin, 
naiv şi foarte distrat; greviu in miş- 
eari, dar viu ea inteligență. Incă de 
tinar s'a arðtat iubitor de mincare, 
de băutură şi de femei. Cu toate a- 
cestea, foarte mult iubea şi admira 
antichitatea, şi la vrista de 20 de ani 
era erudit. Dintre franeeji admira şi 
citea mai ales pe Malherbe, Voiture, 
Marot și Rabelais. 

Dintre facultățile sufleteşti, imagi- 
nația e foarte bogata In el; imagina- 


Un Jaf La Fontaine se varacterizazā 
prin tendinţa de,n coneretiza ; el ex- 
celează la punerea in scenă; nu poate 
insă utiliza imaginația pentru scene 
mari, de aceia poate şi-a ales mai cu 
sumă fabula, In cara exrelaază, E! are 
mulá fineţa si vede răpede comicul, 
mai alea comicul situațiilorg tipurile 
lui siot psihice, nu fizice, ceia ce de- 
nota o mare putere de a pătrunde in 
suflete, Sensibilitatea lui La Fontaine 
e foarte deficltz : totul 1 impresio- 
nează ai il pasionează; e un uleetiv, 
dar da o atevlivitate treealoare, putin 
durabila. Voinţă Du prea are; e ugt. 
ratie şi nestatornie, 

In conceptia asupra vieții La Fon- 
tuine e optimist : uneori opare ca un 
fatalist. Ca psiholog e un fin analist 
şi uoto-analist. In opera lui se găsesc 
presurule fogrte interesante observații 
asupra siminrilar, pasiunilor, vuinţii, 
asupra timidității, a geloziei, ete. 

Ca om în societate e greoi, distrat 
si alesen ridicol; dar indata ce-l in- 
terezeuză ceva, se Iinflăcârează, şi n- 
tunei e foarte interesuul, Ca suflet, e 
un egoist, eare uită repede binele ce 
i ap faca,—dur to! uşa de repede şi 
răul. Lenea. sihbâciunea și indolenta 
sint vele trei defecte obişnuite ale lui, 

Luat în lotul La Fontaine e un es- 
ructer multiplu şi foarte variat. Asi- 
fel autorul, pentru a caraeleriza acest 
sufet, ni-l prezintă ca: a) un sensual, 
bì viznal-moòtor, e) egoist, d) medita- 
tiv, e) inconsecvent şi f) impulziy. Cu 
aceste variate fețe alẹ caracterului 
sau, La Fontaine e „reprezentantul 
cel mal pur al spiritului francez", — 
și poate toemai de aceia unul din cel 
mai mari seriitori ai Franţei, 

Lé 


Jean de Gourmont, Henri de 
Régnier el som oemore. Paris, 1908. 
Société du Mercure de France. Prix 0,75. 

E unul din celo mai interesanta vo- 
jume din biblioteca „Les hommes et 
les Iden" pe care o editează imareu 


RECENZII 473 


Leg "TT 


revistă franceză „Mervure de Franeo*, 
Cunosrutul literat şi eritie Jann de 
Gourmont ne di un studju asupra 
fruntaşului poeziei simboliste franceze, 
Henri de Héier, 

Autorul nu întră în analiza aminun- 
{itä a safiotului şi operelor postului, 
Nici uu su poate faco in şeptezeri de 
pagini un studiu complee! asupra unut 
seriilor atit de fecund gi de variat, 
eum e Henri de Régnier. Tolaşi in a- 
coastă privire repede, J. de Gourmont 
imbrățişuza toate manifestările activi- 
taţii literare a lui H. de Régnier şi 
ne di gi onrecura date asupra vieţii 
poetului, fixind in linii mari şi evolu- 
ţia suletului së, cum ea transpiră 
din volumele ce apar aproape in lie- 
care an, până la deplina lui maturitate, 

Henri de Régnier, care in vurind 
umplineşte 44 de ani, a colaborat la 
primele reviste in cura curentul sim- 
bolist a ineeput a so afirma, ca un 
fel da „dizidenţi” a parnasianismulni, 
evoluind din acesta supt inluența idei- 
lor flosofice ale Ini Kant, Hegel, Sehv- 
penhavor și Hartmann. A fost timp 
de zece ani admiratorul lui Mallarmé 
şi freeventatorul cel mai asiduu ul 
reuniunilor ve se faceau Marţi sara la 
el, a cunoscut pe Sully Prudhomme și 
pe Leconte de Lisle, şi a fost priatin 
cu Hérédia, pe n căruia unu din fice 
—postaă şi eu—a luut-o în râsătorie, 

la primele timpuri, H. de Régnier 
a loat influențat de poeţii de pe a- 
tunei și mai ales de Mallarmë, dar 
mai apai s'a liberat de orice influență 
eu apariţia volumului „Poèmes Anciens 
et Ramanesquos* (1890) porsonalitatea 
sa e pe deplin formata, Incepind dela 
această dată mai ales, Jean de Gour- 
mont enracterizază în scurt volumele 
de vorzuri ale lui H. de Régnier, ana- 
lizind mai amănunţit citeva poezii care 
i se par mai caracteristice, 

Poezia lul H. de Régnier aste, dupa 
expresia lui Jean de Gourmont, agla- 
sul unei rase“ ; în ea găsim toate du- 


47t VIAȚA ROMINEASCA 


Ni AC 


verile si bucuriile mute de veacuri ala 
unui neam ; ca ne cmoliuneară nu Dt: 
mai prin emoția proprie a poetului, 
ci și prin reflexul obscur şi indepăr- 
tat al wuvenirelor atavice, H. de 
Régnier e un om de giadire și lot- 
odată un poot eu o viziune foarte 
preriză, care se tradeuză prin Imagini 
reale şi de o mare minuțioritate. Poe- 
zia lui e o muzica precisà și vagă tot- 
odata. un fel de radiare cara le eu- 
prinde şi te invâlue pe nesimtite; ea 
so earacterizază printr'o maro putere 
de sugestiune şi prinir on fel do jn- 
Leite misteriousă, ce nu se poste de- 
fini, dar pe care o simţi din Becara 


pagină. 

Limba lui H. de Régnier e bogată” 
şi armonioasă, comporiţia metodică, 
poetica fosrie simpla. Cu mijloace 
simpla el reda cu aceiași tarie reali- 
tațile cele maj conerete şi pgindirila 
cele mai abhetracte. 

Ca povestilor şi romancier H. de 
Régnier no sporo ea un stilist nelin- 
trecut, foarte minuţioa în analiza si- 
fetului omenesc și în notarea tuturor 
nuunțelor şi fineţetor, ştiind totodată 
să conducă cn indemanare și intriga, 
enrè la el é de obiceiu dublă şi prin 
urmare mui apropiată de viața reală, 

H. d Régnier a seris şi eriticã, fiind 
mai mulți ani redactor la partea li- 
terar de În „Mercure do France“. unda 
serio şi nzi, Studiile Ini asupra lui 
Michelet, Vigny, Hago, Mallarme şi 
alții siot foarte interosante prin ob- 
servaţiile juste şi prin inţelegarea a- 
dinch a operelor şi a sufletelor serii- 
torilor. A ținut In America mai multe 
conferinţi literare-—asupra lui Viguy, 
Verlaine, asupra simbolismului, a par- 
nasianiamului, ete, caro toate au 
fost foarte apreciate. 

Astfel opera lui H. de Régnior e 
foarte bogată și varintă, una din cela 
mai importante printre acele ale seri: 


itorilor generației lui. 
Volumul are şi o fotografie a poo- 


tului și un drăgălaș autograf, pe cara 
ne facem plăcerea de a-l transerie ` 


Le vrai Sage est celui qui fonde sar 
[le sable 
Sachant que tout est vain dans le Lem pn 


éternel 
Et que, mème Vamour n'est guére 
| plus darable 

Que Ie souMe du vent ou In conlear 
[ du cie). 


N. C 


* Ki 

Michel Makonuine. Oruvres- 

Les cura de Barne ed l'ours de Saint- Pe 
tersbonvg (1870) Tome [1.— Leite à un 
Français (1870).— D'umpira FEnouto- 
Germanique 1870—4871. P. V. Stocek, 
Paris. 1907. Bibliothèque sveiologzique. 
„Ar A rădarnică o expunere comi- 
plecta a ideilor ce formenzi sistemul 
lui Bakounine, deonrece chiar baza 
lor e defectuoasă. 

Bakoonine sar pulen caracteria ea 
un spirit romantie, atit in activi alen 
sa teoretica, cit și în azeea de lepti- 
tor în mieten proletariatului. E un 
spirit romantic ta soozal ct nicãiri la 
dinzul wu so gisese urmole renne 
manifestari de realism. W. Sombart 
are o observație adine eugetati : A» 
narhismul, ca concepţia idenlogica, e 
expresia unei țări, unde domneşte pro- 
prietatea ţărinenseă, gi nici nu poate 

e oxrecare rădăcini dorit in- 
tr'acesto condiții,  Bakounine poate 
servi ca o ilustrație a acestei.afirmâri, 
căci sub aparenţa sa sorialistă, el e 
un individualist, Chiar profesiunea sa 
de credinţă socialistă se indepărtează 
de ceea ce insemnează în mod via: 
noit cuvintul socialism, pria care de 
obicsiu ințelegem marxismul. 

Prin socialism. Bakownine înţelege 
acele concepţii şi miseiiri sociale, earo 
an en țintă nimicirea exploatării, ori 
de ce natură ar fi exploatarea şi ori 
prin ee mijloc s'ar ajunge ja acest re- 
zultat- EI vorbeşte de socialismul tin- 
zind la intarirea proprietăţii ţărăneşti 
individuale, deoarece ţiranul urâşte 


RECENZII ` ` 475 


N NN N A N d di dia a a 


orice măsură care îi In o parte din 


produsul muncii ivi, dupti cum vor- 
beste de socialismul izvorit din idea- 
lul praletar. 

Bakonnine ou numai legitimeară 
proprietaton ţiranezacă, dar se arati 
partizanul perpetuării ei şi, conform 
concepției lui, denumeşte do socialista 
mişcările țăriaeşti, caro an fost In- 
dreptate In conira asupritorilor lor, 
în diferitele perionde istorics. 

Intreaga activitate a lui Dakounina 
sa rarimà pe itealul său: libertatea, 
Acoustă libertate, crede el, va fi cly- 
ligală de muncitorii proletari, prin re- 
alizurea programului comunist, jar de 
catra elasa Mrăneasei va fi ciştigală 
prin alte măsuri, păstrindu-se proprio- 
tatea individuala. „De nade luu venit 
lucrătorilor uecastă pretenție pe cit 
dn rilienlii, pe atit de aroganta, tot 
atit de nodrenptă, pe cit de funostă, 
de a impune idealul lor politie şi s0- 
cial celor zece milioane de tarani 
(Franceji), enre nu-l voese” (pag. 24). 

Dar nu trebue să credem, că Ba- 
kounine se afundă în cercetarea ten- 
dinților, caro cirinuese prudueţia a- 
gricolă, şi cenre fae cu putință menit» 
nerea proprietăţii ţărăneşti... El nu 
se prea lacureă cu mult balast eeo- 
nomie ! 

Deşi el invosel necesitatea unor 
programe deosebite, pentruva aceste 
doua categorii economice muncitoare, 
proletarii şi (aranii, să ajungă la do- 
pindirea liborinţii depline, rdrubind 
formele du exploatare, e departe de 
a fi pas chôatin eu elaritaten nere- 
sar importanței ei. Mai mult tucă, 
el se contrazice de lu o seriere ln 
alta. Pe deoparte crede că va tri- 
umfa idealul socialist al proktarilor 
şi ea intemeslorul organizaţiei socia- 
liste va fi proletariatul revoluţionar, 
care vu fi nevoit să invingi celelalte 
clase sociale, şi pe do altă parto e 
adversarul ireductibii al oricarei tmi- 
suri impuse, fin chiar şi do proletari- 


atul muncitor, eelorialto elase, care 
nu pol. Ñ socialiste. E vrijmaz ne- 
impävat al orieârai organizaţii, rare 
izvorăşte din principiul de autoritate, 

Intregul sistem al cupetăcii lui Be- 
koanine pornește dein două greşeli 
muri, din care enuză inlrenya Jul a: 
etivitate a trobwit In mod neresar să 
fie seria: 1) O concepție fantastică 
u vevaluției şi 2) Napriceperea ol: 
mii legalitare, a luptei legalo, Ca re- 
zultat al ncestor erori o nnarhisool. 

1) Credința su a că revoluția e un 
panacsu univarsal, şi pentru trabalar- 
marea socioliății, organizală în elase 
antagoniste, e de ajans propaganda ro» 
volnționură-unnrhicti, Inazia sa s rt- 
portä att asupra elencităţii, elt şi a- 
supra originii revoluțiilor, După in- 
torpretarea economică a istoriei, rovo- 
luția nu-i decit ultimul tormen ul u- 
nej serii de transformări economice, 
cind vechile raporturi juridlica- politice 
şi instituțiile, caro lo gucantează, in- 
tirä în conflict eu noile puteri produ- 
căloare, care s'an duzvoltat în sinul 
vechii sowielăţi, gi ucannta n devenit 
prea lugustă pontra ele. 

Cita vreme clasele, în care e Impår 
{ita societatea, nu an variul în rapor- 
tarile lor reciproce, atita timp orice 
inetreara revoluționari nu va pulea 
transforma brganizaţia existentă, elei 
nu *u produs dezechilibrul intre sta- 
ren de fupt şi ordinea du dropt 

Annrhinmul presupune eà ti volg- 
tile pot A produsa printe'u.. plan 
combinat in mintes cuiva si apoi ria- 
ptadit prin propaganda, pè cind ele, 
to reulitate, sint nişte rezultate ale 
unei situaţii date, näseindu-se din 
enuze obiective. Comeepţia neroaliuti 
n revoluției se transformă la Bakou- 
nipe în „pulschismul” revoluționar. 

2) El e advorsarul votului univor- 
sal şi al organizării munrilorilur va 
partid politie, etwi aceste măsuri do 
luptă legală alăbese seulimentul re: 
volujionar. El diseoasideră acțiunea 


. 


Cp VIAŢA ROMINEASCA 


— 


egulitară a proletariatului german, 
căci trece de orizontul pindirii lui. 

Dar tocmai mişcarea pur rovoluțio- 
aart a muncitorimii a fost prima ei 
forma de manifestare şi constitue mal 
mult un simptom al lipsei de matu- 
ritato, şi revoluţionarizmul dispare in 
măsura în care experiența proletaria- 
tului crogte. 

Activitatea lui Baknunine, privită 
din aceste puncte de vedere, justibei 
spreciarea unuia din fundatorii mar- 
xismului, care spuzea ră anarhismul 
lui, in loe de a folosi proletariatului, 
face jocul reurţiunii, Direcţia „Ba. 
knuninista* ar lnsomua un adevărat 
regres, tradueinda-se printre risipa 
de puteri şi de timp. 

L 


Jean Cruet La Vie du droit et 
Vimpmissanea des loia,—Bibliolhisţue 
de philosophie selentifique, Paris. Er- 
neat Flaminarian, 1908. 

Cu trecerea vremii, idei, odinioară 
indeaznețe, se rhspindese în conştiinţa 
publică, pentru care ele devin drep- 
turi câştigate, 

Aevastă reflecţie ne-o sugerează car- 
ten lui J. Cruet, în care gcpala res- 
pinge coueepția raționalistä in drept, 
dupa care mintea, prin dogmatismul 
sistemelor, trunsformă după voe viaţa 
sociala,—şi ndmite ră desvoltarea is- 
toriea se face din cauza obiective. 
Deşi nu e un materialist, totuşi i se 
pare evident, că mersul istoriei sa im- 
pune ronstiinților individuale. 

J. Cruat e un partiran al pârerii, 
după eare societatea e un izvor spon- 
tan de drept, şi socotește că deza- 
cordul intre legea serisă și viaţa zil- 
niea este perpetuu şi inevitabil, Legea, 
fiind o manifestare a unui anume e- 
ehilibeu social, eu trecerea vremii in 
mod fatul ajunge să ñe incongruenta 
eu vinţa zilnica, care scapă de sub ră- 
țeaua generalitaţilor sale. 

Exprimind anumite trebuinți, legia- 
laţia unei epoci devine nepotrivită 


pentru inleresele, care n-au putut fi 
prevăzute in momentul alcătuirii ei. 

Pe linga logea scrisă, societatea ere- 
ară un drept uzual, care se menține 
lăturalnie şi chiar de multe ori im- 
potriva textelor. Dia trebuinţile pe: 
prevazute de legiuitor, din obiceiuri, 
din curente, care circulă în jurul li- 
terii legii, cu vremea se formează 
norme, ca se întăresc în conștiința 
poporului şi, impunindu-se, ajung să 
so prefaci în texte scrise, 

Se ponte astfel spune că viaţa so- 
dal experimentează dreptul, mui in- 
nainte cu acesta se se Preisch in lege 
serisă. „Legoa e pontru nnliune un 
mijloc comod de a lus conștiința de 
cutumeole sale“. 

Puterea meistovită n energiilor in- 
dividuale nu trebue stingherită, caci 
din desrolturea şi cooperarea lor re 
nl? o putere uriașa şi această viaţă 
socială în practica ci e continutul pu- 
tarnie al formelor de dropt. 

Arătindu-şi părerile sale in ce pri- 
vele ideia de suveranitate, J. Cruet 
arată importanța sindieatelor, organi- 
zații economice ale muneitorimii, în 
transformarea inţelesului acestei nà- 
tiuni: „Arbitrajul obligator are de e- 
fect transformarea contactului de 
muneă intr'o regulamentare hotărita 
de o autoritate superioară pârților, 
după cum autoritatea politică este mt: 
periouriă cetățenilor, 

„Dintr'o conventie liber hcnta intre 
două părţi, noi vedem astfel, că în 
mod progresiv contractul de muncă 
devina o lege votată de o majoritate, 
dacă nu impusă de o minoritate ac 
tivă unei majorităţi pasive”. 

Raporturile juridiee, continua Cruet, 
sint o funeţie a realităţii sociale, în 
cara s'au produa. Indivizii şi clasele 
sociale eat justificarea uețiunilor lor 
in teorii juridice, morale, ete, care 
iau aparența unor adevăruri aprioris- 
tice, Activitatea practică, reflecttoduse 
in rațiune, determină aleatuirea unor 


RECENZII +7 


conceptii, cara s'o justifice, şi geeste 
sisteme ideale, prin care omul vrea 
sa-şi dee samă de activitatea sa, iau 
forma unor adevăruri absolute, 

Astfel judecata omenească eroară 
niate iluzii, în care diferitele genorații 
ered, În loe ea acoste concepţii să fie 
considerate ca produsul unor impre- 
zarari determinate, dinpotrivă lor li se 
atribue puterea magică de a cirmui 
realitatea obiectivă. 

J. Cruet insă nu-i compleet. Iluzia, 
ca o sulere mintea nmeneascà, ererind 
+A concepţiile astfel formate exprimă 
raporturile obiective dintre lucruri 
ridieindu-le In rangul unor principii 
absolute, — nu poale dura infinit da 
mult. Cu trecerea vremii omul iuw- 
cepe să cerceteze şi propriile lui zim: 
zii. şi Inteligența lui analizează lu ris- 
dul lor aceste conceptii justificative, 
eñutind producerea lor în legăluriă en 
imprejurârile ambiante. 

Judecata omenească dezabuzati se 
emanclpeazi privind Inerurile cu ochii 
criticii și, releclindu-se asupra sa In- 
siişi, analiziud propriile produse ale 
spiritului omenesc, judeenta sjunge să 
conceapă raportarile real latre lu- 
ceruri, De-acum mintea, ştiințificeşie 
disciplinată, nu mai alcătueşte justitie 
cări, în care apoi să creadă singură 
Ea işi distruge idolii, pu care-i crease, 

intrun ait capitol, J. Cruet arntă 
ea legea poate expresia diferitelor in- 
terese în luptă. Un text de lege nu 
are valoare în sine; el pu o capătă 
decit daca este cineva în dosul lui, 
care prin propria-i energie stil valo- 
rifice, insutindu-i viaţa. Conţinutul 

legilor nu-l formează legiuitorul, ci o- 

nergiile sociale, care se servesc de 

dinsele in anumite scopuri. 

Modul cum concepe el transforma- 
rile revoluționare aminteşte concepția 
materialistică n istoriei, intru vit ele 
lo consideră ca izrorind din motive o- 
bijective, Totuşi J. Cruet nu o un më: 


teriulist, Pa cind, după concepția mis 
terialiata, modiflearile intimplate tn 
infrastructura societăţii, udica modili- 
eărila co le sufere echilibrul intre ela- 
sele existente, elase considerate ca 
diferențieri economica, —~atrag cu din- 
soln revoluționarea intregii suprastru- 
eluri, în care se rofeeteara trebuin= 
Vie idoale ale eluselur er compun in- 
frastructura economică ; J. Cruet deşi 
eredo că intro transformare rovolu- 
ționară o anumita stare de fapt se 
traduce (nico stare de drept, însă el 
nu arată dacă priveste aveste elemente 
active, ce reformează societatea, ea al- 
eătulnd eein ep se denumeşte infrus- 
tructura ocnnomică, El nu lămuruşte 
dach in dosul fiocârei clase revoluţio- 
nare se arata un element economie, 

Astfel, acest seriilor nu enulă pi 
terea mizeătoare a istoriei, în aiste- 
mele prin caro oamenii vreau să-și 
explice lucrurile, ci di intăetata tai- 
nicel vieţi zilnice, Iatá însă cum a- 
preciază J. Croot materialismul istorie: 

„Dar Ia adepții materialismului 
istoric se gaseste adesea aceustă parte 
de idealism, caro consistă in a socoti 
ca adevăr demonstrat o ipoteză numai 
plauzibila, 

„Este intr'insul. cum a spus Tarde, 
o traventire pozilivista a spiritului de 
himeră”. 

Vorbind despre codul Napoleon, 
explică râspindirea lui fara samba, din 
cauza că în țarile unde a fost Intro- 
dus, existau tendinți, ce-şi gtsouu 
expresia in aceasta endificare, fosă 
Cruet nu arată precis natura neelor 
tendinți, care gisëzu gata „formula 
unui drept elaborat în mod obseur* 
in sinil acelor națiuni Acest luere 
so explică mai limpede, arătindu-se 
că răspindicea acestui cod a fost ur- 
marea răspindirii mondiale a eivili- 
zaţiei capitaliste. e 


e Drees 


Revista Revistelor 


Imeeafărul (Septembrie şi Qe- 
lorubrie).—Frumoase pouzii de Octa- 
vian Goga: Cosaşul, Prima lux, Rä- 
sună tonca,—toate „din volumul ce 
se vu puno sub tipar", eum spune su 
torul intro notiţă,—volum pe cara H 
aştepliim en plăcere şi, împreună ei 
pol, eredem cù tot publient romin. 

Sămănătorul, —Septembrie. 

Cetitorii îşi adue aminte, că In dis- 
cuția asupra democeratismului, d. A. 
C. Popovici mereu invoca dreptul fran: 
tașilor firești” de a conduce paporul— 
şi pontra aces? motio combätean mai 
ales democrația. 

La intrebarea ce, vadit, i s'a părut 
indiseretă, dar cine sint aceşti „frun 
taşi", în numele girora se răzhoeşte, 
d. A. C. Popovici mluee un răspuns, 
pe care slatem datori să] semnalăm 

“eetitorilor—auume dan spune că an 
a pua încă această chestia „specială“, 
şi urgent, profeția: „(ind o voiu 
„puno eu, tot eu o voiu lămuri. Jar de 
„pus, o voin pune, cind voiu crede eu 
„că-i este timpul“ (Toata cursivurile 
acestui imajestoa Ze: aparțin dia 
Popoviti)... (No, 35), 

Aen dar cetitorii, sperăm sint lä- 
man = 

La intrebarea,—dacă „democraţia“ 
pe care dean combate, nu este aeren 
pa cure o ințeleg toți democrații şi 
„oamonii serțogi* (Elveția elc), pentru 
ce se războeste impotriva lor, inet 
daci accepti concepțiunea lor, pentru 


co ingădurşto existența democrației, — 
d. A. Popovici rispunde prin perso- 
nalitați și injurii. 

lar In ea priveste pa „'euntegii fi- 
reşti", pe cari ti opune „guvernării po- 
porului, dsa ne spuna că oste o Dim, 
pe eare, dupa zere luni de discutie, 
nu crede însă util să o desvâlue cè- 
titorilor, sau nu-i erede încă pe a- 
cestiu demni de... impărtagenie.... 

Poutru cei deprinşi să judece și să 
diseule după regulele logicii vulgare, 
aici e nodul chestiunii intregi, fară 
deslegaraa căreia toată coatraveraa 
gare nici un rost, oricită varivtate de 
caractere tipografice s'ar intrebnința 
pentru a culege odută pe săptămină 
cite 15 ori in fiecare articol cnvin- 
tele mistiee, de „fruntaşi fireşti”. 

Dar pentru rovelațisni profulice lo- 
gica nu există, so cere numai „credința 
şi simplieitatea de inima“... 

Asistam pur şi simpla la un fel de 
ritual misterios, unde piei o discuţie 
profană nu încape. Şi deci, în adevăr, 
am greşi!, intrucit dela inceput nu a- 
veum c8 cânta acolo. Trebuia numai 
sa semuulăm faptul, cu revereața im- 
pusă oricărui om civilizat fața de un 
rit străin, şi să trecem. 

Ceea ce facem acum, şi vom fare şi 
de acum inainte. 

De altfel trece şi viaţa însăși: pe 
cind d. Popovici oficiază, revelează şi 
profetizează impotriva „democrației“, 
in Ardeal deputaţii romini convoacă 


ied 2 


re cea 


pm mia e pe 


REVISTA REVISTELOR 


Ar 


adunâri populare, cari votează moțiuni 
pentru „frăţieinte, egalitate si liber- 
tate”, pentru sufragiul universal şi... 
pentru alianta cn socialisti... 

Studii filosofice. (Volumul II, 
Fascieula 4), 

D. C. Antoniade incepe un studiu 
asupra Filosofini Ini Bergson, tratind 
in neenstii fascicul, cu pătrunderea ei 
vinräänien sa obiennită, despra metoda 
filosofului francez a despre ideile ne 
cestuia asupra intensitații şi duratei 
idei cuprinse în prima sa operă „Les 
donnies iméđiates de la conscience,” 

D, Draghicesco, întrun artiċol scurt 
despre „Determinizmul social si pro- 
cesiil iktoric*, arati coingidowja dinlre 
voneluziile sociologica ale Mlosoitei lui 
Bergson şi ideile wnsținule de dan in 
operele sale anterioure „Problème du 
detorminisme social“ ON şi „Da 
role de Vindlvldu dana ie détermiaisme 
aopialz, (1904). 

D. G. Antonescu, tote'ua articol, des- 
tul de greoi, asupra importanței pè- 
dagogice a îndividumității, achițează 
svoluiia istorică a problemei, unali. 
zează noțiunea indicidualiti ţii servin- 
du-se de cercetarile recente zle ini 
Neumann şi sorpue importanta prac- 
tică po caro o nu pentru cunoașterea 
individuntitätii elevilor, enractoristicela 
scolare făcute asupre lor de profesori 
sau de diriginți, caşi  confariniole 
ptofesorilur aceteiași clase. 

Mai remareăm un minuscul articol 
al d-lui Eugen Porn asupra criticoi 
estetics; o comunicare cu un lux da 
detalii inutile de d. Je Ghibănzacu 
asupra institutului de sociologie Solvay 
din Bruxelles, si o recenrie a di 
Rădulezeu Motru asupra interesanlei 
opere a lui Heinrich Maier „Paycho= 
login des emetionilen Denkens”, 

Nona Revistă Bormină (No, 1). 
A raupârul ca revistă siptăminală.— 
Consaerată mui mult dizculiilor,—pe 
vind cele mai mulle dinire reviste fae 
prea mwita Dieriarg, ` indoeiniea,— 


această revista socotim ch e bineva- 
uită, mai ies că d, Motru se pere că 
a cam piirăsit alitadinea duşmănose 
nesiiințilca din Cultura romină și 
politicianiamul, devenind mai obiectiy 
şi mai cumprehensiv. 

La Nouvelle Revue (Septem 
bre 1908), 

Intr'un articol interesant şi bine in- 
format, L do Saint-Fâgor se ocupă 
de problema aviaţiunii, arătind prin- 
cipiile pe cure ag bazază Imrarearila 
facuta de oameni pentra a cuceri dom- 
nia vuzluhului, starea actuală a aves- 
tei ebestinai şi rezultatele probabile 
ale sfurțărilor aviulorilar de loale nen- 
mările, ideia de n zbura a venit oa- 
menilor din observarea zborului pi- 
siirilor In nor, Aarul, acest fuil come 
presibil, esre e de 80) de ori mai 
usor decit apa și decit rorpal omului, 
apune v oarorare rezistenii oricărei 
sfortări vinlente facute pe o suptafată 
plană ori concavă. Acoastă rezistență 
o utitizază păsnrile $ ar puteu=o utiliza 
si omul, dar, pâstrind proporţiile, el 
nu are În bran puterea pe cure o au 
pilstrila în aripi: daci o pasăre rhel- 
tueste, ea să zboara, & kilogrammetri 
pa senină la Bsenre kilogram, apoi 
un um, enre ru haine şi cu vârecara 
mașiniirii ajutatoare ar cintari 150 ki- 
logrume, ar avea nevoo de osforjare 
de 600 kilngramemnetri ea să zboare, 
pe vind el no poale da decit tori 5. 
De necia omul a ruetra lu mijloace 
meeanice, Mai întăi s'a incercat cu 
zborul ramat (visit) ea al pāsārilor 
cind dan din aripi, dir nu sa njuns 
la nimic, şi după ce s'a studiul mai 
bine zborul păsărilor (mai ales prin 
fotografia instantaneo) s'a vázat "ech 
niciodată omul nu are sä poală roa- 
liza mscauie ulate aparate agi de vo- 
labile şi de porfeete ea aripele, Atunri, 
s'a rocurs lu zborul plunat, acel pe 
rafe) ohservâm mai ales la păsările 
mari, ciod innintează, în virtutea iu- 
elei date, fară să mai bata din aripi, 


Pee A A a Ae Si bg, L 


b We, A. Di» 9. 


430 VIAŢA ROMINEASCA 


Plutirea se faco atunci din cauză că 
aerul de dedesubt, din cauza 1utelet 
eu care e apăsat, opune rezistentă 
corpului ce vrea să cadă. Pe acest 
principiu so barază asroplamele: e 
vorba să avem o suprafață fisa, un 
propulsor și organe de orientare. Dar 
aico se ivește o alla greutate: ne 
trobue să avem o mare desfăşurare 
de energie eu nişte aparate cit se 
poate mat mici şi mai uşoare. De aceia 
pân la mijlocul secolului trezul nu 
s'a ajuns la nici un rezultat practic : 
orice cal-vapor cerea 80 kilograme de 
greutate, CH 4880 deabia s'a ajuns, 
eu electricitatea, la 2 kilo de fiecare 
eal-yapor ; iar acum in urmă, CH mp: 
toarele cu esență, dan un cal-tapar 
la 2 kilograme de greutate. Aceasta a 
facut en incercarile de azi să dea re- 
zultate aşa de incurâjătoare. Dar mai 
ramin alte greutăți; chestiunea mo- 
toarclor, cart ar trebui să fo parferte, 
dar caro azi lusă incă mult de dorit, 
şi mal ales ehostiunea stabititatii su- 
prafeței plane in aer. De stabilitatea 
suprafeţei plane atiraă putinţa zboru- 
lui, -dar această stabilitate nu o avem 
incă, Aeroplanul are nevat de două 
feluri de echilibru, longitudinal şi la- 
teral, Primul e dat da inclinaron po 
care aeroplanul trebue să o aibă ln app: 
sul direcţiei ce o în în mers, pentru 
va aerul trecind pe sub el sa-l men- 
ție în aer: trebue ea unghiul făcut în 
uceastă inclinaţie să nu fie prea mare, 
nici pren mic căci in neeste cazuri 
apuratul cade, ne mai find susţinut 
“de rezistența norului de sub el, Al 
doilea echilibru, col tatoral, cere ca 
suprafața plană să nu se încline de 
joc mai mult intr'o parte decit In cen- 
Vata, cari atunci aparatul se râstoar- 
nā ca o barcăce s'ar apleca prea mult 
intro parte: Ambele aceste două fe- 
luri de echilibru sint foarte grela de 
obținut, mai mles câ aviatorul are n 
se ocupa, în timpul zborului, de prea 
multe lucruri de odată. De necer a- 


viatorii de azi, Wright, Farman, Do- 
lagrange, ete nu pot stu în aer DO 
cit le-ar permita funeţionarea mato- 
rulni şi proviziunea lor de esenţă ` 
sint nevoiţi sa se coboare in sală ce 

ceva din stubilitate. ȘI superio- 
vitatea unui Wright, de pilda, e du- 
torită mu numai maşinei sale, ci mai 
ales singelui rece, izeusialii sale. (De 
altfel, dupa cum ştim, pentru premiul 
cel mare de aviaţiune, s'a pus condi- 
Un ca aviatorul să inveţe alte citeva 
persoane să conducă maşina). În fine, 
afară de aceste greulăţi, mai sint și 
acele a ridicării şi a coboririi; în sin: 
diul de uzi n aeroplanelor, experien- 
Leo se fae po gesuri intinsa, deoarsce 
maşinijo au nevoe să alerge citva 
timp pe pămint pentru a se putea ri- 
diea şi tot uşa pentru a se cobori şi 


opri din mers. Idealul ar fi ea ridica — 


rea şi coborirea să se taca pe loc. La 
aceasta se va ajunge poste prin heli- 
coplere, aparate cu helice (ca la va- 
poarte), mai ales dach se va fuce 4 
ombinatio intre aeroplan şi believe. 
Diplomatul Ragueni ne dä "Her 


date interesante asupra vieții şi neti- s 


vitaţii Marehizului di Rudini, minis- 
tra) de curind mort sl Italiei, care n 
avut un mare rol în apropierea ce su 
facut în ultimul timp intre Franta și 
Italia. 

George Sand la Nohunt este UU 
unui articol, În caro Paul-Lonis Her- 
viou no dà informaţiile ve le-a cules 
la faţa locului (de lu ua preot dé- 


neolo și dola locuitori) asupra vieții ` 
simple, liniştile, agezate, caritabile n 
romuneierei la Nohant, Bine ințeles, 
e vorbe de vinla ei de după cincizeci ` 


da ani. 


brie, 1908). 


Cu prilejul aparitiei volumelar : Wd 


- de Faguat şi „Le Désarme 
ment ou d Alliance anglais de A 
Naquet, sotiojagul rus L Novicow dis- 
cuta raportul dintre patrii şi ches- 


Mercure de Franee. (5eplem- d 


REVISTA REVISTELOR 48t 


tiunea socială. Invāțatul rus combate 
părerile amiudurur acestor seriilori 
franceji, pâreri care se pot rezuma lu 
urinâtoarele : criticul Faguet crede tă 
e cu Mipulință să se păstreze putriile, 
dacă se suprimü räsboaèle, iar sociu- 
listnl Naquet se sileşte să dovedescä 
că e cu neputinţă să se rezolve ches- 
tiunea socială ci! timp există patrii. 
Faţa de aceste doua păreri, învățatul 
dela Odessa susține rä nmt del: me 
tos de răsboae eterne pentru a pis- 
tra patriile, şi nu-i nevose de supri- 
mat patrie Ponien a putea razei 
¿hestiunea socială. El dovedește eu 
multa ușurința că alit Faguet ecit și 
Naquet fae erori mari şi arută, în lu- 
erärile lor, multă necunoştiniă a teno- 
menslor sociale, —cela ep nu-i de mi- 
rare, col pulia pentru Faguet, cure în 
sociologie e un sipmlu diletani, Mai 
cnrios e ch Novieov, polemizind cu 
Faguet introhuințază faţă de el ter- 
meni nu toemai reverențiogi,--eeia ce 
nu se cade fața do un Faguet, chiar 
cind, ea diletant, serie lucruri hazar- 
date ori chiar eronute,,. (regula fun- 
damentală n lui Faguet e că el eon- 
fundă palria en statul, şi că nu ştie 
că asociaţiile superioare în complexi- 
tato nu distrug pe cele inferioare, ri le 
inglobeaza şi le intărese (dovmtă: sta- 
tul nu distruge familin, ci n proteja, 
ale). Din neeastă cauză el erodo ca o 
minune n statelor Europei ar suprima 
partiile, naţionalităţile,— pe cind in 
realitate, spune Novicov, ea le-ar in- 
tari, intrucit naţiunile s'ar îmbogăţi 
ne mni răpindu-li-se brațe şi bani 
pentru răzhoae. şi astfel naţionalită- 
ţile—aeele asociații cure satisfac Ire: 
buinţile noastre intelectuale şi morale 
—sar afirma mai lare prin intrarea 
in viaţa conștientă naţionala a cit mai 
mulţi indivizi din Decarg nulionstitate, 
mulţumită răspindirii culturii. Arial 
pgreşală fundamentală de a confunda 
patria cu statul n facegi Naquet: dar 
pe el, en socialist, ureşala 1l duco la 


alta concluzie : el erede că trebue să 
distrugem patriile pentru n rezolvi 
chestiunea socială. Dar mai intnjv 
patriile nu se pot distruge, pentrucă 
ele sint naţionalităţile, sint Himba, 0- 
piceiurile, tradiţiile şi tot ce strămoșii 
neni lasat earneteristie şi distinct 
faţă de alte naţiuni. Şi Novieor aruta 
eñ, din contra, soluţiunea ehestiunei 
soeiule— imbunătăţirea sourtei munei- 
torilor—vu intari nuţionalităţile, căci 
azi aa coastiinia naţională dezvoltati 
numai un mie număr de cetățeni, iar 
atunei vor ave-o mai mulţi, Astfel 
pontru a rezolvi chestiunea socialt 
—incehee Noyicoy— trebue să punom 
ordinea internaţională în locul dezor- 
dinei da uzi, să stabilim raporturi jis- 
ridice intre poponre în loe de rapar- 
turi anarhie. lar aecasta stabilire de 
raporturi juridice intre popoare, it- 
coasta e pacilismul, Să adäugām amit- 
nuntul interesant că Novicow vorbezto 
şi de noi, Rominii, atunei eind vroa să 
arăte că în anarhia de azi stalele sint 
silile sa cauta a D cit mai puternice s 
el spune că Basarabia, provincie lo- 
euită da Rumini, s'ar vuveni să fie dată 
Rominiei ; dar Rusia nu o poate de uxi, 
peniruca sn nu devie pres puternică 
Romania. Numal în epoca pacilisenului, 
cind pu ar mai fi frica do războne, 
sar putea face ep granitele statelor 
sa corespundă cu granițele naționali» 
taților. 

Mai este posibilă o filosofe? se 
intreaba Jules de Gaultier dupa celi- 
rea cărţii lui Rageol „Les Savon's et 
la philosophie“, ale cârri vopcluztunt 
şi judecati asupra sistemelor filosofice 
tradează eredința uutoruini în fragili- 
talea filosofiei Insăși şi In nepultința ei 
de n răspunde chestiunilor pe care o» 
bietul ei i le pune. ŞI răspunde Jules 
de Gaultier eñ o flosoño exista, e ca 
putinţa, dar na cum trebue înțeleasă 
filosofia. După cum Brunotičre a pro- 
clamat falimentul ştiiaţii, pentrucă 
ştiinţa nu deslegu probleme pe cure 


VIAȚA ROMINEASCA 


PRR 


pici na şi le poopunea să le deslege, 
—tol aşa scepticii tn Bostbe proclamă 
falimentul filosofiei, Bindea li cer rela 
ce ca nu caulă să ne dae. Vinovaţi 
insă sint şi constructorii de sisteme 
filosofice, pentrucă în entuziasmul lor 
iry sistemul eo l-au creat, nu pre- 
tins că prin el au deslegat totul. Nu- 
mai Kant a primit metafizica aşa cum 
trebue: filoscfin lui critică a DD 
cu un nu hotirit grijelor merulității 
umane, enre se întreabă dacă existența 
comporti o finalitate, dacă-i un mijloc 
faţa de un scol, şi dach în peest sens 
ca ara vre-o valoare eliet. Acest ris- 
puns na arali câ o filosofa există şi-ţi 
indeplineste rolul. Numai dach privim 
gleefs ca determinată şi condiţionată 
de enutradieția intimă dintre rerințilo 
sanalbititaţii gi exigințele Inpieii, afi- 
kenge nu-i cu putinţă, pentra că n- 
aceşti termeni sint jroconrilinbili. Do 
seria autorul erede, după cum A mai 
sritut şi în volumul său „Des Rai- 
sons da PIdâalisme” vă numai substi- 
tuind sensibilitatii elice de ari sensi- 
bilituten estetică spiritul omenesc ponte 
avea o filozofie enre să-l mulțumească, 
Msi remaream în No. de pe Septem» 
brie un mare şi frumos studio al ful 
Edmond Barthelemy asupra lui Salnt- 
Simos, și continuarea iuteresantelor 
iufurmeliuni pe cure Albert de Bar: 
saneourt mi le dă asupra pamfleta- 
lor contra lui Victor Hugo. 
Revue de métaphysique et 
de morate. (Septembrie). I. Benrubi, 
„Mişcarea filosofică contompatană în 
Germanin* tratează despre învăţămine 
tul fiole în universităţile germane 
şi despre curentele filosofice actuale. 
Cursurile cari ocupă primul loc in DI 
vățimintul filozofic sint neie do isto- 
rin filosofiei, apai vine logiea şi teo- 
ria cunoștinței. In urina acestora psi- 
hologia. msi zies eea fiziologică. și 
mal in urm etica şi bu tă Ches- 
tie centrale de metafizică stnt nabor- 
da numai iu anii din urmă. Studen- 


tul in filosofie frecventează in Germa- 
nia puține cursuri, dut consucră cel 
mai mare purte din timpul săa mun- 
cii personale, De o mare importanța 
poniru ol sint seminariile şi oxerciți- 
ile Biosefeg, In privința curentelor 
filosofice contemporane, autorul niti- 
colului deosebește trei direcții acot 
fosnfico-ştilnțilca san naturalisti, 
acea Kantiana dominantă azi în nni- 
vervități şi o a lrein, care se ocupă 
mai ules de chestiile centralo ale vieţii. 

Reprezentantii miscării filosofico şti- 
inţifice au mai mult emp decit Big: 
sofii mlevâraţi in construirea sistems- 
lor. Cel mai tipic din ci e Haeckel cu 
monizmul său plin de omniporența 
legii substanței, reilulli sint ` Ostwald 
eu vnérgotizmol său dominat de sen- 
timentul unităţii naturii, Mach cu prag- 
matizmul său biologie şi profesorul 
Ebbingbuos din Hallo eu moniznul 
shu psihologie. 

Reprezentanții numeroşi ui kantiz- 
mulai sint ostili acestor sisteme ma- 
niste. Atitudinea lor e msi mult de: 
fensivă, grija lor cea mare ® da a 
combate adversarul, pu de a construi 
o lume nout, Puntea de Ireerre Intre 
muinirmul savanților şi antipoziti vize 
mul fitosolilor e reprezentata de eri» 
tieiamul lui Riehl, eclebrul profe 
sor din Berlin, Herman Cohen și Na- 
torp, prufesori din Marburg, continuă 
direclia eritieizmului idealist al lu: Fr. 
A. Lange, O atitudine mai combativă 
fața de naturalizm o au: poetul filo- 
gof din Tena, Otto Liehmann şi rent- 
mitul istorie al Mosofiei din Heilda- 
berg, Windelband. Acesta n aplieat 
idealizmul său critic mai ales in isto- 
rie, aratiud diferența profunda dintre 
ea și ştiialile naturii și a format © 
adevarata şeoala, care numără ca re 
prezentanți pe pi “-sarul Riekert dia 
Fribure, cel msi remareabil dintre 
eontinuatorii si i pe prufesorii 
Bauch şi Cohn cari, in operele lor 
combat naturalizmul, psihologismul şt 


sociologizmul, primul în etică, al doi- 
lea în estetică, In legătură cu această 
şcoală stol şi lucrările de esteliei ale 
profesorului Neoik it din Leiprig. Ca 
eontinuatori ai kaulizmului, mai ales 
pe terenul seriei, pot f privili pro- 
fecorii din Berlin: Simmel, care coti- 
bate naturalizinul istorie și Dillhey, 
adversar al pozitivirmului şi al me- 
in fizicei. Singurul reprezentant ul kan 
tizmului, care erede în lu gilimitalea 
me tafizieei ea știință, e ilustrul Bless) 
din Leipzig, Wilhelm Wundt. O mare 
analogie eu filosofia acestuia ure acea 
a lui Pauleen, Ambele Dsg) luptă 
peniru o filosofie sUinţilică al e me 
oda voloataristă, si susțin paruleliz- 
mul psiholizie, 

Dar toți acepli Buch pp Me din 
chestiile centrale air vieții obiectul 
priocipal al studiilor ler- Singura tx- 
eepţio in aceasla pivinţi e profeso.» 
rul Rudolph Kurken din Tena. Deşi 
inspittodu-se din opérile lui Piston. 
Plotin gi SI Anpustin, el e în primul 
rind un discipol al Iui Fichte, eare nu 
sè muljumeste numai a combate nas 
turalizmul, niei a face un compromis 
imire ştiinţa pozitiva și Blusofir, con 
struind o flosotie ştiinţifică, ci Thi- 
ură orice Birëabe, care nu-i anlonomà, 
aan core se invtatcă să construiasca 
o eonrepţiea lumi gia victi eu mi- 
terialurile i proevdeele ştiințelur po- 
zilive. Ewken vro meritul de a pune 
pe Diesel contemporani în fata unei 
mari uMernative: «au Basofia trebue 
să adora ceva cu totol nou, sau mu 
arc rațiune de n fi, Suv o un „pendire 
accesor ul ştiiuielur parlieuiare, sau 
are un principiu si un fel de a pro- 
eela sui generis, eurei pèrmile să 
den o nout enucepjie n realității. Con- 
sipgarea lui fundami atela e că gtiinta, 
arto, religiu; morala, vinin politicä şi 
sneiali nu siol dreit eenlulan, Bau tens 
lizarea spoatonă a unei vieti, a apiri- 
tului, eare-si art fundamentul în oa 
însăzi și uueblii de scopurile sulo 


REVISTA REVISTELOR 4853 


proprii. Spirilualitátea istorică sorinlă 
pu e decit evoluția unei vieţi a spi- 
ritului, superioară tuturor intereselor 
pur omenești, Omul nu produce viaţa 
spiritului, Jar participă la va ca eola- 
borator liber st activ. Aconsiä fioro- 
fie cu varacler mistic, pumità Je au- 
torul ci activizm, copţice eler) pro- 
funde şi ecnstitue o adevârulă reng: 
tere a Blosofisi autonome. 

Wunova Antologin, (Septembrie 
1508) atesandro Chiappèlti. Sfirşitul 
unul mare fiicaof. 

E vorbe despre E. Zeller, m eñrui 
operă intelovluală, așa eum reesi din 
complexul ideilor veseului XIX, ei 
s'o pună în evidenţă Chiappèlli. 

Istoria flosefină grece. in trăsăturile 
ei generale, e, fără indoială, nâsrulă 
sub influența filosofiei bezeliune. Pri- 
ma educatie in!electuuli însă n lui Zal- 
lor a fost teologică. El face parle din 
grupa marilor teologi, liberali şi in- 
dependeți, eu un inulit spirit apecuia= 
tiv al cu o valida cultura istorie + 
E. Sehleiermacher, Strauss, Banr, sub 
a căror infiuenta s'a si desvultat. Cauti- 
unator al metodei lor eriticu-istoriee, 
iu interpretarea vechilor texto el se 
afimează În glorioasa geupbt din Tit- 
bingen şi in „Teologische babutbüchet" 
publica numerouse setieri, Ca să ai don 
sumă, intru cil doctrinele pozine au 
influențat originele erag! inizmului, se 
îndreaptă spre studiul Hioswobiei gre- 
coyti, de unde se nație monumentala 
sa cperă. Coneepţia sa critică asu- 
pra istoriei Boob) a fost dialectica 
hegoliană şi desem) operei sula a 
format de metoda constructiva a lui 
Hegel, cură încadrează istoria Blosuliel 
în filosofia insași. Totuşi în sureesl- 
vele odiţii se Indephrteazā de la DS ET 
cuneepiie, pini o condamnă prin o 
justă ite, An rămas insi liniile 
grandioase ale edificiului şi acea sbi- 
litate de a practics mişcarea gimdirei 
filosofice pe fondul culturii ulona. 

Daca insă sistemele și doctrinele rë- 


LE 


Ett PT IPP 


isi VIAȚA ROMINEASCA 


Wl eege 


fectouza in ele cerințele permanente 
şi universale ale spiritului omenesc, 
daca o Intorie a filozofiei trebue să flo 
şi o educâloare i gindirii şi să ma- 
soare valoarea doctrinelor expuse, a- 
tunci 7, prezintă un defert pria pron 
marea sa obiectivitate ştiiuțilică. Grie- 
chisehe Denker a lui Gomperz îi e at: 
perioară In acest puact, 7. a fost apoi 
unul din premorgiălurii contingentiamu- 
lui francez de azi, reprezenlat prin 
Boutroux şi Bergson, indepärtindu-së 
dela determinismu lui Hegel şi Seblei- 
ermacher şi câulind să coneilioze exis- 
tența şi eficiența acţiunii personale eu 
prezenţa legilor universale și constante 
în omenire. 

El e intre cei dintăi, co predică o 
intoarcere spre eriticismul Kantian și 
proclamă necesitatea unel severe re- 
yiziuni a elementelor cunoştinței şi a 
unei reluāri a punctelor esenţiale ale 
criticii Hlozoñce, imbognţită de expe- 
vient ştiiuţifice ale Limpului nostru, 
N'a ereat un sistem filosofie propriu, 
o drept ; dar a avut o atitudine critică 
podaiea in faţa creării da sisteme, arä- 
tind liniile direelive cerute de mişca- 
ren oterna n spiritului; a intrevazut 
că mişcarea flozofică se indreapta 
spre o metafizica inductiva, critica- 

Cezara Lombroso. Fericirea la ne- 
buni şi genii. Dacă fericirea o rară 
şi de scurtă durata, o intrerupere mu- 
mai a lanţului de durere, aproape no- 
existenta la oamenii normali, ea se gå- 
sesta porte, durabilă și complecia nu- 
mui intr'o casă de nebuni, lu eri eu- 
prioşi de paralizia progresiva. Ei işi 
inchipue că sunt bogați, puternici, frui- 
moşi, cu toate calităţile; in ochii gi 
in atitudinea lor so cilèṣte o adincă 
mulțumire sufletească. Cãei ruina 6- 
normă a intregului țesut nervos, pro- 
vocată de procesele toxice şi infecti- 
ve, ce lovose simultan toate organele, 
e precedală de a iperactivate cireula- 
torie la periferia corpului şi mai nies 
a crierului. Şi toemui acestei exu- 


geoerale activităţi a vireuluţiei se dato- 
reşte faptul că boluuvul se simte bine, 
vesel şi fantazin sa aprinsă constru- 
eşte castele in Spania, căel dezorgu- 
nizarea telurialte ţesuluri nervoase H 
ia posibilitatea de control asupra sa. 
Acest proces e ritmic: o exeesivă ac- 
tivitata cireulaloria paralel cu o exer 
siva veselie și o srădere în circulaţie 
paralel em deprimarea morală, până 
cind organizmul se distruge eu totul. 

La alţii nebunia incepe & se mani- 
festa prin o mare aclivitate inlelee= 
tuala timp de luni lulragi pentru n fi 
urmata de o bruscă intrerupere, refu- 
zind până şi minraren. La acoglin însă, 
eroerul fiind mai puţin lovit, exage- 
rațiile delirante sint mai mici deci şi 
bucuria, Aceasta e aşa numita mebu- 
mie circulară, eareiu sint supuşi guniite 
literare şi artistice. Conşti.nţi de ea 
se simt ușa de bine incit doplura vin- 
decarea transitorie, cum e de pildă 
Gerard de Nerval. 

Megalomania procură şi ea celor a» 
tingi elipe de ferielre ` ewin insă ambi 
(ioşii sfirgese cu mania persecuției, 
fericirea dispare, Geniul e uproape 
totdeauna mwgaloman nu insă şi fe- 
ricit; pe loga vermale persecuției, yi 
o puleralcă tondiuţă spre melancolie, 
sub care cade iuvius, il stàpineşte, ln 
clipele inspirapei se bucură insă de 
o scurtà dar supraumună fericire. „A= 
desena simt că nu e decit un pas intre 
intensa concontrare mintală şi neba- 
wies serie Beaconsheld; mărturisiri a- 
naloage găsim in Sf. Paul, Nielzsehe» 
Dostojuwsehi, 

Deci tericiren nu se gâseşte decit la 
cele doua extremităţi ale geniului oime- 
nese şi incă şi aici e platită cu lacrimi 
amare, 

Revista d'Italia (August 1915). 
G. Murpiliaro. Evoluţia in practica 
binefacerii. 

Binefaceren, un gest spontan unscut 
din generozitatea inimii, a devenit, 
grație cumplexitații raporturilor am: 


REVISTA REVISTELOR 453 


Be 


ciale, o stiință şi o artă foarte grea, 
eare, ncexereitindu-se după norme si» 
gure, ujunge tocmai la contrariul nr- 
mărit de ea. Pentru o mui mare efi- 
eaeiiaie a evoluat incă din anticitate 
spre o formå asociativă, pe care creg- 
tinizmul a dezvollat-o şi consacrata; 
iar ucum Statul a incepul să se sub- 
atitue în distribuirea ei, ereind dife- 
rite instituții, Este un bine? Binefa- 
cerea particulară, pe Ing multe şi 
mari calitati, are, intà, serioase incon- 
veniente, mai ales din cauza caracle= 
rulni ei eaprițios şi neregulat. Stalin) 
o înlorueşte cu succes vemai unde 
ea prezinta dificultăţi, pâcâtueşte, îns, 
prin obcinlitutea sa rect şi inceata.— 
Căci, daca binefacerea in sens larg 
are menirea de a stabili raporturi o- 
wmenesti, de n erea cunoaşterea reri- 
prova intre oameni, atunci asistenţa 
biurneruțică e neaplă şi păgubilonre, 
cheltoelilo de wlministraţie absorbind 
mare parte din capitalul destinat sii 
vacilor, în timp ce luate obiecțiile for- 
mulate de Spencer se mdeverese, 

Pe de nltå parte, statul nu se poate 
ausiragè de lu aceast sareină, eaei 
bivefacerea, care la inceput nu era de 
ett o obligaţiune morala pentru putini, 
acum s'a tranxforimal. pe buza ideii 
de reciproci depondență dintre con- 
sarvarea individului şi n spezrei, Wirion 
obligație legalt. Do aici s'a nâscul 
ideia unei concilieri intro cele doa 
feluri de asistenţe, privată şi publiet, 
conciliare care, Iulaturină dezavanta- 
giilo, să prezinte toate foloasele, Sis- 
temul Elberfeld, care consta in ajuta- 
rea calor lipsiți la domiciliu de calră 
societăţi anume instituite şi patronate 
de avtoritaţi, pretutindeni, unde u 
fost primit. a dat rezultate minunate. 
Aale at intaiu la ingrijirea copiilor gä- 
siti, sa extins și la ajutorarea bätri- 
nilor şi iofirmilor, El prezinti avan- 
tujul ea e continuu, unitar, impartial, 
competent, simpaletie, grabnic, eco- 
momie, Acum se agita ideia cu insişi 


bolnavii să fe Ingrijiți, ra la spital, ci 
acasa la el, de medici și infirmieri. 

Sozinlistisehe Monntshefte. 
(Septembrie 1905), Wilhelm Schröder, 
Pentru congresul social-democrat 
din Nâvenbarg, Chestiunea dacă so- 
cialistii germani trebue san nu să vm: 
teza bugetul a sien o alc tur- 
burare în rindurile lor; şi pe eind si 
dul, ubatmdu-se de la principiile ru- 
dieale, s'a hotarit pentru votarr, mir- 
dul şovăeşie și se iivizeată, Chestit- 
noa ucesita a orimdlosiai portabile e 
veche, nascută odată en însăşi de: 
trina; ba chiar toemai luptelor dinire 
vadiculii socialişti şi rerizionizii, pos 
sibitişti ete... se datorește faplul că so- 
cializunul nu a fast redus lu o simplă 
sectă. Căci, pe cind radivalii, seu pin 
extrema slinză, nu vor să ştie de r- 
xistenţa statului burgber, in care ni 
odata idewa socialista nu se va renli- 
za, zie el, roviđionisnul, plutind mg: 
pele burgheze #pro dreapta, cuantă, cu 
prețul rălearii principiilor, să ennoască 
pas en pas lumea bu aber, demnera= 
lizind-a şi substiluimlu-se ei în eom 
ducerea satului. In articolul de fata, 
Schrier vrea să doveadensră câ toate 
avantajele, de orice natură, obtinnte 
pentru muncitorime au fost câştigate 
graţie tucticei de concesii a revizia 
niamului, avantaje iasușite apoi şi de 
radicali. Ba inca această evolunre trep- 
inta a soelalismalni a fost primilă eu 
vremea şi de cei mni intransigent rr 
dicati; ca Liebknecht, care în J683 de- 
clară ch ucel, ce nu alle st se schimbe 
odată eu lumea, nu erle vinovat de 
inventarea prafului de puşea.—Oriile» 
citeori s'a ivit o problema, care pă- 
ren că interesează deuproape princi- 
piul, socialigtii san impār{it în donä 
tabere, din care în definitie invinga- 
tor a eat revizionismal,--Aşa n fost 
en ocazia chestiei de trebua sau nu 
să participe socialiștii Ia viața parla- 
mentarā, ași cind sa ridicat chestia 
politicii eomunaie, ete, ete- 


Pe cin radicalii. cu un enracler 
conservativ, să mullumeze să „are ID 
pace ogorul cucerit“, revizinniştii tind 
så cucerească noi terenuri din socio- 
latwa burgheză, san, prin o Wun tac 
Lica, să umelioreze situaţia partidului, 
Bernstein no re shege dur să de- 
clara că. în numita tmprojnriti gi 
chestii, anriaiiglii trebue sa fuptu site 
turi de liberali, Tar dach forrni e aga, 
alune aprobarea budgolujui de intreg 
sudul socialist nu irebuo privilă şi 
condenmală en o câlenre n diselpiiuii, 
ca o erezie faţă de principii, el expli 
cala si tuțeleasa, Nedeeptalea ta fu- 
mea de azi e eren umi mait dadl o 
peasie de n rosti discursuri friniase, 
exevținlul esto să fiel ceva. Ar fi prea 
regrelebil ca pe acesată chestiunea să 
se provuuce a ruptură Ip partii, 

Deniurhe Rundariun, (op: 
tembriv 1505) Conter Jacoby. Kant 
între clasicii din Weimar, Dacă 
Schiller a fost profond influenţat de 
erilleisunul Kantian, Goethe a fost Insă 
cu desävirşire refrartar acestui sistem, 
pe care-l pricea cu indiferenți şi a 
cărui morais ` Imtdta chiar oronrg 
poetului pălruns de conceptia matura- 
listä a grecilor, A eltit tota pe 
Kant şi iù n sa Juni n filosofiei 
mai noui” ge apane că a luat parto ln 
diferilo discuţii asupru erilieli raținnii 
pute, pe caru Ina, cum presă din sert: 
sarile sale, n'a putut-o intelege alei 
oiata. In ve priveste erilies rațiunii 
praclico gi religia lui Kant, a luut o 
poziție hotarit cuntrară, ráči uroa 
eoneeplia sa proprie, calogatia, achis 
pen armonică, Thor da orice Giscare 
dautü internă, unită cu celo miai no 
bile porbiri ale omului, cortotm căreia 
moralui pu e «nu prodas gl refrzlu- 
nui omenesti, el natura lrumussă din 

năseure-— Niri la hălrinejă n'a pulut 
Inte ge Goclbe imperutieul cute puri, 
cun observa Poulsen, în sensul sire 
eului WMosoliz, el nomai Ju sensul 
mars! practice: de a uysa stăpinire 


asupră'şi—Crilica judecăţi în adevär 
a studiata, dar, In deosebi de Schiller, 
s'a oprit numai la teoria eriliră a seo- 
purilor finale, unde II interesează ex- 
punerea metalelor. Aiei insă faseinat 
Je propriile"l teorii, Inţeleze niteeva, 
dorit ep vada Kank, De fapt Geräte a fost 
Lotdennag un stopt a lui Spivorzs, a 
convaput natura ea un organism pliu 
de viaţă, care cuprinde în sine ra €- 
Jemen!  insepurabil conştiinia ome» 
neaseă,— şi nici se intiineşie cu Herder, 
Acesta considera consliioța omenească 
ea o parle şi o treaplă a nsiurii or- 
ganice și uceastă concepție n plat f 
de un iulinit folos autorulai lui Faust 
şi Werlhar, dar cu desăvirgire neken- 
Van, Hegel a fost un advorsaral spe- 
culației roțioonliste si a ereliciamalui 
kantian iar pe terenul ideilor, dustoată 
viata lupta impotriva lor, Moculei u- 
nei legi a raţiunii, separată de in- 
fuonbele vieţii empirice, i s'a Det 
totdeauna o nâsenrire losolici, fară 
consistenţa. În estetică, pe cind Kant 
mărginvu principiul frumusetii la forma 
purt'extornt, Hegal rocunogten forma ea 
purtäloarea unei expresii inlerivare. 

O relevarea deosebită meriti apoi 
studiul lui Mathios Grânamald azupriv 
luminii în Pied, şi serisurile lul 
Haiuw şi Laube, editate de Dzat Eistar, 

Dentsche Rerme (Seplembrie 
1908) Intrigele germane în eomtra 
Angliei ta timpul răsboiului cu Burii, 
da cătră unul ce ştie. 

Autorul anonim caută să inlilure 
insiauările unui articol de Andrée Me- 
luil, apârul in „Nutional Review", in- 
simuări, ce vor să urrediteze legunda câ 
pe timpul rasbuiului sud-afrirun Ger- 
mania Hiren să sileaseă pe Anglia s% 
incheia o Pre nefavorabilă, voind pă 
loranaze o inţulegeru ruse-franvo-ger- 
minä cu ajutural lui Muraviow, pe n= 
tuaci ministra de externo al Rosiei, 
Propunerile repatule ala Germaniei an 
cé, inak, căci Deieasat a respins orice 
provet de acţiune care at A jignit 


REVISTA REVISTELOR Eai 


Angiia. Baizindu-so pe rbrmârite pre- 
sei franro-ruse din vremea neoin, de- 
monstreazi. cA dacă o fos! vorba de 
o pomire intorvonționiels, interpo- 
nirea nu pulea voni decit din 
partea Franele și Rosai, în limp 
ep Gormanin era ferm botnriti ne a 
ou se amesteca latr'un râzhui străin, 
lueru ce reesă din toată ulitudinea ei 
5i necastu era şi natural cuci In Franţa 
era recenti sminlirea Faşulei iar 
Busta cauti u sizbireu Angliei gi Mu- 
raviev vise o coaliția a Europei, von 
He imposibila de altfel, dale find 
raporturile incoritate din meel timp in- 
tra Francia si Germanir si priolenia 
dintro avesto din memă si Mares Bri- 
funie. Mai prems de toale e însuşi mär- 
turin priutuini de Wales Deutz în faţa 
parlamentului englez: Germaniri sè 
datarea multumire doch, În vremea 
väzbou ` draguau) wav intervenit 
tmpntriva Angliei. 

Revista enntine apoi între altele on 
articol de D. von P»zibram., Amintiri 
despra Docklin, umia ovem interesante 
date dospre calehrul pictor, precum gi 
un articol despre Isloria Culturii in 
Palestina eu privire la antichitaţile din 
Karel de vun Malisen, 

piterarisches Zentralblatt 
(1908, No, ZA 

in aal Nr, se găseşte o rornurie 
jisvilita de Brovkolmann Sam" cărții 
d-lui Iorga, Geschichte dos Osmani- 
schon Reiches. Roecuzentul, reronos- 
cind d-lui lorga, săpibirea deplină a 
izvoarelor bizantina și slave, deplinge 
peutilizarea izvoareier turceşti. Acest 
doleci, spune receuzenlul, se simte 
ml eu sumă în ep priveste originile 
jaturiui Turcior, Deasemonea rele- 
veazi eu mirare cà autorul n'a intre- 
buiatat unele din cele mai principala 
favoare, preenm ieseripțiile vechi tur- 
cesti, deacifrate de Thomson si corro- 
tarile geniale ale lui Mirqoart, precum 
și opora lui Houtsma. Consultarea lor 
Tar fi sentit de o sumi de erori, Jn- 


tro care ruconzentul enumera vreo ck: 
teva. Mai dèparle spune cà d. Torgir 
nr fi trebuit së cunouseă mai bine in- 
stiluțiile Tsiamolni, de oałroco comite 
numeroase greşeli „care mar H fust 
da ierint nisi po Dmpal lui Hammer”. 
Roconzentul eredo t'ar G trebuit să 
stea puţin fa indaială inainte de n 
incepea o îstorin a Turrilar fină ecu- 
noşilața limbilor orientale, 

The Contomparary Revriew. 
(optembrio, 905, London) — D. Edwin 
Fears, un ndine eunnseilor ni istoriei 
Turciei contemporane, face odoswriore 
aminunțiiă u resentel „Rovolugii Tur- 
ergttz, Guvornul ubsalut şi arbìirar al 
jui Abiul Hamil, inceput din Februa- 
rio 1875, a tncotet, poate pentru tot- 
deanna, po Ia mijioent lui Iulie tre- 
cot, Abdul Hamid şi-a sprijinit regi- 
mul lui arbitrar pe sistemul spinne- 
Jain), enro conta anual BADEN lei: 
erau spioni platigi eu satar regulat 
de 2240 lei pe lună, Fierare spion 
ecu spionat do un mitul, care la rin- 
dul sën avea spinani său: Saltanul, 
care conducea singur meranizmul a- 
cesta complicata! spionajului, Iua tonte 
măsurile eu spingii să nwl tradeze, 
Această uduvărată nrinalå do pioni 
nu-şi pulea Irgitima necesiintea derit 
facind mii şi mii de victime, Toţi eni 
judicaţi de spioni et pepartizuni al 
sistemului lui Abdul Hamid trebuluu, 
in cazul cind pu arau ueişi ori inchişi, 
sā Be exilați in provincie. Dar ucenată 
peleapst—exlial în pruviucie—a fost 
iu roahtata eoa mui serioasă cauză a 
succesului rovolnţiei turcesti. Abdul 
Hamid, fară aă-şi dea sumă, recruta mp 
stat major de nemalfumiți în toate pro- 
vineiile imperiului și făcea parcă ina- 
dina selecţia revoluționară pentru pro- 
vinei. Prin numărul şi superioritatea 
lor, ueeşii exilați exoreituu o mult mat 
mare influență ssupra populației din 
provincii dori! guvernatorii oficiali. 
Sistamul spionajului era practicat şi 
in armata: ceea co a distrus »pirilui 


An VIAȚA ROMINEASCA 


ei da corp. E de romareal, spune su- 
torul, eå in pregătirea revoluției, fe- 
meoile +u jucat un rol însemnate Re- 
voluţia u fost condusă de „Comitetul 
Uniunii şi Progresului“ din Puris, mg: 
cietute compusă din Turei, Arabi, Alha- 
neji, Bulgari, Armeni şi alte matio- 
Dat, Taetul politie, pe care l-au dos 
vedit revoluționarii na poale fi egalat 
decit de reziguuren sinceră a lui Ab- 
dul Hamid, Primejdia nu msi poate 
een din partea lui Abdul Hamid, enrè 
a dat dovada cå ştie så se supna né- 
cesitatilor istorice, Succesul definitiv 
şi durabil al revoluției atiro namui 
de cvinuuul acord intre „Comeitet” gi 
armată. Acum „Tinerii Turci” ordouă 
in Turcia şi armata asculta, Va dura 
aceasi stare de lucruri? Va secopta 
oare armata subordonarea ei faţă de 
„Comitet” > Istoria trecută a Turciei 
se confunda cu istoria urmatei oi, şi 
e greu să credem cA deacum inainte 
lucrurile so vor schimba deodata. A- 
poi egulitateu tuturor naționalităților 
eu musulmanii, caracteristică esenţială 
a spiritului acestei revoluții, n dease- 
menen nerunfarutii eu tradiția istorica, 
Şi, eu tasta uceste, autorul crede, că 
vlectele vvoluției nu vor f durabila, 
ducă nu se va acorda de musulmani 
o renla egalitale supuţilor creştini, 
The North American Review 
(Septembrie, Am, New-Yurkj.— Pro- 
blema Imigrațtei, care în Statele- 
Unite se desbate dela darea Constilu- 
iei, a disentata în ncost numar al ra- 
vistoi da d. Wiliam S. Rossiter: 
„Restricţioniştii” obioctează „Antines 
tricţioniştilor” că continuarea immigra- 
Gei ar amenința fizionomia etnica a 


Statalor-Uaite. Pană la 1870 imigran“ 
ţii eran de aceeaşi rusă cu baylinasii: 
Engleii, Scotieni, Irlandeji, Germani ` 
acum nabla un sfert din numarul total 
al imigranților e de origină germa- 
mp, iar marea mnjoritate e compusă 
de Slavi şi popoare mediteraniene. 
Apoi, acesti imigranţi—care in 1907 
au ajuna la 1000040, dupa facul acelui 
an—sinit lu general de ralitate inferi- 
parâ, din toate punctele du vedere, şi 
se indeasă uumai in oraşele deja prea 
locuite, cungestionindu-le, New-York, 
Boston, Pluladelphia, Chicago s9 re- 
simt cel mai mult du asemenpa ton- 
gesliuui, period regiunile agrienie stat 
sistematic ocolite de imigranţi. „Anti. 
vestricționiştii” resping obiecțiile ad- 
versarilor ca nefondate, E recunosc 
faptul câ neum numărul imigranţi 
ior e formal in maro majoritate din 
popoare de rasa latină, semită şi 
slavă. dar aceasta nu face mp: 
sibila putinţa de asimilare si mu tu- 
dreptzLoste dar, diu panetul de ve- 
dere nationalist, părăsirea palilicei 
tradiționale în ce priveşie incurajarea 
imigrației, Din faptul cå marea ma- 

joritale a imigranților umbeaţigează 

categoriile inferioara de munech, Du ur- 
mează imferioritatea ` Insggirilor lor z 
din intaia gonaraţiu chiar vi incep să 
sura din clasa lucratorilor inferiori şi 
se disting prin birnicie şi fcugulitute, 
Sehinibarea politieei tradiţionale, cu 
privire În marea chestiune a imigta= 
(iei, ou poute H decit dăunătoare Sta- 
telur-Unite, Numai prin această poli- 

tieñ Ințeleaptā m putut mecastá Lară 

să njuugă la o prosperitate necunos 

cută incă In istoria lumii 


arrn e 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE PEDAGOGIE, 


Auguste Comte. Cours de philo- 
sophie positive, Tome IIL Schleicher 
irères, Paris, 2 francs. 

Ediţia populară a operei marelul 
cugetător şi constructor ai sistemuini 

izivist. Im acest al treilea volum 
se tratează chestiunile filosofice rela: 
tive la chimia minerală şi organică, 
şi la biologie, 

Baron Dr. Carl du Prel. La Ma- 
gie science naturelle. Liege, H. Vail- 
fant —Carmanne, 2 volume în 8°. 

Traducerea franceză a unel colecţii 
de studii, prin care dr Prell caută 
să arate că magia e o ştiinţă natu- 
zală, care intră în domeniul ştiinţilore 

G. Compayré: L Education intel- 
ons ét morale. Paris, Delapiane, 
4 tr. 

Cercetări, opiniuni şi soluțiuni in 
chestiunea educaţiei intelectuale şi 
morale, bazate pe psihologia și fizi- 
ologia copilului, 


ISTORIE 


G. Lenotre. Le Tribunal Revulu- 
tionnaire, 1798—1795. Perrin, Pa- 
tis, 3.50. 

istoricul viu şi pitoresc, bazat pe 
documentele timpului, al tribunalului 
revoluționar dela 1793, Autorul ca- 
ută să facă să retrăiască scenele şi 
personajele acelei prozave drame, 

Albert Savine. La Cour alante 
de Charles 11. Paris, louis ichaud, 


1.50. 

Contrar titlului, lucrarea aceasta Du 
e numai o colecţie de biografii de 
ale curtezanelor regale, ci e, în parte, 

io istorie a domniei lui Carol al 
Ilea, mai ales a inceputului acestei 
domnii. 

René Bittard des Portes. Les E: 
migrés d Cocarde noire. Paris, E- 
miie-Paul, 7-50. 

Studii asupra vieții emigranților de 
după 1793 şi in special a acelora 
zişi A cocarde nolre“, cei mai mulți 
ofițeri, cari s'au stabilit în Angiia. 


Pietro Vigo. Storia degti ultimi 
kentanni del Secolo XIX. Freves. 

A) doilea volum din analele Italiei 
cuprinzind. partea cea mai Intere- 
santă dintre 1875—1878 plină dee 
venimente importante. 


smst 


L. de Launay La Conquéte mi- 
nerale; Paris, Fiammarion, 3.50. 

Un studiu asupra mineratelor, a 
extragerii lor, cum şi asupra rolului 
lor economic, social şi politic în viața 
omenirii, 

Paul Harlot. Les Urădineds (Rou- 
illes des plantes). O. Doni, Paris, 
5 ir 


Expunerea stării actuale a cercelă- 
titor făcute asupra ruginei la plante, 
precedată de un istoric scurt asupra 
chestiunii, 

E. Coustet. Le Procédé Ozobrome, 
Paris, Charles Mendel, 0.00, 

O broșură, în care se expune in 
detaliu procedareă ozobromă pentru 
fotegratie. procedare, care teză mul- 
te avantaje estetice și materiale asti- 
pra celorlalte sisteme obicinuite. 


POLITICĂ. 
LA 


Albert Maybon. La politique chi- 
noise, Editeurs V. Giard et E. Bri- 
ere, Paris. 

Un serios studiu, bazat pe Wad: 
cerea inedită a multor documente, 3- 
supra diferitelor partide ce i-au diš- 
cutat puterea Intre 1898—1908, Par- 
tidcle Curţii, acel al Conservatorilor, 
rejormişiilor etc... sint examinate În 
adevărata lor esenţă, explicind cum 
se destăşură lupta caracteristică de 
azi între Curte şi marele partid re 
voluțiozar, 


SOOIOLOGIE. ECONOMIE, DREPT. 


Jean Cruet: La vie du droit et 
l'impuissance des lois. Paris, Flam- 
marion, 3.50. 

Autorul arată cit de mult sint In- 


490 VIAŢA ROMINE ASCA 


ra DIE DUSE PO II eege e EEE LE eg 


grădite legile de jurisprudenţă şi de 
obiceiuri, cetace le limitează puterea. 

Lily Braun. Le problème de la 
femme, sont évolution historiijue, 
son rôle economigue. Paris, Corneily; 


Primul volum, în traducere fran- 
ceză, din cercetările autoarei asupra 
problemei femeeşti ; aici chestia e 
priviti mai ales din puust de vedere 
economic. 

Thomas L'Éducation dans la fa- 
milte, les peches des parents. Patis, 
F. Alcan, 350. 

Studii asupra rolului insemnat pe 
care părinţii îl au in formarea gene- 
rațiilor nouă şi indicaţiuni asupra fe- 
feluiui cul trebue să fie crescuţi co- 
piii în familie, 


CRITICA LITERARA ŞI ARTISTICĂ 


Maurice Masson. Alfred de Vigny. 
Paris, Blond et Cole, E fr. 

Autorul se foloseşte de citeva scri- 
sori inedite ale lui Vigny, din care 
personalitatea poetului ne apare mai 
limpede şi ne face să înțelegem mai 
bine unele din trăsăturile operei sale. 

L, M. de Thuriy. Ceaz que j'aime 
Paris Floury. 

Notze portretistice asupra unora 
din scriitori! şi artiştii cet mai de 
trunte ai Franţei, cum sint Paul A- 
dam, Anatole Fiance, Octave Mir- 
beau, Rodin și alţii, —Intovărâşind 
portretele lor, iuxos reproduse după 
pictori mari. 

Maurice Cauchez, Emile Verhae- 
zen, Monographie critique. „Editions 
de Thyrse*, Paris, 2 fr. 

Un studiu critic asupra celui mai 
mare poe! liric beigian, cum îl nu- 
meşte autorul, Cercetări amănunțite 
asupra ritmului poeziilor sale. 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII 


J. Chantavoine. Munich. Collec- 
ilon des Villes d'art célèbres. Paris, 
Laurens, 4 fr. 

Descrierea pitorească a acestui O- 
raş aşa de bogat in opere de artă 
de toute felurile. 


P. Lancrenon. De la Mer Bleue 
au Mont-Blanc, Paris, Plon, 10 fr. 

Autorul fiind militar, cartea e inte- 
sesaniă mal aies din acest- punct de 
vedere ` sint descrieri ale unor ex- 
cursiuul militare, inspecții de ale pot- 
turilor militare, din Alph. 

H. de Bruchard. La France au 
soleil. Paris, Sansat 3 fr. 

Descrierea primblărilor autorului 
prin Maroc, Interesante date asupra 
vieții 2 obiceiurilor locului, 

igeon, Au Japon. Paris, He- 
chette, 4 Tt, 

Incă unul din ncei pe care faima 
Japoniei La atras. Autorul se ocupă 
mai ales de manifestările artistice ale 
Japonejilor. 


LITERATURĂ 


F. T. Marinetti. La Ville sensi- 
elle. Paris, E. Sansot, 3.50. 

Un nou poem ai cunoscutului au 
tor al poemului „La Conquête des 
étoiles. 

Jean de Gourmont. La Toison 
dor. Paris, Mercure de France, 3-50. 

Povestire de smor. 

Lucien Alphonse Daudet. Le Che- 
min mort, Paris, Fjamnariom, 3.50. 

istoria unei prietenii curioase din- 
tre doi oameni din dag sociale di- 
ferite, şi care sfirşeşle tragic prin t- 
ciderea unuia de câtre celalt, 

Abel Hermant. Les Affranchis. 
Paris, Lemerze, 350. 

Autorul, pe broderia unei | 
de roman, ne arail diferite ca 
de oameni liberați de prejudecățile 
sociale ceri înţeleg să-şi trăiască viața 
aşa cüm le place, 

Teodoro Longo. Luigi Uhland. 
Succesori B. Setber, 

Deşi Uhtand a fost de multe ori 
trade în itatieneste, acum pe baza 
unor isvoare o nouă traducere pit- 
blică Longo într'un volum cupri 
studiile sale filologice şi dramele, ba- 
laudele, cîntecele şi retele, iar în 
ultima parte Influenţa lui asupra po- 
ezici italiene. 


Compilatar 


Bibliografie 


(Axapra unora din cărţile de mai jos vom reveni la recenzii) 


George Binn. Cine minu trenul, 1997, Baciu. Proţul 1 leu. 

Ioan J. Leopădatu, In chestiunea båncii culturale. Ocazie, 1008. 
Ynxile Alexnndri. Poezii alese, Bucuresti, Socer & Co. prețul 95 bh. 
Th. Cornet. Mentulia 1900—1008, Bucuresti 1905, | vol, 2355 pag- 


metal 2 lei, 


Virgil Carnivan, Povesti, Ruenreyli, Alcalay, 30 h. 

D. VasiHu-Bacăãn. Congiinta National, Pretul 10 buni, 

Petre Dauntlesen, In Drumul Picatelor, povestiri populare. Cra- 
iova, Fulgeral, 1905, t brog. mică de 4S p, pretul 35 b. 

Theodor Cupidan, Dia Nominalen Suffixes im Aromunischen. 
Leipzig, Barth, 1998 1 vol. m gi de 85 p, Miri pret. 

Horia Petra-Petreseu. Problema Teatrale. Bragov, Maroşiunu, 
1908, 1 broz, de 30 p, fara pret, 

Pr. Simeooa Popescu., Septwaginia şi Toztul ovrogse ul Tasta man- 
tului vechiu in biserica ortodoxă. Bucureşti, editura libeariei Naţionale, 
Calea Vieloriai 47, preţul 00 buni. 

Em, Grizorovitan. Schitul Cereucului, Edilara librâriei Nationale, 
Bucureşti valea Victoriei, Preţul 1 leo, 

Florian LL Secese. Domnişoara Secession, Tipografia „Ovidiu,” 
Constanța. Protul 1 leu. 

Coustantia Sien si Ion Ciorănescu. Abecodar pelen diviza 
I rurala, Bucureşti, 1904, Projul 75 buni, 

N. Nicolnesen pi Grig. Teodosiu. Ahcedur poutru clasa | ur- 
bână; Bucureşti 1908, Preţul 75 bani, 

AL Gh. Doinarn, Aventurile unui volum do poezii (Sehife). Edi- 
tura librâriei Leon Aleulay. Bucureşti. Preţul 30 bani, 

Take Policrat. Loyislnţiunea muncii, Bucureşti, Aurora, 1908. 1 
brog. de 43 p. fară pret, 

Patre N. Mădufesera. Raport general vetatio la marul Imvăţă- 
snintului primar din jul. Zalomite. Calarugi 1908, 


1. G. Manteanu. Auaarui şroului comerciala din Galaţi po 1907— 
1905, Galali 1903. 


Ai. Gb, Dimitrescu. Din Germania. Intre şcoala primară şi ser- 


we VIATA ROMINEASCA 


= 1903, fară pret- 
ici itor. Două rapoarte. Bucureşti. Editura „Minerva J 
eer Sonata Kren tzer. Traducere de Math. Gheorghiu Biblioteca 
„toti Alcalay. Preţul 30 boni. ; | D 
d CG Cr. Stoianovici. 0 EESE e ege? Lehm tu iei 
agriculiurei noastre. Agricultura in armată, earbşti. j 
MCosstantin C. Dicnlescu. Episcopi Mrlehisedar. ën asupra 
vieţii și activitații lui, cu un portret şi excerple din eorespon eră eng 
resti, Tipografia cărților biseri=eşti, 1903, t vol. de 188 ps pretu i 
Dr. D. Pascanu. Aeslitchut (Dobrogea) pitoresc gi sanitar. l 
u. 4908 1 brog. 2 Po» fară Drei, 
at ek Ana Onciul. Din Istoria Rominisi Bucureşti, Alcalay, Bib- 
Jioteca „Toti, 6&0 bani, d 
; n. plasa Din când în cînd. Versuri 4901 — DN, laşi, 1905 
sul, | E 
dëss Ginrescu. Noi Ceniribmnfignt la studint Cronicilor molde- 
vene. Bucuresti, Găbl-Hasideseu, 1008, £ en, 8* de 100 pu peelul + lei. Se 
Palmarini. Pricălia morții. Traducere de N. Ţine, Bucures, 
Iny, Bibl. p. toți, 80 b- i i 
A Co Cafe Se poate oplirg noua lege a tocmelilor agricale ? Ra- 
port entră d, Ministru de Interne. Vaslui, Tipografia Modernă, 1008, t brog 
de 33 p. ai Anexă fără prep , 1 
e epiengee, Păgunatul şi hrana vitelor, La co mer răspunde le- 
gra gnrorlilor agricole cu privire la formarea islazurilor comunale. Bucu- 
i 4008, 4 vol 8° de 110 pe fară pret i 
pgi J. Grecesen. Religia în faja Ştiinţei experimentul: Caracal, Ti- 
fin I Petrescu, 36 p. pretul 1,35, A 
amet tasn Antenowki, Froții Ghecryhie şt Neculei es ai 
Codreanu, fundatorii liceului şi gevulei seoundare profesionalo de fete, Bàr- 
lad, Tipografia 6. V Munteann, 1908, | yol. Sr de 122 p. Dr prek 


genge 


TABLA DE MATERII 


Volumului X 
(ANUL DL NUMERELE 7, 9 şi 9). 


I. Literatură, 


Pag. 

I Agîrbiceanu.—Feleleaga `. e e =- + > 165 
1, Al Brătescu- Voineşt. —Calătorului îi şade bine cu 

drumul e e ə 2 e : 5 
N. D. Cocea. Pinea albă . _ . e. . . >» 25 
M. Codreamu.—(Versuri) Corbii , A i i 6 171 
e e Amon, Sturzul . e A 172 
8 ic Somnul rozelor, Călărețul . 173 
E. Lovinescu,— Homer Travestii e wé on KE 
Constanța Marino.—Nataliţa ` - . : > e 351 
Jon Mimulescu.— Nocturnă ene 29 
Gh. din Moldova.— Scrisorile iubitei, Polemica . s 12 
D D Patraşcanu —Invingătorul lui Napoleon . ` 71 
Matilda Poni. —Resignare (Poezie) `, + =% o 378 
George Ranetti—Ca şi odinioară di a 03 226 
e Triptic marin . A à 3 , 227 
M. Sadoneanu.—Q zi, ca altele . e A à 214 
A Povestea cu Petrişor u "ei Ze 37 

H. Th. Ştefănescu. — (Versuri) Bătrina ; S ` I 
= è Rondele . - e 198 
S e Arpegii i a i 352 
p , Canilenă > , 352 
e s Madrigal . ii a 353 

FN. Studii. Articole. Scrisori din țările romine. 
A. Baltazar.— Patru cruci . e A SC E i 4I 

Dr. P. Cazacu.—Folera EE 2 

Ton Gramadi.— Cum era pe vremuri la noi in Bucovina e 


G. Ibrăileanu.— „Postumele“ lui Eminescu A 228- 


+ KS TENNER hau pi Dr v E ZEéI eu ee 


Zeien Gh. Lecca.— Asupra originci și istoriei Țiganilor 
Vasile E. Moldovans. Scrisori din America 3 
A. Nour.— Scrisori din Basarabia ` $ 
Qk. Pascu.— Votbe explicate : 


HI. Sanielevici.—De te cîntă păsările ? 


D 


NG. Särcüleann.—Contele L N. Tolstoi (Cu prilejul e 


jubileului} e S $ : i i 

7. RussuŞirianu — Scrisori din Ardeal (Partidul mo- 
derat. Legea lui eg Miscări culturale) 

= Scrisori din Ardeal. (Moartea episcopului 
Popes, „Asociaţia“ la Șimleu. Adunarea 

de la Ileanda gi plianţa cu socialişti) A 

Serisori din Ardeal (Teatru Romin-—Proec- 

tul hui Andrassy— Voci maghiare—l.upta 
Naţionalitățior) — . a S A S . 

E. Tofan.—Viaţa rominească in Bucovina. (Doi com- 
pozitori ; Ciprian Porumbescu și Tudor 
Cav. de Fiondor) ; e i 
Viaţa Romlneasti în Bucovina ° . 


. H 


at. Cronici, 


Spiridon Antoneseu.— Cronica artistică (O timplă de 
biserica de A, Clavel. „Darul Romei“, ete.) 
P Cronica Artistică („lnvzţămintul artelor 
frumoase“) . 4 A a ; A 4 
1 G. Duca;— Cronica externă, (Situatia în Austria). - 
e Cronica externa, (Revoluţia turcenară) 
Cronica externa. (Criza orientala și Ro: 

minia). à X A 2 ` è 
Ar. Grădinescu.— Cronica ştiinţifică. (Circulația mate- 
rici în natură). . : k A . o 
D. D. Gheorghiu.— Cronica financiară. (Situaţia teza 

urtilui public în anut financiar 1907! 

A. Mirea.— Cronica Veseli, (Caleidoscop) . : i 
a 2 Š Caleidoscop - P d 
d e d Caleidoscop . E du 
Const, C Moteanu.—Oronica economică (Economia 
naţională și, utilizarea creditului public). » 
lonescu-Siseşti. — Cronica economică. (Mişcarea pentru 
reforma financiara In Germania) EECH 
AL Tzigara-Saitir cas — Conica artistica. (Muzeul 


ZS 


e E : artistică („Mânăstirea Probota) 
* C: Stere. — Cronica internă. (Pentru ce s-au 


„ Zarascon.— Cronica veselă (Fărimituri) + 


123, 287, 424 


IY. Miscellanen, 


Y C. S—Rezultatele unei polemici 


Viitorul social*,—0O lămuri S 
a rul. m urire pentru D. L S — 
lar incidentul dela serbările „Junimei `. KEN 
Din Bucovina —Încheerea unei polomici— Din Pa 
ec — Sentinţe Critice— Invita Minerva... — „Co- 
a“ D e 


Se D D a e 
< 


V. Mectuzii. 


loan Adam. — Constanţa pitorească cu imprejuri- 
A mile (&. K) a 3 
Ą. Alexandri.— Despot Voda (C. B.) e e 
Anuarul XI al Societăţei pentru fond de teatru 
ulei KE? iee IN A R A ` 
A Bodërau.— ie? anizarea și viața ani lor(l j 
Miehet Bukounine,- “Oeuvres alao (A. ivi 
Camille Bos. — Pessimisme, Féminisme, Moralisme, 
Bib. phil. cont. UL. S.) ; A SC 
Jacques Bardoux.—Essai d'une psychologie de PAn- 
gleterre contemporaine (J. Ni - s o 
Dr. Gustave le Bon La Naissance et l'Evolution de 
Le ia manere (EL L.) i 
Cridini.— Epigrame (M. C.) A A . e 
Jean Cruet—La vie du Droit et l'impuissance des 
lois 4i, NÄ e 
Ludovic Dauş—lluzii (|. S.) a d i E 
Al. Gh. Dumitrescu. Din Germania : Între scoala pri- 
mară şi serviciul militar, Două : 
Bucura Dumbravă.— Vaiducul 4. Si. Fiicele ad) 
Ál. G, Florescu. — Sanda ||. 3.) . A e s y 
Julis de Gaultier, — Dépendance de la morule et lIn 
„Gependance des mours IL 5.) - > : 
Const. Giurescu, — Noi cootribuționi la Studiul Croni- 
celor Moldovene (G. P) . e R 
Jean de Gourmont, —Henri de Regnier et son muvre (M. C} 
Em. Grigorovitza.—Sthitul Cerebuculut (|. 5.) + 
Dr. A. D. Lascu.— Privire asupra situației generale 
a Rominilor din tărie coroanei Sf. Ste- 
fan ON. CH. ; z x 5 / 
Const. George Maa, —Documente din Secolele XVI 
ENG SN EN la familia Mano. {M TA 
Mirea —Celeidossonul publicat de D. Arghe 
St, losf (|, S) E A i e S" g 
Corneliu Moldovanu, —Ùintarea cintäritor (G. 1.) 


— D D D 


H 


e " NEF 


IN 


Pag. 


A, Mülter-Guttenbrunn—Götzendi mE EE (C. Sri 
de.— La Fontaine UN. EN KR 
Jean Pa e Z Axiopolis und Troesmis (M.]-) 


ina Gr. Olanescu.— Cugetări (G. Uu Ae e 
Ces Pamhie.— Jocuri de copii, adunate din satul 


Em. Pamautescu. — Cronicaru "Radul Popescu şi „Isto- 
riile Domnilor ţării romineşti A. B. 

Andrei Rădiuleseu Luptele lui Stefan cel Mare cu 

/ 


Turcii (M. Si A ee Es 
Al, Taigara. Samurcaş Catalogul muzeului Aman 
(M. C.) . H D . > 


VEL Revista Revistelor. 


iva (Dr. Cosmovici şi apreciarea contemporanilor) 
pir „— AugustoConti şi Carlo Cantoni | a 
Brockelmann.—N. Iorga, Geschichte des omanischen 
Reiches gi A EEN SE e 
Bericbiot, — Asupra fragmatismului lui Nietzsche , 
Blacg.— Politica engleză in Orient _. + E 
Benrubi.— Mişcarea Hlosofică contemporană in Ger- 
mania é e = le ` e 

D-na Benoist. — Incompatibilitatea sexurilor 
Buletinul Comisiunel monumentelor Istorice ; 
e aE je e S e IE KMA 
Convorbiri .  » e dÉ e $ ; e A 
Convorbiri Literare -+ É A . să 
Carito.—Neurastenia + . Š a 
Conway. —ldealul artei egiptene n ` A ` A N 
Chiappellt.—Sfirgitul unui mare filosof L Ah 2 
Collas.— Ripirile de odinioară + > e d 8 
(Josephe) Desch Les operations mathematiques 
Deutsche Revue eeh, et perene in contra Angliei 
în războiul Burii). x 5 $ ) , 


+ 


Charles Dhguet—Les idées de H. G, Wells sur 
S d THumanité future e | ; 
Faguet. — Emerson AS 
ee Problema aviaţiunii LML e 7 
(Pierre) Giteau. La fotte allemande  .  : 
Garofola.— Dezbaterile curților cu jurap din laba 
Gaultier — Nietzche contra supra omului + A 

e Mai e posibil o filosofie? 
Hervieu.— Georges Sand la Nohaut » 
Huber? Mole principii în colonizare + 


H 


SE E 


Flardic — Atitudinea socialiștilor engleji in chestia 


dreptului de vot al femeilor 315 
Îndrumarea SS e tă 154 
mg D PEARLY $ D e A A 3097 

Zacoby.—Influenţa filosofiei Kautiene asupra lui Schi- 
Uer şi Goethe e e 314 


; „Kant intre clasicii din Weimar e e 481 
Junimea literară 


(Raul) Louis.—La politique des classes imoyennes ái 
en France . NS ; i a 157 
Luceatărul . s pe . . s o A 307 
Leneru.- -Cazul Missei Helen Keller — Kr: e g 311 
Lombroso.—Fericirea la nebuni şi genii . N â 484 
Marpillero— Evoluţia in practica binefacerii E 484 
Neamul Rominesc (DI. Iorga a cursurile de vară) 155 
(Complicitatea D-lui Haret) = è e 307 

(Francisc G) Newlauds-— Desvoltarea căilor de co- 
municație pe apă ale Americii — e 160 
Noua Revistă Romină . AR SH WW 479 
Novicov.—Paportul dintre patrie şi chestia socială . 48t 

(Jean; Pérès.—Le mysticisme de la volantė chez H. 
de Balzac - e e e e 158 
Pears.—Revoluţia Turceasca - ş x è 487 
Pisard. — Modernismul la Evrei . è Si, G Si 
Revue de methaphisique et de morale e 313 
(Bertrand) Russell. — Liberalismul şi sufragiul femeilor Lët 
Rossiter. — migraţia ` Ge ef o ud 488 
Ragueni.—Generalul Türr . R S E i j 310 
P Marchizul Rudini . e : i e ; 480 
Sämānätorul e e e . e . 154, 307 
Studii Filosofice . . . e. AAT AE 479 

Schröder —Pentru congresul social-democrat din Nü- 
renberg E i e . S . ; 485 
Vialleton—Legea biogenetică a lui Haeckel . 314 


HA Ki Actuala stare a Derwinismului 317 


VIL Varietăți. 


Pneumonia şi soareciii. Toxicitatea tutunului, Cit ra- 
diu posedă omenirea. Problema „chômage“ 
—in Australia. Vindecarea „boalei de 
mare*, Preferințile muzicale ale Germani- 
lor. Aureolele sfinților 318 


VAIL Mişcarea intelectuală în străinătate 162, 320, 489 
AX. Bibliografie ; ` $ R + 144, 322, 491 


.- — e 


neo aa i 


out Ji Ca 


UNIVERSITATII | 
E est 


Le